Culiță Tărâță
Culiță Tărâță
Sittings of the Chamber of Deputies of October 20, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.136/30-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 20-10-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of October 20, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.42 Culiță Tărâță - semnal de alarmă cu privire la pericolul reînvierii totalitarismului;

 

Domnul Culiță Tărâță:

România este astăzi mai aproape ca oricând de statutul ei politic, economic și social de dinainte de decembrie 1989. Avem iarăși un partid prezent în toate celulele vieții, în toate scandalurile, un partid care se vrea omniprezent, deși s-a dovedit prototipul neputinței totale iarăși, țara este condusă de un partid fără doctrină, fără program, dar mai ales fără cadre cu o viziune ideologică bine cristalizată.

Întocmai ca în urmă cu 20 de ani, avem un partid grav atins de maladia totalitarismului, condus cu autoritate de un adept declarat al dictaturii. Dacă în vremea regimului comunist înduram frigul și foamea, dacă în acele timpuri de tristă amintire oamenii ședeau cu lacătele la gură și cu securitatea la ușă, lucrurile nu par a se fi schimbat fundamental. Ba dimpotrivă, în unele privințe zodia totalitarismului pare că reînvie. Ne pândește iarăși pericolul ca mâine-poimâine geniul totalitarismului să fie reconfirmat pentru încă cinci ani la Cotroceni. De ani buni, liderii partidului portocaliu se comportă ca cei mai autentici exponenți ai dictaturii, reamintindu-ne de figurile încrâncenate ale activiștilor din eșaloanele superioare ale PCR.

O singură mare deosebire există între dictatura dinainte de 1989 și cea de astăzi. Cu mai bine de 20 de ani în urmă se muncea mult și se câștiga puțin, acum, zeci de mii de indivizi muncesc foarte puțin, ca să nu spunem deloc, și câștigă mai mult decât milioanele de truditori din industrie, agricultură, transporturi și construcții, printr-o tehnologie condamnabilă, dar extrem de eficientă - corupția.

Dacă sub dictatura comunistă se construia la tot pasul, astăzi se demolează pretutindeni. A dispărut industria, flota, transporturile feroviare abia mai supraviețuiesc, a fost ruinată agricultura, învățământul s-a degradat fantastic și a căpătat un caracter anarhic, iar sănătatea este în colaps. Știm bine că la sfârșitul anului 1989 România era curată ca lacrima în privința datoriei externe. Astăzi, acest flagel ne apasă pe piept ca o piatră de moară. Niciodată în istoria sa modernă România n-a fost atât de îndatorată ca astăzi, periclitând și viața generațiilor viitoare.

Din păcate, pe lângă toate acestea suntem hărăziți să suportăm și rigorile unei crize economice mondiale fără precedent, de care încercăm să scăpăm cu politicieni diletanți și cu mijloacele cele mai bizare. Toate țările afectate de criza mondială au atras în guverne pe cei mai redutabili economiști și finanțiști, pe cei mai experimentați manageri. Numai la noi premierul este profesor de drept constituțional, iar principalii piloni pe care se sprijină Executivul pentru limitarea și îndepărtarea efectelor crizei, ministrul economiei și cel al finanțelor, sunt doi ingineri.

Nu este deci întâmplător că România nu are un program anticriză, realist și eficient, țara noastră așteptând senină ieșirea din criză a statelor dezvoltate, în speranța că la scurt timp va păși, în pofida inerției, pe urmele acelor întreprinzători. Este însă greu de crezut că noi vom ieși prea curând din acest marasm, în condițiile în care președintele țării, premierul și guvernatorul BNR au abandonat lupta împotriva crizei economice.

Singurele măsuri anticriză ale fostului Cabinet Boc au fost acelea de a încerca să rezolve lipsa de bani din bugetul de stat pe seama înghețării salariilor și pensiilor, a instituirii unor noi impozite, a încercărilor de majorare a t.v.a. și a disponibilizărilor masive, adică acele soluții care adâncesc sărăcia oamenilor și înăspresc efectele crizei.

Mai grav este, însă faptul că peste criza economică atât de dureroasă, care pe noi, românii, ne va afecta câțiva ani buni de aici înainte, actuala Putere a suprapus o criză politică la fel de alarmantă. Nu avem guvern de o bună bucată de vreme, fiindcă actualul șef al statului se încrâncenează să-și construiască dictatura. După ce a dărâmat Guvernul PSD-PD-L, într-un moment de mari dificultăți economice și tensiuni sociale, ca să instituie un Cabinet capabil să-i asigure succesul în apropiatele alegeri prezidențiale, Traian Băsescu îi amenință pe senatorii și deputații din rândurile Opoziției că va dizolva Parlamentul. Este pur și simplu un șantaj, întrucât știe bine că legea nu-i permite acest lucru în ultimele șase luni de mandat.

Amenință, de asemenea, cu crearea Parlamentului unicameral, cu revizuirea Constituției, cu reforma clasei politice, după chipul și asemănarea PD-L, țintind prin toate acestea crearea Republicii semiprezidențiale, în cadrul căreia să-și desăvârșească repede drumul spre autoritarism și dictatură.

Deocamdată intențiile sale se lovesc de reacțiile puternice și hotărâte ale unei opoziții unite. Ne chinuim de două săptămâni să încropim un Guvern, dar președintele Băsescu se așează de-a curmezișul propunerilor făcute de Opoziția parlamentară majoritară, tergiversând orice tentativă a acesteia de a-i îndepărta pe Emil Boc de la Palatul Victoria și pe Vasile Blaga din fruntea Ministerului Administrației și Internelor, pârghii pe care se bazează efectiv în dobândirea unui nou mandat.

Interpretând în mod eronat Constituția, Traian Băsescu susține sus și tare că-i revine exclusiv, peste capul partidelor, dreptul de a desemna viitorul premier. Articolul 103 din Constituție, alin.(1) spune însă clar: "Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru în urma consultării partidului care are majoritatea absolută (nu doar cu trei mandate, ca PD-L) ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament". De ce se oprește președintele la prima propoziție a acestui articol, și nu merge mai departe, în spiritul în care au făcut-o părinții Constituției? De ce n-a pus legiuitorul punct după propoziția care spune că Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru? Nu s-au oprit aici și a legat această prevedere de consultarea partidelor politice pentru a întări constituțional caracterul democratic al statului de drept.

Președintele Băsescu nu înțelege, însă, că ambiția sa de a-și aroga un drept pe care Constituția nu i-l conferă îl plasează în rândul liderilor dictatori. Președintele Băsescu știe bine că un candidat desemnat de domnia sa nu va putea să formeze un nou Cabinet fără votul de încredere acordat de Parlament, dar persistă în încrâncenarea sa, știind că dacă un alt candidat va fi respins, Guvernul Boc, înlăturat după adoptarea moțiunii de cenzură, va rămâne mai departe la post, asigurându-i succesul în alegerile prezidențiale.

Respingând propunerile făcute de majoritatea partidelor din opoziție, președintele Băsescu se comportă întocmai ca omologii săi portocalii, președinții Ucrainei și Georgiei. Domnia sa nu vrea să înțeleagă că în Republica Moldova, unde dictatura unui președinte comunist era în floare, totul s-a răsturnat în urma recentelor alegeri parlamentare. Despre Voronin nu mai vorbește nimeni astăzi. Nici cei de la Kremlin. Nu este deloc exclus ca de la 7 decembrie, Traian Băsescu să împărtășească soarta lui Voronin. Comportamentul său dictatorial a mers prea departe.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 21 august 2019, 21:52
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro