Dorel Covaci
Dorel Covaci
Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.22/05-03-2010

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-12-2019
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 23-02-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.25 Dorel Covaci - "Noi vrem acum nu doar pământ! ".. vrem și pământ și omenie!";

 

Domnul Dorel Covaci:

"Noi vrem acum nu doar pământ!... vrem și pământ și omenie!"

E strigătul țăranului român în Răscoala din 1907, imaginat de I.L.Caragiale. E tânguirea țăranului zilelor noastre, a taților, bunicilor și străbunicilor noștri, damnați pentru că și-au cerut moștenirea, rodul muncii de generații și generații.

Piața funciară, piața agricolă autohtonă sunt aproape inexistente. Ne întrebăm cui a folosit privatizarea funciară. În mod sigur, nu țăranului de rând. Ne putem asuma o economie de piață funcțională, doar jumătate din populația țării. Nu există companii suficiente, ferme moderne, lucrători agricoli specializați. Muncile sunt prestate ineficient și neprofitabil, în condiții cvasimedievale, cu sapa și plugul tras de cal. Vorbim, astfel, de o agricultură de subzistență, în 50% din cazuri, destinată autoconsumului, și nu comercializării; cel mult, un oarecare surplus obținut este destinat trocului. Costurile de producție sunt ridicate, realizările sunt incerte, urcând prețul la un nivel necompetitiv, raportat la importuri. Rețelele de distribuție sunt anemice și majoritar controlate de mafiile locale.

Nu există investitori, deci nu sunt bani, pentru că fluxul terenurilor nu se poate realiza în condiții de siguranță. Proprietatea e incertă în multe cazuri. La atâția ani de la inițierea procesului de retrocedare a terenurilor agricole, aproape jumătate din suprafețe nu sunt intabulate și încă mai există dispute legate de proprietate.

Peste câte zeci de ani vom putea vorbi de agricultură de masă, când circa 90% din exploatațiile agricole dețin sub 5 ha? Lipsa comasării creează ineficiență și haos. Mecanizarea, automatizarea, irigațiile, semințele de calitate nu au rațiune economică pentru exploatațiile unor petice de pământ disparate.

Pentru distribuție și vânzare, ar trebui să funcționeze bursele agricole, care să încheie lanțul, în mod logic și eficient. S-au format destule în anii `90, dar au dispărut ca ciupercile după ploaie. Majoritatea au dat faliment, iar cele care au supraviețuit au rol pur decorativ.

Piața agricolă nu are piață. Nu există cerere și ofertă clară, pentru că elementele sale constitutive sunt desenate vag. O situație nonambiguă ar putea crea atractivitate și pentru intermedieri financiare. Cererea și oferta bine definite ar regla prețul, la un nivel de bun simț. Instituțiile de credit ar imagina instrumente financiare suportive pentru sectorul agricol, care ar aduce banii necesari pentru capitalizări, investiții în management și resurse umane, infrastructură și tehnologizări.

Pământul necomasat este ieftin și neatractiv. Ba, mai mult, țăranii agricultori nu au nici măcar bani pentru intabulare. Prețul documentației, de multe ori, depășește însăși valoarea terenului. Sărăcia proprietarilor face ca, de multe ori, pământul să nu poată pătrunde în circuitul civil sau îi determină pe aceștia să accepte sprijin financiar îndoielnic. Pământul intră astfel în formele speculative ale vânzătorilor de terenuri. S-au promis subvenții, măsuri de relaxare fiscală, programe sustenabile pentru cei care activează în sectorul agricol, investiții. Cert este că aceste pârghii nu sunt suportive, nici funcționale.

Țăranul român trăiește greu, în sărăcie și umilință, muncește cu sudoare de dimineața devreme, până se lasă întunericul, de la începutul primăverii, până toamna târziu. Se luptă cu frigul, inundațiile, seceta, ca să scoată rodul pământului. Țăranul român nu dispune sau nu își poate permite utilități curente, străzi asfaltate, servicii medicale decente, sistem educațional performant pentru copii, acces la cultură, informație. Mai mult, după toate sacrificiile neemancipării civice pe care și le asumă, nu beneficiază de o pensie sau un venit cert.

Dacă în anii `90, aportul agriculturii în p.i.b. era de 19% (e adevărat, la un p.i.b. mult mai mic decât în prezent), acum contribuția e undeva peste 6-7%, până la 10 procente. Chiar dacă s-au înmulțit agricultorii, acest lucru nu a ajutat agricultura. Se produce poate la fel, dar pentru mai multe guri de hrănit. Totuși, acest lucru nu explică faptul că prin bugetul de stat nu se alocă decât 1% pentru acest sector. În prezent, agricultura dă de 10 ori mai mult decât primește.

Suntem în anul 2010. Acum mai bine de 100 de ani, în 8 februarie sau, după unii istorici, 2 martie, a început revolta țăranilor din Flămânzi, județul Botoșani, care a dat startul marii Răscoale din 1907. Cauza răzvrătirii "robilor albi de pe brazdele negre", cum îi numea N. Iorga, se afla în existența a două Românii contrastante - una instituțională, urbană, a posedanților și o alta umilă, încremenită într-un ev mediu, a posedaților.

Chiar dacă contextul istoric nu mai e actual unei revolte cu furci și topoare, trebuie să știm că în sufletul lor, al țăranilor, deznădejdea disperată e prezentă. Să ne plecăm auzul, să deschidem larg ochii pentru a le simți vaietul, să punem umărul la soluționarea problemelor lor, și asta nu doar scriptic! Situația agrară trebuie să polarizeze atenția întregii noastre societăți, antrenând într-o vie dezvoltare și suport, atât cercurile responsabile ale conducerii politice, cât și opinia publică, în ansamblu.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 10 december 2019, 7:05
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro