Plen
Ședința Senatului din 23 martie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.36/02-04-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 23-03-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 23 martie 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

  Ședința a început la ora 15.20. Ședința a fost condusă de domnul senator Alexandru Pereș, vicepreședinte al Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.  
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Despre învățământul preuniversitar din județul Timiș;

Domnul Alexandru Pereș:

Bună ziua, doamnelor și domnilor senatori!

Declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 23 martie 2009.

Ședința este condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.

O rog pe doamna senator Doina Silistru să poftească la tribuna Senatului.

În programul de lucru avem înscrise astăzi declarații politice, dezbaterea unor proiecte de lege, întrebări și interpelări, precum și răspunsuri din partea Executivului.

Vă propun să trecem la primul punct din ordinea de zi - declarații politice.

Dau cuvântul domnului senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea este intitulată "Despre învățământul preuniversitar din județul Timiș".

Ca urmare a scăderii natalității de la an la an, numărul copiilor ajunși la vârsta de școlarizare este tot mai mic.

Scăderea acestui număr este amplificată și de exodul masiv în țările vestice, cu deosebire al familiilor tinere împreună cu copiii pe care îi înscriu la școală în țările unde și-au găsit un loc de muncă.

Pe de altă parte, se vorbește - și pe bună dreptate - despre necesitatea alocării de fonduri mai consistente pentru susținerea învățământului din toate punctele de vedere, începând cu construcția de noi școli și modernizarea celor existente și încheind cu asigurarea întregului necesar de cadre didactice.

Din păcate, satisfacerea acestei cerințe este dificil de realizat, cu deosebire în acest an și, după toate probabilitățile, în următorii ani.

Constrângerile financiare cauzate de criza economică instalată la nivel global, inclusiv în țara noastră, sunt evidente pentru toată lumea.

Iată de ce, limitându-mă să vorbesc doar despre învățământ, este vital ca fondurile ce au fost alocate să fie folosite cu maximum de chibzuință, având ca principal criteriu de evaluare calitatea actului instructiv-educativ.

La diferite niveluri se discută, în momentul de față, despre optimizarea numărului de clase în funcție de numărul de elevi existenți și de cifra estimată pentru următorul an școlar.

Dacă, în principiu, măsura mi se pare corectă, pentru a trece la fapte este obligatoriu să se țină seama de anumite particularități, diferite de la un județ la altul.

Pentru a fi mai explicit, mă voi folosi de situația existentă în județul Timiș.

În cele 710 unități școlare învață 82.592 de elevi, repartizați în 4.025 de clase.

De aici rezultă că unei săli de clasă îi revin 20,5 elevi.

Pe grupe de școlarizare situația se prezintă în felul următor:

  • 18,3 elevi/clasă în învățământul primar;
  • 19,2 elevi/clasă în învățământul gimnazial;
  • 25,7 elevi/clasă în licee.

Numai că în județul Timiș, datorită multietnicității sale, există școli și clase anume înființate pentru minorități:

  • 54 de clase cu limba de predare germană, frecventate de 1.270 de elevi;
  • 31 de clase cu limba de predare maghiară, frecventate de 463 de elevi;
  • -16 clase cu predare în limba sârbă, frecventate de 211 elevi;
  • o clasă cu predare în limba ucraineană, frecventată de 11 elevi.

Mai sunt, apoi, câteva clase cu limba de predare romanes.

Privit la nivelul întregului județ, numărul mediu de elevi/clasă se înscrie în limite optime, ba chiar mai mic, între 26, în clasele de liceu cu limbile de predare română și germană, și 13, în liceele cu limba de predare sârbă.

Ca urmare a acestei situații, din informațiile pe care le dețin, în viitorul an școlar numărul total de clase s-ar putea reduce cu circa 40.

Pentru a face acest lucru fără a afecta calitatea pregătirii elevilor este foarte important să se țină seama de particularitățile județului Timiș, de fapt ale tuturor județelor în care funcționează școli și clase cu limbi de predare altele decât limba română.

Cum pot fi aduși într-o clasă de gimnaziu 25-28 de elevi, cifră considerată optimă, când media pe județ este de 19,2 elevi în clase de limba română, 14 elevi în clase de limba maghiară, 14,7 elevi în clase de limba sârbă și 23,5 elevi în clase de limba germană, atâta vreme cât media, repet, este pe județ?

Or, se știe foarte bine - și acest lucru este valabil pentru toate județele României - că în mediul rural există școli generale unde numărul elevilor, în cele opt clase, rar de ajunge să depășească suta de copii.

Pe de altă parte, este nefiresc să-i aduci, de pildă, pe copiii sârbi, elevi de gimnaziu, din zona Sânnicolau Mare într-o școală numai de dragul de a avea clase cu număr optim de elevi.

Această observație este valabilă inclusiv pentru școlile din mediul rural cu predare în limba română.

Toate acestea, plus încă multe altele - transportul elevilor, naveta cadrelor didactice, dotările precare de care suferă multe școli etc. -, îmi permit să pun întrebarea:

A fost întocmit un program concret de optimizare în așa fel încât să fie eliminată din capul locului grila uniformizatoare?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică cu titlul «Samurai cu Văcăroiu, harakiri cu Boc»;

Ați folosit 5 minute din timpul acordat Grupului parlamentar al PD-L la declarații politice.

Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator László Gyerkó, din partea UDMR.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "«Samurai» cu Văcăroiu, «harakiri» cu Boc".

Actualii guvernanți sunt strașnic speriați de prognozele despre evoluția crizei economice, pe care nu știu cum să le mai interpreteze, dar și de faptul, incontestabil, că populația României este profund nemulțumită de nerespectarea promisiunilor electorale.

La aceasta se adaugă absurdele măsuri de diminuare a veniturilor salariale, pe care dumnealor, guvernanții, se încăpățânează să le prezinte ca măsuri de asanare a crizei, când, de fapt, în loc să blocheze circulația banilor în arterele economiei naționale, ei ar trebui să încurajeze producția internă și consumul de bunuri și servicii autohtone.

Mă tot întreb și nu reușesc să aflu motivul pentru care, ca niște haiduci pe invers, actualii guvernanți FSN-iști se străduiesc din răsputeri să ia de la clasa mijlocie și de la cei săraci, în numele unor așa-zise principii pe care ei înșiși le inventează și tot ei le ajustează, apoi, din mers.

Probabil că guvernanții nu știu să dea vreun răspuns, și atunci dumnealor au găsit cu cale să cedeze către FMI suveranitatea actului de guvernare, mai ales că pentru ei o asemenea abdicare devine profitabilă din mai multe motive.

Pe de o parte, actualii guvernanți își asigură finanțarea deficitelor pe care ei înșiși le vor genera anul acesta cu pomenile electorale în vederea realegerii lui Traian Băsescu la Cotroceni.

Pe de altă parte, puși în fața nemulțumirii populare, vor da vina pe FMI pentru toate măsurile drastice care vor lovi, inevitabil, în nivelul de trai al românilor.

Cu alte cuvinte, Guvernul Boc și Traian Băsescu ne bagă capra în bordei pe motiv că afară plouă, după care ne obligă să respirăm la crăpătura ușii din cauza faptului că așa miroase capra, acesta este mirosul ei "naturel", vorba unui personaj din Caragiale.

În urmă cu vreo 14 ani, pe la jumătatea anilor '90, Guvernul PDSR s-a aventurat într-o schemă de împrumut prin obligațiuni externe de tip "samurai", cu scadența la doi ani, ceea ce era să ducă România, dacă vă aduceți aminte, în imposibilitate de plăți, adică la faliment.

Din păcate, există o mare doză de risc ca noul guvern FSN de acum să înglodeze țara într-un împrumut "harakiri", asta ca să folosim, deloc întâmplător, tot un cuvânt din vocabularul limbii japoneze.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gyerkó László (UDMR) - declarație politică având ca titlu România în expectativă continuă, în așteptarea măsurilor privind revigorarea economiei românești;

Ați folosit 3 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PNL.

Dau cuvântul domnului senator László Gyerkó, se pregătește doamna senator Anca Daniela Boagiu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gyerkó László:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică poartă titlul "România în expectativă continuă, în așteptarea măsurilor privind revigorarea economiei românești".

Primele semne ale crizei economice mondiale au apărut în România în pragul alegerilor parlamentare.

Guvernul din acea perioadă a reacționat imediat, elaborând un set de măsuri economice având drept scop protejarea locurilor de muncă și, implicit, a agenților economici.

Desigur, aceste măsuri nu erau perfecte, dar erau menite a veni în sprijinul economiei.

Între timp, am intrat în plină campanie electorală, partidele s-au întrecut în diferite promisiuni, aparent cu scopul contracarării efectelor crizei care s-au făcut simțite tot mai accentuat în viața de zi cu zi a cetățenilor.

Majoritatea cetățenilor a dat crezare acestor promisiuni și s-a dus la vot avându-le în vedere, iar de atunci sunt în expectativă, se uită la televizor, ascultă radioul, citesc ziarele, așteptând măcar un semn privind promisiunile din campanie, și se tot uită...

A venit luna martie, au trecut patru luni de la instalarea Guvernului Boc și ce poate vedea cetățeanul român în această perioadă? Discuții permanente, deloc discrete, între PSD și PD-L pentru diferite funcții de ministru de stat, directori, consilieri și secretari, închiderea fabricilor, una după alta, și desființarea a mii de locuri de muncă, creșterea șomajului cu peste 50% în unele județe, creșterea alarmantă a jafurilor violente la bănci, case de schimb, benzinării și neputința forțelor de ordine, vede că nu poți fi în siguranță nici la cumpărături în magazine, vede că bugetul este unul de austeritate, drept urmare nu sunt bani pentru educație, sănătate, transport feroviar, autostrăzi, investiții, dar sunt pentru Cancelarie și Președinție, pentru sedii de ministere etc., că se desființează educația profesională, școlile și liceele profesionale, că producătorilor agricoli li se impun noi și noi măsuri și restricții fără a li se oferi măcar un minim sprijin necesar în vederea supraviețuirii.

Cu ocazia participării mele la o recentă întâlnire cu oameni de afaceri din județul Harghita, s-au conturat unele probleme cu care se confruntă întreprinzătorii zi de zi, printre care: nesiguranța economică și a pieței de afaceri și, drept urmare, imposibilitatea elaborării unor strategii viabile, a unor planuri de afaceri la nivelul societăților comerciale, lipsa unei strategii economico-financiare la nivel național pe termen mediu sau lung, lipsa măsurilor legislative reale privind revigorarea efectivă a economiei, lipsa forței de muncă calificată, deși rata șomajului a depășit 7% în județul Harghita, iar în unele județe depășește 10%, pasivitatea sistemului bancar față de mediul de afaceri, inexistența unei reprezentări eficiente din partea Camerelor de Comerț și Industrie, menținerea numărului de taxe și impozite, majorarea cuantumului acestora, înființarea unor taxe noi - mă refer aici la taxa forfetară, potrivit propunerii ministrului finanțelor publice -, birocrația exagerată în orice segment al vieții economice.

Pe lângă problemele angajatorilor, s-au menționat, evident, și unele dintre cele ale angajaților: nesiguranța zilei de mâine, salariile minime care sunt sub limita de existență.

Se pune întrebarea:

Ce este de făcut?

În opinia mea, următoarele:

  • problema cetățeanului să reprezinte prioritatea absolută pentru Executiv;
  • acordarea unor ajutoare economice și financiare directe și indirecte pentru IMM-uri, ca măsuri de minimalizare a efectelor crizei actuale;
  • modificarea sistemului de taxe și impozitare, în sensul reducerii numărului de taxe și impozite;
  • simplificarea sistemului fiscal;
  • mărirea eficienței încasării impozitelor și creanțelor bugetare;
  • eficientizarea urmăririi plăților în vederea reducerii deficitului bugetar;
  • eficientizarea sistemului bugetar în vederea reducerii birocrației, prin restructurarea reală a ministerelor și autorităților.

Doresc să accentuez că nu plafonarea salariilor bugetarilor rezolvă criza economică și asigură venituri suplimentare la bugetul de stat, ci o restructurare reală a sistemului, stabilirea și respectarea criteriilor de competență în angajarea și concedierea personalului, fără criterii de simplă simpatie sau antipatie, loialitate personală, apartenență politică sau altele similare, protejarea produselor autohtone și acordarea de ajutor producătorilor agricoli autohtoni prin reducerea impozitului la produsele agricole, prin strategii clare și consecvente, prin sprijin financiar și informațional continuu acordat producătorilor agricoli.

În concluzie, doresc să atrag atenția Guvernului că direcția - în măsura în care putem vorbi de o direcție în sensul adevărat al cuvântului, și nu numai de niște măsuri haotice luate în grabă - care urmează să fie aleasă este una greșită.

Modificările legislative adoptate sau propuse, în loc să vină în sprijinul întreprinzătorilor și salariaților, îngreunează viața acestora.

România a pornit pe drumul descreșterii indicatorilor economici, al adâncirii crizei economice, al creșterii șomajului și al infracționalității.

Consider că o abordare responsabilă și atentă a situației economice actuale poate întoarce țara din acest drum nefast, poate conduce România spre bunăstare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc.

Ați epuizat timpul afectat Grupului parlamentar al UDMR pentru ziua de astăzi.

 
Anca Daniela Boagiu (PD-L) - declarație politică intitulată Alegerile europene reprezintă un test pentru întreaga clasă politică românească;

Urmează doamna senator Anca Daniela Boagiu și se pregătește domnul senator Puiu Hașotti - Grupul parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi este intitulată "Alegerile europene reprezintă un test pentru întreaga clasă politică românească".

Au trecut mai bine de doi ani de la aderarea României la Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, foarte puțini dintre cetățenii cărora le-am promis că totul va fi mai bine după data aderării pot afirma că viața lor s-a schimbat în bine.

Dimpotrivă, în contextul crizei economice este evident că din ce în ce mai mulți români se vor confrunta cu un nivel de trai mai scăzut.

S-a adeverit în acești doi ani o vorbă pe care am folosit-o foarte des înainte de data aderării: "Uniunea Europeană ne dă, dar nu ne bagă și în traistă."

A venit vremea să ne unim forțele, fie că discutăm despre Executiv, Legislativ sau autorități locale, pentru a putea beneficia de avantajele pe care ni le oferă statutul de membru al Uniunii Europene.

Doar așa le putem dovedi cetățenilor că Uniunea nu este doar o altă organizație unde suntem membri, ci suntem acolo pentru a acționa solidar și pentru a atinge acele standarde la care tot visăm de zeci de ani.

Ca stat membru, avem aceste beneficii pe care nu le-am utilizat încă, dar avem și o serie de drepturi pe care avem datoria să ni le exercităm dacă vrem să avem un cuvânt de spus în Europa.

Participarea la alegerile europene este una dintre aceste îndatoriri, iar, în funcție de reprezentanții pe care îi vom trimite în Parlamentul European, interesele cetățenilor români în Europa vor fi mai bine sau mai slab reprezentate.

Datoria noastră, ca aleși uninominali în Parlamentul României, este să mergem în colegiile în care am fost votați pentru a le explica cetățenilor de ce este important să meargă la vot pe 7 iunie, dar și cum pot fi ei mai bine reprezentați dacă există o colaborare între cei aleși în Parlamentul național și cei care merg la Bruxelles.

Așa cum vedem și noi la legile pe care le votăm, o mare parte din legislația pe care noi trebuie s-o aplicăm în România, deocamdată, vine de la Bruxelles.

Poate nu întotdeauna aceste reglementări corespund realităților țării noastre, dar dacă nu are cine să ne susțină acolo poziția degeaba ne mai chinuim noi aici să votăm.

Prin Tratatul de la Lisabona, dacă va intra în vigoare - și sper din toată inima să se întâmple măcar lucrul acesta -, vom putea da o mai mare forță și opiniei Parlamentului național, dar până atunci nu trebuie să uităm că cei mai importanți rămân parlamentarii aleși în Parlamentul European.

Alegerile europarlamentare sunt cruciale pentru a arăta forța României în Europa.

Degeaba suntem a șaptea țară ca mărime și reprezentare dacă cei pe care îi vom trimite la Bruxelles vor reprezenta doar voturile a o fracțiune din cetățenii români.

Într-adevăr, sistemul de vot pe care îl aplicăm nu este cea mai bună opțiune și un vot preferențial, așa cum a fost propus încă din 2006, ar fi creat probabil un stimulent mai puternic de a merge la vot.

Cu toate acestea, am convingerea că partidele vor trata cu maximă seriozitate problema reprezentanților pe liste și vom putea trimite la Bruxelles oameni competenți.

Discuția despre alegerile europarlamentare trebuie să fie pentru fiecare dintre noi o prioritate în sine, fără a încerca să găsim tot felul de tertipuri prin care să schimbăm subiectul.

Alegerile europarlamentare nu reprezintă doar problema colegilor noștri care vor candida, ci a întregii clase politice.

Este un test de maturitate și seriozitate politică pentru a dovedi că am învățat și înțeles ce înseamnă să fii stat european și, în același timp, politician responsabil.

Temele europene nu sunt filozofări rezervate doar connaisseur-ilor.

Ele privesc decizii care ne influențează viața tuturor, cât plătim abonamentul la telefon, pe unde ducem gazul sau cum creștem nivelul de trai în mediul rural, cum facem să avem o agricultură productivă.

Pentru toate aceste motive fac un apel la dumneavoastră și vă rog să vă implicați deja în dezbaterile referitoare la alegerile europarlamentare, pentru a-i convinge pe cetățenii români că merită să facă un drum la secția de votare pe 7 iunie nu doar pentru a trimite niște reprezentanți la Bruxelles, ci pentru a avea reprezentare în forul european.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, doamna senator.

Ați consumat 4 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PD-L.

 
Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică având ca temă sentimentul naționalist al președintelui Traian Băsescu;

Are cuvântul domnul senator Puiu Hașotti, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe Marcu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Vă rog să nu cronometrați primele 20-30 de secunde.

Știți foarte bine că declarațiile politice se fac în ordinea mărimii grupurilor parlamentare, și nu în funcție de senatorii care sunt sau nu sunt prezenți în sală, dar, cum știu foarte bine, dată fiind vechea și statornica dumneavoastră prietenie și admirație față de colegii de la Partidul Social Democrat, voiam doar să punctez acest lucru.

În altă ordine de idei, m-aș fi așteptat ca prietena mea, doamna vicepreședinte Anca Boagiu, să ureze de la această tribună succes domnișoarei Elena Băsescu, care, cu siguranță, se pricepe la toate provocările pe care le-a enunțat Domnia Sa.

Și acum, declarația politică.

Doamnelor și domnilor senatori, Am crezut și eu, după deznodământul alegerilor parlamentare din noiembrie 2008, că votul uninominal fie a eliminat din Legislativ, fie a barat accesul în Legislativ al partidelor de orientare, declarat, naționalistă.

Am crezut, așadar, că România democratică și membră cu drepturi depline a familiei europene se va concentra, politic vorbind, pe teme cu adevărat importante pentru destinul țării și al cetățenilor săi.

Ca unul care nu confundă patriotismul profund, decent asumat și, mai ales, decent exprimat cu demagogia naționalistă, zgomotoasă și agresivă, mi-am zis că o pagină importantă a istoriei noastre contemporane a fost salutar și, în sfârșit, benefic întoarsă.

Cu siguranță, nu am fost singurul care și-a făcut asemenea iluzii, fapt ce n-aș vrea să fie interpretat drept o scuză de circumstanță, ci este, mai degrabă, amara constatare a unei realități de dată recentă, mult mai puternică decât previziunile optimiste ale majorității politicienilor sau ale analiștilor politici din orizontul nostru.

Risipitorul de asemenea iluzii este - o afirm de-a dreptul și regret acest lucru - chiar președintele Traian Băsescu.

În stilul său atât de caracteristic, Domnia Sa a furat deja startul în cursa pentru prezidențiale, drept pentru care, de un timp bun încoace, îl vedem dând bice mârțoagei naționalismului deșănțat, pe care o credeam incapabilă să mai necheze la auzul general.

Dar jarul pe care i l-a administrat pe post de nutreț șeful statului a adus biata cabalină din nou în lumina reflectoarelor și, odată cu ea, în șa nu mai puțin pe cruciatul de conjunctură al românismului.

Ori de câte ori are ocazia și în orice context politic - discursuri oficiale, interviuri radiotelevizate etc. -, călărețul din dealul Cotrocenilor se înfățișează norodului agitând spada ruginită și boantă a naționalismului.

Balaurul împotriva căruia cheamă la luptă și prin a cărui doborâre vitejească speră să-și completeze tolba de voturi la toamnă este - care altul? - pericolul maghiar, temă servită spre consum public sub formule desprinse parcă la indigo din discursul vetust al vadimismului.

Mai pe șleau fie spus, domnul președinte Traian Băsescu, obsedat de obținerea unui nou mandat de șef al statului, este în stare de orice, inclusiv - se vede asta cu ochiul liber - de a-l reînvia pe președintele PRM, preluându-i rolul acela - cum bine zicea un ziar săptămâna trecută - "de a pune ungurii obraznici cu botul pe labe", maghiarii care, adaug eu, prin votul UDMR din primăvara lui 2007 au contribuit la suspendarea din funcție a aceluiași domn Președinte al României.

Iar Traian Băsescu, se știe prea bine, este o natură pe cât de conflictuală, pe atât de răzbunătoare.

Pe scurt, Domnia Sa nu uită și, mai ales, nu iartă.

Mă feresc să cad în păcatul previziunilor sumbre exprimate de diverși comentatori politici în ultimul timp, dar substanța acelor opinii rămâne.

Traian Băsescu, apărător al românismului în fața iredentismului maghiar, se joacă, pentru un pumn de voturi, și acelea iluzorii, cu focul.

Dau din nou dreptate cuiva care a scris, vizavi de acest comportament al domnului președinte, că "în perioada de criză economică, de sărăcie, sentimentul naționalist are mari șanse să se reaprindă".

Această cruntă, dar perfect consumată lecție de istorie, dacă nu o cunoaște, domnul Traian Băsescu trebuie s-o învețe - repede și temeinic -, și să ne ferească Dumnezeu să ajungem acolo!

Domnia Sa, după ce va fi stârnit vâlvătaia, ni se va înfățișa în ipostaza unui pompier de serviciu vigilent, eficient și, evident, la datorie.

Ca senator liberal, dar și în calitate de cetățean preocupat sincer de soarta comunității naționale căreia îi aparțin, îmi doresc un președinte de o cu totul altă factură, un președinte de țară care, înainte de a o apăra când nu e cazul, să contribuie la consolidarea ei democratică zi de zi, în limitele constituționale ale înaltei și onorantei demnități temporar încredințate.

Este oare și aceasta o iluzie? Pentru mine, pentru toți românii, ar trebui să fie o speranță.

Să o facem să se împlinească și, mai ales, să avem grijă, pentru că politica externă românească, din păcate, a reușit ca în ultimii ani să aibă în jurul României, îndeosebi, țări ostile.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Fără preambul, 5 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PNL.

 
Gheorghe Marcu (PSD) - declarație politică având ca titlu Venele deschise ale României;

Dau cuvântul domnului senator Gheorghe Marcu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Mihail Hărdău, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe Marcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Venele deschise ale României".

În intervenția avută în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului ca urmare a analizei și adoptării bugetului de stat pentru anul 2009, afirmam că economia românească, cât și societatea în sine sunt caracterizate de disfuncționalități și mari inechități sociale.

Cauza acestor erori s-a datorat fie incompetenței factorilor decizionali, fie presiunilor exercitate atât din interiorul, cât și din exteriorul țării.

Aceste presiuni au determinat guvernele să facă așa-zise reforme structurale ale economiei, constând, practic, în închiderea societăților comerciale.

Astfel, s-a micșorat sfera productivă, cea generatoare de taxe, impozite și contribuții, care participau la formarea bugetului țării.

Ca urmare a acestui fenomen de dezindustrializare, mulți salariați ce făceau parte din populația activă au luat drumul Occidentului, s-au retras în mediul rural sau au sfârșit ca șomeri.

Pe de altă parte, s-a creat un mare dezechilibru între numărul de salariați din economia reală și cei din sistemul bugetar.

De asemenea, a fost introdusă și mediatizată agresiv teza că statul este cel mai prost administrator.

Fiind pusă această anatemă, că numai în urma privatizării se va crea o economie competitivă, ne-am trezit cu roiuri de consultanți și investitori strategici, plaja acestora variind de la SRL-urile unor foști studenți arabi în România până la companiile internaționale.

Fiecare a luat câte ceva, în funcție de pretențiile sale.

SRL-urile s-au apucat voinicește de tăiat, demolat și lichidat activele societăților, făcând planul la exportul de fier și neferoase.

Ceilalți investitori mai cu pretenții au acaparat piața energetică și distribuția acesteia, precum și sistemul bancar.

Am constatat că am externalizat tot ce era mai bun și mai eficient, iar pârghiile de acțiune ale Guvernului sunt insuficiente pentru a răspunde nevoilor sociale tot mai acute.

De aceea, suntem constrânși să apelăm la împrumuturi.

De ce este necesară această abordare aici? Deoarece Executivul solicită un împrumut care să fie garantat de statul român, iar noi, cei prezenți sub această cupolă, suntem expresia concentrată a întregii națiuni române.

Împreună trebuie să găsim cel mai bun răspuns la întrebarea:

Cum poate România să răspundă cel mai bine acestei situații?

În accepțiunea largă, sistemul bancar ne dirijează viața invizibil și ne însoțește pretutindeni, din cauza faptului că banul este liantul și numitorul comun al tuturor valorilor materiale.

Referitor la modul cum vor fi utilizați banii împrumutați, situația este neclară.

Indiferent că folosim termenii de "injectare" sau "infuzie", acțiunea constă în capitalizarea sistemului bancar.

Între economia reală și sistemul bancar trebuie să existe o strânsă interdependență.

Banul în economie este precum sângele în corpul uman:

asigură legătura dintre toate entitățile, se înmulțește și menține viața economică.

În țara noastră, această legătură biunivocă nu a fost și nu este perfectă.

Băncile au creditat specula imobiliarelor și a consumului din import, țara noastră devenind mai mult o piață de desfacere.

În urma privatizării sistemului bancar, băncile din România au devenit subsidiarele celor centrale.

Sistemul fiind deschis, indiferent ce se legiferează și ce promisiuni acoperite cu contracte se fac, fluxul de lichidități va depinde de decizia luată de la centru și care, din păcate, nu se află pe teritoriul țării noastre.

Făcând o trecere în timp și cuantificând în euro valoarea obținută de statul român prin privatizarea întregului sistem bancar românesc, observăm că aceasta nu reprezintă decât aproximativ 25% din valoarea împrumutului ce se discută în aceste zile.

Ținând cont de volumul capitalizării sistemului bancar ca urmare a împrumutului, statul român poate deveni acționar majoritar sau chiar poate cumpăra acțiunile deținute de către actualii acționari.

Sunt curios să văd dacă infuzia de capital în băncile românești cu capital străin va ține cont de legislație și de condițiile concrete ale realității românești.

Poate așa, solidarizându-se cu situația concretă, factorii decidenți vor înțelege mai bine frământările noastre, precum și gustul amar al dependenței de contextul economic, de criza financiară și nevoia de a face ceva pentru semenii noștri.

Cel mai dureros este când vedem cum fluxurile financiare împreună cu fluxurile inteligenței tinerilor specialiști părăsesc teritoriul acestei țări și, de aceea, declarația politică de astăzi am intitulat-o simplu "Venele deschise ale României".

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mihail Hărdău (PD-L) - declarație politică intitulată Complicitatea imposturii - Avem dreptul la adevăr sau suntem condamnați la minciună?;

Are cuvântul domnul senator Mihail Hărdău, se pregătește domnul senator Florin Constantinescu.

 

Domnul Mihail Hărdău:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "Complicitatea imposturii - Avem dreptul la adevăr sau suntem condamnați la minciună?".

Falsificarea adeverințelor - de angajare, de venit, medicale, de practică în producție -, a certificatelor - de participare la cursuri, de perfecționare -, a diplomelor de absolvire a unor studii s-a dezvoltat și rafinat în ultimii 10 ani, ajungând la rangul de artă a imposturii, tupeului, delincvenței, nu spun și a inconștienței sau iresponsabilității, întrucât toți cei implicați știau ce și de ce comit acel fals și uz de fals, cu urmări posibil dezastruoase pentru alții, dar cu beneficii financiare pentru ei.

Există oare vreo diferență între actele infractorilor violenți și acordarea unor diplome false care conferă dreptul la practică?

Mă întreb dacă cei care au acordat aceste diplome false la medicină ar accepta ca părinții, copiii sau chiar ei înșiși să ajungă pe masa de operație a unui astfel de medic.

Sau ar accepta să fie consiliați de un astfel de psiholog, educați de un astfel de profesor sau transportați cu un ascensor construit de un astfel de inginer? Am convingerea că nu.

Diplomele, atrăgătoare, dar veninoase, urmau să fie bune pentru a-i minți pe alții, români sau străini, dar nu și pe autorii falsului, această tagmă a isteților, tagmă a descurcăreților, o frăție a profitorilor.

Factorii implicați în recentul scandal al miilor de diplome false sunt periculos de diverși.

Avem de-a face cu universități de doi bani, sforăitoare în nume, dar incapabile de performanță, cu profesori universitari demagogi în etică, morală și deontologie profesională, dar jalnici în fața tentației banilor, cu tineri prea lași pentru a lupta cu știința, dar viteji în trădare, cu părinți "iubitori", mentori și finanțatori ai delațiunii, cu instituții "abilitate" care s-au lepădat de obligațiile lor firești.

Trăim într-o lume în care se vinde și se cumpără aproape orice: lucrări de doctorat, subiecte de examene la bacalaureat, articole de presă, emisiuni de televiziune, organe umane.

De ce s-ar împiedica cineva de diplome, identități sau titluri mincinoase?

Frauda tinde să devină un merit, un trofeu, un simbol al reușitei prin care sunt sfidați "fraierii", adică oamenii cinstiți, din care, totuși, încă mai avem destui.

Și cine ne minte? Tocmai universitatea, instituție ce ar trebui să fie un lăcaș de cultură care inspiră respect, fiind o moștenire a celor mai sclipitoare minți, acum călcate în picioare cu bună știință și iresponsabilitate.

Minciuna nu au inventat-o românii, ea există de când lumea, dar educația poate contracara efectele ei.

Supravegherea și controlul trebuie să fie mai istețe decât minciuna.

Poate nu putem preveni boala, dar măcar să o descoperim și să o vindecăm rapid.

Pentru această realizare, avem nevoie de un cadru legislativ eficient și de parteneri loiali sistemului de învățământ, și nu propriilor interese individuale sau de grup.

Practica mistificării este complementară cu cea a închisului ochilor.

Situația diplomelor poate părea aberantă, dar întrebarea este: de ce nu s-a sesizat nimeni de acest fapt?

De fapt, cine trebuia să se sesizeze? Societatea civilă, presa, comunitatea?

Cine ne apără de cazuri de acest fel?

Cine îi apără pe tinerii care aleg să studieze, urmând calea corectă, față de impostura și decepția din sistem?

Mi-e greu să accept astăzi că cele 15.000 de persoane, prezumtiv la curent cu frauda, nu ar fi spus măcar altor 30.000 de persoane: părinți, frați, surori, soți, prieteni.

S-a știut, dar s-au închis ochii, în mod vinovat.

Să fie oare întâmplător faptul că falsurile s-au descoperit la Academia de Poliție?

Încerc să găsesc o cauză sau o explicație pentru aceste fapte, dar nu reușesc.

Să fie oare vinovată pauperizarea intelectualității, împinsă spre compromisuri? Sau lăcomia și ticăloșia unor oameni?

Nu numărul de diplome falsificate reprezintă cel mai grav aspect al problemei, ci faptul că sistemul permite realizarea unor astfel de falsuri.

Falsificarea diplomelor de către universități reprezintă o lovitură mortală aplicată încrederii în școală și în valorile sale.

Păcat! (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat 5 minute din timpul afectat Grupului parlamentar al PD-L.

 
Florin Constantinescu (PSD) - declarație politică având ca titlu Evaluarea privatizărilor - o prioritate a mandatului actualului Parlament;

Are cuvântul domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și se pregătește domnul senator Paul Ichim.

 

Domnul Florin Constantinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Declarația mea politică are titlul "Evaluarea privatizărilor - o prioritate a mandatului actualului Parlament".

Privatizarea societăților comerciale, proces care a debutat în anul 1990 prin adoptarea Legii nr. 15/1990, continuă și astăzi.

În ciuda numeroaselor probleme pe care procesul în sine le-a ridicat, am asistat și continuăm să asistăm neputincioși la satisfacerea unor interese personale în detrimentul comunităților din care facem parte.

În procesul de privatizare există o serie de nereguli.

S-au cumpărat fabrici, au fost demolate și vândute la fier vechi, iar pe terenurile pe care aceste fabrici erau construite s-au ridicat birouri sau blocuri private.

Aș vrea să vă dau câteva exemple, în acest sens, din județul Iași.

Primul este cazul societății "Nectar" - SA, cea mai profitabilă fabrică de zahăr din România până în 1989.

Fabrica a fost privatizată în trei rânduri: în 1999, în 2002 și în 2004.

După eșecul primei privatizări și revenirea în proprietatea statului, fabrica a fost achiziționată în 2002 de APAPS.

La preluare, în 2002, reprezentanții firmei americane au promis investiții de peste 2.600.000 de dolari și repornirea fabricii în cel mai scurt timp.

Acest lucru nu s-a întâmplat.

Apoi, noua conducere israeliană a dus fabrica în procedură de lichidare și a vândut la fier vechi instalațiile din incinta fabricii.

Cel de-al doilea caz în care încă mai avem un cuvânt de spus este cel al societății "Scudas" - SA.

Societatea a fost privatizată în aprilie 2000, când SC "Unif" A.T. - SRL Iași a achiziționat pachetul de 69,98% din acțiunile deținute de stat la societatea din Pașcani.

În cei șase ani în care a fost privatizată, "Unif" A.T. nu numai că nu a achitat datoriile restante ale societății "Scudas", ci a înregistrat întârzieri și la plata ratelor la contractul de privatizare și nu și-a respectat obligațiile investiționale.

De aceea, în 2007 AVAS a redevenit acționar majoritar al societății.

Ca urmare a managementului deficitar din perioada de privatizare, dar și a crizei economice cu care ne confruntăm, societatea "Scudas" - SA Pașcani are acum nevoie urgentă de investitori pentru a-și plăti creanțele la bugetul consolidat și pentru a realiza profit.

Este de datoria statului să ajute societățile care întâmpină asemenea dificultăți, deoarece ele asigură sute de locuri de muncă și contribuie la dezvoltarea comunităților din care fac parte.

Stimați colegi, privatizările trebuie făcute în mod responsabil și transparent.

În România nu trebuie să se mai creeze condiții speciale pentru satisfacerea intereselor unor anumiți oameni de afaceri.

Mai mult, ar trebui să fie sancționați dur investitorii care nu-și îndeplinesc obligațiile ce rezultă din contractele de privatizare.

Modul în care a fost făcută privatizarea unor companii a ridicat și continuă să ridice multe semne de întrebare, cum ar fi, de exemplu, în cazurile "Petrom", "Romtelecom", "Sidex"

sau Combinatul Siderurgic de la Reșița.

Cred că, în calitate de parlamentari, nu mai putem fi indiferenți la asemenea situații.

De asemenea, cred că cei care au înșelat statul în procesul de privatizare ar trebui să fie trași la răspundere.

Vă invit, pe această cale, la o dezbatere a acestei teme, pentru a găsi soluții care să prevină crearea unor situații de tipul celor de la "Nectar" și "Scudas" Pașcani.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat 5 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 
Paul Ichim (PNL) - declarație politică având ca temă Ziua Mondială a Meteorologiei;

Are cuvântul domnul senator Paul Ichim, din partea Grupului parlamentar al PNL, și se pregătește doamna senator Luminița Sorina Plăcintă, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Paul Ichim:

Am să fac o declarație politică liberă, cu toate că profesia de bază nu mă recomandă ca un orator de profesie.

Probabil am un avantaj, și anume că opoziția trebuie să-și facă declarațiile la picătură, și atunci voi fi, poate, mai eficient.

Am un avantaj pentru că, de obicei, declarațiile politice ale opoziției privesc guvernarea.

Noi avem un avantaj și pentru că partidele care se află la guvernare își adresează întrebări unul altuia, în funcție de ministerul care este administrat.

Mai este o problemă.

Am căutat să o fac liber, pentru că am sesizat că se vorbește la normă.

Multe declarații politice sunt adevărate, privesc realitatea, dar lumea citește, iar tendința sălii este să nu asculte.

Rețin de săptămâna trecută trei declarații adevărate pe care noi nu le-am băgat în seamă.

Astăzi voi face o declarație politică paradoxală legată de Ziua Mondială a Meteorologiei.

Ce are meteorologia cu politica?

Meteorologia, ca specialitate, privește situația aerului, temperatura, umiditatea, apa, solul, schimbările climatice, agrometeorologia.

Am să scurtez declarația.

Trei probleme mă interesează.

Referitor la vânt, avem în țară o hartă a vânturilor pusă pe site-ul Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie.

Avem o situație favorabilă cu acest vânt.

Noi am semnat și prin Tratatul de la Kyoto, și cu Uniunea Europeană o obligație de a pune aceste centrale eoliene.

În Moldova, unde este o situație favorabilă pentru aceste centrale eoliene, nu putem monta decât în nordul Moldovei, că în sudul Moldovei rețeaua electrică nu ține, iar Moldova nu are alt sistem de investiții, nu are nimic prevăzut, și ar trebui ajutată.

Al doilea lucru se referă la insolația la nivelul țării.

Avem cam 300 de zile de insolație pe an.

Nu avem nimic pus pentru insolație, pentru a folosi energia solară.

Guvernul Tăriceanu a avut un program în care s-a încercat folosirea captatoarele solare în interes social.

A murit. S-a dat o ordonanță prin care s-a șters acest program.

Chiar întrebam dacă nu am putea folosi insolația, soarele și captatoarele solare pentru unitățile sociale, pentru că ar fi și economic.

Îmi aduc aminte că până și Ceaușescu pusese acele captatoare solare în stațiunile turistice.

Noi nu am reușit, după 20 de ani de democrație, să facem asta măcar pentru unitățile sociale.

Nu avem nimic strategic în domeniu.

Al treilea lucru.

Se vorbește de agrometeorologie, de apă, de deșertificare: deșertificarea Olteniei, a sud-estului țării.

De la 3 milioane și ceva de hectare irigate, ne apropiem de vreo 100.000 de hectare irigate la ora actuală.

Am furat, ca țară, pentru că era bunul întregului popor, și am distrus tot sistemul de irigații.

Abia de doi-trei ani discutăm despre udători, asociații ale udătorilor privați, și ne chinuim să punem în funcțiune irigațiile.

O colegă de-a noastră săptămâna trecută spunea, pe bună dreptate: "Agricultura să ne ajute, să ne scoată din criză."

Nu facem nimic.

Nu mai vorbesc de pădurile care au fost rase.

Închei, pentru că vorbesc prea mult.

Le urez celor de la meteorologie sănătate!, să lucreze în continuare, că poate cineva o să-i bage în seamă și datele lor vor fi folosite în interesul țării.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat 4 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PNL.

 
Sorina Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică având ca titlu Curățenia de primăvară;

Urmează doamna senator Luminița Sorina Plăcintă, din partea Grupului parlamentar al PD-L, și se pregătește doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Doamna Sorina Luminița Plăcintă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Curățenia de primăvară".

La sfârșitul săptămânii trecute, toate canalele media centrale anunțau într-un glas că 60 de directori din Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, mai exact din cadrul Agenției Naționale de Plăți și Intervenții în Agricultură APIA, au fost demiși de ministrul de resort.

Motivul, unul cât se poate de clar - plata la hectar către fermieri a fost întârziată, lucru semnalat de reprezentanții federațiilor.

Cu alte cuvinte, acești directori, care beneficiau de sporuri de 75%, nu au găsit soluții ca cele circa 1,2 milioane de fermieri să-și primească banii până la 15 martie, bani de care au neapărată nevoie.

Această măsură pare una corectă dacă ne amintim că, anul trecut, Comisia Europeană a calculat pentru România penalizări de 8,4 milioane de euro pentru întârzierea plăților la hectar, aferentă anului 2007, după termenul limită de 30 iunie 2008.

Iată că există demnitari care se văd nevoiți să ia măsuri drastice și, uneori, să taie în carne vie pentru a face ca lucrurile să funcționeze.

Un caz similar a fost cel de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, atunci când ministrul, intrigat de salariile unor angajați, a anunțat restructurări masive.

Urmărind aceste evenimente, se naște o întrebare: Din cei 60 de directori, mulți dintre ei angajați cu experiență în sistem, chiar nu exista nici măcar unul care să merite să rămână în funcție? Chiar niciunul nu era în stare să-și facă treaba?

Opinia mea este că aceste situații apar din cauza faptului că la nivelul aparatului central nu exista nicio resursă clară de monitorizare a calității activității desfășurate în teritoriu, iar atunci când evaluarea nu are cum să fie făcută corect este evident că nici angajații nu au criterii clare cu care să se compare, și nici nu li se livrează modele de tipul "Așa NU!".

Și, astfel, indiferent dacă ei sunt corecți sau nu, atunci când se văd băgați în aceeași oală cu ceilalți, nu vor mai avea niciun motiv să-și mențină coloana vertebrală.

Aceasta este, doamnelor și domnilor senatori, una dintre moștenirile lăsate de guvernarea anterioară: directori cu salarii uriașe, incapabili de a-și face treaba pentru care sunt plătiți din banii publici.

Pe ce criterii însă îi vom deosebi de funcționarii cinstiți care-și fac treaba?

Aceasta este provocarea căreia avem datoria să-i găsim o rezolvare cât mai curând posibil.

Tot săptămâna trecută, prim-ministrul anunța că peste 93% din valoarea facturilor restante la 31 decembrie 2008 ale administrației centrale au fost achitate de Guvern, plăți reprezentând aproape un miliard de euro.

Astfel, Executivul a rezolvat încă o problemă lăsată moștenire de guvernarea trecută și s-a asigurat că statul nu va fi cel care creează blocaje în economie.

Stimați colegi,

Am convingerea că membrii noului Cabinet au nevoie de toate resursele și priceperea pentru a reda cursul normal unui sistem cu grave lacune funcționale și împânzit cu personaje care dau dovadă de rea-voință.

Am convingerea că noi, senatorii, avem atât datoria, cât și capacitatea să sprijinim Guvernul în toate aceste demersuri și că, în special la nivel local, ne putem canaliza eforturile spre a aduce o plusvaloare actului administrativ.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, doamna senator.

 
Doina Silistru (PSD) - declarație politică cu titlul 23 Martie - Ziua Mondială a Meteorologiei;

Are cuvântul doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Orest Onofrei, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Doamna Doina Silistru:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Aș vrea să fac și eu o remarcă.

Păcat că nu este domnul senator Puiu Hașotti prezent în sală.

Există la grupurile parlamentare și probleme pentru care discuțiile se prelungesc acolo, și atunci nu putem fi prezenți din primul moment al deschiderii declarațiilor politice, dar întotdeauna a existat ideea ca cei prezenți în sală să își prezinte declarațiile politice, după care să urmeze și ceilalți, din celelalte grupuri parlamentare, care vin pe parcurs în sala de ședință.

Eu cred că și noi dăm dovadă de multe ori de foarte multă înțelegere, acceptând ca și colegii din Grupul parlamentar al PNL să depășească timpul alocat, în special timpul alocat acestui grup atât la declarații politice, cât și la întrebări și interpelări, și din aceste motive ar trebui să fim înțelegători când se întâmplă și sunt asemenea cazuri la celelalte grupuri parlamentare.

Mulțumesc.

În ceea ce privește declarația politică, îmi pare rău că nu am fost aici la deschiderea lucrărilor ședinței, pentru că domnul senator Paul Ichim mi-a luat-o înainte.

Declarația mea politică se intitulează "23 Martie - Ziua Mondială a Meteorologiei".

23 Martie este Ziua Mondială a Meteorologiei și am vrut să marchez importanța acestui domeniu pentru noi și pentru toată lumea, de fapt.

La data de 23 martie 1950 Organizația Internațională de Meteorologie, constituită în anul 1873, se transformă în Organizația Mondială a Meteorologiei, cu caracter interguvernamental, și, în scurt timp, devine cea mai largă organizație de specialitate a Organizației Națiunilor Unite din care astăzi fac parte toate țările lumii.

Această instituție autoritară a contribuit semnificativ la realizarea unor sisteme operaționale globale destinate protecției vieții oamenilor, bunurilor materiale și diminuării consecințelor dezastrelor naturale.

Constituirea Organizației Mondiale a Meteorologiei a prefațat o nouă eră, impulsionând progresul rapid al acestor științe, al tehnologiilor conexe și al cooperării internaționale.

Aceste evoluții au fost transpuse rapid în realizarea unor sisteme operaționale globale destinate protecției vieții și bunurilor și diminuării dezastrelor naturale și au condus la aplicații într-o gamă largă de activități desfășurate în sprijinul dezvoltării durabile, definită ca "împlinirea necesităților generației actuale fără compromiterea posibilității generațiilor viitoare de a-și împlini propriile necesități".

Organizația Meteorologică Mondială este vocea autorizată din structura Organizației Națiunilor Unite în domeniul vremii, climei și apei, coordonează eforturile serviciilor hidrometeorologice naționale în atenuarea consecințelor hazardurilor naturale prin punerea la dispoziție a unor avertizări și servicii mai bune de prognozare, precum și în evaluarea riscului, sporirea gradului de înștiințare a publicului privind utilizarea mai rațională a informației meteorologice și hidrologice.

Se pare că sensibilizarea societății față de evenimentele meteorologice și hidrologice extreme este în creștere.

Fenomenul este explicabil dacă ne gândim că în ultimul deceniu, în medie pe an, își pierd viața circa 250 de mii de persoane în urma catastrofelor naturale.

Decesul a circa 90% din numărul menționat survine ca urmare a fenomenelor meteorologice și hidrologice periculoase.

În România, Ziua Mondială a Meteorologiei este celebrată atât la București, cât și în cele șase centre meteorologice regionale, printre care se numără și Iași, pentru zona Moldovei.

S-au pus la punct o rețea de stații meteo automate, o rețea de măsurători radar, o rețea de detecție a fulgerelor, stații de recepție de date satelitare, o rețea de comunicații specializate care clasează Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie printre centrele meteorologice naționale de prestigiu din Europa.

În opinia conducerii Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie din România, datorită progreselor considerabile făcute în ramurile științei și tehnicii, s-a realizat îmbunătățirea considerabilă a calității prognozelor meteo.

Se evidențiază posibilitatea de acces la o cantitate fără precedent de date de observație transmise mai ales prin satelit, progresul considerabil în domeniul înțelegerii științifice a proceselor dinamice și fizice proprii atmosferei și a relațiilor acesteia cu oceanele și cu celelalte elemente ale sistemului terestru și, nu în ultimul rând, îmbunătățirea exactității produselor prognozei în așa măsură încât prognozele pe cinci zile difuzate în prezent sunt la fel de fiabile ca prognozele pe două zile de acum 20 de ani.

Sistemele moderne de observare, împreună cu rețeaua de calculatoare bine pusă la punct, plus mijloacele moderne și de telecomunicații au condus la dezvoltarea tehnicilor de prognoză numerică a vremii, permițând realizarea de progrese considerabile în ceea ce privește estimările în timp real ale diferitelor fenomene meteorologice.

Tehnicile moderne pot prognoza din timp apropierea unor cantități importante de apă care pot provoca inundații.

În prezent, datorită prognozei cantitative a precipitațiilor, autoritățile pot alerta în timp util comisiile locale de apărare în privința apariției unor fenomene meteorologice periculoase.

De asemenea, prognozele meteorologice și hidrologice ajută la creșterea producției agricole printr-o mai bună gestionare a resurselor de apă.

Conform statisticilor referitore la ultimul deceniu, peste 80% din totalitatea catastrofelor naturale sunt de origine meteorologică sau hidrologică.

Dacă pierderile economice provocate de ansamblul catastrofelor naturale, incluzându-le pe cele de origine hidrometeorologică, cutremurele și erupțiile vulcanice, atingeau aproximativ 4 miliarde de dolari în SUA pe an în anii '50, pentru anii '90 estimarea ajunge la 40 de miliarde de dolari.

În acest deceniu, peste 65% din pagubele semnalate și aproape 90% din decese au fost consecința catastrofelor legate de starea vremii.

Statisticile arată că majoritatea catastrofelor din ultimii ani sunt legate de starea vremii, climei sau apei, doar seceta cauzând moartea a mai mult de 280 de mii de oameni.

Din păcate, tocmai țările în curs de dezvoltare sunt acelea care suferă mai accentuat efectele conexe.

În zilele noastre, ritmul schimbării este mai rapid decât oricând în trecut.

Având în vedere realizările spectaculoase mai ales din ultimele decenii, se așteaptă mult mai mult, în prezent, de la științele din domeniul meteorologiei și hidrologiei.

Așteptările provin din recunoașterea realității că economia mondială este din ce în ce mai dependentă de vreme și climă.

Practic, toate activitățile umane sunt influențate de vreme, climă și apă și din ce în ce mai multe activități se desfășoară cu posibilități reduse de a face față riscurilor.

Această situație cere tipuri noi de servicii meteorologice și hidrologice în aproape fiecare sector economic: în sănătate, transporturi, dezvoltare urbană, securitate alimentară, managementul apei, în domeniul energiei și al altor resurse, în turism și în petrecerea timpului liber.

Se vor solicita servicii de calitate mai bună atât Organizației Meteorologice Mondiale, cât și serviciilor meteorologice și hidrologice naționale pentru anticiparea, minimizarea și înlăturarea efectelor impactului evenimentelor extreme, deșertificării, eroziunii și altor amenințări la adresa siguranței ființei umane și mediului global, inclusiv ale schimbărilor climatice, subțierii stratului de ozon și poluării din ce în ce mai intense.

Autoritatea Organizației Mondiale de Meteorologie derivă din aceea că vremea și clima nu cunosc granițe politice sau economice și din angajamentul continuu al membrilor săi.

Programele acestei organizații sunt formulate de către membrii săi, sunt deținute și derulate de către aceștia în așa fel încât să le îndeplinească aspirațiile de dezvoltare durabilă.

Această combinație unică a conferit acestei organizații reputația de a reprezenta un model de cooperare internațională, de a fi un lider în domeniul diminuării și prevenirii dezastrelor și de a putea contribui din plin la dezvoltarea socio-economică durabilă.

Asemenea evoluții au îmbunătățit semnificativ nivelul de trai al întregii umanități.

Cu toate acestea, au apărut provocări noi: creșterea concentrației gazelor cu efect de seră din atmosferă, schimbările climatice, subțierea stratului de ozon, diminuarea resurselor de apă dulce și creșterea poluării din atmosferă și apă.

În același timp, o amenințare importantă la adresa dezvoltării durabile este impactul din ce în ce mai mare al vremii extreme și al evenimentelor climatice cum sunt ciclonii tropicali, inundațiile, seceta și valurile de căldură din unele părți ale lumii.

Un obiectiv major al Organizației Mondiale a Meteorologiei și al serviciilor meteorologice și hidrologice naționale este să conlucreze pentru o reducere semnificativă a numărului de victime asociat dezastrelor naturale de origine meteorologică, hidrologică și climatică.

Este prioritară îmbunătățirea capacităților de prognoză, cu accent pe vremea cu impact puternic.

Aceasta va trebui să faciliteze furnizarea de avertizări de vreme severă mai corecte, mai timpurii și mai demne de încredere, care să asigure o mai bună conștientizare și pregătire a populației și care să reducă vulnerabilitatea.

Va fi pus un accent mai puternic pe trecerea de la rezultatele cercetărilor la aplicațiile operaționale, ceea ce va contribui la protejarea vieții și proprietății, la atenuarea dezastrelor naturale, la promovarea dezvoltării sociale și economice durabile și la protejarea mediului.

Procesul de încălzire globală a dereglat sistemul climatic al atmosferei Pământului și a pus în alertă întreaga omenire, în topul problemelor discutate nu numai de meteorologi și climatologi, dar și de politicieni și de conducătorii de state fiind schimbarea climei și viitorul vieții pe planeta Pământ, ei caută soluții la această provocare a naturii nu numai pentru a supraviețui, dar și pentru a întreprinde măsuri adecvate în situația creată, pentru a face viața comunităților cât mai viabilă.

Meteorologii și climatologii au sarcina de a studia chimia aerului și de a contribui la diminuarea impactului vremii, climei asupra calității aerului pe care îl respirăm și de a furniza medicilor și specialiștilor în domeniul mediului prognoze și analize asupra distribuției în atmosferă a concentrației și transportului de gaze și particule.

În timpul unor situații în care au loc emisii de substanțe periculoase, de exemplu în timpul scurgerii unor substanțe chimice industriale, al unei erupții vulcanice, al unor boli răspândite de un curent atmosferic sau al unui accident nuclear, meteorologii sunt aceia care pot ajuta în ceea ce privește dispersia și propagarea ulterioară a substanțelor nocive.

Ziua Mondială a Meteorologiei reprezintă o recunoaștere a rolului vital și a contribuției majore a meteorologiei, hidrologiei și științelor geofizice conexe la progresul umanității, la dezvoltare socio-economică durabilă, la protejarea mediului și la reducerea sărăciei.

Această zi este sărbătorită pentru a reaminti faptul că vremea, clima reprezintă o parte integrantă a mediului.

Acest eveniment îmi oferă ocazia de a-i felicita pe toți cei care desfășoară o activitate minuțioasă și responsabilă în acest domeniu - pot spune de o importanță vitală pentru viitorul omenirii - și să le urez succes în lupta cu evenimentele meteorologice și hidrologice extreme!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, doamna senator.

 
Orest Onofrei (PD-L) - prezentarea în rezumat a declarației politice cu titlul Schizofrenia noastră respectuoasă;

Domnul senator Orest Onofrei - domnul Ioan Ghișe nu este în sală -, urmează la cuvânt domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Orest Onofrei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează, cu ghilimelele de rigoare, "Schizofrenia noastră respectuoasă".

Așa cum am anunțat, vreau să fac o declarație politică, nu să o citesc.

Declarația politică integrală o depun la președintele de ședință pentru a fi cuprinsă în stenogramă.

Recunosc că am fost unul dintre cei, poate, puțini care în acest weekend s-au uitat la televizor la congresul colegilor noștri de la PNL.

Eu am tras două concluzii pe care vreau să vi le împărtășesc, nu neapărat să fiți de acord cu mine.

Prima: am declarat de mai multe ori că, prin felul cum domnul Tăriceanu a guvernat, prin datoriile pe care le-a lăsat în economie, se aseamănă cu un om care a fost la masă la restaurant și nu și-a plătit consumația.

Vinerea trecută, domnul Tăriceanu a primit nota de plată la partid și a primit-o și cu indexări.

Pentru că n-a putut s-o plătească singur, au trebuit s-o plătească și foarte mulți apropiați ai dumnealui.

A doua imagine pe care am avut-o vizionând congresul PNL a fost o scenă pe care Marin Preda o descrie în "Cel mai iubit dintre pământeni".

Acolo, cineva, care era un anumit șef, explica altuia cât de șef este el. Și, la un moment dat, șeful mai mare a trecut pe lângă el.

Scena era următoarea: persoana respectivă s-a adresat șefului mai mare cu un "Să trăiiiiiiți!" foarte lung, urmat de o înjurătură printre dinți și cu trimitere undeva, după ce șeful a dispărut după colț.

Acest lucru l-am observat și eu și vreau să-i spun domnului Tăriceanu, cu respect, domnule Tăriceanu, și mai ales în numele colegilor dumneavoastră care sunt mult prea ocupați și preocupați să spună "Să trăiiiiiiiți, domnule Antonescu!".

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator. 4 minute consumate din timpul alocat Grupului parlamentar al PD-L.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică cu titlul Măsuri active pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii pe timp de criză;

Are cuvântul domnul senator Dumitru Oprea, se pregătește doamna senator Mihaela Popa, de la Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați, Voi prezenta declarația politică intitulată "Măsuri active pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii pe timp de criză".

Criza economică a lansat un nou brand planetar.

Numele său este prezent pe geamurile tot mai multor sedii de firme și magazine rămase pustii - "De închiriat".

Concurența acestui brand constă în prezentarea altor nume la fel de agresive "Reduceri extraordinare", "Reduceri speciale" sau "Ne-am mutat la altă adresă".

Și în România tot mai mulți oameni de afaceri din domeniul comerțului cu amănuntul și-au relocat activitățile sau le-au abandonat cu totul.

Cele mai vizibile cazuri sunt în supermarketuri, acolo unde comerțul febril de altă dată a lăsat locul unui aer de muzeu.

Aceasta înseamnă că nici producătorii n-o duc mai bine.

Ei sunt chiar într-o situație mult mai dificilă, fiindcă magaziile sunt pline cu produse ce nu-și mai găsesc desfacerea.

În plus, aceasta înseamnă bani blocați.

De asemenea, stagnarea producției înseamnă încetarea unor contracte de muncă, diminuarea veniturilor populației și, implicit, a contribuției la bugetul de stat.

Așadar, sistemul este blocat, iar relansarea lui presupune o anumită intervenție din partea statului.

Aici există însă și un pericol.

Mulți economiști sunt tentați să mizeze excesiv pe investițiile publice.

Asta ar putea duce la instaurarea unui tip de etatism care s-ar dovedi contraproductiv mai târziu.

Ca urmare, cred că este vitală susținerea întreprinderilor mici și mijlocii, care, numai în Europa, sunt peste 23 de milioane.

Aici trebuie intervenit masiv, astfel încât eforturile statului să fie continuate în mod distinct de inițiativa privată.

Mai mult, pe termen scurt și mediu, dacă am considera că în fiecare dintre aceste întreprinderi mici și mijlocii doar 10 persoane în medie își desfășoară activitatea, aproape jumătate din populația Europei ar depăși mai ușor efectele nefaste ale crizei.

Statisticile demonstrează că aproximativ 80% din produsul intern brut al Europei este realizat de IMM-uri.

De aceea insist că trebuie cultivat spiritul antreprenorial și promovat conceptul de autoangajare, adică de angajat al propriei sale afaceri.

În acest context, găsesc că este lăudabilă acțiunea declanșată de Franța, unde, în doar 15 minute, în sistem on-line se poate face o deschidere de firmă fără nicio taxă, iar impozitarea se realizează în momentul în care firma începe să aibă venituri.

Iată de ce stimularea sub diverse forme a activității IMM-urilor și în România este o variantă de succes pe timp de criză.

În acest sens, o măsură importantă este cea de constituire a Fondului Român de Contragarantare a creditelor pentru întreprinderi mici și mijlocii, de 100 de milioane de euro, cu scopul păstrării și creării de noi locuri de muncă.

Suntem convinși că pe aceeași direcție sunt bine-venite și alte măsuri de încurajare a spiritului antreprenorial al românilor.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mihaela Popa (PD-L) - declarație politică având ca titlu Educația, încotro?;

Doamna senator Mihaela Popa, Grupul parlamentar al PD-L.

Am o rugăminte la senatorii Grupului parlamentar al PNL.

Mai aveți 6 minute, dar este prezent în sală și domnul senator Ioan Ghișe.

 

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Vă explic eu imediat!

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Dar explicați-mi și mie, ca să știu ce fac, cui dau cuvântul.

Doamna senator, aveți cuvântul.

 
 

Doamna Mihaela Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează "Educația, încotro?".

În luna noiembrie m-am întors de la Parlamentul European pentru a candida la funcția de senator al României.

Am făcut acest lucru pentru o mai bună reprezentare a alegătorilor ieșeni în Legislativ și pentru ca noi, Partidul Democrat Liberal, să putem pune în aplicare programele și proiectele de care România are nevoie, dar pot să vă mărturisesc că am mai avut un motiv, unul care ține mai mult de natura personală.

Obișnuită cu rigorile, funcționalitatea și cu eficiența Parlamentului European, am vrut să aduc acest model de lucru și în Parlamentul național.

Sunt convinsă că și ceilalți colegi ai mei, foști europarlamentari ai României, simt același lucru.

România are nevoie de un model de funcționare european.

Sunt obișnuită cu declarații scurte, la obiect, pentru a lăsa faptele să vorbească de la sine.

De aceea, atât această declarație, cât și cele care vor urma se vor încadra în limita europeană, cea din Parlamentul European, maxim 3 minute.

Stimați colegi,

Doresc să vă vorbesc astăzi și în calitate de profesor, cadru didactic cu peste 20 de ani de experiență în spate.

Știm cu toții că educația formează caractere și abilități.

De aceea, la sfârșitul săptămânii trecute m-am întâlnit la Iași cu mulți directori de licee, școli și grădinițe din colegiul meu.

Discuțiile s-au concentrat pe subiecte legate de reforma în educație, dar și de accesarea fondurilor europene necesare modernizării sistemului educațional.

S-a desprins o singură concluzie - România este într-un moment dificil în ceea ce privește sistemul educațional.

Noi, politicienii, nu am reușit până acum să dăm motive de satisfacție profesorilor, părinților și elevilor.

Sistemul educațional din România suferă de o boală care se agravează pe zi ce trece.

Unii ar zice că e incurabilă.

Eu zic că nu e, doar că, până acum, nimeni nu i-a administrat tratamentul corect, și, culmea!, acest tratament este în fața noastră, a parlamentarilor și în fața oficialilor de la Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Este vorba de Strategia națională pentru educație, inițiată de Comisia prezidențială și asumată de toate partidele politice și de toate sindicatele din învățământ, o strategie care oferă soluții în spirit european.

Strategia națională pentru educație nu trebuie să rămână însă doar un simplu document bifat de partide, semnat de sindicate și uitat în sertarele ministerului.

Știu că inerția birocratică din România este mare.

La Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, de exemplu, găsim funcționari de acum 15-16 ani, care cunosc problemele sistemului doar din birou. Și ne mai mirăm de ce se blochează totul?!

Doamnelor și domnilor colegi, Suntem aici reprezentanții celor două tabere, putere și opoziție, dar când este vorba de sistemul educațional ar trebui să trecem peste diferențele ideologice de partid, așa cum s-a întâmplat când s-a semnat Strategia națională pentru educație.

De aceea, vin astăzi în fața dumneavoastră și vă cer acum să ducem mai departe, în planul acțiunii concrete, acest proiect, să aplicăm medicația corectă sistemului educațional, prin implementarea corectă a acestei strategii înainte ca bolnavul să ajungă în metastază.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, doamna senator.

Încă o dată, repet, ca să nu creăm un precedent...

 
Puiu Hașotti (PNL) - replică la declarația politică a domnului senator Orest Onofrei;

Domnule Hașotti, numai puțin, aveți 6 minute la dispoziție.

Mai este și domnul senator Ghișe.

Vă încadrați în 6 minute.

Nu este un drept la replică, este din timpul afectat grupului dumneavoastră parlamentar.

Vă rog.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Într-adevăr, aveți dreptate.

O foarte scurtă replică, suntem la declarații politice și aceasta este menirea lor.

Nu voi pronunța numele distinsului coleg care a avut o declarație politică.

Vreau să spun că, dacă este vorba de restaurante, mi-aduc aminte de "Golden Blitz", și nu știu dacă un client de acolo plătește sau a plătit consumația.

În al doilea rând, vreau să spun că Domnia Sa a fost prefect timp de 3 ani de zile, chipurile liberal, cu semnătura lui Călin Popescu-Tăriceanu, dar, sigur, întotdeauna convertitul este mai creștin decât creștinul.

În sfârșit, la Partidul Național Liberal niciodată, dar niciodată nu s-a spus, nu se va spune și nu se spune "Să trăiți!".

Altcineva a spus "Să trăiți bine!" și i-a mințit pe români.

Altceva nu mai am de spus decât "La loc comanda, domnule coleg!".

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnul senator.

 
Ioan Ghișe (PNL) - declarație politică având ca temă consecințele negative ale împrumutului de la FMI;

Domnule senator Ghișe, pentru restul timpului afectat Grupului parlamentar al PNL, vă rog, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul senator Vasile Pintilie, de la Grupul parlamentar al PD-L.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Distinse doamne senator,

Distinși domni colegi,

În cartea "Mecanismele globalizării", apărută în anul 2008, cunoscutul economist Joseph E.Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru științe economice în anul 2001, fost consilier economic al președintelui Clinton și vicepreședinte și economist-șef al Băncii Mondiale, prezintă, cu numeroase exemple din Argentina, Brazilia, Rusia, Mexic, Turcia, Indonezia, Coreea de Sud, Thailanda, Republica Moldova și altele, care sunt consecințele negative ale împrumutului de la Fondul Monetar Internațional.

Autorul a ajuns la un număr de 21 de concluzii. Ținând cont de timpul limitat, am să enumăr doar câteva, pentru a nu vă reține prea mult.

Fondul Monetar Internațional a pus la dispoziția guvernelor sumele în dolari necesare achitării datoriilor către creditorii occidentali, creditorii au fost protejați; cei care au efectuat împrumuturile au scăpat de responsabilitate, iar contribuabilii din țările în curs de dezvoltare au trebuit să suporte povara plăților către Fondul Monetar Internațional;

achitarea datoriilor silește țările respective să-și sacrifice programele educaționale și cele de sănătate, dezvoltarea economică și bunăstarea cetățenilor lor.

În mod frecvent, țara care recurge la un împrumut de la Fondul Monetar Internațional se confruntă cu două opțiuni, ambele indezirabile: neachitarea la termen a datoriilor, care sugerează teama de un colaps economic, sau acceptarea unui sprijin care implică pierderea suveranității economice.

Nu este doar absurd, e chiar periculos ca soluția la un aspect fundamental politic să fie lăsată la aprecierea unor tehnocrați internaționali de la FMI.

Toate țările care au luat împrumuturi de la FMI au trecut printr-o criză economică din cauza dificultăților legate de satisfacerea obligațiilor impuse de împrumuturi.

În aproape toate cazurile în care au fost aplicate strategiile FMI au agravat declinul.

Și, în fine, costurile și avantajele împrumutului sunt distribuite în mod inechitabil.

Datoriile și consecințele lor amplifică sărăcia și inechitățile.

Distinși colegi, Am citat doar câteva dintre concluziile acestui renumit economist de talie mondială pentru a avertiza în mod public, o dată în plus, de la tribuna Senatului, asupra consecințelor care se pot dezvolta în cazul în care se realizează împrumutul de la Fondul Monetar Internațional.

Problema pentru noi însă cred că rezidă și în aceea că ar fi cazul ca, după două luni de mediatizare intensă, prim-ministrul și Guvernul să vină să ne spună concret:

pentru ce, cât și cu ce costuri împrumutăm de la Fondul Monetar Internațional.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Dumitru Florian Staicu (PD-L) - declarație politică cu titlul România are nevoie de reforme în instituțiile publice;

Ultimii doi vorbitori din partea Grupului politic al PD-L vor fi domnul senator Dumitru Florian Staicu și domnul senator Viorel Constantinescu.

Până să le dau cuvântul, doar o mică completare: domnii senatori Alexandru Mocanu, Toader Mocanu, Vasile Pintilie au depus declarațiile politice la secretariatul ședinței.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Dumitru Florian Staicu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politica este intitulată "România are nevoie de reforme în instituțiile publice".

Mă întreb dacă era nevoie să ajungem în 2009, sub actuala guvernare, pentru a descoperi că în România se falsifică aproape orice.

Vedem cu toții că apar false permise de conducere la Pitești, Sfântu Gheorghe sau Cluj-Napoca.

În acest moment, pare că aceste documente false sunt prezente în toate județele.

Este treaba Parchetului și a instanțelor să ne spună care este mecanismul prin care s-a ajuns la aceste fapte.

În ceea ce ne privește pe noi, ar trebui să ne punem întrebări privitoare la efectele acestui fenomen asupra noastră ca cetățeni.

Ce măsuri ar trebui să luăm în viitor?

Din păcate, lucrurile nu stau așa doar în materia permiselor de conducere.

Vedem că apar diplome de licență, de studii, masterate și doctorate, care se înscriu în aceeași zonă a falsului, iar aceste diplome stau la baza unor angajări, notări sau certificări în domeniul privat sau în cel de stat.

Care este procentul de angajați ai statului care primesc leafă bani publici pe baza unor diplome false? Știm? Nu știm.

Sper ca anchetele aflate în curs să se desfășoare cu celeritate pentru a putea opri efectele acestor falsuri.

Apoi, dacă în cazul diplomelor de licență false vorbim despre acordarea unor merite necuvenite, în cazul permiselor de conducere false vorbim despre vieți omenești puse în pericol.

Știu oare cei cu permise false să conducă un automobil pe drumurile publice? Câte accidente rutiere au ca și cauză șoferi cu asemenea permise?

În aceste condiții, pare justificată lipsa de încredere pe care cetățenii o au în această instituție, mă refer la Poliție.

Cum să mai ai încredere că măsura amenzii ce ți-a fost aplicată este una corectă atunci când polițistul care te-a oprit în trafic este cercetat pentru apartenența la un grup infracțional care emitea permise false?

Aceleași întrebări se nasc și în cazul diplomelor de licență.

Mai poate avea încredere studentul care învață să-și ia examenele cu trudă într-un sistem de educație care vinde diplome pe bani? Sau cetățeanul care intră în contact cu un funcționar al statului poate avea încredere că acesta nu a fost angajat pe baza unor documente false?

De aici pornește lipsa încrederii românilor în stat, în capacitatea statului de a se desprinde de obiceiurile medieval-balcanice, obiceiuri ale peșcheșului, tributului sau mitei și de a se îndrepta spre un stat performant european și modern.

Tocmai de aceea vin în fața dumneavoastră, doamnelor și domnilor senatori, și vă cer să facem un efort pentru a schimba atât mecanismele, cât și oamenii acolo unde este nevoie.

Statul român are nevoie de instituții coerente și eficiente, cu oameni performanți și competenți.

Dacă nu le câștigăm încrederea românilor în instituțiile statului, bătălia pentru România modernă este pe jumătate pierdută.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Viorel Constantinescu (PD-L) - declarație politică intitulată Senatul versus Tanacu;

Ultimul vorbitor, domnul senator Viorel Constantinescu, Grupul parlamentar al PD-L.

Poftiți, domnule senator.

 

Domnul Viorel Constantinescu:

Onorat prezidiu,

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică: "Senatul versus Tanacu".

A trebuit să apară solicitarea Guvernului de a introduce așa-zisele pașapoarte biometrice pentru a descoperi, cu ocazia votului, existența "complexului Tanacu" în Senatul României.

Deși Biserica Ortodoxă Română, în înțelepciunea sa, prin intermediul Sfântului Sinod, și-a precizat atitudinea în problema acestui tip de pașaport, imaginea din balcon a fost dominantă, a determinat votul, și misticismul a avut câștig de cauză.

A fost nevoie de această atitudine din Senat pentru a-mi răspunde la o întrebare care m-a urmărit multă vreme.

Întrebarea vine din minunăția tehnologică de a vedea la televiziune primii oameni pe Lună.

Adolescent fiind, mă întrebam de ce aceștia nu erau români.

Păi simplu, nu puteau fi români pentru că dacă s-ar fi votat în Parlamentul României să se aloce fonduri pentru o asemenea lucrare s-ar fi considerat o blasfemie.

Cum să ne ducem în ceruri peste Dumnezeu să-i tulburăm liniștea?

La început de secol XXI să consideri că o grupare de cifre reprezintă altceva decât un simplu număr nu poate fi decât rezultatul concentrat al unor atitudini care, din păcate, au fost considerate normale multă vreme.

Nu ne-a mirat și nu ne va mira probabil că, peste puțin timp, în mass-media se va prezenta fenomenul înălțător al Învierii ca o copioasă masă de Paște.

Nu ne-a mirat că a fost suficient că o așa-zisă posedată de demoni să fie bușită cu capul de racla Sfintei Parascheva pentru a se tămădui.

Sunt acestea două exemple care vor fi reluate permanent în alte forme și care, în final, deformează imaginea curățeniei și credinței și asigură triumful misticismului.

Este adevărat, Dumnezeu este mare și, pentru că este mare, ne-a dat minte să înțelegem că putem ajunge pe Lună, că putem să introducem mijloace tehnice sofisticate pentru a ne feri de răufăcători sau de Satana, dacă asta convine mai mult, să putem descoperi că pământul se mișcă și este rotund, ne-a dat minte să fim credincioși precum Newton, înțelegând prin asta simplul fapt înălțător: "Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți!", și, în sfârșit, este mare pentru că ne-a dat minte să înțelegem care este deosebirea dintre credință și misticism.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse la președintele de ședință:

 
Orest Onofrei (PD-L) - textul integral al declarației politice având ca titlu Schizofrenia noastră respectuoasă (declarație politică neprezentată integral în plen);

Domnul Orest Onofrei:

Declarația mea politică este intitulată: "Schizofrenia noastră respectuoasă".

Circulă o povestioară - nu știu cât este de adevărată, dar cu o puternică încărcătură simbolică - în care se spune că un învățător vorbea întotdeauna cu reverență și respect cu elevii săi, adresându-li-se întotdeauna cu dumneavoastră.

Întrebat fiind de ce se comportă așa, răspunsul a fost simplu, dar de o profunzime aparte: "Eu nu știu pe cine am în față".

Într-adevăr, în clasa lui s-au aflat și Martin Luther King și J.F.Kennedy când erau elevi.

Mulți dintre noi avem o problemă de respect unii față de alții, de înțelegere a raporturilor corecte dintre persoane, de constanță a unei relații umane, indiferent cum evoluează în timp fiecare individ în parte.

Avem, în special, atitudini adaptate conjunctural.

În primul rând, avem probleme imense și comportamente extrem de diferite când vrem să definim respectul cuvenit unei persoane.

Am desființat, renegat, modificat și adăugat "Codul bunelor maniere" încât nu mai înțelegem nimic.

Inevitabil, cum spun unii, acest comportament adaptabil și adaptat este favorizat și de structura emoțională și morală a românului.

Horia Roman Patapievici, dacă nu mă înșel, descria drama românului ușor adus de spate, cu capul puțin plecat, care intră într-un birou în care se află mai multe persoane.

Disperat, caută cu privirea agitată să identifice cine-i șeful și, după ce-l găsește, răsuflă ușurat, ca și cum și-ar fi găsit busola.

Avem dublă măsură față de prinț și cerșetor, în materie de respect față de cineva.

Avem un complex al șefului, o relație bizară, dar poate cea mai cu adevărat reciprocă dintre relațiile interumane. Șeful pretinde, iar celălalt nu concepe să nu-i arate că îl respectă, umilindu-se până la pierderea propriei identități.

Dubla măsură cunoaște forme atât de rafinate, încât o aplicăm față de aceeași persoană.

Poate că ați auzit frecvent expresii de genul: "Nu știu ce ne-am fi făcut fără dumneavoastră!".

Mai târziu, când ghinionistul nostru personaj nu-i mai este șef, același personaj capătă curaj, făcându-și vânt cu coada: "Dar chiar nu ți-ai dat seama că erai un dobitoc?".

Ne specializăm atât de mult în "schizofrenia noastră respectuoasă", încât suntem în stare de atitudini diferite față de aceeași persoană la intervale de timp extrem de mici.

Cu cât ne specializăm mai mult, cu atât riscăm să fim concomitenți.

Cred că cel mai bine a surprins acest lucru Marin Preda în "Cel mai iubit dintre pământeni", când un lung și aplecat până la umilință "Să trăiiiți!" era urmat de cea mai colorată trimitere la origini, după ce "șeful" dispărea după colț.

Totuși, acest gen de respect are un mobil în afară de cauzele pe care le-am descris mai înainte.

Are un preț.

Niciodată nu este întâmplător.

Nu degeaba este conjunctural și schimbător mai tare ca vremea.

Dacă avem de câștigat ceva, mimăm că respectăm, doar nu doare.

Nevoia de respect și obligația de a respecta sunt comune și simultane oricărei persoane sănătoase.

De asemenea, orice persoană normală are nevoie și voie să contrazică, să se îndoiască, să nu fie de acord uneori, să se revolte, să-și ceară drepturile, să pretindă înțelegere alteori, să răbufnească, să înjure, să urle - dacă s-ar putea, mult mai rar.

M-am ferit și-mi displac chiar persoanele care vorbesc în șoaptă, cei care șterg pereții și se preling pe lângă ziduri când te întâlnești cu ei, cei care vin ca pe eșafod și pleacă mai ceva ca din fața altarului.

Uneori nu-i poți evita, dar nu te obligă nimeni să-i crezi.

Nu mă îndoiesc și cred că există oameni cu un comportament exagerat de docil și cu adevărat respectuos, în același timp.

Totuși, aceștia sunt excepțiile fericite și, poate, necesare, mai ales în comunități întâmplătoare.

Cred, în același timp, că relațiile sociale sunt compensatorii și complementare și, de cele mai multe ori, ciclice.

Colindătorii de vorbe dulci aproape întotdeauna își pipăie pumnalul să se asigure că e la locul lui la nevoie.

Cu mult respect, domnule Tăriceanu, vă spun eu în numele multora prea ocupați cu "Să trăiiiți, domnule Antonescu!".

Alexandru Mocanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Ori cu Crin, ori cu Călin, tot miros de trandafir! (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Alexandru Mocanu:

Declarația mea politică este intitulată "Ori cu Crin, ori cu Călin, tot miros de trandafir!".

În ultima vreme, mai cu seamă de când simte-n ceafă răsuflarea Crin-ului, domnul Tăriceanu devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai populist.

Putem înțelege că este dezamăgit profund de lichelismul unor apropiați pe care i-a promovat în diverse dregătorii politice și administrative de invidiat, i-a apărat atunci când au fost atacați, și care, iată, astăzi, se comportă precum șobolanii care părăsesc corabia ce pare să se scufunde.

"Absolvenți" ai înaltei școli a trădării liberale, șobolanii moraliști porecliți Norica Nicolai, Relu Fenechiu, Dan Radu Rușanu, Ludovic Orban, Nini Săpunaru, Radu Stroe și alții i-au întors spatele lui Călin pentru, deh, floarea de Crin cu miros de trandafir(i).

Dar, mai presus de toți și de toate, șobolanul-șef este nimeni altul decât Dinu Patriciu, adică cel pentru care Călin Popescu-Tăriceanu și-a dinamitat de bună voie mandatul de premier și, poate, cine știe, poate chiar cariera politică.

Ce să-i faci? Așa e în viață, am putea spune dacă ne amintim că am mai văzut scena asta la debarcarea lui Petre Roman.

În 2000, când în alegeri s-a dovedit că a devenit un fel de balast pentru partid - a luat 2%, iar partidul 7,5%! -, Roman a fost părăsit, în primul rând, de cei mai apropiați camarazi - Adrian Severin, Bogdan Niculescu-Duvăz, Alexandru Sassu, Cristian Dumitrescu etc. -, care au sărit fără niciun stres pe puntea căpitanului Băsescu.

Unde sunt toți aceștia acum? Cum unde? La PSD, pentru că acest partid era atunci și este, iată, și azi la guvernare.

Așa că: "Nu fi supărat Călin / Mâine-l vor trăda pe Crin / Și tot pentru trandafir(i)!"

Chiar dacă-i înțeleg dezamăgirea, nu cred că un urmaș al Brătienilor, un purtător de papion european, trebuie să decadă într-atât încât să devină portdrapelul populismului din România.

De ce spun asta? O spun pentru că domnul Tăriceanu a început, pur și simplu, să bată câmpii, la propriu, cu bună știință, pentru că nu-l cred atât de neinstruit.

Vrea însă să-și atragă bunăvoința unor segmente cât mai mari din cetățenii României, pe care-i bănuiește că nu cunosc unele mecanisme financiare, deci sunt ușor de manipulat.

Ce susține domnul Tăriceanu? Păi, vorbind despre potențialul împrumut extern sub supravegherea FMI, Domnia Sa spune că Băsescu târăște România la picioarele FMI, că astfel se înglodează țara, în loc să luăm un împrumut de pe piața liberă fără supravegherea/condițiile FMI.

Spun pentru cei mai puțin avizați:

România nu se împrumută de pe piața liberă pentru că pe această piață termenele de rambursare sunt foarte scurte și dobânzile foarte mari, mai ales dacă statul nu prezintă o situație financiară bună, așa cum e cazul Romaniei astăzi, după "augusta" - a se citi cheltuitoarea! - guvernare liberală.

România, care are o imagine a finanțelor publice lipsită de credibilitate internațională tocmai din cauza exceselor fostului Guvern, nu putea lua bani de pe piața liberă decât la prețuri colosale.

FMI ne poate da la dobânzi de cel mult 3% și pe perioade de rambursare mult mai lungi, inclusiv cu o perioadă de grație de 5-7 ani.

Deci e mai ieftin.

Banii de la, ori prin FMI

sunt cei mai ieftini bani pe care îi poate accesa România.

În condițiile în care finanțarea de pe piețele financiare internaționale este extrem de scumpă, ar fi o prostie să spui nu banilor de la FMI dintr-un orgoliu prostesc.

Cu orgolii și cu false mândrii nu se combate criza.

Domnul Tăriceanu se arată intrigat și pentru că Guvernul Boc și Traian Băsescu - că doar el este de vină pentru tot și toate - nu doresc să mărească deficitul bugetar pentru a stimula cererea și consumul.

Afirm că România va avea în 2009 un deficit mai mare decât cel votat în Legea bugetului de stat, și asta am spus-o de multă vreme, pentru simplul motiv că, practic, este aproape imposibil ca, într-un an, să reduci deficitul bugetar de la 5,3% la numai 2%.

E ca și cum, dacă vreți, ai conduce o mașină cu 100 km/h și, brusc, ai schimba din viteza a cincea în a doua, la 20 km/h.

România nu-și poate permite un asemenea șoc.

De aceea, eu cred că deficitul va fi între 3 și 4% din PIB, dar nu dădea bine pentru organismele internaționale, inclusiv pentru FMI, dacă puneam asta în lege.

Problema României este că a avut cheltuieli excesive anul trecut, cheltuieli pe care acum trebuie să le finanțăm și avem greutăți majore să o facem.

Tăriceanu ne propune o rețetă liberală pură: deficit nelimitat și taxe mici.

Altfel spus, Guvernul să ia mâinile de pe buget și de pe volan.

Tot după Tăriceanu, Guvernul ar trebui să renunțe la bruma de venituri pe care o adună din impozite și taxe.

Propunerile ar putea, poate, fi excelente, dar nu în România lui 2009, unde criza ar putea lovi mai tare, pentru că găsește locul mai sărac și mai slab apărat tocmai din cauza dezmățului cu banii publici comis de Guvernul anterior.

România nu are la dispoziție munții de bani și rezervele valutare pe care le-au trimis și le trimit în luptă Franța, Marea Britanie, Germania și Statele Unite.

Cu sau fără FMI, România tot va trebui să strângă cureaua.

Austeritatea, cumpătarea cum îi spun eu, nu ne e impusă de nimeni, ci doar de realitățile economiei.

Reformele structurale nu ne sunt solicitate musai de FMI, ele sunt necesare pentru că fostul Guvern a stopat aceste reforme care ar fi fost mai ușor de suportat în vremuri de creștere economică. Știe tot românul că, dacă dorești să faci un dig împotriva inundațiilor, atunci trebuie să-l construiești înainte, și nu după ce ți-a intrat apa în casă.

Dar dacă domnul Tăriceanu a ales să joace cartea populistă, n-are decât.

Se pare că e o meteahnă mai veche a liberalilor.

Înainte de a încheia și înainte de rezultatul alegerilor din congresul PNL, iată, pentru cei interesați, ce spunea Mihai Eminescu despre liberali acum peste 100 de ani: "În fundul inimii voastre voi nu credeți în ceva, ci doar voiți ceva! Nu sunteți un partid politic, ci o societate de exploatare!

Noi nu cu principiile voastre avem a lupta, ci cu apetiturile voastre!

Pentru a arunca praf în ochii lumii, sunteți în stare, cu aceeași lipsă de caracter, să votați azi o lege ultraliberală, mâni una ultraconservatoare, fără a pricepe nici pe una, nici pe alta.

Din cauza asta nu sunteți democrați, ci demagogi!

Lupta noastră de căpetenie e o luptă pentru adevăr.

Dacă sunteți liberali, fiți ceea ce vă numiți, conform proverbului «Ori vorbește cum ți-i portul, ori te poartă cum ți-i vorba!»

Ceea ce combatem, dar, în voi este lipsa de caracter, pișicherlicul erijat în teorie de guvernare.

Gravitatea lucrului consistă însă în împrejurarea că un partid fără caracter, pe lângă aceea că demoralizează poporul făcându-l a nu mai ști cu ce oameni are a calcula, mai e și compus din oameni fără caracter.

Cestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de desvoltare a acestei țări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c'un cuvânt geniul lui să rămâie și pe viitor norma de desvoltare a țării și să pătrundă pururi această desvoltare."

(Timpul, 17 decembrie 1881)

Pentru conformitate, am citat din lucrarea Mihai Eminescu, "Opera politică", volumul I, Bucur Popescu și Petru Demetru Popescu, 1999.

Fără alte comentarii.

Toader Mocanu (PD-L) - declarație politică cu titlul Apel la solidaritate și responsabilitate pentru însănătoșirea rapidă a economiei (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Toader Mocanu:

Declarația mea politică este intitulată "Apel la solidaritate și responsabilitate adresat clasei politice pentru însănătoșirea rapidă a economiei."

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Partidul Democrat Liberal este depozitarul ideii că bunăstarea indivizilor unei societăți rezidă în nivelul de dezvoltare al activității economice, în nivelul de competitivitate al sectorului productiv și în atractivitatea produselor românești pentru piețele internaționale.

Toate aceste scopuri sunt puse acum sub semnul întrebării ca urmare a efectelor crizei globale asupra economiei românești, iar faptul că o delegație a Fondului Monetar Internațional a discutat astăzi detaliile unui acord de împrumut cu reprezentanții Guvernului, sindicatelor și partidelor politice ne arată măsura importanței problemei.

Cum am ajuns aici? Partidul Democrat Liberal consideră că există două tipuri de cauze pentru situația actuală a economiei românești: cauze exogene, care țin doar de incidența naturală a crizei globale asupra pieței românești, și cauzele endogene, care țin de un anumit mod iresponsabil de gestionare a bugetului public în ultimii doi ani.

În privința cauzelor exogene, este evident că diminuarea investițiilor străine a dus la limitarea resurselor monetare pe piața românească, la restrângerea creditului, la creșterea euro în raport cu leul și la toate celelalte efecte în lanț, precum restrângerea activității economice și creșterea șomajului.

Este foarte necesar să schimbăm, în acest moment, cursul evenimentelor și să reușim să creștem din nou masa monetară, nu prin tipărirea de noi bani, Doamne, ferește!, pentru că ar însemna un dezastru prin creșterea inflației, ci prin stimularea relansării creditului pentru activitatea economică.

Acesta este și sensul împrumutului pe care România îl va atrage de la instituțiile financiare internaționale.

În privința factorilor endogeni, vedem acum cum PD-L a avut dreptate în ultimii doi ani când a vorbit despre iresponsabilitatea politicilor salariale și bugetare ale fostului Guvern, politici care au condus la cheltuirea a nu mai puțin de 8% din PIB pe salarii.

În același timp, vechiul Guvern nu a făcut nimic pentru a diminua nivelul extrem de îngrijorător al deficitului de cont curent - 13% anul trecut -, dar și cel al deficitului bugetar de 5%, inexplicabil pentru o performanță absolut penibilă în legătură cu investițiile în infrastructură, educație sau sănătate.

Cu alte cuvinte, am cheltuit exagerat și nu am investit nimic în viitor, nu am economisit, ci doar am consumat.

Criza ne-a prins nepregătiți, din acest punct de vedere.

Doamnelor și domnilor, Partidul Democrat Liberal este adeptul ideii că derapajele și disfuncționalitățile din politicile guvernamentale ale ultimilor doi ani trebuie punctate, astfel încât ele să fie conștientizate de tot mediul politic și să nu mai fie repetate, dar trebuie și corectate urgent.

Aceasta este miza împrumutului pe care România îl va angaja de la instituțiile financiare europene și internaționale.

Acordul cu Fondul Monetar Internațional va avea un rol major în deblocarea creditării în economia românească.

Din suma pe care țara noastră o va împrumuta, aproximativ două treimi vor merge în rezervele Băncii Naționale a României, iar o treime va fi pusă la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice pentru finanțarea deficitului bugetar extrem de îngrijorător.

Acordul cu Comisia Europeană și cu Fondul Monetar Internațional va da, astfel, semnalul economic și psihologic al relansării activității de creditare.

Spunem asta pentru că doar în condițiile în care rezervele Băncii Naționale se măresc de pe urma împrumutului vor putea fi diminuate rezervele minime obligatorii ale băncilor.

Drept urmare, băncile vor avea la dispoziție mai mulți bani destinați creditării.

Există discuții în stadii avansate pentru încheierea de acorduri cu băncile-mamă, acorduri menite să oblige respectivele instituții financiare să folosească sumele disponibilizate doar pentru dezvoltarea activității economice din țara noastră.

Chiar astăzi, Președintele României, domnul Traian Băsescu, a declarat, după întâlnirea cu omologul său austriac, că băncile austriece își vor menține liniile de creditare din România.

Doamnelor și domnilor, Partidul Democrat Liberal face un nou apel către întreaga clasă politică, în general, și către reprezentanții partidelor parlamentare, în particular, să dea dovadă de solidaritate într-un moment greu pentru economia românească.

Acordul cu Fondul Monetar Internațional este obligatoriu pentru relansarea economică și pentru recâștigarea prestigiului necesar reluării cursului investițiilor străine.

Nu va câștiga nimeni prin declarații populiste și iresponsabile sau prin poziții care instigă grupuri sociale din societate la mișcări de protest care riscă să greveze asupra stabilității țării.

Partidul Democrat Liberal este profund atașat scopului de a scoate România din criză și să o reașeze pe cursul creșterii economice sustenabile.

Numai așa vom putea finanța măsuri de protecție socială, investițiile în infrastructură și sistemele publice, de care are atâta nevoie pentru recuperarea decalajelor care ne separă de nivelul de trai din Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

Vasile Pintilie (PD-L) - declarație politică având ca titlu Moldova - zona unde sărăcia este «la liber» (declarație politică neprezentată în plen).

Domnul Vasile Pintilie:

Declarația mea politică este intitulată "Moldova - zona unde sărăcia este «la liber»".

Conform unor date publicate recent de Biroul de Statistică al Uniunii Europene, șapte din cele opt regiuni ale României se vor plasa printre ultimele 15 zone din Uniunea Europeană, din punct de vedere al nivelului produsului intern brut pe locuitor.

Cele mai optimiste prognoze spun că vor mai trece cel puțin șapte ani până când salariul mediu net din țara noastră va ajunge la un nivel similar cu cel obținut în statele Uniunii Europene.

Ca de obicei însă, statisticile indică Moldova drept cea mai săracă regiune din spațiul comunitar.

Faptul că Moldova se situează pe un loc fruntaș pe lista sărăciei se datorează, în primul rând, poziției răsăritene, fiind total în afara marilor rute comerciale.

Din păcate, Moldova este demult, ca să nu zic dintotdeauna, regiunea cea mai săracă din România.

Fiind regiunea cea mai răsăriteană, a suferit de pe urma acestui handicap geografic.

Pe lângă acest motiv, să mai adăugăm și altele precum: precaritatea căilor de comunicații, mai ales cele aeriene, privatizările defectuoase și procentul relativ mic de investiții străine.

Economia Moldovei s-a bazat până în 1990 pe industrie și agricultură.

În ultimii 20 ani, din cauza schimbărilor care au avut loc la nivelul întregii țări, dar și din cauza lipsei de viziune a reprezentanților politici ai regiunii, aceste ramuri au scăzut considerabil.

Nu au existat investiții importante în zonă care să poată prelua forța de muncă și aportul economic din industrie și agricultură.

Printre orașele cele mai sărace ale regiunii amintesc sau vă reamintesc, mai bine zis, Botoșaniul, Bârladul, Vasluiul, Pașcaniul sau Negreștiul.

În plus, orașele mici, monoindustriale, au acum mari probleme din cauza crizei economice care va duce, sigur, la o sărăcie și mai cruntă.

Bârladul, stimați colegi, a dat României doi șefi de stat: pe Alexandru Ioan Cuza și pe Gheorghe Gheorghiu-Dej - istoricii spun că aceste două personalități au reformat România, fiecare în felul lui.

Pe plan cultural, țin să vă reamintesc de Tonitza, Marcel Guguianu, Cezar Ivănescu, Constantin Chiriță ("Cireșarii"), Alexandru Vlahuță, Vasile Pârvan, Victor Ion Popa, autorul celebrei piese de teatru "Tache, Ianke și Cadâr", și nu am încheiat lista...

Cert este că prin aceste locuri exista un creuzet generator de valori umane din toate domeniile.

Acum Bârladul are "șansa" să rămână fără economie:

zilele acestea pleacă în șomaj 800 de salariați de la "Fabrica de Rulmenți", iar, dacă nu facem ceva, de la 1 mai încă 500 de salariați de la FEPA, Fabrica de Elemente Pneumatice și Electronice pentru Automatizări, vor pleca acasă și fabrica se va închide.

Nu îmi aduc aminte să fi auzit de măsuri economice specifice pentru această zonă.

Vă mai amintiți cum se cheamă declarația mea politică?

Exact "Moldova - zona unde sărăcia este «la liber»".

Vă mulțumesc.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 2 martie 2021, 16:04
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro