Nicolae Bud
Nicolae Bud
Sittings of the Chamber of Deputies of May 19, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.71/29-05-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 19-05-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 19, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.25 Nicolae Bud - declarație politică cu titlul "Parteneriatul estic - noi ce facem?";

 

Domnul Nicolae Bud:

"Parteneriatul estic - noi ce facem?"

De curând, la Praga, a fost semnat documentul prin care este lansată la apă o nouă inițiativă născută în retortele de la Bruxelles: "Parteneriatul estic". Acesta are rezonanțe ceva mai vechi dacă ne gândim la conceptul de bună vecinătate, tot de sorginte UE, atunci când Comunitatea Europeană își propune transparent și insistent să privească transfrontalier însămânțând câte ceva din semințele la îndemână în brazde învecinate, care, poate, ar putea cândva să-i apropie tot mai mult. Atât de mult încât să poată deveni parte a întregului comunitar. Când? Nu este timpul formulării de răspunsuri, ci doar de sugerat direcția de mers. Deocamdată.

Summit-ul praghez, reunit într-o formulă prin delegație (unii șefi de stat și-au trimis fie prim-ministrul, fie pe ministrul de externe) a desenat un parteneriat al UE cu șase state la est de frontiera de răsărit a Uniunii, adică mai spre Soare Răsare decât România. Cele șase state față de care țara noastră reprezintă vestul sunt, precum se știe, Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia și Azerbaidjan.

Ce se dorește a fi respectivul Parteneriat estic? Dacă eu înțeleg bine, o construcție despărțită de linia care trasează granița între UE și respectivul grup de foste republici sovietice. De o parte, Uniunea Europeană, pe post de dascăl, gata oricând să administreze sfaturi, expertiză cât încape, ceva bani - e drept puțini - astfel ca statele respective să deprindă gustul democrației, al statului de drept, al respectării drepturilor omului. Cu alte cuvinte să se scuture de metehne blamabile și să caute să ajungă în rândul lumii (democratice). Și dacă toate acestea vor fi învățate, vorba lui Labiș (el se referea la alte percepte dar glasul său clopoțește duios indiferent de ce spune), se creează condiții ca într-o perspectivă - fie și îndepărtată - să vedem rând pe rând partenerii (estici) de azi bătând sfios la ușile UE, cu o cerere rotunjită caligrafic. Cererea de intrare în Comunitate.

Este prea devreme pentru considerații de adâncime. Suntem doar în fața unui enunț de bune intenții de ambele părți. Unii vor să te învețe carte, ceilalți promit să se țină de lecții. Altfel, parteneriatul nu s-ar fi zămislit. Ceva considerații rămân posibile.

Doamna Angela Merkel, cancelarul german, ca și președintele Comisiei, Barroso, au ținut să sublinieze că această nouă asociație "nu este îndreptată împotriva Rusiei". De ce această precizare apăsată? Motivul îl cunoaștem. Moscova privește părțile desprinse din fosta URSS ca pe niște aliați durabili, de care o leagă destule interese. Orice magnet venind din afară cu pretenția de a face din ei aliați, indiferent de cauză, devine suspect și este condamnat în consecință. "Nu vă atingeți de puii mei!" pare a spune cu glas de cloșcă iritată diplomația rusească prin reprezentanții săi avizați. Așa și acum: primele semnale venind dinspre Kremlin sună a nemulțumire, parcă și a indignare.

Ce spun statele semnatare dinspre Est? Vocile auzite până acum sunt entuziaste și pline de speranță. Într-atât de optimiste încât introduc în circulație cuvinte care deformează sensul inițial al termenilor. Unii se cam cred deja primiți în Uniunea Europeană. Eroare de dublă factură. Pe de o parte, deoarece nu așa sună termenii parteneriatului. Partener înseamnă exact atât: partener și nu luare în căsătorie. În al doilea rând, parteneriatul presupune acțiuni din ambele capete ale drumului. Cum ziceam, UE se arată dispusă să cizeleze stări de lucruri și comportamente. Statele semnatare își angajează voința de a accepta acele treceri de la ce este în prezent (la ei) la ceea ce există deja (la noi). Or, distanțele nu par a fi atât de scurte și drepte, nici măcar pe hârtie.

Nu avem decât să privim cum stau lucrurile. Despre Azerbaidjan și Armenia știm mai puține, dar asta nu ne împiedică să ne amintim de Nagorno-Karabach. În Georgia, protestele de stradă se țin de mână, iar Osetia și Abhazia rămân confuze prin statutul lor. Ucraina dă în clocot și parcă și acolo liniștea nu pare atât de aproape. În Belarus, democrația pare o plantă exotică pentru care nu s-a găsit încă o glastră cât de cât potrivită. În Republica Moldova, alegerile mai degrabă au complicat situația. Sunt cel puțin două evidențe: Transnistria perseverează în condiția ei separatistă, iar la Chișinău, stânga comunistă abia și-a consolidat perspectiva, antrenând dezordine socială și proteste de luat în seamă.

Drumul spre democrație al acestor state străbate deocamdată nisipuri mișcătoare în care pasul sigur spre viitor nu se poate așeza. Trebuie răbdare, bună credință și realism. Îmi amintesc o secvență de film în care un ofițer american era adus de autoritățile nipone să instruiască armata japoneză în vederea unei încleștări în pregătire. La finalul primei întâlniri, comandantul yankeu avea să afirme că singura calitate a acestor soldați este că trag în aceeași direcție! Cu alte cuvinte, până la a fi în stare să ochească o țintă mai e mult de mers.

N-aș zice că lucrurile stau altfel în cazul Parteneriatului Estic. Cea dintâi impresie pare a fi, repet, că toți doresc să meargă în aceeași direcție. N-avem motive să le punem sinceritatea la încercare. Dar nici nu avem argumente să credem că taxăm dorințele în realități.

O întrebare care se pune: noi ce rol putem interpreta în această partitură generoasă, întemeiată pe o nedisimulată speranță? Lucrăm în echipă? Ne revendicăm rol de solist pe anumite strune de orchestră?

Estul pentru noi înseamnă mai mult decât pentru alți membri ai Uniunii Europene. Orice câștig pe drumul creionat de parteneriat se poate deconta drept profit pentru noi în toate privințele. Dincolo de orice îndoială, cu cât suma algebrică a rezultatelor se dovedește mai mare crește și câtul la care te aștepți tu, cel ce participi insistent și cuantificat la îndeplinirea normelor propuse.

Nu știu exact, cel puțin eu, unul, cum arată road-map-ul acestui parteneriat, ce cuprinde fiecare etapă de parcurs și cum sunt repartizate rolurile în echipă. Știu doar că, în circumstanțele date, ne-am putea angaja într-un demers consistent, predictibil și măsurabil prin rezultate.

Este și motivul pentru care cred că diplomația românească se poate considera dezlegată să procedeze de urgență la croirea unui proiect pe măsură, chemând alături de componenta guvernamentală participarea calificată a componentei parlamentare și a societății civile. Avem resurse, avem experiențe de împărtășit, ne știm în stare să participăm la dezamorsarea nodulilor strecurați în relațiile noastre cu statele membre ale Parteneriatului Estic.

Normal ar fi să-l trecem pe lista noastră de priorități externe și să revenim asupra-i cu constanță și pretenția de a ne descoperi în postura de protagoniști recunoscuți și apropiați.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 17 november 2019, 9:21
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro