Alexandru Mocanu
Alexandru Mocanu
Ședința Senatului din 23 martie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.36/02-04-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 23-03-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 23 martie 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  1.20 Alexandru Mocanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu "Ori cu Crin, ori cu Călin, tot miros de trandafir!" (declarație politică neprezentată în plen);

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Alexandru Mocanu:

Declarația mea politică este intitulată "Ori cu Crin, ori cu Călin, tot miros de trandafir!".

În ultima vreme, mai cu seamă de când simte-n ceafă răsuflarea Crin-ului, domnul Tăriceanu devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai populist.

Putem înțelege că este dezamăgit profund de lichelismul unor apropiați pe care i-a promovat în diverse dregătorii politice și administrative de invidiat, i-a apărat atunci când au fost atacați, și care, iată, astăzi, se comportă precum șobolanii care părăsesc corabia ce pare să se scufunde.

"Absolvenți" ai înaltei școli a trădării liberale, șobolanii moraliști porecliți Norica Nicolai, Relu Fenechiu, Dan Radu Rușanu, Ludovic Orban, Nini Săpunaru, Radu Stroe și alții i-au întors spatele lui Călin pentru, deh, floarea de Crin cu miros de trandafir(i).

Dar, mai presus de toți și de toate, șobolanul-șef este nimeni altul decât Dinu Patriciu, adică cel pentru care Călin Popescu-Tăriceanu și-a dinamitat de bună voie mandatul de premier și, poate, cine știe, poate chiar cariera politică.

Ce să-i faci? Așa e în viață, am putea spune dacă ne amintim că am mai văzut scena asta la debarcarea lui Petre Roman.

În 2000, când în alegeri s-a dovedit că a devenit un fel de balast pentru partid - a luat 2%, iar partidul 7,5%! -, Roman a fost părăsit, în primul rând, de cei mai apropiați camarazi - Adrian Severin, Bogdan Niculescu-Duvăz, Alexandru Sassu, Cristian Dumitrescu etc. -, care au sărit fără niciun stres pe puntea căpitanului Băsescu.

Unde sunt toți aceștia acum? Cum unde? La PSD, pentru că acest partid era atunci și este, iată, și azi la guvernare.

Așa că: "Nu fi supărat Călin / Mâine-l vor trăda pe Crin / Și tot pentru trandafir(i)!"

Chiar dacă-i înțeleg dezamăgirea, nu cred că un urmaș al Brătienilor, un purtător de papion european, trebuie să decadă într-atât încât să devină portdrapelul populismului din România.

De ce spun asta? O spun pentru că domnul Tăriceanu a început, pur și simplu, să bată câmpii, la propriu, cu bună știință, pentru că nu-l cred atât de neinstruit.

Vrea însă să-și atragă bunăvoința unor segmente cât mai mari din cetățenii României, pe care-i bănuiește că nu cunosc unele mecanisme financiare, deci sunt ușor de manipulat.

Ce susține domnul Tăriceanu? Păi, vorbind despre potențialul împrumut extern sub supravegherea FMI, Domnia Sa spune că Băsescu târăște România la picioarele FMI, că astfel se înglodează țara, în loc să luăm un împrumut de pe piața liberă fără supravegherea/condițiile FMI.

Spun pentru cei mai puțin avizați:

România nu se împrumută de pe piața liberă pentru că pe această piață termenele de rambursare sunt foarte scurte și dobânzile foarte mari, mai ales dacă statul nu prezintă o situație financiară bună, așa cum e cazul Romaniei astăzi, după "augusta" - a se citi cheltuitoarea! - guvernare liberală.

România, care are o imagine a finanțelor publice lipsită de credibilitate internațională tocmai din cauza exceselor fostului Guvern, nu putea lua bani de pe piața liberă decât la prețuri colosale.

FMI ne poate da la dobânzi de cel mult 3% și pe perioade de rambursare mult mai lungi, inclusiv cu o perioadă de grație de 5-7 ani.

Deci e mai ieftin.

Banii de la, ori prin FMI

sunt cei mai ieftini bani pe care îi poate accesa România.

În condițiile în care finanțarea de pe piețele financiare internaționale este extrem de scumpă, ar fi o prostie să spui nu banilor de la FMI dintr-un orgoliu prostesc.

Cu orgolii și cu false mândrii nu se combate criza.

Domnul Tăriceanu se arată intrigat și pentru că Guvernul Boc și Traian Băsescu - că doar el este de vină pentru tot și toate - nu doresc să mărească deficitul bugetar pentru a stimula cererea și consumul.

Afirm că România va avea în 2009 un deficit mai mare decât cel votat în Legea bugetului de stat, și asta am spus-o de multă vreme, pentru simplul motiv că, practic, este aproape imposibil ca, într-un an, să reduci deficitul bugetar de la 5,3% la numai 2%.

E ca și cum, dacă vreți, ai conduce o mașină cu 100 km/h și, brusc, ai schimba din viteza a cincea în a doua, la 20 km/h.

România nu-și poate permite un asemenea șoc.

De aceea, eu cred că deficitul va fi între 3 și 4% din PIB, dar nu dădea bine pentru organismele internaționale, inclusiv pentru FMI, dacă puneam asta în lege.

Problema României este că a avut cheltuieli excesive anul trecut, cheltuieli pe care acum trebuie să le finanțăm și avem greutăți majore să o facem.

Tăriceanu ne propune o rețetă liberală pură: deficit nelimitat și taxe mici.

Altfel spus, Guvernul să ia mâinile de pe buget și de pe volan.

Tot după Tăriceanu, Guvernul ar trebui să renunțe la bruma de venituri pe care o adună din impozite și taxe.

Propunerile ar putea, poate, fi excelente, dar nu în România lui 2009, unde criza ar putea lovi mai tare, pentru că găsește locul mai sărac și mai slab apărat tocmai din cauza dezmățului cu banii publici comis de Guvernul anterior.

România nu are la dispoziție munții de bani și rezervele valutare pe care le-au trimis și le trimit în luptă Franța, Marea Britanie, Germania și Statele Unite.

Cu sau fără FMI, România tot va trebui să strângă cureaua.

Austeritatea, cumpătarea cum îi spun eu, nu ne e impusă de nimeni, ci doar de realitățile economiei.

Reformele structurale nu ne sunt solicitate musai de FMI, ele sunt necesare pentru că fostul Guvern a stopat aceste reforme care ar fi fost mai ușor de suportat în vremuri de creștere economică. Știe tot românul că, dacă dorești să faci un dig împotriva inundațiilor, atunci trebuie să-l construiești înainte, și nu după ce ți-a intrat apa în casă.

Dar dacă domnul Tăriceanu a ales să joace cartea populistă, n-are decât.

Se pare că e o meteahnă mai veche a liberalilor.

Înainte de a încheia și înainte de rezultatul alegerilor din congresul PNL, iată, pentru cei interesați, ce spunea Mihai Eminescu despre liberali acum peste 100 de ani: "În fundul inimii voastre voi nu credeți în ceva, ci doar voiți ceva! Nu sunteți un partid politic, ci o societate de exploatare!

Noi nu cu principiile voastre avem a lupta, ci cu apetiturile voastre!

Pentru a arunca praf în ochii lumii, sunteți în stare, cu aceeași lipsă de caracter, să votați azi o lege ultraliberală, mâni una ultraconservatoare, fără a pricepe nici pe una, nici pe alta.

Din cauza asta nu sunteți democrați, ci demagogi!

Lupta noastră de căpetenie e o luptă pentru adevăr.

Dacă sunteți liberali, fiți ceea ce vă numiți, conform proverbului «Ori vorbește cum ți-i portul, ori te poartă cum ți-i vorba!»

Ceea ce combatem, dar, în voi este lipsa de caracter, pișicherlicul erijat în teorie de guvernare.

Gravitatea lucrului consistă însă în împrejurarea că un partid fără caracter, pe lângă aceea că demoralizează poporul făcându-l a nu mai ști cu ce oameni are a calcula, mai e și compus din oameni fără caracter.

Cestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de desvoltare a acestei țări este ca elementul românesc să rămâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c'un cuvânt geniul lui să rămâie și pe viitor norma de desvoltare a țării și să pătrundă pururi această desvoltare."

(Timpul, 17 decembrie 1881)

Pentru conformitate, am citat din lucrarea Mihai Eminescu, "Opera politică", volumul I, Bucur Popescu și Petru Demetru Popescu, 1999.

Fără alte comentarii.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 11 august 2022, 17:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro