Vasile Filip Soporan
Vasile Filip Soporan
Sittings of the Chamber of Deputies of October 27, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.142/06-11-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 27-10-2009 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of October 27, 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.52 Vasile Filip Soporan - declarație politică: "România între mecanismele democratice mai vechi și mai noi";

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

"România între mecanismele democratice mai vechi și mai noi"

Ne găsim la momentul în care campania electorală ar trebui să aducă clarificări majore problemelor cu care ne confruntăm la nivelul situației politice, economice și la modul în care reușim să rezolvăm durabil problematica socială, toate acestea desfășurându-se sub impulsul pozitiv al integrării noastre, la nivel global și particular, în structurile Uniunii Europene.

Ce constatăm în momentul de față? Mai multe mesaje ale unor situații de care ar trebui să se țină seama sunt legate de faptul că numărul locurilor de muncă este într-o scădere pronunțată, cu precădere în domeniul privat, că economia este într-un regres continuu greu de oprit, că leul devine din ce în ce mai slab, criza politică scumpind finanțarea externă, că industria materialelor de construcții se va găsi într-o situație dificilă, chiar dramatică, în următoarele șase luni, că bugetul general consolidat a înregistrat în primele nouă luni ale anului un deficit de 25,56 miliarde de lei, că devalorizarea leului anulează scăderea prețului locuințelor, iar în ultima perioadă băncile străine și-au redus expunerea pe România cu 2 miliarde de euro și multe alte evenimente care afectează direct și indirect viața de zi cu zi a cetățenilor.

În momentul de față apare din ce în ce mai puternic o poziție exprimată de către reprezentanții patronatului și a societății civile, potrivit căreia "Este tot mai clar că politicienii nu mai pot conduce singuri țara. Legislația este realizată fără sprijinul unui pol serios al patronatelor care sunt implicate în mod direct în economie și cunosc adevăratele probleme. Patronatele trebuie să se asocieze pe ramuri economice, pentru a avea un cuvânt greu de spus în crearea politicilor pe termen mediu și a exercițiilor bugetare multianuale" (Nicolae Dușu, Președintele Asociației Pro BCA - Ziarul Financiar, 26.10.2009).

Consider că această problemă este deosebit de actuală în momentul în care se pune în discuție o problemă constituțională importantă, aceea a modului în care va arăta legislativul și modul în care acesta răspunde unei reforme de substanță a statului și a funcțiunilor de îndeplinit în procesul de modernizarea a României. Seriozitatea tratării acestei probleme vine de la faptul că în permanență a existat în istoria țării noastre o dezbatere importantă asupra locului pe care-l au în sistemul constituțional șeful statului, șeful executivului și puterea legislativă. Așezarea puterii într-un sistem democratic se face greu la nivelul României. În istoria tranziției permanente, începute în 1859, guvernele și parlamentele au dispărut și s-au format la dorința conducătorului, iar clasa politică, lăsând cu ușurință exprimarea opoziției democratice deoparte, a încercat de cele mai multe ori să justifice poziția șefului suprem.

Aceasta fiind tradiția noastră, consider că, pe lângă discuția asupra sistemului cameral, unicameral sau bicameral, și asupra numărului de parlamentari, cerută prin referendum, ar trebui pusă în dezbatere și reprezentativitatea acestora. Ținând cont de analiza patronatelor, doresc să pun în discuție propunerea ca alegerea celor trei sute de parlamentari să se facă după următoarea formulă: două sute de parlamentari să fie aleși prin vot direct universal, egal, direct, secret și liber exprimat, potrivit legii electorale în sistem uninominal cu două tururi de scrutin, iar diferența să fie desemnată de președintele României la propunerea Academiei Române, Academiilor de Științe, Consiliului Național al Rectorilor, Camerei de Comerț și Industrie a României, Asociației Autorităților Locale (primarii municipiilor, primarii orașelor, primarii comunelor și președinții consiliilor județene), patronatelor din industrie și agricultură, a cultelor, sindicatelor, asociațiilor diverselor categorii sociale și profesionale (asociațiile oamenilor de știință, asociațiile economiștilor, asociațiile inginerilor, asociațiile medicilor și farmaciștilor, asociațiile pensionarilor, asociațiile studenților, asociațiile cadrelor militare în rezervă, asociațiile scriitorilor, asociațiile artiștilor plastici și altele). Propunerile acestor instituții ar trebui să fie în număr de trei pentru fiecare poziție, iar în cadrul algoritmului de desemnare a mandatelor se stabilește cel puțin un mandat pentru județele de categoria a doua și cel puțin două mandate pentru județele de prima categorie, iar pentru municipiul București cel puțin 6 mandate.

Această construcție permite o desemnare a parlamentarilor și pe criterii profesionale și de implicare în viața comunităților și ar neutraliza, în parte, tendința de alegere la nivelul colegiilor uninominale a reprezentanților susținuți pe criterii economice de anumite grupuri de interese, atunci când numărul de mandate scade sub o anumită valoare critică. În paranteză fie spus, dacă sistemul uninominal ar fi funcționat la un număr redus de mandate de la începutul anilor '90, probabil că pierderile ar fi fost mult mai mari în lipsa unei opoziții reprezentative, prin intrarea în Parlament cu prioritate a reprezentanților puterii economice de atunci, reprezentativitatea și puterea partidelor politice fiind mult redusă și neuniformă în perioada respectivă. Noua formulă propusă de guvernanți să însemne o consolidare a noii puteri economice apărute după 1990? Nu cred.

Sistemul nou propus ar responsabiliza președintele în poziția de mediator între clasa politică și societatea civilă și ar determina o formulă guvernamentală care ar evita disputele sterile care nu duc nicăieri și ar impune o conlucrare la nivel profesional și politic, capabilă de a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confruntă România în procesul de democratizare reală și de modernizare a funcționării statului.

Afirm acest lucru, deoarece România nu are o tradiție în funcționarea mecanismelor democratice stabilite prin Constituție. În perioada interbelică s-a menținut vechea practică, instituită de Carol I, ca regele să numească guvernul, după care urma dizolvarea corpurilor legislative și organizarea de noi alegeri parlamentare. Conform aprecierilor reputatului profesor Ioan Scurtu: "se inversau raporturile dintre puterea executivă și cea legislativă, astfel că nu guvernul era expresia parlamentului, ci invers, executivul era cel care făcea legislativul". Un calcul simplu arată că în cei 22 de ani ai perioadei interbelice s-au succedat la conducerea României nu mai puțin de 33 de guverne, ceea ce înseamnă o medie de opt luni. Schimbările de guverne au fost urmate de dizolvarea Parlamentului, atunci când noul cabinet nu aparținea aceluiași partid. Deși parlamentarii erau aleși, conform Constituției, pe termen de 4 ani, în realitate, durata mandatului a fost în medie de un an și opt luni, astfel încât pe durata a 19 ani de regim democratic au avut loc 10 alegeri parlamentare. "O caracteristică a perioadei interbelice o constituie creșterea puterii executive pe seama celei legislative, fapt care a avut consecințe negative asupra evoluției regimului democratic. Această situație s-a reflectat în primul deceniu interbelic prin supravegherea activității deputaților și senatorilor de către guvern. Spre exemplu, C. Argentoianu, ministru de interne în 1921, avea să scrie: "În cele două-trei zile care au precedat votul am lucrat grupurile și în ziua scrutinului am pus oamenii să ceară votul pe față cu apel nominal. M-am așezat în momentul scrutinului pe treptele biroului, în fața băncilor, și la chemarea fiecărui nume din partidul nostru mă uitam în ochii chematului și sub uitătura mea n-a îndrăznit nici unul să zică contra."

Sunt și alte exemple ale istoriei, am prezentat doar unul reprezentativ în acest cadru deoarece am avut și eu ocazia să trăiesc asemenea momente în calitatea mea de parlamentar din partea altor actori politici, mai noi, mai tineri și netrecuți, în mod precis, prin studierea aprofundată a acestor mecanisme, transmise parcă genetic la nivelul formulelor mecanismelor democratice utilizate la noi de-a lungul timpului mai îndepărtat sau mai apropiat.

Iată motivul pentru care doresc ca algoritmul propus de desemnare a parlamentarilor să fie luat în serios și în viitoarea dezbatere de modificare a Constituției, iar acesta să constituie unul din punctele luate în analiză în procesul de modernizare a funcționării statului și a reglementării modului în care este asigurată conlucrarea dintre instituții în procesul de luare a deciziilor și de punere a acestora în aplicare pentru binele României.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 24 august 2019, 21:50
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro