Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.22/05-03-2010

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
19-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 23-02-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Mihai Alexandru Voicu și Sever Voinescu-Cotoi, secretari.

*

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică cu titlul Familia, problema societății moderne;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, stimați colegi!

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice ale deputaților, de astăzi, 23 februarie 2010.

Începem astăzi cu puterea și-l rog pe domnul deputat Iosif Veniamin Blaga să poftească la microfon pentru a-și susține declarația și pe domnul deputat Cătălin Cherecheș, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească pentru a urma la microfonul Camerei.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, tuturor!

Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Familia, problema societății moderne".

Mulți au fost cei care s-au aplecat asupra familiei, motivul sau motivele fiind multe.

O personalitate, pe numele ei Joseph Athanase, spunea: "Familia este patria cea mică."

Căsnicia-familia este o creație a lui Dumnezeu.

Unii cred că principiile căsniciei și ale familiei sunt niște lucruri pe care le poți mânui cum vrei, după bunul plac, după ideile și dorințele proprii. Nu aceasta este fericirea.

Un asemenea mod de gândire a dus și duce, din păcate, la: creșterea numărului divorțurilor; scăderea numărului de familii întemeiate; răspândirea concubinajului; creșterea numărului de persoane singure; violențe în familie; anomalii de cupluri; copii rezultați pe cale artificială și alte asemenea lucruri nedorite, urmare a despărțirii de Cuvântul Biblic.

La problemele familiei, statele reacționează diferit, în sensul că în unele țări nu se intervine, chiar se încurajează familiile monoparentale sau concubinajul, lucru care are o influență nefastă asupra societății.

În Uniunea Europeană, astăzi, aproape jumătate dintre căsătorii sfârșesc prin divorț, iar unul din trei copii se nasc în afara familiei.

Potrivit unui studiu, în România, după revoluție, a crescut foarte mult numărul persoanelor care trăiesc în concubinaj. Astfel, în 1993, 15% dintre copii proveneau din cupluri necăsătorite, în 2001, 26%, iar astăzi, probabil că nu mai contează. Sociologii spun că cea mai importantă cauză ar fi sărăcia, lipsa de perspectivă. Eu cred că s-a răcit credința.

În noiembrie 2009 au fost întemeiate cu 8000 mai puține familii decât octombrie 2009, iar față de octombrie 2008 cu 1996 mai puține.

Numărul născuților vii a fost mai mic cu 514 în noiembrie 2009 față de noiembrie 2008. În schimb, a crescut numărul deceselor, iar populația țării a scăzut cu 4629 persoane în noiembrie 2009 față de noiembrie 2008.

În primele șase luni ale anului trecut, populația s-a diminuat cu 26.200 de persoane, problemele familiei având o influență prin scăderea numărului de nou născuți vii și creșterea numărului deceselor.

Pe de altă parte, vorbind de încălzirea globală, creșterea numărului de persoane singure duce și la o creștere a consumului de resurse energetice (după analiza senatorului australian Steve Fielding).

Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că toți suntem fiii unei mari familii, să nu fim indiferenți unul față de altul.

Victime ale violenței în familie, în lume, sunt 76% femei, 11% copii, 1% bătrâni și restul bărbați.

Familia a fost și trebuie să devină un templu divin, un loc de bucurie și adăpostire.

Câte certuri, câte greșeli s-ar putea evita dacă s-ar respecta cuvântul lui Dumnezeu. Cine pune la îndoială legile lui Dumnezeu cu privire la căsnicie încălcându-le, nu numai că păcătuiește, dar se și autodistruge.

Din păcate, evoluțiile din ultimii ani, legislația europeană nu sunt de natură să dea speranțe recuperării celei mai importante instituții sociale - familia.

Stimați colegi și stimate colege, membri ai Parlamentului,

Foarte importantă este legislația în ceea ce privește protecția copilului, legislația restrictivă a avortului, a cuplurilor necăsătorite. Să gândim la acestea și la multe alte legi ale familiei.

Cu stimă și mulțumiri.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică: Am dat la bugetul UE de două ori mai mulți bani decât am încasat;

Îl invit la microfon pe domnul Cătălin Cherecheș, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și rog să se pregătească, din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul Kerekes Károly.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se referă la faptul că am dat la bugetul Uniunii Europene de două ori mai mulți bani decât am încasat.

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Finanțelor, în cei trei ani care au trecut de la aderarea la Uniunea Europeană, România a contribuit la bugetul Uniunii Europene cu 13,89 miliarde de lei - peste 3,2 miliarde de euro. Pe de altă parte, plățile efectuate de autoritățile române din fonduri europene, în această perioadă, au însumat 600 de milioane de euro pentru proiectele finanțate din fonduri structurale și 740 de milioane de euro din programul destinat agriculturii și dezvoltării rurale, deși am avut alocați pentru cei trei ani peste 5,6 miliarde de euro din fonduri structurale și circa 2,5 miliarde de euro din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

Dacă analizăm situația la sfârșitul lui 2009, observăm că au intrat până în prezent 10,26 % din fondurile structurale alocate și 8,4% din fondurile disponibile pentru agricultură. Altfel spus, românii au primit 3% din cei 19,2 miliarde euro alocați până în anul 2013 sub forma fondurilor structurale, în condițiile în care primele plăți importante au început să fie acordate din anul 2009.

În condițiile în care există scheme de finanțare unde banii pot fi atrași doar în anul în care se lansează apelul de proiecte, putem spune că deja am pierdut din sumele alocate. Și nici în acest an nu putem vorbi de creșterea gradului de absorbție, firmele fiind afectate de criza economică și neavând resurse pentru cofinanțarea proiectelor, iar autoritățile locale care pot să acceseze bani europeni au probleme în întocmirea bugetelor și a alocării de bani pentru cofinanțare.

Doamnelor și domnilor colegi,

Am făcut această declarație pentru a atrage atenția că bugetele autorităților nu s-au făcut pornind de la premisele accesării fondurilor europene, procedurile de evaluare a proiectelor sunt greoaie, campaniile de informare nu sunt eficiente, neajungând la potențialii beneficiari ai acestor fonduri, iar personalul specializat în gestionarea proiectelor europene nu a făcut performanță, ci dimpotrivă.

Deși toată lumea vorbește și acceptă că infrastructura de transport este la pământ, programul care s-a mișcat cel mai greu este cel de transporturi, deși este printre primele programe lansate. În condițiile în care vorbim despre starea precară a infrastructurii de transport, gradul de absorbție a fost de doar 2,4%.

Este un aspect care nu trebuie să ne lase indiferenți, întrucât în perioada 2007-2013, România va plăti la bugetul Uniunii Europene o sumă a cărei valoare este estimată la 38,99 miliarde lei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Kerekes Karoly - declarație politică intitulată Armata își măsluiește trecutul revoluționar;

Invit la microfon pe domnul Kerekes Károly, din partea Grupului parlamentar al UDMR și rog să se pregătească doamna colegă Sanda-Maria Ardeleanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Kerekes Károly:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Armata își măsluiește trecutul revoluționar".

Stimați colegi,

Au trecut mai mult de 20 ani de la revoluție, însă în continuare există probleme în aprecierea ei corectă. Un nou scandal este provocat, de această dată, de către desecretizarea jurnalelor de luptă ale armatei din perioada 15-22 decembrie 1989.

Aceste jurnale de luptă din perioada amintită au avut mult timp caracter secret, însă la insistențele Asociației "21 Decembrie", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus Guvernului României să facă publice aceste documente. Din documentele militare în cauză reiese că semnatarii lor îl calificau pe Nicolae Ceaușescu drept dictator deja în perioada 15-21 decembrie, iar regimul acestuia îl titulau drept totalitar.

Este evident că avem de a face cu jurnale de luptă întocmite ulterior, la sfârșitul anului 1989 sau la începutul anului 1990. Aceste jurnale de luptă ale armatei nu aveau cum să reflecte critica și ostilitatea armatei împotriva dictatorului și al regimului său, din simplul motiv că, în perioada 15-21 decembrie, aceasta executa ordinul dat de conducerea supremă a PCR de a trage în revoluționari, de a înăbuși revoluția. Acest ordin a fost executat întocmai, trăgându-se în populație chiar și în data de 21 decembrie, cu excepția Timișoarei.

În consecință, avem de a face cu un mod scandalos de măsluire a trecutului revoluționar al armatei. Această falsificare a realității ar merita o examinare de către o comisie parlamentară, lucru pe care îl supun atenției președintei Camerei Deputaților.

Este de remarcat faptul că în această tentativă de înfrumusețare a trecutului revoluționar al armatei se încadrează și încercarea de a ridica statuia generalului Ștefan Gușă la Târgu-Mureș, inițiatorii ei fiind cadrele militare în rezervă, care au fost de altfel cadre active la Târgu-Mureș, la data de 21 decembrie 1989, unde armata a ucis 6 revoluționari.

Constituie un adevăr istoric faptul că armata a avut cu totul alt rol începând cu 22 decembrie 1989, însă în zilele ce au precedat această dată, armata nu a avut un comportament antitotalitar.

Încercarea de a dovedi prin orice modalitate contrariul nu este altceva decât o autojustificare deosebit de jenantă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumim și noi.

 
Sanda-Maria Ardeleanu - declarație politică cu tema Învățământul românesc, între tradiție și modernitate;

O rog pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să dea curs declarației și pe domnul Ioan Țintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, pentru a se pregăti și a fi următorul vorbitor.

Doamna colegă, aveți cuvântul.

 

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Învățământul românesc, între tradiție și modernitate"

Marți, 16 februarie 2010, am participat, în cadrul Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților, la o ședință mai deosebită în raport cu cele de până acum. Pe ordinea de zi a fost introdusă o dezbatere cu tema "Conținutul manualelor de limba română și istorie din ciclul primar și de limba și literatura română din ciclul gimnazial". Invitat, domnul Daniel Petru Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

Dezbaterea tematică a fost propusă de doamna deputat Adriana Săftoiu, căreia i-a fost dat imediat cuvântul pentru prezentarea ideilor de forță ale temei în discuție.

Am asistat, pentru prima oară de când sunt membru al acestei comisii, la o susținere argumentativă de cel mai înalt nivel academic pe probleme de conținut al învățământului românesc. Un episod, poate, din "starea sistemului de educație din România", la început de deceniu doi al mileniului trei.

Analiza manualelor de limba și literatura română din ciclul primar și gimnazial a scos în evidență, prin exemple și interpretare, caracterul vetust al unor instrumente didactice care, vorba ministrului, "sunt adevărate somnifere". Și încă aceasta nu ar fi cel mai rău lucru, dat fiind rolul de "reanimator" pe care îl deține profesorul în relația cu manualul și elevii săi. "Cumplit meșteșug de tâmpenie", după Creangă, li s-ar potrivi și mai bine manualelor noastre inițiatice în domeniul gramaticii limbii române.

Principiul "manualelor alternative" este doar invocat astăzi, în condițiile în care ministerul de resort a aprobat manuale cu un conținut inadecvat în care regăsim, în proporție de peste 70%, "texte noi" din vechile manuale ale anilor Ž70. Și, dacă este să ne referim la "gratuitatea învățământului" prevăzută în art. 32 din Constituție, numai la respectarea acestui drept nu conduce implementarea manualelor alternative în școala românească.

Învățământul românesc, din prisma analizei conținutului manualelor din eșantionul reprezentativ, rămâne unul "inhibitor", "de sancționare", "noneuristic" (o cităm aici pe profesoara - deputat Adriana Săftoiu), iar școala, un loc de uniformizare a personalității copiilor.

Răspunsurile ministrului au venit imediat, ca un verdict clar, dar și ca o imensă speranță: "Este pentru prima oară când discutăm despre elevi și nu despre profesori", "Curriculum-ul este cea mai importantă parte a sistemului", "În fiecare zi citesc câte un manual", "Modernizarea curriculară reprezintă prioritatea zero a mandatului meu de ministru", în fine, "Îmi asum în calitate de ministru întreaga instituție cu întreg trecutul ei" și "Nu am pronunțat niciodată cuvântul reformă".

A mai vorbit ministrul nostru despre "spiritul critic", ca despre o componentă esențială a sistemului de învățământ căruia "îi lipsește structura", despre "erorile din limbajul comun" care se datorează școlii, dar și despre "obsesia" creatorului de discurs public de "a distruge". "Să începem de undeva ceea ce vrem să facem și să începem cu reconstrucția la nivel discursiv", a mai adăugat domnul ministru Daniel Petru Funeriu.

Au urmat intervențiile deputaților. În unanimitate, ca niciodată, s-a apreciat tema discuției, calitatea prezentării făcută de un liberal, pertinența și precizia afirmațiilor ministrului.

Ne-am oprit asupra unor exemple de manuale de limbă maternă din alte spații. Personal, am amintit caracterul aproape sacru al manualului de limbă franceză, limbă maternă în spațiul Hexagonului, importanța cu adevărat specială ce se acordă metodologiei de predare - învățare a limbii materne în școala franceză. Manualele noastre de limba și literatura română sunt depășite de metodologia de predare/învățare a limbilor străine.

S-a mai discutat despre componența comisiilor de aprobare a manualelor școlare, despre licitații și prețuri. Pentru câteva ore, am anulat în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților orice barieră de partid. Am fost vocea unui singur partid, Partidul Școlii.

Suntem pe drumul cel bun!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Și eu vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Ioan Țintean - declarație politică cu subiectul Stimularea agenților economici, esențială pentru revigorarea economiei;

Îl rog pe domnul deputat Ioan Țintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să-și susțină declarația și se pregătește domnul Ioan-Nelu Botiș, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

 

Domnul Ioan Țintean:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Stimularea agenților economici, esențială pentru revigorarea economiei".

În conformitate cu prevederile Codului fiscal, începând cu anul 2010, spre surprinderea noastră contribuabilii au obligația de a declara și efectua trimestrial plăți anticipate, în contul impozitului pe profit anual, în sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele de inflație (decembrie față de decembrie al anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului inițial al anului pentru care se efectuează plățile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se efectuează plata. Astfel, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plățile anticipate, este impozitul pe profit datorat conform declarației privind impozitul pe profit pentru anul precedent, fără a lua în calcul plățile anticipate efectuate în acel an.

Considerăm că aceste prevederi nu sunt stimulative pentru agenții economici, mai ales în criză. Nu este normal și benefic ca un agent economic să fie obligat după primul trimestru al anului să vireze la bugetul de stat 25% din impozitul pe profit, în condițiile în care profitul pe anul în curs, mai ales pe perioadă economică de criză, poate fi pe minus, iar agentul respectiv poate înregistra pierderi chiar și la sfârșitul anului.

Aplicarea noilor prevederi din Codul fiscal poate genera o serie de riscuri pentru agenții economici, cum ar fi: decapitalizarea agenților economici, în principal a celor care în 2009 au înregistrat profit din activitatea excepțională (vânzări hale, clădiri, terenuri etc.) și din activitatea financiară (dobânzi, diferențe de curs valutar); lichidarea unor firme și înființarea altora noi cu preluarea activității; disponibilizări de personal și creșterea șomajului; discriminarea între firmele care în anul precedent au realizat profit și cele care au înregistrat pierdere fiscală; încurajarea evaziunii fiscale.

Credem că misiunea și rolul Ministerului Finanțelor Publice ar trebui să fie, mai ales pe timp de criză economico-financiară, stimularea și sprijinirea activității agenților economici. Ca atare, considerăm necesară modificarea de urgență a Codului fiscal, astfel încât termenul de aplicare a noilor prevederi să fie prorogat și să fie menținut sistemul de stabilire și de plată a impozitului pe profit, inclusiv plățile anticipate, practicat până în anul 2009.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu referire la Eliminarea barierelor și integrarea în societate a persoanelor cu handicap;

Îl invit pe domnul Ioan-Nelu Botiș, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să-și prezinte declarația politică.

O rog pe doamna Carmen Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-și pregătească intervenția.

 

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea de astăzi face referire la integrarea în societate a persoanelor cu handicap.

Persoanele cu dizabilități întâmpină încă diverse bariere în integrarea lor în societate. Nu pot să-și exercite, în condiții de egalitate cu ceilalți, toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Am fost sesizat că în județul Bistrița-Năsăud, de altfel ca și în alte județe, persoanele cu dizabilități care doresc să-și obțină permisul de conducere și nu au o mașină adaptată în acest sens nu pot urma școala de șoferi în județul respectiv și, de asemenea, nu pot susține examenul de obținere a permisului auto.

Legea privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap le acordă dreptul ca persoanele adulte cu handicap să beneficieze de un credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale pentru persoanele cu handicap pentru achiziționarea unui mijloc de transport.

Având în vedere faptul că persoanele cu dizabilități trebuie să aibă posibilitatea de a se implica activ în procesul de luare a deciziilor, în elaborarea de politici și programe, inclusiv a celor care-i privesc în mod direct, a fost solicitat de Asociația Persoanelor cu Handicap Fizic și Psihic din județul Bistrița-Năsăud asupra acestei probleme.

Propun, astfel, ca școlile de șoferi să dețină o mașină care să poată fi adaptată nevoilor speciale ale persoanelor cu dizabilități și susținerea examenului de obținere a permiselor auto să se poată efectua în propriul județ, pentru aceste persoane.

Obligația noastră este aceea de a da posibilitatea persoanelor cu dizabilități să trăiască independent și să participe pe deplin la toate aspectele vieții.

Această măsură pe care o susțin va asigura persoanelor cu dizabilități accesul în condiții de egalitate cu ceilalți la transportul auto propriu, eliminând, astfel, un obstacol pe care ei astăzi nu-l pot trece.

Cred că fiecare dintre noi suntem conștienți că persoanele cu dizabilități sunt printre cele mai vulnerabile, cele mai expuse riscului sărăciei, marginalizării și chiar excluderii sociale.

În consecință, trebuie să acționăm astfel ca efectele discriminării bazate pe statutul social sau pe handicap să fie diminuate sau chiar eliminate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Carmen Ileana Moldovan - declarație politică cu titlul Guvernul Boc: După femei, copiii. Cine urmează?;

O rog pe doamna deputat Carmen Moldovan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să-și prezinte declarația politică și-l rog, în același timp, pe domnul deputat Aledin Amet, din partea minorităților naționale, să se pregătească.

Vă rog, doamna deputat.

 

Doamna Carmen Ileana Moldovan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea de astăzi se referă la inițierea unui nou proiect legislativ care prevede modificarea actualului sistem de alocații de stat pentru copii. Este inițiativa ministrului muncii, domnul Mihai Șeitan. Urmare a diferențierii cuantumului alocației, în funcție de venitul cumulat al părinților, familiile cu un venit cumulat al părinților peste un anumit prag nu vor mai beneficia de alocația de stat, indiferent de numărul copiilor. Camuflată, fără credibilitate, sub pretextul redistribuirii unor fonduri de la bogați spre săraci, măsura preconizată de Guvern a fost iarăși scăpată spre presă, pentru ca, ulterior, confruntat cu o promptă și masivă reacție negativă a opiniei publice, primul-ministru să se eschiveze, căutând justificări și explicații.

Îmi amintesc involuntar cum în legislatura 2000-2004, Emil Boc, pe atunci tânără speranță a PD, își acompania fiecare intervenție de la microfonul Camerei Deputaților cu gestul teatral al scoaterii Constituției de la buzunarul sacoului și al fluturării ei în ochii audienței. Cu atât mai mult cu cât domnia sa încă mai predă dreptul constituțional la Universitatea Babeș-Bolyai, mă văd nevoită să-i reamintesc art.49 din Legea Fundamentală, care prevede explicit: "(1) Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor. (2) Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap."

Nu voi dezvolta aici discuții de sorgintea teoriei drepturilor câștigate, pe care Guvernul actual o interpretează probabil ca pe o speculație anacronică și caducă. Nici nu voi încerca să explic evidența faptului că, în forma "acordă alocații pentru copii", formulată la modul indicativ, timpul prezent și încheiată cu punct (acel "point" familiar președintelui), prevederea postulează practic intangibilitatea drepturilor tuturor copiilor din România la alocație de stat.

Și nici nu voi invoca faptul că alocațiile de stat pentru copii nu țin de protecția socială, așa cum încearcă, în mod implicit, dar nu mai puțin eronat, să susțină guvernanții. Le voi reaminti celor doi membri PD-L sus-numiți doar faptul că, în România lui "Să trăiți bine!", peste o cincime din populație supraviețuiește sub pragul sărăciei, iar alte 40% de-abia își asigură cele necesare subzistenței. Mai grav, chiar, potrivit sondajelor de opinie, 45% din români consideră că trăiesc mai prost decât în 2009, iar 70% din respondenți consideră că țara noastră se îndreaptă într-o direcție greșită, iar mii de familii din România trăiesc exclusiv pe seama alocației care, se cuvine subliniat, este un drept al copilului, și nu un privilegiu al părinților.

În sfârșit, pseudoargumentul invocat de Guvern, acela că deși Constituția garantează dreptul la alocație, Guvernul decide cuantumul ei, sfidează simultan și spiritul Constituției și principiile și cutumele fundamentale ale statului de drept și cele circa 4 milioane de suflete din România a căror singură vină este aceea de a fi copii. Poate că primului nostru ministru ar trebui să-i explice cineva că veniturile unei familii, indiferent cât de mari sau mici, nu sunt nicidecum garantate pe viață, astfel încât, prin lege, niște chiriași ai Palatului Victoria să-și permită stabilirea unor cuantumuri diferențiate tocmai după venit. Într-o economie de piață precum a noastră, poate prea scăpată de sub control, veniturile sunt fluctuante, locurile de muncă sunt instabile, iar părinții, dacă nu cumva Guvernul le va interzice și asta, au libertatea inalienabilă de a decide să aibă mai mulți copii.

După femeile din România, Guvernul Boc a trecut la copii. Cine urmează?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc foarte mult.

 
Aledin Amet - declarație politică: Numan Celebi Gihan, o mare personalitate a națiunii tătare;

Îl rog pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, să-și prezinte declarația. Și, în același timp, se pregătește domnul Attila Korodi.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Numan Celebi Gihan, o mare personalitate a națiunii tătare".

Istoria are la bază gesturile semnificative ale personalităților importante, gesturi prin care o națiune își clădește destinul.

Dincolo de orice interpretări, realitatea oferă imaginea clară, nenuanțată, a trecutului, cu tot ceea ce înseamnă evenimente marcante, dar și perioade mai puțin concludente.

În istoria neamului meu există oameni care s-au jertfit pentru idealuri. În istoria neamului meu există martiri, iar Numan Celebi Gihan este unul dintre aceștia.

Evenimentele petrecute în Crimeea, la sfârșitul anului 1917, au condus la formarea republicii. Șef al Guvernului Național Tătar a fost ales Numan Celebi Gihan.

La data de 13 decembrie 1917, s-a constituit Parlamentul, membrii Congresului devenind, pentru o perioadă de un an, membrii forului legislativ. Au fost desemnați, de asemenea, și reprezentanții guvernului.

Din păcate, Republica Crimeea a avut o existență efemeră. Conducătorii ei au fost arestați, la începutul anului 1918, trupele bolșevice ocupând o parte însemnată a teritoriului.

Numan Celebi Gihan a stat în detenție 27 de zile. În închisoarea din Sevastopol (Akyar), a compus poemul "Coșmarul", o descriere tristă a realității potrivnice.

La data de 23 februarie 1918, a fost împușcat, trupul lui fiind aruncat în Marea Neagră.

Vineri, 19 februarie 2010, la Sediul Central al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, s-a desfășurat o manifestare comemorativă dedicată acestei mari personalități. A-ți omagia eroii înseamnă, în primul rând, a respecta idealul național.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Korodi Attila - declarație politică referitoare la proiectul de lege al UDMR privind regiunile de dezvoltare în România;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Attila Korodi, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Se pregătește domnul deputat Mihai Cristian Apostolache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Korodi Attila:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

În octombrie 2008, UDMR a înaintat un proiect de lege în Senat, conform căruia, în locul celor 8 regiuni de dezvoltare existente la momentul actual în România, țara ar trebui să aibă 15 regiuni de dezvoltare mai aplicate, mai mici, mai eficiente.

În februarie 2010, Senatul a aprobat acest proiect de lege și urmează dezbaterea din Camera Deputaților.

De ce considerăm noi necesar să fie definite noi regiuni de dezvoltare, mai mici, mai aplicate, mai eficiente?

În primul rând, dacă ne uităm la cele 8 regiuni de dezvoltare existente la momentul actual, nu prea ne dăm seama pe ce criterii au fost formate și pe ce criterii s-au desemnat sediile agențiilor de dezvoltare.

Ori de câte ori vrem și căutăm răspunsuri, ele vor fi ceva de genul: asta este cerința Uniunii Europene, nu putem să facem nimic - dar, de fapt, nu este așa.

Regulamentul Uniunii Europene nr.1059/2003 stabilește ca obiectiv formarea unor unități teritoriale cu scop statistic pentru a eficientiza absorbția fondurilor europene de dezvoltare regională.

În România, regiunile de dezvoltare sunt, de fapt, unități teritoriale cu un scop statistic. În determinarea acestor regiuni de dezvoltare, primul criteriu îl reprezintă unități administrative deja existente ale statelor membre. Astfel, în România, regiunile trebuie formate pe baza județelor actuale.

În formarea regiunilor, în primul rând, trebuie să respectăm cerințele Regulamentului nr.1059. Astfel, trebuie luate în considerare caracteristicile geografice, socio-economice, istorice, culturale și de mediu. Din punct de vedere al mărimii populației, modificările trebuie să omogenizeze structurile regionale; asta înseamnă că trebuie respectat pragul de populație - conform NUTS 2 între 800 de mii și 3 milioane de locuitori. Datorită unor caracteristici geografice, socio-economice, culturale sau de mediu, unele unități pot să devieze de la acest prag, în special în regiuni marginale sau cu caracteristici de insulă.

În formarea celor opt regiuni existente, la momentul actual, nu s-au luat în considerare deloc similaritățile și deosebirile tradiționale specifice acestor regiuni. Astfel, din diferențele economice, culturale, de mediu și de mărime ale județelor care alcătuiesc aceste regiuni, rezultă o eterogenitate din cauza căreia este imposibil să formăm și să aplicăm o strategie de dezvoltare regională uniformă și consistentă.

Din evaluarea programelor încheiate și compararea produsului intern brut, reiese că structurarea regională actuală și sistemul de finanțare bazat pe această structurare nu au dat rezultatele așteptate. Din contră, s-a înrăutățit situația zonelor înapoiate și nu au fost prielnice nici pentru formarea unor pol de dezvoltare.

Totodată, în cadrul acestor regiuni formate artificial, există o dezbinare puternică în locul coeziunii.

Unele județe au parte de mai multă finanțare, se dezvoltă mult mai puternic și, din păcate, în sistemul actual, de foarte multe ori, aceste județe mai dezvoltate, fiind mai puternice în atragerea fondurilor europene, primesc bani pe baza indicatorilor județelor sărace.

Între cele opt regiuni de dezvoltare, s-a reușit împărțirea finanțării conform mărimii populației.

În cadrul regiunilor, județele cele mai mari și cele mai dezvoltate au primit cele mai mari finanțări. Asta înseamnă că județele mici și sărace au fost dezavantajate.

De exemplu, în perioada 1998-2003, nouă județe au reușit să-și crească cota p.i.b. Parte dintre aceste județe: București, Timiș, Hunedoara, Cluj au avut parte de finanțare mai mare decât media la nivel național. Trebuie să menționăm că, alături de București, Timișul și Clujul sunt județe foarte puternice. 16 județe au pierdut din cota p.i.b., de exemplu: Maramureș, Mureș, Covasna, Sălaj.

Cum am zis, avem nevoie de solidaritate politică. Trebuie să formăm regiuni de dezvoltare care sunt în interesul nostru și, totodată, sunt firești, în sensul că știm cu toții regiunile care s-au format de-a lungul istoriei: Banatul, Secuimea, Bucovina, Dobrogea, Oltenia și altele.

Principiile enumerate oferă cetățenilor țării o adevărată posibilitate de dezvoltare, iar efectele acesteia vor fi resimțite de fiecare cetățean al României.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu foarte mult.

 
Mihai Cristian Apostolache - comentariu legat de ultimele intenții ale Guvernului Boc, alocația de stat pentru copii și impozitarea pensiilor;

Domnul deputat Cristian Apostolache este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Tinel Gheorghe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi vizează ultimele intenții ale Guvernului Boc IV și mă refer aici la alocația de stat pentru copii și impozitarea pensiilor.

Săptămâna trecută prezentam faptul că, după ce Guvernul s-a ocupat de diverse categorii socio-profesionale din România încercând să le pună cap în cap, în această perioadă, are ca preocupare principală lovirea constantă în cele mai vulnerabile categorii sociale din România. Și mă refer la copii, care reprezintă viitorul acestei țări. Și la pensionarii României, care, în loc să fie apreciați pentru efortul pe care l-au depus în slujba acestei țări, sunt loviți în mod constant și ultima intenție a ministrului finanțelor, aceea de impozitare a tuturor pensiilor, demonstrează pe deplin faptul că actualul Guvern încearcă cu orice preț să reducă veniturile acestei categorii sociale a României și anume pensionarii.

Vreau să-i reamintesc domnului ministru de finanțe faptul că pensiile în România se impozitează și că acest lucru a fost introdus din 2006, de când partidul dumnealui se afla la guvernare; poate în acea perioadă era ocupat cu alte lucruri, iar acum, sigur, probabil folosind anumite droguri ușoare, a uitat de faptul că pensionarii României, cu pensii de peste 10 milioane, au pensiile impozitate de statul român. Numai cei care au sub 10 milioane nu au impozit pe pensii.

Stimați colegi, cu ceva timp în urmă, am depus în Parlament o propunere legislativă care, de altfel, a trecut de Senat și care vizează creșterea plafonului de impozitare a pensiei de la 1000 de lei la 2000 de lei și cred că aceasta trebuie să fie preocuparea noastră principală, aceea de a oferi mai mulți bani pensionarilor și nu de a impozita toate pensiile din România, așa cum încearcă actualul Guvern.

De aceea, stimați colegi deputați, vă solicit sprijinul în susținerea acestei propuneri legislative, astfel încât plafonul de impozitare să fie ridicat de la 1000 de lei la 2000 de lei și nicidecum să nu se impoziteze toate pensiile din România, iar pensionarii României să fie apreciați la justa valoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Tinel Gheorghe - declarație politică intitulată România în pantaloni scurți, pe timp de iarnă;

Domnul Tinel Gheorghe, deputat al Grupului parlamentar al PD-L este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Ionuț-Marian Stroe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule Tinel, aveți cuvântul.

 

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "România în pantaloni scurți, pe timp de iarnă".

Hotărât lucru, de câțiva ani buni, clima României a luat-o razna rău de tot: inundații, secetă, viscol, drumuri înzăpezite, temperaturi minime ce ating aproape limitele înregistrate în ultimii 100 de ani, tornade năprasnice - ce mai! - nu cred că lipsește ceva din panoplia meteorologică extremă.

Dar, parcă ceea ce ne înfioară periodic, cu o ritmicitate demnă de o climă oceanică subtropicală, sunt inundațiile și alunecările de teren.

În ultimele zile, regiunile din sudul țării: Teleorman, Giurgiu, Olt, Dolj, sudul Dâmboviței sunt afectate de inundații și alunecări de teren. Dealurile o iau la vale, râurile își ies din matcă, iar oamenii asistă neputincioși la dezastre.

Noi, silvicultorii, avem o vorbă: Câmpia se apără la munte. Și, din păcate, tocmai noi, cei care înțelegem cel mai bine acest adevăr, în ultimii 20 de ani, am refuzat să punem în practică acest moto.

Poate că nu am reușit să le atragem oamenilor suficient atenția că, dacă tăiem pădurile la munte, apa din ploi și zăpadă pleacă șiroaie la vale, măturând totul în cale. N-am reușit să-i convingem pe oameni că, dacă tăiem nechibzuit pădurile la deal, dealurile o iau la vale, pentru că nu mai au de ce să fie fixate.

Dar, poate cel mai grav lucru este că n-am reușit să-i convingem pe oameni că pădurea, în cele din urmă, înseamnă viață. Parafrazând poetul, aș spune că: Acolo unde pădure nu e, nici viață nu e. Și, ca un paradox, județele afectate de fiecare dată de dezastre sunt județele cu cele mai mici suprafețe de pădure: circa 5-7% din suprafața județului. Teleormanul, Oltul, Giurgiu sunt județele cu cea mai mică suprafață de pădure din țară, raportat la suprafața totală a județului.

Și, deși avem proiecte și programe importante, deși avem o legislație la nivel european, rămânem, totuși, din punct de vedere al managementului aplicat, la nivel declarativ. Vă dau un exemplu: Codul silvic, Legea nr.46/2008, prevede împădurirea în următorii 20 de ani a circa 2 milioane de hectare de terenuri agricole, adică o medie de circa 200 de mii de hectare pe an. Au trecut deja doi ani și nu am împădurit nimic. Oare ce așteptăm? Câte dealuri trebuie să o mai ia la vale și câte case să mai fie inundate? Pentru ca, în sfârșit, să realizăm că pădurea, înainte de toate, înseamnă viață.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Ionuț-Marian Stroe - comentariu legat de reglementarea sistemului de pensii al cadrelor militare în rezervă;

La microfon urmează domnul Ionuț-Marian Stroe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și se pregătește domnul deputat Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului de parlamentari independenți.

 

Domnul Ionuț-Marian Stroe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politică de astăzi este legată de recentul proiect legislativ depus în momentul de față la Senat, în ceea ce privește reglementarea sistemului de pensii în România și, mai precis, cel al cadrelor militare în rezervă.

Aceste vremuri în care Guvernul gâfâie din ce în ce mai greu în procesul de identificare a unor noi resurse de alimentare a bugetului de stat, s-a considerat că a venit rândul atacării uneia dintre instituțiile fundamentale ale statului român, și anume instituția Armatei.

Dacă până în prezent n-au cutezat, totuși, să atace componenta activă a sistemului militarizat al statului, foamea de fonduri bugetare i-a determinat pe guvernanți să-și dea girul pentru aprobarea proiectului de lege privind sistemul unitar de pensii publice și să desființeze astfel pensiile militare de stat, fapt care a provocat nemulțumirea pensionarilor militari, care, pentru prima oară în istoria modernă a României, s-au văzut nevoiți să-și înființeze un sindicat care să le apere drepturile acordate de statul român începând încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Decuplarea actualizării pensiilor cadrelor militare în rezervă și retragere de actualizarea soldelor brute reprezintă nu numai înghețarea acestei categorii de pensii, dar și încetarea legăturii dintre partea activă a forțelor armate și partea de rezervă, pensionarii militari având astfel tot dreptul să nu se mai considere datori de a se achita de îndatoririle pe care le au în calitate de cadre militare în rezervă și să facă ce vor cu gradul militar pe care-l dețin, acesta devenind proprietate privată.

Cât de serios a analizat Guvernul implicațiile pe care le-ar putea avea materializarea intenției pensionarilor militari de a-și depune gradele în fața comandantului suprem al forțelor armate? Cu cine îi va înlocui pe ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în rezervă prevăzuți în planurile pe care Ministerul Apărării Naționale le are întocmite pentru diferite situații? Sau, totuși, s-a gândit că, pentru a preîntâmpina o astfel de situație, se va da o ordonanță de urgență care să interzică o astfel de acțiune a pensionarilor militari?

În situația în care cadrele militare active și în rezervă cunosc și respectă îndatorirea principală prevăzută de statutul cadrelor militare de a prețui onoarea și gloria de luptă a Forțelor Armate ale României, precum și demnitatea gradului și uniformei pe care o poartă, de ce Guvernul României desconsideră prevederea din același statut, potrivit căreia pensiile militare sunt stabilite în funcție de gradul militar, care reprezintă recunoaștere în plan social a calității de cadru militar?

N-a fost oare de ajuns situația penibilă în care a fost pusă Armata în anul trecut, în decembrie 2009, când a trebuit să se găsească soluții pentru ca, în documente, personalul unităților militare aflat în afara țării, în teatre de război, să figureze ca fiind în zile libere, din cauza unei legi pe care Guvernul și-a asumat răspunderea în Parlament fără a fi analizat cu atenție toate implicațiile care rezultau din aplicarea ei?

Că președintele României, în calitate de comandant suprem, a fost pus în situația de a adresa rugămintea față de Guvern, ca măcar militarii angajați cu contract, aflați în misiuni în străinătate să nu facă obiectul prevederilor legii respective? Fiindcă li se amputau drepturile financiare și așa destul de mici.

Știe oare premierul ce comentarii sunt în rândul cadrelor militare vizavi de cuvântul dat de comandantul suprem în noiembrie 2009, potrivit căruia nimeni nu se va atinge de pensiile militare?

Are cunoștință despre ce înseamnă pentru un militar activ sau în rezervă încălcarea cuvântului dat de un comandant? Își dă oare seama că se compromite onoarea militară a comandantului suprem, faptă sancționată sever de regulamentele militare, situație neregăsită, din păcate, în domeniul civil sau se va scuza, ca de obicei, spunând că acțiunea sa și a Guvernului pe care-l conduce reprezintă doar o altă decizie politică pe care și-o asumă cu seninătate?

De ce ministrul apărării naționale, care a fost militar de carieră, și deține cel mai mare grad militar care se poate primi în timp de pace, nu iese public să dea explicațiile necesare?

Ce fel de autoritate crede că mai are în fața corpului de cadre ale armatei, dacă el este dintre cei care trădează interesele subordonaților?

Nu este încă târziu ca situația proiectată de Guvern, în privința pensiilor militare, să fie îndreptată, mai ales că acum aceasta a intrat în procedura dezbaterii parlamentare. Avem timp suficient pentru a face o lege corectă a pensiilor din domeniul public, nu în procedură de urgență, cum solicitase Guvernul.

Din datele cu care m-am informat, a rezultat că actuala Lege nr.164/2001 a pensiilor militare nu a fost făcută pe genunchi cu ghilimelele de rigoare pentru a mulțumi nu știu ce for internațional, ci a fost elaborată după norme europene și studierea modului în care au procedat alte țări membre NATO.

În toată Uniunea Europeană, sistemul de calcul al pensiilor militare este reglementat fie prin lege separată, fie printr-un capitolul total independent, cuprins formal într-o singură lege, împreună cu cel al pensiilor civile.

De ce, dacă în prezent avem în aplicare una dintre aceste două modalități ale acestui sistem, trebuie să renunțăm cu totul la el și să devenim astfel unicat.

Și o ultimă întrebare. Conform proiectului de lege înaintat de Guvern, limita vârstă pentru pensionare în cazul cadrelor militare urcă de la 55 la 60 de ani, iar potrivit art.1 "Dreptul la pensie nu mai este garantat de către stat", față de cum era prevăzut în Legea nr.164/2001.

Având în vedere că durata medie de viață a cadrelor militare nu depășește vârsta de 61 de ani, nu cumva, cei care au conceput și avizat prevederile proiectului de lege referitoare la pensiile cadrelor militare s-au gândit că cei care vor putea să se bucure de pensie vor fi foarte puțini, rezultând astfel importante economii la buget?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată In vino veritas!;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru din partea parlamentarilor independenți și din partea Partidului Social Democrat domnul Cristian Rizea; este? O să vă rog vă pregătiți pentru a fi următorul vorbitor.

Domnule Tudor Ciuhodaru, aveți cuvântul.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"In vino veritas!"

Domnule președinte,

Colegi parlamentari,

Ponderea pacienților cu etilism acut prezentați în urgență este semnificativă. Iar cheltuielile alocate terapiei acestor pacienți sunt importante în contextul în care resursele materiale și umane ale sistemului medical sunt limitate.

Consumul excesiv de alcool reprezintă un act voluntar, care dăunează sănătății și există, în acest moment, campanie de informare ce avertizează asupra consecințelor negative ale abuzului etanolic.

Comisia Europeană recomandă reducerea efectelor negative ale acestui abuz, întrucât 7,4% din totalul cazurilor de boală sau moarte prematură în Uniunea Europeană sunt cauzate de consumul abuziv de alcool.

Consecințele acestor excese includ, de asemenea, un număr semnificativ de accidente rutiere mortale, un puternic impact social, cum ar fi violența, huliganismul, infracționalitatea, probleme în familie, excluderea din societate, precum și scăderea productivității muncii.

Am inițiat un proiect de lege ce propune ca pacienții ajunși în unitățile de urgență în urma consumului excesiv de alcool să suporte costul îngrijirilor medicale acordate.

Prezenta modificare adusă Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ar constitui o sursă de finanțare suplimentară pentru sistemul medical într-o perioadă de criză economică.

Gândiți-vă că aceste resurse pot asigura proteza valvulară pentru inima unui copil sau proteza de șold pentru mersul vârstnicului.

Și văd, în acest proiect de lege, începutul unei responsabilizări sociale.

Sper că veți susține acest proiect.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult.

 
Cristian Rizea - declarație politică intitulată Guvernarea de dreapta - un Robinson Crusoe al statului;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Rizea din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat+PC și o rog să se pregătească pe doamna Cristina-Ancuța Pocora din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Cristian Rizea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Guvernarea de dreapta - un Robinson Crusoe al statului"

Stimați colegi,

Din ceea ce am văzut în ultimele zile, am senzația că principiul fundamental al guvernării de dreapta este preluat dintr-un roman al lui Daniel Defoe. Mai concret, ministrul finanțelor publice funcționează ca un Robinson Crusoe, numai că, în loc să dea la săraci, ia de la aceștia, pentru a-și rotunji bugetul propriu.

În prezent, pensiile de până în 1000 lei nu sunt supuse impozitelor. Rațiunea pentru care aceste pensii, rușinos de mici, nu sunt impozitate mi se pare mai mult decât evidentă și de bun simț, dar poate că este nevoie ca domnul ministru Sebastian Vlădescu să încerce să supraviețuiască o lună de zile cu un astfel de venit, ca apoi să susțină aceeași măsură pe care ne-o înaintează acum. Pentru cei care nu sunt în temă, este vorba despre propunerea ministrului finanțelor publice prin care se dorește impozitarea tuturor pensiilor, indiferent de valoarea acestora, în condițiile în care cea mai mică pensie în România este de 350 lei.

M-a uimit motivația care a stat la baza acestei propuneri, aceea că, în toate statele civilizate, orice venit este impozitat. Am senzația că importăm forme fără fond. Înainte de toate, ar trebui să ajungem la nivelul statelor civilizate, în sensul în care salariile și pensiile să fie similare celor din statele la care ne raportăm și numai apoi să aplicăm reguli fiscale sau de orice natură, folosite de acestea. Dacă într-un "stat civilizat" pensia este de 100-200 euro, atunci eu îmi doresc să trăiesc într-un stat necivilizat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumim și noi, domnule deputat Cristian Rizea.

 
Cristina-Ancuța Pocora - declarație politică cu titlul Poporul vorbește, guvernanții nu au urechi să audă!;

Urmează doamna Cristina-Ancuța Pocora din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și se pregătește domnul Cristian Burlacu; este în sală? OK!

 

Doamna Cristina-Ancuța Pocora:

Mulțumesc, domnule președinte.

Poporul vorbește, guvernanții nu au urechi să audă!

Mă numesc Narcisa Casian și vreau să vă întreb: Cu ce am greșit eu și soțul meu că am făcut o facultate, că ne-am zbătut pentru a obține un serviciu mai bun?

Copilul "sărac" mănâncă cu șapte guri și al meu cu o singură gură?

Știți că soțul meu își mai dorește un copil, iar mie îmi este frică să-l mai aduc pe lume pentru că nu am ce să-i ofer?

Știți că am reînceput activitatea când bebelușul meu avea doar cinci luni de zile tocmai pentru că, dintr-o măsură populistă, fusese modificată indemnizația pentru creșterea copilului la 600 de lei?

Ce vină are copilul meu că părinții lui se străduiesc să muncească mai mult și mai bine? Știți că sunt zile când ajungem acasă atât de târziu încât îl găsim pe bebe, care acum are doi ani, adormit de către bonă? De ce? Pentru că părinții lui muncesc?

Sunt director economic în cadrul unei direcții de asistență socială și am avut surpriza să mi se răspundă la întrebarea: De ce ai făcut atâția copii dacă nu poți să-i crești? astfel: "Păi, doamnă, dacă noaptea-i lungă!" Fără comentarii. Eu, seara, când ajung acasă, adorm înainte de a pune capul pe pernă.

Ne-au băgat primăriile în concediu fără plată pe asistenții persoanelor cu handicap. Ce este de făcut? Luăm salariu cu 100 lei diminuat. Este cazul primăriei Petrila, județul Hunedoara. Ce este de făcut? Suntem bugetari atunci când trebuie să ni se ia banii, dar, când angajații din primărie primesc al 13-lea salariu sau alte prime, noi nu avem dreptul. Atunci ni se spune că nu suntem bugetari. Atunci de ce ne-au luat din bani?

Rușine! Oare ce este în mintea celor care l-au votat pe Băsescu? Asta numesc ei guvernare de dreapta? Știți ce reprezintă guvernarea de dreapta? Rușine! (Gabriela)

Doamnă Pocora, atunci când ieșiți la televizor, amintiți despre persoanele cu handicap sau despre asistenții personali care se zbat să trăiască de pe o zi pe alta. Vreau să aud cum puneți o întrebare publică domnului Boc sau domnului Băsescu, dacă domniile lor pot trăi cu indemnizație de handicap de 297 ron pe lună și eu cu salariu de 540 ron pe lună? Ce să nu dau copilului meu? Să nu mănânce? Să nu-i dau haine, să nu-i dau medicamente, să-l țin în frig? Întrebați-i vă rog pe acești domni. (Lili)

Mă numesc Ciprian și vroiam să știu de ce, în țara asta, nu discută nimeni despre persoanele cu handicap și nevoile noastre. Poate un parlamentar sau politician trăi cu o indemnizație de 230 de ron pe lună? Nici măcar o televiziune nu discută despre noi. În Germania, o persoană cu handicap trăiește foarte bine. Aici, în România, statul nu ne ajută din cauză că nu prea mergem la vot, așa gândesc domnii parlamentari/politicieni. Eu încă gândesc pozitiv, că ceva tot se va întâmpla în bine; în orice caz nu pot trăi cu o indemnizație de 230 de ron. Ăștia sunt bani pentru o săptămână de mâncare, nu mai zic dacă ești și orfan și trebuie să plătești o chirie. Plus și alte cheltuieli. Cum să trăiesc?

Stimați colegi, acestea sunt doar câteva dintre mesajele pe care le primesc zilnic pe e-mail sau pe blog. Din păcate, nu sunt invenții, ci realități crude ale unei Românii de care guvernanții noștri au uitat! Au uitat de pensionari, de persoanele cu handicap, de asistenții personali, de mame, de șomeri, de tineri, de toți. Evident că au uitat, odată ce nu mai sunt alegeri! I-au folosit și acum nu mai au nevoie de toți aceștia.

În viziunea Guvernului Boc, oamenii sunt buni doar pentru două lucruri: să voteze și să plătească taxe. Așa că, în curând, am putea asista și la impozitarea sau chiar eliminarea ajutorului de înmormântare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Doamnă deputat, vă mulțumim și noi pentru declarația făcută.

 
Cristian-Ion Burlacu - declarație politică cu tema Nu putem înstrăina Peleșul!;

Îl invit la microfon pe domnul Cristian Ion Burlacu din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal și se pregătește domnul Vasile Popeangă; este cumva? Bine ați venit! Vă pregătiți pentru a vă susține declarația.

 

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Bună dimineața, domnule președinte!

Stimați colegi,

Tema declarației politice: "Nu putem înstrăina Peleșul!"

Am aflat despre decizia Casei Regale de a scoate la vânzare Castelul Peleș și, în calitate de deputat sinăian de Prahova, sunt extrem de interesat de evoluția acestui subiect.

Să mai amintesc ce înseamnă Muzeul Peleș pentru Sinaia? Orice prezentare a atracțiilor turistice ale acestui oraș începe prin menționarea Peleșului.

Toți românii știu că Sinaia este un loc unic în România, fără egal în frumusețea locurilor și a oamenilor! Dar Sinaia este cu mult mai importantă pentru istoria ei! Sunt foarte puține marile personalități ale neamului nostru cărora să nu li se vadă și astăzi urmele pașilor pe cărările sale.

Noi, cei care ne-am născut aici, am privit întotdeauna locurile acestea, nu ca pe o moștenire, ci ca pe un împrumut de la cei care vor veni după noi.

Sintagma "Sinaia, a doua capitală a României", devenită truism, nu se referă doar la faptul că mulți și-au petrecut sau își petrec aici vacanțele ci mai ales la realitatea că aici s-au luat, de multe ori, decizii importante pentru țară, uneori în ceasuri de cumpănă. Se întâmpla asta chiar și atunci când Peleșul confiscat devenise loc de taină.

Am aflat, ca și dumneavoastră, că, pentru moment, Ministerul Culturii ar fi adoptat o soluție de avarie: prelungirea contractului de închiriere și pentru 2010. Bună și aceasta, cu singura condiție ca ministerul, Guvernul să folosească răgazul pentru identificarea resurselor de a păstra Muzeul Peleș, cu atât mai mult cu cât statul are drept de preemțiune la achiziționare.

S-au auzit voci care, cu bună-credință poate, cereau teledon TV pentru Peleș.

Administrația locală sinăiană, cu naivitatea deja obișnuită, se oferea să rezolve, prin propriile-i forțe, problema achiziției Domeniului, deși sunt atâtea alte probleme edilitare, cu mult mai ieftine, pe care a dovedit că nu este capabilă să le rezolve.

Eu consider că ar fi sub demnitatea sinăienilor și a românilor - în general - ca, în mileniul trei, un giuvaer ca Peleșul să devină obiect de colectă publică ori să fie lăsat în seama unor aleși care încearcă să stoarcă voturi cu orice preț, cu orice risc, în orice chip.

Consider că ar fi bine să comparăm această situație cu cea a Domeniului Regal de la Balcic, Bulgaria, care arată superb. Guvernul, Ministerul Turismului din Bulgaria au găsit resursele necesare pentru a nu lăsa să se șteargă o pagină de istorie, paradoxal, mai degrabă românească! Și știm bine că nici situația economică a vecinilor noștri nu este de invidiat!

Va trebui să realizăm o expertizare și o evaluare corectă, pentru ca statul român să facă o plată justă. Apoi, întregul domeniu să fie restaurat și redat turismului și patrimoniului cultural românesc. Nu ne vom putea ascunde niciodată sub scuza că este criză, că nu sunt bani.

Sunt convins că ministrul culturii, căruia ieri i-am adresat o întrebare pe această temă, va găsi o cale de rezolvare!

Sunt convins că Guvernul va interveni la timp pentru ca specialiștii și valorile materiale de patrimoniu ale orașului Sinaia să nu se piardă!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Reforma drumurilor patriei;

Îl invit la microfon pe domnul Vasile Popeangă din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vedeți ce-nseamnă să ai noroc? Ați intrat exact...

   

Domnul Vasile Popeangă (din sală):

Alianța PSD+PC.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Alianța PSD+PC, dacă vă sună mai bine la ureche. Aici scrie grupul parlamentar.

 
 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, numai un pic, ca să-l anunț și pe domnul Mihai Stroe, să se pregătească din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveți cuvântul, stimate coleg.

 
 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "Reforma drumurilor patriei".

Pe aceste meleaguri, au fost întotdeauna mari arhitecți. Ba au fost băștinași - zidurile dacice fiind nu numai rezistente în fața mileniilor care au urmat, ci și celebre pentru rezistența în fața atacurilor invadatorilor -, ba au venit de aiurea - a se vedea celebrul arhitect Apolodor din Damasc, încă de acum 2000 de ani. Și tot de acum vreo 2000 de ani rezistă drumurile romanilor, făcute pentru a ușura comunicațiile, comerțul, deplasările de trupe și echipament militar.

Dar lucrurile nu au putut rămâne așa, ele au evoluat, ajungându-se în culmea de astăzi a reformei drumurilor, bineînțeles invențiile și inovațiile în materie de construcție și întreținere fiind din ce în ce mai multe, mai dese și mai pline de ingeniozitate...

Să luăm, de exemplu, performanțele unor specialiști de ultimă generație, staționați, din păcate, de prea multă vreme prin fotolii ministeriale și nu numai.

Încă de pe vremea când la Transporturi era însuși Traian Băsescu, poporul român a fost încunoștințat că n-are nevoie de autostrăzi, iar ulterior același domn Traian Băsescu lămurind norodul că turismul se poate face, în România, și par avion.

Alt trist care ocupă de prea multă vreme fotoliul Transporturilor, care răspundea la catalog la apelativul Berceanu, are alte îmbunătățiri ale unor brevete referitoare la drumuri și hopuri: recordul mondial absolut la prețul pe centimetrul pătrat de drum (reparat sau construit - tot un drac, iar în mod cert, România va avea unele dintre cele mai scumpe autostrăzi din Europa, cu prețuri pornind de la 8 milioane de euro/kilometru în zona de câmpie și ajungând până la 80 de milioane de euro/kilometru - cu o perioadă de 30 de ani de întreținere), recordul mondial absolut la mărimea timpului de construcție pe centimetrul pătrat de drum, recordul mondial absolut la înjumătățirea numărului de gropi, prin fuziune de la "ferma de gropi și alte hopuri" de pe drumul E81 (Râmnicu Vâlcea - Pitești) etc.

Acum, stăm și ne gândim: aceste drumuri sunt în termenul de garanție de 10 de ani sau vor urma sutele de milioane de euro pentru reabilitări și garanțiile de 30 de ani...?

Oricum, românul fredonează cu multă speranță "Drumurile noastre, poate, se vor asfalta vreodată...", sau, mai simplu, domnule Berceanu, ar trebui să vă credem că toată viața v-au plăcut drumurile lungi și gropile adânci, așa cum vă confesați unui bun prieten...

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, și noi vă mulțumim pentru declarația politică prezentată.

 
Mihai Stroe - declarație politică având tema Șansa României stă în educație;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Stroe, din partea Grupului parlamentar al PD-L, și se pregătește domnul Adrian Solomon, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Stroe:

"Șansa României stă în educație"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Transformările postdecembriste au intervenit în toate sferele sociale și economice ale societății românești, inclusiv in domeniul educației, unde s-a încercat prin intervențiile legislative să se găsească sensul de parcurs al sistemului, unde modificările frecvente și abordările curriculare, mai mult sau mai puțin necesare elevilor și poate mai mult cadrelor didactice, nu au făcut decât să-1 bulverseze.

S-a ajuns astfel ca în școală, prin educația inițială, să nu mai formăm muncitori calificați, considerându-se poate că nivelul economiei este la un înalt grad de automatizare și robotizare, lucru ce nu poate fi adevărat, dacă ne gândim numai că sunt zone ale economiei unde se utilizează frecvent muncitorul calificat și poate specializat, cum ar fi construcțiile, transporturile etc.

La întâlnirile comitetelor sectoriale și ale celor locale de dezvoltare a parteneriatelor sociale reprezentanții diferitelor domenii economice solicită reînființarea școlilor profesionale reclamând lipsa forței de muncă, atât calificată, cât și specializată.

Lucrul acesta se poate realiza prin noul pachet legislativ privind educația, reînființând școlile profesionale, unde accentul formativ trebuie să revină pregătirii tehnice de specialitate și instruirii practice.

Modelele europene referitoare la educație nu trebuie să constituie un impediment, dacă ne gândim că pe piața muncii europeană există o lipsă a forței de muncă în anumite domenii, completată uneori cu muncitori calificați din România. Se pot invoca totodată diverse politici europene privind educația, generalizarea liceului sau menținerea în școală a tinerilor până la o vârstă înaintată, fapt ce ar reprezenta o abordare eronată dacă învățământul este deschis și studiile se pot continua prin forme de învățământ de tip seral sau învățământ deschis la distanță, cu condiția ca aceste forme să fie riguros organizate și să vizeze obiective educaționale bine definite, în concordanță cu nevoile de formare, astfel încât diplomele obținute la absolvire să aibă acoperire științifică.

Doamnelor și domnilor,

Stă în puterea noastră să intervenim corect și obiectiv în noua propunere legislativă privind educația, în vederea realizării unei legi moderne, suple și adaptabile tuturor nevoilor tinerilor din România, precum și a înclinațiilor acestora, ca deziderat primordial.

Întâlnim uneori liceeni care abia scriu sau citesc, urmare a deficiențelor sistemului sau - de ce nu? - a neputinței acestora, ori a societății românești, însă ce putem face dacă avem un învățământ obligatoriu de zece clase și, fără voia lor, elevii sunt înscriși automat la liceu, lipsind alternativa școlii profesionale.

Stimați colegi,

România poate avea o șansă prin investiția în educație, coroborată cu o lege modernă, justă și conformă cu realitățile sociale și economice ale țării noastre și ale Europei.

Vă mulțumesc

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Adrian Solomon - despre Lăcustă Vodă și panaceul!;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Adrian Solomon, din partea Grupului parlamentar al PSD, și se pregătește domnul Marian Neacșu, din partea aceluiași grup parlamentar.

 

Domnul Adrian Solomon:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Astăzi vă voi vorbi despre "Lăcustă Vodă și panaceul!

Premierul Boc a reușit la finalul săptămânii trecute să-și tragă sufletul și să prezinte pe înainte medicamentul minune. Ținându-se cu toate forțele sale liliputane de un pahar enorm de palincă, Emil Vodă a trasat națiunii o nouă direcți: "Beți, beți și iar beți!" Pentru că palinca este cel mai bun medicament, antibiotic chiar, fiind capabilă să nimicească până și virușii din calculator.

Păcat, eu am observat că acest medicament are un mare minus, nu reușește să nimicească virușii din capul domnului Emil Boc. Ba, din contră, îi și sporește. Cum altfel putem explica celebrele idei care-i bântuie căpușorul său mic, dacă nu prin efectele adverse ale acestui medicament: alocații ale copiilor tăiate, pensii înghețate, micșorate și, acum impozitate, salarii pentru bugetari nimicite, șomeri cu milioanele...

Eu fac un apel aici, în fața dumneavoastră, către domnul președinte Băsescu. Opriți-l, domnule președinte, nu vedeți că nu ține la băutură? Nu-l vedeți ce face? Luați-i carnetul de conducere al Guvernului și dați-l jos de la volan, că mai e un pic și ne face praf și pulbere.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Marian Neacșu - declarație politică intitulată Dreptul constituțional la alocație și la pensie decentă;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacșu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Dacă mai e cineva care n-a susținut-o și dorește să-și susțină declarația politică?

Aveți cuvântul, domnule coleg.

 

Domnul Marian Neacșu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, stimați colegi!

Mă bucur să sunteți prezenți în număr atât de mare la această sesiune de prezentare a declarațiilor politice. Se pare că ea prezintă extrem de mult interes.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Dreptul constituțional la alocație și la pensie decentă".

Auzind noile propuneri ale ministrului muncii din actualul Guvern, nu ne putem abține să nu îl întrebăm pe domnul prim-ministru Emil Boc ce înțelege domnia sa când aude sintagma "dreptul constituțional la alocație" "

A devenit cumva Constituția țării o piesă istorică de muzeu, un text atât de desuet încât trebuie neapărat ignorat de un Guvern care se joacă de-a modernizarea statului? Au ajuns cumva Emil Boc și Traian Băsescu la concluzia că reformarea statului nu poate fi îndeplinită decât prin calea lui Mao, care era de părere că "pentru a construi, trebuie să demolezi" și, în consecință, și-au propus să demoleze statul și națiunea pentru a construi altele noi, după chipul și asemănarea lor?

Înțelegând, poate, că, la PD-L, atitudinea față de Constituția țării se execută, nu se discută, am vrea atunci să-1 întrebăm pe premierul Emil Boc - ce părere are despre Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 și ratificată de România în 1990, care consfințește obligația statelor de a proteja copiii de orice discriminare, inclusiv de cea bazată pe statutul părinților?

Modul de guvernare al cabinetului Emil Boc nu este numai derutant, prin modul haotic în care înțelege să guverneze statul, printr-un amestec de măsuri de dreapta și de stânga, prin zăpăceala publică pe care o creează, propunând astăzi una și făcând mâine alta, ci este de-a dreptul periculos, deoarece creează panică în populația care nu știe ce să mai aștepte de la ziua de mâine. Asta este reacția generată de ministrul finanțelor Sebastian Vlădescu, atunci când a mărturisit că vrea să impoziteze pensiile, căci, nu-i așa, orice stat modern impozitează pensiile! (Bietul ministru a aflat abia ulterior că, în România, pensiile mai mari de 1000 lei se impozitează, conform Codului fiscal).

După ce a câștigat procente serioase la ultimele alegeri, mințind alegătorii vârstnici de la țară că va veni PSD la putere ca să le ia pensiile, iată că a venit momentul în care PD-L, ca o zeiță indiană a falimentului, înșfacă cu cele șapte mâini drepte pe care le are, dintre care una este a Ministerului Finanțelor și alta a Ministerului Muncii, până și alocațiile de la gura copiilor de țâță, până și pensiile din portofelul pensionarilor.

Cum altfel am putea să interpretăm afirmațiile aiuritoare ale unor miniștri din guvernul actual, privind probleme grave și acute pentru cetățeni, afirmații al căror conținut diferă de la oră la oră, ori după cum le atrage, prin telefon, atenția premierul în exercițiu ?

Ce dovadă de responsabilitate - nu zic de ministru! nici măcar de bărbat serios - ne oferă membrii cabinetul Boc, care pare afectat iremediabil de bâlbâieli, tatonări și retractări, astfel încât nici măcar membrii activi, ori senatorii sau deputații Partidului Democrat Liberal nu mai înțeleg ce vrea să ne comunice de fapt Guvernul? Cu ce fel de obraz mai iese Emil Boc în lume după astfel de gafe impardonabile de comunicare? Răspunsul îl aflați dumneavoastră!

Ori ministrul finanțelor nu știe ce vorbește, iar atunci trebuie să își dea demisia, ori dumnealui face altă politică decât cea a Guvernului, și atunci trebuie demis.

Ori ministrul muncii nu gândește când vorbește, iar atunci trebuie să-și dea demisia, ori domnul Șeitan nu cunoaște politica Guvernului actual, iar atunci este de datoria premierului să îl demită de urgență.

În afara acestora două, altă soluție nu poate fi care să îl scape pe primul-ministru de rușinea de a ține în funcție niște miniștri nătângi.

Altă cale nu există, domnule prim-ministru Emil Boc !

Tertium non datur, domnule profesor de drept Emil Boc!

Mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc.

 
Cornel Itu - declarație politică intitulată ANRP - glumă sau coșmar?;

Mai e cineva care nu și-a susținut sau nu și-a depus declarația? A, domnul Itu.

Domnul Itu Cornel, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, domnule coleg.

 

Domnul Cornel Itu:

Dacă mai există, da.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarație politică având tema: "ANRP - glumă sau coșmar?"

În virtutea Legii nr.10 din 2001 privind acordarea despăgubirilor proprietarilor ale căror bunuri au fost naționalizate, despăgubirile se acordă de către ANRP (Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților) în numerar de maximum 250.000 lei într-o singură tranșă, până la 500.000 lei în două tranșe, iar persoanele cu despăgubiri de peste 500.000 lei primesc numerar și acțiuni.

Din păcate, indiferent de valoarea și forma acestor despăgubiri, persoanele îndreptățite își exprimă nemulțumirea cu privire la activitatea desfășurată de ANRP. Un calcul privind ritmul de desfășurare a activității de despăgubire arată că acest proces va mai dura încă cel puțin 15 ani.

Așadar, anii trec, coșmarul continuă, persoanele îndreptățite la despăgubiri trec și ele, mor cu zile și cu nemulțumirea că nu-și pot intra în drepturi.

Examinând cauzele tergiversării inadmisibile a rezolvării acestei probleme, constatăm cu ușurință grave deficiențe în activitatea ANRP: dezinteres și rea-voință din partea Autorității, prin suprabirocratizarea întocmirii dosarelor, și, ca exemplu, cetățeanul Baboș Carol din municipiul Dej a primit cinci adrese prin care i se cerea completarea dosarului, deși acesta era complet încă în urma primei adrese; lipsa totală a transparenței, în sensul că nu se fac publice listele cu persoanele îndreptățite și nici cu stadiul în care se găsesc dosarele, lipsind informațiile corecte și sincere la care au dreptul cei în cauză; în numeroase cazuri s-au emis decizii nominale pentru plata despăgubirilor, dar ele nu au fost puse în aplicare și nici nu se precizează data când se vor face plățile, ANRP aruncând vina pe Ministerul Finanțelor.

Toate aceste fapte se petrec în vreme ce Fondul Proprietatea aruncă cu bani făcând plăți compensatorii în serie către FP și la directorii proaspăt plecați, precum și la directorii noi-veniți.

Starea de lucruri de la ANRP, nedreptatea celor despuiați de avutul lor în epoca comunistă este strigătoare la cer, are un caracter ilegal, inuman și imoral, un caracter nerușinat din partea celor care în loc să rezolve problemele se lăfăiesc pe seama banului public și toate acestea se petrec la 20 de ani după revoluție și la jumătate de deceniu de la intrarea țării noastre în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, domnule deputat Itu.

 
 

Dacă mai e cineva în sală care dorește să mai dea curs unei declarații politice? Vă ofer posibilitatea s-o faceți.

Până când, poate mai vin colegi, dați-mi voie să-i nominalizez pe toți colegii noștri care au depus declarațiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, deputații: Maria Stavrositu, Marius Rogin, Oajdea Daniel, Prigoană Silviu, Boghicevici Claudia, Pirpiliu Ștefan, Bădulescu Adrian, Chircu Doinița, Militaru Constantin, Popescu Cosmin, Fuia Stelian, Geantă Daniel, Mustea Răzvan, Iacob Strugaru, Oltean Ioan, Dugulescu Cristinel, Nicușor Păduraru, Buda Daniel, Carmen Axenie, Bărbulescu Daniel, Boldea Mihail, Tabără Valeriu, Coroamă Gheorghe, Ionescu George, Iorguș Zanfir, Boiangiu Victor, Sulfina Barbu, Chirilă Constantin, Leșe Doru, Avram Marian, Marian Dan Mihai, Ciobanu Gheorghe, Holdiș Ioan, Petru Călian, Toader Stroian, Mircia Giurgiu și Iulian Vladu.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC domnii deputați: Dumitru Chirilă, Ioan Stan, Adrian Mocanu, Florin Pâslaru, Vasile Mocanu, Neculai Rățoi, Drăghici Mircea, Mitrea Manuela, Covaci Dorel, Mugurel Surupăceanu, Ion Stan, Bogdan Liviu-Ciucă, Mircea Dușa și Iuliu Nosa.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, deputații: Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, George Dumitrică, Gheorghe Dragomir, Andrei Gerea, Florin Țurcanu, George Scutaru, Titi Holban, Țîmpău Bogdan, Cristian Adomniței, Virgil Pop, Cristian Buican, Dan Motreanu, Nicolae Jolța, Lucia Varga, Radu Stroe și Eugen Nicolăescu.

Din partea grupului de parlamentari independenți, domnii deputați: Mircea Irimescu, Vasile Soporan și Ioan Munteanu.

Iar din partea minorităților naționale, domnii deputați Miron Ignat și Mircea Grosu.

Statistic, astăzi 21 de parlamentari și-au citit declarațiile politice de la microfonul Camerei, iar 72 le-au depus în scris. 37 din partea Grupului parlamentar al PD-L, 13 din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, 17 din partea Grupului parlamentar al PNL, 2 din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale și 3 din partea Grupului de parlamentari independenți.

Cu acestea, stimați colegi, constatăm că am epuizat lista vorbitorilor care și-au susținut declarațiile politice.

Declar închisă această ședință.

Ne revedem la ora 10 pentru a continua programul nostru cu ordinea de zi care vizează dezbaterea actelor normative. Să aveți cu toții o zi frumoasă!

Doamne ajută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați al președintele de ședință.)

 
  Adrian Mocanu - declarație politică: Istoria este făcută ca să se repete!;

Domnul Adrian Mocanu:

"Istoria este făcută ca să se repete!"

Istoria este făcută ca să se repete. S-a convins de asta și Mircea Geoană, care, pentru a doua oară consecutiv, a pierdut niște alegeri în care a pornit ca favorit și în care a condus, la un moment dat, confortabil. Doar că, la fel ca la alegerile prezidențiale din luna decembrie 2009, Mircea Geoană a încheiat o seară din postura de câștigător, dar s-a trezit în dimineața următoare în postura de învins. Victor Ponta este cel care l-a învins de această dată, preluând astfel funcția de președinte al Partidului Social Democrat.

Consider că finalul acesta ne dă o mare speranță. Chiar dacă au fost ceva tensiuni, reușim să facem un transfer de responsabilități la o generație mai tânără. Nu este atât de simplu, pentru că trebuie să oferim speranță și optimism.

Ion Iliescu și-a văzut reconfirmată influența în partid: anunțul său de retragere i-a pus pe jar pe membrii partidului și a dus la schimbarea raportului de forțe între Victor Ponta și Mircea Geoană. La Congres, delegații prezenți s-au ridicat și au aplaudat minute în șir după ce Ion Iliescu a dat asigurări că rămâne în partid.

Președintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a mai declarat, în discursul său, că "acest Congres poate să marcheze o relansare a activității partidului" sau "declinul PSD". "Dacă slăbește PSD-ul, slăbește apărătorul marii majorități a societății noastre. Esențială este buna funcționare a structurilor de conducere. Lipsa de transparență, adoptarea deciziilor în afara structurilor partidului duc la slăbirea coeziunii structurilor de partid", a spus Iliescu.

Alegerea lui Victor Ponta în funcția de președinte reprezintă, în opinia multora, semnalul întineririi conducerii partidului, iar Congresul a trecut examenul de democrație, rezultatul său fiind un pas important spre relansarea PSD pe scena politică românească.

Schimbarea care se așteaptă acum în partid nu depinde numai de Victor Ponta, ci de întreaga nouă echipă, de reacția celorlalți membri de partid, atât la nivel național, cât și în teritoriu. Eu sper să fie de bun augur această schimbare de ștafetă, pentru a da o notă de înnoire, de o nouă relansare a partidului.

Avem în partidul nostru oameni care trebuie respectați și încurajați să gândească atât ideile mari și provocările epocii, cât și politicile pe termen lung.

Trebuie să venim cu un alt discurs și mai ales cu fapte în fața unor alegători exigenți, care circulă frecvent peste hotare și citesc presa internațională în două-trei limbi străine. Relieful socio-economic, cultural și demografic se modifică permanent în toate regiunile țării. La fel, și așteptările oamenilor. De aceea, un partid modern trebuie să încurajeze dezbaterea, libertatea de exprimare civilizată și frământarea privind viitorul.

Sunt încrezător în viitor, pentru că partidul este acum pe mâna unei echipe noi, care vine cu toată hotărârea de a aduce un spirit nou, dar și măsuri noi, menite să-i redea PSD-ului rolul de actor important pe scena vieții politice și sociale românești.

  Doru Brașoan Leșe - declarație politică IMM-urile între viață și moarte;

Domnul Doru Brașoan Leșe:

"IMM-urile între viață și moarte"

Doresc să vă aduc la cunoștință situația IMM-urilor în momentul de față în România.

Companiile mici și mijlocii (IMM-uri) reprezintă un actor important, ele jucând rolul de principal angajator și cel mai mare contribuitor la produsul intern brut: 70% - contribuția IMM-urilor la p.i.b.

Criza financiară a afectat, însă, acești jucători pentru care evaporarea cererii interne și externe, reducerea lichidităților de pe piață și înăsprirea condițiilor de creditare au avut în multe cazuri rolul unei "sentințe la moarte".

În mare parte, dificultăți cu care se confruntă întreprinzătorii sunt datorate scăderii cererii interne (semnalată de 62,06% dintre IMM-uri), fiscalitatea excesivă (41,4%) și birocrația (36,21%).

În februarie 2009 existau în România 600.000 de IMM-uri. Peste 133.000 de firme și-au suspendat activitatea anul trecut, de 11 ori mai multe față de 2008, potrivit datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC).

Numărul companiilor nou-înființate în primul semestru al anului 2009 a scăzut cu 20% față de aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce numărul societăților radiate a crescut cu peste 26%.

Comparativ cu anul 2008, când s-a înregistrat un număr de 12.019 de suspendări de activitate la nivelul întregii țări, în 2009 s-au înregistrat 133.362 de suspendări de activitate, conform unui comunicat al ONRC. Numărul dizolvărilor a crescut de aproape cinci ori, ajungând la 18.766, iar cel al radierilor cu 247%, la 43.615. La sfârșitul anului erau active în România circa 1 milion de firme.

Recesiunea a doborât multe IMM-uri. Pentru a rămâne pe piață, aceste firme au apelat la diverse măsuri de reducere a costurilor, precum disponibilizări (19%), reduceri salariale (9%), sau reducerea cheltuielilor administrative(36%).Toate aceste măsuri riscă să rămână fără rezultat, însă, dacă în viitorul apropiat cererea nu își va reveni, iar băncile nu vor deschide porțile la creditare.

  Doru Brașoan Leșe - declarație politică «Înființarea companiilor energetice naționale Electra și Hidroenergetica»;

Domnul Doru Brașoan Leșe:

«Înființarea companiilor energetice naționale "Electra" și "Hidroenergetica"»

Prin prezenta declarație, doresc să mă alătur și eu colegilor mei care salută decizia Guvernului de aprobare a reorganizării producătorilor de energie electrică și termică din subordinea Ministerului Economiei, prin înființarea a două Companii energetice naționale "Electra" SA și "Hidroenergetica" SA, această decizie bazându-se pe studii de fezabilitate și de consultanță profesioniste.

Compania Națională "Electra" SA are ca obiect principal de activitate producerea și furnizarea energiei electrice, producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice, exploatarea minelor și carierelor de lignit și producerea de combustibil nuclear, iar Compania Națională "Hidroenergetica" SA are ca obiect principal de activitate producerea și furnizarea energiei termice și exploatarea minelor de huilă. Aceste companii, însă, pot desfășura complementar și alte activități conexe pentru susținerea obiectului principal de activitate, în conformitate cu legile în vigoare.

Companiile mai sus menționate vor putea beneficia de alocații de la bugetul statului, astfel, capitalul social al acestora va fi constituit prin preluarea activului și pasivului aferente sucursalelor și filialelor preluate de la societățile reorganizate, pe baza bilanțului contabil întocmit la 31 decembrie 2009, care va fi actualizat, iar bunurile proprietate publică vor fi preluate în administrare, fără să fie incluse în capitalul social, urmând să li se stabilească statutul juridic.

De asemenea, nu vor fi efectuate disponibilizări de personal, deoarece angajații acestor societăți comerciale reorganizate vor fi redistribuiți către noile companii, iar contractele colective de muncă încheiate anterior, rămân în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă de către companiile nou înființate.

Obiectivul principal avut în vedere pentru înființarea acestor două mari companii energetice este acela că, prin acest lucru, practic, se valorifică în interes național resursele energetice de bază ale țării, și anume: cărbune, uraniu, apă, gaze și țiței, astfel asigurându-se securitatea și independența energetică a României. De asemenea, prin înființarea companiilor mai sus menționate, se are în vedere și asigurarea resurselor financiare atât de necesare efectuării de investiții în sectorul energetic, precum și crearea unor condiții pentru o competiție reală în tranzacționarea energiei.

  Dorel Covaci - Noi vrem acum nu doar pământ! .. vrem și pământ și omenie!;

Domnul Dorel Covaci:

"Noi vrem acum nu doar pământ!... vrem și pământ și omenie!"

E strigătul țăranului român în Răscoala din 1907, imaginat de I.L.Caragiale. E tânguirea țăranului zilelor noastre, a taților, bunicilor și străbunicilor noștri, damnați pentru că și-au cerut moștenirea, rodul muncii de generații și generații.

Piața funciară, piața agricolă autohtonă sunt aproape inexistente. Ne întrebăm cui a folosit privatizarea funciară. În mod sigur, nu țăranului de rând. Ne putem asuma o economie de piață funcțională, doar jumătate din populația țării. Nu există companii suficiente, ferme moderne, lucrători agricoli specializați. Muncile sunt prestate ineficient și neprofitabil, în condiții cvasimedievale, cu sapa și plugul tras de cal. Vorbim, astfel, de o agricultură de subzistență, în 50% din cazuri, destinată autoconsumului, și nu comercializării; cel mult, un oarecare surplus obținut este destinat trocului. Costurile de producție sunt ridicate, realizările sunt incerte, urcând prețul la un nivel necompetitiv, raportat la importuri. Rețelele de distribuție sunt anemice și majoritar controlate de mafiile locale.

Nu există investitori, deci nu sunt bani, pentru că fluxul terenurilor nu se poate realiza în condiții de siguranță. Proprietatea e incertă în multe cazuri. La atâția ani de la inițierea procesului de retrocedare a terenurilor agricole, aproape jumătate din suprafețe nu sunt intabulate și încă mai există dispute legate de proprietate.

Peste câte zeci de ani vom putea vorbi de agricultură de masă, când circa 90% din exploatațiile agricole dețin sub 5 ha? Lipsa comasării creează ineficiență și haos. Mecanizarea, automatizarea, irigațiile, semințele de calitate nu au rațiune economică pentru exploatațiile unor petice de pământ disparate.

Pentru distribuție și vânzare, ar trebui să funcționeze bursele agricole, care să încheie lanțul, în mod logic și eficient. S-au format destule în anii `90, dar au dispărut ca ciupercile după ploaie. Majoritatea au dat faliment, iar cele care au supraviețuit au rol pur decorativ.

Piața agricolă nu are piață. Nu există cerere și ofertă clară, pentru că elementele sale constitutive sunt desenate vag. O situație nonambiguă ar putea crea atractivitate și pentru intermedieri financiare. Cererea și oferta bine definite ar regla prețul, la un nivel de bun simț. Instituțiile de credit ar imagina instrumente financiare suportive pentru sectorul agricol, care ar aduce banii necesari pentru capitalizări, investiții în management și resurse umane, infrastructură și tehnologizări.

Pământul necomasat este ieftin și neatractiv. Ba, mai mult, țăranii agricultori nu au nici măcar bani pentru intabulare. Prețul documentației, de multe ori, depășește însăși valoarea terenului. Sărăcia proprietarilor face ca, de multe ori, pământul să nu poată pătrunde în circuitul civil sau îi determină pe aceștia să accepte sprijin financiar îndoielnic. Pământul intră astfel în formele speculative ale vânzătorilor de terenuri. S-au promis subvenții, măsuri de relaxare fiscală, programe sustenabile pentru cei care activează în sectorul agricol, investiții. Cert este că aceste pârghii nu sunt suportive, nici funcționale.

Țăranul român trăiește greu, în sărăcie și umilință, muncește cu sudoare de dimineața devreme, până se lasă întunericul, de la începutul primăverii, până toamna târziu. Se luptă cu frigul, inundațiile, seceta, ca să scoată rodul pământului. Țăranul român nu dispune sau nu își poate permite utilități curente, străzi asfaltate, servicii medicale decente, sistem educațional performant pentru copii, acces la cultură, informație. Mai mult, după toate sacrificiile neemancipării civice pe care și le asumă, nu beneficiază de o pensie sau un venit cert.

Dacă în anii `90, aportul agriculturii în p.i.b. era de 19% (e adevărat, la un p.i.b. mult mai mic decât în prezent), acum contribuția e undeva peste 6-7%, până la 10 procente. Chiar dacă s-au înmulțit agricultorii, acest lucru nu a ajutat agricultura. Se produce poate la fel, dar pentru mai multe guri de hrănit. Totuși, acest lucru nu explică faptul că prin bugetul de stat nu se alocă decât 1% pentru acest sector. În prezent, agricultura dă de 10 ori mai mult decât primește.

Suntem în anul 2010. Acum mai bine de 100 de ani, în 8 februarie sau, după unii istorici, 2 martie, a început revolta țăranilor din Flămânzi, județul Botoșani, care a dat startul marii Răscoale din 1907. Cauza răzvrătirii "robilor albi de pe brazdele negre", cum îi numea N. Iorga, se afla în existența a două Românii contrastante - una instituțională, urbană, a posedanților și o alta umilă, încremenită într-un ev mediu, a posedaților.

Chiar dacă contextul istoric nu mai e actual unei revolte cu furci și topoare, trebuie să știm că în sufletul lor, al țăranilor, deznădejdea disperată e prezentă. Să ne plecăm auzul, să deschidem larg ochii pentru a le simți vaietul, să punem umărul la soluționarea problemelor lor, și asta nu doar scriptic! Situația agrară trebuie să polarizeze atenția întregii noastre societăți, antrenând într-o vie dezvoltare și suport, atât cercurile responsabile ale conducerii politice, cât și opinia publică, în ansamblu.

  Dumitru Chiriță - declarație politică referitoare la diminuarea alocațiilor de stat pentru copii și la reducerea pensiilor de către Guvernul Boc;

Domnul Dumitru Chiriță:

Drumul spre totalitarism trece printr-o perioadă de glorie sub înțeleapta conducere a președintelui Traian Băsescu și a premierului Emil Boc.

Un exemplu perfect pentru a demonstra această afirmație este acela că: "dreptul este garantat, nu exercitarea lui". După ce a spus că dreptul la pensie nu poate fi luat, pensia, da, acum spune același lucru despre alocație, pe care vrea s-o ia Șeitan de la "bogătași". "În Constituție, dreptul este consacrat, cuantumul nu", zice Boc, uitând că Șeitan spusese că alocația nu se va mai acorda celor cu venituri mari.

Apoi, premierul și-o fi dat seama că a sărit calul. Și repară o gafă cu o altă gafă. Există în Constituție un foarte consistent capitol, Capitolul II - "Drepturile și libertățile fundamentale", care poate fi făcut caduc de gândirea lui Boc. Întâi să vedem ce zice Constituția despre "nivelul de trai". Articolul nr.47 alin.(1): "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Alineatul (2): "Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii."

Și ce spune Boc? "Păi, dreptul una, modul în care se exercită acest drept, alta. Da, ai dreptul la pensie, dar eu, Boc cel Mare, hotărăsc cât și dacă primești pensie, că eu sunt statul! Tot eu, Boc, care mă confund cu statul, voi hotărî și dacă poți exercita și celelalte drepturi și libertăți cetățenești. Iar dacă cineva îmi ordonă, găsesc eu cum să împiedic exercitarea lor, fără să pară că încalc Constituția." Nu va trece mult și ne vom putea bucura de drepturile constituționale numai dacă avem carnet de partid cu scoarțe portocalii.

În opinia mea, guvernanții se joacă periculos cu focul. Comunismul de dreapta se naște în România, având drept moașe două figuri proeminente: președintele și premierul.

Într-adevăr ce de dreapta este acest guvern!!! Face praf statul social!

  1. Cheltuiala statului cu alocațiile universale pentru cei peste 5 milioane de copii este de 0,5% din p.i.b.Boc vrea să reducă.
  2. Cheltuiala publică (majoritar nu de la stat, ci din contribuțiile asiguraților) pentru pensii este de 8% din p.i.b. La francezi este de 13,4% din p.i.b. Boc vrea să reducă pensiile.
  3. Cheltuiala publică pentru sănătate este la noi de 2,7% din p.i.b. În UE, cheltuiala medie este de 9% din p.i.b. Boc vrea să reducă și aici.
  4. Ponderea cheltuielilor salariale (salarii nete+contribuții sociale plătite de angajați și angajatori+impozite pe salarii+cheltuieli de formare profesională+bonusuri salariale) reprezintă la noi ceva mai mult de 30% din p.i.b. Media UE este de 48% din p.i.b. Boc reduce!
  5. Cheltuiala publică cu asistența socială+beneficii familiale+beneficii de locuire+beneficii pentru combaterea marginalizării sociale reprezintă la noi 2% din p.i.b. Media europeană este de 6% din p.i.b. Boc reduce!
  6. Excedentul brut de exploatare (ce rămâne din veniturile companiilor după plata furnizorilor și forței de muncă salariate) este la noi de 50%. Media europeană este de 38%. (s.m.)

Și comentariul meu ar fi că văicăreala patronilor pe motiv de stat lacom, care rade tot, e doar teatru ieftin. Cum, nu este de dreapta Boc?! Este... Cu măsura asta stupidă cu alocațiile pentru copii s-a "developat" mai bine profilul guvernării: dreapta dură. Acum o află pe pielea ei și clasa mijlocie, câtă o fi ea în România. Nu am auzit pe marii avuți ai țării protestând, nu-i interesează, nu se simt lezați, ei câștigă de milioane de ori mai mult în altă parte".

Unde se vor duce banii "economisiți"? O parte, cea mai consistentă, la plata datoriilor făcute de același Guvern Boc, prin împrumutul de la FMI și de la alți amatori de bani nemunciți, cealaltă parte la clientela portocalie, prin "investițiile în infrastructuri".

  Mircea Grosaru - declarație politică San Valentino, Dragobete și vizita Grupului de prietenie Italia-România la București;

Domnul Mircea Grosaru:

"San Valentino, Dragobete și vizita Grupului de prietenie Italia - România la București"

În fiecare an se sărbătorește în România Ziua îndrăgostiților, fie că se numește San Valentino, fie că se numește Dragobete, iar italienii și românii se bucură în egală măsură împreună de aceste zile și pentru a nu strica tradițiile, în plus le sărbătoresc de două ori.

Dar aceste sărbători nu sunt singurele care unesc cele două țări, cele două popoare, Italia și România, ci mult mai multe lucruri, pornind de la limba comună, de la tradiții și obiceiuri, de la temperament și manifestări și multe altele.

Astăzi, președintele Grupului de prietenie Italia - România va fi în vizită la Parlamentul României, prilej cu care se va întâlni cu membrii Grupului de prietenie cu Italia din Senat și Camera Deputaților. Este un nou semn al relațiilor existente între cele două țări, este mult mai mult decât atât, adică un semn de apropiere atât de mare încât nimic nu ne mai poate despărți.

De ce, oare, România nu s-a apropiat la fel de mult de alte state? Pentru că relația cu Italia înseamnă mult mai mult, pentru că avem interese comune, pentru că avem o istorie comună de mii de ani și pentru că vorbim o limbă care o înțelege orice român în Italia și orice italian în România.

Deputatul Guido Melis, președintele Grupului de prietenie Italia - România, mi-a declarat de multe ori că iubește România și nu a fost o simplă afirmație. Vom fi împreună o zi întreagă și nu va fi ușor să ne despărțim.

Pe lângă relațiile diplomatice, care joacă rolul lor, prietenia este mai presus de orice.

Deputatul Guido Melis mi-a scris de multe ori într-o limbă română perfectă, iar întrebându-l de unde știe limba atât de bine, mi-a răspuns că are angajați consilieri români, pentru că sunt harnici, are încredere în ei și sunt inteligenți.

Cred că a spus totul despre România, iar asemenea afirmații nu se fac gratuit de către un deputat din Parlamentul italian.

Sper ca delegația italiană să fie la fel de încântată, precum delegația română la Roma, condusă de președinta Camerei Deputaților, Roberta Alma Anastase.

Bun venit în România lui Guido Melis și întregii delegații!

  Mircea Grosaru - declarație politică Alegerile din PSD și noul val;

Domnul Mircea Grosaru:

"Alegerile din PSD și noul val"

Duminică, 20 februarie 2010, la sala ROMEXPO din București, au avut loc alegerile în Conferința națională a PSD, alegeri mult așteptate după prezidențiale, în care se simțea parcă un nou val la PSD, care dorea schimbarea președintelui Mircea Geoană.

Motivele congresului, dar mai ales data acestuia, au fost mult contestate, creându-se iluzia că cineva ar dori să rămână totul la fel.

Apariția în alegeri a lui Victor Ponta, după spectaculoasele retrageri ale lui Adrian Năstase, Miron Mitrea sau Radu Mazăre, au creat premisele unei reușite a tuturor, în dauna lui Mircea Geoană și așa a și fost.

Se pare că noul val în politica din România devine ceva normal, modern.

Așteptăm cu mare interes și alte alegeri în celelalte partide, dar mai ales așteptăm să vedem dacă se întâmplă ceea ce s-a întâmplat și în PSD.

Poate că ne-am obișnuit cu alegerile, sau poate că PSD-ul fiind primul care a dat tonul, se așteaptă acum ceva asemănător și din partea celorlalte partide.

Este greu pentru România și sunt convins că va fi greu și pentru PSD, mai ales că sunt în opoziție și le este greu după ce mulți ani, sub orice formă, au fost ori la putere, ori într-o opoziție constructivă, sprijinind un guvern minoritar.

Se pare că după 20 de ani de democrație, încep să apară rezultatele acesteia, chiar dacă nu de fiecare dată putem declara la fel.

Cum va acționa Victor Ponta și ce strategie va avea pentru a destrăma Guvernul Boc, vom vedea în curând.

Din partea tinerilor și nu numai, Victor Ponta va încerca să le rezolve anumite probleme, însă acest lucru este foarte greu dacă ai o echipă care nu te ajută.

Într-o perioadă atât de dificilă, nu ne rămâne decât să urmărim întărirea tuturor partidelor politice, pentru că doar concurența dintre acestea poate genera un adevărat progres al clasei politice și în general a vieții de zi cu zi.

Așadar, doresc să transmit un mesaj pozitiv: succes, Victore!

  Marius Rogin - declarație politică intitulată Caucazul de Nord - politica de forță sau cea de mediere?;

Domnul Marius Rogin:

"Caucazul de Nord - politica de forță sau cea de mediere?"

La douăzeci de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, Caucazul de Nord pare mai mult ca oricând un teritoriu al nimănui. Exacerbarea tendințelor separatiste însoțite de conflictele interetnice și creșterea indicelui de islamizare au făcut ca în Cecenia, Ingușeția și Daghestan atentatele, răpirile, asasinatele să facă parte din agenda fiecărei zile.

Până în prezent, autoritățile de la Moscova s-au dovedit incapabile să găsească o soluție viabilă de rezolvare a situației.

Necesitatea unei noi abordări și a unei noi strategii pentru ceea ce jurnaliștii au numit metaforic "mormântul puterii Rusiei" se impunea cu prioritate. Deși, găsirea unei soluții definitive pentru o zonă măcinată de conflicte cu rădăcini istorice pare mai mult decât improbabilă. Recent, președintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a decis crearea Regiunii federale a Caucazului de Nord și l-a numit pe fostul guvernator al teritoriului Krasnoiarsk (Siberia), Aleksandr Hloponin, reprezentantul său în această regiune. Conform strategiei Kremlinului, Regiunea federală a Caucazului de Nord, a opta regiune federală rusă, își va avea centrul administrativ în orașul Pyatigorsk.

Din această regiune vor face parte Republicile Daghestan, Ingușeția, Kabardino-Balkaria, Karaceaevo-Cerkesia, Osetia de Nord, Cecenia și teritoriul Stavropol. În districtul federal de Sud, în conformitate cu textul decretului, va rămâne Republica Adîgheia, Calmîchia, regiunea Krasnodar, Astrahan, Volgograd și regiunea Rostov.

Imediat după numirea sa, Aleksandr Hloponin le-a declarat jurnaliștilor din Rusia că "în Caucazul de Nord nu sunt probleme care nu pot fi rezolvate". Caucazul nordic se confruntă de mai multe luni cu o intensificare a violențelor, rebeliunea islamistă, ale cărei rădăcini provin din cele două războaie, care au devastat Cecenia în anii 1990 și la începutul anilor 2000, arătându-se din ce în ce mai agresivă. Vidul de putere, creat ca urmare a incapacității autorităților federale de a gestiona situația, a oferit extremismului islamic un teren extrem de fertil pentru manifestare. Legea terorii impusă de wahabiți pare mai puternică decât strategiile Kremlinului. Atacurile sau exploziile frecvente vizează în special forțele de ordine și responsabilii din aparatul de stat. Cinci polițiști au fost uciși în urma unui atentat sinucigaș comis împotriva unui post de poliție din capitala Daghestanului, Mahacikala. Insurgenții islamiști au revendicat, de asemenea, și atentatul asupra trenului Nevski Express. O singură privire aruncată pe statistica realizată de Stratfor ne arată că în anul 2009 numărul incidentelor din Caucazul de Nord poate figura în top.

Discuțiile privind noua strategie pentru Caucazul de Nord și speculațiile privind persoana noului emisar al Kremlinului au început în noiembrie, anul trecut, când președintele rus Dmitri Medvedev a menționat în discursul său despre starea națiunii că situația în Caucazul de Nord ar fi mai puțin gravă dacă sfera socială și cea economică ar fi mai dezvoltate, atrăgând atenția că nivelul corupției și al spiritului de clan în regiune este fără precedent.

Potrivit șefului Administrației prezidențiale de la Kremlin, în fișa postului lui Alexandr Hloponin figurează "nu numai lupta cu militanții islamiști, dar în primul rând lupta cu starea de înapoiere economică a regiunii, șomajul în masă, criminalitatea economică și corupția", remarcând că alegerea a luat în considerare faptul că Hloponin dispune de o vastă experiență în afaceri și în serviciul public. Kremlinul așteaptă de la împuternicitul său rezultate privind îmbunătățirea situației economice, dar în calitate de trimis oficial Hloponin va trebui să demonstreze competențe asociate cu personalul de lucru, de cooperare cu organele de drept. Deși reputația de manager eficace a lui Hloponin e un atu necontestat, analiștii s-au arătat destul de sceptici privind șansele sale de a avea rezultate notabile. Majoritatea au admis, însă, că rezultatele misiunii sale depind foarte mult de măsura în care trimisul președintelui Medvedev va ști să se impună în fața liderilor locali în principal în fața lui Ramzan Kadyrov. Pentru că, după cum bine se știe, liderul cecen se vrea la rândul său un lider regional și are propriile sale contacte la Kremlin sau în Duma de Stat. Se consideră că Kremlinul urmărește să combată spiritul de clan în Caucazul de Nord, drept pentru care încearcă să numească în pozițiile de decizie din zonă oameni necontroversați și neasociați cu republicile caucaziene.

Cât de viabile pot fi reformele economice într-o zonă în care banii și armele sunt la putere? Dacă ar exista o singură cauză a violenței în această zonă, poate că o cale spre normalitate ar fi mai ușor de găsit. Dar, la amenințările gherilei islamiste și crimelor forțelor de ordine comise în numele luptei antiteroriste, se adaugă reglările de conturi mafiote și tradiția caucaziană de "răzbunare a sângelui".

"Banditismul" în acest context nu reprezintă în ochii populației o crimă, ci mai degrabă o chestiune de tradiție și obligație socială pentru bărbații tineri, precum și o formă de rezistență socială și națională. La aceasta mai trebuie adăugat faptul că membri ai rețelelor teroriste internaționale inspectează în mod regulat grupările insurgente.

În Caucazul agrar, lipsit de industrie și dependent de sprijinul Moscovei, apartenența la gherilă a devenit o perspectivă de viitor pentru mulți tineri. Sau un mijloc de a scăpa de hărțuiala poliției, care îi ridică și uneori îi omoară pe cei bănuiți de simpatii islamiste, chiar dacă nu există dovezi ale săvârșirii unei infracțiuni.

Politologii ruși afirmă că Rusia ar fi greșit când a lăsat forțele de ordine să pună capăt mișcării separatiste cecene, fapt ce a făcut ca ideologia islamistă să devină cel mai puternic element de coagulare socială.

Între timp, ideea de independență a micilor republici caucaziene nordice s-a transformat într-un proiect islamist al unui mare emirat. Anticipând că, dacă situația continuă în trendul actual, Rusia s-ar putea trezi fără Caucazul de Nord, Kremlinul a decis să schimbe modul de abordare.

La o analiză a situației actuale, Cecenia, Ingușetia și Daghestan nu pot fi separate, indiferent din ce unghi sau din ce domeniu. O viziune și o politică unică de gestionare a situației e benefică și chiar mai ușor de implementat. Aplicată greșit, însă, va fi un catalizator important al tendințelor separatiste.

  Nicolae Jolța - declarație politică Despre alocațiile de stat pentru copii, despre Constituție și despre guvernare;

Domnul Nicolae Jolța:

"Despre alocațiile de stat pentru copii, despre Constituție și despre guvernare"

"Dacă necesitatea nu există, nu există nici nevoia unui sprijin. Nu înseamnă că se creează o discriminare", ne-a spus ministrul muncii Mihai Șeitan, referindu-se la alocațiile de stat pentru copii.

Bun, e bine, ne-am spus toți, este o afirmație logică și benefică, mai ales pentru o societate aflată în criză, într-un context negru configurat de un Guvern pentru care noțiunea de reformă înseamnă suprataxare, creșterea poverii fiscale, diminuarea sau recalcularea pensiilor și alte multe exemple nefericite de politici, așa-zis anticriză, pe care aproape ne-am plictisit să le repetăm.

"S-a cam grăbit cu declarația", a declarat Marko Bela, referindu-se la afirmația ministrului muncii.

Ei bine, da. Obișnuiți cu gândirea superficială a unora dintre guvernanți - "el primește alocație, este sărac", "el nu, este bogat" - spunem și noi același lucru ca și colegul de coaliție al domnului ministru: S-au grăbit, ca de obicei cu declarațiile, iar n-au calculat efectele măsurilor propuse, iar nu au evaluat posibilitatea de a reglementa o asemenea idee.

Sau poate domnul ministru Șeitan a evaluat această posibilitate în concordanță cu obișnuita conduită a partidului care i-a oferit acest mandat, considerând că prevederile Constituției sunt opționale și atunci putem priva copiii bogaților de dreptul constituțional prevăzut la alin.(2) al art.49 din Constituția României si anume: "Statul acordă alocații pentru copii..."

Sau poate așa se întâmplă când colegii de la guvernare încearcă să preia doar jumătăți de idei de la opoziție pentru că, în fapt, propunerea ministrului Șeitan reiterează o propunere liberală mai veche, dar cu un conținut diferit, redusă acum, însă, la o tăiere simplistă a unor cheltuieli bugetare cu hrana unora dintre copiii României. Este simplu, hai să mai economisim câte ceva, să nu le acordăm un drept de care nu au nevoie.

Ideea de a regândi legea alocațiilor de stat este bine-venită, astfel cum am spus și la început, însă fără a efectua trieri ieftine.

Este de gândit o propunere ce are în vedere o recalculare a alocațiilor în funcție de veniturile părinților, o acordare graduală și nu încălcarea unui drept constituțional, pentru că în România avem o Constituție pe care chiar și Guvernul Boc trebuie să o respecte măcar din când în când.

Solicit Guvernului Boc să nu mai facă experimente legislative. A făcut deja destule și Curtea Constituțională le-a sancționat în repetate rânduri. Este interesul nostru, al tuturor, să avem guvernanți coerenți în declarații, cu viziune, dar nu în afara Constituției și nu separat de interesul comun al românilor.

  Miron Ignat - intervenție cu tema Ziua internațională a limbii materne;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua internațională a limbii materne"

La conferința generală UNESCO din anul 1999, a fost proclamată "Ziua internațională a limbii materne", sărbătorită în fiecare an la data de 21 februarie. La origine a fost "Ziua Mișcării pentru limbă" comemorată în Bangladesh, începând din anul 1952, în amintirea studenților uciși care au militat pentru recunoașterea limbii bengali în Pakistan. Menirea acestei zile este de a promova recunoașterea și utilizarea limbilor materne din lume, în special a limbilor grupurilor minoritare.

Promovarea limbii materne este o formă de comunicare, interacțiune și înțelegere între diferite popoare și are ca scop să restabilească bogăția diversității culturale și lingvistice.

În general, limba maternă este vorbită în familie și este prima limbă învățată de un copil. Din păcate, în ultimii ani, vorbirea limbii materne a intrat într-un con de umbră, locul acesteia fiind luat de limbile occidentale.

Prin intermediul acestui eveniment trebuie să încercăm să susținem promovarea limbii, a culturii, a tradițiilor și obiceiurilor, să încurajăm tinerele generații să descopere și să simtă o afecțiune față de cultură, obiceiuri și tradiții.

Ca deputat al etniei rușilor lipoveni din România și cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetărilor am obținut crearea unor grupe de elevi care să studieze limba rusă ca limbă maternă. Astfel, copii ruși lipoveni beneficiază de câteva ore pe săptămână, în timpul cărora ei pot vorbi, scrie și citi în limba maternă.

Îmi exprim speranța că limba rusă își va recăpăta locul de cinste în rândul limbilor străine universale, că va fi studiată în cât mai multe instituții școlare, că operele literare și culturale ale marilor artiști ruși vor redeveni, pe drept, opere de elită, și nu defavorizate datorită amprentei istorice și politice.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu titlul Interzicerea drogurilor ușoare - un prim pas spre normalitate;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Interzicerea drogurilor ușoare - un prim pas spre normalitate"

După multe luni de dezbateri și multe semnale de alarmă cu un larg ecou în țară, problematica substanțelor etnobotanice pare să-și fi găsit soluția: cadrul legal de cultivare, producere, fabricare, transformare, oferire, punere în vânzare, distribuire, transport, procurare, cumpărare, deținere fără drept de constituire a plantelor și substanțelor asimilate drogurilor, conform proiectului de modificare a Legii nr.143/2000 aprobat de Guvern, a fost suspendat. Acest fenomen este unul firesc având în vedere implicațiile nefaste pe care le-ar fi putut declanșa amânarea sau chiar omiterea unei legi care să pună punct unei degradări sociale ascunsă sub egida termenului de "legal", care să stopeze comercianții în a pune la îndemâna copiilor o sumedenie de plante înlocuitoare pentru droguri ademenindu-i prin legalitatea produsului, care să ofere cetățeanului dreptul de a trăi într-o societate echilibrată și sănătoasă.

Sunt cel puțin trei motive pentru care această lege este indispensabilă, care subliniază de fapt, riscul la care se expune o societate fără o astfel de reglementare.

  1. Consumul legal de droguri ușoare ar fi condus la banalizarea respectivelor substanțe, fiind astfel mult mai ușor procurabile, numărul consumatorilor ar fi fost în creștere creând o dependență psihologică la început cu risc real de trecere la o dependență fiziologică, ambele îngrijorătoare atât pentru sănătatea consumatorului, cât și pentru sănătatea, cel puțin morală, a celor din jurul său.
  2. Crescând astfel numărul consumatorilor, solicitările pentru crearea de noi centre specializate de reabilitare nu întârziau să apară, fenomen ce implică atât nivelul social, cât și cel economic, costurile de reabilitare a victimelor substanțelor psihotrope necesitând adeseori aportul întregii populații, fapt nejust în cazul contribuabililor care nu prezintă interes pentru acest domeniu de investiții.
  3. Drogurile "ușoare" sunt în fond un pas spre ilegalitate, ele fiind percepute ca un intermediar pentru drogurile "grele" care pot avea efecte dezastruoase pentru individ și societate.

Subliniind cele enunțate anterior, importanța și necesitatea acestei legi este de necontestat, însă prin emiterea unei simple ordonanțe de urgență, problema doar pare că și-a găsit soluția. Știm cu toții că prohibiția nu a fost o alternativă eficientă în atingerea scopului propus, fapt demonstrat în nenumărate state care au aplicat această metodă legislativă și administrativă. Pentru a obține rezultatele așteptate, această lege nu este suficientă, ea fiind însă un important prim pas în eradicarea consumului de substanțe psihotrope. Ceea ce ar constitui următoarea etapă ar fi descurajarea individului în a mai fi interesat de aceste plante etnobotanice, conferindu-le un statut socialmente indezirabil. Experiența medicală pe astfel de substanțe este limitată. Crearea unor centre speciale care să furnizeze informații cu fundament științific în privința riscului pe care îl implică consumul de substanțe psihotrope, ar fi benefică pentru curiozitatea adolescenților și tinerilor, sau a posibililor consumatori, făcându-i conștienți de necesitatea ilegalității lor, acceptând legea prin asimilare și nu prin constrângere.

Alături de aceste centre, existența unei campanii de prevenire a acestui fenomen prin informare, documentare și sprijinire a persoanelor deja afectate și nu numai, se impune cu necesitate în atingerea obiectivelor finale. Numeroase îmbolnăviri și chiar câteva decese, puse de medici pe seama acestor substanțe care până nu demult se comercializau legal, sunt efecte nefaste care puteau fi evitate. Ceea ce noi, în calitate de legiuitori, putem să facem este să elaborăm un cadru de reglementare și promovare a politicilor de prevenire a consumului de droguri.

  Mugurel Surupăceanu - despre Măsuri de criză păguboase sau despre cum înțelege Guvernul Boc să guverneze România;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Măsuri de criză păguboase sau despre cum înțelege Guvernul Boc să guverneze România"

Măsurile anunțate în ultimul timp de Guvernul României pentru combaterea crizei arată ca executivul nu are nici cea mai vagă idee despre cum să se lupte eficient cu criza financiară care a început acum aproximativ 2 ani și care se adâncește odată cu ezitările guvernanților în funcție.

Ministrul finanțelor publice, Sebastian Vlădescu, a propus impozitarea pensiilor care trebuie, conform domniei sale, să fie tratate ca orice alt venit. Problema pe care o ridică domnul ministru este una falsă. Asta pentru că pensiile sunt deja impozitate începând cu plafonul de 1000 de lei. Impozitarea pensiilor înseamnă într-o interpretare coerentă propunerea de impozitare a pensiilor mici. Pensionarii sunt deja o categorie defavorizată în România, o categorie socială care se află la limita supraviețuirii. După refuzul de a mări punctul de pensie, Guvernul vine cu propunerea impozitării pensiilor mici, măsură care îngroapă practic o categorie socială care și așa are grave probleme.

O altă măsură propusă de Guvern pentru stoparea pierderilor bugetare este tăierea alocațiilor copiilor ai căror părinți au venituri peste salariul mediu pe economie. În primul rând, dreptul la alocație de stat este un drept garantat de Constituția României fiecărui copil, nu fiecărui părinte. În al doilea rând, ceea ce urmărește Guvernul prin această măsură este găsirea unor noi fonduri pentru atragerea banilor la bugetul statutului. Membrii executivului nu gândesc însă mai departe de lungul nasului. În momentul în care vor fi tăiate sau diminuate dramatic alocațiile pentru unii dintre copiii din România și vor crește cele pentru familiile cu mai mulți copii sau fără venituri, România se va confrunta cu mari probleme pe alt palier social. Așa cum se practică încă de pe acum, fără implementarea acestei măsuri familiile foarte sărace vor da naștere unui număr mai mare de copii pentru a-și asigura venituri fără a munci. Aceste venituri nu sunt însă suficiente pentru a întreține nevoile unui copil fără a beneficia și de alte venituri. Se va ajunge în situația în care un număr tot mai mare de copii vor trăi în mizerie și analfabetism. Aceasta este o față a proiectului executivului privind problema alocațiilor la care guvernanții nu au răspunsuri.

Inflația de false măsuri ale Guvernului Boc IV nu se oprește însă aici. Disponibilizările din ultima vreme făcute cu scopul de a economisi bani la bugetul statului se întoarce acum împotriva Guvernului. Oamenii intrați în șomaj și-au luat concediu medical și statul este nevoit acum să plătească aceleași venituri foștilor angajați. În loc de economie Guvernul pierde bani, iar oamenii își pierd locurile de muncă. Unde este atunci eficiența Guvernului Boc? Cum răspund miniștrii pentru bâlbele la nivel înalt care conduc România către faliment? Sunt întrebări la care o guvernare proastă va ocoli cel mai sigur răspunsurile și va continua serile măsurilor păguboase care-i afectează, așa cum am arătat, pe cei mulți și săraci.

  Mircia Giurgiu - declarație politică Autostrada Transilvania - vitală pentru România;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Autostrada Transilvania - vitală pentru România"

Extinderea și modernizarea infrastructurii rutiere ar trebui să devină o prioritate majoră pentru România. Creșterea economică impune tranzitarea țării într-un mod mai rapid și mai ușor, dar contează enorm și pentru dezvoltarea turistică a României. În plus, în calitate de membru al Uniunii Europene, România are nevoie de conexiuni cu autostrăzile europene mult mai moderne.

Cel mai îndrăzneț dintre proiectele inițiate de Guvern, până acum, este Autostrada Transilvania - o autostradă de patru benzi, de 415 km, care leagă orașul Brașov, din centrul României, de Oradea, la granița cu Ungaria. Acesta este în prezent cel mai mare proiect de autostradă din Europa. La finalizarea sa, autostrada va deveni o parte importantă a sistemului național de autostrăzi, oferind o legătură vitală cu restul continentului și legând centre majore ale pieței europene de cele din Asia Centrală.

Din păcate, însă, România nu a reușit să cheltuiască, până în prezent, pentru infrastructura rutieră decât extrem de puțin din fondurile europene, deși programul ISPA alocă acestui sector sume mari.

Proiectele propuse spre finanțare pe fonduri ISPA au atras aproximativ câteva sute de milioane de euro, dar mai puțin de jumătate au fost propriu-zis cheltuite. Din această cauză, dar nu numai, infrastructura rutieră românească arată, în cele mai multe regiuni, mai rău ca după un bombardament. De aceea, atât autoritățile guvernamentale, cât și autoritățile locale trebuie să depună eforturi conjugate pentru ca drumurile, în special cele de intrare în țară, să devină practicabile în sensul cel mai bun cu putință.

Vestul țării reprezintă poarta de intrare în țară a turiștilor, ceea ce determină dezvoltare regională, noi locuri de muncă pentru cei cuprinși în programe turistice, dar nu numai, precum și promovarea internațională, în sens pozitiv, a României, lucru extrem de necesar mai ales în această perioadă.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică Prețul aflării adevărului - declasificarea documentelor privind Revoluția română din decembrie 1989;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Prețul aflării adevărului - declasificarea documentelor privind Revoluția română din decembrie 1989"

Poate că în 1989, drumul spre dobândirea libertății, ne-am fi dorit să fie prefațat de o revoluție de catifea, sau de negocieri cu iz democratic, dar Revoluția română din decembrie 1989 care a dus la înlăturarea dictaturii comuniste, rămâne o pată de sânge în istoria recentă a României. Indiferent dacă au fost uciși de către cei care n-au avut curajul să-l părăsească pe dictator sau de către cei care au avut nevoie de crime pentru a trăi iluzia puterii, morții revoluției sunt victime ale comunismului, iar Președintele României, Traian Băsescu, la 18 decembrie 2006, a dat citire în Parlamentul României, actului de condamnare a comunismului. Dar fără deschiderea arhivelor și fără confruntarea minciunii pe care s-a bazat preluarea puterii, imediat după 1989, acest act ar rămâne o formă fără fond.

De aceea, se cuvine a sublinia Hotărârea adoptată de Guvernul României în ședința din data de 10 februarie a.c., cu privire la declasificarea a 7.617 file din documente cu nivel de clasificare secret de stat, emise de Ministerul Apărării Naționale, privind Revoluția română din decembrie 1989. Asociația 21 Decembrie 1989 a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o plângere referitoare la Dosarul nr. 97/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, cunoscut și sub numele de ''Dosarele Revoluției''. După 100 de zile de grevă a foamei pentru adevăr făcute anul trecut (4 august-18 octombrie) și anul acesta (12 ianuarie - 5 februarie) de Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 decembrie 1989, autoritățile statului român au răspuns, până la urmă, într-un prim pas de mult așteptat. După cunoscutele amânări, negări, tergiversări și refuzuri nejustificate, această declasificare a documentelor privind revoluția anticomunistă poate fi un pas important spre reconciliere, într-o istorie mistificată. Încercarea de a deschide dosarele, într-un exercițiu al onestității, al dialogului, cunoscând adevărul despre evenimentele din decembrie 1989, nu trebuie realizată doar cu scopul perfect legitim al găsirii vinovaților și a supralicitării sentimentului acut de vinovăție, ci aflarea adevărului cu un scop foarte precis, cel al reconcilierii. În fapt, se impune crearea unui cadru coerent, din perspectiva unor acte normative, dar și din perspectivă juridică, astfel încât drumul spre reconciliere, spre înțelegerea istoriei noastre recente să dobândească o finalitate clară.

Domnul Romulus Rusan, directorul Centrului International de Studii asupra Comunismului, scria la data de 1 februarie a.c. într-o scrisoare deschisă adresată Președintelui României, despre cei 1.100 de morți din timpul evenimentelor din decembrie 1989. "Ceea ce m-a izbit, parcurgând, nume de nume, acest imens pomelnic al celor ce și-au pierdut viața în numele libertății, este marea lor diversitate:adolescenți și pensionari, muncitori și artiști, femei casnice ucise înlocuința lor sau militari în termen împușcați în urma unor ordine haotice.Toți își cer dreptatea, după ce s-au sacrificat pentru libertate.

Dacă mă gândesc bine, este cea mai mare densitate de oameni uciși într-untermen atât de scurt - din 17 decembrie până spre sfârșitul lui decembrie1989", scrie Romulus Rusan, directorul Centrului Internațional de studii asupra Comunismului.

Iată de ce, stimați colegi parlamentari, trebuie să încurajăm și să sprijinim instituțiile statului, asociațiile de revoluționari în încercarea de recuperare a acelor fragmente de adevăr care pot înlătura pentru totdeauna încercările de mistificare a revoluției anticomuniste din România, fraudele semantice lipsite de orice bun-simț, așteptând un verdict al istoriei noastre recente bazat pe documente reale, probe neîndoielnice, și nu pe închipuiri ale minții omenești. Până la urmă, libertatea înseamnă dreptul de a spune adevărul. Dacă minciuna era esența metafizică a comunismului, cum spunea Soljenițîn, iar disidenții anticomuniști au plătit un preț al rostirii adevărului, astăzi noi trebuie să plătim prețul aflării adevărului. Nu uitarea, indiferența sau complicitatea minciunii, ci cunoașterea adevărului a ceea ce ne-a fost dat să trăim, iertarea și reconcilierea pot fi soluții reale pentru istoria recentă a României.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică Eliminarea privilegiilor din Legea salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Eliminarea privilegiilor din legea salarizării unitare

a personalului plătit din fonduri publice"

Deși corectă, în principiu, Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, permite, în mod inexplicabil și total neîntemeiat, menținerea unor categorii privilegiate de angajați în sistemul de stat din România.

Astfel, membrii Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Comisiei de Supraveghere a Sistemului Pensiilor Private beneficiază de venituri disproporționat de mari în raport cu munca prestată, sfidând realitățile economice ale României de astăzi. Constatăm cu stupoare cum președinții acestor comisii, dar, și membrii consiliilor de administrație încasează lunar salarii de 20.000-30.000 de euro, venituri care depășesc veniturile vicepreședintelui SUA, dacă-mi permiteți această comparație ușor hilară, darrelevantă în context. În fața acestor realități concrete, intervine în mod legitim întrebarea: care este scopul și relevanța Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice? Sau cum interpretăm așa numitul caracter unitar al salarizării în strânsă conexitate cu principiul echității și al coerenței, instituit de art. 3 lit.d) din Legea nr.330/2009?

Ignorarea sau păstrarea în mod intenționat a acestor dezechilibre, în sistemul de salarizare, va duce în mod irecuzabil la afectarea bugetului și a economiei naționale, la o frustrare sporită, dar legitimă a contribuabililor care suportă, ca o imensăpovară, salariile incomensurabile a privilegiaților și pe cale de consecință, la decredibilizarea clasei politice românești.

Stimați colegi parlamentari, dacă dorim cu adevărat ca Legea nr.330/2009 să fie aplicabilă într-un climat al echității și coerenței, bazat pe principiul rațional și pragmatic al sustenabilității financiare, se impune eliminarea cu promptitudine a inadvertențelor promovate de forma actuală a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Dacă pornim de la premisa perfect legitimă că, potrivit funcției și atribuțiilor constituționale cu care este învestit, președintele țării este cel mai important om din stat, în termeni constituționali, mă refer expresis verbis la instituția Președintelui României, ajungem la o concluzie în acord cu prevederile constituționale. În fapt, cu excepția salariaților de la Banca Națională a României - ale căror salarii sunt reglementate de prevederi internaționale -, consider că niciun angajat al statului român care lucrează pe teritoriul României, nu poate primi venituri lunare, plătite de stat, mai mari decât cele ale președintelui țării. Astfel salariile incomensurabile, care sfidează realitățile economice românești, se impun a fi reduse nu la nivelul de 10.000 de lei pe lună, cât primește Președintele României, ci până la 4.000 lei pe lună, adică salariul maxim al unui secretar de stat.

În ultimă instanță, dacă am învățat ceva din actuala criză financiară, este faptul că sistemele fragile pot eșua catastrofal. Redundanța, lipsa de transparență și greșelile grațioase din sistemul gestionării fondurilor publice pot avea un efect fatal. Nupoți prezice viitorul, dar îi poți auzi pașii apropiindu-se. De aceea, eliminarea privilegiilor din legea salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, poate fi considerată o măsură înțeleaptă, care se impune cu celeritate, în procesul consolidării economiei naționale.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică «Nu uitați de Societatea Timișoara!»;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

«Nu uitați de "Societatea Timișoara"!»

Orice om onest cu sine însuși, dar mai ales cu ceilalți, confruntat cu concluziile comunității științifice internaționale, va recunoaște, în comunism, unul dintre cele mai atroce experimente politice ale modernității. În secolul XX, secera și ciocanul au dictat moartea violentă a peste două sute de milioane de suflete. În fața acestei istorii tulburate și tulburătoare se cuvine, mai mult ca oricând, să reînvățăm acea etică a neuitării despre care vorbea Monica Lovinescu.

Iar această etică a neuitării, acest refuz categoric al indiferenței, ne obligă, stimați colegi parlamentari, să nu uităm de "Societatea Timișoara" și de rolul acestei organizații civice în democrația postdecembristă din România. În urmă cu douăzeci de ani, la 11 martie 1990, a fost lansată public Proclamația de la Timișoara, documentul civic si politic cel mai important al anului 1990, conceput și redactat de scriitorul George Șerban și membrii Societății Timișoara. Proclamația de la Timișoara avea menirea de a reda adevărata valoare și demnitate Revoluției de la Timișoara în lupta pentru redobândirea libertății în România. Denigrată de puternicii zilei și răstălmăcită în toate direcțiile de interpretare, printre care critica absurdă, conform căreia documentul solicita autonomia Banatului, Proclamația de la Timișoara deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar mai ales prin punctul 8 care propunea soluția lustrației pentru a fi concretizată o purificare etică, evident, cu miză politică, la nivelul întregii Românii.

Dar se impune a fi subliniat faptul ca ideea lustrației anticomuniste născute la Timișoara a făcut posibilă decomunizarea rapidă a majorității fostelor țări comuniste europene. Carta Revoluției Anticomuniste din decembrie 1989, Proclamația de la Timișoara, ar fi trebuit să devină, de mult, literă de lege în România postcomunistă, dar într-o democrație ce-și caută necurmat reperele, lupta pentru redobândirea libertății continuă. De 20 de ani încoace, Societatea Timișoara este una dintre cele mai importante organizații civice, un adevărat reper moral în istoria recentă a României, afirmând în permanență refuzul de a uita ororile și spaimele totalitarismului. Ca o recunoaștere a impactului acestei organizații civice în democrația postdecembristă, Societatea Timișoara a primit, la sfârșitul anului trecut, Crucea Casei Regale a României.

Majestatea Sa Regele Mihai I a înmânat decorația, președintelui Societății Timișoara, Florian Mihalcea, pentru "păstrarea în conștiința publicului român a documentului definitoriu al evenimentelor din decembrie 1989 și al democrației: Proclamația de la Timișoara".

Totuși, stimați colegi parlamentari, în logica inexplicabilă a României postcomuniste, în mod regretabil și inexplicabil, Societatea Timișoara, căreia îi recunoaștem cu toții rolul și impactul în viața publică românească, va rămâne fără sediu. Pentru că Societatea Timișoara are un contract cu Primăria Municipiului Timișoara, consiliul local nu a mai prelungit actul administrativ de prelungire a închirierii spațiului din Piața Victoriei, pe motiv că în mod ilegal i s-a subînchiriat europarlamentarului PD-L, Monica Macovei, un birou parlamentar în același spațiu. Motivarea consiliului local, fiind doar un pretext, deoarece în sediul Societății Timișoara a mai funcționat într-o vreme și cabinetul fostului deputat PNȚCD, George Șerban, dar nimeni nu s-a arătat contrariat de acest fapt.

Nu trebuie să uităm faptul că primul laureat al marelui premiu al Societății Timișoara a fost în anul 1992, Corneliu Coposu, un model etic și politic în lupta pentru libertate și democrație în România. Ce-ar spune Seniorul văzând că urmașii lui dau afară din propriul sediu o organizație anticomunistă din România de astăzi?

Doamnelor și domnilor deputați, trebuie să afirmăm refuzul categoric al indiferenței față de istoria recentă a României, dar mai ales față de lupta prezentului pentru libertate și democrație. Acum, la 20 de ani, fiind confruntați încă o dată cu această Cartă a Revoluției Române, Proclamația de la Timișoara, se impune, ca un imperativ categoric, să nu uităm de "Societatea Timișoara"!

  Daniel-Ionuț Bărbulescu - declarație politică privind Spitalul Județean de Urgență Slatina;

Domnul Daniel-Ionuț Bărbulescu:

Declarație politică privind Spitalul Județean de Urgență Slatina

Prin prezenta declarație politică doresc să atrag atenția asupra situației financiare a Spitalului Județean de Urgență Slatina și a solicita sprijinul în efectuarea demersurilor necesare către MSP și CNAS pentru îmbunătățirea finanțării unității, comunicându-vă lacunele legislative și punctele slabe care nu pot fi rezolvate decât prin elaborarea unui contract cadru bazat nu pe criza economică și subfinanțarea unităților sanitare ci pe realitățile existente în sistemul sanitar.

  • Actualizarea tarifelor pe caz rezolvat în funcție de tipul spitalelor și media cheltuielilor efectuate pentru realizarea serviciilor medicale.

Deși Spitalul Județean Slatina a devenit Spital Județean de Urgență Slatina din anul 2008, iar grila de salarizare pentru spitale de urgență este cu 28% mai mare decât grila existentă ca spital județean, tariful pe caz rezolvat este tariful lunii decembrie 2007, fără ca până în prezent să sufere modificări în funcție de creșterea salariilor sau creșterea prețurilor.

Considerăm că este nedrept ca Spitalul Municipal Caracal să beneficieze de aceleași condiții de finanțare de tarif, ca Spitalul Județean de Urgență Slatina, știut fiind faptul că acele cazuri grave care necesită costuri mari se trimit spre rezolvare către Slatina, cheltuiala medie a acestora fiind de circa 20.000 lei/caz, iar tariful de decontare stabilit de MSP și CNAS este de 1380 lei/caz.

  • Finanțarea serviciilor medicale spitalicești la nivelul realizat, conform ICM calculat de Școala națională de sănătate publică, și nu la nivel contractat.

În cursul anului 2009, deși Spitalul Județean de Urgență a realizat un ICM de 1,0828 cu 43,40% mai mare față de cel contractat, serviciile medicale nu au putut fi decontate la acest nivel ca urmare a lipsei de fonduri a CAS Olt, astfel că la sfârșitul anului 2009, serviciile efectuate, validate și nedecontate de către CAS Olt se ridică la circa 100.000.000 lei.

Consider necesară intervenția guvernamentală, pentru posibilitatea legală de a recupera contravaloarea acestor servicii în anul 2010, întrucât având în vedere prevederile legislative existente, suma în cauză nu poate fi decontată către spital.

  • Finanțarea ATI, secție a spitalului care acumulează cele mai mari cheltuieli pe zi de spitalizare ca urmare a modului de salarizare și a cheltuielilor efective cu medicamente, materiale sanitare și investigație, de către MSP în vederea degrevării celorlalte secții de aceste costuri care le aparțin în mod indirect, pe sistemul transferuri - cazul UPU.
  • Acordarea de către MSP a fondurilor necesare pentru rezolvarea anumitor situații - vezi cazul gripei AH1N1 când a fost necesară o suplimentare a aprovizionărilor cu medicamente și materiale sanitare specifice, sau cazul pacienților dializați rămași în spital, întrucât, datorită intemperiilor vremii nu au mai putut fi transportați în localitățile de domiciliu.
  • Reglementarea clară a modului de rezolvare a cazurilor sociale prin preluarea acestora de instituții abilitate și elaborarea de prevederi legale în acest sens.
  • Majorarea punctului pentru serviciile clinice din ambulatoriul de specialitate, având în vedere că, de circa 5 ani de zile, ambulatoriul de specialitate nu acoperă nici cheltuielile de personal, iar de cheltuieli materiale nici nu poate fi vorba.
  • Finanțarea cu un plafon real, conform necesităților, pentru investigațiile paraclinice efectuate în regim ambulatoriu, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, stabilirea unor reglementări legale pentru suportarea contravalorii acestora de către pacienți.
  • Participarea reală a reprezentantului DSP, în procesul de negociere cu CAS Olt, pentru contractarea de servicii medicale prin avizarea acestui proces și informarea MSP asupra modului de încheiere a contractelor de servicii medicale, a existenței subfinanțării anumitor domenii și găsirea unor soluții de acoperire a deficitelor de fonduri existente.
  • În sprijinul îmbunătățirii activității medicale, Spitalul Județean de Urgență Slatina a elaborat ghidurile de practică pentru fiecare specializare în parte, responsabil, director medical și șefii de secții, dar considerăm necesară elaborarea unor ghiduri de practică unitare la nivel național pentru fiecare specialitate, de către MSP, prin colaborarea cu Colegiul Medicilor.
  • Spitalul Județean de Urgență Slatina face demersuri pentru obținerea unor finanțări consistente din partea Consiliului Județean și Consiliului Local, pentru lucrări de reabilitare și modernizare a clădirilor, dar și finanțări din fonduri europene.
  • Față de cele prezentate, suntem conștienți că, în actuala conjunctură economică, nu sunt fonduri pentru finanțarea reală a sistemului de sănătate, dar de la an la an aceste deficite s-au majorat, iar în prezent considerăm că este necesară stabilirea clară până unde ține gratuitatea serviciilor medicale și cum se pot acoperi diferențele de finanțare - fie prin coplată, fie prin majorarea cotei fondului național de sănătate sau reducerea cheltuielilor, pentru că în prezent ne confruntăm cu o situație fără precedent.
  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată ABC-ul umanității;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"ABC-ul umanității"

60 de români nu vor mai avea nevoie de căldură iarna viitoare. Ei au murit deja de frig în această iarnă, și mulți alți oameni fără adăpost au ajuns la spital cu hipotermie și degerături. Și nu mai vorbesc de cele câteva mii de persoane defavorizate care au fost aduse la spital doar fiindcă nu aveau un loc unde să se încălzească, iar ambulanțele au patrulat cu asiduitate prin cartiere în căutarea tuturor celor care nu găseau un loc ferit de frig. Astfel spitalele s-au umplut până la refuz de acei nefericiți ce nu aveau nevoie decât de un pat și o masă caldă.

De prea multe ori ambulanțele nu pot face față numărului mare de solicitări. Și ne putem întreba dacă, în loc să transporte la spital pacienții cu infarct sau victimele accidentelor, acestea nu au fost nevoite să devină doar taxiuri pentru cei fără adăpost. În toate spitalele din România se ajunge ca supraaglomerarea să devină o problemă.

Poate am să-i surprind pe unii dintre dumneavoastră, dar rolul sistemului sanitar din România este de a acorda îngrijiri medicale. Protecția socială ar trebui să țină de altceva. Cu toții știm că este mai simplu să previi decât să tratezi. Și e păcat sa nu utilizam spațiile disponibile existente în aproape toate marile orașe, în cazărmile dezafectate, pentru adăpostirea persoanelor defavorizate atunci când condițiile meteorologice sunt defavorabile.

Biserica și-a dat deja binecuvântarea și și-a exprimat sprijinul în asistarea celor umili și umiliți de soartă. Comunitatea locală și ONG-urile se pot implica asigurând minimul necesar existenței zilnice.

Unirea face puterea atunci când este greu. Și de aceea, indiferent de culoare politică, sperăm să găsim rezolvarea acestei vechi probleme prin proiectul legislativ care prevede înființarea programului național de suport în condiții meteorologice defavorabile de care vor beneficia persoanele cu probleme sociale, prin colaborarea dintre armată, biserică și comunitatea locală.

Și iarna viitoare va fi frig. Gândiți-vă la asta atunci când veți vota pentru această lege.

  Mihail Boldea - declarație politică cu tema Școala românească - conservatorism sau inovație?;

Domnul Mihail Boldea:

"Școala românească - conservatorism sau inovație?"

Nu am putut să nu remarc, în ultimul timp, valul tineresc și inovator care pare a fi cuprins sistemul de învățământ românesc. Sper să nu fie doar un balon de săpun pentru că noul ministru al învățământului este prea tânăr ca să fi avut timpul necesar să uite programele școlare după care a învățat. Fiecare dintre noi are copii sau nepoți, așa că îmi închipui că știți ce înseamnă, când ajungeți seara acasă, să vi se ceară ajutorul la rezolvarea unor teme urgente pentru a doua zi. Problema este nu că vi se cere ajutorul, ci ce vi se cere !

Nu doresc să se creadă că neg marile valori culturale ale României. Ele vor fi și vor rămâne simboluri ale acestei țări. Dar uităm, intenționat sau din neglijență, să intrăm în mintea noilor generații, să descifrăm sistemul de gândire al copiilor noștri și, mai ales, să le înțelegem sistemul de valori.

Stimați colegi, să fim realiști: noile generații de tineri din această țară sunt total diferite de cele de acum 20 de ani. Acești copii s-au născut cu TV color în cameră, cu telecomenzi la îndemână, cu telefoane mobile agățate de gât și, cel mai important, cu computerul la îndemână. Indiferent că ne place sau nu, aceasta este realitate. Ceea ce acum 20 de ani era, pentru majoritatea dintre noi, un vis de neîndeplinit, este astăzi la îndemâna oricui. Asaltul informațional este imens, sursa de informare este, practic, nelimitată, și asta în timp ce programa școlară preuniversitară a rămas neschimbată de ani de zile.

Am văzut manualele gimnaziale pentru studiul limbilor străine. Nu sunt editate în România și asta se vede imediat. Sunt viu colorate, au fotografii multe și de calitate ceea ce le face atractive. Tratează subiecte actuale și familiare pentru elevi, pentru că altfel înveți limba engleză studiind despre Michael Jackson, Madonna sau Linkin Park și altfel când povestești cum ți-ai petrecut vacanța la bunici.

Nu am nimic contra operelor lui Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Zaharia Stancu sau Fănuș Neagu, dar acestea ar trebui studiate începând cu învățământul liceal specializat nu din cel gimnazial. Toate conțin descrieri stufoase care se pierd în metafore, subiectele nu prezintă nici un interes pentru elevi, limba folosită abundă de arhaisme iar narațiunea este anostă și mai mult simbolică. În Anglia, de exemplu, nu se studiază James Joyce în gimnaziu și nici Marcel Proust în Franța. Materia este dozată la nivelul de percepție și interes al elevilor de o anumită vârstă.

La matematică se studiază, de exemplu, în clasele a V-a și a VI-a mulțimile și vectorii. Să fim serioși! Aceste noțiuni sunt total abstracte și mă îndoiesc că și un adult care nu are o pregătire în domeniu le poate înțelege.

Știu că vor fi voci care vor spune că acest învățământ românesc, așa cum este el, are olimpici internaționali și că a dat reale valori culturale sau științifice. Este adevărat, doar că aceștia reprezintă o minoritate! Învățământul preuniversitar românesc trebuie să fie structurat pentru marea majoritate a copiilor din această țară, nu pentru o minoritate superdotată. Tinerii cu certe înclinații spre un domeniu sau altul pot urma un sistem de învățământ specializat care le va pune în valoare talentul, fără a încerca să modelăm un întreg sistem educațional în favoarea unei minorități.

Iată de ce salut cu bucurie intenția noului ministru al educației de a trece la o modificare și actualizare radicală a programelor școlare preuniversitare, esențial pentru societatea românească fiind să avem generații de tineri cu o cultură generală polivalentă solidă și nu o minoritate de elită. Sper ca cele declarate de domnul ministru să fie puse în practică cât mai repede posibil, și asta în folosul generațiilor viitoare de tineri din această țară.

  Carmen Axenie - declarație politică cu subiectul Suprafață și profunzime în reforma educației românești;

Domnul Carmen Axenie:

"Suprafață și profunzime în reforma educației românești" Din discuțiile pe care le-am purtat de-a lungul anilor cu diferite persoane care lucrează în sistemul nostru de învățământ, am aflat o seamă de nemulțumiri care mai de care mai urgente. De la problema salariilor, la cea a adaptării la nevoile pieței observăm parcă un demaraj foarte greu și un dialog între părțile implicate în negocieri adeseori anevoios. De ce stau lucrurile așa, n-aș putea să vă spun. Cert este că nu vom putea debloca acest mare angrenaj educațional folosind o fermecată cheie franceză bună la toate. Pentru fiecare set de probleme trebuie găsite soluții generoase și chiar vizionare.

Cu această convingere, doresc să vă rețin astăzi atenția aducându-vă înainte două sugestii recente pe care le-am primit de la câțiva cetățeni. Domniile lor au încercat să îmi demonstreze că reforma învățământului nostru riscă să rămână una de suprafață fără aplicarea unor măsuri surprinzătoare pentru cei mai mulți dintre noi. Vă redau în continuare problemele ridicate de aceștia și argumentele lor.

Prima problemă se referă la evaluarea studenților în învățământul universitar. Mulți dintre studenții de astăzi au deja în portofoliile lor una sau mai multe diplome de licență. Alții dețin, pe lângă licență, diplome de masterat și chiar de doctorat. Nu e greu de înțeles că un astfel de student, trecut deja prin ani buni de studiu, și-a însușit o serie de instrumente de cercetare pe care la noua facultate nu le poate folosi aproape deloc. Evaluarea lui se face în mod clasic, prin recitarea poezioarei la examen, dacă are șansa de a mai da examen oral, sau prin relatarea scrisă a unor informații învățate precum tabla înmulțirii. În loc de a spori în cercetare și în prestații publice la diferite conferințe, studentul nostru mai dinainte școlit suportă un regres evident. Banii cheltuiți în anii anteriori pentru dezvoltarea aptitudinilor sale sunt irosiți acum prin situația pe care v-am prezentat-o. Dacă dorim o reformă adevărată a învățământului universitar, atunci trebuie să pornim de la a recunoaște cele două categorii mari de studenți (la prima și la a doua facultate). Evaluarea lor nu se poate face în mod eficient fără o discriminare pozitivă a metodelor. Profesorul adevărat înțelege imediat nevoia acestei schimbări. Mai trebuie să avem în fiecare universitate câțiva dintre aceștia, cum nu mă îndoiesc că există.

A doua problemă este și mai revoluționară, dar nu imposibilă sau absurdă. Este vorba despre o parte a cetățenilor români care doresc să-și educe acasă copiii. În alte țări europene (Cehia, Franța, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Elveția, Marea Britanie, Ungaria, Irlanda) această formă de învățământ există deja, purtând numele de homeschooling (școlire acasă).

Argumentele cetățenilor sunt: a) de natură pedagogică: 1. scăderea nivelului de aprofundare a informațiilor și competențelor, fapt demonstrat și de rapoartele oficiale europene cu privire la România; 2. deținerea unor reale posibilități familiale (pedagogige și financiare) pentru educația copiilor; b) de natură etică: în principal, nemulțumirea părinților vizavi de atmosfera școlară, uneori viciată, în care se dezvoltă copiii lor.

Ca părinte, mai întâi, dar și ca avocat, am cumpănit cele prezentate mai sus și nu le-am găsit deloc neîntemeiate. Sper ca în perioada următoare să putem avea în România o reformă de profunzime a învățământului nostru.

  Manuela Mitrea - intervenție cu referire la Ziua internațională a limbii materne;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internațională a limbii materne"

Proclamată de către Conferința generală UNESCO din 1999, Ziua internațională a limbii materne, 21 februarie, promovează recunoașterea și utilizarea limbilor materne. În această zi, statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecția și revigorarea diversității culturale prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacțiune și înțelegere între popoare diferite.

Scriitorul francez Stendhal spunea că "primul instrument al geniului unui popor este limba sa". Limba maternă reprezintă identitatea națională și culturală a individului și este una dintre dimensiunile fundamentale ale ființei umane. Cu toate acestea, potrivit statisticilor oficiale, se estimează că mai mult de jumătate din cele 7.000 de limbi vorbite în lume sunt pe cale de dispariție. Este prin urmare, obligatoriu să se acționeze de urgență. Cum? Încurajând și dezvoltând politici lingvistice care să faciliteze fiecărei comunități utlilizarea limbii sale primare sau materne, și cât se poate mai frecvent, inclusiv în învățămant, stapânirea deopotrivă a unei limbi naționale sau regionale și a uneia internaționale. Încurajând totodată vorbitorii unei limbi dominante să stăpânească o altă limbă națională sau regională și una sau două limbi internaționale. Numai un multilingvism perfect asumat poate permite tuturor limbilor să-și găsească locul în lumea noastră globalizată.

România se numără printre țările care asigură minorităților naționale posibilitatea de a urma învățământul în limba maternă și de a-și dezvolta cultura și tradițiile. Prin revizuirea sa în urma referendumului din octombrie 2003, Constituția României prevede că în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii care aparțin unei minorități naționale au o pondere semnificativă, să se asigure folosirea (în scris și oral) a limbii acelei minorități în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice descentralizate. Cetățenii români aparținând minorităților naționale au, de asemenea, dreptul de a se exprima în limba lor maternă în fața instanțelor judecătorești. S-a reglementat prin lege și folosirea denumirilor paralele de localități în română și în limbile minorităților etnice locale.

În același timp, există etnici români ce trăiesc în statele vecine care trebuie să aibă condiții de exprimare la nivelul cerințelor europene, iar statul român trebuie să facă mai mult pentru aceștia.

Noi, europenii, am învățat să fim mândri de bogata noastră moștenire, inclusiv cea lingvistică, pe care trebuie să o conservăm. Totodată, trebuie să-i facem și pe alții părtași la această bogăție și să-i sprijinim să-și păstreze limba și tradițiile. Dispariția unui singur om este o tragedie. Ce-am putea spune de dispariția unei limbi saua unui popor? Putem noi să rămânem pasivi când mor limbi și popoare?

"Unitate în diversitate" nu este un slogan doar pentru Europa, ci pentru întreaga umanitate!

  Florin Țurcanu - declarație politică cu titlul «Agricultura, Cuiul lui Pepelea în politica românească!»;

Domnul Florin Țurcanu: «Agricultura, "Cuiul lui Pepelea" în politica românească!»

Politica aplicată de guvernul PD-L a generat acutizarea problemelor cu care se confruntă satul românesc. După o perioadă de relansare, care coincide cu guvernarea liberală de la sfârșitul anului 2008, se înregistrează intrarea într-un con de umbră a satului românesc, datorită lipsei de interes manifestate de guvernanți.

Sfârșitul de an 2008 și întreg anul 2009 au însemnat pentru fermierii români imposibilitatea realizării unui progres economic, fapt ce a generat mărirea decalajului dintre fermierul român și cel european, evident în defavoarea fermierului român.

Acest decalaj a fost determinat de o serie de factori precum:

  • obligarea agricultorului român de a cumpăra scump, de regulă din import, a celor necesare înființării culturilor, inclusiv a utilajelor agricole, și, totodată, obligativitatea acestuia de a-și vinde ieftin produsele;
  • desființarea pieței de desfacere a produselor agricole, abia înfiripată, fără a beneficia de o protecție din partea statului, actualmente se află în imposibilitatea de a prelua, prelucra sau industrializa, după caz, produsele agricole;
  • excluderea totală a fermierilor de la creditare și mai ales a celor care au fost selectați în urma depunerii proiectelor pentru banii europeni, fapt ce întărește imposibilitatea acestora de a-și crea capital în vederea dezvoltării;
  • renunțarea la cultivarea terenurilor și abandonul acestora, fapt nemaiîntâlnit până în acest moment.

Cauzele expuse mai sus au atât efecte de moment, cât și pe termen lung, datorită faptului că numeroși fermieri au renunțat la proiectele deja începute, în care s-au cheltuit numeroase sume, unele chiar din fonduri FEADR. Renunțarea la proiecte s-a produs datorită lipsei fondurilor proprii, a neacordării creditelor bancare și, uneori, a neacordării avansurilor de către FEADR.

Efectele acestei crize se fac simțite deja în lumea satului românesc și se caracterizează prin: îmbătrânirea satelor datorită migrației forței de muncă a tinerilor către Europa, lipsa forței de muncă calificată, sărăcirea accentuată a satului.

Toate aceste neajunsuri nu pot determina dezvoltarea unei societăți datorită faptului că, în condițiile prezentate mai sus, se înregistrează în mediul sătesc o rată crescută a abandonului școlar, precum și a infracționalității juvenile.

  Claudia Boghicevici - intervenție cu tema Dragobetele - sărbătoarea iubirii la români, o sărbătoare ce se pierde datorită unei sărbători importante: Sfântul Valentine;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Dragobetele - sărbătoarea iubirii la români, o sărbătoare ce se pierde datorită unei sărbători importate: Sfântul Valentine"

Știu că vi se va părea straniu că vin în fața dumneavoastră cu prezentarea unei sărbători pe care odată tinerii din sate o venerau, dar cei din ziua de azi nu o cunosc și preferă să sărbătorească Sfântul Valentine, o sărbătoare importată în locul celei care există la noi de foarte mulți ani.

Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie și care reprezintă în tradiția veche începutul noului an agricol. Este momentul în care natura se trezește, păsările își caută cuiburi, iar oamenii, în special tinerii, intră și ei în rezonanță cu ea.

În literatură, numele de "Dragobete" este asociat cu un personaj din mitologia populară românească: "zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă de la zonă la zonă (...), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești", fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă.

În popor, au existat numeroase obiceiuri și tradiții prilejuite de sărbătoarea dragobetelor. Unele dintre acestea și-au pierdut din semnificație, altele s-au păstrat cu sfințenie, pe unele le mai întâlnești doar în anumite zone ale țării, pe altele doar în lumea satului. Marea problemă în ziua de azi este aceea că tinerii nu le ascultă, sunt mult mai interesați de cele străine decât de cele autohtone.

Stimați colegi, trebuie să tragem un semnal de alarmă pentru ca tradițiile românești să nu se piardă o dată cu bătrânii. Trebuie să încurajăm tinerii să continue tradițiile li să fie mândrii de ele așa cum fiecare popor se mândrește cu tradițiile lui.

  Vasile-Silviu Prigoană - intervenție privind Protecția civilă - 77 de ani de existență;

Domnul Vasile Silviu Prigoană:

"Protecția civilă - 77 de ani de existență"

La 28 februarie 1933, prin Înaltul Decret Regal nr.468, s-a stabilit înființarea unei arme noi: Apărarea Pasivă. Acesta este considerat actul de naștere al Protecției Civile din România și, ca urmare a acestui fapt, în fiecare an, pe 28 februarie, sărbătorim Ziua Protecției Civile.

Cât de importantă este această armă s-a putut observa după terminarea primului război mondial, când și în România, ca dealtfel în întreaga Europă, lipsa unei pregătiri anterioare și a unor măsuri minime de protecție au generat sute de mii de victime civile colaterale ce s-au adăugat celor de pe fronturile de luptă.

Începutul reglementărilor de rang superior privind protecția populației și a bunurilor în caz de conflict armat este dat de "Legea asupra organizării națiunii și teritoriului pentru timp de război nr.1245/24.04.1933", prin care se stipula încadrarea cetățenilor țării în diferite organizații paramilitare, inclusiv în cele de apărare pasivă, pentru protecția populației și intervenție în vederea înlăturării efectelor atacurilor din aer.

Strâns legat de această lege și anterior apariției ei, va intra în vigoare Regulamentul Apărării Pasive Contra Atacurilor Aeriene la 23 martie 1933, regulament aprobat prin Înaltul Decret Regal nr.468 din 28 februarie, același an. Se înființau comisii de apărare pasivă la nivelul județelor, municipiilor, orașelor și comunelor rurale, precum și la nivelul întreprinderilor și instituțiilor.

Formațiunile de apărare pasivă ale localităților și stabilimentelor economice ale Crucii Roșii și subunitățile de pompieri - apărare pasivă își vor face debutul la primele atacuri din aer la Iași, la 23 iunie 1941.

Începând cu ianuarie 1951, se înființează Centrul de Instrucție al Apărării Pasive a Teritoriului, prin Decizia ministrului afacerilor interne nr.133 din 8 ianuarie 1951. Modernizarea concepției apărării civile a populației, bunurilor și teritoriului în caz de conflict armat, dar și la dezastre a fost impusă în primul rând de ruptura provocată de evenimentele din Cehoslovacia din 1968, de catastrofele naturale care au lovit țara: inundații, cutremurul din 1977, dar și de unele catastrofe industriale, cum au fost marile incendii de pe platformele petrochimice sau metalurgice.

În prezent, protecția civilă este o componentă a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgență, conflictelor armate și înlăturării operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supraviețuirii persoanelor afectate.

În componența Inspectoratul General pentru Situații de Urgență intră subunități de pompieri și salvatori - precum binecunoscutul SMURD - care au devenit soluții eficiente pentru problemele deosebite apărute în cotidianul românesc.

Stimați colegi, vă rog să vă alăturați demersului meu de a mulțumi celor care activează în serviciile specializate ale inspectoratului și de a le ura, cu doar câteva zile avans, La mulți ani!

  Teodor Atanasiu - declarație politică: Dezastrul economiei românești realizat sub guvernarea Boc-Udrea, confirmat de ultimele date statistice;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Dezastrul economiei românești realizat sub guvernarea Boc-Udrea, confirmat de ultimele date statistice"

Domnul Boc visa în anul 2009 la o creștere economică "modestă", spunea dumnealui pe atunci, "undeva în jur de 2%". La susținerea în Parlament a bugetului de stat pe anul 2009, același domn Boc a prezentat o mulțime de date pline de entuziasm bocian, promisiuni înălțătoare și, mai ales, liniștitoare pentru români. Nimic din cele clamate atunci de premier nu lăsau să se întrevadă dezastrul care avea să ne asalteze cu înverșunare, în fiecare lună a anului 2009: șomaj fulminant, recesiune din ce în ce mai galopantă și falimente în masă.

FMI a încercat să tempereze discret acest entuziasm sforăitor al premierului Boc, prin declarații de avertizare: FMI consideră proiectul de buget al Cabinetului Boc unul optimist și estimează că economia româneasca ar putea înregistra o recesiune în 2009. Niciuna dintre afirmațiile "hei-rup-iste" ale premierului Boc despre economia românească și evoluția acesteia în anul 2009 nu s-au adeverit până în prezent.

Deși premierul Emil Boc a insistat în tot anul 2009 pe ideea că totul este perfect în România, că ne merge din plin în domeniul economic și că nu avem niciun motiv de îngrijorare, utilizând cât se poate de des, în orice împrejurare televizată, tot felul de basme pentru copii, de genul că preferă să vadă "partea plină a paharului" în ceea ce privește recesiunea economică, în condițiile în care se întrevăd semne de redresare în lunile martie și aprilie, încasările la buget începând să crească, iar șomajul să se reducă. Aceasta este o declarație a domnului Boc din luna mai a anului 2009!

Mă întreb, acum după ce INS a dat publicității ultimele date statistice, în ce lume oare a trăit acest premier în anul 2009? Despre care "parte plină a paharului" ne vorbea domnul Boc dacă, atunci când nu era dumnealui premier, România a înregistrat în anul 2008 o creștere economică record, de 7,1%, mai mare față de avansul de 6% înregistrat în 2007, iar de când e dumnealui instalat în fotoliul de conducător al guvernului, economia românească se îndreaptă, cu o viteză fantastică, pe un tobogan al declinurilor, în toate domeniile.

Probabil, domnul Boc trăiește, împreună cu ai săi miniștri PD-L-iști, într-o Românie paralelă, perfectă, în care au parte numai de vise roz și realizări pompieristice pe hârtie sau în planuri, ce nu au nicio legătură cu România în care trăim noi, toți ceilalți cetățeni afectați de toate efectele crizei din ce în ce mai acutizate.

Aceasta este realitatea, domnule prim-ministru Boc: produsul intern brut a înregistrat în ultimele trei luni ale anului trecut o scădere de 1,5% în termeni reali comparativ cu trimestrul trei, astfel că economia României nu a ieșit din recesiune, pe întreg anul 2009 scăderea fiind de 7,2%. Față de aceeași perioadă a anului precedent, p.i.b.-ul a înregistrat o scădere de 6,6% conform datelor publicate în aceste zile de INS, și acestea sunt doar primele estimări pentru anul 2009.

Concluzia, din păcate, nu este una prea optimistă, deși premierul Boc debordează permanent de o fericire fără margini în ceea ce privește "fabuloasele" rezultate ale celor IV guverne boc-iene: România este încă în recesiune, iar rezultatele lunii ianuarie, din nefericire, domnule Boc, sunt destul de grave!

  Marin Almăjanu - declarație politică cu titlul Guvernul Boc-Udrea luptă din răsputeri să-i sărăcească pe pensionari!;

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernul Boc-Udrea luptă din răsputeri să-i sărăcească pe pensionari!"

Noua lege a pensiilor, care va fi în curând trecută prin Parlamentul României, tot prin asumare, la fel ca și celelalte legi pompieristice, pe care domnul Boc le-a lansat ca fumigene în campanie și apoi a găsit de cuviință să le treacă urgent prin Parlament, fără nicio dezbatere serioasă, deși acestea vizau domenii și probleme extrem de importante pentru cea mai mare parte a angajaților români, urmărește decuplarea punctului de pensie de salariul mediu pe economie, ceea ce va avea drept consecință sărăcirea drastică a pensionarilor.

În aceste condiții, se va ajunge la diminuarea valorii punctului de pensie, în 10-15 ani, valoarea acestuia putând să ajungă chiar sub 30% din salariul mediu pe economie.

Aceasta este răsplata pe care le-o dă premierul Boc milioanelor de pensionari care și-au plătit conștiincios contribuțiile zeci de ani și care sunt puși acum în situația de a rămâne cu pensii mult mai mici, necorelate cu salariul mediu și nici măcar neindexate cu procentul echivalent al inflației anuale.

Pensionarii au ajuns să fie arătați cu degetul acuzator, permanent de guvernele Boc, care nu fac decât să se plângă de "povara" ce apasă din greu pe umerii lor din cauza numărului mare de pensionarii și a numărului mai mic de angajați. Dar cine a încurajat șomajul, cine a falimentat sute de mii de firme, cine ține în blocaj de peste un an tot circuitul financiar din România?

Prin repetarea la infinit a celebrei sintagme "pensii nesimțite", premierul Boc dă acum startul recalculării a foarte multor pensii, neluând nicio clipă în considerare faptul că un drept odată câștigat nu mai poate fi luat înapoi deoarece acel drept nu a fost dat pensionarilor în urma încălcării unor legi, ci, din contră, în urma respectării legilor în vigoare.

Și ca pensionarii actuali și viitori să stea cât mai liniștiți de acum înainte, ministrul muncii, domnul Șeitan, îi asigură pe aceștia că vor avea un viitor luminos, o viață lungă și plină de huzur, că vor trăi mult și bine, până pe la 82 de ani vor putea mânca pensia atribuită și că vor câștiga din ce în ce mai bine datorită "protecției neprețuite" a dumnealui și a premierul Boc.

Cum se poate realiza o astfel de bunăstare pentru cei care acum se lovesc de diminuări semnificative ale pensiilor în plată? Nimic mai simplu, ne explică ministrul muncii: angajații actuali muncesc mai mult, pentru că are grijă guvernul Boc-Udrea să le crească semnificativ vârsta de pensionare, cotizează mai mulți ani și, astfel, vor primi, atunci când le va veni rândul să se pensioneze, sume importante de bani cu care vor putea trăi o eternitate. Adică calculele actualilor guvernanți, pline de un optimism debordant, ies pe plus, cu mult peste așteptările noastre: ne va crește speranța de viață spectaculos în următoarea perioadă, cu peste șase ani la bărbați și peste unsprezece ani la femei.

Este mai mult decât senzațional, domnule Boc! Veți reuși dumneavoastră, în cei trei ani de guvernare pe care-i mai aveți la dispoziție, să creșteți atât de tare nivelul de trai, încât ne declarați că vom trăi, neîndoielnic, mult mai mult decât în prezent?

Nu am fi putut decât să ne bucurăm, domnule prim-ministru, pentru veștile bune pe care ni le oferiți cu atâta generozitate la fiecare pas guvernamental, dacă acestea ar avea vreun dram de adevăr în ele, dar, și de această dată, sunteți mult prea demagog ca să vă mai creadă cineva în țara asta.

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică: Încă un proiect anticonstituțional se află pe masa Guvernului Boc-Udrea!;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Încă un proiect anticonstituțional se află pe masa Guvernului Boc-Udrea!"

Paradoxal sau nu, aproape în fiecare lună de guvernare boc-iană, fie domnul Boc în persoană fie miniștrii săi vin în fața opiniei publice cu prezentarea și apoi, imediat, cu promovarea unor ordonanțe simple sau de urgență, profund anticonstituționale.

De această dată, ministrul muncii, domnul Șeitan, după ce a creat un imens scandal legat de recalcularea pensiilor, fapt avut în vedere odată cu intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor, susține acum că nu toți copiii vor mai primi alocații de stat. Domnul Mihai Șeitan spune că sistemul de acordare a acestora va fi reanalizat, astfel încât statul să dea alocații doar sub un anumit plafon al venitului familial.

Da, suntem de acord că pe fondul acestei crize economice și financiare fără precedent, este nevoie de mai multă susținere pentru cei defavorizați și, în special, pentru copiii familiilor cu probleme. În acest sens și noi, liberalii, avem un proiect de diferențiere a alocațiilor de stat, dar în niciun caz de tăiere a acestora, deoarece prin acest demers - poate domnul ministru Șeitan nu a lecturat încă Legea fundamentală - se încalcă mai multe articole din Constituție.

Mă întreb, cum este posibil ca un doctor în drept constituțional, ca domnul Boc, să nu citească Constituția nici măcar până la articolul 15, alin. (2), în care se stipulează foarte clar: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile" și să-i atragă atenția încălcării flagrante a acesteia subalternului și colegului său de guvern, domnul Șeitan, atât în ceea ce privește Legea pensiilor, cât și a acestei noi inițiative de anulare a unor alocații de stat pentru copiii ai căror părinți au venituri peste medie.

Și dacă ar fi citit și mai departe Constituția, domnul Boc ar fi știut acum să-i spună domnului ministru al muncii că articolul 49 este și mai edificator în ceea ce privește drepturile copiilor. Astfel, alin. (1) prevede: "Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor", iar alin. (2) este cât se poate de elucidant: "Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege".

Domnul Boc a uitat de multitudinea de promisiuni din campaniile electorale, în care susținea, printre altele, mărirea alocațiilor pentru copii și nu anularea unora dintre acestea, al căror cuantum este oricum derizoriu pentru copii și pentru părinți.

Protecție socială se poate face ajutându-i mai mult pe cei defavorizați, eventual prin acordarea unor burse acestora, dar în niciun caz prin încălcarea drepturilor copiilor. Toți copiii trebuie să fie egali în drepturi, conform legislației internaționale în vigoare, și această alocație de stat este un drept al copilului și nu al părinților acestuia.

Este imoral, anticonsitiuțional și discriminatoriu demersul dumneavoastră, domnilor guvernanți portocalii!

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul «Alocațiile sunt considerate și ele nesimțite?»;

Domnul Gheorghe Dragomir:

«Alocațiile sunt considerate și ele "nesimțite"?»

Ministrul muncii, Mihai Șeitan, a declarat, vineri, că este în lucru un proiect de act normativ prin care alocațiile de stat pentru copii să nu mai fie acordate, începând cu 2011, celor care provin din familii cu venituri mari, el precizând că nu a fost încă stabilit plafonul de la care alocațiile să nu mai fie date. Ministrul a precizat că Ministerul Muncii intenționează să plafoneze și acordarea tuturor prestațiilor sociale, astfel încât doar persoanele care au realmente nevoie de ajutor să beneficieze de acesta.Tot el a mai spus că pentru plata alocației de stat există un anumit buget în care ministerul de resort trebuie să se încadreze, iar, pe de altă parte, programul de guvernare prevede majorarea alocației de stat pentru copii, lucru care nu ar fi posibil.

La rândul său, secretarul de stat pe asistență socială din Ministerul Muncii, Mariana Nedelcu, a declarat că există un grup care lucrează la un proiect de act normativ privind alocația pentru copii, urmând ca aceasta să fie regândită, astfel încât banii "să meargă doar acolo unde este cazul".

În acest context, grupul de lucru din Ministerul Muncii analizează posibilitatea neacordării alocației pentru copiii care provin din familii înstărite, astfel încât să poată fi majorat cuantumul alocației primite de copiii care provin din familiile sărace.

Anunțul ministrului Șeitan vine după ce, la sfârșitul lunii trecute, premierul Emil Boc a anunțat că ajutoarele sociale de genul trusoului pentru nou-născuți nu vor mai fi acordate persoanelor care dispun de Mercedes și vilă. Petarda ministrului Șeitan a inflamat, pe loc, opinia publică. După lefurile și pensiile "nesimțite", care vor fi reduse corespunzător, până la limitele "bunului-simț" (în accepțiune democrată), iată că a venit rândul "alocațiilor nesimțite".

Noi, ca partid liberal, susținem reformarea sistemului de alocații (în prezent, în România, statul acordă circa 36 de tipuri de alocații), dar prima măsură care trebuie luată nu este în nici un caz eliminarea alocațiilor pentru copiii care provin din familii cu venituri peste medie. Dreptul la alocație este un drept al copilului, nu al părintelui. Ca partid de centru-dreapta, Partidul Național Liberal privește alocațiile pentru copii ca pe o investiție de viitor și nu ca pe o pomană.

Reformarea sistemului de alocații acordate copiilor și familiilor trebuie făcută prin dezvoltarea și diversificarea serviciilor acordate acestora (servicii pentru îngrijirea sugarilor, asistarea și educația copiilor etc.). Aceasta este tendința care se înregistrează în majoritatea țărilor Uniunii Europene, iar România ar trebui să se alinieze acestui proces de reformare a sistemului de alocații. În plus, prin dezvoltarea și diversificarea sistemului de servicii acordate familiilor se creează și noi locuri de muncă.

Dacă Ministerul Muncii dorește să eficientizeze cheltuirea banului public ar fi mai utilă aplicarea diferențiată în domeniul unor programe precum "cornul și laptele" sau alte programe de acest tip care sunt orientate inclusiv către categorii de copii care nu necesită un astfel de ajutor.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu subiectul Minciunile guvernamentale privind Legea salarizării unitare îi aduce în pragul disperării pe bugetari!;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Minciunile guvernamentale privind Legea salarizării unitare

îi aduce în pragul disperării pe bugetari!"

Atunci când a venit să-și asume răspunderea în Parlament pe pachetul de legi în care era inclusă și Legea salarizării unitare, premierul Boc a promis și repetat apoi la nesfârșit, cu fiecare ocazie ivită în lumina reflectoarelor, că nu vor scădea sub nicio formă salariile bugetarilor după intrarea în vigoare a legii, adică de la 1 ianuarie 2010.

Dar, surpriza neplăcută nu s-a lăsat prea mult așteptată și, așa cum prevăzusem - doar noi liberalii le-am contestat aberațiile din acest pachet de legi la Curtea Constituțională - inevitabilul s-a produs, odată ce angajații din sistemul public au ajuns la data scadenței salariului pentru luna ianuarie a anului în curs.

Mai multe categorii de personal din sistemul bugetar au veniturile diminuate semnificativ la această oră, cu procente importante, iar executivul condus de domnul Boc aruncă nepăsător "castanele încinse" în mâinile contabililor din serviciile de salarizare ale instituțiilor!

Atunci când am atenționat că această Lege a salarizării unitare, la fel ca și celelalte asumate în mare grabă sunt făcute pe picior, doar cu scop electoral, fără a fi analizate cu responsabilitate și fără a se ține cont de sugestiile și problemele celor îndreptățiți, noi, liberalii, am fost acuzați că suntem împotriva reformelor "profunde" pe care le flutura temeinic domnul Boc în talk-show-urile de campanie, portocalizate până la refuz.

Ce explicații mai aveți acum, domnule Boc, când vorbiți de dimineața până seara, oriunde credeți că puteți impresiona, despre "salariile nesimțite" de sute de milioane de lei vechi, iar prin legea girată de dumneavoastră în Parlament nu ați făcut decât să reduceți substanțial veniturile și așa foarte reduse ale unor categorii de personal bugetar din mai multe domenii?

Astfel, de la începutul acestui an, când a intrat în vigoare Legea unică de salarizare, veniturile unor bugetari au fost diminuate și cu 50 la sută, față de luna octombrie 2009. Cei mai afectați de anularea unor bonificații (salarii de merit, sporuri de antenă, de stabilitate, tichete cadou, plata orelor suplimentare) sunt cei din învățământ și administrație publică. Iată câteva exemple: un expert I din primării a avut în octombrie un venit de 950 de lei, în noiembrie și decembrie 669 de lei, iar în ianuarie 730 de lei. Un inspector I tot din primării a primit în octombrie 1.096 de lei, în decembrie 749 de lei, iar în ianuarie 929 de lei. Personalul nedidactic din învățământul preșcolar e cel mai afectat de diminuare, unui îngrijitor de la grădiniță scăzându-i venitul cu peste 30 la sută, de la 611 lei în octombrie, la 416 lei în ianuarie. Alte categorii de personal nedidactic din învățământ au primit în ianuarie 555 de lei față de 728 de lei în octombrie, sau 626 de lei față de 806 în octombrie sau 593 de lei față de 765 de lei.

Un administrator de grădiniță a primit în ianuarie 1.257 de lei, cu peste zece la sută mai puțin decât în octombrie. În același timp, un profesor din învățământul preșcolar a luat în ianuarie cu aproximativ 12 la sută mai puțini bani decât în octombrie, respectiv 1.899 de lei față de 2.159 de lei.

În învățământul primar, un profesor gradul I, cu 22-25 de ani vechime și ore de dirigenție, avea în octombrie 2.030 lei brut, cu sporul de vechime de 25 la sută și fondul de premiere de doi la sută, iar acum are 1.736 de lei brut, mai puțin cu 15 la sută.

Aceasta este, din păcate, realitatea tristă în care s-au trezit fără voie, fără măcar să fie avertizați, o mare parte dintre salariații bugetari și ceea ce este cel mai grav, după părerea mea, este faptul că aceștia au fost mințiți cu bună știință de guvernele Boc și după cum se vede nimeni nu va răspunde pentru tot haosul și, în special, pentru răul produs celor care, deși au muncit și în luna ianuarie ca și în lunile anterioare, au avut parte de "buzunare subțiate" temeinic.

Știu deja răspunsul dumneavoastră, domnule prim-ministru Boc: contabilii și numai ei sunt de vină pentru tot ce se întâmplă în România legilor asumate în bătaie de joc!

  Mircea Irimescu - declarație politică despre Imaginea noastră;

Domnul Mircea Irimescu:

"Imaginea noastră"

Cu vreo zece zile în urmă, găsindu-mă în colegiul meu electoral, situat la 500 km de București, am avut onoarea de a primi un mesaj telefonic de la însăși președinta Camerei Deputaților și presupun că un astfel de mesaj au primit toți colegii mei. Mi se aducea la cunoștință pe această cale că, peste două zile, va avea loc acțiunea "Parlament deschis" și că voi putea aduce o contribuție personală la acest eveniment făcând pe ghidul. Invitația era, din punctul meu de vedere, doar de formă, în realitate nimeni nu miza și pe participarea mea. Altfel cred că aș fi fost solicitat din timp și mi s-ar fi prezentat un minim plan al activității ce urma să se desfășoare pentru a mă putea pregăti corespunzător. Era vorba despre o manifestare din programul Camerei Deputaților menită să dovedească, imitând cunoscute modele occidentale, transparența muncii din această instituție, care trebuia bifată la "realizări". Atât și nimic mai mult.

Dacă Parlamentul României nu s-ar confrunta cu o gravă problemă de imagine publică, care este speculată în scopuri politice ori de câte ori acest lucru este oportun diverșilor competitori în alegeri (vezi cazul alegerilor prezidențiale recente), felul în care a fost gestionată activitatea din 13-14 februarie, cu indulgență ar fi putut fi apreciată ca acceptabilă, însă știe oricine că lucrurile nu stau așa. Modul în care este cântărită și judecată de majoritatea cetățenilor țării activitatea legislativă este de natură să îngrijoreze serios. În aceste condiții, denigrarea Parlamentului, devenită un sport național, reprezentă o periculoasă acțiune împotriva regimului democratic al României. Merită cu prisosință zăbovit asupra modului în care conducerea țării este preocupată de această stare de fapt. Un caz de studiu poate fi chiar manifestarea "Parlament deschis".

Lipsa pregătirii temeinice a acestei acțiuni, dorința - împlinită - a organizatorilor de a trece cât mai neobservată trebuie analizate și, eventual, condamnate. Să fii în măsură să faci ceva pentru reabilitarea percepției publice față de instituția fundamentală a democrației și să nu întreprinzi cele necesare este o atitudine cu consecințe grave. Îmbunătățirea imaginii Parlamentului României este o acțiune de importanță fundamentală. Nu se cunoaște nicăieri în lume vreun caz în care să existe democrație autentică și productivă fără o viață parlamentară densă, fructuoasă, de calitate și, de ce nu, pozitiv apreciată.

Desigur, numai cu acțiunea mai sus amintită nu se pot rezolva toate problemele de imagine a vieții parlamentare românești. În cadrul de față, pomeneam cu puțin în urmă faptul că sistemul public de discutare a proiectelor legislative ce urmează să intre în dezbateri legislative, bazat în special pe discuțiile televizate purtate de un grup relativ restrâns de persoane, este nefuncțional și nu răspunde nevoilor sociale. Noi abordări în această chestiune din partea conducerii Parlamentului (și nu numai!) ar putea aduce o parte din progresul necesar în acest domeniu.

O posibilă soluție ar putea fi editarea unei publicații private, destinată publicului larg, de către o asociație neguvernamentală de prestigiu care monitorizează activitatea Parlamentului. Revista ar putea să prezinte într-o manieră obiectivă evenimentele care au loc în cadrul legislativului românesc, diverse puncte de vedere referitoare la temele aflate în discuție emise de personalitățile de prestigiu ale țării, parlamentari sau nu. De altfel, în tradiția vieții parlamentare din România există exemple în acest sens a căror utilizare ar fi benefică în contextul de astăzi.

Parlamentele României de dinaintea ultimului război mondial arătau mai multă atenție aducerii în fața opiniei publice a activităților desfășurate în interiorul lor și a marilor probleme cu care era confruntată țara. În acest sens au încurajat apariția unor publicații în care se exprimau variate puncte de vedere despre realitatea politică a țării și a lumii. Astfel, în perioada 1911-1923 a apărut cotidianul "Parlamentul", iar începând cu anul 1928 s-a publicat revista "Parlamentul românesc".

Departe de a fi festivistă, revista pomenită a reușit să aducă în fața publicului interesat problemele reale ale țării din economie, politică, armată, cultură, societate, precum și opiniile celor mai luminate minți din epocă, indiferent dacă făceau sau nu parte din Camerele legiuitoare. De exemplu, numărul special al lunii octombrie 1933 are ca temă "Problemele școlii" și iată o parte dintre numele celor care s-au pronunțat atunci asupra acestui important domeniu al vieții sociale: N. Iorga, C. Angelescu, D. Gusti, P. P. Negulescu, I. G. Duca, I. Petrovici, C. Rădulescu-Motru, Ghe. Brătianu, O. Onicescu, T. Vianu, C. Giurescu. În numărul din martie 1934 sunt atacate și "Problemele apărării noastre" despre care scriu I. Antonescu, St. Popescu, C. Argetoianu, generalii Ionescu, Amza, Condeescu, Marțian, Burileanu etc.

În numere comune sau speciale, încurajând obișnuința de a citi, cu seriozitate, de multe ori satiric și cu usturătoare ironie, folosindu-se poze și caricaturi, au fost prezentate aspectele activității parlamentare din plen, comisii, grupuri parlamentare și individual, pe deputat sau senator. Rubricile permanente erau intitulate sugestiv: interpelări-comunicări, cronica politică, activitate interparlamentară, bufet-culoar, activitatea extraparlamentară. În același timp, revista a înființat și a întreținut "Oficiul de studii și cercetări parlamentare" care la rândul lui a editat un "Buletin legislativ".

În tot cazul, problema imaginii publice a Parlamentului este serioasă și trebuie să facem și noi ceva. În mod sigur, mai mult decât declarații politice.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Criza de încredere, între criza economică și criza politică;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Criza de încredere, între criza economică și criza politică"

Am văzut că dezbaterile momentului abordează, cu maximă aplecare, tematica alegerilor interne la nivelul partidelor politice, fără a prezenta programele politice, proiectele politice, politicile publice cu privire la principalele probleme cu care se confruntă România, care probabil ar trebui să stea la baza promovării celor mai buni. Nu vă întreb dacă este bine. Nu răspund pentru că nu avem nevoie de un răspuns cu da sau nu, ci unul justificativ pentru măsurile care ar trebui să intre într-o competiție cu nevoile și necesitățile construcției unei Românii cu adevărat europene.

Există tot felul de aprecieri asupra grupului parlamentarilor independenți, neglijându-se angajamentul luat de acest grup, într-un moment de criză pentru România, că va sprijini și va acționa pentru ieșirea României din crizele profunde cu care se confruntă. Acest grup a forțat ieșirea din criza politică declanșată de o decizie total neinspirată a PSD-ului, aceea de a ieși de la guvernare și de a suprapune într-un moment dificil criza economică profundă cu efectele unei crize politice când se cereau de urgență măsuri din partea guvernului, guvern care nu mai exista ca partener pentru angajamente cerute la nivel internațional. Cei care aduc acuzații superficiale nu au făcut și nu fac un calcul al costurilor și pierderilor aduse României de criza declanșată strict de interese personale de cvasipoziționare politică avantajoasă. Poate ar fi bine să răspundem dacă a fost bine sau rău după ce definitivăm aceste calcule.

În același cadru, suntem solicitați să ne exprimăm punctele de vedere asupra schimbărilor produse la nivelul partidelor politice și se dorește o prefigurare a viitorului fără să se cunoască acțiunile programelor politice. Nu intru în acest joc și, cu umilința că niciun ardelean, în viziunea unui partid politic important al României, nu îndeplinește standardele pentru ca să fie prezent în echipa celor 15 vicepreședinți, mă gândesc la faptul că este nevoie de o nouă construcție politică, construcție care să pornească de la problemele profunde cu care se confruntă România.

Aș porni această construcție de la valorificarea unei analogii, aceea între programul politic al românilor ardeleni în dorința lor seculară de a se afirma între națiunile Imperiului Austriac și programul politic necesar României pentru a se afirma între națiunile Uniunii Europene. În 1791, burghezia română în formare trimite la Viena noului împărat Leopold al II-lea, memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum, primul program politic al românilor ardeleni și printre primele ale românilor în care cere, pe un ton moderat, drepturi egale cu ale celor trei națiuni. În ciuda tonului pașnic al revendicărilor, Dieta transilvană, căreia îi este trimis memoriul de la Viena, îl respinge categoric. Contextul dezvoltării economice a românilor ardeleni este prezentat în excepționala lucrare "Habsburgi și români. De la loialitate dinastică la identitate națională" a profesorului Liviu Maior, căruia îi datorez foarte mult la nivel personal, așa după cum foarte multe generații politice formate la Cluj și la București îi datorează foarte mult nu numai în domeniul istoriei, ci și în promovarea spiritului comunitar european necesar dezvoltării României, spirit necesar pentru un viitor în care parteneri de durată să fie efortul, munca, profesionalismul, dăruirea în serviciul public, capitalismul bun bazat pe dezvoltarea antreprenoriatului și pe marile firme, administrația performantă, eficientă și stabilă, justiția corectă și deschisă tuturor cetățenilor, toate construite pe fundamentul unei educații aplicate și moderne și pe o economie de piață, capabile să pună bazele României active, dinamice și constructive. Aș adăuga dorința ca această construcție să fie pusă în slujba interesului național definit în context european și global, ca bază și suport a validării noastre în formulele practice ale dezvoltării durabile.

Mă întreb și vă întreb dacă mai avem noi astăzi, ca responsabili politici, credința și capacitatea de a schimba viitorul așa cum au avut-o predecesorii noștri în procesul de dezvoltare economică și socială.

Privind și gândind în această manieră și recunoscând adevărul că orice vocație începe prin admirație, consider că răspunsul nostru ar trebui să fie programul nostru, programul politic al grupului parlamentarilor independenți. Gândurile mele pentru acest program stabilesc ce fel de acțiuni guvernamentale voi susține la nivelul activităților parlamentare. În abordarea mea, acest program trebuie să promoveze o viziune de modernizare și de dezvoltare a țării noastre, viziune care nu exclude din construcție poporul și interesele pe care acesta le are la nivel național și european. Altfel spus, construcția să se facă cu poporul și să nu se realizeze împotriva lui. Pornesc de la acest lucru constatând faptul că principala criză în care se găsește țara noastră nu este nici criza economică, nici criza politică, ci criza de încredere a cetățenilor, bazată, în primul rând, pe absența speranței la nivelul societății, fenomene care determină, în cele din urmă, în manieră concretă absenteismul, blazarea și votul contestatar. Prin urmare, scopul politicii și al programelor noastre este acela de a reda speranța românilor și de a refuza fatalitatea formulei "că așa trebuie să fie", vinovații pentru starea actuală regăsindu-se în alte timpuri și în alte locuri, apelându-se pentru explicație la moștenire, la comunism, la integrarea europeană, la globalizare și așa mai departe.

Care sunt valorile noastre? Fără să dezvolt această problematică, ținând cont de specificul declarației politice, aș enumera câteva dintre ele, care definesc și susțin, în același timp, interesul nostru național la nivel european: familia, creativitatea și spiritul antreprenorial, inovarea, cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică durabilă, locurile de muncă valoroase, educația, piața națională și europeană pentru produsele românești, dezvoltarea durabilă la nivelul resurselor naturale și energetice, asigurarea în condiții de eficiență și la nivelul puterii de cumpărare a hranei, a locuinței și a serviciilor publice, echilibrul și stabilitatea macroeconomică, siguranța și ordinea publică, raportul optim între centralizare, deconcentrare și descentralizare și administrația stabilă, eficientă și apropiată de realitățile de pe teren, statul puternic, suplu, angajat și necostisitor și, nu în cele din urmă eficiența și transparența în utilizarea fondurilor publice.

Solicit colegilor spre analiză dorința de a ne apleca la nivel parlamentar asupra problemelor fundamentale care țin de dezvoltarea durabilă, eliminând pe moment dezbaterile sterile care nu duc nicăieri, sau mai exact duc la nedezvoltare, uitând, din păcate, eforturile românilor ardeleni pentru cucerirea drepturilor naționale prin construirea și impunerea dezvoltării economice în context multinațional.

  Daniel Buda - declarație politică cu subiectul Respectarea voinței cetățeanului - esența funcționării instituțiilor statului;

Domnul Daniel Buda:

"Respectarea voinței cetățeanului - esența funcționării instituțiilor statului"

Legea fundamentală - Constituția - este nu doar Biblia laică a unui stat, dar și o expesie a maturității politice și organizaționale a unei societăți. Constituția este, așadar, o creație a statului modern, o cucerire a regimului democratic, o afirmare a drepturilor și libertăților cetățeanului ca subiect social și de drept emancipat de la stadiul de simplu individ persoană fizică. Respectarea sau nerespectarea legii fundamentale a devenit esența regimului politic democratic, barometrul respectării drepturilor și libertăților fundamentale. În ultima vreme, în România, Constituția a devenit documentul juridic cel mai citat, și nu doar în Parlament, Guvern sau ministere, ci și de către mass-media în dezbaterile televizate, ceea ce nu este deloc un lucru rău.

Asistăm, în ultima perioadă, la dezbateri care au ca temă modernizarea statului, regionalizarea sau o nouă împarțire teritorial-adminsitrativă a statului, dar și responsabilitatea și eficiența parlamentarilor în fața celor care le-a acordat votul. Dacă ar fi să admitem faptul că statul are, realmente, anumite instituții nefuncționale, iar acestea trebuie modernizate, poate ar trebui să ne preocupe mai îndeaproape procesul de revizuire a Legii fundamentale, indiferent cărui partid sau formațiune politică aparține inițiativa revizuirii.

Este cunoscut faptul că Partidul Democrat Liberal a fost preocupat, în permanență, de o revizuire a Legii fundamentale, încă de la începutul anului 2008, imediat după luarea în discuție a necesității introducerii votului uninominal. Cu toții ne-am dorit o reformare și modernizare a clasei politice și, din acest punct de vedere, am admis că votul uninominal a reprezentat un prim pas în această direcție. Cu toții, indiferent de apartenența politică, le-am promis românilor, în campaniile electorale și în dezbaterile televizate, o Românie modernă, o Românie echitabilă, și trebuie să facem tot ceeea ce ne stă în putință pentru a duce aceste promisiuni la bun sfârșit.

Votul uninominal a reprezentat un punct esențial spre o reală funcționalitate și responsabilitate a Parlamentului, însă adevărata reformă constă în reducerea numărului de parlamentari care este, de altfel, o promisiune din campania electorală pe care trebuie să o respectăm. Nu putem neglija rezultatul votului de la referendumul din luna noiembrie 2009 privind reducerea numărului de parlamentari și trecerea la un Parlament unicameral. Este o datorie morală a noastră, a parlamentarilor, de a respecta votul cetățenilor, ai căror reprezentanți suntem. Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum. Așadar, referendumul este expresia voinței suverane a poporului, iar, într-o democrație adevărată, cu toții lucrăm sub cenzura și comanda corpului electoral, care se exprimă fie prin alegeri, fie prin referendum.

Din aceste considerente, nu trebuie să ignorăm voința cetățenilor sau să subestimăm votul pe care românii l-au dat la referendum. Necesitatea și obligativitatea revizuirii Constituției pentru crearea cadrului constituțional unui Parlament cu o singură cameră nu poate fi pusă la îndoială. Este momentul să ne asumăm o eficiență sporită a procesului de legiferare și să răspundem nevoii de reformare și modernizare a societății românești.

Trebuie să recunoaștem că, fără asumarea unor reforme profunde, România nu va putea recupera decalajele față de celelalte state ale Uniunii Europene. De asemenea, trebuie să recâștigăm încrederea cetățenilor în clasa politică și să ne situăm în rândul statelor cu adevărat europene. În plus, suntem cu toții conștienți de faptul că avem o Constituție cu o oarecare vechime adoptată în 1991, sub paternitatea lui Antonie Iorgovan, și revizuită o singură dată, în 2003, însă principalele modificări au vizat prevederi care se refereau la integrarea României în NATO și Uniunea Europeană.

Modernizarea statului trebuie să înceapă cu modernizarea Constituției, adaptată la realitățile curente, motiv pentru care am convingerea că fiecare dintre noi, parlamentarii, avem capacitatea și puterea de a răspunde prezent la cerințele cetățenilor. Modernizarea și reformarea statului trebuie privite ca obiective care țin de banul public, de economisirea acestuia și de eficientizarea mecanismelor de funcționare a instituțiilor statului.

  Ștefan Daniel Pirpiliu - declarație politică cu titlul Agenția Națională Antidrog, în subordinea primului-ministru;

Domnul Ștefan Daniel Pirpiliu:

"Agenția Națională Antidrog, în subordinea prim-ministrului"

După ce, pe fondul unui impuls "reformist", fostul ministru al administrației și internelor, Dan Nica, a schimbat în anul 2009 statutul Agenției Nationale Antidrog, printr-o subordonare către Inspectoratul General al Poliției Române, demers ce a avut efecte negative asupra finanțării și activității instituției, consider că a venit momentul să readucem lucrurile în sfera normalului.

Afirm cu putere că este necesară o reevaluare a statutului acestei instituții, dacă vrem să dispunem de o coordonare națională eficientă în gestionarea problematicii referitoare la traficul și consumul ilicit de droguri. Este evident pentru oricine s-a aplecat asupra acestui fenomen că, pe parcursul ultimului an, ANA nu și-a desfășurat rolul integrator în coordonarea politicilor antidrog la standardele la care a făcut-o în perioada iunie 2003 - martie 2009, perioadă în care a funcționat ca structură guvernamentală în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.

Nu trebuie neglijat faptul că prin A.N.A. s-a obținut recunoașterea internațională a României ca partener de încredere în efortul global de reducere a cererii și ofertei de droguri, atât în cadrul relațiilor cu statele membre ale Uniunii Europene și structurile europene specializate, cât și în cadrul mai larg al forurilor internaționale și relațiilor cu statele aflate pe rutele transnaționale ale drogurilor și cu cele având experiențe relevante în combaterea acestui flagel.

ANA a răspuns de preluarea și implementarea corespunzătoare a prevederilor acquis-ului specific în cadrul legislativ și instituțional național, a dezvoltat relații parteneriale cu structurile similare din statele membre ale Uniunii Europene, în vederea asigurării unui transfer eficient de date, informații, experiențe și bune practici, precum și desfășurării de acțiuni comune. Colaborările cu Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, cât și cu Reitox și-au adus contribuția în armonizarea strategiilor de prevenire a consumului de droguri.

ANA a fost răspunzătoare de asigurarea unei concepții strategice unitare, coordonarea implementării acesteia, monitorizarea și evaluarea activităților de reducere a cererii și ofertei de droguri, colectarea, procesarea și transmiterea datelor către organismele internaționale, atribuții pe care și le-a îndeplinit cu responsabilitate și profesionalism. Dovadă în acest sens este și faptul că a reușit să câștige proiecte europene în valoare de aproximativ 14 milioane de euro, bani ce ar fi putut rezolva, măcar parțial, problemele cu care se confruntă mii de români.

Și poate cel mai important aspect este faptul că A.N.A. avea drept obiectiv ca, la sfârșitul perioadei 2005-2012, în România să funcționeze un sistem integrat de instituții și servicii publice care să asigure reducerea incidenței și prevalenței consumului de droguri în rândul populației generale, asistența medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri și eficientizarea activităților de prevenire și combatere a producției și traficului ilicit de droguri și precursori.

Stimați colegi, este momentul să permitem deblocarea proiectelor începute de specialiștii agenției, și vorbim aici de înființarea unor noi centre de tratament al adicțiilor și de comunități terapeutice, și, de ce nu, să le dăm șansa identificării unor noi modalități de atragere a fondurilor europene, pentru că numai așa vom putem reduce riscurile legate de droguri, ceea ce este până la urmă un obiectiv de sănătate publică.

Mai mult decât atât, Agenția Națională Antidrog trebuie să dețină o bază de date a consumatorilor de stupefiante, a căror identitate să fie confidențială pentru publicul larg, pe baza cărora să se poată cunoaște situația cât mai reală a toxicomanilor și evoluția acesteia în timp.

Deși restructurarea administrativă este unul dintre punctele esențiale ale guvernării PD-L, în acest caz particular consider, alături de colegii mei de partid, că locul Agenției este în subordinea primului-ministru, pentru că specialiștii acestei instituții lucrează în strânsă colaborare cu Ministerul Sănătății și Ministerul Educației pe linia prevenției, tratamentului toxicomanilor și reinserției sociale a acestora.

Printr-o analiză a instituțiilor de tipul A.N.A. din alte state membre ale Uniunii Europene, putem vedea că în țări precum Franța, Italia și Danemarca, aceste organisme se afla în subordinea primului-ministru.

În condițiile în care consumul de droguri se conturează ca un fenomen din ce în ce mai îngrijorător în țara noastră, este important să adoptăm a poziție activă, să creăm mecanisme viabile și instituții suple, competente, puse în slujba cetățeanului.

  Adrian Bădulescu - declarație politică cu referire la calitatea foarte slabă a serviciilor prestate de către companiile de distribuție a energiei electrice;

Domnul Adrian Bădulescu:

Declarația politică se referă la calitatea foarte slabă a serviciilor prestate de către companiile de distribuție a energiei electrice cu efect direct asupra populației.

Aceste companii, în urma procesului de privatizare, au efectuat reduceri masive ale personalului care deservea activitățile de întreținere a rețelelor electrice și de cele mai multe ori nu au respectat contractele de privatizare în ceea ce privește realizarea investițiilor și înlocuirea echipamentelor care au o vechime mai mare de 40 de ani.

În această situație se regăsește și CEZ Distribuție, care asigură, în baza licenței ANRE pentru distribuția energiei electrice nr.457/29.04.2002, precum și a contractului de concesiune a serviciului de distribuție nr.6/20.06.2005 încheiat cu Ministerul Economiei și Comerțului, alimentarea cu energie electrică a clienților din județele Argeș, Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea și Teleorman.

Conform CEZ Distribuție, distribuția energiei electrice ar trebui să cuprindă activități de exploatare, întreținere, dezvoltare a rețelei electrice de distribuție în scopul transmiterii energiei electrice de la producători/operator de transport/alți distribuitori la consumatori, conform contractelor încheiate, în condiții corespunzătoare de siguranță și calitate.

Din păcate, după semnarea contractului de privatizare din anul 2005, atunci când Grupul energetic ceh CEZ a preluat fosta Electrica Oltenia și după ce, în anul 2007, Electrica Oltenia a fost separată în două firme, CEZ Vânzare și CEZ Distribuție, serviciile oferite de către CEZ Distribuție în județul Teleorman sunt din ce în ce mai slabe, chiar dacă tarifele practicate de companie au avut o creștere constantă în ultimii ani.

Variațiile de tensiune ale CEZ Distribuție sunt întâlnite în orice punct al rețelei, la orice oră din zi. Întreruperile repetate în alimentarea cu energie electrică au dus și duc la pagube atât pentru cetățeni (distrugerea aparaturii electrocasnice) cât și pentru instituțiile publice și societățile comerciale din județul Teleorman.

În primele zile ale lunii februarie, datorită lipsei investițiilor CEZ Distribuție în infrastructura rețelelor electrice, în județul Teleorman, în 75 de localități, din cele 98 ale județului, curentul electric a lipsit, 468 de puncte de transformare rămânând fără alimentare.

Astfel, zeci de mii de teleormăneni au avut de suferit, nu numai pentru că au fost siliți să stea în beznă, ci și pentru că, fără curent electric, centralele termice s-au oprit din funcțiune și, ca urmare, la temperaturi cu multe grade sub zero, s-a stat în frig în locuințele din județul Teleorman.

În Alexandria, din cauza unor variații în alimentarea cu energie electrică, Direcția de Sănătate Publică Teleorman a suferit o pagubă importantă: două centrale termice, centrala telefonică a instituției, două computere, un multifuncțional, două aparate telefonice și majoritatea lămpilor de iluminat din instituție.

La Roșiorii de Vede, întreruperile s-au repetat patru zile la rând și nu au fost de o oră, două, ci s-au întins și la 12 ore. Din acest motiv 17.000 de cetățeni din Roșiorii de Vede au fost obligați să stea în întuneric, în frig și fără apă, din cauza întreruperilor în alimentarea cu energie electrică.

Din cauza frigului din clase datorat opririi centralelor termice, mai multe școli și grădinițe de pe raza orașului Roșiorii de Vede și-au suspendat cursurile, iar bolnavii imobilizați la pat la Spitalul Caritas au trebuit să fie mutați la Spitalul Județean de Urgență. Pentru ceilalți s-au distribuit pături în plus sau, în cazurile mai ușoare, au fost trimiși acasă, cu medicație cu tot.

Problemele din Roșiorii de Vede nu sunt singulare. La sfârșitul anului 2009, în preajma Crăciunului, a luat foc un transformator de 110/20kv și unul de putere mai mică, întreg orașul fiind paralizat timp de două zile. Tot în luna decembrie, în Roșiorii de Vede, a luat foc stația electrică ce aparține CEZ Distribuție din strada Oltului. Pentru stingerea incendiul a fost necesară intervenția Detașamentului de Pompieri Roșiorii de Vede. Avarierea instalației electrice din stație și a transformatorului cu puterea de 110/20kv a condus la o pană de curent în aproape tot orașul. Tot în aceeași zi, un alt transformator, de pe strada Carpați, a fost cuprins de flăcări.

În acest sens, voi depune o interpelare adresată Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin care voi cere un punct de vedere referitor la modul în care compania CEZ se achită de obligațiile asumate la momentul privatizării, în ceea ce privește planul de investiții prin care să se realizeze modernizarea și extinderea rețelelor.

Voi cere, de asemenea, Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare din Camera Deputaților înființarea unei comisii de anchetă privind modul în care compania CEZ se achită de obligațiile asumate la momentul privatizării.

  Ioan Oltean - declarație politică având ca obiect Sănătatea mediului înconjurător în tumultul generalizat al progresului;

Domnul Ioan Oltean:

"Sănătateamediului înconjurător în tumultul generalizat al progresului"

Problema reziduurilor rezultate în urma activităților umane a luat proporții îngrijorătoare în ultimele decenii, prin acumularea lor acestea provocând deteriorarea calității factorilor de mediu. Aceste alterări sunt cauza unor dezechilibre în faună și floră, dar și în sănătatea și bunul mers al colectivității umane din zonele aglomerate. Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns în unele țări, printre care se regăsește și țara noastră, la o amenințare a consecințelor acțiunii umane asupra mediului, adică la un nivel de poluare ridicat.

Știm cu toții că deteriorarea mediului ambiant la nivel global este cauzată de existența prea multor automobile, avioane cu reacție și nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcționează după tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă și energie, fenomene care sunt determinate, în ultima instanță, de necesitățile crescânde ale unei populații aflate în stare de explozie demografică și îndeosebi de existența marilor aglomerări urbane.

Realitățile zilelor noastre arată că secolul XX a fost perioada celor mai mari descoperiri și transformări ale civilizației omenești, dar și a celor mai complexe și uneori nebănuite efecte asupra vieții. Până nu demult, resursele naturale regenerabile ale pământului erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

Perfecționarea și modernizarea proceselor tehnologice și utilizarea celor mai noi cuceriri științifice au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu și pe cele energetice. Ca urmare a industrializării și creșterii producției de bunuri s-au diversificat mult și au sporit cantitativ materialele ce afectează mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apă și în sol. Ploile acide sunt frecvente ca urmare a prezenței dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice și a utilizării unor combustibili inferiori. Sunt evacuate în atmosferă importante cantități de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri și oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetației, în general, și direct sau indirect asupra omului. Acest lucru se observă mai ales în marile orașe, atât în capitală, cât și în capitalele de județ, inclusiv în municipiul Bistrița, până nu demult un oraș mai ferit de astfel de probleme.

La acest început de mileniu, lumea se află în efervescență. Schimbările care au avut loc și vor avea loc creează, într-o viziune optimistă, speranțe și pentru remedierea fie și treptată a mediului înconjurător. În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător în țara noastră. "Mediul natural", adică aerul, marea, lacurile, apele curgătoare, solul și subsolul și formele de viață pe care aceste ecosisteme le creează și le susțin este imaginea cea mai comună pe care omul obișnuit și-o face atunci când vorbește despre mediul înconjurător.

O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un "ecosistem" care se intercondiționează reciproc și se readaptează continuu în căutarea unui anumit echilibru. Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar și activitatea și creațiile omului, acesta ocupând o dublă poziție: de "component" al mediului și de "consumator", de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de "mediu înconjurător" are un caracter dinamic. Acesta caută să cunoască, să analizeze și să urmărească funcționarea sistemelor protejate în toată complexitatea lor. Astfel, noțiunea de "mediu înconjurător" cuprinde de fapt toate activitățile umane în relația om-natură, în cadrul planetei noastre.

Atunci când, la diverse întruniri tematice, se vorbește de progres sau de sărăcie, se vorbește de fapt, în termenii cei mai globali, de mediul înconjurător care caracterizează planeta noastră la un moment dat, căci între toate acestea și poluarea, degradarea apei și a aerului, amenințarea păturii de ozon, deșertificarea, deșeurile toxice și radioactive și multe altele, există o strânsă interdependență.

În toate civilizațiile care s-au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de natură predominant agricolă, pământul era baza economiei, vieții, culturii, structurii familiei și chiar a politicii, viața era organizată în jurul satului, economia era descentralizată, astfel că fiecare comunitate producea aproape tot ce îi era necesar. Natura reușea până la urmă să refacă pădurile tăiate, vântul care umfla velele, râurile care puneau în mișcare roțile, deci sursele de energie utilizate de civilizațiile agricole erau regenerabile.

Odată cu sporirea populației globului, ce a decurs paralel cu perfecționarea organizării sociale și, în special odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele două secole, încercarea omului de a domina în lupta aspră cu natura, de a-i smulge lacom bogățiile ascunse, începe să aibă tot mai mult succes. Peste un miliard și jumătate din populația actuală a lumii, conform ultimului raport ONU, aparține civilizației industriale.

Industrialismul a fost mai mult decât coșuri de fabrică și linii de asamblare. A fost un sistem social multilateral și bogat care a influențat fiecare aspect al vieții omenești. Creșterea economică, enorm accelerată, s-a bazat în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuită prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: cărbuni, țiței, gaze naturale. De aceea, ar fi bine ca în perspectivă, măcar în țara noastră să facem în așa fel încât cuvintele lui Alvin Toffler, care observa cu sarcasm: "Pentru prima dată o civilizație consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dă acest capital!", să nu se adeverească.

  Ioan Holdiș - declarație politică privind «Programul Rabla continuă»;

Domnul Ioan Holdiș:

«Programul "Rabla" continuă»

A reînceput în mod oficial programul "Rabla", ce are drept scop scoaterea de pe piață a mașinilor ce au un grad de producere a noxelor foarte mare. S-au găsit modalități de a îmbunătăți acest program prin introducerea talonului valoric ce are posibilitatea de a fi transmisibil, extinderea și către persoanele juridice și mai ales pregătirea programului pentru tractoare.

Este un program ambițios, estimându-se că peste 60.000 de rable vor fi casate anul acesta. Pot spune că este cel mai ambițios program pe mediu la nivel național, deoarece, prin reînnoirea parcului auto, nu doar vom scăpa de mașinile vechi de pe străzi, ci vom face încă un pas înainte în lupta cu poluarea mediului înconjurător.

Mii de oameni așteptau demararea programului, chiar în județul Satu Mare au venit zeci de sătmăreni și și-au parcat mașinile în fața sediului Remat de pe strada Depozitelor cu câteva zile înainte ca să fie siguri că vor prinde un talon. Pentru mulți, acest program însemnă mană cerească, putând vinde talonul altora și astfel multe persoane în vârstă care nu își permit un alt autoturism sau condițiile de sănătate nu le mai permite, se aleg cu 3.800 de lei de mașină, la care se mai adaugă contravaloarea fierului vechi aferent mașinii predate.

În jur de 200 de sătmăreni, anul trecut, au beneficiat de acest program, iar pentru anul acesta se estimează că această cifră se va dubla, fapt ce mă bucură foarte mult. Programul ajută la îmbunătățirea mediului înconjurător, la crearea de noi locuri de muncă și nu în ultimul rând la susținerea industriei autohtone de mașini în vederea creșterii vânzărilor.

Stimați colegi, programul de stimulare a înnoirii parcului auto național 2010, cu noile prevederi, are toate șansele să depășească numărul estimat de rable, fiind un program foarte bine implementat cu scopul de a ajuta cetățeanul de rând să își achiziționeze o mașină nouă.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică: Cinematografia românească trebuie încurajată și răsplătită;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Cinematografia românească trebuie încurajată și răsplătită"

Într-o perioadă în care televiziunile toacă în continuu subiecte precum luptele intestine din diverse partide, se critică nediferențiat și neargumentat orice acțiune a Guvernului, țara este când sub zăpadă, când sub ape, mai primim semnale că România nu este țara în care s-au adunat toate relele, ci poate aduce lucruri valoroase în cultura Uniunii Europene.

Vreau să-l felicit de aici, din Parlamentul României, pe regizorul filmului "Eu când vreau să fluier, fluier", domnul Florin Șerban, pentru cele două premii obținute la Festivalul de Film de la Berlin. Privesc fiecare succes individual al unui român ca pe un succes al nostru, al tuturor. De multe ori, noi, ca decidenți politici, facem destul de puține ca să-i ajutăm pe cei valoroși. Fie pentru că nu știm să recunoaștem valoarea acolo unde este, fie pentru că gândurile noastre sunt într-o cu totul altă parte.

Realitatea este aceea că avem suficiente exemple care să arate că, în România, cinematografia și, mai ales, școala de regizori, încep să se constituie ca o plusvaloare culturală de mare însemnătate. Regretatul Cristian Nemescu, Cristi Puiu, Adrian Sitaru, Cristian Mungiu și, acum, Florin Șerban au arătat că filmele românești sunt apreciate în străinătate și că pot contribui la acest bagaj cultural european. Ne aflăm, din acest punct de vedere, într-o perioadă foarte bună și este normal ca atunci când vedem că un lucru merge bine să dorim să-l încurajăm.

De aceea, consider că sunt în asentimentul tuturor în a găsi soluții viabile de sprijin real pentru astfel de domenii. Este adevărat că încă ne aflăm în criză economică, dar nu putem să nu sprijinim cultura, mai ales când imaginea pozitivă pe care ne-o aduce este cu mult mai puternică decât orice campanie publicitară pe care am putea-o finanța pentru a ne promova țara.

Privesc optimist spre ideea că mai mulți colegi de-ai mei, în special din Comisia pentru Cultură, ar dori să se alăture acestei inițiative de a identifica soluții care să reprezinte realmente o mână întinsă de aici, din rândul nostru, la nivel de stat, pentru oameni și proiecte care contribuie la imaginea unei Românii așa cum ne-o dorim.

Mă bucură interesul acordat acestei problematici din partea ministrului Hunor Kelemen și sper ca, pe viitor, să putem construi împreună un cadru de impozitare care să încurajeze artele românești și producția de cultură.

  Petru Călian - referire la noul sistem de pensii;

Domnul Petru Călian:

Noul sistem de pensii a creat atât de multe confuzii, încât opinia publică a fost intoxicată cu știri care nu fac nici pe departe obiectul legii. Proiectul urmărește implementarea unui sistem corect, lipsit de privilegii și fără discriminări. România, ca parte a Uniunii Europene, trebuia să se alinieze cerințelor comunitare. Legea are o viziune pe termen mediu și lung. În 2009 bugetul de stat a împrumutat bugetul de pensii cu 1,5 miliarde de euro. În 2010, 1,7 miliarde de euro din banii pe care îi plătesc românii ca impozite și taxe la bugetul de stat se duc la bugetul de pensii pentru a putea fi plătite pensiile, ceea ce reprezintă aproximativ 8% din p.i.b. Dacă perpetuăm același sistem vom ajunge în situația în care nu vom mai avea bani pentru infrastructură, pentru sănătate, pentru educație, bani care trebuie să vină de la bugetul de stat, pentru că marea majoritate a acestor bani vor trebui să meargă la bugetul de pensii. De aceea este o urgență, o necesitate pentru România o lege care să asigure sustenabilitatea sistemului de pensii.

Până la începutul acestui an, actele normative care reglementau sistemul de pensii depășeau numărul de 80. Era timpul ca acest sector să fie actualizat și restrâns într-o singură lege. În România, sunt astăzi aproximativ 5.800.000 de pensionari. Dintre aceștia, în jur de 180.000 beneficiază de pensii speciale. Doar aceste pensii speciale vor fi recalculate. Referitor la pensia socială, trebuie precizat faptul că nu va fi diminuată. Se va aplica în continuare în forma sa actuală și va fi indexată, anul acesta, cu valoarea inflației. Indexarea pensiei cu 100% rata inflației are rolul de a garanta o putere de cumpărare constantă a pensionarilor cu venituri foarte mici.

Legea aduce ceva nou: instituirea unei noi proceduri de stabilire a valorii punctului de pensie. Astfel, valoarea punctului de pensie, de la intrarea în vigoare a prezentei legi și până în anul 2020, se va majora anual cu 100% rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% rata inflației la care se adaugă 45% din creșterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. Procentul din creșterea reală a salariului mediu brut, luat în considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce gradual cu câte 5 % în fiecare an.

Începând cu anul 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% rata inflației realizată pe anul precedent. De asemenea, raportarea la creșterea reală a salariului mediu brut realizat pe anul precedent și nu la salariul mediu brut estimat pentru anul în curs, duce la o mai corectă poziționare a pensiilor raportat la realitățile economice. Aceste aspecte au fost relatate și de membrii Guvernului, și de domnul prim-ministru, însă confuzia continuă să existe în rândul pensionarilor.

O altă problemă care trebuie luată în calcul face referire la pensionarea anticipată: doar în 2009 am avut 115.000 de pensii anticipate parțial! Acest aspect nu trebuie neglijat în condițiile în care apar suspect de multe pensionări anticipate sau de boală.

Legea unică a pensiilor nu are ca scop sărăcirea populației, ci, din contră, oferă soluții pentru eliminarea discrepanței între categoriile de pensionari, elimină abuzurile și are o viziune aplicabilă pe termen lung.

  Iulian Vladu - despre Dezinformarea populației pe baza noii legi a pensiei;

Domnul Iulian Vladu:

"Dezinformarea populației pe baza noii legi a pensiei"

În ultima perioadă observăm cu toții cum, pe toate ecranele televizoarelor, se discută despre noua lege a pensiilor. Foarte mulți invitați care nu cunosc sistemul de pensii, dar se pricep la politică precum la fotbal, prezintă acest lucru ca pe un dezastru care se abate asupra pensionarilor.

Foarte mulți politicieni își dau cu presupusul transmițând opiniei publice că pensiile vor scădea ca valoare, că se vor micșora atât pensiile mici, cât și cele mari, acest lucru fiind total fals, dar neștiința și prostia nu se plătesc, că altfel s-ar strânge sumele necesare plății pensiilor.

Dar nu pot să-i înțeleg pe oamenii politici, care au lucrat în sistem și mai ales pe cei care au deținut funcții de miniștri, care apar pe diferite posturi de televiziune și dezinformează populația, creând în rândul populației o panică asupra noii legi a pensiilor. Nu este vorba de neștiință sau nepricepere, este vorba de rea voință, din dorința de a câștiga capital electoral. Noua lege stabilește pensia fiecăruia, după contribuția fiecăruia. Nu este un lucru normal ca fiecare să-și primească pensia după cum a contribuit? Poate pentru unii nu, cei care au contribuit cu 1 leu și vor să primească 100 de lei la pensie.

Foarte mulți vor să dezinformeze că noua lege a pensiilor va crește vârsta de pensionare: după legea 19/2000, vârsta de pensionare pentru bărbați va fi în 2014 de 65 de ani, iar pentru femei va fi în 2014 de 60 de ani. De fapt și de drept, noua lege crește vârsta de pensionare la femei eșalonat, din 2014 până în 2030, la 65 de ani. Acest lucru se datorează tuturor rapoartelor de specialitate, care arată că tendința de viață la femei este mai ridicată decât la bărbați. În același timp, discutăm despre egalitatea de șanse între femei și bărbați.

O altă dezinformare este legată de micșorarea valorii pensiilor, și a celor mici și a celor mari, care este un lucru total eronat. Valoarea pensiilor va rămâne neschimbată, iar pensia minimă garantată va fi indexată cu valoarea inflației anului acesta. Vor scădea în schimb pensiile speciale și nu vor mai beneficia cei care au pensii în valoare de câteva sute de milioane și care nu au contribuit pentru aceste valori. Această nouă lege are rolul de a echilibra bugetul de asigurări sociale și oferă avantajul că pensiile vor fi plătite la timp.

Eu consider că România are nevoie de această nouă lege a pensiilor și cred că proiectul delege trebuie discutat cu mare atenție în Parlament. Cred că este necesar ca, prin modificarea Constituției, această nouă lege să nu mai aibă dreptul să fie amendată, pentru că experiența ne-a demonstrat că prin depunerea amendamentor la lege, aceasta s-a dezechilibrat

  Iulian Vladu - Democrația consolidată... fără program politic;

Domnul Iulian Vladu:

"Democrație consolidată... fără program politic"

Evenimentele politice de săptămâna trecută m-au determinat să am un moment de reflecție cu privire la rolul partidelor politice pe scena vieții politice, economice, sociale etc. Dacă rolul partidului politic aflat la guvernare ar fi de organizare și funcționare a principalelor instituții publice prin intermediul cărora se pune în aplicare programul politic pentru care a fost ales, partidele din opoziție au, de asemenea, un rol important, bine determinat, de a ajunge la putere. Pentru aceasta este nevoie de o formare a propriilor cadre, de o monitorizare a guvernării, de colaborare la nivel legislativ pentru realizarea interesului public, a binelui comun, precum și o politică de atragere de noi simpatizanți. Dar, funcția cea mai importantă care organizează și conduce lupta unui partid politic este funcția ideologică.

Timp de o săptămână, mass-media au prezentat dezbaterile dinaintea furtunii Congresului PSD și amneziile membrilor importanți ai acestui partid. Cu listă, fără listă, cu candidați, fără candidați, partidul a "primit" un nou președinte. A fost un spectacol "jignitor" pentru cetățenii care se așteptau să audă "alternativa" guvernării de dreapta într-o democrație consolidată. Însă, ceea ce au urmărit zilele trecute nu a fost decât un atac la adresa democrației, a bunului simț și chiar un atac la propriile principii ale unui partid de stânga. Adică, în loc să asculte o dezbatere civilizată a principiilor "de stânga", membrii partidului au uitat de ideologie sau de programe politice. Dacă era ceva care ne amintea că era congresul pentru alegerea președintelui unui partid de stânga, partidul care se dorește a fi partidul celor mulți, era doar culoarea roșie cu care era "ornată" sala, sau inițialele PSD.

Precum un personaj "rupt" de realitățile acelei zile, președintele de onoare, Iliescu, le-a amintit rolul organismului viu care este partidul, cu o durată de viața mai mare decât a membrilor săi. Ceea ce am putut observa la Congres a fost o delimitare a "personalităților" de acel organism viu, precum și de principiile și de liniile directoare ale acestuia. A fost un Congres unde fiecare candidat a cerut votul celorlalți pentru că are mai mult sânge în vene sau pentru că este mai tânăr și poate așa se mai schimbă percepția "prostimii" despre partid.

Nu înțeleg în ce măsură un personaj fără experiență politică vastă, asaltat de mulți membri marcanți care-și doresc să ajungă în prim-planul politicii și care nu este susținut datorită programului său politic, poate realiza reforma acestui partid, apus odată cu dansul învingătorului dinaintea eșecului. Nu a existat dezbatere pe programe politice, pe tema atragerii de simpatizanți sau păstrarea membrilor pentru promovarea partidului și a ideologiei sale. Nu a existat decât scandal à la Vanghelie. Aceasta este politica reprezentată de partidul de opoziție care și-a uitat, se pare, menirea de a ajunge la guvernare și care va rămâne, probabil, mult timp în opoziție.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică: Stafia comunismului ne bântuie prin Guvernul Băsescu-Boc;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Stafia comunismului ne bântuie prin Guvernul Băsescu-Boc"

Mulți oameni de bună credință, chiar și ziariști importanți, au susținut că în România dacă președintele țării a condamnat comunismul am scăpat de el și suntem capitaliști, cu un guvern de dreapta care are grijă de respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, inclusiv principiile de universalitate și de egalitate în fața legii.

Președintele Băsescu ne-a atras atenția în repetate rânduri că guvernul pe care l-a învestit moral este unul de dreapta, un guvern care acționează pe principiile economiei de piață, în care statul tratează toți cetățenii la fel, fără nici un fel de discriminare, în care oamenii acestei țări au aceleași drepturi prevăzute în Constituție.

De câteva zile asistăm la inițiativa unor membri ai guvernului, miniștri care au depus jurământul în fața președintelui, și care ne spun cum trebuie să luăm bani de la oameni și să-i ducem la buget. Ministrul muncii, familiei și protecției sociale ne spune că ar trebui să nu mai dăm alocații tuturor copiilor, pentru că cei care provin din familii bogate nu au dreptul la alocație, deși alocația de stat este universală, ea se acordă fiecărui copil, nu familiei acestuia.

Cu alte cuvinte, Guvernul Băsescu - Boc a devenit un haiduc care ia de la copiii de bogați și dă statului, nu copiilor de săraci, cum poate am fi înțeles, nefiind de acord cu nicio intenție care să ia de la gura copiilor, indiferent din ce familii provin aceștia.

În același timp, un alt ministru, cel al finanțelor publice, ne spune și el că pensionarii au scăpat de brațul lung și nemilos al fiscului și că pensiile - toate pensiile - ar trebui și ele impozitate.

Putem înțelege din comportamentul guvernanților că pensionarii sunt un fel de nababi, care iau bani mulți și nu plătesc biruri unui stat amețit, unui stat care ia pielea de pe oameni, unui stat jignitor la adresa bătrânilor.

Constatăm din cele două poziții ministeriale disperarea guvernului după bani, fiind capabil de orice ticăloșie pentru a mai lua un leu de la copii și bătrâni. Unii cetățeni i-au votat pe acești guvernanți și nu mai înțeleg cum una li se promitea în campania electorală și alta fac când sunt la butoanele puterii.

Guvernul Băsescu - Boc practică ideologia comunistă într-un mod mai brutal decât a făcut-o însuși regimul ceaușist pentru înlăturarea căruia au murit oameni la revoluția din decembrie 1989.

Ce păcat de sângele vărsat.

  Ioan Munteanu - declarație politică cu tema Agricultura, încotro?;

Domnul Ioan Munteanu:

"Agricultura, încotro?"

Bugetul alocat agriculturii pentru 2010 este cel mai mic din ultimii 20 de ani, el reprezentând doar 0,22% din bugetul real. Deși discutăm de siguranța alimentară ca despre o componentă de bază a siguranței naționale, politicile agricole ale Guvernului sunt deficitare și iresponsabile. Din cauza acestor decizii ale Executivului, în anul 2010 vor dispărea 30-40% dintre societățile și asociațiile agricole, situație în care se vor produce alte noi dezechilibre, capabile să genereze convulsii sociale serioase.

Ce se va întâmpla în anul agricol 2010? În toamna lui 2009 au fost însămânțate doar 1,2-1,3 milioane hectare de grâu din cele 2-3 milioane hectare cultivate în fiecare an. Pâinea, ca aliment de bază al românilor, este și așa scumpă, dar cât va costa ea în 2011, dacă suprafața cultivată cu grâu a fost înjumătățită?

Ajutoarele de stat, acordate în 2009 (în valoare de 3,4 miliarde lei), nu se mai acordă fermierilor, începând cu acest an, nu există bani pentru lucrările agricole, dar nici pentru îngrășăminte, sămânță, irigații. Statul nu-i sprijină în niciun fel pe agricultori, băncile comerciale nici atât, așa încât soarta țăranilor pare a fi decisă, cu numeroasele consecințe negative pentru întreaga populație a țării. Se știe că potențialul agricol al României, eficient exploatat, ar asigura hrana a peste 80 milioane de oameni, cât și produse pentru export. Realitatea este, însă, cu totul alta: agricultorii au ajuns la sapă de lemn, câmpurile sunt în paragină, pline de buruieni și nelucrate, iar produsele din import au invadat piața românească.

Este foarte grav faptul că agricultorii și-au pierdut încrederea în clasa politică, pentru că tot ceea ce ei propun nu este luat în seamă, iar soluțiile lor de rezolvare a blocajelor din mediul rural sunt ignorate.

În calitatea mea de parlamentar, ales prin vot uninominal de către cei care trăiesc din munca pământului, îmi pare rău că nu găsesc răspunsuri la întrebările de bun simț pe care ei mi le adresează. Cum se explică faptul că în campania electorală avem răspunsuri la orice întrebare, iar apoi - nimic? Nu ar fi normal ca să ne respectăm promisiunile electorale și politice făcute, să nu roșim atunci când ni se cere socoteală pentru vorbele noastre din campanie?

În contextul celor câteva considerații făcute, salvarea situației din agricultură depinde de decizia politică pe care Guvernul trebuie să o ia cât mai repede. O rectificare rapidă a bugetului, cu o redistribuire rezonabilă a unor sume de la celelalte ministere spre cel al agriculturii, ar însemna oprirea efectelor dezastruoase care se întrevăd în acest moment. Încă nu e prea târziu.

  Mircea Dușa - declarație politică cu subiectul Criza de măsuri împotriva recesiunii;

Domnul Mircea Dușa:

"Criza de măsuri împotriva recesiunii"

La mai bine de un an de la declanșarea crizei financiare și economice internaționale, economia românească nu dă semne de redresare, în ciuda așteptărilor unora dintre guvernanți, încurajați fiind de ușoara creștere din trimestrul 3 al anului 2009.

Produsul intern brut al României a fost în ultimul trimestru, 4 din 2009, cu 1,5% mai mic decât în trimestrul anterior, potrivit datelor furnizate recent de către Institutul Național de Statistică. Din păcate, cifrele nu pot minți și nu pot acoperi mesajul propagandistic și amăgitor al guvernanților. Realitățile din economia țării arată că așa zisele măsuri anticriză luate de Guvern au fost ineficiente. Nici nu aveau cum să fie altfel, dat fiind faptul că, în loc să primească sprijin, mediul de afaceri se confruntă cu o împovărare fiscală excesivă. Și aceasta din cauza faptului că Guvernul are nevoie de bani la buget. În condițiile în care creditarea nu s-a deblocat și fiscalitatea a crescut, este de așteptat ca agenții economici să înfrunte în 2010 aceleași dificultăți ca în 2009. În opinia noastră, reducerea poverii fiscale ar duce la scăderea evaziunii și ar aduce bani la buget.

Economia subterană a fost evaluată de Institutul Național de Statistică la 20% din produsul intern brut, adică în jur de 100 de miliarde de lei. Însă, oamenii de afaceri și specialiștii estimează că, în realitate, economia subterană este mult mai mare: 47 mld € doar în 2009 (dublă față de estimările inițiale). Piața neagră afectează diverse domenii de activitate: comerț, construcții, transporturi, industria de hoteluri și restaurante, agricultură etc. Ce poate fi mai relevant pentru ineficiența măsurilor anticriză din România? Suma este dublă față de valoarea împrumuturilor la care România s-a angajat în 2009. Dacă Guvernul ar fi făcut un minim de efort pentru diminuarea acestui fenomen și recuperarea atâtor miliarde de euro, toate sacrificiile la care a fost supusă populația - reducerea salariilor, șomaj, înghețarea pensiilor etc - nu ar mai fi fost necesare.

Mai evidențiem o altă măsură greșită: eliminarea regimului microîntreprinderilor. Trecerea la impozitarea micro-întreprinderilor cu 16%, față de 3% va duce la dispariția unei mari părți a acestora. Consecințele nu pot fi decât falimentul acestora și creșterea numărului de șomeri, urmate de încasări mai puține la bugetul de stat. De asemeni, întârzierile foarte mari înregistrate de către firme la recuperarea t.v.a. contribuie în mod semnificativ la creșterea numărului de falimente, adâncind și mai mult criza economică.

În încheiere, doresc să fac un apel la Guvern de a concepe și de a pune în aplicare un plan anticriză real. Dacă nu se face nimic pentru sprijinirea agenților economici și se împovărează mediul de afaceri cu fiscalitate crescândă, economia românească va intra în colaps. Nu peste mult timp vine momentul în care va trebui să rambursăm ceea ce am împrumutat de la instituțiile financiare internaționale. Fără un sector privat puternic și fără o economie în creștere, practic acest lucru va fi imposibil, generând consecințe dramatice pentru populația țării.

  Iuliu Nosa - declarație politică despre Cinism și nesimțire;

Domnul Iuliu Nosa:

"Cinism și nesimțire"

Au trecut săptămâni bune de la învestirea noului Guvern Boc, nu mai știu al câtelea, creație a președintelui Băsescu. În țară, am auzit mulți oameni spunând, chiar dacă nu l-au votat pe Băsescu, că speră ca lucrurile să se așeze după alegerile din decembrie anul trecut și după instalarea noului Guvern. Oamenii, urmăriți de spectrul crizei economice, aduși la disperare de iminența pierderii locurilor de muncă sau încercând cu stoicism să-și salveze micile afaceri așteptau un sprijin din partea celor mari de la București. În schimb ce au primit? Minciuni, haos, inconsecvență, nesimțire și nepăsare. Și nici nu cred că sunt prea dur în exprimare. Ce aș putea spune altceva când, după ce, în timpul campaniei electorale, toți cei care acum ocupă scaune de miniștri au blamat salariile nesimțite, pensiile nesimțite, grupurile de interese etc., acum au uitat de ele. În schimb, guvernanții au devenit tot mai atenți la pensiile medii și mici și la alocațiile copiilor. Cu cinism anunță că vor tăia alocațiile celor mici și că vor impozita toate pensiile. După ce au aruncat vestea, nu s-a chinuit nimeni să dea vreo explicație.

Ce să mai zică bieții pensionari? Au stat cu ochii pe televizoare, doar, doar i-o lămuri cineva despre ce li se întâmplă. A venit și o explicația, bălbâită... De fapt o dezmințire: pensiile nu vor fi impozitate suplimentar. Asta le spunea premierul Boc. Poate mâine vine și le spune și ce înseamnă impozit suplimentar. Însă, lipsa de coerență a guvernanților, gafele de comunicare nu fac decât să amărască viața oamenilor care trăiesc de azi pe mâine. Trăiesc cu speranța că își vor putea cumpăra și mâine o pâine, în așteptarea altor vești cinice și contradictorii de la Guvernul Boc, creat de Băsescu. Cred că nimeni nu se va mai mira dacă, peste câteva zile, Bocii, Vlădeștii sau Șeitanii vor veni să ne spună că impozitează aerul, lumina soarelui, mersul pe jos sau cu bicicleta, plimbările în parc cu nepoții sau, poate, întunericul din case.

Și, ca să fiu sincer, după felul în care a fost structurat bugetul pentru 2010, nici nu mă așteptam la altceva. Guvernul este flămând de bani. Iar banii nu îi pot lua din pensiile și salariile nesimțite pe care le-au scos în față doar în campanie. Acolo nu îndrăznesc. Sau chiar dacă i-ar lua nu le-ar ajunge. Pentru că, în anul de criză 2010, paradoxal, cheltuielile din bugetul de stat au crescut față de 2009, iar veniturile au scăzut dramatic, nu numai ca valoare stabilită de buget, dar și ca procent de colectare. Deci, vor trebui să facă rost de bani cu orice preț, pentru a-și putea proteja grupurile de interese, asfaltatorii care fac drumuri de câteva ori mai scumpe decât ar trebui, lacheii din campania electorală, cărora le datorează atât de mult, șefilor de agenții și deconcentrate, acei politruci care e normal să aștepte plăți compensatorii după ce au bătut ulițele în campanie, e adevărat, cu mașinile instituțiilor plătite tot din buzunarele oamenilor. Și, nu în ultimul rând, nu se pot atinge de bugetele serviciilor și, Doamne ferește!, de cel al Președinției. Că, de, măcar cei din servicii și boss-ul de la Cotroceni să trăiască bine în țara asta.

  Sulfina Barbu - despre Aspecte generale privind utilizarea mecanismului IET (art. 17 din PK);

Doamna Sulfina Barbu:

"Aspecte generale privind utilizarea mecanismului IET (art.17 din PK)"

Potrivit Acordurilor de la Marrakech (prima Conferinta a Părților la PK), liniile directoare pentru aplicarea mecanismelor prin proiecte concrete (JI si CDM) au fost dezvoltate prin proceduri specifice, fiind înființate inclusiv structuri instituționale sub UNFCCC pentru elaborarea de proceduri și reguli de verificare a respectării acestora, astfel încât să se atingă obiectivele de reducere a emisiilor de GHG (CDM Executive Board și JI Supervisory Committee).

Procedurile pentru aplicarea mecanismului IET nu au fost încă elaborate de UNFCCC, existând unele rețineri pe plan internațional (în special SUA) pentru tranzacționarea surpusului de AAU-uri ca "hot air". Totuși, mai ales în ultimul an, au avut loc asemenea tranzacții prin implementarea Schemei de Investiții Verzi (GIS), ca instrument de îmbunătățire a performanței de mediu a mecanismului IET.

Încheierea unui Acord/contract între un vânzător și un cumpărător este rezultatul unei negocieri, nu numai asupra prețului, dar și a modului de cheltuire a veniturilor rezultate dintr-o astfel de tranzacție. Trebuie avut în vedere că mecanismul a fost instituit pentru reducerea emisiilor de GHG, prin eforturi comune, astfel încât eforturile financiare globale să fie minimizate.

Condiția principală pentru realizarea GIS obligă ca veniturile obținute din tranzacționarea AAU-urilor să fie utilizate exclusiv pentru finanțarea proiectelor care conduc direct la reducerea emisiilor de GHG.

În functie de negociere, se poate obține pentru vânzător ca o parte mică din veniturile obținute (1-5%) să fie utilizate pentru programe de dezvoltare a capacității instituționale (educație, cu titlu de exemplu masterate, conștientizare la nivelul populației, implementarea unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice s.a.).

Tranzacțiile efectuate până în prezent conduc la concluzia că, în cadrul procesului de negociere, cumpărătorii solicită ca toate sau cel puțin mare parte din veniturile obținute din vânzarea de AAU-uri să aibă destinație clară, predefinită în reducerea emisiilor de GHG (hard greening) și cel mult 5% (rezultat din negocieri) din venituri să fie direcționate spre măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice, educație, constientizare (soft greening).

Potrivit unui studiu al WB (Opțiuni pentru proiectarea unei Scheme de Investiții Verzi), "greening" este definit ca "necesitatea ca tranzacțiile de AAU-uri să fie egale în timp cu volumul corespunzator al reducerii emisiilor de GHG din proiectele finanțate prin vânzarea AAU-urilor respective, iar proiectele trebuie monitorizate și verificate independent"

Un documentar (sub forma unui document de discuție "GIS -First experiences and lessons learned) al informațiilor disponibile privind aplicarea GIS prin tranzacționarea de AAU-uri sub prevederile art.17 din PK a fost realizat de Center for Climate Change and Sustainable Energy Policy al Central European University (Budapesta) și Joanneum Research (Austria).

În general, în marea majoritate a cazurilor, veniturile obținute au fost direcționate spre proiecte de utilizare a surselor regenerabile de energie (producție energie electrică, energie termică), pentru izolarea termică a clădirilor publice și pentru managementul forestier (creșterea capacități absorbanților, în Polonia).

În cele mai multe cazuri sunt prevăzute proceduri de monitorizare a reducerilor de emisii GHG și auditare independența (semestrial, trimestrial) atât, din punct de vedere financiar, cât și din punct de vedere al reducerilor de emisii.

Cu titlu de exemplu, privind instituțiile care gestionează veniturile:

  • Ungaria - Ministerul Mediului, avand o poziție distinctă în bugetul propriu;
  • Letonia - Ministerul Mediului, în buget având o secțiune dedicată subiectului, cu participarea altor instituții printr-un Comitet de avizare;
  • Ucraina - Agenție Națională pentru Investiții în domeniul Mediului, sub coordonarea Ministerului Mediului;
  • Cehia - Fondul Național pentru Mediu, sub autoritatea Ministerului Mediului;
  • Polonia - Fondul Național pentru Protecția Mediului și Gospodărirea Apelor;
  • Lituania - Fondul pentru Investiții de Mediu;
  • Estonia - Centrul pentru Investiții de Mediu.

Din dorința și interesul de a clarifica o serie de aspecte legale/instituționale privind tranzacționarea de AAU-uri sub art. 17 al PK printr-o schemă GIS, BERD cu sprijin financiar și asistență a unei firme de avocatură din Olanda, a dat publicității o primă versiune a unui Manual GIS și a unui Model de Agreementprivind vânzarea și cumpărarea de AAU-uri sub schema GIS (pot fi utilizate ca sursă de inspirație).

România poate emite în prima perioadă de angajament 1,279miliarde tone CO2 echivalent,potrivit Raportului cantitățiiatribuite, aprobat de UNFCC.

Conform ultimului Inventar național al emisiilor de GHG, transmis Comisiei Europene și Secretariatului UNFCCC, în martie 2009, nivelul emisiilor de GHG, din anul 2007, se situeaza la 152 milioane CO2 echivalent, cu cca 37% sub nivelul mediu prevăzut de KP în perioada 2008-2012. Nivelul scăzut al emisiilor se datorează, în principal, reducerii producției industriale și restructurării economiei.

Potrivit proiecțiilor emisiilor de GHG, se estimează că România își va îndeplini obligația de reducere a emisiilor de GHG cu 8% față de anul de bază (1989), fără măsuri suplimentare de reducere. (sursa: Ministerul Mediului și Pădurilor care transmite rapoarte, atât Comisiei Europene, o dată la 2 ani, cât și UNFCCC, prin Comunicările Naționale, la intervale de timp indicate).

Având în vedere proiecțiile emisiilor de GHG, pentru perioada 2008-2012 (exprimate în tone CO2 echiv.), se estimează că România își va îndeplini obligațiile sub prevederile KP și va beneficia de un surplus de cca 350 milioane AAU-uri.

După cum este cunoscut, la Conferința de la Copenhaga nu s-a ajuns la un acord legal pentru perioada post 2012, deci nu se cunoaște, în acest moment, daca va fi admisă bancarea surplusului de AAU-uri după 2012 și nici anul de baza față de care va fi luată în considerare o potențială bancare.

Având în vedere aceste incertitudini, cât și necesitatea de abordare relativ conservativă, se poate aprecia că România va putea tranzacționa cca 200 milioane AAU-uri (tone CO2 echivalent), în două sau mai multe etape, în funcție de experiența castigată.

Un alt aspect important al aplicării aceatui mecanism îl reprezinta statutul juridic al AAU-urilor. Dreptul de a emite GHG și, implicit, dreptul de tranzacționare a AAU-urilor, în limitele angajamantelor asumate prin PK, aparține Părților - deci statului român. În consecință, vânzarea AAU-urilor implică tranzacționarea unor drepturi de proprietate a statului român și ar trebui să se supună legislației relevante privind transferul drepturilor de proprietate ale statului. Până în prezent, legislația națională privind proprietatea publică ori privată a statului nu are prevederi explicite privind statutul juridic al AAU-urilor (explicat de faptul că la momentul dezvoltării acestei legislații nu existau prea multe informații pe plan internațional legat de acest subiect). În practica internaționala, în general, AAU-urile sunt considerate bunuri (commodities).

Evident, veniturile obținute se încadrează la categoria bani publici, cheltuirea lor putându-se realiza potrivit prevederilor legale în materie.

Suplimentar, schemele de ajutor de stat care se vor înființa pentru realizarea GIS trebuie să aibă în vedere că banii vor fi utilizați pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în diferitele sectoare, reduceri ce pot fi monitorizate și verificate (poate nu atât de strict precum proiectele tip JI). Astfel, se obține credibilitate în negocierea cu potențialii cumpărători.

După luarea deciziei politice privind tranzacționarea de AAU-uri prin realizarea GIS, cantitatea și definirea domeniilor (categoriilor de proiecte care vor fi finanțate) și având în vedere cele prezentate mai sus, luând în considerare că suntem în anul 2010 și este posibil ca Rusia și Ucraina să fie interesate să intre mai mult pe piață (oferta mai mare, preț mai scăzut), că sunt necesare punerea în practică a unor aspecte de natură legală și instituțională, se propune acționarea, în paralel, pe două direcții, după cum urmează:

A. Pregătirea negocierii, scop în care se formează:

  1. o echipă de experți, la nivel tehnic și juridic (MAE, MMP, MECMA) care propune un Model de Acord (cu posibila analiză și ínspirație din Modelul BERD);
  2. o echipă de negociere (la nivel de ministru, sau secretar de stat); identificarea potențialilor cumpărători poate porni și de la Lista prezentată în Anexa nr.1, având deja, creată o bază legală (MoU);
  3. pregătirea documentelor și parcurgerea etapelor procedurale prevăzute de Legea tratatelor nr.590/2003.

B. Pregătirea procedurilor privind utilizarea veniturilor, scop în care este necesară decizia privind instituția care va gestiona schema GIS și domeniile în care vor fi investite veniturile. Procedurile trebuie să fie transparente, să asigure acces nediscriminatoriu la fonduri și să respecte regulile privind ajutorul de stat.

  1. Conform art.60 alin.(2) din OUG 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare, gestionarea fondurilor obținute prin tranzacționarea de AAU-uri sub prevederile art 17 din PK se realizează prin structuri special constituite în cadrul Administrației Fondului pentru Mediu, aflat în coordonarea Ministerului Mediului și Pădurilor; sunt necesare completări ale OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, inclusiv reglementări subsecvente privind structura de implementare a GIS din cadrul AFM (inclusiv personal care cu expertizăp în evaluarea proiectelor din punct de vedere al reducerilor de emisii de GHG, monitorizare).
  2. Fondul Român pentru Eficiența Energetică (FREE), entitate independentă, specializată în finanțarea proiectelor de eficiență energetică. În cazul în care se decide asupra domeniilor prioritare în care vor fi investite veniturile dintr-o tranzacție de AAU-uri (eficiența energetică în clădiri, utilizarea surselor regenerabile de energie-hidro, biomasă, geotermal) se poate analiza posibilitatea dezvoltării unei Unități de implementare GIS în FREE, existând și posibilitatea conexării fondurilor prin creditare, cu cele de grand din GIS. Este necesară angajarea/specializarea de personal în reglementări privind ajutorul de stat și completarea legislației care guvernează funcționarea FREE.

Ambele entități au prevăzute structuri de avizare formate din reprezentanți ai autorităților publice centrale implicate/interesate (MMP, MECMA).

Ar trebui avute în vedere acele proiecte care reduc direct emisiile de gaze cu efect de seră cu titlu de exemplu susținerea utilizării surselor regenerabile de energie pentru producția de energie electrică și termică în sisteme insulare la nivelul comunităților locale, justificat de următoarele:

  1. RO va trebui să prezinte un plan de acțiune în domeniul utilizării surselor regenerabile de energie în aplicarea obligațiilor ce revin prin Directiva 2009/28/CE;
  2. Există un potențial pericol ca, după 2012, disponibilul de cantitate atribuită României să nu mai fie suficient de confortabil din perspectiva angajamentelor ce vor rezulta pe plan internațional (se știe că UE s-a angajat la o reducere de 30% a emisiilor de GHG până în 2020, dacă se ajunge la un Acord internațional cu valoare juridică). În cazul în care banii vor fi utilizați (în cazul în care în negocierea contractului cu cumpărătorul, acesta va accepta) în proiecte care nu reduc emisiile de GHG.
  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică: Iarna trece, gropile rămân...;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Iarna trece, gropile rămân..."

În urmă cu mai puțin de două săptămâni, ministrul transporturilor, domnul Radu Berceanu, ne uimea cu o nouă declarație șocantă: la vară să nu ne așteptăm ca cineva să se mai apuce de reparația drumurilor, pentru că nu mai sunt bani. Toți banii alocați ministerului s-au cheltuit, se pare, pe lucrări de deszăpezire, pentru că, din păcate pentru noi, românii, anul acesta a nins abundent.

Întrebarea pe care ne-o adresăm cu toții este însă următoarea: cum se face că de fiecare dată Ministrul Transporturilor este prins pe picior greșit? Și mai ales cum se face că acest ministru nu își propune niciodată să rezolve problemele care îi revin în responsabilitate directă?

Dacă în mandatul trecut ne spunea clar și răspicat că nu intenționează să aloce fonduri pentru construcția de autostrăzi, aceasta după ce promisiunile din campania electorală vizau tocmai acest domeniu, acum, la începutul unui nou mandat, aflăm că deteriorarea drumurilor va rămâne problema șoferilor și nicidecum a domnului Berceanu.

Oare ce așteaptă domnul ministru, în urma acestor declarații? Ar trebui să ne asociem cu toții, șoferi din toate colțurile țării, și să donăm fiecare bani suplimentari pentru reparația nenumăratelor gropi apărute după ultimele ninsori?

Inerția ministrului transporturilor pare să sugereze tocmai acest lucru: faptul că problema gropilor din asfalt este a cetățenilor și nicidecum a instituției pe care o conduce. Între timp, gropile se adâncesc. Tot mai mulți dintre noi își strică mașinile în craterele formate în asfalt și nimeni nu este răspunzător pentru daunele create.

Mai mult decât atât, vă întrebăm, domnule ministru, de ce nu vorbiți despre lucrările aflate în garanție în loc să anunțați că nu mai sunt bani pentru reparații? În definitiv, multe din șoselele umplute de gropi în ultima lună au fost recent asfaltate. Unde este garanția de bună execuție pentru aceste lucrări? De ce nu se impută reparațiile firmelor care, de bună seamă, au făcut lucrări de calitate foarte proastă, din moment ce a fost de ajuns o singură iarnă pentru ca rețeaua de drumuri din România să arate ca după război?

Domnule Berceanu, dacă nu sunteți capabil să gestionați activitatea acestui minister, să știți că nu este nicio rușine dacă vă dați demisia. Credem că există încă și oameni competenți, care ar putea să-și facă treaba, în slujba cetățeanului.

  Titi Holban - pledoarie pentru promovarea unor destinații turistice de pe Valea Buzăului;

Domnul Titi Holban:

Guvernul a adoptat săptămâna trecută, la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, lista cuprinzând programele și proiectele de investiții în turism care vor beneficia de finanțare de la bugetul de stat în 2010. Cele patru subprograme naționale vizează continuarea investițiilor în zone precum Bucovina, Valea Prahovei, Delta Dunării și litoralul românesc.

Este de apreciat consecvența Ministrului Turismului în a promova și investi și în acest an în infrastructura turistică a zonelor menționate mai sus, însă ar fi de dorit ca atenția acestui minister să se îndrepte și către alte destinații cu potențial turistic, unde investițiile sunt cel puțin la fel de necesare.

Fără discuție, zone precum Valea Prahovei sau litoralul Mării Negre sunt atracții turistice majore ale României. De aceea aceste zone au și beneficiat de-a lungul timpului de atenție sporită din partea autorităților centrale. Odată atins un nivel de dezvoltare, acesta trebuie continuat, astfel încât să fie exploatat la maximum potențialul turistic al zonelor vizate.

Consider însă că Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului nu ar trebui să își limiteze atenția la aceste zone turistice recunoscute. Este rolul și obligația acestei instituții să promoveze și să investească în infrastructura de turism din acele zone care au beneficiat, în ultimii ani, de mai puțină atenție din partea instituțiilor centrale, dar care se bucură de un potențial turistic important.

Ne interesează să avem o dezvoltare turistică echilibrată și integrată, care să confere o multitudine de atracții turistice la nivel național și care să ofere totodată locuitorilor acestor zone surse de venit constante.

În acest sens, consider esențial ca Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului să își concentreze atenția asupra zonelor cu potențial turistic mai puțin sau deloc promovate până acum, care se confruntă cu o rată a șomajului mare, determinată de lipsa altor surse de venit din activități de producție sau de natură industrială, cum ar fi Rezervația botanică și geologică Vulcanii Noroioși, stațiunile Sărata Monteoru și Balta-Albă, dar și alte obiective de pe Valea Buzăului.

În această perioadă de recesiune economică, direcționarea unor fonduri pentru investiții în infrastructura de turism sau acordarea de stimulente agenților economici cu posibilitate de a investi în aceste zone ignorate până acum de autoritățile centrale, ar fi de natură să confere o îmbunătățire a nivelului de trai al locuitorilor din zonă, crescând totodată gradul de atractivitate turistică a României, prin diversificarea destinațiilor turistice promovate la nivel național.

  Radu Stroe - declarație politică intitulată Indicatoarele turistice indică ieșirea din criză?;

Domnul Radu Stroe:

"Indicatoarele turistice indică ieșirea din criză?"

La 20 de ani după căderea comunismului și trecerea printr-o dureroasă tranziție, România se regăsește în epicentrul unei crize multifațetate, amplificată în mod inerent de criza mondială.

Cronicizarea acestei stări de fapt constituie nota de gravitate pe care o trăiește astăzi țara. Toate aceste motive reclamau o guvernare "specială", în care să predomine principiul responsabilității și al supraprofesionalizării, aceasta însemnând, în primul rând, aplicarea cu înțelepciune a priorităților în cadrul piramidei sociale.

Este greu de înțeles cum, în condițiile în care șomajul a depășit deja previziunile și atinge o cifră istorică, se anunță greve și proteste sociale, pensiile și salariile sunt cu probleme (ministrul muncii, Mihai Șeitan, nu reușea, săptămâna trecută, să rezolve o aporie: cât mai trăiește un om din momentul ieșirii la pensie?), se găsesc totuși bani, și nu puțini, pentru... indicatoare turistice! Firește, nu negăm utilitatea acestora, dar nu considerăm prioritate stringentă achiziționarea lor, cu aproximativ 1 milion de euro, într-un an de criză. Mai precis, Ministerul Dezvoltării înaintează suma de 847.675 de euro, fără t.v.a., așa cum se găsește pe site-ul www.e-licitație.ro, pe proiectarea, realizarea, instalarea și întreținerea indicatoarelor de orientare și informare.

Dar ca să ajungi să ai nevoie de indicatoare, trebuie să ai infrastructură. După cum se știe, în România "profundă" șoselele, acolo unde ele există, cele mai multe prezintă un grad inadmisibil de deteriorare. Această situație încurcată a rezolvat-o, nu cu foarte mult timp în urmă, ministrul Elena Udrea, propunând... turismul "cu căruța". Avem, ce-i drept, un turism "de căruță", dar datoria guvernanților este să găsească soluții, să acționeze, să remedieze defecțiunile sistemului, nu să încerce să exploateze pe principiul, ca la noi la nimeni, starea de ev mediu a majorității satelor românești. Din păcate, observăm că și de această dată se pun boii înaintea căruței. Asortarea unei trăistuțe de lână tradițională, la egări și balerini (nu putem să nu observăm, totuși, eclectismul vestimentar bizar), mersul zig-zagat pe bicicletă sau sforțarea ajutată a urcării pe cal (imagini date, în urmă cu câteva luni, repetat la TV, pentru a putea intra în conștiința oamenilor), nu înseamnă promovarea turismului românesc, ci promovarea propriei persoane. Să fim totuși corecți: în discursul ținut de ministrul Elena Udrea la Academia Română se avea în vedere găsirea de "revoluționare soluții" în ceea ce privește satul românesc.

De asemenea, pentru turism ai nevoie de servicii de calitate. Precaritatea lor în România este de-a dreptul anectodică și nu are rost să mai accentuăm.

Dacă investirea unei asemenea sume în indicatoare turistice reprezintă un plan anticriză, ce putem să mai spunem? Poate România se orientează și devine, miraculos, în 2010, un paradis turistic? În orice caz, problema indicatoarelor turistice indică în mod clar coerența și viziunea acestui guvern!

  Adrian George Scutaru - declarație politică având tema O lege justă pentru soldații și gradații voluntari ai Armatei Române;

Domnul Adrian George Scutaru:

"O lege justă pentru soldații și gradații voluntari ai Armatei Române"

Luni, 22 februarie, Senatul a adoptat în sfârșit inițiativa legislativă de modificare a Legii privind statutul soldaților și gradaților voluntari. Dezbaterile au durat doi ani și jumătate, cu amânări succesive care au nemulțumit pe cei care așteptau noua lege.

Soldații și gradații voluntari reprezintă coloana vertebrală a Armatei. Sunt aproape 32.000 dintr-un total de 75.000 de militari, câți are în prezent Ministerul Apărării. În tăcere, cu profesionalism, dăruire și abnegație au reprezentat România oriunde a decis clasa politică, și când a fost nevoie au făcut sacrificiul suprem. Emoția ne cuprindea de fiecare dată când un militar român cădea răpus în Irak sau Afganistan, căci simțeam că acel compatriot a căzut apărându-ne și pe noi. Majoritatea celor care luptă în afara țării sunt soldați și gradați voluntari.

Acești oameni nu aveau până acum, până la acest vot din Senat care încheie o lungă odisee legislativă la nivelul Parlamentului, drepturile militarilor de carieră, deși obligațiile, îndatoririle erau similare. Noua lege mărește nu numai vârsta de angajare de la 40 la 45 de ani, dar le asigură soldaților și gradaților voluntari drepturile pe care le-au cerut de ani de zile: pensii precum cele ale militarilor, acces la același tip de asistență medicală și la aceleași programe de reconversie profesională după trecerea în rezervă precum cadrele militare. În plus, noua formă a legii prevede că vechimea pentru pensie să fie dublă pentru perioada în care persoana în cauză participă la o misiune în străinătate.

În sfârșit, politicienii au înțeles că trebuie să pună punct discriminării și umilinței la care au fost supuși soldații și gradații voluntari. Și este de subliniat faptul că indiferent de grupul politic din care facem parte - liberali sau independenți, social-democrați sau democrat-liberali - am reușit să învingem indiferența sistemului, inerția noastră, și să le dăm acestor oameni, care ne fac cinste în uniforma României peste hotare, legea care le oferă un statut social bine-meritat.

Să le strângem mâna cu recunoștință militarilor români și să ne gândim că de fiecare dată când noi, politicienii, luăm decizia de a mai trimite trupe peste hotare, trebuie să le asigurăm și mijloacele financiare și cele legislative pentru a-i proteja și pentru a se întoarce cu bine acasă.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică având titlul Mediul se răzbună;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Mediul se răzbună"

Astăzi, mai mult decât oricând, asistăm cu neputință la situații de extremă urgență determinate de demonstrațiile de forță pe care mediul înconjurător le produce.

Gospodării inundate, localități izolate, fără energie electrică, fără apă potabilă, fără acces la asistență medicală, drumuri avariate, căi ferate impracticabile și lista poate continua, sunt doar câteva dintre lecțiile pe care mediul înconjurător ni le dă.

La toate acestea și omul a adus contribuții importante. Ele sunt fie rodul unor decizii administrative proaste, în legătură cu disciplina în construcții, fie efectele lipsei investițiilor de infrastructură în zonele cu risc ridicat de calamități.

Ultimele zile au reprezentat pentru cetățenii din județul Mehedinți și nu numai un adevărat calvar. Liniile de cale ferată au fost puternic afectate de alunecări de teren în zona Balota, afectând grav transportul călătorilor și mărfurilor pe calea ferată pe ruta Timișoara-București pentru cel puțin o lună de zile.

Nu putem continua să reconstruim zone nesigure, care în fiecare primăvară sunt amenințate de aceleași veșnice pericole. Nu putem lăsa viața cetățenilor români să fie în permanență amenințată de calamități sau evenimente care într-o anumită măsură pot fi evitate.

Evenimentul nefericit produs în județul Mehedinți este și o consecință a faptului că de peste 30 de ani nu s-a intervenit asupra terasamentelor, acum devenind absolut necesară susținerea din partea Guvernului României pentru lucrări majore de consolidare a infrastructurii CFR pe una din cele mai importante magistrale ale țării, magistrala Timișoara-București.

Am convingerea că premierul României, domnul Emil Boc împreună cu ministrul administrației și internelor, domnul Vasile Blaga, și cu ministrul transporturilor și infrastructurii, domnul Radu Berceanu, vor sprijini remedierea urgentă a acestor avarii pentru că, dincolo de rațiuni economice, siguranța în transporturi este un obiectiv major care nu suportă amânări.

Consider absolut necesar faptul că toate lucrările de această natură trebuie să fie susținute de studii de mediu și de risc asociat mediului, care să nu mai lase deschisă posibilitatea producerii de noi evenimente periculoase.

În acest sens, va trebui, de asemenea, să profităm din plin de sprijinul financiar pe care Comisia Europeană ni-l acordă tocmai pe componenta de mediu, în exercițiul financiar care se încheie în anul 2013. Fără acțiune din partea noastră, natura va continua să producă prejudicii însemnate tocmai celor mai defavorizați dintre noi.

Nevoile mehedințenilor sunt nevoile stringente ale românilor din aproape toate zonele țării și am convingerea că Guvernul Boc va interveni rapid și profesionist, astfel încât natura să ne rămână prietenă și să nu ne umilească în neputința noastră.

  Stelian Fuia - declarație politică: Dacian Cioloș și politica agricolă comună;

Domnul Stelian Fuia:

"Dacian Cioloș și politica agricolă comună"

Nu este prima dată în istoria românilor când un conațional reușește să câștige încrederea și respectul occidentului. Este, însă, prima dată în istoria românilor când un român va decide asupra celei mai importante politici europene, asupra celei care vizează aproape jumătate de miliard de consumatori și milioane de producători agricoli. Personalitatea și profesionalismul său, precum și planurile sale de reformă au fost deja confirmate în ropotele de aplauze ale Parlamentului European. Niciun membru al Comisiei Barroso nu a primit atâta susținere cât a primit Dacian Cioloș, ceea ce ne mângâie orgoliile și ne dă speranțe pentru viitorul agriculturii europene.

Prin nominalizarea lui Dacian Cioloș la Comisariatul Agriculturii Europene, Europa a câștigat. Va trebui să ne mobilizăm pentru ca România să nu piardă, ci doar să câștige din această oportunitate.

Este vorba în primul rând de procesul de consultări pe care tânărul comisar european l-a demarat în vederea reformării din temelii a politicii agricole comune, politică ce va trebui să răspundă provocărilor mondiale contemporane.

Dezvoltarea și susținerea sectorului agriculturii ecologice, în care România are atuuri concurențiale puternice, păstrarea și crearea de locuri de muncă în acest sector, direcționarea justă a instrumentelor financiare europene, siguranța și securitatea alimentară sunt aspectele pe care atât noi, parlamentarii români, cât și colegii noștri din Parlamentul European trebuie să le susținem în fața noului comisar european. Domnia sa cunoaște foarte bine realitățile românești, însă, pentru cei care nu știu, domnul Cioloș nu este comisarul român al agriculturii europene, ci comisarul european al tuturor țărilor care compun Uniunea Europeană.

Nu îmbrățișez deloc vechea sintagmă "România, țară eminamente agricolă", însă potențialul agricol național este incontestabil. Succesul sau insuccesul acestei politici naționale poate influența extrem de puternic stabilitatea macroeconomică românească, precum și standardul calitativ al produselor consumate de cetățenii români.

  Florian Daniel Geantă - declarație politică intitulată Românii au decis - unicameral și revizuirea Constituției;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Românii au decis - unicameral și revizuirea Constituției"

Tema modificării structurii Parlamentului României de la bicameral la unicameral a fost abordată pentru prima dată de către Traian Băsescu în primul său mandat. Tot Traian Băsescu a fost cel care a promis românilor că va face toate demersurile în sensul reformării clasei politice și a instituțiilor sale și s-a ținut de cuvânt.

În primul rând, a încredințat analiza oportunității revizuirii Constituției României unei comisii de experți independenți, membri marcanți ai lumii academice, care au formulat un raport extrem de important pentru persoanele care vor lucra efectiv la proiectul legii de revizuire.

De asemenea, prin referendumul organizat la data de 22 noiembrie 2009, din inițiativa Președintelui Băsescu, s-a acordat legitimitate și consistență acestui demers, românii pronunțându-se în proporție covârșitoare pentru reducerea numărului de parlamentari, dar și pentru a avea un Parlament unicameral, care să fie mai eficient și care să reducă consistent cheltuielile bugetare.

Modificarea Legii fundamentale, în sensul trecerii de la sistemul bicameral la unicameral și la reducerea numărului de parlamentari, reprezintă un proiect al Partidului Democrat Liberal.

De asemenea, suntem conștienți că această revizuire este un proces complex, care trebuie tratat cu cea mai mare responsabilitate și care poate dura 2-3 ani, deoarece trebuie respectate mai multe proceduri: dezbateri publice pe marginea modificărilor propuse, anunțarea pozițiilor partidelor politice, negocierile dintre aceste partide, dezbaterea proiectului în Parlament și nu în ultimul rând aprobarea revizuirii prin referendum național.

De aceea, Partidul Democrat Liberal a cerut ca Birourile permanente reunite să demareze procedura de revizuire a Constituției, însă, de fiecare dată, președintele Senatului, domnul Mircea Geoană, a împiedicat acest demers continuu, din luna noiembrie și până astăzi.

Vrem o Legea fundamentală a țării mai bună? Vrem un sistem politic mai eficient? Vrem reformarea clasei politice? Atunci să trecem la treabă, stimați colegi!

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică având tema APIA, la fel de ineficientă ca acum trei ani;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"APIA, la fel de ineficientă ca acum trei ani"

Nu este pentru prima dată când Comisia Europeană ne avertizează asupra eficienței reduse a Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură asupra gestiunii sprijinului pentru agricultura din România. Astfel, Comisarul European pentru Agricultură, Dacian Cioloș, a solicitat României remedierea de urgență a deficiențelor în funcționarea sistemului prin care Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA) acordă subvențiile europene, după ce termenele asumate pentru rezolvarea acestei probleme au fost deja depășite.

Și în urmă cu câțiva ani, atunci când actualul Comisar European a preluat portofoliul agriculturii românești, dar și acum se reclamă faptul că circuitul datelor este mult îngreunat de unele proceduri auxiliare menite să evite supra-declarările, dar care prelungesc nepermis de mult termenele de finalizare a dosarelor de plată, prin rechemări succesive ale viitorilor beneficiari la centrele județene ale Agenției.

De asemenea, unitățile teritoriale ale APIA reclamă desele deficiențe și întreruperi ale programului informatic de înregistrare și de prelucrare a datelor din cererile de sprijin, întrucât proiectantul de soft nu a remediat nici acum toate problemele semnalate. Au fost constatate, de asemenea, o serie de încrucișări de activități și suprapuneri de atribuții în ce privește organizarea departamentelor și funcționarea aparatului central al Agenției, fapt care a condus adesea la prelungiri de termene și ineficiență în îndeplinirea actului administrativ.

Chiar dacă a existat dintotdeauna o ofertă de asistență din partea Comisiei Europene, de care va trebui să profităm din plin, implementarea corectă și la timp va cădea tot în sarcina autorităților române.

Noua echipă de la Ministerul Agriculturii, condusă de un expert al politicii agricole europene, a luat deja o serie de măsuri de accelerare a aplicării acțiunilor prevăzute în planul de acțiune convenit cu Uniunea Europeană, însă acest efort trebuie dus până la capăt. Fără sprijinul nostru pentru aceste demersuri și fără eficientizarea APIA, ne putem afla în fața unui mare risc, de a pierde finanțările europene pentru o agricultură deja slăbită și aflată într-o competiție nemiloasă.

  Constantin Severus Militaru - despre Combaterea violenței în școli;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Combaterea violenței în școli"

În România, violența în școli continuă să fie un fenomen negativ accentuat, chiar dacă s-a încercat și încă se încearcă prin mai multe metode și acțiuni să se înlăture cauzele, dar și efectele sale. Ce este de făcut în acest sens? Avem o strategie antiviolență la nivelul școlilor?

Cred că nu! Sunt destui directori de școli care dețin într-o măsură mai redusă competențe privind analiza situațiilor de violență școlară, pentru că violența școlară nu înseamnă numai acțiunile explicit violente, ci și o altă serie de violențe, mai subtile - intimidări, tachinări, ironii, agresiuni verbale.

Există o serie de probleme care nu s-au rezolvat, și asta din cauza lipsei de supraveghere a elevilor de către cadrele didactice și părinți, insuficienței implicări a conducerii școlilor în problemele cu care se confruntă elevii, slabei pregătiri a personalului care asigură paza în școli.

Încet, încet, se conturează o mai mare atenție îndreptată spre soluționarea acestei probleme, destul de gravă, și aici mă refer la dezbaterea pe tema "Combaterea violenței în școli", care s-a desfășurat la începutul lunii februarie la Palatul Parlamentului, cu acest prilej luându-se o serie de decizii, și anume: includerea în Legea educației naționale a unor prevederi care să contribuie la înlăturarea acestei situații din unitățile de învățământ preșcolar, o mai bună pregătire profesională a cadrelor didactice, care să se axeze pe formarea psiho-pedagogică, dar și introducerea în școli a psihologului și consilierului școlar.

Ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, domnul Daniel Funeriu a atenționat inspectoratele școlare că au datoria de a asigura disciplina și siguranța în școli, dând dovadă de mai multă fermitate în aplicarea mijloacelor legale de prevenire și combatere a cazurilor de violență.

  Răzvan Șerban-Mustea - declarație politică având tema Codul viticultorului;

Domnul Răzvan Șerban-Mustea:

"Codul viticultorului"

În ultimii douăzeci de ani, suprafețele afectate culturilor de viță-de-vie au scăzut continuu, atât din cauza unui cumul de factori nefavorabili specifici tranziției, cât și din cauza lipsei unei politici agricole coerente, care să asigure subzistența acestui sector.

La aceasta s-a adăugat deschiderea internațională a economiei românești, care a pus sectorul viti-vinicol în fața unor provocări și mai mari, precum ar fi dumpingul comercial sau alte forme asociate ale concurenței neloiale.

Efectele unei astfel de situații se traduc astăzi în faptul că vinurile românești penetrează din ce în ce mai greu piețele europene, și, mai grav, se află într-o situație dificilă chiar pe piața internă, națională. La fel de grav este faptul că producători de tradiție găsesc mai profitabil să-și reorienteze investițiile către alte sectoare de activitate.

Modul cum a fost abordată politica agricolă națională cu privire la sectorul viti-vinicol, lipsa sprijinului real și nediscriminat pentru producători, legislația ambiguă și instabilă sunt principalele cauze ale acestei stări de lucruri.

Acum, când regimul proprietății private din România pare să se fi conturat, iar aspectele privind inițiativa particulară și obligațiile asumate prin Tratatul de aderare sunt clar definite, cred că ar fi extrem de oportun ca legislația care privește acest sector să sufere ameliorări și clarificări substanțiale în cel mai scurt timp.

Pentru aceasta, vă propun să demarăm în procedură de urgență, prin inițiativă parlamentară și în colaborare cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și cu asociațiile de producători, crearea "Codului viticultorului", care să grupeze unitar legislația de referință pentru acest sector. Vor putea fi reglementate în acest fel cu claritate atât normativele privind calitatea culturilor și a vinului, cât și aspectele care privesc susținerea directă sau indirectă a producătorilor români. De asemenea, vor trebui clarificate aspectele concurențiale privind accesul pe piață și comercializarea produselor viti-vinicole, precum și sancțiunile aplicabile comportamentelor neconcurențiale.

Am convingerea că reglementarea unitară și tratarea cu punctualitate a diverselor segmente ale agriculturii românești ne poate conduce către revigorarea producției românești și creșterea competitivității și accesibilității produselor românești atât pe piața internă, cât și pe cele externe.

  Cosmin Mihai Popescu - comentarii privind Privatizări sub semnul întrebării;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Privatizări sub semnul întrebării"

Iarna grea pe care am traversat-o a scos în evidență, încă o dată, calitatea slabă a investițiilor în infrastructura din România. Asfaltul a dispărut ca prin minune de pe cele mai multe din șosele din țară, canalizările fie s-au înfundat, fie au refulat, zeci de familii fiind inundate, transportul de călători și de marfă s-a blocat, alimentarea cu energie electrică a fost extrem de deficitară.

În cea mai mare parte a situațiilor enunțate, vina poate fi îndreptată către administrațiile publice locale, care au încredințat sau concesionat lucrări unor firme "apropiate" ce nu au satisfăcut niciodată un minim standard de calitate. Astfel, nu mai este deloc paradoxal că investiții realizate de puțin timp sunt mult mai proaste calitativ decât cele realizate cu tehnologiile din anii '40.

Obiectivul anilor '90 a fost acela de a îndrepta către sfera privată, prin privatizare, orice serviciu care ar trebui eficientizat. Constatăm astăzi, când deja putem evalua consecințele unor privatizări, că unele s-au dovedit doar "vaci bune de muls", și nu domenii strategice, așa cum prin profilul activității lor sunt.

Dintre toate acestea deficiențe se distinge ca importanță bezna în care au fost nevoiți să trăiască și să aibă grijă de familiile lor mulți dintre consumatorii de energie electrică din Muntenia. Privatizarea serviciilor de furnizare și distribuție a energiei electrice nu a reprezentat sub nicio formă o creștere calitativă a serviciilor oferite. Chiar și atunci când rețelele distribuie energie electrică, tensiunile sunt necorespunzătoare, în rare cazuri fiind aproape de necesarul de 220 de volți.

Toate acestea, pentru că ENEL, compania care a preluat aceste servicii, nu a susținut corespunzător ritmul investițiilor prevăzute în contractul de privatizare. Sunt zone unde ritmul de creștere a consumului, prilejuit de creșterea numărului de construcții și de consumatori, nu a fost însoțit de o creștere corespunzătoare a capacității rețelelor, pentru a satisface surplusul de consum.

La aceasta se adaugă furtul masiv din rețele de distribuție, furt la care contribuie angajații ENEL-ului. Astfel, pierderile și serviciile de proastă calitate sunt plătite de consumatorii de bună-credință. Reprezentanții acestei companii se laudă cu investiții masive, nereflectate, însă, în calitatea serviciilor.

Pentru aceasta, susțin demersul doamnei senator Anca Boagiu privind constituirea unei comisii de anchetă asupra respectării contractului de privatizare cu ENEL, demers pe care îl văd extins și asupra altor contracte de privatizare sau concesiune care ridică semne mari de întrebare, iar cetățenii români se simt batjocoriți.

  Toader Stroian - declarație politică intitulată Cine vrea să uite votul românilor?;

Domnul Toader Stroian:

"Cine vrea să uite votul românilor?"

S-au scurs deja trei luni de când românii s-au pronunțat într-un mod incontestabil pentru modernizarea celei mai importante instituții pentru democrația românească, pentru restructurarea Parlamentului României. Puțini însă dintre noi își mai aduc aminte câtă opoziție s-a manifestat în toamna anului trecut din partea unor lideri și partide politice împotriva consultării voinței populare prin referendum, împotriva democrației directe, care ar trebui să însoțească orice demers de reformă.

Ulterior, acești opozanți politici, după ce au văzut care sunt opțiunile reale ale cetățenilor români, declarau, cu convingerea actorului postat în rolul demagogului, că ei au fost cei care au inițiat demersul restructurării Parlamentului și al revizuirii Constituției României.

Și ca să nu se înțeleagă greșit că acuz pe nedrept de demagogie pe cineva anume, vă invit să analizați în ce mod a fost sprijinită decizia populară din 22 noiembrie 2009 de alte partide politice parlamentare și lideri politici decât Partidul Democrat Liberal. Încă din prima săptămână de după referendum, noi am luat inițiativa constituirii unei comisii parlamentare a cărei misiune să fie transformarea în realitate a opțiunii românilor. Cu toate acestea, demersul nostru nu a fost susținut de niciunul din partidele care se află acum în opoziție, ci, dimpotrivă, a primit tot timpul diverse piedici.

Cine se teme de revizuirea Constituției României și de restructurarea puterii legislative? Sunt acei oameni politici care, în pofida ineficienței activității lor politice, mai speră ca și în anul 2012 să câștige din nou un mandat de parlamentar. Sunt acei lideri politici care-și utilizează colegii de partid pe principiul cantității, și nu al calității, în mașini de vot și în configurarea unor majorități parlamentare vremelnice, care să-i avantajeze politic.

Cei care doresc să uităm de referendumul din 22 noiembrie 2009 expun atât Parlamentul României, cât și pe membrii săi de bună-credință, la riscul delegitimării și al nereprezentării voinței poporului român.

Așadar, solicit, pe această cale, celor care s-au opus și în noiembrie trecut dreptului suveran al poporului de a se exprima prin vot și care continuă să se opună aplicării rezultatelor acestui vot, să-și facă cunoscută public poziția.

  Lucia-Ana Varga - declarație politică având titlul De la Ținuturi la NUTS (Nomenclatura Unităților Teritoriale pentru Statistică);

Doamna Lucia-Ana Varga:

"De la Ținuturi la NUTS (Nomenclatura Unităților Teritoriale pentru Statistică)"

Săptămâna trecută a fost adoptată tacit de către Senat Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România, inițiată de parlamentari UDMR.

Împărțirea teritorială a României nu trebuie să fie un subiect peste care să trecem cu ușurință. Nu putem lăsa pe seama procedurii parlamentare de aprobare tacită un subiect atât de delicat și de care se leagă în mod direct și pe o perioadă îndelungată de timp dezvoltarea României. Asta cu atât mai mult cu cât România are o lungă istorie și o experiență nu întotdeauna fericită în ceea ce privește organizarea administrativ-teritorială.

De la cnezatele și voievodatele prestatale, la ținuturile lui Cuza și ulterior la județe, de la jude și pârcălab la prefect, România pare să nu fi reușit încă să găsească acea formulă care să răspundă nevoilor cetățenilor de bună guvernare.

Chiar și încercarea de a ne plia pe Nomenclatura Unităților Teritoriale pentru Statistică, impusă de Comisia Europeană pentru încadrarea uniformă a autorităților administrativ-teritoriale ale statelor membre pe grade administrative specifice, a fost un semieșec, în urma căruia ne-am ales cu cele opt regiuni de dezvoltare.

Și spun că a fost un semieșec deoarece cele 8 regiuni de dezvoltare din România nu au statut de unități administrativ-teritoriale, neavând personalitate juridică, neavând autorități publice deliberative și executive alese prin vot - și deci fiind lipsite de dreptul și capacitatea efectivă de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le cuprind, treburile publice pentru organizarea, funcționarea, competențele, atribuțiile și gestionarea resurselor publice de la nivel regional care să se bazeze pe principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității în rezolvarea problemelor întregii regiuni. De altfel, nici propunerea legislativă anterior menționată nu rezolvă aceasta problemă, ci doar trasează, superficial și fără criterii temeinice, alte regiuni.

Nu avem răspunsuri la întrebări concrete: câte niveluri de decizie locală sunt necesare; care sunt criteriile reale de exercitare a capacității de a administra o unitate administrativ-teritorială în folosul comunității locale și fără risipirea banului public (așa cum se întâmplă acum prin crearea unor organisme regionale lipsite de putere); cum se asigură reprezentarea intereselor comunităților locale; și cum se asigură coerența dintre administrația publică locală și cea centrală.

Aprobarea tacită a acestei propuneri legislative nu oferă răspunsuri și soluții la o problemă reală a României și consider că inițiatorii ar trebui să o retragă din dezbaterea parlamentară.

Guvernului Boc trebuie să se implice și să își asume politic un proiect de modernizare a organizării administrativ-teritoriale a României, nu însă prin asumarea răspunderii guvernamentale în fața Parlamentului, așa cum a mai făcut-o și în cazul altor legi cel puțin la fel de importante, ci printr-o importantă dezbatere publică și politică a acestui proiect.

Sunt necesare discuții legate de modernizarea organizării administrativ-teritoriale a României, însă nu pe genunchi, nu în trecere, nu prin aprobare tacită, ci numai după ce vom fi raspuns la întrebarile puse mai-sus.

  Zanfir Iorguș - declarație politică având tema Infrastructura de transport, factor esențial în dezvoltarea economică a României;

Domnul Zanfir Iorguș:

"Infrastructura de transport, factor esențial în dezvoltarea economică a României"

În niciun stat, regiune sau localitate nu se poate vorbi de dezvoltare fără existența unei infrastructuri de transporturi. Nicio ramură a economiei nu poate fi competitivă fără o infrastructură de transport care să permită circulația mărfurilor și persoanelor rapid, fără poluare și cu costuri cât mai reduse.

Dacă în majoritatea statelor Uniunii Europene se pune problema dezvoltării cu prioritate numai a infrastructurii pe căi navigabile interioare și căi ferate, pentru a reduce gradul de poluare și a economisi energia consumată pentru transport, în România trebuie pus accent nu numai pe dezvoltarea acestor căi de comunicații, ci și pe cea a infrastructurii rutiere și a aeroporturilor.

Iată o provocare în fața căreia mulți factori de decizie s-au mulțumit până acum să ridice din umeri, acuzând lipsa banilor.

Infrastructura rutieră din România este codașa Europei, deoarece la ora actuală există numai 33,3 km de drumuri la 100 km pătrați, în timp ce la nivelul UE media este de 110 km de drumuri la 100 km pătrați. Calitatea drumurilor nu este nici ea corespunzătoare, iar mare parte a drumurilor naționale traversează orașe și sate, cu consecințe negative atât pentru transport, cât și pentru locuitorii acestor localități.

Nici rețeaua feroviară existentă nu este modernizată pentru a se putea integra în rețeaua comunitară, iar în plus, mai este și prost întreținută.

În acest context, ar fi necesar ca toate instituțiile centrale și locale ale statului să gospodărească în mod eficient fondurile care provin anual din creșterea p.i.b.-ului și să le direcționeze spre investiții, iar prefecturile, consiliile județene și consiliile locale să realizeze proiecte conjugate prin care să acceseze fonduri europene pentru modernizarea infrastructurii.

Vorbindu-se tot mai des, în ultima vreme, despre necesitatea investițiilor în infrastructură, iată și câteva argumente pentru care este atât de importantă alocarea de resurse pentru infrastructură.

În primul rând, s-ar permite circulația mai rapidă a mărfurilor și persoanelor atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Odată cu reducerea costurilor de transport, ar crește competitivitatea produselor românești, atât pe piața internă, cât și pe cea externă. Astfel, potențialul agricol și forța de muncă ar putea fi valorificate, dar ar putea fi rezolvate și problemele sociale, de genul accesului la școlarizare în comunitățile cele mai izolate.

Nu trebuie neglijată nici reducerea poluării, ce poate fi obținută și prin evitarea blocării traficului în aglomerațiile urbane, cu ocazia construirii de autostrăzi și șosele de centură.

De asemenea, o infrastructură modernizată va conduce cu precădere la dezvoltarea turismului intern și internațional, cu deosebire a agroturismului și a turismului balnear. Nu putem vorbi de o dezvoltare durabilă a turismului, mai ales în zona de sud a litoralului românesc, fără investiții majore în infrastructura de transport. O particularitate desprinsă din acest context este gama largă de obiective extrem de ambițioase avansate de către Ministerul Transporturilor, care dacă s-ar realiza, ar fi excepțional pentru România. Proiecte precum: transformarea în autostradă a șoselei de centură a Constanței, crearea șoselei de centură ce va ocoli municipiul Mangalia și îl va lega de localitățile 2 Mai și Vama Veche, prelungindu-se până la granița cu Bulgaria, transferarea căii ferate în afara stațiunilor Costinești și Neptun, este necesar să fie susținute și realizate cât mai repede cu putință.

Având în vedere că dezvoltarea României depinde în mare măsură de îmbunătățirea radicală a situației infrastructurii de transport, ar fi imperios necesar ca această problemă să facă obiectul unei dezbateri a Parlamentului, pentru a se ajunge la o variantă acceptată de către toate forțele politice. Concluziile acestei dezbateri ar trebui să fie cuprinse într-o strategie unitară, aprobată de toate instituțiile statului și aplicabilă în următorii ani, indiferent de partidele care s-ar afla la guvernare.

De asemenea, fără o dezvoltare a infrastructurii de transport într-un ritm mai rapid, fără o finanțare prioritară din bugetul de stat și bugetele locale, fără utilizarea integrală a fondurilor europene, România nu poate să asigure creșterea rapidă a nivelului de trai, cât mai aproape de media celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

  Maria Stavrositu - pledoarie în favoarea reformei în ceea ce privește curriculumul școlar;

Doamna Maria Stavrositu:

Nevoia reformei în ceea ce privește curriculumul școlar devine din ce în ce mai stringentă. Curriculumul școlar reprezintă componenta esențială a sistemului de învățământ din România. De această componentă depinde cum va arăta produsul școlii românești în viitor.

Este evident faptul că actualul curriculum școlar trebuie regândit în termeni mult mai coerenți și simplificați. Sistemul național de învățământ are nevoie de un curriculum național care să vină în întâmpinarea nevoilor sociale și economice ale societății actuale.

În data de 16 ianuarie 2010 am participat la workshop-ul "Școala-Altfel - Matematică mai bună pentru copiii noștri". Scopul activității a constat întocmai în încercarea de a simplifica programele școlare, precum și de a impune conținuturi mai accesibile elevilor. Workshop-ul a avut loc la Facultatea de matematică și informatică din cadrul Universității Ovidius Constanța.

Acțiunea are loc sub semnul "Anul matematicii în școala românească" cu ocazia Centenarului SSMR (sub înaltul patronaj al Președinției României).

Atelierul profesional a fost organizat de Facultatea de matematică și informatică (Universitatea Ovidius Constanța) în colaborare cu Societatea de Științe Matematice din România (Filiala Constanța), Inspectoratul Școlar Județean Constanța, Fundația "Dinu Patriciu" și Fundația CODECS pentru Leadership. Partea a doua a workshop-ului a avut loc în data de 27 ianuarie 2010.

S-a discutat despre posibilitatea ca programele școlare specifice matematicii să fie aplicate în alte științe, însă aici un rol esențial îl vor avea manualele. De asemenea, s-a discutat despre reduceri consistente de conținut, făcând astfel matematica mai accesibilă copiilor. Totul a fost gândit pentru M1 și trunchiul comun de 4h/săptămână. În cazul orelor suplimentare, rămâne la decizia profesorului și a școlii ce se face în plus. Aceasta pentru a răspunde și ideii de descentralizare curriculară.

În ceea ce privește manualele școlare, pe lângă faptul că sunt extrem de stufoase, acestea sunt mult prea numeroase. Spre exemplu, pentru obiectul de studiu Matematică, aferent clasei I, existau, la nivelul anului școlar 2008-2009, 12 manuale. Ne gândim în ce măsură ele sunt acoperitoare și își ating scopul, acela de a forma competențe.

  Constantin Chirilă - Toleranță și comunicare în viața socială și politica românească;

Domnul Constantin Chirilă:

"Toleranță și comunicare în viața socială și politica românească"

Toleranța este un concept apărut încă din secolul al 16-lea și folosit de gânditorii umaniști în sprijinul efortului lor de a combate fanatismul religios. Ulterior, în epoca modernă, poporul american a fost printre primele care a înțeles că războiului îi este de preferat coexistența pașnică între diferitele grupări religioase, culturale și rase.

Americanii, chiar dacă nu se iubesc între ei, se tolerează, chiar dacă nu se cunosc, își dau "Bună ziua!" și nu contenesc să dialogheze, să facă afaceri și să strângă contacte ca pe niște prețioase averi. Americanii, și nu numai ei, au învățat bine din singura lecție pe care istoria le-a dat-o, cum că "toleranța este condiția pentru coexistența pașnică".

Principiul este acum universal valabil atât în ceea ce privește relațiile interumane, cât și cele interstatale. Astfel, constituția unui stat modern garantează diverse forme ale libertății individuale și de grup, expresii ale toleranței din care decurg pluralismul și dialogul permanent pentru realizarea unei comunități în diversitate. Dacă istoria ne-a învățat ceva, este că doar intoleranța nu poate fi tolerată.

Pentru indivizii sociali ai României, luați în majoritatea lor, "toleranța" este un cuvânt "de împrumut" care nu se potrivește neamului românesc, mai ales "coaliției-fantomă" PSD-PNL, iar clasa politică din România pare să nu fi înțeles câteva lucruri esențiale:

  • Toleranța obligă individul la comunicare. De îndată ce și-a însușit acest comportament, individul capătă o serie de altele noi. Individul simte nevoia de a fi mai bun, de a-și ajuta semenii;
  • Toleranța obligă individul la o susținută acțiune de a învăța, de a acumula cunoștințe, de a ști, i-o cere necesitatea de comunicare impusă de comportament;
  • Garantarea necesității spiritului de toleranță depășește cu mult domeniul îngust al politicii;
  • Toleranța poate reprezenta o acceptanță sau o permisiune, ca formă a unui dezinteres personal în raport cu promovarea interesului național.

Toleranța nu trebuie confundată nici cu "prostia", nici cu inerția, cu ea trebuie mers până la nivelul în care restul societății civile nu este afectată în drepturile ei elementare.

Atitudinea clasei politice nu trebuie să fie aceea de a se limita la statul pe margine ca într-o galerie și a-și da cu presupusul, ci aceea de a identifica și implementa soluții constructive.

Asumarea pasivității înseamnă tăcere, și nu revendicare, în condițiile în care deviza toleranței exprimate de Voltaire este: "Nu-mi plac ideile dumneavoastră, dar voi lupta până la moarte pentru ca dumneavoastră să le puteți exprima".

Vom reuși oare să așezăm toleranța dintre noi pe principii corecte, creștinești sau vom continua politica minciunii, diversiunii și a învrăjbirii?

  George Ionescu - intervenție cu titlul Sărbătoarea românească a iubirii - Dragobetele;

Domnul George Ionescu:

"Sărbătoarea românească a iubirii - Dragobetele"

Pe 24 februarie se iubește românește. De ce? Pentru că este Dragobetele.

Autohtonul Dragobete este sărbătoarea românească a dragostei, cu o tradiție milenară pe meleagurile noastre!

Spiritualitatea populară consemnează Ziua lui Dragobete, zeu al tinereții în Pantheonul autohton, patron al dragostei și al bunei dispoziții. Sărbătoarea românească marchează începutul primăverii. Ziua însemna pentru omul arhaic începutul primaverii, ziua când natura se trezește, iar întreaga comunitate sărbătorea și se pregătea pentru venirea primăverii. Data de 24 februarie marchează începutul anului agricol și, după unele credințe populare, este considerată ziua ieșirii ursului din bârlog.

Sărbătoarea era așteptată cu multă bucurie. An de an, pe 24 februarie, bunicii noștri sărbătoreau Dragobetele, una dintre cele mai frumoase sărbători populare dedicate iubirii. Dragobetele face parte, alături de majoritatea sărbătorilor populare care continuă și în luna martie (în unele locuri Dragobetele era sărbătorit și la data de 1 martie), dintr-un posibil cult al unei mari zeițe a fecundității, deoarece se consideră că el este fiul Dochiei și deschizătorul primăvarerii.

Sărbătoarea își are originile în ciclul naturii, anunțând momentul în care întreaga natură renaște, păsările se împerechează și își caută cuiburi. Așa se justifică și celelalte denumiri date sărbătorii: "Ioan Dragobete", "Dragostițele", "Șantion de primăvară", "Logodnicul Păsărilor", "Cap de primăvară" sau "Cap de vară întâi", dar și "Dragomiru-Florea" sau "Granguru". În unele tradiții este numitfiu al Babei Dochia și cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică.

Etnograful Ovidiu Focșa spunea că "Despre Dragobete se crede că este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii. Această sărbătoare marca revigorarea naturii și nu numai, ci și a omului care, cu aceasta ocazie, se primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetației, a vieții în creștere, o dată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creștea, în contrapondere cu noaptea care descrește, ca dovadă și zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetația dar și oamenii se puneau în acord cu natura, era o nuntă a naturii, însemnând renașterea acesteia, retrezirea la viață, ceea ce este și semnificația centrala a sărbătorii".

   

Ziua de 24 februarie fiind prin excelență o sărbătoare a fertilității, pusă sub semnul unei zeități mitice, Dragobetele este ziua constituirii perechilor, atât pentru păsări, cât și pentru oameni. Dragobete este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă. Dragobetele este considerat fiul Babei Dochia și deschizătorul primăverii, patron al dragostei și bunei-dispoziții pe plaiurile românești. Asemănător lui Eros sau Cupidon, Dragobetele era un bărbat chipeș și neastâmpărat. Dragobetele este un duh al pădurii care, într-o anume zi a începutului de primăvară, ia chip de flăcău neasemuit de frumos și hălăduiește prin codri, "după fetele și femeile ce profanează lucrînd ziua-i consacrată" pentru a le pedepsi. Într-o altă tradiție, Dragobetele este indentificat cu "Năvalnicul", feciorul frumos, voinic, chipeș și tare iubăreț care ia mințile fetelor tinere, fiind transformat de Maica Domnului în planta care îi poartă numele: năvalnic (o specie de ferigă).

Obiceiurile de Dragobete, zi așteptată cândva cu nerăbdare de toți tinerii, au fost în mare parte uitate, sărbătorindu-se astăzi doar în unele regiuni ale țării, cu preponderență în mediul rural. Una din tradiții spune că cine participă la această sărbătoare va fi ferit de boli tot anul și că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat, liniște, noroc în dragoste și prosperitate. Sărbătoarea Dragobetelui este ziua în care oamenii trebuie să aibă grijă de toate orătăniile din curte, precum și de păsările cerului. În această zi nu e voie să se sacrifice animalele, ca să nu se strice rostul împerecherilor. Sărbătoarea dragostei era socotită de bun augur pentru treburile mărunte, nu și pentru cele mai importante. Crezând că Dragobetele îi va ajuta să aibă un an îmbelșugat, gospodarii respectau această sărbătoare la fel ca și pe cele religioase: nu munceau, doar își făceau curățenie prin case. Tinerele în pragul măritișului și femeile strâng în această zi rămășițe de zăpadă și apa topită o pun într-un vas, pentru a fi folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și descîntece de dragoste. În tradiția populară, se crede că îndrăgostiții care se întâlnesc azi vor fi protejați în iubire tot anul. Despre toți cei care nu doreau să sărbătorească de Dragobete, se spunea că vor rămâne singuri tot restul anului.

Modul de a sărbători Dragobetele este diferit de la o regiune a țării la alta: petreceri în aer liber, dansuri, jocuri, discuții în jurul focului, săruturi, logodne simbolice etc.

În mediul urban aceste tradiții sunt inexistente, Dragobetele fiind umbrit de Valentine's Day, o sărbătoare de împrumut occidental care nu are legatură cu spiritualitatea românească.

Dragobetele este sărbătoarea dragostei, ziua românească a îndrăgostiților. Așadar, conform tradiției, de Dragobete trebuie să ne bucuram, să râdem, să dansăm, să ne distrăm, să întâmpinăm primăvara, să petrecem. În concluzie, avem atâtea motive să sărbătorim Dragobetele, să profităm din plin de sărbătoarea bunei dispoziții și de această tradiție românească ce trebuie respectată!

 
  Victor Boiangiu - despre Reforma constituției 2010;

Domnul Victor Boiangiu:

"Reforma Constituției 2010"

În primul rând doresc să îl felicit pe domnul Victor Ponta pentru performanța de a deveni președintele Partidului Social Democrat, și îi doresc un mandat de conducător echilibrat și responsabil.

Revenind la problema actuală care mă macină, doresc să readuc în prim plan importanța reformei Constituției statului român.

După cum suntem conștienți cu toții, Constituția României, în primul rând reprezintă legea fundamentală a statului român, și în al doilea rând, modificarea ulterioară a acesteia presupune o foarte mare responsabilitate din partea noastră, cât și a voastră, dragi colegi. Suntem cu toții conștienți de faptul că nu este perfectă și că mai avem nevoie de reforme, iar acest lucru se datorează nenumăratelor apeluri la Curtea Constituțională din ultimii ani. Constituția României nu este perfectă, clară și concisă, așa cum ar fi trebuit să fie, iar reforma din 2003 a reprezentat doar un pas spre perfecțiune.

Dragi colegi, vă rog nu începeți să tergiversați procesul de reformare. Ați respins săptămâna trecută propunerea privind înființarea Comisiei de revizuire a Constituției din pricina unor mofturi politice, sau, mai rău, de dragul de a fi în opoziție și de data aceasta. În aceste vremuri nici noi, nici populația acestei țări nu avem nevoie de asemenea amânări.

După cum sigur vă reamintiți din datele finale ale referendumului, poporul a decis cu un vot covârșitor că această reformă este dorită și bine-venită. Știți foarte bine că 88% din votanți doresc maximul de 300 de parlamentari, și peste 77% doresc Parlament unicameral.

Probabil reformarea Constituției în direcția acceptată de populație nu vă este însă pe plac, este foarte posibil să doriți să vă exercitați dreptul de a fi în opoziție și de a vota împotriva a tot ce este demers făcut de către colegii mei, dar doresc să vă reamintesc că în situația actuală votați împotriva unei întregi nații care și-a exprimat un punct de vedere foarte clar și precis.

Revenind la tema reformei Constituției, vreau să reamintesc că este indispensabil un acord asupra demarării procesului de modificare a legii fundamentale în acord cu rezultatele referendumului din noiembrie.

Trebuie să dăm dovadă de o viziune unitară și solidară asupra întregului proces al reformării Constituției. Demararea întregului proces legislativ cu stângul, ne înfățișează într-o imagine nefavorabilă în fața presei și a poporului, așa cum nici întregul proces nu va fi unul rapid și lin, ca să nu mai spun de efectele nedorite.

Este necesar ca solicitarea Partidului Democrat Liberal să fie aprobată, este necesar ca votul dumneavoastră să fie solidar și pentru constituirea Comisiei de revizuire a Constituției, din respect pentru aleșii dumneavoastră, cât și din respect pentru voi înșivă.

Nu ne dorim un nou război între stânga și dreapta și mai ales nu ne dorim să ajungem în punctul în care întreg referendumul din noiembrie să fie trecut cu vederea și mers înainte, ascunzându-vă pe după fotoliile "opoziției". Populația trebuie ascultată, și însăși prin calitatea noastră de parlamentari suntem obligați să acționăm în folosul întregii comunități.

Vreau să vă gândiți la binele cetățenilor ale căror interese sunteți obligați moral și profesional să le apărați și doresc să putem duce împreună la capăt o promisiune și un angajament.

Voi încheia prin a-mi exprima încrederea în dumneavoastră, dragi colegi, că veți avea puterea de a transcende opoziția politică și de a lua decizia corectă.

  Nicușor Păduraru - considerații privind Termenul de garanție din lucrările de infrastructură;

Domnul Nicușor Păduraru:

"Termenul de garanție din lucrările de infrastructură"

În fiecare an, după topirea zăpezilor, șoselele din România arată dezastruos pentru că nu au fost realizate corespunzător de către constructori, aceștia nemaiavând nicio responsabilitate, motivul fiind simplu - lucrarea nu se mai află în perioada de garanție. Din păcate, statul român s-a transformat într-un adevărat dentist, pentru că an de an plombele sunt cea mai eficientă soluție de acoperire a găurilor care apar după topirea zăpezii. În acest moment, resursele financiare pe care le are la dispoziție CNADNR ajung să fie folosite pentru reparații de drumuri care au fost deja reabilitate, iar acestea nu reprezintă decât vreo 30% din rețeaua națională. Cele mai multe drumuri din rețeaua națională, adică vreo 70%, au durata de viață depășită. Pentru acestea nu se anunță prea curând lucrări de modernizare, fapt ce va duce la o degradare și mai mare.

Astăzi nu voi trece în revistă exemple concrete, pe care orice cetățean din oricare județ al României le cunoaște de altfel foarte bine. Voi face însă referire la modul de lucru în ceea ce privește stilul în care este abordată repararea infrastructurii rutiere, garanția unor lucrări sau la modul de întreținere a drumurilor publice, mai ales pentru cele care sunt în responsabilitatea administrației publice locale, adică cele care sunt în grija consiliilor județene, respectiv locale.

În general, termenul de garanție pentru șoselele românești este de doi ani, în timp ce în alte țări acest termen se poate duce până la 10 ani. Astfel, Austria, Danemarca, Norvegia, Germania, Suedia au termene de garanție de până la 5 ani, iar Franța nu acceptă ca termenul de viață al șoselelor să fie sub 10 ani. Ne aflăm însă în acest moment într-o situație penibilă, pentru că s-a ajuns ca șoselele să se strice imediat după ce expiră garanția sau, în unele cazuri, chiar înainte de acest moment, iar timpul de viață al șoselelor nu este un subiect în limbajul curent. În aceleași țări menționate mai sus, timpul de viață al șoselelor este din start până la 30 de ani sau chiar mai mult, la fel cum responsabilitatea întreținerii drumurilor în perioada de garanție poate fi sarcina constructorului.

Potrivit unor date statistice, România are o rețea de drumuri naționale de 16.062 km, de unde rezultă că peste 11.200 km sunt în stare proastă. În general, termenul de garanție este de doi ani, iar în ultimul timp contractele au început să prevadă perioade de trei ani de zile. Contractele încheiate și prevederile legislației în vigoare, consider că nu sunt însă suficient de dure, ceea ce permite cheltuirea unor sume imense pentru reparații și întreținere nejustificate, îmbogățind firmele de profil, care speculează aceste deficiențe. Performanța acestora o avem ca probă clară în fiecare județ, atunci când numărăm gropile sau constatăm proasta calitate a lucrărilor.

Problema termenului de garanție apare în urma unui principiu care ghidează Legea achizițiilor publice. În acest moment se consideră că oferta cea mai bună o reprezintă cea care are prețul cel mai mic. Din această cauză este evident că unii constructori vor face tot posibilul pentru a reduce costurile, inclusiv tratarea superficială a mixtului de asfalt. De exemplu, în multe locuri din țară se folosește încă bitumul clasic, care nu mai este utilizat pentru drumurile importante aproape nicăieri în Europa.

Bitumul normal devine casant începând de la circa -9 grade Celsius, în timp ce temperatura la care se fluidizează este de 54-55 de grade. Aceasta în condițiile în care vara, la o temperatură exterioară a aerului de 40 de grade de exemplu, bitumul poate atinge lejer și 60 de grade. Acest lucru duce la o perioadă de viață scurtă, iar drumurile se strică imediat.

Pe de altă parte, bitumul modificat este, în medie, cu până la 50% mai scump decât cel normal, însă poate deveni casant începând de la temperaturi de -13 grade, în funcție de mixtură, temperatura scăzând și până la -20 de grade. În ceea ce privește punctul de lichefiere, bitumul modificat își păstrează calitățile de bază, fără a începe să se topească, și la temperaturi de până la 70 de grade Celsius. Din acest motiv, consider că e necesară regândirea unor aspecte legislative aferente achizițiilor publice, mai ales în domeniul standardelor de calitate legate de infrastructură, pentru a putea forța constructorii să ofere servicii de bună calitate.

Pe lângă faptul că drumurile noastre sunt proaste, mai sunt și scumpe. Negocierile pe care le-a făcut statul român în ultimii 20 de ani pentru contractele de infrastructură încheiate, plătite din banul public către companiile private, au suscitat nenumărate controverse și cred că avem, în unele cazuri, situații ce concurează cu cele mai ridicate prețuri din Europa. Doresc să trag un semnal de alarmă pentru că România are probleme din punct de vedere al infrastructurii, nu numai prin prisma multiplelor investiții necesare, în condițiile în care resursele financiare sunt reduse ca efect al unui buget de austeritate, ci mai ales din punct de vedere al calității: în fapt, cheltuim prea mult pe lucrări de proastă calitate.

A venit timpul să reflectăm asupra unor schimbări legislative care să influențeze modul în care statul român își negociază contractele pe infrastructură, în așa fel încât să nu mai punem plombe în fiecare an și mai ales să oferim cetățenilor calitatea corespunzătoare serviciilor publice dependente de infrastructura rutieră.

  Bogdan-Liviu Ciucă - intervenție având titlul Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale"

Cu toate că Uniunea Europeană este una dintre cele mai bogate regiuni ale lumii, sărăcia afectează în prezent aproximativ 80 de milioane de europeni, adică peste 15% din populația Uniunii. De asemenea, conform datelor prezentate de către Comisia Europeană, un european din zece trăiește într-o familie de șomeri iar 8% dintre cetățenii europeni consideră că a avea un loc de muncă nu reprezintă singura condiție pentru a ieși din sărăcie. Potrivit declarațiilor oficialilor europeni, sărăcia afectează cetățenii europeni și prin excluderea de la procesul de luare a deciziilor și incapacitatea de a-și asuma controlul asupra propriei vieți.

Când vorbim de sărăcie ne gândim în general la statele în curs de dezvoltare, în care foametea, subnutriția, lipsa apei potabile, absența accesului la serviciile de sănătate dar și la educație sunt probleme cu care oamenii din aceste regiuni se confruntă în fiecare zi. La nivel european se discută de o sărăcie relativă, așa cum este ea definită, care presupune absența unui venit necesar pentru asigurarea unor standarde acceptabile în societate.

În urmă cu zece ani, odată cu lansarea Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă, statele membre ale Uniunii Europene s-au angajat să lupte împotriva sărăciei stabilindu-și ca termen limită anul 2010. Termenul stabilit se apropie, însă obiectivul liderilor europeni stabilit în anul 2000 este departe de a se fi îndeplinit.

În acest context, Comisia Europeană a stabilit ca anul 2010 să fie Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, care are drept scop tragerea unui semnal de alarmă în ceea ce privește problema sărăciei, dar și măsurile care trebuie luate pentru eradicarea acestui flagel social.

Este evident că programele și campaniile care se vor desfășura în acest an în toate statele membre ale Uniunii Europene nu vor oferi o soluție miraculoasă la problemele semnalate însă, vor pune în discuție limitele proiectelor desfășurate până în prezent, necesitatea identificării unor noi măsuri, care să răspundă cât mai coerent nevoilor cetățenilor Uniunii Europene.

Consider că este greu să vorbim deocamdată de eradicarea sărăciei, însă putem discuta de reducerea acestui flagel, prin măsuri care să vizeze creșterea locurilor de muncă, dezvoltarea parteneriatelor public-privat, creșterea coeziunii sociale, îmbunătățirea sistemului de protecție socială.

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică «Tăierea alocațiilor nesimțite ale copiilor»;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

«Tăierea alocațiilor "nesimțite" ale copiilor»

După ce, o lungă perioada de timp, am fost asaltați mediatic cu tot felul de subiecte și măsuri ilogice ale cabinetului Boc privind tot spectrul populației țării, precum "pensii nesimțite" sau "salarii nesimțite", iată că a venit și rândul copiilor ce primesc alocații, care în opinia ministrului muncii ar cam fi tot "nesimțite".

Domnilor, fără a intra în prea multe detalii tehnice și juridice, pe care oricum nu le-ați lua în seama și care pentru domniile voastre nici nu prea contează, vă aduc la cunoștință prevederile articolului 2 din Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România în anul 1990, "Statele-părți se angajează să respecte și să garanteze drepturile stabilite în prezenta convenție tuturor copiilor din jurisdicția lor, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația materială, incapacitatea fizică, de statutul la naștere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinților sau al reprezentanților legali ai acestuia. Statele-părți vor lua toate măsurile de protejare a copilului împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancționare pe considerente ținând de situația juridică, activitățile, opiniile declarate sau convingerile părinților, ale reprezentanților săi legali sau ale membrilor familiei sale."

Factura unei asemenea măsuri, luată de către autoritățile de resort, va fi plătită mai târziu de către populația țării, pentru că vor fi mii de plângeri la CEDO privind acest drept încălcat, vor fi mii de procese câștigate și sute de mii de euro plătite ca și despăgubiri, din bugetul nostru, al tuturor.

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică Pledoarie pentru interzicerea cianurilor în minerit;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Pledoarie pentru interzicerea cianurilor în minerit"

Să ne aducem aminte cum în luna ianuarie a anului 2000, mii de tone de pește au murit în râurile Tisa și Dunăre din cauza unei scurgeri de cianuri de la mina "Aurul", deținută de o companie australiană. Aproximativ 99.000 mc de ape reziduale cu cianuri s-au revărsat din lacul de decantare al minei, provocând cel mai mare dezastru ecologic din Europa din ultima decadă. Biologii au estimat ca fiind necesari 5 ani pentru repopularea cu pește și între 10-20 de ani pentru refacerea totală a florei și faunei. Bazinul Tisei era unul dintre cele mai curate râuri din Europa, adăpostind cel puțin 20 de specii protejate de pește.

În urmă cu ceva timp, tot printr-o declarație politică, atrăgeam atenția asupra problemelor majore rezultate ca urmare a folosirii cianurilor în mineritul românesc. Același lucrul voi încerca să îl readuc în discuție prin aceasta declarație politică. Cu toții trăim într-un mediu care își pune amprenta asupra vieții noastre, iar prin distrugerea bogățiilor naturale și exploatarea lor pe bază de cianură nu se poate întâmpla altceva decât un dezastru natural. Cianura de sodiu este extrem de dăunătoare pentru sănătatea umană și pentru mediu, chiar în cantități mici putând fi fatală pentru oameni și faună, existând premisele creării unui dezechilibru natural. Folosirea cianurii în minerit a dus peste tot în lume la accidente cu grave urmări ecologice, numai între 1998 și 2006 înregistrându-se 25 de accidente cu cianuri în întreaga lume (în state cum ar fi Colorado, Nevada, Montana, Idaho, California, South Dakota și South Carolina, precum și în țări ca și România, Guyana, Canada, Kirghistan și Papua Noua Guinee), cauzând moartea unor cantități enorme de pește, distrugerea unor întregi ecosisteme și contaminarea surselor de apă.

Mai multe state au hotărât să interzică prin lege folosirea cianurii în minerit, printre acestea numărându-se Costa Rica, Republica Cehă, Montana, Colorado, Wisconsin (USA), precum și Argentina.

Având în vedere necesitatea protecției mediului, a vieților omenești, fără frica unui eventual dezastru ecologic, care este atât de iminent a se produce, consider că avem tot dreptul și trebuie să ne opunem oricăror inițiative care doresc să aducă atingere unor principii fundamentale. Noi trebuie să hotărâm, noi trebuie să luăm atitudine, să acționăm pentru a fi convinși că am făcut ceea ce este necesar, firesc și moral. Este mai ușor să prevenim un dezastru decât să ne tratăm de efectele lui. Proiecte ca Roșia Montană țin de trecut, nu țin de viitor. În secolul XXI, aurul adevărat se va afla în acele țări în care va fi păstrată natura așa cum a creat-o Dumnezeu, și nu acolo unde se mutilează peisajul și se fură de la natură și "ultimul cântec de pasare".

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică Măsuri fiscale pentru creșterea natalității în România;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Măsuri fiscale pentru creșterea natalității în România"

Conform datelor Oficiului European de Statistică (Eurostat), populația României a scăzut cu 4,5%, în perioada 1997-2007, de la 22.582.000 de locuitori la 21.565.000. Conform prognozei, această tendință se va accentua în următorii ani, ajungând până sub 20 de milioane în anul 2030 și sub 17 milioane în anul 2050. Efectele acestei scăderi a populației României au repercusiuni dramatice la nivel local, economic și politic. În primul rând se va accentua dezechilibrul dintre populația activă (15 - 64 de ani) și populația pasivă (peste 65 de ani), crescând rata de dependență cu consecințe grave, precum falimentul sistemului public de pensii, scumpirea accelerată a forței de muncă autohtone și scăderea productivității economiei naționale. În aceste condiții, fondurile pentru asistență și protecție socială vor scădea semnificativ, iar investițiile de la bugetul de stat în domenii strategice, precum educația și sănătatea, vor fi insuficiente. Totodată, reducerea populației va diminua rolul politic și economic al României în Uniunea Europeană. Din punct de vedere economic, România va deveni o piață mai mică și mai scumpă, va fi neatractivă pentru investițiile străine, rămânând la statutul de simplă piață de desfacere.

În aceste condiții, consider că o politică solidă și coerentă de încurajare a natalității devine o prioritate națională. Din păcate, demersurile anterioare care vizau susținerea natalității, în principal prin măsuri de asistență socială, s-au dovedit ineficiente, mai ales pentru că nu au reținut efectele migrației asupra populației României.

În acest sens, împreună cu alți colegi parlamentari, atât din Camera Deputaților, cât și din Senat, am inițiat o propunere legislativă care conține prevederi și măsuri de încurajare a natalității în România, orientate în special către populația activă, bine conectată la mediul economic și cultural. Concret, susținem scutirea de la plata impozitului pe salariu, a impozitului pentru un singur imobil și subvenționarea dobânzii pentru un singur credit ipotecar. De această facilitate va beneficia, fără discriminare, orice cetățean român care este părintele natural a cel puțin 3 copii, pe toată perioada în care îi are în îngrijire. Fiecare dintre cele trei măsuri este bine fundamentată, astfel încât să asigure un echilibru între investiția statului și efectele benefice pentru economia și societatea românească. Reținând doar scutirea de la plata impozitului pe salariu, și nu pe alte venituri, măsura se adresează populației cu venituri mici și medii, care își procură mijloacele necesare existenței din salariu. Scutirea de la plata impozitului pentru un singur imobil nu va afecta bugetul de stat, dar constituie o motivație pentru persoanele cu venituri mici. Subvenționarea dobânzii pentru un singur credit ipotecar oferă beneficiarilor șansa de a achiziționa mai ușor o casă pentru ei sau pentru copiii lor, fiind o altă măsură de încurajare a natalității.

În mod evident, aceste măsuri care nu vor dezechilibra bugetul de stat pot încuraja semnificativ natalitatea în rândul populației active a României, prevenind un dezastru demografic în rândul populației.

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică Despre criza economică;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Despre criza economică"

Pe fondul crizei economice, firmele private sunt nevoite să recurgă la reducerea cheltuielilor, măsură echivalentă cu trimiterea angajaților în șomaj. În cel mai bun caz, dacă nu se disponibilizează oameni, angajatorii sunt nevoiți să reducă bugetele de salarii, fapt care duce nu la înghețarea salariilor, ci, mai rău, la reducerea acestora, în condițiile în care leul continuă sa se devalorizeze, iar alimentele și utilitățile continuă să se scumpească.

Peste 60% dintre companiile private din România vor face disponibilizări în 2010, pentru a reduce costurile, iar aproape 75% au scăzut deja bugetele de salarii previzionate pentru acest an. Reducerea bugetelor se bazează pe impactul așteptat al scăderii economice asupra firmei și pe diminuarea cheltuielilor la nivel general.

Prognozele privind șomajul pe domenii de activitate sunt îngrijorătoare: în sectorul construcțiilor se anunță 200.000 de șomeri, în industria textilă peste 120.000 de șomeri, în industria auto 100.000, în industria chimică și petrochimie 30.000-40.000, iar în industria agroalimentară, în jur de 30.000 de șomeri.

În județul Galați situația este cea mai gravă, județul fiind primul în totalul disponibilizărilor, calculat pentru finalul anului trecut și începutul noului an. Astfel, în ultima lună a anului care s-a încheiat, 1.325 de gălățeni și-au pierdut locul de muncă, iar luna aceasta vor fi trimise în șomaj aproape 600 de persoane, într-un singur an de zile fiind concediate 10.017 persoane, șomajul ajungând la 11,5%. Am inițiat mai multe acțiuni parlamentare sub forma unor întrebări și interpelări adresate ministerelor de resort, pentru a identifica și a elabora programele sociale de incluziune socială de care gălățenii au atât nevoie și de care să poată beneficia în mod real.

În acest context, acordarea subvențiilor în agricultură, măsurile fiscale, în special neimpozitarea profitului reinvestit, o mai bună coordonare în accesarea fondurilor europene destinate IMM-urilor și mediului rural, sunt măsuri pe care Guvernul trebuie să le pună în aplicare de urgență, astfel încât efectele crizei să fie diminuate.

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică Drepturile pacientului român;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Drepturile pacientului român"

Una dintre problemele cele mai importante ale unei persoane o constituie sănătatea proprie. Din acest motiv, este logic că fiecare dintre noi este interesat în mod deosebit să afle care îi sunt drepturile de care se bucură în calitate de pacient.

Nu putem afirma că peisajul legislativ din România ne oferă o imagine clară asupra acestor aspecte. Avem însă posibilitatea de a deduce câteva dintre cele mai importante drepturi ale pacienților români din modul în care Colegiul Medicilor din România înțelege să contureze obligațiile ce revin medicilor.

Noțiunea de malpraxis este în mare parte străină pacientului român, încât sute de erori medicale trec fără a fi pedepsite sau făcute publice, doar mass-media mai aduce în discuție erorile cadrelor medicale, dar se pare că e un glas care nu ajunge la urechile ministerului.

Pacientul român nu își cunoaște drepturile, și după 20 ani de la Revoluție, încă ne mai sunt ascunse hibele sistemului sanitar românesc. Medicamentele sunt tot mai scumpe, compensatele sunt limitate, condițiile din spitale abia se dezmorțesc spre modernizare. Acestea sunt câteva dintre problemele pe care cetățeanul român nu le contestă și le acceptă, în speranța unei vindecări. Însă de cele mai multe ori, el iese dintr-o instituție spitalicească cu alte afecțiuni decât cele pe care le avea când a fost internat, și cum să reclame medicul de malpraxis, dacă el nu știe că are acest drept.

Dintre cei puțini care își cunosc drepturile, nici ei nu apelează la Comisia de malpraxis, deoarece legislația îi descurajează, prin practicarea unor sume exorbitante pentru un denunț. Procedurile anevoioase și taxele mari sunt barierele de pe drumul spre Comisia de malpraxis. De exemplu, o taxă pentru expertiză costă între 3000 și 4000 de lei.

Primul, și poate cel mai important drept al pacientului, este dreptul său de a dispune de propria persoană. În acest context, trebuie să reținem că medicul practician, indiferent de gradul ierarhic sau de modul de practică, este în serviciul persoanei și nu îi este admisă abdicarea de la dorința exprimată de către bolnav în cunoștință de cauza, voința bolnavului fiind întotdeauna respectată, indiferent care ar fi sensul acesteia.

O altă lacună legislativă este aceea că în România nu există o reglementare sau un ghid după care să poată fi cercetată eroarea medicală. Îmi pun întrebarea: ce instituție protejează pacientul român de practicile de malpraxis ale unui medic? Sistemul medical românesc are nevoie urgentă de un program real de protejare a pacienților și de o legislație clară pentru denunțarea erorilor medicale.

Susțin promovarea drepturilor pacientului român, prin promovarea unor norme și a unor ghiduri de către Ministrul Sănătății, și doresc eficientizarea și modernizarea sistemului sanitar prin responsabilizarea medicilor în îndeplinirea cu profesionalism a actului medical.

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică Impozitarea pensiilor, o măsură abuzivă;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Impozitarea pensiilor, o măsură abuzivă"

Ultima măsură a guvernului actual este aceea de colectare, prin orice mijloace, a banilor la bugetul de stat: toate pensiile să fie impozitate, pentru ca veniturile bugetare să crească. În prezent, veniturile din pensii de până la 1.000 de lei sunt scutite de orice impozit. Pentru sumele care depășesc această valoare se percepe contribuția pentru bugetul de sănătate, de 5,5%, după care se aplică cota unică de impozitare de 16%.

Impozitarea pensiilor, propusă de ministrul finanțelor, este un semn al lipsei elementare de logică economică, dar și de bun-simț, a actualului Guvern. Economia unei țări în criză nu se dezvoltă prin impozitări împovărătoare, care generează scăderea consumului și au efect de scădere a produsului intern brut.

În loc să încurajeze sectorul activ, așa cum ar face orice guvernare de dreapta autentică, și să sporească astfel acumulările la buget, prin creșterea activităților economice, Guvernul Boc vrea să ia pâinea de la gura pensionarilor și a copiilor. Pensiile și alocațiile sunt ultimele rămășițe ale unui stat social care, în rest, nu asigură mai nimic pentru cetățenii săi. Actualul Guvern vrea să reducă și aceste drepturi care oricum sunt neîndestulătoare pentru marea majoritate a celor care le primesc.

Personal, mă declar împotriva acestei măsuri abuzive de impozitare a pensiilor și propun Guvernului să își modifice optica de abordare de până acum, care s-a dovedit falimentară, de vreme ce România se afundă în criză, în timp ce alte țări europene și-au reluat creșterea economică. Încurajarea investițiilor, prin facilități fiscale, sprijinirea angajatorilor pentru a păstra sau înființa locuri de muncă, adoptarea de măsuri fiscale pentru relansarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, acestea trebuie să fie prioritățile, iar nu sugrumarea economiei și a categoriilor nevoiașe, prin impozite și taxe absurde.

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică Armata Română în doliu;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Armata Română în doliu"

O nouă dramă a cutremurat Armata Română. Astăzi, sergentul major Florin Bădiceanu a murit în Afganistan. Lacrimi, durere, un ultim omagiu, declarații de condoleanțe, drapel coborât în bernă, avansare tardivă în grad. Toate acestea fără noimă. Consider că participarea bravilor noștri soldați în teatrele de operații nu se justifică absolut deloc. Cred că România și-a făcut datoria cu prisosință din acest punct de vedere. Am demonstrat că putem fi parteneri loiali țărilor membre NATO, că marile puteri ale lumii se pot baza pe noi, însă jertfele umane trebuie să înceteze într-un fel. Dacă până mai ieri moartea soldaților români era folosită de mai-marii țării în scop electoral, acum dispariția lor nu mai folosește nimănui. Pe fondul intenției tot mai multor state de a-și retrage trupele din teatrele de operații, sunt de părere că România trebuie să reflecteze mult mai serios asupra acestui demers. În plin proces de restructurare internă, Armata Română trebuie să fie mult mai concentrată pe derularea reformelor instituționale și pe creșterea gradului de profesionalism. Trebuie să urmărim mult mai mult performanța internă a Armatei, și abia apoi să ne ocupăm de misiuni de salvare a altor state, însă nu cu prețul unor vieți nevinovate. Iată de ce, reiterez ideea că România trebuie să-și retragă trupele din teatrele de operații, până nu vom fi nevoiți să avem mai multe sicrie decât militari...

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică Ghișeul unic pentru formularul E 112;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"Ghișeul unic pentru formularul E 112"

Formularul E 112 se emite în baza Regulamentului Consiliului European (CEE) nr.1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii-salariați, cu lucrătorii-independenți și cu familiile acestora, care se deplasează în cadrul Comunității, precum și a Regulamentului Consiliului European (CEE) nr.574/72 de stabilire a Normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr.1408/71.

Formularul E 112 se emite pentru lucrătorii și membrii lor de familie care, după ce au dobândit dreptul la asigurarea de sănătate într-un stat membru UE, sunt autorizați de casa de asigurări de sănătate din acest stat să revină pe teritoriul statului membru UE în care își au reședința sau să-și transfere reședința pe teritoriul unui alt stat membru; pentru toate persoanele asigurate și membrii lor de familie care sunt autorizați de casa de asigurări de sănătate să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru UE pentru a primi acolo tratamentul adecvat stării lor de sănătate.

În ultima perioada au fost sesizate mai multe cazuri în care operativitatea românească privind formularului E112 a fost pusă la îndoială. Un exemplu concludent este cel a lui Daniel Mădălin Răduță, un tânăr român de 29 de ani care în octombrie 2009 a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică. În cazul unui asemenea diagnostic unica soluție o reprezintă un transplant medular. Și pentru că în România, din motive ce țin, în egală măsură, de sărăcie și incompetență administrativă, nu exista nici tehnică medicală ultramodernă, nici o bază de date solidă de donatori de celule stem, singura șansă a acestui tânăr o reprezintă un transplant la o clinică din străinătate, costul acestei intervenții depășind 100.000 euro. Printr-o excepțională mișcare de solidaritate, desfășurată în principal în mediul electronic, suma necesară va fi strânsă din donații.

Acest caz repune în discuție incapacitatea statului român de a asigura dreptul la viață și la asistență medicală de specialitate. Situația este cu atât mai gravă cu cât calitatea de cetățeni europeni le oferă românilor un arsenal important de drepturi, inclusiv pe acela de a-și trata afecțiunile în altă țară membră UE.

Pentru a schimba aceasta situație, care descalifică statul român și pe toți demnitarii săi, se impune simplificarea etapelor necesare completării formularului E112 după sistemul ghișeului unic și stabilirea unei durate maxime de finalizare a întregii proceduri, care, în opinia mea, nu ar trebui să depășească 10 zile. În acest sens, solicit ministrului sănătății, Cseke Attila, și președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Nicolae Duță, să facă demersurile necesare organizării ghișeului unic pentru formularul E112. Sper că avem toți înțelepciunea de a lupta pentru viață, dincolo de orice rivalități politice.În ultimă instanță, diferența dintre populism și responsabilitate o reprezintă faptele noastre.

  Bogdan-Liviu Ciucă - declarație politică T.v.a. redus la alimentele de bază - una dintre măsurile ieșirii din criză;

Domnul Bogdan-Liviu Ciucă:

"T.v.a. redus la alimentele de bază - una dintre măsurile ieșirii din criză"

Acutizarea crizei economice, exprimată prin scăderea producției, reducerea veniturilor și a consumului, are un impact negativ asupra unui procent considerabil al populației. Creșterea prețurilor la produsele alimentare și a cheltuielilor cu utilitățile sunt realități față de care un guvern responsabil trebuie să vină cu măsuri ferme și urgente. Din păcate, ceea ce se anunță pentru acest an este de-a dreptul îngrijorător pentru nivelul de trai al multor categorii sociale.

Prin această declarație politică doresc să reafirm susținerea mea pentru o inițiativă mai veche a Partidului Conservator - reducerea t.v.a. la produsele alimentare de bază. Măsura ar fi oportună nu doar pentru menținerea unui nivel de trai acceptabil pentru cetățeni, ci și pentru combaterea evaziunii fiscale în industria alimentară. Este o măsură ce se impune prin necesitatea de a menține prețul produselor alimentare la un nivel acceptabil pentru populație, în condițiile crizei economice.

Codul fiscal al României stabilește t.v.a.-ul de 19% pentru alimente. În conformitate cu Directiva a VI-a a Comisiei Europene pot fi utilizate 2 - 3 cote reduse de t.v.a., dar care nu pot fi mai mici de 5%. Directiva Comisiei Europene nr.112/2006 permite totuși aplicarea unor cote reduse de t.v.a. pentru o parte din alimente, chiar și sub 5%, cum sunt cele din Italia 4%, Irlanda 4,8%, Spania 4%, Luxemburg 3%, Cehia 5%, Lituania 5%, Polonia 3%. Unele țări au chiar taxă zero pentru unele alimente și băuturi nealcoolice (Cipru, Irlanda, Malta, Marea Britanie). Comisia Europeană a propus recent simplificarea sistemului de calcul al t.v.a. și o mai mare autonomie a statelor membre în fixarea unor cote reduse pentru servicii locale. Conform acestei recomandări, ratele scăzute, între 0 și 5%, pot fi aplicate anumitor produse și servicii de exemplu, alimentele - și o cotă între 10 și 12% pentru servicii cum sunt transporturile.

  Marian Avram - declarație politică având tema SOS - produsele agricole tradiționale românești;

Domnul Marian Avram:

"SOS - produsele agricole tradiționale românești"

România este o mare producătoare de produse tradiționale, foarte apreciate de către români, dar și de către străini.

Totuși, aceste produse agricole trebuie protejate pentru a nu mai putea fi fabricate în altă parte prin furt intelectual. De aceea, atât la nivel comunitar, cât și la nivelul țării noastre s-a creat cadrul legal pentru protejarea, în cadrul politicilor de calitate, a indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și ale produselor alimentare, precum și protecția atestatelor de specificitate. Toate aceste caracteristici trebuie protejate și comunicate la nivel internațional, ca și mărcile.

La nivelul Uniunii Europene sunt recunoscute 844 de produse tradiționale, din care: 459 produse cu denumire de origine protejată (DOP), 362 produse cu indicație geografică protejată (IGP) și 20 de specialități tradiționale garantate (STG). România a depus la UE o lista cu 162 de produse tradiționale. Acestea fac parte din categoria lactatelor, a panificației, a industriei cărnii, a legumelor și fructelor procesate, a mierii și a băuturilor alcoolice. Pe lângă producătorii individuali sau asociațiile de profil se numără și mai multe companii mari care au certificat produse ecologice - Napolact, Lactag sau Boromir.

Finanțarea comunitară poate sprijini, printre altele, și participarea la manifestări și târguri, campanii de informare asupra sistemului UE de denumiri de origine protejate (DOP), indicații geografice protejate (IGP) și specialități tradiționale garantate (STG), ca și asupra agriculturii ecologice.

Produsele tradiționale romanești sunt produse de calitate, cu un imens potențial de vânzare pe piețele externe, unde oamenii apreciază tradiția care stă la baza acestor alimente. Ar trebui sa le facem mai vizibile pe piețele din UE. Un produs protejat poate garanta producătorului un preț bun de vânzare, deoarece atestă o calitate deosebită. În plus, Uniunea își promovează produsele pentru a căror denumire oferă protecție. Din fondurile europene destinate dezvoltării rurale se poate asigura susținerea producătorilor tradiționali pentru obținerea certificării.

Produsele tradiționale autohtone reprezintă o contraofertă viabilă la produsele similare din alte țări. În acest fel, se va realiza o diversificare a pieței și un mediu concurențial real, în care aceste produse, în funcție de performanțele lor calitative, le vor oferi consumatorilor o mai mare gamă din care sa aleagă.

Atestarea produselor tradiționale presupune recunoașterea tradiționalității unui produs prin intermediul înregistrării sale în conformitate cu prevederile legale.

Pe piața europeană, produsele tradiționale ocupa 30-40% din consum, fără a lua în calcul consumul local/intern/regional; cu acest consum se poate ajunge la 50-60%, mai ales că pe plan european și mondial există o puternică tendință de consum către produsele tradiționale sau "naturale".

Ar trebui elaborat un catalog al produselor tradiționale, cu date specifice, pentru a da posibilitatea tuturor celor interesați sa cunoască întreaga varietate de produse tradiționale.

  Gheorghe Coroamă - considerații cu privire la problema controversată a ouălor românești;

Domnul Gheorghe Coroamă:

Vreau să vă rog, pe această cale, să facem cu toții toate demersurile necesare pentru a nu mai permite ca populația să fie dezinformată de tot felul de organizații care transmit informații incorecte, ce nu au legătură nici cu știința, nici cu legislația Uniunii Europene. Nu știu ce interes ascuns urmărește domnul Gabriel Păun prin declarațiile pe care le-a făcut referitor la ouăle românești.

Doar 17% dintre găinile crescute pentru ouă sunt ținute în cuști și sunt hrănite la fel ca cele care cresc la sol, în aer liber sau ecologic, conform datelor Ministerul Agriculturii.Astfel, din cele 38,17 milioane de găini pentru ouă de consum din România, doar 17% au fost crescute anul trecut în baterii, comparativ cu 68%, media în UE. Restul găinilor au fost ținute în hale la sol, în aer liber și ecologic.

În România funcționează 168 de ferme de găini ouătoare. Dintre acestea, 108 utilizează sistemul de creștere în baterii (34 exploatații comerciale dețin cuști îmbunătățite, iar 74, neîmbunătățite), și 60 folosesc sistemul de creștere la sol și sistemul ecologic. Legislația europeană permite folosirea cuștilor neîmbunătățite până în 2012, și dau exemplul Poloniei, unde 75% din producția de ouă este obținută de la găini crescute în astfel de cuști. Uniunea Europeană nu vrea eliminarea bateriile, ci doar îmbunătățirea lor, în așa fel încât vor fi extinse de la 500 cm2 la 750 cm2 , vor avea un cuibar și o stinghie. Cerințele pentru etichetarea ouălor proaspete au fost introduse în Uniunea Europeană în 2004. În acest sens, fiecare ou trebuie să aibă o ștampilă de la producător - astfel, consumatorii au libertatea de a alege. Uniunea Europeană a luat această inițiativă a marcării în cazul în care consumatorul va dori să cumpere doar ouă marcate cu 0, ecologice.

România a adoptat legislația UE privind bunăstarea păsărilor, respectiv 1999/74, de stabilire a standardelor minime pentru producția găinilor ouătoare precum și Regulamentul privind standardele de comercializare aplicabile ouălor. În baza acestor regulamente care stabilesc că toate ouăle destinate consumului uman se marchează cu un cod alfanumeric ce reprezintă, pe de o parte, sistemul de întreținere a găinilor ce au produs ouăle respective, iar pe de altă parte, trasabilitatea oului, nu se face nicio trimitere la diferențe de calitate a ouălor de consum și, de asemenea, nu se face nicio apreciere privind faptul că ouăle de la cuști ar putea fi dăunătoare sănătății omului. Prima cifră din codul alfa numeric, care reprezintă sistemul de creștere al păsărilor, nu are nici o legătură cu siguranța alimentară a oului destinat consumului, ci dorește să rezolve o problemă de etică, respectiv bunăstarea păsărilor.

Consider că toți cei care doresc să se pronunțe cu privire la siguranța alimentară a produselor românești, trebuie să țină cont de faptul că producătorii interni sunt aliniați la toate standardele de producție stabilite de legislația Uniunii Europene.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată Și dacă se vor impozita totuși toate pensiile?;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"Și dacă se vor impozita totuși toate pensiile?"

Ziua de ieri a bulversat milioane de români. Și nu pe oricare, ci exact pe cei care nu se numără printre ocrotiții de soartă, și anume, cea mai mare parte a pensionarilor. Toată lumea știe la ce mă refer. La declarația ministrului finanțelor, care a afirmat că se vor impozita toate pensiile. Și cum în România la ora actuală peste 80% din pensii au valoarea sub 1.000 de lei, cred că vă dați seama ce a fost în sufletul acestei categorii de pensionari.

Dându-și seama de consecințele incalculabile ale acestei declarații abrupte - de regulă, guvernul și premierul Boc, când decid o măsură aberantă, își iau măsurile de precauție, prezintă în "culori" apocaliptice realitatea, găsesc vinovați imaginari, de obicei guvernele anterioare, de altă culoare politică, și susțin că nu există o altă cale de ieșire, de supraviețuire, și că sunt nevoiți să apeleze la respectivele măsuri - după câteva ore de tăcere, premierul Emil Boc a ieșit în fața presei negând ceea ce a afirmat ministrul finanțelor.

"Niciodată nu am discutat până acum și nici nu vom discuta impozitarea suplimentară a pensiilor. Nu se pune problema impozitării tuturor pensiilor" - a declarat premierul Emil Boc. Până la această negație a premierului, obișnuiții micilor ecrane din PD-L au fost trimiși pe la toate posturile pentru a jura că în partid nu s-ar fi discutat acest subiect. După intervenția premierului, a revenit în fața reflectoarelor ministrul de finanțe, care a retractat ceea ce spusese cu câteva ore înainte. "Nu vreau să impozitez și știu că nu se pot impozita pensiile, în afară de cele mari, care deja se impozitează. Să fie foarte clar, nu intenționez să impozitez pensiile în acest moment. Există o impozitare a pensiilor mari și numai aceea rămâne", a spus ministrul de resort.

Nu pot să-mi dau seama dacă valul de negații i-a liniștit pe pensionari. Personal, mă așteptam la un scenariu des folosit anul trecut: de la Palatul Victoria se anunța ceva care alarma populația, incendiul izbucnea, după care venea pompierul de serviciu al națiunii, Traian Băsescu, și stingea incendiul. Cum nu mai suntem într-un an electoral prezidențial, scenariul clasic nu a mai fost de actualitate. Iată, rolul pompierului a fost jucat - slab - de premierul Emil Boc.

Totuși, personal nu am încredere în declarațiile liniștitoare ale domnului prim-ministru Emil Boc. Nu am încredere că a spus adevărul atunci când a afirmat că nu s-a discutat niciodată și că nu se pune problema impozitării tuturor pensiilor. Dacă așa stau lucrurile, atunci de ce în bugetul de stat, la capitolul venituri, suma prevăzută să provină din impozitarea pensiilor este de 1.200.000.000 lei? Mult mai mult decât era stipulat în Legea bugetului pe 2009, când a fost vorba de 507.700.000 lei. Cifrele nu mint. Practic, pentru 2010 suma prevăzută este dublul celei din 2009, și ceva pe deasupra. Este foarte greu de crezut că în 2010 va crește semnificativ - concret se va dubla - numărul pensionarilor care beneficiază de pensie impozabilă. Numai așa s-ar explica ceea ce vedem în bugetul pe 2010. În realitate, sunt convins că guvernul Boc a plănuit încă de anul trecut impozitarea tuturor pensiilor. Pentru moment, subiectul va dispărea de pe agendă, pentru că anunțul făcut de ministrul de finanțe nu a beneficiat de pregătirea prealabilă a populației. Dar va reveni în curând în actualitate. Îi solicit premierului Boc și PD-L să clarifice creșterea cu peste 50% a veniturilor ce urmează să fie colectate din impozitarea pensiilor.

  Virgil Pop - declarație politică având tema Nesimțirea cui?;

Domnul Virgil Pop:

"Nesimțirea cui?"

Observ cu o oarecare uimire cum cuvântul "nesimțire" a devenit extrem de uzitat de către premierul Emil Boc, dar și de către actorii spațiului public, atunci când vine vorba de pensiile, salariile și mai nou alocațiile românilor. Acest fenomen este cauzat, în mare măsură, de căderea în capcana demagogiei ieftine, în detrimentul unei dezbateri serioase cu privire la provocările financiare și sociale din țară. Să luăm ca prim exemplu - pensiile "nesimțite" clamate de premier. Înainte de a lansa astfel de apelative, trebuie să avem în minte următoarele principii și realități. În primul rând, pensia este un drept fundamental al oricărui cetățean care a contribuit vreme de ani de zile la sistemul de pensii. Nu este nici ajutor de stat și nici furt. Nu neg faptul că există unele inechități în sistem. Dar noua lege propusă de Guvern, care pornește de la un principiu corect, cel al eliminării unor astfel de discriminări, este realizată strict la comanda Fondului Monetar Internațional și riscă să cuprindă, în continuare, inadvertențe serioase. Aceste neajunsuri ale legii pot fi acoperite doar cu ajutorul supunerii actului normativ la dezbateri sincere; altfel, Legea pensiilor va deveni, la fel ca Legea salarizării, ineficientă și neaplicabilă imediat după adoptare.

Totodată, ni se spune că există o categorie aparte de angajați la stat, cei cu salariile "nesimțite" - venituri despre care Cabinetul Boc promite că vor fi de asemenea stârpite. Cu siguranță, această promisiune nu va fi îndeplinită și în cazul apropiaților politici, care vor beneficia în continuare de "recompense duble" pentru loialitatea lor: salariu plus venituri din indemnizațiile de membri ai consiliilor de administrație - așa cum am arătat într-o interpelare adresată premierului Emil Boc. Iar acest lucru se întâmplă în vreme ce, sub pretextul greșelilor a sute (!) de contabili, mii de români au primit în această lună salarii diminuate.

Goana disperată după fonduri a condus Guvernul înspre o serie de propuneri halucinante, care încalcă drepturi fundamentale și care sufocă țara cu impozite. Ministrul muncii a propus eliminarea alocațiilor de stat pentru copiii care provin din familii cu venituri mari, uitând că dreptul la alocație este al copilului, și nu al părinților. La rândul său, ministrul finanțelor a venit cu o viziune proprie asupra fiscalității: ar propune extinderea impozitării pensiilor, sectorului agricol și a proprietății, dacă ar avea girul Executivului.

Rezultatul? Categoriile sociale s-au învrăjbit și a apărut o nouă atitudine publică, care condamnă câștigul propriu și care îi cataloghează pe cetățeni nesimțiți, pentru că beneficiază de drepturile financiare oferite de niște legi viciate: doar că realitatea ne arată că nesimțirea e în altă parte.

De fapt, în spatele acestei demagogii populiste și a propunerilor fiscale aberante se ascunde disperarea unui Guvern conștient de faptul că suntem în preajma falimentului, în ciuda tuturor împrumuturilor externe. Altfel, Executivul nu ar încerca mărirea bugetului prin aplicarea de taxe și impozite noi, pe diferite categorii sociale și de venituri. Sunt convins că aceasta este realitatea: România nu mai dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi salariile, pensiile și ajutoarele sociale de stat, iar Guvernul face tot ceea ce îi stă în putere pentru a masca acest lucru. Din acest motiv, cel puțin din punctul meu de vedere - și aici vă cer sprijinul -, Guvernul trebuie să dea socoteală (în fața tuturor) în ceea ce privește starea reală a economiei românești și să ofere un răspuns sincer la întrebarea: Câți bani mai sunt, de fapt, în vistieria statului?

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică Neacordarea alocațiilor de stat pentru copiii care provin din familii cu venituri peste medie;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Neacordarea alocațiilor de stat pentru copiii care provin din familii cu venituri peste medie"

Domnul Mihai Șeitan, ministrul muncii, familiei șiprotecției sociale, a declarat că este în lucru un proiect de act normativ prin care alocațiile de stat pentru copii să nu mai fie acordate celor care provin din familii cu venituri mari, și așa, avem încă o măsură de reducere a cheltuielilor specifică Guvernului Boc, se taie dintr-o parte, să se acopere altă parte. Dreptul la alocație este un drept al copilului, nu al părintelui, iar alocațiile pentru copii trebuie privite ca o investiție de viitor, și nu ca o pomană.

Ministrul Mihai Șeitan a precizat că ministerul intenționează să plafoneze și acordarea tuturor prestațiilor sociale, astfel încât doar persoanele care au realmente nevoie de ajutor să beneficieze de acesta.

Sunt pentru reformarea sistemului de alocații, mai ales că, în prezent, statul român acordă aproximativ 36 de tipuri de alocații. Dar prima măsură care trebuie luată nu este în nici un caz eliminarea alocațiilor pentru copiii care provin din familii cu venituri peste medie. Reformarea sistemului de alocații acordate copiilor și familiilor trebuie făcută prin dezvoltarea și diversificarea serviciilor acordate acestora, diferite servicii pentru îngrijirea sugarilor, asistarea și educația copiilor. Aceasta este tendința care se înregistrează în majoritatea țărilor Uniunii Europene, iar România ar trebui să se alinieze acestui proces. În plus, prin dezvoltarea și diversificarea sistemului de servicii acordate familiilor, se creează și noi locuri de muncă.

În concluzie, dacă Ministerul Muncii dorește să eficientizeze cheltuirea banului public ar fi mai utilă aplicarea diferențiată în domeniul unor programe precum "Cornul și laptele" sau alte programe de acest tip, care sunt orientate inclusiv către categorii de copii care nu necesită un astfel de ajutor.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică Politizarea deconcentratelor de către Guvernul Boc;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Politizarea deconcentratelor de către Guvernul Boc"

Premierul Emil Boc pregătește o nouă ordonanță de urgență, care va permite schimbarea directorilor de instituții deconcentrate cu membri sau apropiați PD-L. Prin acest lucru se încearcă încă o dată transformarea instituțiilor statului român în anexa PD-L.

După cum vă amintiți, acesta ar fi a treia tentativă de PD-L-izare a administrației publice locale, după ce în 2009, două ordonanțe ale lui Boc au fost declarate neconstituționale. În acest moment, există instituții deconcentrate cu câte trei directori: unul desemnat pe vremea guvernării PNL, care a câștigat procesul în instanță împotriva ordonanțelor Boc, unul pus de PSD, suspendat de a doua ordonanță a lui Boc și care își revendică postul pe baza neconstituționalității acesteia, și, al treilea, de la PD-L, pe care Emil Boc refuză să-l demită.

Guvernarea PD-L subminează astfel instituțiile statului român. Ordonanțele de urgență își produc efectele până la suspendarea lor prin deciziile Curții Constituționale, dar, la instigarea echipei din Guvernul Boc, membrii PD-L refuză să pună în aplicare hotărârile judecătorești care dau câștig de cauză directorilor demiși și astfel se merge mai departe în această situație care ține în loc buna funcționare a instituțiilor din România.

PNL se va bate în continuare împotriva abuzurilor guvernării Boc. Pe această cale, apelăm la sprijinul societății civile, pentru ca, prin presiune publică, să împiedicăm transformarea statului român în anexa PD-L.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Valoarea patrimoniului;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Valoarea patrimoniului"

Conservarea, restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului arhitectural și cultural al comunităților locale prin reabilitarea monumentelor și ansamblurilor istorice și de arhitectură, realizarea de planuri urbanistice de detaliu pentru centrele istorice ale orașelor și comunelor, restaurarea cetăților și bisericilor fortificate trebuie să se facă după reguli adoptate la nivel național și chiar internațional.

Nu putem lăsa patrimoniul național dintr-un județ pe mâna unor oameni care au o experiență mai mică sau poate să apară tentația imobiliară, ideea de a transforma unele dintre casele de patrimoniu în importante resurse imobiliare, saude a transforma complet aiurea o cetate într-un restaurant. Nu putem descentraliza patrimoniul în domeniul monumentelor istorice, patrimoniul imobil, pentru că nu poate fi fragmentat, nu poți să faci 42 de patrimonii în 42 de județe în care fiecare să aplice măsurile sale.

Aceste valori nu ne aparțin numai nouă, aparțin întregii umanități. Trebuie să avem în vedere că potențialul turistic al României este un avantaj important care trebuie exploatat corespunzător.

La noi nu există o politică culturală. O politică culturală se duce cu anumite strategii bine clarificate.

Ministerul Culturii are o strategie clară în vederea implementării unei politici culturale naționale în acord cu standardele europene?

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Produsele tradiționale românești să ajungă pe raftul magazinelor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Produsele tradiționale românești să ajungă pe rafturile magazinelor"

Premierul Emil Boc s-a destăinuit pe un post de radio că mama sa îi trimite la București slănină, lapte, brânză telemea, ciuperci, miere de albine. Mulți locuitori ai orașelor au înghițit în sec la gândul banilor pe care i-ar câștiga dacă produsele lor tradiționale ar putea ajunge în magazinele din orașe.

De aceasta se face vinovat inclusiv Emil Boc, care nu se află la primul său mandat de premier, laolaltă cu toți ceilalți miniștri, prim-miniștri sau președinți, mai mult sau mai puțin "fii ai satului", mai mult sau mai puțin pricepuți în a da cu coasa, care au plâns pe umerii țăranilor, le-au cerșit votul, dar nu au făcut nimic serios pentru ei.

Și cât de ușor ar putea fi totuși rezolvată măcar o parte din problemă! Cât de simplu poate fi pus pe roate un mecanism prin care multor țărani să le fie dată o șansă reală de a scăpa de sărăcie! Aceasta nu reprezintă decât o mică părticică din potențialul agricol al României. Însă, ea poate asigura un venit decent foarte multor țărani. Până ce vor avea de lucru în marile exploatații agricole și poate chiar și după, ei pot furniza produse de calitate, făcute cu grijă artizanală, dorite de cei cărora le pasă ce mănâncă. Și nu dintr-un patriotism desuet, ci pentru că apreciază calitatea.

Este nevoie de un singur lucru. Ca statul să creeze un tip de mecanism prin care produsele tradiționale să ajungă pe rafturile magazinelor: consilierea micilor producători pentru a livra la standardele de calitate ale cumpărătorului și subvenționarea temporară a legăturii cu comercianții.

Statul român, cu armata de funcționari pe care o are în subordine, cu o finanțare mult mai consistentă pe care o poate asigura, ar putea însemna că poate. Doar să vrea. Ar fi un mare pas înainte pentru România dacă, la finalul mandatului, Emil Boc i-ar spune mamei sale că nu mai este nevoie să-i trimită slănină, brânză și lapte de la Răchițele pentru că și la oraș se găsesc la fel de bune.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Inaplicabilitatea legii pensiilor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Inaplicabilitatea Legii pensiilor"

De ce premierul îi învrăjbește pe oameni cu un proiect de lege a pensiilor insuficient fundamentat economic și juridic, fără să vadă că Guvernul comite o greșeală cu premeditare, chiar la început de mandat, dacă forțează o soluție într-o perioadă de criză acută? Sau că dă dovadă de superficialitate agresivă dacă crede că poate scoate bugetul din încurcătură prin recalcularea unor drepturi bănești, câștigate în baza unor legi ale statului aplicate de autorități în momentul calculării pensiilor.

Această lege riscă să sufoce instanțele cu procese în lanț pentru abuzul îndreptat împotriva unor categorii sociale supuse experimentului "tăierea pensiilor".

Acest Guvern este insuficient pregătit pentru a susține cu argumente credibile de ce este nevoie de reformarea sistemului de pensii într-un moment în care recesiunea l-a atins serios la buzunar pe contribuabil.

Sunt de acord ca fiecare persoană să aibă o pensie calculată în raport cu cota de participare din perioada cât a fost angajată. Refuz însă să cred că macheta pe care s-au pus bazele viitoarei legi, lăudată de guvernanți peste tot, este de calitate superioară dacă a reușit să dea naștere la controverse aprige în societate datorită amenințărilor venite din Palatul Victoria. Cum tratează responsabil oficialii Cabinetului Boc reforma sistemului de pensii s-a putut vedea din modul cum a fost justificat proiectul de lege, care a învrăjbit mai multe categorii sociale.

În starea în care se află, pensionarii pot înțelege orice, inclusiv faptul că se iau retroactiv unele drepturi sau că unele pensii scad. Dacă singurul motiv este acela că trebuie păstrată sustenabilitatea financiară pe termen lung doar prin reevaluarea pensiilor, inclusiv a celor de invaliditate, fără să fie mărit efortul pentru ca datornicii la CAS, unde întreprinderile de stat sunt pe primul loc, să fie obligați să plătească sumele restante, nu cred că este un demers complet și eficient.

Prim-ministrul nu vrea să-i ierte pe cei cu pensii speciale, victime sigure ale viitoarei legi, având de partea sa susținerea pensionarilor de rând, după cum declara recent. Dorește, totodată, să ia la verificat dosarele de pensionare pe caz de boală, pentru a afla care sunt false, reevaluarea urmând să aducă, după calculul premierului, o economie de circa 35 milioane de euro. Ce nu explică domnul Boc ar fi de ce s-a ajuns ca mii de oameni să primească o pensie mai mare decât salariul avut și cum a fost posibil ca unele comisii de medici să pună parafa pe un certificat de invaliditate fals.

Un guvern care nu este interesat de impactul măsurilor sale pentru cetățean nu înțelege că responsabilitatea socială este menită să-l servească, nu să-l umilească pe pensionar, după ce a lăsat sistemul să funcționeze de capul lui. Nu cred că dacă pensiile mari vor fi tăiate se va putea vorbi despre o stabilitate reală a bugetului de pensii. Această măsură nu va acoperi deficitul până când numărul locurilor de muncă nu va fi la nivelul cererii corpului social. Se vorbește despre creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani în momentul în care șomajul tinde să devină un flagel național. O spune chiar Emil Boc.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Unde este responsabilitatea Guvernului?;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Unde este responsabilitatea Guvernului?"

Responsabilitate. Un cuvânt de care Guvernul fuge ca dracul de tămâie.

Prioritățile declarative se regăsesc cu vârf și îndesat în discursurile unor miniștri, care privesc cu un dispreț uriaș milioanele de români.

Nu există decât interese. De partid, de gașcă, personale. Nimeni nu pare dispus să piardă accesul la privilegiile conferite de actul guvernării. Criza este resimțită din plin de o populație care se întreabă, probabil, când se va termina acest coșmar. Un coșmar care însă ocolește liderii, aleșii, clasa politică. În lumea decidenților zilei, criza nu provoacă decât rareori coșmaruri. Odraslele de bani gata ale liderilor continuă să arunce mii de euro în fiecare seară în cluburile de fițe. Continuă să se lăfăie în mașini de ultimă generație, să înfrunte criza din spatele unor portofele burdușite de bani nemunciți.

La polul opus, cei mulți duc pe umerii lor o austeritate tot mai apăsătoare. Guvernanții nu renunță la campania electorală, la compromisurile politice. Ei merg mai departe printre afaceri bănoase cu statul, profitând de un sistem juridic corupt și incapabil să se reformeze. România a ajuns un focar de nemulțumiri sociale. Nu există un domeniu, un singur domeniu în care lucrurile să se îndrepte în direcția cea bună. Se vând iluzii electorale, se îndreaptă o categorie socială împotriva alteia, se identifică vinovații în mediul privat sau de stat, în funcție de interesele politice.

Sindicatele din administrație se pregătesc de proteste. Profesorii trăiesc cu groaza disponibilizărilor. Deficitul de medici și de resurse aduce grave prejudicii actului medical. Magistrații amenință și ei cu blocarea activității. Ceferiștii sunt trimiși în șomaj și lăsați să orbecăie pe drumurile întunecate ale crizei. Doar ei, guvernanții, consideră că au dreptul de a continua să se lupte pentru putere și privilegii.

Cetățenii sunt lăsați să ducă mai departe crucea austerității. Greutăți acum, greutăți în viitor... Datoria publică se mărește de la o zi la alta, ca și tupeul unei clase politice incapabile să își recunoască falimentul. Celelalte două partide nu pot reprezenta, cel puțin în acest moment, o alternativă la haosul actualei guvernări.

Guvernanții se simt pe cai mari. Nu se mai tem de o moțiune de cenzură. Pot să își recupereze pierderile din campanie, să își mulțumească filialele și clientela de partid. Cu toate acestea, stabilitatea politică nu este decât o iluzie. Pentru că populația a ajuns la limita răbdării. Iar erupția acestui vulcan al disperării poate constitui o mare surpriză pentru cei ce se amăgesc că au totul sub control...

  Sanda-Maria Ardeleanu - despre Artă - promotor al dialogului valorilor dintre România și Republica Moldova;

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Arta - promotor al dialogului valorilor dintre România și Republica Moldova"

Un nou moment de întărire a dialogului valorilor care unesc Republica Moldova și România într-un singur limbaj, cel al artei, va avea loc miercuri, 24 februarie 2010, în Sala de Expoziții "Constantin Brâncuși" din Palatul Parlamentului. Aflată sub organizarea Camerei Deputaților, expoziția de artă plastică a cunoscutului pictor român de la Chișinău, Cezar Secrieru, intitulată "Spectacolul metafizic al culorilor", exploatează valențele universale ale picturii contemporane, într-o simfonie de culori și forme ce trimit către dialogul european al culturilor și chiar, de ce nu, către conceptul lui Mircea Eliade de "istorie a culturilor deschise".

Oameni de cultură dar și politicieni, artiști dar și universitari cunoscuți, reprezentanți ai unor instituții de stat de pe ambele maluri ale Prutului vor recepta mesajul artistic al pictorului Cezar Secrieru, transformat într-un discurs perfect individualizat prin care acesta părăsește spațiul terestru, explorând zonele vizibilului de dincolo de aparențe, intimitatea ființei și spațiile abisale ale misterului.

Născut la Fălticeni în 1962, Cezar Secrieru este românul cu un parcurs existențial particular, părăsind România pentru a studia artele la Chișinău unde rămâne în continuare, contribuind activ la unitatea spațiului românesc. Românul - moldovean este primul artist plastic ce a reprezentat Republica Moldova cu expoziții personale la instituții europene importante: Consiliul Europei (Strasbourg), Organizația Națiunilor Unite (Geneva), Organizația Internațională a Telecomunicațiilor (Geneva), revenind regulat în România cu prilejul unor evenimente culturale de excepție (Academia Română, Universitatea "Al. Ioan Cuza" - Iași, Universitatea "Ștefan cel Mare" - Suceava, Biblioteca "I.G. Sbierea - Suceava"). Consilier artistic al Institutului de Cercetări Filologice și Interculturale din cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova, Cezar Secrieru se încadrează prin arta sa militantă în strategia de deschidere a Republicii Moldova către Europa, strategie puternic susținută de Guvernul României și de Președintele Traian Băsescu.

Evenimentul de sub cupola Palatului Parlamentului, încărcat de simbolistica "podului de flori", demonstrează că "podul de artă", alături de "podul de carte" reprezintă căi de comunicare durabile între cei care (re)construiesc spațiul românesc, profund integrat Noii Europe.

Stimați colegi, închei prin a vă invita miercuri, 24 februarie 2010, orele 12.00 la "Spectacolul metafizic al culorilor" ce va avea loc în Sala de Expoziții "Constantin Brâncuși" din Palatul Parlamentului.

  Cornel Itu - declarație politică interogare: Încotro producerea de energie electrică din surse regenerabile? În ce măsură contribuim la producerea de energie din surse regenerabile de energie?;

Domnul Cornel Itu:

"Încotro producerea de energie electrică din surse regenerabile? În ce măsură contribuim la producerea de energie din SRE? (Surse regenerabile de energie)"

Este cunoscut faptul că Uniunea Europeană a stabilit ca țintă în plan energetic ca, până în anul 2020, energia din surse regenerabile să reprezinte 20% din producția de energie.

România, ca parte a Comunității Europene și semnatară a mai multor documente elaborate în acest sens, are obligația de a-și aduce aportul la realizarea acestui obiectiv.

Producerea energiei din surse regenerabile este un proces complex care se desfășoară pe mai multe planuri: astfel, în plan legislativ, impune elaborarea de legi și hotărâri prin care se asigură cadrul legal; în plan financiar, presupune investiții, accesări de fonduri europene, de mediu, credite bancare; în plan tehnic, presupune construcții, instalații, aparatură tehnică.

Dacă toți acești factori nu sunt puși în concordanță și nu se asigură acțiunea lor simultană, progresul în domeniul producerii de energie din surse regenerabile nu este posibil.

Din păcate, constat că factorii de răspundere, Guvernul, Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, nu conlucrează nici în plan național și cu atât mai mult în plan european, ceea ce înseamnă tergiversarea soluționării acestor probleme și, în mod sigur, imposibilitatea ca România să-și atingă nivelul țintelor naționale, și anume: pentru anii 2010, 2015, 2020, ponderea energiei electrice din surse regenerabile în consumul final de energie electrică să atingă procentele de 33%, 35% și respectiv 38%.

Pornind de la această constatare, încă de la începutul activității mele parlamentare, m-am adresat cu insistență tuturor factorilor decizionali prin declarații politice, interpelări, scrisori însoțite de documente emanate din realitatea economico-socială, de la societăți comerciale angrenate în producerea de energie din surse regenerabile, ministrului economiei, ANRE-ului, primului vicepreședinte al Guvernului, europarlamentarilor, fără a înregistra progresul așteptat în derularea acestor probleme.

Având în vedere actualitatea și importanța energiilor regenerabile, revin și insist, trag un semnal de alarmă, subliniind imperativ necesitatea cooperării necondiționate între toți specialiștii și factorii implicați în luarea deciziilor corecte, transparente și optime pentru atingerea țintelor stabilite.

  Ioan Stan - semnalarea unor îngrijorări legate de depozitarea deșeurilor nucleare;

Domnul Ioan Stan:

Cu siguranță că și dumneavoastră v-ați făcut griji la fel ca mine citind în aceste zile în marile cotidiene naționale despre negocieri purtate în numele statului român, legate de construirea în Estul Europei a unui depozit subteran pentru reziduuri nucleare.

Aflam, astfel, că România, Bulgaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Lituania, Olanda și Italia dezbat subiectul fără ca vreuna dintre ele să-și fi manifestat deocamdată disponibilitatea de a găzdui un astfel de colector.

Motivele de îngrijorare sunt absolut întemeiate, date fiind exemplele deja existente în rândul statelor slab dezvoltate care au făcut greșeala să accepte depozite de acest gen pe teritoriul lor și care, în prezent, sunt deja marcate de urmările prezenței reziduurilor radioactive.

Mai multe organizații de mediu din România și-au manifestat și ele îngrijorarea, argumentând profesionist în legătură cu riscurile ce se pot dezlănțui asupra mediului și populației în cazul unui cataclism, cum ar fi un cutremur care ar afecta siguranța depozitului și ar declanșa un dezastru ecologic. Specialiștii în domeniu afirmă că nicio sumă de bani sau alt profit nu justifică prezența în România a unui astfel de depozit care menține riscul de accident pentru câteva sute de ani.

Și aici încep paradoxurile!

Deși Legea nr.111/1996, aflată încă în vigoare, interzice importul ori depozitarea de reziduuri nucleare provenite din alte țări pe teritoriul românesc, totuși România și-a exprimat susținerea pentru planul strategic de creare a unor depozite comune pentru rezultatele activităților nucleare din UE. Acest interes a determinat participarea României la discuțiile ce se poartă între cele opt state de care vorbeam la început în cadrul ERDO (Organizația Europeană pentru Dezvoltarea Depozitării) și determină de asemenea participarea și la a doua rundă de discuții care va avea loc în luna mai.

În același timp, președintele Agenției Naționale pentru Deșeuri Radioactive declară că România își va construi, doar pentru propriile nevoi, două astfel de depozite, unul până în 2015 și cel de al doilea până în 2050, dublând în acest mod numărul depozitelor deja funcționale în țara noastră.

Și, uite așa, până la urmă, suntem îndreptățiți să ne gândim că, la o adică, dacă suntem la înghesuială, cum tot mai des ne aflăm în fața unuia sau altuia dintre forurile europene care ne-au îngăduit accesul la binefaceri, iaca purcedem de îndată la schimbări de legislație sau asumări de răspunderi și procopsim România cu adevărate bombe ecologice!

Să dea Dumnezeu, cum spunea mama, odihnească-se în pace!, gura mea de rușine să rămân și viitorul să mă contrazică fără milă!

Numai că eu vin dintr-un loc unde reaua-voință și lipsa de gândire în perspectivă a celor ce s-au crezut în stare să conducă județul au făcut ca gunoiul a peste douăzeci de localități, inclusiv al capitalei județului să fie depozitat în groapa de gunoi a orașului meu, care va deveni neconformă la 1 iulie anul acesta și se va închide definitiv la 31 decembrie 2010.

Din 2005, când actuala, între timp revopsită din galben în portocaliu, conducere a județului a blocat proiectul de realizare în parteneriat public privat a unui sistem centralizat la nivel de județ pentru colectarea, transferarea, prelucrarea și valorificarea deșeurilor menajere și industriale de pe teritoriul întregului județ, s-au vehiculat an de an tot felul de promisiuni rămase în timp neacoperite de fapte.

În municipiul capitală de județ, se pavau trotuarele, se construiau porți bucovinene și se proptea în buricul târgului cel mai mare ou încondeiat din lume, se plimba lumea cu mocănița printre blocuri, se colora apa din fântânile arteziene și nici măcar în zona coatelor nu simțea nimeni dureri că timpul trece și se va închide groapa de gunoi conform cerințelor UE.

Și să-i mai cred, după ce un an de zile au cărat mașinile Rosal -ului gunoiul sucevean la Fălticeni, că în sfârșit prin septembrie-octombrie 2010 va fi pusă în funcțiune unitatea specializată de la Moara și că gunoiul județului nu se va mai căra în orașul meu lăsându-l în sfârșit să respire?

Mărturisesc! Nu-mi doresc altceva decât să mi se demonstreze că ar fi trebuit să-i cred!

Sigur, câtă vreme mai sunt în viață!

  Ion Stan - declarație politică: Criza profundă a României - o guvernare a incompetenței, minciunii și trădării naționale. Boc și camarilele Palatelor Cotroceni și Victoria distrug o țară și batjocoresc un popor;

Domnul Ion Stan:

"Criza profundă a României - o guvernare a incompetenței, minciunii și trădării naționale. Boc și camarilele Palatelor Cotroceni și Victoria distrug o țară și batjocoresc un popor"

Nu este pentru prima dată în istoria României când în fruntea treburilor țării se află personaje ale căror raționamente, discursuri publice și acte de guvernământ se cer expertizate de psihiatri.

Un președinte al Consiliului de miniștri din timpul regelui Carol I , când îl lovea damblaua, se credea câine și intra sub masa de consiliu, mârâia, lătra și apuca cu dinții câte un crac de pantaloni al vreunui ministru... Regele l-a trimis pe primul său ministru la Paris, însoțit de un aghiotant regal, ca să-1 vadă un celebru psihiatru. După ce l-a consultat, profesorul 1-a întrebat pe aghiotant: "Ce ocupație are domnul?" "Prim-ministru", a răspuns cel întrebat. "De cât timp?" "Vreo zece ani!" "Ce țară fericită!", a exclamat celebrul psihiatru.

În exemplul strict autentic, era vorba de un nebun deloc periculos, cunoscut ca atare și acceptat cu înțelegere. Până să se creadă câine, fusese un mare om politic, care a adus importante servicii țării sale și are și astăzi un loc de cinste în istoria României, continuând a fi venerat în partidul său.

Bolnavii care ne guvernează astăzi nu fac parte din categoria celor ajunși la vârsta în care dau în mintea copiilor. Dimpotrivă, au vigoare, sunt animați de mari orgolii, iar boala lor li se trage numai de la putere, care le-a luat mințile.

Nebunii care și-au pierdut mințile în beția puterii conduc țara cu dispreț pentru locuitorii ei, cred numai în adevărul lor, refuză să se supună legilor țării, pe care le înlocuiesc cu legile lor strâmbe, impuse cu de-a sila, după ce și-au întocmit și propria lor majoritate parlamentară, prin alegeri trucate, alianțe trădătoare și comploturi împotriva opoziției democrate.

În fruntea Guvernului României se află un specimen dintr-o ciudată și perfidă specie a androizilor politici, creat parcă în laboratoarele nebunului Frankenstein.

Androidul din fruntea Guvernului și șeful său din Bulevardul Geniului (ce ironie!) ne-au spus că nu vom avea criză și nu vor îndatora poporul Fondului Monetar Internațional. Au mințit cu nerușinare și, în marea lor nesimțire, nici măcar nu și-au cerut scuze.

În aprilie 2009, exact la 20 de ani după ce România a terminat de rambursat, cu ce sacrificii, se știe, împrumutul de 14 miliarde de dolari, România este din nou îndatorată, de Băsescu și Boc, cu vreo 30 de miliarde de euro, o sumă de circa 3-4 ori mai mare decât cea împrumutată de Ceaușescu.

Efortul făcut de popor pentru rambursarea datoriei regimului abolit s-a regăsit în tot ceea ce guvernele de după 1990 au consumat, privatizat ori risipit pentru cumpărarea propriei legitimități, răsplătirea clientelei politice și crearea capitaliștilor de carton, precum și în cvasitotalitatea infrastructurii economice și edilitar-gospodărești a țării. Toți miliardarii și milionarii României să-i poarte veșnică recunoștință lui Ceaușescu. Dacă nu economisea el, de unde acel prim ori mai multe milioane despre care nu se întreabă?

Noul împrumut - negociat de Traian Băsescu și Emil Boc - nu a fost contractat pentru dezvoltare, ci ca infuzie de capital pentru salvarea băncilor, investitorilor strategici străini și numai ei doi, împreună cu enigmaticul guvernator al Băncii Naționale, mai știu pentru ce... Dar o să vină și vremea când vor trebui să spună!

În numele crizei și al împrumutului pe care, cu premeditare, au refuzat să le anticipeze și să pregătească din timp politicile anticriză, androidul din fruntea guvernului, "garantat Traian Băsescu", total depășit de situația dezastruoasă în care a împins țara, a trecut la aplicarea unei politici iraționale, caracterizată de permanente excese și extreme:

  • disponibilizări în masă pe criterii politice ale funcționarilor publici. Aceștia dau Guvernul în judecată, câștigă și după un an trebuie repuși în drepturi și dezdăunați. Cheltuieli duble, milioane risipă din cauza mofturilor politice. Să plătească Băsescu și Boc!
  • în febra suspendării prezidențiale, Traian Băsescu a făcut mare caz de "JAFO" Onești, pentru ca ulterior să scoată rafinăria din pragul falimentului pe seama contribuabililor. Să plătească Băsescu, Boc și Videanu!
  • în toată lumea, kilometrul de autostradă se construiește la costuri rezonabile. În România, prețul inițial de 6 milioane de euro/km al autostrăzii Transilvania s-a triplat și a ajuns la 18 milioane euro/km în timpul guvernării androidului Boc. Încurajat de un asemenea "boom", ministrul transporturilor contractează 55 de kilometri de autostradă la prețul de 87 de milioane euro/km! Despre această inginerie financiară, din care rezultă o "sifonare" de vreo 2 miliarde de euro, androidul Boc a spus: "Ați reușit să finalizați cel mai important proiect de parteneriat public-privat, este un semn că lucrurile se mișcă bine în direcția de infrastructură. Începe o era nouă în abordarea infrastructurii în România. Nu mai suntem atât de dependenți de limitarea bugetară, ci avem o gândire pe termen lung." Fără comentarii! Să plătească Băsescu, Boc și Berceanu!
  • dovada elocventă că profesorul de drept constituțional al Universității din Cluj, Emil Boc, odată devenit androidul lui Băsescu în fruntea Guvernului, și-a pierdut uzul rațiunii este performanța neegalată în lume, ca un prim-ministru de formație juridică să fie campion mondial absolut al hotărârilor și ordonanțelor guvernamentale, mai nou și al legilor adoptate prin asumarea răspunderii Guvernului, care să fie respinse de către Curtea Constituțională! Ce caută în fruntea Guvernului un neisprăvit care comite atentate în serie împotriva statului de drept, punând voința sa politică deasupra Constituției României?
  • ce caută în fruntea și în Guvernul României niște unelte obscure ale camarilelor politice care au prădat România, și-au umflat conturile de prin băncile străine, în urma marilor țepe trase bugetului și avutului public, iar acum se dau de ceasul morții să reducă salariile, să anuleze drepturile legale ale pensionarilor militari, să reducă veniturile tuturor categoriilor de pensionari, să anuleze dreptul universal al copiilor la alocație, garantat de Constituție. Toate acestea, pentru că finanțele țării au încăput pe mâna aventurierilor politici, care spoliază veniturile populației ca să întrețină birocrația coruptă pe care se sprijină guvernul incompetenței, al minciunii și trădării naționale!

De ce trebuie să fure Guvernul banii populației, în loc să scoată la lumină economia subterană, să-i determine pe cei cu banii ascunși prin paradisuri fiscale să-i investească în infrastructură, să le concesioneze celor care nu au cum să-și justifice averile mari lucrări și servicii de interes public, dându-le posibilitatea să-și recupereze, de această dată cinstit, timp de două - trei generații, investițiile, căci averile curate și sănătoase așa se fac, nu peste noapte.

România, cu acest Guvern, va deveni o țară falimentară, cu un popor umilit până dincolo de limitele răbdării posibile. Moralul și starea de spirit ale populației sunt secătuite de ultime resurse de speranțe, pretutindeni mocnește tăcută revolta. Pentru ca această stare de lucruri să nu ajungă mai departe, acest Guvern trebuie să plece.

Prima și cea mai imperioasă măsură de salvare a țării este eradicarea incompetenței, minciunii și a trădării naționale din conducerea României!

Demisia, cetățene prim-ministru!

  Neculai Rățoi - declarație politică: Copiii - noua țintă a PD-L;

Domnul Neculai Rățoi:

"Copiii - noua țintă a PD-L"

Rând pe rând, diferitele categorii socio-profesionale sau diferitele categorii de vârstă devin ținte ale Guvernului Boc și ale discriminării.

Săptămâna trecută, ministrul muncii a făcut o declarație stupefiantă, potrivit căreia doar o parte dintre școlari vor mai primi alocația pe care o primesc în prezent. Acest proiect discriminatoriu se înscrie în lipsa logicii de care suferă acest Executiv, care, încercând să acopere lipsa sa de eficiență, aruncă pe piață fel de fel de proiecte fantasmagorice. O astfel de inițiativă nu încalcă doar regulile bunului simț, ci și drepturile copiilor și Constituția României, care prevede fără drept de apel că cetățenii României sunt egali. Mai mult, articolul 49, aceeași Constituție, stipulează astfel: "Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor".

Sub pretextul creșterii alocației pentru copiii care provin din familii al căror venit este scăzut, domnul Șeitan se transformă într-un Robin Hood contemporan, a cărui menire este să ia de la bogați și să dea la săraci, încălcând orice prevederi legale sau norme etice. Copiii nu pot reprezenta ținte în funcție de ceea ce părinții lor au realizat în viață. Alocația este un drept care li se acordă încă dinainte de 1989, un ajutor financiar lipsit și așa de consistență, dar la care elevii pot apela măcar pentru a-și cumpăra câteva caiete și pixuri. Pentru Executiv, astăzi, fără plafoane sau strategii, românii nu sunt egali, iar unii copii nu mai trebuie să beneficieze de un drept care este universal.

Stimați colegi, acest Executiv care se bate cu pumnii în piept că dorește să elimine inechitățile existente în România, nu face altceva decât să promoveze proiecte discriminatorii. Dacă în alte state europene se acordă facilități părinților tocmai pentru a genera o creștere a ratei natalității și deci o întinerire a populației, la noi, Guvernul Boc ia și puținul pe care familiile cu copii îl primeau până în prezent. Asta, doamnelor și domnilor, pentru că acest guvern este interesat doar de prezent și nu de perspectivele și viitorul pe care le poate oferi cetățenilor români.

Guvernanții trebuie să rețină faptul că alocația pentru copii nu este un ajutor social, ci un ajutor dat copiilor. Se pare că tocmai această nuanță îi scapă ministrului Șeitan, ale cărui intenții rămân un mister de neexplicat și căruia îi propun să își consume resursele de energie în proiecte viabile și să nu-și mai piardă timpul cu aberații.

Un drept universal, protejat de lege, nu poate fi călcat în picioare de guvernanții PD-L. Iar noi, doamnelor și domnilor deputați, noi, cei aleși de populație pentru a o reprezenta și proteja, va trebui să ne opunem acestui proiect PD-L-ist discriminatoriu.

  Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Carnagiu pe șoselele din județul Iași. Ce e de făcut?;

Domnul Vasile Mocanu:

"Carnagiu pe șoselele din județul Iași. Ce e de făcut?"

Anul 2009 a fost unul plin de tragedii petrecute pe șoselele județului Iași. Ca număr de răniți grav în urma accidentelor auto, anul trecut s-a plasat pe primul loc din ultimii 20 de ani. Nu mai puțin de 352 de persoane au suferit răni cumplite, care au necesitat nenumărate zile de îngrijire medicală. De asemenea, ca număr de decese - 92 - anul 2009 a fost întrecut doar de 1990 și 1992. Dar trebuie făcută observația că, față de primii ani ai deceniului trecut, sistemele de siguranță pentru pasagerii auto s-au îmbunătățit continuu.

Principalele cauze ale atât de multor accidente sunt cunoscute de toată lumea. În primul rând, vorbim de traversarea neregulamentară a pietonilor, precum și de neacordarea de prioritate pietonilor. Pe locul doi, s-a aflat viteza excesivă și neadaptată la condițiile de trafic.

Menționăm însă că și celebrul caz de corupție de la Poliția Rutieră Iași instrumentat de procuratură a avut un puternic impact psihologic, afectând activitatea de prevenire desfășurată de agenții de poliție. Nu cred că e deloc o întâmplare faptul că în 2009 s-au produs, la Iași, unele dintre cele mai mari tragedii auto din țară. Mă refer mai ales la gravul accident din comuna Scânteia, când un microbuz plin de oameni a fost spulberat de un tren. În urma impactului, 14 persoane au decedat.

Chiar și șefii Poliției Rutiere din Iași recunosc că situația tinde să scape de sub control. Indisciplina în trafic a atins cote dintre cele mai periculoase. În orice moment, viața pietonilor și a pasagerilor auto este în permanent pericol. În aceste condiții, ce ne rămâne de făcut?

În primul rând, trebuie rezolvată problema infrastructurii rutiere. Atâta vreme cât unele dintre cele mai aglomerate căi rutiere nu beneficiază de trotuare, refugii, zone de parcare, iluminat pe timp de noapte sau treceri de pietoni perfect semnalizate, accidentele se vor ține lanț.

Un exemplu negativ în această privință îl reprezintă chiar drumul european Iași - Târgu Frumos - Pașcani, așa-numita, șosea a morții'. Aici, valorile de trafic sunt mult peste medie și tot aici se înregistrează o mulțime de accidente mortale. Faptul că pe porțiuni întinse de șosea nu există astfel de dotări, deși drumul traversează unele dintre cele mai mari comune ale județului, conduce la accidente dintre cele mai grave.

Apoi este clar că e nevoie de o participare mai activă a Poliției Rutiere la acțiunea de prevenție, ca și de o înăsprire a legislației auto, mai ales în cazul recidivelor.

Nu în ultimul rând, o cooperare strânsă între Poliție, autoritățile locale și cele centrale nu ar face decât mult bine traficului auto din Iași și din România.

  Cătălin Cherecheș - Despre atitudine;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Despre atitudine"

Multe sunt sesizările și problemele cu care oamenii se prezintă la cabinetul parlamentar. Unele dintre ele au făcut subiectul declarațiilor mele politice, al întrebărilor și interpelărilor adresate ministerelor.

Săptămâna trecută am primit câteva rânduri de la unul dintre alegătorii mei, cărora îmi permit să le dau citire în fața dumneavoastră, fiindcă au în ele multă înțelepciune și adevăr.

După cum există oameni bogați și oameni săraci, tot așa există țări bogate și țări sărace. Diferența dintre ele nu constă în vechimea lor. Exemplul la îndemână, India sau Egiptul, care deși există de mii de ani, sunt țări sărace. La polul opus, Australia sau Noua Zeelandă, care, deși acum 150 de ani erau necunoscute, astăzi sunt țări dezvoltate.

Diferența dintre țările bogate și țările sărace nu este legată nici de resursele pe care le au. Japonia este un bun exemplu. Nu are un teritoriu mare sau bogat, dar este a doua mare putere a lumii. Importă materia primă, o prelucrează și o exportă, acumulând bogăție. Sau Elveția. Care deși nu are deschidere la mare, are una dintre cele mai mari flote. Nu are cacao, dar face cea mai bună ciocolată. Face agricultură doar câteva luni pe an, dar produce unele dintre cele mai bune produse lactate. Este o țară pe care siguranța, ordinea și munca au transformat-o în "casa de bani" a lumii.

Nici inteligența sau rasa nu fac diferența între bogăție și sărăcie. A se vedea studenții din țările sărace, care învață și fac performanță în universități celebre din țările bogate.

Nu există diferențe notabile nici între managerii din Vest și managerii noștri. Și atunci ce face diferența?

Atitudinea oamenilor face diferența. Studiind comportamentul oamenilor din țările dezvoltate vedem că majoritatea lor respectă un set de reguli: etica, ordinea și curățenia, integritatea și cinstea, punctualitatea, responsabilitatea, dorința de perfecționare, respectul pentru legi și regulamente, respectul pentru drepturile celorlalți, respectul pentru muncă, efortul de a economisi și cheltui cu măsură.

Are România nevoie de acest set de reguli? Ar fi de ajuns pentru români, respectând aceste norme, să iasă din criza materială și morală în care se află? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Nu suntem săraci din cauză că nu avem resurse, sau natura n-a fost darnică; suntem săraci din cauza atitudinii noastre. N-am învățat să ne comportăm după aceste norme. Nici acasă, în familie, nici la școală, nici în producție, nici în administrație, nici în... politică.

Dacă așteptăm ca alții să ne rezolve problemele, îmi spunea maramureșeanul meu, vom aștepta toată viața. Schimbarea atitudinii fiecăruia dintre noi ne poate duce către progres și bunăstare. Sigur, aceste valori pot schimba stilul de viață. Și, împreună, vom putea modela o țară mai bună pentru fiecare.

  Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică privind situația economică a României;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declarație politică privind situația economică a României

Situația economică din Grecia i-a pus pe jar pe oficialii europeni, după ce agențiile de rating financiar au scăzut rating-urile suverane ale Greciei, din cauza creșterii excesive a datoriei publice și a deficitului bugetar, cauzat în principal de nivelul foarte mare al economiei subterane. Nu trebuie să ajungem în această situație, pentru a ne da seama că România se află pe marginea prăpastiei, iar actualul Guvern este mai mult decât amorțit de ger și lipsă de interes.

În prezent, România este țara unei crize, în care se consumă fără să se producă, unde există hipermarketuri, dar nu există fabrici și unde se importă, dar nu se exportă.

România a luat un credit uriaș de la Fondul Monetar Internațional, iar din ziua următoare a început să facă și alte datorii prin banii împrumutați de la băncile comerciale. Avem senzația că dacă luăm bani de la FMI, avem și răspunsul pentru a face economie performantă în țara noastră. Ei ne dau analgezice, nu și tratamentul-minune, dar nimeni din actuala putere nu se agită să vadă dincolo de obloane !

Situația economică este mai proastă decât ceea ce era prevăzut. În luna martie, prognoza la descreșterea p.i.b.-ului era de -4,9%. Acum, FMI consideră că descreșterea va fi între -8 și -8,5%. Inflația va fi mai mare decât s-a estimat, în jurul lui 4,3% la sfârșitul anului. Balanța de plăți urmează o curbă mai rapidă decât cea așteptată inițial, din cauza diminuării producției.

Deficitul bugetar al României este estimat la un nivel sub 6% din p.i.b. în 2010, în condițiile în care efortul de ajustare a bugetului pentru anul viitor trebuie să fie de 2-2,5% din p.i.b. Pentru 2010, efortul suplimentar făcut la buget ar trebui să fie de 2-2,5% din p.i.b. Astfel, deficitul bugetar va ajunge de la 7,3% din p.i.b. în 2009, sub 6% din p.i.b. în 2010. Peste 150.000 de microîntreprinderi vor falimenta în 2010, ca urmare a impozitării profiturilor. Asta după ce anul trecut circa 200.000 de companii au fost suspendate, radiate sau dizolvate. Cele mai multe firme au pus lacătul pe ușă în luna mai, atunci când Guvernul Boc a introdus impozitul minim.

Peste 133.000 de firme și-au suspendat activitatea în 2009, din cauza crizei financiare și introducerii impozitului minim. Numai în lunile aprilie, mai și iunie, peste 40.000 de companii și-au întrerupt activitatea pentru a scăpa de plata forfetarului. Alte 19.000 au fost dizolvate în 2009, cu aproape 400% mai multe decât în 2008. Radierea voluntară a fost o soluție la care au apelat alți peste 40.000 de patroni. Acesta a fost și motivul pentru care numărul șomerilor s-a dublat: de la 320.000 de șomeri în ianuarie 2008, la peste 700.000 în decembrie 2009. Conform Oficiului Național al Registrului Comerțului, județul Argeș, altădată lăudat pentru puterea economică, se află pe locul întâi din punct de vedere al numărului de firme care și-au suspendat activitatea în ianuarie anul curent. Astfel, de la 15 firme suspendate în ianuarie 2009 s-a ajuns la 176 în ianuarie 2010.

Lucrurile vor merge spre mai rău, o să cântăm și o să fluierăm cu burta goală, după indicațiile ministrului de finanțe, care angajează cântăreți să ne scoată din criză!

  Dan Mihai Marian - declarație politică intitulată «Cosa nostra PSD-istă în administrația locală vasluiană»;

Domnul Dan Mihai Marian:

«"Cosa nostra" PSD-istă în administrația locală vasluiană»

Aș dori să aduc în atenția dumneavoastră astăzi un caz care caracterizează perfect tradiția după care conducerea PSD-istă a Consiliului Județean Vaslui se ghidează în conducerea intereselor județului Vaslui. Conducerea social-democrată a Consiliului Județean se modelează încet, dar sigur într-o instituție asemănătoare Mafiei. Deciziile CJ afectează direct comunitățile locale și sunt total lipsite de orice urmă de respect pentru principiul consultării, absolut vital ideii europene de autonomie locală. Mai mult, în cursa lor disperată pentru alocarea preferențială a banilor publici, au ajuns să încalce constant legile în vigoare.

Surprinzător sau nu, aceștia nu au lăsat foarte mult timp să treacă din anul 2010 și au ținut să se "încălzească" pentru o nouă avalanșă de semnături preferențiale începând cu prima hotărâre înregistrată de CJ. Desigur, era vorba despre una extrem de importantă, întrucât viza repartizarea pe unități administrativ-teritoriale din județul Vaslui a unor sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe anul 2010. În primul rând, domniile lor nu respectă în această decizie nici normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și aleg să dezbată și să aprobe o alocare de fonduri fără avizele de specialitate necesare conform legii.

Mai mult decât atât, conducerea CJ s-a mișcat cu o rapiditate extrem de suspectă în luarea unei hotărâri, din moment ce Legea bugetului de stat pe 2010 fusese publicată cu două zile înainte. Astfel, au ales să nu acorde timp pentru declanșarea mecanismelor legale, reglementând din mers, după bunul plac și după interese politice acest proces. Incompetența lor este evidentă în modul în care au inserat aiuritor norme de repartizare suplimentare pentru alocarea sumelor respective conform intereselor lor politice. Mult mai interesant este faptul că acest criteriu adițional era bazat pe repartizarea făcută de Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui, care, surpriză: face acest lucru la o dată ulterioară hotărârii consiliului județean!

Totodată, extrem de grăitor este faptul că aceștia au desconsiderat total principiile consultării în procesul de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale, al transparenței decizionale și al egalității de tratament în fața legii. Aproape jumătate din localitățile "afectate" de decizia CJ au reclamat că nu au fost consultate în procesul de repartizare, că nu s-a ținut cont de cererile de cofinanțare depuse.

Iată care este adevăratul model de administrare locală, o "ștampilă" marca Dumitru Buzatu - șeful PSD Vaslui: alocarea preferențială a fondurilor pe criterii politice, desconsiderarea oricărui principiu de colaborare și transparență decizională la nivel administrativ și totodată neglijența voită în ceea ce privește respectarea legislației în vigoare a țării. Principiul de bază în mafie este "Cosa nostra", mai precis lucrul/ interesul nostru. După cum am putut observa, după același dicton își ghidează și PSD-iștii vasluieni activitatea. Să fie așa și la nivel național? Mă tem că nu asta este schimbarea despre care se vorbea la recentul Congres al PSD.

  Cristian Buican - declarație politică Goana după venituri și încasări la bugetul de stat naște propuneri legislative aberante;

Domnul Cristian Buican:

"Goana după venituri și încasări la bugetul de stat naște propuneri legislative aberante"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră, deoarece sunt stupefiat de faptul că țara noastră este astăzi condusă de oamenii pe care îi văd eu la tv sau în mass-media și nu pot concepe cum acești guvernanți au ajuns la putere. De fiecare dată când deschid televizorul, un ziar sau orice alt mijloc de informare, aud tot felul de propuneri legislative aberante din partea actualului Guvern. Ba mai mult, unele dintre ele se transformă și în realitate, iar noi, ca parlamentari, nu trebuie să mai permitem așa ceva.

Un alt aspect de care sunt surprins în mod negativ este și lipsa de comunicare din interiorul acestui Guvern. Eu consider că un guvern trebuie să fie solidar, iar deciziile și propunerile unuia sau altuia din miniștri trebuie asumate de întreg guvernul. Nu cred că explicații de genul "ministrul finanțelor este independent" pot reprezenta argumente, iar propunerile miniștrilor ar trebui să facă parte din politica acelui guvern, indiferent dacă îi place sau nu domnului Boc. Mai mult, am pretenția ca atunci când un ministru al oricărui guvern face o declarație publică cu privire la viziunea sa asupra unei chestiuni, să consider că acea declarație se încadrează în viziunea și politica Guvernului din care face parte, iar dacă declarațiile publice ale miniștrilor nu sunt în concordanță cu politica și viziunea guvernului, atunci primul-ministru ar trebui să îi demită, nu să încerce să le găsească scuze.

Acestea fiind spuse, aș vrea să vă prezint un fel de "top" aberații ale miniștrilor din Guvernul Boc, care constituie ori un motiv de remaniere ori politica actualului Guvern. În condițiile în care premierul Boc nu îi va demite pe cei trei miniștri, voi considera că propunerile acestora reprezintă politica acestui Guvern, ceea ce este foarte grav. Prezentarea propunerilor aberante ale miniștrilor din Guvernul Boc au un lucru în comun: toate exprimă dorința disperată a actualului executiv de a face rost de bani, de a avea încasări mai mari la bugetul de stat, indiferent dacă acestea se realizează pe spinarea unor categorii defavorizate de cetățeni.

Pe locul întâi îl situez pe ministrul finanțelor publice, domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, care după ce și-a luat consilieri din show-bizz, s-a trezit vorbind despre regândirea sistemului de impozitare și despre impozitarea pensiilor mai mici de 1.000 ron. Pe lângă faptul că această măsură reprezintă o modalitate de a aduce mai mulți bani la bugetul de stat, înseamnă și o reducere a pensiilor mai mici de 1.000 de ron cu cel puțin 16%. Întrebarea mea este una firească și este adresată atât acestui ministru cât și premierului Emil Boc: promisiunea actualului Guvern de a ajuta persoanele cu venituri mici pe timp de criză era și ea o minciună electorală? Nu cred că pensionarii mai pot suporta o astfel de măsură, după ce doar cu o săptămână în urmă același Guvern a propus Legea pensiilor, lege care va diminua veniturile majorității pensionarilor. Chiar dacă poziția premierului Boc a fost una critică la adresa declarației lui Vlădescu referitoare la impozitarea pensiilor, solicit public clarificări: ori această propunere se află printre politicile Guvernului, ori Sebastian Vlădescu trebuie schimbat.

Pe locul doi în topul întocmit se află ministrul muncii, familiei și protecției sociale, domnul Mihai Constantin Șeitan, care, nu mai târziu de sfârșitul săptămânii trecute, vorbea despre tăierea sau diminuarea alocațiilor copiilor proveniți din familii cu venituri mari, măsură care avea aceeași justificare, aceea de a strânge la bugetul de stat mai multe fonduri. Chiar dacă, la fel ca în primul caz, actualul premier Boc 1-a contrazis pe ministrul muncii, această propunere, măsură, declarație sau ce o fi ea a ministrului muncii arată disperarea actualului Guvern în legătură cu veniturile de la bugetul statului.

Pe locul trei, cel puțin în ordine invers cronologică, se află ministrul sănătății, domnul Cseke Attila, care propunea, printre altele, celebra "taxă pe fast-food" taxă ce avea ca scop consolidarea aceluiași buget, iar ca efecte, impozitarea majorității alimentelor și implicit majorarea prețului acestora. Chiar dacă poziția premierului Boc nu a fost una totalmente negativă, acest subiect a fost lăsat deocamdată în stand-by, din cauza reacției extrem de dure a producătorilor români.

În toate cele trei cazuri, măsurile propuse de miniștrii Guvernului Boc aveau ca scop crearea de noi venituri la bugetul de stat, ceea ce arată o disperare care ar trebui să ne îngrijoreze. Mai mult, toate aceste trei propuneri de măsuri ar fi afectat acele pături sociale care ar trebui sprijinite pe timp de criză. Însă, aici nimic nu ne poate surprinde, deoarece și legea unică de salarizare și legea pensiilor au afectat o serie de oameni despre care nu putem spune că aveau venituri mari, ba din contră.

Doresc pe această cale să vă solicit o poziție comună a Parlamentului cu privire la acest comportament al Guvernului Boc, poziție care ar putea merge până la demiterea actualului Guvern, pe care îl consider cel mai incompetent guvern pe care 1-a avut România în ultimii 20 de ani.

  Cristian Buican - declarație politică Acordarea fondurilor pe criterii politice;

Domnul Cristian Buican:

"Acordarea fondurilor pe criterii politice"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră deoarece trebuie să vă împărtășesc câteva lucruri care arată destul de clar că acest Guvern nu numai că este unul incompetent, dar și unul răuvoitor. Afirm acest lucru cu toată responsabilitatea, deoarece consider anormal comportamentul miniștrilor Cabinetului Boc. Mă refer aici mai ales la distribuirea resurselor de la bugetul de stat pe criterii politice, o practică nesănătoasă, care va duce cu siguranță la grave discrepanțe atât la nivel social, cât și la nivel economic.

Distribuirea resurselor și a fondurilor pe criterii politice este o meteahnă românească, un comportament dâmbovițean care s-a propagat de-a lungul timpului și care a avut efecte devastatoare atât asupra cheltuirii banului public, cât și asupra cetățenilor și a serviciilor pe care aceștia ar trebui să le primească. Exemplele din anul 2009 sunt multiple și arată că acest principiu nesănătos de distribuire a fondurilor pe criterii politice a dus la anomalii grave care au repercusiuni atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung. Pot înțelege că odată ajunși la putere, cei de la PD-L au dorit să ofere primarilor lor un sprijin financiar pentru îndeplinirea programelor pe baza cărora aceștia au fost aleși, însă nu pot accepta ca o administrație publică locală să fie văduvită de orice sprijin financiar din partea guvernului doar pentru că edilul respectiv se află în opoziție.

Nu este normal, nu este corect și nici sănătos să lași fără sprijin o primărie. Administrația publică locală este un organism care oferă cetățenilor ei anumite servicii publice necesare și obligatorii pentru locuitori. Nu poți să închizi pur și simplu o astfel de instituție doar pentru că tu, ca premier și președinte de partid, îi ajuți doar pe ai tăi punând totul pe seama crizei financiare. Ei bine, dragi colegi, Emil Boc a făcut acest lucru în anul 2009 și toate semnalele arată că va continua această politică păguboasă.

Vă pot oferi mai multe exemple de administrații publice locale din județul Vâlcea care au avut de suferit de pe urma acestui comportament. Cel mai grav lucru însă nu este că respectivul edil nu își poate duce la bun sfârșit investițiile, nu poate moderniza și reabilita drumurile și șoselele, ci este faptul că s-a ajuns în situația în care anumite primării au fost sau vor fi închise din lipsă de fonduri. Fiind închise, acele administrații publice nu pot oferi cetățenilor lor serviciile publice pe care orice stat național, suveran și independent le oferă. Iar așa ceva este inadmisibil. Nu este corect ca anumiți cetățeni din țara asta să fie marginalizați și să nu poată avea speranța unor drumuri mai bune, a unei canalizări sau a unei îmbunătățiri a condițiilor de trai din localitatea lor doar pentru că primarul respectiv este de la alt partid decât premierul.

Un alt exemplu elocvent de repartizare a fondurilor pe criterii politice este și programul de reabilitare termică a blocurilor vechi, un program bun care își găsește utilitatea și necesitatea. Aplicarea lui este însă atât de proastă, încât mă îngrozește. Pe lângă faptul că majoritatea lucrărilor de reabilitare termică sunt făcute prost și nu vor rezista prea mult timp, ceea ce denotă o totală indiferență pentru cheltuirea banului public din partea Guvernului Boc, acordarea fondurilor în cadrul acestui program se face tot pe criterii politice. De fapt, sistemul este unul simplu care are o finalitate practică, aceea de schimbare a structurilor sociale cu cele de partid, evident e vorba de Partidul Democrat Liberal. Astfel, în 2009 și probabil și în 2010, vor fi reabilitate blocuri aflate în localități cu primari PD-L. Aceștia, la rândul lor, vor reabilita acele blocuri în care administratorul, șeful de scară și locatarii au votat cu PD-L. Am ajuns oare în așa hal încât să nu putem avea altă opinie politică decât cea a guvernanților? Eu sper că nu pentru că doar 20 de ani ne despart de o perioadă de tristă amintire, perioadă ce folosea practici asemănătoare.

Vin astăzi în fața dumneavoastră și vă împărtășesc aceste lucruri, deoarece consider că acest lucru nu mai poate continua. Sunt deputat PNL, iar în perioada 2004-2008, atunci când partidul din care fac parte a fost la guvernare, nu s-au practicat astfel de discriminări. Cel mai bun exemplu este celebra Ordonanță nr.7, în cadrul căreia localități conduse de primari de toate coloraturile politice au putut beneficia de fonduri guvernamentale pentru reabilitarea infrastructurii sătești și pentru îmbunătățirea condițiilor de trai din mediul rural. Vă pot asigura de faptul că aș fi luat atitudine dacă în timpul guvernului liberal am fi practicat astfel de metode, deoarece principiul acordării fondurilor pe criterii politice este unul bolnav, discriminator și greșit.

Le amintesc colegilor de la PD-L că acordarea de fonduri pe criterii politice, racolarea parlamentarilor și a primarilor a fost o practică și în Guvernul Năstase, iar Partidul Social Democrat a pierdut toate alegerile de atunci. Le transmit celor de la PD-L că trebuie să își schimbe atitudinea și să acorde tuturor cetățenilor din România dreptul la progres, indiferent de culoarea politică a primarului din localitatea în care domiciliază, dacă nu doresc să aibă aceeași soartă ca a PSD, aceea de a nu mai fi capabili să câștige niciun scrutin electoral.

  Cristian Buican - declarație politică O altă minciună a Guvernului Boc - Legea unică a salarizării;

Domnul Cristian Buican:

"O altă minciună a Guvernului Boc - Legea unică a salarizării"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră deoarece doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la Legea unică a salarizării bugetarilor, lege promovată de actualul executiv ca un act justițiar de ordine socială în cadrul sistemului bugetar. Doresc pe această cale să le reamintesc colegilor de la PSD că și ei au fost părtași la promovarea și impunerea acestei legi, care, așa cum observăm de câteva săptămâni încoace, a reușit să nemulțumească majoritatea bugetarilor și să diminueze salariile acestora.

Atât eu cât și partidul din care fac parte, Partidul Național Liberal, am încercat să atragem atenția opiniei publice cu privire la această lege prost făcută care are ca principal scop diminuarea salariilor bugetarilor. Acest lucru s-a întâmplat, iar mii de bugetari au primit în această lună salarii mai mici. Chiar dacă timp de mai bine de 6 luni, mai ales în timpul campaniei prezidențiale, actualii guvernanți în frunte cu Emil Boc au susținut sus și tare că prin aplicarea acestei legi nu se va diminua niciun salariu, realitatea a demonstrat contrariul și a dat dreptate Partidului Național Liberal. Astfel, mii de bugetari s-au trezit acum înșelați de un om care este în continuare prim-ministru.

Tupeul actualei formule de guvernare este dublat zilele acestea de o explicație halucinantă, și anume aceea că salariile nu au scăzut, iar miile de exemple contrare sunt fie greșeli ale contabililor din diferite instituții, fie o înțelegere precară a prevederilor actualei legi. Ba mai mult, ei încearcă să compare venitul aferent lunii ianuarie 2010 cu cel al lunii decembrie 2009, comparație trunchiată de diminuarea obligatorie a salariului din ultima lună a anului trecut cu 15 %. Astfel, asistăm în aceste zile la o nouă manipulare josnică, la o nouă minciună, care, așa cum s-a mai dovedit, va avea picioare scurte.

Eu vin astăzi în fața dumneavoastră și vă întreb: noi, ca parlamentari, ca principala forță legislativă a țării, stăm și acceptăm minciunile lui Emil Boc sau luăm atitudine? Vă întreb acest lucru deoarece consider că suntem conduși de un guvern incompetent și mincinos, care ar putea vină și să spună că Parlamentul este principalul vinovat de această lege, că nu a modificat-o sau cine știe, flacăra violet.

Consider inacceptabil comportamentul actualului Guvern care nu are nici măcar tăria recunoască că a greșit sau, mai rău, că a mințit doar pentru a-și urmări interesul. Noi, ca parlamentari, trebuie să fim primii care luăm atitudine. În caz contrar, toate aceste nemulțumiri generate de această problemă se vor răsfrânge și asupra noastră. Trebuie să folosim toate căile instituționale și să tragem la răspundere acest Guvern, deoarece dacă aceste practici de manipulare și minciună vor continua, riscăm să le confundăm cu obiceiuri și principii sănătoase în guvernarea unei țări. Noi trebuie să fim primii care să luăm atitudine, pentru că noi suntem cei care avem practici instituționale de control asupra guvernului. Așa este normal, așa este corect și așa trebuie să procedăm.

Fac pe această cale un apel la dumneavoastră, indiferent de coloratura politică și indiferent de partidul din care facem parte, să luăm atitudine. Un guvern care este contrazis de realitate, de mii de fluturași de salarii, de mii de oameni nemulțumiți trebuie tras la răspundere. Consider că dacă noi nu o să luăm atitudine și vom continua să minimizăm acest subiect, schimbarea va proveni din altă parte, din stradă, iar populația va considera ca și vinovat toată clasa politică, ceea ce este fals. Actualii guvernanți în frunte cu Emil Boc sunt cei care trebuie să plece, pentru că fie sunt-răuvoitori, fie sunt incompetenți.

Nu pot să cred că dumneavoastră, mai ales cei de la PD-L, considerați această lege ca fiind una corectă, echilibrată și justă. Pentru că nu este. Iar argumentația îmi este bazată pe realitate, pe miile de salarii diminuate primite de bugetari în ultimele săptămâni.

  Daniel Vasile Oajdea - declarație politică intitulată Rocada de la Fondul Proprietatea, o inginerie care golește buzunarul românilor cu 460.000 de euro.

Domnul Daniel Vasile Oajdea:

"Rocada de la Fondul Proprietatea, o inginerie care golește buzunarul românilor de 460.000 de euro"

La sfârșitul anului trecut, structura de conducere a Fondului Proprietatea a fost modificată, angajând din partea Fondului plăți compensatorii pentru persoanele înlocuite în valoare de 460.000 de euro.

Cei care au acceptat să introducă astfel de clauze în contractul de management cu fosta conducere, care să oblige Fondul la plata unor despăgubiri uriașe în caz de revocare a directoratului, dar și cei care au inițiat și decis schimbarea vechii conduceri, știind ce efort financiar implică, au girat o mare ticăloșie.

Există două posibilități: ori fosta conducere a fost incompetentă și se impunea o schimbare, ori înlocuirea a fost făcută pe alte criterii decât cele de competență. În ambele ipoteze, există o mare problemă. Dacă directoratul a fost revocat pentru că nu a dat dovadă de profesionalism, nu înțeleg de ce au fost activate clauzele legate de salariile compensatorii. Cum poți despăgubi cu sute de mii de euro o persoană pe care o demiți pentru incompetență? Dacă schimbarea nu are nicio legătură cu profesionalismul, atunci cei care oferă recompense politice pe banii contribuabililor să vină s-o spună public și nu să se ascundă în spatele partidelor.

     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 20 november 2019, 0:53
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro