Marius Cristinel Dugulescu
Marius Cristinel Dugulescu
Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.30/19-03-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 09-03-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.66 Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică intitulată "Refuzul indiferenței: Legea lustrației - punctul 8 al Proclamației de la Timișoara";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

Refuzul indiferenței: Legea lustrației - punctul 8 al Proclamației de la Timișoara.

Comunismul a fost, fără îndoială, un sistem politic al represiunii și al crimei justificate ideologic. A fost un timp istoric al confiscării adevărului și libertății, în numele credinței că "prietenia" universală trebuie realizată, în mod paradoxal, prin mijloace total neprietenești. Aceste realități consemnate cu preț de sânge de istoria recentă a României ne confruntă, încă o dată, cu necesitatea unui răspuns concret și actual față de condamnarea comunismului în țara noastră.

Refuzul indiferenței ne obligă, stimați colegi parlamentari, să ne amintim că în urmă cu douăzeci de ani, la 11 martie 1990, scriitorul George Șerban a citit în balconul Operei Naționale din Timișoara, textul "Proclamației de la Timișoara", Carta Revoluției Anticomuniste din decembrie 1989. Într-o societate care își căuta reperele democratice, punctul 8 al Proclamației de la Timișoara avea menirea de a reda adevărata demnitate Revoluției române, prin invocarea perfect legitimă, în logica democrației, a unei revoluții morale a clasei politice. Punctul 8 a devenit firul roșu al Proclamației, deoarece impunea ca "legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate." Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara s-a transformat ulterior în Legea lustrației, care nu a fost adoptată nici până astăzi în Parlamentul României. Proiectul Legii lustrației, privind limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist, prevede că aceste categorii de persoane nu pot candida, nu pot fi alese și nu pot fi numite timp de 10 ani în funcțiile și demnitățile publice prevăzute de lege.

După cunoscutele controverse, amânări, negări și tergiversări nejustificate, Legea lustrației a rămas blocată în mod inexplicabil, undeva pe drumul dintre Senat și Camera Deputaților, fiind redusă la o simplă problemă de retorică politică. Mai mult, unul dintre inițiatorii Proclamației de la Timișoara, Florian Mihalcea, președintele Societății "Timișoara", mărturisea la sfârșitul anului trecut, cu ocazia comemorării zilelor Revoluției, că nu mai are convingerea că Legea lustrației va fi adoptată vreodată în România. Nădăjduiesc că nu va avea dreptate. Dar se impune a fi subliniat faptul ca ideea lustrației anticomuniste născută la Timișoara a făcut posibilă decomunizarea rapidă a majorității fostelor țări comuniste europene: Cehoslovacia (1991), prima țară postcomunistă care a adoptat lustrația, Cehia a continuat, Slovacia a reluat principiul lustrației abia în 2001, Bulgaria (1992), Albania (1993), Ungaria (1994), Polonia (1997 și 2006) și Serbia (2003).

Dacă privim la modelul acestor țări europene, putem susține în mod nejustificat opinia conform căreia Legea lustrației este o lege tardivă, venită prea târziu pentru a produce efecte reale în rândul funcțiilor și demnităților publice din România. Condamnarea comunismului, prin afirmarea centralității adevărului și libertății ca valori esențiale ale discursului și etosului politic, nu este lovită de tardivitate într-o societate românească aflată într-o continuă căutare a reperelor democratice. Critica neconstituționalității acestei legi nu se poate susține în logica democrației, deoarece art. 53 din Constituția României prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți se poate realiza numai prin lege și numai dacă se impune, printre altele, ca și în cazul nostru, apărarea moralei publice. Uitarea, amnezia generalizată, disimularea, schimbarea măștilor ideologice și sfidarea decenței politice pentru a ajunge în funcții de demnitate publică, ne conduc spre o întrebare legitimă: ce legătură are demnitatea, onoarea funcției, cu persoana care poartă cu sine pecetea unui trecut discutabil sub aspect etic, dezonorabil la nivel politic, fiind vinovat moral de ororile totalitarismului?

Dar lustrația nu trebuie să fie transformată în armă politică, într-un act de justiție vulgară, ci într-o dimensiune concretă a reconcilierii, a onestității față de sine și mai ales față de ceilalți, pentru că acesta este adevăratul sens al justiției morale. Libertatea nu înseamnă doar prerogativa de a alege, ci încredințarea că alegi bine. Oricât de metaforic ar părea, cred că politica și morala ancorată în valori și principii statornice nu se exclud, ci, dimpotrivă, pot fi în strânsă legătură.

De aceea, doamnelor și domnilor deputați, se cuvine a adopta cu celeritate Legea lustrației în România, pentru a demonstra, acum, la 20 de ani, în mod concret că principiul lustrației trece dincolo de retorică și pentru a face un pas de mult așteptat în condamnarea efectivă a comunismului; altminteri, vom trăi în continuare doar cu iluzia anticomunismului.

Cinismul și relativismul moral, ignoranța istorică, ipocrizia morală, nostalgia edulcorantă pentru dictatură - sunt realități ale timpului prezent. În directă confruntare, refuzul indiferenței față de istoria recentă a României ne obligă a adopta Legea lustrației, cu un sentiment al datoriei față de cei morți, cei vii și cei încă nenăscuți. Nu e prea târziu, încă mai așteptăm diminețile adevărului!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 1 martie 2021, 9:46
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro