Plen
Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.30/19-03-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
11-12-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 09-03-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților.

 
Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică numită Modernizarea statului, prioritatea acestei legislaturi;

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor, bună dimineața!

Dați-mi voie să deschid ședința de astăzi, 9 martie, 2010, consacrată declarațiilor politice.

Vom începe astăzi cu puterea.

Am să-l rog pe domnul deputat Silviu Prigoană, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să ia cuvântul.

Apoi, pe domnul deputat Viorel Palașcă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, îl rog să se pregătească a urma la tribuna Camerei.

Domnule deputat Prigoană, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mulțumesc colegilor pentru numărul "mare" cu care au dat buzna în aula Parlamentului ca să dezbatem și să discutăm problemele politice ale României.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Modernizarea statului - prioritatea acestei legislaturi".

Doamnelor și domnilor deputați,

Zgomotul politic și ceața mediatică ce ne completează agenda zilnică, printre "flăcări violet", congrese și demisii sau aglutinări desprinse parcă din telenovele politice, îndrăznesc să vă amintesc că, în urmă cu puțin timp, ne-a fost încredințată o sarcină de care nu avem dreptul să uităm: reforma sistemului politic, a sistemului parlamentar.

Într-o Românie a incertitudinilor, din 22 noiembrie 2009 ne aflăm în fața unei situații aproape unice prin claritatea ei: poporul a hotărât, iar noi, deputații și senatorii, trebuie să punem în practică decizia respectivă.

Referendumul privind parlamentul unicameral și reducerea numărului de parlamentari a fost validat de votul cetățenesc în proporție covârșitoare, în speță neîncăpând loc de interpretări sau de răsturnare a deciziei de către un for administrativ sau judecătoresc.

În timpul scurs de atunci s-a putut lesne observa că opoziția parlamentară evită cu bună știință subiectele legate de reforma modului în care poporul a ales să aibă reprezentanți în Parlament. Colegii noștri, membri PSD și PNL, fac tot posibilul pentru a tergiversa declanșarea procedurii privind începerea demersurilor privind revizuirea Constituției, iar acțiunile în acest sens vor continua, cel mai probabil.

Atunci când subiectul revine periodic în discuție este utilizată, iar și iar, retorica simplă de campanie electorală. Sunt prezentate scenarii apocaliptice privind pericolul pentru democrație sau diminuarea nivelului de reprezentare a alegătorilor în forul legislativ. Deși nu îmi amintesc ca în campania pentru referendum să fi auzit voci contrare proiectului de modernizare, astăzi sunt o mulțime de critici și adversari ce reușesc, cel puțin până în prezent, să se opună demarării reale a acestuia.

Ca parlamentari români, suntem obligați să dăm o formă legală dorințelor și aspirațiilor celor pe care îi reprezentăm și să nu temporizăm nejustificat sarcini transmise cu atâta claritate. Suntem reprezentanții cetățenilor din această țară, în serviciul lor, conform Constituției.

O dezbatere publică privind forme și modalități de concretizare legislativă a celor deja hotărâte este, desigur, necesară, însă voința populară, exprimată printr-un vot covârșitor, nu este ignorabilă sau negociabilă. Dacă am înțeles acest lucru putem face primii pași.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Viorel Palașcă - declarație politică cu titlul Legea talionului - arma politică a PD-L în județul Mehedinți;

Îl invit pe domnul deputat Viorel Palașcă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să citească. De asemenea, îl invit și pe domnul deputat Pavel Horj, din partea aceluiași grup parlamentar, să fie pregătit.

Domnule deputat Palașcă, vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Viorel Palașcă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Voi prezenta o declarație politică ce se numește "Legea talionului - arma politică a PD-L în județul Mehedinți".

În județul Mehedinți, pe care guvernarea portocalie a reușit să-l aducă pe primul loc pe țară la procentul de șomeri (14,5%), reprezentanții PDL aflați în structurile județene de putere par mult mai preocupați de faptul că, la ultimele alegeri, cetățenii mehedințeni nu au votat în majoritate candidatul lor, Traian Băsescu, și, astfel, nu le-au adus lor, pd-l-iștilor, laurii unei victorii pe care considerau că o merită.

Pentru ca, pe viitor, astfel de lucruri să nu se mai întâmple, au decis să folosească în administrația locală a anului 2010 o lege consemnată pentru prima dată tocmai în îndepărtatul an 1700 î.Hr., și tocmai în anticul Babilon. Legea se găsea în codul lui Hammurabi și a făcut carieră de-a lungul timpului sub numele de "Legea talionului", fiind cumplită expresie a răzbunării.

În continuare, mă voi referi numai la două exemple recente din administrația locală a județului Mehedinți, dominată de PD-L, unul vizând activitatea Consiliului județean, și celălalt, atitudinea discriminatorie și abuzivă a reprezentantului Guvernului Boc, în teritoriu, în relația cu autoritățile publice locale.

Primul caz se referă la ședința Consiliului Județean Mehedinți, din luna februarie 2010, dedicată dezbaterii și votării bugetului, unde, în momentul în care, majoritatea pedelistă din acest for a trebuit să împartă cota de 20% din unele venituri ale bugetului de stat pe unități administrativ-teritoriale, a găsit de cuviință că a sosit momentul prielnic să se răzbune pe cetățenii și autoritățile locale ce nu au asigurat candidatului lor la alegerile prezidențiale peste 50% din voturi.

În acest fel, conform legii talionului, adică "ochi pentru ochi și dinte pentru dinte", această cotă a fost repartizată în următorul mod: celor 24 de unități administrativ-teritoriale, cu o populație totală de 70.000 locuitori, unde Traian Băsescu a obținut peste 50% din voturi, li s-au alocat 13.569.000 lei, iar celorlalte, 42, cu o populație de 245.000 locuitori, adică acolo unde pd-l-iștii aveau un ochi de scos, li s-au alocat numai 8.065.000 lei.

Este foarte adevărat că sumele acordate de Guvernul Boc, la acest capitol, în județul Mehedinți, sunt insuficiente și, practic, toate localitățile județului ar fi avut nevoie de sume mult mai mari. Ca atare, acest mod de a împărți sărăcia pe un criteriu atât de subiectiv, nu are precedent în activitatea de până acum a Consiliului Județean Mehedinți.

Într-un mod și mai rudimentar procedează Prefectul județului, care se declară apolitic. Acesta asmuțește salariații Prefecturii și conducătorii serviciilor deconcentrate din județ, la fel de "apolitici" ca și el, asupra primarilor care nu au asigurat succesul PD-L-ului în localitățile lor.

Primarii PNL sau PSD sunt controlați sistematic, amenințați, amendați, insultați public, toate acestea având scopul de a-i timora și a-i supune oprobiului propriilor alegători, în speranța că la următoarele alegeri cetățenii acelor localități să aibă opțiuni numai pentru candidații portocalii.

Evident, de un tratament special au parte primarii PNL sau PSD din colegiul unde domnia sa a candidat fără succes pentru un mandat de deputat, în anul 2008. Acelora, conform legii talionului, prefectul vrea să le scoată ambii ochi, unul pentru alegerile prezidențiale, dar și celălalt, pentru cele parlamentare.

Fără a avea intenția de a jigni pe cineva, aș vrea să amintesc că această lege a talionului a fost respinsă de lumea creștină, iar poporul român, cu simț critic și inventiv, ca de obicei, a parodiat-o prin binecunoscuta zicală populară "Răzbunarea este arma prostului".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Pavel Horj - declarație politică cu subiectul Legea pensiilor atacă dreptul la viață a pensionarilor;

Domnul deputat Pavel Horj, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Se pregătește domnul deputat Ioan Oltean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

 

Domnul Pavel Horj:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Legea pensiilor atacă dreptul la viață a pensionarilor".

Proiectul Legii pensiilor, 2010, atacă dreptul la viață al celor 5,7 milioane pensionari de azi și a viitorilor pensionari. Politica dezastruoasă a actualului guvern este învăluită în minciuni propagandistice sub masca înșelătoare a luptei împotriva "pensiilor de lux", a "pensiilor nesimțite", a "pensiilor care sfidează" etc.

Încercarea de adoptare a Proiectului de Lege privind sistemul unitar de pensii publice, prin asumarea răspunderii Guvernului, prin încălcarea Constituției, și peste capul Parlamentului (care este unica putere legiuitoare în democrația noastră constituțională), fără să discute cu partenerii sociali, nu definește statul de drept în care trăim.

Domnul prim-ministru Boc a hotărât ca, sub falsa denumire de reformă, să-i lovească pe pensionari, să le scurteze viața și să realizeze pe seama lor economii de circa 800 de milioane euro.

Se știe că starea de sănătate a populației s-a înrăutățit considerabil în ultimii 5 ani, sistemul de sănătate public a primit serioase lovituri; au fost multe crize cu medicamentele compensate; nu s-au asigurat medicamentele și cele necesare în spitale; în anul 2009, guvernul Boc a provocat o subfinanțare groaznică, reclamată de unitățile de sănătate din toate județele țării. Știți câți oameni sunt sănătoși, realmente, la 65 de ani? 12,8%. După datele statistice, 50% dintre români mor până să ajungă la această vârstă, 65 de ani.

Noi avem speranța de viață egală cu a ungurilor. Nu-i normal să avem și vârsta lor de pensionare, de 63 de ani? Nu 65 de ani, ca în Germania, unde speranța de viață este mai mare cu zece ani față de a românilor.

Un articol din legea domnului Boc se referă la pensiile de invaliditate, deci asupra celor care, din motive de boală, sunt nevoiți să iasă la pensie. În lege se înăspresc condițiile pentru a limita ieșirile la pensie pe motiv de boală, se pun condiții mai rigide pentru documentația de pensionare.

Legea prevede ca și certificatul medical să nu mai fie dat ca până acum, ci sub controlul medicului asigurărilor sociale, iar gradul III de invaliditate să fie acordat doar după 45 de ani. Până la 45 de ani nu ai voie, conform noii legi, să devii invalid, ar fi interzis prin lege.

Sunt anumite categorii de salariați la care s-a schimbat modul de calcul trecând de la Legea nr.19/2000 pe anumite "legi speciale". Primul-ministru Emil Boc avea obligația elementară să arate în mod concret care sunt aceste categorii de pensionari și cât sunt de mulți, care au fost condițiile concrete și de ce au apărut aceste legi.

Datele oficiale arată că aceștia sunt în total de 7.800 persoane, deci o cifră nesemnificativă în raport cu totalul pensionarilor. Acești pensionari își vor recâștiga drepturile în instanțele judecătorești din România. Dacă aici nu li se va face dreptate, o vor obține la CEDO, însă cu prețul de a fi denigrat multe categorii și instituții, cum ar fi justiția sau armata.

Denigrarea iresponsabilă a acestor instituții fundamentale ale statului de la cel mai înalt nivel nu au nimic cu statul de drept și sunt anticamera unor interziceri și limitări ale drepturilor fundamentale.

Pe de altă parte, este din ce în ce mai scump să muncești în România. Taxele și contribuțiile obligatorii ale angajatorilor cu forța de muncă consumă, în medie, în România, 34,2% din venitul companiilor, semnificativ peste media țărilor din Europa de Est și Asia Centrală (23,1%), și chiar a statelor membre OECD, care grupează cele mai bogate, dar și cele mai "sociale" state ale lumii, în special din Europa, unde procentul este de 24,4%.

Prin comparație cu Bulgaria, țară vecină, și cu un sistem de impuneri sociale extrem de asemănător cu cel românesc, totalul contribuțiilor cumulate ale angajatorului și angajatului pentru pensie, sănătate, șomaj, accidente de muncă și garantarea creanțelor salariale, este de 30,5% din venitul brut lunar, față de 44,25% în România. CAS-ul pentru pensii în Bulgaria este de 10% pentru angajator și 8% pentru angajat. Și în Ungaria, totalul contribuțiilor este sub nivelul de la noi, unde avem 41,5%.

De reținut că "legendarul" stat asistențial suedez impune angajatorilor și angajaților, cumulat, contribuții sociale totale de doar 38,42%, din care 31,42% pentru angajatori, acestea din urmă fiind reduse, în 2008, la 21,30% pentru salariații între 18 și 25 de ani.

Revenind la pensii, să nu uităm că acesta este un drept al cetățeanului și nu o pomană sau un ajutor de stat, că ea rezultă în urma unui contract între stat și cetățean.

Se merge, de fapt, pe ideea că pensionarii și șomerii ar trebui să dispară. Și cum să dispară altfel decât prin moarte? Statul ar trebui să-și regăsească rolul pentru care a și fost inventat: acela de a gândi și de a acționa în slujba și folosul întregii societăți.

Pentru a rezolva problema, Guvernul trebuie să se ocupe de economia reală, de creșterea economică și de asigurarea locurilor de muncă pentru cei care trebuie să contribuie la susținerea fondului de pensii. Înghețarea salariilor și a pensiilor este o măsură care lovește în consum. Cu două milioane de contracte de muncă, încheiate pe salariul minim pe economie, nu putem să facem coeziune economică și socială, deși suntem membri ai UE.

Șocul cel mare va fi în momentul trecerii la moneda unică. Cine mai trăiește, în țările dezvoltate ale Europei, cu 5 euro pe zi și cât reprezintă acum pensia medie în România? Din aceste motive, și nu numai, nu suntem de acord ca noua formulă de calcul a punctului de pensie, și susținem menținerea valorii acestui punct la 45% din salariul mediu brut pe economie.

Respingem introducerea într-un timp atât de scurt a egalizării vârstei de pensionare. Nu suntem de acord cu plafonul impus de 5 salarii medii pentru calcularea pensiilor, încălcându-se grav principiul contributivității, și considerăm că este un drept al persoanei care a cotizat la sistemul de asigurări sociale să primească o pensie proporțională cu contribuția plătită, principiu îndelung clamat de domnul prim-ministru Emil Boc.

Solicitam Guvernului inițierea unei dezbateri publice serioase pentru a rezulta o lege dreaptă, care să pornească de la principiul contractului dintre stat și cetățean.

Pentru diminuarea impactului negativ asupra unor categorii foarte largi de cetățeni, parlamentarii liberali vor formula amendamente de fond și formă la Proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii. De asemenea, în vederea corectării și aducerii în legalitate a prevederilor acestui act normativ, grupul parlamentar al PNL va contesta la Curtea Constituțională Proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii, în situația în care acesta va fi adoptat în forma promovată de Guvernul Boc.

Nu în ultimul rând, vom depune moțiuni simple, de natură să sancționeze abuzurile Guvernului Boc asupra drepturilor pensionarilor și a tuturor cetățenilor României.

Doamnelor și domnilor parlamentari, este momentul să ne exercităm dreptul constituțional de control asupra Guvernului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică cu tema Migrația parlamentarilor;

Am să-l invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al independenților.

Apoi, îl invit pe domnul deputat Iosif Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, pe care îl rog să se pregătească.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Migrația parlamentarilor".

O dată cu începerea noului mandat al președintelui României, s-a accentuat un fenomen politic, care se prefigurase încă de la începutul actualei legislaturi: migrația de la un grup politic la altul a unora dintre membrii Parlamentului României.

Mișcările din cadrul partidelor politice, din ultimele șase luni, au ajuns la niveluri nemaiîntâlnite: 26 de parlamentari de la PSD și de la PNL, mai bine de 5% din totalul parlamentarilor, căutându-și rosturi pe alte poziții politice, au aderat la așa numitul "Grup al independenților", devenit decisiv pentru formarea unei majorități parlamentare în jurul actualului partid de guvernământ.

La aceștia trebuie să-i adăugăm pe parlamentarii care au trecut direct la PD-L, și care fac ca proporția de până acum a fenomenului să fie de aproape 8%, binișor peste pragul electoral impus unui partid pentru a accede în parlament.

Nu vreau să apreciați considerațiile mele ca fiind pro domo. Este drept că, administrativ, aparțin și eu "Grupului independenților", dar din punct de vedere politic aparțin PNȚCD și mă supun programului politic al acestui partid. Mă implic în această discuție numai datorită importanței pe care o acord acestui eveniment politic.

Este limpede că fenomenul în discuție nu a apărut și nu se desfășoară întâmplător. Cel/cei care l-a(u) plănuit a (au) dovedit pragmatism, perspicacitate, ingeniozitate, lipsă de scrupule și un abil mod de speculare a problemelor interne, specifice perioadei din interiorul unora dintre forțele politice din actualul legislativ.

Nu insist în această direcție, deși fenomenul este de natură să torpileze opoziția parlamentară, prin asta fiind periculos pentru democrație. Subliniez doar faptul că tocmai existența "Grupului independenților" generează și intensifică procesul de migrare în discuție, asigurând una dintre laturile obiective necesare manifestării acestei tendințe.

Totuși, proiectul "Grupului independenților" nu ar avea sorți de izbândă dacă nu ar exista și alte motive care-i împing spre migrare pe unii dintre parlamentari. Este vorba despre motive de ordin individual, și cred că se impune o discuție referitoare la resorturile subiective care-i îndeamnă pe unii oamenii politici ai momentului să-și schimbe apartenența politică.

Dincolo de manevre politicianiste, oportunisme și chiar lichelisme, cel puțin trei motive, după mine cele mai importante, țin de actualul sistem politic al României, grav deformat și folosit abuziv de cei de la putere.

Primul provine din faptul că nu se asigură condiții egale de îndeplinire a mandatelor, pentru cei ce și le-au câștigat prin scrutin democratic, reprezentanților partidelor de opoziție, și celor aflați la putere sau care sprijină puterea.

Parlamentarii care sprijină guvernul, după o socoteală simplă bazată pe realități dâmbovițene de netăgăduit, sânt "mai egali" în fața miniștrilor stăpâni ai mijloacelor financiare ale țării, decât cei care execută, în Legislativ, indispensabilele roluri de a critica acțiunile guvernamentale.

Al doilea derivă din cultivarea în rândurile electoratului a ideii că un parlamentar, în primul rând, trebuie să "aducă fonduri". Restul activității, activitatea de bază, legiferarea în sine, aproape că nu mai contează. Aduci bani pentru școli, drumuri, poduri, biserici etc. ești bun, nu aduci bani, ești de blamat. Or, fondurile le asigură numai puterea și urmarea este logică. Persoanele aflate în funcții alese, fie în Legislativ, fie în administrația publică, indiferent de partidul politic de care aparțin, trebuie să se "închine" puterii dacă doresc finanțarea unor proiecte ale comunităților pe care le reprezintă.

Al treilea motiv este generat de sistemul electoral al țării. Practic, se permite candidaților în alegerile legislative cheltuirea unor uriașe sume de bani proprii. Știm cu toții că, de regulă, partidele nu asigură candidaților în alegeri uninominale fonduri bănești și că în unele situații miza ajunge la valori incredibil de mari. O persoană care ajunge parlamentar, cheltuindu-și în alegeri importante resurse financiare, este de așteptat, în România și aiurea, să caute să-și recupereze investiția făcută. Or, asta nu se poate face, oricum am întoarce-o, decât făcând parte din cercurile puterii.

Cum legea nu interzice în mod expres mutarea parlamentarilor la un alt partid, ține de normalitate faptul că partidele de la putere nu duc lipsă de solicitări de a se pricopsi cu noi membri dintre parlamentarii existenți.

De la președintele țării în jos, majoritatea covârșitoare a oamenilor politici români își propun să fie pragmatici și se împăunează cu această însușire, presupunând că o au. Să nu dăm dovadă de ipocrizie atunci când le cerem parlamentarilor din opoziție, și ei dornici să-și ajute colegiile pe care le reprezintă, să fie doar principiali și idealiști. Rădăcinile răului sunt adânci și nu sunt legate nici de bicameralism și nici de numărul de parlamentari.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică cu referire la Jandarmeria rurală, tradiție și necesitate;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iosif Veniamin Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Se pregătește domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la "Jandarmeria rurală, tradiție și necesitate".

Jandarmeria, ca instituție, de-a lungul vremii a avut și are un rol deosebit de important în menținerea ordinii și siguranței publice.

Ca organizare și funcționare, aceasta a trecut prin multe etape, fie datorită conjuncturilor politice și militare, fie datorită posibilităților financiare. Subiectul pe care doresc să îl detaliez puțin se referă la jandarmeria rurală, importantă parte a jandarmeriei ca instituție.

Folosindu-se experiența organizării jandarmeriei ținuturilor din Moldova anilor 1850 - 1864, Lascăr Catargiu prezintă parlamentului de atunci Proiectul Legii Jandarmeriei Rurale, proiect adoptat și promulgat prin Decretul Regal Nr. 2919/30 aug. 1893.

La art. 1 legea statua: "Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Jandarmerie rurală menit a veghea în comunele rurale la siguranța publică, la menținerea ordinei și la executarea legilor. O supraveghere neîntreruptă și o acțiune preventivă constituie esența serviciului său".

După votarea acestei legi vor coexista două structuri de jandarmerie: o jandarmerie a armatei și o jandarmerie rurală, organizată pe câte o companie în fiecare județ, subordonată Ministerului de Interne și pusă la dispoziția prefecților, subprefecților și primarilor, pentru asigurarea serviciului administrativ în mediul rural.

La art. 73 din lege este prevăzută înființarea și a jandarmeriei comunale la nivelul celor 3006 comune rurale. În anul 1908, o nouă Lege a jandarmeriei Rurale face unele precizări privind locul și rolul instituției jandarmeriei rurale, stabilind ca principale îndatoriri "o supraveghere activă, neîntreruptă și o acțiune preventivă".

Corp militar de elită, Jandarmeria Rurală a fost prezentă la toate marile evenimente sociale.

Alte evoluții în organizarea și funcționarea armei Jandarmeriei au avut loc în perioada martie - noiembrie 1929, în anul 1938, între anii 1940 - 1943, din cauza situației de război, iar începând cu 24 august 1944, Jandarmeria a trecut prin restructurări, urmând ca, din 23 ianuarie 1949, să funcționeze ca trupe de securitate, acestea făcând parte integrantă a Ministerului de Interne.

Prin Hotărârea de Guvern nr.0749 din 5 iulie 1990, s-a reînființat Jandarmeria Română, instituție cu vechi tradiții în ceea ce privește menținerea siguranței civice a cetățenilor.

Jandarmeria în mediul rural s-a conturat începând cu luna august 2003, când s-au înființat secții și posturi de jandarmi în mediul rural.

Stimați colegi și colege, membri ai Parlamentului,

Având în vedere multitudinea problemelor actuale din viața cotidiană, tradiția și experiența dobândită la nivelul comunelor și satelor românești de Jandarmeria Română, am convingerea că apariția unei legi care să specifice foarte bine structura și condițiile de funcționare a acestei părți a jandarmeriei, este un fapt benefic și necesar.

Clarificarea unor lucruri, și pe această linie, va duce la îmbunătățirea acestui tip de serviciu oferit populației, venind în sprijinul acesteia.

Aștept să fiți lângă mine la promovarea acestei legi.

Cu stimă și mulțumiri.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Ce fel de criză?;

Îl invit la microfon pe distinsul nostru coleg, Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se pregătește președintele Comisiei pentru muncă și protecție socială, domnul deputat Paul Victor Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Ce fel de criză?"

România are tot mai mulți șomeri. Datele oficiale arată că, în februarie, numărul șomerilor a depășit 760.000 de persoane, în timp ce rata șomajului a ajuns la 8,3%; în ianuarie, nivelul șomajului era de 8,1%. Remarcăm o creștere de 0,2% într-o singură lună. Dar valul concedierilor masive încă nu a atins România. Urmează restructurarea Căilor Ferate Române.

Deși, la capitolul "șomaj" se află încă sub media pe țară, cu o rată de 7,9%, județul Iași are din ce în ce mai multe probleme pe piața muncii. În ultimul an, aproximativ 14.000 de ieșeni au fost disponibilizați, iar numărul acestora crește în continuare. Discrepanța dintre populația activă și numărul pensionarilor din județ se lărgește considerabil de la o lună la alta.

Cu toate acestea, consemnăm o mulțime de ciudățenii pe piața muncii ieșene. În vreme ce foarte mulți ieșeni se plâng de lipsa locurilor de muncă, puținele firme care mai oferă joburi se plâng, la rândul lor, că nu găsesc salariați. Există totuși o explicație a acestei stări de fapt: salariile oferite sunt considerate prea mici, iar condițiile de muncă prea grele.

Pe de altă parte, patronii reproșează statului că încurajează nemunca, unii ieșeni preferând să trăiască, la limita supraviețuirii, doar din ajutorul de șomaj.

Din păcate, nici la capitolul investiții, județul Iași nu stă mai bine. Deși despre autostrada Est-Vest s-a tot vorbit în ultimii ani, studiile pentru viitoarea rută rapidă, care va lega Moldova de restul țării, va fi gata abia în 2011. Dar nu garantează nimeni că după finalizarea studiului de fezabilitate se va și trece la construirea autostrăzii. De fapt, veștile rele vin dinspre autostrada Bechtel, unde vor fi trimiși în șomaj 1.900 de angajați, reprezentând semnalul cel mai clar al unui viitor întunecat în ceea ce privește investițiile în infrastructură.

Și totuși, încă există firme care vor să investească în Iași. Recent, după vizita ambasadorului Marii Britanii, Robin Barnett, la Iași, o firmă britanică s-a arătat interesată de modernizarea aeroportului, managementul deșeurilor, dezvoltare urbană și chiar de viitoarea autostradă. Urmează discuțiile între părțile direct implicate.

În acest moment, România și Iașiul stau sub semnul incertitudinilor de tot felul. Lipsa de coerență și de sinceritate a Executivului, coroborată cu mecanismele administrative greoaie din teritoriu, fac cel mai mult rău.

"Criza" e doar un alt nume pentru neputința guvernanților de ieri și de azi, de a propune soluții la marile probleme ale României. Spre ce ne îndreptăm, de fapt?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Victor Paul Dobre - declarație politică: Democrație cu bățul;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Victor Paul Dobre, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Dacă mai este cineva?

Dacă nu, o să-mi permit să-mi citesc și eu declarație politică, după domnul deputat Victor Paul Dobre.

 

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulțumesc, domnule președinte.

Săptămâna trecută, actuala majoritate parlamentară ne-a arătat tuturor, din nou, că Petre Țuțea era îndreptățit să afirme că "democrația este triumful cantității asupra calității."

Oricât de cinic ar părea acest citat, nu există situație în care el să se potrivească mai bine decât în contextul în care majoritatea parlamentară a preferat adoptarea modificării Legii privind statutul funcționarilor publici cu forța, cu cantitatea mai importantă de voturi, în detrimentul calității unei dezbateri parlamentare reale.

Dezbaterea parlamentară ține de esența democrației, în ciuda încercărilor constante din ultima vreme a partidului-stat condus de Emil Boc de a anatemiza parlamentarii și de a minimiza importanța Parlamentului. Constituția recunoaște acest fapt și mai recunoaște și dreptul fiecărei Camere a Parlamentului de a se organiza și funcționa conform unui regulament propriu. Așadar, adoptarea modificărilor la Legea privind statutul funcționarilor publici cu nerespectarea Regulamentului Camerei Deputaților reprezintă un fapt profund nedemocratic și chiar anticonstituțional. Însă, ca orice lucru, democrația poate fi învățată și dacă 20 de ani de democrație parlamentară în România nu au fost suficienți actualei majorități pentru a se deprinde cu mecanismele democratice.

opoziția, chiar lipsită de atributul cantității, îsi va asuma rolul de a-și ajuta colegii să deslușească tainele democrației. Și nu o va face cu bățul, ca un dascăl de modă veche, ci o va face utilizând pârghiile și mecanismele pe care democrația însăși i le pune la dispoziție. O va face adresându-se Curții Constituționale care, sunt sigur, le va transmite colegilor noștri lecția de democrație pe care aparent nu și-au însușit-o până în prezent.

Poate că, a treia oară, Guvernul Boc și majoritatea parlamentară vor înțelege, în sfârșit, că democrația nu se impune cu forța numărului de voturi, ci se impune cu respectarea principiilor și a regulilor. Poate că a treia oară vor înțelege că democrația nu poate fi și nu trebuie sacrificată de dragul unor interese mărunte legate de conducerea unor instituții deconcentrate din teritoriu. Poate că măcar acum și măcar de dragul democrației vor fi de acord să renunțe la interesele clientelei politice pe care o deservesc și vom avea parte de dezbateri parlamentare democratice și adecvate care să conducă la adoptarea unor legi care să țină cont de interesul general al societății românești, nu doar de interesul unui grup de 4000 de privilegiați.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Oltean - declarație politică intitulată Marea Neagră, punct focal geopolitic;

Cu îngăduința dumneavoastră, o să-mi permit să dau și eu citire declarației mele politice.

Vă mulțumesc. (Coboară la tribună.)

 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică pe care îmi îngăduiesc să o prezint astăzi în fața dumneavoastră se intitulează "Marea Neagră, punct focal geopolitic".

Astăzi voi aduce în discuție câteva aspecte legate de tendințele geopolitice actuale ale zonei Mării Negre. Analiza mizei pe care acest punct focal geopolitic o implică este de mare importanță în contextul actual. După cum se știe, Regiunea extinsă a Mării Negre a devenit una dintre zonele-cheie ale unei noi arene de conflictualitate. Având ca limită Marea Caspică, regiunea este și va fi o importantă sursă de petrol și gaze naturale. De asemenea, ea constituie un important coridor pentru transporturi, având potențialul de a lega Asia Centrală, care este bogată în resurse, de piața mondială a energiei.

Toți actorii importanți ai scenei internaționale, printre care Statele Unite ale Americii, China, Rusia și nu în ultimul rând, Uniunea Europeană, folosesc mijloace diferite de a se poziționa strategic în regiune, însă toate sunt tributare aceluiași scop, acela de a-și extinde influența și de a-și asigura prezența economică în regiune.

Uniunea Europeană și-a bazat strategia în special pe politicile de integrare ce au fost dezvoltate în timpul procesului de extindere. Uniunea Europeană este convinsă de superioritatea istorică a modelului său politic, iar același lucru este valabil și în cazul modelului politic al SUA. Cu alte cuvinte, în Occidentul european și în America există convingerea că ceea ce este eficient pentru Europa și pentru SUA este eficient și pentru restul lumii, inclusiv pentru Regiunea extinsă a Mării Negre, deoarece modelul occidental este corect. Această convingere a fost întărită și de prăbușirea comunismului sovietic, ce a dat, la momentul respectiv, liderilor occidentali un sentiment de triumf. Dar situația la nivel mondial nu a luat turnura la care s-au așteptat statele lumii, mai concret, nu a avut loc o "înghețare" a istoriei, o liniștire a frământărilor. Ceea ce se întâmplă acum este mai degrabă crearea unei noi spirale de competiție geopolitică, ce este, din multe puncte de vedere, mai periculoasă decât stabilitatea pe picior de confruntare a lumii bipolare și contradictorii din timpul războiului rece și a cortinei de fier.

Vedem cu toții că politicienii lumii occidentale de azi în care trăim și noi afirmă în permanență faptul că este necesară abandonarea modalității de gândire bazată pe câștigul unei singure părți, trebuind adoptat modelul reciproc avantajos.În același timp, organizațiile regionale democratice pe care țările vestice le-au încurajat în regiunea Mării Negre, încă de la sfârșitul anilor '90, sunt de fapt bazate pe nevoia de a se crea căi alternative de transport al energiei. Din acest punct de vedere, nu este deloc surprinzător faptul că țările Europei occidentale au adus în discuție "ancorarea" sau "integrarea" Regiunii extinse a Mării Negre, iar principalul instrument ales pentru o asemenea transformare este NATO, nu UE.

În ultimele două decenii, regiunea Mării Negre a trecut printr-o multitudine de perioade tulburi: războaie, revizuiri ale granițelor, conflicte etnice, crize politice și economice. Orice conflict în regiune, indiferent care i-ar fi cauza, are elemente de competiție geopolitică, fie că este vorba despre confruntările revoluționare din Georgia și Ucraina, sau despre luptele dintre diferite partide politice și politicieni din orice țară din regiune.

Trebuie să recunoaștem faptul că vechea competiție geopolitică nu a dispărut odată cu prăbușirea comunismului. Secolul al XXI-lea este o lume în care marile puteri și interesele naționale, indiferent dacă coincid sau nu, se află cumva în conflict, joacă un rol din ce în ce mai important. Timp de mulți ani, populația a trăit în condițiile confruntării bipolare, în stări conflictuale reprimate, comportându-se în consecință. Geopolitica poate avea și aspecte neplăcute. Europa știe acest lucru din propria experiență, pe care a acumulat-o de-a lungul multor secole. Acesta este motivul pentru care, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, Europa a încercat să abordeze o nouă politică.

În pofida faptului că temele de discuții de la diverse întâlniri pe tema Mării Negre au un caracter cu precădere ecologico-umanitar, participanții la ele nu evită discuțiile de ordin general geopolitic, ci profită de acest lucru pentru a pune în evidență cele mai acute probleme ale zonei.Nu trebuie să uităm că tocmai zona Mării Negre este printre primele din lume în ceea ce privește concentrarea pe teritoriul său a conflictelor atât "înghețate", cât și "dezghețate" ulterior.

Impasul la care s-a ajuns uneori în soluționarea conflictelor, situația confuză de pe scena politică de la Chișinău, care putea duce oricând la agravarea problemei transnistrene, cu posibile nedorite implicații asupra Republicii Moldova, tensiunea care se menține în Georgia și în jurul ei, toate aceste probleme pot provoca un adevărat "incendiu" în care vor "arde" iminent atât temele ecologice și de protecția și conservarea mediului, cât și toate perspectivele turistice ale acestei zone. De aceea, nu întâmplător, la ora actuală, tocmai în zona Mării Negre au loc procese geopolitice neunivoce și deosebit de importante pentru viitorul întregului spațiu euroasiatic. La stabilizarea situației din zona Mării Negre poate contribui rolul politic și economic crescând al Rusiei.

Este evident faptul că, în ultima vreme, relațiile dintre statele din zona Mării Negre s-au ameliorat mult. De exemplu, protocoalele semnate în luna octombrie a anului trecut cu privire la normalizarea relațiilor dintre Turcia și Armenia au fost apreciate just, ca un important aport la consolidarea stabilității acestei regiuni. Este de văzut în ce măsură recenta venire la putere în Ucraina a noului președinte Viktor Ianukovici va permite să se prognozeze cu precizie felul în care vor decurge relațiile Kievului cu partenerii săi geostrategici. Un lucru este pe deplin clar pentru viitor: toate țările din zona Mării Negre, inclusiv România, vor trebui să dea dovadă de maturitate, pentru a edifica o colaborare reciprocă și pentru a se opune în comun tentativelor forțelor externe de a folosi regiunea în jocurile lor geopolitice.

Vă mulțumesc. (Revine la prezidiu.)

 
Aledin Amet - declarație politică cu subiectul Un monument pentru eroii musulmani din rezistența anticomunistă;

Domnul Ioan Oltean:

Între timp, au mai sosit colegi de-ai noștri care doresc să-și susțină declarațiile politice.

Îl invit pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, să poftească la microfon.

Domnul deputat Mircia Giurgiu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal să se pregătească pentru a urma la microfon.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Un monument pentru eroii musulmani din rezistența anticomunistă".

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România și-a propus să realizeze un monument dedicat luptătorilor musulmani anticomuniști. Nu sunt puțini, iar numele lor nu trebuie uitate.

Sigur, se poate afirma că există priorități, precum revigorarea învățământului în limba maternă și promovarea dimensiunii culturale a etniei noastre.

Sigur, problemele zilnice pot copleși. Dincolo de sentimente răzbate uneori cinismul cotidian. Este, dacă se poate spune așa, o contradicție între ceea ce înseamnă raportarea la conștiința unei națiuni și banalul definit, nemeritate, ca reper moral.

Au fost oameni care au suferit și s-au jertfit în închisorile comuniste. De aceea, au crezut într-un ideal - cel al păstrării demnității. Anul 1948 a însemnat începutul dramei pentru mulți tătari din România, acuzați că au sprijinit pe cei care militau pentru întemeierea unui stat independent în Crimeea. Nume precum: Ali Osman Becmambet, Sultan Fazîl, Geafer Iusuf, Memet Mendu, Enan Curtmola vor rămâne, cu siguranță, în paginile de istorie ale comunității noastre.

Numărul eroilor este mult mai mare, închisorile, lagărele de muncă contribuind la decăderea fizică, dar în niciun caz la cea morală a acestora. Iată de ce, alături de un monument dedicat eroilor musulmani care s-au jertfit pentru România în cele două războaie mondiale, este nevoie și de un monument-simbol, ca un omagiu adus eroilor din rezistența anticomunistă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Îi mulțumesc și eu domnului coleg.

 
Lucia-Ana Varga - declarație politică: Respectați dreptul la sănătate al consumatorilor români;

Domnul Mircia Giurgiu m-a anunțat că depune în scris.

Dacă mai sunt, cumva, colegi care au apărut între timp pentru a-și susține declarațiile politice?

Dacă nu avem, dați-mi voie să-i nominalizez pe cei care au depus în scris declarațiile politice.

Doamna deputat Varga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal a apărut.

Vă rog, doamna colegă, aveți cuvântul.

 

Doamna Lucia-Ana Varga:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de numește "Respectați dreptul la sănătate al consumatorilor români".

România se află, în acest moment, în fața unei alegeri pentru viitorul său: încurajarea agriculturii ecologice, care ar putea avea ca efect deschiderea de noi piețe europene, precum și protejarea sănătății cetățenilor, în egală măsură cu protecția mediului înconjurător, sau extinderea culturilor de organisme modificate genetic cu efecte dăunătoare pentru mediu și consumator, dar mulțumitoare pentru unele companii producătoare.

În România se cultivă, în momentul de față, aproape 3000 de hectare de porumb modificat genetic. Și asta este doar cifra pe care ne-o arată înregistrările oficiale, pentru că dacă ar fi să facem o cercetare în teren am constata, cu siguranță, că suprafețele sunt mult mai mari. La toate acestea se adaugă și importul altor plante modificate genetic, precum soia sau cartoful, care ajung într-o formă sau alta pe masa românilor.

În timp ce state civilizate ale Europei își mențin rezerve serioase asupra efectelor pe care aceste organisme modificate genetic le au asupra mediului și, mai ales, asupra sănătății umane, România devine un loc de joacă pentru cultivatorii de organisme modificate genetic. Exemplu Austriei este poate cel mai relevant: acest stat a decis să își protejeze cetățenii de efectele organismelor modificate genetic prin interzicerea categorică a cultivării lor. Decizia a fost luată în lipsa unor dovezi ferme și acceptate de către autorități, dar considerând valide îndoielile lansate de către cercetători.

Nicio autoritate nu și-a asumat, în mod categoric, rezultatele unor studii referitoare la impactul asupra sănătății umane a consumului de organisme modificate genetic, planând îndoiala asupra acestui subiect. Ne întrebăm dacă oficialii Ministerului Agriculturii și Ministerului Mediului își asumă riscurile de sănătate și de mediu pentru generațiile actuale și viitoare de români. Și iată câteva din efectele consumului de organisme modificate genetic: pot afecta rinichii și ficatul,conform nenumăratelor studii de laborator; conferă rezistență la antibiotice,făcând mult mai dificil în acest fel orice proces de vindecare prin medicația cu antibiotice; determină creșterea incidenței alergiilor printre consumatori,în condițiile în care gradul crescut de poluare a dus deja la o creștere alarmantă a numărului de persoane alergice, în special copiii; pot produce creșterea în greutate pentru femei; ridică riscul de pierdere a sarcinii etc.

Mai mult decât atât, specialiștii în nutriție avertizează asupra faptului că adevăratele efecte ale consumului de organisme modificate genetic încă nu au "explodat", acestea fiind introduse în consum relativ de curând (10 ani), atacul asupra corpului uman putând fi cu adevărat evaluat pe parcursul unei generații.

La toate acestea se adaugă și efectele ireversibile asupra mediului înconjurător prin atacul asupra altor specii și contaminarea culturilor ecologice. Lipsa de protecție a culturilor agricole ecologice și tradiționale în România ar putea duce la închiderea unor mari piețe europene de desfacere pentru producătorii români, generând astfel serioase pierderi financiare.

Ca om politic, interesat de sănătatea populației și protejarea mediului înconjurător, avertizez că actuala politică a guvernanților români riscă să pună în pericol nu numai agricultura și mediul din țara noastră, dar, ceea ce este foarte grav, va transforma cetățenii români în cobai pentru companiile producătoare de organisme modificate genetic. Prin permiterea consumului și cultivării de OMG, autoritățile actuale sacrifică sănătatea cetățenilor români și de aceea ne întrebăm, fără a dori să fim retorici: unde este Ministerul Agriculturii când vine vorba despre apărarea intereselor agronomice ale României? Unde este Ministerul Sănătății când trebuie protejată sănătatea publică? Unde este Ministerul Mediului când este în cauză prezervarea biodiversității României?

Așteptăm cu toții aceste răspunsuri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Vasile Filip Soporan - prezentarea declarației politice Economia de piață și locurile de muncă, între performanță economică și performanță socială;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Soporan, din partea Grupului parlamentar al independenților.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Aș dori să prezint declarația politică "Economia de piață și locurile de muncă, între performanța economică și performanța socială"

Ce lipsește României pentru a putea depăși situația de criză? În primul rând, puterea de a recunoaște adevărurile, în al doilea rând capacitatea de a renunța la populism, în al treilea rând capacitatea de a gândi simplu și cu eficiență stările care sunt legate de mecanismele economiei de piață.

Fără a continua cu enumerarea lipsurilor, aș insista pe nevoia majoră pe care o are în momentul de față România, aceea de a genera, în afara bătăliilor doctrinare, o economie capabilă de a crea locuri de muncă valoroase pentru români, pentru tinerii absolvenți și pentru cei care au deja douăzeci sau treizeci de ani de muncă activă, pentru a fi capabili să facă față competitivității, inovării și dezvoltării durabile, toate acestea având drept bază mecanismele de piață și globalizarea. Tocmai prezența acestei economii ar face posibilă restructurarea sistemului administrativ și ar ușura substanțial presiunea la care este supus statul, aflat, din păcate, în situația emblematică nefavorabilă în care doar 24 de români sunt salariați dintr-o sută, în timp ce media europeană de situează la 40 de salariați dintr-o sută.

Pentru că situația dificilă în care ne găsim este rezultatul deteriorării în timp a capacității productive, a slabei dezvoltări a spiritului antreprenorial și a dificultății de a găsi sau de a căuta o piață pentru produsele și serviciile societății noastre, consider că este momentul fundamentării demersurile noastre pornind de la bază, adică de la piață, de la economie înspre locurile de muncă, dezvoltând puterea susținerii activităților generate de stat la nivelul serviciilor publice. Prin urmare, rolul economiei este vital, locurile de muncă și valoarea acestora se pot realiza dacă economia este capabilă să ocupe piața de care are nevoie în context național și european. Din aceste motiv, la întâlnirea avută cu reprezentanții de frunte ai mișcării sindicale am făcut propunerea ca la licitațiile organizate de instituțiile statului și de autoritățile locale să se introducă, pe lângă ceilalți indicatori stabiliți în cadrul legislației, și indicatorul de performanță socială al societății și indicatorul de implicare a societății comerciale în viața comunităților.

Consider că în cadrul indicatorului de performanță socială ar trebui cuprinse valoarea realizată la nivelul retribuțiilor, nivelul condițiilor de muncă, nivelul programelor de formare și perfecționare a personalului, corelația existentă între profilul personalului, profilul societății și profilul lucrărilor care trebuie angajate, gradul de ocupare al portofoliului de lucrări și capacitatea de realizare a acestora și nivelul programelor sociale realizate în cadrul societății participante la licitație.

Consider că în această manieră ar putea fi împăcate cele două tendințe doctrinare antagoniste, de primordialitate a capitalului sau a resursei umane, și ar putea fi realizat un element al interesului național, acela de a constitui o economie performantă, capabilă să rezolve și problematica locurilor de muncă, a valorii acestora, și a resurselor de funcționare a statului și a serviciilor publice.

Criza poate deveni pentru unii suportul unei explicații ușoare în cazul lipsei unei viziuni de dezvoltare a României și, ca întotdeauna, în această situație este mult mai ușor să dai vina pe ceva sau pe cineva decât să faci o analiză serioasă, în care și tu să te consideri parte. Spun acest lucru deoarece dezvoltarea economică a Clujului interbelic se poate constitui într-un exemplu prin modul în care, cu inteligență, cu dăruire și cu acțiuni în interesul național a fost valorificată situația de criză economică de la nivel european, în situația specifică căderii imperiilor din acea vreme, situație în care s-au construit societăți economice care-și propuneau cucerirea pieței lăsate libere cu tehnologiile achiziționate la prețuri reduse de pe o piață slăbită și dezorganizată. Prin urmare, istoria demonstrează că există posibilitatea de a folosi criza pentru a pune bazele dezvoltării.

Acestea sunt argumentele pentru care consider că este necesar să corelăm criza cu piața și cu soluțiile de relansare a economiei și a locurilor de muncă, prin crearea unor mecanisme de stimulare a performanței economice și sociale. Pornind de la această justificare, propun colegilor parlamentari, sindicatelor și patronatului o dezbatere asupra modului în care introducerea indicatorului de performanță socială ar putea relansa rezolvările economice și sociale de care avem nevoie, în condițiile specifice economiei de piață.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Constatăm că nu mai avem deputați care doresc să-și susțină de la tribuna Camerei declarațiile politice.

Deci, eu o să-mi permit să dau citire celor care le-au depus în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, deputații: Maria Ardelean, Maria Stavrositu, Marius Rogin, Ghiță Cornel, Botiș Ioan, Strugariu Stelică, Militaru Sever, Popescu Cosmin, Chircu Doinița, Dugulescu Marius, Petru Călian, Holdiș Ioan, Postolachi Florin, Iorguș Zanfir, Boiangiu Victor, Ciobanu Gheorghe, Avram Marian, Leșe Doru, Burlacu Cristian, Ionescu George, Roman Gheorghe, Chirilă Constantin, Boldea Mihai, Bărbulescu Daniel, Buda Daniel și Cărare Viorel.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, deputații: Ioan Stan, Vasile Gliga, Adrian Mocanu, Ion Călin, Emil Radu Moldovan, Florin Pâslaru, Vasile Popeangă, Ion Dumitru, Dorel Covaci, Neculai Rățoi, Zgonea Valeriu Ștefan, Rizea Cristian, Mitrea Manuela, Surupăceanu Mugurel, Bogdan Ciucă, Marian Ghiveciu și Mircea Dușa.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, deputații: Horea Uioreanu, Cristian Buican, Dan Motreanu, Virgil Pop, George Dumitrică, Florin Țurcanu, Nini Săpunaru, Titi Holban, Bogdan Țîmpău, Nicolae Jolța și Radu Stroe.

Din partea Grupului parlamentar al independenților: Cătălin Cherecheș și Tudor Ciuhodaru.

din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, deputații: Mircea Grosaru, Miron Ignat și Nicolae Păun.

Constatăm că au dat citire declarațiilor politice 11 parlamentari, iar 60 din cei înscriși le-au depus în scris.

Cu acestea, stimați colegi, declar închisă ședința consacrată declarațiilor politice.

Ne revedem la ora 12,30, la ședința de vot final.

Vă mulțumesc.

O zi frumoasă!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Daniel Buda - declarație politică intitulată Antonescu, reîncarnarea odioasă a lui Adrian Năstase;

Domnul Daniel Buda:

"Antonescu, reîncarnarea odioasă a lui Adrian Năstase"

Viața parlamentară cunoaște, în general, două tipuri de opoziție: opoziția care refuză puterii orice act de colaborare politică, indiferent de miza acestei colaborări, - așa-numita opoziție distructivă - și opoziția care cenzurează politica puterii, dar colaborează cu aceasta în problemele de interes național - sau așa-numita opoziție constructivă. România are, în prezent, o opoziție călare pe jumătate de putere - prin președinția Senatului - și pe jumătate pe poziții de adversitate, dar care, din punct de vedere al atitudinii față de interesele majore ale țării, este una distructivă.

Mai nou, prin programul noului președinte ales al PNL s-a identificat o nouă strategie de opoziție, nu față de actul de guvernare, nu față de măsurile luate, ci pentru desființarea Partidului Democrat Liberal. Se pare că esența programului politic al noului președinte este nu preocuparea normală a unui partid de opoziție de a corecta actul de guvernare prin acțiuni politice concrete, ci acela, în încercarea disperată de a aduna puncte electorale, de a desființa un partid politic. Așa cum cronicarul deplângea filosofic soarta omului, "ca fiind sub vremi, iară nu vremile sub om", după experiența celor aproape șase ani petrecuți pe băncile Parlamentului, sunt pe cale să actualizez cuvintele cronicarului, spunând că astăzi politicianul se află sub vremile în care trăim.

Recentele afirmații ale nou-alesului președinte al PNL privind realizarea supremului țel de "desființare a Partidului Democrat Liberal" nu pot decât să mă facă să înțeleg de ce astăzi, în România, politicianul este una dintre cele mai blamate "specii sociale", iar profesia de politician nu figurează în nomenclatorul colectiv la loc de cinste. Ca tânăr politician, unul dintre crezurile mele în această profesie a fost și va rămâne acela că cea mai importantă calitate a celui care face politică este credibilitatea. Desigur, nu este singura, și mă gândesc la pregătirea și realizările profesionale.

Însă, unul dintre principalele partide de opoziție, prin liderul lui, să își stabilească un obiectiv principal prin desființarea unui partid politic și nu atingerea unor performanțe electorale sau consolidarea propriului partid, mă fac să cred că nu trăim în România anilor 2010, ci suntem cu cel puțin 200 de ani în urmă, unde lupta pentru câștigarea supremației intelectuale și sociale era conturată prin numărul de decapitări sau distrugerea adversarilor.

Este greu de crezut că România democrată cunoaște actualmente asemenea veritabili lideri ai opoziției cu atâta experiență politică care nu le permite mai mult decât câștig prin desființare. Probabil că arma realizărilor personale și profesionale nu este alta decât aceea prin care se urmărește eliminarea adversarului politic. În aceste condiții, oricât profesionalism ai avea și oricât de bine ți-ai folosi cunoștințele, oricât de meșteșugit ai folosi cuvintele, oricât de charismatic ai fi, dacă nu ești credibil și nu pui în practică propriile teorii, tot ceea ce spui, indiferent cât de bine sau frumos spui, este foarte greu să fi luat în seamă. Tocmai datorită lipsei de viziune, de expertiză, de management sau leadership a unora, aș putea spune că, atunci când obsesiile politice primează înaintea principiilor de drept și a fairplay-ului, unii oameni politici devin niște locuitori ai unui turn de fildeș rupt de realitate.

Am convingerea că strategia unui partid de dreapta este mult mai complexă și elaborată, în concordanță cu principiile și valorile democratice, în interesul cetățeanului și în consonanță cu dorințele membrilor acestui partid, motiv pentru care vasta experiență democratică a Partidului Național Liberal îi va trezi din nou la realitate pe cei care încă mai au bun simț și onoare în acest partid. Sper că abuzurile și mentalitatea antidemocratică a președintelui PNL, urmaș în tipul de gândire al lui Adrian Năstase, adept al desființării PD acum câțiva ani, vor fi sancționate de oamenii politici serioși din formațiunea liberală, adepți ai democrației autentice.

  Sanda-Maria Ardeleanu - declarație politică intitulată La aniversare...;

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"La aniversare..."

Aș vrea să vă vorbesc în calitate de slujitor al școlii despre reputata școală a Sucevei, perimetru al afirmării valorilor și simbol perpetuu de rezistență culturală și al învățământului de calitate, intitulându-mi declarația politică "La aniversare..."

La 150 de ani de fericită și împlinită ființare, adică tot atâția ani câți, tot în acest an, își sărbătorește și mult prestigioasa Universitate "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, cea dintâi universitate a țării, Colegiul Național "Ștefan cel Mare" din Suceava își pregătește deja, pentru toamna anului curent, rotunda aniversare.

Despre acest adevărat focar de cultură și învățătură din partea de nord a țării, Eminescu însuși avea să spună la timpul său: "Personalul didactic din Suceava este foarte bun, căci toți profesorii sunt ieșiți de la Facultatea de Litere și Științe din Viena și sunt români.....; liceul din Suceava ar fi menit să devină foarte bun, dacă nu cel mai bun, institut secundar românesc."

Locuitorii Cetății de Scaun a Sucevei sunt deja copleșiți de măreția momentului aniversar și vă rog să-mi permiteți să exprim cu deferență, în numele lor, respectul deplin față de calitatea și faima învățământului realizat la Colegiul Național "Ștefan cel Mare" de-a lungul celor 150 de ani de existență neîntreruptă. De aceea, v-aș reține atenția - și vă mulțumesc - cu invocarea succintă a câtorva repere din strălucitul său curriculum.

La 4 septembrie 1860, rezultat al eforturilor asidue și al solicitărilor românilor bucovineni de a avea școli în limba romană, s-a inaugurat la Suceava, prin Ordinul nr. 14805 al Ministerului Învățământului din Austria, Gimnaziul Superior Greco-oriental, prima și singura școală românească secundară din această parte a țării până la Marea Unire. Inițial s-a predat în limba germană, în limba română doar religia ortodoxă și obiectul limba română. Cu o istorie încărcată de greutăți și piedici în realizarea menirii sale, gimnaziul superior sucevean s-a impus prin rolul deosebit pe care l-a jucat în menținerea și dezvoltarea în conștiința elevilor și a populației românești a cultului pentru limba și istoria națională.

În timpul războiului de independență de la 1877, numeroși elevi de la gimnaziul sucevean au trecut clandestin granița, înrolându-se în armata română. Fostul elev al gimnaziului, Ciprian Poumbescu, la acea dată președinte al Asociației studențești "Arboroasa", se situa în fruntea mișcării de libertate și unitate a românilor din Bucovina.

În anii primului război mondial, profesorii și elevii liceului s-au alăturat ca voluntari armatei române, contribuind prin propria lor luptă și jertfă la înfăptuirea Unirii Bucovinei cu România.

La 2 ianuarie 1919, vechiul Gimnaziu Superior Greco-oriental devine Liceul "Ștefan cel Mare" din Suceava. Pe 12 octombrie 1935, la jubileul de 75 de ani, liceul este onorat cu prezența Regelui Carol al II-lea, a Principelui Moștenitor Mihai, a Principelui Nicolai, a membrilor Guvernului Gheorghe Tătărăscu.

După cel de-al doilea război mondial, în general cu aceiași profesori din perioada interbelică, liceul devine o adevărată baricadă, rezistând șablonizării și ideologizării învățământului. În anul centenarului, 1960, activitățile au fost mai mult decât modeste, importantul eveniment fiind marcat de acordarea de ordine și medalii ale muncii pentru zece profesori ai Școlii Medii "Ștefan cel Mare".

Voi reaminti în mare treacăt că pe băncile acestei înalte școli au învățat personalități eminente, precum: folcloristul și membru al Academiei Române Simion Florea Marian, compozitorul Ciprian Porumbescu, criticul literar Dimitrie Păcurariu, scriitorul Mircea Radu Iacoban, academicianul Cristofor Simionescu, profesor doctor docent Nicanor Mânecan, scriitorul și profesorul Norman Manea, recentul candidat al Premiului Nobel. Un număr impresionant de absolvenți ai liceului, care în perioada 1972-2007 au înregistrat 20 de medalii la olimpiadele internaționale de fizică, matematică, informatică, chimie și biologie, au devenit cadre didactice universitare și oameni de știință cu cariere profesionale cu totul remarcabile în țară și străinătate.

La manifestările prilejuite de aniversarea a 150 de ani a Colegiului Național "Ștefan cel Mare", în octombrie 2010, întreaga suflare a școlii își așteaptă înalții oaspeți, printre care și personalități de seamă ale politicii românești. Acum se speră, printre altele, că momentul jubiliar va facilita demersurile în vederea terminării lucrărilor la sala de sport, obiectiv început și, din păcate, rămas la stadiul de "groapă și fundație".

Credem că după o sută cincizeci de ani de ilustră activitate întru strălucirea tradiției învățământului românesc, școala noastră merită să aibă și o sală de sport modernă.

Vă așteptăm la aniversare.

  Mihail Boldea - declarație politică cu titlul Autonomia universitară trebuie respectată;

Domnul Mihail Boldea:

"Autonomia universitară trebuie respectată"

Autonomia universitară, întemeiată pe prevederile Constituției și ale legilor învățământului, precum și pe reglementări proprii, se manifestă prin libertatea de decizie a universității față de organismele statale sau politice, în probleme care privesc structura instituției, conceperea și desfășurarea activității de învățământ, de cercetare, administrativă, financiară, precum și raporturile ei cu instituții similare din țară și din străinătate. Prin aceste cuvinte se definește în actul de căpătâi al universităților "Carta", autonomia universitară.

Constat însă acum cu regret că aceste principii seculare ale universităților, instituții de învățământ superior cu tradiție în educația și pregătirea tinerilor pentru viață, nu mai sunt respectate în România anului 2010. Prin alineatul (b) al art.39 din Legea învățământului nr.84/2005, cu toate modificările și completările ulterioare, se stipulează că "organele alese, cu excepția rectorului, se confirmă de către senatul universitar. Rectorul se alege de către senat și se confirmă prin ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului. O persoană nu poate ocupa funcția de decan sau de rector mai mult de două mandate succesive complete. Rectorul poate fi revocat din funcție de către senatul universitar, prin aceeași procedură folosită la numire." deci, practic se instituie un drept de veto al ministrului asupra deciziilor senatului universitar, lăsând posibilitatea legală miniștrilor de a abuza de puterea pixului.

Istoria recentă ne arată cel puțin două cazuri în care doi miniștri, de culoare politică diferită, interpretează după propria voință acest articol și abuzează de puterea conferită prin lege. Cazurile Lizuca Mihuț-Cristian Adomniței la Arad și Doru Tompea-Ecaterina Andronescu la Iași pun în evidență tocmai deficiențele acestui articol legislativ.

Pentru a evita astfel de situații și a respecta litera legii, fără posibilitatea unor interpretări ambigue, am inițiat zilele trecute o propunere legislativă menită tocmai a întări și statua drepturile senatului universitar în raporturile cu ministerul educației. Astfel, prin acest proiect legislativ, fără a modifica esența legii, doresc crearea unui cadru legislativ care să permită respectarea de către autoritățile statului a autonomiei universitare.

Sper ca în spiritul dreptății și, de ce nu, al bunului-simț, să mă sprijiniți în acest proiect, pentru că dreptul universităților de a-și alege conducerea este statutar și nu are coloratură politică.

  Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu tema Neimpozitarea veniturilor persoanelor cu handicap;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Neimpozitarea veniturilor persoanelor cu handicap"

În calitate de cetățeni cu drepturi depline, persoanele cu handicap beneficiază de aceleași drepturi ca și restul populației. Au dreptul la demnitate, la tratament egal, la o viață autonomă și la o participare deplină în cadrul societății. Rolul și menirea noastră, a parlamentarilor, este și aceea de a le crea un cadru menit să le permită tuturor persoanelor cu handicap să se bucure de toate aceste drepturi. Mai mult decât atât, este absolut necesar să le obținem facilități în ceea ce privește neimpozitarea veniturilor, pentru a avea posibilitatea de a-și controla viața de zi cu zi, la fel ca și celelalte categorii ale populației.

Rata de ocupare a persoanelor cu handicap este foarte scăzută, comparativ cu celelalte categorii ale populației active. Consider că este necesar să le acordăm mai mult sprijin, atât pentru integrarea sau reintegrarea pe piața muncii, dar și pentru a avea un trai decent. Astfel, propun ca veniturile salariale și pensiile persoanelor cu handicap să nu fie impozitate. de asemenea, propun să nu impozităm nici veniturile obținute suplimentar de o persoană cu handicap, venituri provenite din alte servicii. Astfel, vom asigura reducerea la minimum a efectelor economice și sociale ale handicapurilor și inegalitățile legate de sănătate. Handicapul este o problemă care trebuie abordată în contextul drepturilor omului și care, prin urmare, nu poate face obiectul liberului arbitru.

Carta europeană a drepturilor fundamentale recunoaște dreptul persoanelor cu handicap "de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității". În acest context trebuie să luăm în considerare tot ceea ce le-ar putea influența și asigura o viață autonomă: educația, serviciile de asistență socială, măsuri de protecție socială, fiscală, de integrare profesională, precum și asigurarea unor venituri decente.

  Cristian Buican - declarație politică Disponibilizarea a 10.000 de angajați ai CFR;

Domnul Cristian Buican:

"Disponibilizarea a 10.000 de angajați ai CFR"

am venit în fața dumneavoastră pentru a vă vorbi despre un fenomen nociv societății românești, care este în același timp program de guvernare al Guvernului Boc și politică de stat: disponibilizările. Este clar că sistemul de transport din România și implicit și sistemul de căi ferate are nevoie urgentă de o reformă adevărată, reformă ce va trebui să aibă ca finalitate rentabilitatea sistemului de căi ferate și de transport feroviar, dar și transformarea CFR Marfă și Călători în companii profitabile pentru statul român. Indiferent de afilierea ideologică și doctrinară a celor aflați în fruntea Ministerului Transporturilor și de interesele de moment ale unui guvern sau altul, niciun stat democratic din această lume nu are un sistem feroviar mai prost ca al nostru. Trenuri întârziate, infrastructură proastă și expirată, viteză mică de deplasare a trenurilor, servicii necompetitive sunt doar câteva din problemele acestui sistem de transport. Asistăm astăzi la un fenomen specific țărilor foste comuniste, care își transformă cele mai importante și profitabile companii de stat în adevărate găuri negre ale bugetului de stat. Nu este normal ca din cauza incompetenței actului de management de la cel mai înalt nivel să avem unul din cele mai proaste sisteme de transport feroviar din Europa.

Mai mult, reforma prost înțeleasă, așa cum înțelege ministrul Radu Berceanu să o implementeze, reprezintă o altă problemă care nu face altceva decât să afunde acest sistem mai mult în incompetență și management slab. Nu este normal ca prin reformă să se înțeleagă automat disponibilizări. Nu este neapărat profitabil ca dând oamenii afară să rentabilizezi un sistem care acuză o lipsă de personal, cu atât mai mult cu cât necesitățile și problemele sistemului de transport feroviar nu țin de slaba calificare a personalului sau de obezitatea resurselor umane din interior. Adevărata reformă nu se face în orb, așa cum o fac actualii guvernanți, ci în urma unor studii de impact și de aflare a necesităților acelui sistem. Or, în acest caz al disponibilizării a 10.000 de angajați de la CFR, este vorba doar despre o măsură disperată a unui ministru incompetent. Nu am venit astăzi aici să îl critic pe domnul Radu Berceanu, însă înainte de a lua această decizie de a da oamenii afară, decizie care poate afecta și mai mult acest sistem, doresc și eu să aflu, în baza căror calcule de rentabilitate a ajuns el la concluzia că disponibilizând acești 10.000 de oameni, CFR va deveni profitabilă?

În urma discuțiilor pe care le-am purtat, atât cu angajați ai acestui sistem, cât și cu foști miniștri ai Ministerului Transporturilor și Infrastructurii am ajuns la concluzia că măsura disponibilizării a 10.000 de angajați ai CFR este una hei-rupistă, pompieristică, care nu va îmbunătăți cu nimic calitatea serviciilor oferite de CFR. Afirm acest lucru cu toată responsabilitatea și vă reamintesc că cel mai important aspect al unei reforme bine făcute este îmbunătățirea calității serviciilor oferite. Or, această măsură nu se încadrează în îndeplinirea acestui obiectiv esențial atunci când vine vorba de reforme și de înfăptuirea lor. Principalele probleme ale CFR nu țin neapărat de personal, ci de starea jalnică a infrastructurii, iar dacă dorim să facem reformă, de aici trebuie să începem. În democrațiile consolidate din lume, un ministru al transporturilor își dă demisia dacă un tren are întârzieri cauzate de sistemul pe care el îl conduce. La noi, dacă un tren nu are întârziere înseamnă că ceva este în neregulă și trebuie să mai dăm ceva oameni afară, dar nu din conducere, ci din muncitori.

Mai mult, măsura ministrului Berceanu de a disponibiliza 10.000 de angajați ai CFR este una cu atât mai proastă cu cât nu face altceva decât să mute cheltuielile aferente acestor salarii de la Ministerul Transporturilor la Ministerul Muncii, precum și să micșoreze, chiar dacă nu semnificativ, veniturile la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale. Astfel, se poate observa prin acest exemplu atât lipsa de colaborare și comunicare dintre membrii Guvernului Boc, cât și gândirea închistată și îngustă a ministrului Radu Berceanu care nu înțelege că disponibilizarea acestor oameni va face mai mult rău decât bine.

Vă solicit pe această cale să avem o poziție fermă și dură față de comportamentul ministrului Radu Berceanu, care, prin intermediul acestei măsuri, ne demonstrează încă o dată că pentru dânsul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii nu este altceva decât un fel de feudă personală în care el face ce vrea, mai ceva ca un baron local.

  Cristian Buican - declarație politică Lansarea Platformei Liberale pentru România;

Domnul Cristian Buican:

"Lansarea Platformei Liberale pentru România"

întrucât societatea românească trăiește de peste un an o criză profundă nu numai în domeniul economic, ci și în plan social și ideologic, am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă împărtăși câteva din gândurile mele cu privire la criza economică și la posibilitățile pe care le avem să ieșim din ea și să oferim cetățenilor un trai mai bun.

Nu vom putea niciodată să răspundem la întrebări de natură identitară, nu vom putea niciodată să avem o dezbatere reală asupra modelului de societate pe care ne-o dorim, atâta timp cât singura noastră grijă este aceea a zilei de mâine. În timp ce în alte țări dezbaterea publică se concentrează pe subiecte despre care în România nu se vorbește, cum ar fi protecția mediului, drepturile animalelor etc., noi nu suntem în stare să luăm nicio măsură economică care să vină în sprijinul cetățenilor acestei țări.

În fiecare zi, în fiecare lună, vedem cum șomajul crește, încasările bugetare scad, veniturile populației scad, iar prețurile cresc necontrolat. Toate acestea nu fac altceva decât să mărească clivajele din societate, să nemulțumească și mai mult toate categoriile de cetățeni și să ducă România pe un drum asemănător cu cel al Greciei, care, după cum probabil bine știți, se află într-o situație disperată. Incompetența Guvernului Boc nu are limite, iar asta se poate simți în fiecare secundă a acestei guvernări.

Mă întâlnesc săptămânal cu cetățenii județului Vâlcea, fie că sunt ei profesori, oameni de afaceri, agricultori, doctori sau simpli muncitori, și observ cum viața lor se înrăutățește din cauza incompetenței, a lipsei de viziune și a populismului acestui Guvern. Era oarecum de așteptat ca acest partid născut din fraze populiste, intitulat formal PD-L, să nu poată guverna eficient această țară, să dea de dimineață o măsură economică pe care apoi să o abroge mai pe seară sau să nu poată rezolva vreuna din problemele reale ale cetățenilor. Pentru o guvernare stabilă, coerentă, care să răspundă adevăratelor nevoi din societate, e nevoie de viziune, de ideologie, de strategie, de planuri și politici publice bine puse la punct, integrate într-un program de guvernare. Acest lucru nu numai că îi lipsește acestui guvern, dar partidul care guvernează astăzi România nu are ideologie, nu are viziune și nici nu poate concepe măsurile necesare pentru ieșirea din criză.

Acestea fiind spuse despre incompetența guvernului și despre situația disperată în care ne aflăm, aș dori să vă atrag atenția asupra unui lucru petrecut în acest weekend, care are rolul de a remedia aceste acțiuni ale guvernului, criticate mai înainte și pe care nici mass-media și nici opinia publică nu le-a tratat la adevărata lor valoare.

Chiar dacă marea dezbatere din acest weekend de la Congresul Partidului Național Liberal s-a învârtit în jurul modificărilor statutare și modului de alegere a conducerii partidului din care fac parte, în cadrul acestui Congres s-a lansat unul dintre cele mai importante documente din ultimii ani din România. Este vorba de "Platforma Liberală pentru România", un proiect destinat consultării publice care include viziunea Partidului Național Liberal asupra societății românești, măsurile și politicile prin care societatea românească se poate însănătoși atât din punct de vedere economic, cât și social. Acest document cuprinde 14 puncte de interes, în funcție de domeniile de activitate și arată, pe fiecare domeniu de activitate în parte, slăbiciunile sistemului, respectiv nevoile sale, precum și mijloacele prin care aceste greșeli se pot remedia. Mai mult, pentru fiecare domeniu în parte există măsuri concrete care trebuie luate imediat, pentru a reuși eficientizarea acelui sistem. Cu toate că acest proiect destinat exclusiv dezbaterii și consultării publice poate fi îmbunătățit, cred cu tărie că cea mai mare parte dintre măsurile menționate în acest document trebuie sa fie aplicate imediat. Mai mult, acest document trebuie popularizat și supus unei dezbateri publice adevărate, care să aibă rolul de a transforma acest document într-un adevărat program de guvernare al PNL și care să răspundă nevoilor societății în care trăim. Nu am niciun dubiu în ceea ce privește faptul că această platformă liberală este mult mai bună decât programul de guvernare al PD-L, acel document realizat de partidul de guvernământ la numirea în funcție și care, după câte se pare, a fost uitat în vreun sertar de la palatul Victoria sau din Modrogan.

Îi invit pe această cale pe colegii de la PD-L să îmi ceară acest program intitulat "Platforma Liberală pentru România" și să citească primele două puncte, cele referitoare la fiscalitate și buget, respectiv la economie și mediul de afaceri. Îi asigur că dacă vor lua măsurile ce se regăsesc acolo, cele referitoare la reducerea taxelor și impozitelor, la reducerea și simplificarea circuitului fiscal, la măsurile de încurajare a plății voluntare anticipate a taxelor și impozitelor și politicile referitoare la încurajarea susținută a mediului de afaceri și crearea de noi locuri de muncă, nu vor mai avea nevoie de un plan anticriză propriu, la care oricum nu se pricep, și nici de alte subterfugii sau de alte împrumuturi de la mai știu eu ce alte instituții financiare internaționale.

Așa că, dragi colegi de la PD-L, vă aștept să vă dau acest program prin care vă garantez că se poate scoate țara din criză. Dacă însă nu aveți curajul să faceți acest lucru și implicit să recunoașteți că noi, cei de la PNL, suntem cei care putem scoate România din criză, vă invit respectuos să vă dați demisia și să lăsați pe altcineva care e capabil să guverneze țara.

  Cristian Buican - declarație politică Administrațiile locale din județul Vâlcea se află în situații disperate;

Domnul Cristian Buican:

"Administrațiile locale din județul Vâlcea se află în situații disperate"

am venit în fața dumneavoastră pentru a vă împărtăși câteva din nemulțumirile mele cu privire la slaba gestionare a resurselor statului de către actualii guvernanți, la împărțirea fondurilor de la bugetul de stat pe criterii politice și la lipsa de viziune și idei în modul în care este guvernată această țară.

Vă voi prezenta în continuare situația dezastruoasă în care se găsesc administrațiile publice locale din județul Vâlcea, în special în localitățile conduse de edili aflați în partidele din opoziție, cu privire la restanțele financiare la salariile din aparatul propriu, la ajutoarele pentru handicapați și la ajutoarele sociale, restanțe calculate până la data de 31 decembrie 2009, reamintindu-vă în același timp că în acest calcul nu intră sumele restante la diferiți furnizori și nici sumele restante la constructorii care au efectuat lucrări de investiții pe teritoriul localităților din județ.

Situația finală privind plățile restante la data de 31 decembrie 2009 ale primăriilor din Vâlcea se prezintă astfel: restanțe la salariile din aparatul propriu - 2.070.000 lei, restanțe ajutoare sociale - 2.352.000 lei, restanțe drepturi persoane cu handicap grav - 2.707.000 lei, cumulând un total de aproximativ 7.129.000 lei. Vă anunț că până în acest moment nici din partea Consiliului Județean și nici din partea Guvernului nu s-a luat nicio măsură pentru a remedia acest deficit.

În aceste condiții, dacă și în acest an se va continua cu distribuirea fondurilor publice pe criterii politice, restanțele financiare de la sfârșitul anului 2010 vor fi mai mari decât dublul acestei sume, în condițiile în care bugetele majorității administrațiilor publice locale din județ pe anul 2010 sunt mai mici, comparativ cu cele din 2009. Drept urmare, mai multe primării vor fi nevoite să își închidă porțile, iar aceste restanțe se vor mări exponențial și vor crea premisele falimentării administrațiilor publice locale.

Al doilea caz pe care doresc să vi-l prezint se referă la planurile de viitor, un viitor pe termen scurt și mediu pe care primăriile și edilii lor le pot face, în legătură cu accesarea fondurilor europene.

Din cauza bugetelor de austeritate pe care majoritatea primăriilor le-au avut în 2009 și le-au primit pentru anul în curs, edilii localităților din județul Vâlcea se văd nevoiți să își stopeze atât investițiile aflate în derulare, cât și posibilele planuri de viitor. Din discuțiile pe care le-am purtat cu edili de toate coloraturile politice am observat că una din preocupările lor se referă la asigurarea cofinanțărilor pentru accesarea proiectelor europene, principala lor posibilitate de modernizare a localităților pe care le conduc.

În condițiile în care bugetul Consiliului Județean nu poate asigura aceste nevoi ale edililor, mă văd nevoit să vin în fața dumneavoastră pentru a vă cere sprijinul, aceasta deoarece noi, ca parlamentari, trebuie să atragem atenția acestui Guvern asupra problemelor comunităților pe care le reprezentăm și să ajutăm la dezvoltarea infrastructurii acestor comunități care ne-au votat și ne-au trimis în Parlamentul României, prin metodele instituționale care ne stau la dispoziție. După cum probabil bine știți, asigurarea cofinanțărilor pentru accesarea fondurilor europene, precum și întocmirea studiilor de fezabilitate în vederea acelorași proiecte sunt etape vitale în procesul de accesare a fondurilor europene.

Pe parcursul acestei săptămâni am depus atât la Ministerul Administrației și Internelor, cât și la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului o serie de interpelări cu privire la aceste subiecte prezentate mai devreme, însă instinctul îmi spune că acestea nu vor avea un niciun rezultat și niciun răspuns din partea celor doi miniștri. Astfel, am venit în fața dumneavoastră pentru a vă solicita să luăm atitudine asupra problemelor cu care se confruntă administrațiile publice locale și să punem pe masa guvernului și aceste două probleme prezentate astăzi, deoarece ele influențează atât cetățenii localităților respective, cât și dezvoltarea infrastructurii din aceste localități. Noi nu numai că trebuie să atragem atenția Guvernului, dar trebuie să o facem foarte repede, pentru că, altfel, consecințele pot fi foarte grave: în primul caz, restanțele acumulate pot deveni așa de mari încât primăriile respective să își închidă porțile, iar în cel de-al doilea, cel legat de accesarea fondurilor europene, dacă nu ne grăbim, ne putem trezi că nu o să mai avem ce fonduri să accesăm de la Uniunea Europeană.

Demersul pe care doresc să îl realizăm împreună, indiferent de coloratura dumneavoastră politică, este în interesul cetățenilor și poate aduce un plus de credibilitate instituției din care noi toți facem parte. Mai mult, acesta nu se adresează unui partid sau altuia, unei categorii sau alteia de cetățeni, ci tuturor locuitorilor unităților administrativ-teritoriale care nu pot susține un astfel de efort bugetar.

  Cristian-Ion Burlacu - declarație politică referitoare la Hotărârea Guvernului României, prin care se alocă suma de un milion de lei Institutului de Cercetare-Dezvoltare Cantacuzino;

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Doresc să salut inițiativa Guvernului României de a aloca, prin hotărârea luată în ședința sa din 3 martie a.c., suma de 1 milion de lei, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, Institutului de Cercetare-Dezvoltare Cantacuzino.

Aceste fonduri, fiind destinate achiziționării de echipamente și utilaje, astfel încât linia de producție de vaccin pandemic și contra TBC să poată fi repornită, în condiții care să facă posibilă emiterea autorizației necesare funcționării, sunt, cu siguranță, corect direcționate. Institutul de Cercetare-Dezvoltare Cantacuzino este unicul producător de vaccinuri din România și, din această perspectivă, poate și trebuie să fie considerat de importanță strategică.

Felicit, de asemenea, și Ministerul Sănătății pentru decizia de a monitoriza îndeaproape îndeplinirea planului de acțiuni asumat de către institut și consider ca fiind cel puțin oportună extinderea perioadei și domeniului de monitorizare asupra stării de sănătate a nou-născuților, pentru imunizarea cărora au fost utilizate doze de vaccin produse de Institutul Cantacuzino, al căror termen de valabilitate a fost prelungit.

  Carmen Ileana Moldovan - declarație politică intitulată La reprezentarea femeilor în Parlament, suntem la egalitate cu țările arabe!;

Doamna Carmen Ileana Moldovan:

"La reprezentarea femeilor în Parlament, suntem la egalitate cu țările arabe!"

Ieri s-a sărbătorit Ziua Internațională a Femeii. Permiteți-mi să folosesc acest prilej pentru a vă expune câteva date oficiale privind reprezentarea femeilor în parlamente la nivel global, date furnizate de Uniunea Interparlamentară și valabile pentru 31 decembrie 2009.

La nivel global, valoarea medie a ponderii femeilor în parlamentele naționale cifrează 18,8%. Altfel spus, în lume, din fiecare eșantion de 100 parlamentari, aproape 19 sunt femei. Defalcat pe macroregiuni, ponderea femeilor în legislativele naționale ia următoarele valori: statele scandinave: 42%, maximum la nivel global; cele două Americi: 22%; zona OSCE: 21,4%; Asia: 18,5%; Africa sub-sahariană: 18,7%; zona Asia-Pacific: 15,3%; în sfârșit, în statele arabe doar 9,5% dintre parlamentari sunt femei - valoarea minimă între toate macroregiunile recenzate.

În acest context, ponderea femeilor în totalul populației României este, conform statisticilor oficiale, de 51,3%. În schimb, ponderea femeilor în legislativul nostru atinge doar 9,7%, adică un minimum la nivel european și practic la egalitate cu lumea arabă, ba chiar mai puțin decât în Maroc, Tunisia, Emiratele Arabe Unite, Siria sau Irak! În ansamblul celor două Camere, din totalul de 471 parlamentari, doar 46 sunt femei. Iar structurat după grupurile parlamentare, ponderea femeilor ia valoarea maximă de 12% în grupurile PSD+PC (cu 17 femei din 141 parlamentari), respectiv valoarea minimă în grupurile independenților, cu nicio femeie între 29 parlamentari. În rest, ponderea cifrează 10,3% la PD-L (cu 18 femei din 174 parlamentari), 8,9% la PNL (7 din 78), 6,5% la UDMR (2 din 31), iar din cei 18 deputați reprezentanți ai minorităților naționale, doar 2 sunt femei.

Într-o perspectivă mai cuprinzătoare, conform statisticilor Parlamentului European, procentul de femei în parlamentele naționale ale statelor membre UE a crescut de peste două ori în ultimii 15 ani, de la 16% în 1997 la 31% în legislatura actuală, peste acel prag de 30% considerat necesar pentru exercitarea unei influențe autentice în politică. Iar în Parlamentul European, procentul de femei atinge în prezent 35%. În România, în schimb, procentul femeilor în Parlament a înregistrat o evoluție inversă, scăzând de la 10,66% în perioada 2000-2004 la 9,76% în legislatura actuală.

Fostul prim-ministru britanic Margaret Thatcher afirma în urmă cu peste 20 de ani: "Dacă vrei ca un lucru să fie auzit, vorbește cu un bărbat; dacă vrei ca un lucru să fie făcut, vorbește cu o femeie". Când într-un stat membru UE, ponderea femeilor în parlamentul național este de peste cinci ori mai mică decât în totalul populației și respectiv de peste nouă ori mai mică decât cea a bărbaților și când această subreprezentare gravă se regăsește în toate partidele, poate că ceva nu e în regulă cu chiar mecanismele de selecție și promovare în politica românească, cea în care mojicia, bădărănia, mitocănia ar putea explica în bună măsură imaginea deplorabilă a politicienilor în ochii românilor.

  Constantin Chirilă - declarație politică cu titlul: Ideile noi pot fi promovate de politicieni;

Domnul Constantin Chirilă:

"Ideile noi pot fi promovate de politicieni"

Partidul Democrat Liberal și-a înscris printre prioritățile sale slujirea cauzei agriculturii și a satului românesc.

Ca orice politician am așteptat de la formațiunea politică PD-L o dezvoltare într-o asemenea manieră încât aceasta să poată accede la putere, acest lucru întâmplându-se. Nu e niciun secret că politica nu se poate face cu alt scop decât acesta de a ajunge la putere, pentru a se putea pune, din această ipostază, în slujba cetățeanului.

Evident că înainte de a mă hotărî să intru în politică, în calitate de simplu cetățean m-am întrebat care este relația între cetățean și putere și care ar trebui să fie ea. Întrebarea s-a datorat constatării că, ajunși la putere, cei mai mulți dintre politicieni uită că au fost cetățeni. Pus nu o dată în postura ingrată de simplu cetățean am ajuns la concluzia neechivocă în ceea ce mă privește, că politica ar trebui făcută nu numai pentru avantajele politicienilor și mai ales pentru cele ale cetățenilor.

Politicianul ar trebui să crească, atât în ceea ce privește forța economică, dar și a prestigiului său politic, împreună cu votantul, avându-l mereu în vedere pe acesta. O asemenea idee m-a călăuzit. Un politician are datoria și poate să determine, găsind audiență pentru ideile sale constructive, evoluții pozitive în plan economic, social, pentru întreaga viață a societății.

Consider necesar ca implicarea politicianului să conducă implicit la dezvoltarea și asigurarea unei vieți demne pentru fiecare cetățean și, în ansamblu, a națiunii, la întărirea statului și dezvoltarea țării.

Pentru domeniile agriculturii, țelul suprem ce trebuie stabilit este cel al "durabilității economice agrare". Dezvoltarea durabilă în agricultură presupune abandonarea lipsei de performanță. Sunt pregătite programe și proiecte economice pentru o strategie a dezvoltării economice și sociale. Banii trebuie investiți ca să aducă venituri, să aducă profituri. Așa ceva nu se poate face decât cu specialiști de clasă.

Pe plan politic, suntem adepții unor colaborări pozitive cu alte formațiuni, dar în primul rând cu societatea civilă. Suntem conștienți că nu poate exista democrație fără libertate și că este o mare eroare să înlocuiești economicul cu politicul.

Economicul are nevoie de o decizie politică pertinentă la momentul oportun.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Despăgubirea deponenților la CEC;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Despăgubirea deponenților la CEC"

Legea nr.146/2007 reglementează despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC-SA în vederea achiziționării de autoturisme Dacia.

Din păcate, aceste prevederi au omis persoanele care, având posibilități materiale mai limitate, au depus sume mai mici la CEC, sume pe care le-au transferat la Banca Română pentru Dezvoltare, în vederea achiziționării unui autoturism din producția internă. Acest transfer nu a afectat ordinea înscrierii la întreprinderea de distribuție.

Mutarea banilor de la CEC la BRD s-a făcut având în vedere faptul că, la data respectivă, BRD era singura unitate din țară care acorda credit pentru achiziționarea unui autoturism.

Este necesară eliminarea discriminării pentru persoanele care și-au transferat sumele de bani la BRD, considerând că este de datoria statului român să acorde drepturile tuturor persoanelor prejudiciate în acest caz, cu atât mai mult cu cât aceste persoane figurează și Statutul Asociației Păgubiților de Autoturisme din România.

Această reparație s-ar putea face prin modificarea Legii nr.146/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC - SA în vederea achiziționării de autoturisme Dacia.

În acest sens, am adresat mai multe întrebări și interpelări Ministerului Finanțelor Publice pentru reglementarea situației, dar de fiecare dată răspunsul a fost evaziv și insuficient argumentat, fără nicio speranță pentru deponenții de bună-credință, care de ani și ani își așteaptă drepturile ce li se cuvin.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Medicamente gratuite pentru pensionari;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Medicamente gratuite pentru pensionari"

Reducerea sărăciei și a marginalizării sociale și îmbunătățirea standardului de viață pentru persoanele vârstnice reprezintă obiective strategice în demersul Guvernului privind îmbunătățirea actualului sistem de protecție socială din România.

Creșterea constantă a prețurilor la alimente, creșterea costurilor la utilități (energie electrică, gaze, energia termică etc.) sunt probleme la care pensionarii cu greu mai fac față, un procent important al acestora trăind la limita sărăciei. Drama lor este cu atât mai mare cu cât la această vârstă o bună parte din banii de pensie se duce pe medicamente. Este evident că pentru traiul de zi cu zi nu le mai rămân suficienți bani.

Așa cum se precizează și în articolul din Constituție, menționat mai sus, statul român are obligația să intervină cu măsuri de protecție socială. Este nevoie să se modifice art. 48 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în sensul implementării unui program prin care să se asigure gratuitatea medicamentelor pentru pensionari. Această măsură este necesară pentru îmbunătățirea stării de sănătate și creșterea speranței de viață, având în vedere creșterea vertiginoasă, în ultimul deceniu, a mortalității, precum și asigurarea continuității și a calității serviciilor medicale acordate pensionarilor. Pentru implementarea unui astfel de program se pot utiliza sume de la trezoreria statului, din sumele acumulate din procesul de privatizare.

În Constituția României, la art. 47 se menționează că:

"(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii."

În virtutea acestor prevederi din legea fundamentală a statului român, autoritățile sunt obligate să asigure condițiile unui trai decent pentru toate categoriile de populație, în special a celor defavorizate, categorie în care se încadrează și pensionarii.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Pledoarie pentru tinerii instituționalizați;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Pledoarie pentru tinerii instituționalizați"

O mare parte dintre tinerii din instituții de plasament care au împlinit 18 ani și-au finalizat studiile și ar trebui să se angajeze, dar refuză sau unii dintre ei nu au contactat niciodată un angajator. Aproape 1.800 de copii aflați în grija statului au împlinit 18 ani sau și-au finalizat studiile în anul școlar anterior, majoritatea ca absolvenți ai învățământului de masă, adică liceu, școli profesionale sau postliceale. Dintre aceștia, 291 nu au contactat sau au refuzat să contacteze vreun angajator sau instituție în vederea angajării. Însă, în jur de 500 și-au găsit anul trecut un loc de muncă, iar alți 500 care au doar studii medii intenționează să le continue. Integrarea profesională este foarte importantă pentru tânărul care aspiră la autonomie și independență socială. Din păcate, ei nu au pregătirea necesară pentru a face față cerințelor profesionale actuale - limbi străine, informatică, abilități de comunicare etc. Dificultățile de a găsi și păstra un loc de muncă sunt generate și de faptul că nu au o locuință. În aceste condiții, tânărul se vede aruncat într-un cerc vicios din care nu poate ieși decât cu sprijinul și implicarea celorlalți. Pendulând între aceste puncte ale dilemei, de cele mai multe ori renunță, abandonându-se hazardului și indiferenței. După încheierea pregătirii profesionale, integrarea profesională a tinerilor cu familie poate fi facilitată chiar de familia extinsă, de sistemul de relații de rudenie, pe când tinerii orfani sau abandonați ar putea fi sprijiniți prin implicarea agenților economici și prin intervenția comunității (biserică, autorități, organizații, voluntari).

Conform legislației în vigoare, odată cu terminarea instruirii școlare și profesionale, tinerii ocrotiți în centrele de plasament sunt nevoiți să părăsească instituția și să-și găsească singuri propriul drum în viață. Din păcate, ei nu sunt pregătiți pentru a face acest pas către independență.

În contextul actual, datorită situațiilor socio-economice ale familiei și a modului de organizare a sistemului de protecție socială, dezideratul integrării este foarte dificil. Din momentul în care a părăsit instituția, tânărul conștientizează dificultățile de integrare în grupuri, organizații sau colectivități formate din persoane cu familie. Inhibiția în fața unor acțiuni sau decizii majore care îi vor influența cursul vieții își află originea în faptul că instituția decidea pentru individ, îi propunea scopuri, iar acesta le executa.

În acest context, trebuie completat cadrul legislativ specific și identificate soluții, prin elaborarea unor programe și strategii de incluziune socială și profesională, care să vină în sprijinul și în susținerea acestor tineri.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Bolnavii de leucemie;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Bolnavii de leucemie"

O soluție pentru ca mai mulți români care suferă de leucemie să fie tratați ar fi dotarea și finanțarea centrelor deja existente în România. Cei care au puterea de decizie sunt însă indiferenți. O bună parte din tratamentele pentru care românii merg acum în străinătate, iar statul le plătește, ar putea fi făcute cu succes în țară, la costuri mult mai mici. Un exemplu relevant este situația bolnavilor depistați cu leucemie care au nevoie de transplant. Statisticile arată că circa 40% dintre cei care cer ajutor pentru a fi tratați în străinătate suferă de leucemie.

Experți români în hematologie consideră că multe persoane cu boli grave ale sângelui ar avea acces la transplantul de măduvă în România dacă ar fi posibilă finanțarea unui număr dublu de proceduri. La nivel național, Ministerul Sănătății a stabilit finanțarea unui număr fix de transplanturi:100 de autotransplanturi și 30 de allotransplanturi (cu măduva prelevată de la donatori înrudiți). Această limitare neortodoxă îi supune unui stres în plus pe bolnavi și pe familiile lor, care fac eforturi supraomenești să obțină banii sau aprobarea dosarelor pentru transplant în centrele din străinătate.

De asemenea, și medicii se simt constrânși profesional de lipsa banilor. În România, un autotransplant este decontat cu 25.000 de euro (doar recoltarea celulelor și administrarea grefei), respectiv cu 45.000 de euro pentru un allotransplant. În schimb, în străinătate costul este de aproximativ 120.000 de euro, dar în acești bani intră absolut toate cheltuielile: plata medicului, condiții de spitalizare etc.

Pe de o parte, Ministerul Sănătății nu investește în dezvoltarea centrelor românești de transplant, fapt care ar putea duce la salvarea multor vieți înscrise pe listele de așteptare. Lipsa funcționării registrului național al donatorilor de celule stem hematopoetice micșorează considerabil șansele de supraviețuire ale persoanelor fără donator înrudit. Acești bolnavi sunt trimiși în străinătate tocmai pentru că la noi nu funcționează registrul național. Banii plătiți de Ministerul Sănătății pentru tratamentul în străinătate ar putea fi investiți în centrele din România.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Necesitatea informațiilor medicale în utilizarea cardului național de asigurat;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Necesitatea informațiilor medicale în utilizarea cardului național de asigurat"

Completarea informațiilor minime care vor putea fi accesate de pe cardul național cu istoricul afecțiunilor, precum și procedurile, investigațiile, intervențiile medicale aplicate, va fi benefică în accesarea facilă și rapidă a istoricului medical. Antecedente eredocolaterale, antecedente personale fiziologice și patologice, precum și investigațiile, intervențiile medicale/chirurgicale, tratamente aplicate, durata spitalizării, rigurozitatea respectării indicațiilor medicale, chiar și atunci când nu se pot obține date de la pacienți sau aparținători, asigurând astfel rapiditatea actului medical, în urgență, precum și o judicioasă utilizare a resurselor umane și materiale, permițând totodată evitarea plimbării pacientului între unitățile sanitare. Existența datelor medicale pe cardul național de asigurat, în condiții de confidențialitate, va apropia sistemul medical românesc de secolul în care trăim.

De aceea am inițiat un demers de modificare și completare a legii nr.95/2006 ce vizează accesarea rapidă a informațiilor privind istoricul medical al pacientului prin utilizarea cardului național de asigurat.

Sper ca acest proiect legislativ să fie susținut și de dumneavoastră.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Centrul Regional de urgențe în Copou;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Centrul Regional de Urgențe în Copou"

Ministrul secretar de stat și două directoare din Ministerul Sănătății au vizitat Spitalul de Urgențe din Copou, alături de directorul DSP, managerul spitalului de urgențe. Le-am arătat condițiile de front în care se desfășoară de peste 16 ani activitatea medicală a primului spital de urgențe din Iași. Cei din minister au vizitat baraca de tablă a unității de primire urgențe în care doar anul trecut au fost tratați peste 30.000 de pacienți din întreaga Moldovă, și în care sunt primite și stabilizate toate urgențele medico-chirugicale și traumatologia. Au văzut eforturile ieșenilor de a vira cei 2% din impozit, concretizate în aparatura din UPU, și au aflat că această unitate cheie nu a primit nimic de-a lungul timpului de la minister. Au aflat despre eforturile celor din UPU de a asigura condiții cât mai bune de tratament a celor primiți aici, deși din când în când se trezesc cu tavanul peste ei. Au refăcut traseul prin curte și prin frig al stopurilor resuscitate pe culoarul îngust spre terapie intensivă. Au urcat pe scări spre sălile de operații și au văzut tărgile cărate de personal în absența unui lift. Au vizitat clinicile de profil unic în Modova - chirurgia reconstructivă, arsurile, toxicologia, chirurgia de urgență și traumatologia ce-și desfășoară activitatea într-un spital vechi de 123 de ani. Au remarcat devotamentul personalului, singurul care menține suflul în astfel de condiții ce țin parcă de alt secol. Au văzut aparatul de radiologie cu cel mai intens regim de exploatare din Moldova. Și au promis că în acest an fenomenul "Lăzărescu" va dispărea prin inaugurarea noului Spital de Urgențe din Copou cu Centrul Regional de Traumă. Cei de la Urgențe așteaptă, iar în acest timp, pacienții sunt plimbați între spitale. În ședința de guvern din 17 martie de la Iași va fi legiferată existența Centrului Regional de Urgențe în spitalul din Copou. Pentru sănătatea ieșenilor și sănătatea Moldovei.

  Tudor Ciuhodaru - intervenție intitulată De 8 martie;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De 8 martie"

"O femeie este o mască a lui Dumnezeu." "Femeia este muzică rătăcită în carne."

Dincolo de citate trebuie să ne aducem aminte că Adunarea Generală a ONU a fixat data de 8 martie ziua internațională a femeii, în 1977, și că 1975 a fost declarat drept Anul Internațional al Femeilor, iar Deceniul ONU pentru condiția femeii a fost 1976 - 1985.

Nu putem uita situația tragică a româncelor atunci când, potrivit studiului Eurostat publicat de CE cu ocazia zilei de 8 martie, vedem că cele care ne sunt aproape în fiecare zi sunt pe penultimul loc în UE la speranța de viață la naștere. Aceasta este situația la douăzeci de ani de la revoluție, iar peste douăzeci de ani situația e sumbră pentru că în 2030 româncele vor avea cea mai mică speranță de viață din Uniunea Europeană.

Aproape că nici nu mai miră acest lucru. Atunci când vedem sărăcia, violența, înstrăinarea încununate-n spinii de pe fruntea multor femei din România. Și să nu uităm că de multe ori aceste lucruri se datorează celor de lângă ele.

Niciun bărbat nu reușește fără o femeie pricepută în spatele lui. Fie soție, fie mamă; dacă sunt ambele, el este binecuvântat cu adevărat.

Și pentru că "politica este o femeie" ea ar trebui să aducă soluțiile la acea mare întrebare la care nici Sigmund Freud nu a avut răspuns.

  Cornel Ghiță - declarație politică cu tema Protecția copilului al cărui părinte este iresponsabil - măsuri ferme într-o nouă lege;

Domnul Cornel Ghiță:

"Protecția copilului al cărui părinte este iresponsabil - măsuri ferme într-o nouă lege"

Declarația mea de astăzi se referă la copiii care sunt neglijați de părinți pentru a pleca la muncă în străinătate. În prezent, din ce în ce mai mulți părinți care au venituri reduse pleacă în străinătate pentru un trai mai bun, lăsând copiii pe care îi au în grija bunicilor sau a unei mătuși.

Acești copii suferă diferite schimbări, începând cu cele psihoafective și ajungând la schimbări de comportament. Astfel, în România s-a încurajat indirect infracționalitatea juvenilă, abandonul școlar, consumul de droguri și alcool, întrucât acești copii caută refugiu emoțional mai ales în aceste direcții.

Mai mult decât atât, ei rămân fără un sprijin legal în cazurile în care au nevoie, spre exemplu, de consultații medicale specializate care se pot face numai cu acordul părintelui sau a tutorelui. Au existat multe cazuri în care părinții plecați în străinătate au trimis procuri legalizate prin care dau dreptul bunicilor sau persoanei în îngrijirea căreia a rămas copilul, să poată să-și dea acordul pentru diferite intervenții chirurgicale, fără ca ei (părinții) să cunoască situația reală a propriului copil și să poată lua decizii în cunoștință de cauză.

Acești copii sunt lipsiți de o protecție socială specială. Deși avem o lege privind protecția copilului, respectiv Legea nr.272/2004, aceasta prezintă numai un cadru general. Pentru a proteja acești copii avem nevoie de o lege specială, iar acest lucru a fost inițiat de colegii PD-L din Senat, ce au propus o astfel de inițiativă.

Consider că propunerea legislativă privind protecția copiilor ai căror părinți sunt plecați temporar în străinătate este binevenită, iar membrii Comisiei pentru muncă și protecție socială, înainte de a se uita cărui partid politic aparțin, ar trebui mai întâi să se gândească la copii. Această propunere urmărește o mai mare responsabilizare a autorităților locale, a persoanelor cu atribuții de asistență socială din localitățile unde se află acești copii. De asemenea, se stabilesc și obligații clare, sub sancționarea corespunzătoare în caz de nerespectare, menite să asigure o protecție efectivă a acelor copii ce sunt neglijați de proprii părinți. Consider că pentru acești părinți iresponsabili nicio sancțiune nu este suficient de dură, iar noua lege trebuie să fie fermă pentru a compensa inconștiența și imaturitatea acestor așa-ziși părinți.

această propunere legislativă trebuie să fie susținută de toți și cu toții trebuie să facem un efort pentru promovarea și informarea oamenilor cu privire la existența unor astfel de măsuri. Trebuie să protejăm copiii, să luăm măsuri ferme în acest sens și să creăm baza legală pentru a-i putea sancționa pe cei care nu-și fac treaba - de a promova drepturile copilului conferite prin Convenția ONU.

  Dorel Covaci - intervenție intitulată Să aducem omagiu femeii, azi, mâine și în fiecare zi!;

Domnul Dorel Covaci:

"Să aducem omagiu femeii, azi, mâine și în fiecare zi!"

Martie este luna închinată femeii și renașterii ciclice a naturii. Nu întâmplător, femeia și renașterea sunt asociate și celebrate împreună. Femeia este nucleul creației, miezul sufletului nostru, centrul și liantul familiei. Ea este mama, iubita, soția, fiica, prietena, zeița, muza noastră. Suntem atrași în jurul ei ca niște sateliți. Ea este rațiunea existenței noastre, cel mai bun și mai frumos lucru care ni se întâmplă. Îi închinăm succesele, îi punem la picioare trofee, îi venerăm perfecțiunea și dedicarea. Vrem să fim măreți pentru ea, să o facem mândră și să-i câștigăm priviri admirative. Tânjim după ea, trăim pentru ea, luptăm pentru ea. Ea singură ne poate schimba și o face așa cum numai ea o știe, cu blândețe și grație, pe nesimțite. Învățăm atâtea lucruri de la ele, femeile: că parfumul X este în trend, cum să potrivim culoarea cravatei la o cămașă, că fructele se mănâncă între mese. Ce bărbat ar putea distinge singur între albastru prună, azuriu sau turcoaz dacă nu ne-ar lumina ea, femeia din viața noastră?

Avem nevoie de confirmare din partea ei mereu. Dacă ea ne spune că e bine, atunci sigur așa este. Cel mai greu e să o impresionăm în fiecare zi. Noroc că femeile sunt atât de îngăduitoare cu noi și lasă să pară că suntem la înălțime de fiecare dată.

Se spune că, întotdeauna, în spatele unui bărbat puternic stă o femeie inteligentă, și așa și este. Cu îngăduință și suport ne ajută să fim mai prudenți și ponderați, în situații de risc și incertitudine, mai pasionali și entuziaști când trebuie să fim convingători și să pășim înainte. În degringolada în care trăim, ele sunt cele care ne aduc cu picioarele pe pământ mereu și care veghează la echilibrul nostru interior și la cel al familiei, nepermițând ca stresul și grijile să erodeze pacea și armonia din casă. Trăiesc mai intens și mai profund decât noi sentimentele, se exteriorizează mai ușor, știu ce e dragostea, cum se dăruiește și cum se primește. Intervențiile lor sunt mai intuitive, mai psihologice și, în concluzie, mai eficace.

Ce am putea face în plus pentru femeile din viețile noastre? Să nu lăsăm nicio lacrimă să le umbrească genele. Să încercăm să le aducem în fiecare zi primăvara - anotimpul lor în suflet.

Pătrunși de grijile de zi cu zi petrecem mult prea puțin timp în compania lor, iar acele clipe poate nu au calitatea maximă de fiecare dată, neputându-ne elibera de stresul cotidian. Trebuie să le câștigăm încrederea, să le arătăm mereu cât sunt de iubite și prețuite, și se vor deschide ca niște flori, radiind de fericire.

Fără femeia din viața noastră am fi incompleți, jumătăți de întreg mutilate, lipsite de sensul vieții. Ele știu cel mai bine să ne alinte copilașii care plâng, să pregătească "ceva bun" din nimic, să aducă primăvara cu un zâmbet.

O femeie poate fi orice își dorește. De la profesiuni tradițional legate de latura feminină, la profesiuni care credeam, cu vanitate, că sunt doar apanajul bărbaților: pilot de curse, aviator, cosmonaut, luptător pe front. Cu resurse numai de ele știute, suplinesc așa-zisa lipsă a forței fizice, se descurcă de minune și se mulează pe orice profil cerut.

Ambițioasă, dinamică, o femeie poate fi și bărbat când circumstanțele o cer, dar pentru un bărbat întotdeauna e mai greu să suplinească lipsa ei și să-i preia atribuțiile.

Visăm cu ochii deschiși la voi în fiecare zi: la mama care ne adormea cu un cântec de demult și ne săruta pe creștet cu duioșie, la soția care ne privește cu dragoste și îngăduință, la fiicele care ne fac atât de mândrii și extra-protectivi, mai tot timpul.

Spunând femeie, spui mamă, familie, datorie, sacrificii, uneori teamă, responsabilitate. Femeile au câștigat pariul cu prejudecățile. Nu sunt fragile, ci stă în puterea lor să fie stăpâne pe propriul destin. Pot reuși prin muncă, inteligență și prin forțele proprii să fie sus, acolo unde merită.

Ziua internațională a femeii pune, în fiecare an, accentul pe una dintre cele mai flagrante inegalități din vremurile noastre: prea puține femei se află la putere, fie că este vorba despre politică sau despre mediul de afaceri. În pofida progreselor recente, femeile rămân minoritare în sferele înalte ale puterii. În Europa, ele reprezintă mai puțin de un sfert din numărul parlamentarilor și ocupă sub o treime din posturile de conducere din întreprinderi. În Parlamentul României sunt reprezentate cu un procent de doar 10%; 46 din 471 parlamentari sunt doamne, dintre care 8 din 137 senatori și 38 din 334 deputați. Pe de altă parte, femeile din România câștigă cu 10% mai puțin decât bărbații, pentru același job, având aceleași studii și nivel de experiență. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană promovează, în mod activ, egalitatea dintre femei și bărbați, prin acțiuni menite să asigure egalitatea de șanse și să combată orice discriminare bazată pe sex, la nivel salarial sau de accedere la poziții.

A investi în femei înseamnă a investi în familii, comunități și popoare. Când femeile au acces la resurse, le folosesc pentru educația și sănătatea copiilor lor, creând generații mai competitive, mai rezistente și mai flexibile la greutăți și schimbări.

De 8 martie vă urez să fiți atât de frumoase, deosebite, fericite și înconjurate de cei dragi, încât să aveți zâmbetul pe buze până la următoarea zi a femeii!

La mulți ani, femeilor din România și de pretutindeni!

  Daniel-Ionuț Bărbulescu - declarație politică intitulată Excelența dumneavoastră, domnule Ponta, promotorul unei noi generații politice;

Domnul Daniel-Ionuț Bărbulescu:

"Excelența dumneavoastră, domnule Ponta, promotorul unei noi generații politice"

Această declarație politică, dincolo de a fi una de informare către dumneavoastră, poate fi considerată un mesaj disperat din partea unor oameni care, ani de-a rândul au avut de suferit dintr-un singur motiv: nu au fost membri PSD. Vorbim aici de primari, viceprimari și zeci de mii de oameni din comunele și orașele care nu au votat PSD. Mii de oameni care se confruntă cu o situație disperată doar pentru că o instituție aservită unui partid politic, și vorbim aici despre Consiliul Județean Olt, i-a omis pur și simplu de la repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din t.v.a. pentru drumurile județene și comunale și pentru echilibrarea bugetelor locale pe 2010.

În ședința Consiliului Județean Olt din 24 februarie 2010, în disprețul consilierilor județeni ai PD-L, ai primarilor PD-L și al sutelor de cetățeni adunați în sala în care a avut loc ședința, cele 15.972.000 lei pentru drumuri și 14.931.000 lei pentru repartizarea sumelor defalcate din t.v.a. au luat, în cea mai mare parte, drumul comunelor și orașelor cu primari PSD. Vorbim aici de discrepanțe incredibile raportate la mărimea comunelor, la numărul de locuitori, la tot ceea ce ar fi trebuit să conteze în repartizarea acestor sume.

Astfel, în timp ce municipiul reședință de județ, Slatina, primește pentru cei 90.000 de locuitori, de la Consiliul Județean Olt 109.000 lei, orașul Piatra Olt, cu 5.000 de locuitori, primește 382.000 lei. Și tot Slatina primește mai puțin decât orice oraș din județ, indiferent de mărime și de nevoi. Slatina și Caracalul, cele 2 municipii din Olt, primesc așadar pentru echilibrarea bugetelor 2,1 miliarde, în timp ce restul orașelor, conduse de primari PSD și PNL, au primit 13,5 miliarde lei. Situația s-a repetat și mai dramatic când s-a pus problema comunelor conduse de primari PD-L. În timp ce comunele conduse de primari PSD și PN-L se lăfăie în sume care ajung, așa cum este cazul comunei Oboga, la 218.000 lei, comunele PD-L au primit sume derizorii, exemplul cel mai elocvent fiind comunele Colonești și Cungrea care au primit suma de 5000 lei. Și situația s-a repetat când au fost repartizate sumele pentru drumurile județene și comunale. Aceleași diferențe de-a dreptul nesimțite, o adevărată bătaie de joc la adresa primarilor PD-L.

Situația de aici este însă clară. Cele peste 159 de miliarde de lei vor fi direcționate către firmele de casă ale Consiliului Județean Olt. Vorbim aici despre firme precum SCADT, condusă de Senatorul Ion Toma, vicepreședinte al PSD, General Construct, societate condusă de consilierul județean Pavel Belinski, și nu în ultimul rând T-DANCOR, firma fraților Dan și Cornel Ciocan, societate care a perfectat deja contracte de peste 10 milioane euro cu Consiliul Județean pentru repararea drumurilor județene.

Dincolo de frustrarea și neputința celor care au avut curajul să nu voteze PSD, e timpul ca această bătaie de joc să se încheie. E timpul ca împărțirea banului public pe criterii politice, practicate acum și din totdeauna de PSD, să se încheie. Și comunele și orașele conduse de primari PD-L trebuie să trăiască.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică cu tema Trei proiecte de succes ale Guvernului;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Trei proiecte de succes ale Guvernului"

Când se întâmplă ceva bine în România, evident că nu este o știre de interes pentru populație. Atunci când un ministru pomenește despre eventualitatea impozitării unor venituri, despre posibilitatea scăderii pensiilor de lux și despre renunțarea la unele sporuri pentru bugetari, se naște o întreagă dezbatere publică din care cei aflați la putere nu pot să iasă niciodată bine. Nu rare au fost momentele în care am vrut să vorbesc despre lucrurile bune care se întâmplă în această țară și mi s-a spus că good news is no news.

Și, totuși, prin noianul de imprecații ale cruciaților din PSD și PNL, proaspăt trecuți și triați de furcile caudine ale propriilor congrese, îndrăznesc să afirm că, în ultima perioadă, cel puțin trei dintre programele derulate de Guvernul condus de Emil Boc s-au bucurat de real succes sau oferă perspective noi.

Programul "Rabla" este un succes foarte mare, în orice caz mult mai consistent decât a fost el în primul an de la lansare, în perioada ministeriatului lui Călin Popescu-Tăriceanu. Faptul că apare nevoia suplimentării fondurilor este extrem de îmbucurătoare. 60.000 de "rable" înseamnă cel puțin 20.000 de mașini noi. Înseamnă un sprijin hotărâtor acordat acestei industrii puternic afectate în anul 2009. Se dovedește încă o dată că flexibilizarea condițiilor de aplicare ale unui program guvernamental garantează un succes crescut. Tranzacționarea voucher-elor și simplificarea procesului birocratic au făcut diferența între un program pe hârtie și un program de succes.

Programul "Prima Casă 2" este și mai ambițios decât primul și încurajează construcția de locuințe. Dacă "Prima Casă 1" a avantajat mai mult pe cei care construiseră deja și aveau locuințe de vândut, "Prima Casă 2" atinge mult mai puternic sectorul de construcții. practic se încurajează repornirea lucrului, fără a pune presiune pe prețul apartamentelor vechi. Creșterea plafonului pentru achiziționarea unei locuințe este un semnal clar că trebuie să ieșim dintr-o zonă de austeritate. Mai mult, ajută și la stabilirea unui standard de costuri pentru dezvoltatorii imobiliari.

În sfârșit, unul dintre programele cele mai ambițioase îi aparține Ministerului Dezvoltării Regionale și a Turismului. Prin introducerea locuințelor ANL în programul "Prima Casă 2", se garantează un fond financiar suplimentar pentru noua construcție de locuințe în sistem de stat. Disponibilitatea ministrului Elena Udrea de a desfășura construcția de locuințe ANL prin parteneriat public-privat asigură o transparență decizională și o celeritate mai mare în ducerea la îndeplinire a proiectelor. E important de știut, pentru orice investitor, că în România se construiește și, mai mult decât atât, că, în România, statul îți poate fi partener activ.

Închei pe același ton: este bine de știut că în România se mai întâmplă și lucruri bune, că totuși ne străduim să trecem mai ușor peste criză și că, având puțin noroc, dar și susținere, vom ieși la liman.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică intitulată Cât de importantă e siguranța seismică pentru noi?;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Cât de importantă e siguranța seismică pentru noi?"

Asistăm cu toții, cu foarte multă compasiune, la evenimentele seismice care au loc astăzi în lume, fără să ne punem prea multe întrebări despre cât de sigure mai sunt clădirile din România.

Autoritățile administrației publice locale trebuie să se concentreze prioritar asupra acestui aspect, prin implementarea de urgență a proiectelor de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat. Știm cu toții că sunt proiecte costisitoare, că bugetele sunt deficitare, că opoziția din partea locatarilor este ridicată, dar urgența efectuării acestor lucrări nu mai impune amânare și nici scuze.

În România, se vorbește de mai bine de zece ani despre clădiri cu "bulină", despre clădiri nesigure, se fac estimări de sute sau mii de victime în cazul unui seism, însă nu putem constata vreo acțiune evidentă în acest sens din partea administrațiilor locale.

Sunt deja foarte multe clădiri civile care au început să pună în pericol viața pietonilor din pricina tencuielilor fațadelor care dau primele semne ale deteriorării.

Pe de altă parte, nu numai construcțiile vechi trebuie să fie în vizorul autorităților, ci, chiar și construcțiile noi, ce urmează a fi date în folosință în viitor. Creșterea prețurilor materialelor de construcții, a costurilor cu forța de muncă au determinat mulți constructori să reducă din costurile construcțiilor pe seama calității sau standardelor de calitate a noilor construcții.

Consider că se impune de urgență expertiza tuturor clădirilor din țară, vechi sau noi, blocuri cu mai multe etaje sau simple construcții monofamiliale, pentru a se putea acționa de urgență la reabilitarea structurilor de rezistență ale acestora.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică cu tema Este Uniunea Europeană o mare familie?;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Este Uniunea Europeană o mare familie?"

Dificultățile bugetare cu care se confruntă în prezent Grecia și lipsa de solidaritate a Uniunii Europene față de acest membru al UE nu pot să nu ne ducă cu gândul că, dorința lui Winston Churchill ca Europa să se comporte asemenea unei mari familii, nu s-a realizat.

Știm cu toții că, alături de țările baltice, Grecia s-a confruntat în anul care a trecut cu un deficit bugetar excesiv de 12,7% din p.i.b., iar măsurile planului de austeritate au adus guvernul grec în fața unor proteste de stradă fără precedent.

Mai grav, pentru Guvernul de la Atena, este faptul că peste o lună, o datorie de peste 20 de miliarde de euro ajunge la scadență, iar soluțiile de refinanțare par inexistente.

Stau și mă întreb: unde este oare solidaritatea europeană în acest context? Oare ea poate fi caracterizată de sugestiile germane privind vânzarea insulelor grecești în schimbul unui ajutor financiar? Eu acest lucru nu îl văd decât ca o ironie la adresa Atenei care se află pe marginea prăpastiei.

Aceste evenimente nu fac decât să mă ducă cu gândul la ce s-ar întâmpla dacă România întârzie la nesfârșit cu implementarea reformelor în domeniul cheltuielilor publice. Deja Fondul Monetar Internațional a anunțat că a atins limitele liniilor de creditare. În contextul în care sprijinul european nu mai reprezintă nici măcar o soluție ipotetică, trebuie să ne gândim că soluția se află exclusiv numai la noi.

Așadar, implementare de urgență a legii unitare a pensiilor care va diminua semnificativ deficitul bugetar, definitivarea în termenele legale ale negocierilor pe grila unică de salarizare, implementarea tuturor măsurilor de eficientizare a cheltuirii banilor publici nu mai suportă niciun fel de amânare.

Sunt conștient că opoziția la reformă este extrem de mare și în România, dar o situație nefundamentată pe principii pur economice, ca: productivitatea muncii, principiul contributivității, eficienței și eficacității cheltuielilor publice, ne poate conduce într-o situație comparabilă cu cea a Greciei de astăzi.

  Mihai Cosmin Popescu - declarație politică intitulată România - Cenușăreasa Europei;

Domnul Mihai Cosmin Popescu:

"România - Cenușăreasa Europei"

La începutul declarației mele aș dori să parafrazez câteva dintre impresiile recente ale presei europene la adresa României și românilor: "România este Cenușăreasa Europei, dar o Cenușăreasă leneșă și psihopată, căreia nu-i place curățenia, se zbate la limita sărăciei, dar se îmbulzește în mall-urile care se construiesc pe bandă rulantă, îi place să jefuiască, să violeze, să ucidă".

Toate aceste afirmații ale presei occidentale sunt rodul faptelor reprobabile comise de conaționalii noștri atât în țară, cât mai cu seamă în țările europene care îi găzduiesc.

Incapacitatea organelor de poliție și judiciare locale de a sancționa dur faptele unor cetățeni cu statut de cetățeni "europeni", completată de dezinteresul organelor de anchetă și justiție din România, au făcut din fenomenul infracționalității transfrontaliere o adevărată virtute la români, și nu un act puternic condamnabil.

Din nefericire, acest stigmat trebuie să fie suportat de toți românii, de oameni valoroși care muncesc cinstit în Europa, care produc valoare pentru țările gazdă și care sunt imediat catalogați prin prisma provenienței lor naționale.

Luptăm de mai mulți ani, prin toate mijloacele, să promovăm o imagine favorabilă pentru România, pentru turismul românesc, pentru oportunitățile de afaceri din țara noastră. Cât succes pot avea aceste acțiuni, atâta vreme cât eticheta de hoți, criminali sau infractori ne-a fost pusă și foarte puține s-au făcut pentru înlăturarea ei?

Cred, cu toată convingerea, că lipsa de toleranță față de criminalitatea de orice fel, pe care românii au dezvoltat-o atât în țară cât și în spațiul Uniunii Europene este soluția sigură în reabilitarea imaginii României.

Europa și europenii vor trebui să asocieze România și românii cu alte fenomene decât cele infracționale, și anume: cu aportul românilor la patrimoniul cultural european, la mințile luminate care contribuie la dezvoltarea economiilor europene, în prezent, la frumusețile naturale ale spațiului Carpato-Danubiano-Pontic, la frumusețea tradițiilor românești.

  Radu Stroe - declarație politică cu tema «În cele din urmă am aflat: Dumnezeu ne scoate din criză»;

Domnul Radu Stroe:

«În cele din urmă am aflat: "Dumnezeu ne scoate din criză"»

Neîncrederea românilor în ceea ce privește eficiența actualilor guvernanți de a aplica măsuri corecte și concrete anticriză - cu atât mai mult cu cât în luna ianuarie a.c. România a avut una dintre cele mai mari inflații din Uniunea Europeană - este alimentată și de o declarație cu tentă "lirică" a consilierului guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu: "Dacă ne ajută Dumnezeu, anul acesta ieșim din recesiune. Dar șomajul va mai continua. Și alte aspecte ale crizei. Guvernul este un factor; nicăieri în lume, pot să fie guvernele cele mai strălucite, nu pot să facă mare lucru. Întotdeauna avem nevoie de noroc în viață și de Dumnezeu". Afirmația nu este originală, ci doar surprinzătoare pentru un finanțist, ea venind, de fapt, în siajul altei declarații a președintelui Traian Băsescu, din octombrie 2009: "Nici eu, nici Guvernul, nici Banca Națională nu ne-am propus să scoatem țara din criza economică, pentru că nu se poate acest lucru. Criza este globală și România depinde de ceea ce se întâmplă la nivel global". Cu alte cuvinte, guvernul României, în frunte cu președintele țării, s-a deresponsabilizat prin externalizare, dar acest lucru nu-l împiedică, totuși, ca în numele aceleiași crize, să acționeze poticnit, ilogic, fără nicio viziune sau coerență: continuă "Prima Casă 2", deși programul inițial a fost un fiasco, se impozitează pensiile și salariile persoanelor cu handicap, se are în vedere reducerea până la desființare a alocațiilor copiilor ai căror părinți încă mai muncesc etc.

În aceste condiții, ministrul muncii, Mihai Șeitan, constată că nici 10% din persoanele recalificate pe banii statului nu au reușit să-și găsească un loc de muncă. În contextul în care "școala românească este ruptă de piața muncii, același ministru se întreabă retoric: Cât să tot recalificăm frizeri și cofetari? Din păcate, nici el nu este original, Traian Băsescu luându-i cu mult înainte, mai precis în iunie 2009, când declara: "De tinichigii și mecanici avem nevoie. Noi facem filosofi, și ăia neintegrabili în câmpul muncii.". Vedeți, domnule ministru, unde este greșeala? Frizerii și cofetarii trebuie înlocuiți cu tinichigii și mecanicii. Oricum nu contează, căci președintele s-a corectat atunci, într-o discuție de o sinceritate debordantă cu filosoful Gabriel Liiceanu, căruia îi mărturisea că, de fapt, a vrut să zică "Școala scoate tâmpiți!". Riscantă și neinspirată declarație.

Contrar părerii consilierului BNR și a președintelui României, noi considerăm că toți factorii decidenți ai țării au responsabilitatea de a atenua măcar șocul crizei, chiar dacă nu reușesc să o combată eficient, așa cum s-a întâmplat în alte țări europene.

Invocarea providenței și a norocului ca elemente intervenționiste în finanțele și economia României "întărește" până la anulare încrederea cetățenilor în capacitatea decizională a actualilor guvernanți.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată Președintele Băsescu ne anunță că vom fi și mai datori decât suntem în prezent, și asta foarte curând;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Președintele Băsescu ne anunță că vom fi și mai datori decât suntem în prezent, și asta foarte curând"

După o lungă pauză în prime-time, președintele Băsescu revine în forță, cu noutăți șocante: "România ar putea fi nevoită să facă un nou împrumut în 2010"!

Despre aceste perspective neîmbucurătoare noi, liberalii, am tot vorbit, le-am intuit de multă vreme și chiar semnalat de nenumărate ori, dar ni s-a spus doar că suntem cârcotași, că premierul Boc știe ce face și că lucrurile sunt roz, și nu gri, cum le vedem noi. Dacă noi am fi fost cei daltoniști, acum economia României s-ar fi simțit pe plus măcar pentru pensionari, cât de puțin acolo, de pus ceva mai mult pe masă, sau pentru mediul privat, care se află aproape în comă, ori în investițiile în infrastructură, inexistente de mai bine de un an, dar nu se vede nimic la orizont și, mai ales, nu se face nimic concret.

Și nu cred că acesta era vreun secret pentru nimeni, având în vedere faptul că guvernele domnului Boc nu au luat, până în prezent, nicio măsură care să ducă la spargerea cercului vicios în care se află economia românească, ba, dimpotrivă, a avut chiar grijă să adâncească și mai tare criza prin decizii care au dus rapid la creșterea fulminantă a șomajului și la proliferarea falimentului în masă, în zona privată.

Impozitele noi, peste impozitele vechi și așa foarte împovărătoare în vremuri tulburi din punct de vedere financiar, nu au adus banii scontați prin acest demers la vistieria bociană, ci au reușit, în schimb, performanța să sufoce întreprinzătorii privați în cel mai scurt timp.

Cheltuielile nemăsurate, și multe dintre ele ilegale, făcute cu larghețe prin unele ministere gestionate de domnul Boc, dar preferențiale domnului Băsescu, s-au tot petrecut de peste un an de guvernare portocalie!

Toate acestea le-am semnalat și noi, le-a semnalat și presa, dar președintele n-a văzut, n-a auzit și chiar i-a premiat pe cei în cauză.

Ce ne spune acum domnul președinte Băsescu, este chiar hilar, dar, din păcate, nu ne putem permite nici măcar să facem haz de necaz de glumele proaste ale președintelui, pentru că este vorba aici de buzunarele din ce în ce mai subțiate ale românilor. Neavând argumente pertinente pentru situația gravă în care a ajuns economia românească, domnul Băsescu aruncă pisica în ograda guvernării liberale, pentru că lucrurile sunt chiar într-un punct critic și domnul Boc se izbește deja de dificultatea de a mai face față plăților curente: «au fost câțiva ani de "lipsă de viziune", când s-a crezut că putem consuma mai mult decât producem, ceea ce ne-a adus astăzi în situația de a împrumuta bani pentru a asigura salarii, pensii, funcționarea sistemului de sănătate și așa mai departe.»

Dar, domnule președinte, în România au fost aproape 10 ani de creștere economică, s-au făcut numeroase investiții, s-au plătit datoriile sistemului de sănătate, s-au crescut decent pensiile și salariile, oamenii au avut posibilitatea astfel să-și îmbunătățească vizibil nivelul de trai, și, bineînțeles, mai erau multe de făcut, dar în tot acest timp nu PD-L a fost vioara întâi la guvernare.

De peste un an, de când i-ați făcut soliști aproape în toate cele patru guverne bociene, liberal-democrații dumneavoastră au avut posibilitatea să decidă tot. Deci nu este cazul să le mai plângeți acum de milă, când se văd cu ochiul liber incompetența, diletantismul și greșelile imense pe care le-au implantat cu bună știință în legislația asumată la fiecare pas.

Spuneți-le românilor adevărul, domnule președinte, ați semănat vânt în campanii, culegeți furtună în viața de zi cu zi, ați girat demagogia ieftină, aveți parte acum de realitatea crudă. nu se construiește nimic pe vorbe goale, doar că ai la îndemână pe cine să dai vina atunci când vine vremea decontului.

  Ionuț George Dumitrică - declarație politică cu tema Guvernul Boc face promisiuni pline de optimism, dar la sertar ține adevărul extrem de pesimist;

Domnul Ionuț George Dumitrică:

"Guvernul Boc face promisiuni pline de optimism, dar la sertar ține adevărul extrem de pesimist"

Aproape că ne-am obișnuit cu efervescența plină de optimism a domnului Boc la fiecare ieșire mediatică a sa. De fiecare dată când apare în prime-time, premierul ne promite marea cu sarea și ne trimite să visăm la cele mai frumoase cifre pentru economia românească: creștere economică de peste 1,3% în 2010, o adevărată performanță, după o cădere de peste 7,4% în 2009, șomaj în descreștere cât mai rapidă, după un an 2009 cu aproape 800.000 de șomeri și o cifră de aproape 8%, investiții în infrastructură de miliarde, conform planurilor din ce în ce mai roz ale doamnei Udrea, după zero investiții în 2009 și blocaje în lanț datorate plăților neefectuate de către stat pentru o mulțime de lucrări terminate încă din 2008, case noi nouțe pentru tineri, prin Prima și a Doua Casă, programe inițiate cu mare fast, dar pline de blocaje de tot felul din cauza birocrației excesive.

Dar, din păcate, visele frumoase și promisiunile înălțătoare ale premierului Boc iau, din nou, ca și în anul 2009, drumul din ce în ce mai clar al coșmarului și al vorbelor goale de conținutul realizărilor.

În sertarul biroului său guvernamental, domnul Boc ține la păstrare, departe de ochii românilor, scenariul real al economiei românești pentru anul 2010. Dincolo de discursurile pentru public, guvernanții portocalii iau în calcul un scenariu de creștere economică minimă de 0,2%, față de prognoza oficială de plus 1,3%.

Astfel, Ministerul Finanțelor pregătește pentru Bruxelles un scenariu de creștere economică zero față de prognoza oficială de 1,3% din p.i.b. Acest scenariu din programul anual de convergență, care va fi trimis Comisiei Europene, include ipoteza imposibilității de a crește semnificativ veniturile bugetare, ipoteză susținută din plin de căderea cu peste 13% a încasărilor din t.v.a. în ianuarie, față de aceeași lună din 2009. Adică și în prima lună din 2010 a continuat căderea consumului, iar fără consum economia nu poate ieși din recesiune.

Și cu toate acestea, optimismul premierului Boc și al miniștrilor săi, ne-a fost permanent arătat, de fiecare dată când trebuiau făcute precizări vizavi de indicatorii economici ai României. Dar, și de această dată, ca și în anul 2009, viața realității economice bate filmul regizat cu multă măiestrie mediatică de domnul Boc.

Mai mult, miniștrii săi se plâng pe la colțuri, că deficitul bugetar nu va putea fi redus conform înțelegerii cu UE, dacă economia nu-și revine de-a binelea, în cel mai scurt timp, adică măcar din trimestrul următor. Cu atât mai puțin vor putea fi susținute investițiile publice, mult-promise pe la tv de doamna Udrea sau alți miniștri hei-rupiști.

Vă întrebăm, totuși, domnule prim-ministru Boc, la ce ne-a folosit așa-zisul plan anticriză de circa 13 miliarde euro, adoptat de unul dintre guvernele pe care le conduceți în urmă cu un an? Verdictul dur nu trebuie să îl mai dăm noi, liberalii, căci vi-l dă chiar Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), unul dintre participanții la pachetul financiar de 20 miliarde euro împrumutați României: "Stimulentele pentru economie au fost mai degrabă imaginare decât reale; puține proiecte au fost pornite, iar efectul asupra creșterii economice a fost neglijabil".

  Marian Avram - declarație politică cu tema SOS, Delta Dunării!;

Domnul Marian Avram:

"SOS, delta dunării"

Istoria Deltei Dunării începe acum 10.000 de ani, prin depunerea mai multor straturi de aluviuni succesive, ce vor colmata golful maritim existent la vărsarea Dunării în Marea Neagră, aceasta fiind obligată să se retragă în matca sa.

Un ținut exotic cu peste 1200 de specii de copaci și plante, cu cea mai bogată faună ornitologică de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) și ihtiologică (reprezentată de circa 100 de specii, din care amintim heringul de Dunăre și sturionii, de la care se obține prețiosul caviar).

Delta Dunării este cea mai mare rezervație de ținuturi umede din Europa, acoperind o suprafață de 2.681 km2. În 1990, UNESCO a inclus Delta Dunării, cea mai nouă formă de relief din România, ferită de "progresul industrializării", printre rezervațiile biosferei.

Reconstrucția ecologică a Deltei este o soluție necesară menținerii proceselor naturale ale Deltei Dunării, benefică atât pentru comunitățile locale, cât și pentru conservarea pe termen lung a sistemului deltaic. Din cauza intereselor divergente ale instituțiilor locale, dar și a situației proprietăților sau concesiunilor, procesul de reconstrucție este întârziat.

Pescuitul intensiv și braconajul au condus la diminuarea resursei piscicole a Deltei. Deși Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a modificat legea pescuitului, introducând noi reguli pentru această activitate în Delta Dunării, inclusiv interzicerea pescuitului cu setca, iar pescuitul speciilor de sturioni este interzis pe o perioadă de zece ani, operațiunile instituțiilor de control și ale justiției sunt ineficiente în a asigura respectarea legii

Poluarea apei și gunoaiele se fac simțite. orașul Tulcea nu are încă un sistem de epurare a apei, iar localitățile din Deltă nu beneficiază de un sistem integrat de colectare a deșeurilor și de scoatere a acestora de pe teritoriul Rezervației.

Dezvoltarea haotică din ultimii ani a turismului reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa biodiversității Deltei, iar această tendință continuă să crească. Comunitățile locale nu beneficiază de pe urma dezvoltării turistice, ci din contră, se simt ignorate de investițiile realizate de întreprinzători. Resursele naturale ale Deltei trebuie să reprezinte sursa de venituri pentru locuitorii ei, singurii care respectă valorile deltaice și care pot contribui la conservarea biodiversității.

Arhitectura caselor din Delta Dunării a fost reglementată, într-un final, în noiembrie 2008, prin adoptarea Regulamentului cadru de urbanism și arhitectură pentru Delta Dunării, după ce Rezervația a fost invadată de vile din beton, termopane și balustrade de oțel.

Transformarea grindurile și plajelor, prin amenajarea unor stațiuni turistice, au un impact major asupra habitatelor plajelor litorale, elemente unice în Europa. Asemenea planuri imobiliare pentru amenajarea de stațiuni turistice încalcă atât prevederile directivelor Uniunii Europene privind conservarea biodiversității, cât și statutul de Rezervație a Biosferei, patrimoniu UNESCO.

Viitorul Deltei Dunării este la răscruce. Direcțiile actuale de dezvoltare din zonă amenință însăși esența deltei, punând în pericol atât valoarea sa ecologică, cât și potențialul său economic deosebit. Credem că este momentul ca toate instituțiile și organizațiile responsabile de starea Deltei să își coordoneze acțiunile astfel încât să nu fim numai reactivi la diversele probleme de acolo - braconaj, gunoaie, vânătoare ilegală - ci să facem cu adevărat conservarea naturii în beneficiul acesteia și al comunităților locale.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică despre Traficul de ființe umane - un comerț modern cu sclavi, care alimentează corupția și crima organizată;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Traficul de ființe umane - un comerț modern cu sclavi, care alimentează corupția și crima organizată"

La doi ani după cazul Mailat, un nou scandal, generat tot de o crimă, aduce numele țării noastre pe primele pagini ale ziarelor din Europa, iar referirile nu ne fac deloc cinste. România este "fundătura Europei", o "țară de infractori periculoși", românii sunt criminali de top, iar o treime din prostituatele de pe străzile din Copenhaga sunt românce. Acesta este, pe scurt, tabloul României, creionat de presa daneză în ultimele zile. Nu mă opresc asupra acuzelor rasiste, nici asupra lipsei de reacție din partea Ambasadei României din Danemarca și a Ministerului Afacerilor Externe. Intervenția mea privește problemele de fond, România numărându-se printre "sursele principale" ale traficului de persoane, fenomen calificat de Interlop drept "crima cu cea mai rapidă ascensiune".

Un raport al Europol subliniază că România este principala sursă de prostituție din Uniunea Europeană, iar statisticile Organizației Internaționale pentru Migrație și ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa relevă că traficul de persoane în țara noastră se păstrează la cote îngrijorătoare.

Potrivit statisticilor oficiale, anual peste 1.400 de români cad victime traficanților de persoane, iar poveștile celor care au trecut printr-un astfel de coșmar sunt cutremurătoare. Numărul real al victimelor nu este cunoscut. Studiile arată că peste 70% din victimele traficului de ființe umane nu sunt identificate și nu beneficiază de asistență calificată.

Traficanții își caută victimele în rândul categoriilor defavorizate ale societății, promițându-le o viață mai bună și salarii atractive peste hotare. Multe persoane care acceptă oferta sfârșesc în cele mai crude și umilitoare condiții. Respectul pentru drepturile omului încetează acolo unde intră pe rol traficanții de ființe umane. De multe ori, victimele își dau seama de acest lucru mult prea târziu. Iată o istorie tipică, povestită de o femeie din Dolj, care a plecat la muncă în Cehia și s-a trezit sclavă pe o plantație. O altă tânără, tot din Dolj, a luat drumul Italiei, pentru a lucra ca menajeră, și s-a trezit în mâinile traficanților, reușind să fugă după luni de chin.

Sunt cazuri despre care trebuie să discutăm, pentru că traficul de ființe umane a căpătat o dinamică și o amploare îngrijorătoare, devenind cea de-a treia principală formă de crimă organizată din lume, după traficul de arme și cel de droguri. A crescut și numărul copiilor traficați în scopul cerșetoriei și al furtului din buzunare, cazul din Marea Britanie și Spania fiind deja cunoscut la nivel național și european. S-au înregistrat și cazuri de exploatare pentru trafic de organe.

Conform Organizației Internaționale a Muncii, numărul persoanelor traficate anual se ridică la circa 2,5 milioane, majoritatea fiind femei și copii. În jur de 500.000 de victime sunt din Europa. Comisia Europeană estimează că numărul minorilor traficați anual în Europa, pentru muncă forțată, cerșit, furat și prostituție, atinge 36.000. Raportul anual privind traficul de persoane pentru anul 2009 al Departamentului de Stat al SUA arată că România este țara de origine, de tranzit și de destinație pentru persoanele traficate în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată.

Sărăcia, marginalizarea socială, corupția, discriminarea și incultura întrețin traficul de persoane. Ajungând la acești factori, este momentul să vedem cum acționează autoritățile atât în vederea combaterii traficului de persoane, cât și asupra cauzelor primare ale fenomenului.

Anul trecut, la recomandarea Guvernului Boc, în România a fost desființată Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, al cărei rol era de a coordona și de a evalua activitățile de prevenire și combatere a traficului de persoane, precum și de a monitoriza asistența acordată victimelor acestui fenomen extrem de grav.

Am spus și repet faptul că desființarea acestei agenții și transformarea acesteia în serviciu în cadrul MAI a constituit o greșeală, pentru că nu s-a bazat pe o analiză corect fundamentată. Guvernul Boc a raportat așa-zisul proces de reformă instituțională, neglijând complexitatea, nivelul și implicațiile sociale ale traficului de ființe umane.

Delictele asociate cu traficul - printre care se numără detenția, violul și tortura - încalcă drepturile fundamentale ale omului. Adesea, rețelele de trafic de persoane sunt conduse de organizații criminale transnaționale, care constituie o amenințare la adresa securității naționale și internaționale.

În calitate de deputat și de coordonator al Grupului parlamentar pentru combaterea traficului de persoane din cadrul Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României, solicit pe această cale ministrului administrației și internelor, Vasile Blaga, să reînființeze Agenția Națională pentru combaterea traficului de persoane, o denumire adecvată acestei instituții, și să numească un raportor național pe această problemă, la nivelul Uniunii Europene urmând a se institui o rețea informală de raportori naționali.

Cer acest lucru înainte ca structurile europene de decizie să prezinte, în cursul acestei luni, o evaluare a problematicii anterior susținerii propunerii de directivă în domeniu și până când Departamentul de Stat al SUA va prezenta, în luna aprilie, noul raport privind traficul de persoane.

Am participat, săptămâna trecută, la cea de-a treia reuniune cu tema "Către Acțiunea globală a Uniunii Europene împotriva traficului de ființe umane", găzduită de Guvernul spaniol, și pot să vă spun că toate instituțiile europene și Departamentul de Stat al SUA au atenționat că România se află, în continuare, în atenție, fiind o țară de origine și tranzit din punct de vedere al traficului de persoane. Discuțiile au vizat întărirea cooperării la nivel european, armonizarea reglementărilor de drept penal, precum și măsurile pentru protecția, sprijinirea și asistența acordată victimelor, domeniu unde înregistrăm lacune semnificative. De asemenea, se urmărește instituirea unui control parlamentar complex al acțiunii guvernelor naționale în acest domeniu.

Solicit ministrului Vasile Blaga să se alăture intenției Grupului parlamentar de a stabili noua strategie, măsurile-cheie ce vor trebui promovate, planul de acțiune și politicile sociale ce trebuie implementate pentru combaterea traficului de persoane din România și din regiune.

Solicit premierului Emil Boc să facă o evaluare atentă a politicilor publice în domeniul prevenirii traficului de ființe umane. Succesul măsurilor de combatere a traficului de persoane este strâns legat de combaterea sărăciei și de ridicarea nivelului de educație.

2010 este Anul european pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și este firesc să ne întrebăm ce își propune România să facă în acest sens, în condițiile în care 4 milioane de români trăiesc în sărăcie și zilnic peste 800 de oameni își pierd locurile de muncă. Toți acești oameni, afectați de efectele crizei economice și de harababura politicilor guvernamentale, se regăsesc în rândul categoriilor sociale vulnerabile despre care vorbeam anterior.

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale are un rol important în prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, sau mai bine zis ar trebui să aibă un rol în acest sens, dar cele mai multe strategii și planuri de ocupare a forței de muncă, de formare profesională, de stimulare a agenților economici și de sprijinire a persoanelor din zonele defavorizate au rămas doar pe hârtie în ultimii cinci ani.

Sunt necesare înăsprirea legislației privind munca ilegală și controlul serios al aplicării legislației în domeniul muncii și al protecției drepturilor angajaților. România ocupă un loc fruntaș în Europa ca pondere a economiei subterane în produsul intern brut. Interesant este faptul că avem o economie subterană de aproape 38% din p.i.b., dar înregistrăm, paradoxal, un nivel scăzut al criminalității economice, conform datelor oficiale.

Educația reprezintă factorul-cheie atât în lupta împotriva sărăciei, cât și în combaterea traficului de ființe umane. Toate evaluările internaționale din ultimii ani ne-au plasat spre coada clasamentului din punct de vedere al nivelului de educație. Într-adevăr, avem și elevi olimpici internaționali cu care ne mândrim, dar marea majoritate a elevilor se află sub nivelul mondial al mediocrității. Politicile educaționale fără perspectivă, măsurile haotice adoptate, lipsa finanțării adecvate au bulversat sistemul de învățământ. Nu avem o strategie coerentă de combatere a abandonului școlar. Închidem școlile din mediul rural, fără să ne gândim la consecințele pe termen lung și fără să ținem cont de faptul că educația este o investiție pentru viitorul României.

Eforturile de combatere a traficului de ființe umane trebuie coordonate cu lupta împotriva corupției, aceste două fenomene fiind strâns legate.

Trebuie să adoptăm măsuri concertate în vederea anchetării și pedepsirii celor care comit infracțiuni implicând traficul de ființe umane și să asigurăm accesul la asistență finanțată de Guvern pentru un număr cât mai mare de victime. Trebuie să prevenim și să combatem acest fenomen cu toată responsabilitatea, fără să ascundem gunoiul sub preș, cum încearcă actualii guvernanți.

  Maria Stavrositu - declarație politică referitoare la Turismul balnear, pilon important al turismului românesc;

Doamna Maria Stavrositu:

"Turismul balnear - pilon important al turismului românesc"

Potențialul țării noastre privind turismul balnear este incontestabil. Prin importantele sale efecte sociale și economice, turismul balnear poate redeveni un segment major al pieței turistice internaționale în jurul căreia se coagulează importante forțe materiale și umane, evident, cu implicarea tot mai profundă a științei și tehnicii și probarea capabilității de a presta servicii turistice și medicale complexe, de un înalt nivel calitativ.

Din păcate, revenirea României în rândul democrațiilor europene, începând cu anul 1989, a însemnat un moment nefast pentru turismul balnear. Acest domeniu a traversat o perioadă de regres ce a avut la bază indiferentismul guvernanților ce s-au perindat până în urmă cu câțiva ani la conducerea țării.

Turismul balnear din România trebuie revitalizat. Doresc să salut inițiativele și măsurile luate de doamna ministru al dezvoltării pentru fundamentarea unor direcții de dezvoltare a turismului balnear.

Ca stat european nu ne permitem să nu potențăm la maximum resursele de care dispunem. Stațiunile balneare din România, după cum știm, sunt extrem de numeroase și cu un indice de atractivitate ridicat. România dispune de peste 160 de stațiuni și localități cu factori curativi naturali.

Trebuie să avem în vedere că turismul balnear este singura formă de turism din țara noastră care se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. România se înscrie printre țările europene cu un fond balnear remarcabil.

Modernizarea, dezvoltarea și inovarea turismului balnear reprezintă premise favorabile pentru crearea unei imagini pozitive a României ca destinație turistică. Statutul de stat european ar trebui să ne determine să investim în modernizarea turismului balnear românesc. Am convingerea că turismul balnear va reprezenta curând o cauză câștigată pentru țara noastră deoarece revitalizarea acestei componente a turismului oferă șansa înscrierii României pe harta turistică a lumii.

  Victor Boiangiu - exprimarea dezacordului față de lipsa de dialog politic din cadrul forului legislativ al țării;

Domnul Victor Boiangiu:

Ne întâlnim din nou în preajma unei zile festive. Din nou, doamnelor și domnișoarelor, vă urez la mulți ani și fie ca primăvara să vină cât mai repede și să vă însoțească cât mai mult.

Nu vreau să vă rețin atenția prea mult în această dimineață. Doresc, totuși, să îmi exprim dezacordul cu privire la atitudinea colegilor mei din opoziție. Săptămâna trecută am atras atenția asupra lipsei de dialog politic din cadrul forului legislativ al țării. Săptămâna aceasta, nici o schimbare nu se vede la orizont. Chiar mai mult, reprezentanții Partidului Social Democrat declară de la tribuna Camerei Deputaților că refuză să participe la lucrările plenului din perioada următoare, în semn de protest.

Aici ași dori să zăbovesc câteva clipe. În fața acestei opțiuni rebele, de protest, a Partidului Social Democrat, un simplu cetățean se confruntă cu câteva întrebări punctuale. Fie că cetățeanul cu pricina și-a exprimat votul pentru o tabără politică sau alta, problemele reale cu care acesta se confruntă țin de efectele unei crize economico-financiare globale. Această criză despre care tot vorbim de doi ani încoace și probabil vom mai vorbi încă vreo doi, transcende granițele statelor și nu depinde de declarațiile politice belicoase ale opoziției. Depinde doar de măsura în care fiecare dintre noi este capabil să își facă datoria, ceea ce mă aduce la prima întrebare. Cum își face datoria, civică până la urmă, un demnitar ales fie el parte a opoziției care alege să renunțe la îndatoririle pe care le are? Cum ajută refuzul dialogului politic cauza opoziției? Cum îl ajută demnitarul în cauză pe cetățeanul care are nevoie ca vocea lui să se facă auzită în Parlament? Prin protest? Eu nu cred.

În cel de-al doilea rând, motivul pentru care se "protestează" este unul hilariant. Dacă îmi permiteți, stimați colegi, care este motivul pentru care merită să sacrificați interesele oamenilor pe care îi reprezentați? Dumneavoastră îmi veți spune: parcursul legislativ ilicit al Pl-x 42/2010 privind modificările aduse Legii nr.188.

Propunerea legislativă împotriva căreia vă opuneți și din cauza căreia "protestați" a trecut printr-un proces democratic în Parlamentul României. Nu voi vorbi despre relevanța acestei legi, întrucât acesta este un cu totul alt subiect de discuție politică. Dar condițiile în care aceasta a trecut de Parlament se bazează pe cel mai sănătos obicei democratic. Majoritatea decide, majoritatea a decis ca Pl-x 42/2010 să fie adoptată în Parlament de Senat, în primă instanță, și ulterior de Camera Deputaților. Dumneavoastră, în consecință, ajungeți să protestați împotriva democrației, împotriva regulilor jocului, după adoptarea legii.

Voi cita din raportul Comisiei pentru administrație din Camera Deputaților, comisia sesizată pe fond în cazul Pl-x 42/2010, comisie din care am onoarea să fac parte:

"La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere:

  • avizul favorabil al Consiliului Legislativ (nr.56/25.01.2010);
  • avizul favorabil al Comisiei juridice, de disciplină și imunități (Pl.x.42/2010);
  • avizul favorabil al Consiliului Economic și social (236/1.02.2010).

Proiectul de Lege a fost adoptat de Senatîn ședința din 22 februarie 2010.

La lucrările comisiei au fost prezenți 17 deputați, din totalul de 33 membri ai comisiei. În urma examinării intervenției legislative și a opiniilor exprimate de către membrii comisiei, s-a hotărât, cu unanimitate de voturi, să se supună plenului Camerei Deputaților aprobarea proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu amendamentele admise prezentate în anexă."

Cred că este lesne de înțeles că întreg procesul legislativ a fost favorabil proiectului de lege. proiectul a fost adoptat de Senat și nu îmi aduc aminte să fi auzit de un protest al senatorilor PSD împotriva domnului președinte al Senatului, domnul Mircea Geoană. De asemenea, este lesne de înțeles că protestul dumneavoastră se bazează pe argumente de paie foarte ușor de demontat.

Este timpul să ne asumăm responsabilitatea politică în fața oamenilor care ne-au votat, și cred că este timpul să lăsăm la o parte aceste strategii politice de scurtă durată, care nu fac decât să compromită poziția politică și credibilitatea parlamentarilor în rândul electoratului.

  Florin Țurcanu - declarație politică cu subiectul Adevăratul Botoșani, interzis!;

Domnul Florin Țurcanu:

"Adevăratul Botoșani, interzis!"

Apar în ziare tot felul de articole referitoare la diferite "întâmplări" pe care unii le consideră "foarte" importante, dar care nu sunt decât răutăți sau polițe de plătit unor persoane care n-au mai vrut sau n-au mai putut să susțină financiar pe unii dintre componenții "incoruptibili" ai tagmei ziariștilor. Dar nu apar în anumite publicații dramele zilnice pe care le trăiesc unii botoșăneni. De ce ni se pare viața unora sau a altora mai interesantă decât realitatea zilnică a celor care trăiesc în jurul nostru? De ce nu se analizează zilnic câte o așa numită personalitate a actualei puteri, pentru ca omul de rând, cel care duce în spate tot greul județului, să știe cine sunt cei pe care îi vom avea în fruntea noastră mult timp de acum înainte?

Cine sunt cei care ne conduc județul? Este o întrebare care apare zilnic pe buzele botoșănenilor. Dacă faci o plimbare prin oraș nu întâlnești decât oameni nemulțumiți care, în momentul în care încerci să-i întrebi de situația actuală, nu aduc decât reproșuri față de cei care ne conduc.

Ordonanța de "împământenire" a incompetenților portocalii în funcțiile de conducere ale instituțiilor locale a provocat un val de nemulțumire în rândul tuturor categoriilor sociale. Muncitori, profesori, medici își spun nemulțumirea de fiecare dată când sunt întrebați, iar uneori chiar fără a fi întrebați. Oamenii își spun durerea fără a-i interesa că cel sau cea care-i ascultă poate fi un "informator" al șefilor județului.

Făcând o plimbare prin oraș, m-am întâlnit cu un cadru didactic care, foarte revoltat că abia la sfârșitul lunii februarie a primit banii de navetă pentru luna ianuarie, m-a întrebat: «Când luăm, domnule, atitudine?! Eu nu fac politică, nu-s înscris în niciun partid politic, dar nu mai pot! Până acu' câteva luni aveam salariu de merit, am muncit pentru el, am obținut rezultate, acum nu-l mai merit! Alte sporuri nu ne mai dau, că, de..., nu merităm! Dar cine le merită, domnule?! Doamna ceia care s-a titularizat pe o sumă "nu mică" de bani pentru a prinde o funcție pe care n-o merită, sau alții ca ea, care habar nu au cu ce se mănâncă postul pe care-l dețin sau instituția pe care o conduc?! Nu se mai poate trăi în ritmul acesta! Dacă vrei să fii un profesor bun, ai nevoie de bani pentru haine, cărți, dar și pentru produse de birotică. Nu te poți duce în fața elevilor în blugi "că-i lipsă de respect"! Să le ceri copiilor produse de birotică n-ai voie, bani să le cumperi nu-ți dau, că doar s-a inventat internetul, iar copiii pot învăța teorema lui Pitagora de pe net. Dar cei care n-au net de unde o învață?! Acei tineri care au luat medalii la concursurile internaționale de matematică, fizică, chimie n-au învățat de pe net. Cultura adevărată nu se face "de pe net", domnule! Își bat joc de noi! La Suceava, cumpără o mașină de curățat cartofi de 35.000 lei. Auzi, mașină de curățat cartofi! Chiar ne cred pe toți reduși mintal? La noi cine știe ce cumpărături vor mai face, urmând de altfel exemplul de la Suceava!»

Omul a plecat cărând un diplomat de culegeri pe care le ia zilnic la el, fiindcă e obișnuit să-și facă treaba cu rigurozitate și pasiune. El știe că meseria de profesor, pe care unii o consideră cea mai ușoară, e frumoasă. Și-a ales meseria pentru a modela personalități, a reușit fiindcă din mâna lui au ieșit oameni, dar și personaje care astăzi nu-l mai cunosc pe "domn' profesor."

Acesta e doar un exemplu. Ca el sunt multe, dar nimeni nu le bagă în seamă. Omul de rând e neputincios în fața vieții, iar cei care ne conduc sunt indiferenți față de aceștia.

Aș vrea să vă întreb, domnilor, de câte ori ați fost în Parcul Tineretului? Nu în campanie când ați dat petreceri, sacoșe cu salam, ulei, pește și altele, pentru a cumpăra voturi, ci într-o zi obișnuită, când oamenii vin și pleacă la serviciile pe care încă le mai au. Nici ei nu știu pentru cât timp le mai au, dar pe fața lor veți vedea că grija a luat locul speranței care, după cum spunea cineva din zonă: "Ce speranță dom'le? Mai vorbim de speranță?! Poate la matale, da' la noi... nu mai știm nici ce va fi mai târziu, da' nu mâine! De unde speranță? A murit de mult speranța la noi, dom'le!"

  Angel Tîlvăr - comentariu în privința adoptării unei ordonanțe de urgență prin care se instituie un control mai riguros asupra comercializării plantelor etnobotanice;

Domnul Angel Tîlvăr:

Apreciez înverșunarea și rapiditatea cu care actualul Guvern Boc a adoptat o ordonanță de urgență prin care se instituie un control mai riguros asupra comercializării plantelor etnobotanice. Era imperios necesară o astfel de reglementare, dar eforturile de a declara aceste substanțe ilegale aparțin deopotrivă Guvernului, dar și mai multor colegi deputați și senatori care au adus în discuție această problemă, fie prin declarații politice sau întrebări și interpelări, fie prin propuneri legislative.

Este regretabil faptul că, deși cu câteva luni în urmă se striga sus și tare legalizarea consumului de droguri ușoare, probabil cu intenția de a atrage, la acea vreme, un anumit segment de electorat, astăzi, când s-au înregistrat peste 1.000 cazuri de persoane care au solicitat asistență după ce au consumat astfel de plante, când, potrivit unui raport al Inspectoratului General al Poliției Române, la sfârșitul lunii august 2009 au fost identificate 121 magazine, ceea ce reprezintă o creștere de 672% în 6 luni, iar față de luna august 2009 numărul de magazine aproape că s-a triplat, și când s-au înregistrat și primele victime ale consumului de plante "de relaxare", a apărut, peste noapte, o ordonanță de urgență în care se incriminează consumul de droguri ușoare.

Unii ar spune că mai bine mai târziu decât niciodată. Însă eu condamn faptul că a trebuit să se aștepte să apară victime din rândul consumatorilor ca să se urgenteze apariția unei reglementari în acest sens. M-am declarat încă de la apariția primelor cazuri de intoxicații cu plante etnobotanice un susținător al interzicerii comercializării acestora. În acest sens, am atras atenția încă din aprilie anul trecut asupra efectelor pe care aceste plante le au asupra tinerilor, și nu numai, precizând atunci că vânzarea acestor droguri, fie că se numesc plante etnobotanice, fie că se numesc ciuperci, duce la crearea unor dezechilibre la nivel emoțional, la destabilizare și, nu în ultimul rând, la victime. Făceam atunci referire și la plantele care la noi se comercializau fără nici o interdicție, pe când în alte țări europene, precum Belgia, Suedia, Germania, acestea erau de mult interzise. Plantele care reprezintă un potențial risc pentru populație au fost introduse ulterior pe o listă de 17 plante care fac obiectul propunerii legislativepentru modificarea și completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, care a fost alcătuită împreună cu mai mulți colegi deputați și senatori și care se află în prezent la Senat.

Ordonanța de urgență pentru modificarea Legii nr.143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și a Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor stupefiante și psihotrope este de bun augur, iar adoptarea ei este lăudabilă. Domnul ministru a declarat în conferința de presă ce a avut loc după ședința de guvern în care a fost adoptarea OUG că "Suntem după o muncă susținută de aproape 4 săptămâni, timp în care un grup de lucru constituit la nivelul Ministerului Sănătății, format din reprezentanți ai Agenției Naționale a Medicamentului, ai Inspectoratului General al Poliției Române, specialiști de la Facultatea de Farmacie din București și ai Ministerului Sănătății, au identificat o listă de substanțe și de plante care denumite, spunem noi impropriu, etnobotanice, dar care au anumite proprietăți psihoactive.(...) Este vorba de o listă conținând 27 substanțe și 9 plante." Apreciez munca susținută de 4 săptămâni a specialiștilor care au alcătuit această listă, însă doresc să precizez că o astfel de muncă ar trebui efectuată cu regularitate deoarece periodic apar droguri noi, iar importanța monitorizării tendințelor în ceea ce privește consumul de substanțe psihoactive noi, în vederea depistării compușilor sau substanțelor nocive este primordială pentru ținerea sub control a fenomenului. Un exemplu în acest sens este Belgia, care și-a restructurat legislația privind substanțele psihotrope, pentru a include o nouă categorie, care enumeră plante sau părți de plante aflate sub control, nu doar ingredientele psihoactive ale acestora.

Aceasta este și propunerea făcută de Observatorul european pentru Droguri și Toxicomanie care a prezentat în raportul său anual privind situația drogurilor în Europa, în subcapitolul: "Droguri noi și tendințe emergente" importanța monitorizării continue a tendințelor privind consumul de droguri în vederea depistării substanțelor noi și introducerea lor pe lista substanțelor interzise.

Însă, după cum bine știm cu toții, interzicerea consumului de droguri, indiferent că sunt ele plante etnobotanice sau droguri grele, nu implică și dispariția consumului sau a comercializării. Este necesară o monitorizare atentă a apariției noilor tendințe, dar la fel de necesară este și conceperea și implementarea unor politici de prevenire ca modalitate de control al consumului de droguri.

Experiența altor țări europene ne arată că accentul pus pe anumite grupuri, îndeosebi cele vulnerabile, sau analiza unor factori demografici și sociali precum rata șomajului, absenteismul școlar, familii dezrădăcinate constituie direcții clare privind expunerea la riscul consumului de droguri. Într-un sondaj efectuat în Țara Galilor s-a arătat că doar 1% din tinerii nonvulnerabili consumă droguri, pe când adevărații consumatori de droguri sunt în proporție de 24% chiulangiii, 33% sunt cei care nu au o locuință și 39% sunt cei care au mai fost arestați în trecut.

Așadar, politicile de prevenire, în marea lor majoritate, ar trebui îndreptate către grupurile vulnerabile de tineri, întrucât aceștia sunt mai degrabă expuși fie la recidivă, fie la alunecarea către consumul de stupefiante. Și nu ne referim aici doar la drogurile puternice, ci și la substanțele psihoactive.

În concluzie, consumul de droguri este o problemă complexă, care necesită o abordare atât din punct de vedere legal, cât și social și economic. Nu este suficient doar să închidem magazinele de vise, sau doar să întocmim o listă cu plante sau substanțe interzise, este nevoie de o muncă continuă în ceea ce privește comercializarea și consumul de droguri care, în prezent, conform statisticilor, nu este scăpat de sub control, dar care, dacă nu este atent monitorizat, poate deveni o reală problemă a societății românești.

  Virgil Pop - declarație politică: «Succesul programului procriză al Guvernului Boc»;

Domnul Virgil Pop:

«"Succesul" programului procriză al Guvernului Boc»

"Criza" este, cu siguranță, cuvântul cel mai des folosit din toamna anului 2008 până în prezent. A marcat traseul economic al țării în ultimul an și trei luni și a oferit, în tot acest timp, cele mai absurde pretexte pentru declinul economic constant al României și pentru incompetența crasă de care a dat dovadă Guvernul în materie de finanțe. Potrivit prognozelor guvernamentale, cuvântul "criză" ne va sta pe buze încă cel puțin doi ani. Proiecția economică până în 2013 a relevat faptul că, în anii următorii, volumul veniturilor la bugetul de stat nu va crește până la cota anticipată de guvernanți. Pe scurt, criza ne va afecta în continuare, în timp ce Guvernul va asista, cu vistieria goală, la degradarea continuă a finanțelor românești.

Aceste previziuni economice sumbre sunt emise într-o perioadă în care, rând pe rând, statele Uniunii Europene anunță ieșirea din criza financiară sau chiar creșteri economice. Astfel, dacă analizăm doar două exemple de implementare a unor programe anticriză eficiente, cum ar fi practicile fiscale ale Ungariei sau Bulgariei, vom ajunge la concluzia că România, deși a beneficiat de o poziție superioară, a bătut pasul pe loc, în lipsa unor politici financiare la fel de eficiente. Această realitate nesatisfăcătoare este rezultatul direct al lipsei de viziune economică a Guvernului Boc, care a implementat un program de măsuri fiscale mai degrabă procriză decât anticriză. Nu degeaba economistul-șef al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru Europa de Sud-Est, Peter Sanfey, nota despre România că impactul programului guvernamental anticriză a avut un efect neglijabil asupra creșterii economice.

De ce a ajuns, însă, România, un exemplu de "așa, nu" în manualele de macroeconomie?

Lipsa vitezei de reacție în fața dezastrului economic a fost un factor decisiv în adâncirea crizei. Și asta pentru că, la finele anului 2008, în vreme ce președintele României, foarte sigur pe sine, afirma la radioul public că România nu va fi afectată de criza financiară din SUA, autoritățile maghiare ceruseră deja un împrumut de la FMI, conștientizând situația financiară dificilă în care se află economia. În primăvara anului 2009, când România decidea să apeleze la împrumutul extern, Ungaria aplica deja un pachet de măsuri anticriză eficient. Nu sunt un susținător al împrumuturilor externe și nici nu cred că împrumutul la FMI trebuia să fie accesat mai devreme de către autorități. Remarc însă că celeritatea cu care autoritățile maghiare au reacționat în fața crizei a fost de mare ajutor în lupta cu dificultățile financiare, atribut care a lipsit cu desăvârșire din programul de acțiune a Guvernului român.

Măsurile fiscale anticriză luate de Guvern se înscriu mai mult în sfera diametral opusă, la capitolul măsuri de adâncire a crizei financiare. Mă refer aici la cunoscutele aberații fiscale ale Guvernului Boc, fie ele implementate sau doar propuse, care au dat măsura incompetenței viziunii financiare. Impozitul forfetar și disponibilizările masive de la aparatul de stat și alte măsuri de împovărare fiscală au avut ca rezultat o cifră de 760 de mii de șomeri români; ca să nu mai vorbim de alte măsuri absurde cum ar fi impozitarea drepturilor de autor, interzicerea cumulului pensie cu salariu de stat, impozitarea indemnizației persoanelor cu dizabilități, impozitarea tuturor pensiilor sau plafonarea alocațiilor. De cealaltă parte, Bulgaria a devenit țara cu cel mai mic nivel de impozitare din Uniunea Europeană, mizând pe politici de fiscalitate redusă, menite să sprijine mediul de afaceri. Spre exemplu, autoritățile de la Sofia au permis scăderea plafonului capitalului social de înființare a firmelor la doar un euro.

Deși menit să scoată țara din criză, împrumutul extern de la FMI de 20 de miliarde de euro s-a dovedit a fi inutil, incorect gestionat, în condițiile în care România a folosit acești bani pentru a acoperi deficitul din plata salariilor și pensiilor. Ungaria, pe de altă parte, a folosit banii de la FMI pentru a finanța investiții în infrastructură. Și, cu toate că gradul de îndatorare al statului maghiar îl depășește cu mult pe cel al României, Ungaria și-a permis, de curând, să refuze o tranșă de un miliard de euro de la Fondul Monetar Internațional.

Incapacitatea Guvernului de a reduce cheltuielile bugetare a amânat, deopotrivă, ieșirea României din criză. Deși a operat câteva diminuări la fondurile ministerelor, Guvernul Boc evită în continuare reducerea drastică a cheltuielilor bugetare, din rațiuni de ordin politic. Totodată, măsurile de diminuare a risipei din bani publici se rezumă doar la tăierea pensiilor și salariilor "nesimțite" sau la alte exerciții de imagine de acest fel, care vor aduce prea puține economii la bugetul de stat.

La o privire de ansamblu, instabilitatea politică și populismul au pecetluit, de fapt, ieșirea României din criză. Și asta pentru că avem un premier care, deși nu e priceput în ale economiei, ține cu dinții la funcția sa și la măsurile aberante pe care le impun miniștrii lui de finanțe. La rândul lor, membrii Guvernului refuză cu încăpățânare să accepte propunerile partidelor de opoziție, chiar dacă acestea și-au dovedit eficiența, însă aplică fără rețineri măsuri populiste menite să aducă doar voturi la partidul-stat și nu bani la buget. Și mai avem un președinte care oferă drept soluție pentru ieșirea din criză îndatorarea suplimentară a statului român, prin contractarea unui alt împrumut extern.

Dacă adăugăm la toate acestea un dram de aroganță, nepricepere și iresponsabilitate, avem rețeta ideală pentru dezastru, iar România se îndreaptă deja înspre această direcție.

  Nini Săpunaru - declarație politică cu titlul Legea privind sistemul unitar de pensii - politica nesimțită a guvernării Boc;

Domnul Nini Săpunaru:

"Legea privind sistemul unitar de pensii - politica nesimțită a guvernării Boc"

Aprobată în grabă de către Guvern, noua lege a pensiilor, realizată strict la comanda FMI, nu este corelată cu restul legislației care reglementează sistemul de pensii, menține în continuare inadvertențe și va determina mai mult ca sigur aceleași disfuncționalități ca și legea salarizării unice, ineficientă și inaplicabilă la mai mult de 2 luni de la adoptare.

Prin această lege, Guvernul Boc își acoperă incompetența și reaua-credință prin vorbe goale, folosind în mod demagogic subiectul pensiilor speciale, încercând să-i păcălească prin populism ieftin pe acei pensionari cu venituri mici și foarte mici.

În fapt, recalcularea pensiilor speciale, prevăzută în Legea pensiilor, nu va reduce deficitul la fondul de pensii pe termen scurt, așa cum trâmbițează domnul Boc, ci, dimpotrivă, îl va adânci. Indemnizațiile celor 200.000 de beneficiari de pensii speciale sunt plătite în prezent de la bugetul de stat și urmează să fie trecute în plată la bugetul asigurărilor sociale de stat după recalculare, buget care a înregistrat anul trecut un deficit de 1,5 miliarde euro. Și asta se va întâmpla în condițiile în care aceste categorii de persoane au plătit contribuții, dar mult mai mici decât restul salariaților, iar acestea mergeau la bugetul de stat.

Deficitul la fondul de pensii este foarte mare la acest moment, iar problema nu se va rezolva decât într-o perioadă în care vom avea mai mulți salariați în economie, iar numărul de șomeri mai redus. Or, politicile pentru înființarea a noi locuri de muncă sunt inexistente la dumneavoastră, stimați guvernanți!

Domnule Boc, în loc să repetați în mod obsesiv despre situația pensiilor speciale, mai bine ne-ați explica de ce punctul de pensie nu va reprezenta 45% din salariul mediu brut pe economie, așa cum erau prevederile legale.

Ceea ce dumneavoastră ar fi trebuit să faceți până acum este o dezbatere publică serioasă pentru a rezulta o lege corectă, care să pornească de la principiul contractului între stat și cetățean, pentru că ne-am săturat de experimente. Să vă aducem aminte că pensia este un drept al cetățeanului care a contribuit ani de zile la sistemul de pensii, nu o pomană sau un ajutor de stat.

În tot cazul, concluzia în urma acțiunilor dumneavoastră este clară: Guvernul Boc este incapabil sa ofere soluții viabile, concretizate într-o varianta legislativă coerentă și corectă.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică privind Școala românească și piața muncii;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Școala românească și piața muncii"

Oricine poate constata că există serioase probleme de adecvare ale școlii românești la noile realități ale pieței muncii. Din nefericire, școala românească nu a avut capacitatea de a răspunde prompt noilor cerințe ale pieței muncii din România, fiind nevoiți să constatăm că tinerii absolvenți își găsesc din ce în ce mai greu un loc de muncă, iar pregătirea lor profesională nu satisface nici măcar în mică măsură exigențele angajatorilor.

Se alocă, anual, fonduri din ce în ce mai însemnate pentru pregătirea școlară, profesională și chiar universitară, pentru cursuri de calificare și recalificare care, în cele mai multe cazuri, nu sunt în strictă corelare cu nevoile emergente ale pieței muncii.

Sistemul educațional trebuie să fie cel care trebuie să-i doteze pe tineri cu competențe, cunoștințe, abilități și aptitudini, adică o bună pregătire pentru piața muncii, dar și pentru societate și viață.

Agențiile de ocupare a forței de muncă reclamă, de mai mulți ani de zile, că anumite locuri de muncă specializate nu găsesc candidați pe piața muncii, în vreme ce, pe anumite sectoare socio-profesionale, se constată un exces al celor care caută fără succes un loc de muncă.

Sistemul educațional din România trebuie să fie extrem de atent la toate semnalele care vin din afara sa și să dimensioneze finanțarea către sectoarele unde se înregistrează un deficit și nicidecum către sectoarele care produc șomeri.

Nu trebuie uitat faptul că globalizarea economiei și a piețelor, inclusiv a pieței de muncă, este o altă provocare de care școala trebuie să țină cont.

  Ion Dumitru - declarație politică vizând Măsuri financiare pentru criza economică;

Domnul Ion Dumitru:

"Măsuri financiare pentru criza economică"

Criza economică care afectează din ce în ce mai grav toate sectoarele vieții economice și sociale în România tinde să creeze blocaje în lanț, asemănătoare perioadei 1992-1996.

Gradul de colectare a creanțelor bugetare tinde să scadă sub 50% față de aceeași perioadă a anului 2009, ceea ce pune în pericol funcționarea instituțiilor statului și atentează la siguranța națională prin subfinanțarea sănătății, ordinii publice, învățământului, apărării etc.

Debitorii bugetari nu pot accesa credite bancare în vederea achitării sumelor datorate bugetului de stat sau bugetelor asigurărilor sociale datorită dobânzilor mari practicate de bănci și diminuării valorii de piață a garanțiilor.

Practica anilor precedenți a demonstrat că, în perioade de criză, cu cât măsurile fiscale devin mai drastice, scade gradul de colectare și crește economia subterană.

Înghețarea salariilor în sectorul bugetar și restructurarea posturilor din domeniul administrației fiscale nu poate conduce la îmbunătățirea gradului de colectare a creanțelor bugetare, deoarece lipsa de resurse pentru un nivel de trai decent pentru funcționarii publici duce mai degrabă la profilarea corupției decât la disciplinarea aparatului de control fiscal.

Așadar, pentru a elimina urgent relația tensionată dintre creditorii bugetari și contribuabili, statul trebuie să ia măsuri fiscale, în sensul:

  • eșalonării la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare;
  • amânării la plata impozitelor, taxelor, penalităților și a altor obligații bugetare;
  • eșalonării sau amânări la plata majorărilor de întârziere și/sau penalităților de orice fel.

Măsurile menționate trebuie aplicate debitorilor persoane juridice, indiferent de modul de organizare și forma de proprietate, precum și debitorilor persoane fizice.

Pentru deblocarea situației existente, în România, în perioada de criză, majorările de întârziere, inclusiv penalitățile datorate, potrivit legii, trebuie scutite integral de la plată, dacă debitele restante la 31 decembrie 2009 au fost achitate până la 31 decembrie 2010.

  Mircea Dușa - declarație politică cu titlul România, confiscarea viitorului;

Domnul Mircea Dușa:

"România, confiscarea viitorului"

În bine-cunoscutul stil practicat de actuala guvernare, acela de a lansa în spațiul public o informație pentru a se testa reacția populației, zilele trecute, Președintele României exprima o ipoteză - România s-ar putea afla, la sfârșitul lui 2010, în situația de a mai apela la un împrumut de la organismele financiare internaționale. Nu putem ști cât de serios se gândesc cei care conduc destinele acestei țări la o asemenea măsură, dar ne gândim la faptul că multe din deciziile guvernamentale au fost mai întâi "testate" în acest mod și ulterior au fost puse în aplicare, chiar dacă au fost ineficiente și dezastruoase pentru economia românească.

Un alt împrumut ar fi adevărată tragedie și pentru noi, dar mai ales pentru generațiile viitoare. De când PD-L deține guvernarea nu auzim decât de reducerea salariilor, pensiilor, alocațiilor pentru copii, de impozitare și supraimpozitare a sectorului privat, de așa-zise reorganizări de agenții de stat, care au loc numai pe hârtie și în niciun caz în realitate etc. Guvernanții noștri apar în public doar atunci când e vorba de măsuri de imagine. Nicio discuție serioasă, niciun bilanț de activitate în domeniul încurajării economiei, nicio dezbatere despre politici și măsuri de creștere a veniturilor la bugetul de stat (altele decât cele prin reducerea cheltuielilor).

Rezultatele se văd: peste 100.000 de firme și-au încetat activitatea în anul 2010, alte câteva zeci de mii vor intra în faliment în 2010, șomajul a luat amploare, consumul este în descreștere, în general nivelul de trai a scăzut dramatic. A scăzut până acolo încât, potrivit unui studiu realizat de CURS, la jumătatea lunii februarie, 41% dintre români trăiesc la limita subzistenței, banii pe care îi câștigă fiind folosiți doar pentru cheltuielile de strictă necesitate, iar 25% trăiesc sub acest prag.

Este adevărat: nu putem consuma mai mult decât producem. Dar, care sunt politicile menite a încuraja producția? Care sunt măsurile de susținere a sectorului privat? Cum stăm cu absorbția fondurilor structurale față de care domnul prim ministru anunța mobilizare generală și eficientizare maximă a ratei de tragere a banilor alocați României? Deciziile luate în pripă și fără o analiză a impactului lor sunt inadecvate și dăunătoare, demonstrează lipsă de viziune și dezinteres față de viitorul unei națiuni. În opinia noastră, un alt împrumut al statului român ar confisca viitorul generațiilor de astăzi, dar și al celor care vin.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Guvernul imposibil și incompetent;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul impasibil și incompetent"

Multe vorbe, fapte deloc, astfel se desfășoară activitatea guvernului Boc. Totul este făcut doar pentru imagine, pentru camarila de partid, pentru interesele de grup ale liderilor democrați, nimic pentru cetățeni.

În aceste condiții în care statul nu acționează în interesul cetățeanului, și instituțiile s-au îndepărtat de la scopul lor principal, acela de a ajuta oamenii, ci se subjuga intereselor de grup portocalii, domnule prim-ministru, domnilor guvernanți, ați instaurat oligarhia și ați distrus democrația, și așa foarte fragilă. Cetățeanul nu mai este apărat de instituții, care au intrat sub stăpânirea unui grup restrâns de privilegiați ai sorții.

Mai mult, guvernul acționează împotriva cetățenilor prin pasivitatea de care dă dovadă în lupta împotriva crizei. Prin lipsa oricărei măsuri coerente de relansare a economiei, de creare de noi locuri de muncă, de reducere a fiscalității, de investiții publice care să sporească productivitatea, guvernul pune frână relansării țării și ține cu tot dinadinsul să fie principalul factor de încetinire a redresării economice.

În timp ce șomerii acestei țări așteaptă măsuri concrete de sprijinire a economiei private pentru relansarea acesteia și crearea de locuri de muncă pentru a putea să-și găsească alte slujbe care să-i permită o stabilitate cât de cât, puterea aruncă cu bani în apropiații săi pe tot felul de contracte aberante.

În loc ca acest guvern să se asigure ca pensionarii acestei țări, după ce au plătit impozite la stat, să aibă parte de liniște în ultimii lor ani de viață, se îngrijește să le scadă pensiile pentru că guvernul incompetent nu este în stare să guverneze țara bine și să asigure un trai decent cetățenilor acestei țări.

Singura măsură este tăierea veniturilor tuturor cetățenilor pentru că altfel România va fi nevoită să se împrumute din nou, așa cum afirma președintele Băsescu. Dar, domnule președinte, domnilor guvernanți, ce măsuri ați luat pentru relansarea economiei, ce investiții publice ați făcut pentru crearea de noi locuri de muncă și creșterea productivității, cum ați redus cheltuielile aberante și inutile ale unor ministere?

Astfel reiese că românii sunt vinovați pentru situația grea în care se află pentru că au venituri foarte mari, dar guvernul, care nu face nimic, stă cu mâinile în sân, el este curat ca lacrima. Întotdeauna alții sunt de vină, guvernul incompetent și impasibil este de bună credință, deci nevinovat. Numai că această bună credință a guvernului, care este completată cu o incompetență crasă, va duce România pe marginea prăpastiei, cu 20 de ani în urmă.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - despre Farmacia personală, sau cum se reintroduce plafonul la farmacii!;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Farmacia personală, sau cum se reintroduce plafonul la farmacii!"

În proiectul de contract - cadru pe anul 2010 - 2011, Casa Națională de Asigurări de Sănătate propune o aberație, pe lângă o serie de birocratisme greu de înțeles, respectiv introducerea farmaciei personale, adică arondarea fiecărui cetățean la o farmacie, în special a pacienților cu boli cronice, a celor bolnavi de diabet, de cancer, de hepatită, aflați în posttransplant etc.

Asta înseamnă un lucru foarte simplu: nu te mai duci tu, bolnav, la orice farmacie să îți cauți medicamentul, cu toate că ar trebui să se găsească în orice farmacie care este în relație contractuală cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ci numai la acea farmacie la care te-ai arondat, deci numai de acolo poți să-ți achiziționezi medicamentele compensate.

Se înțelege foarte clar că instituția publică de asigurări de sănătate din țara noastră nu mai știe ce să născocească pentru a îngreuna accesul pacienților la medicamente și pentru a face economii.

Sub pretextul că oamenii se vor plimba mai puțin pe la farmacii, prin această găselniță se încearcă să se obțină două avantaje pentru cei care diriguiesc sistemul sanitar actual:

a) se introduce, de fapt, plafon la farmacii pentru o categorie de cetățeni înscriși pe listele respectivei farmacii, numai pentru bolnavi cronici, iar pentru restul... când vor fi bani.... dacă vor fi... În felul acesta, birocrații sistemului sanitar aruncă întreaga responsabilitate pe umerii farmaciștilor, așa cum a fost până în 2006 și o parte din 2007, când existau plafoane la farmacii și nu se asigurau banii necesari pentru programele naționale de sănătate (diabet, oncologie, posttransplant etc.).

b) se dirijează fonduri, după calcule oculte, către acele farmacii mari care mai pot suporta deocamdată neplata la timp a medicamentelor eliberate, dar pe care Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu are bani suficienți să le achite și în felul acesta se ușurează activitatea sistemului birocratic, dar crește și volumul desfacerilor la unele categorii de farmacii.

Acest fapt va avea ca efect închiderea unui număr mare de farmacii independente, mici, care nu vor putea să facă față lipsei de reguli în plata medicamentelor. În această lună se achită livrările de medicamente către populație efectuate în iulie - august 2009, adică se va face plata pentru servicii farmaceutice efectuate cu peste șapte luni în urmă.

Toată lumea știe ce se întâmplă în sistem, dar nimeni nu ia apărarea bolnavilor care au ajuns să caute medicamente prin toate farmaciile din țară, care nu știu ce să mai facă pentru a găsi pastilele care îi pot face bine sau chiar menține în viață.

Acum, după mandatul PSD-istului Ion Bazac, deja groparul sistemului sanitar românesc, și în mandatul UDMR-istului Attila Cseke s-au constatat nereguli majore de concept, de viziune, de politică publică, dar mai ales de responsabilitate în asigurarea sumelor minime necesare pentru funcționarea sistemului de sănătate.

Chiar trebuie să moară oameni pentru ca autoritățile să se trezească și să se ocupe de sistemul sanitar românesc?

  Florin Postolachi - declarație politică cu subiectul 9 martie, Ziua foștilor deținuți politici;

Domnul Florin Postolachi:

"9 martie, Ziua foștilor deținuți politici"

Ca în fiecare an, foștii deținuți politici din închisorile comuniste se reunesc pe data de 9 martie pentru a sărbători Ziua foștilor deținuți politici. Biserica Ortodoxă îi prăznuiește în aceasta zi pe cei 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia, care au suferit martiriul pentru Hristos în timpul persecuției împăratului roman Licinius, la 9 martie, anul 320. Cei 40 de mucenici erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman păgân Licinius și ei și-au dat viața pentru Hristos prin înghețare, în lacul Sevastiei.

La fel ca acești sfinți, foștii deținuți politici români nu au abdicat de la convingerile lor, motiv pentru care au pătimit ani în șir.

Pentru a cinsti amintirea celor morți în închisorile comuniste, membrii Asociației "15 noiembrie 1987" împreună cu foști deținuți politici din Brașov îi vor comemora astăzi, începând cu ora 10, pe cei peste 600 de brașoveni care au căzut în lupta de rezistență ori în închisorile și lagărele de exterminare comuniste.

Comemorarea va avea loc la monumentul luptătorilor anticomuniști din fața Teatrului "Sică Alexandrescu", unde se vor depune coroane de flori.

Este de datoria noastră să ne pomenim morții din închisorile și lagărele comuniste. În fiecare an, această zi este de aducere aminte a celor care nu mai sunt, a celor care au încercat să se opună instalării comunismului în România.

Vă vorbesc în calitate de fost deținut politic, care a trăit pe propria piele teroarea din închisorile comuniste. În temnițele și lagărele comuniste, nu a existat decât un Dumnezeu și o singură etnie, a celor care, în speranța că vor împiedica instaurarea comunismului, și-au dat viața. Toate momentele trăite de noi, de foștii deținuți politici, sunt o realitate istorică, ce nu poate fi ignorată.

  George Ionescu - intervenție cu referire la Ziua internațională a femeii;

Domnul George Ionescu:

"Ziua internațională a femeii"

8 Martie este ziua cea mai plină de feminitate, zâmbete și căldură sufletească, este Ziua Femeii!

8 Martie este o zi unică a anului, când, în centrul atenției tuturor, se află femeia. Este sărbătoarea feminității, a tinereții, a frumuseții, a dragostei și credinței.

În fiecare an, la 8 martie, în întreaga lume se sărbătorește Ziua internațională a femeii. Sărbătoarea a fost oficializată de Organizația Națiunilor Unite în anul 1975, an care a fost proclamat drept Anul Internațional al Femeilor, iar perioada 1976 - 1985 a fost Deceniul ONU pentru Condiția Femeii.

În diferitele sale forme, Ziua internațională a femeilor există de mai mult de 100 de ani. Din punct de vedere istoric, această zi a fost una care a adus împreună femeile, pentru demonstrații și acțiune politică globală. Sărbătoarea a fost percepută mult timp drept momentul în care erau afirmate drepturile sociale și politice ale femeilor și a fost adoptată de cultura multor țări. În multe dintre acestea, ziua și-a pierdut semnificația politică și a devenit o simplă ocazie de a exprima simpatia și dragostea pentru femei, fie ele mame, soții, prietene, fiice, colege de muncă.

Prima zi internațională a femeii s-a ținut în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca și în alte câteva țări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeași dată, în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă față unei revolte armate și a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei. Printre alte evenimente istorice, 8 martie comemorează incendiul de la Fabrica Triangle Shirtwaist (din New York în 1911), unde peste 140 de femei și-au pierdut viața. În 1917, 8 martie a fost identificată ca Zi internațională a femeilor deoarece în acea zi în Rusia mii de femei și-au părăsit casele și fabricile ca să protesteze împotriva rațiilor de hrană extrem de mici, prețurilor foarte ridicate, războiului mondial și creșterii continue a suferințelor prin care trebuiau să treacă.

Astăzi, diverse evenimente celebrează, în toată lumea, realizările sociale, politice și culturale ale femeilor.

Ziua de 8 martie ne oferă prilejul pentru a spune femeilor de lângă noi cât de mult înseamnă pentru noi. Ele sunt mamele, bunicile, soțiile, surorile sau prietenele noastre. Lor le datorămfaptul că existăm, ele ne-au învățat să ne respectăm și să respectăm pe alții, ne-au fost alături mereu, ne-au învățat toleranța și iubirea necondiționată, ne spun o vorbă bună când lucrurile merg rău. Ele sunt cele care găsesc în fiecare zi timp pentru orice problemă și orice nevoie a celor dragi, o iau de la capăt în fiecare zi, mai puternice și mai hotărâte.

Stimate colege,

De 8 martie vă urez să aveți o primăvară frumoasă, cu soare, fericire și toată aprecierea mea. Fie ca toate împlinirile frumoase, sănătatea și spiritul acestei zile să vă însoțească mereu.

La mulți ani!

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Sistemul unitar de pensii și salarii, contestat de angajați;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Sistemul unitar de pensii și salarii, contestat de angajați"

De la începutul anului 2010, am avut o serie de întâlniri cu reprezentanții confederațiilor sindicale, reprezentative la nivel național - Cartel Alfa, Blocul Național Sindical, CNSLR Frăția, CSDR și Confederația Sindicală Națională Meridian. Discuțiile au avut ca subiect Legea privind sistemul unitar de pensii și s-au soldat cu propuneri de amendamente la proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii.

Aceste amendamente se referă la categoriile de persoane asigurate care au dreptul de a beneficia de pensie din sistemul public, la categoriile de contribuabili, la vârsta standard de pensionare și stagiul complet de cotizare, la modalitatea de calculare a punctului de pensie, dar și la perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și II de muncă până la data de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

De asemenea, reprezentanții sindicaliștilor de la Hidroconstrucția, de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj-Napoca, precum și cei de la Transelectrica Cluj au propus și ei o serie de amendamente la proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii.

În plus, nemulțumirile salariaților mai vizează și Legea salarizării unitare, care recunoaște plata unui spor de 100% a timpului de lucru prestat în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale sau alte zile libere prin lege, iar prin art.30 alin.(7) din aceeași lege acest drept se suspendă.

Salariații care se regăsesc în această situație, cum sunt cei din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, nu pot fi obligați să muncească, fără o compensație, în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale sau alte zile libere prin lege. Constituția României, Codul muncii, precum și Declarația universală a drepturilor omului statuează un principiu important: munca forțată este interzisă. Prin urmare, trebuie găsită o soluție pentru a fi remediată această situație.

Consider că stă în puterea noastră să găsim o soluție în aceste două probleme.

  Vasile Ghiorghe Gliga - declarație politică cu subiectul Traseul laptelui de la producător la consumator, sau de la munca grea la câștig fără muncă;

Domnul Vasile Gheorghe Gliga:

"Traseul laptelui de la producător la consumator, sau de la munca grea la câștig fără munca"

Până nu demult, Uniunea Europeană părea să fie tărâmul fermecat care ne va scăpa de toate problemele și ne va ajuta să punem bazele unei agriculturi puternice. Acest lucru s-ar fi putut adeveri dacă sistemul nostru de autodistrugere nu ar fi funcționat atât de perfect. În agricultură, producătorii ajung să fie la mâna procesatorilor și retailerilor, fără ca puterea executivă să intervină pentru înlăturarea acestei mari distorsiuni. Este ca un lanț al slăbiciunilor, în care cel mai mult au de suferit producătorii.

In România, aceștia sunt nemulțumiți că sunt aproape scoși de pe piață de importul pe care îl fac procesatorii din țări precum Ungaria, Polonia sau Cehia, din cauza prețului mai scăzut al laptelui. Aceasta se întâmplă datorită faptului că în aceste țări producătorii primesc accize reduse la motorină, furaje și verde la credite avantajoase. Prețul oferit la noi de către procesator producătorului este considerat de către crescătorii de taurine a fi unul derizoriu.

Vă aduc în atenție o stare de fapt, iar ca aceasta sunt foarte multe în România, care a generat și întreține în rândul producătorilor o mare nemulțumire și indignare. Producătorii autohtoni, mici sau mai mari, vând laptele către procesatori, în medie cu 0,7 ron/litru. Prețul este foarte mic în raport cu restul Europei. De pe poarta procesatorului, un litru de lapte pleacă, în medie, cu 1,5 lei/litru. Consumatorii îl găsesc în galantarele supermarketurilor la prețul de 4-5 lei/l, pe care trebuie sa-l plătească, pentru că nu au altă opțiune. Deci, de la producător direct la consumator, prețul a crescut de 2-3 ori.

În România, situația a scăpat de sub control, deoarece produsele alimentare se importă în procent de 80%, ajungându-se să se importe până și mărarul și pătrunjelul. Marile supermarketuri fac legea, deoarece controlează piața atrăgând și captivând cumpărătorul prin politica prețurilor de listă, prin promoții agresive, prin eliminarea micilor comercianți, nedându-le posibilitatea de a compara prețurile și punându-i în postura de a nu avea de ales. Folosindu-se de o poziție dominantă pe piață, scad prețurile plătite furnizorilor, fermierilor și pun adaosul comercial cât de mare îl doresc. Aceste practici ale marilor supermarketuri pun în pericol drepturile consumatorilor, generând scumpirea nejustificată a produselor și implicând distorsionarea periculoasă a mecanismelor de piață, punând în pericol societatea românească în ansamblul ei. Toate acestea pot duce la efecte dezastruoase asupra agriculturii românești și a comunităților rurale.

În data de 17 februarie 2010, în ședința plenară a Comitetului Economic și Social European a fost dezbătut și aprobat avizul "Secțiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului privind viitoarea strategie pentru sectorul european al laptelui pentru perioada 2010-2015". In cuprinsul avizului CESE se evidențiază că majoritatea producătorilor de lapte din statele membre mai noi (Bulgaria și România) primesc foarte puțin sprijin prin intermediul plăților directe.

De asemenea, se menționează că acest sprijin atât de redus, în corelație cu productivitatea scăzută, cu lipsa veniturilor din partea pieței și cu accesul greu la credite, are ca efect lipsa unor investiții în acest domeniu.

Așteptăm cu interes noile dispoziții ale Comisiei Europene referitoare la noua strategie pentru sectorul european al laptelui. Îmi exprim speranța că autoritățile românești, atunci când vor transpune directivele comunitare, vor ține cont și de nevoile micilor producători agricoli, care reprezintă 50% din populația mediului rural. Orice descurajare a acestora are repercusiuni în siguranța alimentară a României și va influența negativ specificul românesc conducând la dispariția tradițiilor.

  Mircea Grosaru - declarație politică Șomerii din transporturi, șomerii din învățământ și alți șomeri;

Domnul Mircea Grosaru:

"Șomerii din transporturi, șomerii din învățământ și alți șomeri"

În lunile următoare se prefigurează că în România numărul șomerilor va crește e la 760.000, la ora actuală, la circa 1 milion de oameni.

Sunt anunțate greve în diverse sectoare ale vieții sociale, greve ale celor disponibilizați din transport, greve ale profesorilor și nu numai.

Consider că acestea sunt consecințele a ceea ce s-a întâmplat în lunile trecute în România, pornind de la alegerile parlamentare, urmate de alegeri prezidențiale, și alte frământări ale vieții politice care au influențat viața socială a populației.

Se plătesc deconturile unor politici necoerente, care nici nu aveau cum să fie altfel până la stabilizarea vieții politice din România.

La toate acestea, dacă mai adăugăm și perioada de iarnă din care cetățenii ies îndatorați și slăbiți, iar că această iarnă nu a fost una prea ușoară, ne putem imagina consecințele la nivel național, într-o țară ca România care are nevoie de un sprijin financiar consistent pentru a putea spera să ajungă la nivelul altor țări membre ale Uniunii Europene.

Ce vor face muncitorii din transporturi ?

Ce vor face profesorii și cadrele didactice disponibilizate din învățământ?

Ce vor face disponibilizații din administrație?

S-ar părea, la prima vedere, că pentru ei soluția ar fi să se înroleze într-un partid care îi poate sprijini, dar și aici vor trebui să stea la rând, sau să se recalifice, sau să plece din țară.

Nu știu dacă ultima variantă este cea mai bună, însă cu siguranță că nici înrolarea într-un partid, sau în "partidul stat" nu este ușoară. Au făcut-o alții înainte, care stau și așteaptă un sprijin și poate că nici până acum nu l-au primit.

Așadar, singura variantă plauzibilă ar fi reorientarea spre o altă meserie, spre o altă profesie mult mai căutată și în care, dacă nu ai o siguranță maximă, măcar te obișnuiești cu ideea că nimic nu este sigur nici în România la ora actuală.

Și este o realitate. O realitate la care mulți nu s-au gândit, pentru că au considerat experiența lor și vechimea în muncă o carte de vizită suficientă în ocuparea unui post.

Se vede din nou că nu este așa. Nici pentru ei și nici măcar pentru cei din politică, oricare partid ți-ai alege. Chiar dacă acum ești la putere...

  Mircea Grosaru - declarație politică Haiti și Chile, lecții pentru România;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică intitulată "Haiti și Chile, lecții pentru România".

Pe adresa personală de e-mail de la Camera deputaților, mi s-a transmis o corespondență prin care mi se comunica că într-un ziar a apărut următorul comentariu, cu titlul de mai sus:

"Imaginile difuzate de televiziunile de la noi surprind senzaționalul, dar pierd esențialul. Telespectatorii au putut vedea mult căutatele "imagini șocante" cu o bandă jefuind un magazin părăsit. Concluzia, scrisă în josul ecranului: "Haos în Chile". Ei bine, nu! Realitatea este că statul Chile a evitat un dezastru major, acolo unde Haiti nu a reușit. Iar cutremurul din Chile a fost de 50 de ori mai puternic decât cel din Haiti! Șapte sute de morți în Chile și două sute de mii în Haiti - aici nu mai este vorba de întâmplare. Haiti era și până la cutremur un stat eșuat. Prăbușirea infrastructurii, starea de subdezvoltare a sistemului sanitar și incapacitatea de intervenție a autorităților au mărit considerabil numărul victimelor. Este adevărat, comunitatea internațională s-a mobilizat imediat și a furnizat ajutoare. Dar asta nu a oprit haosul, fiindcă nu a existat o coordonare a trimiterilor. Apoi, nu a avut cine să administreze eficient ajutoarele și să le trimită acolo unde era nevoie de ele. Autoritățile haitiene au fost nepregătite și depășite. Azi, statul Haiti este practic inexistent, fiind înlocuit cu administrarea internațională a ajutoarelor. Cum se va reface acest stat? Va reizbucni haosul și vor exploda violențele după plecarea administratorilor internaționali? Se va transforma această țară fără noroc într-o Somalie caraibiană? Nimeni nu poate ști cu siguranță astăzi.

Și acum, despre Chile. În cele două decenii scurse de la reinstaurarea democrației, țara s-a angajat într-un proces ambițios de reforme - cea a sistemului de pensii, de exemplu, a fost considerată un model pentru statele în tranziție. Pare să nu aibă legătură cu reacția în caz de seism, dar are. Chiar dacă nu se numără printre cele mai bogate state din lume, și nu e deloc ocolită de inegalități, societatea chiliană este, totuși, una de succes pentru felul în care a știut să iasă din dictatură. Transparența în decizii și încrederea publică în instituțiile statului au făcut posibil un răspuns coerent al societății la dezastrul natural. Chile are nu numai cel mai mare număr de seismologi raportat la numărul populației, dar are și regulamente de construcție dintre cele mai severe. Care se și respectă. În urma unei evaluări naționale, în 1996 a demarat un vast program de consolidare a clădirilor, iar normele de construire au fost reevaluate.

Să ne amintim cutremurul devastator produs în Turcia, în 17 august 1999. Clădiri noi s-au prăbușit în totalitate, în timp ce clădirile vechi au rezistat cu mult mai bine. Anchetele care au urmat s-au soldat nu numai cu pedepsirea unor antreprenori, dar au determinat și schimbarea regulamentelor de construcție și controlul mai sever al aplicării lor. Dar acestea s-au întâmplat după dezastru.

Acum 50 de ani, în Chile a avut loc cel mai puternic cutremur cunoscut în istorie, de 9,5 grade. De o jumătate se secol, chilienii se pregătesc pentru noua încercare. Au avut loc, cu regularitate, simulări ale unui seism devastator, la care au participat nu numai organele de intervenție, ci și locuitorii. Sistemul medical a fost pregătit pentru intervenții în caz de urgență, instalarea taberelor pentru sinistrați a fost minuțios planificată. Seismologii, foarte influenți în Chile, au determinat politici stricte de dezvoltare urbană, astfel încât să fie evitată crearea de zone de mare aglomerație, în care echipele de intervenție să nu poată ajunge în caz de dezastru. Presa internațională vorbește acum despre o adevărată "cultură seismică" în Chile. Semnificativ este faptul că președinta statului chilian, Verónica Michelle Bachelet Jeria, a amânat primirea ajutorului internațional, până când nevoile nu vor fi cunoscute cu claritate și căile de acces nu vor fi deblocate. Fără planificare, o cantitate mare de ajutoare, distribuită haotic sau care rămâne blocată în depozite, mai mult încurcă. Exemplele chilian și haitian sunt bune pentru România, unde este așteptat un cutremur de mare intensitate. Aici nu este vorba numai despre clădirile neconsolidate, ci de un întreg șir de riscuri.

Prăbușirea infrastructurii rutiere și feroviare din cauza stării proaste va face imposibilă intervenția în multe locuri. La fel, aleile înguste dintre blocuri, ocupate de mașinile locuitorilor. Știți ce înseamnă miile de fire întinse aiurea pe stâlpii din orașele noastre? Șanse mari pentru pene de curent și comunicații, în caz de dezastru. Primul pas spre panică e asigurat. Un alt risc este dat de starea de permanentă improvizație a sistemului sanitar - crize de sânge, de medicamente,personal insuficient etc. În sfârșit, un element cu totul necunoscut îl constituie reacția unei populații needucate în ce privește răspunsul la dezastre. Dar riscul cel mai mare vine din cu totul altă parte. De 20 de ani, societatea românească a devenit una tot mai atomizată și individualistă. Spiritul comunitar, distrus de comunism (cuvintele sunt asemănătoare, conceptele, deloc!) nu s-a refăcut. Putem să ne așteptăm la solidaritate și la voluntariat, în aceste condiții? Două cutremure puternice, petrecute la începutul acestui an, ne arată de ce e bine să fim pregătiți. Dar sună și alarma, fiindcă timpul pe care îl mai avem la dispoziție poate fi foarte scurt."

Citind cu atenție articolul am constatat că multe din lucrurile prezentate sunt reale și nu ar fi rău să ținem cont de ele, mai ales noi, politicienii, iar pentru o mai bună vizualizare a acestuia l-am preluat ca declarație politică.

  Mircea Grosaru - declarație politică 8 martie a rămas o zi specială;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică intitulată "8 martie a rămas o zi specială"

Ziua de 8 martie, ziua internațională a femeii este celebrată pentru prima dată în anul 1911. De atunci, această zi este sărbătorită și în România cu aceleași obiceiuri precum în toată Europa și în lume: cadouri către mame, prietene, soții, oferite de cei dragi, adică o pregătire permanentă atât pentru a oferi, cât și pentru a primi cadouri, un lucru deosebit și încărcat de emoții nebănuite.

Reprezentantele sexului frumos prin definiție sunt cele ce știu să primească un cadou, într-un asemenea moment și nu numai. În același timp, sunt cele care știu să ofere un zâmbet pe măsură, să bine-dispună pe cel care oferă același zâmbet, o bucurie.

Viața noastră este plină de asemenea gesturi în fiecare an de 8 martie, dar nu numai.

Pentru politicieni, 8 martie înseamnă a uita pentru o zi că ești la guvernare sau în opoziție, a fi doar un prieten, cel puțin în fața unei femei, chiar dacă în rest nu împărtășești aceleași idei.

Fără a pierde esența oricărui moment din viața noastră, va trebui să gândim bine ceea ce reprezintă o clipă a vieții, fără a lua o decizie politică, fără a uita de frumoasele momente care nu pot fi uitate, tocmai pentru că din aceste rațiuni au fost create.

Primăvara în sine este un moment de bucurie, al trecerii de la iarnă la primăvară, sărbătorit dealtfel și prin alte modalități, fie că acestea sunt sărbători religioase, fie că sunt împământenite a reprezenta ziua îndrăgostiților sau alte zile, în esență cu aceleași semnificații pentru toți cei care le așteaptă cu nerăbdare.

La fel de adevărat este că de 8 martie în țara noastră se obișnuiește ca bărbații să ofere femeilor flori, mărțișoare, cadouri și zâmbete de care acestea nu au parte în fiecare zi.

Din aceste rațiuni și nu numai, 8 martie este și va rămâne o zi specială.

Personal, folosesc acest prilej în fiecare an pentru a saluta și felicita persoanele dragi din viața mea, începând cu soția, care o merită din plin, și nu în ultimul rând colegele deputați și senatori, colaboratori și toate cele cu care mă întâlnesc în fiecare zi.

De 8 martie, chiar dacă am uitat să le trimit un buchet de flori, un mesaj telefonic sau o felicitare, o fac acum, pe această cale, transmițându-le tuturor: La mulți ani!

  Mircea Grosaru - declarație politică Alegeri previzionate în PNL - Crin Antonescu, președinte;

Domnul Mircea Grosaru:

"Alegeri previzionate în PNL - Crin Antonescu, președinte"

După cum se anunțau, alegerile din PNL au consolidat poziția președintelui Crin Antonescu. Cu peste 70% din voturi și un proiect bine verificat și conturat în alegerile prezidențiale, Crin Antonescu, revine la conducerea PNL, după un mesaj nou: "România bunului- simț."

Dacă dura mai mult campania electorală, cu siguranță că se contura un al doilea tur cu un Crin Antonescu în finală, deoarece semnalul dat de bucureșteni a fost unul patern și nu numai.

Ceea ce liberalii au reușit în anul 2009, după erodarea la guvernare, adică peste 20% din voturi, a reprezentat nu numai o surpriză, dar și o primă opțiune pentru viitoarele alegeri, de orice fel ar fi ele.

Mesajul său a pătruns repede în sufletul românilor, fiind unul simplu, și reprezenta spiritul alegătorilor dornici de a nu mai fi mințiți cu aceleași promisiuni de ani și ani: șosele, creșterea salariilor și pensiilor, locuri de muncă, o viață mai bună și multe altele, care imediat după terminarea alegerilor nu devin decât simple vorbe aruncate în vânt, pentru că cetățenii uită repede. Dar nu toți, ci doar cei ce primesc mită, cadouri, "atenții electorale" mai mici sau mai mari, etc.

Chiar dacă a lipsit concurența în alegerea președintelui, nu se poate spune că nu a existat libertatea de a exprima ceea ce consideri important, de a-ți apăra capitalul electoral și a convinge că ești cel mai bun.

Trecând peste impresia "artistică" a congresului, din care nu au lipsit confruntarea directă și atacul la persoană, cu anumite limite ale bunului-simț, a învins libertatea de exprimare, dar și decența de care avem nevoie în abordarea problemelor cu care se confruntă țara noastră și pe care va trebui, cel puțin de aici înainte, să o promoveze politicienii.

Prin modul de abordare al problemelor, Partidul Național Liberal reprezintă și va reprezenta oricând o alternativă la actuala guvernare și poate prezenta suficiente garanții de acest gen prin componența liderilor partidului și nu numai.

Din aceste motive, doresc să transmit: Felicitări și noroc lui Crin Antonescu!

  Titi Holban - declarație politică intitulată Un nou acord cu FMI-ul, din 2012?;

Domnul Titi Holban:

"Un nou acord cu FMI-ul, din 2012?"

În loc să caute soluții în interiorul sistemului, guvernul Boc a preferat să pună gaj România pentru un împrumut păgubos din partea FMI, care a adus o datorie de 2500E pe capul fiecărui român. Foarte mulți bani, care din păcate au fost folosiți pentru plata pensiilor, a salariilor și pe dobânzile la împrumuturile pentru plata obligațiilor bugetare. Cu cei 13 miliarde euro împrumutați de la FMI au fost implementate puține proiecte, "stimulii" incluși în programul anunțat de guvern în februarie 2009 pentru sprijinirea economiei fiind până în prezent "mai mult imaginari decât reali", potrivit BERD.

În loc să susțină reforme, investiții, să restructureze aparatul bugetar și să deblocheze creditarea pentru firme, domnul Boc a ales să bage acești bani în consum.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că începând cu 2012, anul în care România trebuie să înceapă plata împrumutului, țara noastră nu va avea acești bani pentru a-i da înapoi, deoarece economia nu a auzit de măsurile anticriză publicate prin ziare și se încăpățânează să meargă în jos. Evoluția situației economice a României demonstrează, din păcate, ceea ce PNL a susținut încă de anul trecut, și anume că împrumutul de la FMI este inutil, iar banii împrumutați au fost incorect gestionați.

Noi ne-am pronunțat în repetate rânduri în favoarea scăderii taxelor și impozitelor, soluție adoptată de guvernele țărilor Uniunii Europene în perioadă de criză economică, dar respinsă cu înverșunare de guvernul Boc, care a insistat să ia doar măsuri antieconomice. Criza, mediul economic ostil, scăderea profitabilității firmelor sunt doar câteva explicații prin care guvernanții încearcă să justifice slaba colectare a taxelor și impozitelor la bugetul statului. Guvernul dă dovadă de o atitudine pasivă și nu încearcă să ia măsuri de stimulare a mediului economic sau de diminuare a muncii la negru și a economiei subterane. Criza a devenit o fatalitate în fața căreia guvernanții stau cu mâinile în sân.

Concluzia este că pentru România, partitura s-ar putea termina cu realizarea unui nou acord cu FMI din 2012, deoarece țara noastră ar trebui din acel an să înceapă restituirea actualului împrumut.

  Horea-Dorin Uioreanu - Ce vrăji a mai făcut Guvernul Boc?;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Declarație politică intitulată "Ce vrăji a mai făcut guvernul Boc?"

Consecvent idealurilor de a îngropa definitiv orice urmă și intenție de bunăstare în România, Guvernul Boc creează zilnic noi strategii de adâncire a crizei economice în care țare se zbate de un an de zile. Și, trebuie să recunoaștem, strategii executivului se pricep de minune la asta!

Astfel, pentru ca nimeni să nu aibă nici o urmă de îndoială asupra adevăratelor sale intenții, Guvernul a decis să crească zestrea de șomeri a României cu zece mii de oameni, în mai puțin de o lună. Începând de ieri, aproape șapte mii de lucrători ai căii ferate, această a doua armată a țării, și-au luat adio de la locul de muncă și se pregătesc de un concediu prelungit. Peste mai puțin de trei săptămâni, lor li se vor alătura alte peste trei mii de șomeri. La prima vedere, această măsură pare înscrisă în planul de reducere a cheltuielilor bugetare, și ar trebui salutată, deoarece zilnic ni se spune că acestea sunt mult prea mari pentru croiala hainelor cu care această criză păcătoasă ne-a înzestrat. Atâta doar, că cei zece mii de noi șomeri vor sta acasă pe cheltuiala statului, adică a fiecărui contribuabil, categorie ale cărei rânduri se reduc din ce în ce mai tare. Aceasta în condițiile în care fiecare persoană disponibilizată va primi, pe lângă ajutorul cuvenit noii categorii sociale în care incompetența conducătorilor au inclus-o, și între 12 și 15 salarii compensatorii. Altfel spus, cei zece mii de oameni vor sta acasă, vor încasa și indemnizația de șomaj și salariul care li s-ar fi cuvenit. Cei zece mii de șomeri de la calea ferată ne vor scoate din buzunare nu mai puțin de 152 de milioane de euro.

Cât despre viitorul profesional al acestor oameni care până acum erau plătitori de taxe și impozite, deci aducători de venituri la bugetul statului, nu avem niciun motiv să fim optimiști. Eminența cenușie a muncii, respectiv domnul Mihai Șeitan, vremelnicul și limbutul ocupant al portofoliului Ministerului Nemuncii și Antiprotecției sociale, ne-a informat că doar zece la sută dintre beneficiarii cursurilor de recalificare și-au găsit o slujbă. Cursuri care, fie vorba între noi, au costat și ele ceva, chiar dacă nu ni se spune exact cât.

Putem spune, așadar, fără putința de a greși, că actualii noștri guvernanți au drept unic scop distrugerea țării, a fiecărei familii, sau a cât mai multe dintre celulele de bază ale societății. Asta după ce distrugerea micilor întreprinzători se apropie de final, dat fiind faptul că cei care au "scăpat" de impozitul forfetar în 2009 nu au nicio șansă să se salveze anul acesta, având în vedere noile prevederi ale codului fiscal în ceea ce privește impozitarea IMM-urilor.

Acestea fiind faptele, ne așteptăm ca în curând, la granițele României să apară, pe lângă indicatoarele de țară, unul în plus: "Lăsați orice speranță...".

Din aceste motive, Partidul Național Liberal consideră actualul Guvern ca fiind unul antinațional, promotor al unor politici de distrugere a economiei naționale, atâta câtă a mai rămas, după ce președintele Traian Băsescu a experimentat "pohta ce-a pohtit-o", în mariajul cu fata social-democrată. Ne exprimăm convingerea că această situație va fi depășită în momentul în care un guvern liberal care să aplice politici de criză va fi instalat. Altfel, sunt convins că blestemele românilor îi vor urmări pe toți urmașii urmașilor guvernanților, până la a șaptea spiță.

  Miron Ignat - intervenție având tema Ziua internațională a femeii;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua internațională a femeii"

La nivel mondial, istoria acestei zile începe în anul 1910, iar în Australia în anul 1928. În Statele Unite, femeile și-au sărbătorit pentru prima dată ziua dedicată lor în anul 1908 și astfel au ajutat la crearea unui eveniment internațional cu această temă.

Ziua internațională a femeii a apărut într-o vreme cu mari tulburări sociale. În anii de dinaine de 1910, multe femei din țările dezvoltate industrial munceau și erau supuse discriminării sexuale, prost plătite. Astfel au apărut organizațiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale nu a mai fost decât un pas.

În anul 1903 în Statele Unite, organizațiile sindicale ale femeilor au luptat pentru dobândirea dreptului de vot și au pus bazele "Ligii Uniunii Sindicale a Femeilor".

Astfel, în anul 1910, la Copenhaga a avut loc cea de-a doua conferință a femeilor socialiste, unde s-a propus ca Ziua Femeilor să devină o sărbătoare internațională.

Prima zi internațională a femeii a fost sărbătorită la data de 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca și alte țări europene, iar în anul 1975 a fost recunoscută și aplicată oficial de către Națiunile Unite.

Femeile din zilele noastre au ocupat un loc de frunte în toate domeniile și trebuie admirate pentru curajul și devotamentul lor, pentru cariera solidă pe care și-au format-o. Femeia zilelor noastre trebuie admirată pentru că și-a întemeiat o familie, are o carieră de succes și este o luptătoare.

Ziua internațională a femeii este o zi unică a anului, o sărbătoare a feminității, tinereții, frumuseții și a credinței. În această zi nicio femeie din lume nu trebuie să treacă neobservată, mai ales de cei dragi.

La mulți ani și o zi plină de bucurie!

  Ioan Holdiș - declarație politică având tema «Programul Prima Casă - o rază de speranță pentru tinerele familii»;

Domnul Ioan Holdiș:

«Programul "Prima Casă" - o rază de speranță pentru tinerele familii»

Anul trecut, când a demarat, Programul "Prima Casă" a fost un succes. Au fost acordate aproape 14.600 de garanții pentru cumpărarea de locuințe, cu o valoare medie a garanțiilor emise de aproape 42.000 de euro, valoarea totală ajungând la 600 de milioane de euro.

Runda a doua a programului guvernamental denumit "Prima Casă 2", a demarat odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial, pe 22 februarie anul curent. Spre deosebire de anul trecut, acesta vine cu îmbunătățiri, în scopul de a ușura posibilitatea achiziționării unei locuințe.

Cu o platformă de garanții de 700 milioane de euro, programul crește sumele de garantare față de anul trecut. Astfel, se ajunge până la 60.000 de euro pentru casele vechi, 70.000 de euro pentru locuințele noi sau cele aflate în construcție, iar ca o noutate absolută, se încurajează construcția de locuințe noi, prin asocierea a minim șapte persoane, cu o garanție de 75.000 de euro.

Prin Programul "Prima Casă 2" se dorește orientarea spre apartamentele noi; astfel, se va ține în frâu tendința de creștere a prețurilor la apartamentele vechi, și, totodată, se va da un impuls real pieței imobiliare și sectorului construcțiilor.

Ministrul dezvoltării regionale și turismului a venit cu ideea de a reduce perioada de achiziție a unui imobil construit de Agenția Națională pentru Locuințe la doar un an. Astfel, devine atractivă cumpărarea locuințelor ANL de către chiriași, și în consecință se vor putea atrage fonduri în vederea construirii unor alte locuințe.

Ministerul și-a propus ca din cele 26.000 de locuințe ANL existente, să vândă în jur de 20.000, pe care să obțină aproximativ 500 milioane de euro.

Susțin acest program demarat de Guvern, deoarece vine în ajutorul miilor de oameni ce doresc să aibă propria casă. Singurul lucru ce le rămâne de făcut celor doritori este contactarea unei bănci participante la acest program, dintr-un număr de 21. Le urez succes celor care participă la acest program și sper că vom avea cât mai mulți beneficiari mulțumiți în cel mai scut timp posibil.

  Zanfir Iorguș - declarație politică referitoare la Tratatul de la Lisabona - calea către o Europă modernă;

Domnul Zanfir Iorguș:

"Tratatul de la Lisabona - calea către o Europă modernă"

Pe data de 25 februarie 2010, s-a desfășurat la Parlamentul European dezbaterea "Aplicarea Tratatului de la Lisabona, o viziune românească" ce a avut drept obiect principal de discuție impactul Tratatului de la Lisabona asupra procesului decizional din România, precum și asupra instituțiilor implicate direct în acest proces.

Așa după cum bine știm, după ani de zile de reforme și negocieri mai mult sau mai puțin reușite, Uniunea Europeană a intrat în 2010 cu haina nouă a Tratatului de la Lisabona și cu speranța că Bruxelles-ul, pentru prima oară, va avea puterea și capacitatea de a juca un rol esențial pe scena globală.

Dincolo de istoricul complicat al procesului de reformă început în 2001, de trecerea de la proiectul de constituție europeană la modificarea tratatelor în vigoare, ceea ce trebuie reținut este câștigul obținut de Europa și cetățenii săi odată cu Tratatul de Reformă. Sintetizând eforturile politice, diplomatice și juridice, anii de reflecție, conferințele interguvernamentale și miile de pagini de tratate, declarații și protocoale, se poate spune că Uniunea Europeană s-a pregătit să devină mai eficientă, raportat la provocările mondializării, și mai democratică în raport cu reprezentarea intereselor cetățenilor săi.

În ianuarie 2009, atunci când, în urma unor neînțelegeri cu Ucraina, Moscova a hotărât să oprească furnizarea de gaze naturale, lăsând să tremure, la propriu, o întreagă Europă, semnalul a fost cât se poate de sonor: Uniunea Europeană avea nevoie de o voce cât mai puternică pe plan extern, care să poată să negocieze și să gestioneze situațiile dificile, în interesul tuturor statelor membre. Era nevoie de ceva mai mult pentru ca Europa în sine, să fie o prezență juridică vizibilă pe scena internațională. Însă, acel ceva exista deja - Tratatul de la Lisabona putând oferi câteva garanții necesității europene de a fi mai mult decât o aglomerare birocratică de interese economice.

Prin prevederile Tratatul de la Lisabona s-a conturat o nouă arhitectură instituțională. Tratatul nu înlocuiește însă voința politică a liderilor europeni, necesară pentru ca prevederile textului să fie transpuse în practică. Europa va avea doar pârghiile pentru a fi mai puternică, pentru a fi modernă, eficientă și democratică, iar acestea trebuie doar folosite, și nu impuse.

Pentru a menține libertatea, securitatea și prosperitatea pe tot continentul, Uniunea Europeană trebuie să joace un rol cât mai activ pe scena mondială. Din perspectiva globalizării, statele membre nu pot face față singure unor provocări precum asigurarea rezervelor de energie, schimbările climatice, dezvoltarea durabilă, competitivitatea economică și terorismul. Uniunea Europeană, văzută ca un întreg, este singura care poate oferi soluții la aceste probleme.

În acest context, pentru ca România să își consolideze poziția în cadrul Uniunii Europene, este nevoie ca instituțiile statului să se adapteze noilor modificări aduse de către acest Tratat, iar o reformare a Parlamentului este absolut necesară. Potențialul încă nevalorificat al țării noastre poate contribui la construcția viitorului Europei Unite și al nostru, iar viziunea românească privind locul și interesele noastre în cadrul Uniunii nu trebuie să rămână numai la stadiul de provocare, și aceasta cu atât mai mult cu cât, în acest moment, ne aflăm în fața unei șanse istorice de a influența procesul decizional în Uniune.

  Doru Brașoan Leșe - declarație politică având tema Să iubim femeile;

Domnul Doru Brașoan Leșe:

"Să iubim femeile"

Ziua de 8 Martie este recunoscută pe întreg mapamondul ca sărbătoarea internațională a femeii. Luna martie este prima lună a primăverii, când toată natura renaște și razele soarelui încep să ne mângâie ușor. Pură coincidență sau nu, în această lună se sărbătorește, pe lângă mărțișor, și ziua femeii, a mamelor.

Remunerarea diferită pe criterii de gen nu s-a schimbat substanțial în ultimii 15 ani, iar în anumite țări fenomenul chiar a luat amploare. În această perioadă de criză, acest sistem discriminatoriu de plată este un cost pe care Europa nu și-l poate permite. Împreună cu toate statele membre, vom lua măsuri pentru a reduce aceste diferențe salariale între sexe în Uniunea Europeană.

Diferența de remunerare între femei și bărbați reprezintă diferența medie între remunerările orare ale bărbaților și ale femeilor per ansamblul economiei. În Europa, femeile câștigă în medie cu aproximativ 18% mai puțin decât bărbații, și în unele țări, diferența de remunerare între femei și bărbați se accentuează.

Diferența de remunerare între femei și bărbați are un impact semnificativ asupra câștigurilor femeilor de-a lungul vieții, precum și asupra pensiilor acestora. O remunerare mai mică înseamnă o pensie mai mică și reprezintă cauza unui risc de sărăcie mai mare pentru femeile în vârstă. Diferența de remunerare între femei și bărbați este consecința discriminării continue și a inegalităților de pe piața muncii care, în practică, le afectează în special pe femei. Această diferență este legată de un anumit număr de elemente atât de ordin juridic, cât și social sau economic, care depășește cu mult aspectul unic al egalității de remunerare pentru aceeași muncă.

Femeile care sunt și mame au un salariu de trei ori mai mic decât bărbații care ocupă aceleași posturi și întâmpină, în continuare, obstacole în carieră. Împărțirea inegală a sarcinilor în gospodărie influențează progresul profesional, arată studiul Confederației Internaționale a Sindicatelor (ITUC), citat de AP.

Mai precis, mamele primesc 68% din salariul bărbaților care au aceeași calificare, iar femeile, în general, obțin 74%, arată datele studiului.Femeile cu copii sunt cele care solicită mai des un job part-time decât cele care nu sunt mame, ceea ce arată că au dificultăți în a împăca cele două activități. Cele mai mari discrepanțe în ceea ce privește salariile femeilor, în comparație cu ale bărbaților, sunt în agricultură și în mediul rural. Raportul se bazează pe date culese din 40 de țări ale lumii. Confederația Internațională a Sindicatelor reprezintă 176 de muncitori din 155 de țări.

Diferența de venituri rezultate din orele de muncă între femei și bărbați variază, la nivel european, de la 30 la sută în Estonia, la 26,2 la sută în Republica Cehă, 17 la sută în Spania și 21,4 la sută în Marea Britanie, media continentală fiind de 18 la sută.

Diferența în remunerarea muncii pe criterii de gen va genera pensii mai mici pentru femei, acestea fiind mai expuse sărăciei la vârste înaintate, respectiv 22 la sută dintre femeile de peste 65 de ani, comparativ cu doar 16 la sută dintre bărbați.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică intitulată Refuzul indiferenței: Legea lustrației - punctul 8 al Proclamației de la Timișoara;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

Refuzul indiferenței: Legea lustrației - punctul 8 al Proclamației de la Timișoara.

Comunismul a fost, fără îndoială, un sistem politic al represiunii și al crimei justificate ideologic. A fost un timp istoric al confiscării adevărului și libertății, în numele credinței că "prietenia" universală trebuie realizată, în mod paradoxal, prin mijloace total neprietenești. Aceste realități consemnate cu preț de sânge de istoria recentă a României ne confruntă, încă o dată, cu necesitatea unui răspuns concret și actual față de condamnarea comunismului în țara noastră.

Refuzul indiferenței ne obligă, stimați colegi parlamentari, să ne amintim că în urmă cu douăzeci de ani, la 11 martie 1990, scriitorul George Șerban a citit în balconul Operei Naționale din Timișoara, textul "Proclamației de la Timișoara", Carta Revoluției Anticomuniste din decembrie 1989. Într-o societate care își căuta reperele democratice, punctul 8 al Proclamației de la Timișoara avea menirea de a reda adevărata demnitate Revoluției române, prin invocarea perfect legitimă, în logica democrației, a unei revoluții morale a clasei politice. Punctul 8 a devenit firul roșu al Proclamației, deoarece impunea ca "legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate." Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara s-a transformat ulterior în Legea lustrației, care nu a fost adoptată nici până astăzi în Parlamentul României. Proiectul Legii lustrației, privind limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist, prevede că aceste categorii de persoane nu pot candida, nu pot fi alese și nu pot fi numite timp de 10 ani în funcțiile și demnitățile publice prevăzute de lege.

După cunoscutele controverse, amânări, negări și tergiversări nejustificate, Legea lustrației a rămas blocată în mod inexplicabil, undeva pe drumul dintre Senat și Camera Deputaților, fiind redusă la o simplă problemă de retorică politică. Mai mult, unul dintre inițiatorii Proclamației de la Timișoara, Florian Mihalcea, președintele Societății "Timișoara", mărturisea la sfârșitul anului trecut, cu ocazia comemorării zilelor Revoluției, că nu mai are convingerea că Legea lustrației va fi adoptată vreodată în România. Nădăjduiesc că nu va avea dreptate. Dar se impune a fi subliniat faptul ca ideea lustrației anticomuniste născută la Timișoara a făcut posibilă decomunizarea rapidă a majorității fostelor țări comuniste europene: Cehoslovacia (1991), prima țară postcomunistă care a adoptat lustrația, Cehia a continuat, Slovacia a reluat principiul lustrației abia în 2001, Bulgaria (1992), Albania (1993), Ungaria (1994), Polonia (1997 și 2006) și Serbia (2003).

Dacă privim la modelul acestor țări europene, putem susține în mod nejustificat opinia conform căreia Legea lustrației este o lege tardivă, venită prea târziu pentru a produce efecte reale în rândul funcțiilor și demnităților publice din România. Condamnarea comunismului, prin afirmarea centralității adevărului și libertății ca valori esențiale ale discursului și etosului politic, nu este lovită de tardivitate într-o societate românească aflată într-o continuă căutare a reperelor democratice. Critica neconstituționalității acestei legi nu se poate susține în logica democrației, deoarece art. 53 din Constituția României prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți se poate realiza numai prin lege și numai dacă se impune, printre altele, ca și în cazul nostru, apărarea moralei publice. Uitarea, amnezia generalizată, disimularea, schimbarea măștilor ideologice și sfidarea decenței politice pentru a ajunge în funcții de demnitate publică, ne conduc spre o întrebare legitimă: ce legătură are demnitatea, onoarea funcției, cu persoana care poartă cu sine pecetea unui trecut discutabil sub aspect etic, dezonorabil la nivel politic, fiind vinovat moral de ororile totalitarismului?

Dar lustrația nu trebuie să fie transformată în armă politică, într-un act de justiție vulgară, ci într-o dimensiune concretă a reconcilierii, a onestității față de sine și mai ales față de ceilalți, pentru că acesta este adevăratul sens al justiției morale. Libertatea nu înseamnă doar prerogativa de a alege, ci încredințarea că alegi bine. Oricât de metaforic ar părea, cred că politica și morala ancorată în valori și principii statornice nu se exclud, ci, dimpotrivă, pot fi în strânsă legătură.

De aceea, doamnelor și domnilor deputați, se cuvine a adopta cu celeritate Legea lustrației în România, pentru a demonstra, acum, la 20 de ani, în mod concret că principiul lustrației trece dincolo de retorică și pentru a face un pas de mult așteptat în condamnarea efectivă a comunismului; altminteri, vom trăi în continuare doar cu iluzia anticomunismului.

Cinismul și relativismul moral, ignoranța istorică, ipocrizia morală, nostalgia edulcorantă pentru dictatură - sunt realități ale timpului prezent. În directă confruntare, refuzul indiferenței față de istoria recentă a României ne obligă a adopta Legea lustrației, cu un sentiment al datoriei față de cei morți, cei vii și cei încă nenăscuți. Nu e prea târziu, încă mai așteptăm diminețile adevărului!

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică intitulată Homeschooling - alternativă educațională în învățământul actual românesc - pledoarie pentru educația personalizată;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Homeschooling - alternativă educațională în învățământul actual românesc - pledoarie pentru educația personalizată"

Într-o cultură a libertății care se luptă cu spaimele mediocrității și a conformismului ideologic, educația trebuie să fie o prioritate pentru fiecare. Învățământul trebuie să devină mai mult decât un proces de masă, care are curriculă, pedagogie și evaluări standardizate. Adevărata reformă în sistemul educațional trebuie să caute modalități de a face salturi cuantice în ceea ce privește viteza și, mai ales, eficacitatea învățării. Totuși, constatăm că idealul omului cultivat, moștenirea socială și comunitară cea mai de preț a umanismului european, a încetat de mult să mai fie un ideal al educației europene.

De aceea, trebuie să susținem, mai mult ca oricând, asumarea și aplicarea concretă a educației personalizate, prin promovarea homeschooling-ului sau a învățământului la domiciliu, ca alternativă educațională în sistemul de învățământ românesc. Pentru a elimina unele confuzii de definire, se impune a fi subliniat faptul că homeschooling-ul nu este nicidecum o educare arbitrară, mărginită, eventual, de patru pereți sau de logistica unui "laborator cultural" care exclude implicarea individului sau instruirea acestuia. În cadrul educației la domiciliu sunt activate o serie variată de metode convenționale și neconvenționale, de la cursuri prin corespondență și orare de respectat, persistența studiului în bibliotecă, până la folosirea tehnologiei de orice fel sau a facilităților comunitare, cum ar fi librăriile, muzeele, teatrele, galeriile sau centrele sportive.

În esență, eficacitatea educației la domiciliu nu depinde de metoda aleasă de părinți, ci mai ales de gradul de implicare a părinților în înțelegerea individualizării educației pentru copilul lor; în sensul de a-i preda ceea ce dorește și are nevoie să cunoască, după metodele potrivite cu structura sa interioară, producând o explozie calitativă în eficiența educației, prin reconcilierea dintre comunicare și cunoaștere. Mai mult, art. 32 din Constituția României garantează dreptul la învățătură prin învățământul general obligatoriu, precum și prin alte forme de instrucție și perfecționare, per a contrario, nu interzice educația la domiciliu, fiind în acord cu art.2 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care prevede expresis verbis: "Nici o persoană nu poate fi privată de dreptul la educație. În exercitarea oricăror funcții pe care și le asumă în procesul de educare și școlarizare, statul trebuie să respecte dreptul părinților de a asigura copilului lor educația și studiul conform convingerilor religioase și politice proprii."

Homeschooling-ul nu poate și nu trebuie să fie impus ca o soluție universală, dar trebuie recunoscut ca fiind o alternativă legitimă și relevantă în contextul reformei sistemului educațional românesc. Părinții care decid să investească în educația personalizată a copilului lor, din motive culturale, etice, politice sau religioase, trebuie să fie susținuți de un cadru legislativ solid și coerent în materie. Printr-un exercițiu al onestității, subliniem criticile aduse educației la domiciliu, printre care: pregătirea mai slabă a elevilor, prin lipsa unei discipline formative, sau privarea copiilor de a se dezvolta într-un mediu social adecvat, prin supravegherea continuă a "incubatorului cultural", de către părinți. Aceste critici, pertinente la prima vedere, dar neîntemeiate în esență, sunt confruntate cu realitățile concrete, statistici care confirmă că în Statele Unite ale Americii, de pildă, unde sunt peste 2 milioane de elevi școlarizați la domiciliu, aceștia obțin la examene rezultate cu 15-30% mai bune decât un copil educat în școlile publice (conform statisticilor publicate de National Home Education Research Institute). Cu privire la critica depersonalizării sociale, subliniem rolul determinant al familiei de a crea diverse contexte de socializare cu alte familii, și implicit cu alți copii de vârsta copilului lor, astfel încât dimensiunea socială a ființei să se dezvolte în deplină armonie. Și totuși, cum se poate dezvolta un copil într-un mediu social al educației românești care a renunțat de mult la formare, pentru a supralicita informarea, tolerând, în școlile publice, excese de conformism ideologic, sau, mai rău, așa cum ne arată televiziunile de știri, nenumărate exchibiționisme erotice chiar în relația profesor-elev? Întrebarea rămâne încremenită într-o retorică amară. Cred, totuși, că răspunsul real poate veni din partea celor peste 50.000 de elevi, de pildă, din Marea Britanie care sunt școlarizați temeinic, în cadrul familiilor lor, dar și din partea acelor părinți care au început să implementeze în România școlarizarea la domiciliu, așteptând cu interes recunoașterea acestei forme de educație personalizată.

legalizarea homeschooling-ului în România nu trebuie tergiversată din cauza neînțelegerii depline a acestei alternative educaționale, ci împreună cu specialiștii, cu membrii societății civile, primind recomandările avizate ale Asociației "Home Schooling România", trebuie să găsim un model de educație la domiciliu care să se preteze structurii învățământului actual românesc. Acest model va trebui mai apoi susținut de un cadru legislativ coerent, care să fie în acord cu evoluția educației personalizate, ca parte a reformei educaționale în România.

  Manuela Mitrea - intervenție referitoare la Ziua internațională a femeii;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua internațională a femeii"

Ziua internațională a femeilor este sărbătorită în numeroase țări din lume. Este ziua în care femeilor li se recunosc realizările, oricare ar fi diferențele naționale, etnice, lingvistice, culturale, economice sau politice. Această zi este o ocazie să privim spre trecut, să ne amintim de lupta femeilor pentru emancipare și de realizările lor și, mai important, este o ocazie să privim înainte, spre potențialul și oportunitățile viitoarelor generații de femei.

Aceasta zi a fost inițiată în 1910 la Copenhaga. Ea onorează mișcarea femeilor pentru egalitate în drepturi și egalitate de șanse. A început să fie sărbătorită prima oară în 1911 în Austria, Danemarca, Germania si Elveția și marchează momentul în care reflectăm la progresul pe care l-a făcut mișcarea pentru drepturile femeilor, dar și ce mai avem de făcut. Este ziua în care sărbătorim curajul și voința înaintașelor și înaintașilor noștri, cărora le datorăm recunoașterea drepturilor și a demnității noastre ca oameni și cetățeni-femei.

Este ziua în care un părinte român i-ar putea scrie fiicei sale următoarea scrisoare: "Fiica mea, daca te nășteai în România înainte de 1918 nu aveai nici un fel de drepturi politice, nu aveai multe din drepturile civile recunoscute bărbaților, nu aveai acces la cele mai multe profesiuni, chiar dacă aveai studii superioare (nu orice studii, că nu aveai voie) și erai înstărită. Orice bărbat, fie el și analfabet, avea drepturi. Erai tratată ca om de rangul doi și noncetățeană. În 1929, datorită eforturilor de peste o sută de ani ale mișcării feministe românești și unor femei extraordinare ți se recunoștea dreptul de vot la alegerile locale.

Îți pomenesc doar câteva dintre ele, căci nu ai de unde să le știi din cărțile de istorie, nici măcar din numele străzilor sau din statui: Eleonora Stratilescu, Eugenia Ianculescu, Adela Xenopol, Sofia Nădejde, Cecilia Cutzescu-Stork, Calypso Botez, Alexandrina Cantacuzino.

În Constituția lui Carol al II-lea ți s-a recunoscut inutil dreptul de vot la alegerile generale, căci ai fi trăit sub două dictaturi.

În comunism ai fi fost obligată să muncești pentru stat și pentru casă, iar statul ar fi pus stăpânire pe tine ca femeie și potențială mamă. Liberă nu erai, cum nu erau nici bărbații. Practic, ai fi votat în alegeri libere pentru prima oară în 1990, an în care începea istoria ta reală de cetățeană.

Ai recuperat drepturile la nediscriminare și egalitate de șanse, dreptul de a fi protejată de bătăile și abuzurile partenerului, de a nu fi hărțuită sexual de șefi, nu fiindcă așa au gândit politicienii noștri bărbați, prea mulți misogini, care continuă să ocupe 90% din teritoriul deciziei politice, ci fiindcă europenele din Vest au obținut toate acestea în anii când noi trăiam în comunism, iar UE ne-a obligat să le includem în legislație. Aveai șanse nule să capeți ceva la marea privatizare și să devii capitalistă. În schimb acum ai mai multă școală decât bărbații de vârsta ta, dar asta contează mai puțin în venituri. Câștigi cu o treime mai puțin decât bărbații și lucrezi în domeniile prost plătite: educație, sănătate, cultură. Poți, în schimb, să faci menaj sau să fii culegătoare, chiar și prostituată în Vest. Vei contribui la p.i.b. mai mult, dar vei primi la fel de puțin. Ajuți statul, dar el nu îți ajută copiii tăi rămași acasă.

Cu ceva șanse, ai putea intra în politică. Dacă ești activă și competentă, presa te asediază mai abitir decât pe orice bărbat, vânându-ți sau inventându-ți greșeli pentru care vei plăti peste măsură. Te vei supune cutumei potrivit căreia la noi legile se votează ușor și se aplică greu. Multe din drepturile tale sunt drepturi de vitrină. Acolo vor rămâne, câtă vreme te lași păcălită cu omagii anuale, în locul dreptății de gen și al respectului pentru demnitatea ta ca femeie, om și cetățeană!"

Femeia așteaptă cu nerăbdare Ziua internațională afemeii,când este răsfățată atât de iubit, soț, cât și de copii, rude și chiar colegi, dar fiecare zi din viața noastră ar trebui să fie Ziua femeii, a vieții și a dragostei.

Doamnelor si domnișoarelor, la mulți ani și o viață plină de dragoste!

  Adrian Mocanu - declarație politică intitulată După Congresul PNL, opoziția s-a întărit;

Domnul Adrian Mocanu:

"După Congresul PNL, opoziția s-a întărit"

Am lăsat să treacă măcar câteva ore pentru a medita puțin asupra scopului și sensului Congresului PNL. Ideea conform căreia Crin Antonescu ar fi vrut să-i tragă pe linie moartă pe Tăriceanu și Orban a fost singura lansată de unii analiști și adversari ai președintelui PNL. Dar cred că este o ipoteză depășită. Mai ales la cât de zâmbitor și relaxat era Ludovic Orban la final. Iar Tăriceanu nu a lăsat niciun moment impresia că l-a atacat pe Antonescu pentru a obține ceva pentru sine.

În realitate, singura miză reală a fost, în opinia mea, cea de imagine. Un exercițiu de PR pentru ca Antonescu să recupereze din terenul pierdut în fața lui Victor Ponta după Congresul PSD, în lupta pentru titlul neoficial de lider al opoziției. Recapitulând, în viteză, ultimii 20 de ani ai vieții politice din România, se poate constata că delimitările ideologice de stânga, de dreapta sau de centru au avut o prea mică importanță în opțiunea electoratului. Ceea ce a contat cel mai mult a fost figura liderului partidului și autoritatea - nu populismul - pe care acesta o inspiră. Iar Crin Antonescu a câștigat - în mentalul colectiv - această autoritate.

Trebuie amintit un amănunt deloc de neglijat, singurul care i-ar fi putut face rău lui Crin Antonescu din punct de vedere al imaginii, Dinu Patriciu a stat cât a putut de discret în banca lui și niciun moment nu a apărut în vreun cadru de televiziune în apropierea președintelui PNL.

Previzibilitatea cu care Crin Antonescu s-a impus în propriul partid, lipsa oricărei umbre în preajma sa și scorul categoric cu care a câștigat alegerile sunt principalele lui atuuri. Iar discursul lui a părut destul de popular dar, în același timp, s-a oprit la limita care l-ar face prea strident sau dizgrațios pentru urechile mai sensibile ale clasei politice.

Congresul PNL de ieri a reușit astfel ceea ce nu a reușit congresul de anul trecut, și anume: să-l lanseze cu adevărat pe Crin Antonescu. Restul dezbaterilor - despre cât e de democratică procedura votului pe liste, despre marginalizarea lui Tăriceanu ori a lui Orban, despre mazilirea lui Cataramă, despre ideologie etc. - sunt subiecte care au relevanță pentru foarte puțini dintre românii care își exercită votul.

După cum știți, la sfârșitul anului trecut, după alegerile prezidențiale, a existat o justificată dezbatere în interiorul PNL cu privire la poziționarea acestui partid față de guvernare. La momentul respectiv, opțiunea pentru rămânerea în opoziție a fost tranșată printr-un vot majoritar. Mi se pare acum relevant faptul că domnul Viorel Cataramă, candidatul care își asumă deschis intrarea PNL la guvernare, nu a reușit să convingă nici măcar 32 de colegi să-i susțină moțiunea.

Mai mult decât atât, acest congres și-a propus să transmită membrilor, simpatizanților și votanților PNL un mesaj cu privire la direcția pe care o va urma partidul în următorii doi ani și jumătate. De asemenea, congresul a transmis întregii societăți principalele propuneri economice și sociale care vor sta la baza programului de guvernare al PNL.

În opinia mea, rezultatul acestui congres al PNL va întări și mai mult opoziția pentru actuala putere.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică având ca temă Și totuși, când vor fi preocupați guvernanții și de măsurile anticriză?;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"Și totuși, când vor fi preocupați guvernanții și de măsurile anticriză?"

Pe data de 23 februarie a.c., premierul Emil Boc ne anunța triumfal că rata șomajului se menține la nivelul lunii ianuarie. "În luna februarie, până în acest moment, șomajul este la nivelul lunii ianuarie, de 8,1%. Asta înseamnă că, până în acest moment, nu avem o creștere a șomajului în luna februarie, raportat la luna ianuarie. Numărul de șomeri este astăzi de 745.690. În luna ianuarie a fost 745.480. Chiar dacă în cifre este o ușoară diferență în favoarea diminuării, în luna februarie, ca procent, el rămâne la 8,1%". Sincer, atunci, nu am împărtășit optimismul domnului Emil Boc. Am remarcat la vremea respectivă că ieșirea premierului s-a vrut a fi un fel de replică dată unor analiști economici care contraziceau afirmații anterioare ale premierului și ministrului muncii, care spuneau că în luna februarie vom avea o scădere ușoară a numărului de șomeri.

Iată însă, că pentru a nu știu câta oară din ianuarie 2009, declarațiile domnului Emil Boc nu numai că nu se confirmă, dar sunt contrazise de realitate. Potrivit ultimelor date publicate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, la sfârșitul lunii februarie s-a înregistrat o crește a șomajului, de la 8,1%, cât era la începutul luni, la 8,3%.

Practic, la 31 ianuarie 2010 erau înregistrați 740.982 de șomeri, iar pe 28 februarie s-a ajuns la 762.375. Foarte grav este că dintre aceștia doar 468.863 primesc indemnizația de șomaj. Ceilalți nu mai au nici măcar această sursă minoră de venit. Îmi este pur și simplu frică să văd cum vor arăta statisticile la sfârșitul lunii martie, ținând cont doar de miile de concedieri din aceste zile de la CFR. La care se adaugă și cei 1.915 de angajați pe care compania Bechtel a anunțat ieri că intenționează să-i disponibilizeze.

Eu cred că problema locurilor de muncă trebuie să reprezinte la ora actuală prioritatea numărul unu a guvernului. Măsuri reale și eficiente pentru redresarea economiei trebuie să preocupe acum pe guvernanți, și în acest caz vor găsi în parlamentarii opoziției un partener. Din păcate, la momentul actual, preocupările liderilor principalului partid de guvernământ sunt cu totul altele. Domnii Boc & Co. au drept prioritate să ocolească deciziile Curții Constituționale și să încalce fără să clipească regulamentele parlamentare pentru a promova legi care să conserve în serviciile deconcentrate propria clientelă politică.

Partidul domnului Boc vrea să pună mâna cu orice preț pe șefia Senatului, neținând cont că acționează din nou împotriva prevederilor Constituției și a regulamentelor parlamentare. Sincer, nu mă interesează cine conduce Senatul, dar preiau și eu o întrebare pusă de un ziarist la un post tv: oare prin schimbarea președintelui Senatului se rezolvă o serie din problemele situației de criză economică? Sau - și de această dată întrebarea îmi aparține - uriașul scandal parlamentar care cu siguranță va izbucni începând de miercuri la Senat și care va ține prima pagină în media, nu are tocmai menirea de a acoperi, printre altele, creșterea zilnică a numărului de șomeri? Eu cred că ambele întrebări sunt mai mult decât justificate. Din păcate, nu cred că din zona Palatului Victoria sau din Modrogan va veni vreun răspuns. Pentru că, sunt nevoit să repet, nu măsurile anticriză, ci altele sunt acum preocupările exponenților actuali puteri.

Salut o inițiativă legislativă anunțată în presă de către un coleg de la PD-L, inițiativă care sunt sigur că va avea o contribuție majoră la atenuarea efectelor crizei economice. Este vorba de propunerea legislativă de interzicere a magiei albe și a magiei negre practicată de așa-zisele vrăjitoare. Iar sancționarea cu închisoare de la 3 la 15 ani a vrăjitoarelor, cu siguranță va contribui la scăderea drastică a actelor de corupție din România. Abia aștept ca propunerea legislativă a colegului nostru din PD-L, Alin Popoviciu să ajungă în plen, și promit că o voi vota cu două mâini.

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică referitoare la Operațiunea: liber la disponibilizări după ureche;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Operațiunea: liber la disponibilizări după ureche"

Guvernul a început de ieri concedierile pe bandă rulantă. 10.000 de salariați de la CFR au rămas în stradă chiar din prima zi a săptămânii. Nu mai sunt bani, susțin guvernanții. Dar ce faceți cu ei? i-aș întreba pe colegii aflați la guvernare. Mulți dintre oamenii care s-au trezit ieri fără un loc de muncă lucrează de ani buni la Căile Ferate Române. Tot la fel de mulți nu mai știu practic să profeseze altceva. Vor ajunge din salariați, muncitori cu ziua. Așa își răsplătește Guvernul forța de muncă cinstită. Nici nu se pune problema de cursuri de recalificare. Daca nu sunt bani, de unde?, ridica din umeri a nedumerire ministrul transporturilor, Radu Berceanu. Domnia sa nu realizează probabil că tocmai acesta este rolul domniei sale: acela de a propune soluții și de a găsi resurse.

Dincolo de faptul că vom asista în următoarele zile la o avalanșă de disponibilizări făcute după ureche, fără un plan coerent și fără asigurări de recalificare, mai avem o mare problemă pe care guvernanții nici gând să o aducă în discuție. Toți cei care vor pleca din sistemul bugetar vor avea dreptul la plăți compensatorii. Aceste plăți vor fi suportate de bugetul asigurărilor de stat. Tare îmi este teamă că, în loc de economie, vom avea ruină. Concedierile masive ar putea goli fondul bugetului asigurărilor de stat dacă sunt făcute fără a se măsura înainte impactul lor asupra acestui fond. Guvernul Boc ne îndreaptă către prăbușire economică. Primul-ministru este un fel de tată iresponsabil care își aruncă copiii în stradă, pentru ca aceștia să nu mai facă pagubă la mâncare.

În acest timp, auzim la televizor cum ministrul Udrea ar fi vrut sa fie vânzătoare la un magazin de sandvișuri sau îl vedem pe premierul Boc cum ne arată că se pricepe la tâmplărie. E bine pentru domniile lor că se pricep totuși la ceva. Ar fi fost bine pentru sutele de mii de români săraci dacă s-ar fi priceput la a guverna și a administra statul.

  Neculai Rățoi - declarație politică intitulată Cu pași repezi spre faliment?

Domnul Neculai Rățoi:

"Cu pași repezi spre faliment?"

Declarația de săptămâna trecută a președintelui Traian Băsescu privind posibilitatea unui nou împrumut este o recunoaștere a incapacității guvernului de a gestiona criza și efectele economice pe care aceasta le-a produs și continuă să le producă.

Cei care încearcă să apere drepturile populației sunt numiți de către președinte "propagandiști." Ei bine, stimați colegi, eu unul prefer să fiu "propagandist" decât să susțin deciziile unui executiv depășit de situație. Criza este departe de a se fi sfârșit în România, iar principala ei cauză nu sunt sporurile de care beneficiază unii funcționari, așa cum vor să lase să se înțeleagă președintele și executivul, ci, repet, acest guvern lipsit de soluții.

Ne aducem cu toții aminte că atunci când multe țări occidentale își puneau probleme privind viitorul lor economic, președintele Băsescu și unii oficiali anunțau cu zâmbetul pe buze că România nu este amenințată de criză. Această viziune profundă a unor lideri, menită să atragă voturi prin false asigurări, s-a dovedit periculoasă. Executivul a făcut cheltuieli lipsite de logică și a ignorat necesitatea unor măsuri anticriză. În cele din urmă, am ajuns să ne împrumutăm pe bandă, de la FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială. 20 de miliarde de euro au fost aruncați în proiecte fără rost, investițiile în infrastructură pe care guvernul le trâmbița au rămas simple vorbe. Concedierile masive care au avut loc par a nu fi suficiente pentru stabilitatea economică a României. Ministrul finanțelor anunță săptămânal câte un nou proiect, începând de la impozitarea pensiilor și așa insuficiente pentru un trai decent și până la alte majorări stupide de impozite. Oficialii continuă să facă declarații optimiste, deși realitatea este cel puțin gri. Guvernul și-a asumat în fața FMI o serie de obiective, dar este incapabil să le atingă. Șomajul a crescut mai mult decât s-a previzionat, iar economia a crescut cu doar 0,2%, comparativ cu 1,3%, cât anunțau aceeași oameni care azi spun că suntem pe drumul cel bun.

Posibilitatea unui nou împrumut, în condițiile în care nici măcar nu am început să plătim pentru cel dintâi, este cel puțin îngrijorătoare. Cum vom putea oare plăti aceste împrumuturi dacă Guvernul, prin politicile sale, nu aduce creșteri reale bugetului de stat? Rezultatul va fi aruncarea țării în faliment și vom avea la rândul nostru soarta Greciei.

Dacă luăm în calcul declarația președintelui Băsescu, ne putem aștepta la un nou împrumut încă din luna august. Pentru că președintele ne-a obișnuit cu termene false și cu anunțuri surpriză. Este imperativ ca în timpul cel mai scurt România să găsească o ieșire din această situație și să evite un nou împrumut. Domnilor guvernanți, soarta a 21 de milioane de oameni stă în mâinile dumneavoastră. Nu îi dezamăgiți din nou și, mai ales, nu îi trimiteți în disperare.

  Nicolae Jolța - declarație politică având tema Totul pentru clientela politică a Guvernului Boc;

Domnul Nicolae Jolța:

"Totul pentru clientela politică a Guvernului Boc"

La începutul săptămânii trecute, în ciuda Regulamentului Camerei Deputaților, în ciuda Constituției, în ciuda Grupurilor parlamentare ale PNL și PSD care au părăsit, în semn de protest, plenul Camerei Deputaților, în ciuda miilor de funcționari publici care așteptau să se facă ordine în legislația care le guvernează carierele, actuala putere a adoptat modificările Legii nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.

După ce au bulversat activitatea în serviciile deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, prin eliminarea din categoria funcționarilor publici de conducere a funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct" și înlocuirea acestora, anul trecut, prin OUG nr.37/2009, cu directorii coordonatori numiți politic, Curtea Constituțională le-a spus că domnul Boc, profesor de drept constituțional, a greșit.

Nu a contat, au făcut totul pentru satisfacerea clientelei politice care trebuia răsplătită și au emis, crezând că ne păcălesc, un OUG cu conținut identic, OUG nr.105/2009. Și de această dată Curtea Constituțională le-a spus că: "văzând cuprinsul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.105/2009, Curtea constată că acestea preiau în integralitate și cu modificări nesemnificative conținutul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009", declarând încă o dată în afara Constituției directorii domnului Boc.

Și când am fi crezut că puterea a înțeles că acest subiect trebuie tratat cu seriozitate și responsabilitate, Guvernul Boc a trimis în Parlament un proiect de lege prin promovarea căruia nu a avut în vedere îndreptarea acelor prevederi pe care Curtea Constituțională le-a declarat neconstituționale în OUG nr.37/2009 și, respectiv, în OUG nr.105/2009, ci a urmărit strict rezolvarea problemelor clientelei politice lăsate fără serviciu de Curtea Constituțională.

Astfel, directorii coordonatori de ieri au devenit peste noapte, prin excepțiile prevăzute în această lege, funcționari publici care pot ocupa funcții de conducere în cadrul deconcentratelor.

Vicierea modului de dobândire a calității de funcționar public, prin prevederea posibilității ca foștii directori coordonatori (contractuali) să ocupe funcții publice de conducere, s-a făcut cu nesocotirea funcționarilor publici de carieră, cărora li se neagă dreptul de a promova, prin numirile arbitrare care se fac în funcțiile publice de conducere, în temeiul acestei legi.

Știm cu toții că din nou a fost sesizată Curtea Constituțională, că va urma un nou val de procese și vom plăti în continuare din buzunarul nostru, al tuturor, câte două-trei salarii pentru un singur post ocupat de protejați ai actualei puteri, dar niciun preț nu este prea mare pentru Guvernul Boc atunci când vine vorba de a mulțumi propria clientelă politică. Nici încălcarea legii, nici plata de despăgubiri, nici declararea, pentru a câta oară, a neconstituționalității acestor prevederi și, din păcate, nici viețile funcționarilor publici de carieră, bulversate pentru a treia oară în mai puțin de 10 luni.

  Nicolae Păun - replică la o campanie cu o ușoară, dar transparentă tentă de rasism și xenofobie lansată la ziarul Jurnalul Național;

Domnul Nicolae Păun:

Asistăm în ultima vreme la relansarea unei campanii cu o ușoară, dar transparentă tentă de rasism și xenofobie din partea ziarului Jurnalul Național la adresa etniei pe care o reprezint în Parlament, prin care se solicită Guvernului Boc să impoziteze... țiganii!

Sigur că - pe fond - sunt de acord cu faptul just ca toate veniturile obținute de toți cetățenii României să fie impozitate, inclusiv cele ale minorității rome și nu numai...

Sunt de acord, totodată, și cu faptul că aceeași "grijă" a finanțiștilor Guvernului trebuie să se manifeste față de acel număr restrâns de cetățeni români care dețin averi uriașe nejustificate, care au și un comportament opulent și sfidător în același timp.

Sunt de acord și cu impozitarea veniturilor nedeclarate ale unor artiști, indiferent de culoarea lor, ca de altfel și cu impozitarea la valoarea reală a bunurilor unor înalți funcționari publici, venituri ale cărora sunt mai mult sau mai puțin la vedere - am în vedere chiar șpaga dată la lăutari și cea dată înalților funcționari!

Sunt, de asemenea, de acord să fie impozitat traficul de influență - care în SUA este reglementat și deci și taxat, existând instituția așa-numită a lobby-ului și legea cu același nume.

Sunt, de altfel, de acord să se impoziteze prostituția - întocmai ca în Polonia - și chiar și cerșetoria, așa cum sunt de acord să se impoziteze mita dată oamenilor care sunt plătiți de stat să aplice legea.

Sunt pentru impozitarea - la adevărata valoare - a transferurilor de jucători din fotbal, precum și a jocurilor de noroc din înalta societate dâmbovițeană, în care se pierd și se câștigă sume care ar face să pălească un salariat de rând.

Sunt și pentru impozitarea veniturilor reale obținute din vânzarea unor obiecte de artă românești care iau calea străinătății.

Dar pentru ca toate acestea de mai sus să se realizeze este necesară voință politică și un cadru legal adecvat.

Nu pot însă să fiu de acord cu atitudinea unor trusturi de presă care nu au curajul să abordeze în condiții temeinice o temă ca aceea a veniturilor neimpozitate și forma cea mai potrivită de combatere a evaziunii fiscale, atacând această problemă amatorist, unilateral și chiar xenofob.

Dacă se dorește cumva să se scoată-n evidență că-n România se trăiește prost pentru că palatele țiganilor nu sunt impozitate și că se dă șpagă la lăutari, atunci - în mod categoric - ne aflăm pe o pistă greșită !...

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu subiectul Piața forței de muncă;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Piața forței de muncă"

Gestionarea eficientă a resurselor umane, capital extrem de prețios, este împiedicată în perioada actuală din cauze ce se regăsesc atât în rata înaltă de impozite și contribuții ce grevează câștigurile ambilor parteneri, angajator și salariat, dar și în deficiențe de natură legislativă.

Transformările economice din ultimii ani și, mai apoi, criza economică au schimbat radical piața forței de muncă și raporturile angajat-angajator, conducând la apariția unui număr tot mai mare de probleme specifice. La acestea a contribuit și legislația actuală, care nu mai răspunde întru totul nevoilor de dezvoltare și realităților economiei românești.

Existența a cât mai multor locuri de muncă, cât mai bine plătite, dar și asigurarea unei productivități crescute a muncii și a sustenabilității costurilor cu forța de muncă trebuie să se înscrie între obiectivele avute în vedere de legislația muncii.

Legislația trebuie să asigure echilibru între angajat și angajator. Legislația muncii nu mai este în concordanță cu realitățile economiei românești. Considerăm, de asemenea, necesare măsuri de revizuire a volumului de contribuții sociale colectate pe baza fondurilor de salarii, care afectează evident posibilitățile de motivare pozitivă reală a angajaților, anulând astfel unul dintre cele mai eficiente mijloace de creștere a productivității muncii.

De asemenea, regimul angajărilor, munca temporară, negocierea și aria de aplicare a contractelor colective de muncă, regimul concedierilor, conflictele de muncă, rolul și atribuțiile sindicatelor trebuie sa se bucure de o reglementare clară și în acord cu problemele actuale de pe piața muncii.

În 2010 trebuie să se procedeze la o revizuire a actelor normative ce reglementează piața muncii și în care există dispoziții lacunare, confuze sau contradictorii, care pun în dificultate luarea măsurilor corecte de către angajatori, manageri de resurse umane și chiar de către instanțele de judecată, în sutele de litigii de muncă care apar ca urmare a unui cadru de reglementare deficitar.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu subiectul Obiective în educația școlară;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Obiective în educația școlară"

Fiecare elev are alt obiectiv cu privire la educația sa, el nu abordează educația cu același scop. Pentru unii studenți, școala este calea directă spre angajare, pentru alții este o șansă de a învăța, în scopul dezvoltării personale.

Indiferent de ce reprezintă școala pentru fiecare elev, școala ar trebui să-i ofere câteva abilități de bază. Multe instituții de învățământ nu își învață studenții cum să gestioneze situațiile de bază pe care le vor întâlni în cariera lor, în calitate de angajați sau chiar de angajatori. De exemplu, dezvoltarea aptitudinii de comunicare și de ascultare. Probabil că cea mai importantă abilitate în business este să știi cum să inițiezi o discuție cu oameni pe care de abia îi cunoști, cum să susții conversațiile la întruniri și cum să răspunzi diplomat.

Un alt aspect important este dezvoltarea personală - de a schimba ceea ce faci pentru a urma un drum care te pasionează, chiar dacă asta înseamnă să lucrezi mai mult, să depășești mai multe obstacole, și managementul timpului - să îți organizezi timpul astfel încât să termini tot ce ai de făcut.

În instituțiile de învățământ din țara noastră ar trebui să le fie predate elevilor materiale despre rezolvarea independentă a problemelor - cum să rezolvi lucrurile singur și cum să abordezi o strategie, cum să gândești logic și rațional. De asemenea, ar trebui să învățăm cum să interacționăm cu ceilalți: superiori, colegi, clienți.

Actualul Guvern ar trebui să aibă în vedere adoptarea de măsuri concrete în acest sens, pentru ca elevii de zi să obțină abilități de bază pentru a reuși în viață.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu subiectul Dezvoltarea agriculturii;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Dezvoltarea agriculturii"

În România, denumită cândva "grânarul Europei", salvarea economiei poate fi legată de dezvoltarea agriculturii. Dar veniturile din producția agricolă sunt în scădere, și nu din cauza crizei financiare.

România are potențialul agricol pentru a hrăni 80 de milioane de locuitori, dar asigură hrana doar pentru 8 milioane. În țară se produce sub 10% din potențialul total, iar cifrele tot scad de cinci ani. Estimările pentru valoarea producției agricole de anul trecut se referă la o scădere de 20% comparativ cu 2008, până la 7,2 miliarde de euro. Aceasta ar însemna că agricultura a contribuit cu doar 6% la formarea p.i.b. din 2009, adică jumătate față de ponderea pe care o deținea în 2004. Spre comparație, agricultura Franței contribuie cu 45% la p.i.b.

Unul dintre factorii care contribuie la crearea acestei situații este lipsa unei strategii coerente de dezvoltare a agriculturii, care a permis ca acum să fie lucrate doar 3,5 milioane de hectare din cele 10 milioane de hectare de teren arabil. Din motive ce țin de veniturile insuficiente la buget, ministrul finanțelor a propus ca proprietarii de terenuri agricole care nu le exploatează sa fie supuși unor impozite penalizatoare. Acum, un proprietar de terenuri arabile situate în extravilan plătește un impozit anual la bugetul local în valoare de 36, până la 43 de lei pe hectar.

Un prim aspect care trebuie reglementat pentru a avea o agricultură funcțională este stabilirea unei direcții generale, a unei strategii pe termen lung pe care să o urmeze toți. România trebuie să devină o țară exportatoare de produse agroalimentare, nu importatoare.

  Petru Călian - declarație politică intitulată Mecanismul RCA - nefuncțional;

Domnul Petru Călian:

Declarație politică intitulată "Mecanismul RCA - nefuncțional".

Întregul sistem RCA trebuie regândit. Având în vedere birocrația și dificultatea despăgubirilor auto, consider că, alături de normele metodologice emise luna trecută, și codul rutier trebuie corelat cu noile măsuri.

Mecanismul asigurărilor auto necesită o simplificare. Un prim pas a fost deja făcut. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a modificat normele metodologice de aplicare: asigurătorul RCA are obligația de a stabili cuantumul despăgubirii la nivelul prețurilor practicate de unitățile de reparații auto sau prevăzute în cataloage, astfel încât despăgubirea primită să-i permită păgubitului efectuarea reparațiilor. Până acum, în aceste situații, costul reparațiilor era stabilit pe baza evaluării asigurătorilor, iar prețurile erau cel mult la nivelul celor practicate de service-uri. Măsura poate fi considerată o evoluție importantă în economia asigurărilor și va permite păgubiților să solicite întâi plata despăgubirilor, și ulterior să efectueze reparațiile necesare.

Fiecare dintre noi am întâmpinat dificultăți atunci când, în urma unui accident, am bătut drumul diferitelor instituții pentru a ni se face dreptate. Aportul meu la simplificarea procesului de reparație al mașinii constă în inițierea unui proiect de lege prin care înmânarea poliței RCA să fie obligatorie.

Datorită actualei legislații, apar tot mai multe situații în care, vinovatul unui accident rutier refuză înmânarea copiei după polița de asigurare. Astfel, păgubitul este nevoit să apeleze la instanțele judecătorești pentru a i se repara mașina. Propunerea legislativă vine în sprijinul păgubiților, simplificându-se și procesul de reparație al mașinii. Dacă, conform legislației privind asigurările, polița de asigurare RCA este obligatorie, atunci să fie obligatorie și acordarea acestei polițe de către cel care a provocat accidentul. Polițistul rutier va avea obligația ca, la constatarea accidentului, să noteze în procesul- verbal obligativitatea vinovatului de a oferi copia poliței de asigurare. În cazul în care vinovatul refuză înmânarea poliței, atunci polițistul are dreptul de a-i reține permisul de conducere.

Procedurile în cazul accidentelor trebuie simplificate în așa fel încât un accident simplu de circulație să poată fi soluționat în cel mai scurt timp, iar cel a cărui mașină a fost avariată să nu ajungă în situația de a-și plăti singur pagubele provocate de o altă persoană care plătește RCA, dar refuză înmânarea copiei.

Salut inițiativa Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor care a hotărât modificarea Normelor privind asigurarea RCA pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

  Cristian Rizea - declarație politică: România, dependentă de împrumuturi externe?;

Domnul Cristian Rizea:

"România, dependentă de împrumuturi externe?"

După ce am fost asigurați că sumele împrumutate în 2009 de la Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană vor fi suficiente pentru relansarea economică și nu ne vom mai îndatora în viitorul apropiat, Președintele Traian Băsescu ne-a trezit vineri, 5 martie 2010, la realitate. Astfel, va trebui ca "la sfârșitul lui 2010 să facem un nou împrumut ca să putem plăti toate facilitățile de care au beneficiat unele categorii în mod nejustificat". Întrebarea mea pentru domnul Băsescu este de ce, după negocierea unui împrumut care ar trebui să aducă României aproape 20 miliarde euro, au mai existat categorii care să beneficieze "nejustificat" de facilități și nu s-a avut în vedere o strategie coerentă de reducere a cheltuielilor bugetare?

Guvernul nu a reușit să ia măsuri de reducere a cheltuielilor publice și nici măsuri anticriză, iar actualele cheltuieli nu mai pot fi susținute de economia românească. Banii luați de la instituțiile financiare internaționale nu au fost folosiți pentru a produce alți bani, nu au fost investiți astfel încât să genereze venituri, ci doar să acopere diverse deficite.

Sunt de acord cu Daniel Dăianu care susține că, pentru ca România să se poată împrumuta și pentru a primi bani de la FMI și Comisia Europeană, există o condiționare, care ține de însănătoșirea finanțelor publice. Avem cheltuieli cu sectorul bugetar mult mai mari comparativ cu media din Uniunea Europeană. Din cauza structurii lor, veniturile bugetare nu pot acoperi cheltuielile cu salariile și pensiile din sistemul public. Sunt necesare atât reevaluări ale structurii acestor categorii, cât și estimări reale privind evoluția sumelor încasate la buget și alocările care se fac sub forma cheltuielilor bugetare.

Consider că în momentul în care se contractează orice împrumut, și aici nu mă refer doar la un împrumut al statului român, trebuie să existe un plan de rambursare: în cât timp vom putea să îl achităm și din ce surse, or, este clar că Guvernul nu are un astfel de plan. Având în vedere că la finalul anului 2009, datoria externă totală a țării noastre era de 78,6 miliarde euro, în creștere cu 8,7% față de anul precedent, mi se pare neadecvată declarația președintelui, deoarece creează un climat de neîncredere în economie, mai ales în condițiile în care, în plan strategic, ar fi trebuit să adoptăm măsuri pentru depășirea crizei și relansarea economică, astfel încât să respectăm planul de rambursare pe termen mediu și lung.

În momentul de față, avem o datorie externă de aproximativ 3.600 euro pe cap de locuitor, iar eu, ca cetățean al acestei țări, cred că este de datoria Guvernului să acționeze asupra reducerii acestei cifre și nu a creșterii ei. Să nu uităm că orice împrumut trebuie și returnat, iar dacă soarta României depinde de la an la an de aceste împrumuturi externe care nu sunt direcționate spre domenii care vor și produce bani, nu văd o finalitate clară și pozitivă a acestei situații.

  Marius Rogin - declarație politică cu tema 2010 - Anul european de luptă pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale;

Domnul Marius Rogin:

"2010 - Anul european de luptă pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale"

Uniunea Europeană a declarat anul 2010 ca fiind de luptă împotriva excluziunii sociale și sărăciei. Este vorba mai ales despre o amplă campanie de comunicare și conștientizare care trebuie să tragă un semnal de alarmă asupra gravelor probleme sociale care persistă în societatea europeană. Aceasta se va desfășura prin acțiuni atât la Bruxelles, dar mai ales în fiecare dintre statele membre.

În urmă cu 10 ani, liderii europeni s-au angajat să facă un efort pentru eradicarea sărăciei până în 2010. Un deziderat departe de a fi fost împlinit astăzi, când 16% dintre cetățenii Uniunii Europene fac parte din această categorie socială lipsită de minime mijloace de trai și fără acces la serviciile sociale. Noile state care au aderat în 2004 și 2007 au sporit numărul persoanelor care se confruntă cu aceste probleme.

Sărăcia și excluziunea sunt în primul rând o chestiune umanitară și socială, dar și una economică. În această perioadă când economiile statelor europene au dificultăți să crească durabil, UE vrea să sublinieze prin acțiunile care se vor desfășura importanța responsabilității colective și a solidarității între persoane care, indiferent de veniturile lor actuale fac parte din aceeași societate.

Anul european 2010 este o provocare în ceea ce privește tipul și calitatea comunicării asupra temei sărăciei și excluziunii sociale. Activitățile dedicate mass-mediei au ca scop să aducă în atenția publică realitatea acestui fenomen în Europa, multiplele sale fațete și să contribuie la o mai bună înțelegere a stării de fapt. Scopul final este schimbarea atitudinilor, responsabilizarea și mobilizarea atât a guvernelor cât și a comunităților în ceea ce privește reducerea numărului de persoane catalogate drept sărace și care trăiesc pe teritoriul Uniunii Europene.

Comisia Europeană își dorește să pună în practică o trăsătură-cheie a Uniunii Europene: solidaritatea, care reprezintă un concept cu o importanță aparte în timp de criză.

Mesajul pe care l-a transmis și Comisarul european pentru Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Oportunități Egale, Vladimir Špidla în conferința "Sărăcia: între realitate și percepții - provocarea comunicării", organizată la Bruxelles în octombrie 2009, este că mass- media poate juca un rol cheie în eradicarea sărăciei. La acest eveniment care a reunit aproape 400 de participanți s-a afirmat că rolul comunicării în politicile de incluziune socială va fi important din trei perspective diferite pentru a face cunoscute opiniile europenilor asupra sărăciei și excluziunii sociale, așa cum reies acestea din Eurobarometre.

În statele dezvoltate ale Uniunii Europene, sistemele de protecție socială sunt printre cele mai dezvoltate la nivel mondial și totuși, pe ansamblul UE, mulți europeni trăiesc în diverse forme de sărăcie. Conform datelor oferite de Comisia Europeană cu ocazia lansării Anului european 2010, 79 milioane de oameni trăiesc sub nivelul sărăciei. Un european din zece trăiește într-o gospodărie unde niciunul dintre membri nu are un serviciu. Chiar și așa, munca nu garantează întotdeauna ieșirea din sărăcie sau evitarea riscului de a ajunge sărac. În această situație se găsesc 8% dintre europeni.

Rata ridicată a șomajului - 52% - și remunerația insuficientă - 49% - sunt explicațiile cel mai des menționate pentru sărăcie, alături de prestațiile sociale și pensiile insuficiente - 29% -, precum și de costul excesiv al unor condiții de locuire decente - 26%. Lipsa educației și a formării profesionale, precum și sărăcia "moștenită" și toxicomania sunt cele mai des invocate cauze "personale" ale sărăciei.

În medie, 89% din europeni afirmă că este nevoie de o intervenție urgentă din partea guvernelor țărilor lor pentru a aborda problema sărăciei. 53% dintre cetățenii de pe întregul teritoriu al Europei consideră că principala responsabilitate în combaterea sărăciei revine guvernelor țărilor lor respective. Chiar dacă europenii nu atribuie Uniunii Europene principala responsabilitate în combaterea sărăciei, cu toate acestea, mulți consideră că rolul acesteia este important, 28% îl cataloghează ca fiind "foarte important". "În timp ce majoritatea oamenilor consideră că guvernul lor este principalul responsabil în această privință, trei sferturi dintre cetățeni așteaptă în același timp ca Uniunea Europeană să își asume un rol important.

La nivel național, programul UE va fi dezvoltat prin adaptarea liniilor directoare de la nivel european, dar ținându-se cont de specificul fiecărui stat în parte. Activitățile vor fi identificate și implementate de un organism național. La nivelul UE, s-a creat un comitet format din reprezentanții statelor și care vor asiste Comisia în implementarea activităților. Elementele de bază vor fi o vastă campanile de comunicare și conștientizare.

Conferința de lansare a Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale s-a desfășurat la Madrid pe 21 ianuarie. În cadrul evenimentului, comisarul Vladimir Špidla a precizat public ceea ce își dorește Comisia Europeană de la acest an. În primul rând, recunoașterea dreptului fundamental al oamenilor care trăiesc în condiții de sărăcie și excluziune de a duce o viață demnă și de a lua parte activ la societate. În al doilea rând, este vorba despre asumarea responsabilității actorilor publici și privați de a combate aceste fenomene sociale negative, urmată de țelul atingerii unei mai mari coeziuni sociale. Și nu în ultimul rând, Uniunea Europeană și statele membre doresc să își reînnoiască angajamentul politic de a acționa decisiv pentru combaterea acestor fenomene.

Anul european urmărește să promoveze și solidaritatea locală, pentru că așa cum sublinia comisarul european, nu orice este o chestiune care ține de beneficii sociale sau de responsabilitatea specialiștilor.

Pe 19 februarie 2010, a fost lansat și în România Anul european pentru combaterea sărăciei și excluziunii sociale, printr-o conferință organizată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Activitățile de conștientizare și finanțarea pot aduce o contribuție la lupta împotriva sărăciei și excluziunii, pot coagula și implica mai mult societatea în aceste probleme și, în câteva situații, pot chiar îmbunătăți soarta celor afectați de fenomenul sărăciei.

Succesul acestor acțiuni va depinde atât de rigurozitatea implementării cât și de impactul mesajelor trimise mai ales unei categorii de populație cu nevoi speciale.

  Gheorghe Roman - comentariu legat de Programul Renașterea satului românesc;

Domnul Gheorghe Roman:

Arta populară a României își are rădăcinile în trecutul îndepărtat și tumultuos al regiunii. Fiind situată la intersecția marilor civilizații istorice, greacă, romană, bizantină, orientală și occidentală, elemente ale acestor civilizații au fost absorbite de locuitorii acestor regiuni, toate acestea rezultând într-o viziune originală care se găsește în arta, meșteșugurile și muzica României.

Folclorul românesc este cel mai bine conservat din lume, iar manifestările sale sunt evidente în întreaga țară: Mărginimea Sibiului (icoane pictate pe sticlă, costume populare artistice, obiecte de uz casnic); Maramureș (construcții din lemn, costume, ceramică); Bucovina (țesături, ouă încondeiate de Paște, costume, tradiții); Banat (costume populare artistice, obiceiuri tradiționale); Horezu (ceramică, sculptură în lemn); Munții Apuseni (costume populare artistice, sculpturi în lemn, sărbători populare, construcții din lemn).

Între marile neîmpliniri ale clasei politice românești din ultimii 20 de ani se numără și lipsa de interes pentru dezvoltarea durabilă și unitară a satului. Deși mulți politicieni sunt născuți la țară, este revoltătoare nepăsarea, neimplicarea și ignoranța cu care aceștia au tratat, în legi și ordonanțe, spațiul rural românesc. Cu toate că experiența dezvoltării rurale interbelice este uriașă, pământul a rămas nemuncit, în timp ce dispariția satului tradițional, a gospodăriei țărănești, nu a interesat pe nimeni.

Primul pas pentru "Renașterea satului românesc" a fost făcut acum, prin aprobarea Hotărârii de Guvern privind Programul "Renașterea satului românesc - 10 case pentru specialiști". Potrivit actului normativ, fiecare autoritate locală din mediul rural va putea solicita Ministerului Dezvoltării construirea a câte 10 case pentru specialiștii care profesează în localitățile respective. Aceste locuințe de serviciu vor fi ocupate pe perioada contractului de muncă și nu vor putea fi ulterior cumpărate. În cazul în care autoritățile locale vor percepe chirie, aceasta nu poate depăși valoarea de administrare a locuinței. Pentru închirierea acestor locuințe vor avea prioritate tinerii de până în 35 de ani, însă aceasta nu va fi o condiție exclusivă.

  Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată Se poate guverna de departe, dar se poate administra numai de aproape;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Se poate guverna de departe, dar se poate administra numai de aproape"

Despre o nouă împărțire administrativ-teritorială se vorbea încă de la începutul anilor 2000, când România se pregătea să devină membră a Uniunii Europene. O primă variantă era reducerea la jumătate a numărului județelor, care, ulterior, să fie transformate în regiuni de dezvoltare.

Ideea reîmpărțirii administrativ-teritoriale a României a revenit în actualitate prin inițiativa legislativă a parlamentarilor UDMR, mai "grijulii" cu faptul că până în 2012 România trebuie să-și spună punctul de vedere vizavi de ceea ce propune Uniunea Europeană. Și au făcut un proiect de lege care propune înființarea a șaisprezece regiuni de dezvoltare, precum și organizarea a cinci macroregiuni de dezvoltare.

Proiectul, care primise raport negativ din partea Comisiei pentru administrație, a trecut de Senat, prin adoptare tacită. Este rândul Camerei Deputaților să-și spună cuvântul despre această inițiativă. Este și motivul pentru care fac această declarație politică. Deoarece așa cum este, inițiativa parlamentarilor UDMR nu ajută la nimic, dar strică la orice, cum se exprima unul dintre primarii marilor orașe din Transilvania. Iată câteva argumente: au fost "grupate" județele sărace cu cele și mai sărace, iar cele bogate cu cele și mai bogate; dacă în Ardeal, restructurarea județelor s-a făcut în jurul nucleului Harghita-Covasna-Mureș, în restul țării, împărțirea este destul de haotică. Să pui Constanța lângă Vrancea și Maramureșul lângă Cluj, nu sunt cele mai fezabile idei.

Când vorbim despre regionalizare trebuie să ne gândim la avantaje economice, la accesul la resurse și venituri, la evitarea conflictelor și nemulțumirilor. Maramureșul, pe care îl reprezint în Parlamentul României, n-a făcut niciodată parte dintr-o regiune cu Clujul, ci cu Satu Mare și Sălaj. Maramureșul are proiecte comune cu Satu Mare, are proiecte comune cu Sălajul. Există tradiții comune, care trebuie păstrate și continuate. Maramureșul este un brand cunoscut la nivel național și internațional, este reprezentativ atât prin suprafață, cât și prin numărul de locuitori, are un extraordinar patrimoniu natural, cultural, religios și un potențial turistic deosebit. Este argumentul pentru care Baia Mare trebuie să fie capitala unei astfel de regiuni de dezvoltare.

Să nu uităm că reorganizarea regiunilor este o problemă internă care privește doar cetățenii României, sistemul administrativ românesc. România are nevoie de o reformă instituțională structurală, dar aceste lucruri trebuie dezbătute, analizate serios, nu doar bazate pe interesele unora sau altora, ci ale României și cetățenilor ei. De aceea un proiect de reîmpărțire administrativ-teritorială trebuie discutat atât cu administrațiile locale, cât și cu structurile europene.

Reforma administrativă nu trebuie să aibă o componentă politică sau etnică, ci una de funcționare normală și eficientă a instituțiilor, debirocratizarea acestora, înlocuirea consiliilor județene și a prefecturilor cu structuri regionale funcționale, transparente și eficiente. Regionalizarea trebuie să însemne dezvoltarea infrastructurii și nu autonomia teritorială pe principii etnice. Reforma administrativă presupune dezbateri la nivelul Parlamentului, al administrațiilor locale, implicarea cetățenilor, deoarece vorbim despre viitorul lor și al României.

O idee bună nu trebuie să fie suspectată de teze autonomiste bazate pe criterii etnice. Fiecare român trebuie să știe unde va fi plasată provincia lui, cu argumente care țin atât de economie, cât și de istorie sau tradiție. O nouă reîmpărțire administrativă are efecte pe termen lung asupra dezvoltării României.

  Ion Călin - declarație politică: Prefectul - agent electoral al guvernului sau înalt funcționar public;

Domnul Ion Călin:

"Prefectul - agent electoral al guvernului sau înalt funcționar public"

Actualul prim-ministru, domnul Emil Boc, a convocat prefecții săptămâna trecută în cadrul unei videoconferințe, cărora le-a comunicat principalele măsuri pe care actualul Guvern le-a avut și le are în vedere, solicitându-le ca pentru o mai bună cunoaștere a acestora, să stabilească numeroase întâlniri cu cei vizați pentru transpunerea lor în practică.

În acest context, domnul prim-ministru le-a cerut prefecților să aibă întâlniri cu:

  • oamenii de afaceri pentru a le face cunoscute măsurile prevăzute în cadrul ordonanței de urgență referitoare la sprijinirea firmelor care angajează șomeri, facilitățile privind șomajul tehnic, utilizarea Fondului de garantare și contragarantare pentru întreprinderile mici și mijlocii;
  • primarii din județ, pentru prelucrarea în scopul unei mai bune cunoașteri a prevederilor ordonanței de urgență privind sprijinirea autorităților locale care aduc bani europeni și cunoașterea programului "Case pentru specialiștii în mediul rural".

Dacă primul-ministru le solicită prefecților să-i facă cunoscute măsurile, atunci eu propun ca în cadrul acestor întâlniri să comunice și alte teme cu impact major în rândul populației și pe care guvernanții nu vor să le mediatizeze.

Astfel, la întâlnirea cu primarii, o temă ar putea fi despre plasarea burselor de merit pentru elevi în sarcina consiliilor locale, despre reducerea sporurilor funcționarilor publici, sau despre mult proclamata descentralizare care întârzie și se transformă într-o centralizare mascată.

De asemenea, la întâlnirea cu reprezentanții oamenilor de afaceri una din teme ar putea fi majorarea "din pix" a impozitului în anul 2010 cu 3,5% și achitarea anticipată a acestuia, motivul pentru care o firmă este obligată să angajeze doi contabili cu normă întreagă.

Consider ca fiind de bun simț ca domnul prim-ministru, în perioada următoare, să le ceară prefecților să organizeze întâlniri și cu alți beneficiari ai programului său de guvernare, astfel:

  • realizarea de întâlniri în centrele universitare unde să se prezinte profesorilor universitari modul cum s-au eliminat sporurile "nesimțite", iar studenților să le explice de ce nu vor mai avea foarte multe tabere gratuite, pentru că ministrul le consideră un lux, așa că le taie finanțarea sau despre modul în care vor găsi un loc de muncă după terminarea studiilor;
  • organizarea unor întâlniri în licee, pentru a le prezenta liceenilor modul de acordare selectivă a alocațiilor și chiar întârzierea plății acestora în cazul celor care au 18 ani și sunt cuprinși într-o formă de învățământ și eliminarea fondurilor pentru deplasarea acestora în altă localitate decât cea în care învață;
  • ar putea merge în parcuri, locurile unde se strâng pensionarii, și să le facă cunoscut modul de impozitare a tuturor pensiilor, reducerea cu 50% a pensiilor în caz de pensionare anticipată, motivele care vor duce la creșterea vârstei de pensionare, reducerea plafoanelor la ajutorul pentru încălzire și impozitarea veniturilor persoanelor cu dizabilități;
  • pentru că a venit primăvara, pot merge direct pe ogoare la țărani pentru a le explica viitoarele forme de ajutor, compatibile cu reglementările europene, care se vor acorda anul acesta în locul subvențiilor agricole;
  • dacă credeți că la aceste întâlniri, reprezentantul guvernului ar putea avea probleme de comunicare a acestor teme, atunci ar putea merge la preșcolarii și elevii din ciclul primar, aceștia fiind buni ascultători, pentru a le prezenta toate mărețele realizări ale Guvernului Boc în toate domeniile de activitate.

Dacă Guvernul are nevoie de agenți electorali în teritoriu și nu de înalți funcționari publici, poate ar trebui ca în legea privind instituția prefectului (Legea nr.340/2004), printre atribuțiile prefectului să fie prevăzută obligativitatea organizării de conferințe de presă și întâlniri periodice cu toate categoriile sociale în care aceștia să aibă ca principal scop prezentarea "mărețelor realizări" și a măsurilor benefice luate de guvern pentru evitarea derapajelor economice și sociale, pentru a-i convinge pe aceștia de direcția bună pe care merge țara în urma luării acestor măsuri.

  Ion Stan - despre Interpelări parlamentare;

Domnul Ion Stan:

"Interpelări parlamentare"

Cum, în România, nimic nu mai este ceea ce pare, astăzi lansez în spațiul dezbaterilor parlamentare declarația politică "Interpelări parlamentare".

Cuvântul înainte-mergător al acestei declarații este "Lumea este un loc periculos. Nu din cauza celor care fac rău, cât a celor care știu ori privesc și-i lasă să facă"

Adresez primului-ministru zece întrebări în legătură cu nouă dintre paradoxurile guvernării cu care continuă "cu nesimțire", ca să-1 citez, să streseze un popor a cărui răbdare nu ar mai trebui să o mai încerce.

Asta pentru că inegalabilul, incredibilul și inabordabilul prim-ministru conduce Guvernul având o țintă de acum evidentă: o Românie cu o alcătuire paradoxală, tot mai greu sistematizabilă și, de aceea, tot mai greu de guvernat. Pe cale de consecință, vă interpelez, domnule prim-ministru, cerându-vă grabnica precizare de poziție asupra următoarelor consecințe ale guvernării:

Paradoxul numărul 1: Una dintre neobișnuitele performanțe ale Guvernului este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă și pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană.

Așadar, domnule prim-ministru, ne otrăvim fără otravă sau, mai exact, obțineți otravă din orice?!

Paradoxul numărul 2: Avem medici foarte buni și spitale foarte proaste. E inexplicabil cum poți avea medici de calibru, când mai tuturor le lipsește instrumentarul necesar pentru a-și face meseria onorabil.

Așadar, domnule prim-ministru, medicii salvează poporul, dar îl omoară sistemul?!

Paradoxul numărul 3: Un alt mare miracol, avem o mare concentrare de "atracții turistice", cheltuiți multe miliarde pentru promovarea turismului, dar lipsesc turiștii.

Așadar, domnule prim-ministru, când veți generaliza un mod de teleportare a turiștilor, așa încât ei să ajungă în fața frumuseților patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri și de servicii?

Paradoxul numărul 4: Ne lăudăm cu elevi eminenți, foarte bine calificați la felurite olimpiade internaționale, dar țara este îngrijorată că învățământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că școlile sunt delabrate și salariile sunt mici.

Așadar, domnule prim-ministru, de cât timp mai aveți nevoie ca școala românească să scoată numai subproduse intelectuale pentru a nu fi contrazisă nevoia de reformă de rezultatele excepționale obținute în competițiile internaționale?

Paradoxul numărul 5: Avem tradiții agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură.

Așadar, domnule prim-ministru, cât timp de acum încolo în România se va mânca pâine turcească, fructe și legume comunitare, carne și produse din carne importate din toată lumea?

Paradoxul numărul 6: Suntem săraci, dar s-a umplut țara de automobile pretențioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane transeuropene și transatlantice cu bagaje de apocalipsă.

Așadar, domnule prim-ministru, când veți scoate la lumină economia subterană și veți eradica evaziunea fiscală, fără teama că veți atenta la resursele clandestine ale pușculiței de partid și ale mitei politice?

Paradoxul numărul 7: Suntem patrioți, dar n-avem patriotism. Adică nu ne preocupă cultivarea limbii strămoșești, viitorul imediat și concret al țării, istoria, monumentele și instituțiile ei.

Așadar, domnule prim-ministru, dumneavoastră care știți ce vor românii fără să-i întrebați, de ce primul gând al guvernanților, când își amintesc de țărișoară, e cum s-o delapideze?

Paradoxul numărul 8: Avem șomaj, dar muncim la negru.

Așadar, domnule prim-ministru, când veți elimina aberațiile politicilor fiscale prin care prostituați piața muncii?

Paradoxul numărul 9: Pe măsură ce avem elite mai puține, puterea arată față de ele un dispreț tot mai mare.

Așadar, domnule prim-ministru, când Guvernul va respecta inteligența națională și-i va solicita competențele, ca să nu mai conduceți România pe un drum înfundat?

Orice analiză a României contemporane se blochează la un moment dat în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit.

Întrebarea - interpelare nr. 10: Când veți conștientiza, dacă nu vă este prea greu ori imposibil, domnule prim-ministru, că, în rezumat, sub guvernarea ce o administrați, ori avem evoluții interminabile care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluție. Ori drum fără țintă, ori țintă fără drum?

Pe săptămânile viitoare, domnule Boc, dacă veți mai fi prim-ministru!

  Costică Macaleți - declarație politică avertizând Stop accidentelor rutiere! Elevii au prioritate!;

Domnul Costică Macaleți:

"Stop accidentelor rutiere! Elevii au prioritate!"

Declarația mea politică de astăzi se referă la circulația auto desfășurată în apropierea școlilor din municipiul Botoșani.

Cei mai expuși sunt elevii școlilor generale 1, 3, 6, 8, 10, 11, 12, dar și de la Liceul de artă "Ștefan Luchian", Colegiul Național "Mihai Eminescu", Grupul școlar de industrie ușoară și Colegiul economic și administrativ "Octav Onicescu", unitățile de învățământ fiind în apropierea unor artere de circulație cu trafic intens - Petru Rareș, Tudor Vladimirescu, Bucovina, Bulevardul "Mihai Eminescu", Calea Națională sau Octav Onicescu. Aici marcajele de pe carosabil au devenit aproape insesizabile, iar de supravegherea traficului rutier nici nu poate fi vorba. În acest context, cele mai mari probleme sunt la ieșirea elevilor de la cursuri, când, ignorând orice regulă de circulație, unii dintre aceștia coboară de pe trotuar și ajung în fața mașinilor. În alte cazuri, elevii trebuie să facă un adevărat slalom printre autoturismele parcate în apropierea școlilor.

În ciuda problemelor, autoritățile par să nu aibă soluții. Primăria dă vina pe elevi și pe șoferii indisciplinați, iar Poliția Rutieră susține că nu are suficienți lucrători pentru a dirija circulația la orele de vârf în apropierea școlilor.

Lipsa de reacție a autorităților botoșănene surprinde cu atât mai mult cu cât acestea au la dispoziție mai multe măsuri prevăzute de lege așa cum au procedat autoritățile din alte zone din țară. Spre exemplu, potrivit jurnaliștilor de la Jurnalul Național, în Bihor și Ploiești, au fost reactivate patrulele școlare, iar în Brașov limita de viteză în apropierea unităților de învățământ a fost redusă la 30 de kilometri pe oră. Și în Pitești autoritățile locale au decis să monteze limitatoare de viteză în timp ce la Iași edilii au programat o nouă campanie de montare a acestora, în total urmând să fie instalate 1.130 de bump-uri. Și mai aproape de zona noastră, mai exact la Suceava, în apropierea Liceului pedagogic, unde erau înregistrate cele mai multe accidente, municipalitatea a montat limitatoare de viteză.

Iată de ce fac un apel la autoritățile locale să dispună imediat măsurile ce se impun pentru a reduce la zero accidentele rutiere la care sunt expuși copiii noștri care merg și vin de la școală.

  Viorel Cărare - declarație politică cu privire la încurajarea economiei de piață prin dereglementare și descentralizare;

Domnul Viorel Cărare:

Declarație politică cu privire la încurajarea economiei de piață prin dereglementare și descentralizare

Astăzi răspund inițiativei unor colegi de a modifica și completa legislația în domeniul organizării și conducerii contabilității în societățile comerciale.

Punctul meu de vedere în această chestiune este următorul. Există Legea contabilității nr.82/1991, republicată, lege adusă la zi în privința reglementărilor europene și acordurilor internaționale, deoarece experți români fac parte din organismele internaționale profesionale și se preocupă pentru armonizarea legislației noastre cu cea internațională. Acești experți sunt membri marcanți ai organizațiilor profesionale de profil din România, sunt cei mai în măsură să pună un punct de vedere tehnic-profesional și, dacă există în acest moment lacune, le putem afla de la dumnealor, așa că recomand audierea acestor reprezentanți.

Activitatea de contabilitate, auditul, expertiza contabilă sunt reglementate atât din punct de vedere al conținutului, cât și ca raport de muncă prin Codul muncii și pecuniar prin contracte de muncă sau contracte civile și comerciale între părți. Nu este datoria noastră să intervenim brutal în aceste relații, ci doar să creăm cadrul specific în care să fie respectate libera concurență, egalitatea de șanse și drepturile constituționale de muncă, plata muncii în raport cu mărimea și calitatea efortului, precum și importanța socială a prestației.

Lucrăm la Legea salarizării care va oferi un cadru legal tuturor meseriilor și ocupațiilor și aici consider că misiunea noastră se justifică. Dar nu se justifică intervenția noastră punctuală fără a avea la bază o rațiune economică globală și pe termen lung.

În această etapă de plină criză economică, cetățenii României așteaptă de la noi soluții viabile pentru relansarea producției, cea care este motorul economiei. Se așteaptă de la noi încurajarea în domeniul exportului care favorizează echilibrarea balanței de plăți externe și reduce deficitul balanței comerciale.

Se așteaptă de la noi stimularea investițiilor statului, ca măsură de stimulare a economiei în perioada de criză, deoarece sectorul privat are dificultăți reale de a investi.

Se așteaptă de la noi măsuri de sprijin pentru absorbția accelerată a fondurilor europene, ca o gură de oxigen pentru economia țării noastre, ca o alternativă la infuzia de capital străin, care este mai curând în reflux în 2009 și 2010.

Nu se așteaptă de la noi să impunem societăților comerciale cu capital privat modul de organizare internă, nu se așteaptă de la noi să punem presiuni suplimentare pe sectorul care generează veniturile reale pentru sectorul bugetar.

Este momentul să le dăm înapoi ceva din ceea ce produc, pentru a se consolida și a putea crea venituri viitoare bugetului de stat, al asigurărilor sociale și fondurilor speciale.

Este momentul să eficientizăm sectorul bugetar, să comparăm resursele cu cheltuielile și să nu mai ascundem lipsa de performanță sub preș, cerând taxe și impozite mai mari.

Este momentul să cheltuim cu maximă chibzuință numai ceea ce avem, să consumăm numai ceea ce producem și să ne împrumutăm la alții pentru investiții Dacă noi vom disponibiliza din sectorul bugetar personal care reprezintă în acest moment un excedent față de totalul serviciilor cerute de o economie comprimată, cum putem să le cerem celor din domeniul privat să angajeze forțat contabili? Ei nu sunt tot în criză? Ei nu au reduceri de activitate?

De ce le trebuie personal auxiliar suplimentar? Pentru că noi nu vrem să avem tulburări sociale? Pentru că vrem să asigurăm un debușeu pentru funcționarii disponibilizați cu o pregătire specifică? Să încercăm oare să creăm legi pentru fiecare categorie profesională care va fi afectată de disponibilizări?

Să cerem societăților comerciale cu capital privat să angajeze pe cei de la CFR Mărfuri, din învățământ, din sănătate, din domeniul administrației publice? Să încercăm oare să impunem juriști și avocați, să angajeze societățile comerciale doi juriști, deși profesia aceasta este prin tradiție liberală?

Cred că aceste întrebări sunt suficiente pentru a demonstra că nu este niciodată momentul să suprareglementăm un domeniu sau altul, ci să lăsăm mecanismele pieței să mai asaneze domenii neproductive.

Să lăsăm să se regleze singură piața muncii pe domenii, nivel de pregătire și salarizare. Repet, noi trebuie să veghem la respectarea drepturilor fundamentale, să creăm un cadru legislativ propice dezvoltării economiei în acord, mai întâi, cu resursele limitate de care dispunem, și apoi în acord cu necesitățile care sunt nelimitate și crescătoare în timp.

Să fim cu capul pe umeri și să nu mai strangulăm funcționarea unităților economice care produc plusvaloare. Mai bine să ajutăm la fluidizarea fluxurilor financiare. Suntem în fața unor mari acumulări de arierate și se așteaptă de la noi măsuri concrete. Haideți să nu pierdem din vedere pădurea din pricina copacilor.

Traversăm cea mai grea perioadă de la 1989 încoace și în loc să ne adunăm eforturile în a depăși una, două, trei probleme fundamentale, ne pierdem în mărunțișuri.

Eu consider că o societate comercială, fie ea cu capital de stat sau privat, poate angaja, după specificul activității, unul, zece, o sută sau niciun contabil, pentru că poate externaliza serviciul.

Eu sunt pentru independența organizatorică, atâta vreme cât asumarea răspunderii fiscale, patrimoniale și juridice sunt bine definite. Nu suntem în junglă, dar nu suntem nici în comunism.

Susțin în continuare descentralizarea ca principiu de eficientizare, atât a activității administrative, cât și economice.

Cu mult mai multă grijă se vor apleca asupra generatorilor de venituri acele administrații care vor trebui să-și realizeze singure resursele bugetare și cu mult mai multă grijă vor cheltui acele resurse. Doar zonele cu potențial redus trebuie sprijinite într-o anumită măsură pentru a putea reduce decalajele, dar tot prin investiții care sunt sămânța câștigurilor viitoare.

Atunci, consiliile locale vor fi cele care vor adopta reglementări specifice, fiecare ținând cont de situația lui, reglementări care vor fi justificate pentru că vor fi susținute chiar de comunitate.

De câte ori a avut statul, de sus în jos, o intervenție fără negociere, fără mediere, aceasta a fost neproductivă pentru societate.

În concluzie, punctul meu de vedere este ca societățile comerciale să angajeze câți contabili doresc, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a unității și reflectarea sistematică, corectă și fidelă a modificărilor de patrimoniu în balanțele contabile și situațiile financiare prezentate terților, în relațiile lor comerciale și fiscale.

  Vasile Popeangă - declarație politică: Reforma învățământului - pupat pe portofel;

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma învățământului - pupat pe portofel"

În adevăratul său sens, cuvântul reformă reprezintă o transformare (politică, economică, socială, culturală...), cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri pentru a obține o ameliorare sau un progres.

Actuala putere și-a arogat prerogativa de singură forță reformatoare a societății românești, însă, din păcate, reforma pe care o dorește acestei țări este numai după chipul și asemănarea sa, de preferat după chipul și asemănarea lui... Băsescu, fie el cu șuviță sau fără. Nu are importanță pentru nici un PD-L-ist sau slugă băsesciană independentă ori de altă natură că așa-zisa reformă duce țara de râpă, nu spre progres și civilizație! Nu are importanță că reformele pe care le propune sunt doar în favoarea celor care au portofelul ca purcelul, iar că omul de rând este tot mai marginalizat!

Până și învățământul a fost contaminat de băsescianism! Astfel că, după chipul și asemănarea celui care se lăuda că preocupările sale școlare fundamentale erau chiulul și fumatul la budă, noua trâmbițată "reformă" a învățământului - cu ultima sa găselniță admiterea în învățământul liceal după portofoliu - a ajuns la concluzia că un elev competent într-un domeniu nu este cel care are cunoștințele necesare (atât cantitativ, cât și calitativ), ci acela care are "dosarul de cadre" mai bun sau (de ce nu?) în loc de portofoliu - portofel!

Iată că, după o mare plagă a societății românești - comunismul - și a doua - băsescianismul - vine să strivească și ea acest popor, de parcă nu era suficientă criza economico-financiară. Nu era suficientă pauperizarea, acum se dorește musai și îndobitocirea totală a poporului - după manele și telenovele, iată că și învățământul trebuie măcelărit, ca până și tânăra generație să sufere consecințele reformei băsesciene. Și ca să fie reforma completă, tinerei generații i se interzic inclusiv drepturi constituționale, cum ar fi cel referitor la alocația copiilor. Când îi scazi posibilitățile materiale și posibilitățile unei educații de calitate, ce vrei, de fapt, să faci cu tânăra generație? Care este scopul adevărat al reformei băsesciene? Căci, pe an ce trece, calitatea învățământului românesc a scăzut dramatic, ajungând să nu mai avem nici măcar o instituție de învățământ superior în Topul celor 500 Shanghai! Cine, când și cum va răspunde pentru măcelărirea educației și pregătirii unei întregi generații? Căci se va ajunge, în baza noii pseudoreforme, ca un tânăr să ajungă într-un post-cheie fără să fi dat un examen de departajare în viața lui. Termini un liceu și o facultate pe "dosar de cadre", intri în serviciu și ești promovat pe carnet de partid și pe urmă te găsește ambiția să ai și pretenția să fii respectat de ceilalți.

  Ioan Stan - aspecte din viața sucevenilor;

Domnul Ioan Stan:

Sunt unul dintre cei care, departe de a fi indiferenți la ce se întâmplă în locurile de unde au plecat spre a ajunge aici, mă informez permanent asupra vieții sucevenilor mei, pentru că despre viața cetățenilor județului meu vreau să vă spun câteva lucruri, conștient că și la dumneavoastră acasă ar putea fi la fel.

Potrivit Oficiului Registrului Comerțului Suceava, în primele 11 luni ale anului 2009, 3035 de firme și-au suspendat activitatea, alte 900 au depus cerere de radiere voluntară, încă 166 au depus cereri de dizolvare voluntară, iar peste 600 de firme se află în procedură de insolvență la Tribunalul Suceava.

Din aceeași sursă aflăm că, în aceeași perioadă, și-au închis porțile aproximativ 4119 agenți economici. Unii au cerut suspendarea activității pentru că nu au fost în stare să plătească impozitul forfetar, alții au cerut radierea voluntară sau dizolvarea voluntară.

În situația în care la începutul anului 2009 funcționau în județ circa 22.000 de agenți economici, un calcul simplu ne arată că unul din șase a dispărut în primele 11 luni ale anului.

Pe scurt, patronii acestor firme și-au lăsat baltă afacerile socotind că mai bine stai degeaba decât să muncești degeaba.

Nici cifrele de mai sus și nici motivele ce au determinat atare situație nu sunt vorbe goale. Anul 2009 cu "binefacerile" legislative oferite de gândirea, dacă nu vi se pare prea mult spus, domnului Pogea și a celor ce i-au cântat în strună, a fost în măsură să schimbe radical această trăsătură a vieții economice în județul meu.

Și cum ar fi putut fi altfel dacă față de aceeași perioadă a anului 2008, cele câteva repere oferite la începutul intervenției mele au reprezentat creșteri spectaculoase.

Iată argumentele:

  • 265 de suspendări de activitate a firmelor în 2008, 3035 pe 11 luni în 2009, adică o creștere de 1045%;
  • 354 de radieri voluntare în 2008, 900 în aceeași perioadă de 11 luni în anul 2009, adică o creștere de 154%;
  • 20 de dizolvări voluntare în 2008, 166 în perioada similară a anului 2009, deci o creștere de 730%.

Această îngrijorătoare statistică nu se oprește aici. Ea se prelungește în primele luni ale anului 2010 cu efecte devastatoare asupra forței de muncă ocupate în aceste firme.

Și nu cred că mă poate socoti cineva panicard, câtă vreme în doar două săptămâni, ultimele din luna februarie, au intrat în evidențele Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă 676 de șomeri. Iar pentru această lună au fost notificate alte 390 de disponibilizări colective, numărul total de notificări ajungând la 3420.

Una peste alta, rata șomajului în județul Suceava se apropie de 5%, în evidențele AJOFM aflându-se circa 12.000 de șomeri, din care doar jumătate beneficiază de indemnizații.

Sper că nu va avea nimeni cruzimea să mă atenționeze că sucevenii sunt, din acest punct de vedere, inferiori față de "realizările" naționale care înregistrează o creștere constantă a ratei șomajului de la 4,1 la 8,1 din octombrie 2008 până în ianuarie 2010.

Și să mai aflăm că, potrivit datelor Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă, în anul 2009, au fost înregistrate 1.068.282 de intrări în sistemul de șomaj, dintre care 802.684 au fost intrări noi rezultate din disponibilizări colective și absolvenți care nu și-au găsit loc de muncă.

Sunt suficiente motive de îngrijorare cu privire la posibilitatea de a-ți câștiga în mod cinstit existența, de cele mai multe ori, nu numai pentru tine, ci și pentru familie. Adică și pentru cei care sunt amenințați de recalcularea pensiilor, de rămânerea fără alocații, de coplata serviciilor medicale, de scumpirea consumurilor casnice de energie și gaz, de scumpirea medicamentelor și de mai cine știe ce se pregătește.

În acest context, senina sfătoșenie a domnului ministru Șeitan care declara recent că deși va mai fi înregistrată o oarecare creștere a numărului de șomeri până la sfârșitul anului, nu crede că numărul acestora va ajunge la un milion, așa cum s-a estimat inițial, îmi calcă sufletul în picioare și mă face să caut cu disperare un răspuns pentru cei ce mă așteaptă acasă cu soluții.

Știind că "somnul rațiunii naște monștri", realizez că tot ce pot să fac deocamdată este să "strig" atât de mult și atât de tare încât neam să mai poată dormi careva la Guvern ori la Cotroceni!

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică: Domnul Boc și toba mare.

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Domnul Boc și toba mare"

"Ritm mediu anual de creștere de 6%", "vom crește salariile profesorilor", "vom îmbunătăți starea de sănătate a populației, vom crește calitatea vieții în condițiile compatibilizării sistemului sanitar românesc cu cel din Uniunea Europeană", "niciun tânăr fără loc de muncă" - sunt doar câteva dintre promisiunile domnului Boc sau ale colegilor dumnealui din guvern, menționate și în programele de guvernare.

Cu toate acestea, criza se află în România sau România se află în criză, știam acest lucru de ceva timp. Suntem bombardați zilnic cu acest nou cuvânt umbrelă pentru lipsa de soluții concrete din partea guvernanților. După anii lungi și grei în care incompetența de stânga se ascundea sub umbra cuvântului "tranziție", trăim din nou sentimentul de aversiune față de un cuvânt care ne amenință cu pericole de tot felul: "criza".

Nu pot să nu mă întreb dacă singura preocupare a Cabinetului Boc nu este aceea de a găsi scuze convenabile, inamici imaginari, greutăți de tot felul pentru a nu deveni evidentă, pentru toți cei care au avut încredere în purtătorii stindardului portocaliu, lipsa competențelor, lipsa preocupării pentru problemele reale ale societății noastre, neputința acestui guvern de a face ceva benefic pentru cei care au crezut în promisiunile lor.

Promisiunile le-am auzit cu toții, faptele sunt următoarele: producția industrială s-a diminuat, investițiile s-au redus, cursul acțiunilor cotate la bursă a scăzut. Pe scurt, România a intrat în recesiune economică.

Atunci când vine vorba despre soluții pentru redresarea economiei, venite din partea domnului Boc și a acoliților săi, acestea sunt puține, fixe și nocive: să mărim nivelul taxelor și al impozitelor, să micșorăm drepturile "nesimțite" ale cetățenilor români de la alocații până la pensii și mai ales să ne împrumutăm cât mai mult, iar acei bani să-i folosim pentru a acoperi incompetența dumnealor.

Promisiunile le-am auzit cu toții, faptele sunt următoarele: peste 100.000 de firme au fost închise prin introducerea impozitului forfetar, peste 300.000 de români și-au pierdut locul de muncă și veniturile "nesimțite", în prezent, în România, 1.000.000 de oameni caută un loc de munca, prin Legea salarizării unitare ați diminuat veniturile "nesimțite" a peste 1.500.000 bugetari, urmează Legea pensiilor și, probabil, impozitarea acestora.

Ați promis o atenție specială învățământului și sănătății.

Promisiunile le-am auzit cu toții, faptele sunt următoarele: Nu ați respectat nici angajamentul asumat chiar de președintele Băsescu (în noiembrie 2008) și de către partidele la putere, prin Pactul pentru educație, de alocare a 6% din p.i.b. pentru domeniul educației, pe perioada 2008 - 2013. În fapt, Guvernul Băsescu a alocat educației sub 6%, a retras banii pentru investiții, nu a majorat salariile, ba, mai mult, amenință permanent profesorii cu restructurarea.

Sistemul sanitar nu stă nici el mai bine. Avem cele mai mici bugete din toate țările Uniunii Europene, deși guvernul susține că "Pacienții sunt cei mai importanți"... poate se referea la numărul din ce în ce mai mare al acestora în indicatorii de mortalitate din statistici, așa că a hotărât că ei merită din plin să primească mai puține servicii medicale, medicamente și să plătească mai mult. Așa că după atâtea luni de guvernare Boc, putem spune că, la sănătate, nimic nu este sănătos.

Revenind la prevederile programului de guvernare, nu putem omite faptul că Guvernul Boc ne promitea "să sprijine angajarea tinerilor în conformitate cu specializările obținute pentru a stopa exodul forței de muncă tinere și specializate din țară și pentru ocuparea într-un grad mai ridicat a forței de muncă tinere". Aceiași tineri în rândul cărora știm, conform datelor Eurostat, că rata șomajului din primul trimestru al anului 2009 a urcat cu 1,4 puncte procentuale față de nivelul din primul trimestru al anului 2008. Ce să mai spunem de construirea de locuințe sociale pentru tineri sau despre construirea unui sistem de securitate socială activă pentru tineri?!

Sunt doar promisiunile pe care le făceați în campania electorală, promisiuni care contribuie și mai mult la îngroșarea procentului de 30% al tinerilor care sunt hotărâți să plece la muncă în străinătate.

Promisiunile le-am auzit cu toții. Eu unul nu le-am crezut când au fost făcute, dar mulți dintre concetățenii mei le-au crezut. V-au oferit încrederea lor. Ați mințit fără cea mai mică rușine pentru a obține ceea ce doreați. Și ați obținut. De făcut, însă, nu ați făcut nimic pentru a le respecta.

Domnule Boc, de câte ori vă aud, nu pot să nu-mi amintesc geniala definiție dată de către Tudor Arghezi tobei: "Niciodată un gol nu a sunat mai tare"!

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 15 decembrie 2019, 17:57
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro