Vasile Filip Soporan
Vasile Filip Soporan
Sittings of the Chamber of Deputies of June 16, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.82/26-06-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 16-06-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 16, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.16 Vasile Filip Soporan - prezentarea declarației politice cu tema "Lupta pentru terenul agricol în România europeană";

 

Doamna Daniela Popa:

  ................................................

Din partea aceluiași grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Filip Soporan.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Doresc să prezint în fața dumneavoastră declarația politică "Lupta pentru terenul agricol în România europeană".

Am avut ocazia, în ultima perioadă de timp, să constat că una din cauzele situației politice în care ne găsim este dată de faptul că nu există o suprapunere între agenda publică a cetățenilor și agenda publică a politicienilor.

Cu greutate și cu supărarea faptului că nu există, în mod real, afirmarea responsabilității clasei politice în demersul îndeplinirii promisiunilor făcute, m-am confruntat în cadrul Colegiului 7 al județului Cluj, cel pe care-l reprezint în Parlament, cu situații dramatice în care lucrătorii plătesc facturile unei crize economice, pe care nu ei au provocat-o, prin pierderea locurilor de muncă și micșorarea dramatică a veniturilor.

În acest cadru, am avut o întâlnire cu reprezentanții autorităților locale și cu fermierii din zona Câmpiei Transilvaniei, în încercarea de a cunoaște situația reală cu care aceștia se confruntă și din dorința de a acționa efectiv, la nivel parlamentar, în concordanță cu interesul economic al acestora.

Acești oameni, care prin pregătirea pe care o au ar putea să acționeze cu succes și în alte domenii, m-au ajutat să înțeleg problemele de fond datorită cărora agricultura noastră nu contează în competiția europeană, iar discuția purtată în acest cadru cu Ovidiu Onișor, unul dintre fermierii din zona Câmpiei Turzii, a fost una dintre cele mai interesante. Îi mulțumesc pentru acest lucru.

Mi-am dat seama că există, în același timp, două tipuri de a face agricultură: o agricultură de subzistență și o agricultură de performanță, care ar putea să ne apropie de agricultura europeană.

Am constatat, și acest lucru îl transmit și specialiștilor care lucrează în Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, că există, chiar înainte de descentralizare sau, în același timp cu aceasta, câteva priorități care ar trebui soluționate de urgență.

Prima dintre acestea este legată de clarificarea noțiunii de agricultor sau de fermier, în care lumea să nu mai facă ce știe și cum știe, cu rezultate ce nu au nimic de-a face cu performanța și cu piața.

Pentru a defini noțiunea de fermier, este necesar să se facă diferența dintre autoconsum și producția pentru piață, situație care va putea fi reglementată sau prin aplicarea Legii nr.166 din 10 aprilie 2002, sau prin redefinirea suprafețelor care să stabilească granița de unde începe o activitate economică. În acest cadru, sistemul de subvenționare diferențiată ar trebui să sprijine, în mod real, pe cei care produc pentru piață. Sistemul nu trebuie să se refere numai la subvenția de suprafață, ci și la alte măsuri, cum ar fi: subvenționarea prețului motorinei, credite cu dobânzi reduse, prime de instalare, impozite care să nu defavorizeze fermierul sau societatea agricolă care plătește impozit pe profit și obligații la buget, oricâte ar fi ele.

Cu justificarea prezentă, consider că noțiunea de fermier trebuie legată de doi factori esențiali, anume: de suprafața agricolă minimă exploatată și de capacitatea de a accesa fonduri europene. Acest cadru ar trebui fundamentat pe rezultatele economice, element stimulativ pentru acordarea subvențiilor.

A doua prioritate este legată de reconsiderarea sistemului de învățământ, în așa fel încât acesta să fie util fermierilor. Afirm acest lucru, deoarece fermierii responsabili constată că nu avem școli de mecanizatori agricoli, că nu avem centre unde se pot forma tinerii care pot să învețe noile tehnologii de creștere a animalelor sau în domeniul culturilor vegetale. Astfel de forme de învățământ nu se pot face de la o zi la alta. Este nevoie de ferme-pilot, de colaborări cu fermele private, un centru de consultanță național și în același timp funcțional.

Aceste mecanisme, puse să funcționeze împreună, pot determina formarea celor care vor să-și desfășoare activitatea în domeniul agro-zootehnic.

Întrucât timpul este întotdeauna o mare problemă, la noi lipsa timpului fiind dramatică, consider că practic, pentru recuperarea și depășirea stării actuale, este necesară stimularea stabilirii unei legături instituționale cu fermierii din țările cu agricultură performantă, în cadrul căreia să existe posibilitatea efectuării unor stagii lucrative de minim 3-6 luni.

Practic, statul s-ar putea implica să găsească pentru cei interesați posibilitatea de a lucra la ferme occidentale, situație care convine și fermierului unde se face practica. Aceasta variantă nu exclude fermele bune din România, care ar putea fi stimulate pentru primirea și formarea fermierilor care doresc să aplice noile tehnologii agricole.

Fără o astfel de practică consider că nu ar trebui acordată nicio diplomă în acest domeniu, iar fără o astfel de diplomă, nu ar trebui admisă subvenționarea celui care pretinde că practică agricultura.

Prin urmare, practica agricolă este absolut obligatorie pentru formarea fermierului care dorește să aibă activități agro-zootehnice desfășurate în conformitate cu tehnologiile la zi.

A treia prioritate este legată de adoptarea unor soluții în urma cărora banii pentru agricultură să ajungă la cei care fac agricultură performantă. Recunosc că problema este delicată, mai ales, în momentele de campanie electorală, când principiul irosirii premeditate a resurselor financiare a devenit o politică de stat în ultimii douăzeci de ani. Sumele irosite până acum cu agricultura de ocazie sunt impresionante, adunându-se de-a lungul timpului mai multe miliarde de euro. Consider că a venit momentul acordării resurselor financiare cu precădere fermierilor care fac agricultură performantă într-o economie de piață. Aceasta manieră de abordare trebuie susținută de o politică socială corespunzătoare în mediul rural, în care Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale ar trebui să fie o parte activă importantă, și, în același timp, de o altă politică economică, care să creeze noi oportunități de muncă în zona mediului rural.

Într-o primă fază ar trebui gândite, împreună cu autoritățile locale, întreprinderile sociale și formele asociative de producție și de valorificare a potențialului agricol existent la nivel local.

A patra prioritate este legată de creșterea capacității administrative la nivelul autorității statului, în așa fel încât statul să fie un partener, și nu o frână în dezvoltarea agriculturii competitive, și legea clară adoptată să fie respectată peste tot.

În urma discuțiilor responsabile purtate, am ajuns la o concluzie dramatică, aceea că cea mai mare amenințare împotriva fermierului român este faptul că nepăsarea și jocurile politice pot să determine pentru acesta pierderea într-un timp foarte scurt a terenului agricol, în fața investitorilor occidentali sau din alte părți. Fără teren, toată discuția purtată mai sus nu își mai are rostul.

Față de această situație, va trebui să înțelegem acum, și nu mai târziu, că pământul este avuția cea mai de preț a unei națiuni. În momentul în care vom pierde și terenul agricol al țării, nu vom mai avea altceva mai bun de făcut decât să lucrăm pentru alții. Noi și urmașii noștri ce vor face?

Am adunat aceste idei în urma întâlnirilor amintite, cu gândul și la Marius, care, dacă n-ar fi fost ziua de 29 octombrie 2006, ar fi fost astăzi absolvent al secției de Inginerie economică a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Nu a fost așa. Dumnezeu să-l ierte și să ne dea nouă puterea de a construi ceva durabil pentru noi și pentru urmașii noștri, într-un domeniu esențial pentru devenirea noastră europeană!

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 17 august 2019, 16:45
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro