Paul Ichim
Paul Ichim
Ședința Senatului din 30 martie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.40/09-04-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 30-03-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 30 martie 2009

2. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  2.13 Paul Ichim (PNL) - declarație politică intitulată "Apel la istoria națională" (declarație politică neprezentată în plen);

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Paul Ichim:

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, De data aceasta am ales un subiect care să nu se intersecteze cu cel al unui coleg de la alt partid, așa cum s-a întâmplat în ședința trecută.

Declarația mea se numește "Apel la istoria națională" și are avantajul că rememorează istoria, în ciuda dezinteresului prezentat de ministrul de resort din guvernarea actuală asupra acestui obiect de studiu.

La 29 martie 1923 a fost publicată în Monitorul Oficial al României a doua Constituție a nației române din istoria modernă, din cele opt Constituții consemnate.

Prima Constituție, din 1866, a fost făcută după modelul Regatului Belgiei, a cărui Constituție a fost publicată pe 25 februarie 1835.

Constituția din 1923 a fost adoptată după Marea Unire, ea rămânând în vigoare până în 1938, când a fost suspendată de Carol al II-lea.

A fost repusă în vigoare în 1944, până la 30 decembrie 1947, când din monarhie constituțională țara a devenit republică.

Ea are la bază Constituția din 1866, iar din cele 138 de articole ale ei aproximativ 60% au fost păstrate din cea veche.

A fost cea mai democratică Constituție din spațiul european al acelor vremuri, singura critică adusă fiind cea referitoare la articolul 6, care reglementa exercitarea drepturilor politice ale femeilor prin apariția unor legi speciale.

Probabil, vremurile aveau o doză de misoginism care, de altfel, se regăsește și astăzi dacă ne uităm la raportul femeilor parlamentar în Legislativul României.

Orice apel la date tehnice devine plictisitor.

Particularitățile vremurilor au fost următoarele: la Regatul României, care avea aproximativ 137.000 kilometri pătrați și aproximativ 8 milioane de locuitori, s-au alipit Ardealul, Banatul, Basarabia și Bucovina, ajungându-se la circa 300.000 kilometri pătrați, locul 10 în Europa ca suprafață, și la aproximativ 16,5 milioane de locuitori, locul 8 în Europa de atunci.

Basarabia provenea din Imperiul Țarist, fără o Constituție și o administrare teritorială corespunzătoare.

De altfel, Basarabia și Bucovina s-au integrat mai rapid la Regatul României.

Ardealul și Banatul, provenite din Imperiul Austro-Ungar, aveau alt nivel educațional și organizațional, cu o viață politică mult mai bine conturată, cu un partid național și unul țărănesc mai intransigente.

Constituția și legile subsecvente au organizat statul român modern sub administrarea liberală a lui Ion I.C.Brătianu.

Regele Ferdinand (1914-1927) exercita puterea executivă, respectiv numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legi, era șeful armatei, avea drept de veto, bătea monedă, acorda decorații, avea dreptul de a acorda amnistie și grațieri, încheia tratate, convoca și dizolva Parlamentul.

Constat o similitudine cu dorința cuiva - extrem de contemporan cu noi toți - de a avea aceeași putere.

Aparentul periplu prin istorie poate părea plictisitor, doar că azi constatăm că la fiecare patru ani descoperim că luăm reforma de la capăt, descoperim că doar legile noastre organizează societatea, descoperim că apoliticii noștri sunt mai buni decât ai voștri, nu avem nicio strategie, nu colaborăm nici în momentele de criză națională, nu știm să ne ascultăm, nu știm să ne respectăm, nu suntem condiționali, nu suntem punctuali, suntem egoiști și nu înțelegem ce înseamnă libertatea individuală garantată încă din 1923.

Proiectele noastre de coduri penale sunt mai restrictive cu privire la libertatea de exprimare decât în România începutului de secol al XX-lea.

Ne-am bătut joc de resursele nației fără discernământ, fapt nemaiîntâlnit în România Mare - vezi Constituția sus-menționată.

Constatând că puterea actuală nu știe, nu vrea, nu poate să colaboreze cu opoziția măcar în perioadă de criză, consemnez vorbele maestrului Octavian Paler: "Dacă nu pot să fac istorie, o îndur."

Atenție, restul lumii a început să nu mai îndure. Și prima instituție culpabilizată, poate și pe bună dreptate, va fi Parlamentul României, cu puterea și cu opoziția la un loc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 25 februarie 2021, 21:38
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro