Plen
Ședința Senatului din 4 mai 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.60/14-05-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 04-05-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 4 mai 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 15.55.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Mircea Dan Geoană, președintele Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.

 
Mircea Marius Banias (PD-L) - declarație politică având ca temă măsurile anticriză ale Guvernului Boc;

Domnul Mircea Dan Geoană:

Bună ziua!

Începem ședința de astăzi a plenului nostru cu partea de declarații politice, după care vom aproba ordinea de zi și programul de lucru.

În acest moment sunt prezenți 92 de senatori, deci suntem în cvorum de lucru.

Îl invit pe domnul senator Mircea Marius Banias pentru a prezenta prima declarație politică, în numele Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Titus Corlățean - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Domnule senator, vă rog.

 

Domnul Mircea Marius Banias:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi, Cabinetul Emil Boc a făcut deja pași importanți pe calea redresării dezechilibrului fiscal.

Dacă analizăm o parte dintre indicatorii macroeconomici, putem vedea, în cifre reale, dimensiunea descreșterii economice, determinată de reducerea, în termeni reali, a activității productive.

Astfel, în primele două luni, producția industrială și-a redus amplitudinea cu două procente față de primele două luni ale anului precedent.

Avem o reducere a activității industriei prelucrătoare cu 18 procente față de aceeași perioadă a anului trecut.

Cifrele statistice arată că cele mai pronunțate reduceri s-au înregistrat în industria metalurgică - la nivelul a 51% din producția de anul trecut - și industria autovehiculelor de transport rutier, unde producția a fost mai mică cu 37 de procente.

Doamnelor și domnilor senatori, Chiar și așa, în timp ce producția industrială în România a scăzut cu 15%, per ansamblu, în Uniunea Europeană descreșterea a fost de aproape 17 procente, ceea ce arată că suntem într-o micșorare de activitate economică mai puțin abruptă decât media europeană.

La aceasta este esențial să menționăm faptul că în primele două luni ale acestui an volumul investițiilor străine s-a majorat cu 38,1%, comparativ cu perioada corespunzătoare a anului anterior.

În cifre reale, este vorba de investiții de 1,4 miliarde de euro.

De asemenea, putem constata o evoluție pozitivă și în ceea ce privește structura acestor investiții străine.

Concret, asistăm la o majorare a contribuției participațiilor de capital de la aproximativ 15%, cât reprezentau acestea în primele două luni ale anului 2008, la 45%, în aceeași perioadă a acestui an.

Investițiile străine directe în luna februarie au însumat 462 de milioane de euro.

Noi anticipăm o scădere a activității economice în acest an, mai precis o descreștere economică de 4 procente, dar avem încredere că măsurile economice propuse de Guvernul Emil Boc, prin programul de măsuri anticriză și prin aplicarea prevederilor din acordul cu FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială, vor limita acest declin.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului cu privire la rectificarea bugetară pe 2009, cheltuielile bugetare primare s-au redus cu aproape un procent din produsul intern brut, comparativ cu prevederile Legii bugetului de stat pe acest an.

Acestea se adaugă măsurilor din Legea bugetului, care au reușit să micșoreze nivelul deficitului bugetar cu aproximativ 3 puncte procentuale din produsul intern brut.

În caz contrar, în conformitate cu politicile bugetare din 2008, România ar fi avut un deficit de aproape 9 procente din PIB în anul 2009.

Stimați colegi, Gândiți-vă că situația în care ne aflăm, din punct de vedere al colectării veniturilor la buget, este destul de nefericită.

Ponderea veniturilor totale în România în anul 2008 a reprezentat 32,8% din PIB, sub media zonei euro, unde vorbim de o colectare de 45,2%.

Cinstit vorbind, România ocupă ultimul loc dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene la acest indicator.

În acest context, impozitul minim decis de administrația Boc reprezintă o măsură corectivă cu efect pe termen limitat.

Scopul acestei măsuri este asigurarea concurenței loiale, a unui mediu de afaceri sănătos și dispersarea efortului financiar.

Doamnelor și domnilor, Aceasta se realizează prin lărgirea bazei de impozitare asupra categoriilor de contribuabili care nu au contribuit sau care au contribuit sub nivelul minim.

Stimați colegi, Prin impozitul minim nu crește nivelul fiscalității din România.

Impozitul minim nu afectează cota de 16% a impozitului pe profit, și asta pentru faptul că este deductibil.

Măsura luată de Cabinetul Boc nu afectează companiile care își suspendă legal activitatea, iar cei care și-o încep în acest an nu intră sub incidența impozitului minim.

Doamnelor și domnilor senatori, Programul anticriză elaborat de specialiștii actualului Guvern deja se aplică.

Scopul măsurilor luate este să reorientăm cheltuielile publice către investiții și să încurajăm investițiile private.

În plus, activitatea Cabinetului Boc este orientată către măsuri de protejare a grupurilor vulnerabile.

Noi, Partidul Democrat Liberal, suntem determinați să generăm, prin politicile bugetare, venituri suplimentare la bugetul de stat și să grăbim procesul de redresare a declinului economic internațional căruia i-a căzut victimă și țara noastră.

Rectificarea bugetară efectuată de Cabinetul Emil Boc exact asta realizează.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc.

 
Titus Corlățean (PSD) - declarație politică având ca subiect necesitatea înscrierii Republicii Moldova într-o listă de priorități a statului român;

În continuare, domnul senator Titus Corlățean, se pregătește domnul senator Liviu Titus Pașca - Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Titus Corlățean:

Domnule președinte, Stimate colege, Stimați colegi, Evoluțiile din Republica Moldova reprezintă pentru statul român și pentru clasa politică de la București, în mod firesc, o prioritate - o prioritate nu numai românească, ci și una europeană.

Din acest punct de vedere, dezbaterile de săptămâna trecută din plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei reprezintă un punct de referință și un test pentru familia democratică europeană față de ceea ce reprezintă provocări sau chiar violări ale unor standarde democratice bine definite la nivel european, chestiuni la care am fost martori în trecutul recent la Chișinău.

Trebuie spus că în cursul săptămânii trecute, la propunerea delegației socialiste și, respectiv, a delegației române la APCE, a avut loc în plenul adunării o dezbatere de urgență pe tema mai sus menționată.

Adunarea a adoptat, în final, textul unei rezoluții pe baza unui raport întocmit de experți ai Consiliului Europei, care dezvăluie violări flagrante ale standardelor democratice, încălcări evidente ale drepturilor fundamentale ale cetățenilor de către puterea comunistă de la Chișinău.

Textul acestui raport ar trebui tradus și diseminat la nivelul opiniei publice și al presei românești pentru o înțelegere mai clară a gravității evoluțiilor dramatice care au avut loc în Republica Moldova.

Pe de altă parte, textul rezoluției, amendat prin vot inclusiv la propunerea unor parlamentari români, stabilește un mecanism de monitorizare mult mai strict cu privire la ceea ce se întâmplă în domeniul statului de drept și al drepturilor cetățenilor din Republica Moldova, precum și obligativitatea puterii de la Chișinău de a adopta rapid măsuri de ordin legislativ și instituțional pentru remedierea acestor grave deficiențe de ordin democratic.

De altfel, un nou raport al comisiei de monitorizare a adunării urmează să fie prezentat la sesiunea APCE din iunie.

Menționăm că delegația parlamentară română, printr-un efort de coordonare fără precedent, aș spune la nivelul tuturor grupurilor politice reprezentate, a reușit să impună adoptarea câtorva amendamente importante.

Printre acestea: stoparea aplicării legii moldovenești cu privire la dubla cetățenie, lege care ar fi impus parlamentarilor recent aleși la Chișinău care dețin și cetățenia română să renunțe fie la această cetățenie, fie la mandatul de parlamentar, stopare până la momentul ultimei pronunțări a Curții Europene a Drepturilor Omului pe această temă.

Menționăm că, anterior, Republica Moldova a fost condamnată, în primă instanță, la CEDO pentru această legislație discriminatorie, urmând ca decizia finală să fie adoptată după examinarea apelului.

Li s-a garantat actorilor politici de la Chișinău, nemulțumiți de modul nedemocratic de desfășurare a procesului electoral și de rezultatul final al alegerilor, atât desfășurarea unei anchete independente, inclusiv anchetă internațională, cât și libertatea accesului la mijloacele jurisdicționale de contestare, inclusiv la CEDO.

Este semnificativ faptul că o serie de parlamentari comuniști moldoveni, cu sprijinul altor parlamentari din spațiul CSI, au dorit să blocheze acest amendament.

S-a garantat obligativitatea modificării Codului electoral moldovenesc, care a generat evidente discriminări pentru opoziție, favorizând în mod clar puterea comunistă.

Delegația parlamentară română a atras atenția asupra responsabilității familiei democratice europene în raport cu toleranța excesivă manifestată anterior față de excesele puterii comuniste de la Chișinău și necesitatea implicării directe pentru a sprijini sau determina acele transformări democratice necesare în vederea facilitării apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, dezbaterea la APCE ne-a arătat locul real pe care se situează România în cadrul familiei democratice europene, limitele înțelegerii la nivelul multor capitale europene a evoluțiilor care se produc dincolo de Prut și cât anume putem conta pe solidaritatea europeană în momente importante pentru România.

Din păcate, concluziile nu sunt foarte încurajatoare și ele se explică, în primul rând, prin lipsa de profesionalism, de viziune politico-diplomatică a reprezentanților României în ultimii patru ani, prin modul în care aceștia "au promovat"

interesele țării noastre în relațiile cu partenerii europeni.

Inconsecvența, neprofesionalismul și, adesea, populismul au generat o astfel de situație în urma căreia culegem fructele unei insuficiente promovări și consolidări a noului statut european și euroatlantic al României.

Nu în ultimul rând, declarații politice neinspirate de la cel mai înalt nivel în statul român ne-au creat vulnerabilități nedorite, s-au oferit pretexte altora pentru acuze nefondate la adresa României.

Fapt uimitor, am început în ultimii ani să resimțim un nou început de izolare a României în planul relațiilor internaționale.

Este o concluzie care mă îngrijorează și ne îngrijorează de o manieră foarte serioasă.

Ar trebui cu toții, în această țară, să înțelegem că interesele României nu se promovează printr-o retorică politicianistă, de consum intern electoral, ci presupune o acțiune profesionistă, coordonată cu prietenii noștri europeni și euroatlantici, și, adesea, măsuri concrete pentru atingerea unor obiective stabilite fără mult tam-tam, dar urmărite cu consecvență.

A fost o bună lecție pentru reprezentanții Parlamentului României membri în delegația APCE să tragă concluziile care se impun pentru remodelarea modului în care trebuie promovată politica externă a României de către toate instituțiile românești și, în același timp, pentru realizarea unei liste de priorități în care Republica Moldova trebuie să se înscrie cât mai sus, indiferent de alternanța la putere de la București.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc.

 
Liviu Titus Pașca (PNL) - declarație politică având ca titlu România - între salarii înghețate, perspectiva unei epidemii de gripă și iminența unui mare cutremur;

În continuare, domnul senator Pașca, se pregătește domnul senator Iosif Secășan - Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Liviu Titus Pașca:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Fără a fi pesimist din fire, m-am gândit la un moment dat că declarația mea politică de astăzi ar putea fi intitulată "România - între salarii înghețate, perspectiva unei epidemii de gripă și iminența unui mare cutremur".

Deși pare apocaliptic, un asemenea scenariu este, poate, mult mai aproape de realitate decât am dori.

Și pentru că tot a venit vorba despre un posibil cutremur de o mare intensitate, care apare tot mai des în estimările seismologilor, aș dori să mă opresc asupra câtorva aspecte legate de modul în care autoritățile noastre, fie că este vorba despre Guvern, fie că este vorba despre primării, înțeleg să abordeze această problemă.

Începând din 1994, au fost emise nenumărate acte normative care vizau, în numele interesului național, evaluarea rezistenței construcțiilor în vederea reabilitării lor ulterioare.

Din păcate, în pofida faptului că, potrivit statisticilor, România se află pe locul al doilea în Europa, după Portugalia, în ceea ce privește riscul de cutremur, acțiunile de consolidare a celor peste 400 de clădiri șubrede din București, încadrate în clasa I de risc seismic, trenează într-un mod nepermis.

O altă hotărâre de guvern, emisă anul trecut, atrăgea atenția asupra principalelor pericole care pot apărea în cazul unui seism de mare intensitate.

Construcții modificate fără aviz tehnic de specialitate, clădiri foarte vechi sau care au antene pe acoperișuri reprezintă tot atâtea motive de îngrijorare pentru populație.

Se pare însă că această situație nu este la fel de gravă în viziunea autorităților în drept încât să urgenteze programul de consolidare a imobilelor respective.

Cum altfel am putea explica faptul că, față de numărul clădirilor aflate în pericol de prăbușire în caz de cutremur, cele reabilitate până acum sunt foarte puține, în jur de 20? Care sunt cauzele?

Pe de o parte, firmele de construcții nu s-au grăbit să participe la licitații pentru lucrările de consolidare, întrucât au considerat afacerea nerentabilă.

Pe de altă parte, traseul birocratic este un alt motiv de tergiversare a demarării lucrărilor, care descurajează chiar și pe cei mai bine intenționați.

Nu în ultimul rând, trebuie remarcat faptul că nu există o strategie unică de salvare, nu există comunicare eficientă între serviciul de ambulanță, poliție și pompieri.

Stimați colegi, Departe de mine intenția de a vă plictisi cu amănunte de ordin tehnic pe care, în oarecare măsură, sunt convins că le cunoașteți, dar cred că este de datoria noastră, a tuturor, să atragem atenția că, indiferent dacă va fi sau nu un seism devastator, este obligatoriu ca măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, când numărul clădirilor aflate în pericol de prăbușire a crescut îngrijorător, potrivit ultimelor evaluări, guvernanții, împreună cu edilii capitalei, să se mobilizeze pentru a găsi soluții de urgentare a programelor de consolidare.

Pe de altă parte, marii antreprenori de construcții ar trebui să țină seama de faptul că numărul crescând al clădirilor șubrezite care necesită reabilitare le poate aduce venituri substanțiale pe termen lung.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc.

 
Iosif Secășan (PD-L) - declarație politică intitulată Cercetarea științifică - două sisteme de remunerare;

În continuare, domnul senator Iosif Secășan, se pregătește domnul senator Radu Cătălin Mardare, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Iosif Secășan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, Titlul declarației mele politice de astăzi este "Cercetarea științifică - două sisteme de remunerare".

Distinși colegi, Demersul meu politic de astăzi vizează un segment mai puțin vizibil, nu întotdeauna extrem de spectaculos, dar unul care implică foarte multă muncă și responsabilitate, absolut esențiale în orice societate și stat modern actual - cercetarea științifică.

Punctual, doresc să aduc în discuție cercetarea istorică din muzee, fiindcă, în diverse ocazii, am putut să constat performanțele acesteia.

Astfel, în două muzee diferite, la Timișoara și Reșița bunăoară, m-a impresionat faptul că s-a publicat, în anii de după revoluție, un număr important de cărți de istorie: 46 de lucrări la Timișoara și 42 de lucrări la Reșița, dintre care 5 au fost recompensate cu premii ale Academiei Române, ceea ce înseamnă o recunoaștere a calității cercetării științifice din muzee.

Alături de funcțiile de păstrare-conservare și valorificare educațională a patrimoniului cultural, cercetarea științifică în muzee constituie un segment important al activității muzeale foarte clar în actele normative în vigoare.

Astfel, Legea muzeelor și colecțiilor nr. 311/2003, republicată în 2006, stipulează la art. 4 lit. a) și lit. b) că "funcțiile principale ale muzeului sunt:

  1. constituirea științifică, administrarea, conservarea și restaurarea patrimoniului muzeal;
  2. cercetarea științifică, evidența, documentarea, protejarea și dezvoltarea patrimoniului muzeal".

Venind în întâmpinarea acestor prevederi, au fost înființate în muzeele din țară posturi de cercetători științifici, reglementate prin prevederile sus-menționatei legi.

Acest lucru a constituit un reviriment și a condus la dezvoltarea activităților muzeale, integrând cercetarea istorică și arheologică din instituțiile muzeale în cadrul mai vast al cercetării științifice naționale.

Cu toate că esența activității de cercetare este aceeași, în acest moment în România există o situație discriminatorie în privința remunerării cercetătorilor științifici.

Cercetătorii științifici din institutele Academiei Române sunt asimilați cadrelor didactice universitare - profesori, conferențiari etc. - și, prin urmare, plătiți la aceste standarde, în timp ce pentru ceilalți există o grilă aparte, mult dezavantajoasă, și care, în orice caz, nu acoperă efortul de cercetare și muncă depus.

Prin urmare, există în România de azi, țară europeană, două sisteme de remunerare a cercetării științifice.

Acest fapt vine în contradicție cu prevederile Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, care stipulează, la art. 4, că "activitatea personalului de cercetaredezvoltare este de interes național".

Aceeași lege nu condiționează și nu stabilește ierarhii între cercetătorii științifici din diversele instituții ale României moderne în care ei își desfășoară activitatea.

Din contră, legea invocată mai sus stabilește clar că personalul de cercetare-dezvoltare, indiferent de structurile organizatorice în care își desfășoară activitatea, beneficiază de același statut și au aceleași îndatoriri.

Declarația mea de astăzi se vrea un semnal de solidaritate cu cercetătorii istorici din muzeele României și, în același timp, exprimarea unui deziderat de reglementare a salarizării cercetării din instituțiile muzeale, compatibilă cu cele din institutele Academiei Române, ceea ce este, în opinia mea, și moral, și legal.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Radu Cătălin Mardare (PSD) - declarație politică având ca subiect ziua de 29 Aprilie - Ziua Veteranilor de Război;

În continuare, domnul senator Cătălin Mardare, se pregătește domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Radu Cătălin Mardare:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege, Stimați colegi, Miercuri, 29 aprilie, s-a sărbătorit Ziua Veteranilor de Război.

În urmă cu 107 ani, pe 29 aprilie 1902, prin Înaltul Decret Regal semnat de regele Carol I, se prevedea că "ostașii care au luat parte la campania din anul 1877, adică aceia care au fost mobilizați în ziua de 29 aprilie 1877, împlinind 25 de ani la 29 aprilie 1902, se numesc veterani".

De-a lungul timpului și ca urmare a conflictelor militare la care a participat România, războaiele balcanice, Primul și Al Doilea Război Mondial, s-au constituit mai multe forme organizatorice ale veteranilor de război.

Au avut loc tentative de îmbunătățire a cadrului juridic în raport cu evoluția societății și ținând cont de greutățile vieții veteranilor și invalizilor, fără însă ca acestea să fi fost finalizate.

În timpul regimului totalitar, foștii luptători nu s-au bucurat de recunoașterea meritelor în apărarea ființei naționale, a gliei și credinței străbune.

Eroilor în viață li s-au anulat toate drepturile acordate în perioada interbelică și în primii ani de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Numai în perioada 1944-1961 au murit în închisori 43 de generali și un număr impresionant de ofițeri și subofițeri.

În 1990, la 21 februarie, a luat ființă Asociația Națională a Veteranilor de Război din România, reînnodând astfel tradiția instituită de regele Carol I.

Azi, Ziua Veteranilor de Război reprezintă un prilej de a aduce omagiul și recunoașterea cuvenite purtătorilor unor nobile virtuți, oameni în fața cărora ne înclinăm cu admirație.

Aducem omagiul nostru veteranilor, invalizilor, văduvelor de război, celor care au îndurat ororile războiului, celor care au suferit și i-au plâns pe cei dragi, camarazi sau soți căzuți la datorie, celor care poartă pe trup urmele gloanțelor și schijelor.

Bravilor veterani, aleasa noastră prețuire și recunoștință! (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Vasile Nedelcu (PNL) - declarație politică cu titlul Reforma în administrație sau teoria formelor fără fond;

În continuare, domnul senator Vasile Nedelcu, se pregătește domnul senator Toader Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Vasile Nedelcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Reforma în administrație sau teoria formelor fără fond".

Este bine cunoscut faptul că, în orice sistem democratic, un partid sau o coaliție care ajunge la putere la un moment dat dorește să controleze prin oamenii săi principalele pârghii de putere din stat, începând cu pozițiile din Guvern.

Este, în definitiv, o regulă a competiției politice, cu o singură precizare însă: mecanismele și regulile după care se desfășoară acest proces într-o țară sau alta fac diferența între sisteme cu instituții mai solide și mai eficiente decât altele.

Dar, dincolo de numirile politice, explicabile pentru ca un partid să-și poată aplica propriul program de guvernare de la un anumit nivel în jos, buna desfășurare a instituțiilor statului ține de competența fiecărui angajat în parte, care, în fond, nu are legătură directă cu programele de guvernare.

Dar să revenim la oile noastre, mai exact la mult trâmbițata reformă a administrației, clamată de premierul Boc și de guvernul său și impusă de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, prin care, sub pretextul eficientizării activității instituțiilor publice și al îmbunătățirii actului managerial, sunt demiși șefii serviciilor publice deconcentrate din ministere și ai altor organizații ale administrației publice centrale și locale.

Invocând, în numele interesului public general, recomandările Comisiei Europene de reducere a cheltuielilor bugetare, precum și necesitatea luării unor măsuri anticriză, domnul Boc ne uimește în fiecare săptămână, de câteva luni de când a preluat frâiele guvernării, cu măsuri pompieristice.

Fie că este vorba de așa-zisa lege de salarizare unică a bugetarilor, fie că este vorba despre descentralizarea administrației, Guvernul PD-L-PSD manifestă o grabă, cel puțin surprinzătoare, de a pune în practică o serie de acte normative fără o analiză temeinică prealabilă.

Cum altfel am putea caracteriza sarabanda schimbărilor la nivelul conducerilor serviciilor deconcentrate, a căror politizare este, de această dată, legiferată?

În timp ce alte țări optează pentru a numi la conducerea deconcentratelor oameni neimplicați politic, care și-au probat competența în domeniile respective, sau experți formați în timp de către partide spre a fi numiți ulterior în administrație, la noi nu există niciun criteriu pentru astfel de numiri.

Există însă unul singur: impunerea unor oameni așa-ziși loiali în poziții influente în administrație, fără a se ține seama în vreun fel de competența sau experiența lor profesională.

Și, pentru a rămâne în același registru, nu pot să nu amintesc o altă ordonanță de guvern, privind organizarea unor structuri din cadrul Executivului, prin care s-a introdus obligativitatea semnării unui angajament de loialitate față de premier pentru angajații din cadrul Corpului de control și din Departamentul pentru Lupta Antifraudă.

"Curat murdar!" - ar spune Pristanda. Și ar avea dreptate, fiindcă acțiunea inițiată de premierul Boc, de a-i concedia pe cei 61 de angajați ai Corpului de control, eliminarea printr-o hotărâre ulterioară a condiției ca aceștia să aibă studii juridice și economice, iar apoi angajarea funcționarilor pe baza angajamentelor de loialitate, este, pur și simplu, o bazaconie fără precedent într-o instituție guvernamentală.

Premierul a mai adăugat ceva.

A înființat 100 de posturi de inspectori guvernamentali în cadrul Secretariatului General al Guvernului, pe care să fie transferați prefecții numiți de Guvernul Tăriceanu, cărora li s-a luat astfel statutul de înalți funcționari publici.

Aceasta este, în viziunea originală a domnului Boc, modalitatea de a face performanțe manageriale în condiții de criză.

Stimați colegi,

Este limpede, chiar și pentru cei neinițiați, faptul că aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului privind deconcentratele nu va însemna nicidecum reformarea activității administrației.

Va fi, în schimb, o cale sigură de satisfacere a clientelei politice a coaliției aflate la guvernare, în numele unui așa-zis angajament de loialitate.

Aș aminti, în același sens, o afirmație a unui cunoscut lider de sindicat care spunea: "Dependența politică a șefilor de deconcentrate îi va face să se comporte mafiot."

Cât despre recomandarea președintelui Băsescu de a fi reexaminată ordonanța cu privire la deconcentrate, aceasta nu este decât un exemplu ipocrit de imagine, cu care ne-am obișnuit de mult.

Și, pentru a rămâne în același registru, trebuie să menționez declarația recentă a fostului șef al delegației Comisiei Europene în România, domnul Jonathan Scheele, care a reproșat României faptul că "pare să facă pași înapoi față de 2006, intrând într-un cerc vicios al numirilor politice".

În același context, domnul Scheele a calificat demiterile în masă sau cu preavize de o durată absurdă drept "situații greu de imaginat în alte țări ale Uniunii Europene".

Consider că, pentru a putea vorbi de o reformă reală în administrația publică, ar trebui ca forțele politice să cadă de acord asupra limitelor până la care se pot face schimbări la fiecare ciclu electoral.

Altfel, există riscul de a rămâne veșnic prizonierii formelor fără fond sau, cu alte cuvinte, ai mimării respectării legilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Toader Mocanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Uniunea Europeană - 52 de ani de pace și stabilitate;

În continuare, domnul Toader Mocanu, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Puiu Hașotti.

 

Domnul Toader Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Declarația mea politică se intitulează "Uniunea Europeană - 52 de ani de pace și stabilitate".

Recent, Rompres a publicat rezultatele unui studiu realizat de două fundații germane din orașul Bonn, referitor la prioritățile de acțiune ale Comunității Europene în privința membrilor săi.

Persoanele incluse în acest proiect și-au exprimat preferința, în primul rând, pentru dezideratul "Apropierea prin întâlnire" și pentru imperativul "Să celebrăm Europa!".

Cei 350 de participanți la acest proiect au susținut că toate statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să-și stabilească, prin tratat, data de 9 mai drept zi de celebrare a Europei și au propus ca această zi să fie liberă pentru cetățenii săi.

Iată că la 59 de ani de la Declarația lui Robert Schuman, din 9 mai 1950, privind crearea primei fundații concrete a unei federații europene, cetățenii construcției europene sunt din ce în ce mai atașați de sentimentul identității europene, o identitate, de altfel, ce se caracterizează prin respectul diversității, participare socială, concurență liberă și loială, supremația legii și prin primordialitatea drepturilor omului.

Decidenții politici nu au stabilit până acum o zi liberă pentru cetățeanul european, dar au declarat ziua de 9 mai drept Ziua Europei încă din anul 1985, în cadrul Summitului de la Milano.

Săptămâna aceasta vom marca, așadar, mai bine de o jumătate de secol de pace, stabilitate, securitate, prosperitate, dezvoltare economică și socială și libertate.

Ziua Europei este o zi a împlinirii proiectului unei Europe unite, o zi a bucuriei, dar mai ales a speranței pentru toți cei aproximativ 500 de milioane de cetățeni ai săi.

Aceasta în condițiile în care Comunitatea Europeană trebuie să facă față unor provocări din ce în ce mai serioase: schimbări climaterice, noi amenințări la adresa securității, epidemii și multe altele.

De departe însă, adevărata piatră de încercare pentru Uniunea Europeană este criza financiară, în fața căreia trebuie să aibă reacție rapidă Uniunea Europeană, o reacție corectă, unitară și puternică.

Instituțiile europene au anunțat, în acest sens, că redresarea economică va constitui prioritatea absolută a Uniunii Europene.

De altfel, Strategia de la Lisabona și planul european de redresare economică stau la baza măsurilor luate la nivel comunitar pentru contracararea efectelor crizei, și anume: flexibilizarea regulilor de acordare a ajutoarelor de stat, accelerarea prefinanțărilor, utilizarea mai flexibilă a fondurilor comunitare.

Cea mai mare parte a fondurilor europene din anul următor va fi alocată măsurilor destinate creșterii economice, infrastructurii și locurilor de muncă.

În consecință, momentul festiv 9 mai constituie, în același timp, un bun prilej de reflecție profundă asupra voinței tuturor cetățenilor de realizare a reformelor necesare modernizării întregii Uniuni Europene.

Aceasta este singura cale de a ne depăși statutul actual în cadrul Comunității Europene și de a contribui activ la stabilirea și realizarea proiectelor de pe agenda europeană.

Rațiunea de a exista a Uniunii Europene a fost de la bun început una nobilă și astăzi succesul acestui obiectiv este evident.

Uniunea Europeană a asigurat timp de peste 50 de ani pacea, stabilitatea, prosperitatea pe acest continent.

Acest fapt a fost realizat prin contribuția fiecărui stat membru.

Acum, când ne confruntăm cu riscuri și provocări majore, Uniunea Europeană are nevoie, în egală măsură, de contribuția României, iar România trebuie să fie capabilă să-și îndeplinească acest rol.

Vă mulțumesc.

 
Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică referitoare la țara în care trăim;

Domnul Mircea Dan Geoană:

Domnul senator Puiu Hașotti, se pregătește, în continuare, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Dumitru Oprea.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de toate, dați-mi voie să fiu de acord cu cele spuse în declarația politică de domnul senator Secășan și să sper că, în calitate de parlamentar al puterii, își va promova aceste idei, chiar și în ciuda opoziției actualului ministru al culturii, cultelor și patrimoniului național.

Doamnelor și domnilor, Probabil că se vor găsi printre dumneavoastră destui care să mă suspecteze de partizanat politic în selectarea exemplelor disparate pe care am încercat în prezenta declarație să le pun, și sigur că vor fi îndreptățiți acești colegi.

Prezenta declarație politică este continuarea uneia mai vechi, care nu-și dorește altceva decât să caute un posibil răspuns la o mai veche întrebare: în ce țară trăim?

Este o întrebare, zic eu, absolut legitimă și este absolut obligatorie pentru toți cei care avem pretenția că, indiferent de orientarea doctrinară a fiecăruia, facem politică.

Este totodată și o întrebare pe care ar trebui să și-o pună fiecare cetățean al acestei țări, întrucât de rezolvarea ecuației, subînțeleasă de amintita interogație, depinde binele individual și cel colectiv al României.

Această chestiune există dincolo de orice subiectivism, dincolo de orice partizanat politic, pe care eu unul mi le asum fără nicio reținere, cu un singur amendament sau, mai degrabă, cu o precizare la care țin foarte mult: nu doresc să-mi fie pusă la îndoială, sub nicio formă, nici buna-credință, și nici bunele intenții, în ciuda unui partizanat politic pe care toți îl avem.

Așadar, doamnelor și domnilor senatori, în ce țară trăim?

Cum arată țara în care, deocamdată, președinte este Traian Băsescu, iar prim-ministru este Emil Boc?

Răspunsuri parțiale ar putea fi date din următoarele întâmplări, să le spunem, culese, evident, aleatoriu din foarte, foarte multe altele, din realitatea nemijlocită a săptămânilor din urmă:

1. În aproape 20 de ani de la "telerevoluția" sau de la "loviluția" din decembrie 1989, care ne-a făcut pe noi, românii, vedetele lumii întregi, sub domnii Băsescu și Boc, cel din urmă nefiind altceva decât mult prea umilul și docilul scutier al voievodului de Cotroceni, noua și nefericita emblemă a țării pare a fi "telejustiția", grandios spectacol mediatic menit a trage cortina peste afaceri nelămurite și peste adevăruri incomode: apartamente, Hayssam și multe altele.

2. Metamorfozarea tot mai apăsată a Ministerului Turismului într-un minister al propagandei sui-generis, implicând chestiunea cu sau fără rost a banului public pentru, vezi Doamne, rebrenduirea imaginii României și, pe cale de consecință, pentru iluzoria convingere a lumii că între Carpați, Dunăre și Marea Neagră este paradisul de pe planetă.

Este aproape de prisos să vă mai amintesc posturile jenante, dacă n-ar fi de-a dreptul grotești, în care s-a pus și se pune zilnic, cu o lejeritate ce frizează inconștiența, doamna ministru de resort, eterna divă de mucava a happening-urilor montate când în Bucovina, când pe litoral, unde s-a afișat cu o ie țărănească și strech de firmă drept un fel de noua "Mița biciclista", când pe la Alba Iulia în caleașcă habsburgică, demonstrând în cazul din urmă că nici nu i-a trecut prin minte să fie decentă într-un loc încărcat, în primul rând, de istorie românească, de la strămoșii daco-romani la Mihai Viteazul sau de la acesta la suveranii întregitori ai României, Ferdinand I și Maria.

3. Politizarea în exces, tot cu rosturi de imagine propagandistică, a oricărui gen de sărbătoare, fie ea religioasă - aici a se vedea, de pildă, ce s-a întâmplat de Sfintele Paști, când românilor li s-a adus lumină de pe meleagurile Mântuitorului de către un "neprihănit" om politic și de stat al puterii, care nu are nimic, dar nimic de-a face cu ceva sfânt -, fie sărbătoare laică, 1 mai al lui Vanghelie &

company, cu fum de mici pentru care s-au dat bătălii ca la Posada sau Călugăreni, cu valuri de bere și, cât se poate de firesc, în acorduri de manele, muzichia preferată tot din rațiuni electorale - sper că doar din rațiuni electorale! - ale Partidului Social Democrat.

4. Impozitul forfetar impus de Guvernul Boc firmelor particulare va avea drept consecință - o spun specialiștii, nu eu - un veritabil holocaust economic, pentru că una din patru întreprinderi va da faliment și, în marea lor majoritate, își vor restrânge drastic activitatea.

Stimați colegi, Nu mai evoc sau invoc aici multe alte zeci și zeci de exemple.

Eu vreau doar să-l citez pe maestrul Victor Rebengiuc, un mare artist și o conștiință pe măsură, care, zic eu, într-o manieră cât se poate de neutră, a găsit unele dintre cele mai potrivite cuvinte pentru caracterizarea situației în care ne aflăm.

Citez din maestrul Victor Rebengiuc, nu Hrebenciuc:

"Avem un guvern de diletanți care încearcă tot felul de măsuri, fac experimente pe spinarea noastră fără să aibă idee de ceea ce trebuie să facă, de fapt, și prin asta induc panică în populație.

După toate semnele, acest Guvern nu știe să țină volanul în mână, parcă nici n-a făcut școala de șoferi."

În ceea ce mă privește, în încheiere, îmi permit să adaug:

Atenție, pietoni! Atenție, electori! Actualul Guvern funcționează precum mașina comunismului: nu are motor, nu are volan, dar își consumă toată energia la claxon.

Mulțumesc.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică intitulată Investițiile în energia regenerabilă - o necesitate economică și morală;

Domnul Mircea Dan Geoană:

Domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Popa Cornel, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați, Declarația politică de astăzi are titlul "Investițiile în energia regenerabilă - o necesitate economică și morală".

Dincolo de problemele economice actuale, criza energetică va afecta întreaga lume și în deceniile următoare.

Ca parte a unui mediu globalizat, România trebuie să ia măsuri imediate pentru a face față acestei provocări a viitorului.

Modelul de restructurare în domeniu, adoptat deja de țările Uniunii Europene, presupune flexibilizarea producției prin utilizarea de resurse energetice variate, precum și obținerea unor competiții reale pe piața de profil.

Pentru noi, pe lângă varianta nucleară și cea hidro, o mare șansă este dată de obținerea energiei regenerabile prin forța vântului.

După cum probabil știți, există deja proiecte de miliarde de euro pentru construirea de parcuri eoliene în Dobrogea și în sudul Moldovei.

Amploarea acestor planuri de dezvoltare ridică însă câteva probleme importante.

Puse în practică, ele ar putea produce până la de patru ori mai multă energie decât capacitatea de preluare a sistemului energetic național.

Prin urmare, Guvernul ar trebui să investească sume importante pentru dezvoltarea sistemului, înaintea investițiilor private în parcuri eoliene de proporții.

În plus, este recunoscut faptul că energia regenerabilă presupune costuri de producție mai ridicate decât varianta tradițională, prin termocentrale.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană și-a propus ca până în 2020 să-și asigure 20% din consumul energetic prin energie regenerabilă, lucru care ne obligă și pe noi să abordăm foarte serios acest subiect.

Deși la nivel guvernamental există disponibilitate pentru cooperare în exploatarea resursei eoliene, statul ezită să investească în extinderea sistemului energetic național.

Dificultățile bugetare actuale provoacă serioase constrângeri financiare, iar ezitarea decidenților din domeniu este de înțeles până la un punct.

Și totuși, dincolo de problemele actuale și de obligațiile față de Uniunea Europeană, obținerea energiei regenerabile reprezintă o necesitate presantă pentru România.

Ea presupune beneficii pe termen lung atât de natură ecologică, prin diminuarea poluării, cât și de natură economico-politică, prin asigurarea independenței energetice.

Apoi, nu trebuie uitat faptul că surplusul adus de resursa eoliană este vital pentru industria națională odată ce aceasta își va relua cursul dezvoltării rapide în perioada postcriză.

În privința costurilor, este adevărat, energia verde este mai scumpă.

Fie că e obținută din vânt sau din soare, energia regenerabilă își arată costurile în facturile consumatorilor, însă tocmai aceasta este marea provocare a politicienilor.

În Satele Unite ale Americii, administrația Bush a fost presată de industriași să nu facă nimic pentru combaterea poluării și a încălzirii globale, pentru că ar implica importante cheltuieli.

Schimbarea politicilor tradiționale ar fi dus la restructurări în industrie și la creșterea unor costuri de producție.

Pe de altă parte, noua administrație Obama, cu toată societatea civilă de partea sa, a înțeles că, dacă nu se investește acum în energie curată, fie ea și mai scumpă, pe termen scurt ne îndreptăm spre un dezastru sigur, resursele tradiționale se vor termina în curând, iar umanitatea va sfârși sufocată de propria ei inconștiență.

Doamnelor și domnilor colegi, Este nevoie de curaj și responsabilitate politică pentru a privi mai departe decât ziua de azi.

Ca parte a lumii civilizate, România nu poate să amâne planurile de dezvoltare de lungă durată.

De aceea, cred că trebuie să încurajăm Guvernul să facă investiții în domeniul energiei regenerabile imediat ce este posibil.

Am convingerea că orice efort financiar în această direcție este justificat economic și moral, iar dacă acum avem înțelepciunea să facem ce trebuie făcut, atunci putem spera că vom obține un lucru pe cât de simplu, pe atât de extraordinar: un viitor pentru urmașii noștri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc.

 
Cornel Popa (PNL) - declarație politică având ca titlu Impozitul foarfecă;

Domnul senator Popa Cornel, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Dorin Păran.

 

Domnul Cornel Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prezenta declarație politică am intitulat-o "Impozitul foarfecă".

Stimați colegi, Declarația mea de astăzi se referă la deja celebrul impozit forfetar pe care îl vor plăti firmele pe cifra de afaceri.

L-am numit "impozitul foarfecă", impozitul care va tăia viitorul micilor afaceri.

Aș dori să-mi îngăduiți să demonstrez afirmația întocmai ca la școală.

  1. Economia românească trebuie stimulată.
  2. Firmele mici și mari din România reprezintă economia țării și, nu în ultimul rând, un impozit forfetar pe vreme de criză, când multe societăți comerciale și-au declarat suspendarea activității sau sunt în faliment, este o măsură care nu numai că nu stimulează economia, ba chiar îngroapă, pur și simplu, firmele românești.

În concluzie, economia țării va fi chinuită, sugrumată și, în cele din urmă, îngropată cu victimele sigure ale "impozitului foarfecă".

Onorabili colegi, Mi-ar plăcea să spun cu satisfacție, ca la o problemă școlară de matematică, quod erat demonstrandum, adică am demonstrat ceea ce era de demonstrat.

Mi-e teamă însă că aici avem o problemă de logică, logica guvernanților noștri în legătură cu ceea ce ar trebui să însemne salvarea României din criză.

Eu înțeleg disperarea acestora, dar refuz să fiu de acord cu decizii disperate care, în loc să rezolve o problemă, nasc altele mult mai mari.

Citeam zilele trecute în presă părerea specialiștilor în economie despre noul impozit și am reținut o expresie:

"preistoria economiei".

Astfel descriau ei perioada din care pare desprins acest nou bir.

Tot presa a accentuat efectele impozitului, respectiv faptul că în luna aprilie au fost depuse la Registrul Comerțului peste 5.700 de solicitări de suspendare temporară a activității, de dizolvare și de radiere.

Mulți dintre administratorii firmelor care au solicitat acest lucru s-au grăbit să scape de afaceri înainte de 1 mai, dată de la care se aplică impozitul forfetar.

Așadar, domnilor guvernanți, aveți în vedere că țara asta trebuie să și trăiască.

În măsura în care vă doriți să mai aveți ce guverna, faceți-vă datoria sau, dacă aceasta este peste puterile dumneavoastră, plecați, pentru că nu există cale de mijloc!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc.

 
Dorin Păran (PD-L) - declarație politică având ca titlu Semnificația istorică a zilei de 9 mai;

Vă rog, domnule senator Păran, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, urmat de domnul senator Gheorghe David.

 

Domnul Dorin Păran:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se numește "Semnificația istorică a zilei de 9 mai".

Ziua de 9 mai este o dată cu multiple semnificații istorice pe care nu trebuie nicidecum să le uităm sau să le ignorăm.

Pe de o parte, la 9 mai sărbătorim ziua independenței României în urma războiului din anii 1877-1878.

Acest război a implicat, la acea vreme, conflictul între două mari puteri aflate în vecinătatea Principatului Român, și anume Imperiul Țarist și Imperiul Otoman.

Principatele Române se aflau sub suzeranitatea Imperiului Otoman și sub protectoratul Imperiului Țarist.

Curajul și devotamentul cu care românii au luptat în război au făcut ca aceștia să primească cuvinte de laudă atât din partea presei românești, cât și din partea presei străine.

Mai mult decât atât, personalități europene, de la diplomați, oameni politici, până la ofițeri, au apreciat în repetate rânduri efortul soldaților români.

Odată cu încheierea ostilităților militare, la congresele de la San Stefano și Berlin, prin Tratatul de pace de la San Stefano a fost recunoscută independența Principatelor Unite Române, a Serbiei și a statului Muntenegru.

Bulgaria a devenit autonomă.

Marile Puteri s-au simțit lezate de Tratatul de pace încheiat la San Stefano, motiv pentru care a urmat un nou congres, la Berlin.

La Congresul de la Berlin a fost recunoscută independența României, în a cărei componență intrau Delta Dunării, Insula Șerpilor și Dobrogea, până la linia de la est de Silistra.

Obținerea independenței românilor le-a conferit strămoșilor noștri încredere și o repoziționare favorabilă în zona balcanică.

Data de 9 mai reprezintă în reperele istoriei și momentul capitulării Germaniei naziste în cel de-Al Doilea Război Mondial și, implicit, sfârșitul operațiunilor militare pe continentul european.

Asta după ce timp de șase ani aproape toate statele europene fuseseră angrenate în acest conflict dureros și nimicitor.

Încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial a lăsat în urma sa o Europă distrusă din punct de vedere material, frământată de puternice crize politice și divizată prin "Cortina de fier" în două mari blocuri: est și vest.

Apare în acest context un puternic curent înspre o politică internațională care să fie capabilă să oprească o a treia conflagrație mondială și să consolideze Europa, din punct de vedere economic, în fața Statelor Unite ale Americii și a URSS.

Nu în ultimul rând, în fiecare an la 9 mai se sărbătorește Ziua Europei, pentru a marca declarația istorică făcută la 9 mai 1950 de către ministrul francez de externe Robert Schuman, prin care propunea o colaborare economică între cele două puteri europene vechi rivale, Franța și Germania, tocmai pentru a elimina viitoare posibile conflicte între ele.

Dând curs apelului ministrului francez Schuman, șase țări - Belgia, Franța, Republica Federală Germania, Italia, Luxemburg și Olanda - au semnat la 18 aprilie 1951 Tratatul de la Paris privind prima dintre Comunitățile Europene, Comunitatea Economică a Cărbunelului și Oțelului.

Ulterior, cele șase state au decis să edifice o comunitate economică bazată pe patru piloni importanți: libera circulație a persoanelor, libera circulație a bunurilor, libera circulație a serviciilor și, nu în ultimul rând, libera circulație a capitalurilor.

În 1957, prin Tratatul de la Roma, a fost înființată Comunitatea Economică Europeană, precursoare a Uniunii Europene, Uniune din care și țara noastră face parte de doi ani de zile.

Uniunea Europeană a fost și este o organizație a țărilor europene, dedicată creșterii integrării economice și întăririi cooperării între state.

Uniunea Europeană are mai multe obiective.

În special, ea încearcă să promoveze și să extindă cooperarea dintre membri în unele regiuni, inclusiv în probleme economice, sociale și legate de comerț, politică externă, securitate și probleme judiciare.

Alt obiectiv major a fost implementarea uniunii economice și monetare, care a stabilit o singură monedă pentru membrii Uniunii Europene - moneda euro.

Abilitatea Uniunii Europene de a-și atinge obiectivele a fost limitată de neînțelegeri între statele membre, probleme economice și problemele politicii externe.

Pentru cele 27 de state și cele 470 de milioane de oameni, Uniunea Europeană înseamnă azi mai puține frontiere, mai multe oportunități, o Europă mai curată, studii în străinătate, egalitate de șanse și, nu în ultimul rând, securitate, justiție socială și pace socială.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică intitulată Țara arde-n criză, babele guvernării se piaptănă;

Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu și se pregătește domnul senator Gheorghe David.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Țara arde-n criză, babele guvernării se piaptănă".

Ipocrizia sărbătoririlor de "Unu Mai Muncitoresc" a îmbrăcat și anul acesta veșminte scoase din dulapul cu naftalină ideologică al garderobelor de partid și de stat.

Numai că, spre deosebire de anii trecuți, pomana de acum a fost mai puțină, chifla a fost ceva mai tare, micul a fost vizibil mai mic, iar muștarul parcă s-a scurs pe mâini, diluat cu apă chioară.

"Criză, criză, dar nu o să stăm, tocmai noi, să jelim.

Acum e momentul să le arătăm românilor că putem fi cel puțin la fel de joviali ca în trecut.", și-au spus, probabil, reprezentanții guvernării bicefale. Și s-au răspândit ca potârnichile, de la Mamaia până în Maramureș, ca să gâdile electoratul cu ziceri care mai de care mai măgulitoare la adresa seriozității, hărniciei, bunătății, curățeniei, înțelepciunii, priceperii, patriotismului și românismului celor de prin părțile locului.

Sub privirile atente ale SPP-iștilor, guvernanții au călărit armăsari, au jucat fotbal, tenis, riți-piți, au dat pe jgheab păhăruțul cu răchie, țuică, palincă sau horincă, au dănțuit, au horit, s-au pozat cu poporul, au dat autografe, au făcut și au stat în toate felurile și, mai ales, au ținut discursuri în care le-au spus oamenilor simpli că ei, șefii de partid, de țară, de ministere și de alte instituții, nu s-au dus acolo ca să politizeze sărbătoarea câmpenească.

În tot acest timp, de luni până vineri, mii de firme mici se închid din cauza hapsânului impozit forfetar, zeci de mii de salariați își pierd locurile de muncă, sute de mii de lei, în fiecare localitate, nu mai pot fi colectate la taxe și impozite, iar milioane de români trăiesc din ce în ce mai preocupați de grija zilei de mâine.

O țară tristă, lovită de criză, unde numai guvernanții își caută și își găsesc motive de bucurie.

Frustrarea lor a luat sfârșit, au izbutit să ajungă din nou la putere, și-au văzut visul cu ochii, apar la televizor și au cărți de vizită cu antet și cu stema României.

Restul nu mai contează...

În ciuda optimismului afișat de mai-marii celor două partide, românii înțeleg fără nicio urmă de îndoială că au fost înșelați, că micii, berea și muștarul electoral de anul trecut le-au adus mafoamea în fruntea bucatelor și că masa e goală, din ce în ce mai goală, fiindcă mafoamea nu știe cum să facă treburile să meargă.

Așa-zisele măsuri anticriză ale actualilor guvernanți adâncesc criza și o fac din ce în ce mai urâtă. Țara arde, iar babele guvernării se piaptănă, așteptând ca oglindaoglinjoară să le spună că dumnealor sunt cele mai frumoase din țară.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Rog colegii din grupul liberal să acorde atenția cuvenită intervențiilor propriilor colegi.

A fost o intervenție foarte importantă și ar fi păcat să nu fi fost atenți la cele spuse de colegul dumneavoastră.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Pledoarie pentru viață;

Are cuvântul domnul senator Gheorghe David și se pregătește domnul senator Nicolae Dobra.

 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, Declarația mea de astăzi este intitulată "Pledoarie pentru viață".

Cu peste patru decenii în urmă, sub egida UNESCO, s-a desfășurat la Paris un colocviu consacrat împlinirii a zece ani de la trecerea în neființă a doi corifei ai științei și gândirii secolului al XX-lea.

Este vorba despre Albert Einstein și Teilhard de Chardin, primul, un ilustru fizician, cel de-al doilea, geolog, paleontolog și antropolog, dar, mai presus de orice, filozof și teolog.

Reuniunea s-a bucurat de prezența celor mai reprezentativi oameni de știință și cultură de pe toate meridianele lumii, printre care numeroși laureați ai Premiului Nobel.

În alocuțiunea sa intitulată "Știință și sinteză", biologul britanic Sir Julian Huxley a început prin a spune că "trăim o epocă de criză", adăugând apoi că, "dacă vom lăsa ca lucrurile să meargă de la sine, atunci în 1999 - an în care majoritatea populației actuale a pământului va fi încă în viață - omenirea va fi în plin dezastru".

Printre cauzele care prefigurau o astfel de evoluție, el a menționat "aberația economică, care ne face să preferăm cantitatea obiectelor materiale, și nu calitatea satisfacțiilor umane", și "aberația biologică, ce constă în reproducerea nelimitată a speciei umane.

Din cauza ei, lumea din 1999 va fi mult mai dură pentru copiii noștri".

Iată, suntem la zece ani după anul de referință menționat de Julian Huxley, iar previziunile sale sunt în cea mai mare parte confirmate: încă nu conștientizăm suficient că omenirea, în întregul ei, traversează cea mai mare criză economică, în contextul globalizării, iar populația planetei se apropie de dublul celei existente atunci.

Abia șoptit însă, se vorbește și despre criza morală care ne-a cuprins, dar asupra acestui lucru vă voi reține atenția cu câteva rânduri mai jos.

În 1972 s-a desfășurat la București Congresul mondial asupra populației.

Dacă nu mă-nșeală memoria, a fost primul consacrat acestui subiect.

S-a vorbit cu acest prilej despre dezechilibrul foarte mare existent între creșterea numărului de locuitori în țările lumii a treia - cum li se spunea atunci țărilor sărace din Africa, Asia și America de Sud - și declinul populației în țările puternic industrializate, o realitate pregnant vizibilă în momentul de față inclusiv în România.

Consecințe: din cauza permisivității, constatăm migrarea tot mai puternică a populației dinspre țările eufemistic numite "emergente", în cea mai mare parte a fostelor colonii, spre țările vest-europene și Statele Unite ale Americii.

Pe cale de consecință, din cauza deosebirilor majore existente între emigranți și populația autohtonă, de cultură, rasă, religie etc., se înregistrează frecvent conflicte interetnice și rasiale.

Au mai fost și alte reuniuni, la nivel planetar, consacrate dezvoltării, de data aceasta într-o sintagmă nouă, "dezvoltare durabilă", cum ar fi: Stockholm, Rio de Janeiro, Cairo, Berlin, Kyoto, Johannesburg etc.

Nu insist asupra celor ce s-au discutat și asupra rezoluțiilor adoptate, subliniez însă și insist asupra unui lucru:

Din documentele finale, adoptate și semnate de liderii statelor participante, nu rezultă ca aspectelor de ordin moral să nu li se fi acordat o atenție deosebită.

Se trece cu o condamnabilă ușurință peste faptul că omul - indiferent de țara în care trăiește și indiferent de statutul său social - este o alcătuire de materie și spirit și că spiritul, exprimat prin comportamente, atitudini, mod diferit de a gândi, credință etc., este componenta decisivă a ființei umane.

În 1990, capitala Norvegiei, Oslo, a fost gazda primului congres mondial intitulat Pro-Vita.

Aceasta este o asociație civică a cărei principală preocupare este să promoveze valorile vieții și ale familiei tradiționale.

La lucrările congresului a participat din România și regretatul poet și om politic Ioan Alexandru.

Datorită lui și a altor personalități din lumea clerului - indiferent de cultul slujit -, au fost puse bazele Asociației Pro-Vita România, care, în momentul de față, are filiale în principalele orașe ale țării.

Misiunea asociației este să ocrotească copilul născut și nenăscut aflat în dificultate, fără discriminare, până la integrarea sa în familie.

Scopurilor sale li s-au alăturat și alte numeroase organizații nonguvernamentale și fundații.

Însă despre complexitatea acestei problematici voi vorbi într-o declarație viitoare.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc domnului senator Gheorghe David.

 
Nicolae Dobra (PD-L) - declarație politică cu titlul Festivalul Internațional «Lucian Blaga» - ediția a XXIX-a;

În continuare, domnul senator Nicolae Dobra și se pregătește, ultimul înscris pe lista de vorbitori astăzi, domnul senator Gabriel Mutu.

 

Domnul Nicolae Dobra:

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Festivalul Internațional «Lucian Blaga» - ediția a XXIX-a".

Colegii mei, domnul Păran, chiar și colegul meu, domnul David, și alți colegi au amintit de ziua de 9 mai ca despre o zi foarte importantă atât pentru Europa, cât și pentru națiunea română.

Este vorba de repere istorice importante în care s-au întâmplat evenimente cu semnificație deosebită pentru noi și pentru întreaga Europă, dar eu vreau să vă reamintesc că în aceeași dată s-a născut marele poet și filozof Lucian Blaga, omul de cultură care a reprezentat și va reprezenta, pentru români și pentru România, să nu spunem un reper istoric, ci de cultură, care va transcende timpurile.

De asemenea, Blaga, prin activitatea lui diplomatică, reprezintă un model pentru reprezentanții culturali ai României de astăzi.

Dacă îi vor urma exemplul, aceștia vor face multă propagandă și multe acțiuni de cunoaștere a României în afară.

Eu vreau să vă spun că la Sebeș se desfășoară această festivitate.

O mână de oameni de ispravă, profesori universitari din, să spunem, stabilimentele culturale Cluj și Sibiu, au pornit această acțiune acum 29 de ani, când încă nu se vorbea despre toată dimensiunea acestuia sau se vorbea încă destul de încet, și au avut curajul de a deschide acest festival care s-a desfășurat cu rigurozitate și regularitate în fiecare an.

Suntem la cea de-a XXIX-a ediție, este vorba despre o ediție deosebită, pentru că suntem de câțiva ani într-un sistem de activitate și națională, și internațională.

Cu toate acestea, cei din această zonă suntem nemulțumiți pentru că Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului se implică foarte puțin în desfășurarea acestui festival și considerăm că atât Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului, cât și Ministerul Afacerilor Externe, al cărui reprezentant Blaga a fost o perioadă, și nu foarte mică, ar putea să dea o dimensiune națională și internațională mai mare acestui festival care să-l ducă de pe teritoriul țării și în afara ei.

Nu ar fi decât un aspect bun pentru România.

Noi vă așteptăm pe data de 8-9 mai la Sebeș, la desfășurarea acestei ediții a "Zilelor Blaga", și este un program pe care îl găsiți pe site-ul Primăriei Sebeș, eu îl am, dar nu îl pot prezenta acum.

În cele două zile, 8-9 mai, vom fi prezenți la statuia lui Lucian Blaga din Lancrăm, vom fi prezenți în Casa de Cultură din Sebeș, la Alba Iulia, astfel încât să se cuprindă principalele momente ale desfășurării acestui festival.

Noi vă așteptăm pe 8-9 mai la Sebeș să participați și să fiți alături de noi la desfășurarea acestui important festival național și internațional.

Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze.)(Textul integral al declarației politice prezentate parțial în plen se găsește mai jos)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumim domnului senator.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Cantitate minus calitate egal futilitate;

În încheierea declarațiilor politice, domnul senator Gabriel Mutu.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Domnule președinte, Stimați colegi, Mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Cantitate minus calitate egal futilitate".

Prin aceasta nu vreau să spun altceva decât că oferirea unor servicii publice lipsite de calitate nu are nicio valoare.

Vorbesc acum, în primul rând, în calitate de beneficiar al acestor servicii.

Furnizorul, pentru cantitatea pe care ne-o oferă, primește o sumă de bani, dar ar trebui ca de-acum înainte furnizorii să știe că drepturile sunt complementare cu obligațiile.

Prin urmare, va trebui să-i determinăm să ofere toate serviciile la un anumit nivel de calitate stabilit prin lege.

Nu este posibil ca în secolul XXI cetățenii acestei țări să nu beneficieze în mod adecvat de pe urma serviciilor pe care le plătesc cu regularitate.

Astăzi voi avea în vedere o problemă pe care am identificat-o în special în urma întâlnirilor avute cu cetățenii din colegiu, o problemă pentru a cărei rezolvare voi conlucra cu toate persoanele interesate, și vă asigur că numărul acestora este foarte mare.

Majoritatea oamenilor care locuiesc la bloc se confruntă aproape dintotdeauna cu această chestiune.

Din păcate, oamenii s-au obișnuit cu acest lucru și deja pentru foarte mulți a căpătat valențe de normalitate.

Dar nu, stimați colegi, ceea ce se întâmplă în legătură cu furnizarea apei calde nu este ceva normal.

Nu este normal să plătești un serviciu care nu îți este furnizat în condiții optime.

Care este justificarea pentru care un locatar de bloc trebuie să plătească un număr de metri cubi de apă caldă, dacă o parte din această cantitate a fost furnizată la o temperatură nedorită?

Vi se pare normal ca un cetățean, când deschide robinetul de apă caldă, să fie nevoit să aștepte mai bine de cinci minute până când apa începe să se încălzească? Cinci minute în condițiile în care sunt mai mulți oameni care fac această operațiune simultan, în caz contrar ești nevoit să stai zece minute.

Cine plătește cetățeanului timpul pe care îl pierde astfel?

Aveți dreptate, stimați colegi, nimeni!

Se vorbește, în ultima perioadă, și în țara noastră despre dezvoltarea durabilă.

Ni se spune cum să consumăm rațional resursele, astfel încât generațiile viitoare să poată beneficia și ele de ceea ce beneficiem noi astăzi.

Sunt total de acord cu acest punct de vedere.

Deunăzi citeam pe site-ul unui astfel de furnizor că un robinet defect din care curge o picătură pe secundă duce la o pierdere de 16 litri de apă în 24 de ore.

Aș sugera să se calculeze totodată și câți litri de apă se pierd în minutele în care așteptăm încălzirea ei.

Cred că ar fi interesant de știut.

Oamenii s-au familiarizat în timpul perioadei comuniste cu probleme și mai mari în ceea ce privește tema abordată.

Ne aducem cu toții aminte că, de foarte multe ori, chiar lipsa apei calde devenise o banalitate, ceva ce se petrecea aproape zilnic.

Astfel furnizorii au considerat că nu mai este nicio problemă dacă un client așteaptă câteva minute până să primească apa caldă.

Dar nu, acest lucru nu mai poate fi îngăduit!

Cu toate acestea, problema timpului pierdut cu această operațiune "complicată" trece, de cele mai multe ori, în plan secund. Și asta pe bună dreptate, pentru că principala injustiție care se face este aceea că, în pofida faptului că oamenii beneficiază de apă rece, timp de câteva minute ei sunt obligați să plătească apă caldă. Și iată cum, primind ceva, omul este înregistrat că a consumat altceva. Și, evident, plătește ca atare.

Tot o meteahnă preluată din timpul regimului comunist este sistemul de plată paușal.

Cu acest lucru nu mai putem fi de acord.

Este o dovadă a anacronismului.

Plata utilităților, indiferent de natura acestora, trebuie să se facă pe baza unui sistem de înregistrare a consumului, individual, pe unitatea locativă.

În plus, consumul realizat trebuie dovedit de cel care furnizează respectivul serviciu și cere bani, și nu de cel care beneficiază.

De aici rezultă și obligația primului de a monta gratuit aceste dispozitive de înregistrare.

Deși majoritatea oamenilor și-au instalat apometre, acestea, să o spunem drept, nu au calitatea de a fi decât niște simple debitmetre.

Cu alte cuvinte, măsoară doar cantitatea de apă care curge, neavând și o componentă care să identifice, de exemplu, temperatura apei consumate.

De ce? Ar fi fost complicat?

Nicidecum, dar așa este în avantajul furnizorilor.

Ei bine, ne-am săturat să fie în avantajul furnizorului, trebuie ca, de-acum înainte, să mai fie și în avantajul utilizatorului.

Sunt convins că oamenii ne-au votat pentru a le reprezenta interesele.

Eu voi face toate demersurile necesare pentru a-i face, în primul rând, pe cetățeni să conștientizeze această problemă, iar pe furnizori să o elimine.

Această declarație politică este doar un prim pas, un prim demers prin care am dorit să atrag cât mai mulți oameni cu putere de decizie în vederea rezolvării unei nereguli.

În cele din urmă, țin să precizez că, de fiecare dată când voi identifica astfel de nedreptăți, mă voi prezenta la tribuna Senatului pentru a le developa, din dorința de a reda o imagine cât mai reală.

Numai prin conștientizarea problemelor vom putea începe rezolvarea lor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc.

 
 

Doresc să vă informez că următorii colegi au depus în scris declarațiile politice de astăzi: doamna senator Doina Silistru, domnul senator Marius Necula, domnul Ovidiu Marian, domnul senator Traian Constantin Igaș, doamna senator Sorina Luminița Plăcintă, domnul senator Ovidius Mărcuțianu.

Ele sunt considerate ca făcând parte din declarațiile politice oficiale ale plenului Senatului României de astăzi, 4 mai anul curent.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelelor depuse de senatori la secretariatul de ședință.

 
Doina Silistru (PSD) - declarație politică având ca titlu 3 Mai - Ziua Mondială a Libertății Presei (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Doina Silistru:

Declarația politică de astăzi se intitulează: "3 Mai - Ziua Mondială a Libertății Presei".

La 23 decembrie 1993 Adunarea Generală a UNESCO a declarat ziua de 3 mai drept Ziua Mondială a Libertății Presei.

Ideea acestei acțiuni a apărut la Conferința Generală UNESCO, care, printr-o "Rezoluție din 1991 asupra promovării libertății presei în lume", a recunoscut că o presă liberă, pluralistă și independentă este o componentă esențială a unei societăți democratice.

Conferința a transmis Adunării Generale dorința statelor membre UNESCO de a declara ziua de 3 mai drept Zi Mondială a Libertății Presei.

Ziua în cauză are, în primul rând, menirea de a susține dreptul la libera exprimare, menționat în articolul 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Avem cu toții datoria de onoare să protejăm, cât ne stă în putință, libertatea de exprimare a jurnaliștilor.

Mesajul zilei de 3 mai este acela că jurnaliștilor din întreaga lume trebuie să le fie garantat dreptul de a informa opinia publică în mod deschis și fără teamă.

În toată lumea au loc în această zi manifestări la care participă jurnaliști, analiști ai fenomenului mediatic și politicieni.

Aceasta este ziua în care se celebrează principiile fundamentale ale libertății presei.

Chiar dacă în multe țări jurnaliștii sunt privați de libertate sau chiar uciși doar pentru că au ales să spună adevărul, a fi jurnalist reprezintă un efort susținut de imperativul de a descoperi și a spune adevărul, de a demasca nedreptatea și încercarea unei minorități de a înregimenta majoritatea în favoarea propriilor interese.

Presa este un mijloc de informare tipărit, care propune cele mai diverse informații despre evenimentele care se produc în lume, despre politică, investigații, științe, sport etc.

A patra putere în stat a societății moderne - presa - exprimă forța democrației de apărare a drepturilor omului, de eclerare a societății nocive, de combatere a corupției, ca voce distinctă și autorizată în peisajul pluralismului și confruntărilor de idei.

În întreaga lume marcarea zilei de 3 mai contribuie la informarea opiniei publice în legătură cu violarea dreptului la libertatea de expresie, precum și la comemorarea curajului și profesionalismului jurnaliștilor uciși, răniți și încarcerați în timpul exercitării profesiei.

Libertatea presei reprezintă o piatră de hotar a drepturilor fundamentale ale omului și o garanție pentru alte drepturi.

Ea încurajează transparența și buna guvernare și consolidează statul de drept.

În România Ziua Mondială a Presei se sărbătorește pentru al zecelea an consecutiv.

În 2000, în cadrul programului Freedom of Expression - FreeEx Romania, Agenția de Monitorizare a Presei - AMP, în colaborare cu Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare (APPLE) și Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), a inițiat celebrarea zilei libertății presei și în țara noastră.

Ziua Mondială a Libertății Presei există pentru a recunoaște sacrificiile făcute pentru libertatea presei și pentru a demonstra guvernelor unor astfel de țări că libertatea de exprimare este un drept de necontestat.

Chiar dacă, uneori, au fost și interpretări greșite ale libertății de exprimare, în sensul că presa a creat unele conflicte în mod gratuit, trebuie ca fiecare dintre ziariști să înțeleagă exact acest drept câștigat.

Aceștia au datoria să transmită cetățeanului greșelile și felul cum ele au fost îndreptate, împlinirile și neîmplinirile, dar toate acestea în spiritul adevărului.

Marius Gerard Necula (PD-L) - declarație politică intitulată Virusul H1N1 nu are frontiere (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Marius Gerard Necula:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Virusul H1N1 nu are frontiere".

O nouă amenințare, de data aceasta biologică, este la granițele României: virusul H1N1, cunoscut acum sub numele de "virusul porcin", rămas în istorie sub denumirea de "gripa spaniolă".

Având punctul de plecare în Mexic, țară în care numărul persoanelor care au fost infectate a depășit trei sute, după declarațiile oficiale ale președintelui acestei țări, aceasta a devenit o amenințare internațională.

Americanii au decretat stare de urgență sanitară, închizând aproximativ 300 de școli, după ce au fost confirmate 20 de cazuri de gripă porcină.

Acest tip nou de gripă s-a propagat deja în 13 țări, dintre care 6 europene și 5 de pe continentul american.

Virusul este o combinație între virusul gripal uman obișnuit și virusul porcin, care a suferit o mutație întâlnită la un interval de 70-100 de ani.

Virusul este atât de periculos pentru că nu se transmite prin consumarea cărnii infestate, ci prin aer, de la om la om sau de la animal la om, având astfel un puternic caracter pandemic.

O altă caracteristică este dată de faptul că s-au îmbolnăvit preponderent persoanele tinere cu vârste între 25 și 45 de ani, ceea ce arată duritatea acestei mutații virale.

Răspândirea agresivă a virusului a făcut ca OMS (Organizația Mondială a Sănătății) să ridice gradul de alertă de la 4 la 5, pe o scară până la 6.

Gradul 5 înseamnă o pandemie iminentă.

"Toate țările trebuie imediat să-și activeze planul de pregătire pentru pandemie.", declara săptămâna trecută doctorul Margaret Chan, directorul general al OMS.

Este surprinzător că așa-numitul "virus porcin" nu a putut fi izolat până acum la porci, ci numai la oameni.

Există temerea ca acest virus să fi fost "alertat" artificial în laboratoare, din cauza structurii extrem de complexe și neobișnuite, formată dintr-o combinație între două gene ale virusului gripei porcine nord-americane, două segmente genetice din cel eurasian și gena hemaglutinei (HA).

"Este prima oară când vedem o tulpină aviară, două tulpini porcine și o tulpină umană la același virus", a declarat purtătorul de cuvânt al centrelor americane de control și prevenire a bolilor, Dave Daigle.

Conform declarațiilor profesorului Adrian Streinu-Cercel, gripa umană cu tulpină de origine porcină se manifestă ca o gripă obișnuită, persoana infestată cu acest virus acuzând o stare febrilă avansată, 39-40 de grade Celsius, alterarea stării generale, dureri musculare și articulare.

Cu toate că până acum în România există doar suspiciuni, nefiind certificat niciun caz de gripa porcină, este neapărat necesar ca autoritățile să fie mai active decât până acum.

Simpla circulație a hârtiilor, ședințe, videoconferințe și efectuarea supravegherii fără măcar un termometru cu infraroșu, care poate detecta de la distanță starea febrilă excesivă a unei persoane, nu reprezintă o acțiune coerentă a autorităților centrale și locale.

Inițiativa ministrului sănătății de a crea un comitet de criză pentru punerea în practică a măsurilor antigripă este un gest salutar, dar sunt foarte importante implicarea și responsabilizarea autorităților locale, pornind de la primării, până la medicii și asistenții epidemiologici care trebuie să efectueze triajele.

Pe lângă o minimă dotare și existența unor protocoale clare de acțiune, este necesară informarea corectă, profesională de către autorități a populației cu privire la măsurile de prevenție recomandate în asemenea situații.

Se impune și producerea și prezentarea de spoturi video și audio care să inducă recomandările Ministerului Sănătății, valabile la prevederile oricărui tip de infecție.

De asemenea, este importantă implicarea medicilor de familie și a cadrelor didactice în efortul de informare.

Într-o asemenea situație este de preferat să sporim acțiunile de prevenție, fără a panica populația, decât să combatem un virus deja instalat.

În concluzie, solicit autorităților centrale și locale acordarea priorității zero în organizarea și derularea acțiunilor de prevenție, cu predilecție în zona aeroporturilor și granițelor cu țările terțe.

Vă mulțumesc.

Ovidiu Marian (PD-L) - declarație politică cu titlul Impozitul forfetar - așa cum este în realitate (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Ovidiu Marian:

Declarația mea politică se intitulează "Impozitul forfetar - așa cum este în realitate".

Ideile puse în circulație de mass-media pe marginea impozitului forfetar sunt complet false.

Problema este cu atât mai gravă cu cât o mare parte a oamenilor care lucrează în sectorul privat au fost îndemnați să creadă că Guvernul PD-L-PSD a introdus biruri noi care fac rău micilor întreprinderi.

Trebuie precizate următoarele lucruri:

1. Așa-numitul impozit forfetar nu este un impozit nou!

Impozitul forfetar e, de fapt, o limită sau un prag minim de plată a impozitului.

Asta înseamnă că firmele vor plăti ca și până acum impozitul de 3% din venituri (microîntreprinderile)

sau de 16% din profit (celelalte firme).

Impozitul forfetar stabilește însă că nimeni nu va plăti mai puțin de 500 de euro (plafonul minim).

2. Dacă o firmă are de plătit un impozit anual de 1.000 de euro, ea va plăti, mai întâi, plafonul minim de 500 de euro și, apoi, diferența de până la 1.000 de euro.

Prin urmare, plafonul de 500 de euro stabilit de impozitul forfetar nu e ceva în plus și nu se adaugă la plata impozitului.

De ce a fost introdus mecanismul pe care îl numim impozit forfetar?

a) pentru că este echitabil față de plătitorii de impozite;

Angajații plătesc, în general, impozite de 30% din salarii, adică 16% impozit pe venit și 17% contribuții sociale.

În același timp, există patroni care nu plătesc nimic, pentru că au firme pe care le declară fără profit și în care transferă diferite cheltuieli personale (casă, întreținere, mașină, telefon).

b) introducerea impozitului forfetar va face ca orice firmă să plătească un minimum de 500 de euro pe an, adică în jur de 180 de lei noi pe lună.

Această sumă e ușor de plătit.

Ea este egală cu suma pe care o plătește un angajat cu salariul minim pe economie la contribuții sociale.

3. Este puțin probabil ca o firmă să nu poată plăti această sumă redusă.

Vor exista firme care nu au, de fapt, activitate și care vor fi radiate sau își vor suspenda activitatea.

Aceste firme vor dispărea, dar ele sunt firmele care, oricum, nu desfășurau nicio activitate.

4. Nicio firmă cu activitate reală nu va da faliment din cauza impozitului forfetar.

Statul nu ia bani în plus firmelor, ci se asigură de plata unei părți din impozitele pe care firma trebuie să le plătească oricum.

Vor dispărea firmele-paravan sau firmele fără niciun fel de activitate.

Sistemul fiscal va deveni mai corect față de oamenii care își plătesc în mod cinstit impozitele.

5. Sistemul forfetar nu este o invenție a Guvernului român, ci un sistem practicat în multe state ale lumii, printre care Franța, Spania și Polonia.

Această măsură fiscală va contribui la o reașezare corectă a taxei forfetare minime față de contribuabilul român.

Traian Constantin Igaș (PD-L) - declarație politică având ca titlu CFR - Cheltuieli Fără Responsabilitate (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Traian Constantin Igaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează "CFR - Cheltuieli Fără Responsabilitate", pentru că, odată cu ministeriatul domnului Orban, CFR a încetat să mai aibă vreo legătură cu căile ferate.

Din acel moment, la CFR nu regăsim decât o încrengătură politică al cărei principal scop este să beneficieze de salarii cât mai mari din banii publici.

Angajații căilor ferate trebuie să cunoască adevărul: domnul Orban a fost un acar slab.

În pofida faptului că actualul ministru lăsase la plecarea sa, în 2007, cele trei companii CFR pe profit, ministrul liberal nu a făcut altceva decât să schimbe macazul, și, evident, într-o direcție cât se poate de păguboasă - păguboasă, în egală măsură, atât pentru angajații CFR, cât și pentru beneficiarii serviciilor acestei companii.

Vreau să afirm răspicat că, deși 80% din veniturile CFR pe anul 2008 au fost de la bugetul de stat, această companie are, în prezent, datorii uriașe și tot 80% din veniturile CFR s-au consumat pe plata salariilor.

Așa ceva nu poate apărea ca fiind logic la prima vedere.

Din păcate, vorbim de o practică întâlnită în mai toate ministerele care au fost conduse după 2007 de membri ai PNL.

Cu alte cuvinte, cea mai mare pondere a acestor cheltuieli a fost datorată salariilor și primelor acordate nejustificat anumitor persoane apropiate fostului partid de guvernământ.

Stimați colegi, Cu tristețe vă spun că am observat și faptul că revolta angajaților din CFR a fost rezultatul unor neînțelegeri, mai bine spus al unor manipulări abile.

Contextul în care ne aflăm este unul care îi defavorizează, în primul rând, pe angajații companiei.

Este evident că principalii lideri sindicali doresc să dea impresia de activism.

Acesta este, practic, motivul real pentru care au schimbat, surprinzător aș putea spune, cursul discursurilor pe care le-au purtat cu ministrul Berceanu în ultimele luni.

Oare este o simplă coincidență faptul că greva a fost declanșată în timpul plecării ministrului în Cehia?

Dacă liderii sindicali au preferat să îi dezinformeze pe cei pe care îi reprezintă, noi vom face tot posibilul ca aceștia din urmă să înțeleagă care au fost rațiunile Guvernului atunci când a hotărât să scadă 20% din fondul de salarii.

Guvernul Boc nu a vrut altceva decât să elimine o nedreptate socială, o inechitate prin care oamenii competenți câștigă puțin, iar ceilalți sunt recompensați, pe nedrept, cu sporuri și prime.

De asemenea, tot acești oameni trebuie să știe că informările pe care le-au primit de la sindicate sunt în mare parte neadevăruri.

Un exemplu în acest sens ar fi că ministerul dorește concedierea a 12.000 de angajați.

Nimic mai fals! Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu dorește altceva decât să fie un partener de dialog egal al sindicaliștilor.

Împreună cu aceștia, dorește să găsească soluții care să fie avantajoase, în primul rând, pentru majoritatea angajaților.

Nu se mai poate să tolerăm în continuare ca trei sferturi din banii publici să aibă ca destinație conturile unor directori angajați din timpul mandatului domnului Orban.

Așa ceva este inadmisibil pentru noul Guvern.

Astfel, sperăm cu toții că prin punerea în comun a tuturor energiilor se va reuși obținerea unui rezultat satisfăcător pentru toate părțile.

A venit momentul ca în cadrul acestei companii importante pentru statul român să încetăm să facem cheltuieli lipsite de orice formă de responsabilitate.

Vă mulțumesc.

Sorina Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică intitulată Libertatea presei în cădere liberă (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Sorina Luminița Plăcintă:

Domnule președinte al Senatului,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi, 4 mai 2009, se intitulează "Libertatea presei în cădere liberă".

Mass-media din lumea întreagă a sărbătorit, pe 3 mai 2009, Ziua Internațională a Libertății Presei.

O libertate relativă, supusă presiunilor politice și economice, în numele căreia, de multe ori, jurnaliștii sunt bătuți sau amenințați cu moartea.

Situația libertății presei române este detaliată într-un raport "Freedom House" lansat joia trecută.

Potrivit acestuia, libertatea presei din România este în declin, iar mijloacele de informare în masă autohtone rămân parțial libere.

În raportul "Freedom House" 2008 România ocupă locul 94 în lume privind libertatea presei, cu patru poziții în scădere față de anul trecut, în condițiile în care "Freedom House"

constată și că libertatea presei a cunoscut un regres clar în 2007 pretutindeni în lume, pentru al șaselea an consecutiv.

Însă poate că nu poziția aceasta este cel mai grav aspect care reiese din studiul citat, ci faptul că nu reușim, de vreo zece ani, să depășim categoria țărilor cu presă parțial liberă, așa cum au reușit alte state din Europa Centrală, precum Polonia sau Ungaria, țări cu care ne place să ne tot comparăm.

Iar premisele pentru viitorul apropiat sunt la fel de sumbre.

Avem o legislație deficitară în acest sector, îndrăznesc să spun chiar una dintre cele mai slabe din Europa.

Calomnia și insulta continuă să fie incriminate de magistrați, cu toate că ele au fost abrogate din Codul penal, și rămân o puternică modalitate de șantaj și cenzură la adresa presei.

Putem vorbi și despre alte cauze pentru care am ajuns aici, cum ar fi puternica politizare a posturilor publice de radio și televiziune și a Agenției Naționale de Presă, dependența financiară a trusturilor media, agresiunea și presiunea la care sunt supuși jurnaliștii și, nu în ultimul rând, slaba pregătire a noului val din industria de profil.

Stimați colegi, Am asistat recent cu toții, chiar în vecinătatea noastră, la un spectacol de abuzuri din partea autorităților din Republica Moldova la adresa presei române, abuzuri care ne arată cât de limitată sau inexistentă este libertatea presei în multe locuri din lume și ce consecințe negative aduce această situație.

În calitatea de senatori ai României, avem datoria de a susține, la nivel global, european și regional, circulația liberă și diseminarea largă și echilibrată a informației, prin toate mediile, ca mijloc de întărire a păcii și înțelegerii internaționale și pentru promovarea democrației și drepturilor omului.

De asemenea, este imperativ să respectăm angajamentul României pentru sprijinirea independenței, pluralității și diversității mass-media și să condamnăm, cu toată fermitatea, toate atacurile și abuzurile îndreptate împotriva jurnaliștilor oriunde în lume.

Vă mulțumesc.

Ovidius Mărcuțianu (PNL) - declarație politică având ca subiect acțiunile Guvernului Boc (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Ovidius Mărcuțianu:

La începutul lunii martie, premierul Boc anunța cu surle și trâmbițe "marea restructurare a agențiilor și autorităților guvernamentale", care, susținea Domnia Sa, s-ar impune pentru creșterea eficienței administrației centrale și debirocratizarea acesteia.

Tot domnul Boc le vorbea românilor despre "obezitate birocratică", precum și de faptul că aceste structuri servesc doar clientelei politice.

Frumoase vorbe, n-avem ce spune.

Din păcate, se pare că Guvernul actual ori vrea cu orice preț să demonstreze că între vorbe și fapte nu există, în realitate, nicio legătură, ori - ceea ce este mult mai grav - îi consideră fraieri pe toți oamenii de bună-credință din această țară.

Cum altfel am putea interpreta desființarea Cancelariei Primului-Ministru, care a avut loc doar pe hârtie, întrucât, în fapt, angajații acesteia au fost transferați la SGG, căruia i s-au suplimentat posturile?

Cu alte cuvinte, domnul Boc a găsit rapid o metodă de a-și proteja clientela politică.

Mai departe, în numele descentralizării agriculturii, a fost desființată Agenția Domeniilor Statului - ADS, despre care reprezentanții salariaților acesteia apreciau că, prin predarea terenurilor și pachetelor de acțiuni către consiliile locale și județene, se urmărește servirea grupurilor de interese din domeniul imobiliar.

Consecința imediată a desființării ADS va fi că, într-un timp relativ scurt, terenurile care ar putea fi exploatate în scopul obținerii de venituri pentru bugetul statului vor ajunge în posesia speculanților imobiliari locali.

Stimați colegi, Un alt exemplu cât se poate de grăitor al teoriei formelor fără fond ce caracterizează acțiunile Guvernului Boc este recenta Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009 privind înființarea Agenției Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale - ARDDZI.

Despre ce este vorba, de fapt?

Invocând, în expunerea de motive a legii, "disfuncționalități instituționale", Guvernul schimbă denumirea fostei Agenții Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere - ANDZM, care funcționa din anul 1997 în subordinea Ministerului Economiei, personalul este reangajat cu contract pe durată determinată până la organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor respective, iar, până la organizarea concursului, oamenii nu muncesc, sunt stresați și fac tot felul de scenarii - cine va veni șef, pe cine va da afară, oare mai am posibilitatea să rămân angajat?

Bineînțeles că în toate aceste scenarii sunt angrenate și familiile acestora, prietenii și cunoștințele lor, și nu este deloc greu de presupus cine va câștiga concursul: cine trebuie! Mai exact, clientela politică a celor aflați la guvernare.

Nu contează câte familii vor avea de suferit de pe urma acestei așa-zise restructurări, nu contează faptul că managementul Agenției este în pericol, contează doar interesul imediat, de grup.

Acest Guvern s-a lansat pe o traiectorie maximalistă, propunându-și să schimbe tot - fără criterii raționale, după un prost obicei devenit boală națională -, ministere, agenții, comisii, comitete.

În acest fel, managerii de la toate nivelurile nu au posibilitatea unei strategii manageriale pe termen mediu și lung.

Doi ani caută ce au făcut ceilalți, iar alți doi ani încearcă să realizeze ceva, dar încep, în primul rând, să-și facă relațiile necesare pentru ca, în urma noii schimbări, să rămână în postul respectiv pentru binele lor, dar și pentru binele celor care îi conduc.

Acest lucru este valabil și în cazul restructurării RNP "Romsilva", prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009, în urma căreia toți angajații sunt dați afară și reangajați pe perioadă determinată până la ocuparea postului prin concurs.

Întrebarea mea, retorică, este următoarea:

Este legal să dăm afară un om - pădurar, șef de district, șef de ocol sau director de direcție silvică -, dacă acesta a ocupat postul prin concurs, și-a respectat contractul de management și nu are calificative scăzute în activitatea sa?

Eu cred că nu.

Mai ales ținând seama de faptul că, după așa-zisa restructurare, postul rămâne același, iar persoana angajată acum temporar are aceeași fișă a postului.

"Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic!", spunea un personaj bine-cunoscut.

Aceasta pare să fie și deviza Guvernului Boc.

România și-a propus și a reușit să intre în Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă, implicit, alinierea la standardele acesteia.

Ar fi interesant de știut dacă țările UE, cu economii consolidate, aplică aceleași criterii de restructurare la fiecare schimbare de guvern.

Din păcate, constatăm, cu regret, că în țara noastră, deși au trecut 20 de ani de la căderea regimului comunist, guvernanții preferă să aplice metoda de tristă amintire a rotației cadrelor, în locul unei restructurări profunde și promovării angajaților pe baza criteriilor de competență, și nu a apartenenței politice.

Nicolae Dobra (PD-L) - declarație politică cu titlul Festivalul Internațional «Lucian Blaga» - ediția a XXIX-a;

Domnul Nicolae Dobra:

În zilele de 8-9 mai se desfășoară la Sebeș a XXIX-a ediție a Festivalului Internațional "Lucian Blaga", prilej cu care va fi evocată personalitatea marelui gânditor născut la Lancrăm.

Ani de-a rândul, câțiva oameni inimoși au organizat la Sebeș un festival care să ne readucă în atenție una dintre cele mai mari personalități naționale, este vorba de Lucian Blaga.

Ani la rând, câțiva oameni de suflet din centrele universitare din Cluj și Sibiu nu l-au uitat pe unul dintre cei mai mari poeți filozofi pe care neamul românesc i-a dat și au organizat la Sebeș manifestări care să-l repună în drepturi pe Lucian Blaga.

Vremurile au trecut, dar, din nefericire, instituțiile statului care răspund de cultură nu se prea implică în aceste manifestări, ca și cum Blaga nu ar fi un tezaur național.

Domnilor senatori, A venit vremea să ne arătăm respectul cuvenit și de adâncă recunoștință pentru acest mare român care prin creațiile sale a pus o piatră fundamentală la temelia culturii românești.

Lucrările sale au devenit cunoscute și apreciate pe plan internațional, valoarea lor fiind de netăgăduit, locul său printre marii poeți și filozofi fiind recunoscut de toți cei care i-au cunoscut opera, ceea ce a făcut posibil ca el să candideze la Premiul Nobel pentru literatură, și numai faptul că trăia într-o țară socialistă a făcut să nu-i fie încununată creația prin această recunoaștere mondială.

Lucian Blaga a reprezentat cu demnitate și responsabilitate România în țări din Europa, în calitate de reprezentant cultural pe lângă ambasadele țării noastre din Lisabona, Berna, Varșovia, unde a creat un spirit al solidarității și respectului față de națiunea română.

Marele om de cultură era un cunoscut al mediului cultural european și bine apreciat în dubla sa ipostază, de scriitor și filozof.

Blaga reprezintă chintesența spiritului românesc, el evocă în opera sa literară zona în care s-a născut, și tocmai de aceea este național.

Așa cum anual ne întoarcem spre Mihai Eminescu, poetul nepereche al neamului, tot așa trebuie să ne întoarcem în această perioadă gândurile spre Blaga, pentru că și el este o piatră de hotar, un fundament solid al temeliei culturii naționale.

În galeria marilor valori naționale Lucian Blaga are locul lui bine definit, iar dacă noi, cei de astăzi, îi cinstim sau nu memoria este doar meritul sau păcatul nostru.

Blaga va fi actual mereu, așa cum Caragiale este actual nu numai prin faptul că operele lui se joacă în teatrele românești, ci mai ales că noi, cei de azi, confirmăm prin ce facem opera lui.

Printre preocupările lui de bază au fost cele privind modalitățile existențiale concrete, lucru reliefat de "Trilogii" - a cunoașterii, a valorilor, a culturii și cosmologică -, aspect ce denotă o preocupare pentru un sistem filozofic original.

Tudor Cătineanu, în lucrarea sa "Lucian Blaga și filosofia istoriei", spunea: "În conștiința lui Lucian Blaga, «năzuința constructivă» se confundă cu nevoia și aspirația de a elabora un sistem de gândire care să egaleze și să concureze marile sisteme filosofice europene: conștiința patriotică ia aici forma de cristalizare a conștiinței filosofice creatoare de operă mare și reprezentativă pentru popor".

Opera lui Blaga, prin vastitatea tematicii ei, nu poate fi exprimată în câteva cuvinte, de aceea eu nu doresc să vă prezint decât ideea că avem obligația să ne reamintim de toți cei care, prin opera lor, ne-au asigurat un loc printre celelalte națiuni ale lumii.

Blaga ne-a lăsat un tezaur inestimabil, un izvor de înțelepciune și model de creație.

A sosit timpul ca și țara să răsplătească un om care a slujit-o printr-o carieră profesională, culturală și diplomatică de succes și care a reușit prin lucrările sale să surprindă o fărâmă din spiritul și esența neamului românesc.

Cu toate acestea, manifestările ce sunt organizate și în acest an la Sebeș sunt doar sub patronatul și contribuția administrației județene și locale, nicio structură de la nivel național nu s-a implicat în acțiunile privindu-l pe marele filozof și scriitor de la Lancrăm, ceea ce denotă lipsa de preocupare și de interes în a ne promova valorile, iar opera lui Blaga este o valoare inestimabilă și este păcat să lăsăm această capodoperă a neamului românesc să zacă sub un strat de ignoranță, iar praful istoriei să o acopere de tot.

Consider că Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului avea obligația, alături de alte structuri importante, să se preocupe de transformarea cu adevărat a acestui festival într-unul național și internațional, iar prezența unor reprezentanți la Sebeș în 8-9 mai ar șterge o parte din greșelile acestui minister referitoare la promovarea culturii naționale.

Precum credința nestrămutată a marelui om Blaga în divinitate și în valorile acestui neam, așa am și eu credința că veți pleca urechea și sufletul la această problemă și îi veți acorda importanța cuvenită, iar opera lui Blaga își va găsi loc în sufletul fiecăruia dintre noi.

Mulțumesc.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 10 aprilie 2020, 13:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro