Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 4, 2008
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.107/14-11-2008

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2008 > 04-11-2008 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 4, 2008

10. Dezbateri asupra Propunerii legislative privind stimularea întoarcerii în județele Harghita, Covasna și Mureș a familiilor de români alungate de către șovinii de etnie maghiară după 21 decembrie 1989, precum și a sprijinirii familiilor tinere de români care doresc să-și stabilească domiciliul în aceste județe (retrimisă comisiei).
 
see bill no. 219/2008

 

Domnul Bogdan Olteanu:

  ................................................

Punctul 16, Propunerea legislativă privind stimularea întoarcerii în județele Harghita, Covasna și Mureș a familiilor de români alungate de către șovinii de etnie maghiară după 21 decembrie 1989, precum și a sprijinirii familiilor tinere de români care doresc să-și stabilească domiciliul în aceste județe.

Legea are caracter ordinar.

Proiect respins de Senat.

Suntem Cameră decizională.

Rog inițiatorul.

Domnul deputat Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte și stimați colegi,

Așa cum s-a anunțat, poate că modul în care este exprimat titlul acestei inițiative parlamentare poate s-ar părea că este dur. Dar vă rog frumos să vă întoarceți cu gândul la timpurile acelea din decembrie 1989, când o serie întreagă de români, de cadre militare, de polițiști, jandarmi au fost uciși, au fost batjocoriți, au trebuit să părăsească zona, să plece din județele acestea, Harghita și Covasna.

Vă rog frumos să vă aduceți aminte că în 1990 sau în '91 Parlamentul României dezbătea, la un moment dat, un anumit raport. Și acesta a fost Raportul Harghita-Covasna, prin care o comisie... - și, iată, poate că mulți dintre dumneavoastră ați fost chiar atunci membri ai Parlamentului acela de doi ani de zile. Deci, ați dezbătut la momentul respectiv o anumită realitate. Faptele sunt fapte. Oamenii au trebuit să plece din zonă.

Astăzi ne găsim într-o situație similară. Situația similară are un termen. Termenul este 30 noiembrie, când se încearcă, prin intermediul unui referendum, ca în mod oficial să fie expulzați din aceste județe românii.

Cam aceasta ar fi tema acestei inițiative parlamentare și care, de fapt, urmărește ca astăzi, în condițiile anului 2008, 2009 pentru Parlamentul următor, deci a bugetului din anul 2009, să faciliteze posibilitatea ca acei români care doresc să se așeze pe locurile unde au copilărit părinții lor sau unde au copilărit ei sau alții, pentru că, de fapt, nu există un teritoriu tabu, să spun că este un teritoriu separat, și anume este un teritoriu secuiesc. Nu! Este un teritoriu al României, iar Constituția României dă dreptul fiecărui cetățean din România să se așeze oriunde dorește el.

În consecință, ajutorul pe care îl propunem noi aici este ca acești oameni tineri, aceste familii tinere să poată să vină și din nou să se așeze acolo, să-și găsească un loc de muncă, dar nu în condițiile în care li se impune în mod obligatoriu cunoașterea limbii maghiare. Trăim în România. O Constituție, existentă în clipa de față, spune că limba oficială a statului este limba română. Deci, din acest punct de vedere nu avem ce să discutăm.

Și atunci n-am înțeles de ce trebuie să se pună condiția ca pentru ocuparea unor funcții în domeniul public să vină directorul finanțelor publice de la Miercurea-Ciuc, domnul Kedves, și să semneze un anunț public de ocupare a locurilor de muncă, prin care spune că e condiție obligatorie cunoașterea limbii maghiare.

Iată motivul pentru care, dând această temă, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării are în fruntea sa pe domnul președinte Asztalos Csaba - deci am subliniat numele președintelui, ca să se înțeleagă clar că este vorba nu de altcineva, nu e nici de Popescu, nici de Ionescu, nici de Străchinaru, nici de Moisoiu, nu!, este vorba de domnul Asztalos. Și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării stabilește că asemenea solicitare de ocupare a posturilor este o discriminare etnică. În acest sens, avem o sentință dată de CNCD, deci de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În aceste condiții, și datorită și explicațiilor pe care vi le-am dat, eu consider că această propunere nu este o propunere extremistă. Poate că ar fi putut să fie numită altfel, și anume să fie numită "Propunere legislativă privind stimularea așezării oricărui român în județele Harghita și Covasna și încurajarea acestora". Dacă acesta este singurul impediment, atunci să știți că inițiatorii sunt gata în orice moment să renunțe la acest titlu și să-l modificăm, așa cum am spus. Dar, oricine, și dacă vrea de la Dăbulenii domnului Geoană, și dacă vrea să fie undeva de la moldovenii domnului Solcanu, să zic așa, sau nu știu mai cine din Dobrogea să poată să vină și să se așeze și să-și găsească un loc de muncă în aceste județe.

Sper că am fost înțeles și am încredere în modul dumneavoastră de gândire.

Ca atare, domnule președinte, cred că nu este cazul ca în clipa de față să respingem această inițiativă de la bun început.

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulțumesc.

Domnul deputat Márton Árpád.

(Către domnul deputat Florin Iordache). Vreți pe procedură sau pe fond, la dezbateri? La dezbateri.

Atunci, comisia, mai întâi raportul, vă rog, și după aceea domnul Márton.

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Prezint raportul comun al Comisiei juridice și al Comisiei pentru drepturile omului. În cazul acestei propuneri legislative, cele două comisii au venit cu un raport de respingere.

Deci, propunem plenului Camerei Deputaților respingerea, pentru o serie de motive. Noi am considerat că perioada anilor '90 e depășită - colegul nostru făcea referire la perioada anilor '90 -, nu mai este de actualitate. De aceea, sunt și aspecte care într-un fel sau altul încalcă alte legi.

De aceea, noi ne menținem punctul de vedere de respingere a acestei inițiative.

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule vicepreședinte.

La dezbateri generale, domnul deputat Árpád Márton.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

N-aș fi intervenit la dezbaterea acestei inițiative legislative dacă de la acest microfon n-aș fi auzit niște exprimări care sunt cam departe de corectitudine.

În decembrie '89, cei care au fost uciși în județul Harghita, respectiv județul Covasna, au fost securiști, și nu polițiști și milițieni torționari, printre ai aflându-se și maghiari...

 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din bancă):

Ofițeri ai armatei române! Să-ți fie rușine!

Domnul Márton Árpád-Francisc:

... Și maghiari. Torționari, milițieni și securiști, oameni care, mă rog, au avut o activitate condamnată de acest Parlament.

N-ar fi meritat, într-adevăr, să fie uciși de acea masă de oameni. Ar fi trebuit să fie condamnați conform legilor României. Aceasta ar fi fost just, judecați și condamnați conform legislației României. Mă rog, au mai existat și execuții, tot pe bază de judecată, tot în acea perioadă, și au mai existat și astfel de evenimente și în alte localități, cum ar fi Cugir, care nu se află în perimetrul acestor două județe. Acesta în primul rând.

Doi. Ați invocat niște decizii sau concursuri care se bazează pe alte legi existente, mai mult pe Constituție, pe care o invocați dumneavoastră. Acea Constituție pe care o cunoaștem amândoi, dincolo de acea prevedere legată de limba oficială a statului, mai are și alte prevederi, legate de modul în care pot fi utilizate, în ce situații, limbile minorităților naționale. Și avem alte legi care reglementează aceasta și, într-adevăr, dacă aceste legi au fost încălcate, avem autoritatea, tot de noi legiferată, care să atragă atenția celui care a sărit calul. Deci, nu avem nevoie de această lege.

Însă mă înspăimântă ideea pe care ați invocat-o aici, care este contrară spiritului european, cum că ar exista niște teritorii dintr-o țară, unde anumite persoane să fie încurajate să se stabilească, cu acea condiție de a aparține unei etnii, unui popor. Este o discriminare clară.

Deci, numai dacă românii sunt susținuți să se stabilească în orice județ al țării sau numai maghiarii ar fi susținuți pentru a se stabili în alte județe ale țării, aceasta se cheamă o discriminare, care este contrară convențiilor europene, e contrară Constituției țării, pe care am avut impresia că o cunoașteți.

Ca atare, această idee nu poate fi susținută. Cred că comisia a judecat corect și poate ar trebui să trecem, așa cum prevede de altfel Regulamentul nostru, la o sesiune de vot final, pentru a respinge această inițiativă legislativă.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulțumesc foarte mult.

 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din bancă):

Vă solicit cuvântul într-o problemă personală.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă dau cuvântul într-o problemă personală. Dacă îl doriți înaintea colegului dumneavoastră Ioan Aurel Rus, vi-l dau acum.

Am mai notat și pe domnul Kerekes, am mai notat și pe domnul Antal, am mai notat și pe domnul Tabără.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnilor colegi,

În 1919, aceasta este problema personală, unchiul meu, Nicolae Bolcaș, a fost prins de trupele de ocupație ungurești, i s-au scos ochii, i s-a tăiat limba, i s-a tăiat nasul și a fost îngropat de viu în satul Lunca de lângă Beiuș. Singura lui vină, pentru că-și dorea România Mare. A fost declarat torționar atunci de hoardele de ocupație.

În 1989, acei care-și permit să declare torționari pe cine vor ei au prins un maior de miliție, i-au scos ochii și au pus în locul ochilor stelele de pe epoleți. Asta fac ungurii în Harghita și Covasna. Asta este dreptatea lor.

Eu vă cer ca, în numele adevăratei dreptăți, să puneți capăt acestei stări de lucruri. Mă declar absolut jignit de cuvintele unui domn care este parlamentar în Parlamentul României, care declară, după bunul său plac, torționar, un ofițer al armatei române. Să vă fie rușine, domnule!

Mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Ioan Aurel Rus.

Stimați colegi,

Fac apel la măsură în exprimare.

Doriți drept la replică? Sigur.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Drept la replică. Repet, a fost un vot al Parlamentului României legat de acele structuri torționare, iar în ceea ce privește acea declarație a domnului deputat, pe care îl stimez ca un foarte bun jurist, pe care încerc să-l citez: "Asta fac ungurii în județele Harghita și Covasna", vă rog să cereți iertare pentru această exprimare, culpabilizând o întreagă comunitate.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc

Domnul deputat Ioan Aurel Rus.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

N-am crezut să trăiesc asemenea evenimente în Parlamentul României. M-am născut în Republica Populară România, am învățat în Republica Socialistă România și astăzi trăiesc în România și știu că pe teritoriul României limba oficială este limba română și știu că într-o coaliție, mai mult nefericită decât fericită, prin strâmbarea Legii nr.215, acolo unde ponderea populației depășește procentul de 20%, s-a dat voie să se folosească și limba maghiară. Am văzut chiar în Parlamentul României venind acte în limba maghiară. Eu le-aș fi ars sau le-aș fi aruncat, pentru că nu concep ca în Parlamentul României actele să fie scrise într-o altă limbă și adresate Parlamentului într-o altă limbă.

Această inițiativă la care sunt coautor vine să îndrepte un lucru foarte grav, domnule coleg. Statutul minorităților naționale, care prevede ca și geografie și istoria și româna și alte materii să fie predate în limba maghiară pe teritoriul României, este inițiativa dumneavoastră și a Guvernului cu care trăiți în cârdășie, în concubinaj. Am reușit să stopăm și să nu iasă această lege și sper că Dumnezeu ne va ajuta și nu va ieși niciodată.

Sunt însă foarte alarmat de mișcarea internațională care se pune la cale, prin care Fondul Monetar Internațional a alocat 20 de miliarde de euro statului ungar ca să susțină FIDES-ul să ajungă la putere și pe președintele Solyom, care a fost trimis în România cu misiunea specială de a pregăti declararea autonomiei Ținutului Secuiesc.

Dacă ați spus că atunci au fost torționari, iată că în 1919 s-au folosit niște metode de-a dreptul sfidătoare la adresa creatorului. A fost sluțit chipul lui Dumnezeu în omul prin care a fost omorât: este vorba de avocatul Bolcaș.

Dar în '39, în '40 și în '44, oare nu aceleași metode s-au folosit? În '89 nu s-au folosit aceleași metode? În '90, la Târgu-Mureș, ce s-a încercat să se facă? Acum, până unde se va ajunge? Oare încă nu a învățat nimeni din istorie că nu dorim răzbunare? N-a învățat nimeni că suntem un neam tolerant? N-a învățat nimeni că știm să trăim laolaltă și că pe noi ne unesc și clopotele bisericilor și morții din cimitire?

Dar nu jigniți poporul român și nu ne jigniți pe noi! Acei oameni care au căzut, omorâți de către unguri, au fost maiori și au fost subofițeri. De Teutișan nu spune nimeni nimic. Nu spune nimic nimeni de părintele Pânzariu, care a trebuit să plece din Harghita. Nu spune nimeni nimic că în 2003 Prea Sfințitul Ioan Sălăjanu a fost atacat noaptea cu un Mercedes negru cu numere de Covasna. Nu spune nimic despre cum au fost bătute călugărițele de la Mănăstirea Izvorul Mureșului. Nu spune nimeni nimic cum Prea Sfințitul, în teniși, a trebuit să fugă de pe peronul gării din Scorțeni, când ministrul de atunci, ministrul PSD-ist Miron Mitrea, i-a acordat cuburile de piatră dintr-o parcare dezafectată dintr-o gară, a mers episcopul cu călugărițele să ducă această piatră la mănăstire și a fost bătut și a fost alungat de acolo. Cine le-a folosit pe-astea? Au fost chemați românii să-l batjocorească pe episcopul Ioan Sălăjanu? Pe acest erou în viață, care duce martiriul și crucea spiritualității ortodoxe în Harghita și Covasna?

Cred că trebuie să fim realiști. Probabil că această inițiativă a noastră mai trebuie îmbunătățită, dar ea nu trebuie respinsă.

Orice lege este perfectibilă și acceptăm amendamentele în acest scop. Chiar vă rugăm să veniți cu astfel de idei bune, să scoatem o lege bună.

Să trăim mai departe în România, care e a românilor, iar a cetățenilor conlocuitori, împreună cu ei să trăim și să făurim o Românie dreaptă și mare și bună pentru toți!

Vă mulțumesc.

 

(În continuare, lucrările sunt conduse de domnul vicepreședinte Valer Dorneanu.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Are cuvântul în continuare domnul Antal.

Domnul Antal István:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Desigur, suntem la finele sesiunii parlamentare și în campanie electorală. Poate a fost o greșeală că acest proiect de lege care, de altfel, pe bună dreptate a fost propus pentru respingere de către cele două comisii, a fost trecut pe ordinea de zi și a dat prilejul unor colegi să dezvolte niște idei despre care am crezut că au dispărut o dată pentru totdeauna din discursul politicienilor din România.

Trăim un coșmar. N-aș fi crezut vreodată ca după 20 de ani să fim umiliți sau să se încerce să fim umiliți, o comunitate întreagă din cele două județe, chiar în acest hal, când ni se aduc acuze care la vremea respectivă au fost dezbătute și au fost clarificate, că nu a fost vorba, sub nici o formă, de alungări și alte lucruri, ci pur și simplu atunci, în acele momente, ca în toată țara, acea populație s-a ridicat împotriva acelora care i-a umilit înainte de '89, și dumneavoastră, cei care ne dați lecții sau încercați să ne dați lecții acum, nu ați trăit acele vremuri alături de noi, cei care am trăit în acel oraș, și nu știți și nu vă dați seama nici după atâția ani de acele încercări de umilire a populației și a secuimii de atunci și nu cunoașteți - sau poate cunoașteți dar nu doriți să acceptați realitatea sub nici o formă și ațâțați, ațâțați în continuare sau învrăjbiți sau încercați cel puțin să învrăjbiți diferitele comunități etnice din România, ceea ce este un mare păcat, pentru că trăim într-o țară comună și acea țară este a tuturora, nu numai a unora, să știți, domnilor colegi.

Și acum, când de atâta timp se știe că schimbarea componenței etnice a unei zone, indiferent unde în Europa, este interzisă, dumneavoastră iată că reveniți cu doctrina comunisto-ceaușistă. Am crezut că acea mocirlă în care eram cu toții înainte de '89 a dispărut o dată pentru totdeauna și cel puțin generațiile care cresc o să aibă o altă viață și sperăm că dumnealor, tineretul de astăzi nu se mai apleacă asupra acestui discurs care nu face altceva decât să ne lase cu un gust amar, vă spun, la sfârșitul acestui ciclu.

Dorim să respingem încă o dată și o dată pentru totdeauna și referirile la acel raport care a încercat, vă spun din nou, să aducă minciuni, pentru că numai cei care au trăit acele vremuri și au fost efectiv acolo și împreună s-au ridicat împotriva acelei dictaturi odioase, despre care sper că n-am dori să mai auzim niciodată, drept pentru care, permiteți-mi, eu sunt din Odorheiul Secuiesc, domnilor, și fiind și pe vremea respectivă acolo, există toate documentele, dacă doriți, exact despre acele fapte care s-au întâmplat și n-am dori să vă aducem aminte nici noi de Aita Seacă și de alte lucruri, când strămoșii noștri sau rudele noastre au fost măcelărite, pentru că ar trebui, în sfârșit, după atâția și atâția ani să ne întindem mâna și să încercăm să trăim normalitatea, pentru că normalitatea există și fără voința unora. Există și va exista și eu sunt convins că această normalitate, până la urmă, așa cum am spus, prin acele generații care au crescut după acea dictatură odioasă, se prezintă cu totul și cu totul altfel și o să treacă aceste generații de acest impas.

Din nou aș dori să vă spun că respingem cu fermitate orice încercare de învrăjbire, orice încercare de umilire a unei comunități, a unui grup etnic care trăiește cu demnitate, muncește în fiecare zi și o să trăiască în continuu pe acele pământuri care au fost și sunt ale strămoșilor lor și o să fie un grup care din nou își va susține demnitatea peste tot, și în Parlamentul României, și în orice structură, și în Europa, și în continuare va trăi cu fruntea sus, pentru că nu dorește, sub nici o formă, să mai apară sau să se readucă acele vremuri apuse.

O singură frază pot să vă spun vizavi și de însuși titlul acestei încercări de legiferare: din păcate, inteligența umană este limitată, dar prostia și reaua-voința omenească nu au margini.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Tabără.

 

Domnul Ioan Aurel Rus (din bancă):

Nu îți este rușine să insulți poporul român?

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, este un subiect delicat. V-aș ruga să vă păstrați calmul.

 

Domnul Ioan Aurel Rus (din bancă):

Să prezinte scuze poporului român!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, ați avut cuvântul. Dacă îl solicitați în continuare, o să vi-l acord.

 

Domnul Ioan Aurel Rus (din bancă):

Nu ați auzit ultimele cuvinte pe care le-a spus?

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, lucrările se desfășoară după un regulament. Haideți să-l respectăm.

Vă rog, domnule deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Eu vă mărturisesc că n-aș fi crezut că, după aproape 20 de ani de la acele tragice evenimente, vom ajunge astăzi să discutăm despre așa ceva aici. Și cu atât mai mult cu cât toți cetățenii acestei țări cunoaștem foarte bine și prevederile Constituției, și legile și cutumele locurilor noastre și tot atât de bine cunoaștem și ceea ce înseamnă legislația internațională în domeniu. Dacă vreți, drepturile omului, nu de puține ori invocate în principal de fosta administrație Carter. Și poate că marile reușite în sistemul de luptă împotriva comunismului au pornit de la acest președinte zis slab, în Statele Unite. Dar cunoaștem atunci ce însemna dreptul de a te așeza și libertatea de a te așeza acolo unde dorești.

Mie îmi pare sincer rău... și nu vreau să aduc în discuție lucruri care s-au petrecut în urmă cu 20 de ani. Dar noi cred că ne găsim într-un alt moment al istoriei noastre comune, cred că ne-am deschis calea spre ceea ce înseamnă realitatea omenească și libertatea individului, până la urmă. Și vreau să vă spun că v-o spune un profesor universitar care colaborează de ani de zile cu studenți de limbă maghiară sau maghiari, am inclusiv doctoranzi acum, doi sau trei, am colaborat aproape 20 de ani cu o doamnă care a fost laborantă la mine, excepțională, am colaborat și sunt cel care am plătit, dacă vreți, avocatul pentru colonelul Agache sau maiorul Agache și a fost un câștig de cauză în justiție atunci și, orice ar fi mai departe de ceea ce s-a întâmplat în '89, crima rămâne crimă, indiferent cine a făcut-o. Că au făcut-o românii sau maghiarii sau alții, este o crimă nejudecată, și așa cum crimele împotriva umanității se judecă mereu, toate crimele se judecă.

Eu cred că noi suntem într-un moment în care va trebui să ne judecăm altfel statutul nostru de oameni politici și de reprezentanți politici a două națiuni, până la urmă. Una este însă cea care reprezintă de fapt cetățenia română.

Pe mine mă surprinde însă altceva, că întotdeauna în momentele acestea electorale apar elemente care de fapt se găsesc în statutul unor organizații culturale sau politice, și m-a surprins, dacă vreți, total neplăcut opoziția care s-a făcut față de bustul eminentului om transilvănean de cultură care a fost Șaguna, fără ca cineva din România, o formațiune, colegi de-ai noștri parlamentari, să ia vreo poziție.

Dar, așa cum sunt alte idei care se propagă undeva, în apropierea noastră, tot cu țintă în zona noastră, nici o formațiune politică de aici nu spune nimic referitor la ele. Și atunci e normal să apară, inclusiv în Parlamentul României, puncte de vedere care să exprime o anumită teamă. Și eu îl cred și-l cinstesc pe domnul Bolcaș, pentru că cunosc istoria acelui moment, 1919, întâmplat în zona Beiuș-Oradea.

Dar oare este normal acum să privim și să ne ațintim unii împotriva altora aceste chestiuni ale istoriei noastre? Problema este ceea ce spunem astăzi. Ne deschide o cale reală spre ceea ce înseamnă reconciliere sau nu ne-o deschide? Și, dacă vreți, readuc în discuție inclusiv Fundația Gojdu. În timp ce noi am dat proprietățile comunitare înapoi, dincolo nu ni s-a răspuns cu aceeași monedă. Și atunci există dreptul fiecăruia să ne întrebăm uneori dacă ne respectăm cu adevărat reciproc sau nu.

Nu voiam să intervin și nu mă dezic niciodată de nici un punct de vedere pe care l-am exprimat de la tribuna Parlamentului României, pentru că am făcut-o întotdeauna cu ținta a ceea ce înseamnă buna locuire, respectarea legilor și respectarea reciprocă. Dar, dacă ar fi funcționat foarte bine Agenția de Discriminare din România, multe lucruri nu s-ar fi întâmplat nici în Harghita și nici în Covasna și nici în altă parte, pentru că ele sunt o realitate.

Or, aceste chestiuni și responsabilitățile pentru ele le avem și noi, românii și le au și maghiarii. Dacă nu ni le asumăm împreună, riscăm întotdeauna să ajungem la astfel de momente și nu este normal. Asta este marea problemă. Și repet, nu vorbește un om politic, ci un profesor universitar care are lângă el și în fața lui și colaboratori excepționali de etnie maghiară, nemți sau de alte naționalități. Nu i-am tratat niciodată altfel decât egal. Mai mult, dacă au fost valoroși, i-am scos în evidență. Dar nu se poate să ajungem astăzi aici, să ne jignim și istoria și numele și așa mai departe, dacă vreți să construim împreună.

Mulțumesc.

 

(În continuare, lucrările sunt conduse de domnul Bogdan Olteanu.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulțumesc.

Domnule deputat Kerekes Karoly, vă rog.

Domnul Kerekes Károly:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu regret foarte mult că așa s-au încins spiritele pe marginea acestei inițiative legislative, care e, de fapt, o inițiativă legislativă, nu vă supărați dacă o calific, cam absurdă și fără sens. Pentru că n-are niciun sens, așa cum v-am spus. Cine vrea să vină în județele Harghita, Covasna, Mureș, să vină, nicio problemă nu este.

N-aș fi luat cuvântul astăzi pe marginea acestei inițiative legislative dacă stimatul coleg Adrian Moisoiu, cadru universitar la Târgu-Mureș, n-ar fi luat cuvântul pe marginea acestei inițiative legislative. Dânsul, de exemplu, adică familia dânsului este din Basarabia, o știu foarte bine, că mi-a povestit. Să fiți bineveniți, să fiți fericiți la Târgu-Mureș. Nicio problemă.

Dar, dacă privim prin prisma cifrelor evoluția populației din Târgu-Mureș, veți vedea că nu este necesară o asemenea inițiativă legislativă. Hai să vedem: în anul 1950, proporția populației maghiare din Târgu-Mureș, că e vorba și de județul Mureș, nu, 10% români și 90% maghiari. După 40 de ani, proporția populației maghiare, doar 54% și proporția populației românești 46%. După 18 ani, în 2008, proporția populației maghiare e doar 38% și proporția populației române 62%. Domnule coleg, mai este necesară această inițiativă legislativă? Oricum vin românii la Târgu-Mureș, să vină, nicio problemă, să vină toată lumea, nicio problemă. Dar să terminăm cu astfel de discuții pe care am avut nefericita ocazie să le trăim astăzi. Hai să mergem pe linia reconcilierii istorice româno-maghiare, că ne este mai utilă această chestiune și hai să terminăm cu astfel de discuții.

Eu nu aș fi crezut că vom relua acele discuții pe care... eu am fost în Parlament și în 1991 la Raportul acela privind evenimentele din aceste județe. Că cine a venit la Târgu-Mureș, citiți, vă rog frumos, acele rânduri din acel raport. Cei din Valea Gurghiului, românii din Valea Gurghiului au năvălit pentru că au fost duși în eroare de către foștii activiști de partid, nu vă supărați, domnule coleg Bolcaș, și de ofițerii de armată, de securiști, de magistrați și unde am ajuns? La aproape un război civil la Târgu-Mureș.

Deci, hai să fim mai serioși, să privim treburile cu foarte mare seriozitate și să nu dăm drumul la astfel de ieșiri, pentru că nu ne folosește.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În primul rând, mulțumesc și colegului Tabără și colegului Kerekes, pentru că ați făcut referire la faptul că sunt din Târgu-Mureș și la faptul că sunt cadru didactic, cadru didactic universitar, provin de la Universitatea "Petru Maior" din Târgu-Mureș. Colegul Kerekes, aici de față, poate oricând, zic eu, să depună mărturie că în activitatea mea de la catedră niciodată nu am făcut deosebire între unul și altul, adică din faptul că un student este român sau este maghiar, că este vorba de o fată sau de un băiat. Deci, în consecință, i-am tratat pe toți în mod egal. Da.

Și acum venim la o faptă. Acum o săptămână când eram sau când a fost asta, în 15 octombrie, pardon, când a fost ultima oară ședința Parlamentului României, eram într-o delegație cu Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice plecat, motiv pentru care n-am putut să particip atunci la ședințe, când dumneavoastră sau noi toți, poftim, pentru că trebuie să-mi asum chiar și în lipsă răspunderea ca membru al Parlamentului și al Camerei Deputaților, ați expediat o lege, PL-x 345, și anume privind Statutul persoanelor aparținând minorităților naționale. S-a expediat o lege, dar nu s-a expediat cealaltă. S-a expediat legea care a fost inițiată de Partidul România Mare și nu s-a expediat cea care a fost inițiată de domnul Marko Attila, așa este, și pe care ne-am cramponat 2 ani de zile sau poate că și mai mult ca să o discutăm bucată cu bucată. S-a expediat o lege la care, cred, colegii de la UDMR nu s-au uitat să vadă ce conține, pentru că au zis: a, au spus-o ăia, și care conținea, vă rog să fiți atenți, dragi colegi, conținea cuvânt de cuvânt ceea ce se aprobase în comisia comună din care am făcut parte, formată din Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, formată din Comisia juridică, de disciplină și imunități și Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale. Deci, era aprobată, dar până la un anumit moment, până la un anumit punct, până la ultimul capitol cu care, de fapt, s-a dat în cap din acest punct de vedere: și anume, autonomia și acele autorități care trebuie să existe în această zonă și care, de fapt, nu fac altceva decât să încalce drepturile Guvernului României, pentru că, în felul acesta, în zonă se forma un nou guvern autoritar, mai puternic decât Guvernul care conduce România. Asta e tot.

Nefiind aici și luat probabil prea repede, așa cum conduce câteodată domnul președinte Bogdan Olteanu, s-a scăpat să se discute și a fost expediată. Legea aceea trebuia discutată. Și trebuia discutată și trebuia admisă, pentru că era corectă.

Astăzi discutăm despre ultima care a rămas o asemenea posibilitate dintre inițiativele parlamentare, celelalte fiind terminate, fiind respinse, dar în același timp, Legea minorităților la care am făcut referire adineauri și pe care s-a muncit doi ani de zile, aia a rămas. A rămas pentru viitorul Parlament, nu? Ca undeva să o rezolve, cum? Și aici am o durere în suflet, vă spun cinstit.

Și acum vreau să întreb. Dar Raportul Harghita-Covasna nu trebuia finalizat de către un Parlament? Un Parlament. Nu a fost finalizat nici de Parlamentul din 1992-1996, nici din 1996-2000, nici din 2004-2008, al nostru, de astăzi, nici până acum nu s-au stabilit niște responsabilități, nu s-a încercat sub această mască care și acum se folosește, că, știți, să nu cumva să minăm bunele relații care există între noi, aici, în țară, s-a încercat ca în felul acesta să se ascundă autorii. Adevărații autori, cei care, în fond, dacă discutăm despre dreptate, și aici facem apel la lege: în orice moment, legea trebuie să existe, că este vorba de 4 noiembrie 2008, că este vorba de 22 decembrie 1989, totul se pedepsește în același fel, adică legea judecă și legea stabilește niște vinovății și așa mai departe.

Maiorul Agache a existat sau n-a existat? A existat, dar nu mai există. Un copil pe care îl are acest Aurel Agache mai există? Există. Luptă zi și noapte împotriva înseși acestei situații în care se află? Încearcă. Și încă ceva vreau să-i spun colegului care s-a referit adineauri la Agache.

Domnule colegi, dumneavoastră știți că soția lui Agache este unguroaică, nu? Secuiancă. Deci, acest "torționar", acest "om de nimic" care a dat etc. - în ghilimele spun acest lucru - are familia mixtă, are o familie mixtă, iar copiii săi provin dintr-o familie mixtă. Acest băiat al lui Agache care luptă pentru drepturile și pentru reabilitarea tatălui său, despre acesta nu discutăm nimic? N-a fost jignit, n-a fost jignit, nu, nu. Deci, vă rog. Iar în același timp, acei 4 sau 5 autori care au produs acest eveniment și care au fost asasinii respectivi și care au fost condamnați la momentul respectiv, Președintele Iliescu, în buna sa mărinimie și pace, i-a grațiat și i-a iertat. Deci, discutăm despre niște aspecte.

Colegul spunea adineauri că nu sunt în clipa de față tendințe de a fi eliminați românii din zonă. Eu îmi aduc aminte de un secretar de stat pe care l-a chemat Opriș. Nu cumva vă aduceți aminte? Și care era din partea PNȚ-CD-ului, aici, în Parlamentul României și care n-a putut să doarmă în Odorhei, ci a trebuit să doarmă într-o mașină, undeva la capătul, în afara localității, atunci, în 1998, când se punea problema acelor... ca și acum, a Casei de copii de la Odorheiul Secuiesc și care, de asemenea, nu este acceptată acolo, deși este făcută cu toate actele legale în sine. O doriți în clipa de față, de aia o contestați? De aia ați tăiat apa la Odorhei, la această casă de copii de la Odorheiul Secuiesc? Știți asta, că acolo, în deal, apa nu curge sau a fost spartă conducta și așa mai departe și nu se admit... fel de fel de piedici se pun în calea funcționării? Dar de acele călugărițe? Vor renunța la lupta lor fantastică? E o luptă fantastică, dragi colegi, unde 5-6 călugărițe reușesc să țină în continuare o casă, un orfelinat al Bisericii Catolice și în care trăiesc copii. Atenție, copii. Așa cum, de fapt, și domnul deputat Kerekes știe că într-una din manifestările de la Târgu-Mureș, de atunci, din acel februarie 1990, copiii au defilat prin centrul orașului cu cea mai formidabilă lozincă: "Noi suntem de naționalitate copii!" Ce vreți mai mult decât să spună buna înțelegere? Și ca să înțelegem despre ce este vorba, ce vrem noi aici în România. Noi suntem de naționalitate copii. Asta vrem.

Vrem să fim cinstiți, vrem să nu se amestece nimeni, vrem ca fiecare să aibă dreptul să se așeze acolo unde dorește în România și să poată să lucreze, să muncească, să nu fie discriminat etnic.

Spunea colegul că nu s-au întâmplat niște cazuri. Uite, îmi mai vin în minte și din județul Mureș, pentru că s-a făcut referire. La Sovata, nu cumva au fost alungați românii în 1990? Un bust al lui Bălcescu nu cumva a fost dărâmat? O biserică la Iobăgeni, acolo, lângă Miercurea din Rast, nu cumva întâmplător a luat foc și nici astăzi nu se știe cine i-a dat foc? Deci, sunt situații deosebite.

Iar cât privește o anumită replică a unui, cineva, că nu pot să-i spun nici domn, nici coleg, care a jignit, m-a jignit pe mine ca român aici, aș spune că ar trebui în fuga mare și în genunchi să vină la această tribună și să-și ceară scuze pentru modul cum și-a încheiat cuvântul său adineauri, dacă dorim, într-adevăr, ca să locuim în bună înțelegere.

Și cred că prin cuvântul meu, eu n-am făcut aici campanie electorală. N-am făcut campanie electorală, pentru că: unu, sunt cadru didactic; doi, și care este cel mai important, nu sunt implicat în campania electorală. Nu candidez. Și, în consecință, am putut să privesc lucrurile detașat, față de cei care au luat cuvântul și mă refer la colegii de acolo, din partea dreaptă, toți cei trei colegi care au discutat și care sunt implicați în acest fel în campania electorală. Dânșii sunt cei care vor ca în felul acesta să-și găsească susținerea din partea unor cetățeni cinstiți. Așa este. Unor cetățeni cinstiți, maghiari cinstiți, dar care tot timpul sunt înveninați.

Aici este povestea și aceasta este problema, de fapt, care se discută aici. Este acel butuc pe care dumneavoastră, cei de la UDMR, tot timpul îl țineți pregătit și pe care îl aruncați pe foc când vi se pare că jarul discordiei începe să se stingă și urmează să fie o bună înțelegere între noi, dumneavoastră atunci luați și mai aruncați încă un butuc ca vâlvătaia din nou să se aprindă și să continue și să continue.

Și dacă noi îndrăznim să spunem ceva și să arătăm niște realități, așa cum am făcut și eu astăzi, și colegul Rus, și colegul Bolcaș și toată lumea care a luat cuvântul, de fapt, atunci, suntem extremiști, nu dorim bună conviețuire și așa mai departe. Mă îndoiesc. Dacă cele ce le-am spus eu, nu sunt un îndemn pentru bună conviețuire, atunci îmi pare rău că nu am fost înțeles.

Și eu aș dori ca, în semn de încheiere la această chestiune, aștept cu scuze, iertare în genunchi din partea celui în cauză și, în aceleași timp, să vă gândiți dumneavoastră dacă nu este cazul, și aici este problema, cum să rezolvăm această chestiune, pentru că, de fapt, asta căuta această inițiativă, cum să o rezolve. Cum să rezolve dreptul fiecărui cetățean român de a se așeza oriunde în România. Și a ungurului să se așeze la Botoșani, și a ungurului să se așeze la Constanța sau Tulcea, și a ungurului să se așeze în Banat sau în Oltenia. Oriunde. Dar și a românului să poată să se așeze în mod liniștit și fără frică că o să fie dat afară, că o să fie amenințat, că o să fie bătut, că o să i se distrugă gospodăria dacă el se așează în județul Harghita sau în județul Covasna. Nu? Este și acesta... ori nu trebuie?

Da. Îmi pare rău că Parlamentul din 2004-2008 n-a reușit să potolească spiritele. Înțelepciunea noastră însă va trebui să domnească.

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnule deputat Hunor Kelemen, vă rog.

Domnul Kelemen Hunor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Despre acest proiect de lege bănuiesc că știți care este părerea mea, care este părerea noastră. E un proiect de lege care ar fi trebuit să vină din secolul XIX nu din secolul XXI.

Inițiatorii au rămas ancorați undeva, în epoca ceaușistă. Au rămas ancorați undeva în epoca omogenizării forțate. Au rămas undeva ancorați într-un naționalism care nu mai are loc în România. Societatea s-a schimbat, lumea s-a schimbat și se va schimba și mai mult, indiferent ce gândiți și ce doriți dumneavoastră.

Ați venit cu un proiect de lege care, bănuiesc eu, știți și dumneavoastră, știau și inițiatorii, nu era la locul lui. Era un proiect care nu avea ce căuta în Parlament.

În secolul XXI, în România, orice om, orice cetățean poate să meargă unde dorește, poate să se stabilească unde dorește și poate să trăiască și să-și facă carieră exact acolo unde își dorește. Nu trebuie să veniți și să propuneți un astfel de proiect.

Multe conducte s-au spart și la Odorhei și la Aita Seacă și în alte zone, multe conducte s-au spart și multe conducte au fost reparate, fiindcă nu poate să trăiască omul cu conducta spartă în casă, în curte, în comună, în oraș.

S-a vorbit aici de scuze. Un domn poate să ceară scuze, dacă este cazul. Eu pot să cer scuze, noi putem să cerem scuze și cerem scuze că am supraviețuit perioadei ceaușiste, cerem scuze că suntem în România și cerem scuze, domnilor, că vrem să rămânem în continuare în România. Cerem scuze că vrem să trăim în continuare în România. Pentru aceste lucruri cerem scuze.

Vă deranjează că suntem aici, se vede. Vă deranjează că am supraviețuit comunismului și naționalismului ceaușist.

Un antevorbitor a spus aici o minciună, au fost mai multe minciuni, dar o singură minciună despre care eu cunosc adevărul. Fiindcă întâmplător sau nu, m-am născut la Cârța, trăiesc la Cârța și la această oră. Nu-mi place să iau apărarea unui coleg de la un alt partid.

În 2001, ministrul Mitrea și prefectul de atunci, Mircea Dușa s-au comportat corect. Fiindcă poți să construiești o mănăstire unde dorești, poți să construiești un lăcaș de cult unde dorești, dar nu poți să furi piatra cubică de pe drum, dintr-o comună, din avuția comunității. Nu poți să furi bunul comunității și să-l duci în mănăstire, fiindcă acel lăcaș nu va fi lăcaș. Acea mănăstire nu va fi mănăstire și acest lucru s-a întâmplat în comuna mea natală, acolo unde trăiesc și acum și acest lucru a fost oprit. Furtul a fost oprit. Acest lucru trebuie spus de la tribuna Parlamentului. Și atunci am intervenit, am interpelat pe domnul ministru Mitrea și lucrurile au fost oprite.

Da, domnilor, acest proiect trebuie respins și eu cred că așa cum societatea românească s-a schimbat în 18 ani și s-a schimbat în bine, recunoașteți, nu recunoașteți, vă place, nu vă place, se va schimba și mai mult. În secolul XXI, astfel de proiecte, astfel de luări de cuvânt nu au ce căuta.

Mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulțumesc foarte mult.

Domnul deputat Rus.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Mulțumesc, domnule președinte.

N-aș fi venit a doua oară la microfon să pun răbdarea noastră la încercare, dacă nu era episcopul făcut mincinos și hoț.

Stimate coleg, nu contest că nu sunteți născut acolo. Vreau să vă spun că acea piatră nu era luată de pe niciun drum. Era vorba doar de rampă în gară, o rampă dezafectată, la care episcopul, cu îngăduința domnului ministru Mitrea, care, din respect pentru Biserică, i-a dat dreptul și acte oficiale să meargă să poată lua această piatră, s-o pună în curtea mănăstirii și au fost hăituiți și aruncați. Lucrul trebuie spus.

Sigur că suntem în mileniul III, sigur că trebuie să avem o altă optică, dar vreau să vă întreb. Kosovo în ce mileniu s-a produs? Osetia și Abhazia în ce mileniu? Fenomenele acestea când se produc?

Suntem în Comunitatea Europeană, încercați să ne dați nouă lecții de Comunitate Europeană? Păi, spuneți-mi atunci de ce ațâțați toate țările din jurul Ungariei unde sunt minorități? În Ucraina sunt probleme în Zakarpatia, în Cehia sunt probleme, în Serbia sunt probleme. Și acum, de ce n-ar fi probleme și aici?

Fiți siguri că noi, cei de la România Mare, nu suntem puși pe scandal. Atunci când dumneavoastră ați venit cu o inițiativă legislativă bună, am susținut-o și la fel ați susținut și dumneavoastră inițiativele noastre. Dacă Statutul minorităților naționale nu a trecut, ați crezut, în compensație, să respingeți și această inițiativă.

Domnule președinte, eu cred că ar fi bine să o trimitem la comisie, probabil că acolo vor veni câteva amendamente bune și vor îndrepta lucrurile care mai trebuie îndreptate. Ele trebuie îndreptate.

Avem nevoie de concordie și de armonie, așa este. Eu nu vreau să mă uit cu dușmănie la dumneavoastră, dar vreau să vă întreb. S-a vorbit de "prostia românească". Dacă vreți să-mi asum această prostie, pot să vă spun că mi-o asum când vă suport să vorbiți ungurește în liftul din Parlament. Atunci când suntem 4 sau 5 români, voi, cu nerușinare, vorbiți în limba voastră. Asta da. Aici pot să spun lucrul acesta, dar sunt un român prost că știu să tolerez astfel de lucruri.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, domnule deputat... Vă rog să folosiți cuvinte temperate, domnule deputat.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Dar, vedeți că există toleranță? Vedeți că există concordie? Nu încercați zâzănii și aprins de foc atunci când nu-i nevoie. Cred că acum chiar nu e nevoie. Acum e nevoie doar să ne recunoaștem fiecare simțul măsurii și restul vine de la sine.

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Regret eu cuvintele nepotrivite care s-au spus de la această tribună.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Nádudvary Gheorghe Augustin Eugen:

Stimate președinte,

Dragi colegi,

Cred că eu sunt cel mai mulțumit om aici, fiindcă sunt parlamentar din nou. Acum 4 ani am mai fost o lună de zile.

Sunt foarte mulțumit că suntem aici împreună și să vă spun exemplul Brașovului. Dacă veniți la Brașov și vă primim cu multă căldură, imediat la intrare vedeți că, deși populația maghiară, cu timpul, s-a redus simțitor și nu avem nici 20%, așa cum solicită reglementarea, totuși vedeți că la intrare este scris sub Brașov Kronstadt și Brașov. Să luați exemplul Brașovului.

Eu vă mărturisesc că îmi plac poveștile și în prezent citesc cu multă atenție și cu multă bucurie. Dar aici am ascultat povești urâte. Și să ascultați părerea unuia care nu s-a născut aici, în România, dar sunt mândru că sunt membru al Parlamentului României. Eu m-am născut aproape de granița austriacă și, probabil, acolo pământul nu a fost udat cu ură, așa cum s-a întâmplat, probabil, aici în unele părți.

Eu, că sunt maghiar, nu a depins de mine, nu judec pe nici unul și consider că fiecare sunteți colegul meu. Judecătorul este acolo sus. Dar, vă spun realitatea.

Eu aproape 33 de ani am făcut naveta din Brașov cu trenul la Sfântu Gheorghe. Am făcut cu foarte mulți colegi de naționalitate română și am fost și suntem prieteni și în prezent și spun realitatea care este în județul Covasna, unde am avut diferite funcții de conducere. Realitatea așa este. Realitatea este că oamenii lucrează și progresează și se poate analiza că în județul Covasna, în funcția de conducere, peste 50% sunt de naționalitate română. Asta este situația la ora actuală, în viitor se va schimba. În jandarmerie, în poliție, procentul este peste 90%. Asta este realitatea, dar este foarte bine că populația se înțelege și așa ar trebui să ne înțelegem și noi aici în Parlament și veniți să vedeți realitatea care este în județul Covasna, unde cunosc situația, fiindcă este și familia băiatului și frecventez și în prezent de foarte multe ori acest județ.

Mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mulțumesc.

Domnul deputat Costică Canacheu.

Domnul Costică Canacheu:

Vreau să solicit o precizare de la stenogramă. Pentru că n-am înțeles și am întrebat și alți colegi că s-ar fi folosit aici sintagma "prostie românească", ci "prostie omenească" și, dacă e clar că nu vrem să transformăm această chestiune în campanie electorală, ea poate fi transformată, dacă lucrurile rămân în felul în care au fost enunțate de aici.

Eu am auzit că a fost, așa, o exemplificare a "prostiei omenești" și așa am rămas cu precizarea. Dacă s-a tradus altfel sau dacă s-a înregistrat altfel, cred că merită să facem mențiunea clară în stenogramă și să verificăm în stenogramă dacă s-a spus altfel. Pe de o parte.

Pe de altă parte, vin cu propunerea grupului nostru, să sistăm discuțiile.

Mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

De altfel, erați ultimul intervenient pe listă. Și eu am auzit cuvântul "omenesc". În orice caz, cel puțin așa am recepționat eu ceea ce s-a spus. O să verificăm. Dar așa am auzit din partea asta a sălii. Celălalt cuvânt, da, și eu l-am auzit la fel.

Stimați colegi,

am finalizat dezbaterile generale la acest proiect legislativ. este o propunere de respingere.

Ca atare, supun votului dumneavoastră propunerea de respingere. Vă rog să votați.

 

Domnul Ioan Aurel Rus (din bancă):

Mai este o propunere, de retrimitere la comisie.

Domnul Bogdan Olteanu:

De retrimitere la comisie. Da. Propunerea procedurală de retrimitere la comisie, mai întâi.

Vă rog să votați.

Cine este pentru? Vă rog să numărați. 19 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 11 voturi împotrivă.

S-a decis retrimiterea acestui proiect la comisie.

Stimați colegi,

Mai avem două chestiuni procedurale, dat fiind că am votat legea. Doar o secundă... că am votat acea lege privitoare la aprobarea Ordonanței Guvernului nr.17/2008 pentru salarizarea personalului din unitățile sanitare. Dar aveam, de asemenea, două propuneri legislative de respins în același raport al comisiei și rugămintea e să revenim la acea chestiune, pentru a finaliza procedura.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 6 december 2019, 22:37
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro