Traian Constantin Igaș
Traian Constantin Igaș
Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.52/23-05-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-03-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 13-05-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 mai 2008

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.32 Constantin Traian Igaș - declarație politică pe tema "Ce semnifică pentru noi ziua de 9 mai?";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Ce semnifică pentru noi ziua de 9 mai?"

Ziua de 9 mai, zi pe care am parcurs-o săptămâna trecută, are pentru noi, românii, o însemnătate extrem de ridicată. În afara faptului că pe 9 mai 1877 ne-am câștigat independența ca stat, sărbătorind astfel Ziua Independenței României, și în afara faptului că în aceeași zi de 9 mai sărbătorim și Ziua Europei, ca europeni ce suntem și noi, această zi de 9 mai mai are și o altă semnificație pentru România.

Dacă despre primele două evenimente cred că am mai avut ocazia de a vă vorbi, astăzi am să mă opresc, cu permisiunea dumneavoastră, asupra celei de-a treia, dar nu și cea mai de pe urmă. Am să încep cu câteva repere: 9 mai 1945. Berlin. Al doilea război mondial. Sunt cred suficiente, pentru a vă spune că la 9 mai 2008 am sărbătorit Victoria Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al doilea război mondial. La 9 mai 1945, la cartierul general sovietic din Berlin se semnează actul de capitulare necondiționată a Germaniei, capitulare ce însemna practic sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Într-un conflict de proporții planetare, precum cel din anii 1939-1945, fiecare dintre statele implicate în ostilități a cunoscut, desigur, situații specifice, cu evoluții sau involuții mai mult sau mai puțin de înțeles, astfel că, față de războiul general, fiecare dintre beligeranți a prezentat un caz, o particularitate.

În ceea ce privește România se pot identifica următoarele faze ale evoluției țării noastre în cursul războiului: septembrie 1939-mai 1940: neutralitatea de facto și de jure; mai 1940-august 1940: nonbeligeranța de facto și de jure; septembrie 1940-iunie 1941: nonbeligeranța de jure, cu încadrarea de facto în tabăra Axei Berlin - Roma - Tokyo; 22 iunie 1941 - 23 august 1944: beligeranța de partea statelor Axei fasciste; 23 august 1944 - mai 1945: cobeligeranța de facto (nerecunoscută de jure de către Aliați) de partea Națiunilor Unite în războiul împotriva ultimilor membri ai Axei pe continentul European.

În același timp, nu poate lipsi, firește, precizarea că singura zonă a României realmente ocupată de Germania a fost nord-vestul Transilvaniei, cedat Ungariei horthyste prin odiosul dictat de la Viena din 30 august 1940. Ea va rămâne sub ocupația germană, dublată de cea maghiară, până la 25 octombrie 1944, când trupele române, în alianță cu cele sovietice, au alungat de pe meleagurile străbune ultimele rămășițe fasciste.

Insurecția din august 1944 a însemnat, pentru cei care au pregătit-o și înfăptuit-o, pentru întreg poporul român, un act al voinței naționale. Declanșat într-un context internațional prielnic, actul istoric de la 23 august 1944 a exprimat voința României de a reintra în drepturile sale suverane depline, de afirmare a independenței naționale și de reintegrare teritorială.

Această victorie, însă, a Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al doilea război mondial n-ar fi fost posibilă fără sacrificii extrem de mari, realizate și de către ostașii români angrenați în diverse locații. Ei sunt cei cărora se cuvine să le aducem omagiul nostru în această zi de 9 mai, să ne amintim de sacrificiul lor și de chinurile pe care le-au îndurat, pentru ca această țară să devină una liberă. Ultimele localități românești eliberate au fost Carei și Satu-Mare. România a participat la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei, mobilizând pentru aceasta peste 600.000 de soldați în 37 de divizii. Cele mai grele lupte s-au dat în asediul Budapestei și în munții Tatra, ele fiind soldate cu mari pierderi de vieți omenești. Cele 260 de zile de participare la războiul antihitlerist se încheie la 12 mai 1945, lăsând loc întăririi influenței sovietice în România. Peste 11 000 de vieți omenești au fost pierdute în rândul armatei române. Suntem datori deci să le aducem încă un omagiu pentru tot ceea ce au făcut.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 1 aprilie 2020, 9:01
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro