Plen
Ședința Senatului din 21 aprilie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.52/30-04-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 21-04-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 21 aprilie 2009

4. Declarații politice prezentate de doamna și domnii senatori:

 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

  ................................................
Ovidiu Marian (PD-L) - declarație politică având ca temă piața de capital și evoluția Bursei de Valori Bucuresti;

În continuare, dați-mi voie să intrăm în partea de declarații politice.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, îl invit pe domnul senator Ovidiu Marian. Se pregătește domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței Politice PSD+PC.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Ovidiu Marian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, subiectul declarației politice este piața de capital și evoluția Bursei de Valori București.

Într-o perioadă de criză economică, toate bursele din lume au scăzut. Dintre toate însă s-a remarcat Bursa de Valori București, cu scăderi dramatice pe indici, ajungându-se la situația să concureze cu Islanda pentru primul loc în lume.

Se pare că suntem chiar fruntași, indicele BET-FI deținând recordul. Dacă indicii burselor țărilor din Europa Centrală și de Est au scăzut cu 50-60% (în Cehia, Polonia, Ungaria), noi am marcat scăderi de peste 90%.

Cum a fost posibil așa ceva?

Oare economia României este într-o situație mai dificilă decât, să zicem, economia Ungariei?

Este Bursa din București oglinda fidelă a economiei, așa cum ar trebui să fie ea?

Poate Bursa din București să se constituie, așa cum ar fi normal, într-o alternativă de finanțare a economiei?

Consider că toate guvernările de până acum au neglijat și desconsiderat piața de capital din România. Suntem singura țară din lume unde reglementatorul și supraveghetorul pieței - Comisia Națională a Valorilor Mobiliare - este plătit de cei pe care îi supraveghează și cărora le reglementează activitatea.

Este de datoria noastră să facem în așa fel încât piața de capital din România să fie o oglindă fidelă, și nu una strâmbă, a economiei.

Trebuie să luăm măsuri pentru creșterea spiritului antreprenorial al clasei de mijloc din România, oferind acesteia posibilitatea de a-și diversifica investițiile pe o piață adevărată, logică, oferind societăților listate posibilitatea finanțărilor ieftine, cu un randament stimulativ pentru investitori.

Prăbușirea Bursei de Valori București a fost posibilă și din cauza inexistenței investitorilor instituționali. Acestora trebuie să le creăm un cadru legislativ prietenos, și nu limitări în genul acelei limite de deținere de 1% la SIF-uri, prevăzută de o legislație învechită. Investitorii minoritari trebuie să se simtă protejați.

Lipsa de implicare a CNVM în declanșarea ofertelor publice de preluare la "Rompetrol", "Zentiva", "ARDAF" - și sunt doar câteva exemple - nu transmite un semnal pozitiv potențialilor investitori străini, care acum consideră România țara în care o directivă europeană obligatorie se aplică doar dacă nu deranjează vreun grup de interese.

Limitarea deținerilor la SIF-uri garantează menținerea în funcție a actualilor administratori, care de 15 ani fac și desfac după bunul plac în aceste societăți, așa-numite "nave amiral" ale pieței de capital din România.

În toți acești ani, aceștia au dobândit o putere și o influență politică și economică extrem de mare. S-a creat o falie majoră între administratori și acționari. Administratorii profită de lacunele unei legislații învechite și nu răspund în fața acționarilor.

Un exemplu grăitor este manipularea așa-zisului "vot concertat", care este interpretat după bunul plac al actualilor administratori cu complicitatea CNVM. Votul concertat este atunci când nu convine intereselor acelora care vor să-și conserve o poziție dominantă pe piața de capital, și o fac de 15 ani nestingheriți de nimeni.

Păstrarea acționarului disipat este garanția menținerii lor în funcție până când cred dânșii de cuviință.

Este de datoria noastră să îndreptăm lucrurile prin adoptarea unui cadru legislativ logic și coerent, în interesul investitorilor adevărați, în interesul pieței de capital românești și, implicit, în interesul economiei românești. În acest sens, la nivelul Comisiei pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a Senatului s-a înființat Subcomisia pentru supravegherea pieței de capital.

La o primă audiere a principalilor actori de pe piața de capital din România a reieșit o serie întreagă de nemulțumiri și disfuncționalități grave la adresa CNVM. La încheierea audierii tuturor părților implicate în piața de capital, subcomisia va informa plenul Senatului și va face propuneri pentru modificarea legislației, astfel încât să avem în România o piață de capital modernă și deschisă către marii investitori.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Florin Constantinescu (PSD) - declarație politică având ca titlu Impozitul forfetar - o povară mult prea grea pentru IMM-uri;

Îl invit pe domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței Politice PSD+PC. Se pregătește domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Florin Constantinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Impozitul forfetar - o povară mult prea grea pentru IMM-uri".

Doamnelor și domnilor colegi, avem impozit forfetar.

Să ne bucurăm sau mai bine să socotim câți oameni își vor încheia afacerea și câți vor intra în șomaj?

Am înțeles cu toții că suntem în criză financiară. S-a declarat, s-a demonstrat că se trăiește de fiecare dintre noi într-un fel sau altul. Nu s-a înțeles și consider că s-a făcut o mare greșeală din acest punct de vedere, pentru că lumea nu este informată, nu i se spune, nu i se explică de ce Guvernul trebuie să impună alte taxe și impozite. Și dacă tot avem impozit forfetar, atunci la ce mai este bună cota unică de impozitare?

Se discută de câteva săptămâni despre acest impozit forfetar. Sâmbătă, 11 aprilie 2009, am luat la cunoștință că el a fost impus urmând a se aplica de la 1 mai. Vă spun sincer că am rămas uluit. Cu câtă nonșalanță finanțiștii declarau deunăzi: "Dacă nu poți plăti nici măcar 500 de euro la stat anual, închide!"

Socotelile pe care le-am făcut în acel moment au fost următoarele: o firmă care are un venit de 12 000 de euro anual trebuie să plătească 500 de euro, adică 4,16% din acest venit, pe când o firmă care are un venit anual de 30 de milioane de euro trebuie să plătească 5 000 de euro anual, adică 0,016% din venit.

Cele două procente denotă clar că firmele mici vor muri și, odată cu ele, vom asista la îngroșarea rândurilor falimentărilor și ale șomerilor, șomeri pe care statul îi va plăti la un moment dat. Aceste cifre nu au fost gândite deloc. Măsurile mi se par pripite și cred cu tărie că se impune o reevaluare mai ales în ceea ce privește microîntreprinderile care au o cifră mai mică de 12 000 de euro.

În altă ordine de idei, impozitul forfetar s-ar fi putut aplica microîntreprinderilor cu o mărime minimă a cifrei de afaceri de peste 100 000 de lei.

De asemenea, puteau fi exceptate de la aplicarea impozitării microîntreprinderile cu un bun comportament fiscal înaintea crizei, adică a celor care au avut profit, și-au plătit impozit aferent acestuia sau cifrei de afaceri, dar care, din cauza crizei financiare, au rămas în pierdere.

O altă soluție ar fi diferențierea impozitului pe 2-3 tranșe ca mărime, similar sistemului practicat în Franța, în funcție de mărimea cifrei de afaceri, asigurând astfel suportabilitatea lui de către microîntreprinderi.

Doamnelor și domnilor senatori, mărturisesc că mă așteptam la mai multă înțelepciune din partea finanțiștilor noștri. Au trecut destul de rapid peste capitolul referitor la dialogul cu partenerii sociali. Mai pe scurt, doleanța majoră a acestora ar fi fost împiedicarea de la faliment a zeci de mii de firme. Lăsați-mă să cred că acest impozit va fi o povară mult prea grea pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Ceea ce mi s-a părut însă de-a dreptul aberant este să impui taxe și impozite pentru a-i prinde pe evazioniști, pentru a evita evaziunea fiscală. Asta înseamnă să te acuzi că nu-ți poți face treaba așa cum trebuie, adică Ministerul Finanțelor Publice nu reușește să-i prindă pe evazioniști și impune noi taxe și impozite.

Mai mult decât atât, aș afirma că stabilirea impozitului poate da naștere mai multor evazioniști decât până acum. În acest sens, înclin să cred că statul își permite puțin cam mult și, din păcate, nu poate controla aceste lucruri. Efectele socio-economice ale unei astfel de măsuri nu poate duce decât la mărirea numărului de muncitori "la negru", descurajarea inițiativelor micilor întreprinzători.

Stimați colegi, am fost uluit și din alt motiv.

Majoritatea țărilor afectate de criză a redus impozitul pe profit sau a scutit temporar plata unor taxe.

În Cehia, de exemplu, impozitul pe profit a fost redus. În Danemarca firmele pot amâna plata unor taxe cu o lună de zile. În Marea Britanie s-a permis amânarea plății impozitelor pentru societățile care au fost afectate de perioada de criză și care pot demonstra necesitatea unei astfel de amânări.

Aș vrea să văd și în România o măsură la fel de consistentă. Sunt aproape convins că nu o voi vedea curând, la fel cum nu văd cum vom diminua noi sărăcia, cum garantăm bunăstarea oamenilor, unde este egalitatea și securitatea socială, dacă vom continua să supunem firmele și oamenii unor asemenea poveri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Varujan Vosganian (PNL) - declarație politică având ca subiect ziua de 24 aprilie - Ziua comemorării victimelor genocidului armean din 1915;

Îl invit pe domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Attila Cseke.

 

Domnul Varujan Vosganian:

Stimați colegi, 24 aprilie este Ziua comemorării primului genocid al secolului XX, când armenii din întreaga lume și cei care îi prețuiesc își amintesc cu pioșenie de victimele masacrelor săvârșite cu peste 90 de ani în urmă în Imperiul Otoman.

În 24 aprilie 1915, în capitala Imperiului Otoman, Constantinopol, sute de intelectuali armeni au fost arestați. Cei mai mulți dintre ei, printre care Daniel Varujan, cel mai mare poet al armenilor, aflat atunci la vârsta de 31 de ani, cei doi deputați din partea comunității armene, Krikor Zohrab și Vartkes Serenguelian, laolaltă cu alți reprezentanți ai elitei culturale și politice a comunității armene, au fost uciși în mod bestial. În aceeași zi, autoritățile otomane au dat ordinul de deportare a armenilor din ținuturile lor de baștină.

În urma masacrelor și deportărilor în masă, au pierit în jur de un milion și jumătate de persoane, în cea mai mare parte femei și copii. În câțiva ani, în Anatolia răsăriteană, comunitățile armene au fost complet nimicite, lăsând în urmă biserici, lăcașuri de cultură și locuințe părăsite, trupuri înghițite de apele Eufratului sau acoperite de nisipul deșertului. Cei care s-au salvat și urmașii lor se află răspândiți pe toate meridianele lumii. Ei își duc, acolo unde se găsesc, o viață demnă.

România a fost una dintre primele țări care, în timpul guvernării lui Ion I.C. Brătianu, s-au oferit să-i primească pe refugiații armeni.

Este pentru mine o nespusă mândrie să exprim, sub cupola Senatului, în numele Uniunii Armenilor din România, adânca recunoștință a armenilor, locuitori ai acestui pământ, poporului frate român și patriei comune, România, de la care noi nu revendicăm decât dreptul de a contribui la prosperitatea ei.

Solidaritatea statului român față de soarta poporului armean s-a manifestat permanent. România s-a numărat printre statele care au primit pe reprezentanții Guvernului tinerei Republici Armenia, exilați în 1920, după ocuparea țării de către bolșevici. Și tot statul român a fost cel dintâi dintre statele lumii din spațiul ex-sovietic care a recunoscut, în decembrie 1991, existența noului stat armean, iar în Europa Centrală și de Est România a fost cea dintâi care a oferit condițiile deschiderii unei ambasade a Republicii Armenia.

Amintirea martirilor genocidului început în 1895 și continuat, într-o formă sau alta, până în 1922, dar care a culminat prin deportările în masă și măcelurile anilor 1915 și 1916 trebuie cinstită așa cum se cuvine și cum o cer normele dreptului internațional.

Ignorarea, în vâltoarea evenimentelor primei jumătăți a secolului XX, a acestui genocid a permis repetarea unor asemenea acțiuni, îndreptate, de această dată, împotriva poporului evreu și împotriva altor popoare. În declanșarea Holocaustului, argumentul folosit de Adolf Hitler a fost următorul: "Cine, la urma-urmei, își mai amintește de nimicirea armenilor?"

Prin Rezoluția din 18 iunie 1987, Parlamentul Europei recunoaște: "Parlamentul consideră că evenimentele tragice care s-au derulat în 1915 - 1917 împotriva armenilor pe teritoriul Imperiului Otoman constituie un genocid, în sensul Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimelor de genocid, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 9 decembrie 1948."

În acest context, trebuie amintită și atitudinea constantă, de negare a acestui genocid de către Turcia, stat ce și-a exprimat intenția de a se alătura Uniunii Europene.

De altfel, într-un text adoptat în 28 septembrie 2005, Parlamentul European cere explicit Turciei "să recunoască genocidul armean, considerând această recunoaștere ca fiind o precondiție a accesului în Uniunea Europeană".

În ultimele decenii, un mare număr de parlamente, printre care cele din Franța, Italia, Canada, Rusia, Belgia, Grecia, Suedia, Cetatea Vaticanului, Argentina, Germania și un număr de 42 dintre statele Statelor Unite ale Americii au recunoscut, prin declarații oficiale, genocidul din 1915.

În statul California, săptămâna 19 - 26 aprilie este decretată săptămână de rememorare a genocidului armean.

Ca un gest de valoare simbolică, Olanda a recunoscut genocidul în decembrie 2004, în timp ce se afla la președinția Uniunii Europene.

De menționat, de asemenea, că similar legislației privitoare la Holocaust în Franța a fost adoptată la 21 ianuarie 2001 o legislație similară privind genocidul armean.

La 19 ianuarie 2008, Barack Obama a declarat următoarele: "Împărtășesc obligația armenilor americani de a comemora și de a pune capăt acestui genocid. Aceasta începe prin recunoașterea tragicelor cazuri de genocid din istorie. America are nevoie de un lider care să spună adevărul în privința genocidului armean și să riposteze față de toate actele de genocid. Intenționez să fiu un astfel de președinte."

Aflat la Ankara, la începutul lunii aprilie anul curent, președintele Obama a declarat: "Viziunea mea în această privință este cunoscută și nu mi-am schimbat-o."

În mod simbolic, chiar în acea zi, statul Hawai, ținutul de baștină al lui Barack Obama, a declarat ziua de 24 aprilie "Ziua recunoașterii și comemorării genocidului armean".

Consider că în această perspectivă umanistă, de democratizare a dreptului internațional, urmând exemplul a numeroase alte parlamente, inclusiv din Uniunea Europeană, Parlamentul României ar putea proceda la recunoașterea oficială a genocidului din 1915, îndreptat împotriva poporului armean.

Fie ca ziua de 24 aprilie să fie pentru întreaga omenire un prilej de a înțelege că asemenea fapte nu trebuie să se mai repete și că nimănui, nicăieri, nu trebuie să-i fie dat să sufere pentru așa-zisa vină a semnului nașterii sale.

Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim, domnule senator.

 
Cseke Attila-Zoltan (UDMR) - declarație politică având ca titlu Un vis ce tinde a deveni etern - despăgubirile pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist;

În continuare, din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Attila Cseke. Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Gheorghe David.

 

Domnul Cseke Attila-Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Un vis ce tinde a deveni etern - despăgubirile pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist".

Doamnelor și domnilor senatori,

Una dintre ororile cele mai grave ale regimului comunist, alături de hărțuirea, condamnarea și eliminarea, deseori chiar fizică, a persoanelor considerate de sistem periculoase pentru "înfăptuirea socialismului" sau care au avut curajul de a-și ridica glasul împotriva dictaturii, a fost prădarea, pur și simplu, sau, cu alte cuvinte, eliminarea "în numele poporului", prin naționalizare, a proprietății private a multor persoane.

Agoniseala de o viață sau chiar a mai multor generații ale unei familii a fost astfel nimicită de regimul comunist prin acte samavolnice, luate cu nerespectarea tuturor regulilor democratice și de bun-simț, care au avut ca urmare, în dese situații, destrămarea sau înrăutățirea definitivă a vieții familiilor afectate.

Case construite de-a lungul mai multor secole, dar și biserici sau, câteodată, chiar cartiere întregi au fost luate cu japca și demolate, invocându-se necesitatea sistematizării sau modernizării localităților.

În alte situații, naționalizarea s-a făcut având în vedere necesitatea asigurării unui spațiu corespunzător noilor conducători, nomenclaturiștilor regimului comunist, care trebuiau recompensați pentru faptele lor de vitejie și de adâncă prețuire și supunere față de partidul atotputernic.

Nu puține au fost cazurile în care scoaterea din imobile s-a făcut în regim de urgență, proprietarii având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și aduna tot ce se putea strânge într-un răstimp atât de scurt și a se muta din propria casă.

Arhitecturi de clădiri deosebite, care ar putea da azi farmecul localităților din România - așa cum se întâmplă în multe alte țări ale lumii, inclusiv în state fost socialiste, care au avut inteligența necesară păstrării acestor clădiri, unele adevărate monumente de arhitectură -, au fost astfel distruse și date uitării din cauza concepției instaurate de dictatura proletară, care socotea tot ceea ce era vechi, nobil și amintind de alte vremuri ca fiind ceva ce trebuia extirpat din rădăcini, adică, în cazul acestor clădiri, însemnând dărâmarea lor până la temelie.

După 1989, una dintre vocațiile cele mai importante ale democrației ce tindea spre exprimare și desăvârșire a fost aceea de a reglementa nedreptatea făcută de regimul comunist acestor oameni, prin restituirea fostelor proprietăți acolo unde mai existau aceste imobile sau prin despăgubirea foștilor proprietari pentru valoarea clădirilor demolate, în cazul frecvent al inexistenței acestora.

Abia în 2001, prin adoptarea Legii nr. 10 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, s-a creat cadrul legislativ necesar pentru demararea procedurilor administrative în vederea reparării nedreptăților făcute persoanelor ale căror imobile au fost confiscate de fostul regim.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv a fost reglementat nivelul maxim în numerar al despăgubirilor ce se pot acorda la valoarea de 500 000 de lei, sumele aferente despăgubirilor care depășesc această sumă fiind convertite automat în acțiuni la Fondul Proprietatea.

Pe de altă parte, demararea procesului de acordare a despăgubirilor, respectiv emiterea titlurilor de despăgubire la Fondul Proprietatea este și una dintre misiunile și obiectivele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pentru anul 2009.

Din păcate, în Programul de guvernare al actualului Executiv nu există nicio prevedere expresă referitoare la soluționarea accelerată a acestei proceduri de despăgubire a imobilelor preluate în mod abuziv de statul comunist, deși pot să vă spun chiar din proprie experiență că foarte multe dintre problemele cetățenilor reflectate în cadrul audiențelor sau întâlnirilor în circumscripțiile electorale privesc acest domeniu.

Este de datoria actualului Executiv de a identifica resurse financiare și administrative importante și de a continua procedura de despăgubire a acestor persoane, a căror suferință, dacă nu mai poate fi vindecată, măcar trebuie, pe cât este posibil, atenuată.

Atrag atenția în mod foarte sever actualului Executiv și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților că rezolvarea acestor cereri, precum și continuarea demersurilor și procedurilor de evaluare și plată a despăgubirilor către persoanele îndreptățite trebuie să constituie o prioritate în perioada următoare. Chiar dacă ne paște criza economică, este imperativ necesar să fie identificate cât mai rapid fonduri publice însemnate pentru repararea nedreptăților regimului comunist.

Multe dintre persoanele afectate de măsurile abuzive ale fostului regim sunt în vârstă înaintată și își doresc, printre ultimele obiective în viață, soluționarea intrării în posesie a despăgubirii constând în valoarea imobilelor naționalizate.

Este obligația morală a clasei politice de a face dreptate și a alina suferința acestor oameni, a căror viață și soartă au fost greu încercate de intemperiile și măsurile adoptate de regimul totalitar.

Haideți să facem totul, guvernanți și cei din opoziție, pentru ca dezideratul propus prin Legea nr. 10/2001, și anume repararea în natură sau prin echivalent a prejudiciilor suferite să nu constituie un vis ce tinde a deveni etern.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumesc domnului senator.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Aprilie sau Prier - Luna bucuriei Învierii lui Hristos;

În continuare, domnul senator Gheorghe David.

 

Domnul Gheorghe David:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege, stimați colegi,

Declarația mea de astăzi este una mai degrabă spirituală decât politică. Ea se intitulează "Aprilie sau Prier - Luna bucuriei Învierii lui Hristos".

Nu întâmplător am ales să vă rețin atenția, prin intervenția mea, taman acum. Și iată de ce. Aparțin celor ce au fost privilegiați să se nască în imediata vecinătate a pământului, a acelui pământ fără de care viața, cu toate darurile, bucuriile și vicisitudinile ei, ar fi de neconceput. A acelui pământ care, prin veșnicia miracolului de a renaște în fiecare an, reîntinerește speranțele din sufletele noastre, credința că oricât de potrivnice ne-ar fi unele lucruri, nădejdile biruinței își trag seva din puterea miraculoasă a bobului de grâu pornit năvalnic spre a se împlini în pâinea noastră cea de toate zilele, în fructul abia ivit îndărătul florilor de cais care ne inundă sufletele, în zâmbetul pruncului abia trezit, pentru care zorile dimineții, strecurate printre ramurile cireșului alb de floare, par a fi anume rostuite de Dumnezeu să-i sădească în sufletul neprihănit sentimentul credinței în veșnicia speranței.

Nu este nici pe departe întâmplător că tocmai acest privilegiu a cumpănit decisiv în a-mi alege drept profesie cunoașterea tainelor ce sălășluiesc în puterea nemărginită a pământului de a renaște în fiecare an, cel mai pregnant vizibilă la început de primăvară.

Aprilie sau Prier este o lună capricioasă, ce nu se sfiește să-și schimbe de la o zi la alta straiele, când senine și calde, când urâcioase - reci și ploioase. Stă însă în puterile noastre să le primim cu aceeași îngăduință omenească, cu gândul la Florar, ce va să vie nedezmințit odată cu luna mai, când natura, și mai îmbelșugată de generozitatea Creatorului, ne va umple sufletele cu inegalabilele ei culori și frumuseți menite să dea și mai multă încredere speranțelor noastre în tăria de nezdruncinat a biruinței.

Hărăzită să fie, pentru noi românii și pentru cei ce sunt născuți în această parte a lumii, întâia lună a primăverii, pentru toți creștinii, indiferent cultului căruia îi aparțin, luna aprilie ne înfrumusețează sufletele cu bucuria, mereu reînnoită, a sărbătorii nepereche, cea a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Precum Dumnezeu a vrut ca această lună să fie cea a renașterii și reînvierii naturii, același Dumnezeu atotputernic și-a trimis pe pământ Fiul pentru ca, prin tăria Sa, prin caznele la care a fost supus, prin Pildele Sale și Înălțarea spre Ceruri, să ne spună că suntem vremelnici și că prin credință și neprihănire putem fi iertați de păcatele lumești, săvârșite cu voie sau fără voie.

Pătruns de aceste profunde adevăruri, permiteți-mi, stimați colegi, ca odată cu salutul creștinesc "Hristos a înviat!" să vă adresez rugămintea ca împreună să medităm asupra nebănuitelor taine ale lumii în care ne este dat să trăim și tot împreună, prin strădanii neîntinate de vrajbe și dușmănii, prin tot ceea ce facem, să punem înainte de orice așteptările semenilor noștri, ale celor care prin voința lor ne-au trimis aici pentru a le reprezenta și susține neabătut interesele.

Să ne ferim de lucrurile care, din păcate, s-au dovedit, nu de puține ori, că ne dezbină, convinși fiind că aceasta este voia Celui care nu s-a ferit să pătimească, s-a jertfit în numele credinței sale pentru ca apoi, în întâia zi de Paști să învie, lăsându-ne în suflete credința că numai prin puterile noastre putem fi mai buni și iertători cu semenii noștri. Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator, pentru aceste cuvinte atât de potrivite pentru perioada pe care o traversăm.

 
Ioan Ghișe (PNL) - declarație politică având ca subiect impozitul forfetar;

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Ioan Ghișe. Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Florin Staicu.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se referă la impozitul forfetar care, în opinia mea, constituie o lipsă de realism a politicii fiscale a Guvernului Boc și, în fapt, constituie un impozit pe existența întreprinderilor mici.

Este cunoscut faptul că înregistrarea unei societăți comerciale costă mai mult de 20 de milioane de lei, cum de altfel și radierea unei societăți comerciale costă peste 30 de milioane de lei. Consiliul Național pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii estimează că de acest impozit forfetar vor fi afectate peste 100 000 de întreprinderi mici, în foarte multe cazuri mergându-se până la închiderea lor.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la art. 4 alin (1), precizează că "prezentul cod se modifică și se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Orice modificare sau completare la prezentul Cod fiscal intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege."

Așadar, prin Ordonanța de urgență privind instituirea impozitului forfetar, Guvernul Boc încalcă legea organică privind Codul fiscal.

Introducerea impozitului pe profit minim reprezintă o măsură antievazionistă sau o măsură antiabuz. Astfel de măsuri reprezintă restricții la libertățile de piață internă și sunt interzise de Tratatul Uniunii Europene, în afara cazurilor justificate.

Există și decizii celebre, cum este cazul Halifax versus Curtea Europeană de Justiție, care în 2002 a precizat că astfel de măsuri nu sunt justificate în cazul companiilor care înregistrează pierderi reale prin activitate economică determinate de criză, iar nu de intenția evidentă de a evita impozitarea.

Specialiștii Fondului Monetar Internațional, asociați mai nou în elaborarea politicilor monetar-fiscale, conform viitorului acord pe care Guvernul Boc îl va realiza, spuneau în normele de elaborare a legislației fiscale, la Capitolul XII - Impozite forfetare, în anul 1996, că impozitul minim pe profit, calculat la nivelul veniturilor brute, este inechitabil și distorsionează activitatea economică.

Conform experților Fondului Monetar Internațional, sistemul de impunere adus de ordonanță nu are absolut nicio calitate în afara faptului că este ușor de administrat și are ca efect pe termen scurt o creștere marginală a veniturilor fiscale.

Din punctul de vedere al impactului economic, putem preciza nu mai puțin de șase domenii care arată nocivitatea introducerii acestui impozit: descurajează investițiile noi, descurajează investițiile mari, afectează tot sectorul de servicii, industria alimentară este extrem de expusă la obligația de a plăti un impozit disproporționat, tranzacțiile imobiliare făcute în pierdere în această perioadă de depreciere a activelor sunt penalizate cu un cost suplimentar.

Mai mult, în 12 decembrie 2008, Președintele României participa la Consiliul European când șefii de stat și de guvern din Uniunea Europeană conveneau pe așa-numitul document "Small Business Act", prin care Uniunea Europeană stabilea o politică pentru toate țările Uniunii Europene referitoare la întreprinderi mici și mijlocii. Această măsură de impozit forfetar a Guvernului Boc este în contradicție cu documentul pe care, prin șeful statului, România l-a acceptat.

În concluzie, impozitul forfetar reprezintă dezinteres față de soarta sectorului întreprinderilor mici, reprezintă o inconsecvență față de Programul de guvernare aprobat de Parlament și, în final, din două, una.

Ori întreprinderile mici, prin patronii lor, sunt inconștiente, respectiv inconștienți, de ce bine le este dacă li se iau bani pentru lipsă de profit, ori Guvernul Emil Boc face proba incompetenței la guvernare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Dumitru-Florian Staicu (PD-L) - declarație politică având ca temă securitatea energetică a României;

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Florin Staicu. Se pregătește din partea aceluiași grup parlamentar domnul senator Gabriel Mutu.

 

Domnul Dumitru-Florian Staicu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Mă adresez astăzi dumneavoastră cu o problemă de care depinde însăși soarta României, existența ei ca națiune prosperă și europeană.

Intenția acestei declarații politice a plecat de la ultimele discuții purtate în Comisia Europeană privind proiectul Nabucco, dar și de la repetatele probleme ale livrării gazului rusesc către țara noastră.

Deși în luna ianuarie a acestui an Comisia Europeană anunța că proiectul Nabucco este în planul energetic al Uniunii și că va fi finanțat de Comisie cu suma de 250 de milioane de euro, în martie, la presiunile altor state membre ale Uniunii, acest proiect a fost scos, practic, de pe lista de priorități a Comisiei. A fost eliminat cuvântul "Nabucco" din planul de relansare economică al Uniunii și înlocuit cu termenul mult mai generic "proiecte energetice din coridorul sudic".

Este notabilă reacția autorităților române, care a fost una promptă și energică. Punctul nostru de vedere a fost de a ne opune eliminării termenului explicit "Proiectul Nabucco". Mai mult decât atât, există indicii că suma de 200 de milioane de euro ar mai putea fi redusă în viitor.

Am văzut cu toții în urmă cu câteva zile că livrările de gaz către România au fost din nou întrerupte din cauza unui eveniment nefericit, o explozie la un gazoduct, pe teritoriul Transnistriei.

Stimați colegi, până când ne vom mai permite să stăm cu această sabie deasupra capului?

Cred că prosperitatea economică a României, dar și stabilitatea politică și socială internă atârnă într-un mod hotărâtor și de această problemă a securității energetice. Nu e deloc obligatoriu ca prin construirea gazoductului Nabucco, care va aduce gaze din Iran și regiunea Mării Caspice, noi să renunțăm la gazul rusesc și la relația pe care o avem cu partenerii noștri ruși. În acest fel, vom putea avea surse alternative, pentru a nu mai rămâne în pană de gaz în situații critice.

Mai mult decât atât, există și o componentă a prețului, România putând să primească gaz din conducta unde acesta este mai ieftin.

Securitatea energetică nu se referă însă numai la acest aspect, cel al gazului. Este un concept mai larg, care cuprinde investiție în cercetare pentru descoperirea și exploatarea de noi surse energetice, precum și retehnologizare masivă pentru a scădea consumurile energetice.

Guvernul a reușit să pună la punct reabilitarea termică a blocurilor de locuințe, ceea ce va însemna o economie substanțială.

Cred că este cazul să punem la punct astfel de strategii de economisire a energiei și în ceea ce privește industria. Mai bine de jumătate din consumul de energie al României este în economie, în industrie, acest consum producând 80% din emisiile de dioxid de carbon în atmosferă. Numai 20% din aceste emisii sunt produse de transporturi și de populație.

Economisirea energiei prin retehnologizare aduce atât competitivitate pentru firmele românești, costurile energiei reflectându-se în costul produselor sau al serviciilor, cât și o protecție efectivă a mediului ambient, deci o investiție în sănătatea cetățenilor.

Un simplu exemplu poate releva foarte bine acest aspect. Astăzi, în România, pentru producerea unui kilowatt/oră se consumă de două ori mai mult gaz decât în Uniunea Europeană doar pentru faptul că acolo se folosește o tehnologie mai nouă, randamentul într-o centrală termică din Germania sau Franța situându-se la 58-60%, pe când în România acesta este de 30-31%.

Sustenabilitatea sectorului energetic, în sensul menținerii dezvoltării, este un lucru prioritar pentru România, iar acest lucru presupune investiții și o regândire a structurii și a modului în care sectorul energetic acționează.

Securitatea în alimentarea cu resurse energetice trebuie să constituie, de asemenea, o prioritate. Acest aspect nu trebuie să fie doar teoretic, ci trebuie să asigure accesul fizic la diverse resurse de energie.

Într-o lume în care ne confruntăm cu acțiuni teroriste și politice care micșorează accesul, riscurile sunt foarte importante. Nu există securitate energetică totală, dar trebuie să gândim o strategie care să răspundă acestei cerințe în așa fel încât riscurile să fie acceptabile, iar costurile să nu fie exorbitante pentru România.

Sustenabilitatea și securitatea înseamnă bani și investiții, care trebuie să se întoarcă la cei care le plătesc pentru a le asigura o calitate mai bună a vieții.

Tendința este de creștere a costurilor acestor surse energetice, iar accesul este din ce în ce mai dificil. Atât economia, cât și populația le vor resimți major în următoarea perioadă. Întreprinderile care au o anumită cantitate de energie înglobată în produsele lor vor deveni puțin competitive, produsele lor devenind mai scumpe.

Industria românească, fără o energie de o anumită valoare, nu poate supraviețui, mai ales în situația de criză economică cu care ne confruntăm.

Energia, prin specificul ei, are o inerție foarte mare. Trece foarte mult timp între momentul în care iei o decizie și momentul în care aceasta se transformă în realitate. De exemplu, construcția unei centrale electrice durează șase ani, construcția unui gazoduct poate dura între cinci și zece ani. De aceea trebuie să luăm cât mai curând deciziile care se impun, pentru ca peste zece ani să putem vedea rezultatele.

Dar trebuie să conștientizăm cu toții, doamnelor și domnilor senatori, că acest efort este unul al întregii clase politice și al întregii națiuni, fără de care viața decentă și confortul copiilor și tinerilor din această țară, peste zece ani, va fi un obiectiv greu de atins.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Într-adevăr, este o temă strategică.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Importanța alegerilor europarlamentare;

În continuare, îl invit la cuvânt pe domnul senator Gabriel Mutu. Se pregătește doamna senator Sorina-Luminița Plăcintă.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege, stimați colegi,

Mi-am intitulat această declarație politică "Importanța alegerilor europarlamentare" tocmai din dorința de a descrie discrepanța uriașă dintre starea de fapt a sferei publice românești și starea de normalitate în care ar trebui să ne aflăm.

Observăm astăzi cum o temă atât de importantă precum reprezentarea României în Parlamentul European ocupă o poziție periferică în topul discuțiilor, indiferent că avem în vedere media, formatorii de opinie sau oamenii politici.

În aceste condiții, m-am gândit că ar fi util să trag un semnal de alarmă, cu privire la faptul că au rămas mai puțin de două luni până la scrutinul din 7 iunie. Lipsa de informare a cetățenilor, mai mult sau mai puțină voită, poate determina o participare scăzută la urne. Odată în plus vom spune că cetățenii sunt de vină pentru acest fapt. Odată în plus vom atrage critici din partea statelor vecine din cauza incapacității de a mobiliza un număr de cetățeni, relativ crescut, la alegeri și toate acestea îi vor face pe eurosceptici să afirme încă o dată că instituția reprezentativă a Uniunii Europene este lipsită de legitimitate.

Această legitimitate nu poate izvorî decât din suportul popular care se poate manifesta concret la momentul votului.

Observăm cum în ultimii patru ani, votul acordat proiectelor de reformă inițiate de Uniunea Europeană a fost unul, de cele mai multe ori nefavorabil, fie că vorbim de referendumul francez, olandez sau irlandez. În acest context susținerea pe care o vor arăta cetățenii europeni pentru Uniunea Europeană se poate concretiza doar printr-o participare crescută la alegerile ce vor avea loc între 4-7 iunie.

Așadar, agenda publică trebuie realizată în funcție de priorități. Nu putem să pretindem cetățenilor să se prezinte la urne pe 7 iunie, dacă tema alegerilor europarlamentare va fi dezbătută doar în cele 30 de zile ale campaniei electorale.

Este lesne de remarcat faptul că spațiul public este monopolizat de câteva personaje politice pentru care cronologia pare să nu aibă niciun sens.

Cu alte cuvinte, anumiți președinți de partide politice încearcă cu orice ocazie să devină vizibili în calitatea lor de candidați pentru cea mai înaltă demnitate din stat, și anume aceea de Președinte al României.

Vedem o serie de declarații politice cu privire la ceea ce se va petrece în noiembrie, însă nimic concret despre cum vom gestiona alegerile ce se apropie.

În asemenea condiții, nu pot decât să le reamintesc că modul dezinteresat cu care tratează aceste alegeri va determina un efect direct proporțional din partea cetățenilor.

Vom accepta în continuare ca percepția majorității asupra europarlamentarilor să fie una potrivit căreia aceștia nu fac altceva decât să se plimbe cu avionul, având ca destinații Bruxelles sau Strasbourg și pentru toate acestea mai primesc și câteva mii de euro sau îi vom susține în demersurile lor de a dovedi cetățenilor că activitatea pe care o desfășoară la Parlamentul European nu este una lipsită de importanță?

Este inadmisibil faptul că minimalizăm importanța acestor alegeri, în condițiile în care majoritatea statelor europene depun toate eforturile necesare în vederea diseminării de informații cu privire la acest scrutin, cu scopul evident de a mobiliza un număr cât mai mare de cetățeni la urne.

Astfel, îmi permit să fac o recomandare acestor președinți de partide politice care vor candida în noiembrie la funcția supremă din stat. Nu faceți din scrutinul care urmează doar un mijloc, un vehicul de care să vă folosiți doar pentru a ieși cu declarații politice a căror țintă să fie adversarii dumneavoastră din toamnă, pentru că nu veți face altceva decât să dezorientați și mai mult alegătorii.

Propun astfel să lăsăm vanitatea de-o parte și să încercăm un spațiu cât mai amplu de discuție celor care vor avea misiunea de a ne reprezenta interesele în Parlamentul European.

Trebuie să înțelegem că alegerile parlamentare au trecut, iar până la cele prezidențiale, mai este cale lungă.

Mulțumesc. (Aplauze)

 
Sorina-Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică având ca titlu Mielul de Paste - un lux pentru români din cauza taxelor;

Domnul Mircea-Dan Geoană:

O invit pe doamna senator Sorina Plăcintă, urmează domnul Șerban Rădulescu.

 

Doamna Sorina-Luminița Plăcintă:

Domnule președinte al Senatului,

Stimați colegi,

Hristos a înviat!

Declarația politică de astăzi se intitulează "Mielul de Paște - un lux pentru români din cauza taxelor".

Sărbătorile Pascale de anul acesta au lăsat un gol considerabil în buzunarele românilor. Masa tradițională pentru Sfintele Paști este alcătuită, la creștinii români din: drob, ciorbă, friptură de miel, iar ca dulciuri se mănâncă pasca cu brânză și cozonacul cu diverse umpluturi. Alături de aceste bucate se pregătesc ouă înroșite și, pentru că românii sunt buni creștini, ei au vrut ca și anul acesta să respecte tradiția și au mers la cumpărături. Însă acolo au avut parte de o surpriză, nu tocmai plăcută, carnea de miel se vindea la prețul record de circa 20 de lei/kg, aproape dublu față de anul trecut. Paradoxal, de vină față de această situație nu este criza economică! În condițiile în care carnea de miel nu pleacă de la producător cu mai mult de 8-9 lei/kg, cum este atunci posibil ca hipermarketurile și magazinele să practice astfel de prețuri? Problema apare, la multitudinea de taxe percepute pe traseul pe care carnea de miel îl parcurge de la producător până la raft.

Multe din aceste taxe au fost stabilite fără niciun fel de rațiune economică și fără să asiguri vreun fel de protecție pentru produsele autohtone. Astfel, medicul veterinar percepe o taxă de 7 lei pentru consultarea fiecărui animal înainte de sacrificare. Apoi se plătesc 10 lei, tot la medic, pentru autorizarea transportului către abator. Acolo i se mai percepe o taxă de sacrificare de 18 lei. Ultimele două taxe introduse anul acesta. Conform reprezentanților producătorilor la nivel național, în România se sacrifică anual 6,5 milioane de miei, din care 2, 5 milioane înaintea Paștelui.

Pentru acest an din cauza scăderii puterii de cumpărare, ca urmare a crizei, nu au fost sacrificate mai mult de 1,5 milioane de capete înaintea Sărbătorilor Pascale.

Făcând un calcul simplu rezultă că prin introducerea acestor taxe crescătorii de ovine trebuie să plătească în plus în total, în această perioadă 42 milioane de lei, adică 10 milioane de euro.

Doamnelor și domnilor senatori,

Situația acestor taxe trebuie reglementată, este datoria atât a noastră, a parlamentarilor, cât și a Guvernului, să colaborăm pentru a oferi producătorilor români condiții optime pentru a-și desfășura activitatea.

Potrivit Institutului Național de Statistică, anul trecut România a importat carne și produse din carne în valoare de peste 600 milioane de lei.

Ce-ar fi însemnat oare pentru economia românească ca măcar

o parte din acești bani să rămână în țară. În concluzie, dacă nu vom lua măsuri urgente riscăm să ne confruntăm și în industria cărnii cu aceeași situație care se întâlnește în industria viti-vinicolă: din ce în ce mai mulți producători care renunță la activitate din cauza valorilor din ce în ce mai mici cu care își vând produsele, sume care nu acoperă nici măcar costurile de producție.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim doamnei senator.

 
Șerban Rădulescu (PD-L) - declarație politică având ca titlu 25 Aprilie - Ziua Mondială a Luptei contra Malariei;

În continuare are cuvântul domnul senator Șerban Rădulescu.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Șerban Rădulescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea se intitulează "25 Aprilie - Ziua Mondială a Luptei contra Malariei".

Malaria este una dintre bolile cu acțiune devastatoare asupra sănătății a 40% din populația globului, afectând 107 țări de pe mapamond. Boala este prezentă, în special în Africa, Asia, America de Sud, Orientul Mijlociu, dar și, ocazional, în Europa. Malaria omoară anual 1.000.000 de semeni de-ai noștri, iar în fiecare an sunt raportate 500 de milioane de cazuri noi.

Cele mai afectate segmente ale populației sunt copii sub 5 ani și femeile gravide, în țări în care sărăcia devine cauză, dar și efectul acestei boli cumplite.

La fiecare 30 de secunde moare un copil din cauza malariei. Aceste țări sărace trebuie să plătească 12 miliarde de dolari anual pentru tratamentul preventiv și curativ al malariei, o sumă imensă dacă ne raportăm la posibilitățile economice ale acestor state. Acoperirea acestor cheltuieli se face în parte, dar insuficient, de către guvernele țărilor afectate.

De aceea, în 1998 s-a constituit un parteneriat de luptă contra malariei de către Organizația Mondială a Sănătății, UNICEFF, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Banca Mondială pentru a coordona și finanța această acțiune.

În 2001 a fost creat Fondul global de luptă contra SIDA, Tuberculozei și Malariei, pentru finanțarea acestei activități.

Uniunea Europeană finanțează diferite programe pentru cercetarea și tratarea malariei.

România face partea din Uniunea Europeană și din această onorantă poziție a devenit pentru prima dată donator financiar și de expertiză în cadrul acestor proiecte mondiale.

Deși suma alocată este mică, comparativ cu celelalte state, gestul este apreciat ca indicând interesul nostru în problemele globale. Malaria este una dintre aceste probleme. Chiar dacă avem atât de multe lucruri de rezolvat în sistemul nostru sanitar, nu avem dreptul să rămânem indiferenți la suferința semenilor noștri din alte zone ale pământului.

În România, malaria a fost eradicată cu mulți ani în urmă, există alte boli care au necesitat și necesită programe naționale pe care sistemul nostru medical le susține financiar.

Sunt încă destule lucruri care trebuie îmbunătățite, acestea nu ne pot face să rămânem indiferenți la problemele medicale majore ale omenirii, participarea noastră este obligatorie în interesul celor pe care îi putem ajuta, dar pe termen mediu și lung și în interesul nostru.

Ca țară membră a Uniunii Europene, România este implicată în proiecte globale asumându-și obligații onorante, cum este și participarea la susținerea luptei contra malariei.

În cadrul Comisiei pentru sănătate publică, din cadrul Senatului României funcționează Subcomisia pentru populație și dezvoltare afiliată Forumului Parlamentar European pentru Populație și Dezvoltare. În acest organism, parlamentarii români sunt angajați în acțiunile pe care forumul le dezvoltă, una dintre acestea fiind și lupta contra malariei. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim domnului senator.

 
 

Vreau să informez plenul că următorii colegi au depus declarațiile politice la secretariatul ședinței și nu le-au prezentat în plenul Senatului: domnul senator Dumitru Oprea, domnul senator Toader Mocanu și domnul senator Iulian Urban, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL și domnul senator Bokor Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vreau ca aceste declarații să fie consemnate ca atare în stenograma ședinței noastre de astăzi.

Declarații politice neprezentate in plenul Senatului.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Evitarea etatismului populist - adevărata provocare a crizei economice (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

Declarația mea politică se intitulează "Evitarea etatismului populist - adevărata provocare a crizei economice".

Consecințele nefaste ale crizei mondiale sunt acum cunoscute în întreaga lume. La fel de cunoscute sunt și cauzele. Incerte rămân însă soluțiile ei și scenariile de reconfigurare a sistemelor financiare afectate.

Din nefericire, duritatea acestei crize reînvie viziuni și proiecte nefaste privitoare la organizarea economică. Au reapărut cu insistență voci care anunță agonia capitalismului și resurecția concepțiilor de tip marxist în acest domeniu. Există presiuni tot mai mari pentru intervenția sporită a statului în economie, unele idei ducând chiar spre un etatism în cel mai pur stil socialist.

Consider că alunecarea spre această tentație stângistă este mai periculoasă decât criza însăși. Problemele curente vor fi depășite în câteva zeci de luni, dar reconfigurarea actuală a sistemelor financiare va marca globul pentru o perioadă lungă de timp. Evident că starea de până acum nu poate continua. Este adevărat că s-au comis erori enorme, că lucrurile au fost scăpate de sub control. În mod firesc, măsurile care se iau în prezent atât de fiecare stat, cât și la nivel mondial vor corecta aceste derapaje.

Recenta întrunire a G20 dă semnale puternice în acest sens. Astfel, va fi reevaluat fenomenul paradisurilor fiscale netransparente, precum și modelul secretului bancar. Se va preveni apariția conflictelor de interese în activitatea agențiilor de rating și se vor revizui standardele contabile internaționale. Nu în ultimul rând, pe lângă injectarea sutelor de mii de miliarde de dolari în economia mondială, vor fi înființate colegii internaționale de supraveghere a sistemului bancar.

Toate aceste sunt măsuri raționale prin care sistemul va fi repus pe picioare. Și totuși, pericolele nu lipsesc. Ceea ce au stabilit țările bogate ale lumii înseamnă impunerea a numeroase reguli, o normare dură a activităților financiare. Iar asta se întâmplă într-un domeniu în care principiul dereglementării reprezintă temelia dezvoltării economice rapide.

De aceea, consider că cea mai mare provocare pentru perioada postcriză este raportarea înțeleaptă la aceste idei aparent antagonice. Spun aparent antagonice pentru că ele trebuie, în fapt, să coexiste eficient.

Mai exact, în ciuda presiunilor intervenționiste, orice reglementare trebuie să aibă ca scop protejarea securității sistemului financiar și atât. Ea își are rostul numai în măsura în care apără strict regulile jocului, egale pentru toți. Dincolo de această limită, trebuie prezervată și încurajată cu orice preț libertatea inițiativei private. Statul nu are ce căuta în economie decât ca paznic al sistemului, și nu ca jucător major al său. În caz contrar, consecințele unei eventuale reveniri la modă a etatismului ar fi devastatoare pe termen lung.

Semnele sunt însă pozitive. Deși considerată ca fiind de stânga, Administrația Obama a rezistat tentației de a adopta protecționismul comercial, susținând deschis menținerea piețelor libere.

La rândul său, Guvernul german a temperat mod intervenționistă a statului, invitând firmele aflate în dificultate să se restructureze imediat. Cred că o astfel de direcție ar fi benefică și pentru România.

Chiar dacă dificultățile crizei sunt serioase, trebuie să apărăm cu orice preț inițiativa antreprenorială. Este nevoie să evităm ispita etatismului și populismului, oricât de atrăgătoare ar fi în aceste momente.

Inamicii capitalismului cer distrugerea acestuia, pentru că ar încuraja acapararea prin lăcomie. Este exact tipul de discurs care ne-ar putea fi fatal.

Prin natura sa, omul va încerca oricând să acumuleze și să obțină prosperitate prin efort personal. Niciun tip de socialism nu va schimba asta vreodată. De aceea, rolul statului trebuie să fie doar acela de a veghea ca inițiativa privată și contractul să fie activități care să aducă beneficii tuturor participanților la ele, fără să pericliteze siguranța sistemului. Iar dacă lumea, și noi împreună cu ea, va reuși acest lucru, atunci economia și societatea însăși vor avea un viitor solid.

Vă mulțumesc.

Toader Mocanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Dezvoltarea durabilă a zonelor montane - obiectiv de interes național major (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Toader Mocanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Dezvoltarea durabilă a zonelor montane - obiectiv de interes național major".

În perioada 10-11 aprilie anul curent, la Vatra Dornei, s-a desfășurat prima reuniune a parlamentarilor din zona de munte, la inițiativa Forumului Montan din România, cu scopul clarificării problemelor cu care se confruntă această zonă și al stabilirii unui set de inițiative necesare.

Cu această ocazie, Forumul Montan din România a prezentat și o inițiativă după modelul Italiei și Franței, de creare a unui grup parlamentar pluripartinic "Prietenii munților" și a unei subcomisii parlamentare pentru zona montană (ex. Bulgaria), cu mențiunea că un astfel de grup parlamentar funcționează și în cadrul Parlamentului European.

Într-adevăr, populația satelor de munte din România cu peste 2 milioane de producători agricoli constituie un segment social important, care trăiește în condiții grele de viață.

Zonele de munte se confruntă cu probleme semnificative de ordin natural și social, diferite de cele ale ruralului de la câmpie, cu restricții în desfășurarea unor activități economice, cu pământ puțin fertil, cu cheltuieli suplimentare ale lucrărilor, datorită altitudinii, pantelor sau condițiilor climatice cu perioade reduse de vegetație.

În același timp, zonele de munte sunt expuse numeroaselor pericole reprezentate de eroziune, alunecări de teren, inundații.

Astfel, în ultimii ani, zonele montane au fost marcate de o serie de fenomene grave, cum ar fi: derentabilizarea activității de creștere a animalelor; scăderea efectivelor de bovine și ovine; lâna oilor de munte a fost eliminată de concurența lânii provenite din exterior; veniturile agricultorilor au scăzut, precum și nivelul de dotare tehnologică a gospodăriilor țărănești; învățământul nu este adaptat specificului montan; a crescut exodul rural - montan, cu abandon agricol și multe altele.

Plecând de la aceste realități, consider necesară perfectarea cadrului legislativ și instituțional pentru protejarea populației rurale montane și pentru dezvoltarea durabilă a zonelor de munte.

Avem nevoie de îmbunătățiri substanțiale ale Strategiei naționale de dezvoltare a zonei montane și de programe specifice regionale și locale.

De asemenea, avem nevoie de o nouă Lege a muntelui.

În acest sens, lansez un apel către colegii senatori din zona montană pentru a ne uni eforturile în vederea realizării unui asemenea proiect ambițios.

O politică montană coerentă și compensatorie va avea efecte pozitive economice, social-culturale, de mediu și strategice pe termen lung.

Această politică montană trebuie să vină în sprijinul dezvoltării gospodăriei rurale de tip integrat, al modernizării activităților agricole specifice, al dezvoltării activităților creatoare de venituri complementare, al punerii în valoare a produsului agro-alimentar și turistic de calitate, în sprijinul prevenirii depopulării umane, al degradării tradițiilor agricole și culturale și al organizării societății civile montane.

Vă mulțumesc.

Iulian Urban (PD-L) ) - declarație politică având ca titlu Crimă mârsavă: al treilea erou basarabean s-a strangulat singur cu sireturile; crimele lui Voronin trebuie duse în fața Tribunalului Penal Internațional (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică se intitulează "Crimă mârșavă: al treilea erou basarabean s-a «strangulat singur» cu șireturile; crimele lui Voronin trebuie duse în fața Tribunalului Penal Internațional".

Senatorul PD-L Urban Iulian solicită Ministerului Afacerilor Externe sesizarea Tribunalului Penal Internațional pentru începerea urmăririi penale internaționale împotriva lui Vladimir Voronin, acuzat de moartea a trei tineri basarabeni.

De asemenea, senatorul Urban Iulian cere conducerii Biroului permanent al Senatului României să se țină un moment de reculegere la ședința de plen de marți, 21 aprilie 2009, în memoria celor trei tineri-eroi uciși cu cruzime de regimul criminal de la Chișinău și declararea acestora drept eroi naționali ai României pentru dedicația și jertfa lor supremă în lupta împotriva tiraniei, dictaturii și comunismului.

Tocmai pentru protejarea lor, a tinerilor care sunt persecutați de criminalii de la Chișinău, România și întreaga clasă politică trebuie să susține proiectul de lege prin care românii din Basarabia să poată obține rapid cetățenia română, pentru ca ei să fie protejați de regimul de teroare instituit de clica criminală a lui Voronin.

"S-a spânzurat cu șireturile de la propriile încălțări". Asta au spus polițiștii moldoveni familiei celui de-al treilea mort în urma violențelor și raziilor din ultima vreme din Republica Moldova.

Polițiștii ne-au spus că Eugen Țapu a fost găsit strangulat cu propriile șireturi într-o clădire părăsită, la câteva zile după ce acesta și-ar fi pus capăt zilelor. Însă povestea autorităților de la Chișinău nu este deloc verosimilă. Eugen avea peste 80 de kilograme, așadar șireturile nu ar fi rezistat, iar pe gât nu exista niciun fel de urme, informează Ziarul de Gardă monitorizat de ziare.com.

Familia victimei a povestit că Eugen a fost un băiat plin de viață și nu a dat niciodată de bănuit că ar fi copleșit de pesimism.

Inițial, familia a anunțat că îl va înmormânta sâmbătă, ca să reușească să vină mama sa. Se fac totuși presiuni ca înmormântarea să aibă loc vineri, sub pretextul că trupul e într-o stare avansată de descompunere.

În Republica Moldova nu există experți de medicină legală independenți.

Emilian-Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Sunt necesare noi alegeri în Republica Moldova (declarație politică neprezentate în plen);

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Declarația mea politică se intitulează "Sunt necesare noi alegeri în Republica Moldova".

Din informațiile care ne sosesc de la Chișinău reiese că recentele alegeri parlamentare din Republica Moldova au fost profund viciate și, prin urmare, rezultatele lor oficiale trebuie invalidate.

Partidele politice din opoziție și societatea civilă din țara vecină au prezentat argumente și dovezi care demonstrează existența unui plan premeditat de fraudare a scrutinului, iar singura ieșire onorabilă din această situație o reprezintă organizarea de noi alegeri.

Pentru a îndepărta orice fel de dubii în privința fraudei electorale, partidele politice de opoziție și societatea civilă de dincolo de Prut, se impune nu numai renumărarea buletinelor de vot, ci și verificarea tuturor listelor electorale, ceea ce va da în vileag votul multiplu și prezența decedaților ca "alegători activi".

Este necesară desfășurarea unei campanii electorale libere și corecte, prin toate mijloacele de informare în masă, inclusiv prin intermediul posturilor publice de radio și de televiziune, la care să aibă acces în mod egal toate formațiunile politice.

Atât desfășurarea campaniei electorale, cât și a activităților din ziua votării trebuie să se afle sub supravegherea atentă și competentă a unor observatori internaționali desemnați de toate țările din Uniunea Europeană, dar și de alte state, inclusiv din bazinul Mării Negre.

În paralel, toate dovezile privind fraudarea alegerilor trebuie instrumentate penal, pentru tragerea la răspundere a celor vinovați.

Dacă aspirațiile europene pe care le-au afirmat în mod repetat nu sunt numai vorbe în vânt, nici Vladimir Voronin - al cărui mandat prezidențial a expirat pe data de 7 aprilie 2009 - și nici Partidul Comuniștilor din Republica Moldova nu au de ce să obiecteze la toate cele exprimate mai sus.

Emilian-Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Educația este scumpă, dar și mai mult ne costă prostia (declarații politice neprezentate în plen);

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Declarația mea politică se intitulează "Educația este scumpă, dar și mai mult ne costă prostia".

Un român care timp de mai mulți ani a studiat la câteva prestigioase instituții de învățământ superior din Statele Unite ale Americii vorbește, într-un recent interviu, cu nonșalanța specifică unui om de bună-credință care crede că ideile novatoare se pun în practică pentru simplul fapt că ele aduc progresul și binele social.

"Am revenit în țară cu gândul să contribui, cu tot ce am dobândit eu mai valoros, la cel mai important proiect al României în următorii 10 ani, și anume transformarea școlii ca sistem.

După reforma lui Spiru Haret din anii 1890-1900 și după reforma comunistă din anii 1945-1950, o a treia transformare, necesară, a sistemului educațional din România încă nu a avut loc, în ciuda faptului că țara noastră s-a pregătit multă vreme să devină - și a devenit - membră a Uniunii Europene". Așa spune el, vorbind despre intențiile sale de viitor.

Tot ce susține acest român revenit acasă este nu doar de bun-simț, ci și de o actualitate și de o urgență deosebită, chiar dacă unora dintre guvernanți ar trebui, poate, să li se traducă din română în română un anumit pasaj în care este vorba despre rolul strategic al educației ca sistem public, acela de "unic generator sustenabil de resursă umană înalt competitivă, dar numai cu condiția ca, prin reproiectare, sistemul să conțină procese interne care să-i asigure poziționarea dinamică și continuă ca prim factor al dezvoltării durabile a societății".

Din păcate, ceea ce va afla foarte curând acest idealist entuziast este realitatea dură a faptului că, din păcate, România a devenit țară a tuturor posibilităților doar în sens negativ.

Altminteri, cum și-ar putea explica el minciuna cu putere de lege care spune că salariile profesorilor din România se majorează cu 50%?

Și cum ar putea el decodifica, din punct de vedere semantic, recenta rectificare de buget, prin care s-au diminuat cu 676 de milioane de lei fondurile și așa insuficiente ale Ministerului Educației, Cercetării și Inovării?

Ar accepta el să predea orice materie de învățământ pe o leafă de toată jena într-o școală din mediul rural, unde nu există manuale, apă curentă sau o toaletă cât de cât ecologică și până la care se ajunge pe jos, prin noroi, după un drum de câțiva kilometri?

L-ar mulțumi oare justificările guvernanților, cum că momentan nu sunt fonduri, că omenirea trece printr-o perioadă de criză, că învățământul consumă mult și nu produce rezultate în plan imediat?

De zeci de ani, în România tot auzim un fel de sfântă lozincă despre cât de scumpă este educația, la propriu și la figurat. Și tot de zeci de ani înțelegem, pe pielea noastră, cât de mult ne costă prostia.

Bokor Tiberiu (UDMR) - declarație politică având ca titlu Crimă sau neputință în sistemul educațional (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Bokor Tiberiu:

Declarația mea politică se intitulează "Criză sau neputință în sistemul educațional".

Analizând Programul de guvernare cu privire la educație, Pactul Național pentru Educație și măsurile luate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării în cele 113 zile de guvernare, se constată o neconsecvență, luări de decizii pripite, fără analize și evaluări pertinente.

În Pactul Național pentru Educație se afirmă că suntem conștienți de faptul că România este o țară care se confruntă în momentul de față cu riscuri majore, întrucât sistemele educației și cercetării nu corespund cerințelor minime ale unei societăți și economii europene în care cunoașterea este marfa cea mai de preț și sursa cea mai importantă a dezvoltării economico-sociale și personale.

Dacă suntem conștienți de aceste realități, de ce nu promovăm măsuri concrete consacrate în țările cu un sistem de educație performantă?

De cele mai multe ori, reformele din sistemul de învățământ s-au rezumat la afirmații și promisiuni electorale. Nu am intenția să înșir toate promisiunile preelectorale și electorale ale guvernanților privind salarizarea profesorilor, reforma sistemului de învățământ, descentralizarea învățământului preuniversitar, cercetarea.

Să trecem la obiectivele de guvernare, unde la punctul 1 se precizează că se va realiza un sistem educațional stabil.

Cum se va asigura o stabilitate printr-o sumedenie de decizii improvizate, fără consultări cu partenerii sociali, cu inspectorii școlari generali?

Punctul 2 se referă la asigurarea a 6% din PIB educației.

Stimați colegi,

Nu am asigurat nici în bugetul anului 2009 6% din PIB educației, iar, mai mult, Guvernul vrea să reducă bugetul alocat educației la doar 52 de zile după aprobarea bugetului.

Și mă întreb din nou cum se va realiza un sistem educațional stabil, echitabil, eficient și relevant, cum va reuși acest Guvern să motiveze cadrele didactice, să atragă valori spre sistem.

Și mă întreb din nou dacă știm că ne confruntăm cu riscuri majore, întrucât sistemul educației și cercetării nu corespunde cerințelor europene, și când vom avea o reformă aplicabilă susținută și de un buget european.

Suntem în criză și în domeniul educației, cu foarte multe promisiuni nesatisfăcute, iar sindicatele, pe bună dreptate, sunt din ce în ce mai radicale.

Nu avem cunoștință de strategia ministerului privind educația, ceea ce înseamnă că nu avem o strategie sau se ține la secret.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 10 aprilie 2020, 13:12
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro