Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of July 27, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.97/06-08-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 27-07-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of July 27, 2009

3. Prezentarea și dezbaterea Raportului Comisiei pentru industrii și servicii întocmit în urma anchetei privind Acordul petrolier al Companiei Sterling Resources Ltd. în contextul modificării Legii petrolului nr.238/2004 și a altor acte normative conexe, precum și a opiniei separate a grupului de deputați liberali.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

  ................................................

La primul punct al ordinii de zi avem Raportul Comisiei pentru industrii și servicii întocmit în urma anchetei privind Acordul petrolier al Companiei Sterling Resources Ltd. în contextul modificării Legii petrolului nr.238/2004 și a altor acte normative conexe.

Vă propun următoarea succesiune a lucrărilor: prezentarea raportului comisiei - este prezent aici domnul președinte Iulian Iancu, dezbateri asupra raportului, timpul afectat fiecărui grup parlamentar, în raport cu numărul membrilor săi, calculat la 20 de secunde pentru fiecare deputat, dezbaterea Proiectului de Hotărâre a Camerei Deputaților privind raportul de anchetă și votul deschis asupra proiectului de hotărâre, în ansamblul său.

Dacă sunteți de acord cu aceste propuneri? Vă supun la vot?

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abțineri? Nu sunt.

Vă mulțumesc.

Îi dau cuvântul în continuare domnului președinte Iulian Iancu, pentru a prezenta raportul comisiei de anchetă.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Așa cum bine vă este cunoscut, prin Hotărârea Camerei Deputaților s-a încuviințat efectuarea de către Comisia pentru industrii și servicii a unei anchete privind Acordul petrolier al Companiei Sterling Resources Ltd. în contextul modificării Legii petrolului nr. 238/2004.

Cu permisiunea dumneavoastră am să fac o sinteză a raportului. Raportul are 29 de pagini. O să încerc să fac o sinteză a concluziilor și propunerilor acestuia.

Respectiv, în urma activității desfășurate în baza împuternicirii primite prin Hotărârea Camerei Deputaților nr.19 din 15 aprilie 2007, s-a ajuns la următoarele concluzii: Acordul de concesiune pentru explorare, dezvoltare și exploatare petrolieră în perimetrele 13 Pelican și 15 Midia, între ANRM și Sterling Resources, semnat la București la 24 august 2008, s-a negociat și semnat fără bază legală.

Reglementarea compatibilă cu conținutul noii convenții a fost emisă ulterior, prin Ordonanța de urgență nr.101 din 4 octombrie 2007 care, fără temei, a modificat, completat și abrogat anumite dispoziții din Legea petrolului nr.238/2004, contrare acordului.

Prin înlăturarea de către Parlament din conținutul Ordonanței de urgență nr.101/2007 a dispozițiilor care ofereau baza legală a respectivului acord se revine la situația anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență nr.101/2007, respectiv la cadrul legislativ al Legii petrolului nr.238/2004, care nu-l susține.

Conținutul acordului nu corespunde denumirii de Act adițional nr. 11 la acordul, contractul de explorare a producției dintre Rompetrol SA și Entreprise Oil Exploration Ltd. Canadian Oxy Ltd., astfel fiind vorba de un contract, respectiv o convenție nouă, cu alte părți, din care ANRM se află în evident conflict de interese, deoarece nu poate fi deodată și parte civilă privată în contract și autoritate de reprezentare a statului, alt conținut, respectiv alte efecte, responsabilități, de asemenea, noi.

În consecință, nici formal el nu se poate constitui în anexă la contractul inițial cum greșit au procedat autorii, deoarece, pe acesta l-au înlocuit în integralitate cu acordul de concesiune și nici anexă la Actul adițional nr.11, care ea însăși este tot anexă la același contract inițial desființat.

Prin obiectul reglementat referitor la exploatarea zăcămintelor minerale din perimetrele 13 Pelican și 15 Midia, modul defectuos de redactare a întregului acord, lipsa împuternicirii, respectiv a mandatului de negociere și semnare din partea Guvernului, fiind vorba de un contract internațional de drept privat, de maximă importanță pentru ambele părți, cât și prin crearea, fără drept, a unei stări juridice disproporționate față de contractul inițial, noua tranzacție nu îndeplinește condițiile unei tranzacții juste, fiind contrară principiilor de drept cu privire la echitatea și egalitatea juridică a părților în convenții.

Premergător negocierii, era necesar ca organul de control, supraveghere, îndrumare, respectiv Comitetul de direcție creat de părți, în număr paritar, care a activat, potrivit Capitolului VI din contractul inițial, să prezinte Guvernului situația la zi a stadiului concesiunii, precum și date și informații predictibile cu privire la derularea activității de dezvoltare, exploatarea unor zăcăminte comerciale deosebit de importante pentru ambele părți. În mod similar trebuia procedat de ANRM și la preluarea de către Sterling, în 2007, a celor 80% acțiuni de la Talisman, când a devenit unic titular, fără ca să-i verifice, constate, îndeplinirea condițiilor de capabilitate tehnică, financiară, umană, profesională.

Deși compania avea obligația să realizeze studiul de fezabilitate, conform clauzei din Actul adițional nr.10/15 decembrie 2003, nu l-a realizat și nu l-a prezentat la Agenția
Națională de Resurse Minerale nici până la această dată (era vorba de data finalizării raportului), ceea ce creează legitime incertitudini atât cu privire la operațiunile petroliere, deja desfășurate, cât și cu privire la concluziile privind rezultatul explorărilor în perimetrele concensionate.

A inițiat Actul adițional nr.11 și a păstrat facilitatea de a nu modifica redevența, până în anul 2014, deși potrivit art.15 alin.(2) din Legea nr.555/2004 putea renunța la ea, a produs numai din vina sa exclusivă întârzieri numeroase și nepermise de la termenele contractului de explorare și împărțire a producției, astfel încât întreaga exploatare a zăcămintelor descoperite este pusă în pericol de a fi realizată în termenul de concesiune încheiat inițial, respectiv 30 de ani.

Pentru proiectul Hotărârii de Guvern nr.1446/2008, de aprobare a Acordului de concesiune nu s-a întocmit studiul de impact asupra mediului de afaceri, mediului natural, asupra economiei naționale și nu s-au luat avizele legale de la Consiliul Legislativ, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Consiliul Economic și Social, Curtea de Conturi, Consiliul Concurenței, Serviciul Român de Informații etc., încălcându-se astfel prevederile exprese din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Cu referire la datele eronate, nereale, transmise Comisiei de anchetă de Sterling Resources Ltd. sunt, între altele, de reținut mențiunea că au fost realizate 1800 de km lucrări de prospecțiuni, în loc de 9418, comunicați la Agenția Națională de Resurse Minerale, că este vorba de o acumulare de gaze în zăcământ de 2 miliarde metri cubi, față de 10,1 miliarde, cât susține ANRM, 70 de milioane dolari investiți. ANRM confirmă 45,238. Titularul nu a confirmat că s-au descoperit zăcăminte de țiței în structurile forate, dar operatorul a comunicat agenției că astfel de zăcăminte există.

Agenția Națională de Resurse Minerale nu a efectuat pe toată durata desfășurării operațiunilor petroliere niciun control. Reprezentanții agenției, în comitetul de direcție, în număr de 3 nu au întocmit și nu au prezentat conducerii rapoarte periodice, note, constatări, potrivit atribuțiilor de serviciu și obligațiilor contractuale pe care le aveau și nici conducerea nu le-a solicitat.

S-a constatat că Sterling Resources nu a solicitat și nu deține autorizațiile, avizele, autorizațiile de mediu și alte formalități prealabile prevăzute de legislația română în vigoare pentru lucrările ce urmau a fi executate în perimetrele concesionate, pentru care trebuiau plătite taxe legale. Astfel, numai pentru autorizația de construcții prevăzută de Actul adițional nr. 11 trebuia plătită taxă de aproape 1 milion de dolari.

Agenția Națională de Resurse Minerale, până în prezent, nu a informat și nu a solicitat Guvernului, Ministerului Economiei și Finanțelor etc. ca Romgaz ori altă persoană juridică de drept privat să intre parte în acord, agenția aflându-se în evident conflict de interese. Și-a asumat ilegal Actul adițional nr.11, prin care, pe de o parte, s-a substituit statului român, negociind și semnând fără mandat similar celui primit de Rompetrol prin Hotărârea de Guvern nr.508 din 1991, un nou acord, respectiv Contract comercial de drept privat internațional, iar, pe de altă parte, a acceptat înlocuirea cotei părți de 45% din producția extrasă ce revenea statului român, cu o redevență de 10, respectiv maxim 13 procente, neserioasă în raport cu dreptul pierdut.

Agenția Națională, de asemenea, a negociat și semnat cu Sterling Resources acordul de concesiune din 24 august 2007 și împreună cu Cancelaria primului-ministru a întocmit Nota de fundamentare și proiectul Hotărârii de Guvern nr.1446 din 2008, cu omisiuni grave, concesii nejustificate și prezentarea de date, informații nereale.

Agenția Națională de Resurse Minerale nu a urmărit și întocmit Cartea petrolieră a perimetrelor concesionate obligatorii din 2005, conform Ordinului Ministerului Economiei și Finanțelor nr.150 din 03.11.2005, pe toată perioada contractului, de peste 17 ani, peste 12 ani cu Sterling Resources, ca parte, titularul nu a dovedit capabilitatea financiară, tehnică și nici umană pentru realizarea unui asemenea obiectiv, așa cum prevede expres Legea petrolului nr.238 din 2004 și actele normative subsecvente acesteia.

Edificator sunt următoarele date, informații în acest sens. Investiția presupune un efort financiar de 450, aproximativ 500 de milioane de dolari, iar titularul conform Notei de fundamentare la Hotărârea de Guvern nr.1446 din 2008 și-a fixat o sumă de 8 milioane de dolari pe an, deci ar avea nevoie de circa 60 de ani să ducă la bun sfârșit o astfel de investiție. Are zece sonde de foraj pentru explorare, dar îi lipsește toată infrastructura de dezvoltare aferentă.

În 1991, firma avea trei angajați, în 2000 patru angajați, în 2007 șapte angajați, potrivit depoziției reprezentantului titularului în comisie.

Date fiind consecințele, ANRM, în mod deliberat, nu a clasificat contractul inițial ca document secret, deși potrivit legislației în vigoare în materie, până la adoptarea Legii nr.182/2002 avea obligația să o facă, și astfel a scos convenția de sub monitorizarea Serviciului Român de Informații privind respectarea regimului juridic special, iar ulterior intrării în vigoare a Legii nr.182/2002 a clasificat acordul încheiat secret de serviciu, înlăturând transparența și accesul liber al cetățenilor la date și informații de cel mai înalt și legitim grad de interes public.

Agenția Națională de Resurse Minerale nu și-a îndeplinit corect, cu loialitate față de statul român competențele și atribuțiile legale, nu a respectat legislația în vigoare la negocierea și semnarea Actului adițional nr.11, nu a solicitat de la titular datele și informațiile pentru a verifica dacă acesta își execută contractul conform obligațiilor asumate, dacă a cerut și obținut autorizațiile, avizele, atestatele, certificatele ori a îndeplinit formalitățile prealabile, potrivit reglementărilor, nu a notificat și nu a sistat operațiunile petroliere desfășurate fără autorizație de construcție, atestat profesional, nu s-a convins de faptul că aceste lucrări nu degradează zăcămintele din depozit, nu a verificat dacă titularul își achită taxele, impozitele pe salarii și alte datorii față de statul român, a permis să se efectueze lucrări petroliere în perimetrele concesionate, pe baza unui memorandum întocmit în interesul său.

Comisia de anchetă, constatând grave încălcări de lege și de neîndeplinire sau îndeplinire parțială ori cu întârzieri nejustificate ale cauzelor contractului inițial, atât de către Sterling, pe de o parte, cât și Agenția Națională de Resurse Minerale și alte autorități române, pe de altă parte, este convinsă de necesitatea ca părțile, de comun acord, să-l declare nul și să treacă fie la negocierea și semnarea unui Act adițional nr.11 nou, raportat la intenția, scopurile și voința inițială a părților din 1992, cu respectarea principiului egalității părților și echității juridice în drept, fie la negocierea și semnarea unui acord nou, de concesiune și exploatare a zăcămintelor de gaze și țiței din depozitele comerciale descoperite în perimetrele concesionate.

În acest din urmă caz va trebui, însă, în prealabil, ca partea română să primească împuternicire, mandat de negociere și semnare din partea Guvernului României, care, pentru intrarea în vigoare, potrivit legislației, va trebui să-l și aprobe, dacă vor fi recunoscute drepturile deja dobândite de statul român, prin contractul inițial din 1992.

Comisia de anchetă, luând act, în timpul audierii reprezentantului Agenției Naționale de Resurse Minerale, că organele de procuratură competente să cerceteze modul în care funcționarii publici și alte persoane implicate în negociere, semnarea și aprobarea acordului de concesiune pentru explorare, dezvoltare și exploatare petrolieră în perimetrele 13 Pelican și 15 Midia, între ANRM și Sterling Resources, și-au exercitat competențele și îndeplinit atribuțiile de serviciu, s-au sesizat, atât din oficiu, cât și la solicitarea Guvernului, a considerat că audierea personalului implicat în paralel cu autoritățile justiției, nu este oportună, rezumându-se, pe de o parte, a menționa în conținutul prezentului raport o seamă din actele pe care le-au întocmit, iar pe de altă parte, să pună la dispoziția organelor judiciare, la solicitarea acestora, toate datele și informațiile Comisiei de anchetă. În consecință, comisia a propus; a) de urgentat promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanței nr.101/2007, de modificare și completare a Legii minelor nr.85 și Legii petrolului nr.238/2004; b) împuternicirea, respectiv mandatarea Agenției Naționale de Resurse Minerale sau alte instituții sau chiar a unei persoane juridice private, de către Guvern, să negocieze cu Sterling Resources, respectiv Midia Resources Ltd. declararea ca nul a acordului de concesiune semnat la 24 august 2007, precum și pentru încheierea, după caz, a unui nou Act adițional nr.11 la contractul inițial, ori a unui acord nou, în conformitate cu legislația în vigoare și respectarea intenției scopurilor voinței părților și obiectului prestabilit la semnarea acordului de explorare și împărțire a producției din 1992.

De asemenea, trimiterea prezentului raport pentru informare și luarea de măsuri legale, corespunzătoare la următoarele autorități și instituții de stat: Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Guvernul României, Curtea de Conturi și Serviciul Român de Informații.

De asemenea, informarea mass-media despre situația la zi a acordului contractului de explorare și împărțirea producției, intrată în vigoare la 22 septembrie 1992, în care, la zi, unic titular concesionar este Sterling Resources Ltd. iar concedentul, statul român, prin Guvern, respectiv Agenția Națională de Resurse Minerale.

Mulțumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Există o opinie separată făcută de membrii Grupului parlamentar al PNL. Îi dau cuvântul doamnei Diana Tușa, pentru a prezenta acest punct de vedere.

Doamna Adriana Diana Tușa:

Mulțumesc mult, doamna președinte.

Stimați colegi,

Vă prezint mai jos opinia separată a grupului de deputați liberali din comisia de anchetă.

În primul rând, în ceea ce privește observațiile generale asupra raportului, proiectul de raport supus spre aprobare comisiei în data de 25 iunie 2009, pe care, cu permisiunea dumneavoastră, îl voi numi în continuare raportul, este o colecție de falsuri grosolane, de contradicții de date și de informații inexacte, de aberații juridice, de confuzii privind cadrul legislativ aplicabil, de insinuări fără temei și concluzii tendențioase. Un singur lucru ține la un loc toate acestea: reaua credință a reprezentanților majorității parlamentare, intenția vădită de a culpabiliza cu orice preț Guvernul anterior, dacă este nevoie, chiar prin falsificarea adevărului.

Având în vedere această situație de fapt, precum și datoria noastră legală de a nu comite un fals, deputații liberali membri ai comisiei am decis să nu ne însușim prin semnătură raportul comisiei și să formulăm prezenta opinie separată.

În ceea ce privește neregularitățile procedurale. După cum bine știți, activitatea comisiei a fost afectată de numeroase și grave încălcări ale procedurilor parlamentare și ale principiilor generale de drept.

Întreaga activitate a comisiei s-a situat în afara prevederilor Regulamentului Camerei Deputaților, dat fiindcă exista anterior constituirii comisiei unul dintre motivele încetării de drept a anchetei parlamentare, în condițiile art.74 din Regulament.

Vă reamintesc că art.74 din Regulamentul Camerei Deputaților prevede că anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activități care fac obiectul unei anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanțe de judecată și că o anchetă parlamentară încetează de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activitățile care constituie obiectul ei.

În speță, este de notorietate faptul că există mai multe acțiuni juridice civile, pe rolul unor instanțe de judecată, acțiuni aflate în curs de soluționare, după cum urmează: dosarul nr. 1511/303/2009, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 6, părțile în cauză fiind Călin Popescu-Tăriceanu contra Emil Boc, președintele PD-L, și dosarul nr.1512/4/2009, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 4, cu părți în cauză Călin Popescu-Tăriceanu contra domnului Iulian Iancu, deputat PSD, de altfel și președintele comisiei.

Aceste acțiuni civile au ca obiect, între altele, stabilirea situației de fapt în legătură cu încheierea Actului adițional nr. 11 la Contractul de explorare și împărțire a producției pentru perimetrele 13 Pelican și 15 Midia, denumit în continuare Acordul EPSA, între ANRM și Compania Sterling Resources. Mai mult, cei doi deputați care au condus lucrările Comisiei de anchetă se află în vădit conflict de interese.

Domnul Iulian Iancu, președintele Comisiei pentru industrii și servicii a Camerei Deputaților, cel care a deținut, de altfel, și președinția Comisiei de anchetă, este în conflict de interese, fiind pârât în cauza care face obiectul dosarului nr.1512/4/2009, aflat, așa cum vă spuneam, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, fiind chemat în judecată de fostul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, existând în acest caz suspiciunea că încearcă să folosească și a încercat să folosească lucrările comisiei și raportul acesteia, pentru a-și asigura probatoriul și a fi exonerat de răspunderea civilă delictuală.

De asemenea, în ceea ce-l privește pe vicepreședintele comisiei, domnul deputat Cristian Boureanu, este de notorietate relația de dușmănie între acesta și fostul premier Tăriceanu, după ce primul a părăsit Partidul Național Liberal.

Totodată, în pofida solicitărilor pe care eu, personal, le-am făcut în nenumărate rânduri către membrii Comisiei de audiere a tuturor părților implicate, în speță, a fostului președinte al Agenției Naționale de Resurse Minerale, domnul Bogdan Găbudeanu, acest lucru nu s-a întâmplat, comisia evitând de fiecare dată și încălcând principiul dreptului la apărare.

În ceea ce privește afirmațiile false și informațiile inexacte conținute în raport, de care vă vorbeam la început, vreau să încep cu prima acuzație. În ceea ce privește acuzația potrivit căreia Ordonanța nr.101/2007 a fost adoptată pentru a facilita emiterea Hotărârii de Guvern nr.1446/2008. Este cel mai mare fals pe care acest raport îl cuprinde, referitor la raporturile dintre Ordonanța nr.101 și Hotărârea de Guvern nr. 1446.

În fapt, nu există nicio legătură între cele două acte normative, având în vedere faptul că la data încheierii Actului adițional nr. 11, care face obiectul Hotărârii de Guvern, Ordonanța nr.101/2007 nici măcar nu intrase în vigoare. În consecință, toată construcția argumentativă pe care se bazează raportul este fără fundament.

În fapt, lucrările s-au desfășurat după cum urmează: Actul adițional nr.11, aprobat ulterior prin Hotărârea de Guvern nr.1446/2008 a fost încheiat în data - vă rog frumos să fiți atenți - 24 august 2007. Drept urmare, acestui act i s-a aprobat regimul juridic anterior Ordonanței nr.101 pe 2007 care - vă rog din nou să fiți atenți - a intrat în vigoare după câteva luni de la încheierea actului adițional, mai precis pe 8 octombrie 2007, data publicării în Monitorul Oficial, de altfel. În consecință, nu se poate susține că Ordonanța nr.101/2007 ar fi fost actul normativ care ar fi conferit Guvernului dreptul de a adopta Hotărârea de Guvern nr.1446, întrucât prevederile acestei ordonanțe nu erau aplicabile în cazul actului adițional, dat fiindcă nu erau în vigoare la acea dată.

Autorii raportului aveau, însă, de susținut teza premeditării, potrivit căruia Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr.101/2007 pentru a putea emite Hotărârea de Guvern nr.1446/2008. De aceea, autorii raportului susțin că: "Ordonanța de urgență nr.101/2007 a fost invocată ca temei juridic pentru Hotărârea Guvernului nr. 1446/2007" lucru care, în mod evident, este neadevărat, contrazis în mod flagrant de situația de fapt.

Reaua-credință a autorilor este întrecută numai de confuzia lor mentală. Astfel, la Cap. III, "Concluzii", aceștia contrazic propria teză a premeditării, enunțată anterior, și introduc teza modificării ulterioare, după cum urmează: "Reglementarea compatibilă cu conținutul noii convenții a fost emisă ulterior prin Ordonanța de urgență nr.101 din 4 octombrie 2007, care fără temei a modificat și completat anumite dispoziții din Legea petrolului."

Falsul este susținut de alte afirmații mincinoase. În continuare, autorii raportului susțin că prin abrogarea sau modificarea dispozițiilor ce-l susțineau, s-a revenit la reglementarea inițială a Legii petrolului. În fapt, aceeași comisie care a redactat prezentul raport n-a propus plenului abrogarea Ordonanței nr.101/2007, ci adoptarea ei, așa cum rezultă din raportul suplimentar asupra Proiectului de Lege privind adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.101/2007 pentru modificarea și completarea Legii minelor și a Legii petrolului, transmis cu Adresa din 10 decembrie 2007.

Și aici aș vrea să vă reamintesc, stimați colegi, că în urmă cu o lună, o lună și jumătate, chiar ați votat adoptarea acestei ordonanțe nr.101/2007.

În ceea ce privește acuzația conform căreia acordului de concesiune îi lipsește baza legală, în speță, acordul de concesiune a fost încheiat în baza dispozițiilor Acordului EPSA și având în vedere dispozițiile Legii petrolului nr.238/2004, precum și modificarea cadrului legal în materie fiscală, determinat de integrarea României în Uniunea Europeană, după integrarea României în Uniunea Europeană, Guvernul a fost obligat să aducă legislația în materie fiscală în concordanță cu normele europene, iar în acest sens, a trebuit să elimine toate facilitățile fiscale acordate unor operatori economici prin acte normative anterioare.

Prin Acordul EPSA, statul român a acordat titularilor acordului facilitățile fiscale prevăzute de Legea nr.66/1992. Prin abrogarea acestui text, precum și a tuturor celorlalte acte normative ulterioare care prevedeau facilități fiscale, raporturile dintre părți nu mai erau cele existente în 1992.

Astfel, potrivit art.25 din Acordul EPSA, în cazul apariției unor contradicții între acest acord și legislația în vigoare, Sterling, în calitatea sa de contractor, putea solicita la alegere instituțiilor statului împuternicite, respectiv ANRM-ului, ori inițierea unei acțiuni legislative reparatorii, ori negocierea în vederea amendării acestui contract, în sensul aducerii Sterling în aceeași poziție în care s-ar fi aflat în condițiile Acordului EPSA.

Având în vedere aceste aspecte, astfel, Sterling s-a adresat ANRM-ului solicitând modificarea Acordului EPSA, în sensul încheierii unui acord de concesiune, potrivit legislației în vigoare la acea dată, mai precis, Legii nr.238/2004. În baza acestor dispoziții legale prevăzute în lege, statul român era obligat să accepte modificarea Acordului EPSA în acord de concesiune, în caz contrar, Sterling ar fi putut solicita acest lucru în baza contractului și a legii Curții Internaționale de Arbitraj de la Paris.

În aceste condiții, reiese foarte clar din documentația anexată la dosar, că încheierea acordului de concesiune este legală, acesta fiind încheiat conform dispozițiilor Legii nr.238/2004.

În ceea ce privește acuzația potrivit căreia Actul adițional nr.11 este un act juridic nou, această susținere nu poate decât să confirme precaritatea cunoștințelor juridice, cu părere de rău o spun, a autorilor raportului, care par a nu distinge între modificarea unui contract potrivit regulilor de amendare stabilite de părți în convenția inițială și încheierea unui nou contract. Astfel, potrivit legislației civile și comerciale din toate sistemele de drept continentale și anglo-saxone, contractul este legea părților. Aceasta înseamnă că părțile pot dispune liber asupra încheierii și, ulterior modificării tuturor elementelor esențiale ale contractului.

În acest caz, intenția reală a părților care au încheiat inițial în 1992 contractul era ca acesta să continue chiar în condițiile modificării părților, obiectului sau a legislației aplicabile, și nu să înceteze prin schimbarea unuia dintre aceste elemente. De aceea, părțile inițiale au introdus în contract clauze care să asigure continuarea contractului, în condițiile modificării elementelor menționate mai sus.

Or, dacă despre contractul inițial, înșiși autorii raportului rețin că a fost cu suficientă diligență și competență negociat, semnat și aprobat, putem trage concluzia că și aceste clauze au fost în interesul părții române. Astfel, conform art.14 din Acordul EPSA, titularii contractului puteau să concesioneze drepturile și obligațiile ce decurgeau din acord către terțe persoane sau către persoane care făceau parte din același grup, fără ca statul român să se poată opune la această cesiune.

În ceea ce privește acuzația conform căreia Acordul de concesiune este incomplet, ANRM neputând fi și parte privată și autoritate de reprezentare a statului, această afirmație este cel puțin confuză, deși nu știm ce înțeleg autorii raportului prin parte privată. Dacă se referă la parte contractuală, ANRM are personalitate juridică și-și poate asuma obligații să exercite drepturi în conformitate cu actele normative în vigoare care îi reglementează activitatea.

Potrivit Hotărârii de Guvern nr.1043/1995, ANRM a preluat toate drepturile și obligațiile ROMPETROL, în calitate de reprezentant al statului român, în Acordul EPSA. În aceste condiții, ANRM are competența de a încheia acte adiționale la Acordul EPSA; actele adiționale de la 1 la 10 au fost semnate din partea statului român, exclusiv de ANRM.

Mai mult decât atât, potrivit art.2 pct.(2) din Hotărârea Guvernului nr.221/1995, ANRM are dreptul de a negocia clauzele și condițiile acordurilor pentru resursele minerale în vederea cercetării, exploatării, valorificării acestora, precum și încheierea unor astfel de acorduri sau reglementarea activităților și operațiunilor desfășurate în temeiul acestora sau a oricăror altor înțelegeri. Or, în cazul în care ANRM are dreptul de a încheia contractele de explorare, are, de asemenea, și dreptul de a negocia modificarea sau completarea clauzelor contractuale.

În ceea ce privește acordul de concesiune, care conform raportului nu mai prevede termenele pentru faza de explorare și trecere la stadiul de dezvoltare, exploatare comercială, astfel încât nu se știe dacă vreodată se va ajunge la valorificarea zăcămintelor, această afirmație este total falsă.

Potrivit art.52, privind programul minimal de explorare, prin Actul adițional nr.11, Sterling se obligă să execute cel puțin programul minimal de explorare, așa cum îl puteți vedea în dosarul ce a însoțit raportul.

În ceea ce privește acordul de concesiune care, potrivit raportului, instaurează bunul plac și posibilitatea de derogare oricând de la îndatoririle asumate anterior, titularul contractului de concesiune având dreptul discreționar și unilateral asupra încetării, suspendării, dezvoltării și explorării zăcămintelor, abandonarea și lichidarea patrimoniului, toate aceste afirmații sunt false, după cum se poate observa cu ușurință din prevederile contractuale, așa cum sunt ele depuse la raport, și în ceea ce privește cauzele prin care contractul de concesiune încetează, și în ceea ce privește cauzele în care concesiunea ia final prin renunțarea titularului, și în ceea ce privește rezilierea contractului de către ANRM.

Analizând prevederile contractuale, se poate constata cu ușurință faptul că acestea sunt în concordanță cu dispozițiile Legii nr.238/2004. Mai mult, dacă analizăm motivele pentru care ANRM poate rezilia contractul, este evident faptul că voința reală a părților a fost aceea de a acorda dreptul ANRM-ului să controleze activitățile desfășurate de Sterling.

În ceea ce privește acuza potrivit căreia Actul adițional nr.11 este ilegal, în repetate rânduri, în cuprinsul raportului, autorii acestuia fac afirmații potrivit cărora actul adițional ar fi ilegal, invocând diverse motive, unele dintre ele contrazise anterior, iar altele nu pot fi nicicum contrazise, pentru că din punct de vedere logic și juridic nu au nici un sens.

Trebuie să observăm înainte de toate că în România, potrivit Constituției, interpretarea și aplicarea legii este de competența instanțelor judecătorești.

În consecință, numai o instanță judecătorească ar putea să declare un contract ca fiind ilegal. Comisia a încercat împotriva tuturor evidențelor să demonstreze că acest contract este ilegal, și pentru a atinge acest scop să se constituie într-o suprainstanță de judecată ad-hoc, lansându-se în tot felul de teorii parajuridice, anticipând cine va avea câștig de cauză în cazul unui litigiu, constatând chiar și prejudicii. Deși camuflate sub un limbaj tendențios, ele trădează necunoașterea unor distincții juridice simple, cum ar fi cea dintre actele normative care conțin reguli aplicabile unei categorii de subiecte de drept, și actele individuale care se aplică numai destinatarilor individuali ai contractului și care le produc autorilor raporturilor stupori puternice, marcate grafic prin mai multe semne de exclamare și de întrebare, lucru pe care puteți să-l constatați de altfel și în raportul pe care-l aveți în față.

În ceea ce privește afirmația din raport potrivit căreia Ordonanța nr.101/2007 nu a fost însușită de ministrul justiției, țin să vă atrag atenția că, potrivit art.108 alin.(4) din Constituție, actele Guvernului se semnează de primul-ministru și se contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare. Ministrul justiției nu are, potrivit domeniului său de competență, atribuții privind explorarea resurselor minerale și, în consecință, conform textului constituțional sus-amintit, semnătura sa nu era necesară în cazul Ordonanței nr.101/2007 pentru că nu are obligații privind punerea în executare a acestui act normativ.

Cât despre procedurile de elaborare și avizare a actului normativ, acestea s-au făcut cu respectarea prevederilor legale, ministrul justiției acordând avizul de legalitate respectivului act normativ.

În ceea ce privește acuza potrivit căreia în cazul adoptării Ordonanței nr.101/2007 exista obligația legală de a elabora un studiu de impact, vă atrag atenția că referitor la această afirmație potrivit căreia ar fi fost flagrant încălcate dispozițiile art.31 din Legea nr.24/2000, întrucât nu s-a respectat obligativitatea elaborării studiului de impact, se remarcă foarte clar faptul că ea a fost făcută fără o studiere atentă a legislației în vigoare. Dacă s-ar fi avut în vedere legislația existentă, s-ar fi văzut foarte clar că studiile de impact sunt definite amănunțit prin noul articol din care citează și autorii raportului comisiei de anchetă atunci când prezintă caracteristicile unui studiu de impact.

Cu toate acestea, nu trebuia trecut cu ușurință peste faptul că în art.1 din Legea nr.49/2007, care modifică art.29 din Legea nr.24, adăugându-i o nouă literă, se precizează actele normative pentru care este necesar studiul de impact, și anume: proiectele de lege de importanță și complexitate deosebită, proiectele de lege asupra cărora Guvernul și-a angajat răspunderea, precum și proiectele de lege de aprobare a ordonanțelor emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare și supuse aprobării Parlamentului.

După cum puteți observa, legea nu prevede obligativitatea elaborării unor studii de impact în cazul ordonanțelor de urgență, așa cum a fost cazul Ordonanței nr.101/2007, iar afirmațiile autorilor raportului cu privire la pretinsa încălcare flagrantă a legii, apar ca fiind hazardate și nebazate pe analiza aprofundată a legislației.

În ceea ce privește acuza privitoare la faptul că prin nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern nr.1446/2008 au fost prezentate în mod deformat date și informații, aici, pot să vă spun că raportul atinge comicul absolut atunci când pentru a dovedi afirmația de mai sus, autorii documentului folosesc date actualizate pentru a combate datele reținute în nota de fundamentare și care erau bazate pe raportările din august 2007, data încheierii acordului.

De altfel, diferența dintre datele existente în nota de fundamentare și datele prezentate comisiei este determinată de faptul că Sterling, la data semnării acordului de concesiune, a avut dreptul de a executa lucrări de explorare.

Astfel, în ceea ce privește ultima secțiune din raport, conform căreia ANRM a negociat în mod defectuos și a semnat un act juridic - contract comercial de drept privat internațional - păgubitor pentru România, deși s-a aflat în posesia răspunsului scris al Ministerului Afacerilor Externe prin care i se recomanda să nu negocieze și să se abțină de la acte care ar fi putut fi interpretate împotriva noastră pe toată perioada soluționării diferendului cu Ucraina, vreau să vă spun că și această afirmație este falsă, fiind contrazisă de conținutul adresei prin care se exprimă foarte clar poziția Ministerului Afacerilor Externe. Astfel, potrivit adresei pe care cu toții o aveți la dispoziție, din 10 octombrie 2007, Ministerul Afacerilor Externe precizează următoarele: "În conformitate cu acordul conex tratatului politic de bază româno-ucrainean din 1997, până la realizarea unei soluții de delimitare a platoului continental, părțile contractante se vor abține de la exploatarea resurselor minerale ale zonei de delimitat."

O interpretare per a contrario a acestei clauze relevă faptul că părțile pot întreprinde activități de explorare a resurselor existente în perimetrul marin supus procesului de delimitare între cele două state. Prin urmare, în situația în care compania Sterling urmează să efectueze strict operațiuni de explorare a depozitelor de petrol din zona menționată, astfel de activități nu vin în contradicție cu prevederile acordului conex, chiar dacă executarea lucrărilor respective se realizează în interiorul limitelor perimetrului aflat în dispută.

Având în vedere toate aceste obiecții pe care vi le-am prezentat detaliat mai înainte, vă solicit, de fapt, vă rog, ca la acordarea votului asupra acestui raport să țineți cont și de precizările pe care noi le-am făcut.

Mulțumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Urmează dezbateri din partea grupurilor parlamentare. Timpul afectat fiecărui grup parlamentar calculat la 20 de secunde pentru fiecare membru, se prezintă astfel: PD-L - 38 minute; PSD+PC - 38 de minute; PNL - 22 de minute; UDMR - 7 minute și minoritățile naționale - 6 minute.

Din partea Partidului Democrat Liberal, îi dau cuvântul domnului Negruț Clement.

Domnul Clement Negruț:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Constat, prin atitudinea și poziția membrilor Partidului Național Liberal, atât în media, cât și în poziția prezentată mai înainte de la această tribună, că se încearcă inducerea faptului că comisia de anchetă și-a desfășurat activitatea în mod incorect. Automat, și raportul întocmit de această comisie este de dorit de către Partidul Național Liberal să fie unul incorect.

O să punctez în câteva idei, încercând să demontez ceea ce colega noastră a spus de la această tribună.

Comisia de anchetă în cazul Sterling a fost validată de votul plenului Camerei Deputaților, deci a avut atât autoritatea legală, cât și morală și instituțională de a verifica modul în care autoritățile statului român au apărat interesele României. O să vedeți în scurtul meu discurs că o să folosesc de foarte multe ori cele trei cuvinte: interesele statului român.

Este de înțeles până la urmă poziția dumneavoastră în dorința de a apăra pe cei care probabil vor fi găsiți vinovați pentru ceea ce s-a întâmplat.

Activitatea comisiei, din punctul meu de vedere și din punctul de vedere al Partidului Democrat Liberal, s-a desfășurat corect, fără a se încerca să se stabilească vinovați și vinovății. Și pe baza audierilor atât a reprezentanților societății Sterling, cât și ai ANRM-ului, s-a constatat faptul că interesele statului român n-au fost apărat în mod corect.

Îmi mențin declarația pe care am făcut-o în plenul comisiei de anchetă la momentul în care au fost audiați conducătorii societății Sterling și spuneam la acel moment că noi nu aducem nici o acuzație acestei societăți, ci vom verifica modul în care cei care erau îndrituiți să facă acest lucru, în speță, să apere interesele statului român, nu au făcut-o.

Sunt surprins de atitudinea colegilor liberali prin, o s-o numesc opinie, încercând să demonteze într-un mod strict juridic concluziile raportului unei comisii de anchetă, încă o dată, aprobată de către dumneavoastră. Mă surprinde totodată și poziția societății Sterling care asemenea raportului prezentat în așa-numita opinie a Partidul Național Liberal, prin aceleași metode strict juridice demontează pas cu pas concluziile și datele raportului comisiei de anchetă în cazul Sterling.

În niciun moment membrii comisiei de anchetă nu au contestat experiența și, dacă vreți, reputația acestei societăți. Dimpotrivă, sunt de acord cu ceea ce se spunea în preambulul adresei înaintate Camerei Deputaților de către societatea Sterling, România are nevoie de parteneri serioși, dar noi nu putem să trecem cu vederea faptul că autoritățile statului nu apără interesele statului român.

O să fac o scurtă referire la această prezentare a materialului denumit în continuare opinia. Sunt un pic, dacă vreți, nu neapărat consternat, dar un pic deranjat de faptul că în cadrul conflictelor de interese este prezentată dușmănia între un deputat al Partidului Democrat Liberal și fostul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu. Nu știu dacă era demn de remarcat acest lucru într-un material pe care să-l prezinți în cel mai înalt for al României.

Închei prin a susține de la această tribună că această comisie de anchetă și-a desfășurat corect activitatea, a prezentat un raport corect pe baza declarațiilor, materialelor puse la dispoziție atât de către societatea Sterling, cât și de către autoritățile statului român și constatăm că, în urma acestor materiale și acestor declarații, statul român a fost prejudiciat, iar cei care au făcut acest lucru sau se fac responsabili de acest lucru, nu noi suntem cei care spunem asta, ci justiția, să răspundă.

Nu-mi închei alocuțiunea fără a vă spune că la data de 23.06.2009, DIICOT la nivel național a început ancheta penală în cazul Sterling. Adresa prin care suntem informați de acest lucru a sosit la Comisia pentru industrii în data de 30.06.2009, deci, se pare că ne aflăm pe drumul cel bun.

Vă mulțumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PSD există intervenții? Doamna Aura Vasile.

Doamna Aurelia Vasile:

Mulțumesc, doamna președinte.

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat și Partidului Conservator își însușește ceea ce reprezentanții grupului au semnat pe raport. Deci, însușim politic ceea ce colegii noștri au prezentat și au semnat. Vom vota raportul.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Îi dau în continuare cuvântl domnului Cristian Adomniței, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Am să încep cu o singură referire la ceea ce a afirmat anterior colegul nostru, domnul deputat Negruț, de la PD. Repetăm ce am scris în opinia separată: am cerut insistent ca la audieri să fie chemat, spre exemplu, și domnul Găbudeanu, președinte al ANRM la data încheierii actului adițional, lucru care nu s-a întâmplat, nu așa cum ați afirmat dumneavoastră.

Am să încep prin a vă spune că mă voi referi la două lucruri: primul, motivația pe care eu o bănuiesc la inițierea în primul rând a comisiei și la redactarea în această formă a raportului, și în al doilea rând, voi comenta doar două aspecte care mi se par cele mai importante din cadrul raportului, așa cum a fost el votat de parlamentarii PSD și PD-L din cadrul Comisiei pentru industrii.

La motivație, singura pe care o găsesc pozitivă este doar dorința președintelui comisiei de a-și face capital de imagine, lucru care ar fi de înțeles pentru un parlamentar. În rest...

Pot să mai spun alte trei motivații pe care eu, ca participant în cadrul audierilor le-am găsit și pe care vreau să vi le împărtășesc. Prima este dorința domnului deputat Iulian Iancu, președintele comisiei pentru industrii, astăzi, și al comisiei de anchetă, de a șterge efectele nedorite produse de Legea petrolului, lege inițiată de domnia sa ca secretar de stat în Ministerul Economiei și Comerțului în 2004. Astăzi, concret, domnul deputat Iancu încearcă să repare ceea ce a greșit secretarul de stat Iancu în 2004.

A doua, ar fi dorința recunoscută de a autorii raportului în cadrul audierilor la comisie, de a introduce cu forța un alt partener într-un contract comercial, respectiv ROMGAZ. Eu, personal, și nici colegii mei nu suntem avocații Companiei Sterling. Ne pare că am ajuns la acest for să vorbim în schimb despre atacarea Guvernului Tăriceanu și a acestei companii și, prin urmare, să nu se facă confuzie, noi nu reprezentăm aici această companie, dar am sentimentul că președintele comisiei și autorii raportului folosesc această cercetare și instituția Parlamentului pentru a interveni într-un contract comercial într-un stat de drept.

A treia motivație este cea de a ataca și a diaboliza Ordonanța nr.101, care nu făcea altceva decât mărea de mii de ori sau zeci de mii de ori redevențele pentru toate resursele solului și subsolului, cu excepția petrolului și gazelor, unde prin contractul PETROM Guvernul nu putea interveni. Repet, contractul PETROM, și redevențele așa-zis anterior neserioase, de 13,5%, au fost întocmite de secretarul de stat Iulian Iancu, și noi nu puteam interveni asupra lor. Aici se vede în schimb, la modul cum a fost aprobată până la urmă în comisie și apoi în Parlament în sesiunea care a trecut Ordonanța nr.101, schimbată în fond, și se vede de fapt frăția PD-L-PSD.

Pentru că ordonanța mărea de mii de ori redevența la marmură și granit, spre exemplu, și, respectiv, modul în care se calcula plata redevenței la marmură și granit, respectiv, la volumul de producție extrasă și facturată - un lucru foarte ușor de urmărit pentru orice inspector ANAF.

Astăzi, Ordonanța nr.101 a fost schimbată de către PSD și PD-L și a redus redevențele introduse de Ordonanța nr.101 și a schimbat și forma de calcul: în loc de a calcula redevența la factura emisă de compania exploatatoare, s-a introdus conceptul de unitate minieră și o imposibilitate, de fapt, de a urmări în șantier cât s-a extras. În niciun caz nu mai sunt urmărite facturile de la compania care extrage.

Vă invit, dragi colegi, - și să știți că mă voi ocupa de acest lucru - ca, peste un an de zile de astăzi înainte, tot de la această tribună, să discutăm împreună cât s-a încasat din redevențe în anul 2008 pe marmură și granit de către Statul Român și cât s-a încasat de la intrarea în vigoare a acestei Ordonanțe nr.101 în forma adoptată de dumneavoastră, pentru următorul an fiscal și să vedem cine a avut mai multă dreptate și cred că din acel moment nu veți mai putea spune nimic despre Ordonanța nr.101 pe care astăzi, cu atâta dăruire, vă străduiți să o diabolizați. Ea nu avea nicio legătură cu așa-zisul contract Sterling.

Și acum mă voi referi pe fond la două chestiuni din contract, care mi se par mie cele mai importante, de fapt, respectiv acuzația modificării contractului din acord petrolier de împărțire a producției la unul de exploatare-dezvoltare și explorare petrolieră.

În speță, acordul de concesiune, de fapt Actul adițional nr.11 invocat aici, a fost încheiat în baza dispozițiilor acordului inițial, din 1992, dat de Guvernul Stolojan și având în vedere dispozițiile Legii petrolului nr.238 din 2004 inițiată de secretarul de stat și Ministerul Economiei, de la acea vreme, domnul Iulian Iancu și Ministerul PSD al Economiei, precum și modificarea cadrului legal în materie fiscală determinată de integrarea României în Uniunea Europeană.

Prin această integrare, Guvernul a fost obligat să aducă legislația în materie fiscală în concordanță cu normele europene, iar, în acest sens, a trebuit să elimine toate facilitățile fiscale acordate unor operatori economici prin acte normative anterioare.

Prin acordul inițial din 1992, statul român a acordat titularilor acordului facilități fiscale prevăzute de Legea nr.66 din 1992. Prin abrogarea acestui text de lege, precum și a tuturor actelor normative ulterioare care prevedeau facilități fiscale, raportul dintre părți nu mai era cel din 1992. În schimb, potrivit art.25 din acordul inițial, în cazul apariției unor contradicții între acest acord și legislația în vigoare la un anumit moment dat, Sterling, în calitatea sa de contractor, putea solicita la alegere statului două lucruri - pe primul sau pe al doilea. Primul: inițierea unei acțiuni legislative reparatorii - lucru foarte greu de realizat, pentru că era deja legislația Uniunii Europene care prevenea acordarea de facilități în continuare - și al doilea, care s-a și folosit: negocierea, în vederea amendării acestui contract, în sensul aducerii Sterling în aceeași poziție în care s-ar fi aflat în condițiile acordului inițial.

Având în vedere aceste aspecte, Sterling s-a adresat ANRM, în ianuarie 2007 și a solicitat modificarea acordului inițial în sensul încheierii unui acord de concesiune, potrivit Legii petrolului, inițiată de domnul Iancu. Aceasta a fost pornirea acestui vestit act adițional nr.11.

Și al doilea punct important pe care-l consider ca fiind greșit în raportul comisiei de anchetă este cel în legătură cu acuzația că doar prin promovarea Ordonanței nr.101 a fost posibil acel act adițional nr.11.

Repet încă o dată: Actul adițional nr.11 a fost făcut în 24 august 2007. Ordonanța a fost dată în 8 octombrie.

Această ordonanță, repet, a avut două scopuri: să ridice nivelul redevențelor datorate statului și să permită acestuia să intervină în contractele în care avea clauze defavorabile, dar care au fost bătute în cuie prin Legea petrolului.

În acest sens, ordonanța a abrogat sau modificat articole, respectiv art.31 pct.(2), care prevedea aplicarea clauzelor favorabile titularului contractului (și care a fost abrogat) și art.611: prevederile acordurilor aprobate de Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată în condițiile în care au fost încheiate. Aceste două prevederi, articole au fost abrogate de Ordonanța nr.101 făcută de Guvernul Tăriceanu.

Un alt articol care se modifica era articolul 31 care, din forma: "În situația în care, pe parcursul realizării operațiunilor petroliere apar situații care nu au putut fi prevăzute la încheierea acordului, cu excepția prevederilor care au dus la câștigarea concursului public de ofertă, părțile, de comun acord, vor încheia acte adiționale care vor intra în vigoare la data aprobării lor de către Guvern". Așa arăta ordonanța inițială, a articolului din lege inițial, care a fost modificat de ordonanță și modificarea suna așa: "Modificarea acordurilor petroliere în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și de titulari".

Așadar, dragi colegi, dacă s-ar fi aplicat aceste modificări ale ordonanței noi, care este acuzată ca fiind dată ca să sprijine Actul adițional nr.11, acest act nu ar fi ajuns pe masa Guvernului, ci ar fi fost semnat de Sterling și ANRM, pentru că așa suna ordonanța făcută de Guvernul Tăriceanu. Mai citesc o dată: modificarea acordurilor petroliere în vigoare se realizează prin acte adiționale semnate de autoritatea competentă și de titulari - nu de Guvern.

Însă, datorită faptului că acel act adițional a fost semnat înainte de aprobarea acestei ordonanțe, când nu se puteau aplica efectele acesteia, el a urmat traseul prevăzut de Legea petrolului, nemodificată. Adică, trebuia să treacă prin aprobarea Guvernului.

Închei aici ceea ce am avut de spus. Sper că ați avut puterea și răbdarea să urmăriți, pentru că mai scurt de atât, mai lacunar de atât mă îndoiesc că se poate exprima un punct de vedere referitor la acest subiect complex.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Sunteți extrem de consecvent.

O să vă rog, din partea Grupului parlamentar al Uniunii Democrate Maghiare din România, să ia cuvântul.

Vă rog, domnule deputat, aveți șapte minute la dispoziție.

Domnul Antal István:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne-am adunat astăzi, în mijlocul verii, într-un moment când populația țării, în fața unei crize economice nemaiîntâlnite de generațiile actuale, așteaptă de la instituțiile responsabile - Parlament și Guvern - răspunsuri și soluții coerente prin care să încercăm împreună să găsim căile cele mai inteligente care dau speranțe celor care ne-au trimis în aceste funcții.

Ne-am adunat să dezbatem acest raport care, de fapt, prin activitatea comisiei, nu a făcut altceva decât a frânat una dintre cele mai valoroase soluții din cele necesare ale momentului - demararea unei investiții de circa 500 de milioane de euro într-un domeniu de interes național.

Personal, nu am votat pentru, la prezentarea acestui raport în comisie, având în vedere faptul că la prima întâlnire am fost informați - membrii comisiei - că vom primi un raport al Corpului de control al primului-ministru, care deja a început să lucreze la acest caz.

Vă informez că acest raport nu a ajuns la comisie și, de fapt, nu a lucrat o subcomisie, o comisie de anchetă, ci întreaga comisie, Comisia pentru industrii și servicii s-a transformat într-o comisie de anchetă și s-a lucrat timp de luni de zile, câteva luni de zile, fără să dezbatem alte legi mult mai importante care ar fi trebuit să fie aprobate de Parlament.

În timpul dezbaterilor, am solicitat audierea fostului premier, domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu, și a specialiștilor de la agenție nominalizați în raport, dar votul majorității nu a acceptat acest lucru.

Permiteți-mi să citesc explicația din raport: ținând seama de faptul că organele procuraturii competente s-au sesizat din oficiu cu privire la necesitatea cercetării modului în care s-a încheiat acordul, comisia a decis, prin vot majoritar, să nu audieze persoanele nominalizate prin acest raport, întemeindu-și prezumția de neîndeplinire sau, după caz, de îndeplinire defectuoasă a atribuțiunilor de serviciu numai prin examinarea și interpretarea documentației scrise avute la dispoziție.

Doamnelor și domnilor colegi,

Onorată asistență,

Fără să acord specialistului propus pentru funcția de președinte al unei agenții de importanță majoră, la vremea respectivă, de către PSD, PD sau PNL în perioada 1992-2008, acest specialist să aibă dreptul de a explica motivul pentru care, de altfel acoperit în totalitate de legislația în vigoare a momentului, a luat decizia de a semna actul incriminat, înseamnă, în percepția mea, de a nu te respecta pe tine însuți, având în vedere faptul că în comisia de anchetă majoritatea colegilor nu sunt filozofi. Desigur, nu mă gândesc la definiția epocală a domnului președinte Băsescu a filozofului, ci sunt considerați specialiști unii și în domeniul petrolier, pentru simplul motiv că mulți au condus cu competență, înainte de a deveni parlamentari, instituții importante ale statului.

Cred că dacă cei incriminați ar fi fost audiați, după explicațiile competente, comisia ar fi recunoscut faptul că nu-și are rostul, ceea ce, de altfel, rezultă și din mențiunea că organele abilitate s-au sesizat din oficiu, iar Parlamentul sau comisia Parlamentului nu înlocuiește instanța sau nu lucrează în paralel cu instanțele de judecată.

A mai fost un capitol cu privire la secretizarea documentelor. Și dați-mi voie să citesc acest capitol, pentru că mi se pare deosebit de interesant. În raport se precizează că: pentru a înlătura transparența cu privire la cunoașterea conținutului inițial din '92, agenția nu l-a înregistrat ca document secret, potrivit legislației în vigoare în materie, pentru ca autoritatea să monitorizeze respectarea regimului juridic special, iar, după apariția Legii nr.182 privind protecția informațiilor clasificate, i-a dat deliberat caracter de secret de serviciu, inclusiv acordul de concesiune, pentru a nu le oferi, astfel, accesul liber al cetățenilor la date de interes public major.

Domnilor colegi majoritari, transparență egal cu secret pentru dumneavoastră, sau, dacă o instituție respectă legislația, în speță Legea nr.182, comite un abuz? Față de cine? Dacă din 2002 documentul a fost trecut la secret, atunci, instituția abilitată, respectiv în 2007 sau în 2008, când s-au comis presupusele abateri, ar fi trebuit să se autosesizeze. Nu a făcut-o. Nu v-ați întrebat de ce, pentru că abuzul respectiv sau încălcarea legii nu s-a produs.

Și mai este un capitol care face trimitere la incompetența celui care deține contractul, că nu ar fi probat, în cei 17 ani, că are capabilitate financiară și tehnică. Am solicitat și am primit cu toții din comisie un material despre firma respectivă care, printre altele, deține licențe și în Marea Nordului, partea ce aparține Marii Britanii.

Și vă rog să mă urmăriți cu atenție că firma mai deține un acord de concesionare pentru Sud-Craiova, deținut din 2000, respectiv forare, explorare Cetățuia din 2005 și forare Piscul Sadului, în 2007.

Care va să zică, în perimetrul Sud-Craiova are capacitatea tehnică de a se ține de contracte, pentru că în raport, nici pomeneală de această activitate benefică. Și un amănunt nu lipsit de importanță, respectiv adresa agenției, în care i se atrage atenția titularului să nu execute operațiuni petroliere pentru la data hotărârii finale și irevocabile a Curții de la Haga. Deci, toți participanții de la comisie au fost informați că, prin actul adițional 10, premergător celui incriminat, acordurile petroliere din perimetrele aflate în zona de discuție au fost suspendate până la data soluționării spațiilor în litigiu. Deci, de acum, se știe și data - până la data de 3 februarie 2009. Ce anume trebuia să facă, deci, firma? Să cheltuiască bani pe riscul ei în continuare sau să înceapă investiția de exploatare în mod ilegal?

Totuși, să fiu corect până la capăt, menționez și câteva capitole pozitive din raport. La pag.26, lit.n), se precizează că este nevoie de atenționarea severă a Guvernului, Guvernului actual, cred, de către Parlament, pentru a nu mai reglementa prin instituția delegării legislative abuziv, fără temei constituțional, unele acorduri.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, o să vă rog să încheiați. Timpul dumneavoastră s-a epuizat.

Domnul Antal István:

Vă mulțumesc. Am primit încă două minute de la colegii mei liberali și termin imediat.

Domnul Ioan Oltean:

Ca să primiți, trebuie să fiu eu informat, domnule deputat. Eu nu am fost informat de acest transfer de timp.

Domnul Antal István:

Vă mulțumesc. Imediat termin.

Deci, domnilor, după cele 6 luni, din analize rezultă că și acest Guvern a eliberat sute de ordonanțe de urgență, dintre care unele deja au fost considerate neconstituționale. Credeți că, de acum încolo, Parlamentul se va transforma în comisii care vor verifica activitățile din decursul celor 6 luni sau, în continuare, vom lucra așa? Vă rog să observați că batem pasul pe loc. Am pierdut 6 luni, după decizia de la Haga și grupul nostru așteaptă soluții, și nu comisii; soluții și un Parlament care să dezbată legi atât de necesare țării.

Am și eu o concluzie oarecum personală. Am avea nevoie de un ghid să ne dăm seama cine cu cine mai este în coaliție. Nu se mai știe cine în cine are încredere.

Venind astăzi către Parlament, am spicuit printre ziarele de astăzi și vă redau gândurile unui redactori, gânduri care reflectă starea în care ne aflăm astăzi: justiția pare axa centrală în jurul căreia se învârte toată România. Începerea urmăririi penale a foștilor și actualilor miniștri, a fostului premier...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă rog să vă încheiați cuvântul. Vă rog frumos.

Domnul Antal István:

Deci, domnilor, vă rog din suflet să ne aplecăm asupra legilor care ne așteaptă și să dăm o mână de ajutor tuturor celor care ne-au trimis aici, să încercăm să ieșim din acest impas.

Pentru aceasta, vă urez succes. Noi nu vom vota acest raport și vă urez să trăiți la anul puțin mai bine!

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, liderul acestuia, domnul deputat Varujan Vosganian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Cred că suntem colegi de suficient de mult timp, ca să știm cum ne cheamă.

Domnul Ioan Oltean:

Scuze pentru...

Domnul Varujan Pambuccian:

OK. Acceptate.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Uite că am ajuns la un lucru pe care-l semnalam acum o lună. Totul începe să semene din ce în ce mai mult cu ce vedeam în România la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX, când liberalii și conservatorii erau într-o luptă absolut de genul ăsta. Și vreau să vă spun că după ședința de astăzi a grupului nostru parlamentar, hotărârea noastră este următoarea: luând în considerare faptul că fiecare dintre aceste acțiuni care s-au petrecut până acum, au avut specificul ei, o neuniformitate extraordinară, am văzut în unele rapoarte date sentințe, în alte rapoarte chemat Guvernul să facă nu știu ce. Noi ne reafirmăm încrederea în asemenea chestiuni strict în puterea judecătorească, care este chemată exact pentru lucruri de genul ăsta să se pronunțe.

De asemenea, - și cred că este foarte important să reafirm de aici lucrul acesta -, noi nu suntem un grup partizan. Nefiind un grup partizan, în această perioadă, în care ne simțim ca într-un imobil care arde și în care nimeni nu se gândește să ia o găleată de apă și să-l stingă și toată lumea se bate cu toată lumea, noi nu vom participa la niciuna dintre formele de luptă de genul ăsta, pe care le considerăm forme de luptă politice, de acum înainte cel puțin atât timp cât lucrurile vor continua să se anunțe în acest fel. Asta nu înseamnă că nu vom fi de acord cu orice solicitare care va veni din partea puterii judecătorești, pentru că, evident, suntem interesați ca lucrurile acestea să fie făcute cu obiectivitate, cu absolut toată știința de drept pe care o au cei din puterea judecătorească și cu toată normalitatea pe care o presupune un sistem constituțional, democratic al unei construcții în care credem și care este statul de drept.

Nu vrem să ne substituim în niciun fel acestei puteri și nu vrem să obstrucționăm, ba, dimpotrivă, vom fi de acord, de fiecare dată când puterea judecătorească va solicita Parlamentul, vom fi de acord să o sprijinim. Până atunci, nu vom mai participa în niciuna din comisiile de acest fel. Este hotărârea grupului nostru. Adineauri am fost solicitați pentru o nouă comisie care se pune la capăt, să mai dăm un membru. Îl nominalizasem pe domnul Grosaru, dintr-un singur motiv: a fost ultimul care a intrat în sală și toți ceilalți colegi spuseseră "nu" până în acel moment. Dar, acum îi retragem nominalizarea și - nu-i o glumă ce spun acum - puteți conta pe toată obiectivitatea noastră. Avem un om aici care de foarte mult timp este în Parlament și știe foarte bine să numere voturile. Pentru că sperăm să nu ajungem în situația în care nu contează cine votează, contează cine numără voturile.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat Pambuccian. Încă o dată, scuze și un purcel de sărbătorile de iarnă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aaa, un drept la replică din partea președintelui Comisiei pentru industrii și servicii.

Domnul deputat Iancu. Vă rog.

Domnul Iulian Iancu:

Stimați colegi,

Am să mă adresez în primul rând colegilor liberali și pentru a-i asigura de faptul că în atitudinea mea nu a existat nicio secundă intenția de a urmări în mod personal pe cineva anume sau, mai mult, de a rezolva o problemă personală cu Partidul Național Liberal. Nu există nimic de acest gen, cu atât mai puțin cu persoanele implicate. Chiar nu există nicio modalitate de controversă, de conflict.

În consecință, stimați colegi, am ascultat și astăzi. În analiza noastră s-au adus argumente pro și contra. S-a încercat a se sugera că în mod personal urmăresc capital politic, sau că doresc să repar anumite greșeli ale trecutului.

Stimați colegi,

În esență, foarte scurt: tot ceea ce s-a spus astăzi aici ar fi fost valabil dacă nu ar fi fost realizate în comisia de anchetă acele investigații și nu ar fi fost probate cu documente faptul că - și vă spun în sinteză: faptul că statul român a fost scos dintr-un contract din care avea dreptul, deținea 45%, statul român avea dreptul asupra tuturor activelor realizate de investitor, statul român ar fi avut, fără niciun risc și fără nicio investiție, dreptul la zăcăminte, probate în comisia de anchetă a fi la nivelul a 278 de milioane de tone de țiței, în condițiile în care nota de fundamentare era zero; 57 de miliarde de metri cubi de gaze, în condițiile în care nota de fundamentare erau 2 miliarde. S-a constatat acest lucru. S-a constatat, de asemenea, și cred că este și în interesul colegilor liberali, că Agenția Națională nu și-a desfășurat corect activitatea. Nu a existat niciun control în toți acești ani. Statul român nu a fost reprezentat corect. Acestea sunt concluziile și cred că toți suntem interesați, inclusiv cei care la un moment dat, au avut parte de o informare. Poate că informarea respectivă nu a fost corectă atunci.

De ce acum deturnăm și mutăm totul la atac la persoană? S-a spus aici că există un conflict, că s-a deschis o acțiune în instanță. Vreau să vă spun, pentru calomnie. Da, în februarie, putea fi considerată calomnie. Acum, la sfârșitul anchetei, nu mai este cazul. Probele, datele, informațiile confirmă întru totul și este invocat în continuare acest argument. Vreau să vă spun că instanța la care a fost înaintată această acțiune de calomnie este instanța sectorului 4. Eu locuiesc, împreună cu domnul Călin Popescu- Tăriceanu, pe aceeași scară, în sectorul 6. Deci, știa foarte bine unde locuiesc și putea să înainteze la sectorul 6. S-a înaintat la sectorul 4. Instanța și-a declinat competența și, cu toate acestea, eu sunt acuzat că tergiversez și că încerc să prelungesc în mod inutil o discuție în instanță.

Eu asta vreau să vă spun în final: nu are nicio legătură, nu am nicio problemă de natură personală cu niciun membru al Partidului Național Liberal și cred că sunt primii interesați să aflăm adevărul despre modalitatea în care a fost gestionat acest contract și, în final, scos statul român din drepturile pe care le-a avut.

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Continuăm șirul luărilor de cuvânt. Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul deputat Lucian Bode. Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Lucian Nicolae Bode:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să fac câteva aprecieri pe marginea raportului prezentat aici de către domnul președinte al Comisiei pentru industrii și servicii, domnul Iulian Iancu. Nu vreau să fac nicio referire asupra opiniei separate prezentate de colegii liberali.

Onorat auditoriu,

Sunt aproape 20 de ani de la revoluția care a marcat ieșirea României din întunericul comunismului și de când am făcut primii pași spre ceea ce ne plăcea să numim azi - capitalism sau economie de piață. Și, cum de altfel era și firesc, am optat pentru privatizarea majorității sectoarelor importante din economie, cu un singur scop: eficientizarea acestora și asigurarea bunăstării generațiilor următoare. Cu toate acestea, spre dezamăgirea milioanelor de români cărora le cerem susținerea, cu ocazia alegerilor, de cele mai multe ori, nu am reușit acest lucru.

Traversăm o perioadă dificilă din punct de vedere economic, o perioadă în care resursele financiare, atât de necesare diminuării efectelor crizei economice, sunt limitate și nu putem să nu reflectăm asupra greșelilor din trecut.

Am privatizat sectoare, precum cel metalurgic, sau siderurgic, iar acum sindicatele, reprezentanții celor care sunt direct și imediat afectați de aceste demersuri, cer transparență referitor la aceste privatizări. Am privatizat PETROM, așa cum numai noi putem să o facem - împotriva propriilor noastre interese.

Am atribuit dreptul de concesiune pentru explorare, dezvoltare și exploatare petrolieră în perimetrele 13 Pelican și 15 Midia, Companiei Sterling Ltd. Resources, iar speculațiile pe această temă nu au întârziat să apară.

Recent, s-au încheiat lucrările subcomisiei de anchetă parlamentară pentru ultimul caz aflat în discuție, și anume Sterling.

În calitate de membru al Comisiei pentru industrii și servicii, în calitate de membru al subcomisiei de anchetă, dar mai ales în calitate de parlamentar tânăr, aflat la primul mandat, am crezut, încă de la bun început, în reușita acestui demers. După zeci de ore de audieri, în care atât reprezentanții ANRM, cât și cei ai Companiei Sterling, au avut posibilitatea de a-și expune și fundamenta poziția, după studierea legislației în vigoare, a istoricului acestui caz și documentația pusă la dispoziție de părțile implicate, subcomisia de anchetă a redactat și aprobat, cu majoritate de voturi, Raportul nr.23/2009. Și așa cum fiecare dintre dumneavoastră ați văzut în conținutul acestui raport, ceea ce ne dorim în primul și în primul rând este renegocierea.

Ceea ce ne dorim este ca România să nu piardă din nou, este ca românii să obțină beneficii de pe urma acestui acord și să nu ne predăm în fața intereselor unei anumite părți oligarhice care dăunează intereselor României.

În niciun caz nu trebuie să repetăm greșelile făcute anterior, cum este cazul privatizării PETROM, care din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai prejudicioase acorduri încheiate de reprezentanții României.

Scopul intervenției mele nu este acela de a acuza pe cineva anume de rea intenție sau de urmărire a altor interese decât interesele statului român, cu toate că poate atât eu cât și alți colegi de-ai mei am fi îndreptățiți să o facem.

Scopul meu nu este acela de a oferi un aport la condamnarea unor factori decizionali pentru Acordul Sterling. Scopul meu este, stimați colegi, de a vă convinge pe dumneavoastră că acest demers trebuie să continue. Trebuie să continue, trebuie să constituie un precedent pentru reanalizarea altor cazuri de lezare a intereselor țării noastre.

Trebuie să ne atragă atenția asupra unor decizii anterioare, care nu numai că ne-au afectat în acel moment sau ne afectează în prezent ci, mai mult, vor marca profund anii ce urmează.

Fac apel, așadar, la responsabilitate și vă îndemn să susțineți inițiativa noastră, repet, pentru că principalul beneficiar real al Acordului Sterling trebuie să fie statul român și nimeni altcineva.

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat mai dorește cineva? Nu.

Atunci urmează Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal. Nu mai avem vorbitori. UDMR-ul și-a epuizat... A, vă rog! Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

Pentru stenogramă, numele meu e Daniel Budurescu.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dacă-mi puteți spune, domnule președinte, câte minute mai are Grupul nostru liberal?

Domnul Ioan Oltean:

Mai aveți 12 minute minus 2, cât a consumat UDMR-ul. 10 minute mai aveți.

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

10 minute. Vă mulțumesc. Este mult prea destul.

Aș putea începe spunând că tot acest scandal Sterling este pur și simplu politic plus că este plin de mistificări. Dar, dacă spun acest lucru, care prea de multe ori a fost afirmat, când oamenii politici au fost acuzați de ceva, atunci probabil că nu mă va crede nimeni.

Dar, în ceea ce vreau să vă spun astăzi, chiar sunt sigur că o să deziluzionez pe câțiva dintre dumneavoastră. Într-adevăr, nu s-a furat, nu s-a devalizat nimic, cel puțin din acest contract Sterling.

Am constatat bunele intenții, măcar declarative, ale membrilor din comisie și le iau așa cum au fost ele expuse, dar îmi rămân o serie întreagă de întrebări. Și anume, au fost doi reprezentanți atât ai ANRM-ului, cât și ai Companiei Sterling care au depus la comisie.

Amândoi s-au situat pe aceeași poziție, și anume, legalitatea Actului adițional 11, de care discutăm. Nu știu cum se face că, din acele declarații ale lor, comisia a preluat exact negativul acestei situații și a prezentat un raport plin de minciuni.

Și dacă pe reprezentantul Sterling care îmi închipui că în opinia unora este reprezentantul capitalismului sălbatic care a venit în România să sugă sângele poporului, cu toate că prin anii 1992 am văzut legea de încurajare a investițiilor străine, semnată și de răposatul Bârlădeanu și de domnul Marțian (eram acolo în Senat când s-a semnat acest lucru), să zicem că Sterlingul ar fi o parte interesată și atunci îl dăm la o parte. Rămâne domnul Mărăcineanu, care a venit la comisie cu niște documente. Și, cu permisiunea dumneavoastră, pentru că am și acele aproape zece minute, o să vă citesc ce anume materiale a lăsat la comisie, la toți membrii comisiei, domnul Mărăcineanu.

Și anume: "Prezentarea diferențelor dintre cota parte de producție ce revine statului român și redevența din actele adiționale, respectiv contractul de explorare, exploatare și împărțire a producției de petrol și gaze și contractul de concesiune cu plata unei redevențe". Adică, sunt două tipuri de contracte: unul de concesiune, care înseamnă plata unor redevențe și altul de explorare și de împărțire a producției.

Vreau neapărat să fac o precizare, poate că nu s-a înțeles, poate că nu se știe, poate intenționat nu s-a precizat. În clipa în care statul român primește 45% din eventuala producție de gaze și petrol, statul român trebuie să dea înainte de aceasta 45% în dolari sau euro din costul operațiunilor. Nu vine nimeni, nici Sterling, nici altă companie, din dragoste pentru pământul românesc sau pentru litoralul Mării Negre, să spună: "Vă dăm pe gratis acești 45%!". Nu! Pentru aceștia noi trebuie să plătim, chiar înainte de a se produce această exploatare.

Și citez din ce ne lasă domnul Mărăcineanu. Domnul Mărăcineanu, repet, a fost numit de către domnul prim-ministru Boc în februarie anul acesta. "Practica internațională aplicabilă în industria petrolieră și literatura de specialitate menționează două categorii majore de acorduri petroliere: acordul de concesiune de tip taxe, redevențe, acordul de explorare și împărțire a producției EPSA".

Prima categorie este aplicată de majoritatea statelor dezvoltate, statele membre UE, ca și noi, chiar dacă nu suntem stat dezvoltat, iar a doua categorie este uzitată, în general, de țări din lumea a treia, net exportatoare de petrol, din care menționăm: Venezuela, Libia, Algeria, Indonezia, Kazahstan. Iar nu e cazul!

Ca regulă generală, o țară optează pentru unul din cele două tipuri de acorduri petroliere, își fixează cadrul legal și instituțional, funcție de opțiunea luată și aplică în exclusivitate acel tip de acord petrolier.

Deci, odată ce am schimbat un tip de acord în altul, prin Legea petrolului și prin privatizarea PETROM, ca o țară care se vrea în Uniunea Europeană, nu avem dreptul să mergem cu două măsuri. La ora actuală nu mai există un alt acord care să prevadă împărțirea producției. PETROM-ul, într-adevăr, cum a spus domnul președinte Iancu, acordă până la 30% statului român, dar pentru că Ministerul Economiei face parte din firma Petrom, pe când pe tot acordul se plătește redevență pentru ceea ce se scoate, petrol și gaze.

Următorul punct ar fi prezentarea domnului Gelu Mărăcineanu la comisie și declarația dânsului. Iar aici am un mare punct de întrebare, de ce membrii din comisie nu au sesizat următoarea declarație: "În anul 2007, la solicitarea Companiei Sterling, în baza unor discuții anterioare avute și cu reprezentanții Agenției Naționale de Resurse Minerale, se ia decizia de schimbare a contractului de explorare și împărțire a producției, într-un acord petrolier de explorare, dezvoltare, exploatare, care să fie așezat pe Legea petrolului nr.238/2004". Sunt cuvintele pe care le găsiți în stenograma domnului director Mărăcineanu.

Sunt derulate o serie de întâlniri, o corespondență foarte bogată în perioada respectivă, care conduc în final la semnarea Actului adițional nr. 11, care e aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.1446 din 2008.

Și acum, vă rog puțină atenție, poate și presa să preia acest paragraf: "Modificarea contractului comercial de explorare și împărțire a producției într-un acord petrolier a fost la data respectivă o procedură absolut normală și legală, pentru că o serie de prevederi financiare, o serie de legi care existau în vigoare în anul 1992 nu-și mai găseau aplicabilitatea". Deci, însuși domnul Mărăcineanu consideră această modificare o acțiune normală și legală.

De aici, sigur, fiecare poate să tragă concluziile sale, mă voi referi pe scurt la Ordonanța nr.101, de care s-a spus că ea a fost semnată după ce s-a trecut la modificarea acelui contract și vreau să spun că în 11 februarie 2009, în raportul pe care l-ați primit și dumneavoastră, nu se spunea absolut nimic de faptul că se modifică Legea petrolului și Legea minelor, pentru a se putea fura resursele țării, ci singura grijă a președintelui acestei comisii era faptul că, prin majorarea redevențelor, se crește costul infrastructurii și va scădea puterea de cumpărare a consumatorilor.

Aici m-aș referi la o altă afirmație, care spune așa: "Ne gândim la suprataxarea, supraimpozitarea acestor superprofituri obținute din exploatarea resurselor naturale, prin contracte dezavantajoase pentru țară". Suntem perfect de acord, cred că și dumneavoastră sunteți, este din emisiunea "Nașul" și este a domnului prim-ministru Boc din data de 5 februarie 2009.

Și ce observăm? Guvernul Tăriceanu a modificat, prin Ordonanța nr.101, aceste două legi în ideea de a majora niște taxe care se puteau majora, în afară de redevențele care erau bătute în cuie de către Legea petrolului. Și anume, "de la 5% la 10% din valoarea veniturilor brute realizate din operațiuni petroliere de transport" - comisia a eliminat acest paragraf, deci nu se va mai plăti nimic. Sau la art. 49 alin.(2) lit. c): "o cotă de 3% din valoarea venitului brut realizat din operațiuni de înmagazinare subterană a gazelor naturale urma să fie dată către stat". Comisia iar a eliminat aceste lucruri.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, vă rog să vă apropiați de sfârșit. Timpul dumneavoastră s-a epuizat.

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

Imediat termin!

...ca să ajung la Legea minelor, în care se spune că... am luat ceva la întâmplare, pentru piatră naturală de marmură - am găsit pe site-ul piatraonline.ro - prețul 1 euro pe kg, ceea ce revine pentru o redevență pe vechea Ordonanță Tăriceanu 15% din ea, aceasta înseamnă, la 800 de euro tona de piatră naturală de marmură, o redevență de 120 de euro. Mărinimos pentru anumiți oameni care se uită foarte des...

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, v-am anunțat că timpul dumneavoastră s-a epuizat și vă rog să vă încheiați intervenția.

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

Exact! Este doar de 3 euro! 3 euro față de 120, vedeți cât este văduvit bugetul țării.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 21 november 2019, 18:45
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro