|
Domnul Vasile Gheorghe Gliga: "Traseul laptelui de la producător la consumator, sau de la munca grea la câștig fără munca" Până nu demult, Uniunea Europeană părea să fie tărâmul fermecat care ne va scăpa de toate problemele și ne va ajuta să punem bazele unei agriculturi puternice. Acest lucru s-ar fi putut adeveri dacă sistemul nostru de autodistrugere nu ar fi funcționat atât de perfect. În agricultură, producătorii ajung să fie la mâna procesatorilor și retailerilor, fără ca puterea executivă să intervină pentru înlăturarea acestei mari distorsiuni. Este ca un lanț al slăbiciunilor, în care cel mai mult au de suferit producătorii. In România, aceștia sunt nemulțumiți că sunt aproape scoși de pe piață de importul pe care îl fac procesatorii din țări precum Ungaria, Polonia sau Cehia, din cauza prețului mai scăzut al laptelui. Aceasta se întâmplă datorită faptului că în aceste țări producătorii primesc accize reduse la motorină, furaje și verde la credite avantajoase. Prețul oferit la noi de către procesator producătorului este considerat de către crescătorii de taurine a fi unul derizoriu. Vă aduc în atenție o stare de fapt, iar ca aceasta sunt foarte multe în România, care a generat și întreține în rândul producătorilor o mare nemulțumire și indignare. Producătorii autohtoni, mici sau mai mari, vând laptele către procesatori, în medie cu 0,7 ron/litru. Prețul este foarte mic în raport cu restul Europei. De pe poarta procesatorului, un litru de lapte pleacă, în medie, cu 1,5 lei/litru. Consumatorii îl găsesc în galantarele supermarketurilor la prețul de 4-5 lei/l, pe care trebuie sa-l plătească, pentru că nu au altă opțiune. Deci, de la producător direct la consumator, prețul a crescut de 2-3 ori. În România, situația a scăpat de sub control, deoarece produsele alimentare se importă în procent de 80%, ajungându-se să se importe până și mărarul și pătrunjelul. Marile supermarketuri fac legea, deoarece controlează piața atrăgând și captivând cumpărătorul prin politica prețurilor de listă, prin promoții agresive, prin eliminarea micilor comercianți, nedându-le posibilitatea de a compara prețurile și punându-i în postura de a nu avea de ales. Folosindu-se de o poziție dominantă pe piață, scad prețurile plătite furnizorilor, fermierilor și pun adaosul comercial cât de mare îl doresc. Aceste practici ale marilor supermarketuri pun în pericol drepturile consumatorilor, generând scumpirea nejustificată a produselor și implicând distorsionarea periculoasă a mecanismelor de piață, punând în pericol societatea românească în ansamblul ei. Toate acestea pot duce la efecte dezastruoase asupra agriculturii românești și a comunităților rurale. În data de 17 februarie 2010, în ședința plenară a Comitetului Economic și Social European a fost dezbătut și aprobat avizul "Secțiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului privind viitoarea strategie pentru sectorul european al laptelui pentru perioada 2010-2015". In cuprinsul avizului CESE se evidențiază că majoritatea producătorilor de lapte din statele membre mai noi (Bulgaria și România) primesc foarte puțin sprijin prin intermediul plăților directe. De asemenea, se menționează că acest sprijin atât de redus, în corelație cu productivitatea scăzută, cu lipsa veniturilor din partea pieței și cu accesul greu la credite, are ca efect lipsa unor investiții în acest domeniu. Așteptăm cu interes noile dispoziții ale Comisiei Europene referitoare la noua strategie pentru sectorul european al laptelui. Îmi exprim speranța că autoritățile românești, atunci când vor transpune directivele comunitare, vor ține cont și de nevoile micilor producători agricoli, care reprezintă 50% din populația mediului rural. Orice descurajare a acestora are repercusiuni în siguranța alimentară a României și va influența negativ specificul românesc conducând la dispariția tradițiilor.
|
