Filip Georgescu
Filip Georgescu
Sittings of the Chamber of Deputies of September 16, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.111/25-09-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 16-09-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 16, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.59 Filip Georgescu - referire la opinii actuale privind criza economică;

 

Domnul Filip Georgescu:

În aceste zile, unele voci de pe meleagurile mioritice, și nu dintre acelea fără ecou politic, ci, dimpotrivă, dintre cele care se aud în mod frecvent de la microfoanele unor instituții fundamentale ale statului, afirmă că în România începe să se vadă luminița de la capătul întunecat al crizei economice. Economia - spun acești optimiști - va reveni pe creștere, dacă nu în acest trimestru, atunci în mod categoric o va face în ultimele trei luni ale anului 2009. În condițiile în care, neputând să-și plătească bugetarii din veniturile proprii, statul se împrumută la FMI, șansele unei asemenea prognoze sunt aproape nule. Dacă la sfârșitul anului trecut, când vântul recesiunii, venind de peste ocean, înfiora Europa, guvernanții noștri nu înțelegeau că România nu va fi ocolită de un asemenea flagel mondial, dacă reprezentanții actualei puteri n-au putut să întrevadă dimensiunile reale ale crizei economice, dar mai cu seamă, consecințele ei nefaste, iată că nici astăzi nu sunt în măsură să sesizeze când și cum vom scăpa de această plagă.

Criza nu bate deloc în retragere cum cred unii. Nici n-are motive, de vreme ce pârghiile care o țin ancorată în spațiul carpato-dunărean sunt extrem de viguroase. În această privință, datele furnizate de Institutul Național de Statistică sunt mai mult decât edificatoare. În trimestrul II al acestui an, economia a scăzut cu 8,7% față de perioada similară din 2008, cel mai mare declin (14,2%) fiind înregistrat în sectorul construcțiilor. Produsul intern brut a înregistrat în semestrul I al anului în curs o reducere de 7,6% în comparație cu nivelul atins în prima jumătate din 2008, diminuare cauzată de reducerea substanțială a volumului de activitate nu numai în ramurile industriale, ci și în agricultură, silvicultură și pescuit, în transporturi și servicii.

În acest an, mai bine de 100.000 de IMM-uri și-au suspendat activitatea, iar peste 60% dintre firme și companii au făcut disponibilizări de personal. De altfel, în luna trecută, comenzile noi din industrie au scăzut cu 20% față de nivelul atins în august 2008. Exporturile românești s-au topit pur și simplu, majoritatea firmelor românești reducându-și drastic activitatea în domeniul comerțului exterior.

Prăbușirea dramatică a economiei în primele opt luni ale acestui an a declanșat, după cum era și firesc, un val de disponibilizări, numărul șomerilor depășind astăzi 600.000, cu perspectiva de a crește în lunile următoare cu încă 100.000.

Diminuarea producției a determinat, de asemenea, scăderea veniturilor bugetare cu peste 5,5 miliarde de euro. Veniturile medii zilnice ale statului sunt astăzi de 100 milioane de euro, iar cheltuielile de 118 milioane de euro. Cum soluționează guvernanții acest deficit cotidian? Înainte de toate disponibilizează mii și mii de angajați, ca să reducă cheltuielile salariale, fără să țină seamă că șomerii nu mai plătesc impozit și, ca atare, încasările bugetare se vor reduce. Pe de altă parte, Executivul mărește impozitele, reactualizându-le în funcție de nivelul inflației sau creează altele noi, deși vehiculează permanent ideea relaxării fiscale. În ultimă instanță, singura salvare reală pentru guvern, din păcate una pe termen scurt, o constituie împrumutul de la FMI, pe care-l utilizează pentru soluționarea multor dificultăți. Scăderea veniturilor bugetare poate fi însă atât de dramatică în lunile viitoare, încât chiar și utilizarea în întregime a tranșei de la FMI să nu poată acoperi toate găurile bugetare.

Pe zi ce trece, criza este tot mai agresivă, dovedindu-se cu mult mai rea decât un război, cu tot cortegiul ei funest de nenorociri: prăbușirea producției, falimente, șomaj, dispariția creditului, înghețarea salariilor și pensiilor, scăderea puterii de cumpărare, șubrezirea sistemului sanitar, precum și incapacitatea clasei politice de a găsi soluții eficiente pentru reducerea efectelor nocive ale crizei. După modul în care s-a manifestat până acum, există toate șansele ca în ultimele trei luni ale anului criza să erodeze și mai puternic economia românească. În atare condiții, veniturile bugetare vor continua să scadă, iar posibilitățile Guvernului de a contracta noi împrumuturi din surse interne și externe se vor reduce în mod alarmant. Pe de altă parte, cheltuielile bugetare excesive vor conduce la neputința statului de a-și îndeplini obligațiile financiare asumate, ceea ce va atrage după sine incapacitatea de plată față de creditorii internaționali. Aceeași incapacitate de plată s-ar putea manifesta și față de salariați și pensionari, fapt care ar putea declanșa ample mișcări sociale.

Există toate șansele ca actuala criză economică mondială să modifice radical raportul de forțe pe plan internațional, să schimbe lumea sub raport politic, economic și social. România nu se va putea sustrage unor asemenea metamorfoze. Ne întrebăm, însă, în ce direcție se va îndrepta țara noastră în perioada post-criză? Se va angaja, cu toate forțele de care mai dispune pe drumul redresării sau va continua să rămână în cadrul degringoladei în care se zbate astăzi? Agenția de rating Mody's Investor Service încearcă să ne ofere un răspuns la aceste întrebări. Specialiștii săi au ajuns la concluzia că România va avea nevoie de 40 de ani ca să ajungă la nivelul economic al țărilor din Uniunea Europeană. Unii analiști autohtoni cred însă că o asemenea previziune este extrem de optimistă.

Cum poate să-și închipuie cineva că actualii conducători ar putea să scoată țara din criză în câteva luni, iar în 40 de ani s-o așeze în rândul țărilor occidentale, când România este înglodată într-o datorie externă uriașă, cum n-a mai fost niciodată în decursul existenței sale, când resursele sale naturale și industriale se află în proporție de 80% în mâinile capitaliștilor străini, când transporturile navale și feroviare au fost aproape lichidate, iar agricultura, care cu trei decenii în urmă se afla într-un uimitor proces de modernizare a fost readusă la stadiul de "subzistența" din timpuri medievale. Nici investițiile străine nu mai sunt în măsură să revigoreze economia noastră atât de ofilită.

În primele 6 luni ale acestui an, investițiile străine în țara noastră au scăzut cu aproape 43%. Cu totul alta ar fi fost situația dacă, în procesul de vindecare a rănilor grave pricinuite de actuala criză, ne-am fi putut bizui, în principal, pe propriul potențial economic și financiar, pe forțele autohtone. O asemenea posibilitate nu mai există însă pentru noi, întrucât aproape întreg patrimoniul industrial și financiar a fost vândut unor companii străine. De pe urma acestei intervenții, România a pierdut sume fabuloase. Compania Națională Petrom (atât extracția, cât și prelucrarea țițeiului) a fost vândută austriecilor de la OMV cu 668 milioane de euro, deși valoarea reală depășea 10 miliarde de euro. SIDEX Galați s-a vândut cu 25 milioane de euro Companiei indiene Mittal, statul român acordând, totodată, facilități de peste 1,2 miliarde de euro. Cât privește cota de valorificare a SIDEX, acesta depășea un miliard de euro. BCR, singura instituție bancară care mai funcționa cu capital de stat românesc și care realiza un profit de peste 280 milioane de euro, a fost vândută băncii austriece ERSTE BANK, la prețul de 3,75 miliarde de euro, din care România a încasat, corespunzător participației sale, 2,2 miliarde de euro, din care statul nostru a fost nevoit să acopere obligațiile angajate de defunctul BANCOREX. Să amintim, și în acest caz, că valoarea de piață a BCR era de peste 10 miliarde de euro. Așa s-au dus pe apa sâmbetei ALRO, IMGB, OLCIT, PETROMIDIA, marile combinate chimice, de ciment și materiale de construcții, șantierele navale, fabricile de zahăr, de mobilă, de confecții și multe altele. Dacă România ar fi dispus astăzi de întreg acest patrimoniu, cu siguranță că proiectele de redresare a țării ar fi avut o reală acoperire.

Nimeni în Europa nu și-a cedat resursele proprii așa cum am făcut-o noi!

Este greu să renaștem curând, când ne-a fugit de sub picioare postamentul pe care am fi putut să construim cu folos. Dar, în decursul existenței lor bimilenare, românii au trecut prin mari și numeroase încercări apocaliptice, reușind de fiecare dată să se ridice din propria cenușă. Să sperăm că și de această dată vom găsi acea înțelepciune de a ne ridica din nou, într-un consens general, de a acționa toți ca unul pentru triumful interesului național, de a o lua iarăși de la capăt, ca de atâtea ori în decursul istoriei.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 24 august 2019, 12:39
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro