Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of October 6, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.125/16-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 06-10-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of October 6, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse în prima parte de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și în a doua parte de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Depuatților, asistată de domnii Dumitru Pardău și Alexandru Mihai Voicu, secretari.

*

 
Ioan Stan - despre noua formulă de conducere implementată de premier;

Doamna Daniela Popa:

Stimați colegi,

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, doamna președinte.

Domnilor colegi,

Sunt fericit să vă spun că m-am liniștit cu privire la formula de conducere, pe care distinsul nostru premier s-a grăbit s-o pună în "pâine" după "imensul serviciu" făcut lui și țării de domnul președinte Băsescu prin revocarea viceprim-ministrului supărător de interesat în desfășurarea unor alegeri prezidențiale corecte.

Ce "serviciu" i-a făcut președintele domnului prim-ministru?

I-a netezit cea mai sigură cale spre "ruperea gâtului". Metaforic vorbind, se aud din ce în ce mai clar voci care spun că "Boc părăsește terenul, se pregătește Flutur". Și sunt chiar convins că mult televizata căzătură a marelui, pardon, iubitului nostru prim-ministru a fost o dulce hârjoană pe lângă bușitura ce i se pregătește.

Revenind însă la formula de guvern aleasă de domnul pe care l-am amintit, combinațiile ce ni s-au prezentat sunt, după umila mea părere, capabile să mulțumească și pe cel mai cusurgiu dintre noi! Nici nu ne-am fi putut dori ceva mai bun! Să mă explic, de altfel.

Cine altul s-ar fi putut ocupa de educație în afară de profesorul universitar aflat în aceeași persoană cu premierul (mare densitate de competențe pe metru pătrat, dacă mă pot exprima astfel)? Numai 45 de minute de la intrarea în clădirea ministerului nou adjudecat i-au fost de ajuns pentru a bombarda presa cu raționamentele născătoare de decizii, ce ar urma să fericească învățământul românesc (ăla, sigur, de "scoate tâmpiți"), să fericească elevii, părinții și cadrele didactice, acum și pururea și în veacul vecilor, cum dramatic spunea Delavrancea.

Sau la sănătate! Doamne ferește să nu fim bolnavi! Dar, dacă totuși se va întâmpla, afirm că ne putem îmbolnăvi liniștiți! Ia gândiți-vă și domniile voastre ce sigură va fi sănătatea în România bordurată frumos, cu multă marmură de varii culori, sau cu imitație de granit pentru a ne induce mai hotărât senzația de forță.

Cum care forță? A economiei românești, oameni buni!

Ce dacă s-a scăpat actualul ministru al sănătății la preluarea noului portofoliu și a declarat presei că economia țării este bolnavă! Păi, tocmai de asta a luat Ministerul Sănătății. Ori ne vindecă și pe noi și economia țării, ori la loc comanda!

Sau la agricultură! Doamnelor și domnilor, cine va mai avea, ca noi, o agricultură deraiată? Adică n-o să implementeze omul transporturilor disciplina feroviară, marșul triumfător al construcției de autostrăzi, balansul grațios al navelor - adică nu că de astea nu mai avem în lanurile patriei? Haida-de!

E cu adevărat cel mai potrivit! Mai ales că, după ce l-am văzut la televizor în rol de pilot de avion, am înțeles de ce li se spune, în studenție, unora dintre cei de la Agronomie, că vor deveni "aviatori în brazdă".

Și în continuare! Ce muncă mai plătită să ne dorim decât acum când, în sfârșit, grație gândirii superioare de partid și președinte, ministrul de finanțe a primit și portofoliul muncii. Dacă nu ne-om sătura de salarii mult sporite numai să vedeți dumneavoastră! Bani sunt cu grămada, urmare efectelor impozitului forfetar!

Lista poate continua, dar m-am decis, pour la bonne bouche, cum spune franțuzul, să închei manifestându-mi pe această cale satisfacția că unul dintre cei mai activi miniștri ai vechiului Guvern a preluat treburile mediului, declarând cu dulce și blond zâmbet că turismul oricum se învecinează întru preocupări cu multe alte sectoare ministeriale. În acest caz, aș avea totuși un amendament, determinat de rememorarea unei glume mult gustate înainte de 1990, care la întrebarea "Cu cine se învecinează marele nostru vecin din răsărit" răspundea "Cu cine vrea el!"

Dar dacă doamna în discuție găsește că se poate învecina cu Parlamentul? La câtă putere crede președintele că are și cum își proteguiește apropiații, iaca ne-o fi dat să vedem superba ființă-ministru al turismului, mediului, Parlamentului, cultelor, justiției și al cărui minister s-o mai afla în presupusă vecinătate!

Recunoașteți, așadar, doamnelor și domnilor colegi, că am toate motivele să fiu liniștit cu privire la noul Guvern și la ce treabă va face.

Cum se spune pe la mine pe acasă și cred că și la dumneavoastră, Dumnezeu cu mila!

Mulțumesc.

 
Cristian Rizea - declarație politică: Criza politică - calea cea mai sigură de a arunca România în haos;

Doamna Daniela Popa:

Din partea aceluiași grup parlamentar, domnul deputat Cristian Rizea. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi vizează aspectele negative ale crizei politice asupra țării noastre și asupra relațiilor cu Uniunea Europeană.

Jocurile politice, pe care Traian Băsescu le promovează în ultimul timp în speranța câștigării unor voturi în plus, generează o triplă problemă: politică, economică și socială. Într-un moment precum cel de față, în care se apropie alegerile, bugetarii fac grevă la nivel național, agenții economici și populația își duc viața de pe-o zi pe alta, inițierea unei lupte pentru guvernare este printre cele mai neinspirate mișcări ale președintelui. Instabilitate, îngreunarea luării deciziilor, dispute, dezinteres, acestea sunt cuvintele care caracterizează cel mai bine situația generată.

Am observat cum, în mai puțin de câteva ore de la demiterea ministrului de interne Dan Nica, se văd rezultateleacțiunilor lui Traian Băsescu. Leul s-a devalorizat în ciuda intervențiilor Băncii Naționale, bursa a scăzut, percepțiile investitorilor se degradează, de unde nu trebuie să fii analist economic pentru a vedea ca direcția este greșită.

Într-o economie care se zbate să funcționeze cât de cât, un asemenea eveniment poate genera un climat de neîncredere pe piață, atât în instituțiile statului menite să asigure funcționarea pieței economice și monetare, cât și în evoluția viitoare a economiei în ansamblu - nimeni nu mai crede că situația se va redresa.

Riscul cel mai mare pentru România este neîndeplinirea obiectivelor asumate în acordul cu Fondul Monetar Internațional, în condițiile în care se pierde din nou foarte mult timp cu luarea acelor decizii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor asumate, de exemplu privind legea salarizării unitare sau reducerea cheltuielilor bugetare.

Faptul că ministerele nu mai funcționează în acest moment la capacitate maximă perturbă programele de absorbție a fondurilor europene.

Situația de față, neclară și haotică, conduce la scăderea ratingului de țară, la probleme de imagine a țării noastre în afară și la o potențială deteriorare a relațiilor cu instituțiile financiare internaționale.

În cazul în care situația se degradează și mai mult, există posibilitatea ca acordul cu Fondul Monetar Internațional să fie afectat, fapt care va duce la amânarea plăților către România. Domnul Boc a avut grijă ca o parte din acești bani să fie vizibili opiniei publice pentru plata pensiilor și salariilor, suplinind astfel deficitul la bugetul asigurărilor sociale cu bani de la Fondul Monetar Internațional.

Din cei 19,95 miliarde euro negociați, România riscă să nu atragă în totalitate acești bani de la Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană, pentru că Guvernul, în forma sa actuală, nu va reuși să-și respecte angajamentele asumate.

Guvernul trebuie să ia de acum măsuri serioase și să nu meargă numai pe declarații de imagine, ceea ce prevăd eu că se va întâmpla până se va clarifica situația. Deficitul bugetar la finalul anului ar putea depăși ținta convenită, după ce cheltuielile cu personalul au crescut, iar veniturile publice nu s-au mărit.

Având în vedere că deja s-a ajuns la nemulțumiri din partea bugetarilor și profesorilor pe tema celor două legi asumate pripit de Guvern, dovada fiind greva pe care au declanșat-o, climatul de neîncredere în instituțiile statului și posibilitatea de a nu se mai putea susține plata pensiilor și salariilor, cred ca ne îndreptăm cu pași repezi și spre probleme sociale.

În condițiile în care președintele statului consideră că noi, ca și țară, nici măcar nu ne putem propune să ieșim din criză prin eforturi proprii, bazându-ne pe o intervenție din exterior, nu înțeleg la ce ne mai e de folos o clasă politică, un guvern, un președinte, dacă atunci când ne confruntăm cu o problemă, nici nu îi căutăm soluții.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Kerekes Karoly - intervenție politică intitulată Problema rromilor - mustrare din partea Franței;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR invit pe domnul deputat Kerekes Károly. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Kerekes Károly:

Mulțumesc, doamna președinte.

Intervenția mea politică se intitulează: "Problema rromilor - mustrare din partea Franței".

Stimați colegi,

În calitate de membru al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză - Adunarea Națională, am participat recent la o întâlnire oficială la Paris.

Fără a intra amănunțit în programul vizitei, al luărilor de cuvânt privind relansarea dialogului dintre cele două grupuri de prietenie, aș vrea să mă refer la un aspect deosebit de interesant și, din punctul nostru de vedere, extrem de grav.

Ca un punct distinct față de programul oficial anunțat, am fost invitați la sediul Ministerului Afacerilor Externe, unde am avut o întrevedere cu domnul secretar de stat pentru afaceri europene, Pierre Lellouche.

Pe baza experiențelor personale în domeniul vizitelor oficiale, diplomatice consider acest gest ca fiind unul cu semnificații majore. Este vorba despre o temă cu o bibliografie și o reflectare în realitate - din păcate - foarte vastă, și anume problema rromilor.

În ciuda multiplelor evenimente negative provocate de prezența rromilor în Europa, în acest caz concret al problemelor provocate de aceștia în cartierele și pe străzile Parisului, poziția francezilor și modul de abordare la adresa noastră mi s-au părut de-a dreptul ciudate. Întrebarea secretarului de stat, în sensul că: aceasta este ceea ce Franța merită din partea României? - precum și răspunsul dat tot de acesta, în sensul că Franța nu aceasta a meritat din partea României, reflectă un gest, care, la nivel diplomatic, poate fi considerat unul foarte rar și deopotrivă grav.

Eu personal, pe fundalul sentimentului de jignire provocat de întrebarea retorică a părții franceze, am propriul meu răspuns - dacă vreți, cu motivații și explicații istorice - pe care desigur nu l-am putut dezvolta.

Cred însă că acest gest diplomatic grav cu funcție de semnal de alarmă la adresa Guvernului României se suprapune ideii europene, conform căreia, după aderarea unui stat membru al Uniunii Europene, nu se mai poate vorbi despre imigrație, ci despre liberă circulație. Or, în această ordine de idei, rromii au dreptul la liberă circulație, ca și ceilalți români.

Această idee europeană, de altfel, mi-a adus aminte de afirmația ministrului de externe al guvernului anterior, liberal, al domnului Cioroianu de la Paris din 2008, și anume: "Răspunsul la problema rromilor nu este nici românesc, nici italian, ci este european".

Poziția partenerilor noștri francezi semnalează că, în ciuda euro-optimismului nostru de atunci, problema rromilor este, din punctul lor de vedere, problema țării de unde provin ei, și anume a României.

Astfel, declarația mea politică se dorește și ea a fi un semnal de alarmă, pe care consider că trebuie să-l supun atenției Guvernului României: problema integrării rromilor este o urgență atât pe plan intern, cât și european.

Imaginea României în Europa este una foarte deteriorată din cauza rromilor. Acest lucru se reflectă nu în ultimul rând și asupra reprezentanților ei la nivel oficial.

Solicit Guvernului măsuri concrete, soluții viabile pentru gestionarea acestei situații de-a dreptul dramatice.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Lubanovici - argumente pentru amendarea Legii cetățeniei române, o necesară reparație pentru milioane de români din Diaspora;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L invit la microfon pe domnul deputat Mircea Lubanovici. Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În calitate de deputat ales în Colegiul nr.3 - Diaspora și având ca zonă de reprezentare și Statele Unite ale Americii, m-am angajat să apăr interesele celor pe care-i reprezint și care trăiesc în țara care a constituit, încă de la înființarea sa, un model de democrație și de respectare a drepturilor cetățenilor săi. Atașamentul deosebit al românilor din afara granițelor României față de țara-mamă și valorile tradiționale românești este incontestabil, indiferent dacă cetățenii de naționalitate română, care trăiesc peste ocean, și-au mai păstrat sau nu cetățenia română. Tocmai acestor români - care au ales libertatea și curajul de a-și reclădi viața de la zero în SUA ori în alte țări occidentale, înainte de data de 22 decembrie 1989 - regimul comunist le-a ridicat cetățenia din motive neimputabile lor, doar pentru că aceștia și-au dorit să trăiască liberi și demni într-o societate care putea să le ofere această posibilitate. Eu și familia mea putem fi un exemplu în acest sens, alături de celelalte sute de mii de români.

Pe aceste considerente, precum și ca o consecință a principiilor expuse în Programul de guvernare al Partidului Democrat Liberal 2008-2012, consider că redobândirea cetățeniei de către acești conaționali ai noștri este necesară și o binevenită reparație morală. În acest scop, am conceput - împreună cu alți deputați, care au pus pe primul plan patriotismul și nu apartenența politică - o serie de amendamente la Legea cetățeniei române, nr.21/1991, cu modificările și completările de rigoare - care să simplifice la maximum procedura relativ complicată și greoaie de redobândire a cetățeniei române în aceste momente.

Cele mai importante amendamente se referă la următoarele modificări ale legii:

  1. Persoanelor care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau le-a fost ridicată fără voia lor ori nu le-a fost recunoscută, precum și descendenților acestora până la gradul III li se poate acorda cetățenia română la cerere, cu posibilitatea păstrării cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acesteia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
  2. Persoanele acestea pot depune cerere de recunoaștere ori acordare a cetățeniei române la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale României, ceea ce scutește de cheltuieli mari românii din afara granițelor țării, care doresc să beneficieze de redobândirea cetățeniei. Mai mult chiar, îmbunătățirile Legii cetățeniei limitează la numai 5 zile intervalul în care misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României trebuie să transmită documentele solicitantului spre Comisia pentru cetățenie.
  3. Faptul că solicitantul cetățeniei nu a comis nicio infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român urmează să se dovedească prin completarea unei declarații pe proprie răspundere în acest sens și prin solicitarea de relații și informații de la orice autorități competente de către Comisia pentru cetățenie, ceea ce este de natură a scurta timpul de derulare a analizării în cadrul instituțiilor abilitate.
  4. Cele mai importante amendamente demonstrează considerația pe care eu și partidul din care fac parte o acordăm acestor conaționali, prin aceea că timpul maxim în care ministerul de resort este obligat să răspundă este de maxim șase luni, iar răspunsul se trimite aplicantului prin poștă, în timp ce, în prezent, actul normativ privind obținerea cetățeniei se publică doar în Monitorul Oficial.

Sperăm că eforturile reunite ale partidelor îndreptate spre satisfacerea doleanțelor românilor din diaspora vor contribui la strângerea relațiilor cu țara de origine a milioanelor de români din diaspora; va aduce o reparație imensă a greșelilor regimului comunist față de această categorie a cetățenilor români și, nu în ultimul rând, redobândirea cetățeniei române va fi un imbold și o motivație în plus de participare a acestora la viața politico-economică și socială a României.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică: Despre politică și poezie;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Mulțumesc, doamna președinte.

Chiar dacă pare ciudat în această învălmășeală politică, astăzi voi vorbi despre poezie și politică, care par incompatibile. Și totuși, viața ne arată că există oameni care știu să facă și politică și poezie.

M-am convins de acest lucru de câțiva ani, de când particip la Serile de poezie de la Desești, care se desfășoară în cadrul celui mai longeviv festival de poezie din România, ajuns în acest an la ediția a XXXVI-a. Serile de poezie de la Desești poartă numele marelui poet român Nichita Stănescu, ajunse și ele la a XXXI-a ediție.

Doamnelor și domnilor colegi, multe s-au întâmplat de 31 de ani încoace, dar Serile de la Desești, dedicate lui Nichita Stănescu și poeziei, au rămas la fel. Au devenit tradiție și legendă. O legendă căreia, în fiecare toamnă, i se adaugă un nou capitol. Un poem căruia, în fiecare toamnă, i se adaugă încă o strofă. Meritul este al oamenilor și al locului extraordinar în care se desfășoară. Cine a cunoscut oamenii acelui loc, înțelege ce spun. Cine n-a cunoscut Maramureșul, mai are timp să o facă.

De câțiva ani, la Desești, eu sponsorizez și acord Marele Premiu Nichita Stănescu al Serilor de poezie de la Desești. Un sat la 18 kilometri de Sighetu Marmației, prin care au trecut marii poeți ai României. De la Nichita Stănescu la Marin Sorescu, de la Ioan Alexandru la Adrian Păunescu, de la Cezar Baltag la Ion Iuga, de la Gheorghe Pituț la Virgil Mazilescu, de la Mircea Ciobanu la Radu Săplăcan sau Cristian Popescu, amintind câțiva dintre cei care au trecut pe la Desești în ultimii 31 de ani.

Anul acesta, Marele Premiu a fost obținut de un alt mare poet, Nicolae Dabija de la Chișinău. Și acum ajung și la politică, fiindcă domnul Dabija nu este doar membru de onoare al Academiei Române, sau membru în Consiliul Director al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului din România, ci este și fondator și președinte al Forului Democrat al Românilor din Moldova, organizator al manifestărilor legate de zilele de 1 decembrie, 27 martie și 24 ianuarie din ultimii ani și al Adunării solemne consacrate aniversării a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România.

Să nu uităm că Nicolae Dabija este autorul Cererii de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, că a fost deputat în Parlamentul Moldovei, aducând contribuții mari la democratizarea societății basarabene, ruperea Republicii Moldova de imperiul sovietic și revenirea la contextul ei natural, românesc și european, aducând o reală contribuție la legiferarea limbii române și revenirea ei la alfabetul latin în Basarabia.

Dar, în același timp, omul politic de peste Prut este autorul a peste 50 de volume de publicistică, eseuri, poezii, de manuale de istorie, literatură română, a sute de articole.

A fost o deconectare să stau de vorbă cu omul distins cu Ordinul "Steaua României" în grad de Comandor "pentru remarcabila sa operă poetică și pentru implicarea sa în redeșteptarea spiritualității românești", cu alte multe premii pentru opera sa poetică și pentru ceea ce este Nicolae Dabija ca om. A vizitat aproape toate comunitățile românești din jurul României, și-a ales drept slogan "Țara e cu noi! Să fim și noi cu țara." Pentru mine, Nicolae Dabija este un exemplu de acțiune și consecvență, de simțire patriotică, despre care nu ne mai place să vorbim.

Închei aceste gânduri cu cuvintele lui Nicolae Dabija și Nichita Stănescu. Primul spunea: "Eu cred că cel mai frumos poem al nostru, al tuturor, și al celor care nu scriu versuri, ar fi apropierea de țară, apropierea de Europa, de noi înșine, de esența noastră românească dintotdeauna." Iar cel de-al doilea era convins că "Poezia este singura avuție pe care o are omul, încă nejefuită".

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică intitulată La omul sărac ... nici șefii nu fac (nimic);

Din partea Grupului parlamentar al PNL invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "La omul sărac... nici șefii nu fac (nimic)."

Deși se feresc să vorbească în public despre asta, este destul de răspândită, printre oamenii noștri politici, ideea că românii sunt comozi, că nu "rup hamul" la muncă, că nu fac cât ar trebui să facă, dacă fac, nu fac temeinic și nu știu să păstreze ce au făcut. "Ehei, să fi fost nemții sau japonezii în locul nostru!" se aude destul de des spunându-se în anii pe care-i trăim. De fapt, la fel se spunea și-n ultimele două secole ale mileniului trecut. Se poate să fie așa, pentru că teze asemănătoare au susținut și demonstrat specialiștii, care s-au ocupat de psihologia poporului român. Însă, legat de acest subiect sensibil, se mai poate spune și altceva, ceva despre care - nu știu dacă jena este motivul - aici, în forul legislativ al țării, discutăm prea puțin.

Este vorba despre cazurile în care, prost sfătuiți și conduși de către cei pe care i-au ales, românii muncesc mult, câteodată din greu, cheltuiesc resurse și, la sfârșit, nu se aleg cu nimic din tot efortul depus. Pentru ilustrare, voi da un exemplu care privește o comunitate locală, deși ar fi și printre cazurile individuale situații elocvente.

Printre cele mai înduioșătoare acțiuni realizate în ultimul timp de către comunitățile locale din țară, la loc fruntaș, se numără acțiunile de promovare a unor produse și valori locale tipice, cu care se speră, cu destulă naivitate, că se va cuceri lumea. Imitând acțiuni similare văzute în străinătate, avem și noi festivaluri ale mustului, hribilor, păstrăvului, cașului, oului etc. În colegiul pe care-l reprezint, se mai țin un festival al verzei și unul al cartofului.

Cel din urmă a avut loc chiar alaltăieri la Frătăuții Vechi, în apropierea Rădăuțiului, și a fost destul de reușit. Pe lângă ciudatul amestec de tradiții și modernități europene pe care-l oferă astfel de manifestări, dincolo de distracțiile de care se bucură localnicii, rămâne o posibilă și obsedantă întrebare: totuși, cum stăm cu cartoful?

Cultura agricolă vegetală cea mai importantă a Bucovinei a dat, în acest an, o recoltă bună. Cantitativ și calitativ. Asta nu face însă mai mică îngrijorarea oamenilor de pe aici. Nu au cui să vândă o marfă pe care o oferă la un preț echivalent de trei kilograme la prețul unui ziar. Acest produs pare că nu mai trebuie nimănui. Fabricile de alcool și amidon din zonă, care foloseau cândva ca materie primă pentru activitatea lor de industrializare a cartoful, nu mai sunt de mult. Zootehnia gospodăriei țărănești tradiționale este pe cale de dispariție și se consumă puțini cartofi pentru furaje. Nici oamenii nu mai consumă acest produs ca altădată. Rămâne, în acest caz, un volum apreciabil de marfă, care ar trebui oferit piețelor mai îndepărtate și chiar din străinătate, dar care nu poate fi valorificat din lipsa oricărei forme de achiziție, transport și distribuire către piață ale acestui produs.

Guvernul nu pare interesat în nici un fel de situația în care se află acești producători și îi neglijează în chip desăvârșit. Pagubele sunt destul de mari și ele nu aparțin numai producătorilor, ci și bugetului public costeliv al statului care a acordat, mici cum au fost, totuși, niște subvenții. Ne aflăm în fața unuia dintre multele paradoxuri ale zilelor noastre: cei care lucrează pământul ies păgubiți din munca lor, spre deosebire de cei care, din ce în ce mai mulți, își lasă pământul nelucrat. Dincolo de orice calcul economic, unii se încăpățânează să perpetueze această cultură agricolă cu tradiție și-și muncesc cu râvnă pământul.

Față de acești oameni, întreaga clasă politică din România ar trebui să se simtă vinovată, pentru că este impardonabil să vorbim foarte puțin despre ei și să nu-i ajutăm deloc.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică dedicată Zilei limbii tătare;

Urmează Grupului parlamentar al minorităților naționale și invit la microfon pe domnul deputat Amet Aledin. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Ziua limbii tătare"

O națiune există, în primul rând, datorită reperelor fundamentale, între care se evidențiază limba maternă. O națiune există și este respectată dacă reușește să-și păstreze valorile spirituale.

În fiecare an au loc acțiuni, când sunt celebrate evenimente istorice importante, dar și momente culturale semnificative. Astfel, dacă ar fi să ne raportăm la comunitatea tătară din România, nu putem omite legea prin care ziua de 13 decembrie a devenit o sărbătoare a noastră, așa cum nu putem omite nici legea prin care a fost instituit premiul "Mehmet Niyazi", pentru promovarea literaturii, artei și culturii etniei de care și eu aparțin.

Sunt aspecte esențiale, iar legiferarea lor mulțumește o populație, având, în fond, același mod de viață, însă, cu particularități precum vorbirea limbii tătare și însușirea credinței islamice.

Am reușit, în ultimii ani, să dezvoltăm o politică de revigorare a învățământului în limba maternă, astfel, încât, acum, există, în acest sens, o bază reală.

Pentru o împlinire desăvârșită este nevoie, însă, de o sărbătoare a limbii tătare, când pot fi organizate manifestări culturale, prezentări de cărți, precum și omagieri ale unor personalități din cadrul comunității noastre.

Iată de ce o lege care să ofere un astfel de cadru ar fi benefică, oferind, într-un mod instituționalizat, posibilitatea ca și reprezentanții altor etnii să cunoască creațiile în limba tătară.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică intitulată Retragerea mișelească a Partidului Social Democrat de la guvernare;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L invit la microfon pe domnul deputat Petru Călian.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are titlul: "Retragerea mișelească a Partidului Social Democrat de la guvernare".

Stimați colegi,

PSD încearcă prin toate mijloacele să ne convingă de faptul că sarcina Guvernului Boc, rămas monocolor, este aceea de a organiza alegerile prezidențiale, pe care desigur să le și fraudeze, vezi Doamne, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor. Nimic mai mult decât o justificare a neputinței, în opinia mea.

Din senin, după fuga de responsabilitate, evident pe ușa din spate a scenei politice, liderii PSD au uitat de angajamentele asumate odată cu semnarea Parteneriatului pentru România. Astfel, social-democrația românească, doctrina celor mulți preferă să acuze, în loc să acționeze. Preferă să fugă, în loc să lupte.

Oricâte provocări ar ridica pentru acest partid numirea unui nou ministru - ne amintim cu toți penibilele episoade Oprea și Dragnea - alternativele pentru continuarea actului de guvernare au existat: numirea unui nou ministru de interne, interimatul asigurat de un alt ministru PSD, desemnarea unui ministru independent sau din opoziție, în condițiile în care funcția de vicepremier ar fi rămas în portofoliul social-democraților. E clar pentru noi toți că PSD-ul nu și-a dorit acest lucru. Mai importantă era campania electorală. Jocurile politice, dorința disperată de a câștiga alegerile prezidențiale au tulburat mințile unor politicieni care consideră că interesul național este subjugat propriilor interese.

România este astăzi guvernată de singura formațiune politică responsabilă care nu se gândește nici o clipă să trădeze interesele și încrederea cetățenilor, acordate prin vot.

Stimați colegi,

Sunt mândru că fac parte din singurul partid politic din România care își asumă responsabilitatea unor fapte fără echivoc; și acum să ne gândim cât de rar se întâmplă acest lucru în politică? În aceste condiții, cineva trebuia să asigure stabilitatea guvernamentală. PD-L și-a asumat acest rol, pentru că a înțeles că în acest moment România trebuie guvernată cu responsabilitate, pentru a putea depăși criza politică generată de fostul partener de coaliție, criză ce se suprapune nefericit crizei economice globale, care afectează și țara noastră.

Principalul scop al Guvernului Boc este acum găsirea soluțiilor ca efectele crizei pentru popor să fie cât mai mici. În această perioadă Guvernul se luptă cu o criză economică, o criză politică și o criză socială, din cauza neînțelegerii Legii salarizării, și cu toate acestea sunt convins că vom trece peste toate problemele existente și cele ce vor urma să vină. Nu neg faptul că ne este greu, dar pe fondul celor trei crize cineva trebuia totuși să conducă țara, iar noi, cu toate riscurile, ne asumăm gestionarea acesteia.

Cei din Partidul Social Democrat nu au înțeles că România va putea merge mai departe și fără ei la guvernare. Guvernul are toată capacitatea de conducere și e departe de a fi o situație de dificultate extremă, în care să nu își exercite atribuțiile.

Sigur, guvernarea este grea. Unii s-au convins că e mai ușor să conducă, chiar din băncile opoziției, prin înțelegeri imorale și netransparente. Social-democrații oricum de ceva timp evidențiau o atitudine duplicitară, ziua erau la guvernare, seara în opoziție. Ruperea coaliției era inevitabilă, mai ales că situația economică a României se agravează pe zi ce trece, aceștia preferând să fugă decât să își asume răspunderea.

Și-a asumat PNL efecte reale ale guvernării Tăriceanu? Își asumă PSD-ul trădarea, în efect, a Pactului pentru România? Își asumă fostul nostru coleg de guvernare paternitatea unei crize politice suprapuse haosului economic global?

Îmi voi încheia declarația fără a da răspunsul evident întrebărilor retorice pe care le-am pus și cu speranța că acest gest politic de asumare a responsabilității conducerii va fi un exemplu pentru restul formațiunilor politice din România, deși mă îndoiesc că acest lucru se va întâmpla prea curând.

Vă mulțumesc

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Sonia-Maria Drăghici - câteva lucruri Despre efectele negative ale descentralizării în sistemul sanitar;

Continuăm cu Grupul parlamentar al PSD+PC și invit la microfon pe doamna deputat Sonia Drăghici.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Astăzi vă voi spune câteva lucruri "Despre efectele negative ale descentralizării în sistemul sanitar".

Stimată doamnă președinte,

Stimați colegi,

Scopul activităților de medicină școlară îl constituie promovarea sănătății în unitățile de învățământ, prevenirea îmbolnăvirilor preșcolarilor, elevilor și studenților și educația pentru sănătate. Astăzi medicina școlară trebuie reconsiderată ca o parte esențială a procesului modern de învățământ. De mulți ani, cabinetele de medicină școlară constituie un factor de siguranță în cadrul școlilor românești, atât prin abordarea situațiilor medicale de urgență, cât și prin supravegherea constantă a creșterii și dezvoltării școlarilor.

Cu ocazia audiențelor acordate la cabinetul meu parlamentar, am primit în data de 03.10.2009 o delegație a medicilor de medicină școlară din municipiul Oradea, alături de reprezentanții medicilor dentiști. Cu toții și-au exprimat nemulțumirea privind trecerea cabinetelor de medicină școlară în subordinea Primăriei Oradea, datorită numeroaselor probleme cu care se confruntă mai ales din acel moment.

Până la începutul acestui an, fondurile pentru cabinetele de medicină școlară erau alocate spitalelor de către Ministerul Sănătății, prin Direcțiile de Sănătate Publică. De la 1 ianuarie medicina școlară a fost transferată de la autoritățile sanitare la cele publice locale. Ministerul Sănătății a emis în data de 30.06.2009 Ordinul nr.820, care modifică și completează Ordinul Ministerului Sănătății nr.502 din 24.04.2009 privind aprobarea modelului de protocol între Direcțiile de Sănătate Publică județene și a municipiului București și autoritățile administrației publice locale în vederea transferului asistenței medicale comunitare și a asistenței medicale desfășurate în unitățile de învățământ.

Potrivit noilor reglementari, primăriile urmează să suporte atât salarizarea personalului, cât și dotarea cu aparatură, materiale sanitare și medicamente a cabinetelor, însă, lipsa normelor de aplicare a legii, cabinetele medicale școlare au rămas fără perspective de a primi alți bani decât pentru cheltuieli salariale. Ce se întâmplă cu finanțarea nu se menționează în ordonanță.

Primăria Oradea nu a prezentat nicio strategie privind reforma în sistem, nu se prefigurează nici o soluție pentru acreditarea unităților de medicină școlară, cele 21 de cabinete școlare și 9 cabinete stomatologice din Oradea sunt într-o stare de degradare avansată sau nu au dotări corespunzătoare. Scaunele stomatologice au o vechime de peste 40 de ani și nu sunt prevăzute fonduri pentru echipamente sau dotări. Personalul aduce de acasă materiale sanitare și piese de schimb. Datorită imposibilității încheierii unui contract permanent cu CAS Bihor, nu sunt contracte de service și nici medicamente de urgență. Sistemul informațional este arhaic, evidențele se fac pe hârtie, nu s-a pus problema racordării rețelei medicale școlare la Sistemul Informațional Unic Integrat.

În plus, personalul medical este lezat în demnitatea profesională prin repetate amenințări că vor fi desființați sau nu vor fi plătiți, pentru că oricum nu e nevoie de ei. De altfel, salariile pe luna august au fost plătite cu întârziere, li se refuză pontajul pe perioada vacanțelor, deși activitatea profilactică și de urgență este asigurată conform unui grafic întocmit împreună cu DSP Bihor, cu participare la examene de bacalaureat, corigențe, campanii de vaccinări și alte activități.

Parcă în bătaie de joc, pontajele medicilor trebuie contrasemnate de directorii instituțiilor școlare, trebuie întocmite pontaje separate la toate cele 7-8 unități școlare deservite de un medic, toate semnate de conducerea școlilor sau grădinițelor, asistentele medicale nu se subordonează medicului, ci tot conducerii școlilor sau conducerii ASCO Oradea, rezultând grave disfuncționalități și discontinuități ale activităților.

Medicii din rețeaua de medicină școlară consideră că asistența medicală profilactică este cel puțin la fel de importantă ca și cea curativă, mai ales când se desfășoară în colectivități de copii, care vor asigura calitatea sănătății generațiilor următoare. Ei cred că descentralizarea în acest domeniu s-a făcut pripit, nefiind încă pregătite condițiile pentru a fi preluați în subordinea administrației publice locale. Medicii din rețeaua de medicină școlară vor să li se respecte demnitatea profesională și să lucreze eficient în activitatea pe care o desfășoară.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Tudor Panțîru - declarație politică cu privire la redobândirea cetățeniei române;

Din partea Grupului parlamentar al PNL invit la microfon pe domnul deputat Cristian Buican. Nu este în sală, deși și-a manifestat dorința de a citi declarația politică.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Tudor Panțîru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tudor Panțîru:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea se referă la o problemă care deja a fost abordată aici, cu privire la redobândirea cetățeniei române

Un aspect sensibil în peisajul politicii externe a României este, fără îndoială, lipsa de strategie sau, de ce să nu recunoaștem, lipsa de voință politică în ceea ce privește adoptarea unei strategii clare și viabile cu privire la românii din afara țării. O componentă esențială a acestei strategii ar trebui să fie recunoașterea cetățeniei române pentru aceștia.

Situația creată în jurul basarabenilor care și-au manifestat intenția de redobândire a cetățeniei române este una care necesită atenția Guvernului și Parlamentului României. Demersul acestora este blocat de ineficiența mecanismului administrativ și de prevederile legale deosebit de restrictive ale Legii cetățeniei române. Respectiv, se atestă situații în care cererile de redobândire a cetățeniei române se soluționează într-o perioadă cuprinsă între 5 și 10 ani. Pe parcursul a 20 de ani au fost soluționate puțin peste o sută de mii de astfel de cereri, în medie doar câte 5000 pe an.

Având în vedere acest fapt, este imperios necesar ca Guvernul României să întreprindă acțiuni prompte și eficiente în vederea eliminării carențelor menționate.

Deși, de-a lungul anilor au fost aduse multiple modificări Legii nr.21/1991 a cetățeniei române, acestea au avut un caracter cosmetic și nu au condus la îmbunătățirea substanțială a situației existente. Ultima modificare de acest gen a avut loc în luna aprilie 2009, în urma evenimentelor de după 5 aprilie de la Chișinău. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2009 din 15 aprilie, care a modificat Legea cetățeniei, a fost prezentată ca aducând ameliorări substanțiale, care ar facilita procedura redobândirii cetățeniei.

Potrivit acestui act al Guvernului României, categoria persoanelor care pot solicita redobândirea cetățeniei române a fost extinsă pe linie descendentă până la gradul III. Menționez că descendenții de gradul II reprezintă generația actuală. Prin urmare, cei de gradul III sunt generația de mâine și nu pot beneficia în nume propriu de dispoziția acestei ordonanțe de urgență. Astfel, constatăm că această măsură are efecte juridice doar în cazuri izolate. Deși, aparent, a fost eliminată condiția îndeplinirii termenului de 4 ani de ședere legală în România, acest termen a fost reintrodus printr-un act legislativ ulterior (Legea nr.171/2009). Mai mult, s-a afirmat de către reprezentanții Guvernului că etapa interviului de cunoașterea limbii a fost eliminată pentru cei care solicită redobândirea cetățeniei române. Este o afirmație eronată, întrucât, în cazul acestor persoane, etapa interviului nu a existat nici de jure și nici de facto.

În cadrul procesului legislativ, pe lângă faptul că am venit cu propria mea inițiativă legislativă, am propus și un șir de amendamente la Ordonanța de urgență nr. 36/2009.

Unul dintre amendamente vizează dublarea numărului membrilor Comisiei pentru cetățenie. Am propus eliminarea prevederii legale care instituie o limită de programare de 30000 de dosare pe an pentru fiecare oficiu consular. Un alt amendament prevede posibilitatea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române la Direcția Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești imediat după obținerea dreptului de ședere în România, și nu după împlinirea unui termen de 4 ani. De asemenea, am propus excluderea prevederii ce vizează publicarea ordinului ministrului justiției și libertăților cetățenești în Monitorul Oficial al României și înlocuirea acesteia cu procedura comunicării prin scrisoare recomandată. Aceasta deoarece publicarea datelor cu caracter personal în Monitorul Oficial contravine legislației române în vigoare, dar și Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În plus, am susținut ca ordinul ministrului justiției și libertăților cetățenești de redobândire a cetățeniei române să fie emis de îndată, spre deosebire de actuala formă a legii, care prevede un termen de 30 de zile.

Modificarea asupra căreia insist în mod deosebit și care ar fi în măsură să deblocheze și să eficientizeze activitatea Direcției Cetățenie ar fi transformarea acesteia în Direcție Generală sau în Autoritate Națională pentru Cetățenie. Această instituție ar urma să aibă în subordine puncte de lucru pe teritoriul României, respectiv în județele de la granița de est a României, precum și în marile centre universitare.

Menționez că transformarea Direcției Cetățenie în Direcție Generală sau Autoritate Națională pentru Cetățenie vine în perfectă concordanță cu intenția Guvernului României, oficializată prin Hotărârea Guvernului nr.652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Potrivit acestei hotărâri, ministrul avea obligația de a înainta, în termen de 90 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, un memorandum cu privire la măsurile de reorganizare și transformare a Direcției Cetățenie. Constat că acest termen a expirat fără ca această obligație să fie respectată.

Consider că evoluțiile politice interne nu ar trebui sa afecteze obligația morală a României de repunere în drepturile istorice a românilor basarabeni.

Pe lângă argumentul de ordin moral, restabilirea cetățeniei române, actualmente și cetățenie europeană, ar reprezenta prima etapă reală de europenizare și modernizare a Republicii Moldova. Pe cale de consecință, restabilirea cetățeniei române poate să reprezinte catalizatorul procesului de democratizare a Republicii Moldova, care a cunoscut o deteriorare constantă în perioada guvernării comuniste.

În vederea celor prezentate, solicit Guvernului României să abandoneze practica amendărilor superficiale, cu iz electoral, ale Legii cetățeniei române în privința persoanelor care și-au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor sau aceasta le-a fost retrasă fără voia lor.

Pe această cale, apelez la partidele politice din Parlamentul României să dea curs amendamentelor sus-menționate, care ar simplifica procedura existentă de redobândire a cetățeniei române și ar pune capăt umilirii gratuite a celor care își revendică un drept istoric, ar elimina elementele criminale care profită de ineficiența mecanismului existent și estorchează bani de la basarabenii disperați, prejudiciind grav nu doar imaginea funcționarilor, dar și cea a statului român.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Horia Cristian - declarație politică cu privire la aplicarea Legii împotriva fumatului;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Horia.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Horia Cristian:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Am o declarație politică adresată doamnei președinte a Camerei Deputaților, Roberta Alma Anastase, și domnului ministru al sănătății și economiei din România, domnului Adriean Videanu.

Legea împotriva fumatului este proba clară a faptului că în România legile se dau doar formal. Nicio instituție publică nu este capabilă să gestioneze normele de aplicare a legii? Bineînțeles că este o întrebare retorică.

Aplicarea legii a devenit o formă perversă de comunicare între legiuitor și beneficiar. Omul nu este respectat. În speranța sa "naivă" că este protejat, omul se duce în instituțiile publice, unde clar fumatul este interzis pe culoare și pe spațiile de trecere, și aici citesc din textul legii, dar, în schimb, nu găsește nici o urmă de respect.

Domnule ministru,

Doamnă președinte,

Există un site împotriva fumatului din care puteți să luați părerile românilor, ale oamenilor de bun-simț, disperați de faptul că în România legea nu se respectă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Antal Istvan - Evocarea evenimentelor de tristă amintire, Ziua Mâniei - 6 octombrie 1849;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR invit la microfon pe domnul deputat Antal Istvan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Antal Istvan:

Intervenția mea de astăzi se intitulează "Evocarea evenimentelor de tristă amintire, Ziua Mâniei - 6 octombrie 1849."

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, 6 octombrie, comemorăm la Arad 160 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluționare maghiare.

Aceste personalități provenind din rândul a mai multor națiuni și-au jertfit viața pentru ideile revoluției pașoptiste, luptând împotriva despotismului absolutist, pentru susținerea libertății, egalității și fraternității.

Revoluția maghiară, prin programele sale, viza desființarea radicală a relațiilor feudale, democratizarea societății prin acordarea drepturilor și libertăților civice.

Mișcările din Transilvania de la acea vreme, la început prefațau o revoluție pașnică atât prin Programul de la Cluj, cât și prin manifestațiile populației de la Târgu-Mureș. Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai 1848 a adoptat legi importante atât pentru poporul maghiar, cât și pentru națiunea română, cum au fost: desființarea iobăgiei, suportarea în comun de către toți cetățenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetățenești și religioase ale românilor și noua lege a pensiei.

Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curții de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două națiuni. Armata revoluționaro-maghiară, în luptele care au durat un an și jumătate a înfrânt în mai multe bătălii oștile habsburgilor, dar intervenția trupelor țariste a schimbat raportul de forțe pe plan militar, fapt ce a cauzat înfrângerea revoluției maghiare.

Cu toate acestea, lupta lor a deschis calea pentru o evoluție burgheză în spațiul carpato-dunărean.

Pe 6 octombrie 1849, în urma hotărârii Tribunalului militar de la Arad au fost executați 13 generali ai armate revoluționare care până la izbucnirea revoluției au activat în cadrul armatei imperiale. Datorită acestor evenimente de tristă amintire, ziua de 6 octombrie 1849 este considerată de maghiari ca "Ziua mâniei" "Ires die".

Evenimentul în sine, martiriul generalilor a marcat adânc conștiința națională, cu toate că mulți dintre generali n-au fost maghiari. Pentru maghiarii de pretutindeni ziua de azi a devenit zi de doliu național.

Pentru a cinsti memoria revoluționarilor maghiari, la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a amplasat la Arad, Statuia Libertății, care ar trebui să reprezinte aceeași semnificație și pentru națiunea română, pentru că peste 30 de mii de revoluționari români au luptat și în armata revoluționară ungară sub comanda generalilor amintiți.

Cinstirea în libertate a memoriei celor 13 generali maghiari, după schimbarea regimului din 1989 și reamplasarea, prin grija oficialităților românești, a Statuii Libertății la Arad, în Parcul reconcilierii, reprezintă un pas important atât în interpretarea corectă a unor evenimente istorice, cât și în reconcilierea româno-maghiară.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Grosaru - declarație politică intitulată România și minoritățile - după 20 de ani;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale invit la microfon pe domnul deputat Mircea Grosaru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Grosaru:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "România și minoritățile - după 20 de ani".

După aproape 20 de ani, România se pregătește din nou de alegeri prezidențiale, iar toate regimurile democratice succedate până în prezent au promis atât prin Constituție, cât și în diverse ocazii, adoptarea Legii privind statutul minorităților naționale din România.

Într-adevăr, cel puțin pe hârtie, problema minorităților naționale din România a fost un model pentru multe alte țări ale Uniunii Europene și o monedă forte în aderarea la marea familie europeană, însă deși legea se dorea a fi o lege organică, acest lucru a rămas cea mai lungă restanță a României începând cu anul 1989.

Inexistența legii-cadru a creat multe disfuncționalități în multe domenii, a îngreunat activitatea Secretariatului general al Guvernului, a generat interpretări ale prevederilor constituționale în funcție de interese politice de moment, creând astfel imaginea unei favori acordate minorităților naționale din România prin reprezentarea parlamentară a organizațiilor acestora.

Dacă privim însă prin prisma avantajelor abordării problemei minorităților naționale din România ca pe o discriminare pozitivă, și nu ca pe un privilegiu, ajungem de fapt la asigurarea respectului față de acest principiu constituțional.

Este adevărat, în același timp, că inexistența unei autorități în acest domeniu a îngreunat și mai mult activitatea Secretariatului general al Guvernului, iar Departamentul pentru relații interetnice s-a arătat ineficient și incapabil a asigura legătura necesară în cadrul legal existent între Consiliul pentru Minoritățile Naționale, Guvernul României, organizațiile neguvernamentale din domeniu, organele și organismele internaționale.

De curând, Comisia de la Veneția, prin reprezentanți de seamă ai acesteia, și-au manifestat îngrijorarea asupra faptului că nici până în prezent, Legea privind statutul minorităților naționale nu a fost adoptată, aceasta asigurând printre altele o mai bună colaborare și ajutorare între organizații ale acelorași minorități care să-și poată desfășura activitatea în colaborare cu reprezentanții legitimi ai acestora.

Să nu uităm însă că în România s-a creat cadrul legal de încredere între populația majoritară și minoritară și principiul trebuie sprijinit și pe viitor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
Cătălin-Ioan Nechifor - despre crize și căi de rezolvare a acestora;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dacă are cineva de citit declarația? Nu.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Cătălin Nechifor.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Am aflat în aceste zile că actualul președinte al României nu și-a propus să scoată țara din criză. Nici el, nici Guvernul și nici BNR. Bun, dar atunci cine să ne scoată? Armata, Biserica, Sindicatele, Asociația Tinichigiilor? Sau, poate, cum spunea însuși președintele, poate că s-ar merita să căutăm pe Google data la care România ar urma să iasă din criza financiară, din criza politică și din cea socială.

Ne-am învățat în acești cinci ani de mandat Traian Băsescu ca domnia sa să rezolve foarte multe crize. Să ne amintim de răpirea ziariștilor din Irak, atunci când președintele și-a făcut chiar timp să-i întâmpine la aeroport, să ne amintim de gripa aviară și, de ce nu, să ne amintim de criza de dinaintea instalării guvernului Boc, atunci când șeful statului aștepta împlinirea visului său: coaliția PD-L - PSD.

Fără să vrea, Traian Băsescu ne-a spus zilele acestea un mare adevăr: jucător declarat, el nu este capabil să rezolve decât crizele pe care le produce și ale căror mecanisme le cunoaște, așa cum cunoaște și soluțiile de ieșire. Stau și mă gândesc cu înfrigurare cam ce ar putea face domnul președinte în fața altor crize, pe care nu le înțelege. Vine iarna și relația României cu furnizorul de gaze rusesc Gazprom este deja înghețată.

Ce soluții are președintele? Mă tem că nici una. Iarna trecută am evitat la mustață o situație dificilă, urmare a întreruperii furnizării de gaz natural din import. Nu a fost meritul diplomației românești girate de Traian Băsescu, într-adevăr, atunci a contat doar faptul că țara noastră este teritoriu de tranzit către Europa Centrală.

Mai mult, în cercurile europene și globale se discută deja despre o criză a alimentelor, despre o criză a resurselor de apă potabilă și nu numai, dar pentru politica de la București, aceste lucruri par desprinse din filmele SF. Nu am auzit niciodată aceste concepte să fie în preocuparea curentă sau viitoare a domnului Traian Băsescu, mult mai aplecat asupra reformării statului ticăloși și mai nou a sistemului parlamentar românesc.

În acești cinci ani de mandat, am aflat limitele de competență ale comandantului de navă, care declara recent că s-ar întoarce la timonă, acolo unde ar câștiga mult mai bine în comparație cu șomajul politic. Obișnuit să-și conducă biruința dintr-un port într-altul, fără a avea mai multe alternative, Traian Băsescu ne-a demonstrat că este incapabil să meargă pe un alt drum, fie el și autostrada suspendată a Bucureștiului. Un drum pe care un președinte ar trebui să îl explice românilor și să devină idealul spre care tindem.

Avem nevoie, mai mult ca oricând, să ne definim acest drum. Știm unde suntem și cu costuri am ajuns aici, dar nu avem nici o idee încotro ar trebui să ne îndreptăm.

Avem nevoie de un președinte care să ne arate direcția, fără a fi nevoie de o luminiță la capătul tunelului.

Avem nevoie de un președinte care să își propună să scoată țara din criză, fie ea financiară, politică, sau de sistem. Altfel, s-ar putea să nu mai avem nevoie nici de președinte.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
Iulian Vladu - declarație politică cu titlul Strategia politică a unui partid aflat pe locul doi;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dacă au venit colegi care susțin declarația.

Vă rog.

Vă rog să vă și prezentați. Domnul Iulian Vladu, da?

Aveți cuvântul.

 

Domnul Iulian Vladu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea poartă denumirea de "Strategia politică a unui partid aflat pe locul doi".

Săptămâna trecută, am asistat cu toții cum strategia unui partid (PSD) poate conduce la sfârșitul unei alianțe de guvernare, un plan bine pus la punct încă de acum câteva săptămâni de câtre lideri marcanți ai PSD-ului, precum Liviu Dragnea, care divulga strategia de a scoate partidul de la guvernare, fără să țină cont de problemele actuale ale cetățenilor, de criza economică și de crearea unei crize politice.

În momentul în care primul-ministru a cerut înlocuirea ministrului Nica, dând posibilitatea PSD-ului să nominalizeze o altă persoană la șefia ministerului, PSD-ul și-a strâns jucăriile și le-a mutat ca pe niște piloni ușor controlabili în curtea partidului, pregătindu-se în mare taină de campania electorală. Se pare că pentru PSD este mai important orgoliul omului Mircea Geoană decât stabilitatea politică.

Unde este raționalitatea acțiunilor președintelui PSD care, în loc să critice acțiunile și declarațiile ministrului Nica privind o posibilă fraudă electorală, din contră, 1-a susținut cu tărie? Toți liderii PSD au considerat că nu este importantă declarația necontrolată a lui Nica, ministrul căruia îi revenea misiunea să organizeze alegerile.

Ce încredere pot acorda cetățenii unui lider precum Mircea Geoană, acceptând declarațiile unui lider marcant în partid, precum e Marian Vanghelie?

Cum poate un primar de sector să aducă declarații grave la adresa democrației românești și a statului de drept, invocând cunoștințele pe care le are cu privire la arhivele DGIPI?

Această atitudine de nepăsare a lui Mircea Geoană nu denotă decât dorința avidă de a arăta că PSD este altceva decât un Guvern doi. Dar, însăși declarația sa cu privire la ieșirea de la guvernare a fost încadrată tocmai de recunoașterea faptului că "niciodată nu vom mai accepta într-un Guvern să fim pe locul doi". Nu același lucru a "recunoscut" Mircea Geoană după alegeri, în condițiile în care sărbătorea victoria partidului său ca fiind câștigătorul alegerilor.

Responsabilitatea pe care PSD-ul o are este de a răspunde în fața simpatizanților despre măsurile pe care le-a adoptat ca și partid aflat la guvernare. Dacă strategia politică a PSD-ului este de a critica actualul Guvern, cum poate explica cetățenilor că Guvernul pe care-1 critica nu este decât cel din care a făcut parte pană acum câteva zile, în care măsuri importante precum legea salarizării unice au fost susținute și de ei? In fapt, PSD-ul este obișnuit să se comporte ca un partid de opoziție. Să ne amintim că s-a abținut chiar și de la o moțiune depusă împotriva guvernului din care făcea parte? Probabil că și-a înțeles menirea... Este partidul care poate fi de folos doar când se află în opoziție!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
 

Vreau să vă anunț, stimați colegi, că există o serie dintre colegii noștri care au depus în scris declarațiile politice, și anume: din partea Grupului parlamentar al PD-L, Maria Stavrositu, Ioan Holdiș, Ioan Oltean, Corneliu Olar, Gheorghe Ciobanu, Georgică Dumitru, Lucian Riviș-Tipei, Marius Cristinel Dugulescu, Zanfir Iorguș, Constantin Chirilă, George Ionescu; din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnii deputați Vasile Mocanu, Manuela Mitrea, Mugurel Surupăceanu, Daniela Popa, Bogdan Liviu Ciucă, Ion Burnei, Tudor Ciohodaru, Costică Macaleți, Ion Dumitru, Marian Ghiveciu, Oana Niculescu-Mizil, Ana Gheorghe, Florin Pâslaru, Vasile Filip Soporan, Ioan Munteanu, Neculai Rățoi, Adrian Mocanu, Aura Vasile, Florin Iordache, Raul Victor Soreanu-Surdu; din partea Grupului parlamentar al PNL, deputații Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Mihai Lupu, Cristian Buican, Grațiela Leocadia Gavrilescu, Florin Țurcanu, Dan Morega, Radu Bogdan Țîmpău, Titi Holban, Gigel-Sorinel Știrbu, Horea-Dorin Uioreanu, Dan Bordeianu, Dan Ștefan Motreanu, Relu Fenechiu, George Ionuț Dumitrică, Virgil Pop; și din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat.

Nemaifiind colegi care să susțină declarațiile, închidem ședința consacrată declarațiilor politice, cu rugămintea că dacă vreunul dintre colegii înscriși pe listă vin până la ora 10 cu declarațiile politice, se poate înscrie la secretariatul de ședință, respectiv la Serviciul stenograme.

Mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Aurelia Vasile și Daniela Popa - declarație politică: Agenda Guvernului Boc versus agenda cetățenilor;

Doamna Aurelia Vasile și doamna Daniela Popa:

Declarație politică: "Agenda Guvernului Boc versus agenda cetățenilor"

Decizia ruperii coaliției de guvernare de către PSD nu a îngrijorat deloc pe domnul premier. Imediat după depunerea demisiilor de către miniștrii social-democrați, domnul prim-ministru a demis prefecții PSD. Marea epurare a continuat cu același elan și în ședința de weekend, când au fost demiși 23 de subprefecți din 15 județe, fiind numiți înlocuitori din rândurile inspectorilor guvernamentali. Apoi, am fost anunțați că urmează șefii deconcentratelor. Mă mir că a mai fost timp în acea ședință să se acorde niște bani la Ministerul Sănătății.

În timp ce domnul Emil Boc "gestiona" cu abilitate și mare avânt criza politică, pe care domnia sa o provocase, moneda națională se deprecia puternic, ajungând la un nivel de peste 4,2 lei/euro, o adevărată dramă pentru cetățenii acestei țări care de la anul vor fi nevoiți să facă față măririlor de accize și scumpirilor generate tocmai de acest curs ridicat la 1 octombrie (moment de referință).

Tot în timp ce domnul Emil Boc "rezolva" criza politică prin atribuirea a câte 2 sau 3 ministere fiecărui ministru din Cabinetul său, sindicatele unite în Alianța Bugetarilor pregăteau greva de luni, 5 octombrie 2009. Mai mult de jumătate dintre bugetarii din România din administrația publică și locală, din învățământ și din sănătate au fost ieri în grevă de o zi, cerând renegocierea Legii salarizării unice a bugetarilor, renunțarea la concediul forțat de 10 zile de la sfârșitul acestui an, măsură ce le-ar reduce considerabil veniturile, și renunțarea la disponibilizările anunțate din 2010 în sectorul bugetar.

Protestul nu se oprește aici. Alianța Bugetarilor, formată din Federația Națională a Sindicatelor "Alma Mater", Federația Sindicatelor din Învățământ "Spiru Haret", Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, Federația Sanitas din România, Alianța Sindicatelor Sed Lex, Federația Sindicatelor din Administrația Publică "Publisind", Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, Federația Sindicatelor din Administrația Locală și Centrală din România "Columna", Federația Națională a Sindicatelor Libere Tehnic - Economic - Administrativ din unitățile sanitare și balneare din România, anunță pentru mâine ample manifestații de stradă și evident că dacă nici de această dată nu vor fi ascultați se va ajunge la grevă pe perioadă nelimitată.

Ce putem înțelege din ceea ce s-a petrecut în ultimele zile? Că situația economică este din ce în ce mai dezastruoasă, nemulțumirile diverselor categorii sociale și profesionale nu mai au nicio șansă de dezbatere serioasă cu un Guvern pentru care ambițiile politice și calculele electorale sunt mult mai importante. Înțelegem că prioritară nu este ieșirea din criză, pentru că oricum nu este posibilă și nu este obiectivul guvernului, președintelui sau BNR-ului, așa cum ni s-a spus. Cu alte cuvinte, înțelegem că Guvernul Boc nu are o agendă de lucru în corespondență cu frământările societății și economiei românești.

  Ion Burnei - argumente în defavoarea legalizării prostituției;

Domnul Ion Burnei:

Legalizarea prostituției înseamnă crearea și statuarea în societate a unei noi instituții care, prin însăși natura ei, se află în opoziție sau în conflict de interese cu aceea a familiei.

Întreaga propagandă mediatică realizată în favoarea legalizării prostituției se sprijină pe argumente false. Motivele invocate ascund de fapt importante interese de ordin financiar sau de altă natură (trafic de influență, corupție etc.) ale structurilor de tip mafiot.

Legiferarea instituției bordelului constituie una dintre cele mai perfide și eficace strategii pentru a submina existența unui stat, a intereselor sale fundamentale pe care v-ați angajat în fața cetățenilor să le apărați.

Din cercetările realizate în statele lumii în care prostituția a fost legalizată rezultă următoarele realități zguduitoare:

  1. Legalizarea prostituției reprezintă cea mai persuasivă și perspicace propagandă care se poate face acestui fenomen, deoarece astfel prostituția este adusă în sfera normalității, prin recunoașterea de către stat a profesiunii de prostituată.
  2. Bordelul constituie în întreaga lume un adevărat focar de infecție pentru organismul social. În zona amplasării sale, infracționalitatea crește până la 1000%.
  3. Legalizarea bordelurilor va conduce la proliferarea bolilor cu transmitere sexuală (în special SIDA), și nu la reducerea lor. O publicitate mincinoasă se face bordelului legalizat și prin promovarea de către stat a ideii că astfel se elimină riscul contaminării cu boli sexuale, în special SIDA. O eroare ucigașă, căci prostituatele nu pot fi depistate medical ca bolnave în timpul perioadei de incubație a virusului, perioada în care ea poate transmite virusul HIV.
  4. Legalizarea prostituției nu numai că nu limitează prostituția ilegală, ci duce la dezvoltarea fenomenului, oferindu-i acoperire legală. Bordelurile vor deveni, așa cum s-a întâmplat deja în țările occidentale, principalele locuri pentru traficul de droguri, pentru spălarea banilor, pentru traficul cu femei - o uriașă afacere coordonată de lumea interlopă în corelație cu politicienii corupți.
  5. Legalizarea bordelurilor nu elimină violența, ci doar legitimează abuzul la care sunt supuse femeile.
  6. Traficul de femei nu va fi stopat, ci cu siguranță mărit. Prin faptul ca România este una dintre cele mai sărace țări din Europa, existând așadar un număr crescut de fete care pot ajunge să-și vândă trupul pe sume de nimic, se va dezvolta în România un important turism sexual, țara noastră devenind astfel o Thailandă a Europei.
  7. Prostituția nu este o meserie care să poată asigura o viață normală unei femei. Pentru femeile implicate în prostituție, în general fete sărace, fără educație și fără prea multe mijloace de existență, bordelul reprezintă o groapă comună.
  8. Experimentele sexuale la care sunt supuse fetele care se prostituează le afectează iremediabil sănătatea psihică și somatică, le desocializează și, prin stigmatul societății, le fac incapabile de a intra într-o viață normală, o viață de familie pe care și-o dorește orice om.
  9. Prin legiferarea prostituției ca profesiune se generează ideea că femeia reprezintă un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului. Se contribuie la crearea unei mentalități masculine dominate de ideea de posesiune, de valorizare a raporturilor cu femeia numai prin prisma sexului.
  10. Legalizarea prostituției nu vine în sprijinul familiei, ci, dimpotrivă, este cel mai grav atentat la adresa unității acesteia, fapt confirmat de situația din țările occidentale în care rata divorțurilor a ajuns la 70%. Însăși instituția bordelului se află în conflict de interese sau în opoziție cu familia.

Votarea unei asemenea legi nu poate fi văzută decât ca mărturie a degradării morale sau ca un act de înaltă iresponsabilitate politică, de corupție sau de trădare a intereselor unei națiuni.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică cu tema Responsabilitatea politică trebuie să fie o obligație, nu un drept;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Responsabilitatea politică trebuie să fie o obligație, nu un drept"

Stimați colegi, unul dintre obiectivele mele principale, atunci când am început acest mandat de parlamentar, a fost munca pentru construirea unei legi a răspunderii ministeriale. De altfel, rând pe rând, după ce ieșeau la iveală greșeli sau fapte grave ale Guvernului Tăriceanu, am ieșit în față și am vorbit. Și după ce am aflat că Guvernul care se lăuda cu o creștere economică nemaivăzută a lăsat în spate de plătit facturi de patru miliarde euro. Și după ce am aflat de penalul caz Sterling. Și după ce am aflat că, pentru depășirea țintei de 3% ca deficit bugetar, Comisia Europeană a decis declanșarea împotriva României a procedurii de deficit bugetar excesiv.

Dar, și este un "dar" trist și apăsat, după toate cele ce s-au întâmplat săptămâna trecută cu dezertarea dezonorabilă a PSD, mi-am dat seama că nu ne trebuie o lege a răspunderii ministeriale, ci una a responsabilității politice. Ca politicieni, e de datoria noastră să fim responsabili pentru ceea ce se întâmplă cu această țară. Responsabilitate - folosesc un cuvânt al cărui sens mă tem că nu-l cunosc destul de mulți din rândurile social-democraților.

Dragi colegi din Partidul Social Democrat, domnul Ion Iliescu vorbea despre samavolnicie. Vă întreb: oare PSD nu a dat dovadă de samavolnicie în momentul în care a dezertat și a dezechilibrat Guvernul, în momentul în care a influențat direct (și sunt suficiente date în acest sens) evoluția cursului leu-euro, evoluția bursei, dar și creșterea tensiunilor sociale? Oare pentru un partid este mai important să le asigure un sprijin votanților săi sau candidatului propriu, și așa fără șanse?

Social-democrații chiar nu înțeleg, nici măcar acum, că de pe urma instabilității create chiar votanții proprii sunt cei mai afectați de această criză. Ei bine, au ieșit de la guvernare după nouă luni în care oricum au fost mai mult în opoziție. Nu-i nicio problemă, ne-am asumat noi guvernarea. Și ce auzim acum: să-i dăm jos pe cei care sunt acum la putere, ei sunt responsabili de criza economică. Introducem, alături de liberali, moțiune de cenzură.

Domnilor, această patimă electorală care v-a cuprins într-o hală ticsită de oameni plătiți pe bani grei ca să fie acolo face rău țării, dar și dumneavoastră personal. Nu-i de ajuns că nu vă asumați responsabilitatea până la capăt? Acum vreți să-i dați jos și pe cei care și-o asumă? Am înțeles, evident, nu vreți să aruncați țara într-o criză politică de proporții.

Nu-i nicio problemă, e dreptul dumneavoastră democratic, chiar dacă profund antiromânesc, veniți cu moțiunea de cenzură. Dar vă rog, domnilor, veniți și la muncă. Aici la Parlament. Nu mai amânați la infinit legi urgente și importante! Trebuie validată tranșa a doua a acordului cu Fondul Monetar Internațional. Nu-l mai amânați la comisie. Avem nevoie de oameni în Consiliul de Administrație al BNR, trebuie să-i audiem. Nu mai mergeți, deci, prin teritoriu să vă ocupați de mici matrapazlâcuri cu autocare și microbuze. Nu mai vorbesc despre avizul consultativ privind cererea președintelui de a se organiza referendum privind Parlamentul unicameral. Sunt sigur că încă vă gândiți la asta și nu vreți să vă exprimați în vreun fel opiniile antiprezidențiale.

În final, ceea ce mă doare cel mai tare: este octombrie. Ar cam trebui fiecare dintre partide să facă ceva în legătură cu bugetul pe anul viitor. Altfel iar ne-apucă martie. De responsabili ce sunteți.

Era să uit: mi-am dat seama că, totuși, unii dintre dumneavoastră vor fi foarte silitori în perioada următoare, la rugămințile fierbinți ale domnilor Geoană și Vanghelie, care vor o comisie și pentru ministrul Berceanu. Până la urmă, responsabilitatea de care dați dovadă e o chestiune de priorități politice care nu vor avea vreo finalitate. Și știți de ce? Pentru că a fi responsabil înseamnă a-ți asuma răspunderea acțiunilor proprii, a le înțelege și a merge înainte, ceea ce mă îndoiesc că veți face vreodată neîmpinși din spate.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică: Premierul Emil Boc dezinformează prin omisiune și nu cunoaște legislația europeană;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Declarație politică: "Premierul Emil Boc dezinformează prin omisiune și nu cunoaște legislația europeană"

Premierul Emil Boc a emis săptămâna trecută OUG nr.103/2009 prin care modifică Legea nr.3/2000 (Legea referendumului). Nu comentez acum fondul acestui act normativ, pentru că deja mass-media, precum și numeroși analiști politici au criticat sever modificările aduse Legii referendumului și, sunt convins, ultimul cuvânt îl va avea Curtea Constituțională.

Mă opresc însă asupra unor aspecte trecute cu vederea de opinia publică și care demonstrează modul în care primul ministru al României și colegii săi din PD-L înțeleg să facă politică.

Nimeni nu a acordat vreo atenție expunerii de motive din preambulul Ordonanței de urgență nr.103/2009. Cine o va analiza însă cu atenție, va ajunge la următoarele concluzii: 1. premierul Emil Boc este de rea-credință pentru că încearcă să inducă în eroare Parlamentul; 2. premierul Emil Boc fie nu cunoaște documente europene de maximă importanță, fie dezinformează cu bună-știință.

În expunerea de motive, unul dintre argumentele emiterii OUG nr.103/2009 îl constituie faptul că modificarea Legii referendumului s-a mai făcut prin patru ordonanțe de urgență. Premierul Emil Boc enumeră cele patru ordonanțe, dar nu face nicio referire la motivele adoptării lor.

Ce nu ne spune primul ministru Emil Boc? Prima ordonanță pe care o amintește - 92/2003 - era, ne place sau nu, justificată, pentru că se referea la referendumul pentru revizuirea Constituției și în cazul respectiv chiar exista o condiționare a factorului timp (prevederile Legii referendumului privind consultarea populară pentru revizuirea Constituției conțin o serie de termene care nu pot fi încălcate).

Cele două ordonanțe - 27/2007 și 34/2007 - emise de Cabinetul Tăriceanu II au fost și ele justificate. Ambele aveau drept obiect referendumul pentru demiterea șefului statului, în acest caz Legea 3/2000 stabilind termene și date precise care pot genera situația de urgență. Nu în ultimă instanță, mai trebuie menționat că ambele ordonanțe de urgență din anul 2007 nu aveau nicio legătură cu fondul Legii nr.3/2000, ci se refereau 100% la o serie de aspecte de ordin tehnic, unul dintre acestea vizând măsuri de prevenire a votului multiplu.

O singură ordonanță de urgență - 99/2005 - poate fi într-adevăr considerată ca fiind inoportună. OUG nr.99/2005 nu era condiționată de factorul timp, de nicio stare de excepție, deci nu se justifica. De ce a fost atunci emisă? Răspunsul la această întrebare este foarte simplu, dar incomod pentru premierul Emil Boc. Ordonanța a fost emisă la solicitările repetate ale unor miniștri din PD, pentru a mări atribuțiile președintelui Traian Băsescu (că șeful statului a vrut atribuții nelimitate, este altă poveste) în cazul organizării unui referendum de interes național. Premierul Tăriceanu și miniștri liberali au acceptat la vremea respectivă soluția propusă de PD deoarece nu se dorea o fracțiunea în coaliție - premise existau deja, Traian Băsescu începuse torpilarea PNL prin reactivarea lui Theodor Stolojan - într-o perioadă dificilă pentru țară generată de inundații. Oricum, în cele din urmă, ordonanța a fost respinsă de Parlament.

Premierul Emil Boc mai invocă sprijinul emiterii ordonanței și prevederile unei rezoluții ale Comisiei de la Veneția, care ar da dreptul susținerii referendumului în cazul în care Parlamentul nu se pronunță într-un termen dat. Domnul Emil Boc uită însă să facă referire și o altă prevedere fundamentală a Comisiei de la Veneția, și anume că "Aspectele fundamentale în materia dreptului referendar nu trebuie să poată fi modificate cel puțin un an înainte de referendum". Cu alte cuvinte, se precizează expres că regulile nu trebuie schimbate în timpul jocului. Adică exact ceea ce a făcut guvernul Boc.

Un ultim argument în favoarea emiterii OUG nr.103/2009 îl reprezintă: "interesul public" și faptul că ar constitui "o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată". Din nou primul ministru dezinformează și dă dovadă că nu este la curent cu prevederile legislației europene. "Interesul public" la care face apel premierul Emil Boc l-ar constitui eliminarea unei Camere a Parlamentului. Dar același Emil Boc (mă rog, în calitate de executant necondiționat al dispozițiilor președintelui Traian Băsescu, dar în documente va rămâne semnătura premierului, nu a șefului statului) uită - sau nu știe (în ambele situații este foarte grav pentru un prim-ministru) - că din 2013 vom fi cvasiobligați de Uniunea Europeană să avem parlament bicameral (prin Tratatul de la Lisabona). În ceea ce privește situația "extraordinară", ea pur și simplu nu există. Pentru că eventuala trecere la un parlament unicameral se face prin revizuirea Constituției, iar așa ceva nu cred că este posibil mai repede de anul 2011. Cel mai devreme.

  Dan Ilie Morega - declarație politică cu titlul Criza în stil românesc;

Domnul Dan Ilie Morega:

Declarație politică: "Criza în stil românesc"

După nouă luni de la coalizarea PD-L-ului cu Alianța PSD-PC, săptămâna trecută am asistat la declanșarea conflictului final, urmat de colapsul și distrugerea Coaliției. Inabilitatea - mai precis calculele strategice politicianiste - de a găsi un modus vivendi pentru a se evita torpilarea Coaliției și, implicit, o criză politică, a condus la asaltul demisiilor/demiterilor PSD și intrarea Guvernului Boc (PDL) într-o stare de interimat.

În timp ce pe tabla de șah a politicii românești se făceau mutări din ce în ce mai riscante, ce anticipau iminența rupturii în Coaliție, în timp ce ultimatumurile erau respectate la minut, șeful statului (autodeclarat jucător, mediator), cel care avusese "visul" unui "Guvern desemnat de o amplă majoritate parlamentară" își lasă proiecția să se spulbere și se prinde în horă, la propriu, cu prilejul deschiderii anului universitar la Universitatea Tehnică din Cluj.

Nu putem să nu constatăm că Ministerul de Interne a reprezentat călcâiul lui Ahile al Coaliției. Primele tensiuni și încordări au plecat de la acest minister și tot el a reprezentat pretextul ultimei neînțelegeri. Revocarea din funcție a ministrului de interne PSD de către Traian Băsescu a echivalat, în fapt, cu destrămarea Protocolului PD-L-PSD. În orice caz, motivul care a stat la baza acestui conflict este unul îngrijorător - mai ales pentru o țară membră UE -, și ține mai mult de preistoria statului de drept: fraudarea alegerilor. Miza alegerilor din noiembrie deschide calea oricăror acuze, mai mult sau mai puțin puerile, face oportună orice informare sau dezinformare dacă ea este închinată pe altarul alegerilor prezidențiale.

În alte condiții economico-sociale, aceste convulsii politice își găseau relativ ușor culoarul de reașezare și stabilitate. Dar cei de la Guvern au uitat că suntem în plină criză economică mondială. În timp ce în toate statele lumii civilizate aceasta reprezintă prioritatea numărul 1, România a luat nota 1,3, după cum arată un studiu realizat de centrul de cercetare în domeniul economiei CESifo Group pe o scară de la 1 la 9 în ceea ce privește măsurile anticriză, poziționându-ne, umilitor, pe ultimele locuri din Europa și din lume.

Această amnezie a împins România, pentru prima dată după anii '90, într-o criză totală: economică, politică, socială. Pe măsură ce numărul șomerilor crește exponențial iar greva bugetarilor semnifică și o criză a instituțiilor de stat, guvernul (de avarie) 2 în 1 pd-l-ist, de acum minoritar și monocolor, va trebui să se confrunte cu situații din ce în ce mai grave.

Acuzele privitoare la responsabilitate pe care cele două partide și le aruncă reciproc, nu-i fac mai responsabili și nici nu diluează criza.

Ceea ce contează cu adevărat acum e ca țara să fie guvernată și guvernabilă. Situațiile excepționale pretind măsuri excepționale.

  Mihai Lupu - declarație politică despre Orașul unităților militare dezafectate;

Domnul Mihai Lupu:

Declarație politică: "Orașul unităților militare dezafectate"

Pe lângă urmele sinistre ale trecutului totalitar comunist, numeroase localități ale țării păstrează astăzi, din păcate, mărturii triste ale politizării excesive a administrației publice: haos urbanistic, cartiere mărginașe sărace și insalubre, străzi a căror înfățișare istorisește succesiunea și duratele mandatelor de primar.

Municipiul Medgidia, bunăoară, întruchipează o îmbinare tristă a unor astfel de atribute: o moștenire rușinoasă lăsată de foștii edili, un complex sportiv de dimensiuni impresionante aflat într-o stare avansată de degradare sau - lucrul despre care aș vrea să vorbesc astăzi - trei obiective dezafectate ale Ministerului Apărării Naționale, ajunse niște câmpuri de ruine.

Este vorba despre unitățile militare 01392, 01254, respectiv 01459. Deși nu mai sunt de mult timp funcționale, deși contribuie în mod semnificativ la conturarea aspectului mohorât al orașului, deși există proiecte importante, elaborate pe plan local, ce vizează atragerea investițiilor și refolosirea suprafețelor adiacente sau vecine lor în acord cu nevoile prezente ale urbei, acestea sunt blocate, din interese politicianiste, în proprietatea MApN.

Una dintre ele, UM 01392, situată chiar în centru, a constituit, în anul 2008, obiectul unui schimb consistent de scrisori între minister și Primăria Medgidia în vederea transferului către municipalitate.

Demersurile au fost, însă, brusc întrerupte printr-un mesaj, comunicat în 22 decembrie 2008, în care se preciza laconic că obiectivul în discuție nu mai poate fi cedat, redevenind necesar organismului militar. Se schimbase culoarea politică a guvernului, se modificaseră, dintr-o dată, fără prea multe explicații suplimentare, și prioritățile acestuia.

Astfel, grație unei politici în mod voit ostile, ce nu aduce beneficii nimănui, cu atât mai puțin partidului din care face parte și domnul ministru Stănișoară, UM 01392 rămâne deocamdată, ca și celelalte două obiective menționate mai sus, un cimitir de fiare vechi ca o bubă ruginie în inima orașului.

  Mihai Cosmin Popescu - declarație politică: Cât de departe este România de Uniunea Europeană?;

Domnul Mihai Cosmin Popescu:

Declarație politică: "Cât de departe este România de Uniunea Europeană?"

E greu de crezut că după atâta entuziasm și eforturi legate de aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, sentimente și sacrificii ce au caracterizat istoria post-comunistă a României, astăzi când ne bucurăm de calitatea de membru cu drepturi depline, dezinteresul față de Uniunea Europeană este în creștere. Cetățenii români au pierdut încrederea că aderarea la cel mai avansat proiect integraționist interstatal le va ameliora într-un fel viața. Este și normal atâta vreme cât fondurile imense alocate României nu au reprezentat decât declarații, iluzii, nu și realitate, pentru agricultorii români, pentru întreprinzătorii mici și mijlocii, pentru infrastructura românească, pentru fiecare cetățean.

Parlamentul României pare să fi fost prima instituție a statului român, care a uitat complet de calitatea de membru al Uniunii Europene. El figurează pe ultimele locuri în rândul statelor membre ale UE la capitolul activităților de consultare cu instituțiile europene pe tema legislației comunitare.

Pe de altă parte, cei care și-au lansat în repetate rânduri candidatura la Președinția României încă de la începutul acestui an, au transformat miza desemnării candidatului României pentru compoziția noii Comisii Europene într-o temă măruntă de campanie electorală și de confruntare politică internă. La aproape 50 de ani de la demararea celei mai complexe politici comunitare, România beneficiază de susținerea Franței, Germaniei și Marii Britanii pentru preluarea portofoliului agriculturii. Lipsa de maturitate politică și de consens național în privința interesului României poate periclita în cel mai serios mod locul nostru în noua structură a Comisiei Europene.

De asemenea, slaba implicare în proiectele comune europene, lipsa lobby-ului specializat care ar putea face ca vocea intereselor naționale să se facă auzite în Europa, dezinteresul față de agenda publică europeană nu fac decât să ne condamne la marginalizare sau la trimitere în periferia obiectivelor Uniunii Europene.

Ca să demonstrăm că cei douăzeci de ani de maturizare politică necesari clasei politice autohtone au trecut, va fi necesar ca indiferent de contextul politic intern, marcat de proteste, de campanie electorală sau de modificări ale majorității politice parlamentare, să punem mai presus, cu responsabilitate, interesele naționale, interesele cetățenilor români.

  Teodor Atanasiu - declarație politică cu titlul «Președintele Băsescu ne uluiește încă o dată: Nici Guvernul, nici eu și nici BNR nu ne-am propus să scoatem țara din criză»;

Domnul Teodor Atanasiu:

«Președintele Basescu ne uluiește încă o dată: "Nici Guvernul, nici eu și nici BNR nu ne-am propus să scoatem țara din criză"»

Suspansul a luat sfârșit! Dacă eram deosebit de îngrijorați că pe domnul președinte Băsescu l-a doborât criza și nu va mai intra în cursa din campania pentru alegerile prezidențiale pentru un nou cincinal în fruntea țării, ne-am liniștit brusc cu ajutorul salvator al unui democrat-liberal nerăbdător și, mai ales, convingător, din Sânnicolau Mare.

Domnul Băsescu și-a anunțat la fapt divers, sâmbăta trecută, candidatura la încă un mandat la funcția supremă în stat, așa printre picături, în mulțime, la cererea unui om din "poporul" democrat-liberal, fără pretențiile și fastul găsite numai la PSD-iști, fiind cel mai ocupat dintre români în ultimele luni, dar nu cu găsirea unor soluții împotriva crizelor de tot felul prin care trece România, nu cu medierea conflictelor în vreunul din domeniile aflate în blocaj, nu cu menținerea unei stabilități politice măcar până după alegeri.

Abonat la festivalurile și dansurile din fiecare colț al țării, președintele Băsescu a avut grijă ca înainte de anunțarea candidaturii sale să arunce România în aer. În ziua în care dumnealui a semnat decretul de revocare a ministrului Nica din funcție și PSD a ieșit, așa cum promisese, de la guvernare, România a pierdut un miliard de euro. Și nimeni din conducerea acestei țări, nici președintele, nici guvernanții, nu au ieșit să liniștească lumea economică în vreun fel, sensibilă și așa foarte tare, la orice mișcare care putea genera cea mai mică instabilitate.

Președintele Băsescu s-a oprit din periplul său festivist și din dansul vesel cu petrecăreții, numai pentru a decide: avem acum și criză politică pe termen nelimitat. Căci până acum am avut doar o formă de criză politică, întreruptă pe alocuri de împăcările scurte din fiecare luni dimineața dintre membrii fostei coaliții guvernamentale PD-L - PSD și reluată de scandalurile puse pe stand-by pentru câteva ore și realimentate apoi din belșug în fiecare seară, de către aceiași guvernanți.

Dar aceste secvențe lipsite de originalitate au fost mult prea plictisitoare chiar și pentru domnul Băsescu, al cărui vis din decembrie 2008 a devenit coșmar de precampanie în toamna lui 2009. Și pentru că telenovela PSD-istă-PD-l-istă, presărată cu prea multe lacrimi, plânsete și divorțuri iminente, a lăsat happy-end-ul îndelung așteptat, președintele Băsescu a decis să toarne brusc ultimul episod numai cu cei "buni" dintre actorii guvernanți, PD-l-iștii, iar cei "răi", PSD-iștii, să-i trimită urgent în șomaj tehnic.

După curățenia ministerială cu produse PD-L-iste 2 în unul, de dragul economiei politice, negociatorul șef, în speță domnul Băsescu, ne anunță senin: "Nici Guvernul, nici eu și nici BNR nu ne-am propus să scoatem țara din criză pentru că nu se poate. Este o criză globală și România este dependentă de ceea ce se întâmplă pe alte piețe. Nu există nicio țară care să se extragă crizei globale"!

Nu este nimic adevărat, domnule Băsescu, România este în criză economică și financiară profundă din cauza permanentei crize politice pe care ați întreținut-o!

Vă întreb, totuși, domnule președinte, despre ce țară vorbiți când faceți astfel de afirmații incredibile? Despre aceeași țară în care a guvernat domnul Boc și Coaliția PSD-PD-L, pe care ați susținut-o și, mai ales, garantat-o cu visul împlinit din decembrie 2008?

Despre aceeași țară în care nu s-a luat nici măcar o măsură economică pertinentă, care să miște lucrurile în zona economică măcar cu un milimetru și pe care ați îndatorat-o cu 70 de miliarde de euro în câteva luni, pentru că domnul Boc nu poate mai mult decât atât?

Este vorba de aceeași țară în care ați alimentat timp de cinci ani un permanent scandal politic și în care ați menținut un blocaj instituțional fără precedent, doar pentru că vă place cuvântul "jucător"?

Sper să vorbim în curând de normalitate, domnule președinte și, vă spun aici, în Parlament, deși ați făcut tot posibilul să aruncați și această instituție în derizoriu, că românilor nu le place nici cuvântul "criză", nici cuvântul "jucător" și vor face tot ce este posibil să nu mai audă de ele din decembrie.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Boc - a doua ciolaniadă!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Boc - a doua ciolaniadă!"

Nici nu s-au stins bine luminile după plecarea PSD-iștilor din Palatul Victoria și Boc, între două chefuri împreună cu colegii din guvernul incompetent Boc 2, numește directori la toate nivelurile de parcă se strigă darul de nuntă cu dedicație specială.

Economia batjocorită de Videanu e muribundă și greva generală începe probabil de săptămâna viitoare. Nu este singurul care urmează deviza "Să trăiți bine!" Îl copiază și liota flămândă de posturi democrat-liberale, care abia a așteptat părăsirea ministerelor de către demnii social-democrați, în frunte cu sacrificatul Dan Nica, căzut pe altarul încercării de a organiza alegeri prezidențiale libere și corecte.

Nu interesează pe nimeni că provizoratul politic de trei luni ar putea fi fatal și economiei și firavei democrații românești. În frunte cu primul ministru Emil Boc, PD-L s-a năpustit pe împărțirea puterii. Șeful Executivului a mai avut tupeul să arunce o nouă gogoașă conform căreia "România va merge în continuare pe același drum al interesului public" Măi, să vezi și să nu crezi! De aceea merg toate prost, leul scade la cursul BNR, șomajul crește și datoria externă a depășit 70 de miliarde de euro.

Fără pic de rușine, dedându-se la meschinării de om mărunt, primul ministru al celui de-al doilea Guvern Emil Boc își permite să spună cu cinism că "odată cu plecarea PSD-iștilor se reduc costurile, se măresc pensiile și se bagă bani în infrastructură".

Pe Emil Boc îl deranja foarte tare că mai rămăseseră posturi ce trebuiau imediat ocupate de PD-L. I-a dat afară pe prefecții PSD, a demis toată conducerea AVAS și ca interimar la Ministerul Educației, micul Boc fu capabil să anuleze ordinul dat de ministrul Ecaterina Andronescu privind numirea directorilor de școli. Cu ocuparea funcțiilor de prefect a rezolvat problema președinților și vicepreședinților de comisii electorale în vederea alegerilor prezidențiale, iar directori de școli vor fi puși, fără concurs, numai portocalii.

După ce că timp de nouă luni de zile Guvernul PSD - PD-L nu a întreprins nimic concret care să ajute și să sprijine cu adevărat sectorul privat, cel care duce povara veniturilor la bugetul statului, cele două partide care până mai ieri au compus acest Guvern - cel mai prost dintre cele pe care le-am cunoscut, dar și inconștient - format din oameni incapabili, mulți dintre ei, dar nu atât de mult încât chiar să lase de izbeliște o țară întreagă, doar cu gândul la alegerile prezidențiale și la ce pot face pentru a aduce cât mai mulți bani în vistieria proprie, a partidelor, iată că ruperea coaliției a adus numai în ziua respectivă o pierdere pe piața bursei de la București de aproximativ 760 milioane euro.

Și tot din cauza acestor evenimente politice, a instabilității politice și economice, s-ar putea să ne coste de aici înainte creditele scadente în 2010, care sunt în sumă de 17 miliarde euro, cu aproape două puncte procentuale mai mult. Aceasta va fi evaluarea pe care o vor face instituțiile financiare europene și mondiale și asta înseamnă încă vreo 340 milioane euro pentru România, scadente într-un an de zile. Și așa putem calcula mai departe toate prejudiciile aduse României de un guvern și două partide inconștiente, de dragul unei președinții râvnite de toți cei care vor să candideze, dar mai ales de cei care au condus și au guvernat atât de prost.

De aceea, am propus măcar să scurtăm cu trei luni de zile stoparea acestui dezastru. Astfel, Partidul Național Liberal a venit cu varianta de a se mandata un guvern de tehnocrați, un guvern acceptat de toate partidele și cu susținerea întregului Parlament. Un guvern de tehnocrați care să vină cu măsuri concrete, care se impun la momentul acesta și care să nu mai prelungească și mai mult data la care se vor începe cu adevărat măsurile anticriză.

Sigur, toți miniștrii PD-L care au preluat ministerele lăsate de PSD nu vor face mai mult decât cei care și-au dat demisia zilele trecute. Sub nimic nu mai este altceva. Nu vor reuși să acopere activitatea unor miniștri, secretari de stat, ale unor conduceri care își vedeau numai de propriul minister. Domnul Boc o să ne spună acum că va avea timp de Ministerul Învățământului? E suficient că a trecut și dumnealui printr-o universitate și a predat la un moment dat sau că a stat de vorbă cu doamna Andronescu? Se joacă cu soarta copiilor care au început deja anul școlar, cu soarta profesorilor pentru că mâine o să îi avem în grevă, cu soarta părinților, care din ce în ce mai mulți îngroașă rândurile șomerilor. De ce? Pentru că pe 22 noiembrie și pe 06 decembrie avem alegeri prezidențiale. La ce bun un președinte peste o țară falimentară?

  Marin Almăjanu - declarație politică intitulată «Guvernul Boc a ajuns la performanța de a paraliza țara»;

Domnul Marin Almăjanu:

«Guvernul Boc a ajuns la "performanța" de a paraliza țara»

În cei 20 de ani de democrație postdecembristă, nimic din ceea ce s-a întâmplat prin deciziile guvernărilor mai mult sau mai puțin performante, care s-au perindat prin Palatul Victoria, nu a reușit să strângă rândurile sindicatelor din toate domeniile socio-profesionale.

Dar Guvernul Boc, inventiv cum îl știm, prin multitudinea de greșeli instituite în loc de măsuri contra crizei, prin lipsa dialogului coerent cu sindicatele, prin forțarea implementării unor biruri sufocante sau tăierea unor drepturi deja câștigate de multă vreme de fiecare categorie profesională în parte, prin blocajele instituționale create cu bună-știință, prin menținerea blocajelor financiare nesfârșite și afișarea unei nepăsări nemaiîntâlnite vizavi de problemele din ce în ce mai acute ale angajaților și pensionarilor, a adus România în pragul disperării după numai nouă luni de guvernare.

România a fost pe 5 octombrie 2009 în grevă generală, pentru că avem un premier căruia nu-i pasă că veniturile oamenilor s-au înjumătățit în șase luni sau chiar lipsesc cu desăvârșire la cei care au rămas deja fără locuri de muncă de mai multe luni.

Nu-i pasă că oamenii sunt plini de datorii, datorii făcute în baza veniturilor pe care le-au avut în ultimii ani și că acum au ajuns în insolvență, cei mai mulți dintre ei. Nu-i pasă că reducerea drastică a veniturilor tuturor, fie că vorbim de domeniul public sau de cel privat, a redus substanțial și consumul, acest lucru reflectându-se în falimentul sutelor de mii de firme și în puținul mărunțiș încasat la buget, pe cale de volatilizare totală și acesta.

Sunt fapte neperformante ale acestui guvern Boc, incapabil de a face ceva coerent, serios și, mai ales, benefic pentru români. Este doar efectul lanțului slăbiciunilor creat prin încălcarea oricărei logici economice de către un premier și niște miniștri rupți de realitate și lipsiți de profesionalism. Toate acestea au dus la amplificarea nemulțumirilor tuturor categoriilor de angajați și la instituirea unei situații din ce în ce mai explozive în toate domeniile.

Acest premier și ai lui miniștri amatori și aducători doar de datorii uriașe în buzunarele românilor au reușit să-i coaguleze pe toți sindicaliștii împotriva lor. Astfel, serviciile publice din toată țara au înghețat pentru 24 de ore.

Peste 850.000 de bugetari din aproape toate domeniile de activitate au intrat pe 5 octombrie a.c. în grevă pentru a protesta față de Legea unică a salarizării, a disponibilizărilor și a zilelor de concediu fără plată impuse de Guvernul Boc. Dacă nu vor fi luați în serios prin acest demers de către guvernanți, sindicaliștii vor declanșa în curând greva generală pe termen nelimitat.

Noi, liberalii, v-am avertizat printr-o moțiune de cenzură și prin sesizări la Curtea Constituțională că pachetele de legi aberante pe care v-ați angajat răspunderea în Parlament au nevoie de dezbateri publice și parlamentare serioase și de modificări substanțiale. Dar nu ne-ați luat nici pe noi în serios.

Domnule Boc, stimați guvernanți, ați reușit unica performanță de a paraliza țara pentru 24 de ore. Care este următorul dumneavoastră plan, în perioada imediat următoare, plecați acasă și-i lăsați pe alții să readucă România la viață sau rămânem cu toții, pe termen nelimitat, în haosul pe care l-ați generat în mod deliberat?

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică cu tema Moțiunea de cenzură - momentul adevărului;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Moțiunea de cenzură - momentul adevărului"

Actualul așa-zis guvern depășește orice limită constituțională și a bunului-simț, permițându-și ca, prin ordonanță de urgență, să ne impună ca, în termen de 20 de zile, să ne pronunțăm în legătură cu solicitarea președintelui Băsescu de organizare a alegerilor "2 în 1", pe 22 noiembrie.

Cu aceeași "celeritate", același premier, prin asumarea răspunderii Legii salarizării unice alături de PSD, a reușit să arunce țara în aer din punct de vedere social, să bulverseze domenii vitale, cum sunt învățământul sau sănătatea.

Același, prin negocieri confidențiale, a reușit, în câteva luni, să îndatoreze țara pentru trei generații, fără niciun alt rezultat concret decât alocarea discreționară de sume clientelei politice și peticirea găurilor bugetare la capitolul pensii și salarii pentru bugetari.

Politizarea funcțiilor, mergând până la nivelurile cele mai neașteptate, cum ar fi, de exemplu, cel de rector universitar, a atins maximul posibil, ultima dovadă fiind recentele demiteri provocate de ieșirea (tardivă!) a PSD de la guvernare.

Dumneavoastră ce vă spune declarația ministrului Blaga: "Prefecții sunt reprezentanții Guvernului în teritoriu, Guvernul are o altă componență politică și au fost eliberați din funcție o serie de prefecți și numiți alții. Guvernul trebuie să aibă proprii lui reprezentanți în teritoriu"?

Mie îmi spune că acest guvern care, repet, depășind orice limită constituțională și a bunului-simț, și-a permis, ca, prin ordonanță de urgență, să impună termene Parlamentului, trebuie să plece!

Chiar dacă predarea ștafetei între miniștrii demisionari și interimarii lor s-a făcut cu elogii reciproce și pupături, nu pot să cred că iubirea între foștii parteneri ai fostului guvern este într-atât de mare încât să le creeze colegilor din PSD vreo problemă în a vota, măcar acum, în al doisprezecelea ceas, moțiunea de cenzură pe care PNL o va depune.

De fapt, votul privind moțiunea va fi momentul adevărului. Atunci vom afla nu numai dacă ne pasă de prevederile constituționale, ci și dacă divorțul cuplului nășit de președintele Băsescu este unul real sau doar o ceartă între îndrăgostiți, care face împăcarea mai frumoasă.

  Florin Țurcanu - declarație politică: România, încotro?;

Domnul Florin Țurcanu:

"România, încotro?"

Este întrebarea care stă pe buzele tuturor românilor în această perioadă. Instabilitate politică, criza financiară, greva bugetarilor sunt doar câteva dintre realitățile care marchează viața de zi cu zi a românilor.

Noi vrem respect! Spune un manifest inițiat de un post de televiziune susținut prin mesaje de românii de pretutindeni. Dar cine să ne dea acest respect? De unde să primim acest respect? "Respectă-te pe tine însuți!" spunea un vechi proverb românesc care astăzi ar trebui reînviat. Poți respecta pe alții doar în momentul în care te respecți pe tine. Dacă respectul de sine este inexistent, slabe speranțe că vei putea respecta pe cei din jurul tău, oameni simpli mai mult sau mai puțin implicați în viața politică.

Acei oameni politici care nu reușesc să se bată cap în cap pentru putere, pentru supremația în guvern, pentru modul în care să conducă fiecare câte două ministere, personaje în stare să încalce toate legile pentru propriile interese, sunt incapabili de a manifesta respect față de cei din jurul lor.

Oameni fără scrupule, măcinați de propriile interese care nu se gândesc că în jurul lor sunt alte milioane de suflete care rabdă, care încearcă să supraviețuiască, care se sufocă de grija zilei de mâine, apar cu nonșalanță pe posturile de televiziune și se întreabă cu o naivitate de invidiat: "De ce sunt nemulțumiți bugetarii?!", "Cu ce și pe cine deranjează cele 10 zile de concediu fără plată, care vor aduce o asemenea economie la buget?!" Sunt oare acești oameni capabili să-și respecte cel puțin membrii familiilor lor și apoi pe ceilalți?

Vă spun eu, dragi colegi, pe cine deranjează această închipuită creștere a bugetului în urma celor 10 zile de concediu fără plată: pe oamenii de rând care vor afla că din banii lor se va duce o campanie a unui președinte lansat "undeva, în mulțime", că din banii lor sunt cumpărați, de către cei din PDL, acele mizerii de oameni care au ajuns în Parlament din voia sorții și mulțumită partidului care i-a dus în spate.

Pe acești oameni îi deranjează asemenea invenții, pe acei oameni care nu vă cer decât să-i respectați și să le asigurați un trai decent, pe acei oameni care nu vor altceva decât să muncească pentru a-și duce existența, pe acei oameni care nu merită să suporte mizeriile unei clase politice perimate.

Închei cu speranța că acest circ politic va lua sfârșit cât mai curând, iar viața tuturor românilor va reintra pe făgașul normal.

  Florin Iordache - declarație politică cu subiectul Referendum cu orice preț;

Domnul Florin Iordache:

"Referendum cu orice preț"

Legea nr.3/2000, dar și decizia Curții Constituționale nr.392/2007 prevăd condițiile în care se poate organiza un referendum. În art.115 alin.(4) din Constituția României se prevede foarte clar situația extraordinară pentru adoptarea ordonanței de urgență.

Cu toate acestea, Guvernul a adoptat OUG nr.103/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului. În alin.(6) al art.115 se menționează că ordonanțele "nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale".

O altă încălcare a normelor constituționale o reprezintă obligația Parlamentului de a se exprima printr-o hotărâre "în termen de cel mult 20 de zile calendaristice".

Și atunci de ce trebuie organizat referendum cu dispreț total al legilor, dar și al Constituției? Răspunsul e unul singur. Trebuie o temă de campanie pentru domnul președinte Traian Băsescu, iar Emil Boc s-a conformat și a emis o ordonanță neconstituțională în dispreț total al practicii europene, dar și al constituției.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu tema PSD a dezertat de la guvernare;

Domnul Cristinel Marius Dugulescu:

" PSD a dezertat de la guvernare"

Partidul Democrat Liberal a luat act de decizia Partidului Social Democrat, prezentată public de domnul președinte Mircea Geoană, de rupere a Parteneriatului pentru România. Astfel, Partidul Social Democrat sacrifică o țară pentru un om, sacrifică stabilitatea țării, sacrifică Parteneriatul pentru România, sacrifică interesele românilor. Și spun asta pentru că PSD a avut următoarele alternative pentru a putea continua actul de guvernare: să vină cu o nouă propunere pentru ministrul de interne, din partea Partidului Social Democrat, să aibă un interimar din partea Partidului Social Democrat, un alt ministru din cabinet. Aveau opțiunea desemnării unui ministru independent sau al unui ministru din opoziție, în condițiile în care, vă rog să rețineți, funcția de viceprim-ministru, funcție politică, ar fi rămas a Partidului Social Democrat.

Șeful statului a făcut toate eforturile pentru a menține coaliția de guvernare, însă PSD nu a lăsat nici o varianta de ieșire din criză.

Partidul Social Democrat demonstrează că are o altă agendă decât cea a României de astăzi, decât cea a populației. Singura agendă a PSD-ului, în momentul de față, o reprezintă alegerile prezidențiale. Probabil, îngrijorați de faptul că domnul Geoană pierde și șansa locului doi, Partidul Social Democrat a luat decizia de a încerca să-si maximizeze șansele în campania electorală, sacrificând interesele românilor.

Partidul Democrat Liberal își asumă, în continuare, actul de guvernare. Partidul Social Democrat a ales să iasă de la guvernare și să intre în campania electorală sărbătorind alături de domnul Marian Vanghelie.

De la începutul guvernării, trebuie să recunoaștem, Partidul Social Democrat a preferat o atitudine permanent duplicitară, una, în mare parte corectă, în Guvern, o alta, total incorectă și profund imorală, în Parlament, în teritoriu și în orice dezbatere publică, unde Partidul Social Democrat s-a prezentat ca un partid de opoziție.

Actualul guvern are capacitatea de a aplica în toate ministerele programul de guvernare, pe perioada interimatului. In fiecare minister este vorba despre o munca de echipa, în care alături de miniștri muncesc și experți în domeniul respectiv și secretari de stat cu experiență.

Partidul Democrat Liberal va rezolva problema interimatului până la expirarea termenului constituțional de 45 de zileși se va prezenta în fața Parlamentului cu un guvern restructurat care sa reducă costurile cu aparatul guvernului si care sa impună oameni de specialitate la fiecare minister.

Guvernul continuă reforma statului așa cum era stabilit: se va continua cu legea unică a pensiilor, cu legea responsabilității fiscale, legea descentralizării și a standardelor de cost, reducerea cheltuielilor bugetare.

Concluzia este una singură. Partidul Social Democrat este responsabil pentru situația creată. Partidul Democrat Liberal merge mai departe și va asigura stabilitatea guvernamentală și realizarea programului de guvernare. Aș putea spune că țara nu trebuie să stea pe loc doar pentru că PSD face campanie electorală pentru domnul Mircea Geoană.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică cu titlul PD-L - responsabil pentru viața tot mai grea a românilor;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"PD-L - responsabil pentru viața tot mai grea a românilor"

De o săptămână, România este condusă numai de reprezentanți ai PD-L, care și-au văzut, împreună cu Traian Băsescu, visul de a face ce vor, de a fura tot, de a-și umple buzunarele din banii publici, așa cum au făcut deja Monica Ridzi și Elena Udrea, dar sunt suspiciuni și asupra domnilor Radu Berceanu, Adriean Videanu, Vasile Blaga.

Se observă că, în fiecare zi, românii o duc tot mai greu, viața este mai plină de neprevăzut, traiul familiilor este mai nesigur, iar sute de mii de concetățeni au făcut cea mai mare grevă din istoria postdecembristă a țării noastre.

Oamenii nu mai pot suporta bătaia de joc, minciuna, umilirea și modul fățarnic de lucru al miniștrilor PD-L care una spun și alta fac.

Nu trebuie să ne spună nimeni nimic pentru că trăim în această țară și simțim pe proprie piele binefacerile guvernării Băsescu-PD-L.

Oare nu suntem uimiți să aflăm că președintele și Guvernul nu au nici o responsabilitate pe linia diminuării responsabilității în privința luptei împotriva crizei economice?

Oare de ce plătim un guvern și un președinte dacă ei nu sunt pregătiți, dar nici nu și-au propus să ne apere de criza economică?

Oare ce caută acești oameni în fruntea țării dacă ei nu pot, nu vor, nu știu să apere populația și o țară de efectele crizei economice?

Oare ce caută asemenea persoane în conducerea țării?

Oare nimeni nu vede ce ageamii au pus mâna pe putere și o exercită numai în folosul propriu?

Cred că este momentul să fie demis un asemenea Guvern nelegitim, iresponsabil și antinațional!

Cred că a venit vremea să scăpăm de un președinte nechibzuit, imprudent, scandalagiu, vinovat pentru introducerea în viața publică a arbitrarului, a intereselor personale...

Cred că oamenii sunt din ce în ce mai pregătiți să facă o mare schimbare importantă în România.

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică: Al cui președinte este Traian Băsescu?;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Al cui președinte este Traian Băsescu?"

Am văzut ieri, la știrile unui post tv, o imagine care nu aș fi crezut vreodată că ar fi posibilă în România. Cu zâmbetul pe buze - a lipsit hăhăiala devenită deja clasică - președintele României, domnul Traian Băsescu enunța senin: "Se pare că în ultimele zile leul nu se simte foarte bine datorită întăririi euro, dar sperăm să ne putem menține în limita prestabilită".

Da. Traian Băsescu avea dreptate. Moneda noastră națională nu s-a simțit deloc bine în ultimele zile. Dar care au fost cauzele deprecierii leului, președintele României nu s-a întrebat. Dacă s-ar fi întrebat, răspunsul ar fi fost mai mult decât simplu și nu ar fi trebuit căutat prea departe. Pentru că principala cauză a deprecierii leului este chiar Traian Băsescu. Nu persoana domniei sale, ci criza politică declanșată în urma demersurilor oculte ale domniei sale. Pentru că nu cred că mai există vreun român cu capul pe umeri care să nu fie convins că ruptura de la Palatul Victoria a fost de fapt regizată în laboratoarele Palatului Cotroceni. Și economiștii cunosc foarte bine acest lucru. Atunci când se declanșează o criză politică, moneda națională se depreciază. Numai președintele nostru se face că nu știe acest lucru și constată cu seninătate - și, repet, cu zâmbetul pe buze - că "incendiul" pe care l-a provocat are consecințe nefaste.

Declarația șefului statului privind starea monedei naționale a fost făcută la Forumul Economic Român. Tot cu această ocazie, președintele Traian Băsescu a mai lansat o "perlă", referindu-se la legea salarizării unice: "Vedeți că legea nemulțumește pe toată lumea, dar dacă toată lumea e egal nemulțumită înseamnă că este o lege care a pus capăt la ceva, abuzurilor, pentru că nu există nicio categorie mulțumită de cum arată noua lege a salarizării". Nu comentez topica și construcția gramaticală a frazei, pentru că în acest caz aș putea să ajung la concluzia unor ziariști și analiști politici care au avut unele aprecieri privind starea fizică a președintelui Băsescu în ziua de 15 septembrie când a ținut un discurs în Parlament. Nu comentez nici logica afirmației șefului statului, pentru că ea este mai mult decât bizară. Adică, faptul că există ceva care nemulțumește pe toată lumea constituie un element pozitiv? Dar să faci o asemenea remarcă privind Legea salarizării unice exact în ziua în care 750.000 de bugetari se află în grevă tocmai din cauza acestei legi, mi se pare de-a dreptul cinic. Și stau atunci și mă întreb, al cui președinte este Traian Băsescu? Îmi este din ce în ce mai greu să cred că domnul Traian Băsescu este președintele românilor. Și nu sunt singurul care am ajuns la această concluzie.

PS: Aflat în turneu electoral, duminică, prin declarațiile pe care le-a făcut, președintele Băsescu ne-a dat o informație pe care o cunoșteam bine, dar dacă PNL ar fi făcut-o publică, am fi fost acuzați de rea-credință și politicianism. "Nici Guvernul, nici Președinția nu pot să scoată țara din criză", a afirmat șeful statului. De această dată sunt de acord cu domnia sa.

  George Ionescu - intervenție privind Ziua Mondială a Poștei;

Domnul George Ionescu:

"Ziua Mondială a Poștei"

Pe data de 9 octombrie, întreaga lume sărbătorește Ziua Poștei.

La această dată, în 1874, a luat ființă Uniunea Generală Poștală prin semnarea Tratatului de la Berna de către cei 22 de membri fondatori, printre care și reprezentantul Principatelor Române, George Lahovari, Director General al Poștelor și Telegrafului.

În 1878, Uniunea GeneralăPoștală devine Uniunea Poștală Universală (UPU), iar în 1969, în timpul Congresului UPU desfășurat la Tokyo, 9 octombrie a fost declarată Ziua Mondială a Poștei. În prezent, Uniunea Poștală Universală este un organism aparținând Organizației Națiunilor Unite la care sunt afiliate administrații poștale din 190 de țări.

Ziua Mondială a Poștei este sărbătorită de administrațiile poștale din toată lumea. Sunt lansate emisiuni filatelice dedicate acestei date sau noi servicii poștale, sunt organizate festivități și evenimente speciale, au loc conferințe și seminarii cu specific poștal și filatelic.

De asemenea, anual, Uniunea Poștală și UNESCO acordă în această zi premiile la un concurs internațional de text epistolar.

Poșta Română este operatorul național în domeniul serviciilor poștale și entitatea responsabilă de îndeplinirea obligațiilor rezultate din aderarea României la Uniunea Poștală Universală, iar în această calitate trebuie să asigure condițiile necesare integrării serviciilor poștale naționale în sistemul internațional, aliniindu-se la tehnologia de ultimă oră în domeniu.

De la curierii care asigurau distribuirea materialelor folosind trăsuri de poștă, până în zilele noastre, Poșta Română a evoluat, pentru a deveni o organizație modernă, informatizată, care încearcă să beneficieze de toate oportunitățile oferite de domeniul tehnologiei informației.

  Mircea Grosaru - declarație politică cu titlul Politică, doctrină, tendințe;

Domnul Mircea Grosaru:

"Politică, doctrină, tendințe"

În drumul său către democrație, România a traversat asemenea multor state perioade în care cetățenii au fost tentați să susțină mai mult tendințe sau curente de conjunctură politică decât proiecte, programe sau doctrine, poate necunoscute sau neconcludente în anumite perioade ale evoluției sale.

Așa se explică de altfel că, după anul 1990, o serie de partide, mai mici sau mai mari, sau o serie de curente formate din astfel de partide, au reușit să convingă mai mult prin politicienii lor decât prin proiectul prezentat, întrucât politicienii erau mereu aceiași, trecuți de la un partid la altul sau de la o alianță la alta.

Vremea "traseiștilor politici" a cam trecut, iar, în prezent, cel care a fost cândva țărănist, devenind liberal, apoi liberal-democrat și ulterior democrat liberal, a cam trecut, întrucât această doctrină proprie unei persoane, dar nicidecum unui curent doctrinar, a cam trecut și parcă, dacă ne gândim bine, nici persoana în cauză nu mai are la ce partid să meargă, deoarece ar trebui să o ia de la capăt pe același traseu.

A fost doar un exemplu, absolut la întâmplare, în care de altfel se regăsesc foarte mulți politicieni, aflați și astăzi la putere, în partidul de guvernământ, cu mulți politicieni care au avut trasee asemănătoare.

Se vede însă că asemenea partide au început să nu se simtă prea bine nici ele și nici cei care le-au inventat pe scena politică actuală din România, nici ele și nici conducătorii lor.

În cei aproape 20 de ani de la revoluție, România a învățat, puțin câte puțin, că cetățenii ei merită mai mult, chiar mult mai mult decât a primit în această perioadă, pentru că tinerii, cei care vor urma la conducerea țării, nu peste multă vreme au studiat noile tendințe ale țărilor din Uniunea Europeană, chiar înainte de intrarea României în această familie.

Am văzut cu toții că nu se poate guverna cu procente, ci doar cu soluții pentru țară, iar vremea alianțelor de conjunctură au cam trecut și nu poți rezista în asemenea situații decât dacă faptele sunt convingătoare.

Sunt convins de schimbări majore în viziunea cetățenilor din România, care se vor și materializa în foarte scurtă vreme prin vot.

  Mircea Grosaru - declarație politică cu titlul Minoritățile și cooperarea internațională;

Domnul Mircea Grosaru:

"Minoritățile și cooperarea internațională"

De curând, o delegație a Parlamentului României și a Curții Constituționale a participat la Conferința internațională "Cooperarea dintre Curțile Constituționale și Parlamente pentru garantarea supremației Constituției" care a avut loc în Armenia, la Erevan.

Delegația română a fost prezentă în totalitatea ei la lucrările care s-au desfășurat pe o perioadă de 3 zile, timp în care și-au expus puncte de vedere legate de subiect atât prin reprezentanții Curții Constituționale, dar și prin cei ai Parlamentului României, deputați și senatori.

Existența unei minorități armene în România, dar și a unui deputat în Parlamentul țării, în prezent lider al Grupului parlamentar al minorităților naționale, a fost primită cu mare bucurie din partea reprezentanților din Adunarea Națională a Republicii Armenia, cu care delegația română s-a întâlnit în data de 2 octombrie 2009, la invitația acestora.

De altfel, fiecare delegație română prezentă în conferințe internaționale sau întâlniri de acest gen a punctat prin minoritatea existentă în România și, într-un mod mai mult decât prietenesc, a reușit să puncteze pentru România în relațiile sale internaționale.

Rolul minorităților naționale în Parlamentul României a fost stabilit prin Constituția țării, iar de peste 16 ani acest lucru a adus beneficii importante României pe plan intern, dar și extern.

Minoritățile naționale din România joacă rolul lor, destul de important în consolidarea democrației țării, este un lucru câștigat și un exemplu pentru multe țări, fie ele chiar vecine, care însă dacă nu au reușit să organizeze la timp și să rezolve efectiv problema minorităților etnice, au pierdut multe și greu mai pot recupera anumiți pași în acest sens.

Democrație înseamnă și recunoașterea drepturilor minorităților, reglementarea învățământului, păstrarea limbilor, culturii și tradițiilor acestora, în egală măsură cu dezvoltarea economică și socială.

România a fost prima țară care a recunoscut autonomia Armeniei, pentru că prin recunoașterea minorității armene din România, țara noastră a cunoscut și realitățile acesteia.

  Mircea Grosaru - declarație politică cu titlul Criza economică, criza politică și cetățenii;

Domnul Mircea Grosaru:

"Criza economică, criza politică și cetățenii"

Actualul Guvern al României se află într-o vădită criză politică și economică, iar de curând au reușit performanța de a accentua ambele, având în vedere că fosta majoritate parlamentară nu era în fapt una reală, ci doar un simplu calcul aritmetic, adică 35% + 35% = 70%.

În politică însă, nu este real!

De multe ori, nici în economie nu se potrivește.

Viața politică din România a ajuns la cotele cele mai alarmante, având în vedere că jumătate din miniștri au demisionat, economia este în recesiune, numărul de șomeri este în creștere continuă și țara nu mai poate fi guvernată pentru că nu există nicio majoritate parlamentară și nici perspectiva imediată de a se contura, ci mai degrabă se așteaptă să se aleagă noul președinte și apoi eventual să se echilibreze totul.

Nu avem multe alternative, ci doar una singură: rezultatul la prezidențiale. Apoi, cred că totul va reveni la normal, mai ales dacă și alegerea va convinge că nu au trecut fără folos cei 20 de ani de la revoluție.

Să nu așteptăm însă prea multe de la președinte, pentru că nu are prerogative foarte multe, ci mai degrabă semnalul către cetățeni va trebui să fie cel puțin unul din care să rezulte că am învățat multe în această perioadă.

Ieșirea din situația politică și economică actuală depinde de un singur lucru: încredere.

Cetățenii din România s-au săturat de promisiuni.

Cetățenii din România nu mai pot fi manipulați și cumpărați.

Cetățenii din România știu ce vor și ce pot obține prin vot.

Cetățenii din România vor să nu mai fie dezamăgiți.

Am dat mereu dovadă de înțelepciune și viziune privind viitorul, deși am trecut prin situații limită, însă ceea ce a rezultat în urma votului a fost progres rapid, bunăstare și un nou stil de viață.

Am evoluat mult în cei 20 de ani și va trebui să evoluăm și mai rapid în continuare, așa că va trebui să alegem președintele care ne poate garanta cel mai mult că este capabil să susțină voința noastră.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Guvernul lu' Caragiale;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Guvernul lu' Caragiale"

Dacă ilustrul Caragiale ar mai fi trăit, ar fi avut un izvor nesecat de inspirație, născut din întâmplările de zi cu zi din politica noastră. România trăiește, de zece luni, într-o tragedie marcată din loc în loc cu pasaje de umor negru, inspirat de personajele (personalități nu pot fi numite) care populează scena politică românească.

Dacă maestrul Caragiale ar fi trăit, ar fi descris, probabil, într-una din schițele sale, o ședință de guvern 2 în 1, în care prim-ministrul Boc întreabă și ministrul educației răspunde. Sau ar fi luat peste picior cearta pe fonduri dintre ministrul mediului, Elena Udrea, și ministrul turismului, Elena Udrea. Sau ne-ar delecta cu umorul său specific, povestindu-ne cum ministrul sănătății, Adriean Videanu, lansează primul său proiect major pentru spitalele românești: refațadizarea unităților spitalicești cu marmură.

Dincolo de tragicomicul situației în care ne-au aruncat Emil Boc, Mircea Geoană și Traian Băsescu, Guvernul Boc II, format din 11 membri, este oglindirea perfectă a iresponsabilității politice cu care PSD și PD-L au înțeles să conducă România. Din cauza acestei incompetențe generalizate la nivelul fostei coaliții, avem astăzi un guvern nelegitim, care funcționează pe baza unei formule interimare, în această perioadă marcată de criză economică și de alegerile prezidențiale. Această formulă nu va putea niciodată face față acestor provocări, cu atât mai puțin acum, când peste un milion de oameni protestează în stradă împotriva legilor asumate de aceiași guvernanți iresponsabili.

Totodată, avem un guvern care va organiza, în mai puțin de două luni, alegerile prezidențiale, însă lipsa legitimității politice va isca numeroase semne de întrebare cu privire la corectitudinea acestui proces electoral. Și mai avem, desigur, un ministru interimar de interne care, până acum câteva zile, se intitula șeful de campanie al actualului președinte, Traian Băsescu.

Din aceste motive, guvernul Boc II trebuie să plece urgent de la Palatul Victoria. Pentru ca scrutinul din 22 noiembrie să fie lipsit de orice suspiciune de fraudare și pentru ca România să iasă urgent din gaura neagră a crizei economice, acest Executiv trebuie să dispară, pentru că avem nevoie de un guvern tehnocrat, format din specialiști în domeniu, care să ia cele mai corecte și oportune măsuri pentru ca țara noastră să iasă din criză. Și mai avem nevoie de un premier independent care să nu fie sluga nimănui, care să răspundă doar în fața poporului.

Cu aceste argumente în gând, noi, parlamentarii Partidului Național Liberal, vom iniția o moțiune de cenzură la adresa guvernului Boc II, pentru că românii nu trebuie să trăiască într-un climat de confuzie politică, generat de un guvern instabil și incoerent; iar rezultatele acestui gest politic vor separa bobul de neghină și le vor arăta românilor care partid se apleacă, cu adevărat, asupra nevoilor lor.

  Miron Ignat - intervenție cu tema Ziua Mondială a Educației;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Mondială a Educației"

Anual, în data de 5 octombrie, se sărbătorește Ziua Mondială a Educației. Începând cu anul 1994, această zi se sărbătorește în peste 100 de țări din întreaga lume.

Ziua Mondială a Educației este un prilej pentru a ne exprima respectul și prețuirea față de competența dascălilor, pentru implicarea de care dau dovadă și pentru responsabilitatea cu care au ales să practice această profesie nobilă.

Fiecare etapă a vieții reprezintă deprinderea elementelor principale ale educației. De la vârste fragede suntem învățați de către părinți cum să ne educăm, cum să ne comportăm, cum să deosebim binele de rău, cum să interacționăm cu cei din jurul nostru. Dascălul, prin meseria lui, are o influență asupra elevilor, educându-i în spiritul societății în care trăim.

Sistemul educațional vine în întâmpinare tuturor persoanelor și tinde spre pregătirea fiecăruia dintre noi. Fiecare dascăl, prin harul și vocația sa, trebuie să tindă spre formarea personalității elevului, pentru a stimula activitatea și a spori randamentul acestuia.

Educația este un proces care are scopul de a îmbunătăți cunoștințele, deprinderile și valorile fiecărui copil. De aceea, fiecare dascăl trebuie să-și predea materia cu deosebit interes, pentru a stimula randamentul fiecăruia.

De aceea trebuie să-i sărbătorim pe cei care, prin dăruirea și pasiunea lor, ne-au îndrumat primii pași în viață, ne -au dezvoltat procesele intelectuale, ne-au învățat să înțelegem și să înfruntăm schimbările de zi cu zi.

Dacă, în urmă cu o săptămână clopoțelul a răsunat din curțile școlilor, ieri era liniște în mai toate unitățile de învățământ.

Din păcate, Ziua Mondială a Educației din data de 5 octombrie 2009 a fost sărbătorită altfel în mai toate unitățile de învățământ. În această zi deosebită, dascălii au participat la o amplă acțiune de protest: greva generală în sistemul bugetar.

  Ioan Holdiș - declarație politică cu subiectul Greva din rândul bugetarilor;

Domnul Ioan Holdiș:

"Greva din rândul bugetarilor"

Prima săptămână a lunii octombrie a început cu situații fără precedent, de la vămi și case de pensii închise, la spitale care au asigurat doar urgențele, școli în care s-a asigurat doar supravegherea copiilor și administrații care au încasat doar amenzile urgente. Pe când unii strigau grevă generală totală pe perioadă nedeterminată, alții, precum polițiștii, protestau prin grevă japoneză.

750 de mii de bugetari au încercat imobilizarea țării pentru o zi. Cele 12 federații sindicale din sănătate, învățământ, administrație și poliție, s-au reunit ieri, cerând negocieri pe Legea salarizării unitare, pe concediile forțate fără plată și pe disponibilizări.

Cu toate că, încă de săptămâna trecută, se poartă discuții pe aceste teme la Ministerul Muncii, liderii sindicali amenință cu încă un miting chiar de "Zilele Mondiale ale Muncii Decente" și, de ce nu, cu instaurarea unei greve generale pe termen nelimitat.

Bugetarii sunt în grevă pentru revendicări parțial nejustificate după părerea mea. Aceștia se tot leagă de Legea salarizării unitare care încă de la început a fost greșit înțeleasă. Această nemulțumire este întreținută în mod artificial, datorită neînțelegerii fenomenului. Prin intrarea Legii salarizării unitare în vigoare de la 1 ianuarie 2010, nimeni nu pierde niciun ban. Salariile mari vor avea o stagnare sau o creștere lentă, pe când cele mici vor crește într-un ritm mai alert în vederea ajungerii la un nivel egal cu cele mari.

Cinstit ar fi să recunoaștem că aceștia plâng de fapt după haosul de până acum care permitea sporuri fără număr și orice abuz, așa cum au fost învățați de pe vremea Guvernului Tăriceanu. Fostul guvern, prin cheltuirea banilor fără responsabilitate, fiind direct învinuit de criza actuală mult mai dură în România decât în multe alte țări.

Guvernul, după cum ne asigură și prim-ministrul Emil Boc, asigură plata salariilor și a pensiilor pe anul 2009 și pe 2010 pană ne vom mai redresa cât de cât, în ciuda deficitului bugetar actual de -5%.

Protestatarii nu conștientizează faptul că prin acțiunile lor pot pune în pericol plata salariilor și a pensiilor în toată țara, și în eventualitatea instaurării unei greve generale pe o perioadă mai mare de timp, statul român poate intra în faliment. În acest moment nu pot avea nici o finalizare 100% în favoare lor pentru simplul fapt că nu sunt bani, acesta fiind și motivul pentru care Guvernul propune dialogul și găsirea soluțiilor pentru problemele actuale împreună.

Pe de altă parte, acest protest poate fi numit, de ce nu, unul electoral, bugetarii susținând boicotarea alegerilor prezidențiale cu grevă generală chiar în acea perioadă. Însuși Mircea
Geoană, în dorința de a-i întărâta pentru ca aceștia să ceară demiterea Guvernului Boc II, a susținut ieri într-un interviu că, în spatele Legii salarizării unitare, există un plan de concediere a 20% din bugetari. Întrebarea mea ar fi, presupunând prin absurd că are dreptatea: nu și PSD-ul și-a asumat răspunderea pe această lege până acum câteva zile când s-a retras de la guvernare?

  Ioan Munteanu - declarație politică: Guvernul ne duce în prăpastie!;

Domnul Ioan Munteanu:

"Guvernul ne duce în prăpastie!"

Ceea ce s-a întâmplat luni, 5 octombrie, este o situație fără precedent în România. Vorbim despre cea mai mare grevă cu care țara s-a confruntat vreodată. "Criză", doamnelor și domnilor, acesta este cuvântul care definește situația din țară. Criză economică, criză politică, criză socială.

Timp de aproape un an de zile, Partidul Social Democrat a insistat asupra asumării de către guvern a unui plan anticriză adecvat problemelor cu care România s-a confruntat și continuă să se confrunte. Foștii parteneri de guvernare de la PD-L, cei care dețineau portofoliile economiei și finanțelor, nu au dorit însă să-și însușească planul propus de PSD, din motive de orgoliu pe care doar dânșii le înțeleg. Ca urmare, punerea în aplicare a unui astfel de plan a tot fost amânată. Din nefericire, astăzi suntem martori ai consecințelor pe care aceste amânări le-au antrenat.

Tensiunile au izbucnit pe toate palierele societății. Sunt probleme majore atât în sistemul de educație, cât și în sănătate sau administrația publică. Angajați concediați, oameni neplătiți, salarii tăiate, concedii forțate - sunt toate rezultate ale unei proaste gestionări a crizei.

Partidul Social Democrat a fost forțat să iasă de la guvernare fiindcă nu a dorit să ia parte la acest mod sistematic al guvernului de a-și bate joc de cetățeni. PSD are o responsabilitate față de cei care ne-au ales și nu vom participa la o guvernare în detrimentul oamenilor.

Doamnelor și domnilor deputați, pe lângă faptul că situația actuală afectează angajații din toate domeniile, greva are un impact financiar semnificativ asupra statului. Așa cum știți, în timpul grevei, nu se încasează bani la buget. Răspunsul actualului guvern la ceea ce se întâmplă în țară trebuie să împiedice o grevă prelungită, care să paralizeze România. Dacă PD-L a refuzat să aplice planul anticriză propus de către social-democrați, să ia acum deciziile singur și să restabilească ordinea în țară. Deși nu știu cum vor reuși miniștrii cu câte două ministere în subordine să administreze problemele care au scos angajații în stradă.

Președintele Băsescu a afirmat zilele trecute că Guvernul nu poate scoate România din criza economică și că nici nu și-a propus acest lucru. În schimb, potrivit președintelui, după un an de criză, Guvernul și-a propus să redacteze politici de diminuare a efectelor crizei. Aceste afirmații sunt scandaloase și demonstrează doar nepăsare și incompetență.

Traian Băsescu a spus acum ceva vreme că va candida la președinție dacă situația din țară se va redresa. Aș dori să-i transmit un mesaj președintelui: Domnule Băsescu, deschideți ochii și priviți în jurul dumneavoastră. România este în criză!

  Ioan Oltean - declarație politică cu tema Statul de drept și incompetența PSD;

Domnul Ioan Oltean:

Declarație politică cu tema "Statul de drept și incompetența PSD".

Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor două componente, în sensul domniei legii, adică a supremației ei absolute în scopul prezervării drepturilor și libertăților individuale. Este un principiu constituțional pe care l-a respectat și prim-ministrul Emil Boc cu privire la revocarea lui Dan Nica.

Cum poate cineva să considere că face parte dintr-un stat de drept în condițiile în care e-vanghelistul Marian propovăduiește că "arhiva de la Doi și-un sfert este pe mâini bune"? Este de datoria primului-ministru de a gira pentru siguranța cetățenilor acestei țări și de a solicita lămuriri cu privire la activitatea pe care o desfășoară un ministru din Cabinetul său.

Geoană a dovedit încă o dată că este un politician de conjunctură, susținând un ministru care s-a preocupat mai mult de activitatea serviciilor secrete, un ministru care nu a reacționat eficient pentru prinderea infractorilor sau care face declarații incalificabile cu privire la fraudarea alegerilor.

Totodată, putem spune că această revocare a limpezit apele din politică atât din punct de vedere moral, cât și doctrinar. Odată cu dezertarea PSD-ului, democrația a câștigat, pentru că avem o opoziție puternică. Așadar, domnul Geoană a considerat că este mai bine să-și scoată toți miniștrii de la guvernare, în condițiile în care ne confruntăm cu o criză economică, decât să-și asume eșecurile sau buna guvernare alături de miniștri PD-L. Domnului Geoană i-au fost oferite toate soluțiile pentru a rămâne la guvernare. Dar, interesul personal si visul de a ajunge președinte au fost mai puternice decât decizia rațională de a rămâne alături de parteneri la guvernare. De ce decizie rațională? Simplu: oamenii politici trebuie să reprezinte interesele cetățenilor, respectiv interesul public.

Noi, politicienii, avem un rol esențial în construirea acestei realități, realitate din care domnul Mircea Geoană riscă să nu facă parte. In plus, avem datoria atât față de noi, cât și fața de cetățeni, de generațiile viitoare, de a acționa în favoarea unui sistem politic pentru care am luptat cu toții. Bineînțeles că politica este deseori definită prin prisma conflictelor politice, reflectate ca niște veritabile războaie în care politicienii, împărțiți în tabere adverse, se luptă pe scena politică precum adevărații războinici pe câmpul de luptă: își declară război, se atacă și contraatacă, caută strategii sau fac manevre pentru a-și doborî adversarul politic. La fel ca în război, unii sunt învingători, alții capitulează. PSD-ul a capitulat, atât prin declarațiile președintelui partidului, care recunoaște că se află în planul secund al guvernării, cât și prin ieșirea de la guvernare.

Partidul Democrat Liberal are datoria de a guverna în continuare în condițiile bunei guvernări, cu răspunderea și cu riscurile uriașe pe care le aduce presiunea economică.

  Ioan Oltean - declarație politică cu tema Bicameralism unicameral?!;

Domnul Ioan Oltean:

"Bicameralism unicameral?!"

Nu constituie un puseu de populism reforma constituțională, necesară pentru trecerea la Parlament unicameral, prin comasarea celor două Camere parlamentare, deoarece discuțiile sunt vechi, ci reprezintă o necesitate pentru adaptarea componenței organului legislativ cu populația României. Cu alte cuvinte, trebuie respectată norma corectă de reprezentare. Regula practică în acest sens ar fi rădăcina cubică din numărul populației (conform Principles of Constitutional Design - Donald S. Lutz), ceea ce înseamnă 280 de parlamentari, dar România are în prezent 471.

Trebuie înlăturată această anomalie a legii privind norma de reprezentare, pentru că da, în România, cifra relevantă este dată de Legea electorală (nu de Constituție) și este de un deputat la 70.000 de locuitori.

O observație suplimentară din domeniul politicii comparate, dacă îmi permiteți, cu referire la țările cele mai apropiate de România, ca număr de locuitori, din Uniunea Europeană ar fi Olanda care are un raport de 1 la 105.000, cazul Poloniei de 1 la 83.000, sau cazul Germaniei de 1 la 135.000. Dintre cele 27 de state ale Uniunii, 14 au Legislativ unicameral, 13 bicameral.

Așadar, nu vreau să aduc în discuție nici faptul că ar fi vorba de un model dominant sau nu, nici de tradiție, care nu ne demonstrează ca bicameralismul implică automat și democrația (exemplu: in 1938 pe timpul dictaturii regale, este păstrat Senatul), ci necesitatea unicameralismului din rațiuni de ordin fiscal, de similaritate a atribuțiilor celor două Camere și de celeritatea procesului legislativ. Practic, prin renunțarea la o cameră s-ar elimina birocrația excesivă și vom răspunde nevoii de reformă și modernizare a societății românești.

Aspectele amintite trebuie să răspundă cerințelor societății în procesul de globalizare, impunându-se adoptarea rapidă a legilor și instituirea într-un timp cât mai scurt a normelor menite să aducă soluții problemelor care nu suportă amânare. Dacă avem în vedere, de exemplu, criza financiară și economia actuală, considerăm că soluțiile ce se impun în materie legislativă trebuie adoptate fără niciun fel de întârziere.

Absența unor diferențe efective de atribuții între Camere face ca efectul de ponderare dorit de legiuitorul constituant sa fie redus și aproape inexistent, separarea organică a Parlamentului fiind, din acest punct de vedere, artificială. Din această perspectivă, Parlamentul României are doar formal o structură bicamerală, dar în esență funcționează la fel ca un parlament cu o singură cameră. Teoretic, în prezent, prin structura bicamerală, se înțelege că e de preferat "o complicație folositoare unei simplități dăunătoare".

Aceste prerogative, așa-zis distincte, conduc la unele concesii greu de admis. Spre exemplu, mecanismul funcțional îndrituiește Camera sesizată în prima lectură să se pronunțe într-un termen general de 45 de zile; în caz de depășire a acestui termen, se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă a fost adoptată în Camera respectivă, urmând să fie trimisă în cea de-a doua Cameră pentru o decizie definitivă. În acest caz, voința uneia dintre camere rămâne paradoxal neexprimată, Parlamentul funcționând ca unicameral. Un alt oximoron al bicameralismului rămâne acordarea unei protecții egale atât deputaților, cât și senatorilor, în materie de incompatibilități și imunități parlamentare.

Nu trebuie trecut cu vederea faptul că state precum Bulgaria, Croația, Ungaria, Portugalia, Finlanda, Danemarca, Suedia, Grecia, Ucraina, Islanda, Serbia, Peru, Venezuela, Noua Zeelandă sau China au optat pentru sistemul unicameral. Argumentele favorabile acestui sistem sunt indivizibilitatea suveranității și preponderența organului legislativ asupra executivului - în speță, revocarea posibilității Executivului de a se baza pe una dintre camerele legislative pentru a contracara rezistența întâmpinată de cealaltă cameră.

Nu în ultimul rând, România nu se confruntă cu o populație masiv eterogenă, problemă care revendică bicameralismul în state precum Belgia sau Elveția. În mod evident, ambele sisteme prezintă avantaje și dezavantaje și rămâne la latitudinea fiecărui stat să opteze pentru propriul bine. Ca adepți ai tradiției sistemului bicameral, suntem o excepție în sud-estul Europei, din păcate una mirobolantă din punct de vedere teoretic, dar fără fond.

PD-L a introdus încă din anul 2008 în programul său politic reforma constituțională, reducerea numărului de Camere ale Legislativului și a numărului de parlamentari. Prin urmare, susținem organizarea referendumului pe această temă de interes național cu mențiunea că atât votul uninominal, cât și trecerea la un parlament unicameral nu reprezintă o soluție miracol, ci așezarea "infrastructurii administrative" pe principii sănătoase și viabile.

  Costică Macaleți - declarație politică: Funeralii demne;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică: "Funeralii demne"

Declarația mea politica de azi se referă la dificultățile pe care rudele botoșănenilor care trec la cele veșnice le întâmpină pentru a-i îngropa creștinește pe cei dragi și a le face cele de trebuință după datina ortodoxă.

Mai exact, botoșănenii de rând sunt nevoiți să-și îngroape rudele decedate în extinderea Cimitirului "Pacea" pe un teren accidentat care oricând o poate lua la vale, sau la marginea Cimitirului "Eternitatea", din cauză că nu mai sunt de concesionat locuri în zonele centrale.

Referitor în special la extindere, țin să subliniez că numeroși cetățeni și-au manifestat îngrijorarea și consternarea că această lucrare poate fi afectată de alunecări de teren. Întreaga zonă oferă o imagine dezolantă. Cei care au îngropate rude acolo trăiesc pe lângă durerea cauzată de pierderea unor ființe dragi și umilința de a le vedea înmormântate într-o zonă accidentată, care oricând o poate lua la vale. Unii trebuie să facă echilibristică pentru a aprinde o lumânare la căpătâiul unei rude trecute la cele veșnice și există mărturii care relatează că, pe vreme ploioasă, credincioșii care participă la înmormântări se țin efectiv unii de alții pentru a nu risca să alunece pe pantele alunecoase. Vorbim, uneori, de persoane în vârstă și de copii care nu pot participa la slujba cuvenită, din cauza acestor condiții. De parcă durerea despărțirii de cel drag nu era de ajuns pentru a posomorî rudele celor trecuți la cele veșnice. Mai era nevoie și de umilință.

În plus, deși extinderea trebuia împrejmuită cu un gard, fondurile s-au cheltuit pe reabilitarea Cimitirului Eroilor, așa că lucrarea a fost amânată pentru anul următor.

O altă problemă a cimitirelor botoșănene este aceea că nu au asigurată paza pe timpul nopții. De aceea sunt frecvente cazurile în care persoane certate cu legea și lipsite de respect pentru cei decedați distrug monumente funerare, aranjamentele florale și copacii.

De mici copii am fost crescuți în litera și spiritul Sfintei Biserici Ortodoxe care spune că cimitirul este un loc sfânt, în care odihnesc moșii și strămoșii noștri. Nu putem să stăm impasibili și să privim la umilința cu care sunt tratați atât cei morți, dar și cei vii, care vin la morminte pentru a se reculege, a aprinde o lumânare și a le aduce un omagiu celor plecați la Domnul. Iată de ce mă alătur celor care cer soluții decente pentru cimitirele orașului Botoșani, astfel încât să ne putem reculege cum este firesc la mormintele celor care au dreptul de la Dumnezeu să se odihnească în pace.

  Manuela Mitrea - declarație politică intitulată Educația copiilor este o investiție în viitorul României!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Educația copiilor este o investiție în viitorul României!"

Începând cu anul 1994, pe 5 octombrie este sărbătorită Ziua Mondială a Educației. Anul acesta, pe 5 octombrie, în România nu a fost nici o sărbătoare, ci o grevă de amploare la care au participat și dascălii.

Nu este nici prima și, din păcate, nu va fi nici ultima, pentru că, după douăzeci de ani în care fiecare ministru al educației și-a inițiat propria reformă, învățământul din România este într-o situație cel puțin dificilă.

Dar educația este mai mult decât sistemul de învățământ instituționalizat, înseamnă și educația religioasă, dar mai ales educația pe care copiii o primesc în familie și comunitate.

Familia nu poate fi ruptă de educație, dar, ca și sistemul de învățământ, nu a fost deloc sprijinită de statul român în ultimii 20 de ani.

Fără o educație sănătoasă oferită copiilor în familie și în școli, riscăm să compromitem viitorul țării noastre, iar educația necesită bani.

Stimați colegi, avem obligația să privim dincolo de interesele noastre personale sau de partid, de alegerile prezidențiale, la viitorul României, și trebuie să investim în educația copiilor noștri, în sistemul de învățământ, în școli și în familiile copiilor.

Orice leu investit în educația copiilor este un leu investit în viitorul țării. Să ne gândim la asta când votăm legi, dar mai ales când votăm bugetul țării.

  Adrian Mocanu - declarație politică având tema România, între criza economică și criza de leadership;

Domnul Adrian Mocanu:

"România, între criza economică și criza de leadership"

În al treilea an de la aderarea la Uniunea Europeană, România este afectată, alături de celelalte state membre, de criza economică globală.

Încă din luna ianuarie 2009 încep să se simtă efectele crizei economice în România la nivelul populației, mai ales la nivelul populației active. Aceste efecte s-au concretizat în principal în pierderea unor locuri de muncă, scăderi ale veniturilor din muncă și prin deprecierea cursului leu - euro, dublată de o creștere a dobânzilor, care a dus la blocarea creditării și la scăderea veniturilor disponibile ale populației active - principalul consumator.

Cum au abordat alte țări chestiunea atenuării efectelor crizei? Putem vorbi de două mari categorii de state, în funcție de măsurile anticriză aplicate: state care s-au axat pe reducerea fiscalității, în general, și a costurilor cu forța de muncă, în special, și state care au mers pe stimularea unor domenii economice sau a anumitor industrii, în particular. Indiferent despre care categorie vorbim, atunci când s-a pus problema majorării unor impozite, s-a mers pe ideea taxării suplimentare a consumului, și nu a veniturilor populației - cu excepția Ungariei și Lituaniei -.

La noi se mărește fiscalitatea, generând o presiune suplimentară asupra mediului de afaceri, și se stimulează creditarea prin garantarea de către stat a împrumuturilor persoanelor care vor să-și cumpere prima locuință, în valoare de 60.000 de euro.

Nu trebuie ignorat faptul că securitatea energetică a devenit o componentă esențială în politica strategică a tuturor guvernelor. Instabilitatea politică în unele dintre țările furnizoare rezultă și în creșterea prețurilor în sectorul energetic. Acesta este încă un motiv de îngrijorare pentru economiile aflate în criză.

Ceea ce este și mai îngrijorător pentru situația economică actuală este și faptul că noua Lege a salarizării unitare a bugetarilor a creat nemulțumiri ale sindicatelor personalului bugetar, care amenință cu ample forme de protest în perioada imediat următoare, pentru a determina executivul să renegocieze această lege cu partenerii sociali.

Creșterea investițiilor publice, diminuarea deficitului bugetar și raționalizarea cheltuielilor publice sunt măsuri necesare, pe care Guvernul ar trebui să le aplice urgent, pentru a limita efectele recesiunii asupra economiei românești.

În acest context economico-politic în care se află România mai este oare posibil să ieșim din criza economică odată cu celelalte state din Uniunea Europeană? Aceasta este întrebarea care trebuie să preocupe atât actualul guvern, cât și pe cel ce se va forma, probabil, după alegerile prezidențiale, pentru că aprecierile la nivelul leadership-ului politic din partea cetățenilor sunt determinate de performanțele economice ale acestuia.

  Neculai Rățoi - declarație politică intitulată Primarul Pavelă;

Domnul Neculai Rățoi:

Declarație politică intitulată "Primarul Pavelă"

Această declarație se vrea a fi un semnal de alarmă la adresa administrației publice locale. Suntem cu toții conștienți că România se află într-o perioadă de criză economică, o perioadă dificilă, pe care acțiunile celor de la Partidul Democrat Liberal au reușit să o adâncească. Românii de rând sunt cei mai afectați în această perioadă, pierzându-și locurile de muncă și trăind din ce în ce mai greu.

Ne aflăm în luna octombrie și se apropie iarna. La Pașcani, atât elevii, cât și locuitorii, stau sub amenințarea unei ierni fără căldură. Datoriile furnizorului de energie termică pun în pericol asigurarea căldurii în școli și locuințe.

Incapacitatea administrației locale de a oferi soluții la această problemă este principalul obstacol. Actuala administrație a investit miliarde de euro în proiecte cu un impact mai mult sau mai puțin important în viața locuitorilor din Pașcani, iar acum a ajuns la fundul sacului.

Doamnelor și domnilor deputați, timp de mai bine de 20 de ani am administrat, în calitate de primar, orașul Pașcani. Niciodată pășcănenii nu s-au confruntat cu o asemenea lipsă de competență și de sprijin. Pentru actualul primar este mai important să se îngrijească de afaceri cu pavele decât de aspectele importante ale vieții cetățenilor.

În ultima vreme, s-au întețit discuțiile despre descentralizare. Sunt de acord că este în beneficiul comunităților locale ca deciziile importante să se ia la nivel regional. Cu toate acestea, nu putem lăsa procesul decizional la mâna unor oameni nepregătiți, incompetenți, care să urmărească doar propriile interese. Reforma trebuie să răspundă cerințelor cetățenilor, nu să fie una mimată.

Personal, cât voi fi ales, mă voi bate ca oamenii din Pașcani să o ducă mai bine decât vrea actualul primar.

  Corneliu Olar - declarație politică având tema PSD-iștii și PNL-iștii caută găina de ou!;

Domnul Corneliu Olar:

Declarație politică: "PSD-iștii și PNL-iștii caută găina de ou !"

Au determinat de circa trei ani emiterea unui ordin ministerial prin care sancționau cu amendă de 1000 lei persoanele fizice proprietare de păduri care nu încheie contract de pază cu ocoalele silvice. Deconspirarea intereselor PSD-iste din guvernul PNL de atunci poate fi explicată prin faptul că au emis de circa 60 de zile un ordin ministerial prin care obligă ocoalele silvice să factureze aceste servicii de pază. Îmbârligat ordin! Plata acestor servicii de pază efectuate de ocoale s-ar face de la bugetul de stat... cândva. Până la efectuarea plății, ordinul ministerial pomenit impune ca t.v.a. și impozitul pe profit aferente facturilor emise de ocoale să fie plătite din lichidități.

Dacă nu s-ar ști că PSD-ul a controlat pe vremea PNL electoratul din zona montană, unde se află cei mai mulți proprietari de păduri, - mai c-ai crede că și pe vremea PD-L i-a cuprins pe acești PSD-iști grija creșterii intrărilor la bugetul de stat. Ce se întâmplă de fapt? PSd-iștii și-au creat prin metode PSD-iste cadrul legal de a amenința prin intermediul altora proprietarii de păduri din zona montană. Înspăimântați, proprietarii solicită ocoalelor să le efectueze paza, iar ocoalele trebuie să emită facturi pe bandă rulantă. Efectuarea plăților de la buget se face după controlul prealabil al Curții de Conturi, care și-a făcut loc să intre și acolo unde nu avea până acum niciun motiv: în ograda ocoalelor silvice private, puse și ele să asigure paza pădurilor persoanelor fizice, deși aceste ocoale au fost dimensionate de proprietari numai cu personalul necesar administrării suprafeței proprietății lor. Bineînțeles că din interes electoral, astfel de hărțuieli PSD-iste nu se finalizează cu cine știe ce amenzi aplicate persoanelor fizice proprietare și bineînțeles că ocoalele sunt hărțuite numai pentru a fi înfricate și deci subordonate în demersul electoral și bineînțeles că PSD-iștii nu au intenția de a crește intrările la buget. Impunând paza pădurilor proprietatea persoanelor fizice, PSD-iștii lucrează după principiul: cere-i omului să facă ceea ce omenește este imposibil pentru a-l determina să facă ceea ce intenționezi: politica PSD sau tăcerea.

PSD-iștii și liberalii fac să fie ilegal ce-i corect și corect ce-i ilegal!!

Văzând controlul PSD-ist intermediat cum am spus și lansat pe lipsa de alternativă în care se află muntenii atunci când li se interzice accesul în păduri - pe fondul preocupării mele pentru prevenirea depopulării munților prin îmbunătățirea vieții muntenilor - am luat inițiativa emiterii unor acte legislative, parlamentare, care să blocheze hărțuielile făcute de PSD-iști prin ordine și indicații ministeriale. Pentru aceasta, am inițiat un proiect legislativ care să permită familiilor muntenilor să exploateze, să prelucreze și să comercializeze cu forțe proprii până la 15 mc de lemn pe picior din pădurile situate în raza comunelor lor, în funcție de posibilitatea pădurilor. Proiectul a trecut de comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului, a trecut de plenul Senatului și a obținut în 29.09.2009 un procent de 52,9%, ceea ce înseamnă că din cei 234 deputați prezenți, 125 au votat pentru. Cu toate acestea, proiectul meu nu a fost aprobat, deoarece era nevoie de votul majorității tuturor deputaților (334), și nu numai de majoritatea celor prezenți (234)! Pentru a înțelege mai bine de ce a căzut proiectul meu de lege menționez că acest proiect se aseamănă foarte mult cu legile emise anterior de PSD în vederea păstrării meșteșugurilor lemnarilor din Munții Apuseni. Aceste legi nu sunt abrogate, dar între timp s-a modificat Codul Silvic și prin aceea că exploatarea populației cu forțe proprii a fost redusă la cantitatea de 20 m.c. anual, dar și aceasta numai pentru persoanele fizice proprietare de păduri. Codul Silvic este o lege organică și de aceea modificarea prevederilor poate fi făcută numai dacă demersul parlamentar întrunește condiția menționată. Am avut nevoie de 167 de voturi. Cine a votat împotrivă? 59 de PSD-iști, 39 de PNL-iști și un deputat minoritar.

Unii PSD-iști mi-au reproșat că vânzarea pe picior nu asigură protecție a muncii. Le-am explicat că ocoalele care practică această vânzare, ca urmare a dispoziției consiliilor locale și a composesoratelor de a da populației tot lemnul exploatat, fac instructaje de protecția muncii cu fiecare cetățean și că ocoalele RNP nu pot face acest instructaj de protecție a muncii. De ce? Din cauza volumului prea mare de lemn atacat de dăunători care trebuie exploatat și deci a lipsei de operatori economici, ocoalele RNP trec exploatarea prin procedura de achiziție cu operatori economici care nici măcar nu au văzut acele parchete. Ocoalele RNP sunt constrânse să practice exploatarea cu o populație interesată de lemn, pe care, neavând-o în actele de exploatare, nu o poate instrui pe linie de protecție a muncii. Substituindu-se și apelând la ordine și indicații ministeriale, PSD-iștii îi expun pe toți la rigorile legii, făcând ca ceea ce este corect să fie ilegal, iar ceea ce-i legal să fie incorect.

Degeaba am explicat că persoanele fizice exploatează numai arborii inventariați, în limita posibilității pădurilor, din care adeseori li se pot atribui numai 3 - 5 mc pe an, că persoanele fizice exploatează numai arborii pe care i-ar exploata și operatorii economici, dacă ar avea capacitatea de exploatare, că persoanele fizice posedă animalele necesare unei exploatări ecologice, că persoanele fizice sunt mai interesate decât orice angajat al unei societăți să nu declaseze lemnul, că dețin utilajele necesare prelucrării în cherestea, că plătesc lemnul ca operatorii economici și că de aceea sunt mai interesate decât angajații societăților să sorteze lemnul apt pentru rezonanță și furnire dacă obțin prețuri rezonabile, că fac mai multe intrări la bugetul de stat deoarece, spre deosebire de operatorii economici, persoanele fizice plătesc t.v.a. Mai fac și precizarea că muntenii au schimbat produsele de lemn cu cerealele celor de la oraș și pe vremea comunistă (vezi HCM nr.570/1965).

Proiectul meu de lege s-a vrut a fi o extindere a legilor de favorizare a moților și ar fi beneficiat de ea muntenii din 27 de județe. De aceea, vreau să știe acești munteni, pe care cad pădurile, cine și de ce încearcă să îi trimită la câmpie după cereale, fără lemn și în plină criză.

Știți că europenii încearcă să îndrepte populația spre zonele de munte? Deoarece în România ponderea muntenilor este cea mai mare din Europa, noi ar trebui să facem numai efortul de a-i menține în munte. Eu sunt convins că zona de munte va fi depopulată dacă populația nu are acces la pădure și de aceea am făcut și acest demers legislativ. Încă de când am fost primar am văzut în omul din munte un capital splendid, arhaic și aducător de valoare adăugată și deci de t.v.a.

Din păcate, PSD-iștii și PNL-iștii văd în munți numai păduri pe care nu le pot exploata din cauza populației. Fiindcă și din cele de mai sus reiese interesul PSD-iștilor în menținerea monopolului exploatării lemnului în interesul unor firme, fie-mi permis să arăt că odată cu deconspirarea hărțuirii muntenilor de către PSD-iști pentru a-și realiza interesul electoral, am deconspirat și hărțuiala la care m-au supus permanent sub acuzația că aș avea interesul unor firme de exploatare. Cine strigă hoțul? PSD-iștii cred că și eu aș face și aș gândi ca ei; niciodată nu am încercat să monopolizez nimic și niciodată nu am încercat să blochez concurența sau progresul tehnologic. Incapabili de a gândi cu capul lor și dependenți de reflexele comuniste în aplicarea legilor, PSD-iștii au suprapus peste interesele firmelor, interesele statului, lăsând interesele și durerile persoanelor fizice nerezolvabile, ca și statul comunist, din care își trag rădăcinile.

De cine nu vedem pădurea?

Am să inițiez de atâtea ori modificarea și completarea Codului Silvic până când pe cei de la PSD și PNL îi prinde rușinea și vor da un vot pozitiv pentru populația din zona de munte!

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Băsescu vs. Băsescu;

Domnul Relu Fenechiu:

Declarație politică: "Băsescu vs. Băsescu"

Președintele României propune românilor un parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari. Vreau să precizez de la început că atât partidul din care fac parte, cât și personal, nu resping ideea reducerii numărului de parlamentari. Dar, în același timp, nu sunt de acord cu trecerea la sistemul unicameral. Nu am să prezint argumente proprii privind faptul că nu sunt de acord cu sistemul unicameral, ci mă voi limita să menționez că sistemul bicameral va deveni o necesitate după 2013, mai ales în lumina Tratatului de la Lisabona.

Constat cu surprindere însă că demersul actual al președintelui Traian Băsescu este în totală contradicție cu documente oficiale pe care chiar domnia sa și le-a asumat în proporție de 100%. Și mă refer aici la Raportul Comisiei prezidențiale de analiză a regimului politic și constituțional din România,elaborat nu mai departe decât la începutul acestui an.

Domnul președinte Traian Băsescu a susținut pe 24 septembrie 2009, când a făcut publică decizia de a propune un referendum pentru trecerea la sistemul unicameral că "unul din comandamentele" care impun acest lucru îl reprezintă, faptul că "cheltuielile de funcționare a statului s-ar reduce în mod rezonabil". Ei bine, ce se afirmă în raportul comisiei mai sus-amintite. Nici mai mult, nici mai puțin decât că "ceea ce trebuie să domine, în cazul unei opțiuni unicamerale, nu este calculul de natură economică - reducerea alocației bugetare". Deci, din start se poate spune că Traian Băsescu din septembrie 2009 îl contrazice pe Traian Băsescu din ianuarie 2009. De ce șeful statului a prezentat acest argument, este ușor de presupus: el reprezintă un element din campania demagogică pe care președintele României și PD-L o duc în speranța păcălirii românilor.

Tot în raportul respectiv, argumentele pro-unicameralism sunt doar de ordin general. În schimb, argumente împotriva sistemului unicameral sunt mult mai concrete și... de natură să provoace frisoane.

  • monocameralismul poate fi punctul de plecare al unei tendințe de tiranie a majorităților politice;
  • o singură cameră poate fi inadecvată în cazul în care intenția este de a reprezenta, nuanțat, minorități politice sau grupuri regionale;
  • unicameralismul nu garantează posibilitatea evitării blocajelor de natură constituțională; o a doua lectură în camera superioară poate fi salutară, după cum departajarea atribuțiilor între cele două camere poate fi utilă.

Cred că, văzând aceste contraargumente ale Comisiei "Băsescu", orice comentariu este de prisos. Un singur lucru este de spus: Traian Băsescu vrea o Mare Adunare Națională, dar România a depășit cu 20 de ani această formă de legislativ.

PS. Nu este pentru prima oară când președintele României Traian Băsescu propune teme pe care președintele PD Traian Băsescu nu le agrea. Amintesc doar problemele legate de votul uninominal. În 2003, și chiar în 2004, președintele PD, Traian Băsescu, se pronunța împotriva acestui mod de alegere a Parlamentului. În 2007, președintele României, Traian Băsescu își aroga paternitatea uninominalului, deși PNL propunea acest sistem, prin inițiative legislative înregistrate la Cameră, încă din anul 1997.

  Lucian Riviș-Tipei - declarație politică intitulată Pledoarie pentru sănătatea mea;

Domnul Lucian Riviș-Tipei:

Declarație politică: "Pledoarie pentru sănătatea mea"

Demersul meu are la bază un motiv foarte simplu: o nevoie. Mai precis, este vorba despre nevoia de act medical primar de calitate. Latinii aveau dreptate când spuneau că "O minte sănătoasă se păstrează într-un corp sănătos". Dar acesta nu poate fi sănătos doar prin eforturile igienico-sanitare ale individului, ci și printr-o susținere pe măsură a actului medical profesional, în special prin activitatea medicului de familie.

Reprezentanții Societății Naționale de Medicina Familiei/Medicină Generală (SNMF) și Patronatului Național al Medicilor de Familie din România (PNMF) au susținut că proiectul de buget pentru 2009 prevede doar 5,4% pentru asistența medicală primară, care în opinia lor "înseamnă colapsul bazei piramidei sistemului de sănătate. Mai mult, prevederile pentru 2010, 2011 nu dau șanse nici măcar norocoșilor care vor supraviețui în 2009", se arăta în memoriul semnat de reprezentanții medicilor de familie. Ei subliniază importanța acestui segment din medicină, arătând că în cabinetele medicilor de familie se acordă minim 50.000.000 de consultații pe an, pentru pacienți de toate vârstele. Medicii de familie arată că toate cabinetele de medicină de familie sunt unități sanitare private și că venitul cabinetului nu este similar salariului medicilor din sistemul bugetar, medicului titular revenindu-i doar o treime din veniturile cabinetului. Din datele prezentate de medicii de familie rezultă că "Un cabinet de medicină de familie cu o structură echilibrată de pacienți și care are înscriși pe liste 1.500 de asigurați (media pe țară) are un venit mediu, în 2008, de 6.000 lei din plata per capital și un venit mediu de 1.000 lei din încasările per serviciu, la valorile punctelor corespunzătoare foii de buget din 2008. Pentru buna funcționare a cabinetului sunt necesare cheltuieli în medie de 5.000 lei. Rezultă un venit brut de 2.000 lei, din care trebuie plătite cheltuielile de asigurări sociale, contribuția la Fondul Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate și impozitul pe venit. Rămâne un venit net lunar de 1.200 lei pentru anul 2008".

Mai mult, medicina de familie este un segment de bază pentru sănătatea populației și în întreaga lume s-a dovedit singura soluție viabilă și eficientă pentru protecția persoanelor și asigurarea serviciilor medicale de bază. Medicul de familie este și trebuie să fie alături de pacientul său în toate aspectele vieții acestuia, de la naștere până la moarte, atribuțiile acestuia acoperind o variată gamă de aspecte: vaccinările, urmărirea riscului de boală, urmărirea gravidei, a sugarului, supravegherea dezvoltării copilului, urgențe minore, supraveghere epidemiologică (hepatită, TBC, gripă etc.), profilaxie, distribuire de lapte praf, tratamente și monitorizare.

Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniul sănătății publice arăta că "Sistemul de sănătate din România prezintă disfuncții majore, cu repercusiuni directe asupra stării de sănătate a populației. Astfel, starea de sănătate plasează România pe unul dintre ultimele locuri la nivelul Uniunii Europene, chiar și în condițiile în care unii indicatori au cunoscut îmbunătățiri în ultimii ani." De altfel, așa cum se precizează în același raport, asistența primară trebuie să devină elementul central al sistemului de sănătate și reprezintă cadrul corespunzător pentru a satisface 70%-80% din nevoile legate de serviciile de sănătate. Serviciile integrate de asistență primară pot avea rezultate mai bune și se pot dovedi mai eficiente din punct de vedere al costurilor.

Deși mai toate administrațiile de după 1990 au declarat asistența primară o prioritate, în conformitate și cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății sau ale Băncii Mondiale, organizații care au sprijinit cu resurse umane și financiare importante acest sector, totuși resursele alocate zonei de asistență primară au fost în permanență mult sub media UE, nedepășind niciodată 10% din bugetul alocat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cel mai frecvent situându-se în jurul a 5% din totalul cheltuielilor. În același timp, asistența primară se confruntă cu un deficit de personal și în special de medici, prognozele fiind și mai îngrijorătoare dacă actualele tendințe se mențin. Deși medicul de familie este în multe cazuri singura instituție medicală accesibilă la nivelul comunităților rurale, totuși, și în acest domeniu există numeroase disparități, existând aproape 100 de localități fără medic. La nivel național, numărul de locuitori care revin la un medic în zona rurală este de peste 6 ori mai mare decât în urban. Iar aceste date ascund încă importante dezechilibre regionale. Prin urmare, este necesar să ne aplecăm asupra acestui sector și să înțelegem că doar utilizând metodele și proiectele potrivite vom reuși.

Știm cu toții că este mai puțin costisitor să previi decât să tratezi.

De aceea, pentru a avea un sistem al asistenței primare integrat cu succes este nevoie de noi modalități de lucru pentru toți cei implicați în furnizarea serviciilor de asistență primară la nivelul comunității. Sunt necesare investiții în infrastructura fizică pentru a putea dezvolta un mediu prietenos atât pentru cei care lucrează în el, cât și pentru pacienți, în echipamente pentru fiecare nivel (asistență primară și rețeaua de asistență), în tehnologii informatice și de comunicare adecvate, care însă trebuie coroborate cu capacitatea și complianța personalului de a utiliza aceste facilități, cu sprijin direct de la Ministerul Sănătății Publice și comunitatea locală pentru servicii specifice - de la evidența populației, până la dezvoltarea unor metode de informare și educare la nivelul comunității sau programe de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor -. Acest model are și implicații majore legate de forța de muncă necesară.

Toate acestea necesită sprijin bugetar. Implică efort financiar comun, coroborat cu un proiect viabil pe măsură.

În contextul în care reprezentanții Ministerului Sănătății și cei ai Biroului Executiv al Colegiului Medicilor din România au hotărât în 13 februarie 2009 "realizarea unui parteneriat pentru îmbunătățirea actului medical în interesul pacienților și în spiritul păstrării respectului și demnității corpului medical", îmi exprim convingerea că lucrurile se vor îndrepta spre făgașul normal.

De aceea, stimați colegi, vă rog să participăm împreună la pregătirea unei strategii prin care, în această perioadă dificilă, medicina de familie și asistența medicală primară vor beneficia de sprijin pentru menținerea nivelului actual al actului medical primar sau chiar creșterea sa, știindu-se că sănătatea este ca banii, niciodată nu vom avea o adevărată idee a valorii ei până când nu o vom pierde.

În vremuri de criză, mai mult ca oricând, orice cetățean are nevoie să știe că este protejat și asistat de stat în problemele sale de sănătate, că primește ceva în schimbul contribuției sale bănești la bunul mers al societății. Apoi, orice cetățean are nevoie să știe că este valoros. Acum, când în străinătate imigranții români sunt priviți ca niște persoane de rangul doi, în țara lor, ei trebuie să știe că au demnitate și sunt tratați cu respect și considerație de propriul guvern. În ultimul rând, într-o țară creștină, cum este a noastră, care păstrează cu grijă valorile tradiționale, oamenii au nevoie să vadă că sănătatea și calitatea vieții lor sunt prioritare.

  Lucian Riviș-Tipei - declarație politică intitulată De ce nu mai votează românii?;

Domnul Lucian Riviș-Tipei:

Declarație politică:"De ce nu mai votează românii?"

Iată că alegerile pentru Parlamentul european au trecut. După prezența la vot, ne-am situat undeva în zona de mijloc a clasamentului. Prezența la vot, pe țară, 27,65%, este însă mică, orice s-ar spune. De la primele alegeri libere din 1990, interesul și încrederea românilor în puterea de a schimba lucrurile prin vot s-au degradat constant: în 1990 participarea la vot la alegerile generale era de 86%, în 1992 și 1996 a scăzut la 76%, în 2000 a ajuns la 65%, în 2004 la 58%, în 2007, la primele alegeri europarlamentare, prezența a fost de 29%, iar în 2008, puțin peste o treime dintre români mai mergeau la vot. La nivelul Uniunii Europene se înregistrează o scădere constantă a participării la vot. În 1979, la primele alegeri pentru PE, s-a înregistrat o prezență de 63%, în timp ce la următoarele interesul s-a diminuat:

  • 1984 - 61%
  • 1989 - 58,5%
  • 1994 - 56,8%
  • 1999 - 49,8%
  • 2004 - 45,6%

Dincolo de faptul că miza politică a acestui scrutin este mică, dincolo de faptul că impactul politicii noastre la Bruxelles este minor, rămâne deschisă întrebarea pe care a lansat-o și Institutul de Politici Publice: "Vor renunța toți românii la dreptul de vot în semn de protest față de clasa politică?"

Institutul de Politici Publice susține că "Aceste cifre indică un deficit grav de democrație reprezentativă, atât din partea candidaților și a partidelor care îi susțin - prin incapacitatea de a convinge alegătorii să voteze, cât și din partea cetățenilor, care au renunțat să se mai implice în treburile publice, dar le susțin invariabil prin plata de taxe și impozite". Institutul condamnă eșecul partidelor de a promova o campanie electorală competitivă, cu mesaje care să informeze corect electoratul despre importanța votului pentru Parlamentul European.

Și totuși, dincolo de ce spun unele organizații sau instituții, românii care au fost chestionați pe tema neprezenței la vot au declarat că nu mai sunt interesați de acest aspect, întrucât "Nu mai au încredere în clasa politică din România și în dorința ei de a schimba ceva" (potrivit News In).

Nu știu dacă prezența obligatorie la vot, așa cum se întâmplă de exemplu în Cipru, ar rezolva problema legitimității și reprezentativității la nivelul puterii, sau dacă obligativitatea ar fi un atac la unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, și anume libertatea de a-ți folosi drepturile, dar sunt convins că absenteismul de la vot este un efect, și nu o cauză. Votul prin omisiune este totuși o formă de vot.

Nu știu dacă Andrei Pleșu avea dreptate când spunea că "E preferabil să consolidăm, prin lege, anemicul simț civic autohton, decât să fim campionii absenteismului european și să ne lăsăm conduși de opțiunile (aproximative) ale unei minorități active sau manipulate. Cred că nervii sunt mai buni decât lehamitea, că îndeplinirea unei obligații antipatice e mai utilă decât satisfacția unei libertăți fără reguli", însă cred că un lucru este sigur: prezența la vot are legătură fundamentală cu responsabilitatea clasei politice.

Cred că este acum momentul potrivit să ne întrebăm: "Cui vrem să slujim?" Fără o schimbare de mentalitate și atitudine la nivel politic, nici obligativitatea votării nu va schimba lucrurile. Sau poate că nu dorim cu adevărat schimbarea, întrucât este mai bine așa.

Și, în acest context, întrebarea cetățeanului turmentat tot nu își va găsi un răspuns pertinent: "Eu cu cine votez?"

  Lucian Riviș-Tipei - declarație politică intitulată De ce n-am prevăzut gripa porcină?;

Domnul Lucian Riviș-Tipei:

Declarație politică:"De ne n-am prevăzut gripa porcină?"

După cum știm cu toții, România este în criză. Și pentru că nu era suficient acest rău, acum ne mai amenință unul. Vorbim despre fenomenul care îndeobște a ajuns să fie cunoscut ca gripa porcină. Cazuri de gripă porcină au fost confirmate în ultimele zile în tot mai multe țări, pe mai toate continentele. Virusul gripal răspunzător este de tip A(H1N1), fiind un nou subtip de virus gripal care se transmite la om și care conține gene de la virușii gripei porcine, aviare și umane, într-o combinație care nu a fost observată până în prezent nicăieri în lume. În plus, există dovezi că acest virus se transmite de la om la om, iar boala cauzată este letală.

Am înțeles că simptomele noii gripe A (H1N1) la om sunt, în general, asemănătoare cu simptomele gripei sezoniere umane: febră, simptome respiratorii, cum ar fi tuse și secreții nazale, dureri în gât. Pot aparea și dureri generalizate (în special dureri musculare), cefalee, frisoane, oboseală, vomă sau diaree. În anumite cazuri, este posibilă apariția unor complicații grave chiar și la persoane sănătoase infectate cu noul virus.

Virusul gripal A (H1N1) se transmite la persoane în același mod ca și virusul gripei sezoniere, și trezește amintiri extrem de neplăcute, pentru că este exact tipul care a cauzat cea mai mare epidemie de gripă cunoscută: cea din 1918 - care a ucis 50 de milioane de oameni, mai mult decât Primul Război Mondial. În acel caz era însă vorba despre gripa umană.

Nu vreau să fiu alarmist. Eu aștept reacția autorităților și implementarea măsurilor specifice, anunțate pentru aceste zile. Am înțeles că ministrul sănătății a participat în 30.04.2009 la reuniunea miniștrilor de resort din țările comunitare, la care au fost prezenți: comisarul european Andronella Vassiliou, directorul general al Biroului Regional OMS-Europa -Marc Danzon, șiZsuzsanna Jakab, directorul ECDC, iar cei din sală au subliniat că în această perioadă sunt esențiale întărirea supravegherii epidemiologice, managementul cazurilor suspecte și a contactelor acestora, asigurarea de antivirale și dezvoltarea vaccinului pandemic, prin colaborarea statelor membre și prin schimbul de informații.

Am mai înțeles că la nivelul Ministerului Sănătății funcționează Comitetul de coordonare, care a elaborat formularele de declarare a stării de sănătate care vor fi completate de cei care călătoresc dinspre zonele afectate; acestea au fost deja preluate de Poliția de frontieră care a demarat acțiunea de distribuire. De asemenea,a fost elaborată procedura pentru distribuirea chestionarelor destinate monitorizării stării de sănătate a călătorilor care va fi transmisă spre Ministerul Transporturilor și MAI. În același timp, am mai înțeles că s-au activat Comitetele regionale și județene de coordonare și implementare a măsurilor transmise de Comitetul de coordonare central.

În atare condiții, ce ne rămâne de făcut până la apariția măsurilor anunțate de autoritățile competente și a mijloacelor de implementare și informare a populației?

Știm cu toții că este mai puțin costisitor să previi decât să tratezi.

De aceea, cred că următoarele măsuri de bun-simț se impun de la sine: igiena personală, în special spălatul mâinilor, dar nu în varianta Pilat, și purtatul măștilor, astfel ca în cazul în care lucrurile vor scăpa de sub control să nu îi mai putem identifica pe responsabilii pentru noua situație, care e posibil să ne ia din nou prin surprindere.

  Lucian Riviș-Tipei - declarație politică intitulată De ce rămân democrat!;

Domnul Lucian Riviș-Tipei:

Declarație politică: "De ce rămân democrat!"

PSD-ul a ieșit de la guvernare.

Iată pentru unii un bun prilej de a spune: Quod erat demonstrandum! Într-adevăr, ar jubila aceștia, ce era previzibil s-a întâmplat, pentru că Parteneriatul pentru România PD-L - PSD era din start o imposibilitate, fiind o alianță, așa cum sugerau ei, împotriva firii. Aceasta și dincolo de faptul că animozitatea fățișă dintre cele două partide era bine-cunoscută.

Alții, la fel de sceptici, au spus atunci că prin crearea parteneriatului se urmărește refacerea FSN-ului.

În concluzie, indiferent cum priveai ecuația, tot nu îți ieșea bine. Dar să nu uităm că acest parteneriat a fost, într-un fel, expresia voinței populare, cel puțin a voinței populației care a ieșit la vot în noiembrie 2008 și care a votat cu cele două partide în proporții aproximativ egale. Criza care se instalat în România nu a făcut altceva decât să împingă clasa politică și mai mult spre această soluție. Poate una de conjunctură, poate una de compromis, dar necesară în contextul dat.

În politică se folosește mai nou un dicton, e adevărat, și el preluat, care zice: "Niciodată să nu spui niciodată". Iar el funcționează tocmai pentru că democrația, fie ea și românească, este expresia manifestării comunității aflate în mișcare în formele ei elective.

Așa că, lunile care au trecut de la crearea parteneriatului și de la instalarea guvernului format din cele două partide aflate în zone ideologice diferite, dar nu antagonice, au semănat de multe ori cu o ceartă a contrariilor.

Nu știu acum dacă totul a fost numai rău, sau dacă a fost mai mult bine, dar știu sigur un lucru: am reușit să ne manifestăm de multe ori așa cum suntem. Și să nu uităm că până la urmă cel mai important lucru după decembrie 1989 a fost libertatea de a ne exprima.

Bine, rău, mai puțin savant sau retoric, demagogic sau doct, e important că ne-am putut exprima. Iar ceea ce s-a întâmplat acum este tot o manifestare a libertății de expresie.

Iată, am învățat să facem alianțe, apoi să le desfacem, și aceasta fără să ne dăm cu parul în cap unii altora. Și așa cum spunea Ion Rațiu, "Esența democrației este să lupți până la capăt pentru dreptul celuilalt de a-și exprima părerea".

De aceea eu rămân democrat!

  Marian-Florian Săniuță - declarație politică având tema «De la asaltul asupra rațiunii la asaltul asupra națiunii»;

Domnul Marian-Florian Săniuță:

Declarație politică: «"De la asaltul asupra rațiunii" la asaltul asupra națiunii»

Editura RAO a publicat în anul 2008 lucrarea "Asaltul asupra rațiunii" de Al Gore, cel care a fost, începând cu anul 1993, pentru opt ani, al patruzeci și cincilea vicepreședinte american, ales în Camera Reprezentanților în 1976 și în Senatul SUA în 1984 și 1990.

Lucrarea sa a fost apreciată de critici drept "O analiză vizionară a modului în care politica fricii, a secretomaniei și a încrederii oarbe s-a combinat cu degradarea sferei publice pentru a crea un mediu periculos de ostil rațiunii".

În cele ce urmează nu-mi propun să fac o recenzie a acestei cărți. Nu acesta este rolul unei declarații politice. Doresc doar să prezint câteva pasaje extrem de ilustrative despre concepția de democrație și pericolele ce o pândesc și să marchez o paralelă cu ce se întâmplă în ultima perioadă și în cadrul democrației românești.

"După cum spunea Thomas Paine", așa cum în regimurile absolutiste, "regele este legea, în țările libere legea ar trebui să fie rege și nu ar trebui să existe alt suveran" (pagina 11).

"...Secta de dreapta a propus să distrugem demnitatea și independența Senatului însuși, să-i reducem puterea și să accelerăm declinul statutului acestuia, deja foarte avansat.

Zelul lor este atât de periculos pentru țara noastră deoarece sunt dispuși să aducă mari prejudicii democrației americane, pentru a-și satisface dorința ca toate cele trei puteri ale statului să fie dominate de un singur partid și să transforme dogma în politică de stat.

Nu-și doresc decât puterea absolută. Scopul lor cel mai important este un executiv atotputernic, care să folosească un legislativ slăbit pentru a crea un sistem judecătoresc maleabil, după chipul și asemănarea sa. Se străduiesc să distrugă separația puterilor în stat. Și în locul sistemului actual, încearcă să instaureze un sistem în care puterea este unificată și servește o ideologie mărginită, aflată în serviciul unui ansamblu de interese restrâns."(pagina 81).

"...De peste 200 de ani, libertățile au fost protejate în America împotriva acumulării periculoase de prea multă putere în mâinile unei singure persoane prin hotărârea... de a împărți puterea statului federal în trei ramuri egale, fiecare dintre ele controlându-le pe celelalte două".(pagina 243)

"Supraviețuirea libertății depinde de statul de drept. Statul de drept depinde, la rândul său, de respectul fiecărei generații de americani pentru integritatea cu care sunt scrise, interpretate și aplicate legile noastre". (pagina 249)

"Odată încălcat, statul de drept este în pericol. Dacă nu este oprită, nerespectarea legii se agravează. Cu cât executivul are mai multă putere, cu atât le este mai greu celorlalte puteri ale statului să-și îndeplinească rolurile constituționale. Când executivul își depășește rolul stabilit în Constituție și poate controla accesul la informațiile privitoare la acțiunile sale, devine tot mai greu pentru celelalte puteri să-l controleze.

Odată pierdută această capacitate, democrația însăși este amenințată și devenim o țară guvernată de oameni, nu de legi." (pagina 249)

"După cum spunea James Madison" acumularea tuturor puterilor, legislativă, executivă și judecătorească, în aceleași mâini, fie că este vorba de o singură persoană, de câteva sau de mai multe și indiferent dacă este ereditară, autoproclamată sau electivă, poate fi considerată însăși definiția tiraniei ".(pagina 249)

"Această încercare de a transforma sistemul constituțional atent echilibrat al Statelor Unite într-o structură dezechilibrată, dominată de un executiv atotputernic, căruia îi sunt subordonate Congresul și Justiția, este extrem de periculoasă pentru supraviețuirea libertății." (pagina 250)

"Președintele nu este membru al legislativului și, deci, nu are dreptul să analizeze toate prevederile fiecărei legi și să hotărască singur pe care le va accepta și pe care le va respinge." (pagina 251)

"Era deosebit de important ca independența justiției să fie protejată atât de influența unei majorități temporare din legislativ, cât și de tendința inevitabilă a executivului de a-și consolida puterea." Montesquieu (...) scria: "Nu există libertate dacă puterea judecătorească nu este separată de puterea legislativă și de cea executivă."(pagina 256)

"După cum scria John Adams în 1970, țara noastră este guvernată de legi, nu de oameni". (pagina 305)

Sunt doar câteva din gândurile și experiențele omului politic Al Gore... Sunt semnale de alarmă trase într-o democrație consolidată.

Dar ce se întâmplă în democrația noastră tânără?

Deși actuala Constituție prevede clar la articolul 1 că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale". Asistăm de cinci ani la un asalt permanent al puterii executive (Guvern plus Președinte) la adresa independenței și separației celorlalte două, în fapt o luptă pentru mai multă putere, care să fie folosită pentru a înfrânge cuvântul "libertate", care a fost pe buzele revoluționarilor și ale tuturor românilor în 1989.

Unde a dus această cursă de acaparare a cât mai multă putere? La blamarea Parlamentului, unica autoritate legiuitoare și organul reprezentativ suprem al poporului român, la siluirea actului de justiție prin mimarea asigurării independenței judecătorilor.

Am ajuns la un derapaj constituțional nemaiîntâlnit: Parlamentul anchetează și face încadrări ale unor fapte, conform Codului Penal, executivul legiferează după bunul plac, prin asumarea răspunderii pe legi importante, evitând dezbaterea democratică din Parlamentul ales prin vot uninominal, iar Justiția își judecă singură drepturile salariale. Și toate acestea pentru că în mod inacceptabil în ultimii ani a lipsit respectul pentru autoritatea instituțiilor statului român, a republicii noastre, a ordinii constituționale. Se dorește în termen foarte scurt modificarea actualei Constituții, foarte tânără de altfel, prin schimbarea structurii Parlamentului. De ce? Simplu! Pentru a conferi mai multă putere unui executiv temporar, trecător, în defavoarea unei conlucrări egale și bazate pe norme democratice și pe supremația legii, Dacă vom accepta la referendumul ce se va iniția la sfârșitul acestui an să acordăm mai multă putere, într-o democrație și într-un stat ca România, unui singur om, fie el și președintele țării, și Guvernului dorit de acesta, atunci va trebui să abdicăm de la principiul echilibrului și separației puterilor în stat. Va trebui să acceptăm că suntem guvernați de oameni sau de legi?

Răspunsul la această provocare îl dă tot Al Gore în cartea sa: "Vom continua să trăim într-un stat de drept așa cum este el descris în Constituție? Sau vom dezamăgi generațiile viitoare, lăsându-le o Constituție mult mai slabă decât... cea pe care ne-au lăsat-o moștenire înaintașii noștri? Alegerea este clară!"

Aș adăuga că pe buzele românilor în timpul Revoluției din 1989 au stat cuvintele "Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!" și nu este cazul, acum, la doar douăzeci de ani de atunci, să ne pierdem bunul cel mai de preț, la care au tânjit generații de-a rândul. Ar fi păcat să ne păcălim așa ușor.

  Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică intitulată Țara arde, Băsescu și Boc dansează;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"Țara arde, Băsescu și Boc dansează"

La instalarea acestui guvern la Palatul Victoria premierul Emil Boc a promis un plan anticriză în 10 puncte, din care ulterior s-au adoptat 28 de măsuri. Odată cu încheierea primului semestru asistam la un discurs triumfalist din partea aceluiași Emil Boc, care anunța implementarea cu succes a întregului pachet de măsuri anticriză, cu excepția a patru dintre ele, și scotea din buzunar încă 32 de soluții menite să scoată țara din cea mai profundă criză economică.

Toate bune și frumoase, numai că aceste fabuloase pachete de măsuri anticriză nu au avut până acum niciun rezultat pozitiv și nici nu vor produce prea curând efecte.

Degeaba se laudă premierul Boc cu o rată a șomajului încă redusă, din moment ce lună de lună aflăm cum o nouă companie fie își închide porțile, fie își restrânge activitatea. Or, astfel de măsuri se traduc în disponibilizări de personal. Ba, mai mult decât atât, chiar și companiile de stat au anunțat în următoarea perioadă disponibilizări masive, unele dintre ele vizând până la o treime din personalul actual.

Și atunci, ne întrebăm ce statistici folosește premierul Boc? Pentru că în mod evident nu le citește pe cele furnizate de economia reală.

Până unde merg minciuna și fariseismul acestui guvern, preocupat doar de dorința de a pune stăpânire pe întregul aparat de stat, prin orice tip de mijloace, care nu vor exclude cu siguranță nici frauda, în scopul de a asigura un nou mandat la Cotroceni șefului suprem, domnului Traian Băsescu.

Pentru că toate acțiunile recente ne-au dovedit un singur lucru: Traian Băsescu și guvernul acestuia nu sunt interesați de lupta împotriva crizei economice, așa cum recent a și declarat șeful statului. În tot acest timp în care liderii PD-L își împart funcții și demnități, țara se afundă tot mai adânc în recesiune, iar românii se confruntă tot mai serios cu lipsa resurselor materiale pentru asigurarea traiului de zi cu zi.

Tot mai mulți români intră în șomaj, fără speranța de a-și găsi un loc de muncă prea curând, pentru că guvernanții blochează în continuare demararea unor proiecte de investiții publice ample, menite să atragă forța de muncă disponibilizată și să deblocheze astfel economia țării.

Domnule Boc, ne vorbiți de luni de zile de rata șomajului. Ne-am săturat de vorbe goale și de declarații triumfaliste fără conținut. Economia unei țări nu se guvernează prin vorbe, ci prin cifre.

Veniți în fața națiunii și spuneți un singur lucru: câte locuri de muncă au fost create de la începutul mandatului dumneavoastră?

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică intitulată Băsescu - anticonstituționalul;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

Declarație politică: "Băsescu - anticonstituționalul"

Traian Băsescu a dovedit o dată în plus că nu poate fi un președinte corect și imparțial, că va apăra mereu interesele PD-L, în defavoarea legii și a interesului național. Este grăitor faptul că, la nici nouă ore după revocarea ministrului Dan Nica, toate ministerele PSD au fost preluate de către PD-L. În acest fel, președintele nu a făcut decât să croiască drum unui executiv ilegal, care să-i asigure protecție și sprijin la alegerile prezidențiale. Prin numirea unui ministru interimar la Interne și, implicit, pentru funcția de vicepremier, Băsescu a încălcat alineatele (3) și (4) ale articolului 107 din Constituție, articol ce prevede numirea interimarului în "situațiile prevăzute în articolul 106, cu excepția revocării". În concluzie, numirea unui ministru interimar după revocare trebuia să aibă aprobarea Parlamentului, conform articolului 85, alineatele (2) și (3), lucru care nu s-a întâmplat. Iată cu câtă ușurință președintele Traian Băsescu încalcă Constituția României și principiile democratice ale statului de drept. Drept urmare, în opinia mea, ar fi bine ca PSD să întrerupă orice relație instituțională cu președintele Traian Băsescu până când acesta va lua decizia să citească, să respecte și să-și însușească spiritul și litera legii fundamentale a statului de drept, Constituția României.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică având tema România guvernată ilegal;

Domnul Bogdan Radu Țîmpău:

Declarație politică: "România guvernată ilegal"

Dacă domnul Băsescu va căuta, cândva în viitor, pe Google definiția Guvernului Boc, cu siguranță va găsi câteva rezultate previzibile: incompetență și ilegalitate. Dacă despre incompetența și diletantismul demnitarilor din Guvernul Boc - oricare ar fi aceștia - s-a vorbit din plin în cele aproape zece luni de când au preluat puterea, încălcările flagrante ale legii devin abia acum presante.

Este paradoxal că în 20 de ani de democrație, cel mai agresiv atac la Constituția României este susținut și comandat de către doi oameni care își făceau, până nu demult, un titlu de glorie din respectarea ei: domnul Boc - profesor de drept constituțional, și președintele Băsescu, care a candidat în 2004 cu legea fundamentală în mână. Cei cinci ani de mandat care au trecut au dovedit că a fost doar o formulă inspirată de marketing politic.

În momentul de față, în care domnul Băsescu își anunță spontan candidatura, legile țării sunt doar o piedică în calea domniei sale către al doilea mandat. Nimic nu este prea mult, prea serios pentru a nu putea fi încălcat. Revocă un ministru încălcând Constituția, organizează un referendum terfelind Legea fundamentală - aruncă în aer un sistem democratic. Nu ne-ar mira dacă, în cazul nefericit al realegerii domnului Băsescu, acesta ar hotărî - unilateral și susținut de partidul - stat - că are dreptul să mai candideze pentru încă trei mandate!

Avocatul Poporului a fost deja sesizat cu privire la ultimele încălcări ale Constituției. Suntem convinși că și Curtea Constituțională va decide asupra ilegalităților guvernului Boc. O singură întrebare: cine va plăti și cum va plăti pentru această perioadă de timp în care se va dovedi că România a fost guvernată ilegal, iar toate actele guvernului se vor dovedi nule?

O astfel de situație nu poate decât să accentueze starea - fără precedent - de haos generalizat în care guvernul Boc a aruncat România: greve generale, drepturi încălcate, scandaluri politice permanente, care au condus la accentuarea crizei economice.

Credem că pentru domnul Băsescu și ai lui decontul va fi făcut pe 22 noiembrie!

  Titi Holban - declarație politică cu tema Pensionarii=prioritatea lipsă a Guvernului Băsescu-Boc;

Domnul Titi Holban:

"Pensionarii = prioritatea lipsă a Guvernului Băsescu - Boc"

Noua lege a pensiilor, așa cum a fost redactată și pusă în discuția guvernului, nu este decât un exemplu suplimentar al felului în care acest guvern înțelege să își îndeplinească mandatul. Adică prin minciună și păcălind o țară întreagă.

După ce milioane de bugetari și-au văzut veniturile diminuate brusc prin politicile salariale abuzive adoptate de acest guvern neinteresat de soarta atâtor români al căror nivel de trai este astfel afectat, a venit rândul pensionarilor să simtă consecințele guvernării Băsescu-Boc.

Acest guvern de coșmar parcă și-a propus să lovească în toți cei care l-au susținut și l-au ajutat, prin votul lor, să ajungă pe funcțiile actuale.

Proiectul de modificare a Legii pensiilor prevede că pensia nu se va mai corela cu salariul mediu pe economie. Altfel spus, veniturile a milioane de pensionari din această țară vor rămâne neschimbate, an de an, în ciuda creșterilor constante a prețurilor la utilități, medicamente și produse alimentare.

După ce, în ultimii ani, sub guvernarea Tăriceanu, milioane de pensionari au simțit că își recăpătă demnitatea, odată cu indexarea pensiilor și aducerea acestora la un nivel just, capabil să le asigure un trai decent, Guvernul Băsescu-Boc se pregătește să îi arunce înapoi în sărăcie.

Faptul că pensia nu va mai fi corelată cu salariul mediu pe economie, înseamnă în realitate că nu va putea asigura pe viitor nivelul cheltuielilor de zi cu zi.

Rușine să vă fie, domnule Băsescu!

Rușine să vă fie, domnule Boc!

În loc să vă concentrați pe soluții concrete, menite să deblocheze economia acestei țări, tăiați din veniturile unor oameni care au muncit o viață întreagă și care, poate, au crezut în promisiunile mincinoase pe care le-ați făcut în campania electorală.

Nu pensionarii sunt cauza recesiunii cu care ne confruntăm azi. Și măcar din acest motiv consider că nu pensionarii trebuie să plătească costul acestei crize economice și mai ales costul incompetenței de care dați dovadă la conducerea țării.

În loc să veniți cu soluții adecvate nevoilor economiei de azi, pedepsiți milioane de oameni care au contribuit, ani de zile, prin munca lor, la progresul economic al acestei țări. În schimb, ați găsit de cuviință să alocați sume uriașe de bani pentru firmele de apartament care fac parte din clientela PD-L-istă, sub acoperirea unor evenimente de divertisment.

Vă asigur, domnule Boc, că pensionarii din România au nevoie în primul rând de bani pentru medicamente și alimentele de bază, nicidecum de concerte și promovări costisitoare ale țării în lume. Ei știu cât de frumoasă era România înainte să încapă pe mâinile satrapilor PD-L-iști.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Guvernul suplinitorilor;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Guvernul suplinitorilor"

În învățământ, atunci când un cadru didactic este forțat să își întrerupă activitatea, orele sale sunt preluate de un suplinitor. Același lucru s-a întâmplat săptămâna trecută și în Guvernul României. Dar, spre deosebire de procesul de învățământ, în care cadrul didactic suplinitor cunoaște foarte bine domeniul de activitate, în cazul supleanților lui Boc, majoritari sunt cei fără tangențe cu ministerele pe care le vor conduce ca interimari. Este inadmisibil ca o vorbă de duh a bunicii să țină locul competențelor atât de necesare interimatului la Ministerul Sănătății. Și totul se întâmpla în vremurile în care întreaga Românie este zguduită de efectele crizei financiare și de marcante convulsii sociale.

Consider necesar ca primul-ministru Boc să nu petreacă aceste zile tulburi de supleanță în tentativa racolării parlamentarilor opoziției, ci să îi fie permis să-și demonstreze bărbăția, venind în fața Parlamentului pentru a cere un vot de încredere cu mult înainte de expirarea termenului legal de 45 de zile de interimat al miniștrilor săi.

Îl așteptăm cu nerăbdare în Parlament.

  Virgil Pop - declarație politică intitulată Nevoia unui vot rațional;

Domnul Virgil Pop:

Declarație politică: "Nevoia unui vot rațional"

În aceste zile, s-a derulat sfârșitul unui episod cu final așteptat din filmul prost al mandatului lui Traian Băsescu: acesta a anunțat, ca și cum nimeni nu s-ar fi așteptat, că va candida pentru încă un mandat în fruntea statului. Dacă aș fi Traian Băsescu, mi-ar fi rușine să emit asemenea pretenții. Ca o scurtă recapitulare, aș vrea să reamintesc câteva din "împlinirile mărețe ale mărețului conducător Traian Băsescu":

  1. Traian Băsescu a "reușit" să transforme justiția din România într-o vânătoare de vrăjitoare, cu condiția ca respectivele vrăjitoare să nu facă parte din PD-L. Astfel, încălcarea procedurilor juridice și a drepturilor fundamentale ale omului au devenit practici curente, într-o țară ce se consideră a fi stat de drept.
  2. Traian Băsescu s-a "luptat" cu corupția, dar a protejat afacerile din bani publici ale clientelei sale politice, făcând trecerea de la ciocoii vechi la ciocoii noi.
  3. Traian Băsescu a făcut de râs România în plan extern, a ridiculizat mandatul prezidențial și a izolat țara noastră internațional. Perpetua campanie de imagine, declarațiile obraznice la adresa unor șefi de stat au demonstrat că președintele român este un om al formelor fără fond.
  4. Reforma educației s-a transformat în bătaia de joc a mandatului prezidențial, profesorii fiind mințiți, batjocoriți, iar sistemul de învățământ - bulversat din temelii.

Iar lista bilelor negre ar putea continua...

Am crezut și eu, în urmă cu cinci ani, în Traian Băsescu. Am crezut în ideea de reformă a statului, a sistemului politic și administrativ. Ce avem acum? O țară neguvernată, cu ratinguri în scădere, cu o bursă instabilă, cu o datorie externă care crește în fiecare zi, cu un curs leu-euro ce lovește în nivelul de trai al tuturor.

Unii ar spune că avem nevoie de o mână forte în acest moment, pentru a conduce România. Eu cred că o persoană hotărâtă nu este singura calitate pe care românii vor trebui să o urmărească la alegerile prezidențiale din acest an. Am avut în istorie prea mulți conducători care au crezut că le știu pe toate, și rezultatul este de-a dreptul catastrofal. România are nevoie de un șef de stat în primul rând. Apoi, are nevoie ca această persoană să fie una rațională, care să cunoască arta compromisului, a dezbaterii, o persoană care să unească, și nu care să dezbine.

Pentru a cita un clasic în viață, aș spune că în ultimii cinci ani românii au trăit dezbinați. Românii au uitat să râdă, să se bucure de valorile lor și să creadă în idealuri. Proptiți în fața televizorului, România s-a transformat într-un meci permanent, într-un război al celor care cred ce zice X și al celor care cred ce zice Y. Am uitat să avem propriile păreri, am uitat să construim, am uitat să privim în jur, ca niște autiști blocați în discuții sterile.

Dincolo de ultimele anunțuri privind candidaturile unor personaje politice, cred sincer că PNL propune singurul om politic capabil să redea valoare funcției prezidențiale. Nu are viclenia lui Traian Băsescu, nu are tupeul lui Sorin Oprescu sau oportunismul lui Mircea Geoană. Nu promite mai mult decât poate duce și, cel mai important, nu a încetat niciodată să creadă.

Fac apel, prin această declarație politică, către cei care mai consideră că votul lor contează. Transformați acest drept într-un vot rațional, decideți pentru viitor, și nu vă blocați în trecut! România poate deveni și altceva decât un tărâm al circului politic, ea poate fi schimbată într-un singur fel: prin schimbarea conducătorilor proști pe care îi are în acest moment.

  Zanfir Iorguș - declarație politică cu tema Protecția socială în România - între eficiență și reformă;

Domnul Zanfir Iorguș:

Declarație politică: "Protecția socială în România între eficiență și reformă"

Într-un stat democratic, protecția socială reprezintă un element fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea sa în aplicare se realizează prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecințelor unor evenimente considerate drept "riscuri sociale" asupra nivelului de trai al populației. Obiectivul principal al protecției sociale îl constituie diminuarea sau chiar înlăturarea consecințelor unor riscuri asupra mediului și nivelului de trai ale unor segmente ale populației.

Numai că, în România, în aceste momente, performanța globală a actualului sistem de protecție socială a scăzut simțitor, beneficiile acordate celor care au cu adevărat nevoie, devenind practic insuficiente. În timp ce alocațiile pentru copii, drepturile persoanelor cu handicap, copiii instituționalizați și tinerii care părăsesc serviciile de protecție socială, persoanele fără locuință, familiile sărace cu mulți copii sau monoparentale, persoanele seropozitive, victimele violenței și traficului și alte segmente sociale aflate în situații de risc sunt ignorate complet sau protejate superficial, prin programe ce se dovedesc, cel mai adesea, ineficiente și/sau nesustenabile, există și situații în care multe persoane beneficiază de o formă de ajutor social fără a avea acest drept. De asemenea, sunt cazuri în care cei îndreptățiți să fie sprijiniți nu au acces la informație și nu știu că pot fi ajutați.

În ultimii ani, paleta prestațiilor sociale acordate populației aflate în nevoie s-a diversificat, numărul mediu de beneficiari crescând de la 3,6 milioane (anul 2004) la 10,1 milioane (anul 2008), în condițiile în care nu ne putem raporta decât la 4,7 milioane salariați cotizanți la buget.

Motivul pentru care avem atât de mulți "asistați" ține și de haosul care domnește în sistem. Structura actualului sistem de protecție socială este complicată de existența unor scheme diferite ce răspund aceluiași risc social, a unor modalități de finanțare și organizare amestecate, uneori improprii, a unor atribuții și responsabilități instituționale suprapuse și neclare. Cei 10,1 milioane de români care primesc o formă de ajutor de la stat nu sunt un etalon prin care să putem arăta gradul de sărăcie din România. Mulți dintre ei nu fac altceva decât să profite de anumite carențe legislative, care le permit să-și mai rotunjească veniturile.

Cea mai răspândită formă de ajutor este venitul minim garantat. Numărul celor care beneficiază de un astfel de sprijin este foarte mare. Și ajutoarele pentru încălzire sunt foarte multe, cam 60% din populația țării beneficiind de ele.

De aceea, astfel fiind situația de fapt, asistența socială românească trebuie reformata și regândită pe alte principii. În prezent, țara noastră înregistrează un mare deficit de eficiență în administrarea prestațiilor sociale.

Nevoia de reformă în domeniul asistenței sociale apare și din necesitatea aplicării în practică a următoarelor aspecte: corelarea politicii legislative cu obiectivele și resursele existente, stabilirea mecanismelor de evaluare a pragului de sărăcie, în vederea raportării cu exactitate a politicilor sociale la persoanele care au într-adevăr nevoie, focalizarea cu prioritate a asistenței sociale pe anumite categorii cu riscuri sociale.

Totodată, mai este nevoie și de un plan de măsuri rațional pentru atenuarea impactului negativ al crizei economice, cu o alocare mai echilibrată a transferurilor de la bugetul de stat și stabilirea unor priorități de finanțare.

Deși banii primiți de fiecare asistat social în parte nu sunt mulți, ei contribuie din plin la accentuarea găurilor din bugetul central.

Având în vedere toate aceste aspecte, nu aș vrea să închei fără să insist asupra faptului că este absolut necesară urgentarea reformei sistemului de asistență socială, astfel încât să minimizăm pe cât se poate impactul consecințelor unor riscuri sociale iminente asupra segmentelor de populație care beneficiază de aceasta.

  Constantin Chirilă - declarație politică intitulată Degradarea patrimoniului natural în România;

Domnul Constantin Chirilă:

"Degradarea patrimoniului natural în România"

Degradarea patrimoniului natural a condus la imposibilitatea controlului unor factori naturali. Principiul conform căruia "natura agresată se răzbună" este bine ilustrat în România ultimilor ani.

S-au înregistrat în ultimii 10 ani, în ritm de 2-3 ori pe an, inundații, în condiții în care volumul pluviometric n-ar fi justificat acest lucru. Inundațiile sunt însoțite de puternice alunecări de teren. În zonele în care defrișările au fost masive și necontrolate, avem de-a face cu o mișcare a dealurilor către râuri, o învălmășeală de pământ, case și cadavre, care transformă peisajul multor zone din România într-unul apocaliptic.

Revin cu afirmația făcută și în alte declarații politice, cum că, dacă nu vom interveni urgent în reglarea dezechilibrelor create de propria noastră mentalitate și proasta gospodărire a țării, în mai puțin de 50 de ani, deci într-o generație, vom avea circa 1,5 milioane ha deșert în România.

La pierderea patrimoniului natural se adaugă pierderea sau distrugerea patrimoniului științific.

Pot afirma că în momentul de față peste 25% din suprafața agricolă a țării, împărțită în 4,4 milioane de parcele, nu acceptă inteligența umană și deci tehnologiile.

Productivitatea devine pe zi ce trece un factor aleatoriu incontrolabil, care conduce la risipirea puținelor resurse convenționale de care dispunem, precum și la degradarea semnificativă a capitalului și resurselor umane. Întoarcerea la sălbăticie ne paște ca o fatalitate.

Există, firește, soluții, există încă specialiști de mare profunzime, care ar putea alcătui proiecte necesare stopării degradării și refacerii echilibrelor naturale. Este foarte mult de lucru și ar trebui o voință politică puternică, națională, să dea semnale că se dorește ca România să devină o țară frumoasă și prosperă. Este nevoie de la început de un semnal pozitiv, apoi de mobilizarea inteligenței țării în acest scop.

Sunt destule exemple în istorie care vorbesc clar de dispariția unor popoare din cauza abandonării iresponsabile a sistemelor agricole și naturale.

Mai este nevoie pentru aceasta și de patriotism, de oameni care să-și dorească o țară frumoasă ca Elveția și Austria. Este nevoie de o mentalitate nouă a societății românești, ca să dorească să trăiască bine într-o țară frumoasă, bine înzestrată de bunul Dumnezeu.

  Georgică Dumitru - declarație politică Despre maladiile sistemului de sănătate;

Domnul Georgică Dumitru:

Declarație politică: "Despre maladiile sistemului de sănătate"

Încep această declarație politică prin a nota că de prea multe ori s-a afirmat că sănătatea este prioritate națională și că, din păcate, de prea puține ori s-a realizat ceva concret în acest sens. Pentru întreaga clasă politică de după 1989 sănătatea a fost un element de decor, atașat la reverul campaniilor electorale și uitat imediat după. Lipsesc reformele autentice, lipsesc măsurile efective luate pentru salvarea unei țări tot mai bolnave și mai îmbătrânite. Lipsesc programele și proiectele de lungă durată, menite a oferi românului o speranță de viață mai mare, o asistență medicală comparativă cu cea a statelor Uniunii Europene și credința că drumul către spital nu este și ultimul.

Tristețea acestui fapt este cu atât mai mare cu cât nu există vinovați. Vinovat este "sistemul", și, într-un anume fel, noi toți. Și poate de aceea a venit momentul să vorbim la modul serios și responsabil despre sănătatea noastră a tuturor, și implicit despre sistemul de sănătate.

PD-L recunoaște importanța extraordinară a profesiei de medic și face toate eforturile pentru ca aceasta să capete și în România demnitatea cuvenită. Guvernul a făcut deja primii pași în această direcție, prin Legea salarizării unitare a bugetarilor, pentru care și-a asumat răspunderea în urmă cu două săptămâni. Un singur exemplu e relevant: în timp ce la majoritatea categoriilor bugetare coeficienții de salarizare au fost menținuți sau reduși, în cazul cadrelor medicale aceștia au crescut. După aplicarea noii legi, salariul unui medic rezident se va dubla față de cel actual.

Mai mult, cu începere din 1 octombrie, producătorii de medicamente care desfac produse pe piața românească vor contribui la finanțarea sistemului public de sănătate cu 5%, până la 11% din veniturile realizate în urma vânzării produselor. Această măsură poate aduce anul viitor circa 570 milioane de lei în sistemul de sănătate. Este un mecanism experimentat în țările UE și va permite realizarea unui flux de lichidități necesar plății facturilor, de care vor beneficia inclusiv producătorii.

De asemenea, Executivul a abilitat Casa Națională de Asigurări de Sănătate și casele de asigurări de sănătate să contracteze suplimentar în anul 2009 servicii medicale în limitele sumei de 2800 milioane de lei, astfel încât, până la sfârșitul anului să fie asigurate toate resursele financiare pentru serviciile medicale și pentru medicamente. Și este doar un prim pas în efortul de terapie al sistemului de sănătate. PD-L va avea grijă ca această descentralizare administrativă să se facă odată cu cea financiară, astfel încât autoritățile locale să aibă nu numai puterea de decizie, ci și fondurile necesare continuării activității spitalelor.

Doamnelor și domnilor, aș putea enumera aici doar câteva dintre problemele majore ale sistemului de sănătate din țara noastră: indicatori de sănătate dezastruoși, speranță de viață cu șapte ani mai scăzută decât în țările din UE, de 10-15 ori mai mulți bolnavi de TBC, de 20 de ori mai mulți bolnavi de hepatita A și de 3 ori mai mulți de hepatita B. Consumul de medicamente este pe penultimul loc în Europa, după Bulgaria (100 euro, față de 430 euro în UE) iar apariția noilor medicamente are o întârziere cu minimum 2,5 ani față de UE, în primul rând din cauza criteriilor de acces pe lista de compensare, dar și din cauza alocării ineficiente între medicamente și alte servicii medicale, determinând existența în România a unor adevărate clase sociale defavorizate: oamenii din mediul rural și săracii.

Din păcate, România cheltuiește prea mult pe spitale (45% din resurse, fata de 40% în țările OECD) și prea puțin pe medicina primară. România cheltuiește relativ mult pe medicamente. Deși coplata din partea pacienților este mare (50-55%), 8% dintre bolnavi consumă 70% din resurse. Și asta în condițiile în care s-au cheltuit mulți bani pe programe neterminate, așa cum este cel privind evaluarea stării generale de sănătate, ale cărui rezultate nu au fost centralizate nici până în acest moment.

Din păcate, s-au încercat doar măsuri administrative brutale, inconsecvente, pentru a reduce cheltuielile cu medicamentele (preț minim în UE, curs valutar subevaluat, înghețarea prețurilor, reglementări administrative privind prețurile originalelor etc.). Măsurile au avut adesea efecte contrare. Au existat cazuri de fraude, estimate acum 2-3 ani la cca. 10% din bugetul CNAS și care ar fi putut fi controlate mai bine.

Doamnelor și domnilor, vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a trage un semnal de alarmă asupra sănătății acestui popor. Nu putem gândi soluții pentru un sistem lăsat baltă de toate guvernările, dar putem avea voința politică pentru a scoate din pragul colapsului o țară aflată la terapie intensivă.

  Marius Rogin - intervenție pe tema mediului politic elen;

Domnul Marius Rogin:

Fiul fondatorului PASOK, Andreas Papandreou, și președinte al Internaționalei Socialiste, Georgios Papandreou a făcut eforturi să redea suflul formațiunii socialiste, dezorientate de pierderea puterii în 2004, după 20 de ani, și prinsă între tendințele populiste și susținătorii unei refaceri socio-liberale. Dar în fața actualului premier Karamanlis, conservator care a adoptat un stil de guvernare de centru, fără să facă prea multe valuri, lui Georgios Papandreou i-a fost greu să-și facă loc și a rămas multă vreme în urmă în sondaje.

Intrat în politică sub îndrumarea tatălui său, care a fost primul șef al unui guvern socialist în Grecia, Georgios Papandreou, de profesie sociolog, se poate lăuda cu o experiență deplină la putere, deoarece a condus o serie de ministere din anii '80. Din ultimul său post, acela de ministru de externe, el a devenit în 1999 artizanul normalizării relațiilor cu Turcia, câștigând stima cancelariilor europene.

Născut în iunie 1952 la Saint-Paul, în Minnesota, din mamă americană, cu studii efectuate în Statele Unite, Suedia și Marea Britanie, Georgios Papandreou a vegheat, de asemenea, la menținerea bunelor relații transatlantice, în pofida unui antiamericanism vehement al opiniei publice.

Celor care i-au reproșat că a "moștenit" partidul, el le-a răspuns că și-a pus în joc mandatul după cea de-a doua înfrângere electorală, în 2007, pentru a fi reconfirmat în fruntea partidului la un congres extins.

După câștigarea alegerilor, el a devenit cel de-al treilea Papandreou care va conduce Grecia, după tatăl și bunicul său al cărui nume îl poartă - centristul Georgios Papandreou, care s-a aflat în fruntea țării în 1944, după ocupația germană.

Liderul socialist s-a inspirat în timpul campaniei sale din stilul lui Barack Obama și a formulat un program pentru primele 100 de zile ale guvernului său, care include "măsuri imediate pentru tonificarea economiei, injectarea de lichidități pe piață și susținerea veniturilor muncitorilor".

Detaliindu-și programul, el a spus că vrea să guverneze într-o "direcție dublă": "impunerea ordinii" în țara afectată de clientelism și corupție și relansarea economiei. Potrivit analiștilor, care nu îi prezic nicio "lună de miere", el a beneficiat în special de respingerea dreptei, după cinci ani de gestionare slabă a problemelor și după numeroase scandaluri.

Formațiunea a obținut 43,9% din voturi, în timp ce partidul rival, Noua Democrație (ND) a primit 34% din sufragii și 93 de mandate, cel mai slab rezultat de la înființarea sa, în 1974, arată rezultatele aproape definitive.

"Suntem uniți în fața marii responsabilități pe care mi-o asum și cerem grecilor să-și unească forțele. Știm că vom reuși", a declarat Georgios Papandreou, liderul PASOK, în fața mulțimii de simpatizanți care își exprimau bucuria în fața sediului partidului, situat în centrul Atenei.

Viitorul premier, Georgios Papandreou, președintele Internaționalei Socialiste, a făcut campanie promițând susținerea celor cu venituri mici, relansarea economiei și lupta împotriva corupției.

Actualul șef al Guvernului, Costas Karamanlis, în vârstă de 53 de ani, a suferit consecințele înfrângerii sale. "Singura cale onestă și responsabilă", din punctul său de vedere, este de a-și asuma responsabilitatea acestei înfrângeri și de a demara procedura de convocare a unui congres extraordinar al partidului în decurs de o lună. "Este evident că nu voi mai fi candidat" la conducerea Noii Democrații, a adăugat el. Karamanlis a recunoscut victoria socialiștilor într-un apel telefonic dat rivalului său Georgios Papandreou.

Karamanlis a adus dreapta la putere după 20 de ani de dominație socialistă și a menținut-o la guvernare timp de cinci ani. Ales la conducerea partidului în 1997, Karamanlis a făcut un pariu politic, convocând, ca și în 2007, alegeri legislative anticipate la jumătatea mandatului, întrucât avea nevoie de o reconfirmare înainte de a adopta măsuri de austeritate.

"Am luat decizii dificile și necesare, cetățenii nu au aprobat planul meu pentru a scoate țara din impas, le respect părerea, ei sunt cei care au ultimul cuvânt", a subliniat Karamanlis.

Potrivit analiștilor, dreapta a pierdut cel puțin o cincime dintre alegătorii din 2007, când învinsese PASOK. Extrema-dreaptă (Laos) a crescut față de 2007, când a primit 3,8% din voturi, Astfel, la aceste alegeri a fost votată de 5,6% din electoratul care s-a prezentat la urne și dispune de 15 mandate în noul Parlament. Formațiunea intră în Parlament pentru prima dată de la reintroducerea democrației în Grecia, în 1974.

  Vasile Filip Soporan - intervenție cu titlul De 90 de ani, din când în când, la pas cu Occidentul;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"De 90 de ani, din când în când, la pas cu Occidentul"

Am participat săptămâna trecută cu mare plăcere, satisfacție și mândrie la acțiunile care au marcat împlinirea a 80 de ani de la începuturile Institutului Oncologic "Ion Chiricuță" din Cluj-Napoca. Cu această ocazie, trecând în revistă istoria unor evenimente, am constatat că anul 2009 ne-a adus sau ne va aduce alte aniversări sau comemorări importante pentru România și pentru comunitatea clujeană. Astfel, 2009 a însemnat aniversarea a 150 de ani de la Unirea Principatelor Române, 2009 a însemnat 160 de ani de la desfășurarea dramatică a Revoluției din Transilvania, 2009 a însemnat 90 de la așezarea administrației românești în Cluj și în Transilvania, 2009 a însemnat 50 de ani de la despărțirea de marele medic și profesor Iuliu Haieganu, cel care a ținut primul curs de medicină în limba română la Universitatea din Cluj, 2009 înseamnă 90 de ani de la memorabilul curs inaugural al marelui istoric Vasile Pârvan "Datoria vieții noastre" la inaugurarea Universității Daciei Superioare, 2009 înseamnă 90 de la înființarea clubului sportiv Universitatea Cluj, 2009 înseamnă 90 de ani de când un clujean, Alexandru Vaida-Voevod, a preluat într-un moment dificil pentru România președinția Consiliului de Miniștri, 2009 înseamnă 20 de ani de la căderea regimului comunist, acest act însemnând foarte mult pentru generația mea sub multiplele aspecte pe care le-a generat.

Încărcat de realizările formidabile ale transformării Clujului interbelic, în aceste zile, am parcurs cu mare interes o lucrare a dr. Octavian Buzea, Clujul 1919-1939, lucrare "bilanțieră a progreselor realizate la Cluj în cei 20 de ani de la Unire încoace", în care, conform prefeței profesorului Iuliu Hațieganu, "se face dovada afirmării puterii noastre de creație și a spiritului civilizat, pe care stăpânirea românească, de două decenii, a știut să-l instaureze în această parte a țării". Primarul de atunci, Dr. Sebastian Bornemisa, în cuvântul de introducere "De ce iubim Clujul", afirmă că "La marea dragoste către el contribuie și un misticism specific, care-i înfășoară cu simpatie întreaga ființă și-l face orașul cel mai scump tuturor inimilor românești de pe plaiurile Transilvaniei. Datorită acestui misticism, moștenit din moși-strămoși și trecut ca o comoară sfântă din tată în fiu, Clujul a devenit, în cursul zbuciumatei sale istorii, obiectivul cel mai de preț al tuturor aspirațiilor noastre naționale".

Conform aprecierilor Prof. Dr. Coriolan Tătaru, rezidentul regal al Ținutului Someș, lucrarea Dr. Octavian Buzea primește "semnificația unei chemări la realitate, impunându-se o adaptare la încredere în propriile noastre înfăptuiri", iar Clujul de atunci oferă "suficiente elemente de confirmare a tezei că stăpânirea românească a favorizat și favorizează dezvoltarea orașelor românești".

De ce am făcut această prezentare? Ce rost mai are evocarea trecutului din moment ce atenția este îndreptată spre viitor? Are relevanță trecutul nostru? Ce se poate învăța din el? Care este ținta noastră și ce trebuie să facem pentru ea? La aceste întrebări aș răspunde cu una din afirmațiile memorabile ale marelui istoric Nicolae Iorga, care rămâne de mare actualitate în zilele noastre, urmărind evoluția ultimelor evenimente și preocuparea de soluționare a celor care împart responsabilitățile exercitării puterii în interesul poporului român: "Orice, numai să nu fim ceea ce am fost și să pornim la muncă, nu cu sufletul de azi, ci cu el prefăcut printr-o revoluție interioară".

Oare am făcut propria noastră revoluție de schimbare interioară? Am început munca? Ce păstrăm și ce nu păstrăm din ceea ce am fost? Fără a răspunde direct acestor întrebări - practic ar fi foarte greu, pentru realitățile acestor zile - am convingerea că se poate învăța foarte mult, în primul rând, din modul de gândire al înaintașilor într-un moment de răscruce, din patriotismul acestora legat de dezvoltare, din dorința și din capacitatea lor de a deveni mai buni, mai creatori și mai eficienți decât predecesorii lor.

Nu știu dacă astăzi suntem în stare să spunem despre transformările noastre ce spuneau înaintașii noștri despre construcția lor realizată în două decenii (1919-1939): "Clujul nu este încă așa cum îl dorim, așa cum l-am visat. Dar în mai puțin de douăzeci de ani i-am dublat aproape numărul populației și i-am dublat întinderea. Cele mai frumoase cartiere, podoabele cele mai de preț și cele mai reprezentative clădiri noi i le-am dat. Vilele românești din cartierele Grigorescu și Andrei Mureșanu, cu minunea verde a grădinilor lor, au înnoit și au luminat icoana sumbră a cetății. Catedrala ortodoxă a vrăjit un nou centru al orașului. E Clujul de muncă, de clădire, de ridicare, de organizare și de creație românească."

Nu pot să afirm că schimbările anului 1989 au adus numai bine la nivelul Clujului, nu știu dacă Clujul de astăzi este de muncă, de clădire, de ridicare, de organizare și de creație românească, ci, dimpotrivă, au fost acțiuni ale căror rezultantă nu a fost benefică construcției specifice perioadei interbelice, menționată anterior. Totuși, printre exemplele pozitive, care aduc mândrie și continuitate Clujului, aș menționa realizările de la Institutul Oncologic "Ioan Chiricuță" din Cluj-Napoca, sărbătorit săptămâna trecută la împlinirea a 80 de ani de activitate puși în slujba clujenilor și a României. I-am mulțumit directorului acestei instituții, colegul și prietenul meu, prof. univ. dr. Alexandru Irimie, pentru faptul că a reușit să aducă unitatea pe care o conduce la standardele europene. I-am spus că este continuator și prin faptul că, dacă astăzi suntem în "pas cu Europa", înaintașii domniei sale doreau să fie "la pas cu Occidentul", lucru afirmat în bilanțul Clujului la cei douăzeci de ani de administrație românească: "O instituție cu care puține țări din Occident se pot mândri este Institutul pentru profilaxia cancerului. Numărul mare de canceroși găzduiți în serviciile medicale fără a putea fi curați, a îndemnat un mănunchi de binevoitori să contribuie la ridicarea acestei case de cură, la început (1929) cu mijloace modeste. Acum dispune de o instalațiune perfectă de Roentgen și Radiu în cantitate suficientă (250 miligrame) pentru cura bolnavilor care ocupă aproape în permanență cele 60 de paturi ale Institutului pentru profilaxia cancerului. Rezultatele frumoase în domeniul curativ al cancerului sunt o adevărată binefacere pentru bolnavii veniți la tratament din toate colțurile țării. Ele răsfrâng asupra Clujului sanitar o binemeritată și aleasă considerațiune".

Revin cu optimism, pornind de la această realizare cu adevărat europeană a profesorului Alexandru Irimie și a colegilor dânsului, considerând că avem potențialul, profesioniștii capabili să genereze în mod real o transformare în procesul de modernizare a României prin acțiuni cotidiene încărcate de libertate, muncă, răsplată, recunoaștere și speranță.

Dragi colegi, națiunea română nu-și poate permite încă o generație de căutare a procesului de modernizare a României și a unei tranziții permanente, ci are nevoie de o generație făuritoare a unei modernizări generoase către cetățenii ei, făuritori și beneficiari ai acestui proces.

  Maria Stavrositu - intervenție cu titlul Politicile de gen din România promovate la Conferința Uniunii Interparlamentare de la Geneva;

Doamna Maria Stavrositu:

"Politicile de gen din România promovate la Conferința Uniunii Interparlamentare de la Geneva"

În perioada 28-29 septembrie 2009 a avut loc la Geneva Conferința UIP cu tema "Este Parlamentul deschis pentru femei?" - o evaluare la care a luat parte și delegația Parlamentului României, formată din domnul senator Gheorghe Pop și subsemnata.

La lucrările Conferinței au luat parte membri ai parlamentelor din peste 40 de state, de pe 5 continente, o pondere mare având-o în special statele africane.

Lucrările Conferinței au fost deschise de Secretarul General al UIP, cu un cuvânt de "Bun venit" și un scurt istoric al UIP, amintindu-se de prima Conferință UIP din Mexic din 1975 și de Convenția Discriminării între bărbați și femei din 1979, în același timp punându-se în lumină faptul că în UIP s-a reușit echilibrarea parității de gen. După aceasta, au început discuțiile pe teme concrete, structurate în 7 sesiuni de lucru: 3 în prima zi și 4 în cea de-a doua zi.

Fiecare sesiune de lucru a avut în principiu aceeași structură. Prima parte a constat în prezentări ale parlamentarilor din "panel list", iar cea de-a doua parte în luări de cuvânt libere ale parlamentarilor în măsura în care moderatorul le-a oferit posibilitatea să ia cuvântul.

În prima parte a Conferinței am prezentat date statistice, făcând o analiză privind evoluția politicilor de gen în România la nivel guvernamental și legislativ. Am făcut referire la reprezentarea femeilor în cele mai înalte și importante instituții ale statului. De asemenea, am prezentat progresul pe care l-a înregistrat România în ceea ce privește cadrul legislativ privind această problematică.

În cadrul aceleiași sesiuni, s-au prezentat expunerile lui Kareen Jabre - membru al Secretariatului Organizației și, totodată, coordonator al programului de parteneriat între femei și bărbați, Linah Kilimo - membru al Parlamentului din Kenya și Kay Hull - MP din Australia. Doamna Kareen Jabre a făcut o prezentare a programului "Femei în politică - 15 ani după Beijing. Direcții, statistici, mecanisme". A fost făcută o radiografiere a datelor statistice din acest domeniu. Astfel, 25 țări au adoptat quota, 16% din țări au femei care ocupă funcția de ministru în guvern, 3 țări au guverne în care femeile sunt majoritare, 2 țări au peste 30% femei în guvern, iar 13 țări nu au nicio femeie ministru.

În ceea ce privește componența Parlamentului, sunt 15% țări în lume în care ponderea femeilor a depășit 30%, 25% din țări au sub 10% femei și există 9 țări în parlamentele cărora nu există femei.

Prima sesiune a adus în atenție obstacolele pe care trebuie să le depășească femeile care intră în parlament, cum ar fi obstacolele de ordin socio-cultural, de exemplu prejudecățile, dubla încărcare în sarcini (menajul casnic și activitatea profesională) și obstacole structurale care pot fi partidele politice și sistemele electorale.

În următoarele sesiuni au fost atât expuneri științifice ale experților, cât și abordări globale ale reprezentanților Parlamentelor, privitoare la efectele quota-ei electorale ca măsură politică implementată în ultimii 15 ani în creșterea numărului de parlamentari femei.

De asemenea, s-a lansat provocarea căutării de noi strategii care să îmbunătățească accesul femeilor în parlament. Aici, experți ca Dr. Marcela Tovar, Director al Latin American Studies Program în City University din New York, doamna Colleen Lowe Morna, Director executiv, Gender Links, South Africa and doamna Alyson Kozma, Program Manager at National Democratic Institute au analizat rolul pe care banii, training-urile, campaniile de sprijin sau mass-media îl joaca în politică.

De asemenea, s-a făcut o informare despre "I know Politics" - International Network of Woman in Politics.

În ziua a doua a Conferinței, au fost examinate situațiile cu care se confruntă o femeie odată ajunsă în parlament, într-o lume a bărbaților, după reguli impuse de cei care sunt majoritari. S-a pus în lumină importanța structurilor instituționale și a strategiilor cadru (de exemplu, comisii, comitete și grupuri ale aleșilor) pentru creșterea conștiinței publice și a gradului de sensibilizare a instituțiilor legislative asupra acestei problematici.

În încheiere au fost prezentate viziunea privind rolul monitorizării impactului și al învățămintelor trase din fiecare experiență. Un subiect adus în încheiere a fost acela al identificării modalității de schimbare a legislației din domeniu, precum și identificarea reformelor ce urmează a fi realizate prin adoptarea unui plan de acțiune global în ceea ce privește politicile de gen și ce indicatori de referință se pot găsi pentru a evalua progresul parlamentelor pentru politica de gen.

România trebuie să adopte măsuri concrete și specifice și să le întărească pe cele existente, pentru a garanta participarea deplină a femeilor în procesul de luare a deciziei în domeniul economic, social și politic prin identificarea și eliminarea obstacolelor care există la nivel național privind acest aspect.

  Dan Bordeianu - despre sinceritatea guvernanților actuali;

Domnul Dan Bordeianu:

Imediat după ce și-a anunțat candidatura pentru obținerea unui nou mandat în fruntea țării, Traian Băsescu pare să fi început să spună adevărul.

După ce am afirmat de nenumărate ori că Guvernul condus de Emil Boc nu face nimic pentru scoaterea României din criză, iată că domnul președinte vine și recunoaște acest fapt: "Nici eu, nici Guvernul și nici Banca Națională a României nu ne-am propus să scoatem țara din criză." Foarte interesant. Atunci cu ce s-au ocupat vreme de nouă luni aceste instituții? Traian Băsescu își continuă puseul de sinceritate și ne spune că de fapt toată vara a pierdut-o în încercarea de a-și reînnoi brevetul de comandant de navă.

Cât despre Guvernul Boc, vedem bine ce a făcut în această perioadă. A crescut numărul șomerilor, a scăzut drastic nivelul de trai, a scăzut salariile, a mințit profesorii, polițiștii, personalul din sănătate, funcționarii publici, pe toată lumea. Mai mult, s-a ocupat în permanență de controlul asupra Parlamentului și a luat toate măsurile necesare pentru a netezi cât mai mult drumul domnului Băsescu spre un nou mandat.

Cu toată sinceritatea domnului Băsescu, pe care o putem remarca, totuși nu putem să nu spunem faptul că nu pentru asta i-am plătit noi în perioada asta pe acești oameni.

Mai mult, nu pot să nu mă abțin și să nu remarc că domnul Băsescu a mințit, totuși, chiar și prin omisiune, atunci când a venit în Parlament și în cadrul mesajului său în care și-a prezentat raportul de activitate, nu ne-a spus nimic despre pierderea timpului și nici despre faptul că nu și-a propus scoaterea țării din criză. Asta ca să nu mai spunem că locatarul de la Cotroceni, în urmă cu cinci ani, tocmai asta a promis românilor. Și anume că o să trăiască bine. Cred că a venit momentul ca domnul Băsescu să își aducă aminte de cuvintele pe care le-a pronunțat atunci: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!"

Ori Dumnezeu nu l-a ajutat deloc, ori dumnealui a uitat complet ce a jurat. Cred, totuși, că varianta a doua este mai sigură...

  Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Pe Traian Băsescu nu-l interesează criza, ci fraudarea alegerilor;

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declarație politică: "Pe Traian Băsescu nu-linteresează criza, ci fraudarea alegerilor"

Traian Băsescu este, fără doar și poate, principalul vinovat pentru situația dezastruoasă în care se află România. O jumătate de deceniu nu a știut decât să se dea în spectacol, să mimeze lupta împotriva corupției, să mintă o întreagă națiune, să facăjocurile unor grupuri de interese, să conducă țara din cârciumi și să ne strice imaginea peste hotare.

Traian Băsescu s-a luptat din răsputeri să ajungă să guverneze de unul singur, iar acum a și reușit. Având toată puterea, el vine acum și spune că nu are cum să scape România de criză. Și-a recunoscut, fără niciun fel de reținere, incapacitatea de a construi și de a ajuta această țară să iasă din impas. Spunea, la Luduș, că nici Guvernul, nici el nu și-au propus să scoată țara din criză, pentru că nu se poate, pentru că este o criză globală, iar România este dependentă de ce se întâmplă la nivel global și pe piața europeană. Cu alte cuvinte, autoritățile din România pot să stea cu mâinile în sân și să nu facă nimic pentru că oricum soluția este undeva afară.

Traian Băsescu a aruncat România într-o criză politică majoră, pe care o suprapune cu inconștiență peste criza economică actuală.

Primăriile nu mai au bani nici pentru salariile angajaților, agricultura este la pământ, în sistemul sanitar s-a ajuns, de asemenea, la fundul sacului, de învățământ s-a ales praful, iar fondurile pentru investiții reprezintă doar un vis frumos pentru această țară pentru că Traian Băsescu și PD-L se află permanent într-un război cu toată lumea, pentru că lor le arde de afaceri și de chefuri chiar și în aceste momente tragice pentru români. Pentru că preocupările lor au fost legate de cum să pună în scenă vânătoarea împotriva miniștrilor și directorilor PSD. Acum, sunt singuri la guvernare. Și iată ce soluții au: să așteptăm ca lucrurile să se rezolve cumva singure. Este nu numai penibil, ci și tragic!

Traian Băsescu a arătat că este disperat și că e dispus să recurgă la orice mijloace pentru a câștiga alegerile. După ce Emil Boc a pus pe masa Guvernului Ordonanța de urgență pentru modificarea Legii nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, proiect întocmit pe furiș, pe un colț de birou la Cotroceni, urmează o altă manevră - achiziționarea unui nou soft pentru centralizarea rezultatelor referendumului. Deși e criză și sute de mii de români au intrat de luni în grevă, nu putem folosi vechiul soft. În lista lor de priorități e să cumpere altul. La fel cum a fost și schimbarea urgentă a prefecților care au fost susținuți de PSD, măsură necesară pentru că, în curând, vor avea loc delimitarea și numerotarea secțiilor de votare și, mai ales, întocmirea listelor pentru tragerea la sorți a președinților și locțiitorilor președinților secțiilor de votare, atribuție ce cade în sarcina prefecților.

Nu am nici cea mai mică îndoială că pe aceste liste își vor găsi loc membri marcanți ai PD-L, cu toate că, potrivit prevederilor legale, persoanele respective nu trebuie să fie înregimentate politic. Și mai grav este că manevrele băsesciene nu se opresc aici. Emil Boc pregătește o hotărâre de guvern care nu va mai cuprinde obligativitatea instalării de camere web în cele 3.500 de secții de vot speciale.

Cu alte cuvinte, Băsescu este conștient că românii s-au săturat de el și de PD-L, este conștient că nu va mai strânge decât un pumn de voturi, așa că și-a propus să fraudeze masiv alegerile din noiembrie. Acesta este și motivul înlăturării ministrului Dan Nica de la Interne, la o zi după ce propusese confiscarea autobuzelor folosite pentru turism electoral. Ministrul Dan Nica le încurca planurile. Ministrul Dan Nica începuse deja pregătirea instalării acestor camere web la intrarea în toate secțiile speciale, rezervate persoanelor care nu se află în localitatea de domiciliu în ziua votului. Este evident faptul că adevăratul motiv pentru remanierea lui Dan Nica și pentru scoaterea PSD de la guvernare a fost fraudarea alegerilor de către președintele Traian Băsescu.

Actualul președinte și-a început mandatul în scandal și îl încheie printr-o criză majoră. Traian Băsescu este maestrul dezbinării și crede că îi mai poate păcăli pe români. A destrămat al treilea Guvern și a doua Coaliție într-un singur mandat, a blocat instituțiile statului, a izolat România pe plan internațional și a aruncat țara în haos. Un astfel de om nu mai are ce căuta în fruntea țării!

  Marian Ghiveciu - declarație politică: Agricultura de subzistență și tracțiunea animală mai sunt de actualitate?;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Agricultura de subzistență și tracțiunea animală mai sunt de actualitate?"

Agricultura românească din zonele de câmpie, practicată de cei care aveau suprafețe mai mari de pământ și se ocupau exclusiv cu agricultura, folosea boii de muncă și caii. În Banat se utilizau pentru tracțiune juncanii între 2 și 4 ani, care apoi erau puși la îngrășat și se exportau pentru carne. În aceste cazuri, nu mai era însă agricultura de subzistență propriu-zisă.

Acest tip de agricultură, în mare măsură independentă de societate, nu a avut de suferit în timpul crizei economice de la începutul deceniului trei al secolului trecut. Odată cu cooperativizarea, și ca argument al cooperativizării, tracțiunea animală a fost discreditată, fiind prezentată ca simbol al agriculturii primitive. După cooperativizare, animalele de muncă au fost trimise la abatoare.

După 1990, când gospodăriile colective s-au desființat, foștii cooperatori au primit numai pământul, nu însă și inventarul cu care să lucreze acest pământ. Pentru lucrările solului au trebuit să plătească celor care și-au putut procura tractoare, totul fiind scump.

Consecințele se văd în fiecare an, când suprafețe enorme rămân necultivate, iar noi suntem obligați să importăm alimente pe care înainte le exportam. Tot din acest motiv, terenurile agricole se vând la prețuri mult sub valoarea lor.

În anii anteriori acestei crize economice, am cunoscut pensionari cu venituri suficiente care se retrăseseră la țară și practicau agricultura din plăcerea de a munci liber și a-și produce singuri alimente de a căror calitate sunt siguri. În prezent, însă, salariații din mediul rural cultivă suprafețe de teren agricol pe are le dețin, iar mulți pensionari s-au întors în satele în care au moștenit câte un petic de pământ și caută să-și suplinească insuficiența veniturilor prin agricultură. Numărul șomerilor este în creștere și probabil mulți vor trebui să procedeze - sau deja procedează - la fel ca pensionarii. În aceste condiții, agricultura de subzistență revine în actualitate. Pentru cât timp? Nu știu.

Tracțiunea animală este indispensabilă în asemenea situații. Tracțiunea animală are avantajul că animalul de muncă poate fi "fabricat" de agricultor, fără să necesite împrumuturi împovărătoare, iar după "uzura fizică" poate fi folosit în alimentația omului.

Tracțiunea animală este de actualitate mai ales pentru agricultura ecologică. Un profesor polonez este de părere că pentru micii fermieri din toată Europa calul de muncă revine în centrul de interes.

Cred că merită să medităm asupra acestui subiect și să nu fim atât de categorici și să disprețuim acest mod de a practica agricultură.

  Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Guvernul Boc a făcut poc!;

Domnul Vasile Mocanu:

"Guvernul Boc a făcut poc!"

Guvernul Boc a făcut poc! Dar nu din vina PSD. Dragostea cu de-a sila nu se poate. Planificată în laboratoarele Cotroceniului, "despărțirea" (remarcați ghilimelele!) trebuia neapărat să se producă în această toamnă, adică nici prea devreme, dar nici prea târziu, pentru ca Traian Băsescu să poată profita la maximum de această situație la alegerile prezidențiale.

O știm cu toții. La mai bine de un an de la declanșarea crizei financiare, iar mai apoi a crizei economice, România rămâne una dintre țările Europei cele mai afectate. În Iași, de la începutul crizei și până în prezent, numărul șomerilor a trecut de 22.000. Și crește în continuare. Mai bine de 10.000 de șomeri au fost concediați doar în ultimele șase luni. De asemenea, la începutul lunii septembrie, potrivit informațiilor Oficiului Național al Registrului Comerțului, numărul societăților a căror activitate a fost suspendată a ajuns la 3.800 agenți economici. În plus, numărul firmelor dizolvate a ajuns la 411 față de 34% anul trecut, iar alte 928 firme au fost radiate, cu 30% mai mult decât anul trecut.

În aceste condiții, criza politică declanșată de PD-L și de președintele Traian Băsescu nu face decât să agraveze situația. Actualul șef al statului a preferat să sacrifice stabilitatea României pentru un nou mandat de președinte. Reputația de demolator de guverne a lui Traian Băsescu a fost încă o dată confirmată. Pe pielea românilor!

România se află într-un moment de cotitură, foarte asemănător cu cel din anul 2000, la care contribuise într-o măsură decisivă și Traian Băsescu. Atunci, revenirea PSD la guvernare a salvat, in extremis situația. Suntem obligați să o facem din nou!

Români, ne întâlnim în decembrie la Cotroceni!

  Ion Dumitru - declarație politică: Reabilitarea rețelei de drumuri forestiere - o necesitate;

Domnul Ion Dumitru:

"Reabilitarea rețelei de drumuri forestiere o necesitate"

În România, spre deosebire de țările dezvoltate din zona central europeană, rețeaua de drumuri forestiere este slab dezvoltată. Densitatea căilor de transport în pădure este în prezent de 6,2 m/ha, din care drumurile forestiere asigură 5,3 m/ha, în comparație cu 18-35 m/ha în țările cu economie forestieră dezvoltată.

Având în vedere suprafața fondului forestier de 6.390.536 ha, putem considera că, în prezent, este accesibilă la limita eficienței tehnice și economice doar 65% din suprafața fondului forestier, ceea ce reprezintă doar 4,2 milioane de ha. Restul de 2.283.000 ha, adică 35%, este suprafața greu accesibilă.

În aceste ultime zone, lucrările se execută cu dificultate sau nu se pot efectua și, în plus, prezintă un mare potențial de risc prin faptul că nu se poate interveni eficient la incendii, doborâturi de vânt, atac de dăunători etc.

Pornind de la situația și consecințele nefavorabile ale actualei accesibilități a pădurilor, care se agravează cu timpul, strategia de dezvoltare a drumurilor forestiere va trebui să ia în considerare o serie de etape și obiective de realizat. Aceste etape trebuie în mod nemijlocit corelate cu programul lucrărilor silvice de îngrijire și regenerare a arboretelor prevăzute în amenajamentele silvice, singurele în măsură să asigure redresarea etapizată a structurii, stabilității și calității pădurilor.

Datorită situației existente, una din componentele importante ale strategiei în silvicultură o reprezintă și programul cadru de dezvoltare a accesibilității masivelor păduroase. Acesta este și motivul pentru care în Codul silvic s-a prevăzut un capitol referitor la accesibilitate, fără însă a se preciza și sursele de finanțare. Aceste bazine forestiere inaccesibile constituie zone de resurse apreciabile care nu pot fi valorificate în cadrul circuitului economic.

O primă etapă ce se impune în cadrul strategiei de accesibilizare a fondului forestier, trebuie să se refere strict la cele aproximativ 2,2 milioane de ha de pădure care, este necesar să fie aduse în starea de accesibilitate existentă în restul fondului forestier. În a doua etapă, obiectivul principal trebuie să fie realizarea unui indice de desime a drumurilor de 13,0 m/ha.

Realizarea acestei strategii de dotare a fondului forestier cu drumuri forestiere, necesită un important și susținut efort instituțional. Deci în final ajungem tot la voința politică.

  Gheorghe Ana - declarație politică: Camarila PD-L a pus stăpânire pe România;

Domnul Gheorghe Ana:

Declarație politică: "Camarila PD-L a pus stăpânire pe România"

Ne aflăm în vâltoarea unei crize politice fără precedent, cum nu a mai existat din 1990 încoace. Un adevărat atentat la adresa democrației. Traian Băsescu, secondat de amicul Boc, a reușit să pună țara pe butuci, să ducă în derizoriu problemele națiunii. Forțările președintelui Băsescu de a compromite clasa politică din România continuă cu și mai multă acerbitate. Toate demersurile șefului statului arată clar că ne îndreptăm spre o dictatură tip America Latină. Este timpul ca Opoziția și societatea civilă să facă front comun pentru a lupta împotriva abuzului instituționalizat, împotriva camarilei care a pus mâna pe putere în România.

Legea nu mai are nicio valoare în fața clicii PD-L. Interesul este mai presus de orice. Mesajul transmis de portocalii, cum că ar fi interesați de țară, de popor, cum că se zbat pentru neam, reprezintă o gogoriță. În realitate, PD-L-iștii, în frunte cu conducătorul lor iubit, Traian Băsescu, vor să subjuge totul. Demiterea ministrului de interne Dan Nica seamănă, din punctul meu de vedere, cu prologul unei lovituri de stat. S-a așteptat cel mai prielnic moment pentru ca Nica să fie aruncat peste bord. Se intuia de la bun început reacția Partidului Social Democrat de a face front comun în jurul ministrului său. PD-L și-a dorit Ministerul Administrației și Internelor pentru a putea controla procesul electoral, pentru a-și submina adversarul, pentru a-1 tracasa, pentru a-1 amenința.

Cine altcineva poate să facă mai bine acest lucru decât Vasile Blaga, sfătuitorul de taină al președintelui țării, omul care s-a ocupat de campania electorală a lui Traian Băsescu? Nu este posibil ca, în plină criză economică, când altele ar trebui să fie prioritățile Guvernului, ale clasei politice, portocaliii să târască țara într-un scandal. Nu este posibil ca ministerele să fie porționate și împărțite ca și cum nu ar avea nicio importanță. Să-l numești pe Berceanu la agricultură, pe Elena Udrea, care mai este și cercetată pentru o serie de abuzuri, la mediu, este ca și cum ți-ai bate joc de țară, ca și cum nu te-ar interesa soarta cetățenilor.

Dorința de putere, de atotstăpânire a PD-L-iștilor s-a revărsat și în teritoriu. Parcă trăim cu groază epoca lui Stalin. Peste noapte, prefecții PSD au fost schimbați. Au urmat, rapid, subprefecții. Se pregătește acum debarcarea șefilor peste instituțiile deconcentrate. Lipsește doar arestarea la ivitul zorilor. Tot ce înseamnă PSD este eliminat din instituțiile de stat. Nu se ține cont de competență, de profesionalism. Acest Guvern provizoriu, de conjunctură, instalat meschin de Traian Băsescu, are un comportament bizar, de parcă ar rămâne pe poziții veșnic. Este clar că, pentru PD-L și președintele Traian Băsescu, țara contează prea puțin. Important este să fie satisfăcută clientela politică și economică.

Tot acest scenariu diabolic culminează la Sânnicolaul Mare, unde președintele Băsescu, cică la sugestia unor cetățeni, care până la urmă s-au dovedit a fi membri PD-L, își anunță candidatura la președinția României. Să fie o întâmplare? Nu, stimați colegi. Traian Băsescu a așteptat eliminarea PSD de la guvernare, acapararea tuturor pozițiilor centrale și locale, după care, în siguranță, și-a anunțat candidatura. Democrația în România se află într-un real pericol. Criza economică a întărâtat lupii. Sunt flămânzi, capabili de orice. Opinia publică mondială este cu ochii pe noi. Cercurile politice și economice occidentale au rămas stupefiate văzând cum se lucrează la noi, în cel mai pur stil dictatorial.

România va avea de pierdut dacă Traian Băsescu va mai rămâne încă 5 ani în fruntea țării. Democrația se va anemia, își va pierde consistența, rostul. Speranța se va dilua în deznădejde. Poporul îi va privi pe politicieni cu dezgust.

Acum este momentul să ne unim, să facem front comun pentru a învinge camarila de partid, pentru a dovedi că suntem un stat democratic, că ne prețuim valorile, că luptăm pentru bunăstare, pentru o viață mai bună, nu pentru a satisface interesul unei găști care pune mai presus de orice orgoliul.

  Cristian Buican - declarație politică: Incompetența Guvernului duce la falimentul autorităților publice locale din România;

Domnul Cristian Buican:

Declarație politică: "Incompetența Guvernului duce la falimentul autorităților publice locale dinRomânia"

Dragi colegi, mă aflu astăzi aici în fața dumneavoastră pentru că situația actuală nu mai poate continua. Gravitatea ei a ajuns la cote alarmante și pentru prima dată vom asista probabil la închiderea la propriu a unor primării. Acest lucru nu are decât un singur nume, incompetența Guvernului care se află astăzi la conducerea României.

Ne aflăm în fața unei situații disperate, în care, cel puțin în județul Vâlcea, mai multe primării conduse de edili din tot spectrul politic au ajuns în situația în care probabil vor trebui să pună lacăt pe ușile instituțiilor pe care le conduc. Banii de salarii, banii pentru plata utilităților, a ajutoarelor sociale, pentru igienizarea școlilor, aprovizionarea cu combustibil sau pentru plata asistenților sociali lipsesc astăzi cu desăvârșire și nu cred că putem acuza primarii de această situație. Ar fi și nedrept și neadevărat să spunem că edilii acestor localități nu au știut să-și gestioneze resursele, deoarece se cunoaște faptul că o primărie de comună nu poate supraviețui din fonduri proprii. Mai mult, ceea ce mă face să acuz guvernul de incompetență este faptul că în situația critică de a nu avea bani pentru salarii sau utilități se află și localități conduse de primari PD-L și PSD, ceea ce demonstrează faptul că acest guvern nu a putut rezolva nici măcar problemele propriilor primari.

Aș dori să vă prezint pe scurt situația unei localități din colegiul uninominal pe care îl reprezint în Parlamentul României și care se află într-o situație critică. Astfel, în localitatea Runcu, lipsa banilor pentru plata utilităților a dus la sistarea energiei electrice, iar în urma unor somații repetate se va ajunge probabil la blocarea conturilor primăriei pentru că facturile sunt în continuare neplătite. Consider acest comportament al instituțiilor statului care nu au luat nici un fel de măsură pentru a remedia această situație ca fiind una nocivă pentru funcționarea statului de drept și nu pot să accept ca o țară a Uniunii Europene să nu poată oferi servicii publice de calitate din cauza incompetenței politicienilor care guvernează acum această țară.

Vă anunț pe această cale că în decursul săptămânii trecute am depus și o interpelare adresată primului-ministru prin care i-am adus la cunoștință această stare de fapt și prin care solicit un răspuns rapid atât asupra poziției guvernului în fața acestei situații, precum și planul de măsuri prin care domnul Boc consideră că trebuie rezolvată această problemă.

În discuțiile pe care le-am avut cu edilii primăriilor care se află în această situație mi-am putut da seama de gravitatea problemei, simțind în glasul lor disperarea și neputința care îi macină. Consider de asemenea că județul Vâlcea nu este singurul care se află într-un asemenea blocaj la nivelul administrațiilor publice locale și tocmai de acea vă cer să luăm atitudine. Nu este posibil ca astfel de blocaje să apară, indiferent dacă ne aflăm într-o perioadă de criză sau nu. Chiar dacă sunt de acord cu reformarea administrației publice locale și cu un control sporit asupra modului în care acestea cheltuiesc banul public, consider inacceptabilă o astfel de situație, cea în care se află o bună parte a administrațiilor publice locale din județul Vâlcea și din țară. Trebuie să rezolvăm acest blocaj care ne presează și apoi să dezbatem și reformarea acestor instituții, astfel încât rezultatul să se vadă în creșterea calității serviciilor oferite de către autoritățile publice din România.

Vă solicit pe această cale o poziție comună a Parlamentului României prin care să solicităm primului-ministru o atenție sporită și o rezolvare rapidă a acestui blocaj. Consider că indiferent de coloratura politică a fiecăruia dintre dumneavoastră, trebuie să luăm atitudine rapid, altfel situația poate degenera.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Pledoarie în favoarea tinerei generații;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Declarație politică: "Pledoarie în favoarea tinerei generații"

Tânăra generație, împreună cu vasta și complexa gamă a problemelor cu care se confruntă, constituie o preocupare permanentă la nivel comunitar. În ciuda situațiilor foarte diferite, tinerii împărtășesc valori, ambiții, dar și dificultăți asemănătoare.

Tinerii europeni au multe lucruri interesante de spus, ei fiind primii afectați de ulterioarele evoluții din domeniul economic, social și politic. Dezechilibrele demografice, mondializarea, diversitatea culturilor reprezintă doar câteva probleme care îi implică direct. Ei sunt cei chemați să stabilească noi forme ale relațiilor sociale, noi maniere de exprimare a solidarității, să experimenteze diferențele și să iasă îmbogățiți spiritual din aceste experiențe.

Tinerii fac dovada unei accentuate capacități de adaptare la un context economic, social și politic foarte complex. Responsabilii politici naționali și europeni sunt chemați să faciliteze această adaptare, transformându-i pe tineri în actori direct implicați în societate, folosind la maximum potențialul lor. Dezbaterea privind viitorul Europei este în curs. Extinderea preconizată va deschide noi perspective, dar vor apărea și noi probleme de rezolvat.

Viața politică europeană a scos în evidență importanța construcției europene împreună cu și pentru europeni. Consultările angajate, reflecțiile privind guvernarea europeană trebuie să-i implice pe toți actorii scenei politice. Proiectul privind construcția europeană are nevoie și de entuziasmul și de adeziunea tinerilor la ansamblul valorilor pe care se fondează. Tinerii au subliniat permanent că vor să participe la construcția Europei, la dezbaterile referitoare la un viitor care îi privește direct.

Tineretul trebuie privit ca o forță în construcția europeană și nu ca o problemă în plus de gestionat. Pentru aceasta trebuie să i se faciliteze exprimarea ideilor și posibilitatea confruntării cu cele ale altor factori implicați. Într-un Raport al Comisiei Europene, prezentat în martie 2009 și intitulat "Tineretul, o datorie de viitor", se subliniază întrepătrunderea tot mai accentuată a diferitelor status-uri sociale. Cu cât societatea oferă mai puține garanții - de siguranță a locului de muncă, asigurări sociale etc. - cu atât caracterul neliniar al parcursului individual este mai evident.

Pentru tineri, Europa este un spațiu în care obiectivul este promovarea respectului valorilor fundamentale, spațiul în care ei trăiesc, studiază și lucrează. Instituțiile care gestionează acest spațiu li se par, în anumite cazuri, departe de realitatea cotidiană. Continuarea proiectului comunitar, perspectiva extinderii UE depind, în mod neechivoc, de adeziunea și implicarea tinerilor.

Tinerii europeni trăiesc în societăți deschise influențelor culturale și economice exterioare. Ei contestă anumite consecințe ale mondializării și își exprimă îndoielile cu privire la anumite instituții internaționale. Aceste raporturi, mai mult sau mai puțin tensionate, sunt dovada unei stări de spirit ce nu trebuie ignorată.

Tinerii doresc aplicarea unor politici adecvate necesităților și așteptărilor lor. Opinia lor este că, uneori, acțiunile întreprinse la nivel local, regional, național sau european nu sunt suficient de adaptate necesităților, manifestându-se și unele decalaje față de preocupările lor cotidiene. În scopul remedierii acestei situații, ei militează pentru o reînnoire a practicilor și solicită o atenție sporită în procesul de elaborare a politicilor, de orice natură ar fi acestea. Formarea unei tinere generații și a unui om nou însuflețit de idealurile nobile ale contemporaneității cu un orizont cultural sunt și trebuie să rămână una din sarcinile principale ale României de azi.

România de azi este într-un moment în care idealul formării unei generații de tineri normale și viabile se pare că a fost abandonat, valorile și prioritățile țării fiind altele, iar întrebarea pe care ne-o formulăm astăzi este dacă România va "supraviețui" propriei sale libertăți pe care a dobândit-o cu atâtea eforturi și sacrificii.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu tema Tinerii, vitezomanii, radarele și accidentele;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică: "Tinerii, vitezomanii, radarele și accidentele"

Peste 2,6 milioane de tineri mor anual în primele două decenii ale vieții, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Cele mai frecvente cauze ale deceselor sunt accidentele de trafic, sinuciderile și actele de violență. Au fost studiate cauzele care duc la moartea a milioane de tineri în fiecare an, grup care reprezintă 30 % din populația globului - 1,8 miliarde. România a fost inclusă în studiu, prezentând o combinație între cauzele ce duc la moartea tinerilor din Occident cu cele care conduc la moartea celor din Orient. O parte semnificativă din acestea se înregistrează în timpul copilăriei, din cauza bolilor transmise de la părinți sau maladiilor incurabile ori a tuberculozei.

Numărul accidentelor rutiere din România este mult peste media din Uniunea Europeană. În vederea reducerii numărului de accidente rutiere, s-a decis implementarea programului de radare fixe în trafic, lucru care a stârnit reacții pro și contra. Un lucru însă a fost cert: numărul accidentelor grave a scăzut simțitor pe traseele unde astfel de radare fixe au fost instalate. Problema a fost modalitatea prin care firma le-a gestionat, dar și legislația deficitară din acest domeniu din România. În urma unor presiuni, radarele fixe au fost desființate. Ca atare, numărul accidentelor grave a crescut.

Conform Ministerului de Interne, din data de 24 aprilie 2009, dată la care radarele au fost desființate, pe sectorul de drum Cluj-Napoca - Poieni s-au produs 21 de accidente rutiere. În aceste evenimente, 16 persoane au fost rănite grav, 20 au suferit răni ușoare, iar patru au decedat. În comparație cu aceeași perioadă a anului trecut, au avut loc cu nouă evenimente rutiere grave mai multe, numărul de persoane cu răni grave a fost cu opt mai mare, iar a deceselor cu patru. Practic, în anul 2008 când existau camerele video, nu s-au înregistrat decese pe această porțiune, iar după desființarea lor au fost semnalate din nou pierderi de vieți omenești.

Aceeași situație s-a înregistrat și pe tronsonul Cluj-Napoca-Turda, unde, de la desființarea radarelor fixe numărul morților a crescut cu cinci, cel al răniților grav cu patru, iar al răniților ușor cu nouă.

Problema care a apărut vizează lipsa de reacție a Ministerului de Interne, care nu a luat niciun fel de măsuri în vederea reducerii numărului de accidente rutiere grave.

Este în puterea noastră să implementăm o legislație corectă în domeniul rutier, dar mai ales ține de toți participanții la trafic, șoferi și pietoni, să respecte regulile de circulație pentru a evita adevărate tragedii.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - declarație politică: România - țara condusă de o jumătate de Guvern șchiop;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

Declarație politică: "România - țara condusă de o jumătate de Guvern șchiop"

Sistemul bugetar este în colaps. O demonstrează greva generală de ieri când, pentru 24 de ore, românii nu au avut spitale, poștă, instituții funcționale sau școli. Peste 800.000 de funcționari publici din toată țara au participat, fiecare în felul lui, la greva generală de ieri când statul pur și simplu nu a existat.

În această situație de o asemenea amploare, după repetatele încercări de a rămâne singuri la guvernare, democrat-liberalii au reușit. Ce vor face însă mai departe? Cum va reuși o jumătate de Guvern să gestioneze o situație care se agravează pe zi ce trece? Cum vor reuși miniștrii democrat-liberali cu două portofolii fiecare să pregătească măsuri pentru ieșirea din criză? Ce poate face, de exemplu, ministrul Videanu care habar nu are care sunt problemele de la sănătate, când 120.000 de cadre sanitare din țară se pregătesc pentru o grevă generală pe termen nelimitat?

Miniștrii social-democrați au plecat. Au luat cu ei, forțat, și propunerile pe care, este clar, democrat-liberalii nu ar fi avut de gând să le implementeze în noua situație. Au luat cu ei și competența care îi recomanda pentru aceste funcții. A rămas în urmă un Guvern șchiop, dezorientat și plin de oameni care nu au simțul realității.

Societatea trage semnale de alarmă privind situația gravă în care se află țara. Îi invit și pe nou-numiții miniștri să-și îndrepte privirile spre realitatea concretă și spre situația fragilă în care ne aflăm și să renunțe la a propune măsuri doar de dragul de a vorbi. Este nevoie urgentă de măsuri raportate la realitatea concretă și nu de fantezii portocalii care să pregătească terenul unei campanii electorale.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Revolta bugetarilor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Revolta bugetarilor"

Profesorii, medicii și funcționarii publici anunță cea mai mare grevă generală din istorie. Mii de salariați din administrația publică, sănătate, dar și din învățământ își vor înceta astăzi activitatea, în semn de protest față de prevederile Legii salarizării unice. Elevii nu vor face cursuri, spitalele nu vor face internări, ci vor asigura doar urgențele, iar vămile, ghișeele caselor de pensii ori ale primăriilor vor fi închise.

Greva de astăzi va fi urmată de ample acțiuni de protest în stradă, cele de miercuri, care vor avea loc în capitală. Câteva mii de bugetari se vor deplasa pe data de 7 octombrie în București. Profesorii au anunțat deja reluarea conflictului de muncă, încheiat în luna mai a acestui an, în urma protocolului cu Guvernul.

Solidari cu ceilalți bugetari din administrație și sănătate, au hotărât să-și serbeze ziua printr-o grevă japoneză. Sindicaliștii sunt nemulțumiți de scăderea veniturilor angajaților din sistemul bugetar o dată cu intrarea în vigoare a Legii unitare de salarizare, de trimiterea în concediu neplătit timp de 10 zile a salariaților din domeniul public în perioada octombrie-decembrie 2009 și de concedierea unui număr mare de salariați, anunțată pentru anul 2010. Situația se va agrava dacă nu se vor găsi soluții, soluții care în momentul de față, când e criză economică dublată de criza politică, se vor găsi cu mare greutate. Dacă se vor găsi... Dacă nu, e foarte posibil ca greva să devină din avertisment de o zi, o grevă pe termen nelimitat. Și atunci chiar ne vom confrunta cu o problemă foarte greu de rezolvat.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Fondurile mutuale, trecut și prezent;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiectul :" Fondurile mutuale, trecut și prezent"

Fondul Național de Investiții a luat ființă la 17 august 1995, fiind administrat de firma SOV Invest. În mai 2000, fondul a intrat în colaps, fapt care a afectat aproape 300.000 de investitori, generând un scandal cu efecte sociale, economice și politice în a cărui soluționare au fost implicate, la diferite momente, Justiția, Poliția, Parchetul, instituțiile financiare și comisiile de abuzuri din Parlament.

În mai 2000, păgubiții de la FNI au făcut o plângere penală împotriva persoanelor vinovate de falimentarea Fondului, cerând recuperarea sumelor investite. Cu toate acestea, mii de români și-au pierdut banii în speranța unor câștiguri care aveau girul statului.

Sărăcia existentă a făcut ca românii să-și depună chiar și ultimele economii în acest fond, amăgiți fiind de creșterile ireale, dar mai ales de campaniile publicitare pe care FNI le-a promovat. Campaniile de imagine care au înșelat atâția oameni, au făcut referiri la folosirea siglei CEC în materialele publicitare, asigurarea investițiilor în unități de fond FNI de către CEC prin contractul de garantare.

Multe sesizări au fost făcute vizavi de neregulile care se pot întâmpla în cazul FNI însă nici o măsură nu a fost luată de către conducerea de pe atunci a CNVM (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) care a fost și sancționată ulterior de justiție. Nu era posibil ca un fond de investiții să funcționeze în ultimele sale luni fără a avea depozitar. El trebuia imediat suspendat de către autoritatea în drept, care s-a mulțumit să trimită doar câteva adrese la FNI, adrese cărora nici nu li s-a dat curs.

Foștii investitori ai FNI și FNA au început să revină la investițiile în fondurile mutuale, chiar dacă astfel de plasamente le-au adus pierderi consistente în trecut, ca urmare a creșterii credibilității acestor instrumente de investiții, a scăderii dobânzilor la bănci, dar și a intrării băncilor pe piață.

Intrările de capital și creșterea spectaculoasă a numărului de investitori în fondurile monetare din prima jumătate a anului este fără precedent de la dezastrul FNI, care vindea însă doar mirajul îmbogățirii peste noapte. Dincolo de cifre, dinamica semnalează mutații excepționale pentru viitorul acestei industrii, printr-o capacitate nebănuită de a convinge publicul. Iar acest lucru dă speranțe administratorilor de fonduri că au forța de a-și depăși condiția de Cenușăreasă a pieței financiare din România, cu care păreau resemnați pentru veșnicie.

Criza a motivat băncile să vândă fonduri mutuale.

O explicație pentru creșterea spectaculoasă a intrărilor de capital în fondurile monetare a constat în "pilulele" educative administrate sistematic prin toate canalele media în vederea schimbării comportamentului populației dinspre consum spre economisire. Dobânzile tot mai mari oferite de bănci în lupta lor de a atrage resurse de pe piața internă au constituit fără îndoială argumente importante în deturnarea banilor dinspre consum spre economisire.

Convingând clienții să-și plaseze banii în fonduri administrate de societăți specializate proprii, de fapt băncile "lucrează" tot în interesul propriu, deoarece capitalurile atrase sunt plasate în cea mai mare parte tot în depozite la băncile respective.

Cu alte cuvinte, indirect, banii de la populație și de la companii ajung în depozite tot la bănci, iar cu băncile în spate în calitate de distribuitori fideli, administratorii de fonduri se vor simți tot mai bine.

Una peste alta, marele câștig al marșului "fondurilor" monetare din primul semestru îl reprezintă atragerea în fonduri a circa 40.000 de persoane, care în mare parte sunt probabil la prima investiție de acest tip. Și este doar o chestiune de timp până când oamenii vor fi tentați să "guste" și din fondurile diversificate sau cele de acțiuni.

Consiliul UE a adoptat noi reglementări în domeniul fondurilor mutuale, care vizează investițiile colective pe active transferabile, așa-numitele UCITS (Undertakings for Collective Investments în Transferable Securities), pentru a proteja interesele investitorilor pe piața internă a UE și a consolida mediul concurențial din acest sector.

Directiva actualizează cadrul legislativ pentru fondurile europene de investiții, vizând angajamentele în investiții colective pe active transferabile, care reprezintă o piață de circa 5.000 miliarde de euro. Scopul noilor reglementări este de a extinde gama de produse financiare de acest tip disponibile investitorilor, cu reducerea simultană a costurilor prin consolidarea pieței interne, și de a proteja interesele investitorilor expuși pe astfel de instrumente prin îmbunătățirea calității informațiilor și transparenței.

Totodată, noua legislație vizează creșterea eficienței activităților de supraveghere, toate detaliile trebuind a fi prezentate fără a se face vreo referire la un alt document, într-un limbaj simplu și fără termeni tehnici. În plus, toate fondurile trebuie să respecte un format unic pentru această fișă, astfel încât clienții să le poată compara mai ușor.

Această abordare are rolul de a face produsele mai ușor de înțeles, deoarece s-a considerat că prospectele de emisiune sunt adesea prea stufoase, ceea ce face ca aspectele importante să treacă neobservate la o primă citire a documentului.

Pentru protecția investițiilor românești și cu scopul de a încuraja formarea unei piețe unice pentru aceste servicii, Guvernul României, în calitate de membru UE, este obligat să transpună directiva în legislația națională până pe 30 iunie 2011.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică «Sănătatea românilor în pericol»;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Sănătatea" românilor în pericol

Sănătatea românilor va fi în pericol.

Sistemul medical din România a avut foarte mult de suferit în ultimii ani datorită acțiunilor diferiților miniștri care s-au perindat la conducere fără o viziune clară și fără un program ferm. În acest moment, datorită încercărilor repetate, haotice ne confruntăm cu un haos al sistemului sanitar, atât la nivel organizatoric, cât și al finanțării, cu un impact îngrijorător asupra populației.

Resursele financiare alocate în decursul timpului sistemului sanitar au fost puține și prost gestionate. Banii s-au pierdut în investiții pe care nimeni nu le resimte, neconducând nici la îmbunătățirea actului medical, nici a condițiilor din unitățile sanitare

Situația sistemului medical românesc rămâne în continuare problematică. La fiecare două zile, un medic alege să muncească în străinătate. Pentru tot restul vieții. Majoritatea au contracte pentru Italia, Franța și Marea Britanie. La nivel național, anul trecut, peste 1.200 de medici au plecat din România.

În ultimul timp, ne confruntăm cu un exod al cadrelor medicale de la toate nivelurile, medici, asistente, personal necalificat. Salarizarea precară, condițiile insalubre, lipsa dotărilor și nu în ultimul rând, lipsa satisfacției actului medical, dar și presiunile din partea opiniei publice au determinat cadrele medicale să muncească în străinătate. Chiar dacă au existat câteva cazuri în care profesionalismul anumitor cadre medicale a putut fi pus la îndoială, să nu uităm că vorbim de cazuri particulare. Mă tem foarte tare că recenta campanie de denigrare la adresa medicilor nu face decât să agraveze această situație.

În realitate, sistemul în care lucrează medicii este plin de deficiențe și, ori de câte ori aceste deficiențe ies la iveală, se încearcă transferul de responsabilitate către doctori și culpabilizarea imediată a acestora.

Uităm prea repede că, deseori, medicii lucrează în condiții inumane și că sunt prost plătiți. Vorbim prea rar de adevăratele minuni pe care le fac acești doctori, salvând de la moarte oameni care păreau să nu aibă nicio șansă. Există un jurământ pe care medicii îl respectă aproape întotdeauna în pofida marilor probleme din sistemul medical.

În decursul timpului, datorită organizării, medicii, indiferent dacă își desfășoară activitatea în spitale, medici de familie, își petrec aproape jumătate din timpul de lucru scriind sute de formulare pe zi în loc să se ocupe de bolnavi. S-au deprofesionalizat.

Asistența medicală primară este pe cale de dispariție, constatându-se un deficit de cadre medicale, în special în mediul rural. Pentru atragerea medicilor în aceste zone, este necesară o mai mare implicare a factorului local. Comunitățile locale să-și cointereseze cadrele medicale dacă doresc să le aibă, să le creeze condiții și să le pună la dispoziție dotări.

Ultimii patru ani nu au propus nici un fel de soluții la criza cu care se confruntă sistemul medical românesc. E nevoie în continuare de foarte mulți bani, dar și de o viziune de ansamblu pentru sănătatea din România. În lipsa acestei strategii, fondurile se consumă fără să-și producă efectele benefice. Medicii, cei care vor totuși să muncească în țara lor, așteaptă încă un proiect clar din partea factorilor de decizie.

Din păcate, soluțiile la aceste probleme întârzie să apară. În primul rând, Ordonanța nr.34/2009 interzice noi angajări. Pe de altă parte, și acest aspect mi se pare cel mai îngrijorător, situația financiară a spitalelor nu permite noi angajări, chiar dacă acestea ar fi posibile.

Mai mult, ca situația să devină de-a dreptul dramatică, actul normativ privind salarizarea unică este departe de a fi agreat de salariații din sistemul medical. Pentru foarte mulți, este doar expresia unui dispreț profund față de cei care își petrec mare parte din viață salvând viețile semenilor lor. Așadar, cred că autoritățile competente ar trebui să intervină urgent, altfel sănătatea românilor va fi în pericol.

Acum mai mult ca niciodată, cred că este nevoie să oferim un cadrul legislativ nou. Trebuie să se intervină în forță, să nu se mai facă corectări a ceea ce credem că s-a făcut rău până acum, ci să se producă o schimbare de fond pe baza unei strategii foarte clar definite. Trebuie să se intervină atât la nivel organizatoric, dar mai ales la nivelul conceptului de finanțare a sistemului.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Necesitatea implementării unui pachet de măsuri antișomaj;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Necesitatea implementării unui pachet de măsuri antișomaj"

În ultimele luni, evoluția ratei șomajului este în trend ascendent - astfel a crescut în luna iunie până la 7,8% comparativ cu nivelul de 6,9% înregistrat în perioada similară a anului trecut, ritmul de creștere fiind cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Datele Eurostat se referă la locuitorii cu vârste cuprinse între 15 ani și 74 de ani, fără loc de muncă. În rândul bărbaților, rata șomajului a fost de 9%, în urcare față de nivelul de 7,4%, în timp ce pentru femei rata șomajului a crescut de la 6,2% la 6,5%.

Această creștere este o consecință a evoluției economice din ultima perioadă în România, dar și contribuția substanțială a numărului de persoane care s-au întors în România ca efect a înrăutățirii situației economice în spațiul vest-european.

În 2010, șomajul ar urma să se accentueze și mai mult în România estimează FMI, care prevede o rată medie a șomajului de 9,7%, care ar corespunde unui număr mediu de șomeri de circa 880.000. Pentru 2011, an în care economia românească ar urma să revină în creștere, rata medie a șomajului se va reduce la 7,7%, potrivit proiecțiilor Fondului.

Comisia Europeană anticipează că rata șomajului din România va crește semnificativ în acest an, până la 8%, de la 5,8% în 2008, și o reducere ușoară în 2010, până la 7,7%, potrivit prognozei de primăvară.

În martie, numărul de șomeri a crescut cu 35.761 față de luna precedentă, ajungând la 513.621, nivel maxim al ultimilor trei ani. Totuși, se estimează că numărul de șomeri va ajunge la doar 600.000 la finalul anului.

În toată țara, numărul șomerilor cu studii superioare a crescut cu 163 % în luna iunie față de perioada similară din 2008. Dacă anul trecut se înregistra un număr de 9.500 de șomeri cu studii superioare, în luna iunie anul acesta existau peste 25.000 de șomeri cu diplomă de licență.

Principala cauză a creșterii numărului șomerilor absolvenți este, desigur, declinul economiei românești, în contextul crizei economice internaționale. Pe piață există un număr redus de joburi disponibile, consecință a majorității angajatorilor care au înghețat procesele de recrutare sau au procedat la reduceri de personal.

Regretabil este faptul că, așa cum evidențiază studiile realizate la nivel european, România se numără printre țările cu cele mai ridicate rate ale șomajului în rândul tinerilor, ocupând locul 13 în Uniunea Europeană.

În această situație, Guvernul trebuie să implementeze un pachet de măsuri antișomaj mult mai articulat, un pachet de măsuri radicale și reale.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Problematica sinuciderii;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Problematica sinuciderii"

Problematica sinuciderii este una destul de complexă și imposibil de isprăvit printr-un scurt cuvânt. Se pare că la sinucidere ajung de obicei persoanele care cad într-o extremă a vieții, în ghearele deznădejdii. În umbra morții se ajunge și din pricina lipsurilor de tot felul, a greutăților vieții și, mai ales la tineri, din cauza unei comunicări deficitare cu cei din jur și a lipsei de iubire.

Realitatea sinuciderii devine un spectru din ce în ce mai apropiat și mai amenințător. Organizația Mondială a Sănătății vorbește de un val sau o epidemie de suicid acum când, la nivel mondial, o persoană se sinucide la fiecare trei secunde, iar pentru fiecare din acestea există alte 20 ce au încercat să-și ia viața. Mortalitatea prin această cauză a fost mai mare decât cel al victimelor înregistrate în urma accidentelor rutiere.

Dincolo de explicații pertinente, o tăcere și o tristețe aparte se aștern în inimile noastre când prin mass-media auzim, din ce în ce mai des, de sinucideri. Încă o persoană care nu și-a găsit rostul, încă un om care a încetat să lupte, încă un înfrânt pe drumul vieții...

Am auzit spunându-se că există la unele persoane o dispoziție înnăscută spre negativism, spre înstrăinare, spre suicid chiar. În plus, cu toții am aflat încă de pe băncile liceului că optimismul și pesimismul țin de firea noastră și că n-ai ce face dacă te-ai născut cu o astfel de trăsătură temperamentală. Într-o astfel de ecuație, e periculos de ușor să afirmi că Dumnezeu este de vină pentru slăbiciunea firii celor ce-și iau singuri viața.

E imperios necesar să tăiem pesimismul exagerat (deznădejdea), să încurajăm buna-dispoziție, să încurajăm optimismul. Trebuie depistate din timp persoanele cu disponibilitate mărită spre suicid și ajutate să depășească starea nefericită în care se zbat.

Când cineva ajunge să se sinucidă, întreaga comunitate ar trebui să se întrebe în ce măsură a împlinit cuvintele Mântuitorului privitoare la aproapele, fiecare ar trebui să vadă când l-a abandonat pe fratele căzut între tâlharii diavoli cuibăriți în mintea lui.

Orice zdruncinare a echilibrului favorizează sinuciderea, iar oamenii își iau viața cu mai multă ușurință atunci când structura socială suferă modificări importante. Orice fel de anomie: economică, familială, intrapersonală favorizează creșterea ratei sinuciderilor. Crizele industriale sau financiare, șomajul, schimbările și conflictele profesionale, absența statutului profesional sau nesiguranța acestuia, izolarea socială, angoasa marilor orașe, alcoolismul, destrămarea familiei, afecțiunile cronice și pierderea credinței sunt tot atâtea coordonate ce pot conduce la o conduită suicidară.

Unii încearcă să se sinucidă, alții pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, cât de mare este disperarea lor.

Între 60% și 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenția lor, într-o formă sau alta, din timp. Problema e că nu a fost nimeni care să-i asculte. Organizația Mondială a Sănătății estimează că majoritatea cazurilor de suicid care se întâmplă anual ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost adoptate soluții adecvate de comunicare de către autoritățile sanitare naționale.

Numărul mare de sinucideri înregistrat în ultimii ani i-a determinat pe medicii din cadru Spitalului de Urgență "Sfântul Ioan" să propună înființarea unui Centru de suicidologie. Înființarea unei astfel de unități medicale ar reprezenta o premieră în România. Centrul este necesar, deoarece numărul pacienților care încearcă să își ia viața este în creștere de la an la an.

O lege simplă care să prevadă că prin numărul unic de urgență 112, orice pacient să poată beneficia de asistență psihologică gratuită zi și noapte. Atunci când gândurile negre îi dau târcoale, atunci când disperarea îl cuprinde, să poată apela la un psiholog.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Criză peste criză.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Criză peste criză"

Tensiunile politice din ultimele zile au creat tensiuni majore în rândul oamenilor de afaceri. Situația actuală a României se va agrava și mai mult, în condițiile în care aceste tensiuni politice vin peste o criză economică.

Destrămarea coaliției de guvernământ a avut efecte imediate pe piețele financiare, cursul de referință anunțat de BNR urcând cu peste 5 bani, iar Bursa înregistrând o corecție de peste 2 %.

În condițiile de criză economică accentuată, orice perturbații politice au efect negativ, și anume în adâncirea crizei și prelungirea ei. Situația la care s-a ajuns acum e una deosebit de gravă.

Dacă situația României nu era roz până acum, de acum înainte va fi și mai rău. Vor exista mari probleme cu absorbția fondurilor europene, cu măsurile anticriză, încetinirea investițiilor străine directe și indirecte, dar și credibilitatea internațională va scădea considerabil.

Tensiunile din rândul parlamentarilor vor afecta situația economică a țării, mai ales că ele vin pe fondul unei crize care încă nu a luat sfârșit.

Într-un moment de criză, o schimbare de Guvern nu face altceva decât să ducă la o bulversare generală, iar efectele acestei schimbări le vom vedea cu siguranță în perioada următoare.

Indiferent de situația economiei, efectele vor fi destul de mari. Orice ministru care va veni la guvernare, e greu să ia aceleași măsuri. Nimeni nu poate continua măsurile începute de miniștrii PSD. Aceste "probleme" vin înainte de alegerile prezidențiale, fapt ce va duce la o încetinire pentru o serie de proiecte deja începute.

O altă situație care ar putea să apară este aceea că angajații ministerelor vizate sunt în pericol de a-și pierde locurile de muncă. Cei din subordinea Guvernului nu vor răspunde cu aceeași monedă miniștrilor interimari, iar de aici se vor porni alte probleme care nu fac altceva decât să ne afecteze pe noi toți.

Dacă situația politică va conduce la eșecul Guvernului de a adera la programul de consolidare fiscală și economică, producând o înrăutățire a finanțelor publice sau continua deteriorare din sectorul bancar va duce la o dislocare în sistemul financiar, există riscul unei retrogradări a ratingului de țară.

Instabilitatea politică ar putea limita capacitatea Guvernului de a întări controlul asupra finanțelor publice, pentru reducerea deficitului bugetar, ceea ce ar putea periclita acordul extern încheiat de România cu FMI și Comisia Europeană.

     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 7 december 2019, 21:13
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro