Culiță Tărâță
Culiță Tărâță
Sittings of the Chamber of Deputies of September 16, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.111/25-09-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 16-09-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 16, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.60 Culiță Tărâță - discurs asupra stadiului în care se află în prezent agricultura României;

 

Domnul Culiță Tărâță:

După 20 de ani de tranziție, care au marcat trecerea de la o lume imposibilă la alta insuportabilă, România nu și-a mai putut păstra industria ei modernă, cu marile uzine și combinate metalurgice, constructoare de mașini, ori chimice, cu puternicele ei rafinării și instalații petrochimice, ca și sistemul bancar autohton, care au intrat în mâinile capitaliștilor străini. Dar cea mai grea lovitură pe care românii au primit-o în această perioadă de apocalipsă a constituit-o distrugerea, nu doar nechibzuită, ci mai degrabă programată, a agriculturii. Într-un vârtej scelerat, în care și-au dat mâna săteni și orășeni, de la premier până la ultimul paznic de saivan, o imensă avuție colectivă, construită prin mari sacrificii și muncă asiduă, s-a năruit.

Dintr-o țară cu o agricultură modernă, binecunoscută pe piața externă pentru exporturile de cereale și produse alimentare, România este nevoită să importe astăzi 70% din necesarul de carne de porc, precum și mari cantități de grâu, porumb, lapte, unt, ouă și alte alimente. Producția autohtonă de tractoare (circa 40.000 pe an) a fost pusă pe butuci, ca și cea de îngrășăminte chimice și erbicide.

Un asalt barbar s-a dat asupra sistemului de irigații, care a fost distrus cu desăvârșire. Rezultatul este cât se poate de concludent. Anul acesta au fost irigate, cu prețul unor costuri greu de suportat, doar 200.000 de hectare, față de cele peste trei milioane din 1989.

Lipsa unor asemenea pârghii, menite să stimuleze creșterea producției agricole, cum sunt mecanizarea, chimizarea, irigarea, coroborată cu vitregiile climatice, au făcut ca, în acest an, de pe cele 2,2 milioane de hectare cultivate cu grâu să se obțină 5,2 milioane de tone, adică o producție care abia depășește 2000 kg la hectar, proprie unei agriculturi de subzistență. Reprezentanții ministerului de resort ne asigură că cel puțin până la primăvara viitoare nu vom importa grâu. Dar asta depinde în mare măsură de verdictul pe care-l va emite Institutul de Bioresurse Alimentare, care analizează calitatea grâului autohton din producția anului 2009. Ne facem singuri curaj că agricultura ne-ar putea ține pe verticală, dar constatăm cu amărăciune că ponderea acestui sector în p.i.b. a scăzut de la 12,6% în 2004, la 7,1% în 2008, rostogolirea pe tobogan continuând și în acest an, când am fi avut nevoie imperios de o producție cerealieră și animalieră mare, care să mai amelioreze efectele grave ale crizei economice cu care ne confruntăm.

Toate guvernările care au gestionat țara în ultimii 20 de ani sunt vinovate de marile dezastre din agricultură. Niciunul dintre ele n-a înțeles că o agricultură de performanță nu se poate face, nicăieri în lume, fără bani, cu atât mai puțin la noi, unde acest sector vital a fost complet decapitalizat. Autoritățile statului și alte instituții implicate în strategii agricole pe termen lung ori pentru asigurarea producției curente, n-au înțeles că pentru a-și cultiva ogorul, orice agricultor are nevoie de bani. În acest sens, o dovadă pe cât de concludentă, pe atât de gravă, o constituie cele 2 milioane de hectare rămase pârloagă în acest an. În mod real, micul fermier nu are bani, iar sprijinul statului seamănă a parodie.

După cum precizează Ministerul Agriculturii, anul acesta au fost instituite patru forme de sprijin pentru fermieri, nivelul estimat al pachetului de subvenții ridicându-se la 525 de lei pentru hectarul cultivat, ceea ce ar reprezenta 53% din cheltuielile pentru înființarea culturilor și 26% din costurile totale. Unii parlamentari sunt însă de părere că subvențiile pe care țăranii le vor primi în acest an gravitează între 200-250 lei la hectar. Oricare ar fi suma, trebuie spus că, din punct de vedere al cuantumului subvențiilor, agricultorii români sunt dezavantajați în comparație cu fermierii din celelalte țări ale UE. Astfel, țăranii români primesc o subvenție de 39 de lei pentru combustibilul folosit la fiecare hectar pe care se înființează culturi de grâu, secară, orz, orzoaică ori plante furajere. Adică 1 leu pentru un litru de combustibil.

Din păcate, nici în acest an nu există semne că acciza la motorină folosită în agricultura noastră să se reducă până la limita permisă de Uniunea Europeană. Ca atare, fermierul român va plăti costul integral, adică 325 euro pe tonă, față de 21 euro cât se achită în alte state comunitare. Dincolo de nivelul redus al subvențiilor pe care țăranii le primesc din partea statului, trebuie spus că banii se achită cu mare întârziere. Pentru anul 2008, plățile s-au efectuat în proporție de 97%. Circa 14.000 din cei 1,2 milioane de fermieri nu și-au primit banii nici până astăzi. Ministerul Agriculturii preconizează ca plățile pentru 2009 să înceapă la 16 octombrie, obținând în acest sens o derogare de la Regulamentul UE care prevede ca banii să fie achitați beneficiarilor de la sate în intervalul 1 decembrie - 30 iunie. Este însă vorba de un avans de 70% din banii cuveniți, adică de 209,7 lei/ha. Se estimează că suma pe care statul o va acorda de la buget pentru plata avansului, va fi pe 650 milioane de euro, bani pe care urmează să-i recupereze de la Bruxelles, până la sfârșitul anului. În 2009, autoritățile române au accesat din fondurile comunitare 1,2 miliarde de euro, adică au adus înapoi cotizația pe care România o varsă anual în Contul Uniunii Europene (1,2 miliarde de euro). Ba, mai mult, agricultura României s-a confruntat în anul 2009 cu cea mai mare secetă din ultimii ani. Ploile căzute în vară au fost tardive pentru unele culturi. Pierderile provocate de secetă au fost suportate de către cultivatori, statul neacordând niciun fel de despăgubire pentru recoltele compromise.

Dacă până acum fermierii noștri s-au văitat că sprijinul primit din partea statului este inconsistent, trebuie spus că perspectivele în această privință nu sunt deloc îmbucurătoare. Potrivit unui comunicat al Ministerului Agriculturii, începând din 2010 va înceta susținerea producției de carne de porc și de pasăre, de ouă, sfeclă de zahăr, orez, in, cânepă, soia și tutun. Nu se va mai acorda ajutor nici pentru achiziția motorinei necesare lucrărilor agricole. Vor fi sistate, de asemenea, subvențiile pentru culturile de cartofi de sămânță și material săditor pomicol. Totodată, ar putea fi suspendate subvențiile acordate sectorului de irigații dacă România nu va primi acordul Uniunii Europene.

Conform normelor Comisiei Europene, în viitor, agricultorii vor beneficia de ajutoare doar pentru îndeplinirea cerințelor suplimentare privind bunăstarea animalelor, finanțarea acțiunilor fitosanitare de interes național, susținerea investițiilor în agricultură, pentru energia electrică utilizată de stațiile de pompare a apei pentru irigații, dar și fonduri pentru garantarea, în proporție de 80%, a creditelor pentru IMM-urile din domeniul produselor agricole. Astfel, din 2010, ajutoarele de stat destinate agriculturii se vor acorda numai formelor asociative. Stăm și ne întrebăm: cum să se mai descurce țăranul român când el n-are tractoare, n-are bani de motorină, de îngrășăminte chimice ori pentru irigații? Cum să facă față unor asemenea cheltuieli de producție, când prețul mediu al unei tone de grâu pe piața mondială este, la ora actuală, de 100 de euro, când laptele a ajuns la preț de nimic, de 0,30-0,41 lei pe litru?

Dacă actualul guvern, ca și cele viitoare nu vor înțelege că, totuși, singura noastră șansă de redresare o reprezintă agricultura (o reindustrializare a țării nu mai este posibilă nici într-o sută de ani), dacă nu vor conștientiza că trebuie să elaborăm o politică agricolă reală și bine articulată în toate sectoarele, care să fie finanțată nu doar din fondurile comunitare, ci în principal și în mod substanțial în bugetul de stat, România nu va ieși din sărăcia cumplită în care se zbate de aproape două decenii.

Dacă nu vom investi masiv în agricultură, dacă nu vom cultiva fiecare palmă de pământ, dacă nu vom realiza un vast program de investiții, dacă nu vom reactiva industria de tractoare și mașini agricole, nu vom reuși să ne mai asigurăm nici pâinea cea de toate zilele.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 24 august 2019, 10:31
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro