Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of October 20, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.136/30-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 20-10-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of October 20, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu și Dumitru Pardău, secretari.

*

 
Octavian Bot - declarație politică: Klaus (trofobia) Iohannis nu deschide România;

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor deputați,

Deschidem ședința noastră consacrată declarațiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți declarație, da? Vă rog, domnule deputat.

Domnul deputat Octavian Bot. Aveți cuvântul.

 

Domnul Octavian Bot:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Klaus (trofobia) Iohannis nu deschide România".

Prin grija PSD, PNL și a UDMR, românii au aflat că salvatorul națiunii este primarul Sibiului, Klaus Iohannis.

De câteva zile, urmărim un film de o regie îndoielnică, cu Klaus Iohannis plimbat ca sfintele moaște prin București. Nu aș putea spune un film cu proști, dar cu siguranță un film pentru proști, în care îl vedem pe primar cu privirea rătăcită, speriat probabil de importanța care i se dă. Este inutil să amintesc că între ceea ce face un primar și ceea ce trebuie să facă un prim-ministru este o mare diferență. Una e una, alta e alta!

Recurgerea la soluția Iohannis este o dovadă a incapacității clasei politice. Ne-am fi așteptat ca după 20 de ani de pluralism politic, partidele politice să fie structurate pe criterii ideologice și doctrinare, și în această ordine de idei, tot ceea ce întreprind să poarte această amprentă. Ce vedem însă în aceste momente? Două partide, PSD și PNL, acompaniate de UDMR, aliate de conjunctură împotriva președintelui Traian Băsescu, încercând să-și ascundă această intenție prin invocarea interesului național. Interes național, prea adesea și cu prea multă ușurință invocat.

Urmărind, nu interesul național, ci interesele electorale ale președinților lor, PSD și PNL au făcut din Klaus Iohannis o mare vedetă, căruia i se vinde practic blana ursului din pădure.

Un lucru este cert. Klaus Iohannis nu este nici un mare om politic, nici un tehnocrat recunoscut. Admit că este un foarte bun primar, și, în mod sigur, este neamț. În rest, totul mi se pare a fi o comedie de prost gust ce tu duce cu gândul la zicala cu "vițelul la poarta nouă".

Sper să văd într-o zi un film adevărat cu acest subiect, realizat de un regizor adevărat și nu de pseudoregizori politici.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Victor Cristea - declarație politică intitulată Nevoile oamenilor nu sunt prioritățile actualului Guvern;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Victor Cristea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Victor Cristea:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Bună dimineața!

Declarația mea politică se intitulează "Nevoile oamenilor nu sunt prioritățile actualului Guvern".

Stimați colegi,

Trăim vremuri de cumpănă: Guvernul Boc a căzut, nu mai are susținere politică, dar continuă să funcționeze, chiar dacă în regim de avarie. Guvernul Boc face și el ce poate și, de la ieșirea PSD de la guvernare, a fost lovit, brusc, de o hărnicie suspectă. Ce doresc să spun prin aceasta? Rămași singuri, miniștrii PD-L au descoperit că au bani și au început să facă plăți. Iată, foarte pe scurt, câteva direcții în care Guvernul Boc a început să acționeze: au fost acoperite datorii istorice în sistemul termic, alte sume au luat drumul administrațiilor locale, spitalele au mai primit bani și, în sfârșit, doamna ministru Elena Udrea a descoperit cheia ieșirii rapide din criză: țara are nevoie de mai multe spații verzi, alocând pentru asta vreo 30 de milioane de euro. Evident, această ultimă mostră de "gândire verde" este "tichia de mărgăritar" a Guvernului recent demis.

Stimați colegi, în timp ce proiecte de multe zeci de milioane de euro înaintate de administrațiile locale din județul Vaslui zac uitate prin sertarele Ministerului Mediului, ministrul interimar Elena Udrea aruncă cu bani în proiecte fanteziste. Nu mai avem priorități, nu mai avem o logică în cheltuirea fondurilor aflate la dispoziția Guvernului, nu mai avem nimic. Executivul, în schimb, are: are un apetit electoral exagerat, pentru că toate aceste alocări financiare au un evident scop electoral.

Nu aș dori să mă înțelegeți greșit: vrem spații verzi, dar nu acestea sunt prioritățile momentului. O să vă rog ca, în numele cetățenilor pe care îi reprezint în Parlamentul României, să menționez câteva dintre adevăratele priorități ale vasluienilor. În ceea ce privește managementul deșeurilor, s-a luat o măsură abuzivă, concretizată în închiderea platformelor de deșeuri, dar fără a oferi administrațiilor locale o alternativă. În 2005, o hotărâre "înțeleaptă" a făcut ca Bârladul să-și transporte deșeurile la Tecuci, fapt care îi costă pe bârlădeni 1 miliard de lei pe lună. În aceeași logică aberantă, Vasluiul își duce gunoiul la Negrești. Sunt sume importante cheltuite fără rost, pentru că nu există o gândire clară în acest sens. Mai grav este că nici acum nu se face nimic pentru optimizarea cheltuielilor administrațiilor locale. Dar se fac parcuri, în loc să finanțăm investiții prioritare pentru județ, cum ar fi construirea depozitului ecologic de la Roșiești, construirea celor patru stații de transfer, la Vaslui, Bârlad, Huși și Negrești, și realizarea sistemului de colectare a deșeurilor solide.

O altă mare nedreptate făcută județului Vaslui are în centru programul de reabilitare a rețelelor de apă-canal și a stațiilor de epurare a apelor uzate în Vaslui, Bârlad, Huși și Negrești. Acest program a fost derulat în 2008, fiindu-i alocată doar 10% din suma necesară. Doar atât. Acum, și acest program este blocat. Constructorii nu lucrează iar demersurile autorităților locale și județene au rămas tară niciun rezultat, deși această investiție ar asigura locuri de muncă și ar rezolva o problemă istorică a județului Vaslui. De asemenea, nu sunt finanțate nici modernizarea DN 24 Tecuci-Bârlad-Iași sau electrificarea căii ferate Tecuci-Iași. Lipsa infrastructurii ne izolează și ne menține săraci.

Totuși, să fim bucuroși. Nu avem canalizare și apă mai bună, dar vom avea mai multe parcuri. Unde este logica? Care este raționamentul? In loc să finanțeze obiectivele vitale ale comunităților locale și să creeze locuri de muncă, PD-L continuă să se joace de-a guvernarea. Mă întreb, nu cumva se dorește menținerea Moldovei și în special a vasluienilor în sărăcie, pentru a folosi electoral vulnerabilitatea acestei zone? Vreau să reamintesc un aspect foarte important: unul dintre obiectivele fixate după intrarea României în UE este reducerea decalajelor între regiunile Uniunii. Moldova este săracă și, în Moldova, Vasluiul este cel mai sărac. Demonstrați acum, finanțând proiecte ca cele pe care le-am menționat, că vă pasă de oamenii din acest colț de țară. Opriți publicitatea în turism, lăsați parcurile și investiți în crearea de locuri de muncă! Finanțarea unor parcuri ar fi o crimă în condițiile în care, în municipiul Vaslui, statisticile indică un șomaj de 14-15%, deci de 30% în realitate.

Așadar, vă întreb încă o dată: oare actuala guvernare "fantastică" nu trebuie să își reconsidere gândirea? O zi, două, zece zile, cât veți mai fi la guvernare, orientați-vă spre investițiile cu adevărat necesare, nu spre acțiunea de cosmetizare a parcurilor. Altfel, vom asista la o nouă crimă, într-o Românie transformată, de prea multă vreme, într-un teatru de război politic.

Închei prin a vă spune, domnilor miniștri, că în fața populației vă veți reabilita numai dacă în bugetul pe 2010, Moldova și Vasluiul se vor regăsi cu nevoile reale pe care le au. Acesta a fost scopul pentru care PSD a intrat la guvernare, să răspundem nevoilor oamenilor. Cât despre campania electorală, aceasta să o facă parlamentarii și partidele în teritoriu. Guvernul să se ocupe de prioritățile cetățenilor, iar când acestea vor fi rezolvate, să facă și parcuri.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică cu subiectul Ce facem ca să preîntâmpinăm plecarea medicilor din România?;

Din partea aceluiași grup parlamentar, respectiv Grupul parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Doamna președinte,

Mi-am intitulat declarația politică de azi "Ce facem ca să preîntâmpinăm plecarea medicilor din România?"

Vedem cu fiecare zi cât de mult s-au degradat condițiile din spitalele din România, în ce stare se află aceste instituții, ce condiții oferă ele celor veniți să-și trateze bolile și să-și îngrijească sănătatea. Lipsesc medicamentele, hrana e insuficientă, datoriile se înmulțesc, aparatura e învechită.

La acest tablou, se adaugă nemulțumirea cadrelor medicale, fie ele medici sau cadre cu pregătire medie, față de condițiile de salarizare. Miile de medici care au fost prezenți la Târgul de joburi pentru cadrele medicale, îngrămădindu-se să prindă un loc de muncă în spitale din străinătate, mă determină să trag un semnal de alarmă. Fiindcă exodul medicilor români peste hotare, acolo unde sunt apreciați și plătiți pentru competențele pe care le-au dobândit, este în detrimentul sistemului sanitar românesc, bolnav de prea multă vreme și nedând semen de însănătoșire. Ba, dimpotrivă.

Organizatorii spun că au avut de-a face cu o concurență fără precedent. Nici nu-i de mirare dacă te gândești că în Occident venitul unui medic poate ajunge la 10.000 - 12.000 de euro pe lună, în timp ce în România cadrele medicale câștigă doar câteva sute de euro.

Doamnelor și domnilor colegi,

Statul român cheltuiește sume uriașe pentru a scoate de pe băncile facultăților medici bine pregătiți profesional și cu aplecare spre patul bolnavului. Dar tot statul trebuie să găsească soluții pentru a-i cointeresa să practice această profesie nobilă aici, la noi, și nu în alte țări, care nu fac nici un efort pentru a pregăti medicii, ci îi iau gata formați.

E trist să vezi înghesuindu-se la târgul de joburi nu doar tineri medici, ci și profesioniști cu o vechime de 20 de ani, scârbiți de ceea ce văd în sistemul sanitar din România. Poți să-i condamni pe cei care vor să plece să lucreze în străinătate? Nu. Ceea ce se poate face, însă, este reformarea sistemului sanitar. Vorbim despre reformă de 20 de ani, dar aceasta a rămas, din păcate, la poarta majorității spitalelor din România. Statul trebuie să dea o șansă tinerilor, să-i sprijine în asigurarea unui trai mai bun, să-și clădească cariere în domeniile în care au studiat și s-au format.

Să nu uităm că mulți români, mai ales tineri, nu-și doresc să plece din țară, dar sunt nevoiți să facă acest lucru. Salariile sunt mici, nu au locuință, unii nici bani pentru chirie, de o rată pentru o casă nici nu poate fi vorba. Ce să mai zic despre creșterea unui copil...

Am simțit nevoia să vă spun aceste gânduri, pornind de la o realitate pe care avem obligația s-o schimbăm pentru binele României și al cetățenilor ei.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Iulian Vladu - declarație politică cu tema Maladia liderului slab;

Invit la microfon pe domnul deputat Iulian Vladu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Iulian Vladu:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică cu tema "Maladia liderului slab".

Cum demaști maladia obsedanta a unui lider slab? Simplu: datorită declarațiilor pe care le face. Care este maladia? Maladia prostănacului, frica unui om slab în fața capacităților electorale ale liderului puternic. Ceea ce nu a înțeles domnul Geoană este faptul că nu este suficient să ai consilieri care-ți înmânează discursuri rupte după alte plaiuri, care nu corespund cu realitățile acestei țări, pentru a pierde orice competiție electorală în care te avânți. Trebuie, de asemenea, să nu fii înzestrat cu charisma, să nu știi să reacționezi, fiind pus în fața unor situații critice, și, în plus, să ai această maladie pe care președintele PSD o deține, să-ți construiești toate discursurile împotriva celui mai bun. Aceasta este o șansă sigură de pierdere a oricărei minime speranțe de a fi primul. Domnul Geoană preciza în cadrul unei emisiuni că nu este dispus să acorde votul niciunui prim-ministru desemnat de președintele Traian Băsescu. Să înțeleg că acesta este un discurs al unui lider politic rațional, al unui politician învestit cu un vot popular pentru respectarea interesului național? Interesul pe care domnul Geoană l-a descoperit în toată această criză economică și politică este de a-și recita discursurile împotriva șefului statului. Este trist să pierzi, putem înțelege comportamentul șefului PSD, mai ales că nu este pentru prima dată. În cadrul acestei emisiuni declara, de asemenea, faptul că șeful statului dorește "să controleze resursele și butoanele pentru organizarea alegerilor".

Să-nțeleg că dacă PSD-ul rămânea la guvernare și deținea portofoliul Ministerului de Interne frauda alegerile? Cum poate acest politician "de prim-plan" al unui partid să facă astfel de declarații în defavoarea sa, în condițiile în care avea posibilitatea să manevreze aceste resurse ei înșiși prin desemnarea unui ministru în locul lui Dan Nica? În fapt, între Vanghelie, care-și permite într-un stat de drept să declare că este în posesia arhivei DGIPI, și domnul Geoană este o singură diferență: aceea de culoare. Cum poți ieși de la guvernare doar pentru a-ți satisface un interes electoral, în aceste condiții aprige de criză, în care stabilitatea este foarte importantă?! În aceste condiții, în care ai nevoie nu doar de a avea un prim-ministru bun administrator, ci, în primul rând, de un bun cunoscător al intereselor economice, un fin cunoscător al limbajului macro-economic.

Un argument susținut de PSD și PNL la depunerea moțiunii de cenzură a fost faptul că doresc la șefia Executivului un tehnocrat. Când persoana desemnată de Traian Băsescu ca prim-ministru este Lucian Croitoru, reprezentantul țării noastre în relația cu FMI, un tehnocrat remarcabil, care înțelege importanța primirii de către România a tranșei de bani de la FMI, această alianță ad-hoc, PSD-PNL, își dorește un bun administrator, adică pe domnul Johannis. Acum sunt convins că dacă președintele țării l-ar fi desemnat înaintea coaliției ad-hoc, nelegalizată, PSD-PNL, pe Klaus Johannis pentru șefia Executivului, votul acestora cu privire la formarea Guvernului ar fi fost contra doar pentru că ar fi o propunere venită din partea lui Traian Băsescu.

Este imoral și degradant comportamentul unor astfel de lideri ai opoziției, care se tem să nu-și piardă locușorul de președinți ai partidelor în cazul unui eșec la prezidențiale. Deși există specialiști de drept constituțional în cadrul oricărui partid, PSD și PNL, într-o demagogie fără margini, contestă dreptul președintelui de a desemna o persoană la șefia Executivului.

Doamnelor și domnilor,

Este dreptul constituțional al lui Traian Băsescu de a-l desemna pe Lucian Croitoru ca prim-ministru, așa cum noi, ca parlamentari, avem, potrivit Constituției, dreptul de a vota pentru sau împotriva acestei nominalizări.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Rizea - argumente în favoarea respectării prevederilor Legii fundamentale, în special de către președintele țării;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Cristian Rizea.

Vă rog. Aveți cuvântul.

 

Domnul Cristian Rizea:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Aș dori să încep prin citarea unui articol din Constituția României, și anume articolul 103 alin.(l): "Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament, ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament". Aparent, esența acestui articol nu este înțeleasă de domnul președinte Traian Băsescu care acționează ca și cum nici nu ar exista o astfel de mențiune în Constituție. Astfel, Traian Băsescu trebuie să accepte că PD-L este, în acest moment, în opoziție și să nu își mai facă planuri pentru acest nou Guvern. Partidul domniei sale a fost scos de la Guvernare prin voința majorității parlamentare din Legislativul României. PD-L deține 30% și reprezintă o minoritate în Parlament având în vedere majoritatea transparentă constituită de 65%.

Am pretenția ca șeful statului să fie garantul Legii fundamentale a acestui stat și este necesar ca opțiunea majorității parlamentare sa fie recunoscută. Desemnarea unui premier nu trebuie să reprezinte o miză politică într-un joc pe masa căruia se află soarta țării.

Lucian Croitoru este un simplu pion plasat de Traian Băsescu în această funcție prin care președintele vrea să dovedească poziția de putere pe care se află și faptul că nu se poate negocia cu domnia sa. Majoritatea parlamentară a desemnat deja un premier: Klaus Johannis. Președintele statului nu poate însă accepta un consens asupra acestei propuneri și vine cu un candidat susținut doar de PD-L și de domnia sa. În acest fel, se continuă un ciclu care nu are cum să se finalizeze. Traian Băsescu trebuie să înțeleagă că un prim-ministru se validează în Parlament cu votul majorității, respectiv 51% iar PD-L, așa cum am menționat, nu întrunește acest procent de unul singur.

Aș dori să subliniez, tot conform Constituției, că "Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate". Articolul 80 alin.(2). Traian Băsescu nu are cum să fie un mediator în condițiile în care tot ceea ce ne-a dovedit până acum este că are o abordare mai degrabă conflictuală. Mai mult decât atât, nu poți fi un bun mediator atâta vreme cât nu recunoști rolul pe care îl are o instituție a statului, Parlamentul, cât refuzi orice propunere care vine din partea acestei instituții și cât îți dorești un Parlament cu rol simbolic doar pentru a-ți legitima propriile intenții.

Cred că, prin acțiunile sale, Traian Băsescu face apel la articolul 83 alin.(3) din Constituția României, care prevede că "Mandatul Președintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă'", dorind să producă o catastrofă în țară, pentru a-și prelungi șederea la Cotroceni, deoarece, altfel, nu mai are șanse de a obține un nou mandat, păcălind electoratul cu un trai de "bun-simț".

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică: Alții pot, noi încă nu;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarație politică: "Alții pot, noi încă nu"

Stimați colegi,

Cu nici două săptămâni în urmă, în aula mare a Camerei Deputaților, în ședință solemnă, a avut loc comemorarea victimelor din anii celui de-al doilea război mondial ale comunităților evreiești și rome din țara noastră. Beneficiind de prezența unor reprezentanți de marcă ai celor două naționalități, din țară și din lume, adunarea noastră solemnă a avut menirea să-i omagieze pe cei care au suferit, să sublinieze răspunderile și să atragă atenția asupra unor viitoare pericole similare.

A fost posibilă această manifestare nu numai pentru că s-a dorit să se facă, ci și datorită faptului că, pentru evrei și romi, împrejurările, faptele, victimele și persoanele vinovate sunt cunoscute. Aceasta și datorită voinței și a eforturilor depuse de către statul român. Precizăm că, în urmă cu 5 ani, Guvernul României, prin HG nr.672 din 5 mai 2004, a constituit "Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din România" a cărei activitate a finanțat-o și a sprijinit-o logistic în mod exemplar. S-a spus atunci, și numai voci răzlețe au exprimat opinii nuanțate, că se face un act de cercetare necesar, fundamentat și moralmente obligatoriu. Subscriu la aceste opinii. Putem afirma că, în această chestiune, statul român s-a comportat așa cum trebuie.

Atitudinea statului nostru nu se poate bucura de aceleași aprecieri atunci când îi analizăm modul de abordare în studierea tratamentelor pe care l-au suportat cetățenii români din teritoriile pierdute în favoarea fostei Uniuni Sovietice, tot în aceiași ani ai ultimei conflagrații mondiale. Fără a lungi vorba, despre sutele de mii de români uciși, supuși deportărilor sau obligați la refugiu numai "cu ce au avut pe ei", nu cunoaștem aproape nimic. Nu știm exact nici până astăzi identitatea acestor nenorociți, cine sunt vinovații care ar trebui să răspundă pentru suferințele care le-au fost provocate. Și nu sânt mai puțini și nici suferințele lor mai mici decât ale altora. In această chestiune, guvernele noastre, de la război încoace, nu pot raporta pentru istorie măcar o singură realizare, fie ea cât de mică.

Dar iată că în această situație, fără drept la scuză publică și inacceptabilă pentru memoria noastră colectivă, este parțial corectată de eforturile unor organizații ale societății civile din cadrul comunității românești din regiunea Cernăuți. Modest, fără mijloace bănești din fonduri publice, neștiuți de nimeni, de ani de zile ele cercetează, publică mărturii și întocmesc liste cu victimele acelor crunți ani de teroare. De 18 ani, în tot atâtea ediții, la Târgu Mureș, în condiții aproape anonime, un intelectual cernăuțean publică almanahul "Țara fagilor". Acesta se constituie într-un adevărat pomelnic al conaționalilor noștri, victime ale marii puteri, deopotrivă comunistă și teroristă, a acelor timpuri. Bineînțeles că în conștiința publică românească, acest om, pe numele său de persoană civilă Dumitru Covalciuc, este un necunoscut.

Recent, pe cheltuială particulară, la București a apărut o carte de 400 de pagini care adună o parte dintre cercetările publicate în periodicul amintit mai sus. Titlul ei este semnificativ: "Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportați în Siberia". Dorind să suplinească indiferența statului nostru în această problemă, volumul se vrea a fi un document național despre "Martirajul românilor trădați, părăsiți, uitați și lăsați sub o stăpânire străină, ca să fie împuținați prin masacre oribile, întemnițați și deportați fără vină, trimiteri la moarte sigură în cele mai înfiorătoare lagăre de la periferiile imperiului roșu".

Am mai spus-o: nepăsarea statului nostru față de tragediile cetățenilor săi, indiferent de timpul și împrejurările în care s-au petrecut ele, este condamnabilă și trebuie să înceteze. Trebuie să scoatem la lumină numele tuturor jertfelor noastre cauzate de marii criminali politici ai secolului XX și să le omagiem așa cum se întâmplă la alte popoare. Altfel nu vom scăpa de rușinea că alții pot, noi încă nu.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Noul Guvern și minoritățile naționale;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, invit la microfon pe domnul deputat Mircea Grosaru.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Grosaru:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Noul Guvern și minoritățile naționale".

De mai bine de două luni, lupta pentru președinția României a creat o luptă politică intensă între partidele politice dar, cum era firesc, nu au fost scutite din această dispută nici minoritățile naționale, care a trebuit să-și afirme apartenența la o grupare sau alta.

Grupul cel mai mic din Parlamentul României, format din numai 18 deputați, desigur că nu reprezintă decât un "bonus" pentru coaliția aflată la guvernare, întrucât acest grup și-a manifestat întotdeauna susținerea pentru cei aflați în poziția de a construi și nu a face opoziție, acest lucru revenindu-le de fiecare dată partidelor politice.

În situația actuală însă, în momentul în care după 20 de ani este prima dată când guvernul este demis de Parlament, se așteaptă mai multă determinare politică și din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale. Chiar dacă până la alegerile prezidențiale nimic nu se mai poate întâmpla, iar actualul guvern nu mai există, până la formarea viitorului guvern nu se mai poate întâmpla nimic pe scena politică, însă vom asista până în decembrie la același joc de șah între candidații partidelor politice.

Prin detașarea grupului minorităților de luptele politice nu s-a făcut altceva decât să se atenueze ceea ce nimănui nu-i place în politica ultimilor ani: scandaluri, insulte grave, compromisuri și încercări de compromitere. Senzația pe care o am la ora actuală, chiar dacă au trecut 20 de ani de la revoluție, este că parcă trăim încă odată aceleași vremuri și rezolvarea va fi o nouă revoluție, dar de data aceasta una de schimbare cu adevărat a unui sistem depășit și cred că acum este momentul potrivit.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Urgent despre Urgențe!;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Bună dimineața!

Doamna președinte,

Domnilor deputați,

"Urgent despre Urgențe"

Nici azi cei de la urgențe nu și-au primit salariile. Și nu e prima dată. Niciun ministru nu a zis nimic. Nu s-a declanșat nicio anchetă. Niciun subsecretar nu a executat pe nimeni ca să-și arate mușchii în lumina reflectoarelor. Nicio "mea culpa". Doar silenzio stampa.

Și asta în timp ce România este pe locul 31 din 33 de țări din Europa, ca număr de medici fiind surclasată doar de Albania și Bosnia-Herțegovina. Și asta în timp ce, de la începutul anului, 3000 de medici au părăsit România alegând să lucreze în străinătate, iar peste jumătate din studenții de la universitățile de medicină și farmacie susțin că vor pleca să profeseze în spitalele occidentale imediat ce vor obține diploma.

Cât despre cei rămași... De ce au parte? Spitale insalubre, friguroase, zeci de pacienți pe zi, aparatură veche și ultrafolosită, medicamente ajungând cu țârâita, programul infernal, posturi blocate. Și pot să spun mai multe despre oprobiul și ura apăsătoare născute doar din lipsurile unui sistem ce vede câte un acar Păun în fiecare medic.

Președintele Colegiului Medicilor, Vasile Astarastoae, ne spune că, chiar și pe timp de criză economică, toate țările, cu excepția României, au dublat fondurile pentru sănătate și le-au triplat pe cele pentru cercetare. Chiar nouă nu ne pasă ?

Nici azi cei de la urgențe nu și-au primit salariile. Și nu e prima dată. Niciun ministru nu a zis nimic. Nicio scuză publică. Niciun avertisment. Nu s-a declanșat nicio anchetă. Niciun subsecretar nu a executat pe nimeni ca să-și arate muschii în lumina reflectoarelor. Nu s-a bătut în piept cerând respect. Nicio "mea culpa". Doar silenzio stampa.

Magiștrii mei m-au învățat că unele lucruri trebuie spuse indiferent de consecințe. Și de aceea azi, jur pe Apollo medicul, pe Asclepios, Higea și Panaceea și iau ca martori pe toți zeii c-o să spun tare, în fiecare zi, tot ce ne doare !

Și poate îi trezim din somnul rațiunii...

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Vă anunț că o serie dintre colegii noștri au depus în scris declarațiile politice.

De la Grupul parlamentar al PD-L, domnii deputați Marius Rogin, Ioan-Nelu Botiș, Carmen Axenie, Ionescu George, Ioan Oltean.

De la Grupul parlamentar al PSD+PC Ion Dumitru, Bogdan-Liviu Ciucă, Vasile Mocanu, Marian Ghiveciu, Daniela Popa, Rățoi Neculai.

De la Grupul parlamentar al PNL, domnii deputați: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Titi Holban, Horea Uioreanu, Florin Țurcanu, Cristian Adomniței, Virgil Pop, Viorel Buda, Dan Motreanu.

De la Grupul parlamentar al minorităților naționale: domnul deputat Miron Ignat.

 
Constantin Severus MIlitaru - declarație politică intitulată Minerii de la Motru și greva pâinii;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dau cuvântul domnului deputat Constantin Severus Militaru.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi de numește: "Minerii de la Motru și greva pâinii".

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Au trecut 28 de ani de la revolta minerilor din Motru, cunoscută pentru cei mai mulți români ca "Greva pâinii", o altă dramă a oamenilor cărbunelui în lungul șir de lupte cu autoritățile, dispute începute încă de la 6 august 1929 și continuate în perioada comunistă și chiar în perioada postdecembristă.

În anul 1981, regimul Ceaușescu a emis un decret-lege privind raționalizarea consumului de pâine. Principiul sfertului de pâine pentru fiecare membru al numeroaselor familii de mineri din Motru a inflamat starea de spirit în regiune. Deși aveau magazine alimentare la gurile de mină și în cariere, problema principală a minerilor devenise raționalizarea pâinii.

Foametea și degradarea umană, la care regimul comunist supusese minerii din Motru, aveau să își spună cuvântul mai devreme sau mai târziu. Vor rămâne, odată cu revolta de la Motru, în memoria colectivă a românilor și în istorie, lozincile anticomuniste rostite cu acel prilej: "Ceaușescu, PCR/Pâinea noastră unde e?" sau "Ceaușescu, România/Ne-ați mâncat copilăria!".

În ciuda înăbușirii sângeroase, revolta minerilor a fost un semn foarte clar pentru degradarea regimului comunist din România.

Din nefericire, nici după Revoluția română situația socială a minerilor, atât de la Motru, cât și din Valea Jiului, nu a suferit mari ameliorări.

Politicile sociale falimentare nu au schimbat cu nimic viața minerilor și a familiilor lor, iar politicile economice privind relansarea economică a zonelor miniere nu au reportat niciun rezultat favorabil. E greu de crezut că, la aproape trei decenii de la revolta minerilor din Motru, atitudinea autorităților din România nu s-a schimbat foarte mult față de cea a comuniștilor.

Doamnelor și domnilor,

Cunoaștem cu toții că la nivel mondial producția de cărbune este treptat abandonată, din pricina exploatării costisitoare a acelor resurse și înlocuirii lor cu altele, poate chiar regenerabile. Însă, substituția resurselor energetice de cărbune nu presupune abandonarea definitivă a acestei categorii socio-profesionale, a copiilor lor fără oportunități, condamnați definitiv la sărăcie și mizerie. Politicile noastre legate de situația minerilor români trebuie să aibă astăzi o abordare mult mai modernă, atât din punct de vedere social, cât și economic.

În încheiere, aș vrea să aduc un omagiu celor cărora au avut curajul să se ridice împotriva regimului comunist și cărora le datorăm o parte din libertatea noastră de astăzi.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
 

Dau citire din nou colegilor care au depus declarațiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputați: Nicolae Bud, Ioan Holdiș, Lucian Riviș-Tipei, Gheorghe Ciobanu, Răzvan Mustea-Șerban, Stelică Iacob Strugaru, Marius Rogin, Ioan-Nelu Botiș, Carmen Axenie, Toader Stroian, Ionescu George, Ioan Oltean.

Din partea Grupului parlamentar al PSD-PC: Manuela Mitrea, Oana Niculescu-Mizil, Ion Dumitru, Bogdan-Liviu Ciucă, Vasile Mocanu, Marian Ghiveciu, Daniela Popa, Neculai Rățoi.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Titi Holban, Horea Uioreanu, Florin Țurcanu, Cristian Adomniței, Virgil Pop, Viorel Buda, Dan Motreanu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat.

În sală nu mai sunt colegi care vor să-și susțină declarațiile politice.

Cu acestea, nu avem încotro, trebuie să închidem ședința consacrată acestor declarații politice, cu rugămintea ca toți colegii noștri care doresc să se înscrie la secretariat, respectiv la Serviciul pentru stenograme, să poată să o facă, să depună în scris declarațiile.

Mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Adrian Mocanu - declarație politică cu subiectul Tehnocrația poate salva România?;

Domnul Adrian Mocanu:

"Tehnocrația poate salva România?"

În ultimele zile se discută tot mai des despre o guvernare tehnocratică, pe durată determinată, care să asigure organizarea unor alegeri corecte și stabilitatea economică în această perioadă dificilă de criză economică.

Pentru a înțelege mai bine conceptul, trebuie să amintim că "tehnocrația" reprezintă o doctrină politică, o teorie care preconizează o organizare și o conducere a societății pe baze raționale, științifice, având, în mod deosebit, în atenție ramurile productive. Tehnocrația, ca teorie și denumire, a fost introdusă în circuitul curentelor politice la începutul perioadei interbelice de către politologul William Henry Smith și transformată în doctrină de James Burnham, prin lucrarea, apărută în anul 1941, intitulată "The Managerial Revolution", prin care se acredita ideea că revoluția managerială constituie o alternativă la societatea capitalistă și cea socialistă, puterea revenind managerilor, organizatorilor care să urmărească dezvoltarea societății pe criterii de eficiență.

Privită sub acest aspect, doctrina tehnocrației, deși cu multe elemente raționale, tinde să devină, în cele din urmă, o variantă a elitismului, întrucât specialiștii, pe de o parte, constituie o minoritate, iar, pe de altă parte, pot căpăta un caracter de grup aristocratic, promovând interese de castă ce pot veni în contradicție cu interesele majorității, cu principiile democratice. Altfel spus, guvernarea tehnocratică este limitată la un grup restrâns de specialiști care exercită funcții de conducere nu pe bază de opțiuni democratice, ci ca urmare a unor decizii pe care doar ei le consideră relevante pentru binele majorității, ceea ce poate să servească în cele din urmă doar interesele minorității.

Elementele pozitive ale acestei doctrine constau în faptul că pune în evidență necesitatea valorificării cuceririlor științei în conducerea societății, lucru care trebuie făcut nu prin eliminarea factorului politic, ci prin conlucrarea cu acesta.

Consider că într-un stat modern, factorul de decizie politică, care reprezintă o anumită opțiune a cetățenilor, trebuie să beneficieze de aportul consilierilor specialiști, al unor organisme științifice, care să releve, în mod permanent, nevoile obiective ale dezvoltării sociale. O decizie luată de structurile de conducere ale statului este valoroasă numai în măsura în care ține cont atât de cuceririle științei, dar și de valorile politice ce emană din voința cetățenilor.

Atât șeful statului, cât și opoziția formată în Parlamentul României ar putea să creadă că succesul unui premier tehnocrat înseamnă începutul timid al unei veritabile reforme a clasei politice. Din punctul meu de vedere, cel mai mult contează faptul că cetățenii care urmăresc emisiunile TV s-au confruntat cu conceptul de tehnocrație și că, în mod aparent, ideea a prins bine la electorat. Este posibil ca astăzi să asistăm la un mare experiment, care va putea influența evoluția clasei politice în următorii ani.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Să nu prelungim inutil suferința femeilor;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Să nu prelungim inutil suferința femeilor"

Statisticile referitoare la incidența cancerului de sân date publicității în ultimii ani arată că acesta face parte dintre realitățile sociale care afectează numeroase țări printre care și țara noastră. Într-adevăr, în România cancerul de sân constituie cea mai frecventă cauză de deces în rândul femeilor diagnosticate cu cancer și ocupă locul trei în categoria cauzelor de deces ale persoanelor cu cancer, în general. Din nefericire, majoritatea cazurilor de cancer la sân sunt diagnosticate abia în stadiile III și IV.

Prin urmare, numărul femeilor supuse unei mastectomii este de asemenea, destul de ridicat. În virtutea acestui fapt, realitatea medicală se transformă într-o realitate socială. Nu se poate susține că viața unei femei care a supraviețuit cancerului de sân poate continua în același fel ca și înainte de apariția acestei afecțiuni. Pierderea unui organ esențial pentru anatomia feminină și care îndeplinește și o funcție extrem de importantă, aceea de alăptare, trebuie considerată ca fiind un handicap nu numai de natură fizică, ci chiar mentală. Într-adevăr, disconfortul psihic al persoanei supuse unei astfel de operații este capabil să afecteze încadrarea acesteia atât pe plan social (în familie etc.), cât și pe plan profesional, inacțiunea statului în ceea ce privește acoperirea (fie chiar și parțială) a costurilor unei proteze de sân încălcând astfel principiul egalității de șansă.

În mod evident, statul are obligația de a asigura accesul la tratament și de a lua toate măsurile necesare în vederea depistării precoce a cazurilor de cancer la sân, dar acestea nu sunt singurele acțiuni care cad în sarcina sa. Încă de la mijlocul secolului trecut s-a înregistrat o intensificare a preocupării organizațiilor europene și internaționale față de problemele sociale cu care se confruntau națiunile europene. Astfel au fost adoptate diferite documente internaționale pe tema drepturilor care trebuie recunoscute ființei umane, documente care au fost modificate de-a lungul timpului pentru a fi adaptate la noile realități ale societății.

Deși unele dintre aceste documente au doar un caracter orientativ și exprimă cel mult un deziderat al semnatarilor, altele beneficiază chiar de forță juridică, impunând statelor anumite obligații, cum ar fi, spre exemplu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele sale adiționale care consacră, printre altele, interzicerea torturii și a tratamentelor inumane sau degradante și dreptul la viață privată și de familie.

Tot la nivelul Consiliului Europei a fost adoptat un Cod european de securitate socială care impune chiar anumite obligații concrete în sarcina statelor semnatare.

La nivelul Uniunii Europene, la 7 decembrie 2000 a fost semnată Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, document inspirat în mare parte de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta consacră expres încă din primul său articol dreptul la demnitate al ființei umane. Carta include în cadrul demnității și dreptul la integritatea persoanei, articolul 3 alineatul (1).

  Marius Rogin - declarație politică cu titlul Obama, politica externă și România;

Domnul Marius Rogin:

"Obama, politica externă și România"

Preluarea ștafetei la Casa Albă de către democratul Barack Obama dă semnalul unor mutații graduale pe scena politică mondială. Aceste modificări se vor produce lent și nu vor fi extrem de spectaculoase, însăși natura relațiilor intenționale și mai ales politica externă a SUA nu este pregătită pentru schimbări rapide. Așa cum știm din istorie, schimbările rapide, fără o bază solidă de analize și perspective, pot eșua lamentabil. Mandatul lui Barack Obama marchează schimbarea, una prin pași mărunți determinată de realitățile guvernării Bush, precum și de criza economică mondială.

Este absolut evident că Barack Obama se va confrunta cu unul dintre cele mai dificile mandate de președinte în ceea ce privește politica externă din epoca modernă. Principalele probleme pe care președintele SUA trebuie să le rezolve sunt: criza financiară, programele nucleare din Iran și din Coreea de Nord, două războaie în desfășurare și continua amenințare teroristă.

Perioada de tranziție de la un mandat prezidențial la altul reprezintă un moment important pentru Obama, este perioada formării unei echipe de consilieri, perioada evaluării situației prezente în ceea ce privește politica externă. Obama este un personaj politic fără o experiență notabilă în domeniul relațiilor externe. De altfel, puțini actori politici moderni ce au ocupat Biroul Oval au avut în spate o activitate în mediul afacerilor externe, cu excepția notabilă a lui George Bush senior și Eisenhower. Procesul de tranziție trebuie să aducă cu sine o analiză completă a politicilor inițiate de fosta administrație și în același timp o analiză a fezabilității continuării acestora.

În ceea ce privește relațiile cu România, fostul ambasador al SUA în România, Alfred Moses,consideră că Marea Neagră nu este o zonă de interes pentru Barack Obama, iar că relațiile dintre cele două țări se vor răci. Astfel de declarații dau de gândit factorilor de analiză și decidenți de la București.

O astfel de declarație este normală pentru apărarea programului democrat în domeniul relațiilor externe. Acesta trebuie să intre în contrast cu cel al președintelui Bush, care a întreținut o relație specială cu România. Din punct de vedere politic, această declarație este una normală, dar din punct de vedere geopolitic aceasta intră în contradicție cu realitatea. SUA are nevoie de România ca partener și aliat în eforturile viitoare ale administrației Obama de rezolvare a problemelor grave de politica externă. Interesele declarate ale lui Obama rămân Orientul Mijlociu, Iranul, precum și China, dar România va rămâne un nod important pentru SUA atât în ceea ce privește legătura cu Orientul Mijlociu, dar și în zona limitrofă a Federației Ruse. Mandatul lui Obama va aduce transformări, dar nu unele rapide sau spectaculoase, iar România este parte a acestor evoluții; există posibilitatea unei linii descendente a relațiilor dintre România și SUA, dar geopolitica va împiedica răcirea relațiilor. Dincolo de speculații ridicate pe un piedestal de către mass-media stă realitatea relațiilor internaționale, iar parteneriatele dintre România și Statele Unite rămân în picioare datorită nevoilor ambelor părți, fie ele economice, militare sau politice. Trebuie să fim realiști și să trecem dincolo de vălul declarativ al acestei perioade de tranziție dintre cele două administrații americane. Mandatul lui Obama va fi unul dificil, iar SUA are nevoie de aliați mai mult ca oricând.

  Petru Movilă - declarație politică: Promisiuni, sfaturi și demagogie = PSD!;

Domnul Petru Movilă:

"Promisiuni, sfaturi și demagogie = PSD!"

A început PSD-mania promisiunilor! "Vă spun cinstit, e o meganebunie!", dacă ar fi să citez o reclamă atât de prezentă pe micile ecrane. Primul gânditor al partidului aflat, până de curând, la guvernare într-o alianță pe care a trădat-o a stabilit strategia promisiunilor de toamnă. Se poartă scutiri de la taxe, dar și revizuiri de legi ale pensiilor speciale. Că așa-i în campanie. Promiți marea cu sarea până te vezi cu sacii în căruță. Și Geoană a spus: dacă vom ajunge la putere, vom da o lege prin care întreprinderile mici și mijlocii nou înființate vor fi scutite de plata taxelor pe următorii ani, de impozite și vor beneficia de anumite facilități. Nu-i greu de promis, se pare. De ce nu le promiteți ceva tuturor românilor? De exemplu, dacă veți ajunge la putere îi veți scuti pe toți de plata impozitului pe venituri, de plata contribuțiilor la fondul de șomaj, la cel de sănătate, îi veți scuti de plata amenzilor și a penalităților, ba chiar veți modifica legea și îi veți sancționa pe cei cinstiți. Ops, am uitat că îi veți scuti pe toți de plata sancțiunilor financiare!

Și ca să nu-și iasă din mână, domnul Geoană a abordat și tema legislației. A promis o nouă lege privitoare la pensiile speciale. Păi, bine dom'le, da' inițiativa asta parcă se află deja în dezbaterea Parlamentului, depusă fiind din martie de către reprezentanții PD-L. Ops, iar am uitat! Suntem deja în campanie electorală așa că furtul de idei de către PSD este permis. Veți ajunge, domnule Geoană, să le promiteți românilor promovarea unor inițiative legislative vizând legea funciară, legea salarizării unice sau cea privitoare la Parlamentul unicameral. Asta după cum va bate vântul sondajelor de opinie.

Dacă așa v-au sfătuit consilierii străini plătiți cu bani grei, atunci înclin să-i dau dreptate unui vicepreședinte PSD, Gheorghe Nichita, care v-a văzut deja ca fiind marele perdant al cursei pentru Președinția României. "Mircea Geoană rămâne președintele Senatului, iar noi trebuie să facem Guvernul cu PNL", a susținut cu tărie edilul Iașiului la ședința BPJ al PSD. Visul cu președintele vă este asigurat. Nu cel al României, probabil nici cel al Senatului, dar al PSD sigur! Ați auzit, domnule Vanghelie?

  Victor-Raul Soreanu-Surdu - declarație politică cu titlul România fără Guvern;

Domnul Raul-Victor Surdu-Soreanu:

"România fără Guvern"

De mai multe luni de zile se încearcă și parțial s-a reușit denigrarea Parlamentului. Nimeni nu poate garanta că în Parlament nu sunt și persoane care nu au calității excepționale de oameni politici.

Un lucru este clar: parlamentarii sunt reprezentanți ai poporului și reprezintă pe perioada mandatului interesele cetățenilor din colegiile de deputați. Faptul că președintele și Guvernul demis nu țin seama de voința parlamentarilor reprezintă principala cauză care stă la baza lipsei unui Guvern stabil.

Este adevărat că suntem în campanie electorală, dar a face campanie electorală împotriva Parlamentului, împotriva necesității de a avea un Guvern stabil susținut de o mare majoritate parlamentară este o greșeală cu repercusiuni în gestionarea corectă a afacerilor interne și externe ale țării.

Majoritatea cetățenilor din Colegiul 6 "Ștefan cel Mare" nu înțeleg de ce o singură persoană procedează la îndepărtarea preocupărilor românilor de la problemele reale ale țării și agită politicienii la un consum inutil de energie procedând consecvent la încălcarea Constituției și a voinței majorității Parlamentului.

Prin această declarație politică îmi exprim protestul și împotriva unora din colegii noștri și în mod deosebit a conducerii Camerei Deputaților, care prin declarațiile făcute pe postul de televiziune sau radio aduc mari prejudicii instituției Parlamentului, deputaților, experților. Insist ca președinta Camerei Deputaților, și nu numai, să își ceară scuze public pentru afirmațiile pe care le-a făcut cu privire la parlamentari și la activitatea Parlamentului.

  Oana Tohme Ștefănescu Niculescu-Mizil - declarație politică: De ce vom ieși mai greu decât alții din criză?;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

"De ce vom ieși mai greu decât alții din criză?"

În multe state se observă deja un început de normalitate în ceea ce privește ieșirea din criza economică. Spre deosebire de aceste state, în România criza financiară se completează cu una politică și devine din ce în ce mai puternică.

Cum se face că alții reușesc să se redreseze si noi nu? Chiar astăzi citeam un articol în care se prezenta situația vecinilor noștri bulgari. În ceea ce privește piața imobiliară, bulgarii încep să-și revină încet, dar sigur. La această redresare contribuim și noi, românii. Românii cumpără apartamente și case de vacanță pe litoralul bulgăresc pentru că sunt cu 35% mai ieftine, iar Bulgaria este o destinație de vacanță care nu te lasă cu buzunarele goale, deși nu este acest Land of Choice la care românii se gândesc tot mai rar ca la un loc unde să-și petreacă concediile.

Ce se întâmplă la noi în timp ce alții dau semne de redresare economică bazate pe o politică guvernamentală responsabilă și pe măsuri energice? La noi, leul continuă să se deprecieze față de euro, analizele economice și financiare arată că România are nevoie urgentă de 3,5 miliarde de lei la bugetul statului, împrumuturile și datoria externă cresc, politica prezidențială instituie o criză politică majoră care contribuie semnificativ la adâncirea celei financiare, bugetarii ies în stradă în fiecare săptămână. Pe scurt, previziunile sunt sumbre. Conform ultimului sondaj, angajații români acceptă orice măsuri luate de angajatori numai să nu fie concediați.

În timp ce alții se pregătesc pentru ieșirea din criză, pe noi ne mai așteaptă, cu optimism, cel puțin câteva luni bune în care mulți dintre români aplică lecții de supraviețuire. Motivele sunt cât se poate de evidente și diverse. De la încăpățânarea, orgoliul, aroganța și disperarea lui Traian Băsescu până la micimea profesională a celor care se fac că muncesc la guvernare, enumerarea motivelor pentru care România nu va ieși prea ușor din criză dacă realitatea politică nu se schimbă se poate întinde pe pagini întregi.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică: Premier la plezneală;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Premier desemnat la plezneală"

Soluționarea rapidă a acestei crizei și învestirea unui guvern puternic, cu susținere solidă în Parlament și cu prestigiu internațional este un test pentru democrație.

Domnul Lucian Croitoru poate fi văzut de unii ca un bun profesionist în domeniul finanțe - bănci, așa cum reiese de altfel din curriculum vitae al domniei sale, dar, având în vedere că niciodată nu a condus o instituție cât de mică, am rezerve asupra capacității sale de a conduce guvernul, mai ales în mijlocul unei crize economice profunde.

Totuși, o declarație recentă a premierului desemnat m-a făcut să mă întreb: are vreo idee domnul Croitoru despre realitățile economice ale României anului 2009?

"Este adevărat ca rata șomajului a crescut, dar este totuși cea mai joasă între țările din centrul și estul Europei. Dar, pe de altă parte, inflația scade, iar contul curent se ajustează rapid", a declarat recent Lucian Croitoru.

În replică, pot să spun că România a avut în septembrie cea mai ridicată rată anuală a inflației din UE, de 4,9%, față de o medie de 0,3% la nivelul celor 27 de state membre, respectiv - 0,3% în zona euro, potrivit datelor prezentate joi de Biroul de statistică al comunității europene. Într-un cuvânt, Lucian Croitoru nici nu cunoaște datele statistice. Inflația nu numai că nu scade, dar a ajuns la un record în România de vreo 15 ori decât media europeană și asta ca o consecință a "genialei politici economice" a Guvernului Boc.

Având în vedere faptul că majoritatea parlamentară nou constituită are un premier desemnat și susținut de o largă majoritate parlamentară, Klaus Johannis, un om care a dovedit, și unul aruncat în cursă de Traian Băsescu din disperare de cauză, Lucian Croitoru, al cărui loc este la Banca Națională și nu la guvern, unde este și va fi doar o marionetă a președintelui Băsescu.

Ar fi un gest onorabil din partea lui Lucian Croitoru ca, în fața lipsei evidente de susținere politică și a imposibilității formării unui guvern viabil, să-și depună mandatul în fața președintelui și să renunțe la nominalizare.

Adevărata intenție a lui Traian Băsescu este de a menține guvernul interimar Boc până după alegerile prezidențiale pentru a controla procesul electoral prin ministrul de interne, Vasile Blaga. Dacă se mai îndoia cineva de această intenție, ea ne-a fost dezvăluită chiar de președintele Traian Băsescu zilele trecute. Menținerea până după alegeri a cabinetului interimar Boc - primul din istorie demis prin moțiune de cenzură, nelegitim și nereprezentativ - este cel mai mare pericol pentru România la ora actuală.

Acest lucru nu este posibil, așa cum nu este posibil nici faptul că Lucian Croitoru va fi prim-ministru. Dacă va veni în Parlament nu va primi nici un vot de la noua majoritate de 65%. Și atunci, de ce mai vine?

  Teodor Atanasiu - declarație politică cu subiectul Domnul Băsescu nu-și poate menține o declarație nici măcar 48 de ore, mergând din nou pe principiul că românii acceptă orice, oricând;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Domnul Băsescu nu-și poate menține o declarație nici măcar 48 de ore, mergând din nou pe principiul că românii acceptă orice, oricât"

Dacă imediat după adoptarea moțiuni de cenzură de către Parlamentul României, în 13 octombrie a.c., care a dus la căderea Guvernului Boc, Președintele Băsescu a chemat de urgență partidele parlamentare la consultări doar de dragul aparențelor și le-a spus foarte ferm acestora că nu acceptă sub nicio formă un guvern de tehnocrați: "Nu cred în valabilitatea unui guvern de tehnocrați. România nu mai este cu democrația la începutul anilor '90 când tehnicienii își asumau responsabilitatea pentru politicienii care stau în spate și o fac pe păpușarii cu indicații prețioase", peste numai două zile, el însuși desemnează în funcția de premier un tehnocrat.

Am înțeles faptul că mințind cinic și schimbându-vă senin hotărârile peste noapte, timp de cinci ani, acum, cu numai o lună și ceva înainte de alegerile prezidențiale, încă o minciună în plus, aproape că nu mai contează în ochii celor care încă vă mai acordă credit.

Dar, domnule președinte, a duce în derizoriu permanent orice declarație care vizează cele mai delicate probleme apărute la nivel instituțional, a întreține zi de zi în rândul tuturor instituțiilor statului o stare acută de conflict, a aduce în fața opiniei publice doar declarații controversate, pe care nici măcar dumneavoastră nu le mai susțineți de azi pe mâine este deja un balast care ne aruncă peste orice limită a democrației.

O majoritate de peste 60% a partidelor și formațiunilor parlamentare a venit în fața dumneavoastră cu o propunere comună în ceea ce privește viitorul prim-ministru al României. Este un demers care respectă întocmai litera Constituției:art.103 alin.(1) "Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament".

De unde ați scos dumneavoastră acel articol în care Constituția vă dă dreptul să utilizați bunul-plac în numirea unui premier? Constituția stipulează foarte clar care este prerogativa strictă a dumneavoastră. Nu avem în Parlament, în acest moment, un partid care să aibă o majoritate absolută. Deci, propunerea PD-L, un partid de aproape 35% acum după toate achizițiile de parlamentari licitate și încheiate cu sume importante de bani aruncate în joc în ultimele luni, nu avea ce căuta în toată această ecuație, neavând în niciun caz o majoritate absolută, iar restul formațiunilor parlamentare au făcut exact ceea ce spune articolul menționat mai sus: o propunere unanimă însoțită de un protocol scris în acest sens.

Dar dumneavoastră sunteți de cinci ani președintele acestei țări fără a fi respectat măcar o singură dată vreun articol sau măcar alineat al Constituției. Ați interpretat și aplicat prevederile Legii fundamentale numai după cum ați avut chef, întotdeauna în acest mandat al dumneavoastră. Acum sunt convins că în tot acest timp ați avut în vedere un amalgam de constituții inventate poate de sfătuitorii dumneavoastră prezidențiali, dar în niciun caz nu ați ținut vreodată cont de spiritul Constituției României.

Le-ați spus formațiunilor parlamentare care au venit cu propunerea comună de prim-ministru la dumneavoastră că nu acceptați sub nicio formă un tehnocrat pentru această funcție: "Ce tehnocrat serios ar accepta să se așeze în guvern pentru o lună și jumătate? După care să vină politicienii să le spună băieți acum e timpul să plecați, v-am folosit și venim noi"! Și le-ați subliniat chiar: "Niciun tehnocrat serios nu ar accepta așa ceva"!

Dar după nici 48 de ore, chiar dumneavoastră, în ce calitate nu știm, ați desemnat un tehnocrat pentru aceeași funcție de premier, fără să mai consultați pe nimeni în acest sens. Cu ce drept, domnule Băsescu, mințiți din nou toți românii?

Despre care Constituție vorbiți, domnule președinte Băsescu? Spuneți-le acum tuturor românilor că dumneavoastră trăiți, vorbiți și dictați slujitorilor dumneavoastră portocalii, într-o altă Românie. România pe care ați inventat-o în ultimii cinci ani și pe care vreți să o subjugați fără drept de apel. Dar nu nouă, celorlalți români! Chiar dacă în România noastră, a tuturor, mai sunt nostalgici ai comunismului trăit timp de 50 de ani și cărora ați reușit totuși să le inoculați ideea că un conducător iubit și unic este singura soluție, vă spun categoric că nu mai aveți nicio șansă să suprapuneți aceste două Românii. Nu puteți să învingeți democrația câștigată cu mari sacrificii în 1989, chiar dacă mai încălcați încă odată Constituția în mod flagrant, fără a fi pedepsit în vreun fel. Nimeni nu poate fi înșelat la infinit.

  Ionuț George Dumitrică - declarație politică cu titlul Domnul Boc, demagogia în persoană;

Domnul Ionuț George Dumitrică:

"Domnul Boc, demagogia în persoană"

Timp de 10 zile, domnul Boc a spart ecranele televizoarelor cu țipetele sale distorsionate că PNL, UDMR și PSD țin cu dinții de privilegii, că ascund sub moțiunea de cenzură inițiată de liberali și UDMR-iști și susținută și de psd-iști motivul real al acestui demers: menținerea pensiilor parlamentarilor.

Deci, domnul Boc și întregul său PD-L au strigat cu decibelii la maxim, pe toate drumurile aflate în lumina reflectoarelor, că ei au vrut să facă un bine României, să scape țara de "pensiile nesimțite", de liota de privilegiați, de "pensiile de lux" ale parlamentarilor!

Atunci când a fost vorba să treacă la fapte, realitatea demonstrează cât se poate de clar contrariul celor susținute de către acest premier, perfect duplicitar: domnul Boc, în bloc cu pd-l-iștii săi, la fel de demagogi ca și șeful însuși, și-au acuzat vehement adversarii politici, dar se contrazic flagrant în declarații, prin faptele întreprinse tot de dumnealor: când au avut ocazia să pună în aplicare un astfel de proiect, au procedat exact pe dos, și anume: au recurs la blocarea în Parlament a unei inițiative legislative în acest sens, care, culmea ironiei, era inițiată chiar de un membru PD-L!

Această inițiativă legislativă a unui parlamentar PD-L a fost respinsă și de Guvernul Boc și de ceilalți parlamentari PD-L, în Camera Deputaților, pentru ca premierul Boc și al său nou guvern, doi într-unul, să-și poată asuma în întregime meritele pentru reducerea pensiilor speciale.

Când s-a dezbătut moțiunea de cenzură în Parlament săptămâna trecută, premierul Boc a avut grijă să se întreacă pe el însuși la capitolul demagogie. A strigat cât a putut de tare de la microfonul Parlamentului: "Jos privilegiile!", "Jos pensiile parlamentarilor!". "PSD și PNL vor ca guvernul să cadă pentru ca legea pensiilor să nu se aplice."

Dar domnul Boc a uitat să menționeze că aceste cuvinte sunt valabile doar pentru transmisiunile media și nu au nicio legătură cu realitatea demersurilor sale anterioare și ale partidului pe care-l conduce. Și pot să vă demonstrez aici care este istoria reală a faptelor portocalii: acum două săptămâni, pensiile parlamentare, dar și alte pensii speciale puteau fi ușor eliminate. Pe ordinea de zi a Plenului Camerei Deputaților, la sesiunea de vot final, s-a aflat o inițiativă legislativă a deputatului PD-L de Cluj, domnul Mircia Giurgiu, care prevedea eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor, dar și ale militarilor și magistraților. Această inițiativă legislativă a fost înregistrată la Parlament pe 17 februarie 2009, Consiliul Legislativ i-a dat aviz negativ din cauza unor probleme ce țin de tehnica legislativă, dar acest aviz are doar caracter consultativ. Problemele puteau fi însă ușor corectate în comisiile parlamentare de specialitate. Pe 19 mai a.c., Guvernul condus de premierul Boc a trimis însă un aviz negativ inițiativei colegului său de partid, domnul deputat Giurgiu, și și-a argumentat respingerea proiectului, laconic, fără nicio bază solidă, prin următoarele: "Guvernul va efectua o analiză atentă a problemei ce formează obiectul de reglementare al acestei inițiative legislative și va elabora un proiect de act normativ care să reglementeze în mod unitar acest domeniu". Totuși, pd-l-iștii mai aveau o șansă, dacă într-adevăr doreau cu ardoare să scape cât mai repede țara de "pensiile nesimțite": indiferent dacă avizele guvernului sunt pozitive sau negative, inițiativele legislative își continuă procedurile în Parlament. Pe 24 iunie, proiectul deputatului PD-L Mircia Giurgiu a fost respins de Senat. În Camera Deputaților a ajuns la vot final în plin scandal politic, pe 29 septembrie, cu raport de respingere. Dar surpriză: PD-L a votat în favoarea respingerii raportului, cu alte cuvinte s-a opus eliminării pensiilor speciale, în timp ce PSD și PNL s-au opus respingerii acestuia!

Deci, despre ce tăiere a pensiilor de lux vorbim, domnule Boc? Să vă întreb cum stați cu percepția faptelor dumneavoastră și ale victimizatului guvern pe care l-ați condus utilizând numai minciuni proliferate la fiecare pas și demagogie ieftină în loc de măsuri reale, sustenabile sau legi bine făcute și, mai ales, dezbătute în mod serios și agreate de cei interesați.

Ca răspuns la acuzele dumneavostră fără temei real, partidele parlamentare împroșcate cu noroiul fariseismului bocian, caracteristic vorbelor în vânt pe care le-ați suflat de colo-colo fără sens timp de 10 luni, acestea au depus la Parlament o inițiativă legislativă prin care se elimină pensiile parlamentare speciale. Ținând cont că PNL, PSD, PC, UDMR și minoritățile naționale au o majoritate confortabilă în cele două Camere ale Parlamentului, inițiativa legislativă poate fi adoptată în următoarele săptămâni. Și asta ca să dormiți liniștit, domnule Boc!

  Ionuț George Dumitrică - declarație politică cu titlul Președintele multiplicat;

Domnul Ionuț George Dumitrică:

"Președintele multiplicat"

Avem un președinte cum nu am crezut vreodată că vom mai putea avea ghinionul să avem parte din nou, după 20 de ani de democrație.

Avem un președinte care, după cinci ani de mandat prezidențial, a uitat cu desăvârșire de unde a plecat și, care, cred că, în acest moment, nici măcar nu mai realizează unde a ajuns sau cel puțin își închipuie că toată România este oarbă.

Da, vorbesc de același președinte care îl acuza în 2004 cu vehemență maximă pe domnul Năstase, ce nu avea la vremea respectivă decât prima funcția executivă în stat, că a devenit un factotum, că are tendințe dictatoriale și că trebuie de urgență înlăturat din prima linie, ca nu cumva România să mai cadă în capcana unicului conducător. Domnul Năstase conducea atunci un partid și un guvern...

Președintele Băsescu a condus ministere, o primărie, cea mai mare din țară, un partid și, timp de cinci ani, o țară întreagă, din funcția supremă în stat, iar acum ar vrea să ne conducă pe noi toți, fără a mai avea careva dintre noi vreun drept să aibă opinii, să ia hotărâri.

Ce face acum domnul președinte Băsescu? Se străduiește din toate puterile să ne convingă că în România post-decembristă nu a mai rămas picior de politician care să fie în stare să mai ocupe vreo funcție de răspundere și care să mai aibă și dreptul de a decide ceva.

De aceea, domnul Băsescu a decis, după patru ani de confruntare cu un premier pe care nu a reușit să-l îngenuncheze la comandă, indiferent de presiunile exercitate, domnul Tăriceanu, să se multiplice de fiecare dată când are oportunitatea, pentru a nu mai avea surprize de nesupunere: în premier, prin trâmbița sa perfectă, domnul Boc; în miniștri, prin cei 11 PD-L-iști adulatori, rămași ilegal, dar girați de dumnealui, într-un guvern pe care vrea să-l perpetueze acum spre infinit; în Parlament, prin încălcarea Constituției în mod flagrant, de fiecare dată când vine vorba despre prerogativele acestuia, licitând înverșunat prin portocalii săi fideli orice vot care-l poate apropia de scopul său suprem.

Avem în momentul de față un președinte care vrea să ne facă să uităm cei 20 de ani de democrație, care vrea să arate lumii întregi că suntem absolut dependenți de fiecare mișcare a sa. Că este unicul care ne mai poate salva de răul înrădăcinat în clasa politică, de parcă el ar fi coborât de pe planeta Micului Prinț și n-ar proveni cu arme și bagaje din aceeași clasă politică, pe care o înfierează cu stoicism, la fiecare apariție media.

Trebuie doar să fim convinși că nu avem decât alternativa oferită cu generozitate de președintele Băsescu: dacă vrea domnul Băsescu avem premier. Dacă vrea domnul Băsescu avem guvern! Dacă vrea domnul Băsescu avem bani de pensii și salarii! Dacă îl supărăm, avem doar criză nesfârșită: economică, financiară, instituțională, socială etc.!

De ce face președintele Băsescu toate aceste manevre contorsionate, în esență doar pur electorale, dând senzația că este singurul în stare să ne scoată din toate problemele în care, să ne fie cu iertare, tot dumnealui a avut grijă să ne și arunce?

Simplu: ca să ne convingă că este singurul câștigător, singurul viitor prezidențiabil atotputernic, care va aduce României izbăvirea de toate relele posibile. Dar dumnealui, nu face decât să uite că acum 20 de ani am plecat exact din același punct și nu mai vrem să ne întoarcem.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu titlul Președintele Băsescu ne amenință cu pensiile și salariile;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Președintele Băsescu ne amenință cu pensiile și salariile"

Președintele Băsescu reușește din nou să supună cetățenii acestei țări la grele încercări, creându-le tuturor momente de coșmar, prin anunțurile controversate pe care le face de la o zi la alta!

Cu două, trei săptămâni în urmă, premierul încă în funcție pe atunci, domnul Boc, garantat de domnul Băsescu, ne liniștea pe toți românii că nu vom avea nicio problemă în ceea ce privește plata pensiilor și a salariilor până la sfârșitul acestui an, dar nici în 2010: "Salariile, pensiile și alocațiile sociale vor fi plătite până la sfârșitul anului fără niciun fel de probleme, ca să nu mai existe niciun dubiu că statul are vreo dificultate în plata acestor obligații", afirma domnul Boc la sfârșitul lunii septembrie!

Chiar domnul președinte Băsescu, în momentul spectaculos al anunțului intempestiv al candidaturii sale, la Sânnicolau Mare ne asigura sau poate doar interpreta vreun rol desuet, că statul român își va respecta obligațiile și "oricât de criză ar fi, pensiile se vor plăti la timp" pentru că "există resurse financiare în acest sens".

Având în vedere alegerea momentului lansării sale ca și candidat la un nou mandat la funcția supremă în stat - doar un act regizat în culisele cotroceniste, pentru a obține efecte maxime -, în mijlocul mulțimii, la Sânnicolau Mare, unde preponderența pensionarilor era vizibilă, probabil asigurările subliniate mai sus, în ceea ce privește resursele existente pentru plata pensiilor, erau absolut necesare în acel moment! Dar jocul acesta de-a apărutul și dispărutul resurselor financiare ale statului în ceea ce privește siguranța cetățenilor este de-a dreptul halucinant!

Înțeleg că membrii Guvernului Boc au mai vorbit de-a lungul celor 10 luni de guvernare SF că ei nu sunt nici Iosefini, nici Houdini, pentru a face autostrăzi sau alte investiții vizibile! Dar și premierul și președintele unei țări să-și permită să se joace cu baghetele instituționale de-a hocus-pocus, este deja de domeniul penibilului!

Nu suntem nici la circ, nici la demonstrații de scamatorii ieftine, domnule Băsescu!

Când aveți un scop electoral bine determinat, faceți și desfaceți declarații de dragul obținerii rezultatului așteptat! Dar sunteți încă președintele unei țări, al tuturor românilor, sau cel puțin așa ar trebui să fiți, și orice afirmații faceți trebuie să vi le asumați cu toată seriozitatea, chiar dacă le aruncați doar pe post de sperietoare pentru partidele parlamentare care nu vă fac jocul acum și nu vă ascultă în genunchi când vine vorba de acceptarea unei desemnări de premier pe care o faceți fără niciun drept și care este profund anticonstituțională!

Recurgeți din nou la diversiuni, invocând amenințări, că nu vor mai fi bani pentru pensii și salarii din cauza crizei politice pe care, cu iertare, dar chiar dumneavoastră ați provocat-o și pe care o întrețineți de cinci ani la foc continuu: "Putem fi în imposibilitatea de a plăti salariile și pensiile, în condițiile în care azi, la Curtea Constituțională, s-a amânat legea pe care Guvernul și-a asumat răspunderea și care viza realizarea de economii prin acordarea concediilor fără plată de zece zile la aparatul bugetar"!

De ce, domnule președinte, folosiți astfel de tertipuri pentru a aduce cetățenii în pragul disperării? Curtea Constituțională nu amână nimic pentru eternitate, nicio decizie de a sa nu rămâne nepronunțată în timp util și nici domnul Croitoru, invocat de dumneavoastră ca fiind cea mai bună soluție și desemnat, prin urmare, ca premier, nu cred că va reuși să facă să apară banii pe care-i invocați dumneavoastră și domnul Boc când existenți, când inexistenți și care, surpriză: sunt dispăruți din nou acum!

Să înțelegem că bugetul țării se umflă și se dezumflă numai în funcție de cine conduce Guvernul României?

  Marin Almăjanu - declarație politică: Șantajul prezidențial întărit de portavocea de la turism;

Domnul Marin Almăjanu:

"Șantajul prezidențial întărit de portavocea de la turism"

De parcă amenințările abracadabrante utilizate de domnul Băsescu drept sperietoare pentru Parlament nu erau suficiente pentru degringolada creată cu bună-știință de președintele jocurilor murdare, asistăm în ultimele zile la dublarea vocii sale, prin intermediul apărătoarei sale mai mult sau mai puțin oficiale, doamna Udrea, cazată ca oaspete de seamă la Ministerul Turismului, locație care i-a fost special dedicată de același președinte, în decembrie 2008!

Domnul Băsescu, în decurs de 3-4 zile, a aruncat pe piața media o ploaie de fumigene, care mai de care mai controversate!

Acesta a început imediat după căderea Guvernului Boc, prin a ne transmite nouă, parlamentarilor că, dacă nu vom vota propunerea dumnealui de premier, ne va pedepsi cu o altă propunere de prim-ministru, de data asta politică, adică portocalie! Apoi, pe măsură ce orele treceau săptămâna trecută, enervarea crescândă a domnului președinte l-a adus în situația de a nu-și mai putea controla afirmațiile de la o apariție tv la alta: ne-a amenințat în direct că vom fi nevoiți să votăm ce ne dictează dumnealui, căci altfel ne "trântește" pe 7 decembrie și ne trimite în anticipate, deși nu avea în acest sens niciun drept constituțional, și când i s-a dovedit că aceste afirmații sunt aberații contrazise imediat de proprii săi consilieri prezidențiali, ne-a spus senin că cele susținute anterior sunt de fapt doar erori de exprimare și a trecut rapid, fără să clipească, la următoarea amenințare: ni-l lasă moștenire pe domnul Boc până după alegeri, dacă nu ne cumințim!

Atâta debandadă în susțineri, în ceea ce-l privește pe cel mai mare jucător al țării, nu am mai întâlnit în ultimii cinci ani! Inconsecvența, da, este principala caracteristică a domnului Băsescu, ne-a demonstrat-o cu prisosință în fiecare zi din mandatul său de președinte! Dar a te contrazice singur, de zeci de ori, într-un moment crucial pentru mediul politic și economic, punând astfel toată țara în dificultate extremă, este deja mai mult decât ne-am putut imagina vreodată că vom fi siliți să acceptăm din partea președintelui țării!

Dar domnul Băsescu nu se dezminte nici măcar în ultima clipă: atunci când grenadele aruncate intempestiv peste gardul de la Cotroceni sunt gata să-i explodeze în mână, asistenta sa, extrem de pricepută în pansatul autorănilor prezidențiale, sare imediat în ajutor, reluând tenace amenințările inventatorului său: "Dacă asta este opțiunea majorității nou constituite în Parlament, să cadă un guvern care s-ar forma în urma nominalizării președintelui, atunci ajungem sigur la alegeri anticipate", ne anunță pe post de dublare a vocii prezidențiale, cu multă candoare, doamna Udrea!

Păstrarea cu orice preț a puterii a fost și rămâne dezideratul domnului Băsescu, și nu cred că trebuie să mai aduc argumente suplimentare în acest sens! Șantajul proliferat de acesta în ultimele zile la adresa tuturor este mai mult decât evident! Dar a crede că suprapunerea peste amenințările președintelui a amenințărilor doamnei Udrea mai poate avea vreun efect devastator, așa cum reușeau să obțină dumnealor prin 2005, când apelau în tandem la diversiuni cu bilețele roz, nu reprezintă acum decât ultima carte necâștigătoare pe care au mai putut miza! Fără speranță de izbândă, domnule președinte Băsescu! Românii nu se mai lasă păcăliți, nici măcar de abilitățile de comunicare ale insistentei asistente a dumneavoastră!

  Ioan Munteanu - declarație politică cu titlul Este o greșeală desemnarea ca prim-ministru a domnului Lucian Croitoru?;

Domnul Ioan Munteanu:

"Este o greșeală desemnarea ca prim-ministru a domnului Lucian Croitoru?"

Dacă ne referim strict la persoana și la activitatea domnului Lucian Croitoru, putem considera că nu este vorba de o greșeală.

Dar dacă privim această desemnare ca fiind decizia personală a președintelui Băsescu, atunci interpretarea faptelor capătă o altă abordare.

Președintele Traian Băsescu a săvârșit un abuz (din nou!) pentru că nu a ținut cont de propunerea partidelor politice cu o majoritate asigurată de 65% și care vizau o altă persoană pentru funcția de premier.

De ce nu a discutat președintele Băsescu cu cel nominalizat de către 65% dintre reprezentanții partidelor politice? Deoarece pentru președinte nu există Parlament, nici putere judecătorească, nici decizia altor formațiuni politice, nici voința cetățenilor. Nimic și nimeni; există doar Traian Băsescu și acoliții săi.

Președintele nu face decât să tragă de timp pentru ca cei aflați în funcție și conduși de către Emil Boc să gestioneze în favoarea sa alegerile prezidențiale.

Și de această dată sunt perfect de acord cu ziaristul C.T. Popescu care spunea, după desemnarea premierului de către Băsescu, că "În 22 noiembrie România va avea de ales între dictatură personală și democrație."

Începând de astăzi, 15 octombrie 2009, criza politică, dar și cea economică se adâncesc prin menținerea în funcție a Guvernului Boc 2. Rezultă în mod clar că cel nominalizat nu va putea trece de Parlament, iar fără o majoritate pentru candidatul la funcția de premier, desemnarea înseamnă iresponsabilitate politică. Noua majoritate parlamentară trebuie să-și continue parcursul stabilit de comun acord, pentru o democrație reală în România.

Concluzia care se impune este limpede: oricât va încerca președintele Băsescu să-i păcălească pe români, șansele de reușită scad pe zi ce trece.

Un lucru trebuie să-l înțeleagă foarte bine Traian Băsescu: atâta vreme cât există această nouă majoritate, formată din PSD+PNL+UDMR+PC+Minorități, partidul pe care îl conduce cu atâta sârguință nu se poate situa decât în opoziție, cu toate consecințele care decurg din această situație.

Iar răspunsul din titlul declarației este unul singur: da, această desemnare a fost una din numeroasele greșeli cu care domnul Președinte ne-a obișnuit.

  Manuela Mitrea - intervenție privind Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei"

În fiecare an, pe 17 octombrie este marcată Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei. Inițiativa aparține organizației nonguvernamentale "Ajutor pentru toți dezmoșteniții sorții - Lumea a Patra", cu sediul în Franța, fondată de preotul Joseph Wresinski.

Eradicarea sărăciei a constituit tema comună a mai multor conferințe ale Națiunilor Unite, și a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 și în iunie 2000. În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Națiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei - un imperativ etic, social, politic și economic al umanității".

Numărul persoanelor care suferă de foame a crescut în 2008 și va depăși un miliard în 2009, avertizează Olivier de Schutter, raportor special al ONU privind dreptul la alimentație.

Criza mondială alimentară a crescut dramatic prețul hranei de bază, forțând reducerea programelor ONU de ajutor pentru copiii din țările sărace.

Milioane de copii rămân fără hrană!

Prețurile din ce în ce mai mari la alimente amenință prosperitatea globală și progresele făcute de țările în curs de dezvoltare. Acest fapt a devenit o necesitate și o prioritate a dezvoltării, situație în care se regăsește și țara noastră.

Rata sărăciei din România a crescut după 2009 de la 5,7 procente la 7,4 procente, numărul populației sărace ajungând la 1,59 milioane persoane, dintre acestea 351.000 fiind copii până în 14 ani.

Am întâlnit astfel de oameni și în Colegiul nr.8 din Circumscripția nr.14 Constanța, oameni care sunt forțați să trăiască în sărăcie și care înfruntă adesea excluderea socială și discriminarea, fiind lipsiți de posibilitatea de a evolua. Sărăcia le fură acestor oameni demnitatea umană.

Și atunci, întreb: avem ce sărbători? Nu! Dar putem spera?

Stimați colegi, încotro ne îndreptăm? Nu credeți că este cazul să trecem peste orgolii, peste acest război care în loc să se termine, se întețește odată cu apropierea alegerilor prezidențiale, și să facem lucrurile așa cum se așteaptă și ne cer cei care ne-au dat votul lor?

  Victor Boiangiu - declarație politică despre Prețul puterii;

Domnul Victor Boiangiu:

"Prețul puterii"

Declar în fața dumneavoastră, cu deplină responsabilitate, că suntem cu toții martorii unui efort concertat de destabilizare și haos politic și social pus la cale de o alianță împotriva firii, ce ignoră în mod absolut binele public.

Vă întreb, stimați colegi, care este liantul acestei majorități politice atât de legitime? Este oare ideologia politică? Evident că nu, deoarece vorbim de 4 formațiuni politice așezate de la stânga la dreapta spectrului ideologic.

Este oare interesul comun și binele public? Evident că nu, deoarece criza politică în care ne aflăm, a fost, este și se vrea a fi menținută împotriva binelui public și pentru susținerea unor interese mici, individuale.

Atenție, doamnelor și domnilor colegi, ne aflăm astăzi, încă, în imposibilitatea de a accesa o nouă tranșă de împrumuturi externe, indispensabile pentru asigurarea pensiilor și salariilor de la bugetul de stat. Situația devine gravă datorită faptului că bugetul de stat al României pe anul 2010 nu se poate adopta fără un guvern în deplinătatea funcțiilor. Aproximativ la valoarea aceasta se ridică prețul pe care românii îl plătesc pentru aviditatea cu care unii lideri politici urmăresc să pună mâna pe putere.

Liantul, stimați colegi, este așadar puterea. De ce să ne ascundem adevăratele intenții? Noua majoritate parlamentară, cu posibila excepție a minorităților naționale, urmărește instaurarea unui haos politic care se vrea a fi pus pe seama președintelui actual al țării și contabilizat la alegerile ce în scurt timp vor urma. Permiteți-mi să vă spun, stimați colegi că efectul ar putea fi invers. Oare este atât de importantă această luptă politică, încât să sacrifici pentru un scop imediat binele public pe termen lung, chiar acum, înainte de o iarnă ce se anunță a nu fi prea blândă. Nu îmi este greu să înțeleg poziția dumneavoastră, dar dacă îmi permiteți să vă dau un sfat, cred că binele public ar trebui să primeze, indiferent de apartenența politică, indiferent de interesele unui grup restrâns de persoane.

De ce trebuie să sacrificați, de dragul orgoliului și avidității de putere a unor lideri politici, bunul mers al lucrurilor? De ce trebuie să recurgeți la orice mijloc pentru a atinge un scop imediat și mic, alimentat de interese individuale?

În scurt timp ne vom afla în fața unei noi provocări morale, vorbesc, evident, de învestirea cu legitimitatea publică a viitorului Guvern. În mâinile noastre va sta rezolvarea crizei politice, în mâinile noastre este puterea de a alege, drept, liber, drumul pe care dorim să mergem mai departe. Vă doresc să alegeți în deplinătatea responsabilității dumneavoastră, indiferent de opțiune, știind și simțind că depinde de fiecare dintre noi să alegem ce trebuie pentru România.

Ecuația este simplă: din votul favorabil pentru legitimitatea premierului desemnat, Lucian Croitoru, rezultă rezolvarea crizei politice, rezultă accesarea următoarelor tranșe de împrumut, rezultă tehnocrația guvernului. Rezultă binele public.

Din acordarea unui vot negativ, împotriva guvernului Croitoru, rezultă instabilitate politică, rezultă imposibilitatea votării bugetului pe anul 2010, rezultă imposibilitatea accesării împrumuturilor indispensabile pentru plata de pensii și salarii. În câteva cuvinte, rezultă sacrificarea binelui public.

Din experiență vă vorbesc, stimați colegi: temele politice pe care le comunicați nu vizează și nu sunt nici măcar tangente cu agenda publică.

Astfel, întreb și eu, fără a lungi prea mult retorica politică: Care este prețul puterii, și cine îl plătește?

Oricare ar fi prețul, stimați colegi, mă tem că este mult prea scump pentru românii care așteaptă de la noi responsabilitate și maturitate politică. Se pare că uitați că la mijloc se află mult mai mult decât un mandat prezidențial sau de premier. Se pare că miza acestui joc politic este chiar bunăstarea economică a țării. Și, cu părere de rău, stimați colegi, dacă nu vom avea o viziune coerentă asupra a ceea ce trebuie făcut în următoarea perioadă, nu cred că vor exista învingători sau învinși în acest joc, cu toții vom avea de pierdut.

  Răzvan Mustea-Șerban - declarație politică cu subiectul Statul are nevoie de bani - 3,5 milioane de euro;

Domnul Răzvan Șerban-Mustea:

"Statul are nevoie de bani - 3,5 miliarde de euro"

Statul are nevoie de bani! Urgent! Este vorba despre nici mai mult, nici mai puțin decât de aproximativ 3,5 miliarde de euro, necesari finanțării deficitului bugetar pe ultimele trei luni ale anului. Soluția a fost găsită atunci când au fost parafate acordurile cu Fondul Monetar Internațional și Uniunea Europeană, însă instabilitatea guvernamentală va amâna finanțarea externă, în favoarea finanțării de pe piața internă, cu influențe directe, nefavorabile pentru sectorul privat din România.

Reorientarea împrumuturilor statului pe piața internă va avea efecte directe puternice asupra lichidităților disponibile și mai ales asupra majorării puternice a dobânzilor pentru moneda națională, care oricum au revenit la valori de peste 10% în ultimele săptămâni.

Încăpățânarea și orgoliile politice ale unei majorități parlamentare vremelnice, care au condus la întârzierea stabilirii unui interlocutor la Palatul Victoria, vor determina foarte probabil ca FMI să amâne evaluarea de care depinde eliberarea celei de-a treia tranșe, programată pentru luna decembrie, și chiar a tranșei de 1 miliard de euro din parte UE. Din pricina aceleiași incertitudini politice, emisiunea de eurobonduri demarată de Ministerul de Finanțe, în valoare de 1 miliard de euro, a fost suspendată.

Există, astfel, toate condițiile ca pentru sfârșitul anului, bugetul deficitar să nu mai poată onora proiectele de investiții în derulare, și, mult mai grav, să apară întârzieri în plata integrală a salariilor și pensiilor asigurate din bani publici.

Altfel spus, stimați colegi, toate eforturile de macrostabilizare care s-au făcut în decursul anului 2009 privind susținerea cursului de schimb al monedei naționale și de finanțare a deficitului bugetar sunt acum puse în pericol. De ce? De cine? Răspunsurile se află în orgoliile politice ale noii majorități parlamentare, conduse de cei care au început campania electorală cu mai mult de 30 de zile înainte de momentul alegerilor și pentru care atenuarea efectelor crizei economice este ultimul lucru la care se gândesc.

Responsabilitate și bun-simț sunt sintagmele cele mai utilizate în ultimul timp în peisajul politic românesc. Personal, aș dori să văd aceste lucruri nu numai în transmisiile televizate, ci și transpuse în practica politică autohtonă.

  Toader Stroian - declarație politică avertisment Democrația în pericol!;

Domnul Toader Stroian:

"Democrația în pericol!"

Săptămâna care a trecut a reprezentat o adevărată premieră pentru democrația parlamentară din România, fiind pentru prima dată în istoria postdecembristă când guvernului rămas fără susținerea majorității parlamentare i-a fost retrasă încrederea acordată în urmă cu doar 9 luni. Acest exercițiu este, în esența sa, normal pentru orice democrație consolidată, așa cum și România dorește să aibă.

Anormalitatea moțiunii de cenzură a constat, însă, în faptul că unii dintre cei care au votat moțiunea de cenzură au făcut parte ei înșiși din guvernul împotriva căruia au votat. Altfel spus, o parte a parlamentarilor și-au dat lor înșiși și activității lor ministeriale un vot de blam.

Acest lucru ne spune foarte multe despre verticalitatea și moralitatea unora dintre colegii parlamentari, care au susținut moțiunea de cenzură.

Guvernului i-a fost retrasă încrederea și, potrivit prevederilor Constituției României și principiilor statului de drept, o majoritate parlamentară realmente transparentă, și nu constituită ad-hoc, trebuie să susțină un nou guvern.

Astăzi se împlinește o săptămână de când o monstruoasă coaliție parlamentară, netransparentă și necinstită în scopurile urmărite de aceasta, încearcă să convingă pe toată lumea că respectă normele constituționale, principiile morale și mai ales interesul cetățenilor români care i-a mandatat să le reprezinte interesele. O dragoste imposibilă, ar putea spune oricine, între partide politice care au lucrat întotdeauna numai în interesul lor propriu sau al liderilor lor.

Comportamentul noii majorități parlamentare, din care lipsesc cu desăvârșire dialogul și dorința de consens, nu ne face decât să înțelegem că singurul obiectiv al acesteia este de a intra în competiție cu instituția și persoana Președintelui României, cu numai câteva zile înainte de începerea oficială a campaniei electorale. În ciuda faptului că noua majoritate parlamentară a solicitat Președintelui României desemnarea unui prim-ministru independent, cu abilități economice demonstrate, în vederea scoaterii României din actuala situație de criză economică, atunci când propunerea a fost făcută, aceeași majoritate și-a schimbat opțiunile, demonstrând încă o dată că adevăratele interese erau cu totul altele.

Țara se află în dificultate, iar întârzierea învestiturii unui nou cabinet va produce și mai multe probleme de natură economică și socială. Cetățenii își pierd pe zi ce trece încrederea în democrația reprezentativă, iar acest lucru este unul dintre cele mai mari pericole pe care trebuie să le evităm.

  Stelică Iacob-Strugaru - declarație politică cu subiectul Criza amenință democrația;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Criza amenință democrația"

Nu este pentru prima dată în istoria României când o alianță nefirească între partidele politice conservatoare și cele liberale se constituie vremelnic într-o monstruoasă coaliție îndreptată împotriva șefului statului și împotriva reformelor statului românesc. Am mai avut parte de așa ceva în urmă cu un secol și jumătate, însă, spre deosebire de atunci, astăzi, orgoliile personale al șefilor acestor partide sunt mai presus de bunăstarea generală și interesul național.

Nu am văzut însă ca aceiași lideri ai coaliției parlamentare să fie la fel de fervenți în susținerea principalelor reforme ale statului sau în promovarea politicilor anticriză. Aceasta pentru că satisfacerea propriilor orgolii politice este mai importantă decât situația actuală a țării. Teatrul de proastă calitate pe care-l regizează social-democrații și liberalii nu are nimic în comun nici cu promovarea măsurilor privind justiția sau echitatea socială și nici cu liberalismul economic al Brătienilor, prin care se legitimează actualii liberali.

Din nefericire, efectele nefavorabile nu întârzie să se arate. Societatea românească, din pricina lipsei din ce în ce mai accentuate de resurse, se apropie de momentul unor convulsii sociale fără precedent, iar mediul de afaceri românesc se află acum singur și neajutorat sau nestimulat de statul român.

Pentru liderii politici ai monstruoasei coaliții propria campania electorală este mai presus decât situația economică și socială a țării, este mai presus decât acordurile internaționale ale României cu Fondul Monetar Internațional sau Uniunea Europeană.

Întârzierile în plata salariilor, a pensiilor, a alocațiilor, pierderea locurilor de muncă și lipsa unei perspective de relansare a economiei pentru cetățeanul român vor avea un efect mai periculos decât criza, și anume pierderea încrederii românilor în democrație.

Mă întreb și vă întreb, cum se vor putea prezenta cei doi președinți ai partidelor care au construit monstruoasa coaliție în fața alegătorilor și să le spună acestora nu numai că nu doresc să scape țara de efectele crizei, ci că de mai multe luni de zile ei lucrează pentru accentuarea ei și împotriva interesului național?

  Miron Ignat - intervenție privind Ziua pescarului minoritar;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua pescarului minoritar"

În perioada 16-18 octombrie 2009, a avut loc la Crișan, "Ziua pescarului minoritar", acțiune organizată de Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, în colaborare cu Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României.

Ziua închinată pescarului și activităților de pescuit a fost sărbătorită și în anii precedenți. Cele două zile dedicate pescarului simplu din Deltă au fost marcate prin concursuri de pescuit și întreceri de bărci, unde s-au înscris pescari de toate vârstele, dornici să-și arate măiestria la prins pește și forța fizică la vâslit.

De asemenea, s-a organizat și un seminar privind situația pescuitului și condiția pescarului în Delta Dunării și în zona limitrofă Deltei. În cadrul acestui seminar s-au discutat problemele actuale ale pescuitului, ale braconajului, folosirea curentului electric și a plaselor monofilament în pescuit, dar și condițiile în care se pot accesa fonduri prin proiecte destinate pescuitului.

Pentru oamenii din Deltă, pescuitul reprezintă ocupația de bază, fiind o sursă economică importantă. Cea mai mare parte a locuitorilor din Deltă se ocupă cu pescuitul, peștele fiind singura sursă de hrană, de întreținere și de venit.

În ultima perioadă, situația pescuitului s-a înrăutățit, mare parte din populație a rămas fără ocupație și fără posibilitatea de a-și asigura traiul de zi cu zi. Mare parte din zona Deltei Dunării a fost delimitată de concesionari, iar pescarii au fost puși în imposibilitatea de a-și mai practica activitatea. Acest lucru a determinat reducerea locurilor de muncă, creșterea nivelului de braconaj, reducerea finanțării pentru sectorul acvaculturii. Trebuie avut în vedere că pescarii din Delta Dunării cunosc această îndeletnicire de sute de ani și o transmit din generație în generație.

La finalul concursului a urmat un spectacol artistic oferit de ansamblurile folclorice din zona Deltei, în repertoriul cărora au intrat cântecele tradiționale rusești.

  Ioan Oltean - despre Problema europeană a refugiaților;

Domnul Ioan Oltean:

"Problema europeană a refugiaților"

O continuare a politicii prin alte mijloace este, după cum se știe, războiul. Acest fenomen total, care se supune unor politici și scopuri bine definite în rândul statelor, dar totodată complexe, și care sunt de cele mai multe ori neînțelese de popoarele animate în aceste conflicte armate. În fapt, războiul nu este doar o luptă armată, ci este o angajare complexă într-o confruntare complexă, al cărui ultim aspect este o confruntare armată. Mai mult, războiul nu este o continuare a politicii, ci este instrumentul politicii, este politica însăși. Războiul este o confruntare cu grave implicații pe plan social. Nu puține sunt motivele pentru care popoarele refuză să considere că războiul este o soluție pentru restabilirea echilibrului, fie acesta social, politic, economic etc. Unul dintre motivele pentru care cetățenii consideră războiul ca fiind un fenomen negativ, chiar dacă ar fi vorba de un război de eliberare, este și problema refugiaților, o temă cu un impact social și politic la nivelul tuturor țărilor care se confruntă cu un aflux al refugiaților.

Este o problematică care nu a rămas fără ecou în rândul instituțiilor Uniunii Europene, care trebuie să adopte o legislație care să protejeze interesele tuturor actorilor implicați, atât interesele refugiaților cărora, în lipsa unei vize, cel mai adesea refuzată, nu le rămâne decât soluția unei intrări ilegale pe teritoriul unui stat, cât și problema respectivului stat. Și acesta deoarece, în plus față de implicațiile politice, acest fenomen de "tranzit ilegal" are implicații majore și în plan social. Pentru început, este o dramă umană a clandestinilor, care sunt supuși la diverse condiții nefaste. Ne amintim de recenta dramă a zecilor de persoane clandestine din Eritreea, în largul insulei Lampedusa, în drumul spre o țară care să le îngăduie "prezența". Mor de foame, îndură boli și frig, se uită neputincioși cum nemiloasa moarte le decimează vecinii, copiii și trăiesc alte și alte condiții nefaste, în schimbul unei singure dorințe: aceea de a trăi liniștiți la casele lor. Mai mult, conflictele se revarsă ca un bumerang și la nivel de state care urmează să-i primească pe acești refugiați, state lovite de o realitate politică: criza economică, creșterea șomajului, conflicte etnice și alte probleme sociale de neintegrare a acestora pe piața locală. De aici, lipsa solidarității statelor în raport cu problema refugiaților.

Comisariatul pentru refugiați al Națiunilor Unite a estimat la 747.000 numărul refugiaților care necesită reinstalare. În prezent, doar 10 țări, printre care și România, participă la Programul Înaltului Comisariat ONU de repartiție și de reinstalare a refugiaților provenind din țări terțe, fără să existe un plan de coordonare în mod real. Țara noastră trebuie să susțină dezvoltarea unui Sistem european comun de azil, care să beneficieze de un statut și de o procedură comune în privința responsabilităților în domeniul gestionării refugiaților cu țările terțe și cu țările de primă primire, precum și nevoia unei cooperări mai eficiente, pentru întărirea capacităților de protecție în țările care primesc un procent de refugiați.

O propunere importantă a venit din partea Comisiei Europeane, care a propus, prin Programul AENEAS, identificarea grupurilor de refugiați, soluții viabile pentru refugiați, cât și programe de protecție regionale destinate regiunilor cele mai afectate de fluxurile migratoare.

În concluzie, ca stat membru UE, trebuie să sprijinim orice inițiativă venită în ajutorul unor categorii defavorizate, atât la nivelul țărilor terțe, cât și la nivelul țării noastre, ca țară gazdă.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică: Vulturii au început să tacă;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Vulturii au început să tacă"

Acum, în preajma alegerilor prezidențiale, cei care cereau decalarea alegerilor parlamentare de alegerile prezidențiale afirmă detașați că s-a pierdut un an. Anul 2009, pe lângă problemele de fond legate de căderea economică la nivel mondial, a fost un an al așteptării, un an al clarificărilor politice, pentru că în mentalitatea politică colectivă președintele este cel care dă tonul, este cel care stabilește formula guvernamentală. Mai este puțin timp pentru ca lucrurile să fie clarificare la nivelul persoanei câștigătoare, dar consider că în plan politic, și mai ales în plan economic, sunt încă foarte multe de clarificat.

În prezent ne aflăm în etapa încrâncenărilor, încrâncenări care nu ne duc departe, pentru că abordările și discuțiile publice se manifestă asupra clarificărilor care trebuie aduse Constituției pentru soluționarea crizei guvernamentale, iar fiecare actor politic, dintre cei importanți, are ceva de spus în contradictoriu, lăsând problemele României departe de noi, probabil din cauza lipsei unor soluții sau a timpului insuficient pentru găsirea unor astfel de soluții. Am impresia că vulturii au început să tacă, iar papagalii știuți și neștiuți încep să flecărească, pentru că flecăreala este cea care se percepe la nivelul mesajelor transmise de la nivelul unor lideri, în grandomania lor.

Ce ar spune vulturii? În primul rând faptul că există acorduri ce trebuie onorate cu Uniunea Europeană, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, există Planul Național de Dezvoltare, există Planul de Convergență cu Zona Euro, există dorințele exprimate de investitorii care pot să conducă la relansarea economică a României prin menținerea cotei unice și a t.v.a.-ului, prin stabilitate fiscală, prin eficientizarea colectării taxelor, prin reducerea evaziunii fiscale și printr-o strategie fiscală coerentă. Când se vor petrece aceste lucruri?

În momentul în care datoria publică face un salt în ultimul an de 30 miliarde lei, ajungând la aproape 30% din p.i.b., când administrația publică este destructurată, prin politizarea excesivă și prin zguduirea periodică, la intervale care își micșorează perioada unui ciclu de funcționare la șase luni, România, conform specialiștilor care acționează în lumea bancară, are nevoie de un model de creștere diferit sau cel puțin îmbunătățit. Agricultura, energia, turismul și infrastructura ar putea acționa ca un catalizator pentru dezvoltare, dacă sunt sprijinite de politicile publice. De ce am mai avea nevoie? Pe lângă un plan coerent și profesionist, în care să se țină seama de vulnerabilitățile sistemului, este nevoie - pentru menținerea stabilității la nivel macroscopic - și de menținerea finanțărilor care pot să vină de la FMI și de la Uniunea Europeană.

Pentru foarte mulți, drumul posibil de urmat, în lipsa unei viziuni asupra transformării României, se desfășoară între două prăpăstii: prăpastia certurilor și neînțelegerilor și prăpastia drumurilor paralele, în care fiecare, independent de celălalt, își formulează un drum, generând drumuri consumatoare de energie, fără a avea convergența unui drum al soluțiilor eficiente.

De ce spun aceste lucruri astăzi? Pentru că am trăit o asemenea experiență la nivelul administrației municipiului Cluj-Napoca, în care disperarea, lipsa de comunicare și neînțelegerea minimă între părți au determinat o confruntare în care principalii actori nu au câștigat în bătălia directă, câștigătorul venind din partea unui partid politic care în legislatura precedentă, după un scor de 1% pentru candidatul de primar și o nereprezentare în consiliul local, a reușit performanța de a câștiga, surprinzător, poziția de primar al municipiului și a generat apoi o schimbare importantă la nivelul scenei politice românești. Timpul a trecut și astăzi tot mai mulți afirmă că nu a fost schimbarea de care am avut nevoie. Dar aceasta este o altă problemă care poate genera o altă discuție.

Ce este astăzi important? Este important, așa cum afirmam într-o discuție publică în luna mai 2009, să punem în dezbatere publică problemele de fond ale României, pentru a arăta că suntem puternici în a ne face datoria. Altfel, nimicurile, batjocura, lingușirile, ura, dorința de putere în interes personal ne pot doborî, iar noi nu vom putea vorbi, acum sau peste încă un ciclu electoral, de un învingător adevărat pentru România. Bătălia și lipsa de comunicare între părțile importante pot să genereze, așa cum au mai generat, un alt învingător.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică cu titlul Mingea e în terenul opoziției;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Mingea e în terenul opoziției"

Opoziția a reușit o victorie măruntă și fără însemnătate politică săptămâna trecută. A doborât un Guvern ale cărui scopuri declarate erau stabilitatea politică a României până după alegeri, respectarea angajamentelor externe față de FMI și UE, prin adoptarea Legii pensiilor și propunerea unui proiect de buget pentru anul viitor, dar și o serie de măsuri care să combată efectele crizei economice. Ce a obținut opoziția? Ceea ce și-a dorit întotdeauna: o stare de haos generalizat pe care, eventual, să o pună în cârca lui Traian Băsescu, în speranța că electoratul iubește mai mult Parlamentul decât pe președintele țării.

Ni s-a spus, pe tonuri variind de la sentențios la solemn, că dumnealor au propus ceva în locul Guvernului Boc. E adevărat, au propus ca premier un om respectabil, cu o imagine bună și, probabil, competent în administrația locală. Nu știu dacă asta îl face un bun premier. Dar știu că Lucian Croitoru este, la rându-i, respectabil, onest și mai este și un bun finanțist. De altfel, observ că Lucian Croitoru corespunde portretului robot realizat de opoziție pentru funcția de prim-ministru. Singurul lucru care nu corespunde este probabil numele.

Fiind membru în Comisia pentru buget-finanțe, am participat la audierile din urmă cu două săptămâni și am văzut cum domnul Lucian Croitoru a dovedit o viziune coerentă și sustenabilă pentru economia României din următorii doi-trei ani și a făcut asta fără excese de limbaj sau comportament de primadonă. Atunci însă, o voință politică pernicioasă și rău-voitoare a făcut ca domnul Bogdan Olteanu, cunoscut mai mult ca negociator decât ca finanțist, să ocupe postul de viceguvernator al BNR, în locul domnului Croitoru. Asta înseamnă că nu avem de-a face cu o opoziție bine intenționată, ci doar cu o uniune de partide împotriva firii, dar în favoarea intereselor de grup, care urmărește controlul politic total asupra instituțiilor cheie ale statului: BNR, Parlament, Guvern și ținta supremă, Președinția.

Partea a doua a problemei ține strict de formula guvernamentală pe care opoziția ar putea să o susțină. Eu nu am auzit până acum decât de numele lui Klaus Johannis, nu și de numele eventualilor miniștri, tehnocrați sau politicieni, pe care acesta i-ar avea în Guvern. A propune o variantă de prim-ministru, fără a nominaliza în vreun fel eventualii miniștri care să facă parte din acel Guvern, nu înseamnă responsabilitate politică. Asta aduce mai mult a diletantism și a lucru făcut pe genunchi.

Lucian Croitoru, în acest moment, încearcă ceea ce nimeni din partea opoziției nu cred că ar putea să facă: un dialog, lăsând la o parte orgoliile personale. Trecând peste vanitatea diverșilor lideri politici care îi cereau domnului Croitoru să se prezinte pe la partidele lor, eventual să stea un pic prin anticamere și apoi să îl refuze într-o manieră ireverențioasă, nu pot să nu observ că acești oameni au devenit orbi la ceea ce se întâmplă în țara asta și beți doar de ideea unei supremații politice pe care, din fericire, nu o vor avea niciodată. Uman, aș putea să-i înțeleg. Până la urmă, își joacă viitorul politic. Rațional însă, așa cum se descriu ei, nu văd decât niște oameni care îndreaptă România către faliment.

Las la o parte orice retorică politicianistă. Mă interesează mai puțin. Le adresez însă un mesaj: în loc să plecați săptămâna viitoare în campanie electorală, mai bine ați veni aici, la Parlament, și ați discuta și Legea unitară a pensiilor, dar și un eventual buget. Stabilitatea economică a acestei țări nu e un lucru cu care să ne jucăm. Vă cer ceea ce dumneavoastră i-ați refuzat Guvernului Boc: să vă asumați răspunderea a ceea ce se va întâmpla în perioada următoare.

  Nicolae Bud - declarație politică intitulată Reflecții privind ieșirea din criză;

Domnul Nicolae Bud:

"Reflecții privind ieșirea din criză"

Deseori, în dezbateri publice, își face loc o vorbă năstrușnică. Și anume, că săracii - care nu sunt în pericol să devină șomeri, pentru că n-au slujbe pe care să le piardă, ori să-și restrângă cheltuielile de consum, pentru că nici n-au salarii care să le fie amputate și nici n-au fost răsfățați de către bănci cu credite - n-ar fi afectați de criză. Amară iluzie.

Să judecăm. Am avut parte în România, între 2000 și 2008, de nouă ani de creștere economică peste media europeană și de dezinflație. Timp în care polul sărăciei s-a restrâns semnificativ. Mai vechiul criteriu, nominalizat de Banca Mondială, potrivit căruia sărăcia începe de la doi dolari în jos pe zi pentru consumul unei persoane, o mai fi valabil pe undeva, prin lume, dar nu mai e valabil în România. Sub protecția unui p.i.b. din ce în ce mai mare, a creșterii productivității muncii și a dezinflației, numărul săracilor a scăzut considerabil în fiecare an. Acum însă, în vreme de criză, vedem cum procesul restrângerii sărăciei suferă un șoc. Zona sărăciei nu se mai restrânge, ci își reia extinderea.

P.i.b.-ul încă tinde către creșteri negative, importurile și exporturile se joacă iar cu nervii noștri, productivitatea e scăzută. Toate fac să crească zona sărăciei. Dar întâi și întâi sărăcia e lovită de restrângerea investițiilor. Dintotdeauna investițiile în scădere au lovit zonele de sărăcie. Istoria, mai cu seamă istoria românilor, ne-a învățat că atunci când investitorii se împuținează populația săracă intră în panică. Faptul că în '90 mulțimile scandau "Nu ne vindem țara!" n-a fost decât un accident al istoriei. Bazat pe o nefericită dezinformare. Oamenii așteaptă investitori de pretutindeni. Să vină, să investească, să-i scoată din necazuri.

Fără investiții și fără exporturi, nivelul creșterii economice nu are cum să crească. Sigur, nimeni nu așteaptă ca această creștere să cadă din cer. Timpul așteptării a expirat. Dar când va fi relansată economia? Numeroși economiști cred că abia prin 2011. Ei susțin că și în 2010 vom avea cădere economică. Dacă ne vom uita hipnotizați la acest drob de sare, văicărindu-ne că o să ne cadă în cap, s-ar putea ca acest lucru chiar să se întâmple.

Dacă vor fi ridicate mâinile în așteptarea unor soluții pe care să le aducă timpul, n-ar fi exclus să ne trezim cu drobul de sare în cap. Dacă, în schimb, va fi ținut taurul de coarne, criza economică va fi depășită. Fără îndoială că timpul, dacă nu e ajutat cu măsuri optime, nu rezolvă nimic de unul singur.

Problema este că noi, în România, nu am dobândit încă respectul cuvenit față de legitățile economice. Pentru asta am plătit mereu cu vârf și îndesat. Plătim și acum.

În istorie, ori de câte ori au fost sfidate legitățile economice a ieșit rău. Atât pentru țările mici, cât și pentru cele mari. În ceea ce ne privește, avem destule exemple, fie din vremea planificării centralizate, fie din timpul parcurs din decembrie '89 până astăzi; exemple de încărcare a notei de plată a societății pentru nesocotirea legităților economice.

Nimeni nu poate să desfidă nici legile naturii, nici pe cele ale economiei fără ca, apoi, să poarte povara unei astfel de nesăbuințe. Sigur, s-ar putea decreta că... de mâine nu mai acționează legea cererii și ofertei... Sau legea gravitației... Multe ar putea să fie decretate, dar viața își urmează cursul. A ignora legile naturii, ale societății, ale economiei - înseamnă autocondamnare! Ce edict ar putea să desființeze producția de mărfuri? Sau banii, ca mijloc de schimb? Viața ar ieși din matca normalității.

E criză și, pretutindeni în lume, statul joacă un rol sporit în economie. Ne bazăm și noi pe stat. Dar să nu uităm că numai legitățile pieței pot să garanteze o desfășurare normală a vieții economice. Să asigure reglajul vieții economice în țară, în raport cu dinamica factorilor interni și externi. Începând, desigur, de la cunoașterea realității, la timp și pe baze științifice. Pe această temelie se clădesc raporturi corecte între cerințele și posibilitățile economiei naționale, pe de o parte, și nevoile de consum productiv și neproductiv, pe de altă parte; între dotarea tehnică, forța de muncă, resursele materiale, mobilitatea, capacitatea de acțiune și rezultatele utile; între cifrele de afaceri și cheltuielile pentru obținerea lor; între baza de materii prime, de energie și producția de mijloace de producție, de bunuri de consum și de servicii; între import și export; între cantitatea și calitatea produselor. Întotdeauna, în stare de normalitate, echilibrul economic se realizează între cerințele raționale și posibilitățile reale, însumând cu deosebire resursele materiale, financiare și umane. Concordanța se poate împlini pe trei planuri: 1. structural; 2. cantitativ; 3. calitativ. Iar supremă este legea eficienței: pentru o unitate de venit să se cheltuiască o cantitate tot mai mică de resurse. Și, desigur, legea competitivității: calitate, productivitate, consumuri reduse de resurse materiale și energetice, cheltuieli restrânse de producție. Iată redutele. Nu ne va fi deloc ușor să le cucerim.

Pe aceste planuri se manifestă cu deosebire marile noastre deficite. Din acest motiv, mai ales, societatea românească, în aceste vremuri de criză, repetă, în sens larg, soarta multora dintre companiile economice. Acele companii care și-au rezolvat problemele curente, își plătesc datoriile actuale, dar bilanțurile lor contabile gem de datorii vechi, neonorate și greu de onorat, la care s-au adăugat dobânzi împovărătoare. La fel se petrec lucrurile cu întreaga economie. Sunt rezolvate mai multe probleme curente, dar n-am scăpat de acumulările succesive: cedarea rațiunii în fața emoțiilor, încercări de "gradualizare", amânarea restructurării.

Speranța că economia se va însănătoși în 2010 nu este nicidecum neîntemeiată. Trenul a pornit, dar are încă prea multe întârzieri. La nivel de companii, nici de pierderi n-am scăpat, nici consolidarea financiară a întreprinderilor viabile n-a devenit o preocupare constantă. Mai ales nu au fost găsite soluții pentru a fi depășită starea financiară fragilă din acele întreprinderi risipitoare de resurse. Sunt neîmpliniri ce vor fi reportate în anul viitor. Și, după cum vom vedea, ne vor da dureri de cap și în anii următori.

Unor întreprinderi - evident, mirese urâte - încă li se caută pețitori. Cum însă întreprinzătorii industriali nu se înghesuie, mă tem că vor ajunge și ele pe mâna amatorilor de terenuri și de hale pe care să le transforme în centre de afaceri. Se teme statul să le preia datoriile și să le vândă pe 1 leu unor gospodari deciși să facă treabă?

Statul mai are însă câteva obligații în economie, unele complicate, pe care nu le poate vinde. Și nu va scăpa de ele niciodată. Între care se numără organizarea pieței. Iar în materia respectivă, doldora de restanțe, lucrurile nici n-au cum să fie puse în ordine până când nu va fi înghițit, cu lingura, un medicament ce li se pare, celor mai mulți, teribil de amar: concurența. Dar o altă modalitate în stare să aducă piața în matca normalității nu există. Concret: numai concurența poate să pună pe rol costuri recunoscute de piață, productivitate și eficiență optime, produse competitive, cifre de afaceri bune și profit îndestulător. Altă cale de ieșire din labirint nu există. Abia după acest pas ar putea urma timpul doi, cel aducător de bunăstare. Deocamdată, însă, salariul continuă să fie neîndestulător, chiar dacă media lunară a depășit 300 de euro, populația are încă dificultăți în a-și cumpăra bunuri de folosință îndelungată, iar serviciile organizate sunt rar accesate. Și va fi în continuare așa, chiar dacă p.i.b.-ul va reuși să-și recupereze câte ceva din pierderea suferită.

Logica economică ne conduce spre o judecată simplă: atâta timp cât nu vor fi reînnoite structurile economice, organizarea muncii și sistemul intereselor, a stărui în forțarea motoarelor creșterii, în speranța că vom avea mai mult p.i.b., ar însemna să ne afundăm și mai rău în ineficiență.

  Lucian Riviș-Tipei - declarație politică având tema Parteneriatul Opoziției;

Domnul Lucian Riviș-Tipei:

"Parteneriatul Opoziției"

Așteptările românilor cu privire la parlamentari sunt firești și comune, pentru că toți își doresc o țară în care lucrurile să meargă bine și funcționarea instituțiilor să nu fie blocată de o clasă politică avidă de putere și dorința de a-și păstra privilegiile dobândite în ultimii 20 de ani.

Partidele neaflate acum la guvernare se confruntă cu probleme mari.

De exemplu: PNL-ul, rămas în afara reflectoarelor după schimbarea Guvernului Tăriceanu, a fiert în suc propriu până acum, când pare orientat exclusiv spre scandal, în contextul găsirii unui nou premier și al formării altui guvern.

PSD-ul, care s-a visat întotdeauna la guvernare și la "ciolan", se victimizează enervant după ce liderii săi au ales să rupă coaliția și să iasă de la guvernare. Nu au demnitatea să recunoască faptul că s-au retras atunci când au observat că situația în țară devine din ce în ce mai grea. În loc să facă ceva util, ei au ales să se retragă. Alt element decisiv al retragerii lipsite de fairplay a fost reprezentat de faptul că centrul de greutate s-a mutat pe umerii președintelui partidului, care era și președinte al Senatului, funcții dificil de acoperit în contextul în care era implicat și în campania electorală în urma căreia speră să ajungă la șefia țării.

Uimitor este că deși România are un premier desemnat legal, opoziția negociează intens cu Klaus Johannis, partidele jucându-se cu acest om ca și cu păpușile, făcându-l chiar să creadă că va ajunge premier. Mai mult, liderii acestora îl sfătuiesc să își aleagă deja 15 miniștri, în vederea formării Guvernului.

Ieri s-au aliat împotriva singurului partid care s-a luptat cu criza economică, politică și cu problemele sociale, iar astăzi cuplul Antonescu - Geoană se acuză reciproc de manipularea primarului Sibiului în vederea câștigării de capital electoral.

Liderul PNL, partid care se bate cu pumnii în piept că își va susține până la capăt candidatul la șefia Guvernului, nici măcar nu și-a făcut timp pentru a se întâlni la Senat, în cursul zilei de duminică, cu ceilalți lideri, în vederea stabilirii de noi strategii pentru a pune mâna pe putere. De aici rezultă că singurul lucru care contează pentru cei din opoziție este câștigarea de voturi în vederea câștigării alegerilor.

Îmi este greu astfel să înțeleg de ce opoziția preferă să țină discursuri de condamnare a guvernului și a Partidului Democrat Liberal. Este incorect să condamni un partid care a făcut ceva, atunci când partidul din care faci parte nu a făcut nimic.

  Petru Călian - declarație politică având titlul Lucian Croitoru, premierul economist;

Domnul Petru Călian:

"Lucian Croitoru, premierul economist"

În calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci îmi arăt îngrijorarea față de instabilitatea guvernamentală creată de politicieni lipsiți de profesionalism. Bugetul de stat pe 2010 este în pericol. Trebuie să avem un premier care să fie de acord cu proiectul de buget și să avem un guvern care să-și asume responsabilitatea, iar proiectul să ajungă în timp util la Parlament. Existența unui Guvern care să poată negocia cu FMI este esențială. Este posibil ca, printr-o mișcare greșită, să nu primim banii de la FMI. Și atunci, luna decembrie va fi cruntă. Riscul e prea mare.

Misiunea FMI de urmărire a aplicării tratatului și-a amânat vizita la București până la momentul instalării unui nou guvern. Dar oare când va apărea acest nou Guvern, dacă scena politică se dezbină pe zi ce trece? Consultările privind noul premier cu partidele politice au dus la o și mai mare tergiversare a problemei. Refuzul la dialog a unor formațiuni denotă lipsa de implicare și profesionalism. Divergențele apărute la numirea domnului Croitoru au un substrat politic nedigerat de cei ale căror mofturi nu au fost îndeplinite.

Criza a fost perpetuată de retragerea PSD de la guvernare și de moțiunea de cenzură a PNL împotriva Guvernului. PSD a așteptat cu nerăbdare o "mutare" a domnului Boc, precum cea a demiterii domnului Nica, pentru a găsi scuza perfectă de a ieși de la guvernare. Nu era de ajuns că trecem printr-o criză economică, ea trebuia dublată și cu una politică. PSD și PNL trebuie să-și asume responsabilitatea pentru actuala criză guvernamentală.

Le place prea mult a se da în spectacol, astfel, au ieșit cu o nouă găselniță: nu le place noul premier! Că nu e Johannis. Un alt moft de-a lor. Înainte desemnării, au sugerat președintelui un premier din breasla tehnocraților, independent etc. Iar când președintele l-a ales pe Croitoru, care se încadra în portretul cerut de PSD și PNL, aceste partide tot nemulțumite s-au arătat. Pentru că nu era Johannis. Ceea ce căutau ei de fapt nu era o persoană independentă, nominalizarea lor făcea referire strict la primarul Sibiului. Lucian Croitoru corespunde dezideratelor partidelor. Încăpățânarea de care dau dovadă semnatarii moțiunii este greu de înțeles. Nu vor soluție de compromis. Vor cu tot dinadinsul ca puterea să fie în mâinile lor. Nu îi interesează situația reală a românilor, țelul lor este de a conduce. Un scop pervers și murdar pentru o Românie împovărată. Suprapunerea crizei economice cu o criză politică denotă incapacitatea unor partide politice de a-și asuma răspunderea pentru o guvernare stabilă. Cuvântul care poate caracteriza cel mai bine alianța împotriva Guvernului Boc este iresponsabilitate. Funcționalitatea guvernului a fost blocată datorită unei încăpățânări copilărești.

La începutul acestei luni, printr-un vot politic, Lucian Croitoru era respins pentru funcția de viceguvernator al BNR. A fost susținut de PD-L, dar nu a fost suficient. Studiile din economie ale lui Croitoru nu puteau "concura" cu pregătirea juridică a lui Olteanu. O altă mișcare lipsită de profesionalism a votanților pro Olteanu.

Lucian Croitoru este un finanțist care are legături puternice în plan internațional, la FMI, cu băncile internaționale. Dar toate competențele nu înlocuiesc o susținere politică. PD-L se arată hotărât în susținerea unui cabinet condus de domnul Croitoru. Nu există niciun motiv solid pentru a nu fi acceptat. Doar cei care se împotrivesc revenirii la normalitate refuză recunoașterea unui premier desemnat.

Îmi pun toată speranța în priceperea domnului Croitoru de a continua reformele făcute, astfel încât, comisia trimisă de FMI să constate eforturile depuse de Guvernul Boc pentru îndeplinirea angajamentelor luate, iar în cele din urmă țara noastră să primească tranșele în decembrie. Trebuie să fim conștienți de îndeplinirea acestui deziderat și de urgența actului în sine. În caz contrar, riscăm să nu mai acoperim salariile și pensiile.

În logica demersurilor, Lucian Croitoru va fi puntea între țară și FMI. Cu experiența pe care a dobândit-o reprezentând timp de 4 ani România la FMI, este soluția cea mai adecvată pentru situația actuală. Consider că validarea lui de către Parlament nu trebuie să se facă prin circ și spectacol, adică în atmosfera pe care o trăim de câteva săptămâni.

PD-L își arată flexibilitatea și deschiderea spre un cabinet condus de domnul Croitoru. Aștept din partea noului premier desemnat implicare și mult profesionalism în lupta pentru stabilizarea situației economice și politice. Am speranța că, lăsând la o parte substratul politic, membrii Parlamentului vor acționa responsabil la continuarea demersurilor privind scoaterea României din criză.

  Ioan Holdiș - declarație politică intitulată Partea bună a situației actuale;

Domnul Ioan Holdiș:

"Partea bună a situației actuale"

Cum deschidem televizorul, un ziar, internetul nu auzim și vedem decât știri sumbre legat de țară, de situația economică, de criza politică, multiplele crize sociale și tot așa...

Este adevărat, sunt părți rele datorită vremurilor în care trăim, datorită climatului ecomico-financiar global, mondial, dar, cu toate acestea, în opinia mea nu este totul pierdut, sunt și părți bune pe care aș dori să vi le comunic.

De la începutul anului 2009, când am început să simțim criza economică în țara noastră, după cum este și normal de altfel, ne confruntăm cu o rată a șomajului mai mare decât anul trecut, dar haideți să nu facem o tragedie din asta. De câte ori ați auzit vreun purtător de cuvânt al majorității transparente din Parlament sau un lider de opinie din mass-media spunând că România are o rată de șomaj cu 3, 4 procente mai mică decât media pe Uniunea Europeană. Vă spun eu că nimeni nu a observat că în Spania, în luna august 2009, conform Eurostat, era o rată a șomajului de 18,1%, în Lituania 13,7%, în Irlanda 12,2% și așa mai departe, în timp ce noi avem o rată a șomajului de 6,4%, dintr-o medie de 8,9% înregistrată în Uniunea Europeană. Toate acestea în ideea în care țara noastră este mai "înapoiată", după cum spun unii, și cu toate acestea, avem o rată a șomajului mult mai mică decât în țările dezvoltate.

Un alt exemplu îl constituie controversata Lege a salarizării unitare, pe tema căreia s-au făcut atât de mult tam-tam. De ce nu se evidențiază faptul că fără adoptarea acesteia nu primeam bani de la Fondul Monetar Internațional și mai ales că această lege a fost una din condițiile impuse de FMI, împreună cu Banca Națională. Această lege într-adevăr îngheață (nu reduce) salariile foarte mari ale celor din sistemul bugetar, din cauza cărora am ajuns să avem salarii duse la extrem, și anume foarte mari sau foarte mici. Legea salarizării ne oferă de asemenea posibilitatea bifării unui punct în plus în vederea alinierii cu țările din Uniunea Europeană, nivel la care ne dorim cu atâta ardoare să ajungem.

O altă condiție impusă de Fondul Monetar Internațional este echitatea în sistemul național de pensii. Condiția s-a concretizat în Legea pensiilor, menită să creeze un echilibru între pensiile de mii de euro și cele de 10, 50 lei. Am fi putut asigura oprirea căderii Guvernului, stabilitatea sistemului național de pensii prin asigurarea plății pensiei minime de 350 de lei inclusiv pentru anul 2010. Acum ne întrebăm dacă se pot plăti pensiile de peste iarnă.

Am enumerat trei din cele mai fierbinți subiecte ale momentului, în încercarea mea de a vă aduce la cunoștință că există și o parte bună a lucrurilor, în urma cărora mă întreb: De ce doar părțile rele, și doar ele să fie evidențiate în mod excesiv? De ce trebuie ca părțile bune să fie ascunse, ca fața nevăzută a lunii?

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică având titlul Cine mai vrea un președinte care a trăit numai el bine?;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Cine mai vrea un președinte care a trăit numai el bine?"

În ultimii cinci ne-a urmărit expresia "Să trăiți bine!" și mulți au crezut că o vor duce mai bine sub administrația și la îndemnul lui Traian Băsescu.

Mulți români, printre care și eu, au mers la vot să-l aleagă pe cel care promitea o viață care diferea de cea din vremea lui Năstase și Iliescu.

Există o contradicție între anul 2009 și primii patru ani de guvernare, când guvernarea a avut o puternică tentă liberală, guvernarea Tăriceanu fiind cea care a dublat pensiile și salariile bugetarilor, care a permis creditarea oamenilor obișnuiți, care a introdus cota unică și a scăzut impozitele și taxele, ceea ce a dus la o creștere economică importantă.

Sărăcia extremă a scăzut la mai puțin de 10% din populația României și s-au înființat peste 500.000 locuri noi de muncă.

În acești ani s-au reparat sute de școli, mii de kilometri de drumuri comunale și județene, s-au realizat sute de kilometri de canalizare, alimentare cu apă și gaze, s-au reparat zeci de spitale și s-au cumpărat peste 1500 de ambulanțe și s-a dezvoltat SMURD-ul în peste jumătate din județele României...

La sfârșitul anului 2008 se putea spune că începem să trăim bine, cu toate că Traian Băsescu voia să dea jos Guvernul liberal pentru că făcea bine pentru țară și nu asculta indicațiile președintelui, care avea un singur scop: să aducă PD-L-ul la guvernare.

După alegeri, același Traian Băsescu a vrut o guvernare PD-L cu PSD (dușmanul său dintotdeauna?) și așa a realizat un guvern hibrid, un guvern plin de contradicții, care nu era nici de dreapta, nici de stânga, fiind numai un guvern populist, utilizând banii bugetului pentru clientela politică, deși economia aflată în criză era batjocorită de măsuri antieconomice.

Anul 2009 putea fi un an în care criza economică mondială avea șanse să ocolească parțial România, dar din cauza unui guvern incompetent și a unui președinte care nu l-a lăsat să lucreze, efectele nefaste ale crizei s-au accentuat.

Anul 2009 a însemnat pentru mulți români amăgire, derută, șomaj, rate neplătite la bănci, neputința de a mai putea realiza ceva, o societate rece, neprietenoasă, în schimb, promisiuni peste promisiuni deșarte...

Trăim într-o Românie sfâșiată de lupta electorală pentru președinție, iar Traian Băsescu face orice să recâștige un mandat, cu toate că el nu a realizat nimic din ce promitea la începutul mandatului care se încheie în curând.

Pentru că știe că nu are ce raporta, Traian Băsescu naște crize, nu lasă Guvernul să lucreze, aduce teme false în societate, care nu au nici o legătură cu viața zilnică a oamenilor, le spune acestora povești despre ce crede el...

De fapt, președintele a introdus ideea că oricine altcineva, în nici un caz el, este vinovat pentru viața grea a multor români, el fiind acela care le arată că politicienii fură, dar nu a dovedit-o niciodată, că statul nu funcționează din cauza funcționarilor publici, că multe nu merg din cauză că el le spune ce să facă și ei nu o fac...

Trăim într-o țară în care numai președintele știe tot, numai el dă indicații prețioase și toate proaste, dar el se înconjoară de afaceriști care îl ajută să trăiască... bine!

  Florin Țurcanu - declarație politică având tema România mea!;

Domnul Florin Țurcanu:

"România mea!"

Zilele trecute am primit pe telefon un mesaj care suna în felul următor: "Indolența guvernanților ne scoate în stradă! După un an de muncă aflăm că subvențiile pe cap de bovină nu se dau. Prețul scăzut la lapte și neplata subvenției ne determină ca pe 28 octombrie 2009, noi, crescătorii de bovine din România să ieșim în stradă pentru a ne cere drepturile! "

Citind mesajul și aflându-mă în aceiași situație, fiind și eu la rândul meu proprietar al unui număr destul de mare de bovine, am sunat la numărul de pe care am primit mesajul, dorind să aflu mai multe despre cel care l-a trimis.

Sunând, am aflat că mesajul respectiv venea de la președintele Asociației Naționale a Crescătorilor de Bovine, care întâmplător aflase că un membru al acestei asociații este parlamentar și, totodată, membru al Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaților.

Nemulțumirile crescătorilor de bovine s-au acutizat în această toamnă. După ce întreaga vară au vândut laptele pe un preț de nimic, află acum că nu-și vor primi nici subvențiile pe cap de bovină, dar aud la toate știrile că noul minister al doamnei Udrea, Ministerul Mediului, este "înzestrat" cu o sumă deloc neglijabilă pentru spații verzi! Această înzestrare a doamnei ministru vine după ce în perioada ianuarie - septembrie 2009 s-au făcut rectificări bugetare în defavoarea MAPDR și în favoarea Ministerului Turismului, unde respectiva doamnă este "titulară"!

Cum bovinele sunt erbivore, cu siguranță spațiile verzi ale doamnei Udrea pot fi folosite pentru hrana acestora!

Totuși, crescătorii de animale au dreptul la acele sume de bani, mai mari sau mai mici, în interesul dezvoltării microfermelor. De ce să apelăm mereu la produsele din import? De ce să nu ne sprijinim tinerii fermieri? De ce punem întotdeauna interesul altora deasupra interesului nostru național? De ce nu facem ceva și pentru cei care ar putea contribui la scoaterea țării din această criză? Au pus cei de la FMI condiția distrugerii în masă a crescătorilor de animale și agricultorilor din România?

Iată câteva întrebări la care crescătorii de animale vor răspuns!

În calitatea mea de deputat și membru în Comisia pentru agricultură am încercat, prin interpelări, întrebări și declarații politice, să atrag atenția asupra acestui sector, dar m-am lovit de totalul dezinteres al actualei guvernări, care consideră domenii precum turismul, mai importante decât un domeniu care poate asigura la prețuri minime hrana zilnică a românilor.

Speranța mea, ca și a celorlalți, constă în faptul că această situație nu va dura, ci va lua sfârșit o dată cu alegerea noului președinte!

  Ioan-Nelu Botiș - declarație politică legată de Creșterea plafonului subvenției pentru încălzirea locuințelor;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Creșterea plafonului subvenției pentru încălzirea locuințelor"

Reprezint vocea cetățenilor municipiului Bistrița în Parlamentul României și transmit ori de câte ori este cazul atât mulțumirile, cât și neajunsurile din viața de zi cu zi a bistrițenilor.

În ultima perioadă am constatat că tot mai multe persoane sunt nemulțumite de diminuarea cuantumului la subvenția de energie termică de la 615 la 425 lei.

În plină criză economică și în fața unei ierni care nu se anunță a fi foarte blândă, nu este momentul de a reduce ajutorul de încălzire, ajutor pe care se bazează mii de familii din întreaga țară.

Astfel că, solicit Guvernului României să revină la Ordonanța de urgență nr.106/2009 prin care s-au stabilit procentele de compensare pentru factura de energie termică în funcție de venitul pe membru de familie.

Din funcția de vicepreședinte al Comisiei pentru muncă și protecție socială solicit Guvernului României creșterea plafonului ajutorului de încălzire pentru perioada noiembrie 2009 - martie 2010 la 700 lei venit net mediu lunar pe membru de familie, pentru a asigura un nivel decent de protecție socială.

În situația în care Guvernul rămâne pe poziția stabilită inițial prin OUG nr.106/2009, voi propune în plenul Camerei Deputaților o inițiativă legislativă sau un amendament la Ordonanța de aprobare prin care să mărim plafonul până la care se acordă ajutoarele pentru încălzirea locuințelor la 700 lei.

  Daniela Popa - declarație politică referitoare la Măsuri de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii;

Doamna Daniela Popa:

"Măsuri de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii"

Întreprinderile mici și mijlocii au un rol fundamental în funcționarea unei economii puternice. Ele sunt principalele creatoare de locuri de muncă. O politică guvernamentală responsabilă trebuie să se concentreze pe măsuri de sprijinire a IMM-urilor, mai ales în contextul crizei economice actuale, căreia agenții economici îi fac față tot mai greu.

Potrivit unui sondaj realizat de către Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), doar 2% dintre firme nu resimt efectele crizei, jumătate dintre IMM-uri fiind afectate grav sau foarte grav de criza economică și financiară. În cadrul acestui studiu s-a reliefat opinia majorității agenților economici (80% dintre cei chestionați) potrivit căreia măsurile adoptate de autoritățile publice pentru a reduce impactul crizei economice asupra IMM-urilor sunt nesatisfăcătoare, iar pentru 13%, acestea sunt satisfăcătoare. Faptul că politica în ceea ce privește agenții economici privați nu a fost benefică dezvoltării sectorului este în mod dramatic reliefată de statisticile oficiale. Potrivit Oficiului Național al Registrului Comerțului, în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2009, în România și-au suspendat activitatea 112.893 IMM-uri, față de doar 9186 întreprinderi în perioada ianuarie - septembrie 2008.

De aceea, împreună cu colegii parlamentari ai Alianței PSD+PC am inițiat și înregistrat o propunere legislativă ce are ca obiect de reglementare instituirea unor măsuri financiare de sprijinire a sectorului privat. Aceste măsuri se impun pe fondul crizei economice și necesității ajutorării agenților economici în a depăși această perioadă. Este vorba de asigurarea unui cadru legal care să prevadă eșalonarea obligațiilor restante ale IMM-urilor, calculate până la data intrării în vigoare a legii, pe o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de grație de 6 luni. Se prevede amânarea la plată - în vederea scutirii - a majorărilor de întârziere și a penalităților aferente obligațiilor fiscale.

Propunerea legislativă are la bază și cadrul legal creat de Comisia Europeană în urma consultării cu statele membre, în vederea atenuării efectelor crizei economice mondiale. Agenții economici care beneficiază de prevederile propunerii legislative (IMM-urile ce funcționează în baza Legii nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii) sunt obligați ca pe o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a legii să nu facă disponibilizări de personal. De asemenea, mai există și condiția ca administratorii întreprinderilor mici și mijlocii să nu fi comis infracțiuni cu privire la regimul fiscal.

Îmi exprim speranța că această propunere legislativă va primi curând avizele necesare pentru a intra cu celeritate în dezbaterea parlamentară. În același timp, am convingerea că va fi aprobată, având în vedere faptul că sectorul privat are nevoie de un sprijin real în asemenea momente dificile pentru economia românească.

  Daniela Popa - declarație politică referitoare la Eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor;

Doamna Daniela Popa:

"Eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor"

În anul 2006 a fost aprobată Legea nr.96 privind statutul deputaților și senatorilor, prin care se instituia pensia specială pentru parlamentari, al cărei cuantum era stabilită în funcție de numărul de mandate.

Sistemul instituit a devenit unul foarte contestat de opinia publică, impunându-se o modificare a acestuia, mai ales în contextul reformei sistemului public de pensii. Subiectul pensiilor speciale de care beneficiază parlamentarii români este în mod constant intens dezbătut atât în emisiunile televizate, cât și în presa scrisă. Din 5 milioane de pensionari, 200.000 de mii beneficiază de pensii speciale (parlamentari, magistrați, cadre militare, polițiști, personalul din aviație, funcționari publici din diverse instituții ale administrației centrale etc.).

Opinia publică îi condamnă în mod special pe parlamentari, considerând că aceștia și-au stabilit o serie de privilegii care nu sunt oneste în raport cu contribuția la sistemul public. Mai mult, aceste opinii eronate sunt tot mai des aduse în atenția opiniei publice, pe fondul competiției electorale în care ne aflăm. Cei care impun dezbaterii un adevăr doar pe jumătate mizează pe incompleta informare a cetățenilor.

Recent s-a înregistrat, în vederea dezbaterii în Parlament, propunerea legislativă care elimină pensia specială a parlamentarilor și care prevede că deputații și senatorii care îndeplinesc condițiile de pensionare beneficiază de pensie în cuantumul calculat în baza Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Motivul pentru care m-am alăturat colegilor din Alianța PSD+PC și am inițiat Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, care elimină pensiile speciale pentru parlamentari, este faptul că principiul de calculare și acordare a pensiilor în funcție de contribuția fiecăruia la sistemul public de pensii mi se pare a fi cel corect.

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Cine câștigă, cine trădează;

Domnul Mircea Grosaru:

"Cine câștigă, cine trădează"

De multe ori în vocabularul mass-mediei postrevoluție am auzit cuvinte grele în privința opțiunilor politice inițiale ale celor aleși, care pe parcursul mandatului, din diverse motive, fie că sunt de ordin material, fie că sunt de ordin al intereselor proprii, părăsesc formațiunea care i-a propus pentru a candida pentru un loc în parlament.

Este cel puțin jenant să ajungi la microfonul Parlamentului României și să anunți că demisionezi dintr-un grup parlamentar și începând cu aceeași dată vei activa într-un alt grup parlamentar.

De obicei aceste demisii vin fără niciun moment prealabil, sau ca urmare a unei confruntări de idei cu membrii din grupul din care faci parte, sau a neînțelegerii ideilor tale, ci numai așa, demisie - pur și simplu...

Oare se poate stopa acest fenomen ?

Cred că se poate stopa prin lege, la fel cum s-a stopat și fenomenul migrației primarilor de la un partid la altul, în funcție de cine este la putere, pentru asigurarea derulării proiectelor, unele începute și neterminate sau altele în curs de finalizare, care din lipsa de finanțare, pe motive strict politice, se blochează.

Suntem într-un stadiu în care, indiferent de ceea ce se întâmplă, chiar dacă se scrie în presă sau se transmite la televiziuni că unul sau altul și-a schimbat opțiunea politică, nu se întâmplă nimic, cetățenii votând la fel cum au votat și altă dată, pentru că nu toți urmăresc viața politică din România.

Cred că acum, cu ocazia noilor alegeri prezidențiale, pentru că se folosește mult în campanie cuvântul "bun-simț" acesta ar trebui să devină o obișnuință pentru toți, fiind și o caracteristică bine conturată a poporului român.

  Culiță Tărâță - semnal de alarmă cu privire la pericolul reînvierii totalitarismului;

Domnul Culiță Tărâță:

România este astăzi mai aproape ca oricând de statutul ei politic, economic și social de dinainte de decembrie 1989. Avem iarăși un partid prezent în toate celulele vieții, în toate scandalurile, un partid care se vrea omniprezent, deși s-a dovedit prototipul neputinței totale iarăși, țara este condusă de un partid fără doctrină, fără program, dar mai ales fără cadre cu o viziune ideologică bine cristalizată.

Întocmai ca în urmă cu 20 de ani, avem un partid grav atins de maladia totalitarismului, condus cu autoritate de un adept declarat al dictaturii. Dacă în vremea regimului comunist înduram frigul și foamea, dacă în acele timpuri de tristă amintire oamenii ședeau cu lacătele la gură și cu securitatea la ușă, lucrurile nu par a se fi schimbat fundamental. Ba dimpotrivă, în unele privințe zodia totalitarismului pare că reînvie. Ne pândește iarăși pericolul ca mâine-poimâine geniul totalitarismului să fie reconfirmat pentru încă cinci ani la Cotroceni. De ani buni, liderii partidului portocaliu se comportă ca cei mai autentici exponenți ai dictaturii, reamintindu-ne de figurile încrâncenate ale activiștilor din eșaloanele superioare ale PCR.

O singură mare deosebire există între dictatura dinainte de 1989 și cea de astăzi. Cu mai bine de 20 de ani în urmă se muncea mult și se câștiga puțin, acum, zeci de mii de indivizi muncesc foarte puțin, ca să nu spunem deloc, și câștigă mai mult decât milioanele de truditori din industrie, agricultură, transporturi și construcții, printr-o tehnologie condamnabilă, dar extrem de eficientă - corupția.

Dacă sub dictatura comunistă se construia la tot pasul, astăzi se demolează pretutindeni. A dispărut industria, flota, transporturile feroviare abia mai supraviețuiesc, a fost ruinată agricultura, învățământul s-a degradat fantastic și a căpătat un caracter anarhic, iar sănătatea este în colaps. Știm bine că la sfârșitul anului 1989 România era curată ca lacrima în privința datoriei externe. Astăzi, acest flagel ne apasă pe piept ca o piatră de moară. Niciodată în istoria sa modernă România n-a fost atât de îndatorată ca astăzi, periclitând și viața generațiilor viitoare.

Din păcate, pe lângă toate acestea suntem hărăziți să suportăm și rigorile unei crize economice mondiale fără precedent, de care încercăm să scăpăm cu politicieni diletanți și cu mijloacele cele mai bizare. Toate țările afectate de criza mondială au atras în guverne pe cei mai redutabili economiști și finanțiști, pe cei mai experimentați manageri. Numai la noi premierul este profesor de drept constituțional, iar principalii piloni pe care se sprijină Executivul pentru limitarea și îndepărtarea efectelor crizei, ministrul economiei și cel al finanțelor, sunt doi ingineri.

Nu este deci întâmplător că România nu are un program anticriză, realist și eficient, țara noastră așteptând senină ieșirea din criză a statelor dezvoltate, în speranța că la scurt timp va păși, în pofida inerției, pe urmele acelor întreprinzători. Este însă greu de crezut că noi vom ieși prea curând din acest marasm, în condițiile în care președintele țării, premierul și guvernatorul BNR au abandonat lupta împotriva crizei economice.

Singurele măsuri anticriză ale fostului Cabinet Boc au fost acelea de a încerca să rezolve lipsa de bani din bugetul de stat pe seama înghețării salariilor și pensiilor, a instituirii unor noi impozite, a încercărilor de majorare a t.v.a. și a disponibilizărilor masive, adică acele soluții care adâncesc sărăcia oamenilor și înăspresc efectele crizei.

Mai grav este, însă faptul că peste criza economică atât de dureroasă, care pe noi, românii, ne va afecta câțiva ani buni de aici înainte, actuala Putere a suprapus o criză politică la fel de alarmantă. Nu avem guvern de o bună bucată de vreme, fiindcă actualul șef al statului se încrâncenează să-și construiască dictatura. După ce a dărâmat Guvernul PSD-PD-L, într-un moment de mari dificultăți economice și tensiuni sociale, ca să instituie un Cabinet capabil să-i asigure succesul în apropiatele alegeri prezidențiale, Traian Băsescu îi amenință pe senatorii și deputații din rândurile Opoziției că va dizolva Parlamentul. Este pur și simplu un șantaj, întrucât știe bine că legea nu-i permite acest lucru în ultimele șase luni de mandat.

Amenință, de asemenea, cu crearea Parlamentului unicameral, cu revizuirea Constituției, cu reforma clasei politice, după chipul și asemănarea PD-L, țintind prin toate acestea crearea Republicii semiprezidențiale, în cadrul căreia să-și desăvârșească repede drumul spre autoritarism și dictatură.

Deocamdată intențiile sale se lovesc de reacțiile puternice și hotărâte ale unei opoziții unite. Ne chinuim de două săptămâni să încropim un Guvern, dar președintele Băsescu se așează de-a curmezișul propunerilor făcute de Opoziția parlamentară majoritară, tergiversând orice tentativă a acesteia de a-i îndepărta pe Emil Boc de la Palatul Victoria și pe Vasile Blaga din fruntea Ministerului Administrației și Internelor, pârghii pe care se bazează efectiv în dobândirea unui nou mandat.

Interpretând în mod eronat Constituția, Traian Băsescu susține sus și tare că-i revine exclusiv, peste capul partidelor, dreptul de a desemna viitorul premier. Articolul 103 din Constituție, alin.(1) spune însă clar: "Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru în urma consultării partidului care are majoritatea absolută (nu doar cu trei mandate, ca PD-L) ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament". De ce se oprește președintele la prima propoziție a acestui articol, și nu merge mai departe, în spiritul în care au făcut-o părinții Constituției? De ce n-a pus legiuitorul punct după propoziția care spune că Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru? Nu s-au oprit aici și a legat această prevedere de consultarea partidelor politice pentru a întări constituțional caracterul democratic al statului de drept.

Președintele Băsescu nu înțelege, însă, că ambiția sa de a-și aroga un drept pe care Constituția nu i-l conferă îl plasează în rândul liderilor dictatori. Președintele Băsescu știe bine că un candidat desemnat de domnia sa nu va putea să formeze un nou Cabinet fără votul de încredere acordat de Parlament, dar persistă în încrâncenarea sa, știind că dacă un alt candidat va fi respins, Guvernul Boc, înlăturat după adoptarea moțiunii de cenzură, va rămâne mai departe la post, asigurându-i succesul în alegerile prezidențiale.

Respingând propunerile făcute de majoritatea partidelor din opoziție, președintele Băsescu se comportă întocmai ca omologii săi portocalii, președinții Ucrainei și Georgiei. Domnia sa nu vrea să înțeleagă că în Republica Moldova, unde dictatura unui președinte comunist era în floare, totul s-a răsturnat în urma recentelor alegeri parlamentare. Despre Voronin nu mai vorbește nimeni astăzi. Nici cei de la Kremlin. Nu este deloc exclus ca de la 7 decembrie, Traian Băsescu să împărtășească soarta lui Voronin. Comportamentul său dictatorial a mers prea departe.

  Filip Georgescu - comentarii în legătură cu Legea unitară a pensiilor;

Domnul Filip Georgescu:

De 20 de ani, pensiile constituie o mare dramă pentru români. Câți pensionari n-au murit cu zile fiindcă n-au avut posibilitatea să-și cumpere medicamente, chiar și compensate, câți bătrâni nu s-au șubrezit cu mult înainte de vreme din lipsa hranei consistente. Câți pensionari nu se uită cu jind în vitrina cofetăriei, neputând să-și cumpere o savarină decât o dată la câteva luni.

Câtă deosebire între pensionarii din România și cei din Occident. În timp ce pensionarii din Franța, Italia, Spania, Germania și din țările nordice cutreieră lumea ca turiști, trăind o a doua tinerețe, bătrânii din țara noastră sunt nevoiți ca, după 30-40 de ani de muncă, adeseori în condiții grele, să se întoarcă vlăguiți din nou la strung, pe șantierul de construcții, la volanul autocamionului sau la tejgheaua magazinului, pentru câteva sute de lei care le completează pensiile de mizerie.

Iată însă că de curând pensia s-a dovedit o piatră de încercare și pentru guvernanți, care de 20 de ani își bat joc de pensionari în fel și chip. Așa cum ne amintim, unii cu satisfacție, alții cu năduf, în urma moțiunii de cenzură "11 contra României", Cabinetul Boc a căzut. Punctul nevralgic în dezbaterile pe marginea moțiunii l-a constituit intenția Guvernului de a promova Legea unitară a pensiilor prin asumarea răspunderii, eludând Parlamentul, așa cum a făcut-o mai tot timpul în cele nouă luni de mandat. Întreaga pledoarie de la tribuna Parlamentului a fostului premier Emil Boc, întru apărarea propriului act normativ, n-a fost decât o încercare jalnică de a-i discredita pe semnatarii și susținătorii moțiunii, o văicăreală penibilă în sprijinul politicii sale totalitariste, inspirată de mentorul său de la Cotroceni. Întregul său discurs a fost centrat pe o singură idee - capodopera sa legislativă în materie de pensii. Ca un veritabil boxer, ex-premierul i-a pistonat pe parlamentarii Opoziției, acuzându-i că își apără privilegiile nemeritate.

În orice țară din lume, fie că vorbim de Camera Comunelor din Marea Britanie ori de Congresul Statelor Unite ale Americii, parlamentarii se bucură de indemnizații și pensii mari, dată fiind responsabilitatea mare ce le revine în asigurarea legislației țării și apărarea normelor democratice ale statului de drept. Mai mult, Emil Boc a făcut atâta caz de sumele "exorbitante" încasate de cei 40-50 de parlamentari care s-au retras din activitate datorită vârstei, de parcă jumătate din bugetul statului ar fi afectat de aceste pensii, și nu de clientela politică a actualei Puteri, implicată în tot felul de afaceri mafiote cu energia electrică, terenuri imobiliare, parcuri și diverse licitații trucate.

"Moțiunea de cenzură, afirma domnia sa cu o vehemență nestăpânită, a fost adoptată în Parlament de majoritatea PSD-PNL pentru ca membrii acestor formațiuni să fie siguri că nu-și pierd privilegiile. Guvernul a căzut pentru că a vrut să elimine pensiile parlamentarilor, dar și celelalte pensii care nu au fost calculate după principiul contributivității. Este o onoare pentru un guvern să cadă atunci când promovează o adevărată Lege a pensiilor, o lege pe care o așteaptă 22 de milioane de români și distruge privilegiile mari cu care s-au obișnuit în această țară, să aibă beneficii fără contribuții". Dincolo de fărâma de adevăr care constă în existența unor pensii al căror cuantum a fost stabilit de beneficiari, cu concursul partidelor din care fac parte, afirmațiile fostului premier constituie neadevăruri de-a dreptul scandaloase. Nimeni din cele 22 de milioane de români nu așteaptă și nu agreează Legea pensiilor clocită de Emil Boc. Nici măcar cei 5 milioane de pensionari, sau mai ales aceștia.

În toată pledoaria sa agresivă și demagogică, premierul debarcat n-a pomenit nimic despre celelalte prevederi ale Legii unitare a pensiilor. Nu este vorba despre o omisiune întâmplătoare. Tot un cras neadevăr îl constituie și afirmația fostului prim-ministru PD-L, potrivit căreia FMI ar fi cerut promovarea acestui act normativ. Dimpotrivă, Executivul PD-L s-a angajat în fața FMI, prin scrisoarea de intenție, să aprobe prin lege noul sistem de pensii până la sfârșitul anului. În viziunea foștilor guvernanți portocalii, reforma pensiilor ar urma să elimine regimurile speciale de pensii de care beneficiau anumite categorii. Dar, pentru o asemenea cerință, neîndoielnic necesară, președintele PNL i-a cerut fostului premier să promoveze o lege prin ordonanță de urgență sau asumarea răspunderii, iar președintele PSD a afirmat că partidul său va iniția un proiect de act normativ, pentru așezarea pe baze normale și echitabile a pensiilor.

În acest caz, ce mai rămâne din toate acuzațiile politicianiste ale domnului Boc? Fostul premier liberal-democrat n-a suflat un cuvânt despre celelalte prevederi ale așa-zisei Legi unitare a pensiilor. N-a amintit nimic despre posibilitatea menținerii punctului de pensie la nivelul actual, în condițiile în care noua lege prevedea ca el să fie calculat în raport cu rata inflației, și nu cu salariul mediu brut pe economie, ceea ce ar fi făcut ca pensiile să se afle într-o continuă fluctuație, cu o tendință pronunțată de scădere. În același timp, legea elaborată de vremelnicul Cabinet Boc viza, prin diverse ajustări, diminuarea cuantumului actual al pensiilor.

Noul sistem afecta și condițiile referitoare la pensionarea anticipată, majorând penalizările de la 0,5% la 0,75% pentru fiecare lună de pensionare în minus față de nivelul standard. În ce privește pensia minimă, aceasta a fost majorată, în bătaie de joc, doar cu 50 de lei, ceea ce înseamnă 2-3 kg de carne în plus, în timp ce indemnizația premierului a crescut cu o mie de lei, iar a președintelui țării, cu două mii de lei.

Dar cea mai nefastă prevedere se referă la modificarea vârstei de pensionare, în baza căreia, atât femeile, cât și bărbații ar urma să se pensioneze la 65 de ani. Toate acestea atestă în mod clar concepția PD-L despre pensiile românilor, concepție exprimată deschis de unul dintre liderii săi, este vorba de Cezar Preda, care afirma: "Pensia este o formă de protecție socială. Cinci milioane de pensionari trăiesc de pe urma muncii salariaților". O diversiune portocalie, prin care PD-L vrea să-i incite pe salariați împotriva pensionarilor.

Cu o răutate de-a dreptul intolerabilă, demnitarul liberal-democrat calcă în picioare un adevăr de necontestat - acela că pensionarii își primesc la bătrânețe o parte din ceea ce au cotizat de-a lungul a zeci de ani de muncă salariată. Nu doar Parlamentul a respins Legea unică, ci și pensionarii, care au demonstrat în stradă cu sutele, mai în fiecare județ, împotriva ofensivei pe care actuala Putere o duce împotriva lor. Un regim care își batjocorește bătrânii este demn nu doar de disprețul acestora, ci al întregului popor.

  Titi Holban - declarație politică referitoare la situația politică tensionată din România;

Domnul Titi Holban:

Declarația politică pe care o supun atenției opiniei publice se referă la situația politică tensionată din România, dar și la căile legale, constituționale pe care le putem identifica pentru a depăși acest moment dificil.

Climatul de iresponsabilitate, demagogie și de conflict promovat asiduu de guvernarea Băsescu-Boc riscă să continue și să se agraveze, cei afectați fiind în continuare românii. Adevărul este că fenomenul crizei economice nu a avut și nu are un adversar la Palatul Victoria. Soluția propusă de PNL a fost întâi o moțiune de cenzură care să pună capăt existenței unui Guvern incompetent și ilegitim, care nu-i mai reprezenta pe români și cărora le-a făcut mai mult rău decât bine, și desemnarea de către președintele Băsescu a unui candidat la postul de prim-ministru competent, viabil, profesionist, reprezentativ, cu o reputație foarte bună în cancelariile occidentale, în persoana primarului Sibiului, Klaus Johannis, care să întrunească o majoritate solidă în Parlament, așa cum s-a și întâmplat în aceste zile.

Numai că sfidând din nou Constituția, partidele politice reprezentate în Parlament, minoritățile naționale, cetățenii români și nu în ultimul rând bunul-simț și regulile democratice, președintele Băsescu a refuzat această propunere, punând mai presus ambițiile sale politice și interesele democrat-liberale. L-a desemnat în schimb pentru această funcție pe Lucian Croitoru, consilier la BNR, chiar dacă acesta a fost respins acum câteva zile de Parlament pentru un post de viceguvernator al Băncii Naționale.

Președintele Băsescu a amenințat că dacă nu se respectă voința sa personală și nu este validat Cabinetul Croitoru (nu contează restul echipei guvernamentale), va face o altă propunere politică de la PD-L și, în cele din urmă, va dizolva de la sine putere Parlamentul. Trebuie să ne amintim că PD-L, partidul care a obținut cele mai multe mandate în urma alegerilor din noiembrie 2008, a mai propus o dată o persoană pentru funcția de prim-ministru, Emil Boc, care a fost învestit în decembrie 2008. Atunci, președintele Băsescu a respectat voința populară și Guvernul nășit de domnia-sa a funcționat în baza unei majorități de 73%.

În 13 octombrie 2009, Guvernul Boc și-a pierdut majoritatea și încrederea politică acordată de Parlament, prin votarea și adoptarea moțiunii de cenzură, fapt care se traduce printr-o majoritate împotriva PD-L, partidul care a guvernat 10 luni și nu a demonstrat nimic românilor.

Nu poți acum, chiar dacă te numești Traian Băsescu, să spui că un partid căruia Parlamentul i-a retras încrederea mai poate beneficia de o altă propunere. E clar ca lumina zilei că în urma prestației dezastruoase din fruntea țării, PD-L nu mai poate întruni vreo majoritate parlamentară, indiferent de câte propuneri va face.

Pentru a fi votat, orice guvern are nevoie de o majoritate parlamentară. Aceasta este regula de bază a democrației, consfințită și în Constituția României. Să admitem totuși că premierul desemnat nu are nicio legătură cu Traian Băsescu și PD-L. Atunci, îi cer domnului Croitoru să precizeze public dacă, în urma consultărilor pe care le-a inițiat, a constatat existența unei majorități parlamentare care să sprijine candidatura sa și să nominalizeze structura acestei majorități parlamentare.

În caz contrar, îi solicit public să-și prezinte mandatul înapoi la Cotroceni, iar președintelui Băsescu să renunțe la orice altă candidatură de la PD-L care a pierdut sprijinul în Parlament. Președintele Băsescu are obligația de a constata și de a ține cont, în acord cu prevederile constituționale, de formarea unei majorități parlamentare și de opțiunea acesteia pentru Klaus Johannis ca premier desemnat, singura soluție viabilă și responsabilă care ar pune capăt crizei politice și care ar propune un Guvern capabil să se ocupe de contracararea crizei economico-financiare.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică: La Chișinău se poate, la București, nu.

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"La Chișinău se poate, la București nu"

Săptămâna trecută, după simulacrul consultării partidelor politice parlamentare, șeful statului a refuzat să desemneze un candidat pentru funcția de premier al unei majorități parlamentare declarate oficial.

Mai mult, în ultimele sale ieșiri publice pe aproape mai toate televiziunile din țară, Traian Băsescu a afirmat că în situația în care un eventual Cabinet Croitoru va fi respins de Parlament, va desemna un candidat din partea partidului care a obținut cele mai multe voturi la alegerile din noiembrie 2008. O astfel de soluție nu există în Constituție. Președintele Traian Băsescu continuă însă să interpreteze Constituția în funcție de interesele sale personale.

Facem o paranteză și ne uităm puțin la vecinii noștri de dincolo de Prut. În Basarabia, după cum se știe, recent s-a constituit un nou guvern, în urma alegerilor.

Scrutinul din această zonă a consfințit următorul rezultat: 1. PCRM 44,7%, 48 de mandate; 2. PLDM 16,6% (28% mai puțin decât locul 1!!!), 18 mandate; 3. PL 14,7%, 15 mandate; 4. PDM 12,5%, 13 mandate; 5. AMN 7,4%, 7 mandate.

Ce se poate observa privind structura Guvernului de la Chișinău? Că noul guvern a fost constituit în baza majorității constituite de partidele aflate pe locurile 2- 5. Și nu este vorba de o majoritate de 65% de genul celei de la București, ci de o majoritate care are în plus doar cinci voturi. De ce la Chișinău se poate ca o majoritate parlamentară să dea premierul și la București nu? Cine nu va fi de acord cu această întrebare retorică, ar putea da următoarea replică: la Chișinău desemnarea a fost făcută de președintele interimar, care făcea parte din coaliția majoritară.

Iată însă ce spune art.98 al Constituției Republicii Moldova: După consultarea fracțiunilor parlamentare, Președintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru... Și ce spune art.103 din Constituția României: Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Observăm o similitudine între prevederile constituționale în ceea ce privește desemnarea candidatului pentru funcția de prim-ministru. (De altfel, Constituția Moldovei a fost lucrată de constituționaliști români, însă a fost, în timpul regimului Voronin, modificată restrictiv, în funcție de interesele sale și ale comuniștilor).

Un aspect mai trebuie adăugat: pe 17 septembrie a.c., Curtea Constituțională de la Chișinău a respins contestația comuniștilor privind starea de legalitate a președintelui interimar și procedura prin care a fost desemnat candidatul la funcția de prim-ministru.

Exemplul structurii Guvernului de la Chișinău vine în contradicție cu declarația dată de Traian Băsescu joi 15 octombrie, la un post de televiziune: "Nicăieri în Europa nu se întâmplă ca partidul cu majoritatea de mandate să nu poată forma guvernul. Nu îl poți scoate de la guvernare având în vedere că are numărul cel mai mare de mandate".

Dacă exemplul de la Chișinău nu este suficient, atunci voi mai detalia unul: guvernul rezultat în urma alegerilor din anul 2002 din Ungaria.

Clasament în urma alegerilor: 1. Fidesz (centru-dreapta) 188 de parlamentari; 2. MSZDP (social-democrați) 178 de parlamentari; 3. SZDSZ (liberali) 20 de parlamentari.

Atunci, în Ungaria s-a format o coaliție între partidele aflate pe locurile doi și trei, iar candidatul MSZDP, Megyessi, a devenit prim-ministru. Și exemple de acest fel mai întâlnim și la alte state din Europa.

Cred că orice comentariu este de prisos, motiv pentru care fac un apel la respectarea spiritului Constituției României și la regulile democrației.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică: Traian Băsescu nu agreează pluripartidismul;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Traian Băsescu nu agreează pluripartidismul"

"Klaus Johannis nu a fost una din opțiunile mele pentru că știu foarte bine oamenii care au stabilit că el va fi candidatul. Și aceștia se numesc: Voiculescu, Hrebenciuc, Ion Iliescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Marko Bela. Dacă acesta este premierul pe care și-l doresc ei, nu poate fi și premierul pe care-l accept eu. Au mizat pe naivitatea domnului Johannis, pe care vreau să știți că-l respect ca primar". Afirmațiile de mai sus aparțin lui Traian Băsescu și au fost făcute luni în cadrul unui video-chat pe site-ul unei agenții de știri.

Nu am să comentez componenta constituțională care vizează desemnarea primului-ministru. De mai multe zile subiectul este despicat în patru în mass-media, deși orice jurist stagiar ar putea pune capăt discuțiilor demonstrând că șeful statului nu are dreptate. M-am (ne-am) obișnuit deja însă ca Traian Băsescu și reprezentanții partidului care l-a emanat să interpreteze Constituția în funcție de propriile interese.

Altceva mă intrigăși consider că este foarte periculos în afirmațiile de mai sus ale lui Traian Băsescu. Domnia sa enumeră câteva nume de politicieni. Ce rămâne dacă îi scoatem din ecuație pe Viorel Hrebenciuc și pe Ion Iliescu. Rămân numele a patru politicieni care sunt președinții a patru formațiuni politice parlamentare din cinci. Cele patru formațiuni politice reprezintă, strict cifric 3.983.520 de voturi obținute la alegerile din noiembrie 2008 de la tot atâția cetățeni. Transformate în procente și în mandate parlamentare cele patru formațiuni politice depășesc 60%.

Traian Băsescu spune negru pe alb - deci într-o discuție "live" - că nu acceptă un premier propus de patru din cele cinci partide din Parlament. Pot înțelege o repulsie a șefului statului față de cei cinci lideri de partid. Să presupunem că respectivii sunt niște paria. Traian Băsescu trebuie însă să accepte că nu sunt niște paria toți membrii partidelor respective și, cu atât mai puțin cei ce au votat respectivele partide. Practic, Traian Băsescu nu a respins o solicitare făcută de cinci politicieni, ci o solicitare făcută de cinci partide care la rândul lor au în spate câteva milioane de susținători. Punând astfel problema, nu pot trage decât o concluzie: Traian Băsescu nu acceptă pluripartidismul. Pentru că numai așa se poate traduce expresia "nu-l accept eu". Și acest lucru seamănă a dictatură. Cu accente sud-americane.

Tot șeful statului ne mai prezintă o mostră de comportament specific unui dictator: "Faceți un exercițiu: nu vă uitați la Antene și Realitatea două săptămâni. Vă asigur că veți vedea România altfel. O veți vedea așa cum este". Ieri ne-a recomandat la ce televiziuni să nu ne mai uităm. Alaltăieri a recomandat petrecerea concediilor doar în România. Ce mai urmează? Cred că în ultimă instanță pe cine să votăm. Adică doar pe el.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Traian Băsescu nu mai e președintele României;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Traian Băsescu nu mai e președintele României"

După 5 ani de mandat al lui Traian Băsescu în fruntea țării, după tot circul mediatic, după toate conflictele pe care le-a creat Traian Băsescu pentru interesul său personal, după toate faptele rușinoase pe care le-au făcut acoliții săi, credeam că nimic nu mă mai poate mira din comportamentul acestui om politic cu porniri dictatoriale care nu își mai merită titulatura obținută în 2004.

Președintele României este acel lider de stat pentru care Constituția este cartea de temelie a mandatului său, după principiile căreia își ghidează întreaga activitate prezidențială. Traian Băsescu nu întrunește aceste deziderate. Dimpotrivă, Traian Băsescu ignoră cu bună știință legea fundamentală a țării, sfidând întregul popor.

Președintele României trebuie să respecte majoritatea parlamentară. După demiterea, pentru prima dată în istorie, a unui guvern prin moțiune de cenzură, Traian Băsescu refuză cu obstinație să respecte formarea unei noi majorități parlamentare și, în consecință, ne servește un premier propriu, doar pentru ca alegerile prezidențiale să fie controlate de către acoliții săi.

Președintele României trebuie să medieze și să vegheze la buna funcționare a instituțiilor statului. Pentru Traian Băsescu, însă, aceste instituții de stat nu reprezintă decât o anexă a propriei moșii, un teritoriu pe care stăpânul suprem taie și spânzură după bunul plac.

Președintele României trebuie să aibă grijă de popor. Traian Băsescu i-a transformat pe români în ținta batjocurilor lui, în monedă de schimb pentru obținerea interesului propriu și în mijloc de exploatare pentru camarila sa de îmbogățiți peste noapte.

Președintele României trebuie să fie exponentul cel mai de seamă al românilor peste hotare. Da, Traian Băsescu ne-a adus pe prima pagină a ziarelor din lume, ziare care, în aceste zile, le povestesc cititorilor lor despre pornirile dictatoriale ale unui președinte de țară europeană, țară care încă se află în criză economică, în ciuda tuturor progreselor economice făcute de restul Europei.

În ultimă instanță, președintele României trebuie să fie un român cu bun-simț. Traian Băsescu, însă, și-a definit mandatul prin furt, minciună, prin încălcarea tuturor promisiunilor pe care le-a făcut și prin distrugerea oricărui guvern sau oricărei instituții care nu s-a raliat interesului său personal.

Pentru noi, cei mințiți, tracasați, ignorați de președintele Traian Băsescu, acest om politic nu mai ocupă de multă vreme funcția supremă în stat, mai ales în condițiile în care întregul său mandat a fost clădit pe minciuni, scandal și înșelătorii. Mai rămâne doar ca și Traian Băsescu să conștientizeze acest fapt, să renunțe la a se ține cu dinții de această funcție, pentru că oricum va primi votul de blam de la români, pe 22 noiembrie.

  Virgil Pop - declarație politică: Traian Băsescu desconsideră parlamentarii și, în ultimă instanță, și pe cei care i-au ales;

Domnul Virgil Pop:

"Traian Băsescu desconsideră parlamentarii și, în ultimă instanță, și pe cei care i-au ales"

Am urmărit în ultimele zile toate ieșirile publice a persoanei care mai îndeplinește până pe 20 decembrie funcția de șef al statului. Nu comentez ambițiile și dorințele președintelui Traian Băsescu. Dar în același timp, nu pot să trec cu vederea unele declarații prin care Traian Băsescu îi desconsideră pe parlamentari și, nu în ultimă instanță, pe românii care i-au votat pe respectivii parlamentari.

Cu o seninătate demnă de o altă cauză, Traian Băsescu explica ieri, într-un interviu acordat agenției Hotnews că nu recunoaște noua majoritate parlamentară (și implicit nu a acceptat propunerea de premier în persoana lui Klaus Johannis), din cauză că, "sunt aceiași oameni care au realizat coaliția 322". Este adevărat, acum Traian Băsescu face o concesie: este vorba de "coaliția 254". Afirmațiile lui Traian Băsescu nu fac cinste nici măcar unui politician de nivelul unui consiliu comunal, darămite unui șef de stat.

Pentru Traian Băsescu, dacă o majoritate conjuncturală sau nu acționează conform principiilor democrației, dar acțiunea nu-i convine domniei sale, stigmatizează respectiva majoritate și pe componenții ei.

Acțiunea de suspendare a șefului statului din luna mai 2007 a reprezentat un act politic în concordanță cu prevederile Constituției. Moțiunea de cenzură din 13 octombrie a.c. a fost de asemenea un act politic, recunoscut de Constituție. Au încălcat Constituția parlamentarii care au votat suspendarea președintelui? Nu. Au încălcat Constituția parlamentarii care au votat moțiunea de cenzură? Nu. Au acționat respectivii parlamentari în conformitate cu principiile regulilor democrației? Da. Și atunci de ce îi împroașcă cu noroi Traian Băsescu? Dacă cei care au votat suspendarea, dacă cei care au votat moțiunea de cenzură ar fi încălcat legislația, atunci aș fi de acord cu reproșuri din partea șefului statului, deși nu el reprezintă instanța care să judece un eventual abuz al parlamentarilor.

Dar Traian Băsescu, profitând de două acte politice perfect constituționale, își permite să asmută cetățenii împotriva respectivilor parlamentari - ultima găselniță, denumirea celor care au votat moțiunea, "Grupul Grivco" (are cumva președintele Băsescu vreo dovadă că ar fi existat cine știe ce negocieri în sediul respectivei companii?), pentru a fi mai ușor "identificați" și pentru a fi mai ușor lapidați. Înfierarea și desconsiderarea parlamentarilor care au avut "îndrăzneala" are însă consecință prelungirea unei stări de criză politică, care se va răsfrânge asupra cetățenilor, asupra României. Și toate acestea pentru că Traian Băsescu a declarat unilateral război unor parlamentari pe care nu-i agreează. Și nu-i agreează pentru că nu sunt trup și suflet de acord cu interesele personale ale sale. Interese pentru care Traian Băsescu este în stare să sacrifice și o țară.

PS 1: Am aflat cu stupoare, la doi ani și jumătate distanță, de ce în 2007 Traian Băsescu a fost suspendat de către Parlament: pentru că a condamnat comunismul. Nu eram parlamentar la vremea respectivă, dar cu greu mă abțin să calific acest argument al președintelui ca fiind o glumă foarte bună. Asta ca să fiu elegant.

PS 2: Am înțeles tot din ultimul interviu al lui Traian Băsescu, că actualii miniștri PD-L din Guvernul Boc II vor fi reconfirmați în viitoarea propunere de Cabinet. Și aici suntem în fața unei glume foarte bune.

  Mihai Cristian Adomniței - declarație politică: Băsescu îl vrea pe Blaga la Ministerul de Interne pentru a-i aranja alegerile;

Domnul Mihai Cristian Adomniței:

"Băsescu îl vrea pe Blaga la Ministerul de Interne pentru a-i aranja alegerile"

Cu câteva zile înainte de debutul campaniei pentru alegerile prezidențiale, Traian Băsescu ne-a dezvăluit câteva din intențiile domniei sale în ceea ce privește controlul total asupra desfășurării celor două tururi de scrutin. În recentele declarații făcute de președintele Traian Băsescu, acesta a spus că interesul său este de fapt să-l mențină pe Emil Boc premier și pe Vasile Blaga la Interne pentru a-i aranja alegerile. Traian Băsescu știe că desemnarea lui Lucian Croitoru pentru funcția de prim-ministru nu va avea niciun succes și are în plan să îl mențină în interimat pe domnul Emil Boc și să se sprijine pe domnul Vasile Blaga la Ministerul Administrației și Internelor. Face acest lucru pentru a-și aranja cele două tururi de alegeri din toamna acestui an.

Nu pot să înțeleg de ce cu susținerea a 65% dintre parlamentari, PNL, PSD, UDMR și minoritățile naționale, domnul Traian Băsescu nu a dorit să ia în considerare propunerea noastră de desemnare a premierului Klaus Johannis. Încă o dată s-a constatat foarte clar că există o majoritate solidă în Parlament, chiar mai solidă decât acea majoritate care a fost visul domnului Băsescu.

Am stabilit foarte clar că toate partidele din actuala majoritate vom primi în comun pe cel desemnat de președintele țării pentru funcția de premier al României. Domnul Lucian Croitoru va fi pus în fața unei situații clare, aceea că există o majoritate parlamentară care susține pe altcineva. Astfel, acesta va afla și de la noi, dacă mai e nevoie, că există o majoritate care are o altă propunere decât persoana dumnealui.

Țin să reamintesc că președintele Traian Băsescu a spus la sfârșitul săptămânii la un post de televiziune, că dizolvarea Parlamentului este ultima sa opțiune și că mai are posibilitatea să permită Guvernului Emil Boc să funcționeze până după alegeri, președintele ales putând să desemneze un prim-ministru.

  Aledin Amet - declarație politică: Este nevoie de fonduri pentru refacerea unităților de cult islamice;

Domnul Aledin Amet:

"Este nevoie de fonduri pentru refacerea unităților de cult islamice"

Spațiul religios din România cuprinde și unități de cult islamice. Există geamii foarte vechi, unele fiind declarate deja monumente istorice. Ca exemple, pot fi menționate geamia "Esmahan Sultan" din localitatea Mangalia, precum și geamia "Hunchiar" din municipiul Constanța. Acestea sunt cazurile fericite, deoarece, cu ajutorul unor oameni generoși, au fost reconsolidate. Bineînțeles, există, în așezările unde comunitățile de musulmani nu mai sunt numeroase, și clădiri degradate. Acestea trebuie refăcute, ca semn de respect pentru trecutul istoric.

În aceeași ordine de idei, se simte nevoia construirii unei noi geamii. În județele Constanța și Tulcea, cu certitudine este nevoie de astfel de gesturi. Un oraș important precum Bucureștiul are o singură geamie, în condițiile în care populația de religie islamică este semnificativă.

Nu putem omite faptul că, în mod deosebit, în ultimii ani au fost construite mai multe geamii. În localitatea Lazu, o astfel de lucrare se realizează acum. Sprijinul material a sosit, de multe ori, de la autoritățile locale și centrale, ceea ce demonstrează existența respectului reciproc. Mai sunt, însă, în acest sens, destule probleme de rezolvat.

De exemplu, în Medgidia, așezare unde trăiesc numeroși tătari, a fost obținut un teren în scopul amenajării unui nou cimitir musulman. Sunt necesare fonduri pentru împrejmuire. În localitatea Agigea se fac îmbunătățiri în curtea geamiei. Sunt necesare fonduri pentru finalizarea lucrărilor. La geamia din localitatea 2 Mai (județul Constanța) este nevoie de un nou gard. Chiar dacă, pentru unii, pare un lucru minor, și aici sunt necesare fonduri.

Așadar, solicităm în continuare sprijin pentru a finaliza toate aceste demersuri.

  George Ionescu - despre Victoria gimnaștilor români la Campionatul Mondial de Gimnastică 2009;

Domnul George Ionescu:

"Victoria gimnaștilor români la Campionatul Mondial de Gimnastică 2009"

Săptămâna trecută, românii au urmărit evoluțiile gimnaștilor români la cea de a 41-a ediție a Campionatului Mondial de Gimnastică desfășurat la Londra în perioada 13-18 octombrie 2009.

La competiție au participat peste 400 de sportivi din 71 de țări, inclusiv România. Românii s-au "luptat" pentru cele 36 de medalii puse în joc. Din lotul României au făcut parte: Anamaria Tămârjan, Ana Porgras, Gabriela Drăgoi, Diana Chelaru, Marian Drăgulescu, Flavius Koczi, Cosmin Popescu, Daniel Popescu, Marius Berbecar și Robert Stănescu.

Numele celor care au câștigat medalii la aceste campionate au fost pe buzele tuturor: Ana Porgras, Marian Drăgulescu și Flavius Koczi.

Calificată inițial la patru finale (bârnă, sol, paralele și individual compus), gimnasta Ana Porgras a câștigat medalia de bronz la paralele. Ea a împărțit ultima treaptă a podiumului cu americanca Rebecca Bross. În celelalte finale la care a luat startul, Ana Porgras a ocupat locul 5 la sol și locul 7 la bârnă și individual compus.

După ce anul trecut își anunțase retragerea din activitatea sportivă din cauza unor probleme de sănătate, la scurt timp după Jocurile Olimpice de la Beijing, Marian Drăgulescu a revenit în sala de antrenament în calitate de sportiv și a cucerit prima medalie românească de aur din 2009 în finala de la sol. A urmat apoi a doua medalie de aur la sărituri. Tot în finala de la sărituri, la o diferență de doar 0,238 puncte, Flavius Koczi a obținut medalia de argint, dar și locul 6 în finala la cal cu mânere. După performanța realizată, Marian Drăgulescu a declarat: "Sunt bucuros pentru că încă sunt un competitor de cel mai înalt nivel. Sunt foarte fericit, am profitat de șansa avută și am câștigat". El consideră că este norocos: "Nu sunt o legendă, nu mă comparați cu Nadia Comăneci. Sunt doar un tip norocos".

Nu trebuie să uităm nici de rezultatele celorlalți sportivi români care au participat la acest campionat mondial: Anamaria Tămârjan - locul 9 la individual compus și George Stănescu - locul 4 în finala la inele (la egalitate cu brazilianul Arthur Nabarrete Zanetti). Drăgulescu s-a declarat încântat de performanțele realizate la Londra: "Nivelul gimnasticii este din ce în ce mai ridicat, fiecare titlu este din ce în ce mai dificil de câștigat. De aceea sunt foarte mulțumit".

"Drăgulescu este un sportiv câștigat pentru marea performanță. Așa este destinul unui om, după un an-doi ani de suferință și de probleme, iată că a reușit să depășească tot ce i-a stat în cale și să revină acolo unde-i este locul. Să fim serioși, Drăgulescu la sărituri poate fi învins numai dacă se învinge el singur. Nu am văzut încă un săritor de talia lui, cu toate că toți încearcă să facă săritura pe care el a făcut-o pentru prima dată. Deci e o victorie deosebită pentru el personal, pentru cariera lui. Chiar dacă s-au schimbat colectivele de antrenori, chiar dacă sunt mulți gimnaști tineri, iată că tot Marian Drăgulescu reușește să dea o altă imagine sportului românesc în general, nu numai gimnasticii", a precizat Octavian Belu, fostul antrenor al lotului feminin de gimnastică.

Delegația României a încheiat Campionatele Mondiale individuale de la Londra pe locul trei în clasamentul general al medaliilor, cu patru titluri câștigate.

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică: Legea unică a pensiilor - o necesitate;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Legea unică a pensiilor, o necesitate"

O reglementare unitară a sistemului de pensii ne dorim cu toții, un sistem care să elimine inechitățile și discrepanțele dintre toate categoriile de pensionari, un sistem care să aibă la bază principiul contributivității este necesar, dar nu pot accepta un proiect de lege care se voia a fi trecut prin Parlament prin procedura asumării răspunderii de către Guvern, fără a fi dezbătut în comisiile de specialitate fără a fi discutat cu federațiile de pensionari. Subliniez că, spre deosebire de alți politicieni care se "îndrăgostesc" brusc de pensionari în preajma campaniilor electorale, eu mi-am menținut constantă această preocupare, pe parcursul trecutului mandat, și am să o mențin și pe parcursul acestui mandat.

În majoritatea intervențiilor pe care le-am avut pe această temă, fie că a fost vorba de inițiative legislative, interpelări, întrebări, declarații politice adresate de la tribuna Parlamentului sau întâlniri cu membrii ministerului de resort, am primit ca un clișeu același răspuns: Nu sunt bani, nu sunt resurse, va veni și vremea lor. Ei nu mai au timp să aștepte din punct de vedere biologic. Pensionarul este întotdeauna ultimul pe listă când vorbim de priorități. Ne bucurăm că Guvernul a anunțat un astfel de proiect de lege, dar reamintim că acest proiect aparține PC și a fost depus pe 31 martie la Senat, proiect care dorește o lege echitabilă și corectă a pensiilor.

Cred că trebuie găsită o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecție socială care să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenționarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici pentru facturile la utilități.

  Vasile Popeangă - declarație politică: Criza politică naște responsabilități;

Domnul Vasile Popeangă:

"Criza politică naște responsabilități"

Deși cuvântul responsabilitate a început să provoace repulsie și neîncredere absolută, demonetizându-se de atâta folosire de către Guvernul Boc II, acest cuvânt nu trebuie scos din dicționarul limbii române. Cât o fi grâul de plin de neghină, boabe de-o pâine tot se mai găsesc, chiar și pe criza asta...

Creată de Președinte, care preferă, mai degrabă, să dispară România decât el de pe scaunul de conducător al țării acesteia, scaun ocupat anterior cu mândrie românească de către un Mihai Viteazul ori un Alexandru Ioan Cuza, actuala criză politică, suprapusă peste una economică, este rezultatul "muncii", (i)"responsabilității", "calităților", "priceperii" omului pe care valurile ironice ale istoriei l-au parașutat accidental la timona României.

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!". Așa sună, conform Constituției României, jurământul pe care domnul Traian Băsescu l-a depus cu 5 ani în urmă. Sperjurul este mai mult decât evident.

Constituția și legile țării le respectă doar când îi convin, și atunci după ureche și interes propriu ori de gașcă. Democrația este "apărată" de către "iscusitul cârmaci" prin furibundele atacuri asupra Parlamentului, care ar trebui să fie, în tulburata să opinie, ori monocameral și obedient 100%, ori desființat. Drepturile și libertățile cetățenilor sunt "respectate" prin formule devenite deja clasice cum ar fi "țigancă împuțită" ori "găozar", amenințări cu neplata salariilor și pensiilor dacă nu va fi reales, el, axis mundi, sau prin tentativele agresive de restrângere a reprezentativității poporului român în forul legislativ al țării. Să nu uităm, tot aici, că "sportul" preferat al găștii portocalii, în frunte cu conducătorul spiritual al partidului, Traian Băsescu, a fost, în toată această nefastă perioadă a istoriei noastre naționale, dezbinarea între etnii, între categorii de vârste, între sexe (ca să amintim numai legea pensiilor, ca exemplu...), între categorii profesionale, între oricare doi români ce se întâlnesc, chiar și-n păduri pustii!

Simțindu-și periclitat cel de-al doilea mandat - pe care, la fel ca și pe primul, nu-1 merită! -, purtătorul cu privire profundă de la Cotroceni a gândit (și o țară întreagă se miră cu ce....) că, dacă rămâne la alegeri Nica la Interne, numărătoarea va arăta că 2 + 2 = 4, pe când cu Blaga, lesne 2 + 2 fac 8, 12, 22 sau cât dorește II Lider Maximo, dar în nici un caz 354... Și, bântuit de Aghiuță, venitu-i-a dibaciului cârmaci gândul cel viclean: tot apele învolburate sunt cele pe care știe să se dea cel mai bine cu bărcuțele, așa că, afară cu Nica de la minister! Bazându-se, bineînțeles, pe faptul că normala solidaritate în fața unei năpaste abătute asupra unui coleg va scoate PSD-ul de la guvernare. Bineînțeles, urmând ca "hoțul" cel păgubaș să fie demascat ca provocator de crize guvernamentale, abătând toate sudalmele și blestemele portocalii, în ideea că poate-poate or mai urca ceva votanți în căruța Băsescului...

Normal, plecarea PSD-ului s-a lăsat cu trecerea moțiunii de cenzură ce-a mai tăiat un pic din aripile zmeilor cei nu cu trei capete, ci cu 2-3 portofolii ministeriale. Văleu, ce-a fost la gurile portocalii! PSD-iștii-s vinovați de criza politică, pentru că nu s-au lăsat călcați în picioare de noi! Dar, iată că în aceste momente de acuze de o parte și de alta, patru formațiuni politice și grupul minorităților au găsit și au aplicat cuvântul responsabilitate, formând în mai puțin de 24 de ore o coaliție parlamentară transparentă, care să scoată țara din criza politică.

Președintele, fiind pus în fața acestei alianțe transparente și responsabile, care a și prezentat soluția de ieșire din criză, a început să interpreteze prevederile Constituției, așa cum a făcut-o timp de cinci ani de zile. Pentru domnia sa nu contează cuvântul responsabilitate, nu intră în DEX-ul folosit și nu are ce căuta în viața politică. Nu contează că interpretarea este după chipul și asemănarea președintelui, iar poporul nu se regăsea nicăieri între panglicile tăiate la Cotroceni, contează doar realegerea lui "Primus inter pares", de s-ar da România de-a dura! Acum, fie vorba-ntre noi: dacă în primii 5 ani s-a comportat așa domnul Președinte de pe scaunul lui Cuza, când, putem presupune, era interesat să aibă o imagine bunicică pentru a mai putea convinge electoratul ca să-1 realeagă, oare ce ne va aștepta în următorii 5 ani, dacă s-ar realege Băsescu, cincinal în care n-ar mai avea niciun interes să mai poarte masca de mort de grija poporului? Dacă acum, când este sesizabil până și pentru orbi, în goana pentru realegerea sa, Băsescu joacă în picioare legi, destine și demnități naționale, în cazul nefericit în care eroarea istoriei se repetă, nimic nu-1 mai poate opri să devină un Nero al României! Noroc că România n-are încă armament nuclear în dotare, că nu se știe ce-ar fi în stare să comită, dacă ar călca împleticit peste butonul ce-ar elibera rachetele ucigașe!

Stăm și ne minunăm, o țară-ntreagă, cum Dumnezeu se face de toată lumea-i proastă, numai Băsescu s-a deșteptat, iar vasalii săi sunt vârfurile inteligenței, priceperii, competenței și responsabilității românești: Boc-cel-ce-a-făcut-poc, de care râde pe-nfundate până și măturătorimea de la Curtea Constituțională; rozaliul Videanu care, lăsând la o parte faptul că-1 fugărește gramatica prin tot sediul guvernului, cu mătăuzul în mână, am putut depista și că, deși i-a albit părul, încă n-a aflat că "în urma" înseamnă, în succesiunea timpului, după un fapt întâmplat în prealabil; conu' Ioan Oltean, mai cunoscut ca Omul cu Broscoiu'-n gât, specializat în tăiat piroane și vândut gogoși prin mass-media; Berceanu-Asfalt scufundat, bau-baul autostrăzilor românești; Flutur-Scribul cu oi pe dealuri... Iar lista este atât de mare, încât te miri de unde Dumnezeu au scos neamurile lui Burebista, Basarab, Vlad, Ștefan, Mihai, Cuza atâția inteligenți, competenți și responsabili, din doar 22 de milioane de oameni! Toți frumoși, înalți ca bradu' și deștepți așijderea! Ce blesteme o trage neamul românesc de a ajuns să aibă asemenea conducători?

Iată efectele manelizării și telenovelizării populației! Și ne mai mirăm, în asemenea condiții, că alții aproape că au scăpat de criză, iar noi acum începem să ne scufundăm mai cu simț de răspundere în ea? Să nu ne mai mirăm atunci că, dacă deasupra crizelor multiple din România stă mâzga portocalie, precum păduchele-n frunte, pe meleagurile noastre imnul de stat o să-nceapă cu "Foaie verde de dudău, noi o ducem tot mai bine"...

  Ion Dumitru - despre Diversiune, componenta esențială a politicii românești;

Domnul Ion Dumitru:

"Diversiunea, componenta esențială a politicii românești"

Analiștii economiei, sociologii și chiar analiștii politici din țară și din afara ei sunt puși în dificultate atunci când trebuie să interpreteze fenomenele economice și politice din România. Așa că multe dintre ele au fost enunțate, dar n-au fost niciodată pertinent explicate.

Din punct de vedere economic, indicatorii sunt într-o continuă recesiune, p.i.b.-ul scade și scade cu valori alarmante, fără să tulbure somnul profund al Guvernului Boc II. Nimeni nu explică de ce scade. Scade nivelul producției de la lună la lună și nimeni din Guvern nu se impacientează. Scade nivelul de trai zi de zi și lună de lună și nimeni de la putere nu zice nimic. Nu se mai vorbește de productivitatea muncii pentru că efectiv oamenii nu mai muncesc.

Cresc indicatorii mizeriei, tuberculoza, gripe de fel și chip, hepatite etc., dar nu deranjează pe nimeni. Cresc vertiginos impozitele, unele din ele prin abandonarea legislației și Constituției. Dar cine mai ține cont, de la președinție și Guvern, de lege și Constituție? Legile în România sunt făcute pentru a fi încălcate din prima zi de apariție, începând cu componenții puterii. Și dacă indicatorii care reflectă fenomenul "binelui" scad întruna, iar cei ai "răului" cresc, cum se supraviețuiește în România? Nici la această întrebare nu a răspuns nimeni.

Că România se află într-un proces de distrugere cauzat esențialmente din interiorul ei nu se mai pune la îndoială, mai ales ultimele acțiuni politice ale președintelui României. Ei bine, societatea românească este victima unor diversiuni dintre cele mai abile puse la cale de guvernanți și președintele țării, pentru a o dezorienta, pentru a o intimida. Componenții actualei puteri cunosc bine procedeul și îl aplică cu succes până acum.

Foarte bine ar fi ca PSD-ul să dea semnalului "încetării evoluției bolii cronice a diversiunii din societatea românească", adică a opririi răului, stabilizării și semnalizării că există "speranță" de a se începe și fenomenul de dezvoltare. Căci, dacă ne pierdem speranța, nu mai avem nici o șansă de revenire spre normalitate. Vom rămâne un popor condamnat să suferim.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Efectele crizei politice;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Efectele crizei politice"

Riscul cel mai mare pentru România este neîndeplinirea obiectivelor asumate în acordul cu Fondul Monetar Internațional, în condițiile în care se pierde din nou foarte mult timp cu luarea acelor decizii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor asumate.

Jocurile politice, pe care Traian Băsescu le promovează în ultimul timp în speranța câștigării unor voturi în plus, generează o triplă problemă: politică, economică și socială. Inițierea unei lupte pentru guvernare este printre cele mai neinspirate mișcări ale președintelui. Instabilitate, îngreunarea luării deciziilor, dispute, dezinteres, acestea sunt cuvintele care caracterizează cel mai bine situația generată.

Leul s-a devalorizat în ciuda intervențiilor Băncii Naționale, bursa a scăzut, percepțiile investitorilor se degradează, de unde nu trebuie să fii analist economic pentru a vedea că direcția este greșită.

Situația de față, neclară și haotică, conduce la scăderea ratingului de țară, la probleme de imagine a țării noastre în afară și la o potențială deteriorare a relațiilor cu instituțiile financiare internaționale.

Dacă situația se degradează și mai mult, există posibilitatea ca acordul cu Fondul Monetar Internațional să fie afectat, fapt care va duce la amânarea plăților către România. Domnul Boc a avut grijă ca o parte din acești bani să fie vizibili opiniei publice pentru plata pensiilor și salariilor, suplinind astfel deficitul la bugetul asigurărilor sociale cu bani de la Fondul Monetar Internațional.

S-a ajuns la nemulțumiri din partea bugetarilor și profesorilor pe tema celor două legi asumate pripit de Guvern, dovada fiind greva pe care au declanșat-o, climatul de neîncredere în instituțiile statului și posibilitatea de a nu se mai putea susține plata pensiilor și salariilor, cred că ne îndreptăm cu pași repezi și spre probleme sociale.

Criza politică amenință să sporească problemele economice ale țării, care va înregistra anul acesta o recesiune de 7%. Aproximativ 16.000 de oameni au intrat în șomaj de la începutul crizei până astăzi. Cu fiecare zi care trece, numărul șomerilor crește cu 800 de oameni. Dacă această criză continuă, șomajul poate ajunge la 10% încă înainte de finalul anului 2009.

Peste 1.300 de firme și-au suspendat activitatea de la începutul crizei politice. Aproximativ 5.000 de români au întâmpinat dificultăți în a-și achita ratele la bănci, în ultimele 20 de zile. Scăderea leului în fața monedei europene a fost cauzată mai ales de criza politică, iar acest lucru a făcut ca ratele în euro să fie mai greu de suportat. Practic, această criză a furat câteva sute de mii de lei sau chiar câteva milioane din buzunarele celor care au rate la bănci.

Peste 2 milioane de hectare de teren arabil riscă să rămână nelucrate. Pe data de 16 octombrie, ar fi trebuit să înceapă plățile la hectar, bani pe care agricultorii îi folosesc la lucrările de toamnă. De 20 de zile procedurile au fost practic blocate din cauza scandalului politic și există riscul ca multe din culturile de toamnă să fie compromise din lipsa finanțării. Acest lucru înseamnă alimente românești mai puține și mai scumpe, importuri mai mari și greutăți deosebite în 2010 pentru micii agricultori.

Crescători de animale riscă și ei să rămână fără subvenții. Deși banii erau pregătiți, am aflat cu surprindere că în scurtul mandat al lui Radu Berceanu ca ministru al agriculturii, aceste fonduri s-au evaporat.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică România riscă o criză instituțională;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România riscă o criză instituțională"

Războiul electoral continuă. Criza politică este adâncită în mod deliberat de către Traian Băsescu.

Fără a respecta procedurile constituționale și prin dezinformarea românilor, președintele duce România în prăpastie. Însă românii trebuie să fie corect informați și să dea un vot total de neîncredere președintelui la viitoarele alegeri prezidențiale. Tot ce s-a întâmplat până acum pe acest subiect și ceea ce se va întâmpla în continuare are ca obiectiv, în mod inevitabil și fatal, alegerile prezidențiale.

Traian Băsescu dorește formarea unui guvern politic de uniune națională, neavând însă, concret, decât susținerea PD-L. Croitoru a fost prezentat public de șeful statului ca "independent", a încercat să-l delimiteze inclusiv de PD-L, care l-a susținut recent pentru Consiliul de administrație al BNR.

Traian Băsescu a declarat că, în cazul în care Cabinetul Croitoru nu va primi votul de învestitură al Parlamentului, va desemna un alt premier, de data aceasta politic, din rândurile partidului cu cel mai mare număr de parlamentari, adică PD-L. Nu contează numele celui desemnat, ci faptul că, prin ignorarea majorității parlamentare existente și a propunerii acesteia, Traian Băsescu prelungește criza politică pe care tot el a declanșat-o.

Discuția nu este dacă Klaus Johannis este mai potrivit pentru funcția de premier decât Lucian Croitoru. Problema este că primul este susținut de o majoritate parlamentară, în timp ce al doilea este susținut de un singur partid, minoritar în Parlament.

Traian Băsescu interpretează Constituția în mod eronat. "Președintele nu are o independență totală în desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru". O spune însuși Emil Boc: "Președintele României nu are o independență totală în desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru. {...} Președintele {...} nu va putea desemna la funcția de prim-ministru decât pe acel candidat care are suportul majorității parlamentare."

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Siguranța națională pe căile ferate române;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Siguranța națională pe căile ferate române"

CFR administrează a patra rețea feroviară din Europa ca volum de pasageri și marfă. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii de transport de pasageri și marfă.

Proiectanții circulației susțin cu toată certitudinea că pentru transportul intern de mărfuri și călători, cel mai bun mijloc rămâne calea ferată. Drumurile aglomerate, lungile întârzieri din transportul rutier i-a întors pe mulți către calea ferată.

Începând din 2010, UE prevede liberalizarea sectorului serviciilor de transport internațional de pasageri pe calea ferată, urmând ca acesta să devină mai competitiv și mai atractiv. De asemenea, drepturile pasagerilor de cale ferată au fost consolidate și ameliorate prin introducerea de noi reguli care au intrat în vigoare începând cu decembrie 2008. Acestea vizează ameliorarea informațiilor, drepturile pasagerilor în caz de întârzieri, legături pierdute sau trenuri anulate, precum și acordarea de sprijin pentru persoanele handicapate și în vârstă.

Ministrul Berceanu a declarat de mai multe ori că pentru dumnealui, prioritar este transportul rutier și nu cel feroviar, motiv pentru care pentru infrastructura feroviară nu au mai fost alocate fonduri. De câțiva ani, pe anumite tronsoane se circulă cu limitare de viteză pentru că starea șinelor nu permite transportul la viteze normale.

Conform declarațiilor liderului Uniunii Sindicale Feroviare, instalațiile care compun infrastructura CFR au termenul de reparații capitale depășit de cel puțin două ori. Macazurile, semnalele luminoase electrice, barierele electrice, podurile, podețele, toate ar fi trebuit să intre în reparații capitale de două ori până în prezent (aviz la sistemul francez cu detecție ultrasonică antiavarie a liniei de cale ce oprește efectiv trenul), nemaipomenind multiplele halte și chiar gări din provincie ce au un singur om în tură, ce semnalizează, dă bilete, face hârțogăraia sau închide barierele situate de obicei la o distanță semnificativă de gară.

Pe lângă faptul că o parte a angajaților a fost disponibilizată sau a ieșit la pensie, restructurările posturilor au făcut ca, în locul celor plecați, să nu mai poată fi angajați alți salariați. Toate aceste lucruri se pare că nu înseamnă însă ceva pentru ministrul transporturilor, care a decis să mai reducă din numărul salariaților CFR.

Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA a descoperit furtul mai multor componente de cale ferată, a macazurilor, au fost tăiate cablurile instalației de alimentare a unor secțiuni izolate și s-a furat cablul de la instalația de alimentare cu energie electrică. Totul are un preț, sporit de nepăsare, de furturi și de piese de schimb înlocuite doar pe hârtie.

Domnul ministru Berceanu nu a spus nimic despre faptul că aproape 50% din elementele infrastructurii feroviare necesită reparații capitale, ceea ce face ca siguranța circulației să fie compromisă.

În astfel de condiții, mersul cu trenul pare că devine de-a dreptul periculos, înainte de a se porni la drum fiind indicată încheierea asigurării de viață. Siguranța circulației feroviare, pusă în pericol de lipsa finanțării, este, de asemenea, un "act intenționat" (dovadă fiind multiplele accidente petrecute în acest an), pe care ministrul Radu Berceanu ar trebui să-l ia în considerare.

În Japonia, ministrul transporturilor și-a dat demisia pentru că întârzierile (tuturor) trenurilor dintr-un an adunate ajungeau la câteva minute. Întârzierile cumulate ale trenurilor noastre în 9 luni sunt de... 4 luni.

Numai că la noi nu și-a dat nimeni demisia și nici n-o să și-o dea vreodată pentru "un amănunt" ca acesta. CFR-ul nu e privat, nu e responsabilitatea vreunei companii, ci e de stat, adică din buget, adică da, populist vorbind, din banii noștri.

"Aici sunt banii dumneavoastră"?

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Rezerve de premieri;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Rezerve de premieri"

Prin haosul instituțional generat de PD-L doar pentru obținerea puterii, am reușit să creăm un precedent în România și în Europa: avem trei premieri, fiecare după legea lui. Nu mai sunt analizate ideologiile și programele de guvernare, ci avem o miză reală - reînnoirea mandatului lui Traian Băsescu.

Primului-ministru moționat, rămas să gestioneze treburile curente, câte mai sunt, chiar să mai facă ultimele nominalizări din gașca de la PD-L, i se mai adaugă doi, fiecare făcând propriul guvern.

Dacă socotim bine, mai avem chiar și o rezervă, anunțată de președinte în cazul în care omul său va cădea, ignorând faptul că avem o moștenire dezastruoasă pe care va trebui s-o gestioneze orice tip de guvern care va ajunge la putere și care va fi plătită, în orice condiții, de contribuabilul român.

Și alte țări au fost confruntate cu crize politice, unele foarte grave și prelungite. La noi, după obiceiul pământului, la primul semn de scandal, totul se blochează în așteptarea noilor stăpâni.

Am ajuns aici, după ce, la începutul anului, Băsescu ne asigura, cu vocea netremurătoare de vreo îndoială și cu multă fermitate, cum că criza economică ne va ocoli, problemele fiind doar rezultatul minților bolnave ale unor ziariști angajați de moguli pentru a-i distruge imaginea și denigra România. Acum, în plină criză politică, economică și socială, domnia-sa pune România în fața unei alte crize, cea a premierilor, absolut nemotivat și fără perspective reale de rezolvare, altele decât intrarea într-o următoare altă criză cu alegeri anticipate în final, dublate de un foarte probabil scandal pe baza de referendum pentru modificarea structurii Parlamentului și apoi a Constituției.

Între timp, România pierde oportunități și perspective.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică 5 ani de stalinism în România;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Cinci ani de stalinism în România"

Sforțările președintelui Băsescu de a compromite clasa politică din România continuă cu și mai multă acerbitate. Demersurile șefului statului arată clar că ne îndreptăm spre o dictatură.

Traian Băsescu a decis săcontinue criza pe care el însuși a declanșat-o. A dat cu piciorul soluției care ar fi rezolvat problema. Avea șansa să pună punct crizei. Încearcă și să-și păstreze un control direct asupra unor instituții esențiale ale statului.

Actualul președinte încearcă cu orice preț să-și asigure un avantaj incorect în aceste alegeri prezidențiale, mergând până la fraudarea alegerilor. Vrea în continuare să fie la butoanele Ministerului Administrației.

Dorința de putere, de atotstăpânire a PD-L-iștilor s-a revărsat și în teritoriu. Parcă trăim cu groază epoca lui Stalin. Peste noapte, prefecții PSD au fost schimbați. Au urmat subprefecții, iar acum debarcarea șefilor din instituțiile deconcentrate. Lipsește doar arestarea. Nu se ține cont de competență, de profesionalism. Pentru PD-L și președintele Traian Băsescu țara contează prea puțin. Important este să fie satisfăcută clientela politică și economică.

În orice democrație din lume, majoritățile se creează prin discuții între partidele politice. Traian Băsescu inventează reguli pentru a-i servi propriilor interese. Vrea să schimbe regula jocului democratic. Această atitudine dictatorială nu poate fi tolerată într-un stat democratic. Traian Băsescu a lăsat și lasă în continuare țara neguvernată.

A distrus Guvernul Ciorbea când țara intrase în recesiune foarte gravă, a încercat să dărâme Guvernul Tăriceanu chiar înaintea intrării noastre Uniunea Europeană și a distrus coaliția cu PSD în plină criză economică.

Traian Băsescu este un pericol pentru ordinea și stabilitatea României. De dragul puterii, Traian Băsescu a executat trei guverne și a aruncat România în haos. Își dorește un guvern personal, care să îi legalizeze drogurile ușoare și prostituția. DNA și Parchetul General au făcut zeci de dosare adversarilor Președintelui și nu au anchetat nicio afacere a clicii Președintelui.

Cinci ani de zile, Traian Băsescu a provocat și a alimentat conflictul dintre instituțiile fundamentale ale statului român: a atacat Guvernul și a executat miniștri, a încercat să dizolve Parlamentul, a atacat magistrații, Înalta Curte de Justiție și Curtea Constituțională până când justiția a intrat în grevă. Instituțiile sunt târâte de Traian Băsescu în conflicte politice. Dacă același om rămâne în fruntea statului, România nu are nicio șansă să iasă din criză.

Traian Băsescu a generat conflicte majore în interiorul societății: a instigat muncitorii din mediul privat împotriva celor din sectorul bugetar, a incitat tinerii împotriva pensionarilor și medicii împotriva profesorilor. Ce le mai lipsește românilor în acest moment în care traversăm o criză economică majoră și criză politică! Aceasta este dovada iresponsabilității lui Traian Băsescu, pentru care plătesc scump toți românii.

Închei cu speranța ca acest circ politic va lua sfârșit cât mai curând, iar viața tuturor românilor va reintra pe făgașul normal.

  Marian Ghiveciu - declarație politică intitulată Avem semne că țara are nevoie de PSD;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Avem semne că țara are nevoie de PSD"

Fiind la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, când oamenii au ieșit în stradă, când unii au murit, iar alții au fost răniți pentru libertate, democrație și un nivel de trai mai bun, consider că este momentul consultării cu cei care reprezintă PNL, UDMR și minorități, în mod nemijlocit, în fața electoratului, în legătură cu realizarea acestor deziderate.

Dacă despre libertate putem afirma că ea s-a realizat în concepția multora dintre noi, suntem totodată obligați să adăugăm că nu poate exista libertate în condiții de sărăcie acută, că un om obligat să alerge toată ziua după o pâine nu poate fi un om liber. Nici democrația nu se poate manifesta în plenitudinea atributelor sale în condiții de mizerie socială, finanțarea democrației fiind, astăzi, strâns legată de funcționarea instituțiilor statului - justiție, presă, executiv, legislativ.

Ce se poate constata? Că acestea nu funcționează, astăzi, pe măsura așteptărilor sau funcționează cu mari sincope, excepție făcând doar presa, justiția fiind într-o permanentă remaniere, marcată de demisii peste demisii și de nerespectarea principiului separării puterilor în stat. Poliția nu-și găsește ritmul pe măsura solicitărilor vremurilor. O dovadă o aduce și presa în care abundă relatări despre nerespectarea legilor și drepturilor omului. În ceea ce privește executivul, nu-i greu de constatat că el a înlocuit o altă putere în stat, Parlamentul, încălcându-se astfel Constituția țării.

Nivelul de trai a scăzut dramatic. Devine tot mai vizibilă perspectiva de a se restabili în jurul României o cortină de fier, un zid care ne va izola din ce în ce mai persistent de restul lumii. Acest lucru este posibil pentru că actualul Guvern Boc II nu a înțeles că accesul spre lumea bună nu se face cu o țară epuizată, cu un popor hărțuit de lipsuri și sărăcie.

Am intrat în Europa, dar trebuie, în primul rând, să facem ordine la noi acasă și apoi să devii tu însuți capabil de performanțe asemănătoare cu cei cu care te-ai asociat. România nu trebuie să devină un poligon de încercare, pentru că nimeni nu a mandatat pe actualul președinte Băsescu și Guvernul Boc II să-i transforme pe cetățenii țării în cobai. Asanările impuse de FMI și Uniunea Europeană, oricât de bune ar fi, pe fond de criză, nu pot să înlocuiască relansarea producției și productivității muncii.

Ce dovedesc toate acestea? Că actualul Guvern Boc II se remarcă prin instituirea absenței deciziei politice, prin elaborarea de acte normative ambigue și nestimulative pentru economia românească. A creat cadrul care acționează pentru desființarea investitorului român.

Pentru o schimbare în bine, este absolut necesară o decizie politică nouă, strategii și programe raționale, viabile. Major este omul, cu priceperea și managementul lui. Oamenii PSD răspund unor asemenea exigențe.

Țara are nevoie de ei și sunt semnale, ce vin din multe zone ale țării, că programele, ideile și pozițiile PSD au o tot mai largă audiență în conștiința cetățenilor. Semn că țara are nevoie de PSD.

  Vasile Mocanu - declarație politică intitulată O realitate care te strânge în spate;

Domnul Vasile Mocanu:

Tema: "O realitate care te strânge în spate"

Vă voi prezenta două cifre edificatoare.

În primul rând, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), efectivul total de salariați din județul Iași era la finele lunii septembrie de circa 160.000 persoane. Dintre aceștia, sub 100.000 lucrează în sectorul privat. Un calcul simplu arată că, practic, un bugetar revine la 1,65 angajați la privat. Raportul este vizibil mai dezavantajos decât cel înregistrat la nivel național, unde un angajat la stat revine la 2,5 angajați din mediul privat. Și mai grav: în UE, raportul dintre salariații de la privat și cei de la stat variază între 4 la 1 și 5 la 1.

În al doilea rând, tot în județul Iași am consemnat de-a lungul anului 2009 o deteriorare vizibilă a sectorului privat. La sfârșitul lunii septembrie, conform informațiilor Oficiului Național al Registrului Comerțului, numărul societăților a căror activitate a fost suspendată a ajuns la aproape 4.000 de agenți economici. De asemenea, numărul firmelor dizolvate a ajuns la 411 față de 34 câte erau anul trecut, iar alte 928 au fost radiate, cu 26,09% mai multe decât anul trecut. Drept urmare, de la începutul crizei și până în prezent numărul șomerilor din județul Iași a sărit de 22.000 de persoane.

Nu este nicio îndoială că situațiile descrise mai sus sunt efecte ale unor politici economice greșite aplicate în trecutul foarte apropiat. Un trecut în care, pe de o parte, se făcea apologia unei economii care, chipurile, duduia, iar, pe de altă parte, se vorbea despre un impozit forfetar care ar fi trebuit să consolideze mediul de afaceri privat. După cum se vede, realitatea arată cu totul altfel. Îngrijorător!

În acest context, recentele declarații ale președintelui Traian Băsescu referitoare la eventuala incapacitate a Guvernului de a mai plăti pensiile și salariile românilor ridică anumite semne de întrebare. Să fie vorba de o recunoaștere tardivă a unui faliment economic păstorit de PD-L sau doar de un grotesc șantaj electoral?

Suntem în al doisprezecelea ceas! Avem neapărată nevoie de soluții de ieșire din criza economică și nu de jocuri electorale murdare.

  Carmen Axenie - declarație politică despre Cum sunt posibile prețurile incredibile de mari la unele cabinete stomatologice;

Doamna Carmen Axenie:

"Cum sunt posibile prețurile incredibil de mari la unele cabinetele stomatologice"

Am să vă rețin astăzi atenția pentru câteva clipe cu o declarație despre o problemă internă. Este vorba despre situația dinților cetățenilor României. Intenția mea ar fi poate de luat în râs, dacă situația nu ar fi atât de gravă. Problema centrală este legată de prețurile incredibile pe care sunt nevoite să le plătească anumite persoane când apelează la serviciile unor cabinete stomatologice.

Din numeroasele sesizări primite aflu că unii oameni au făcut împrumuturi serioase în bănci, că alții și-au vândut apartamentele (cazul unei profesoare din Iași) ori că alții merg la muncă în străinătate pentru a putea plăti aceste costuri fabuloase. Domnilor și doamnelor deputați, vă pun înainte o întrebare de conștiință: Cum s-a putut ajunge aici? Dacă acceptăm ideea că piața reglează prețurile, atunci responsabilitatea noastră ca legiuitori este redusă la minimum. Unii ar spune poate că așa și trebuie să fie, dar greutățile vieții din aceste timpuri impun o altă gândire. Să aruncăm o privire asupra factorilor care au făcut ca aceste prețuri să explodeze.

Legile noastre actuale cu privire la activitatea cabinetelor stomatologice au o hibă fundamentală: au lăsat cetățenii la dispoziția medicilor. Aceștia, în acele cabinete care nu au relație contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate, și-au fixat tarife incredibil de mari pentru majoritatea populației din România. O cimentare pornește de la cel puțin 20 ron, iar lucrări mai ample pot ajunge, de la caz la caz, la peste 1.000 ron. Înmulțiți aceste prețuri cu nevoile persoanelor și veți înțelege disperarea la care s-a ajuns. Mai mult, Codul deontologic al medicilor stomatologi adoptat în 2005 la art.19 alin.(2) spune: "Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei". Deși inițiatorii acestui cod doresc "tact și măsură în fixarea onorariilor" starea actuală ne arată mai degrabă lipsa tactului și a măsurii.

Apreciez medicii stomatologi pentru munca lor în societate, dar nu pot accepta felul în care cresc prețurile în mod discreționar. Desigur că ei vor spune că nicio lege nu le poate impune anumite tarife, că sunt independenți din punct de vedere profesional. Adevărat, dar aș vrea să le amintesc aici un fapt: văzând cum au evoluat lucrurile, consider necesară o prevedere legislativă prin care să se fixeze prețuri maximale rezonabile la aceste servicii. Acest fapt este un lucru obișnuit în țările Uniunii Europene.

Nu e vreme să mai credem povestea unor medici nesinceri conform căreia prețurile cresc din pricina plăților către tehnicieni și a costurilor materialelor. Adevărul este că unii triplează costurile unor lucrări făcut de sus-numiții tehnicieni.

Vă rog, așadar, să luați în serios, în cel mai scurt timp, o soluționare a acestei situații.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică: Traian Băsescu și PD-L se agață disperați de putere.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Traian Băsescu și PD-L se agață disperați de putere"

Ultimele acțiuni ale președintelui Traian Băsescu reconfirmă dorința sa și a partidului pe care îl conduce de a se agăța de putere cu orice preț. Șeful statului nu doar că a refuzat să pună capăt unei crize politice care amplifică și criza economică, ci a pasat și soluția pe care partidele politice i-au propus-o. Prin astfel de manevre, actualul locatar de la Cotroceni dorește să bage gruparea PD-L pe ușa din spate a guvernării, toate acestea pentru a nu pierde din frâu principalele instituții ale statului. El nu urmărește decât crearea unor avantaje proprii pentru campania electorală care se apropie, nefiind exclusă nici varianta fraudării alegerilor prezidențiale, mai ales că va deține cârma la nivelul Ministerului Administrației și Internelor și la Ministerul Afacerilor Externe.

Încă o dată Traian Băsescu s-a comportat ca un despot cu un orgoliu nemăsurat, s-a dezis de prevederile constituționale, toate de dragul mandatului său care este pe sfârșite. Pentru președinte nu mai are nicio importanță că se impune în regim de urgență adoptarea unei serii de decizii la nivel guvernamental. Pentru a-și realiza obiectivele personale și ale grupului său de interese, Traian Băsescu nu se dă în lături de la niciun tertip constituțional, preferând să lase țara neguvernată decât să scape de sub control instituții care l-ar putea ajuta într-un fel sau altul. El uită că degeaba are de partea sa "sistemul" dacă a pierdut poporul.

Președintele a avut cinci ani la dispoziție pentru a dovedi că dorește într-adevăr binele românilor. În schimb, el s-a prezentat a fi un demolator de guverne, instituții și reforme. Traian Băsescu a distrus orice coaliție sau guvern cu care a lucrat, și asta se întâmpla în momente grele pentru România. A preferat de fiecare dată să se cramponeze de putere, chiar dacă a sacrificat stabilitatea țării. A pus paie pe foc și în relația cu Parlamentul, cu magistrații, bugetarii, profesorii, instituțiile fiind târâte în războaie politice.

Acum, Traian Băsescu vrea din nou un guvern personal care să-i facă jocurile, fie că vorbim de organizarea alegerilor sau, de ce nu, legalizarea prostituției și a consumului de droguri ușoare, teme preferate de demnitarii familiei sale. Șeful de la Cotroceni și partidul său de suflet nu se gândesc la sutele de mii de români care au rămas fără locuri de muncă, la situația celor care nu au cu ce să-și achite ratele la bănci sau facturile la întreținere, la agricultorii care nu și-au mai încasat subvențiile pentru înființarea culturilor de toamnă și lista ar putea continua cu toate domeniile economice.

PD-L și Traian Băsescu vor doar puterea, cea care le aduce bani și control, iar pentru toate celelalte probleme grave cu care se confruntă românii așteaptă minunea de la FMI și Uniunea Europeană. Dacă președintelui i-a trebuit un an ca să-și dea seama că un guvern are nevoie nu doar de ingineri ci și de finanțiști, oare cât îi mai trebuie să găsească și măsurile pentru ieșirea din criză? Timpul său de gândire expiră, pentru că românii nu mai au oricum răbdare cu el și o vor dovedi clar pe 22 noiembrie.

     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 19 august 2019, 22:29
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro