Plen
Ședința Camerei Deputaților din 23 martie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.38/02-04-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
20-01-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 23-03-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 martie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,33.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Mircea Dușa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, președintele camerei Deputaților, și de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Dumitru Pardău, Mihai Alexandru Voicu și Sever Voinescu-Cotoi, secretari.

*

 
Sanda-Maria Ardeleanu - declarație politică intitulată Francofonia românească, încotro?;

Domnul Mircea Dușa:

Bună dimineața, stimați colegi.

Deschid lucrările ședinței dedicate declarațiilor politice.

Astăzi începem cu Grupul parlamentar al PDL.

Are cuvântul doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu.

 

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Pentru că luna martie este și luna sărbătoririi francofoniei, mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi "Francofonia românească, încotro?".

În martie 2010, sărbătoarea francofoniei în întreaga lume este pusă sub semnul aniversării a 40 de ani de existență a Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF). Pentru aceasta, ca în fiecare an, de altfel, Abdou Diouf, Secretarul General al OIF, a propus ca temă generală de dezbatere: "Préparer la Francophonie de demain" ("Să pregătim Francofonia de mâine").

În opinia noastră, pentru noi, românii, să te gândești la ce va deveni francofonia, ca mișcare culturală, socială și politică ce pornește de la ideea cultivării limbii franceze ca limbă de comunicare în plan internațional înseamnă, mai întâi, să recunoști parcursul acestei limbi în spațiul românesc, mai apoi să continui să cultivi limba franceză în contextul relațiilor economice, sociale, politice și culturale cu statele membre ale lumii francofone, în fine, să crezi în plurilingvismul european ca unică șansă de dezvoltare a entităților care formează Noua Europă. Și toate acestea se pot întâmpla pentru că mișcarea francofonă promovează acele valori umane ce conduc la toleranță, solidaritate, respectul și dezvoltarea identității naționale, diversitatea și varietatea culturilor și tradițiilor în interiorul spațiului francofon, în întreaga lume.

"Istoria României a devenit modernă atunci când românii au descoperit Franța și Revoluția franceză", spunea Nicolae Manolescu, ambasadorul țării noastre la UNESCO. În secolul al XVIII-lea, odată cu traducerea lui Voltaire sau Fénelon în limba romană, franceza a devenit limba diplomatică, primul Consulat francez fiind înființat la București în 1795, sub conducerea lui Emile Gaudin. La numai un an distanță, la Iași, apare cel de-al doilea consulat, dar și primul ziar în limba franceză, "Le Courrier de Moldavie". Paul Morand, în cartea sa "Bucarest", avea să spună, la începutul secolului XX, că independența română s-a născut din naveta pe care românii o făceau între Paris și București ("De ces navettes entre Paris et Bucarest est née l'indépendance roumaine").

În 1838, profesorul Jean-Alexandre Vaillant publică primul dicționar francez-român. Franceza începe să fie predată în majoritatea școlilor din București și Iași, iar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, franceza devine obligatorie în toate școlile românești. Apar primele ziare în limba franceză: "La Voix de la Roumanie" ("Vocea României"), "Le Moniteur Roumain", "Le Journal de Bucarest". Aproape toți scriitorii generației 1848 au început prin a scrie în franceză: Alecsandri, Russo, Kogălniceanu. Odobescu și Hașdeu, la începutul secolului XX, își făceau corespondența privată în limba franceză.

Istoricii francezi Jules Michelet și Edgar Quinet susțin independența statului român obținută în 1877. Prima constituție se inspiră profund din modelul francez. Este "epoca de aur" a francofoniei în România. Toate domeniile vieții românești sunt puternic influențate de cultura franceză.

La Paris, o întreagă elită românească scrie, publică și animă saloanele literare: prințesa Marthe Bibesco, Hélène Văcăresco, Regina Maria, care publică în 1938 "Histoire de Ma Vie", la Plon; Tristan Tzara inventează Dadaismul; Panait Istrati, Cioran, Eliade și Ionesco, viitori parizieni, își fac studiile în România, iar Institutul francez din București devine cea mai importantă Misiune culturală franceză în străinătate.

De altfel, este imposibil să separi literatura română de influența franceză: Tudor Arghezi, Baudelaire al nostru, Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Gelu Naum, Gherasim Luca, Ion Minulescu, cu toții au avut un puternic filon francez al creațiilor literare, ceea ce îi face să aparțină, în egală măsură, celor două culturi. Să nu uităm că George Călinescu, în "La Découverte de l'Occident", spune că limba română literară a fost fondată pe baza limbii franceze, la începutul secolului al XIX-lea.

Limba franceză a contribuit într-o măsură covârșitoare la modernizarea limbii române. Așa se face că 15-20% din cuvintele de bază ale limbii române provin din franceză. Limba franceză a avut, pentru limba romană, atât un rol de limbă de tranzit, multe cuvinte din alte limbi intrând în română grație francezei, cât și unul de limbă de rezistență.

În perioada comunistă, cartea franceză era bine ascunsă, ca o adevărată comoară, în multe biblioteci de români. În Basarabia, românii au cunoscut alfabetul latin mai întâi prin intermediul limbii franceze.

De aici caracterul literar, artistic, "aspectul uman" pe care franceza îl îmbracă în spațiul românesc, "aerul său de familie", cum spunea Theodor Baconschi, fost ambasador al României la Paris.

În 1989, o lume întreagă descoperă în România o francofonie și o francofilie miraculos de bine conservate, cărora președintele francez François Mitterand le aduce un omagiu în 1991.

Cu prilejul Sommet-ului Francofoniei de la București, din septembrie 2006, s-a prezentat locul pe care îl are astăzi francofonia în România: 24 de universități membre ale Asociației Universităților Francofone (AUF); 40.000 de studenți care studiază franceza; 14.000 profesori de limbă franceză; adică, 88% dintre tinerii români învață franceza cel puțin 4 ani.

Președintele Traian Băsescu spunea, cu această ocazie, că "este foarte greu să scoți România din realitatea sa francofonă", vorbind și despre necesitatea creării unei universități francofone. La fel, Nicolae Titulescu, fondatorul Societății Națiunilor, spunea la mijloc de secol XX: "atunci când este vorba de România și Franța e greu să separi sentimentul de rațiune" ("Quand il s'agit de la Roumanie et de la France il est difficile de séparer le coeur de la raison").

Astăzi, dincolo de francofonia statistică, istorică, literară sau artistică, România cultivă francofonia economică, prin miile de companii franceze, belgiene, elvețiene sau canadiene implantate în toată țara. Este timpul ca România să redescopere un alt important palier al francofoniei: Africa, un continent cu care avem relații solide.

Francofonia joacă în continuare un imens rol în modernizarea statului român. Modelul francez este unul viu, atât în domeniul educației, cât și cel juridic, iar statele lumii francofone reprezintă importanți parteneri în toate domeniile vieții sociale, economice, culturale și politice.

În aceeași măsură, francofonia românească trebuie să ne întărească rădăcinile culturale și istoria, ea reprezentând una din șansele noastre în stabilirea unei relații mai bogate și mai puternice cu trecutul nostru comun.

Vă mulțumesc.

 
Cornel-Cristian Resmeriță - declarație politică: Restructurarea mineritului - un impact negativ pentru economia Văii Jiului;

Domnul Mircea Dușa:

De la Grupul parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Cornel-Cristian Resmeriță.

Poftiți, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Cornel-Cristian Resmeriță:

Bună dimineața!

Declarația mea politică se numește "Restructurarea mineritului - un impact negativ pentru economia Văii Jiului".

Prin Hotărârea Guvernului nr.95/2010 privind aprobarea Listei societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale aflate sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, la care se efectuează concedieri colective în anul 2010 și care vor beneficia de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și a regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, s-a hotărât concedierea unui număr de 1.600 de persoane, aparținând CNH - SA Petroșani.

Programul de restructurare care se aplică la Compania Națională a Huilei - Petroșani, are ca rezultat disponibilizări semnificative de personal, în cursul lunii aprilie a anului 2010, disponibilizări care vor continua și în anii următori.

Pentru atenuarea impactului social cauzat de acest proces, așa cum susține și conducerea Companiei Naționale a Huilei - Petroșani, este necesară coalizarea comunităților locale din Valea Jiului, pentru identificarea soluțiilor alternative și elaborarea, dar și aplicarea unui plan social, în acest sens.

Comunitățile locale din Valea Jiului, autoritățile publice din Vulcan, Lupeni, Uricani, Petrila, Petroșani și Aninoasa au foarte multe proiecte în derulare, care au nevoie de sprijin din partea Guvernului, proiecte care vor genera noi locuri de muncă, aceste locuri de muncă fiind principalul obiectiv pentru noi. Ar fi fost necesară o întâlnire a tuturor factorilor responsabili înainte de aplicarea acestui program de restructurare.

Consider că încă nu este totul pierdut și, din acest motiv, propun domnului prim-ministru Emil Boc o întâlnire comună autorități centrale, autorități locale, sindicate și reprezentanți ai Companiei Naționale a Huilei, în care să putem expune problemele cele mai importante ale zonei, și anume: problematica socială actuală și de perspectivă generată în special de restructurarea mineritului în Valea Jiului, deoarece foarte mulți cetățeni vor rămâne fără locuri de muncă; proiecte de acțiune posibil de aplicat, cu sprijin de la Guvern, dar și modalități de implicare și sprijin din partea Guvernului sau a autorităților centrale.

Închei această declarație politică, solicitând încă o dată prezența domnului prim-ministru Emil Boc în Valea Jiului, împreună cu alți factori responsabili din Guvernul României.

Mulțumesc mult.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim, domnule deputat.

 
Pavel Horj - declarație politică: Proiectul Legii învățământului 2010, de la «dușmănia de clasă» la «dușmanii claselor»;

Poate îl invitați și pe domnul Niță.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Pavel Horj.

 

Domnul Pavel Horj:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

În timp ce Guvernul domnului Boc luptă împotriva "privilegiilor nesimțite", ministrul educației, domnul Daniel Funeriu, pune și el un umăr, cum știe mai bine, la înfrângerea "dușmanului de clasă", a se citi "din clasă", și nu mai vrea ca în unitățile de învățământ preuniversitar să existe "tocilari". Nu mai dorește ca elevii școlii și liceenii să fie "roboței de rezolvat probleme".

Psihanalitic vorbind, surprindem la domnul ministru anumite servituți față de trecutul filogenetic și istoric, însușiri specific omenești și tensiuni caracteristice în raport cu inhibițiile și constrângerile sociale, și, probabil, și un sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează, de obicei, în copilărie, când, elev fiind, cu domnia sa nu se juca nimeni. Și atunci stătea în casă și studia abecedarul cu frenezie, cu urechea la hărmălaia de pe uliță sau din fața blocului.

De altfel, singura performanță a domnului Funeriu este că a văzut pixelul albastru al dosului de palmă prezidențial și a venit cu explicații științifice despre viteza mâinii, comparabile cu cea a luminii. Și, uite-așa, a ajuns să influențeze destinele învățământului românesc, experimentând și un complex oedipian față de Legea învățământului 2010, aparținătoare, în procent de 90%, domnului Miclea.

Încercarea de a adopta acest proiect de lege în democrația noastră constituțională originală, fără să discute serios cu partenerii sociali, nu definește statul de drept în care trăim.

Aceeași lege a picat la Curtea Constituțională, care a decis că o astfel de lege nu poate fi adoptată prin angajarea răspunderii, ci numai prin dezbatere parlamentară.

Domnul prim-ministru Boc, după ce, sub falsa denumire de reformă, încearcă să-i lovească pe pensionari, acum, cu dibăcie, își pregătește coasa pentru elevi, studenți și profesori, negocierile cu actorii sociali însemnând manevre, de la bătaia cu pumnul în piept, la bătaia cu pumnul în masă.

Proiectul propus de Guvernul Boc este unul greoi, fără o viziune coerentă, cu lacune serioase. Un exemplu, în acest sens, este chestiunea manualelor multiple sau alternative. Proiectul prevede doar faptul că elevii vor avea manuale, dar nu este clar dacă se continuă sistemul de piață liberă, cu manuale diverse pentru aceeași disciplină, model instituit în anii 2000. La capitolul destinat definirii personalului didactic, nu se face referire la psihologul școlar.

Conform art.8 alin.(4), finanțarea învățământului preuniversitar se face după principiul "resursa financiară urmează elevul", în baza căruia alocația bugetară aferentă unui elev sau preșcolar se transferă la unitatea de învățământ la care acesta învață.

Dintr-un calcul financiar simplu, respectând media de 15 preșcolari pentru învățământul preșcolar, 20 de elevi pentru învățământul primar și 25 pentru învățământul gimnazial, dacă încadrarea este făcută cu cadre didactice calificate, care au obținut și gradul didactic I, și cu vechime în învățământ, nicio unitate de învățământ nu se va încadra în buget, fapt ce determină, și la ora actuală, mai mult de 80% din unitățile de învățământ la sfârșitul trimestrului I, financiar, să nu aibă fondul necesar pentru achitarea salariilor personalului din învățământ.

Altă prevedere art.8 alin.(6): asigurarea resurselor și condițiile necesare pentru buna funcționare a învățământului din fondurile locale, adică a primăriilor, prin inegalitatea repartizării sumei financiare de către consiliile județene, primarii, care nu vor aparține partidului de la guvernare, nu vor putea asigura aceste condiții minimale de funcționare a școlilor.

Art.18: Prin organizarea învățământului, ca unitate de stat cu personalitate juridică, la care sunt arondate așa-zisele școli, structuri fără personalitate juridică, unele aflându-se la distanțe mari față de școala cu personalitate juridică, pentru acestea legea nu mai prevede finanțarea unor profesori coordonatori, care, nemaifiind motivați și controlați zilnic, va atrage scăderea calității învățământului.

Art.60: Evaluarea făcută progresiv, respectiv clasa a II-a, a IV-a, a VI-a și a IX-a este o supraîncărcare a elevilor. Noi considerăm că metodele clasice de evaluare a copiilor, la finele unui ciclu și introducerea admiterii în liceu, în funcție de opțiunea elevului, creează premisele unei pregătiri sistematice și temeinice a fiecărui elev, demonstrate de calitatea învățământului românesc, înainte de a fi debusolat, cu intervenția fiecărui ministru, din 4 în 4 ani, iar în ultima guvernare în funcție de fluctuația majorității politice în Parlament.

Un alt punct de vedere nevralgic al legii îl reprezintă depolitizarea învățământului.

PNL consideră că ar trebui regândit principiul finanțării de bază și a celei complementare, pentru că multe din reglementările trecute în finanțarea complementară vor face ca școlile să devină prizonierele primăriilor.

Potrivit legii, conducerea unității de învățământ, atunci când postul devine vacant, este asigurată de către președintele consiliului de administrație, care poate să aibă, ca profesie, de la lipitor de afișe la aviator, acesta neavând nimic comun cu școala.

Conform art.82 alin.(4), Consiliul de administrație este alcătuit din o treime cadrele didactice, o treime reprezentanți ai părinților și o treime reprezentanți ai consiliului local.

De asemenea, se precizează la pct.4 lit. e): "organizarea concursului de ocupare a funcției de director și director adjunct se face de către Consiliul de administrație, care apoi angajează sau încetează contractele de muncă cu profesorii", art.83, această prevedere reprezentând anticamera tradiționalelor algoritme și negocieri politice, în ultimă instanță, însemnând: matematica la PDL, fizica și româna la PSD + PC, geografia la PNL, iar istoria la UDMR.

În ceea ce privește învățământul superior, în locul unui sistem bazat pe autonomie universitară, proiectul aduce un sistem centralist și puternic birocratizat.

Rolul și locul cu totul marginal rezervat în proiect reglementărilor concrete privitoare la cercetarea științifică contravine flagrant ideii unor universități consacrate prin misiunea educativă și științifică deopotrivă.

Ar trebui luat în seamă faptul că orice societate din era postbelică s-a modernizat folosindu-se de universități, sprijinindu-le și dezvoltându-le pe acestea, înainte de toate, sub aspectul capacității de dezvoltare științifică. Cine minimalizează importanța cercetării științifice, se condamnă la înapoiere.

Potrivit acestui proiect, mecanismele preconizate în vederea selectării rectoratelor deschid în România larg calea imixtiunii factorului politic neacademic, încălcând, evident, principiul esențial al depolitizării, ca o componentă indispensabilă a autonomiei universitare.

Domnule prim-ministru Boc,

Domnule ministru Daniel Funeriu,

Chemarea noastră este de a lua lucrurile în serios, de a vă informa cât mai bine în legătura cu subtilitățile meseriei de dascăl, de a avea mai multă încredere în profesor, pedagog, psiholog și metodist, pentru că numai astfel veți putea reglementa unul din cele mai importante și sensibile domenii ale societății. Nu toți sunt născuți pentru a fi profesori. De aceea, principala reglementare trebuie să cuprindă motivarea profesorilor.

Nu puțini sunt profesorii care sunt nevoiți să aibă un al doilea job sau să mai aibă o afacere secundară, de la reparația auto la școala de șoferi, pentru a-și completa veniturile.

Dacă este nevoie de adoptarea unei legi a învățământului, nu-i puteți scoate tocmai pe profesori din ecuația negocierilor și dezbaterilor. La urma urmelor, această atitudine permisivă poate fi un exercițiu minimal, dar necesar într-o societate democratică.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă solicit respectuos să nu adoptăm acest proiect de lege înainte de dezbaterea publică și implicarea actorilor sociali, cărora le este destinat acest act normativ.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Nicolae Păun - intervenție prilejuită de sărbătorirea Zilei Internaționale a Romilor și cel de-al doilea Summit pentru problemele romilor;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnule deputat Nicolae Păun.

 

Domnul Nicolae Păun:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilordeputați,

În data de 8 aprilie, la Cordoba, în Spania, cu ocazia sărbătoririi Zilei Internaționale a Romilor, este organizat cel de-al doilea Summit pentru problemele romilor, cu tema "Promovarea politicilor publice în spațiul Uniunii Europene în favoarea politicilor pentru romi". Prin urmare, va fi prezentă și România cu o delegație.

Agenda reuniunii pare să fie interesantă, iar subiectele propuse spre dezbatere, de asemenea, sunt deosebit de importante pentru comunitățile de romi și, deci, sunt așteptate cu larg interes măsuri ferme pentru integrarea romilor în spațiul Uniunii Europene, după acest summit de la Cordoba.

În ceea mă privește, în calitate de reprezentant al romilor în Parlamentul României, am o altă opinie cu privire la summitul de la Cordoba, și anume: în agenda reuniunii nu s-a avut în vedere discutarea eșecurilor de până în prezent a politicilor care vizează minoritatea romilor, precum și a tuturor așa-ziselor "experimente" de politică publică pentru romi, care - după cunoștințele mele - au costat enorm de mulți bani Uniunea Europeană, ca, de altfel, și România!

La primul summit consacrat romilor de anul trecut, ca de altfel și la acest summit, de anul acesta, se va discuta despre integrarea romilor în societate, despre discriminare, politici pentru romi, segregare etnică și multe alte subiecte. Dar nu am văzut, în mod concret, în atâția ani de zile, ca statele membre ale Uniunii Europene să arate vreun interes adevărat în soluționarea problemelor cu care se confruntă această minoritate.

Au trecut deja două decenii din 1990 și până în prezent, și - dacă facem un bilanț realist - se observă că s-au cheltuit sute de milioane de euro pentru reuniuni, întâlniri de toate genurile și la toate nivelurile, s-au elaborat strategii, s-au înființat instituții pentru romi la toate nivelurile, în toate statele, prin urmare, situația comunităților de romi, în opinia mea, rămâne în continuare neschimbată.

Se naște întrebarea firească, cred eu, în opinia mea: la ce folosesc oare asemenea reuniuni la nivel înalt, dacă tot nu au niciun efect ulterior.

Normal ar fi fost ca să aflăm unde s-a greșit în politica europeană pentru romi, care sunt îmbunătățirile pe care le putem aduce, astfel încât, în viitorul apropiat, s-avem niște rezultate palpabile.

Voi enunța în continuare câteva dintre greșelile clare comise de statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește politicile care vizează comunitățile de romi.

În primul rând, clasa politică din statele membre ale Uniunii Europene a "pasat" în mod vădit problematica romilor către organizațiile nonguvernamentale, în opinia mea, în eventualitatea unui eșec - de altfel, constatat, să existe un... vinovat.

Deși sunt instituții îndreptățite să soluționeze problemele tuturor cetățenilor, autoritățile administrației publice centrale și locale ale statelor membre din UE, au considerat de cuviință că etnia romilor din Europa se poate descurca și singură, fără ca acestea să se implice!

Comisia Europeană a socotit că responsabilitatea privind imigrația aparține statelor de origine ale romilor, de unde romii vin în spațiul de vest al Europei, și, prin urmare, n-ar mai fi nevoie de o strategie de combatere a acestui fenomen social, ceea ce a determinat apariția unor reacții de extremă dreapta a unor politicieni din state cu vechi tradiții democratice, cum ar fi Franța, Italia și Germania.

Prin urmare, în încheiere, aș vrea să menționez următorul aspect, și anume: că România - ca țară membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană - trebuie să se poziționeze în mod constructiv la acest summit de la Cordoba, în sensul în care va trebui să militeze pentru schimbarea de atitudine, atât a Parlamentului European, cât și a Comisiei Europene, în scopul de a exista o politică unitară la nivelul statelor membre pentru comunitățile de romi, pentru că problemele acestora nu pot fi rezolvate de către organizațiile non-guvernamentale, acestea având un rol limitat, în opinia mea. În Europa, trebuie să înțelegem că există peste 12 milioane de romi, de unde rezultă că este nevoie de o Strategie europeană pentru romi, care să vizeze îmbunătățirea calității vieții etnicilor romi, cetățeni europeni, și, prin urmare, în opinia mea, de asemenea va trebui să fie această strategie puternic susținută și de Comisia Europeană.

În încheiere, vreau să urez succes delegației României la summitul de la Cordoba. Îmi doresc ca acest summit să nu rămână doar la stadiul de bune intenții, ci să se și concretizeze ceva.

Urez comunității rome din România, cu ocazia Zilei de 8 aprilie, un călduros și sincer "La mulți ani!".

Vă mulțumesc.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată Apă curată pentru o lume sănătoasă;

Domnul Mircea Dușa:

Are cuvântul domnul deputat Cătălin Cherecheș.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Apă curată pentru o lume sănătoasă".

Începând cu anul 1992, în 22 martie, întreaga planetă sărbătorește Ziua Mondială a Apei, un motiv în plus pentru a reflecta și noi asupra importanței apei, pe de o parte, și puțina grijă manifestată pentru gospodărirea acesteia și păstrarea ei în stare curată, pe de alta.

Deși suntem conștienți că viața fără apă nu poate exista, nu reacționăm cum ar trebui și nu manifestăm grija pe care o merită această importantă resursă naturală.

Este și motivul pentru care Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat perioada 2005 - 2015 drept Deceniul Internațional "Apă pentru viață".

Dacă e secetă, ne dovedim neputincioși, când sunt inundații, suntem nepregătiți, când poluarea crește prin activitățile industriei și omului, suferim. Ele se repetă ciclic, dar omul nu învață nimic.

Să nu uităm că aceste dezastre ecologice au la origine mentalitatea omului că poate învinge natura. Iar această mentalitate a dus la situații prin care a pierdut, și omul, și a pierdut și natura. Argumentez cu realitatea județului Maramureș și a municipiului Baia Mare, un municipiu care este străbătut de un râu mort, râul Săsar, iar moartea acestui râu se datorează poluării.

De ani buni, în fiecare primăvară, în județul Maramureș au avut loc inundații, cu mari pierderi pentru gospodăriile populației și pentru economie: case și gospodării distruse, poduri și podețe luate de ape, drumuri distruse. Cu toate acestea, s-a făcut mult prea puțin, invocându-se lipsa fondurilor.

Apoi, cursurile de apă sunt adevărate depozite de gunoaie menajere și de rumeguș, care se transformă în stăvilare în calea apelor, de aici și dezastrul.

Din păcate, nici cei care gospodăresc apele nu au o abordare ecosistemică, mai ales în măsura în care schimbările climatice aduc viituri inimaginabile cu ceva vreme în urmă.

Lipsesc nu numai fondurile, dar și strategiile care să reducă riscurile de inundare a localităților, prin minimizarea factorilor care duc la formarea de viituri. Aproape nu există curs de apă care să nu necesite amenajarea și regularizarea malurilor.

De aceea, nu doar în Maramureș, ci în toată țara, cei care gospodăresc apele trebuie să-și schimbe managementul față de acest ecosistem pe cât de necesar vieții, pe atât de distrugător, fie că vorbim de inundații, sau de secetă, de sursele de apă, care se împuținează și nu prea facem mare lucru pentru a găsi altele. Lacurile de acumulare sunt tot cele care au fost, deși populația s-a înmulțit, iar reconstrucția ecologică a bazinelor hidrografice rămâne doar pe hârtie.

Despre apă e bine să vorbim nu doar de ziua mondială a ei, ci în fiecare zi ar trebui să se vadă preocuparea factorilor responsabili și a fiecărui cetățean în parte, pentru a mai corecta din greșeli, pentru a ne pune în echilibru cu natura din care provenim și a cărei parte suntem.

Chiar dacă s-au luat unele măsuri, ele sunt insuficiente pentru reducerea la minimum a pericolelor directe și indirecte asupra populației și economiei.

"Apă curată pentru o lume sănătoasă" este un motto care vorbește de la sine despre importanța acestei resurse naturale a planetei.

Vă mulțumesc.

 
Cornel Ghiță - declarație politică cu tema Măsuri pentru stimularea forței de muncă;

Domnul Mircea Dușa:

Grupul parlamentar al PDL, domnul deputat Cornel Ghiță.

 

Domnul Cornel Ghiță:

Bună dimineața, domnule președinte,

Bună dimineața, stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se referă la măsurile adoptate de Guvern pentru stimularea forței de muncă, a protejării angajaților, dar și la cele ce trebuie să ducă spre creștere economică.

Principala prioritate a Guvernului actual o reprezintă crearea de noi locuri de muncă. Guvernul a intervenit deja pentru păstrarea locurilor actuale de muncă prin măsura acordării de facilități pentru șomajul tehnic, indiferent dacă un angajator își suspendă total sau parțial activitatea. Ordonanța de urgență nr. 4/2010 privind reglementarea unor măsuri de protecție socială pentru anul 2010 ce face referire directă la șomajul tehnic reglementează această zonă.

În această lună a mai apărut o măsură luată de Guvern pentru stimularea forței de muncă, și anume posibilitatea angajării din rândul șomerilor de personal calificat de către angajatori și beneficierea de către aceștia din urmă a unor măsuri speciale. Astfel, angajatorii beneficiază de scutire de la plata contribuțiilor sociale aferente.

Pentru susținerea creșterii economice și menținerea locurilor de muncă, Guvernul a negociat cu organismele internaționale majorarea plafonului garanțiilor guvernamentale cu 1 miliard euro. Acești bani vor fi folosiți ca parte de prefinanțare sau cofinanțare în atragerea de fonduri europene, dar și pentru alte domenii. Un exemplu ar putea fi Programul "Prima casă".

O altă măsură luată de Guvern se referă la revizuirea cadrului juridic existent cu privire la parteneriatul public-privat. Extinderea parteneriatului public-privat reprezintă o soluție de dezvoltare a investițiilor de modernizare a infrastructurii și nu în ultimul rând o măsură de creștere economică. Astfel, stimați colegi, măsurile pentru stimularea locurilor de muncă oferă o bază legislativă pentru ca angajatorii sa păstreze numărul de salariați și să-și desfășoare activitatea în condiții optime.

Personal apreciez aceste măsuri de relansare economică și conservarea locurilor de muncă, mai ales că în județul Mehedinți, județ pe care îl reprezint în Parlamentul României, șomajul a luat proporții de nedorit. Din nefericire, acest județ este în fruntea listei, din punctul de vedere al șomajului, iar oamenii de aici așteaptă cu speranță astfel de măsuri care să le aducă liniștea în case și un viitor mai sigur.

Solidar cu Guvernul României, voi face toate demersurile necesare în cadrul Comisiei pentru muncă și protecție socială pentru implementarea măsurilor inițiate, dar și a altor măsuri care pot relaxa piața forței de muncă. Cred că anul 2010 poate însemna depășirea profundei crize economice, iar angajatorii să aibă condițiile necesare pentru a previziona relansarea economică mult așteptată. Restrângerea activității economice, restructurarea de personal pot fi depășite prin reconsiderarea creditului bancar în condiții prietenoase față de investitori.

Trendul ascendent al statisticilor agențiilor internaționale referitoare la economia românească trebuie rapid transpus la nivel micro cu finalitate imediată în apariția de noi locuri de muncă.

Dacă pentru locurile de muncă din zona bugetară restructurarea a însemnat creșterea productivității muncii și reducerea birocrației, domeniul privat are încă nevoie de măsuri coerente de susținere, deoarece acest domeniu reprezintă motorul dezvoltării și principalul contribuabil la bugetul de stat.

Vă mulțumesc.

 
Victor Cristea - declarație politică intitulată Să nu obligăm apa să facă politică!;

Domnul Mircea Dușa:

Grupul parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Victor Cristea.

 

Domnul Victor Cristea:

Bună dimineața.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică cu care vin în fața dumneavoastră se intitulează "Să nu obligăm apa să facă politică!". M-am inspirat din vizita pe care a avut-o în ziua de 18, luna aceasta, în zona Moldovei, premierul Emil Boc și o parte din colegii săi de Guvern. A fost o vizită de imagine, s-au filmat, au dovedit aptitudini pentru recalificări în alte domenii, dar nu au discutat problemele zonei Moldovei.

Articolul 35 din Constituție vorbește despre dreptul la un mediu sănătos. Vă invit la Vaslui, domnule prim-ministru, să beți un pahar cu apă. Apoi, vom reciti, tot împreună, acest articol din Constituție... Tulburat, la propriu și la figurat, de ceea ce tocmai ați băut, vă asigur că îl veți interpreta altfel.

Suntem supraviețuitori într-o zonă clar defavorizată din punct de vedere economic, social și, iată, și din punct de vedere ecologic. Mai nou, ignorarea meritelor pe care le-am avut la construirea României, atât culturale, cât și istorice, au intrat într-o nouă fază. De aceea, stimați membri ai Guvernului, vă rog să vă reconsiderați poziția pe care ați adoptat-o față de Vaslui și de proiectele pe infrastructura de mediu din acest județ. Nu sunt atât de sadic; chiar nu îmi doresc să gustați din apa pe care o beau vasluienii în prezent și nu numai... Nu vreau nici să respirați aerul toxic emanat de stațiile de epurare. Să nu ne beți apa și să nu ne respirați aerul! Nu, până când, în virtutea angajamentelor semnate de România la integrarea în Uniunea Europeană, nu veți asigura, cu echidistanță și neutralitate politică, suportul financiar pentru derularea programului de îmbunătățire a calității mediului.

Domnule prim-ministru, domnilor miniștri, tot ce aveți de făcut este să nu ne mai pedepsiți, să nu ne mai corectați ideologic și să ne puneți note mici pe motive care nu au nimic de a face cu administrația, ci doar cu politica. Asigurați finanțarea acestui proiect! E mult? E imposibil? Un județ întreg vă asigură că nu. În județul Vaslui a început implementarea Programului "Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă, a sistemului de canalizare și a stațiilor de epurare a apei uzate din municipiile Vaslui, Bârlad și orașul Negrești". Detaliile tehnice ale acestui proiect sunt impresionante, la fel fiind și suma alocată derulării lui: 67 de milioane de euro. Cu siguranță, aceste date vă sunt cunoscute, din vremea în care județul Vaslui era o prioritate a guvernării. Și atunci, ca și acum, de altfel, tot dumneavoastră erați la putere. Prin mai multe hotărâri și ordonanțe de guvern, s-au aprobat atât indicatorii tehnico-economici ai acestui obiectiv, cât și finanțarea și partea de cofinanțare a obiectivului. De asemenea, s-a stabilit și termenul pentru finalizarea proiectului. Este vorba de anul 2009. Dacă ne uităm în calendar, termenul a fost depășit.

Vă întreb, domnule prim-ministru, de ce se întârzie finanțarea acestor lucrări? În loc să plătim împreună pentru o apă mai bună, dumneavoastră plătiți polițe? Dacă este așa, atunci comportamentul acesta seamănă izbitor cu o răzbunare. Vreți să ne cumpărați mai ieftin - gratis dacă se poate - convingerile politice. În acest caz, trebuie să vă spun că noi plătim deja, și încă foarte scump, ambițiile politice ale actualei puteri, pentru că finanțarea acestei investiții se face printr-un grant în proporție de 75% de Ministerul Mediului și 25% partea de cofinanțare a bugetelor locale. În 2006, Consiliul Județean Vaslui a semnat, cu Ministerul Mediului, convenția 5.543/SB-5992 de finanțare a acestui proiect. A semnat degeaba, pentru că nu a primit tranșele anuale alocate de către minister. În această situație, Consiliul Județean a contractat un împrumut de 20 de milioane de euro, pentru asigurarea cotei de cofinanțare de 25%.

Până acum, Ministerul Mediului a alocat, cu mare întârziere, doar circa 13 milioane de lei în contul lucrărilor efectuate. Despre restanța din 2009, în valoare de 4,3 milioane de lei, nimeni nu mai spune nimic. De plătit, plătește tot Consiliul Județean Vaslui, care a fost acționat în instanță de constructori. Evident, programul se derulează și acum cu mari dificultăți financiare, creditul contractat de Consiliul Județean fiind singura sursă de finanțare. În consecință, domnule prim-ministru Emil Boc, deocamdată nu vă pot invita să gustăm din apa pe care o beau zi de zi vasluienii. Aș face-o, dar mi-e teamă de ce o să gândiți după.

Vă invit la o apă rece și limpede într-un aer curat după ce, conștient de importanța strategică și de impactul acestui proiect asupra mediului și calității vieții oamenilor, veți dispune reluarea la un nivel corespunzător a finanțării acestui proiect. Până atunci, să ne rugăm să nu sece fântânile și să nu mai cedeze conductele, cum prost s-au obișnuit de când știu că Vasluiul este o prioritate a nefinanțării proiectelor.

Vă mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică cu titlul Nevruzul, sărbătoarea începutului primăverii;

Domnul Mircea Dușa:

Grupul parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Aledin Amet.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Bună dimineața!

Stimați colegi, declarația mea politică de astăzi se intitulează "Nevruzul, sărbătoarea începutului primăverii".

În fiecare an, la data de 21 martie, se sărbătorește, în majoritatea țărilor din lumea turcă, Nevruzul. Tradiția, având o vechime de peste 5.000 de ani, și-a păstrat caracteristicile, astfel că, și în acest sens, identitatea este foarte clară.

Cuvântul "nevruz" are origine persană, însemnând "noua zi", cu referire la venirea primăverii, anotimp al speranței, anotimp al luminii, bucuriei, culorii verzi.

Firesc, există particularități pentru fiecare comunitate, așa cum există și povestiri, unele fantastice, toate referindu-se, însă, la miracolul vieții.

Se fac numeroase pregătiri, gătindu-se peste șapte feluri de mâncare, deoarece se spune că această cifră aduce noroc. Sigur, se pregătesc și altfel de preparate, un loc aparte ocupându-l dulciurile.

Cei dornici să colinde, împodobesc crengi cu batiste brodate, cu flori și pornesc să ducă vestea venirii primăverii.

Și în România, în mod special în zona Dobrogei, unde se găsește o importantă comunitate de musulmani, sunt păstrate respectivele tradiții.

În fiecare an au loc manifestări specifice, dorindu-se să nu se risipească identitatea, element important al continuității istorice.

Nevruzul, ca sărbătoare, reprezintă, firesc, și un prilej de a face cunoscute și altor populații, având religii diferite, aspecte ale propriului mod de a trăi.

Iată de ce, astfel de tradiții trebuie păstrate, mai mult, promovate și transmise noilor generații.

Vă mulțumesc.

 
Mircea Irimescu - declarație politică: Neliniști publice;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului independenților, domnul Mircea Irimescu.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Declarația mea politică se intitulează "Neliniști publice".

Stimați colegi,

În ultima vreme, în societatea românească, pe lângă extinderea constantă a stării de nemulțumire a populației cauzată de scăderea continuă și sensibilă a nivelului de viață, își fac loc și neliniști izvorâte din evenimente, pentru mulți ușor previzibile, cu impact grav pentru viitorul statului nostru. Iată câteva.

Instaurarea de facto, într-o regiune importantă de pe teritoriul României, fără o reglementare legislativă corespunzătoare, a unei a doua limbi oficiale și a unei alte zile naționale decât cea prevăzută în Constituția României, este un fapt fără precedent în istoria statului nostru. Situația dificilă creată prin aceasta autorităților noastre nu justifică lipsa unei reacții oficiale a statului român la această chestiune. Oricât de greu i-ar fi, conducerea României nu poate eluda starea de fapt la care s-a ajuns și trebuie să găsească soluțiile adecvate de acțiune, inclusiv comunicarea către populația țării a acelora care, potrivit legii, pot fi făcute publice.

O atitudine potrivită a autorităților în această chestiune este necesară, atât pentru rezolvarea problemei în sine, cât și pentru că nu este bine ca cetățenii României să trăiască cu impresia că statul din care fac parte ignoră realitățile cu care se confruntă și că nu este capabil să precizeze și să impună limitele legii. Ceea ce se poate dezvolta dintr-o astfel de percepție publică ar putea, nu peste multă vreme, să nu mai poată fi controlat, cu consecințele de rigoare.

Tolerarea acțiunii de folosire a modernizării statului român prin reorganizarea administrativă a teritoriului național - oricare ar fi aceasta - ca oportunitate pentru realizarea autonomiei unei comunități etnice distincte a țării poate conduce la acțiuni antistatale, cu urmări dintre cele mai rele asupra caracterului unitar al statului român. Deși chiar șeful statului a exprimat public cu fermitate acest lucru, sentimentul care domină în opinia publică preocupată de destinul național al țării este că lucrurile curg implacabil către un deznodământ legat, în primă fază, de viitorul unei posibile Românii federalizate. Neliniștea larg generalizată care decurge de aici nu este nici pe departe benefică pentru țară. Sperăm ca guvernanții țării să cunoască corespunzător situația și să adopte mijloacele adecvate de a păstra România așa cum au găsit-o și cum a trăit ea în inimile celor care au făurit-o în hotarele ei firești.

Se spune că viitoarea Lege a minorităților naționale prevede constituirea unor Consilii Naționale ale Autorităților Culturale, organisme cu personalitate juridică și finanțate de la bugetul de stat. Cum aceste structuri ar urma să decidă înființarea sau desființarea de școli, numirea sau destituirea directorilor unităților de învățământ, de cultură sau de presă, adoptarea programelor școlare privind istoria și limba maternă, elaborarea de strategii pentru punerea în valoare a patrimoniului cultural al minorităților etc. se impune necesitatea ca statutul lor de funcționare să fie bine cântărit, din multiple perspective, inclusiv din aceea a interesului național. În mare, părerea populară asupra acestei perspective este aceea că avem de a face cu un stat ezitant, depășit de evenimente, care-și lasă, la nimereală, prerogative importante la dispoziția unor grupuri care ar putea aluneca ușor spre poziții extremiste.

Există o solidaritate națională față de efortul făcut de justiție pentru a elimina încălcările legii din viața țării noastre. Se așteaptă, de prea multe ori utopic sau cu naivitate, cercetarea celor ilegale și măsuri în domeniu. Sunt lucruri despre a căror ilegalitate se vorbește deja de decenii. Un exemplu ar fi cel al UDMR-ului. De ce nu se face lumină asupra legalității modului în care este înregistrată această formațiune politică parlamentară și de guvernare, asupra constituționalității participării ei la alegeri? Poate totul este în ordine, dar lipsa unei poziții oficiale în domeniu este de natură să hrănească tensiuni interetnice de neacceptat pentru un stat membru al UE.

Față de cele arătate, ținând seama de realitățile lumii în care trăim și de atitudinea față de minoritățile naționale a statelor europene, nu cerem decât respectarea legilor și a prevederilor constituționale de către organele de stat, partide și alte diverse formațiuni politice, organe alese ale puterii centrale și locale, organizații nonguvernamentale, asociații și societăți culturale, științifice, sportive și caritabile, într-un cuvânt de către toți cetățenii țării. Răspunderea care revine, legat de aceste probleme, persoanelor care și-au asumat conducerea acestei țări - o știm cu toții -, este imensă.

Faptul că în Parlamentul României nu au avut loc până astăzi dezbateri pe tema evenimentelor din comunitatea maghiară din România, desfășurate în perioada săptămânii care a premers data de 15 martie, inclusiv în această zi, mi se pare semnificativă și pentru asta m-am adresat dumneavoastră. Fie ca temerile celor mulți, legate de aceste evenimente, să se dovedească nefondate. Eu mă tem că nu va fi așa.

Vă mulțumesc.

 
Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică cu subiectul Animalele fără stăpân, o problemă fără rezolvare?;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Prigoană Silviu.

 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Animalele fără stăpân - o problemă fără rezolvare?".

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră o problemă ce s-a dovedit de-a lungul timpului, pe cât de stringentă, pe atât de delicată, și anume rezolvarea situației animalelor fără stăpân din localități, problemă ce pare a fi mai dificil de rezolvat decât intrarea noastră în Uniunea Europeană sau NATO.

Niciuna dintre țările Uniunii Europene nu se confruntă cu situații similare: un număr exagerat de mare de câini abandonați sau fără stăpân și frecvente cazuri de persoane mușcate.

Numărul celor care ajung în spitale din cauza rănilor provocate de câini este în continuă creștere. Potrivit statisticilor existente, numai în luna ianuarie a acestui an s-au prezentat la spitalele din București, cu plăgi provocate de câinii fără stăpân, 740 de persoane.

Din nefericire, rănile nu sunt singurul motiv de îngrijorare pe care îl au oamenii agresați, existând numeroase boli ce pot fi transmise de la animal la om pe această cale. Vaccinurile ulterioare mușcăturilor sunt dureroase pentru pacient și costisitoare pentru bugetele spitalelor.

Un recensământ efectuat anul trecut de către autorități și ONG-uri, relevă un număr de aproximativ 80.000 de animale abandonate pe străzile Bucureștiului și peste 10.000 de persoane internate anual din cauza rănilor provocate de acestea. Situații similare se regăsesc în majoritatea localităților țării, indiferent de mărimea acestora.

Managementul populației canine constă în armonizarea acțiunilor de supraveghere și limitare a dezvoltării populației de câini, cu scopul obținerii de beneficii maxime din relația cu animalele preferate și reducerea până la anulare a riscurilor privind sănătatea publică.

În acest context, este evident că prevederile legislative în vigoare nu reușesc să ofere cadrul necesar gestionării corespunzătoare a situației, motiv pentru care voi înainta un proiect de lege care să modifice actuala stare de fapt.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Ciprian-Florin Luca - declarație politică cu obiectul Site-ul e-România, proiect de 500 milioane de euro ar putea identifica, alături de regii asfaltului, un nou rege portocaliu al arterei: e-România;

Din partea Grupului parlamentar PSD+PC, domnul deputat Luca Florin Ciprian.

 

Domnul Ciprian-Florin Luca:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică este adresată președintelui Traian Băsescu, primului-ministru Emil Boc și întregii clase politice, iar obiectul declarației politice este "Site-ul e-România, proiect de 500 milioane de euro, ce ar putea identifica alături de regii asfaltului un nou rege portocaliu al arterei: e-România".

În această perioadă, când se anunță disponibilizări masive și aproape 1 milion de oameni vor îngroșa rândul șomerilor, Guvernul a aprobat alocarea a jumătate de miliard de euro pentru un site. Proiectul se numește "e-România" și a fost propus de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, astfel că Executivul a alocat o jumătate de miliard de euro pentru perioada 2010-2013, astfel: în 2010 vor fi alocați 245.100.000 lei, în 2011 -714.500.000 lei, în 2012 - 575.800.000 lei, iar în 2013 - 364.800.000 lei.

Sub sloganul "Țara, mai aproape de cetățeni", "Strategia națională e-România urmărește modernizarea statului, prin informatizarea interacțiunii cu cetățenii și companiile. La nivelul p.i.b., contribuția și efectele informatizării serviciilor publice se vor cifra la 90 de milioane de euro în 2010 și 190 de milioane de euro în intervalul 2011-2013".

Potrivit oficialilor Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, e-România va permite cetățenilor să se adreseze unei administrații unitare, aceasta găsind răspuns la toate întrebările și solicitările sale fără a mai fi nevoie să se deplaseze la vreun ghișeu, iar sub această viziune "statul se gândește și la contribuabil (cetățean), în special la timpul acestuia. Până la urmă, reducerea birocrației este un lucru bun, iar timpul costă bani pe ambele părți, stat și cetățean.

Fundamentarea necesarului de finanțare a obiectivului e-România este justificat de Guvernul Boc astfel:

Având în vedere complexitatea și diversitatea acțiunilor propuse, precum și gradul diferit de prioritizare, trebuie subliniat faptul că necesarul de finanțare calculat reprezintă o primă estimare grosieră. În fazele ulterioare de consultare, după definitivarea prioritizării măsurilor prevăzute în cadrul strategiei, vor fi necesare validarea și ajustarea estimărilor într-un grad mai ridicat de detaliu.

Băncile au adus în România în anul 2009 circa 500 milioane euro, sub formă de capital și împrumuturi subordonate, consolidând astfel solvabilitatea, potrivit prim-vicepreședintelui Asociației Române a Băncilor (ARB), Petre Bunescu.

Guvernul face o primă "estimare grosieră" de 500 milioane euro a proiectului site-ului e-România, iar prin programarea multianuală a bugetului pentru implementarea Strategiei guvernamentale de dezvoltare a comunicațiilor sunt prevăzute 1.250 milioane euro.

Portalul e-România, care vizează simplificarea interacțiunii mediului de afaceri și a cetățenilor cu instituțiile statului, prin crearea unui număr de până la 600 de servicii publice on line până în 2013, este unul controversat în condițiile în care suma alocată, de aproape jumătate de miliard de euro, este considerată prea mare. S-ar putea ca suma de 500 milioane euro să nu fie suficientă pentru realizarea unui site, chiar având denumirea e-România, în condițiile în care procedura de atribuire publică este adjudecată de o firmă portocalie.

Metoda ajustării sumei de 500 milioane euro ar putea să fie făcută potrivit "rețetei regilor asfaltului din România", ceea ce ar crea posibilitatea "plombărilor" anuale și repetate a căii de comunicație "e-România", astfel că România ar beneficia de serviciile "arterei de comunicație e-România", iar peisajul economic autohton ar mai identifica un nou "rege" al arterelor de comunicație.

Mulțumesc.

 
Horia Cristian - declarație politică adresată ministrului sănătății, Attila Csecke;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horia Cristian.

 

Domnul Horia Cristian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Înainte de a începe, aș vrea să salut inițiativa domnului deputat Prigoană și mă alătur acestei inițiative, pentru că într-adevăr este o problemă nu numai de sănătate publică, dar este o problemă socială.

Revin la declarația mea politică de astăzi, adresată domnului ministru al sănătății, Attila Csecke, și care are tot o legătură cu animalele.

Domnule ministru,

Nu știu dacă știți, dar în mod sigur ar trebui să știți, "șobolanii încep să părăsească corabia". Și bineînțeles că e vorba doar de o figura de stil și nu de o realitate, dar cei mai fideli furnizori de servicii ai spitalelor din România - și mă refer aici la furnizorii de mâncare și furnizorii de spălătorie - încep să abandoneze aceste spitale, pentru că ei înregistrează facturi neplătite de peste un an de zile, unii chiar și de doi ani de zile și, în aceste condiții, pe lângă faptul că calitatea serviciilor pe care le furnizează este deplorabilă, ei au refuzat să mai susțină aceste spitale.

La Spitalul din Timișoara firma care face spălătoria lenjeriei a abandonat spitalul și din acest moment spitalul se află într-o mare problemă. Dar managementul nu e complet de vină, pentru că din cele 6,2 milioane lei pe care le primește lunar de la casa de asigurări, 5,9 milioane reprezintă doar salariile. Dacă mai punem încă o jumătate de milion de lei curentul, apa și încălzirea, constatăm că banii sunt deja terminați și unde mai vorbim de restul de servicii care trebuie plătite, inclusiv medicamente în valoare de 1,5 milioane de lei. Așa că datoriile se acumulează fără număr și într-un mod vertiginos.

Sunt fără cuvinte - și aceasta este din nou o figură de stil - pentru că, într-adevăr, avem foarte multe cuvinte de spus.

Cred că a venit momentul să vă consultați nu numai cu onorabilii colegi ai puterii, dar și cu umilii reprezentanți ai opoziției.

Vă mulțumesc.

 
Mircea Lubanovici - promovarea a două inițiative legislative privind declararea a două noi sărbători legale;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar PDL, domnul deputat Mircea Lubanovici.

 

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi deputați,

Fiind un român din diaspora, am locuit mulți ani în Statele Unite ale Americii - care constituie și rămân un model de toleranță în domeniul respectării drepturilor omului și de respectare a libertăților religioase a cetățenilor - am fost inspirat să promovez două inițiative legislative. Una dintre acestea declară ca sărbătoare legală și zi nelucrătoare - Ziua Românilor de Pretutindeni - instituită prin Legea nr.299/2007 și conferă importanța cuvenită milioanelor de români din afara României în conștiința românilor din interiorul granițelor țării.

Se acordă, astfel, recunoașterea legislativă corespunzătoare rolului însemnat al românilor din diaspora la progresul României - atât prin contribuția lor la păstrarea și dezvoltarea tradițiilor culturale, dar și prin banii trimiși rudelor din țar゠care stabilizează de ani buni balanța de plăți a țării-mamă!

Promovarea celei de-a doua inițiative legislative, care instituie "Ziua Națională a Rugăciunii" ca sărbătoare legală nelucrătoare, este menită să consacre o zi specială din an apropierii de Dumnezeu prin rugăciune, reamintind, tuturor, că - prin însăși etnogeneza sa - poporul român "se declară un popor creștin", primind mesajul Evangheliei de la Sfântul Apostol Andrei - "Cel dintâi chemat dintre Apostoli".

În această zi dedicată lui Dumnezeu, toți credincioșii români se vor putea uni prin puterea rugăciunii înaintea lui Dumnezeu, indiferent de religia, confesiunea sau denominația creștină căreia îi aparțin, conform îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos: "Căutați Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte lucruri vi se vor adăuga!" - (Matei, VI, 33).

Trebuie să precizez că alte țări din Uniunea Europeană au mai multe sărbători legale libere decât România: astfel, Slovacia are 15, iar Malta și Spania - 14. În același context, se cuvine menționat și faptul că-n cererea de reexaminare a primei forme a Legii nr.202/2008 venită la promulgare, președintele Băsescu a subliniat că trebuie să țină cont de faptul că "românii beneficiază de cele mai puține zile de sărbătoare legală cu însemnătate spirituală"!

Totodată, vă invit - pe această cale - stimați colegi deputați, să participați împreună cu mine, în calitate de coinițiatori la aceste inițiative legislative de natură să-i apropie pe românii din țară de românii din diaspora și să ne apropie pe toți de Dumnezeu.

Dumnezeu să-i lumineze pe toți românii și pe noi, cei care decidem soarta țării și a poporului nostru în spiritul credinței în Hristos și în Dumnezeu, pentru a se împlini cuvintele Bibliei: "Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, și va căuta Fața Mea și se va abate de la căile lui rele - îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, și îi voi tămădui țara." (Cartea Cronicilor 7:14)

Vă mulțumesc.

 
Marian Avram - declarație politică intitulată România - a fi sau a nu fi «Grânarul Europei»;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Marian Avram.

 

Domnul Marian Avram:

«România - a fi sau a nu fi "Grânarul Europei"»

Stimați colegi,

Agricultura din România a căzut pradă speculațiilor imobiliare, secetei și greutăților întâmpinate de producătorii locali la desfacere, printre altele, producția de cereale diminuându-se cu 25-30 de procente, în acest an, comparativ cu anul precedent. În ultimii cinci ani, România nu a reușit să-și îmbunătățească productivitatea în termeni reali, iar suprafața cultivată a scăzut cu aproximativ zece procente în perioada 2003-2008, ca urmare a creșterii fenomenului de urbanizare, dar și a capacității limitate de exploatare.

De asemenea, agricultura a suferit și din cauza investitorilor străini, care au venit în România doar pentru a cumpăra teren arabil la prețuri de 3-7 ori mai mici decât în Occident și apoi să-1 vândă la prețuri mult mai ridicate.

Ar trebui să vedem ce măsuri să luăm pentru relansarea agriculturii? Cum pot banii europeni să ajute fermierii români care practică agricultură de subzistență?

România poate deveni una din puterile agricole ale Europei dacă vom reuși să atragem o mare parte din fondurile europene disponibile. Finanțarea externă este foarte importantă pentru agricultură, deoarece sprijinul guvernamental este destul de modest în următorii ani.

Dacă România va reuși să acceseze doar 80% din cele aproximativ 7,5 miliarde euro oferite de Uniunea Europeană, la care să se adauge în perioada 2007-2013 un nivel ridicat de investiții străine directe, producția medie de cereale la hectar se poate dubla până în 2013-2015.

Structura fragmentată a suprafeței agricole reprezintă un obstacol în atragerea de noi investitori străini, afectând în același timp productivitatea muncii. Aproximativ 50% din terenul agricol este utilizat în prezent de circa 4 milioane de ferme, adică de 98% din numărul total al fermelor din România. Aproximativ 80% din aceste ferme sunt clasificate ca exploatații de subzistență, iar 45% dețin sub un hectar și nu sunt eligibile pentru marea parte a programelor europene de sprijin.

Fluctuațiile mari de la un an la altul ale producției agricole au devenit cronice, evoluția fiind atribuită mai curând vremii nefavorabile decât câștigurilor de productivitate.

Agricultura României rămâne o agricultură de subzistență, problemele structurale ale acesteia fiind dificil de rezolvat. Piața forței de muncă din acest sector este definită printr-o pondere mare a agricultorilor în totalul populației ocupate, precum și numărul mare de fermieri vârstnici; printr-o excesivă dependență de activitățile agricole ale populației din mediul rural și un nivel educațional scăzut și printr-un declin accentuat al veniturilor reale ale populației.

România are un potențial agricol semnificativ și un avantaj comparativ al resurselor naturale pe care ar trebuie să ne bazăm.

Ar trebui gândit un program de relansare a agriculturii și cu o țintă precisă - România trebuie să redevină un exportator de produse agroalimentare.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Popeangă - declarație politică având tema Salvăm bugetul - impozităm prostituția și vrăjitoria;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Popeangă Vasile.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează: "Salvăm bugetul - impozităm prostituția și vrăjitoria".

Nu cu mult timp în urmă, de la înalta tribună a Parlamentului, Boc-cel-mic la stat (degeaba) da' mare la sfat, că nu-1 costă nimic să-și dea și el cu părerea, proclama victoria celor 28 de măsuri din totalul de 32 pentru salvarea economiei. "Un fleac! I-am ciuruit!", susura Băsescu, imediat după alegeri. Cum să se lase Boc mai prejos? "28 de fleacuri! I-am sărăcit!", chițăia Boc mai deunăzi, lăudându-se mai dihai decât un copil mic cu măsurile luate de Mugur Isărescu măcar pentru menținerea finanțelor românești pe linia de plutire.

N-a șoptit încă nimic de cea de-a 29-a și 30-a măsură, pe care urmează a le implementa locțiitorul unui premier competent pentru înflorirea economiei românești, și pentru a căror înfăptuire a trimis în misiune sub acoperirea plăpumii însăși parlamentari PDL, chiar din județu-i de baștină. Astfel, membrii marcanți ai PDL au ajuns cu cercu' în documentare la sanctuaru' sexului plătit, unde s-au desfătat studiind pe îndelete, ba pe față, ba pe spate, sfintele taine ale celei mai vechi meserii aducătoare de firfirei. Și, dacă tot e o activitate bănoasă, de ce să nu vină banii la buget? Că acuș-acuș vine rectificarea și o să fie probleme că unele genți s-au golit și parcă ar fi păcat să nu toace chiar nimic, că, deh, e ditamai ministeru' care construiește!

Acum, nu se știe încă suficient de exact dacă documentarea celor portocalii avea doar caracter de documentare în vederea reglementării după mentalitatea PDL-istă și a impozitării prostituției sau documentarea era efectuată și pentru învățarea de noi metode de aplicat în partid și mai ales poporului, știut fiind că politica e o femeie de moravuri ușoare...

După cum tot ascuns a rămas și faptul că bietele "profesoare" au rămas și "documentate" și cu banii neluați, exersându-se astfel prima țeapă din domeniul taxării prostituției.

Neșoptita măsură 30 se vrea a fi vrăjitoria, care înseamnă de fapt spălatul creierelor și minților prin vrăjitorie și multă culoare violet, modalitate sigură de aducere de purcoi în vistieria bietei țărișoare. Și uite-așa, ușor, ușor, cu-n impozit pe vrăjeală sau cu unul pe prostituție salvăm bietul bugețel, reușind să plătim acel salariu nesimțit al șefului guvernului portocaliu și găștii sale.

Vă mulțumesc.

Cea de a doua o s-o depun la secretariat.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică având tema Delfinii - în pericol;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Blaga Iosif.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "Delfinii - în pericol".

După părerea cercetătorilor, în ultimele decenii impactul omului asupra ecosistemelor naturale s-a accentuat îngrijorător, specialiștii estimând că numărul speciilor cunoscute a scăzut cu 40% față de anul 1970.

De aceea, nu întâmplător, anul 2010 a fost declarat de către Națiunile Unite ca Anul Internațional al Biodiversității. Un motiv în plus pentru ca politicienii, oamenii de știință, lumea în general, să devină din ce în ce mai interesați de starea planetei, casa noastră a tuturor.

Pentru România, la ora actuală, o problemă legată de biodiversitate este și cea a delfinilor din Marea Neagră, delfini afectați în primul rând de poluare.

Privind în trecut, în anii '40, efectivele populațiilor celor trei specii de delfini din Marea Neagră erau estimate la 1,5-2 milioane. Pescuitul industrial, pe de o parte (cu 62.000 capturi anuale), și reducerea stocurilor de pești cu care se hrănesc, pe de altă parte, au dus la scăderea numărului lor, ajungând în 1965 la doar 300.000 exemplare. Deși pescuitul industrial a fost interzis, din cauza poluării, numărul delfinilor a continuat să scadă. În anii '83-'84, folosindu-se nave maritime și avioane, populațiile de delfini au fost estimate la 60.000-100.000 de exemplare. În prezent, mărimea efectivelor celor trei specii de delfini nu se cunoaște, deoarece metodele de evaluare folosite au fost considerate inadecvate.

În cei 20-25 de ani, cât trăiește un delfin, substanțele poluante se acumulează în țesuturile corpului lui, făcându-l vulnerabil față de boli, paraziți și dăunători.

Astfel, potrivit reprezentanților mai multor organizații ecologiste, în ultimii ani au fost găsite peste 100 de exemplare moarte. Prin cercetările efectuate asupra acestora s-a stabilit că mamiferele suferă, în primul rând, din cauza substanțelor chimice, tot mai multe și mai periculoase, care sunt deversate în mare. Este știut că Marea Neagră este una dintre mările cu cel mai aglomerat trafic marin din lume. Populațiile de pești din Marea Neagră sunt puternic afectate de poluarea marină și de deșeurile deversate din navele maritime care o tranzitează. La fel de dăunătoare este activitatea industrială poluatoare de la țărm prin care, voit sau accidental, se varsă în mare sute de tone de substanțe periculoase. Astfel, în zona litoralului românesc, eșuează anual aproximativ 20 de exemplare de delfini, vădit afectate de poluare.

În al doilea rând, braconierii, care pescuiesc fără milă, au produs pagube însemnate în rândul acestor viețuitoare. Activitatea acestora este mult ușurată de faptul că delfinii sunt slăbiți din cauza mediului poluat și cad ușor pradă plaselor întinse de braconieri.

În al treilea rând, poluarea distruge flora și fauna în general, lăsând delfinii în condiții grele de mediu, fără hrană suficientă și de calitate.

Adesea, în căutare de hrană, delfinii vin prea aproape de țărm. O legendă antică spune că un delfin care se împrietenise cu un băiețel, după ce l-a adus la mal, n-a mai putut înota din cauza apei prea mici și, cum copilul nu l-a putut împinge spre larg, delfinul a murit, plătind cu viața prietenia cu puiul de om.

Prietenia și afecțiunea delfinilor din acvarii pentru omul care îi îngrijește este un fapt de notorietate. Știri din mass-media, care au făcut înconjurul pământului, au relatat despre delfinii care, dacă erau certați de dresor se îmbolnăveau de supărare.

Ecologiștii cer autorităților măsuri urgente pentru îmbunătățirea situației, în caz contrar România putându-se confrunta cu un adevărat dezastru ecologic la Marea Neagră.

Stimați colegi și colege, membri ai Parlamentului,

Am convingerea că sunteți de acord că trebuie să intervenim asupra legislației specifice privind protecția ecosistemelor naturale și protecția speciilor de floră și faună specifice Mării Negre aflate pe cale de dispariție, astfel încât și copii noștri să se bucure de un mediu natural sănătos, așa cum Dumnezeu l-a creat pentru noi.

Consider că acum este momentul să se ia măsuri cât mai urgente pentru ca delfinii din Marea Neagră să nu aibă soarta sturionilor și a altor specii care sunt pe cale de dispariție.

Vă mulțumesc și am încredere că nu uităm prea repede declarația mea politică, iar la bugetul de anul viitor vom pune ceva bani și pentru delfinii din Marea Neagră.

Mulțumesc.

 
Dragoș Gabriel Zisopol - Mesajul excelenței sale domnul Spyros Kouvelis, adresat grecilor de pretutindeni, cu ocazia zilei naționale a Greciei - 25 martie 1821;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților, domnul deputat Zisopol Dragoș.

 

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

Bună dimineața!

Declarația mea politică de astăzi poartă titlul "Mesajul excelenței sale domnul Spyros Kouvelis, adresat grecilor de pretutindeni, cu ocazia zilei naționale a Greciei - 25 martie 1821".

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, am deosebita onoare și plăcere să pot citi, în cadrul Camerei Deputaților din România, mesajul excelenței sale - domnul Spyros Kouvelis - ministru secretar de stat în cadrul Ministerului de Externe al Republicii Elene, prilejuit de împlinirea a 189 de ani de la începutul Revoluției Elene din 1821.

"Dragi compatrioți,

Cu ocazia evenimentelor majore din istoria noastră modernă, aniversarea Renașterii Naționale, este o mare bucurie pentru mine să împărtășesc din nou cu dumneavoastră aceleași sentimente de mândrie națională.

Dubla sărbătoare, a elenismului și a Ortodoxiei, să fie pretextul pentru ca noi toți să reflectăm la moștenirea luptelor date de greci pentru libertate, democrație și independență națională.

În 1821, grecii înrobiți au început lupta lor pentru a scutura jugul otoman, cu puține șanse însă de a reuși. Au ridicat sus stindardul revoluției și, cu ajutorul conaționalilor lor din diaspora, au crezut în imposibil. Tot nu au reușit. Protagoniștii luptei pentru independență, mulți dintre ei provenind din comunitățile grecești din diasporă, s-au remarcat ca simboluri ale eroismului și patriotismului, numele lor devenind sinonim cu lupta grecilor. Ei s-au întipărit în memoria și inimile tuturor prin curajul și sacrificiu de sine.

Astăzi, la 189 de ani de la începutul Revoluției grecești din 1821, mesajul său rămâne actual. Timpul trece, dar obiectivul rămâne neschimbat: înfruntarea oricărei amenințări, demnitate și prosperitate pentru națiune și țară. În acest an, în cadrul mediului economic internațional nefavorabil, țara noastră se confruntă cu probleme și provocări. Dar sunt sigur că, inspirați de luptele strămoșilor noștri, vom câștiga și această luptă dificilă. În această bătălie, contribuția dumneavoastră va fi, ca întotdeauna, hotărâtoare. Este datoria fiecărui grec de a lupta cu toate forțele sale ca țara noastră să-și recâștige prestigiul și credibilitatea pe care le merită.

Pentru cei dintre dumneavoastră care, departe de locul de naștere, țineți ridicat steagul elenismului, aș dori să vă urez La mulți ani, sănătate și fericire și încă și azi lecția de la 1821 să vă însuflețească tuturor sentimentele patriotice."

Cu această ocazie, doamnelor și domnilor deputați, permiteți-mi ca în calitate de deputat al Uniunii Elene din România și de vicepreședinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Republica Elenă să transmit, la rândul meu. La mulți ani grecilor și filoelenilor de pretutindeni!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
 

Au depus declarații scrise din partea Grupului parlamentar al PDL, următorii deputați: Marius Rogin, Samoil Vîlcu, Cătălin Buhăianu, Maria Stavrositu, Ioan-Nelu Botiș, Claudia Boghicevici, Gheorghe Ciobanu, Petru Călian, Ioan Holdiș, Corneliu Olar, George Ionescu, Doru Leșe Brașoan, Constantin Chirilă, Daniel Florian Geantă, Doinița Chircu, Toader Stroian, Daniel Buda, Cristinel Marius Dugulescu, Daniel-Ionuț Bărbulescu și Zanfir Iorguș.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Ion Dumitru, Mugurel Surupăceanu, Mircea-Gheorghe Drăghici, Cristian Rizea, Liviu-Bogdan Ciucă, Marian Neacșu, Neculai Rățoi, Vasile Gliga, Vasile Mocanu, Emil Radu Moldovan, Florin Iordache, Pâslaru Florin, Mitrea Manuela, Ion Călin și Itu Cornel.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marian Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, George Dumitrică, Radu Stroe, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Virgil Pop, Horea-Dorin Uioreanu, Mihai Cristian Adomniței, Titi Holban, Radu Bogdan Țîmpău, Adrian George Scutaru, Cristian Buican, Grațiela Gavrilescu, Viorel Palașcă și Alina Gorghiu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale: Miron Ignat și Mircea Grosaru.

Din partea independenților: Ioan Munteanu și Soporan Vasile.

Cu aceasta, declar ședința dedicată declarațiilor politice închisă. Reluăm la ora 10,00, cu moțiunea simplă pe sănătate.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Alian-Ștefania Gorghiu - declarație politică: N-am văzut profesori care să moară de foame;

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

"N-am văzut profesori care să moară de foame"

Intens mediatizata declarație a ministrului educației m-a ajutat să înțeleg adevărata semnificație a politicii actualului guvern: așteptăm să moară lumea de foame. Acesta este secretul și a fost în fața noastră atâta timp, iar noi ne-am tot întrebat de ce nu se iau adevăratele măsuri anticriză în loc să se ciupească puțin câte puțin din bugetul pensionarilor, al salariaților la stat (dar numai cei cu venituri modeste) și chiar din pușculița școlarilor, cărora nu le mai dăm burse și le recalculăm alocațiile.

Este inutil să mai spun faptul că într-o guvernare responsabilă, de bun simț, un astfel de ministru, cu astfel de declarații, era demis și uitat în aceeași zi. Cu atât mai mult cu cât nu se află la prima gafă ministerială. Departe de mine intenția de a contabiliza greșelile de la Ministerul Educației. Încerc totuși să înțeleg de ce s-a lucrat pe ascuns la un proiect de lege a învățământului, de ce s-a decis în birourile din București comasarea școlilor și disponibilizarea profesorilor, fără să se cunoască ce presupune asta, la fața locului, de ce ministrul stă ascuns în spatele unui purtător de cuvânt gata de atac, în loc să discute cu sindicaliștii care au renunțat să mai predea de mai bine de o săptămână.

Iată, așadar, că nu vorbim despre un caz izolat referindu-ne la declarația cel puțin neinspirată a ministrului, ci despre un tipar, un model de ministru, mult prea depășit de situație, care este nedumerit în fața huiduielilor și a protestelor atât de vocale ale profesorilor aflați la limita existenței. Dar, vorba domniei sale, până nu mor, nu reprezintă o prioritate.

Mi-ar fi plăcut, recunosc, să aud și restul comentariilor ministrului Funeriu, de exemplu din ce crede domnia sa că mai trăiesc profesorii. Meditații va spune, probabil. Dar uită că este criză pentru toată lumea, ceea ce reduce veniturile familiilor în general, așa că meditațiile sunt mai puține și costă mai puțin. Plus de asta, nu ne medităm toți la educație fizică, la desen sau la limba latină, de exemplu. Învățătorii nu cred că sunt milionari din meditații, iar educatorii nici nu știu ce sunt acelea meditații. Poate ne spune, deci, Daniel Funeriu ce idei de afaceri are pentru cei de la catedră, în așa fel încât să nu moară de foame.

Dincolo de ironia multor declarații făcute de miniștrii cabinetului Boc, chiar de premierul însuși, constat că nu se ascunde nimic. Aș înțelege să fii la nivel declarativ mai dur, mai tăios, ca să putem digera criza și să înțelegem pericolul, dacă în timpul acesta ai respecta programul anticriză, dacă ai "strânge cureaua" celebră, deja, și pentru ministeriabilii PDL și nou numiții șefi de instituții. Dar să spui că un salariu de 1.000 ron este rezonabil pentru un profesor, timp în care dai mii de euro directorilor înregimentați politic, este sfidător și de neacceptat.

Opoziția nu critică de dragul de a critica, stimați colegi, ci pentru că îi oferiți zilnic material didactic. Vă mărturisesc că am zilnic câteva subiecte de interpelări, declarații politice sau de comunicat în conferințe de presă. Zilnic mai apare ceva de contestat în instanță, așa că nu mă miră reacția maselor care își strigă nemulțumirea în fața Guvernului sau scriu pe bloguri și presei, în general.

Mă miră, în schimb, lipsa de reacție și nonșalanța cu care se fac promisiuni sau se spune "nu am știut". Cum pot să-l cred pe Emil Boc că va pedepsi vinovații în cazul protestelor de la Buzău, când oamenii aceia nu mai predau de o săptămână. Mai mult, toate ziarele au scris motivul grevei lor: li s-au tăiat salariile, la 30% din suma cuvenită. Era clar de la bun început. Primul ministru demarează în a doua săptămână o anchetă, timp în care profesorii trebuie să fie recunoscători, probabil.

Problema învățământului nu reprezintă o prioritate pentru actualul guvern și am înțeles asta. Motivele nu le știam, dar le-am înțeles acum, când ministrul Educației a avut amabilitatea să ne explice. În aceste condiții, permiteți-mi să nu mai cred în grija pentru elevi și profesori pe care o va manifesta statul prin noua lege a învățământului, să nu mai cred în reformarea acestui sector, care va face lucrurile să meargă. Demagogia a fost demascată chiar de protagoniștii acestei comedii triste, tot ceea ce va urma după fiind o încercare nereușită de a ne șterge impresia urâtă pe care ne-a lăsat-o singurul ministru al educației care urăște profesorii și care pregătește proiecte de legi secrete.

În acest context, reiterez solicitarea pe care i-am făcut-o și în scris ministrului, despre care l-am informat și pe Emil Boc, aceea de a elibera fotoliul de ministru al educației, predând mandatul cuiva interesat și capabil.

  Marin Almăjanu - declarație politică intitulată Premierul Boc scade febra protestelor bătând cu pumnul în masă;

Domnul Marin Almăjanu:

"Premierul Boc scade febra protestelor bătând cu pumnul în masă"

După ce a venit în Parlament, la începutul săptămânii trecute, ca să țină un discurs liniștitor, ce viza valurile de proteste anunțate și începute deja de mai toate categoriile socio-profesionale, premierul Boc și-a pierdut răbdarea spre sfârșitul acesteia și a recurs la amenințări furibunde la adresa sindicatelor.

"Acesta a trecut la amenințări, la bătăi cu pumnul în masă și ne-a spus că el este organizator și face ce vrea. Noi nu primim un pumn în gură de la niciun Guvern și dacă este nevoie să reacționăm, pe fondul acesta, vom avea grijă ca și noi, mișcarea sindicală, să aplicăm loviturile care se cuvin actualului Guvern", a declarat unul dintre sindicaliștii care a participat la discuțiile cu premierul Boc.

Astfel, sindicatele au refuzat să mai continue dialogul cu guvernul pe acest fundal recalcitrant și s-au retras de la negocieri nemulțumite profund, anunțând declanșarea unor mitinguri de protest în toate județele țării și chiar declanșarea grevei generale la începutul lunii mai.

Premierul, campion al demagogiei și populismului ieftin, nu mai are resurse de imaginație, nu mai știe pe unde să scoată cămașa minciunii veșnice și a trecut deja la tratarea cu aroganță și dispreț a celor care vin să-i ceară soluții pentru situația critică în care se găsesc mai toate domeniile de activitate.

Economia românească se află încă pe toboganul recesiunii, șomajul nu poate fi stăvilit sub nicio formă din creșterea fulminantă, iar datoriile acumulate cu vrednicie de guvernele domnului Boc vor fi plătite de foarte multe generații viitoare.

Acestea sunt rezultatele guvernamentale ale PDL, obișnuit să promită, dar să nu îndeplinească, să ceară înțelegere permanentă, dar să nu ofere soluții pertinente, să arunce gunoiul sub preșul altora, dar să nu deconteze niciodată propriile rebuturi.

"Economia României a atins deja minimumul și acum traversează ultima fază a crizei, care se manifestă prin dificultăți "uriașe" privind bugetul public", consideră vicepreședintele Băncii Europene pentru Investiții, Mathias Kollatz-Ahnen.

Grație stilului contorsionat de guvernare brevetat de premierul Boc, România riscă să intre într-un haos fără precedent, în cel mai scurt timp. Cui îi pasă! Poate mai stoarce domnul Boc imaginația vreunui consilier mai inventiv și mai găsește vreo resursă de aburit cetățenii printr-un alt discurs în fața națiunii. Dar asta după ce se va mai calma puțin. Până atunci, aproximativ 10.000 de reprezentanți ai CNSLR Frăția vor participa, pe 1 mai, la un miting de protest în Capitală, pentru a cere creșterea salariului minim, menținerea sporurilor în sectorul bugetar și majorarea punctului de pensie la 45% din salariul mediu.

Altceva nu le-a mai rămas de făcut celor ce muncesc decât să protesteze în fața indiferenței afișate ostentativ de premierul Boc atunci când i se cere să le rezolve problemele, iar acesta îi răsplătește cu o criză de nervi.

  Angel Tîlvăr - declarație politică cu referire la Violența domestică;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Violența domestică"

Astăzi, familia naturală, tradițională se află în criză, în mutație spre un viitor confuz și incert. Violența în familie pare a fi "un dat al civilizației'', un fenomen pe care statele lumii încearcă să îl diminueze prin diverse politici instituționale.Violența domestică este o luptă greu de dus la noi în țară. Este un subiect delicat, considerat încă tabu, într-o societate în care victima este în continuare vinovată pentru ceea ce i se întâmplă.

Cazurile de violență în familie care ajung să fie reclamate polițiștilor din întreaga țară sunt de ordinul sutelor, anual. Dar acesta este doar vârful icebergului, spun sociologii, deoarece foarte multe persoane agresate de cei ce ar trebui să le fie sprijin refuză să "își spele lucrurile" în public, fie din jenă, fie din pricina faptului că nu au certitudinea că societatea chiar poate să le protejeze de agresori. Cele mai multe fapte de acest fel se petrec între soți/soții, concubini/concubine, copii/părinți și între frați.

De multe ori se ajunge la crimă.Stau dovadă, din păcate, crimele inexplicabile, fără sens și inumane care se petrec între membrii aceleiași familii. Un frate l-a înjunghiat pe altul, un tată și-a omorât copilul de 7 ani, iar altul, bebelușul de numai 8 luni. Sunt doar câteva dintre atrocitățile petrecute în mijlocul celei care, conform definiției, ar trebui să fie "celula de bază a societății". Atunci când faptele se reclamă la poliție, ele sunt încadrate la infracțiuni, la loviri și alte violențe, dar au fost și omoruri, majoritatea petrecute în mediul rural. O explicație, un factor favorizant ar putea fi și cercul vicios creat de lipsurile materiale și lipsa de educație. Consumul de alcool este, de asemenea, un alt factor favorizant, majoritatea acestor tipuri de agresiuni având loc în timp ce autorul era sub influența alcoolului. În ceea ce privește victimele acestor fapte de violență în familie, de multe ori acestora li se spune sau ajung ele însele la concluzia că trebuie să se refugieze de agresor fie la rude, fie într-un centru specializat pus la dispoziție de comunitate. Acest tip de comportament este eronat. Nu victima este cea care ar trebui îndepărtată din mediul familial, ci agresorul, așa cum se întâmplă mult mai frecvent în alte țări.

Dacă în anii anteriori numărul persoanelor de sex feminin care au devenit victime ale agresiunilor în familie era covârșitor față de cel al bărbaților aflați în aceeași situație, astăzi proporțiile s-au echilibrat. Practic, numărul femeilor ce sunt victime ale fenomenului de violență în familie este egal sau aproape egal cu acela al bărbaților. Bătrânii și copiii sunt cei care cad cel mai adesea victime acestui flagel social pe care actualele condiții de criză și insecuritate nu pot decât să îl acutizeze.În perioada ianuarie 2004 - septembrie 2008, de pildă, au fost înregistrate la nivelul întregii țări 44.284 de cazuri de violență în familie, iar în primele trei trimestre ale anului trecut s-au semnalat 6.484 de cazuri de violență domestică.Din păcate, statisticile internaționale arată că mai multe femei sunt rănite și chiar își pierd viața din cauza violenței domestice decât din cauza bolilor, accidentelor rutiere sau altor cauze.

În ceea ce îi privește pe copii, cercetările arată că trauma celor care cresc într-o atmosferă de violență, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă și cu consecințe mai profunde și mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor și neglijării din partea părinților. În plus, copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente și o condiție fizică ce-i face ușor de recunoscut. Ei prezintă probleme fizice, boli inexplicabile, probleme emoționale și mentale, probleme psihologice, probleme de comportament, probleme școlare și de identificare cu eroi negativi. Un lucru mai puțin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid și că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat și slaba comunicare în cadrul familiei. Deși incidența fenomenului este în scădere, se manifestă o acutizare a lui, în sensul creșterii intensității violenței (acte de cruzime).

Violența domestică este de cele mai multe ori una tăcută. Abuzul verbal care nu lasă urme vizibile, stresul zilnic care își pune amprenta asupra psihicului sunt doar câteva dintre motivele pentru care suntem adesea martorii unor izbucniri violente a căror explicație nu o putem găsi. Societatea a evoluat și modalitățile de abuz familial s-au diversificat, luând amploare în mod deosebit tocmai această violență tăcută despre care vă vorbeam.

Trebuie să remarc, în acest caz, proiectul Ministerului pentru Familie și Solidaritate al statului francez, care a alocat peste 5 milioane de euro pentru achiziționarea unor brățări de dimensiunea unui ceas în care este integrat un sistem GPS pentru a fi purtate de francezii care au fost violenți cu partenerele lor de viață. Acestea vor fi atenționate în momentul în care aceștia vor încălca perimetrul stabilit de lege și încearcă să se apropie de ele. Măsura a fost luată ca urmare a numărului mare de femei care au fost ucise sau agresate de consorții lor. Se pare că măsura este una de succes întrucât și Spania a aplicat acest sistem, iar numărul deceselor cauzate de violența conjugală a scăzut cu 14%.

Pe plan mondial, violența în familie este o problemă politică și publică cu care se confruntă și țările din Europa, unde 1/5 dintre femei au fost cel puțin o dată în viață subiectul violenței fizice. Consecințele violenței în familie asupra sănătății victimelor, dar și asupra demnității umane aduc prejudicii grave generațiilor viitoare.

O țară democratică trebuie în primul rând să protejeze drepturile omului. Trebuie să începem prin a incrimina violența domestică, prin a asigura susținerea victimelor și favorizarea unei schimbări a mentalității, astfel încât violența domestică să nu mai fie tolerată, ci doar combătută și incriminată.

  Claudia Boghicevici - intervenție având ca temă Ziua internațională a copiilor străzii;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua internațională a copiilor străzii"

Vin în fața dumneavoastră pentru a vă spune că data de 21 martie este dedicată, pe plan mondial, copiilor străzii. Este o zi a copiilor care trăiesc pe stradă, prin care se face apel la reflecție, la autocontrol, cel puțin al limbajului, prin care se promovează capacitatea de înțelegere umană că, dincolo de etichete ("aurolac", "boschetar"), acești copii sunt ființe cu traume, sentimente, speranțe asemănătoare cu ale tuturor oamenilor, ființe care au nevoie nu numai de ajutor material, medical, psihologic, dar și de acceptarea și dragostea semenilor lor.

Instituirea unei astfel de zile a apărut ca un demers necesar pentru a readuce, an de an, în conștiința comunității internaționale, responsabilitatea fiecărei națiuni și a fiecăruia dintre noi de a respecta și promova drepturile fundamentale ale copiilor și, mai ales, ale copiilor străzii.

Înainte de 1989, existența copiilor fără adăpost era total negată. Este adevărat că numărul copiilor străzii era mult mai mic decât în prezent. Putem vorbi doar de copiii care părăseau mediul familial, fără însă ca ei să fi putut da naștere la grupuri pentru care strada să le fi fost mediu permanent de viață.

În România, legislația care vizează direct copiii străzii a apărut abia în 1997, ea fiind adaptată și modificată ulterior. În prezent, protecția copiilor aflați în dificultate este reglementată de Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Îndemnul meu este de a începe să alcătuim un lanț în care fiecare verigă să însemne o acțiune concretă îndreptată spre acești copii. Doar așa vom putea schimba o realitate care ne stigmatizează, care ne etichetează drept țara cu boschetari, țara cu aurolaci. Standardele europene la care tindem cer o societate românească cu un sistem al protecției sociale solid, fluent, funcțional. Doresc ca ziua de 21 martie să nu însemne doar un moment de bifare a unui eveniment, ci punctul de plecare spre o societate fără persoane marginalizate.

  Daniel Buda - declarație politică cu tema Educația națională - reformă continuă în vederea consolidării statului modern;

Domnul Daniel Buda:

"Educația națională - reformă continuă în vederea consolidării statului modern "

Principiul fundamental al oricărui sistem democratic constă în consolidarea sistemului educațional, care este liantul în stabilirea relațiilor sociale, în coeziunea socială și, evident, esența dezvoltării societății prin pregătirea și valorificarea capitalului uman, în condițiile respectului față de lege și față de lucrul bine făcut. Încurajarea educației permanente urmărește, în general, sprijinirea tinerilor pentru asumarea responsabilităților de cetățean și, în particular, rolul educației este acela de consolidare a unui set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justiția socială, bunăstarea, solidaritatea.

Viitorul unei țări, dar, în egală măsură, valoare cea mai de preț îl reprezintă copiii, și numai de strategia și măsurile pe care, noi politicienii, le adoptăm, depinde consolidarea unui stat democratic puternic.

România, ca stat cu drepturi depline în Uniunea Europeană, parcurge o etapă de schimbare politică, economică, socială, culturală profundă și complexă, într-un proces indisolubil legat de respectarea drepturilor omului, în mod particular în ceea ce privește drepturile copilului care, din punct de vedere al educației, trebuie să constituie o prioritate națională. Pe fondul acestor schimbări, școala are misiunea să îndeplinească un rol crucial în refacerea și valorificarea potențialului uman, educația devenind în acest sens un pașaport universal, un catalizator cu efect puternic asupra definirii ființei umane.

Sistemul educațional din România nu răspunde, încă, nevoilor societății și persistă în ineficiență, inechitate, slabă calitate și vulnerabilitate la asumarea unor viziuni și strategii naționale transpartinice. Mai mult decât atât, eșecul din anii anteriori în abordarea și poziționarea educației ca vector de dezvoltare a unei societăți democratice privind pregătirea capitalului uman ne plasează, astăzi, în rândul statelor care trebuie să aplice reforme profunde, astfel încât să ne aliniem în rândul statelor europene.

Deoarece axa directoare a civilizației occidentale este înaintarea persoanei spre mai multă libertate și educație, spre mai multă înțelegere și competență, elaborarea unei strategii pe termen lung și a unui cadru legislativ predictibil care să promoveze un învățământ de calitate, conform cu nevoile viitorului și standardele europene, necesitatea continuării demersurilor privind punerea în aplicare a Pactului Național pentru Educație este mai mult decât urgentă.

De câteva zile, asistăm cu toții la o tentativă de defăimare a sistemului educațional, la o încercare de decredibilizare a țării noastre și a măsurilor adoptare pe palierul educațional. Eu, personal, în calitate de parlamentar, în cadrul mai multor dezbateri televizate am fost întrebat cu privire la faptul că de ce România mai are nevoie de o altă lege a educației, când avem semnat și asumat un Pact Național pentru Educație. Răspunsul meu a fost unul simplu, și anume: avem măsura adoptată, dar nu avem instrucțiunile de folosire. Prin urmare, Proiectul Legii educației naționale nu face decât să ofere o viziune coerentă a elementelor fundamentale asumate prin Pactul Național pentru Educație și să plaseze sistemul de învățământ în centrul politicilor guvernamentale, la nivelul standardelor și cerințelor europene.

Este momentul ca țara noastră să își asume statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene și, evident, să își compatibilizeze legislația în vigoare cu cea a statelor europene. Educației îi revine rolul de prim ordin în societatea de azi si cea viitoare să facă progrese astfel încât să ofere eficiență, responsabilitate și competență.

Avem nevoie de o societate pregătită, avem nevoie de adaptarea continuă a sistemului educațional la schimbările și evoluția societății românești, de aceea consider că avem datoria morală de a sprijini eforturile legislative care vor să transforme aceste deziderate în realitate.

  Doinița-Mariana Chircu - intervenție pe tema unui eveniment istoric: 53 de ani de la un tratat istoric;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"53 de ani de la un tratat istoric"

Tentative de unificare a națiunilor europene au existat încă dinainte de apariția statelor naționale moderne. Ideea unei Europe unite a fost susținută de-a lungul secolelor de suverani sau intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene au instituționalizat anumite organizații care au pus bazele unei solidarități mai strânse între aceste state.

Prima intenție de creare a marii familii europene a fost concretizată în Planul Marshall, ulterior fiind urmată de constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.

Întrucât se dorea realizarea unui proiect de relansare a integrării europene care să urmărească dezvoltarea instituțională, crearea unei piețe comune și armonizarea politicilor sociale, la 25 martie 1957 s-a semnat Tratatul de la Roma prin care s-a instituit Comunitatea Economică Europeană (CEE), tratat semnat de Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia și Luxemburg. Tot în aceeași zi a mai fost semnat și un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Tratatele privind instituirea CEE, pe de o parte, și CEEA, pe de altă parte, au fost încheiate pe o durată nedeterminată și au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Astăzi se împlinesc 53 de ani de la semnarea acestui tratat, care avea ca obiective instituirea unei piețe comune și apropierea progresivă a politicilor economice ale statelor membre, extinderea continuă și echilibrată, stabilitate, creșterea nivelului de trai, relații mai strânse între statele membre.

Se dorea crearea unei piețe comune menite să permită dezvoltarea capacităților economice, a unei creșteri accelerate a standardelor de viață, a unor relații cât mai strânse între statele membre. Crearea acestei piețe nu însemna eliminarea tuturor barierelor existente, ci stabilirea clară a unor politici economice comune în domenii strategice (agricultură, comerț, transporturi, concurență) pentru crearea unor condiții omogene în vederea creșterii performanței activităților economice.

Deși România nu s-a numărat printre fondatorii acestui proiect, apartenența sa la cel mai avansat proiect de integrare de pe glob ne-a adus nenumărate beneficii, cele mai însemnate traducându-se în accelerarea ritmurilor de reformă din perioada de preaderare și după aceasta.

  Constantin Chirilă - declarație politică cu referire la Reforma în administrația publică;

Domnul Constantin Chirilă:

"Reforma în administrația publică"

Societatea românească se află într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condițiile prezente.

Un sistem democratic este funcțional atunci când economia înregistrează reușite și în măsura în care se dezvoltă un spirit democratic în mentalitatea socială.

În această transformare a societății românești nu se poate face abstracție de sistemul administrației publice, de necesitatea introducerii unei dimensiuni europene în acest domeniu, în conformitate cu valorile acestui spațiu administrativ.

Guvernul actual și-a propus să abordeze aceste aspecte ținând cont de impactul măsurilor de reformă de la nivelul administrației publice ce au fost întreprinse în ultima perioadă. În acest sens, s-a organizat o cercetare pe baza sondajului statistic la nivelul administrației publice centrale și locale folosind două eșantioane reprezentative la nivelul primarilor localităților și al rețelei naționale de modernizatori. Pe baza rezultatelor obținute s-a analizat impactul măsurilor de reformă asupra derulării procesului descentralizării și al reformei funcției politice. Prin derularea coerentă și continuă a procesului de descentralizare în perioada imediat următoare vom putea asista la creșterea calității și eficienței serviciilor publice, iar administrațiile locale vor răspunde într-o măsură îmbunătățită exigențelor cetățenilor și dezvoltării locale.

Administrațiile publice locale în perioada imediat următoare au ca priorități: ameliorarea furnizării de servicii locale de calitate, creșterea veniturilor la nivel local, sprijinirea dezvoltării capacității de valorificare a potențialului local și implementarea de măsuri pentru atragerea de investitori strategici în zona de competență. În acest scop, administrațiile publice locale sunt considerate ca unități primare ale politicii locale și ale procesului decizional.

Provocare majoră pe termen scurt și mediu a administrațiilor publice locale este cel al creării mecanismelor din Uniunea Europeană, atât pentru a face față schimbărilor culturale, economice și a putea gestiona fondurile europene, cât și pentru a pune în practică politicile publice. În acest sens, recomand dezvoltarea capacității administrațiilor publice locale și prin creșterea nivelului de pregătire a funcționarilor publice de la nivelul instituțiilor administrației publice locale. Un rol important revine în acest sens reformei funcției publice. Crearea unui corp de funcționari publici neutru din punct de vedere politic, profesionist și onest va asigura premisele unei transformări reale a administrației publice din țara noastră.

În noul context geopolitic, administrația publică centrală și locală au devenit factori definitorii în competitivitatea economică a unei țări sau regiuni economice.

Pentru România, procesul de transformări din administrația publică centrală va căpăta noi dimensiuni. Astfel, acestea trebuie să răspundă noilor schimbări din economia mondială, dar în egală măsură și noilor cerințe ale structurilor Uniunii Europene. Reforma administrației publice implică modificări de substanță ale competențelor sale majore atât la nivelul administrației publice centrale, cât și al administrației publice locale și al serviciilor publice în general. Pe de altă parte, dezvoltarea democrației reclamă instituirea unei noi relații între cetățeni și administrație, creșterea și întărirea rolului autorităților și reconsiderarea parteneriatului cu societatea civilă și aleșii locali.

  Liviu-Bogdan Ciucă - Despre agroturism;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Despre agroturism"

Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice - artă populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice -, un cadru natural armonios îmbinat cu un fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea sunt valențe ale turismului rural românesc, în mod special.

Agroturismul românesc este un important mijloc de atracție turistică reprezentat printr-o gamă largă și diversificată: țesăturile decorative, costumele populare, sculpturile în lemn și piatră, pictura pe sticlă sau lemn, vopsitul ouălor, împletiturile din nuiele și, totodată, muzica populară și dansurile românești.

Agroturismul poate fi stimulent pentru dezvoltarea locală în multe zone rurale. Acest sector permite dinamizarea activităților economice tradiționale și valorificarea particularităților culturale locale, oferind în același timp locuri de muncă și stăvilind astfel exodul rural pe care societatea românească îl deține. Trebuie amintit faptul că, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumită zonă, este necesar să se verifice existența unui flux de turiști care să viziteze zona respectivă. Pentru ca turiștii să vină, e nevoie mai întâi să existe posibilitatea de cazare. Dacă nu se procedează așa, vor exista numai fluxuri de turiști care nu vor contribui la dezvoltarea bogăției zonei, ci numai vor utiliza resursele fără altă posibilitate de a oferi beneficii importante pentru comunitate.

Spațiul rural, cealaltă componentă a produsului turistic, este mult mai dificil de definit. În general, putem aprecia că spațiul rural este un spațiu cultural rezultat din relația dintre natură și activitatea umană de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurală, urmele activității productive legate de sectorul primar, cum ar fi clădirile, modificările peisajului sau amenajarea și dezvoltarea teritoriului sunt încă prezente și active.

La nivel comunitar există interes sporit pentru dezvoltarea turismului rural și pentru capacitatea acestuia de a diminua o parte din efectele dăunătoare ale politicii agrare ale Uniunii Europene, prin protejarea moștenirii din zonele rurale ale continentului și pentru a îmbunătății pretutindeni rezultatele turismului rural. Agroturismul nu s-a născut într-o formă spontană, ci a fost creat în urma cercetărilor și proiectat de guvernele și ministerele agriculturii și turismului din țările Comunității Europene, pentru a da răspunsuri la o serie de probleme create de situația zonelor rurale, și anume: reducerea puternică a veniturilor agrare, abandonarea agriculturii, noua cerere de servicii privind mediul, precum și stabilitatea populației. Țări precum Franța, Germania, Austria sau Italia au încurajat dezvoltarea agroturismului, iar experiența lor în acest domeniu este de ordinul zecilor de ani.

  Liviu-Bogdan Ciucă - Situația medicilor rezidenți din România;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Situația medicilor rezidenți din România"

Aduc în discuție, încă odată, o problema delicată, de la nivelul sistemului sanitar românesc: este vorba despre medicii rezidenți. Medicii rezidenți din România se confruntă cu o serie de probleme care le îngreunează activitatea și implicit reforma în sistemul sanitar. După 19 ani de tranziție și reforme în sistemul sanitar, acești tineri medici sunt puși în situații delicate atât din punct de vedere social, cât și profesional. După examenul de rezidențiat sunt prinși în capcana unui contract de munca încheiat pe perioadă determinată, care le acordă cu indecență un salariu lunar net de 1000 lei. Deși legea prevede plata gărzilor medicilor rezidenți, există numeroase spitale care îndrăznesc să încalce legea, neacordând plata gărzilor efectuate.

Majoritatea medicilor rezidenți își efectuează stagiile în marile centre universitare, ceea ce implică plata chiriei, a transportului în comun, a cărților necesare pregătirii pentru viitoarea specializare, participarea la congrese medicale. Situația se complică dacă ne gândim și la lipsa de medicamente din spitale, folosirea echipamentelor medicale din anii '50-'60, lipsa informatizării, persistența unui sistem birocratic, ineficient, clădiri ale căror stare de degradare le apropie de Evul Mediu. Consider indecentă existența unor asemenea condiții într-un sistem medical al unei țări devenită membră a Uniunii Europene.

Deficiențele majore din sistemul sanitar fac iluzorie eliminarea șpăgii din actul medical și alterează însăși calitatea acestuia. Această situație explică de altfel și migrația masivă a medicilor rezidenți către țări ale UE sau SUA. Consider că jurământul lui Hipocrate nu poate fi respectat cu 1000 lei/lună și se impune luarea unor măsuri urgente de către Ministerul Sănătății, care să vizeze și viitorul acestei categorii sociale de care noi toți avem atâta nevoie.

  Liviu-Bogdan Ciucă - Mediul de afaceri românesc în impas;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Mediul de afaceri românesc în impas"

Ideea în sine de aderare a României la structurile europene a avut și are un impact major asupra mediului de afaceri autohton. A fost îmbrățișată ideea occidentală a capitalismului, care pune accent pe puterea omului de a izbândi și în special pe egoismul sau, care emotorașul însuși al economiei de piață funcționale. Mediul de afaceri românesc din prezent deja a preluat foarte mult din capitalismul occidental. Nu putem spune că românii nu sunt întreprinzători, ba, mai mult de atât, au reușit să declanșeze o revoluție a tehnologiei, a capitalului în care se pune foarte mult accentul pe individ, văzut ca un mecanism ce poate fi exploatat deplin de nucleele de afaceri.

Atragerea investițiilor străine și sprijinirea mediului de afaceri prin adoptarea de măsuri legislative care să vină în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă investitorii străini, dar și cei autohtoni, ar trebui să fie prioritate de gradul zero pentru orice guvernare, în condițiile în care sectorul privat este unul din factorii de bază ai dezvoltării economice atât de necesare. De asemenea, se impune cu necesitate ca instituțiile abilitate de stat să sprijine sectorul privat, dar și structurile asociative ale oamenilor de afaceri, să dezvolte și să consolideze relații strânse de colaborare pentru deblocarea mecanismelor care în prezent frânează dezvoltarea sectorului privat în România și, implicit, dezvoltarea economică în ansamblu. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că există o strânsă relație de interdependență între accesarea de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii locale de către autoritățile administrației publice locale și atragerea de investiții străine, în sensul că existența unei infrastructuri moderne și oferirea de facilități sunt condiții elementare pentru atragerea oricărui investitor. În aceeași măsură, crearea de locuri de muncă are efecte benefice asupra dezvoltării economice a comunității locale.

Atât pentru factorii de decizie din sectorul public, cât și pentru cei din sectorul privat, este fundamentală eliminarea decalajelor economice între județe și apariția unei axe prioritare de dezvoltare pe județe. Problematica complexă a mediului de afaceri trebuie să preocupe în egală măsură autoritățile publice și reprezentanții oamenilor de afaceri, pentru asigurarea unei dezvoltări economice susținute și durabile. Identificarea soluțiilor la problemele cu care se confruntă principalul motor al dezvoltării economice - sectorul privat - făcută într-un cadru instituționalizat va avea cu siguranță efectul scontat.

  Liviu-Bogdan Ciucă - Traficul de ființe umane;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Traficul de ființe umane"

Traficul de ființe umane, ca și corupția, economia subterană sau fraudele financiare, a înregistrat la nivel mondial proporții îngrijorătoare pentru societatea modernă, devenind o problemă majoră atât la nivel național, cât și internațional, reprezentând una dintre cele mai extinse forme de manifestare ale criminalității.

Având forme de manifestare care țin de crima organizată (traficul de droguri, traficul de arme, terorismul etc.), traficul de ființe umane poate crea vulnerabilități ce țin de stabilitatea economico-socială a statelor, chiar pacea și securitatea acestora, prin tulburarea echilibrului demografic, etnic, cultural, prin incapacitatea mecanismelor de protecție socială sau de sănătate publică, prin depășirea capacității de absorbție a pieței legale a muncii și, implicit, prin bulversarea raportului de forțe dintre structurile de control al legalității și ordinii publice și partea din populație canalizată spre activități infracționale.

Fenomenul traficului de ființe umane nu reprezintă o problematică nouă în sfera criminalității, el fiind prezent în istoria omenirii de mai multe milenii.

Astfel, sclavia, în forme noi sau mai vechi, ca și practicile similare sclaviei, continuă să existe în alte state ale lumii, totul derulându-se sub evantaiul crimei organizate. De asemenea, dezvoltarea mijloacelor de comunicație și dezechilibrele economice mondiale au internaționalizat traficul.

Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere adusă demnității și integrității ființei umane, așa cum se afirmă în toate documentele internaționale în materie, inclusiv în textul recent al Convenției Consiliului Europei, semnate la Varșovia, la 16 mai 2005.

România a adoptat gradual, alături de alte state ale lumii și, în speță, ale Uniunii Europene, un ansamblu de măsuri legislative destinate construcției, consolidării și eficientizării continue a dispozitivului național, în contextul consolidării cooperării internaționale, în scopul prevenirii și combaterii acestui fenomen.

Toate națiunile mileniului III consideră persoana valoarea socială cea mai importantă pentru societatea modernă. Astfel, pentru Uniunea Europeană respectarea drepturilor omului reprezintă o condiție fundamentală a apartenenței la aceasta. Nu întâmplător, între criteriile de aderare ale României la Uniunea Europeană, stabilite la Copenhaga, încă din anul 1993, primul este cel care are în vedere existența, în statul candidat, a unor instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept, drepturile omului. Chiar în primul articol, Constituția României consacră printre valorile supreme demnitatea umană, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane și dreptatea.

Din punctul meu de vedere, traficul de ființe umane are rădăcini adânci în condițiile sociale și economice ale societății, ceea ce înseamnă că prima condiție a prevenirii fenomenului este refacerea economiei, ceea ce ar duce și la reducerea numărului de persoane din grupurile vulnerabile. Ținând cont de faptul că un asemenea demers presupune strategii ample, la nivel comunitar și la nivel național, desfășurate pe termen mediu și lung, educația rămâne cea mai la îndemână cale de a ajuta grupurile cu un înalt risc și persoanele vulnerabile. Educația de prevenire a traficului în școli este de o importanță deosebită, pentru ca potențialele victime să fie îndepărtate de pericol.

  Liviu-Bogdan Ciucă - Reforma sistemului educațional;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Reforma sistemului educațional"

Proiectul Legii educației naționale a fost lansat în dezbatere publică de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. După finalizarea dezbaterii publice se va întoarce la Guvern pentru forma finală, care va fi trimisă pentru dezbatere Parlamentului. Principalele prevederi prevăd că părinții și comunitatea locală vor face parte din Consiliul de administrație al școlii, numărul de ore și programa școlară vor fi reduse, iar învățământul obligatoriu va începe la vârsta de 6 ani și se va încheia la 16 ani, cu introducerea clasei a IX-a în ciclul gimnazial. Acestea sunt doar o parte dintre modificările pe care Ministerul Educației vrea să le implementeze prin Proiectul Legii educației naționale. Plecând de la statisticile care arată că în România doar 1,7% din cetățeni sunt implicați în procesul de educare permanentă, prin comparație cu media la nivel de UE, de 11%.

Acest proiect de reformă educațională ar trebui să vină ca o corelare între sistemul educațional și sistemul de examinare, astfel încât, după terminarea ciclului obligatoriu să se dea un examen transcurricular cu certificate aferente care să dovedească un anumit nivel de competență, precum și un examen la sfârșitul ciclului liceal obligatoriu transcurricular la nivel național. În învățământul preuniversitar se dorește compatibilizarea ciclurilor de învățământ cu cerințele unei educații moderne. Acest lucru va presupune introducerea clasei pregătitoare în învățământul obligatoriu, începând de la vârsta de 6 ani împliniți, precum și terminarea învățământului obligatoriu la vârsta de 16 ani. Cu cât un copil merge mai devreme la școală, cu atât rezultatele sunt mai bune. Există o diferență semnificativă între vârsta la care un copil intră într-un mediu educațional structurat și rezultatele sale școlare. La vârsta de 16 ani este legal sa muncești atât în România, cât și în Uniunea Europeană. În Europa, din 29 de țări asupra cărora avem o statistică, 21 de țări au învățământ obligatoriu până la vârsta de 16 ani. Concomitent cu consolidarea clasei pregătitoare la învățământul obligatoriu, trebuie prevăzut în lege ca clasa a IX-a sa treacă în ciclul gimnazial, măsură ce va fi implementată în timp.

Aproximativ 20% dintre tinerii României din mediul rural părăsesc școala la sfârșitul clasei a VIII-a, fără a încheia învățământul obligatoriu. Aducerea clasei a IX-a mai aproape de copii, mai aproape de casele copiilor, îi va ține un an suplimentar în școala, un an care este foarte important pentru dezvoltarea psihologică a copiilor în perioada adolescenței. De asemenea, copiii care vor merge la liceu - și noi dorim să generalizam liceul - vor pleca de acasă la o vârstă mult mai matură.

Conform modificărilor aduse Legii educației naționale se urmărește formarea de competență și nu memorarea mecanică, împreună cu o mult mai buna corelare a programului școlar cu viața reală. Copiii nu mai trebuie să învețe lucruri inutile, copiii nu mai trebuie să învețe mecanic. Despre procedurile de evaluare, acestea vor fi gândite ca un proces de remediere, nu doar de constatare a unei stări de fapt. Astfel, proiectul propune o evaluare transcurriculară, în care examenul să fie corelat cu programa școlară, astfel încât accentul să nu mai cadă doar pe materiile la care se dau la examene. Introducerea la sfârșitul ultimului an de învățământ gimnazial, la sfârșitul clasei a IX-a, a unei evaluări transcurriculare face parte din efortul de a-i încuraja pe copii și pe profesori să pună accentul pe toate materiile care sunt învățate la clasă, și nu doar pe două materii care se dau la examen.

Consider că sistemul educațional trebuie adaptat la noile nevoi sociale și în acord cu așteptările participanților la actul educațional, fie profesori, elevi sau părinți. De aceea, consider demersul Ministerului Educației, de a modifica Legea educației, bine-venit, dar acesta trebuie să respecte anumite rigori și exigențe.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică cu privire la Negocierile eșuate dintre guvern și sindicate;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Negocierile eșuate dintre Guvern și sindicate"

Țara noastră se află în impas iar cei aflați la guvernare nu fac nimic pentru a depăși aceste momente dificile. Eșecul negocierilor între Guvern și sindicate dovedește încă odată incompetența celor aflați la guvernare, care nu știu decât să reducă cheltuielile cu personalul și să dea oamenii afară, în loc să ia măsuri pentru dezvoltarea economiei private care ar putea fi singura modalitate de a atrage forța de muncă disponibilizată din sectorul bugetar și care poate aduce bani la bugetul statului, astfel încât să poată fi plătite pensiile și salariile.

Guvernații nu înțeleg că creșterea CAS, impozitul forfetar, plata anticipată a impozitului pe profit nu fac altceva decât să distrugă încet economia privată, singura care ar mai putea salva țara din criza economică. Folosirea unei poziții de forță în relația cu sindicatele nu va face decât să adâncească sărăcia și să amplifice tensiunile sociale.

Cei din Guvernul Boc par a nu înțelege că pentru depășirea crizei economice este nevoie de relaxare fiscală și de susținere reală a economiei private care să ducă la creșterea numărului de locuri de muncă, a producției și consumului, ceea ce ar duce la majorarea veniturilor bugetare.

Noi, liberalii, suntem adepții asigurării unei salarizări echitabile a personalului bugetar, precum și pentru respectarea legii care prevede că punctul de pensie trebuie să fie 45% din salariul mediu. Pensia reprezintă un contract ferm între stat și pensionar și este un drept câștigat prin contribuții sociale plătite în zeci de ani, iar Guvernul trebuie să înțeleagă că plata pensiei nu reprezintă o pomană, ci o obligație a statului, care nu poate fi ignorată.

În concluzie, Guvernul Boc nu are dreptul să își bată joc de cei care au muncit și au plătit o viață întreagă contribuțiile la stat și în aceleași timp nu are dreptul să disponibilizeze oameni fără a le oferi o altă alternativă în aceste vremuri dificile doar pentru a mai face economie la bugetul statului pentru ca banii economisiți astfel să fie folosiți în diferite scopuri îndoielnice.

  Cristian Buican - referire la Programul liberal de relansare a economiei românești pe termen mediu și lung;

Domnul Cristian Buican:

"Programul liberal de relansare a economiei românești pe termen mediu și lung"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta poziția Partidului Național Liberal asupra măsurilor ce trebuiesc luate pentru ca pe termen mediu și lung România să se poată bucura de o creștere economică sănătoasă, de o economie competitivă care să asigure românilor atât locuri de muncă, cât și venituri decente. Bunăstarea cetățenilor ar trebui să stea la baza oricărui program de guvernare, fie că este de stânga sau de dreapta, însă această bunăstare trebuie să vizeze două paliere de dezvoltare: pe termen scurt și pe termen mediu și lung. Măsurile economice ce vizează relansarea economică de care România are atât de mult nevoie, măsuri ce vor sta la baza dezvoltării armonioase a economiei românești pe termen mediu și lung trebuiesc luate acum. Altminteri, riscăm să prelungim starea de fapt în care suntem azi și care, conform tuturor studiilor, arată că din punct de vedere economic stăm foarte rău.

Poziția mea și a Partidului Național Liberal asupra prosperității Românilor este clară: mai puțină politică și birocrație, mai multă economie. Astfel, deviza noastră este "transformarea statului birocratic, clientelar, costisitor și ineficient într-un stat suplu, eficient și drept, prin descentralizare, debirocratizare și de reglementare".

Cele mai importante măsuri care să transforme actuala stare de fapt se referă la reforma fiscală, reformă ce noi, liberalii, o vedem în beneficiul oamenilor liberi, astfel încât impozitele mici pentru prosperitatea românilor, planificarea și stabilitatea legislativă pentru mediul de afaceri să fie în centrul acestei reforme fiscale. Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică și fiscalitate prietenoasă pentru întreprinzători și forța de muncă, pentru angajator și angajați. Filosofia finanțelor publice este în prezent în flagrantă contradicție cu principiile dezvoltării economice sănătoase. În loc să acoperim găurile bugetare prin impozite tot mai mari, trebuie stimulată activitatea celor care sunt performanți și așteaptă de la stat un semnal pozitiv.

Pe lângă componenta anticriză, obiectivul strategic al reformei fiscale vizează, în același timp, transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal și al prosperității în Uniunea Europeană. Aceasta este singura cale prin care putem accelera acumularea de capital, creșterea investițiilor, crearea de noi locuri de muncă și ridicarea nivelului de trai al românilor.

Aceste obiective pot fi atinse doar prin o serie de măsuri de relaxare fiscală, dar și a unor măsuri de simplificare și îmbunătățire a capacității administrative fiscale. Reducerea poverii fiscale asupra mediului de afaceri și a forței de muncă va contribui ca România să devină competitivă atât pe piața mondială, cât și din punct de vedere al politicii fiscale. Adoptarea unei cote unice de 10-12%, simultan cu reducerea simultană a t.v.a. la 15% vor spori atractivitatea pentru investitori, lucru esențial în contextul actualei crize. Mai mult, reducerea impozitării muncii și a contribuțiilor sociale cu până la 50% vor aduce României masive avantaje investiționale, cu imense consecințe benefice în planul ocupării forței de muncă și al veniturilor.

Dacă strategia Partidului Național Liberal de relansare economică pe termen scurt se axează îndeosebi asupra politicii bugetare și atenuării dezechilibrelor ivite în anul 2009, strategia pe termen mediu și lung se adresează mediului de afaceri, prin intermediul politicilor fiscale. În această privință, noi considerăm ca necesară instituirea unui parteneriat fiscal cu mediul de afaceri, cu toată gama de contribuabili. Aceasta înseamnă că anumite măsuri de stimulare de natură fiscală vor fi rezultatul acțiunii conjugate a bunei guvernări, dar și a ameliorării comportamentului fiscal al contribuabililor. Într-o anumită măsură, scăderea veniturilor bugetare s-a datorat deteriorării conformării voluntare, adică a disponibilității contribuabililor de a plăti taxele și impozitele, aceștia preferând, adesea, să se refugieze în zona arieratelor bugetare sau a evaziunii fiscale. Conformarea voluntară a scăzut de la circa 82% în 2008 până la 72% în 2009. Prin măsurile deja enunțate, precum și prin perfecționarea suportului informatic al administrației fiscale în sesizarea zonelor de risc fiscal și, în consecință, în onorarea cu promptitudine a obligațiilor financiare ale statului, precum și prin aplicarea politicilor de încurajare a investițiilor publice și private, conformarea voluntară se poate îmbunătății, ajungând chiar și la 95%-97%.

Dragi colegi, am venit astăzi în fața dumneavoastră și v-am prezentat aceste măsuri pe care noi, cei de la Partidul Național Liberal, le considerăm obligatorii și necesare pentru a ne putea mândri, peste câțiva ani, cu una din cele mai prospere economii din Uniunea Europeană. Trebuie să încetăm cu lipsa de viziune a actualului Guvern care nu știe decât să se împrumute și să începem să construim o țară și o politică fiscală bazată pe realitățile românești, nu doar pe împrumuturile de la FMI.

  Daniel-Ionuț Bărbulescu - declarație politică privind Centura ocolitoare a municipiului Slatina, pusă în pericol de orgoliul politic al conducerii locale a PSD;

Domnul Daniel-Ionuț Bărbulescu:

"Centura ocolitoare a Municipiului Slatina, pusă în pericol de orgoliul politic al conducerii locale a PSD"

În ședința de Guvern din 15 ianuarie a fost adoptată hotărârea prin care au fost aprobați indicatorii tehnico-economici pentru centura ocolitoare a municipiului Slatina, obiectiv vital pentru dezvoltarea acestei comunități.

Slatina ar putea pierde investiția de 50 de milioane de euro pentru că autoritățile județene nu se înțeleg, iar CJ Olt, condus de PSD, a eliberat o autorizație de construcție care, în loc să ajute, blochează lucrările.

În timp ce primăria Slatina a făcut lobby la Guvern și a obținut finanțarea, Consiliul Județean Olt a dat o autorizație de construcție în care există însă o clauză: acordul de tranzit al teritoriului comunei Slătioara. Primăria comunei Slătioara nu și-a dat acordul, chiar dacă această investiție ar fi fost benefică pentru întreaga comunitate locală.

Centura ar începe de la poarta 3 de la ALRO, ar ocoli Satu Nou, ar coborî pe la Curtișoara și se va construi un nou pod de 800 de metri peste Olt, după barajul de la Arcești, urmând să iasă din satul Salcia, al comunei Slătioara, în DN 65. Centura va avea 11,7 kilometri și este cea mai mare investiție desfășurată vreodată în Slatina. Avantaje sunt numeroase. Nu am mai asfalta din doi în doi ani străzile Pitești, Oituz și Ionașcu, iar Slatina ar scăpa de traficul greu. Se vor crea aproximativ 1500 de locuri de muncă, iar orașul își poate crea o zonă de extindere. Locuitorii din Salcia nu sunt afectați.

Argumentele autorităților locale din Slatina îl lasă indiferent pe primarul din Slătioara, cât și pe președintele CJ Olt. Menționăm că atât președintele Consiliului Județean Olt, cât și edilul localității Slătioara sunt membrii PSD, iar încercarea blocării demarării lucrărilor la centura ocolitoare Slatina nu sunt decât expresia unei răzbunări politice și a unei frustrări legate de dorința ca această investiție să nu facă obiectul unui eventual bilanț pozitiv al guvernării PDL.

  Toader Stroian - declarație politică cu tema Reorganizarea administrativă a țării, o necesitate;

Domnul Toader Stroian:

"Reorganizarea administrativă a țării, o necesitate"

Integrarea României în Uniunea Europeană a deschis la nivel național discuția în jurul reorganizării administrative a statului, iar nevoile colectivităților locale nu mai permit amânarea abordării acestui subiect. De asemenea, integrarea în Uniunea Europeană aduce în prim plan realitatea decalajului istoric dintre angajamentele asumate de statul român, pe de o parte, și maniera în care comunitățile locale au fost guvernate, pe de altă parte.

Apartenența la Uniunea Europeană ne oferă șansa istorică de a regândi modalitatea în care se va amenaja relația dintre centru și teritoriu, evitând pe cât posibil argumente legate de separatism și dezmembrare națională, care sunt irelevante în noul context politic și economic.

Eșecul regiunilor de dezvoltare, ce nu au fost concepute ca unități administrativ-teritoriale, au reflectat și punctul până la care soluționarea parțială a problemei guvernării locale poate fi abordată. La fel de semnificativă este și reforma electorală legată de desemnarea prin vot direct a președinților consiliilor județene, care, în anumite cazuri, a relegitimat stiluri de guvernare locală autoritară.

În contextul în care vorbim de demararea pe toate planurile a reformei statului, reforma administrativă a țării devine o componentă esențială. Guvernarea la nivel local nu va mai putea fi separată de atașamentul civic față de istoria și memoria locului și organizarea la nivel local a unui tip de instituții care să descurajeze concentrarea monopolistică a puterii. Atât reglementările Uniunii Europene, cât și Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, încurajează reorganizarea teritoriului de o manieră facilă pentru buna desfășurare a proiectelor de interes regional.

Nici o reformă a guvernării locale nu se va putea face fără a lua în considerare poziția cetățeanului în cadrul comunității sale, protecția identităților minoritare, acolo unde ponderea acestora acordă zonei o specificitate deosebită, precum și consolidarea pluralismului.

Semnificația principiului subsidiarității se cere raportată la aceste valori, fără de care solidaritatea și coeziunea națională nu pot fi imaginate.

Așadar, amplul proces de reformă administrativ-teritorială reclamă din partea noastră, a clasei politice, echilibru, bunăvoință și mai ales punerea interesului național deasupra oricăror interese particulare sau de grup.

  Radu Stroe - declarație politică: Cel mai scump portal nu este un «portal» de ieșire din criză;

Domnul Radu Stroe:

«Cel mai scump portal nu este un "portal" de ieșire din criză»

Odată cu venirea primăverii s-a reanimat "dinamismul" social, protestele și grevele reprezentând o constantă a guvernelor Boc. Analiza superficială a deciziilor luate de factorii diriguitori ai acestei țări denotă impactul dezastruos pe care lipsa de viziune și profesionalism l-a reprezentat în rândul populației.

Deplasarea contraproductivă a accentului dinspre nevoile reale ale cetățeanului către "nevoi" artificiale, virtuale, gonflate pecuniar în mod inexplicabil, ineficient și imoral ne îndreptățește să suspectăm actualul Executiv dacă nu de iresponsabilitate sau incapabilitate în gestionarea corectă a finanțelor acestei țări, cel puțin de o abordare marcusiană a unei "filosofii unidimensionale" a actului de guvernare: sacrificarea celor mulți pentru recompensarea generoasă a celor care au aderat la idealurile portocalii.

Presiunea exercitată de sindicate, de oamenii ieșiți în stradă sau care, de la locul de muncă ar putea bloca în mod real funcționarea normală a societății, nu face Guvernul Boc imun la contradicții. În mod surprinzător, în timp ce România paralizează, Executivul a aprobat strategia națională e-România, pentru care va aloca, în 2010, aproximativ o jumătate de miliard de euro (245,1 milioane lei), în 2011 se vor aloca 714,5 milioane lei, în 2012 - 575,8 milioane lei, iar în 2013 - 364,8 milioane lei.

În iunie 2009, când aplicația e-România a fost lansată ca și concept, premierul Boc declara că "se face istorie", iar câteva luni mai târziu, așa cum găsim într-un articol de pe HotNews.ro, în septembrie 2009, șefa departamentului e-learning în ICI, Dora Coardos, declara că "în forma respectivă site-ul a fost creat de cinci-șase copii din cadrul ICI, institut subordonat ministerului comunicațiilor, iar conținutul a fost luat de pe diverse site-uri, de unde au găsit". De la Andrei Săvulescu, director în cadrul Ministerului Comunicațiilor, aflăm că acest proiect reprezintă o prioritate: "Aprobarea strategiei de către Guvern înseamnă că Executivul și-a însușit faptul că furnizarea serviciilor, de care s-a vorbit anul trecut că vor trebui implementate, reprezintă o prioritate. Asta înseamnă că atunci când vor exista disponibilități la buget or să fie alocați cu prioritate către acest domeniu". Costisitoare prioritate!

În timp ce sistemul de sănătate este ca un bolnav în stadiu terminal, în timp ce copiii stau acasă pentru că școlile se tot închid din lipsa fondurilor pentru salariile profesorilor, în timp ce șomajul a atins cota dramatismului, economia este pe minus, noi ne permitem să avem cel mai scump portal, așa cum ne permitem să avem cele mai scumpe și scurte autostrăzi, așa cum ne permitem să avem alte proiecte scumpe și deloc justificabile, așa cum ne permitem.... Poate țara ar ieși din impas dacă ar avea e-cetățeni!

România anului 2010 are nevoie de servicii reale, nu virtuale; are nevoie de măsuri anticriză serioase și fezabile, are nevoie să știe să pună ordine în priorități. România anului 2010 are nevoie de guvernanți responsabili, care să cunoască un lucru elementar: nu poți să-ți cumperi cea mai scumpă mașină din lume când locuiești într-o casă ce stă să cadă. Tichia de mărgăritar nu este o soluție anticriză!

  Bogdan Radu Țîmpău - comentariu pe marginea fenomenului infracțional din ultimul timp în România;

Domnul Bogdan Radu Țîmpău:

Premierul Emil Boc: "Strada a fost scăpată de sub control și am avut mai multe situații de jaf armat". Aceasta a fost declarația șefului executivului de la București, în data de 28 septembrie 2009 și care a fost motivația oficială pentru demiterea ministrului de interne Dan Nica. În aceeași notă a fost fundamentată și numirea noului ministru Vasile Blaga, în ideea în care acesta ar putea stăpâni mult mai bine fenomenul infracțional. Dar, la o succintă evaluare, vedem că cel puțin pentru lunile de mandat care au trecut, domnul Blaga nu și-a atins obiectivul. Jafurile armate și tâlhăriile țin în continuare capul de afiș la știrile din aproape fiecare seară.

  • 23 ianuarie 2010 - jaf armat la o casă de amanet din Iași;
  • 9 februarie 2010 - jaf armat la o casă de pariuri din Mangalia;
  • 20 februarie 2010 - două jafuri la case de schimb valutar din județul Alba;
  • 21 februarie2010 - două jafuri armate într-o singură zi în Reșița;

Sunt doar câteva exemple, dar care configurează o hartă a jafurilor ce continuă să îngrozească România. Iar ceea ce este mai grav este faptul că acestea au loc la instituții care beneficiază de pază și supraveghere organizată.

Domnule prim-ministru, care sunt măsurile pe care le veți lua împotriva actualului ministru de interne care dovedește că nu este capabil să stăpânească fenomenul care a condus la demiterea predecesorului său?

Nu am văzut nicio reacție de îngrijorare din partea ministrului de interne cu privire la acest subiect și nicio strategie de stopare a acestor incidente tot mai dese. În schimb, am beneficiat de luări de poziție mediatice și informări asupra noilor achiziții ale Ministerului Administrației și Internelor, desigur ocolit, precum se vede, de criza financiară din România: radarele de 33.000 euro bucata!

Putem spune că o concluzie ce derivă din modul de cheltuire a banului public de către ministrul administrației și internelor este aceea că șoferii ce încalcă limitele de viteză sunt considerați niște infractori mult mai periculoși decât autorii jafurilor armate și ai tâlhăriilor. Este singura explicație ce poate fi dată pentru inversarea unor priorități de bun simț pentru orice stat civilizat.

  Cătălin Ovidiu Obuf-Buhăianu - pledoarie în favoarea noului proiect al Legii educației naționale;

Cătălin Ovidiu Obuf-Buhăianu:

Declarația mea politică de astăzi reprezintă o pledoarie în favoarea proiectului nou lansat al Legii educației naționale.

Este datoria noastră să fim de partea lucrurilor cu adevărat bune atunci când este vorba de educația copiilor noștri. De departe, Legea educației naționale este un proiect ce dă șansa unui sistem aflat în suferință zeci de ani să se modernizeze și să se înscrie în sfera sistemelor educaționale funcționale, cu adevărat europene. Trebuie să înțelegem că de această dată timpul nu mai are răbdare. A venit vremea schimbării și a reformei educației. Stă în puterea noastră să dăm un act normativ bun celor ce așteaptă schimbarea educației românești de multă vreme. Educația reprezintă coloana vertebrală a unei societăți și influențează puternic evoluția acesteia. Indiferent sub ce umbrelă politică ne-am afla, este momentul să ne distanțăm de orgoliile și patimile politice care au determinat starea actuală a sistemului național de educație.

Aștept o atitudine responsabilă și consecventă din partea tuturor colegilor parlamentari, cu atât mai mult cu cât proiectul legii educației are ca punct de plecare Pactul Național pentru Educație, semnat de toate partidele parlamentare și de 22 de organizații nonguvernamentale reprezentative.

Deloc de neglijat va fi legislația secundară tradusă în hotărâri de guvern, ordine de ministru, metodologii, regulamente, pentru că de multe ori amănuntele de acest tip pot compromite un proiect legislativ. În plus, știm cu toții că reforma învățământului superior a fost finanțată ani de zile prin programe ale Băncii Mondiale și PHARE, însă, cu toate acestea, România este singura țară care nu și-a atins obiectivele datorită managementului lipsit de realism și coerență.

Rețelele de influență și clientelism politic au dus mereu la deturnarea deciziilor ministeriale spre folosul lor, atunci când nu le-au impus de-a dreptul. Păstrarea acelorași structuri de conducere la nivele înalte de decizie, lipsa dorinței de devoalare a afacerilor veroase, absența unui audit extern, imparțial, a făcut ca orice progres să fie blocat de interese oculte, iar educația din România să ajungă într-o profundă criză. Educația a reprezentat o armă ale cărei efecte au depins mai întotdeauna de cine a ținut-o în mâini.

Abandonul școlar este la cote alarmante, iar copiii din familii sărace riscă să refacă destinul economic și social al părinților. Iată că printre noutățile pe care le aduce noul proiect se numără și extinderea ciclului gimnazial, care va cuprinde și clasa a IX-a, și am toate motivele să cred că aceasta poate fi o soluție pentru combaterea abandonului școlar.

Prezentul proiect de lege a educației aduce multe elemente de noutate. Este limpede că va produce schimbări majore în organizarea și funcționarea învățământului românesc actual ce va fi direct conectat la realitățile sociale și economice ale României. Educația, chiar dacă nu este aducătoare de "beneficii" materiale imediate, reprezintă șansa de mai bine a unui popor. Este cea mai puternică armă pe care o societate o poate folosi pentru a se schimba.

Investind în educație, înseamnă să investești în oameni, ceea ce poate contribui la configurarea unui stat al bunăstării ce, actualmente, este în căutarea propriei identități.

  Maria Stavrositu - declarație politică cu subiectul Violența în școală, o problemă de interes european;

Doamna Maria Stavrositu:

"Violența în școală - o problemă de interes european"

Declarația mea politică de astăzi face referire la fenomenul violenței în școală.

Școala este locul de producere și transmitere a cunoașterii, de formare a competențelor cognitive, de înțelegere a sensului vieții și a lumii, de înțelegere a raporturilor cu ceilalți și cu noi înșine. Școala trebuie să profileze caractere și să-i educe tânărului plăcerea de a învăța. Acest lucru nu trebuie să treacă în subsidiar realele dificultăți pe care sistemele educaționale le întâmpină.

Una dintre problemele de dată relativ recentă cu care sistemul educațional din România se confruntă este reprezentată de fenomenul violenței în școală.

Complexitatea și diversitatea fenomenului violenței în școală sunt din ce în ce mai mult recunoscute în Europa, căutându-se soluții viabile comune pentru ameliorarea acestei probleme. Statisticile instituționale confirmă și ele existența violenței în școlile europene, ceea ce nu poate decât să mobilizeze serviciile și instituțiile în a gestiona cât mai optim acest fenomen.

În acest context, a vorbi despre violență acolo unde ne așteptăm să găsim cele mai bune condiții pentru formarea și dezvoltarea armonioasă a personalității, poate părea un fapt cel puțin neverosimil.

Violența în școală reprezintă o problemă importantă pe agenda europeană. Abordările și dezbaterile pe marginea acestui subiect s-au intensificat în ultimii ani, fapt susținut de existența acestei problematici în tematica multor evenimente, conferințe sau întâlniri internaționale.

În data de 10 martie 2010, am participat la Adunarea Parlamentară de la Paris (Parliamentary Assembly). Pe ordinea de zi a Comisiei pentru cultură, știință și educație din cadrul acestui for s-a aflat și problematica violenței în școală, fenomen cu care se confruntă multe dintre statele europene.

Între temele abordate amintesc: Considerente privind dreptul la creativitate în era Internetului; Măsuri de consolidare a protecției și revigorării limbilor pe cale de dispariție; O abordare echilibrată față de salvarea descoperirilor arheologice prin proiecte de dezvoltare; Protejarea surselor jurnalistice; Dreptul fiecăruia de a participa la viața culturală; Convenția privind drepturile tinerilor; Confidențialitatea și gestionarea informațiilor on-line private; Protecția libertății de exprimare; Interzicerea comercializării și a utilizării dispozitivelor pentru țânțari cu dispersie etc.

Plecând de la realitățile actuale în ceea ce privește violența în școlile din România, am prezentat, la acest eveniment, cadrul legislativ existent, precum și radiografia fenomenului ce a avut la bază statistici furnizate de Institutul Român de Științe ale Educației.

Fenomenul violenței în școală este unul extrem de complex, iar la originea lui se află o multitudine de factori de natură endogenă și exogenă. În mod absolut contingent, școala poate reprezenta o sursă a unor forme de violență, însă scopul primordial trebuie să rămână cel educativ, locul unde se stabilesc relații, se promovează modele, valori, se creează condiții pentru dezvoltarea cognitivă, afectivă și morală a copilului sau elevului.

  Florin Iordache - declarație politică: Planul Guvernului Boc, anticriza în vorbe multe și realizări puține;

Domnul Florin Iordache:

"Planul Guvernului Boc - anticriza în vorbe multe și realizări puține"

Premierul Emil Boc a găsit soluția: combate criza prin vorbe și discursuri la televizor.

Conform raportului BERD, măsurile anticriză sunt imaginare, ele nu au efecte reale în economie. 80% din măsuri sunt cele propuse de PSD în 2009 când erau la guvernare. În programul de guvernare și în bugetul pentru 2010 nu există măsuri care să repornească în mod real economia și să creeze locuri de muncă, lucru recunoscut și de experții FMI la evaluarea acordului cu România.

Ritmul de creștere a șomajului a fost de trei ori mai mare decât media țărilor UE. În anul 2008 erau 400.000 de șomeri, iar acum datorită măsurilor anticriză sunt înregistrați 760.000 de șomeri.

România va intra în criza datoriilor, pentru simplul fapt că Ministerul Finanțelor Publice se împrumută puternic la băncile comerciale. Prin aplicarea legii unitare de salarizare, profesorii pierd 40% din venituri, ei pierd toate drepturile câștigate din 1990 până azi.

Prin înghețarea pensiilor în 2010, corelată cu creșterea prețurilor, va scădea puterea de cumpărare cu 15%.

Toate aceste realități sunt evidente pentru toți, mai puțin pentru premierul Emil Boc care ne anunță triumfal că are soluția minune pentru rezolvarea crizei și reluarea creșterii economice.

  Doru Brașoan Leșe - declarație politică cu tema 2010 - an crucial pentru punerea în aplicare a Proiectului Nabucco;

Domnul Doru Brașoan Leșe:

"2010 - an crucial pentru punerea în aplicare a Proiectului Nabucco"

Prin prezenta declarație, doresc să salut și eu ratificarea de către Senatul României a Acordului privind Proiectul Nabucco, Acord semnat la data de 13 iulie 2009 la Ankara de către cei cinci primi-miniștri din statele partenere la acest Proiect, de altfel, extrem de important și pentru țara noastră.

Acordul, semnat intre Austria, Bulgaria, Ungaria, România si Turcia, prevede ca Guvernul României să sprijine Proiectul prin acordarea de garanții guvernamentale care să acopere atât partea ce revine Transgaz, aferentă împrumuturilor contractate de Compania Internațională Nabucco (circa 933 de milioane de euro), cât și partea aferentă capitalului propriu (circa 417 milioane Euro), care va fi acoperită parțial prin credite.

Pentru proiectul Nabucco, CE aloca 200 de milioane de euro, pentru interconectarea rețelelor de gaze dintre România și Ungaria, contribuția UE va fi de 16,6 milioane de euro, iar pentru interconectarea cu Bulgaria, suma ajunge la 8,9 milioane de euro. De asemenea, pentru proiectul de inversare a fluxului de gaze, în eventualitatea unei întreruperi de scurtă durată a aprovizionării, Transgaz va primi 1,5 milioane de euro.

Comisia alocă, în total, 2,3 miliarde de euro pentru 31 de proiecte europene din domeniul gazelor și 12 din domeniul energiei electrice. Este cea de-a doua decizie financiara din cadrul pachetului de redresare economică în valoare de aproape 4 miliarde de euro. Este și cea mai mare suma investita vreodată de UE în infrastructura energetică.

În urma acestui Acord, statele părți urmează să beneficieze de un regim juridic care să le permită să aibă drepturi de proprietate și de operare asupra secțiunilor respective ale Proiectului Nabucco, vor depune eforturi pentru a facilita fie concesiunea, fie acordarea sau achiziționarea drepturilor asupra terenurilor necesare și vor asigura un regim nediscriminatoriu pentru proprietarii de conducte sau operatorii conductelor de gaz natural la sistemul Nabucco.

Proiectul Nabucco prezintă o importanță deosebită pentru țara noastră datorită faptului că prin implementarea acestuia se realizează, practic, diversificarea surselor de aprovizionare cu energie și a rutelor de transport. Gândiți-vă că, în momentul de față, principalul risc la adresa securității aprovizionării cu hidrocarburi îl reprezintă faptul că, aprovizionarea cu gaze naturale este realizată de către un singur furnizor extern - Federația Rusă. În momentul de față, comparativ cu țările din regiune, România este, totuși, mai puțin dependentă energetic de importurile de hidrocarburi (grad dependență cca. 35%).

În acest context, prin susținerea acestui proiect, care reprezintă principala componentă a Coridorului Sudic de transport al hidorcarburilor către Europa, se realizează o diversificare energetică, cu beneficii în favoarea țărilor de tranzit și a celor consumatoare, precum și creșterea competiției în sectorul gazelor naturale. Iar, în ceea ce privește România, trebuie avut în vedere și impactul pe care acest Proiect îl va avea asupra economiei noastre la nivel macro-economic, asupra mediului de afaceri, social, asupra mediului financiar, asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt pentru anul în curs, cât și pe termen lung (pe 5 ani).

  Florian Daniel Geantă - declarație politică: Lăsați pământul să respire!;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Lăsați pământul să respire!"

Ceea ce a început la Sydney în luna martie 2007 s-a transformat deja într-o acțiune fără precedent în istoria omenirii, un semnal împotriva încălzirii globale.

Ora Pământului a devenit astăzi una dintre cele mai importante campanii pentru salvarea Pământului. Anual, tot mai mulți oameni se afiliază în lupta pentru această cauză, printr-un simplu gest, acela de a stinge lumina pentru o oră.

Anul acesta, pe 27 martie, între orele 20,30-21,30 trebuie să arătăm întregii planete că și noi, românii, suntem civilizați si dorim dar totodată și putem să economisim energia electrică, pentru a preveni sau accentua supraîncălzirea planetei.

Prin acest gest simplu lăsăm Pământul să respire și răspundem strigătului omenirii în favoarea vieții, pentru că viața pe această planetă, existența noastră, dar și a generațiilor viitoare stă în mâinile fiecăruia dintre noi.

Acesta este, stimați români, momentul potrivit pentru ca, indiferent de domeniul de activitate, să dăm dovadă de responsabilitate socială, să nu ajungem să ne dorim să prețuim ceva atunci când nu mai avem ce.

Acest eveniment global transmite un semnal puternic tuturor, că oamenii din întreaga lume sunt îngrijorați și totodată pregătiți să ia atitudine împotriva poluării și a schimbărilor climatice până nu e prea târziu.

Adunați-vă familia, prietenii, colegii și spuneți tuturor ce înseamnă pentru Pământ o oră fără lumină, transmiteți un mesaj către fiecare că poate acționa împotriva poluării și a schimbărilor climatice.

Numai așa lăsăm Pământul să respire și arătăm că ne pasă de omenire pentru că până la urmă este responsabilitatea noastră, a tuturor.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică cu titlul Poliția concediilor medicale, găselnița Guvernului Băsescu - Boc - Udrea;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Poliția concediilor medicale, găselnița Guvernului Băsescu-Boc-Udrea"

Am trăit s-o vedem și pe asta!

Te îmbolnăvești, evident că mergi la medic, uneori te internezi în spital, iar medicul, de familie, din ambulatoriu sau din spital îți recomandă concediu medical, pe care ți-l și acordă.

Anunți, conform legii, angajatorul că ești în concediu medical potrivit certificatului eliberat de medicul X și începi să respecți indicațiile și să iei tratamentul prescris de medic.

Poți să apelezi la cineva sau să te duci singur la farmacie să-ți ridici medicamentele sau să te mai duci la un control ori la o analiză suplimentară, unde stai la cozi, de cele mai multe ori până reușești să faci investigațiile indicate. Este posibil ca să nu aibă cine să-ți cumpere o pâine sau mâncare de regim și trebuie să te preocupi de acest lucru ca să supraviețuiești.

Între timp, poliția te caută acasă să vadă dacă stai în pat, dacă n-ai ieșit din casă, căci doar ai concediu medical și nu trebuie să te miști din așternuturi.

Ești consemnat la domiciliu, de parcă ai fi trimis la arest!

Poliția te caută acasă, nu te găsește și te reclamă că nu ești... bolnav, că te plimbi, și propune să-ți anuleze certificatul medical și să te dea afară de la serviciu pentru minciună, pentru absențe nemotivate, pentru că ești mână în mână cu medicul, care și el va fi sancționat....

Nu vi se pare o nebunie?

Nu credeți că intrăm în zodia statului polițienesc, statul care ne controlează viața și intimitatea?

Nu aveți sentimentul că sunteți urmărit, hăituit pentru că sunteți cinstit și corect, pentru că nu faceți decât să vă tratați problemele de sănătate?

Aceasta este soluția pe care au găsit-o oficialii Ministerului Sănătății în loc să se preocupe de starea dumneavoastră de sănătate.

Statul ar trebui să se asigure că beneficiați de programe de prevenție, de acces la servicii medicale la nevoie, de cumpărarea de medicamente compensate și gratuite, de programe de educație și să fiți informați de utilizarea corectă a banului public.

Din păcate, lipsa banilor i-a făcut pe cei din sănătate să se comporte ca milițienii!

  George Ionuț Dumitrică - comentariu pe tema noului proiect al Legii învățământului;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

Ne ajung două săptămâni pentru a citi noua Lege a educației și ne mai rămâne ceva timp și pentru dezbatere, consideră domnul Funeriu.

Avem din nou finalizată o nouă Lege a educației: "Proiectul de lege nu este nou, este reluarea unui proces legislativ ca urmare a deciziei Curții Constituționale. E suficient două săptămâni", ne precizează indiferent, ministrul educației, domnul Funeriu.

Dar, acesta omite să ne spună că în noul act normativ, aproape că nu se mai regăsesc deloc prevederile celui asumat anul trecut în Parlament, la vremea când doamna Andronescu era ministrul educației, iar guvernul respectiv era condus tot de premierul Boc. Probabil domnului Boc i se pare deja învechit un proiect pe care și l-a asumat în 2009 cu toată convingerea, după un adevărat slalom între doamna Andronescu și domnul Miclea. Astăzi, același proiect a fost uitat cu desăvârșire și nu mai prezintă niciun interes pentru actualul Guvern Boc - Udrea, care una își asumă și alta vrea să legifereze.

Tot în anul 2009 a depus și PNL în Parlament un pachet de legi privind reforma învățământului. Propunerile noastre legislative pentru acest domeniu reprezintă realmente cele mai bune soluții pentru educație, dar acest amănunt nu are nicio importanță pentru Guvernul Boc, care a refuzat să le adopte anul trecut, când susținea că, ei, democrații, au găsit varianta corectă împreună cu PSD și pe care au și asumat-o atunci, în regim de urgență. Legile PNL au fost depuse și blocate în Parlament, nefiind nici până acum, unele dintre ele, trimise la comisiile de specialitate pentru avizare. Pachetul legislativ propus de PNL este eficient, asigurând predictibilitate și stabilitate pe o perioadă de 20 de ani (cât este un ciclu educațional pentru un copil - de la grădiniță până la terminarea studiilor universitare).

Domnul ministru Funeriu a ținut la sertar până în prezent acest nou proiect de lege pentru educație, ezitând să-l supună dezbaterii publice până în ultimul moment, riscând astfel să încalce legea transparenței, l-a conceput în secret, prin cotloanele ascunse ale Palatului Victoria, împreună cu vreo doi, trei angajați ai ministerului, fără să țină cont de părerile profesorilor, ale sindicatelor, părinților sau elevilor. Dumnealui vrea să ne demonstreze că le știe pe toate și nu mai are nevoie de alte sfaturi pentru că-i sunt de prisos. Îl întreb, pe domnul ministru inovator, care vrea să implementeze sistemul finlandez de educație în România, dacă nivelul de trai din Finlanda și tradițiile de acolo au, oare, vreo legătură cu realitatea românească?

Înțelegem că vreți clase la grupele pregătitoare de la grădiniță, cu cel mult 15 elevi într-una, dar în ce clădiri veți duce preșcolarii, domnule ministru, și grădinițele, în ce secol aveți de gând să le reparați și când veți începe să construiți altele noi, pentru că ați stopat investițiile în educație de ceva vreme și nici măcar pe cele efectuate acum un an și ceva nu vreți să le mai achitați?

Vreți să revoluționați educația din temelii, spuneți dumneavoastră, domnule Funeriu, dar, în acest caz, ar trebui să aveți în vedere un proiect de lege care să țină seama de nevoile României, de situația reală din învățământul autohton, de soluțiile viabile care pot fi aplicate aici, de faptul că țara noastră este mereu considerată un caz special, cu mult în urma celorlalte țări europene, chiar în urma Serbiei, care a trecut printr-un război, și o astfel de lege, cu un impact major pe termen lung, nu poate fi improvizată peste noapte de un grup politic restrâns, la care cei calificați și interesați să aibă un aport nu au avut acces.

  George Ionescu - intervenție cu tema Ziua mondială a apei;

Domnul George Ionescu:

"Ziua mondială a apei"

Apa trebuie sărbătorită pentru multele beneficii și binefaceri pe care ni le aduce: hrană, igienă, confort, energie, agrement, viață, dezvoltare durabilă.

Această zi este un prilej de sărbătoare, dar și de reamintire a importanței pe care o au apele în viața noastră, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ, dar și de a reitera rolul, obligațiile și responsabilitățile fiecărei persoane în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă.

Ziua mondială a apei a fost instituită în cadrul Conferinței Națiunilor Unite asupra Mediului Înconjurător de la Rio de Janeiro din 22 decembrie 1992, când a fost adoptată prin hotărâre. Ziua Mondială a Apei se sărbătorește și în România din 1993.

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat perioada 2005-2015 ca fiind Deceniu Internațional "Apa pentru viață", care avea drept scop informarea populației globului asupra importanței economisirii și utilizării raționale a apei, dar și sporirea nivelului de informare referitor la problemele apei.

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) este instituția sub egida căreia sunt organizate în lumea întreagă acțiuni de marcare a Zilei Mondiale a Apei în anul 2010. În acest an, tema Zilei mondiale a apei este "Apă curată pentru o lume sănătoasă" și pune accentul pe creșterea informării publicului în ceea ce privește calitatea apelor și conservarea resurselor de apă.

Conștientizarea populației asupra pericolului pe care îl reprezintă utilizarea irațională a apei este cu atât mai importantă cu cât, în momentul de față, la nivel global, peste un miliard de oameni nu au acces la apă și nu beneficiază de servicii de salubritate adecvate. Comunitatea internațională a decis, cu ocazia Summitului Mondial pentru Dezvoltare Durabilă desfășurat în 2002 la Johannesburg, în Africa de Sud, ca până în anul 2015 numărul persoanelor lipsite de apă potabilă și a proporției persoanelor fără acces la utilități sanitare să fie redus la jumătate.

Cercetătorii susțin că peste 25.000 de oameni, în principal copii, mor, în fiecare zi, din cauza faptului că nu au acces la apă potabilă.

Agenția Națională de Presă Agerpres anunța că "În 2010, apa nepotabilă continuă să fie prima cauză a mortalității în lume, 8 milioane de victime ale acestui flagel fiind înregistrate în fiecare an. În fiecare zi, două milioane de tone de ape uzate sunt evacuate neepurate în ape, la nivel global."

Unele părți ale globului sunt inundate, in timp ce altele suferă puternic din lipsa apei. În condițiile în care perspectivele nu sunt deloc optimiste, ne revine fiecăruia dintre noi responsabilitatea de a consuma cu măsură apa, de a nu o irosi și de a încerca să luăm deciziile bune pentru mediul din jur. Resursele de apă nu sunt inepuizabile și trebuie să ne gândim la ceea ce lăsăm moștenire generațiilor care ne urmează, la fel cum trebuie să ne gândim la importanța și ponderea pe care o are apa în viața noastră. Calitatea vieții depinde în mod direct de calitatea apei.

Toți trebuie să intervenim în păstrarea cursurilor de apă curate, prin depozitarea deșeurilor numai în spațiile special amenajate și prin oprirea scurgerii și eliminării poluanților. Trebuie tras un semnal de alarmă asupra dezechilibrului generat de consumul excesiv al apei, dar și exploatarea neglijentă a acestei resurse, elemente care au dus și duc la degradarea cantitativă și calitativă a acesteia.

  Adrian George Scutaru - declarație politică intitulată Proiectul Legii pensiilor - o jignire a Armatei române;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Proiectul Legii pensiilor - o jignire a Armatei române"

Doresc să vă aduc la cunoștință punctul de vedere al foștilor militari buzoieni privind Legea pensiilor.

La sfârșitul săptămânii trecute am avut o întrevedere cu reprezentanții Filialei Buzău a Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, tema principală fiind actuala Lege a pensiilor promovată de Guvernul Boc.

Liderii acestui organism de reprezentare a foștilor militari și-au arătat profunda nemulțumire față de deciziile Guvernului, care afectează veniturile pensionarilor, în primul rând prin distanțarea punctului de pensie față de valoarea salariului mediu brut pe economie. Totodată, foștii militari sunt revoltați de intenția actualilor guvernanți de a elimina în noua lege a pensiilor prevederile referitoare la pensiile militare.

În cadrul discuțiilor am afirmat totala deschidere pentru susținerea în Parlament a punctelor de vedere ale foștilor militari, a propunerilor acestora de amendare a proiectului aberant de Lege a pensiilor propus de Guvernul Boc. Demagogia premierului este revoltătoare atunci când vine vorba de Armată. Pe de o parte, laudă eforturile făcute de această instituție pentru integrarea în NATO și sacrificiile din Irak și Afganistan, pe de altă parte, înfierează cu mânie de politruc "pensiile nesimțite" ale militarilor. În inconștiența sa, premierul Boc nu realizează ce efecte au declarațiile sale asupra moralului corpului de comandă al Armatei, care se vede stigmatizat de cei care ar trebui să-l susțină.

Existența unor pensii militare este justificată ținând cont de specificul și restricțiile carierei militare. Guvernanții uită constrângerile pentru militari pe care alte categorii de bugetari nu le au: limitarea drastică a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, programul de muncă nenormat, mutările la ordin dintr-o garnizoană în alta, interdicția accesului la surse suplimentare de venit. În plus, nerecunoașterea situației distincte a militarilor ar fi o premieră la nivelul NATO. În SUA, Marea Britanie, Germania, Austria, Turcia, Lituania, situația pensiilor militare este reglementată printr-o lege specială, iar in Franța, Italia, Grecia, Portugalia, în Legea pensiilor este un capitol separat dedicat pensiilor militare. De reținut că în aceste țări pensia militară se stabilește în funcție de ultima soldă sau media soldelor pe ultimele trei sau șase luni, precum și de vechimea în armată (35 sau 36 de ani).

Pe această cale, îl rog pe domnul Emil Boc să țină cont de importanța majoră pe care o reprezintă Armata română, să aibă în vedere departajarea pensiilor militare de cele civile și, în consecință, să nu afecteze veniturile pe care această categorie de pensionari le are la momentul actual. În condițiile în care premierul va continua să aibă aceeași atitudine, s-ar face o mare nedreptate celor care și-au riscat propria viață pentru siguranța celorlalți, având în vedere faptul că profesia de militar nu poate fi comparată cu nicio altă profesie, sub aspectul restricțiilor și pericolului la care sunt supuși în exercitarea atribuțiilor pe care le presupune cariera de militar.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică având tema România fără medici;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"România fără medici"

Începând cu anul 2007, anul aderării României la UE, tot mai mulți medici români au început să plece în statele europene să lucreze!

Numai în Franța au plecat peste 1.000 de medici români, începând cu anul 2007, reprezentând în prezent, potrivit statisticilor prezentate de ediția online a ziarului La Croix, peste 12 la sută din doctorii străini care lucrează pe teritoriul francez.

Potrivit Ministerului român al Sănătății, după 1 ianuarie 2007 au fost depuse cel puțin 11.900 de cereri de recunoaștere a calificării de medic, asistent medical și farmacist, fiind emise 9.600 de certificate de echivalare, în condițiile în care doar 2.500 de medici sunt formați anual în România.

Procentul medicilor valoroși care au părăsit România a crescut în ultimii ani foarte mult, ceea ce a făcut ca multe zone din țară să rămână fără personal medical. Dotarea tehnologică a centrelor medicale nu oferă un suport pentru afirmarea personalității unui medic, și aceasta reprezintă cea mai mare frustrare a celor care fac medicina cu pasiune! Este greu, pentru oricine ar fi în situația de a face școală timp de 9 până la 13 ani, perioadă în care, în alte situații, mulți ajung șefi de bănci sau manageri în diferite firme, iar medicii se trezesc la vârsta când ar trebui să-și întrețină familia și realizează că nu pot nici măcar să trăiască de azi pe mâine cu salariul respectiv!

Este foarte grav ceea ce se întâmplă actualmente în domeniul sănătății în general, și în cel al formării și păstrării medicilor în special, de aceea consider că fenomenul migrației medicilor ar trebui stopat prin legislație.

"M-am săturat să trăiesc din șpăgile pacienților!" spune unul dintre medicii tineri, care a fost săptămâna trecută la un târg de job-uri pentru medici. Comparația cu ofertele din afară este uluitoare: în Anglia salariul este 5.000 de euro, în România - 200 de euro. La acest târg au venit numai într-o zi aproape 2.000 de cadre medicale, majoritatea tineri care lucrează în spitalele bucureștene sau sunt în ultimii ani de studii. Ei au avut de unde alege, pentru că agențiile de recrutare oferă peste 3.000 de locuri disponibile în spitalele și clinicile din Marea Britanie, Irlanda, Franța, Belgia, Germania, Elveția, Danemarca, Suedia, Norvegia, Malta.

Salariile mari oferite de occidentali este principalul motiv pentru care medicii români aleg să-și părăsească țara. "Vreau o viață decentă și un loc de muncă unde să nu mă simt umilită, adică să aștept vreo atenție de la un pacient. Sunt la început și nu vreau să ajung ca alți medici, să-mi plătesc ratele la casă și la mașină din banii de la pacienți", a susținut o tânără în vârstă de 27 de ani, medic rezident la un spital din Capitală. Ea a spus că acum are un salariu lunar de 900 de lei și ar pleca oricând pentru un salariu de 3.000 de euro, adică de aproximativ 15 ori mai mare!

În străinătate este obligatoriu să fie un medic la 800 de locuitori, iar noi avem doar un medic la 3.400 de locuitori. Pe deasupra, sistemul sanitar a blocat angajările, așa că nici dacă vor, tinerii absolvenți de medicină nu au unde să se angajeze. Ei ar putea găsi cu greutate un post, pe undeva printr-un cabinet de la țară, cu un salariu de 800 de lei pe lună. "Prefer să mă duc într-un astfel de cabinet, la țară, în Anglia, cu 5.000 de euro salariu lunar", a spus un student în ultimul an la medicină.

Consider că acestea sunt problemele reale ale României, domnilor guvernanți, și nu cele pe care le aruncați dumneavoastră pe piață ca fumigene de ocupat timpul dezbaterilor în prime-time, doar pentru a distrage atenția de la adevărata și grava situație în care ne găsim în prezent prin grija și contribuția dumneavoastră consistentă!

Sunt multe de făcut, într-adevăr, în multe domenii, și cel al sănătății este unul asupra căruia trebuie să ne aplecăm cu atenție, cât mai urgent!

Spitalele sunt pline de datorii, medicamentele lipsesc cu desăvârșire din ele, iar medicii sunt puși în situația jenantă de a nu-și putea exercita profesia în condiții decente și de a le oferi pacienților tratamentele adecvate, în timp util!

Când viața noastră, a tuturor, ajunge la un moment dat în mâinile acestor medici care învață aproape toată viața lor ca să ne poată vindeca sau salva, iar dumneavoastră, guvernanții portocalii, nu faceți nimic pentru a debloca sistemul de sănătate, pentru a-i încuraja să rămână în țara lor pe medici, creându-le condiții decente de muncă pentru a putea profesa, plătindu-i onorabil, în conformitate cu importanța deosebită a muncii lor, consider, domnule Boc și domnule ministru al sănătății, că orice scuză ați invoca acum este de prisos, atâta timp cât banii de la buget se duc pe orice altceva, numai pe investiții în sănătate sau educație, nu!

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică intitulată SOS, românii din Serbia au nevoie de ajutor!;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"SOS, românii din Serbia au nevoie de ajutor!"

În ultimii ani, s-a vorbit mai des despre diaspora. Din păcate însă, toată lumea și-a concentrat atenția asupra comunităților românești din Occident, mai ales din Italia și Spania, uitând în acest timp de românii care trăiesc în țările vecine nouă. Aici, comunitățile românești, nesusținute de țara-mamă, se degradează numeric, își pierd valorile și sfârșesc prin a fi asimilate. Este și cazul românilor din Ungaria, și a celor din Ucraina, dar și a celor din Serbia.

Mă adresez dumneavoastră astăzi din dorința de a vă face cunoscute problemele și nevoile comunității românești din Serbia. Săptămâna trecută am inițiat o întâlnirile între factorii politici locali din colegiul parlamentar pe care îl reprezint (Colegiul nr.10 Timiș) și factorii politici sârbi din regiunea Vrsac a Banatului Sârbesc. Pot spune, deci, că vorbesc în cunoștință de cauză despre comunitatea românească pe care am găsit-o puțin tristă, dar nu lipsită de speranță.

Spun că am găsit-o puțin tristă din cauza faptului că minoritatea română nu este tratată în țara vecină la sud-est la fel cum este tratată minoritatea sârbă în România. Și vina, în mare parte, ne aparține.

Statul sârb le permite, cel puțin la nivel de discurs, românilor să-și păstreze limba, obiceiurile și chiar identitatea religioasă. Asemenea drepturi sunt însă de obicei pasive. Rolul încurajării comunității românești din Serbia să se dezvolte și să se afirme îi revine statului român, nu sârbilor. Din păcate însă, România și-a uitat obligațiile față de acești fii ai săi care, la o aruncătură de băț de granița de Vest, se simt din ce în ce mai departe de țara lor de obârșie.

Un demers lăudabil este acordarea de burse românilor din Serbia. Este însă mult prea puțin față de ce ar trebui să facă România și de ceea ce poate să facă. Cred că statul român este obligat să găsească soluții menite să consolideze identitatea romanească.

Acolo unde statul sârb se achită oficial de datoriile față de minoritatea etnică românească, este datoria statului român să intervină și să sprijine acei oameni care poartă numele de români. Fără a aduce atingere bunelor relații diplomatice cu Serbia, mai ales că sunt președintele Grupului de prietenie România-Serbia, mă simt obligat să cer un sprijin (moral și financiar) crescut pentru comunitatea românească, mai ales cea din apropierea graniței, mai omogenă și încă destul de consistentă. Numărul românilor din Banatul Sârbesc a scăzut dramatic în ultimele 2 decenii. Din 65.000 de români în 1980, au rămas numai 30.000 în prezent. Mulți au emigrat în Occident, însă cei mai mulți români au fost asimilați etnic, fenomen pe care statul român este dator să-l combată. Numai în regiunea Vrsac trăiesc peste 8.000 de români și foarte puțini dintre ei simt că România face ceva pentru ei.

Trebuie să gândim cum le putem oferi sprijin pentru atragerea unor fonduri europene în zonă, cum putem să reabilităm bisericile românești din Serbia și ce programe culturale putem derula acolo.

Cer, de la tribuna Parlamentului, ca Departamentul pentru relația cu românii de pretutindeni să se aplece mai mult asupra problemelor comunității românești din Serbia. E vorba de susținere financiară. Trebuie, evident, să ne asigurăm că acești bani ajung acolo unde trebuie și sunt folosiți în scopul în care sunt dați.

Sunt convins că integrarea Serbiei în Uniunea Europeană, demers pe care România îl încurajează și-l sprijină, va rezolva multe din problemele românilor din Banatul Sârbesc. Nu putem însă să așteptăm acest moment cu brațele încrucișate, ca asta să se întâmple. De aceea, consider că întâlnirea de săptămâna trecută de la Vârșeț este un prim pas spre normalitate.

I-am pus față în față pe o parte a primarilor din Timișcu, primarii din regiunea Vrsac. I-am informat despre posibilitatea de a porni proiecte transfrontaliere care să fie finanțate din Fondul IPA de preaderare a Serbiei la UE. Nu pot însă să fac totul de unul singur. De aceea, îi invit pe toți cei care doresc binele comunitățile românești din țările vecine să mi se alăture. Este loc pentru toată lumea, Putere și Opoziție, deopotrivă, pentru că românitatea nu este numai aici, în Italia sau Spania.

  Gheorghe Dragomir - despre Legea învățământului - un nou proiect făcut de mântuială de Guvernul Boc;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Legea învățământului - un nou proiect făcut de mântuială de Guvernul Boc"

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, condus de "ultracompetentul" domn Funeriu, a propus spre dezbatere publică noul proiect al Legii învățământului, care cuprinde o serie de modificări privind evaluarea școlilor și a profesorilor, evaluarea competențelor elevilor, numărul orelor de studiu, cel al normelor didactice și cifra de școlarizare. Astfel, școlile vor fi evaluate pe baza a două mari criterii: incluziune și performanță. După evaluare, ele vor fi clasificate pe cinci niveluri: ''Excelent'', ''Foarte bun'', ''Bun'', ''Satisfăcător'', și ''Nesatisfăcător''. Instituțiile de învățământ performante vor fi premiate, iar cele ''nesatisfăcătoare'' vor putea fi desființate, potrivit proiectului Legii educației naționale. Avem cumva prea multe școli? De ce am deja impresia că cele mai multe școli desființate vor fi în mediul rural?

De asemenea, finanțarea acordată unităților de învățământ se va face după numărul de elevi școlarizați, în baza căruia alocația bugetară aferentă unui elev sau preșcolar se transferă la unitatea de învățământ la care acesta învață. În momentul în care un elev părăsește o unitate de învățământ în favoarea alteia, prima școală pierde și finanțarea. Mai mult, domnul Funeriu ne spune că elevii vor fi mult mai des evaluați. De la începutul clasei pregătitoare și până la finalul liceului, elevii vor fi evaluați de șase ori.

La finalul clasei a XII-a/a XIII-a, se va susține examenul național de bacalaureat care va consta din două probe scrise (una transdisciplinară la limba și literatura română și o limbă de circulație internațională și o probă transdisciplinară în funcție de profil), la care se adăugă proba orală de comunicare în limba română, probă de evaluare a competențelor lingvistice și cea de evaluare a competențelor digitale.

Lăsând la o parte teoria propusă de ministrul Funeriu, consider că educația nu a fost și nu este o prioritate pentru Guvernarea Boc. Modul în care este gestionat acest domeniu reprezintă o altă dovadă a incompetenței actualei guvernări. O dovedește acest nou proiect al Legii educației - un proiect peticit, la fel de diletant ca cele care îl preced și lipsit de viziune. Părinții și cadrele didactice așteaptă de mai mult timp o lege care să asigure stabilitatea, predictibilitatea și eficiența actului educațional și a sistemului de învățământ românesc. Acest proiect este cu mult sub nivelul nevoilor României actuale și rămâne anacronic în raport cu abordările care se practică în Europa de astăzi.

Guvernul Boc nu dorește un dialog real pe această temă, ceea ce denotă faptul că nu intenționează să facă o reformă reală a sistemului de învățământ. O dovedește faptul că a supus noua Lege a educației dezbaterii publice doar două săptămâni, timp insuficient pentru o dezbatere serioasă, la care să participe toți factorii implicați: sindicate, societate civilă, comisii parlamentare de resort, directori de școli, reprezentanți ai părinților și Opoziția.

Cu proiectul domnului Funeriu pentru educație, în locul unui învățământ orientat spre inovație, România va avea un învățământ birocratizat, mai birocratizat ca oricând după 1989, pe care caută să îl controleze tot felul de "experți" de mâna a șaptea și de politruci anacronici.

  Marian Ghiveciu - declarație politică intitulată Agricultura între «Da» și «Nu»;

Domnul Marian Ghiveciu:

«Agricultura între "Da" și "Nu"»

Suntem la începutul campaniei agricole de primăvară. A nins și a plouat mult în ultima perioadă și acest lucru ne dă speranțe că Dumnezeu ne ajută. Ziua a început să fie mai lungă și vom avea lumină suficientă pentru multă fotosinteză și enormă acumulare de materie organică, favorizată de umiditate și de temperaturile neobișnuit de mari, tropicale, obositoare pentru oamenii aproape leșinați, care, în mod cu totalul nefiresc, utilizând sapa pe cea mai mare suprafață a țării, se luptă cu buruienele, se luptă deci cu acea materie organică de care nu avem nevoie, cea care concurează recoltele.

Disprețul pe care-l arată astăzi Guvernul agriculturii și slujitorilor ei ne va lovi în moalele capului foarte curând lipindu-ne de pământ, ca pe niște lipitori. Toți acești oameni ai soarelui și ai pământului, care către sfârșitul campaniilor din agricultură se împuținează prin moarte și boală cauzată de mizerie ar fi meritat o soartă mai bună.

Dorind să formeze o economie de piață, fără instituții și instrumente, fără legi specifice, care și așa nu se aplică, și rușinea neputinței, fără pic de voință politică, nu putem să devenim decât niște jalnice dobitoace, bune de muncă, ale celor care știu să facă cu adevărat "economie de piață". Căci, unde s-a văzut să faci economie de piață fără sistem bancar, fără guvern în stare să gândească și fără gospodari care să gospodărească inteligent țara.

Dacă agricultura nu interesează pe nimeni și deci nimeni nu-și bate capul pentru ea, atunci, domnilor guvernați, de ce vă așezați de trei ori pe zi la masă ?

În durerile nașterii capitalismului în România, cei care conduc astăzi țara omit cel mai elementar lucru, și anume că nu poți fi stăpân în țara ta fără a avea grijă de pământul și oamenii ei.

Iar dacă nu se face acum acest lucru, atunci când?

Nimic din ceea ce trebuia a se face pentru agricultură și agricultori în acest an nu s-a reușit sau nu s-a dorit a se reuși. Câteva hotărâri de guvern și ordonanțe, emise și publicate, s-au dovedit a fi moarte înainte de naștere.

Nimeni nu știe cine conduce agricultura în țara asta.

Toată lumea se întreabă din ce "lut" sunt făcuți actualii conducători, dacă își permit să așeze producția agricolă a țării, pâinea, siguranța ei alimentară în incertitudinea între "da" și "nu". Pentru că, mai mult ca sigur, totul va deveni un "nu" pentru agricultură și agricultori, cât mai ales pentru consumatorii produselor agricole.

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată În vizită la ședința Consiliului local - Rădăuți;

Domnul Mircea Grosaru:

"În vizită la ședința Consiliului local - Rădăuți"

Joi 18 martie a.c., parte din miniștrii actuali, însoțiți de primul-ministru Emil Boc au venit la Suceava să semneze o parte din proiectele de finanțare pentru județul nostru, dar și pentru a repeta ceea ce se știa deja, că Suceava se află pe o poziție fruntașă în ceea ce privește accesarea de fonduri europene, iar proiectele sale sunt pe cale de a se și finaliza. După această vizită, delegația de miniștri s-a deplasat în direcții diferite, unii în județ, alții la Iași, alții la Neamț, tot din aceleași motive, fiind o soluție eficientă de verificare a modului în care sunt cheltuite fondurile destinate proiectelor, dar și a altor solicitări în curs.

După ședința festivă de la Consiliul județean, m-am deplasat la Rădăuți, municipiu renumit în județul Suceava prin vechimea și frumusețea sa, care de altfel primește, pe merit, de ani buni și titlul de cel mai curat oraș din județ.

Se mai spune despre Rădăuți, ca și despre Cernăuți sau Suceava, că acolo Bucovina este la ea acasă, iar clădirile vechi, construite pe timpul Imperiului austro-ungar, vin să completeze tabloul unui minunat peisaj vienez.

Asta s-a văzut din exterior, pentru că din interiorul Consiliului local, acolo unde am făcut timp de 4 ore radiografia tuturor evenimentelor locale, lucrurile se văd altfel, și anume:

  • primarul actual nu deține majoritatea în consiliul local;
  • proiectele importante din oraș sunt respinse la vot;
  • stările conflictuale din ședințele de consiliu au devenit o obișnuință;
  • majoritatea hotărârilor sunt respinse prin neparticipare la vot, adică "abținere".

Personal, am participat la mai multe ședințe de consiliu local, însă este pentru prima dată când sunt surprins de numărul mare de "independenți" la vot, adică circa 12-14 din cei 19 consilieri locali, care nu votează nici "pentru" și nici "împotrivă" și consider că este de nepermis așa ceva, mai ales pentru cetățenii care i-au ales a reprezenta comunitatea locală, adică a avea o opinie, fie ea chiar și împotriva primarului.

Poate că orgoliul bucovinean este foarte important pentru reprezentanții partidelor politice, manifestându-l din plin, dar ceea ce vor cetățenii ar fi și mai important.

În privința construirii unui obiectiv, fie că el se numește locuință socială, bazin de înot, spital sau rută ocolitoare, înțeleg să susții construirea sau în cel mai nefericit caz neconstruirea lor justificată temeinic, dar cum s-ar explica în acest caz "abținerea"?

Voi încerca să răspund prin participarea și la alte ședințe ale Consiliului local Rădăuți.

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată A venit primăvara, a sosit și greva profesorilor;

Domnul Mircea Grosaru:

"A venit primăvara, a sosit și greva profesorilor"

Odată cu sosirea de facto a primăverii, profesorii sunt primii care au ținut să-și manifeste nemulțumirea în legătură cu noile grile de salarizare propuse de Guvern, dar și cu faptul că aceștia își vor pierde din posturi imediat după reorganizarea sistemului.

Dacă ne aducem bine aminte, profesorilor li s-au promis multe înaintea alegerilor parlamentare, și din cele promise, nu s-a realizat mai nimic: deși li s-a promis prin lege mărirea salariilor cu 50%, în final salariile au fost diminuate, și totul în legătură cu noile condiții pleacă de aici.

Sindicatele din învățământ încearcă cu disperare să negocieze cu Guvernul ceea ce practic este imposibil, deoarece condițiile negocierii sunt impuse de fiecare dată de către Fondul Monetar Internațional, cel care a acordat României tranșele de împrumut pentru a supraviețui cu sistemul de pensii, salarii și alte cheltuieli de la bugetul de stat.

Dacă ar fi să judecăm prin prisma actualei crize economice și financiare, care a ajuns mai târziu în România, va trebui să ne gândim că abia a început, iar perspectivele redresării economice nu sunt foarte rapide.

Profesorii au ajuns și ei însă la limita sărăciei, așa că dintr-o clasă privilegiată cândva, aceștia abia își mai pot plăti datoriile, fiind la limita subzistenței.

În același timp, mulți dintre ei nu s-au gândit că ar trebui să se recalifice, iar sistemul în care au evoluat a fost unul din ce în ce mai neperformant, gândindu-ne doar la modul în care au fost pregătiți elevii cel puțin în ultimii 20 de ani.

A dispărut interesul pentru învățătură, a dispărut acel respect față de profesori care exista odată, au dispărut performanța și criteriile obiective de acordare a calificativelor, au dispărut multe din cele existente în învățământul românesc, cele care odată poziționau România pe un loc fruntaș în Europa, gândindu-ne doar la performanțele elevilor noștri la Olimpiadele școlare și nu numai.

Oare cine are dreptate?

Provenit fiind din cadrul unui sistem de învățământ, sunt tentat acum, când realitatea o pot judeca din ambele sensuri, a spune că și unii și alții au dreptate, sau că s-a ajuns aici pentru că nimeni nu a gândit decât pentru prezent și pentru viitorul apropiat.

Poate că merităm mai mult!

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Basarabia, pământ și suflet românesc;

Domnul Mircea Grosaru:

"Basarabia, pământ și suflet românesc"

Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara mi-a transmis un e-mail cu următorul conținut, pe care îl consider foarte potrivit în situația economică și politică a României de astăzi:

«"A devenit deja o tradiție ca în fiecare an, Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara să comemoreze data istorică de 27 martie 1918 - ziua în care Basarabia s-a unit cu România, fiind prima provincie românească care a dat startul procesului de reîntregire a țării.

Între timp, lucrurile s-au schimbat, dar simbolul unirii a rămas viu pentru eternitate în inimile celor care simt românește. Acțiunile culturale desfășurate în acest scop poartă denumirea generică de "Zilele Basarabiei". Ediția din acest an marchează cea de-a 10-a aniversare a acestui proiect.

Manifestările culturale se vor desfășura începând de vineri, 26 martie, ora 10,00, până duminică, 28 martie 2010, ora 22,00 în diferite locații din Timișoara. În program vor figura nume sonore ale muzicii românești, care vor acoperi stiluri cât se poate de variate: Nicolae Furdui Iancu, Grigore Leșe, precum și "Paralela 47" și "Satori" - trupe din Republica Moldova care vor urca pe aceeași scenă cu legendara formație IRIS. Trei companii de teatru din Chișinău - Centrul de Arte COLISEUM, Teatrul Municipal al Unui Actor și Clubul Experimental de Teatru - vor evolua pe scenele din Timișoara, oferind publicului ocazia de a cunoaște teatrul românesc de dincolo de Prut - fascinant prin originalitatea abordării și calitatea jocului actoricesc. Din program nu vor lipsi dezbaterile, lansările de carte, expozițiile de pictură și fotografie. În completarea Festivalului "Zilele Basarabiei" ne va înveseli cu prezența Mitoș Micleușanu, venit tocmai de pe "Planeta Moldova" special pentru a sta la taifas cu publicul timișorean.

Intrarea este liberă la absolut toate evenimentele și recomandată tuturor amatorilor de cultură a cărei calitate a fost probată cu succes în repetate rânduri.

Festivalul "Zilele Basarabiei" este oferit de Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Consiliul Județean Timiș, Iulius Mall Timișoara, Universitatea "Politehnica" Timișoara, Primăria Chișinău, Primăria Timișoara, Universitatea de Vest Timișoara, Institutul "Frații Golescu" pentru relații cu românii din străinătate, Casa de Cultură a Studenților din Timișoara."»

De ce organizează basarabenii astfel de manifestări ?

Este o veche tradiție de 10 ani, de suflet, păstrată și sărbătorită de conaționalii noștri, și nu numai tradiție, ci mult mai mult.

  Titi Holban - comentarii privind măsurile anticriză propuse de Guvern;

Domnul Titi Holban:

Premierul Emil Boc s-a prezentat săptămâna trecută în plenul Camerei Deputaților pentru a ține un discurs pe tema măsurilor noi anticriză propuse de Guvern, nici nu mai știm a câta variantă, de parcă până acum vreuna din măsurile propuse ar fi ajutat măcar în mică măsură cetățenii acestei țări.

Probabil că domnia sa a sperat că-i poate păcăli din nou pe cei afectați de situația gravă economică și că-i poate manipula, etalându-și așa-zisele realizări și făcând alte promisiuni fără acoperire.

Domnul Boc nu a înțeles până la acest moment că aceste simple exerciții de imagine nu pot ține loc unui program de reformă și nu țin de foame celor 800.000 de șomeri sau pensionarilor care se află într-un alt exercițiu: de supraviețuire.

Până acum, rezultatele măsurilor anunțate de Guvernul Boc, în toate desemnările și formele lui, sunt: falimentarea a peste 100.000 de firme mici și mijlocii, creșterea șomajului, creșterea fără precedent a datoriei publice a statului, dezastrul din sistemul salarizării bugetarilor, dezastru determinat de lipsa de profesionalism și viziune managerială în ce privește administrarea țării.

După cum bine se observă, aceste măsuri adâncesc criza, nu o atenuează, provocând, pe bună dreptate, nemulțumirea diverselor categorii sociale și chiar mitinguri, singurele acțiuni disperate ale unor oameni exasperați de opacitatea propriilor guvernanți.

Guvernul Boc este foarte încăpățânat, nu ascultă mai de nimeni (poate doar de Traian Băsescu), nici măcar dePeter Sanfey, economistul-șef pentru Europa de Sud-Est al BERD, care aprecia recent că România a împrumutat 13 miliarde euro de la FMI, dar a implementat puține proiecte, "stimulii" incluși în programul anunțat de Guvern în februarie 2009 pentru sprijinirea economiei fiind "mai mult imaginari decât reali". În aceste condiții, impactul programului guvernamental anticriză asupra creșterii economice a țării a fost neglijabil, finalitatea fiind aproape egală cu zero.

Această declarație a oficialului european și modul de trai al românilor în ultima perioadă, demonstrează clar că Guvernul Boc-Udrea nu a făcut o reformă reală, ci "una din vorbe", care nu a făcut decât să trimită oamenii în șomaj, în loc să ajute economia reală să depășească această criză. Deși declara răspicat că: "Misiunea de bază a acestui Guvern e salvarea și crearea locurilor de muncă pentru români", Boc nu a fost în stare să spună nici câte noi locuri de muncă vor fi create în acest an prin aplicarea măsurilor anunțate de el și nici care sunt modalitățile de reducere a șomajului. Cu siguranță nu știe, în schimb, primul-ministru se pricepe la taxe și impozite, România fiind singurul stat din UE aflat în criză care a înăsprit fiscalitatea.

Dând dovadă de un populism ridicol, Emil Boc ne-a îndemnat pe noi, românii, "să fim cu toții cumpătați, să nu cerem mai mult decât se poate da. Să nu cerem mai mult decât economia poate în acest moment". Cu siguranță, prim-ministrul nu viza și instituția pe care o conduce, atunci când face apel la cumpătare, atât timp cât zilele trecute și-a permis să aloce 500 milioane de euro pentru proiectul e-România al Ministerului Comunicațiilor.

Acum este rândul nostru să-i cerem primului-ministru ca următoarea dată când va veni în Parlamentul României să discute despre criză, să promoveze și chiar să instituționalizeze singura măsură anticriză care ar fi de folos românilor, și anume depunerea mandatului Cabinetului său!

  Horea-Dorin Uioreanu - aprecieri cu privire la aplicarea, de către Guvern, a unor politici fără simț al măsurii;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

După o temeinică și științifică documentare, desfășurată pe parcursul mai multor luni de zile, am reușit să descoperim nesimțiții de România, de care ne tot vorbesc reprezentanții puterii. Aceștia se găsesc peste tot, pe stradă, în autobuz, și, în plimbare, prin magazine. Și se mai numesc funcționari publici și pensionari.

Despre ei și nesimțirea lor auzim de câteva luni bune. Niciodată nu ni s-a explicat foarte clar de ce au ajuns aceste două categorii sociale să fie atât de urâte de executiv. Care este marea vină a acestor oameni?

Pensionarii, spre exemplu, mai ales cei cu pensie de CAP, sunt cei mai nesimțiți. După ce ani de zile au fost obligați să lucreze în colectivă pe degeaba, au nesimțirea de a primi lunar o sumă de bani, în jur de 300 de lei, pe care guvernanții o consideră pensie. Tot nesimțiți sunt și cei care au lucrat în industrie 35 de ani și se lăfăie în pensii de câte 700 de lei. Și, culmea nesimțirii, cu toții au nevoie de medicamente, de tratamente, de îngrijire medicală și chiar să mănânce.

Nesimțițisunt și cei care vor salarii decente. Salarii care să acopere facturile și prețul alimentelor de bază, că la concedii și credite, românii au cam renunțat încă de anul trecut.

Ministerul Muncii tinde să devină Minister al Nemuncii. Protecția socială trebuie extinsă la întreaga populație, atât cea aptă de muncă, cât și la pensionari.

Actuala politică a Guvernului transformă România într-o țară de asistați social. În loc de oameni care să aibă nesimțireasă lucreze, vrea oameni care să depindă de ajutorul social. Ajutor pe care nu se știe de unde vrea executivul să-l plătească, în condițiile în care auzim zilnic doar de concedieri, de oameni trimiși înșomaj. Nu se mai aud știri legate de investiții, de crearea de noi locuri de muncă.

E destul de greu să contabilizăm exact numărul nesimțițilorcare au venituri lunare egale cu economiile pe o săptămână ale unui membru al guvernului. Știm că sunt câteva milioane și că veniturile lor sunt la mâna domnului Șeitan. Și cum ar spune turcul, au cam dat de dracu'...

Cred că adevărata greșeală este în ograda noastră, a Parlamentului, pentru că am permis ca acest Guvern să existe și să aplice politici fără simț al măsurii. Acum avem un Guvern incapabil să scoată țara din criză, să creeze locuri de muncă. De aceea, avem nevoie urgentă de un alt Guvern, care să știe să facă și altceva decât să se împrumute la nesfârșit. Pentru că în ritmul acesta, pensiile actuale și chiar ale copiilor noștri nu vor fi doar nesimțite. Nici măcar nu vor avea șansa să existe.

  Ioan-Nelu Botiș - declarație politică având tema Prioritizarea măsurilor anticriză;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Prioritizarea măsurilor anticriză"

Ne aflăm în plină criză economică, nu este o ipoteză, este un fapt real. Cu toții ne dorim ieșirea cât mai repede din criză, și în acest sens facem propuneri și măsuri aniticriză. Măsuri cu aplicabilitate imediată, pe termen scurt, mediu și lung. Sunt mai multe tipuri de măsuri sau direcții majore de acțiune: încurajarea investițiilor, stimularea pieței muncii, prin crearea de noi locuri de muncă, raționalizarea cheltuielilor bugetare, accesarea și utilizarea eficientă a fondurilor europene, subvenții pentru agricultură, facilități fiscale și cred că lista ar putea continua.

Toate programele enumerate sunt bine-venite și sunt foarte bine gândite pentru ieșirea din criză, însă ceea ce consider esențial este prioritizarea lor. Veți spune că toate sunt esențiale, așa este, însă, ca și în viață, unele sunt primordiale iar altele vor succede celor din linia întâi.

Sunt programe cuatificate puternic, însă trebuie să ne stabilim foarte corect ordinea, și aș dori să propun să ne orientăm în primul rând spre infrastructură și spre agricultură. Sunt două măsuri din două domenii economice diferite, dar care au menirea de a crea noi locuri de muncă, de a atrage investitorii și de a dezvolta atât sectorul agricol, alimentar, dar și alte sectoare din domeniul industrial (exemplu - obținerea materialelor pentru irigații).

Pe toți ne îngrijorează coșul zilnic, statisticile ne arată că banii destinați sunt din ce în ce mai puțini, fără a ține cont de rata inflației și de creșterea prețului produselor alimentare. Un accent mai mare destinat agriculturii, prin acordarea de vauchere agricole producătorilor agricoli, ar relansa acest sector economic. Nu am auzit nimic despre organizarea burselor produselor agricole, este o altă inițiativă pe care o propun reprezentanților instituțiilor deconcentrate din domeniul agricol. Bursa este un loc în care se întâlnește cererea cu oferta, va fi un punct de plecare în stabilirea prețurilor de către producători, am elimina intermediarii, am încuraja, prin publicitatea care se va face, consumul produselor românești, și am încuraja până la urmă exportul produselor noastre, și nu importul. Îmi doresc să aud cât mai repede de bursa legumelor, bursa fructelor, bursa cerealelor, bursa zootehniei și, de ce nu, de burse specializate, spre exemplu: bursa căpșunilor, bursa merelor.

În România s-a încetățenit ideea că poate să facă agricultură oricine. Este timpul să lăsăm specialiștii să-și spună cuvântul, le dăm șansa de a ne arăta ce înseamnă competitivitatea, eficiența și valoarea unui produs, ne dăm nouă tuturor șansa unei vieți mai bune și mai sănătoase.

  Ioan Holdiș - declarație politică având tema Greva cataloagelor;

Domnul Ioan Holdiș:

"Greva cataloagelor"

Am început săptămâna cu un nou protest, și anume cel al Sindicatelor din Educație. Ca o primă acțiune, aceștia nu vor mai trece notele și calificativele în cataloage, deși se vor ține orele și elevii vor fi ascultați. După spusele acestora, acțiunea va fi urmată de un miting în data de 25 martie, în fața Guvernului, iar pe 22 aprilie se va organiza o zi de proteste la nivel național.

Nemulțumirile dascălilor fac referire la reducerea posturilor a 15.000 din cei 300.000 de angajați, soluțiile anticriză prin care s-au înghețat salariile și pierderea unei părți din salariu odată cu aplicarea Legii unice de salarizare.

Cele patru sindicate din învățământ amenință cu greva generală și boicotarea examenelor naționale dacă revendicările lor nu vor fi respectate.

Vă reamintesc că proiectul Legii educației naționale a fost elaborat în 2009 și a fost semnat de toate sindicatele și de mai multe ONG-uri, respectând întru totul Pactul Național pentru educație și Strategia de dezvoltare a acesteia. Totodată, proiectul Legii educației naționale se găsește pe site-ul ministerului din data de 18 martie, pentru a putea fi dezbătut public, ba, mai mult, domnul ministru are în proiect un forum și un chat pe care chiar dânsul va sta de vorbă cu cei interesați.

Acesta vine cu elemente de noutate de la ciclul primar, până la cel universitar. Învățământul preuniversitar va include grupa pregătitoare, care va deveni obligatorie, astfel, învățământul obligatoriu va avea 10 clase, iar intrarea la liceu se va face la finalul clasei a IX-a, având în vedere combaterea abandonului școlar. Programa școlară va fi redusă și adaptată la cele opt competențe cheie recunoscute la nivelul Uniunii Europene. O altă noutate ar fi finanțarea școlii în funcție de performanțele unității de învățământ, prin trei forme de finanțare: de bază, complementară și suplimentară. De asemenea, această lege conține un capitol în ceea ce privește Legea educației permanente, România având un procent de doar 1,7% din cetățeni ce sunt implicați în procesul de educare permanentă, față de media UE, ce ajunge la 11%.

Noua Lege a educației încercă să rezolve o parte din problemele cu care ne confruntăm și schimbarea sistemului comunist de pe urma căruia încă se face școală. Prin această lege ne apropiem de Europa, pentru că introduce noțiunea de evaluare și predare transcurriculară și evaluare internațională.

Nu este normal ca aceștia să se folosească de fiecare dată de elevi când au o nemulțumire, amenințând cu boicotarea examenelor, înghețarea anului școlar și așa mai departe.

  Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Niște țărani!;

Domnul Ioan Munteanu:

"Niște țărani!"

Meseria mea de agricultor, dar și faptul că sunt membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților mă obligă să citesc, să înțeleg mai bine cum evoluează lucrurile în agricultură.

Așa am făcut de ani de zile.

Revista "Agrimedia" a publicat în februarie 2010 o poezie a unui poet: "de o inegalabilă melancolie, un cântăreț al viselor intangibile, un ultim romantic de mileniu II, Damian Ureche".

Declarația mea politică de astăzi, este cea mai frumoasă dintre cele pe care timp de cinci ani le-am prezentat în Camera Deputaților. Le mulțumesc celor de la "Agrimedia"!

Ne trebuie țărani!

Peste câmpia zării se aude o chemare:
Chiar când arăm hârtia, s-o semănăm cu soare,
Ca meseria gliei la daci și la romani
Și astăzi, după veacuri, ne trebuie ȚĂRANI!

Civilizați cum "suntem", mecanizarăm stâna
Dar piersica și mărul tot le culegi cu mâna.
Culegi cu mâna struguri, la Iași sau Drăgășani,
Și pentru mâini de-acestea ne trebuie ȚĂRANI!

De ce când arde vara cu spicul la un loc,
De ce când naște glia și strugurii se coc,
Feciorii de la sate vin la oraș vatmani,
Când nouă-n jurul holdei, ne trebuie ȚĂRANI?

La țară vă lipsește câte ceva și vouă.
Dar împărțiți frățește câte-un necaz sau două;
Când nu-s cireșe-n piață, nici pepeni dolofani,
Ca miezul fructei coapte, ne trebuie ȚĂRANI!

Visăm belșug și totuși belșugul nu ne-mpunge,
Pământ avem, cât este, atâta ne ajunge
Cu astfel de recolte să fim contemporani,
Industriei de spice îi trebuie ȚĂRANI!

Îmbătrânesc părinții, de sat copiii scapă,
Ce singură rămâne, la țară, Doamna Sapă,
Ea care ne-a dat pâine de mii și mii de ani
Și-acum ne spune totuși: "Ne trebuie ȚĂRANI!"...

Le cer oamenilor politici să mediteze și să procedeze în consecință.

Nu am avut acceptul celor de la "Agrimedia", dar sunt sigur că redactorul șef, doamna Simona Munteanu (nici o legătură între numele doamnei redactor șef și cel al meu), va înțelege că nu am făcut altceva decât să mă raliez disperării că nu mai avem țărani!

  Ioan Oltean - Aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a abandonului școlar, soluția pentru perceperea educației ca valoare în sine;

Domnul Ioan Oltean:

"Aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a abandonuluișcolar, soluția pentru perceperea educației ca valoare în sine"

Potrivit unui raport european recent realizat și dat publicității, România și Bulgaria sunt printre primele țări europene în ceea ce privește rata abandonului școlar. Înaintea noastră se mai află doar Malta și Portugalia, state care înregistrează cea mai înaltă rată a abandonului școlar.

Odată cu intrarea țării noastre în Uniunea Europeană, România trebuie să îndeplinească cu strictețe normele occidentale, conform cărora este absolut obligatoriu ca abandonul școlar să se situeze sub procentul de 10 %.

Se știe că implicațiile eșecului școlar sunt multiple. Pe termen lung, efectele eșecului școlar se regăsesc în eșecul social. Randamentul economic este scăzut în fapt datorită incompetenței profesionale a indivizilor.

Slaba pregătire a forței de muncă induce efecte în plan social, precum: marginalizarea, șomajul, delicvența etc. Eșecul școlar are în vedere și efecte psihologice, cum ar fi: dificultăți de adaptare, neîncrederea în forțele proprii, stres, anxietate. Pe de altă parte, eșecul școlar este indicatorul lipsei de randament pedagogic și al insuficiențelor întâlnite în sistemul educațional.

În plan social, pot fi considerate forme ale eșecului școlar, abandonul școlar: excluderea socială și profesională, analfabetismul. Abandonul școlar se caracterizează, la o primă vedere, prin părăsirea prematură a școlii. De multe ori abandonul se asociază cu delicvența juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viața de familie dezorganizată. Analfabetismul trebuie înțeles nu doar ca incapacitatea persoanei de a citi și a scrie, ci în sens de incapacitate de a folosi instrucția și educația primită în școală, astfel încât să se adapteze cerințelor sociale și profesionale. Pentru eliminarea efectelor negative ale eșecului școlar este necesară în primul rând cunoașterea cauzelor care l-au produs.

Pe de altă parte, raportul privind starea învățământului, prezentat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, abordează mai multe probleme importante referitoare la educație, precum reușita școlară, abandonul, promovabilitatea la examene, nivelul de acoperire cu personal didactic calificat, fondurile alocate învățământului etc. Raportul arată că educația în România, comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană, nu merge chiar pe drumul dorit, la destule capitole fiind nevoie în continuare de eforturi susținute. Iată de ce a fost nevoie de o nouă lege a învățământului. O educație adevărată, reală, se fundamentează în familie, iar apoi ea se continuă în grădiniță și în școală. În primul rând ea se realizează prin puterea exemplului și apoi prin cea a cuvântului. O bună intervenție a cadrului didactic prin însuși procesul educativ pe care-l desfășoară cu copiii poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului școlar, prin intervenția acestuia la nivelul factorilor de risc. Pentru un rezultat mai bun se propune realizarea unui program care să urmărească dezvoltarea competențelor cadrelor didactice. Factorii de risc, cum ar fi cei comportamentali, sunt cei care reprezintă ansamblul încălcărilor și abaterilor tinerilor de la normele de conviețuire socială. Delicvența juvenilă se referă la violarea normelor legale de către cei care sunt sub vârsta la care legea tratează oamenii ca adulți.

Ca obiective în cadrul unui program de prevenire a abandonului școlar ar putea fi prevăzute identificarea elevilor aflați în abandon sau risc de abandon școlar în vederea menținerii acestora în sistemul învățământului de stat de zi, implicarea sistemului familial în reabilitarea școlară și socială a elevului cu risc de abandon școlar, creșterea gradului de implicare a comunității locale în soluționarea situațiilor de abandon sau risc de abandon școlar. În măsura în care aceste obiective vor fi împlinite, abandonul școlar nu va mai reprezenta un pericol imediat, fiind urmărit în cadrul unui program de prevenție bine organizat. Nu trebuie să uităm că există și cazuri în care părinții înșiși îi încurajează pe copii să încalce normele valorilor școlare prin atitudinea lor față de școală. Ca forme principale de manifestare a deviației școlare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social și comportamental: fuga de la școală, absenteismul, abandonul, vandalismul, conduitele violente, toxicomania, copiatul și nu în ultimul rând, suicidul.

Dacă înainte de revoluție rata abandonului școlar era foarte scăzută, imediat după schimbarea regimului și trecerea la democrație s-a constatat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile școlii. Ei au fost încurajați și de atitudinea părinților, pentru care cartea pare că nu mai reprezintă o prioritate, nici garanția asigurării unui loc de muncă. Mai mult, emigrarea forței de muncă îi afectează tot mai tare pe elevi, care fie că-și urmează părinții, fie sunt lăsați în grija unor rude sau cunoștințe apropiate care se ocupă superficial de situația școlară a copiilor. Trebuie remarcat însă că se are în vedere reinserția școlară a celor în cauză. Se fac eforturi deosebite pentru încredințarea unor responsabilități în cadrul colectivelor școlare din care fac parte, depistarea și corectarea anomaliilor comportamentale în relația copil-părinte, intensificarea colaborării școală-familie, pentru identificarea anturajului elevilor, și luarea măsurilor adecvate pentru scoaterea lor de sub influența negativă a acestuia.

Nivelul scăzut de trai din familiile fără posibilități este de asemenea un factor de abandon școlar care se reflectă la toate nivelurile de vârstă și învățare. Ceea ce ar trebui să se facă și se face în primul rând este repunerea școlii pe locul pe care îl merită în ierarhii, perceperea educației dobândite ca o valoare în sine. Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Cauzele principale ale abandonului școlar sunt cele economice, socioculturale sau religioase, psihologice și pedagogice. Elevii care abandonează școala sunt cei care s-au făcut remarcați pentru absenteism și alte dificultăți de comportament pentru care au fost sancționați în repetate rânduri în școală. Elevul care prezintă un risc înalt de abandon școlar, incapabil să se adapteze și să funcționeze adecvat în contextul clasei tradiționale, rezultate școlare sub medie nu-și stabilește obiective profesionale, prezintă absenteism, ostilitate față de adulți și reprezentanții autorității școlare, provine dintr-o familie ce experimentează un stres existențial cu probleme economice serioase, nu este implicat în nicio activitate organizată de școală, nonformală sau formală. Din aceste motive trebuie pus accentul pe comunicarea copilului cu educatorul, atât comunicarea verbală, cât și cea nonverbală. Un alt element în combaterea abandonului școlar este participarea tuturor copiilor la programul educativ, fiecare după forța și posibilitățile sale.

Copiii sunt diferiți, capacitățile lor sunt diferite, dar în grupul din care fac parte fiecare poate avea un loc, un rol și o valoare.

De aceea închei cu ideea că trebuie plecat de la premisa că fiecare copil are valoare și este unic în felul lui, și că fiecare copil poate învăța, indiferent de nevoile lui sociale.

  Ion Dumitru - declarație politică cu privire la Cercetarea în România;

Domnul Ion Dumitru:

"Cercetarea în România"

Cercetarea în România a ajuns ca fantomele: le vezi și nu le vezi! Și în perioada interbelică, dar și înainte de 1989 cercetarea a fost bine pusă la punct. Or, în ultimii 20 de ani cercetarea a fost realmente demolată. Aceasta s-a produs și pe fundalul "demolării" consumatorilor de cercetare.

În toți acești ani, domeniul cercetării nu a avut niște reguli bine definite, clare, în funcție de care să fie structurat, organizat. S-a neglijat cercetarea aplicativă, dar mai ales cea fundamentală. Practic asistăm la desființarea acesteia din urmă, unde românii au excelat din totdeauna. Cercetarea în matematică, fizică și genetică este în mare suferință. Îmi amintesc cât de mândri suntem de succesele românilor, în domeniile menționate, pe plan internațional. Este rău că nu vom mai avea creatori de știință, vom deveni consumatori ai acesteia, și sursa se află în altă parte decât în țară! Cercetătorii au ajuns un fel de oameni de prisos.

Solicit Guvernului, prin această declarație politică, să nu treacă la "resturi" savanții români care sunt bine angrenați în circuitul științific mondial. Este foarte necesară inițierea unui statut al cercetătorului. Apoi rămâne marea problemă a tuturor, lipsa acută a banilor, ceea ce face ca cercetarea să fie o Cenușăreasă.

În agricultură, situația unităților de cercetare este foarte grea. Unitățile de cercetare din domeniu au în portofoliu foarte multe soiuri și hibrizi, sunt deținătoare a unor baze genetice solide și din păcate au ajuns în situația să nu mai poată continua activitatea.

Din rezultatele economice ale ultimilor ani se constată că nu se poate asigura finanțarea activității de cercetare. Astfel, au ajuns în imposibilitatea de a mai plăti muncitorii și personalul de cercetare. În aceste condiții, sunt obligați să încalce alte legi și să funcționeze la mica întâmplare, situație anormală pentru desfășurarea unei activități de cercetare.

Din cele relatate în această declarație politică, deduc că nu putem intra în postura de câștigători dacă nu vom acorda importanța cuvenită cercetării, științei și tehnologiilor de vârf ca principală sursă de putere în structurarea ierarhiei statelor și riscăm, astfel, să fim condamnați pe vecie la statutul de periferie a lumii capitaliste dezvoltate.

Închei declarația politică citând un articol scris de P.S. Aurelian încă din 1879: "În ziua de azi nicio dezvoltare nu este posibilă fără cultura științelor, că știința este temelia civilizațiunii, că în afară dintr-însa nu este mântuire".

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică intitulată Demisia, domnule Funeriu!;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Demisia, domnule Funeriu!"

Cadrele didactice cer mărirea promisă a salariilor. Începând de ieri, așa cum au anunțat, nu mai trec notele elevilor în catalog și amenință că vor declanșa grevă generală pe 22 aprilie.

În orice țară civilizată, ministrul de resort ar avea cel puțin insomnii dacă nu care cumva și-ar depune demisia de onoare, din respect și solidaritate cu breasla binecuvântată să ne dea, tuturor, lumina cărții.

Nu și în România, nu și domnul ministru Funeriu!

Dumnealui, mulțumit, probabil, de faptul că Guvernul i-a aprobat în primă lectură, în cadrul recentei ședințe de la Iași, proiectul Legii educației naționale, apare la un post TV și ne liniștește: "Știu că salariile profesorilor nu sunt unele grozave, dar să nu mai spunem că profesorii mor de foame. Cunoașteți vreun cadru didactic sau vreun angajat al statului care moare de foame în România? Eu nu cunosc".

Ei bine, eu cunosc destui: nu au murit de foame și probabil că nu vor muri. Îi recunoști ușor: sunt demni, curați, decenți și triști. Unii se tem îngrozitor de ziua de mâine, pentru că tocmai au aflat că școala în care predau de 20 de ani se va închide. Sunt și doamne care deja se gândesc dacă vor apuca pensia promisă la... 65 de ani. Mulți sunt oameni de vârsta mea, căliți cu tacâmuri de pui și ulei la rație. Unii au fost poate la distanță de-un glonte să moară în decembrie ,89, doar ca să scape de îmbuibații analfabeți care conduceau țara asta...

Domnule Funeriu, nu morții prin inaniție sunt barometrul "succesurilor" guvernării, chiar dacă șeful vă este supranumit "Omul care cosește mai bine ca Moartea"!

Deschideți ochii și uitați-vă la cei vii! Ascultați-i! Rușinați-vă!

Dați-vă demisia, domnule ministru!

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică intitulată Situația Grădiniței nr.14 din Timișoara, cu program prelungit;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Situația Grădiniței nr.14 din Timișoara cu program prelungit"

Nota de plată a unei societăți care-și asumă în mod direct modernitatea, democrația și respectarea drepturilor omului trebuie să includă investiția inerentă în sistemul de învățământ. Din această perspectivă, se cuvine a identifica în mod concret cazurile în care investiția în educație își revendică eficiența și puterea de a da un curs nou realităților din "tranșeele" învățământului românesc.

Grădinița cu program prelungit nr.14 din Timișoara, situată în Colegiul nr.3, pe care îl reprezint în calitate de deputat în Parlamentul României, este una dintre grădinițele cu prestigiu din oraș, frecventată de un număr de peste 160 de copii, care au ales, prin îndrumarea părinților, să fie educați la înalte standarde pedagogice; grupele de predare în limbile minorităților, respectiv, germană și sârbă, reprezentând un drum deschis către școlile Nikolaus Lenau (germană) și Dositei Obradovici (sârbă).

Dar, după acest laudatio pe deplin justificat la adresa acestei instituții, trebuie punctate și problemele cu care se confruntă această unitate de învățământ. Astfel, începând din anul 2008, clădirea instituției este supusă unor lucrări de reabilitare, procesul educațional desfășurându-se în clădirea Grădiniței nr.17, care urmează a fi retrocedată foștilor proprietari, dar și în spațiile inadecvate ale Colegiului Tehnic de Vest. Acordarea cu prioritate de fonduri financiare pentru finalizarea lucrărilor în curs la clădirea Grădiniței nr. 14 a rămas la nivelul unei așteptări susținute de speranță.

La începutul anului școlar 2009-2010, în județul Timiș, din cele 40 de unități aflate pe lista de investiții, doar în trei instituții lucrările erau finalizate, celelalte figurând ca lucrări în curs, 35 de unități de învățământ aflându-se în programul reabilitărilor. La mijlocul anului 2008, respectiv în luna iulie, a fost atribuită pentru reabilitarea clădirii Grădiniței nr.14 din Timișoara suma de 500.000 lei, dar suma necesară pentru finalizarea lucrărilor este de peste un milion de lei, din cei 1,5 milioane lei, totalul stabilit inițial prin proiectul de execuție. Dar aceste fonduri întârzie, din cauza crizei financiare, a fi furnizate de ordonatorul principal de credite, Inspectoratul Școlar Județean Timiș.

Se cuvine a fi subliniat faptul că licitația pentru aceste lucrări s-a făcut de către ministerul de resort, iar autoritățile locale, respectiv Primăria Timișoara, afirmă că nu se pot aloca sume de la bugetul local, întrucât proiectul a fost aprobat de către autoritățile centrale, astfel că de la nivel local nu se poate interveni în acest proiect, numai dacă se realizează un nou proiect, cu lucrările existente la ora actuală. De asemenea, trebuie evidențiat faptul că necesitatea finalizării lucrărilor de mansardare, consolidare și reabilitare a spațiilor existente în clădirea Grădiniței nr.14 din Timișoara a fost înregistrată din iunie 2009 în baza de date cu lucrări de investiții, program gestionat și actualizat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Dar, în mod regretabil, nici până astăzi lucrările de reabilitare a clădirii Grădiniței nr.14 nu au fost reluate, astfel că procesul educațional este pus între parantezele unei situații pe care nu o pot rezolva părinții, educatorii, sau, cu atât mai puțin, copiii.

Se impune cu celeritate găsirea fondurilor necesare pentru reluarea lucrărilor de reabilitare a clădirii Grădiniței cu program prelungit nr.14 din Timișoara, pentru a susține cu adevărat, în mod concret și eficient, evoluția sistemului educațional românesc, mai ales de la nivelul educației timpurii, spre nivelul educației permanente.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică intitulată Traficul de persoane trebuie condamnat, nu ignorat;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Traficul de persoane trebuie condamnat, nu ignorat"

Într-o astfel de vreme în care drepturile omului și demnitatea umană sunt frecvent invocate, iar corectitudinea politică devine principiul ultim de justificare a fiecărei acțiuni, ignorăm sau relativizăm tragediile cotidianului neîndurător. Astfel, se impune a fi subliniat faptul că drepturile omului, dreptul celuilalt nu sunt simple dorințe sau nevoi, ci parte din definiția ființei umane. Nu suntem de vânzare! Prețul ar fi mult prea mare! Traficul de persoane este tulburătoarea notă de plată a sclaviei "moderne", care trebuie în mod frecvent și susținut anulată, nicidecum ignorată, pentru că pe terenul criminalității organizate, timpul nu le rezolvă pe toate. Dimpotrivă, se impune crearea și consolidarea unui cadru legislativ dinamic și coerent, care să permită prevenirea și combaterea eficientă a oricărei forme de trafic a persoanelor.

Cunoașterea aspectelor cantitative care sunt în strânsă conexitate cu fenomenul traficului de persoane, stocarea și identificarea datelor credibile, punctuale și unitare ale acestui fenomen, reprezintă primordialitatea în toate demersurile inițiate în încercarea de a opri expansiunea criminalității la nivel național. În acest sens, în anul 2009, în Sistemul Integrat de Monitorizare a Victimelor Traficului de Persoane au fost implementate 780 de victime ale traficului de persoane.

Femeile se află pe primul loc, cu un procent de 54% din totalul victimelor identificate, spre deosebire de anul 2008, când principala categorie de victime traficate era reprezentată în proporție de 51% de persoane de sex masculin. Situația minorilor identificați ca victime ale traficului de copii respectă tendința de scădere manifestată la nivelul totalului victimelor, chiar dacă procentul acestora a crescut de la 17% în 2007 și 2008, din totalul identificat în aceste perioade, la 29% din cele 780 de victime identificate în anul 2009.

Principala modalitate de exploatare a victimelor identificate în 2009 a fost exploatarea sexuală a femeilor, care are loc primordial pe stradă, în cluburi sau locuințe private, în 41% din cazuri, în timp ce traficarea prin munca forțată (exploatarea în agricultură, construcții sau alte sectoare de activitate) are loc în 40% din cazurile identificate. Astfel, în acest an s-a înregistrat o creștere procentuală a victimelor traficate în scopuri sexuale și o diminuare procentuală a celor exploatate prin munca forțată, față de anul 2008. Exploatarea prin cerșetorie a cunoscut o creștere procentuală de la 7%, înregistrată în anul 2008, la 14% (109 victime) în anul 2009.

Comisia Europeană estimează că numărul minorilor traficați anual în Europa pentru muncă forțată, cerșit, furat și prostituție atinge 36.000. Raportul anual privind traficul de persoane pentru anul 2009, al Departamentului de Stat al SUA, arată că în țara noastră situația este în continuare critică, România fiind țară de origine, de tranzit și de destinație pentru persoanele traficate în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată. Potrivit datelor Poliției Române, victimele sunt racolate cu predilecție din rândul fetelor și tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13-33 ani, urmărindu-se categoriile de persoane vulnerabile. Față de aceste realități statistice, trebuie subliniat, printr-un exercițiu al onestității, că eforturile susținute ale tuturor specialiștilor implicați în lupta împotriva traficului de persoane, progresele înregistrate pe liniile de combatere și prevenire a fenomenului, dar și intensificarea cooperării interinstituționale la nivel național și internațional s-au materializat prin scăderea proporțiilor manifestate ale fenomenului. Și totuși, lupta nu se poate opri aici! Ignorarea sau promovarea iluziei conform căreia expansiunea fenomenului infracțional este pe deplin oprită va duce, în mod irecuzabil, la consolidarea criminalității organizate.

De aceea se impune reînființarea în România a Agenției Naționale pentru Combaterea Traficului de Persoane, în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, ca instituție care își justifică deplin rolul de coordonare și evaluare a activităților de prevenire și combatere a traficului de persoane, precum și de monitorizare a asistenței acordate victimelor. Se impune a fi păstrată în permanență legătura cu structurile similare din statele membre ale Uniunii Europene, dar și cu instituțiile abilitate în materie, la nivel comunitar. Ar trebui promovat principiul constituirii de echipe comune de anchetă, astfel ca agențiile special create din statele membre, concret, Agenția din România pentru Combaterea Traficului de Persoane, să colaboreze permanent și susținut cu organizații precum Eurojust, Europol, Frontex, inclusiv implicarea țărilor sau organizațiilor terțe, precum Interpol sau Inițiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est (SECI).

În calitate de membru al Grupului parlamentar pentru combaterea traficului de persoane susțin consolidarea cadrului legislativ și instituțional în materie, astfel încât prevenirea și lupta împotriva criminalității organizate să-și îndeplinească pe deplin menirea.

Lanțurile sclaviei moderne trebuie să fie rupte, mai întâi prin anularea neutralității fiecăruia dintre noi față de traficul de persoane; această formă de criminalitate organizată care încalcă în mod tulburător drepturile omului și demnitatea umană în România trebuie cu orice preț condamnată, nicidecum ignorată. Viața nu este de vânzare, este un dar divin!

  Mircia Giurgiu - declarație politică având tema Cinematografele nimănui;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Cinematografele nimănui"

Cinematografele din România au din ce în ce mai puțini spectatori, implicit și încasările au fost mult sub așteptări, în timp ce multiplexurile au înregistrat încasări record.

Raportul este dat de calitatea filmelor care rulează în cinematografe și de condițiile din săli. Una dintre soluțiile pentru salvarea sălilor de cinematograf este transformarea acestora în centre culturale, potrivite pentru diferite evenimente de gen.

Numărul de cinematografe din România s-a înjumătățit în ultimii patru ani, a scăzut și numărul de spectatori, dar prețul mediu al unui bilet s-a dublat.

Din aceste motive, se impune modificarea legislației în vigoare, prin completarea Legii nr.303 din 3 decembrie 2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia, precum și modificarea Legii nr.328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia.

  Miron Ignat - intervenție intitulată Ziua internațională a poeziei;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua internațională a poeziei"

Ziua internațională a poeziei a fost sărbătorită pe data de 21 martie. Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a decretat din anul 1999 ziua de 21 martie drept zi mondială a poeziei.

Această zi a fost constituită cu scopul de a promova cititul, scrisul, publicarea și predarea poeziei în lume.

Cu ocazia "Zilei internaționale a poeziei" aș dori să fac referire la importanța poeziei ruse, atât pentru minoritatea noastră, cât și pentru iubitorii culturii ruse.

Poezia rusă reprezintă în sine unul dintre fenomenele artistice originale și complexe în literatura universală, de la origini și până în prezent. Esența unei poezii, sonoritatea, ritmul și imaginile prezentate pot fi cu adevărat înțelese doar atunci când sunt citite în varianta sa originală. Prin poezie dăinuie cultura și limba din generație în generație.

Poezia rusă reprezintă un mijloc de a accede la cultura și la tradițiile fiecărui popor, constituind un cadru de păstrare și dezvoltare a diversității lingvistice, ceea ce reprezintă una dintre valorile fundamentale.

Poezia rusă are capacitatea de a educa și de a crea bună dispoziție în același timp, indiferent de vârsta, statutul sau naționalitatea cititorului. Cunoașterea patrimoniului literar rusesc exprimă frumusețea naturii, deschizătoare de noi pagini ale frumuseții sufletești, ale prieteniei între oameni.

Prin recitarea poeziilor putem înțelege o evoluție a mentalității și a culturii, abordate dintr-un unghi apropiat al literaturii. Multe dintre acestea sunt legate de datinile și obiceiurile unei comunități (tradiții, folclor, succesiunea muncii, a petrecerilor), și de viața de zi cu zi, ceea ce relevă desfășurarea vieții cotidiene.

Această sărbătoare îmi oferă prilejul să susțin promovare a culturii ruse, să încurajez tinerele generații să descopere bogăția artistică și literală a clasicilor ruși. Totodată încercăm, prin diferite proiecte, să-i oferim culturii ruse locul de cinste pe care îl merită în rândul marilor culturi.

  Manuela Mitrea - declarație politică având tema Obezitatea este un pericol pentru copiii români;

Doamna Manuela Mitrea:

"Obezitatea este un pericol pentru copiii români"

Rezultatele unui studiu la nivel european indică faptul că un băiat din trei și o fată din cinci, cu vârste cuprinse între 13 si 17 ani, sunt prea grași, iar în fiecare an numărul tinerilor cu probleme de greutate crește cu 400.000. 40% dintre băieți și 70% dintre fete fac prea puțină mișcare și mănâncă prea puține legume. Numai 13% dintre copiii cu vârste cuprinse între 13 si 17 ani mănâncă mai mult de 200 de grame de legume pe zi și doar 16% dintre ei consumă cel puțin două porții de fructe pe zi. Fiecare al doilea tânăr își satisface însă necesarul caloric pe zi prin grăsimi: cele mai apreciate feluri de mâncare sunt cele gata preparate, în special pizza congelată.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), un român din patru este obez, iar fiecare al doilea român are probleme cu greutatea. Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte este însă obezitatea la copii, România clasându-se pe un loc fruntaș în Europa din punct de vedere al numărului de copii obezi.

Obezitatea apare la copii și adolescenți când aceștia au prea multe grăsimi în corp și este de obicei cauzată atât de consumul în exces de alimente, cât și de lipsa de mișcare. Funcționarea anormală a glandei endocrine sau factorii genetici sunt considerate cele mai frecvente cauze, dar nu singurele. Se consideră că genele sunt răspunzătoare pentru 25%-40% din cazurile de obezitate, în timp ce restul sunt determinate într-o mare măsură de factorii de mediu. Totuși, deoarece atât factorii genetici, cât și cei de mediu joacă un rol important în instalarea obezității, este dificil ca aceasta să fie atribuită doar unui singur factor.

Cu cât un copil se menține obez o dată cu înaintarea în vârstă, cu atât mai mari sunt șansele ca el să devină un adult obez. Adolescența în mod special pare să fie o perioadă sensibilă pentru apariția obezității. În jur de 80% dintre adolescenții obezi devin adulți obezi; totuși riscul ca un copil obez să devină un adult obez este mai puțin evident. Există destul de puține studii despre efectele pe termen lung ale obezității din copilărie asupra stării de sănătate a adultului.

Totuși, se pare că obezitatea în copilărie sau adolescență mărește riscul unei sănătăți precare la maturitate, indiferent dacă adultul este sau nu obez. Cel mai mare risc pe termen lung pentru obezitatea din copilărie este continuarea sa și la maturitate, asociată cu numeroase riscuri asupra sănătății și a calității vieții. De aceea, este important să se identifice obezitatea și să se acționeze din timp pentru înlăturarea ei, înainte de maturizarea copiilor.

Copiii supraponderali nu au încredere în sine și sunt foarte nemulțumiți în ceea ce privește aspectul lor fizic. Există riscul ca acești copii să aibă rezultate slabe la învățătură și să fie izolați social.

Ca și adulților, nici copiilor nu le este deloc ușor sau comod să scadă în greutate, și astfel, mare parte din copiii obezi se transformă în adulți obezi.

Obezitatea este un pericol pentru copiii români, este un pericol pentru viitorul poporului nostru, de aceea trebuie să întreprindem măsuri ferme, inclusiv legislative, pentru combaterea acestei amenințări.

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică referitoare la faptul că În Gorj, tinerii suferă în continuare din cauza substanțelor etnobotanice;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"În Gorj, tinerii suferă în continuare din cauza substanțelor etnobotanice"

Un tânăr de numai 23 de ani a ajuns ieri în stare gravă la Spitalul de Urgență din Târgu-Jiu după ce a consumat substanțe etnobotanice. Se pare că Ordonanța de urgență a premierului Boc nu este eficientă în ceea ce privește stoparea comercializării de substanțe etnobotanice. Am arătat în mai multe rânduri care sunt marile lipsuri ale acestui act normativ. Am arătat, de asemenea, nevoia urgentă de măsuri pentru a stopa comercializarea și consumul de astfel de substanțe. Din păcate, guvernanții par ocupați cu lucruri mult mai importante pentru ei decât viața tinerilor din România.

Pericolul pe care îl reprezintă aceste substanțe poate fi ușor asimilat pericolului drogurilor grele. Dacă luăm ca exemplu pe tânărul din Gorj, aflăm, din declarațiile familiei acestuia, că se comporta exact ca un toxicoman: lipsea de acasă, avea un anturaj ciudat, rămânea fără bani. Dincolo de problemele grave de sănătate, iată că drogurile așa-zis ușoare au efecte la nivel de socializare și de integrare socială a tinerilor.

Mă întreb: dacă Guvernul nu se preocupă de protejarea dreptului la viață al românilor, atunci care sunt preocupările miniștrilor? Tânărul aflat în stare gravă în spitalul din Târgu-Jiu are o familie. Copilul acestuia va crește într-un mediu familial în care tatăl dispare de acasă cu zilele. Drogurile ușoare nu-i afectează numai pe cei care le consumă, le afectează familiile, iar numărul celor care suferă de pe urma incompetenței Guvernului, numai în ceea ce privește această problemă, este unul foarte mare. În acest timp, miniștrii cabinetului Boc dau ordonanțe lipsite de putere de reglementare eficientă.

Dincolo de nesiguranțele la care în numai câteva luni acest Guvern i-a expus pe români, nesiguranțe care privesc lipsa unui loc de muncă și imposibilitatea de a-și asigura un trai decent, intervine un alt tip de insecuritate care, în ceea ce mă privește, există doar în statele cu un grad minim de dezvoltare. Este vorba despre nesiguranța privind puterea statului de a interveni urgent și eficient în probleme sociale care afectează comunitatea pe termen lung. Un raționament logic ne poate arăta că dependența de droguri ușoare a unui tânăr va afecta atât viitorul acestuia, cât și viitorul copiilor și familiei acestuia. Vorbim de generații care vor avea de suferit din punct de vedere psihic și social. Acest lucru poate că nu se vede acum, de la înălțimea fotoliilor ministeriale, dar se va vedea mai târziu, când vor interveni anomalii sociale grave.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - Astăzi, problema cea mai stringentă mi se pare sănătatea;

Doamna Oana Niculescu-Ștefănescu Tohme Mizil:

"Astăzi, problema cea mai stringentă mi se pare sănătatea"

Avem peste 3 milioane de români care suferă de afecțiuni cronice.

Durata de viață a românilor a ajuns printre cele mai scăzute din Europa. Suntem pe primul loc pe continent la mortalitatea provocată de cancerul de col uterin și de sân, iar sifilisul și tuberculoza, boli extrem de rare în vest, ne lovesc cu putere. Bolile cardiovasculare reprezintă în România 61% din cauzele morții, în timp ce în Europa incidența morților cauzate de aceste boli a scăzut la 31%. Aceste date sunt gestionate de Centrul Național pentru Organizarea și Asigurarea Sistemului Informatic în Domeniul Sănătății.

În urmă cu doi ani, Comisia prezidențială pentru sănătate anunța că în fiecare an, 60.000 de români mor din cauza problemelor din sistemul sanitar.

O să vă enunț câteva precizări făcute atunci de această comisie, în raportul prezentat publicului.

Un copil care se naște în România are șanse de șase ori mai mari să moară în primul an de existență, față de unul născut în Suedia.

Bolile infecțioase au o incidență mult mai mare la noi fața de media europeană. Hepatita B este de două ori mai răspândită, iar incidența tuberculozei este cea mai mare din Europa.

Aproape jumătate din decesele la bărbați și peste o treime din cele la femei ar putea fi evitate dacă sistemul sanitar ar oferi condiții mai bune.

Comisia prezidențială pentru sănătate propunea la acea vreme, ca printre soluțiile pentru remedierea acestei situații să se afle suplimentarea resurselor pentru sănătate, mai precis 6 procente din p.i.b. alocate acestui sector, precum și situarea pacientului în centrul sistemului sanitar.

Unde ne aflăm azi? Vin și întreb partidul aflat la putere, partidul domnului președinte Băsescu, a cărui comisie ne sesiza acum doi ani despre deficiențele sistemului sanitar. De ce nu pune acum în aplicare sugestiile pe care i le făcea la acea vreme propria comisie prezidențială? Situația îmbolnăvirilor este la fel de gravă, dacă nu chiar mai rea. Toți responsabilii sistemului sanitar de azi se plâng că banii alocați pentru sănătate le vor ajunge doar până în iunie. După această dată se anunță colapsul.

Și, ca să supraviețuiască, în loc să repartizeze eficient banii de la bugetul de stat, introduc noi taxe pe seama contribuabilului.

Coplata serviciilor medicale este nu numai o nedreptate făcută românului care contribuie din salariu atât la bugetul de stat, cât și la cel al sistemului de sănătate, este o tragedie. Într-o țară aflată în criză, unde pensiile îngheață, salariile scad, iar șomajul este în creștere, să trimiți românul să-și plătească încă o dată serviciile medicale este inuman. Specialiștii spun că 40% din populația României nu-și va putea permite plata acestor servicii.

Reprezentanții Casei Naționale de Sănătate speră să dezvețe românii să se mai ducă din orice durere la spital. Să se gândească de două ori înainte să deranjeze un doctor.

Vă cer să ne opunem unei noi nedreptăți: efectele coplății serviciilor medicale pot fi devastatoare!

Sănătatea devine din ce în ce mai scumpă. Patru din zece români nu-și vor permite să meargă la doctor.

Deși medicina modernă înseamnă prevenție, legiferarea coplății va crea exact efectul contrar. Și așa, în România, conform statisticilor, prea mulți români bolnavi ajung prea târziu la medic. Iar o țară cu oameni bolnavi nu poate progresa!

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei"

În fiecare an pe data de 24 martie este celebrată, conform calendarului Organizației Mondiale a Sănătății, Ziua mondială de luptă împotriva tuberculozei.

În urmă cu exact 127 de ani, doctorul Robert Koch descoperă agentul patogen al acestei boli, bacilul care îi poartă numele. Această afecțiune îmbolnăvește și ucide milioane de persoane anual. Caracterizată printr-o rată de mortalitate înaltă și prin costuri economico-sociale ridicate, tuberculoza, alături de malarie și de infecția HIV, constituie unul dintre obiectivele principale de combatere pe plan mondial și o problemă primordială de sănătate publică.

Organizația Mondială a Sănătății a declarat tuberculoza o "urgență medicală", întrucât o singură persoană bolnavă poate infecta alte 10-15 persoane într-un an.

Dacă în statele lumii civilizate tuberculoza a fost eradicată, în România această boală face mii de victime. Tuberculoza, "boala sărăciei", cum mai este ea cunoscută, afectează deopotrivă atât populația adultă, cât și copiii.

De tuberculoză se pot îmbolnăvi atât bogații, cât și săracii, dar cele mai frecvente cazuri se înregistrează în rândul populației sărace. Atâta timp cât nu se va combate sărăcia, nici în lupta împotriva tuberculozei nu se vor obține rezultate spectaculoase.

Tuberculoza omoară în fiecare an aproape 1,6 milioane de persoane din întreaga lume. Statisticile arată că în România sunt înregistrați 27.000 de pacienți bolnavi, aproximativ 2.000 mor anual.

Această boală poate fi tratată dacă este descoperită la timp, dar mulți bolnavi ajung la medic abia atunci când este prea târziu, când boala nu mai poate fi oprită din evoluție și tratată. În lupta cu această boală, principala problemă o constituie tocmai depistarea cazurilor; bolnavii se tem de medic, se tem de diagnostic, se tem că își vor pierde locul de muncă dacă se află că au o asemenea afecțiune.

Dacă se dorește cu adevărat eradicarea tuberculozei, statul ar trebui să aloce fonduri suficiente pentru acest domeniu și să investească mai mult în educarea populației "

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Băncile de celule stem;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Băncile de celule stem"

Anul 2007 a reprezentat anul premierelor în sistemul medical românesc, printre care se număra și înființarea primelor bănci de celule stem, promovând noutățile cercetărilor medicale mondiale.

Spre deosebire de orice alt produs sau serviciu medical pe care clientul îl cumpără cu intenția să se folosească de el, familiile ce apelează la băncile de celule stem investesc, în numele sănătății copiilor lor, într-un serviciu pe care speră ca aceștia să nu aibă nevoie niciodată să-l folosească.

Deși piața băncilor de celule stem este la început, ea a crescut discret. Pentru anul 2009 se estimează că s-au făcut circa 12.000 de recoltări de celule, cu 4.000 peste nivelul din anul precedent, după câte spun reprezentanții companiilor ce dețin băncile de celule. În momentul de față, celulele stem sunt folosite pentru tratamentul afecțiunilor maligne hematologice, cancere de sânge, limfoame. Speranțele cercetătorilor care studiază celulele stem sunt legate însă și de alte posibile întrebuințări, în special pentru afecțiunile cronice degenerative - diabet, infarct, Alzheimer.

Prima bancă publică de celule stem a fost inaugurată acum trei ani cu sprijinul Fundației Eurocord România - Cord Blood Center, însă activitatea acesteia stagnează. Deși au existat promisiuni chiar de la înființare, momentan nu mai există un sprijin financiar din partea statului pentru susținerea acesteia. Procesul de recoltare a fost blocat și celulele deja prelevate rămân stocate pe cheltuiala CBC.

Dacă se dorește cu adevărat dezvoltarea băncilor de celule stem, statul trebuie să aloce mai multe fonduri pentru acest domeniu.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Taxe în justiție;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Taxe în justiție"

Foamea de bani a statului lovește deci în românii amărâți. Taxele impuse cu inima ușoară de autorități devin o barieră nu doar pentru cei cu venituri apropiate de nivelul de subzistență, ci și pentru aceia cu un câștig decent, dar care nu știu ce le rezervă ziua de mâine. Mai ales că, în România, justiția încă seamănă cu o loterie.

Adoptată la jumătatea anului trecut, Legea 276/2009 rămâne un dezastru pentru românii dornici să deschidă procese. Actul normativ a majorat taxele de timbru judiciar, care pot ajunge acum la cuantumuri astronomice. De exemplu, să ceri o moștenire la Judecătorie te costă mii de lei. Taxele au pus frână proceselor.

Cum procesele și așa usturau la buzunar, fie și dacă ne gândim doar la cheltuielile cu avocatul, majorarea a pus sare pe rană. Dacă adăugăm și constrângerile dictate de criză, este clar că mulți dintre noi sunt prea săraci ca să-și permită procese.

Nu e de mirare că puțini sunt cei care reușesc să plătească asemenea sume. "Numărul proceselor de partaj s-a redus drastic. Este catastrofal pentru oameni. Chiar dacă există posibilitatea de a solicita ajutor judiciar, instanțele sunt reticente în astfel de cazuri. Taxe de 7.000-8.000 de lei nu sunt la îndemâna oricui. Este vorba despre sume enorme pentru un cetățean obișnuit, mai ales în vremuri ca acestea. Practic, taxele au devenit o piedică în calea accesului la justiție, dar și a dreptului la proprietate.

Și la taxe judiciare, românii sunt în top în Europa. E o situație fără logică. Statul e interesat doar să adune cât mai multe taxe și a adoptat o lege care intră în contradicție cu deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului. CEDO a condamnat România în nenumărate rânduri pentru taxe mult mai mici.

  Petru Călian - despre Modernizarea arhitecturii administrative;

Domnul Petru Călian:

«Modernizarea "arhitecturii" administrative»

De-a lungul istoriei, țara noastră a suferit numeroase modificări ale structurii administrativ-teritoriale. Până în 1990, România a avut una dintre cele mai centralizate forme de administrație publică. Deciziile fundamentale ce vizau evoluția comunităților locale erau în totalitate apanajul administrației centrale. Constituția României, adoptată în 1991, vorbește pentru prima dată despre descentralizare, iar modificările aduse în 2003 introduc și deconcentrarea între principiile de bază ale organizării și eficientizării administrației publice locale. Pe acest fond a început procesul de modernizare administrativă românească.

Modificarea Constituției și reorganizarea administrativă trebuie să ducă și la modificarea substanțială a regulilor politice. Consolidarea rolului Parlamentului, trecerea la Parlament unicameral, redefinirea unor instituții precum Curtea Constituțională și Consiliul Superior al Magistraturii sunt modificări preconizate extrem de importante pentru calitatea de membru UE.

Referendumul din toamna anului trecut, prin care 70% din cetățenii prezenți la vot s-au pronunțat pentru desființarea Senatului, are o valoare socială care poate fi considerată una din pietrele de temelii are revizuirii Constituției.

Pledez pentru o republică semiprezidențială, cu un Parlament unicameral și vot uninominal. Mult discutata problemă a desființării județelor și contrele apărute între UDMR și o parte a clasei politice și sociale reprezintă doar un subiect teoretic nerealizabil: legislația europeană în materie și obligațiile asumate de România ca stat membru al UE, sunt aspecte care contravin unei regionalizări pe criterii etnice.

Clasificarea actuală a teritoriului României pe cele 8 regiuni de dezvoltare este realizată în conformitate cu negocierile de aderare încheiate în baza angajamentului asumat de statul român de a menține actuala împărțire teritorială internă până în 2013, orice modificare putând aduce probleme semnificative în implementarea Programului Operațional Regional 2007-2013. Actualele regiuni de dezvoltare ale României sunt stabilite de regulamente ale CE, iar o eventuală modificare a acestuia poate fi realizată doar la propunerea Comisiei Europene, o dată la trei ani, în urma notificării inițiate de către autoritățile naționale.

Putem discuta despre o grupare a județelor, dar asta nu înseamnă că trebuie desființate. O structurare regională, de exemplu, pe proiecte de infrastructură poate da curs unei mai bune funcționalități administrativ-teritoriale.

Pentru a implementa un proiect de reîmpărțire teritorială avem nevoie de o analiză aprofundată a criteriilor de împărțire, consultarea prealabilă a structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale precum și o evaluare a costurilor implicate.

Trebuie menționat faptul că în România s-a elaborat o serie întreagă de reglementări ce au vizat descentralizarea și transmiterea unor atribuții, dar și a unui suport financiar pentru susținerea acestora către administrația publică locală.

Deși de fiecare dată au existat îndoieli în legătură cu capacitatea instituțională a administrației publice locale de a gestiona eficient aceste responsabilități, trebuie să recunoaștem că tot de fiecare dată transferul a fost un succes. Autoritățile locale românești nu puteau fi partenere în diverse proiecte cu finanțare europeană dacă nu erau deținătoare ale patrimoniului școlilor sau spitalelor, dacă nu gestionau în totalitate problemele legate de protecția copilului etc.

Consider că o revigorare a regiunilor de dezvoltare și corelarea cu modelul european de împărțire teritorială reprezintă un pas important pentru consolidarea statutului de membru UE.

  Neculai Rățoi - declarație politică: Site-ul și jumătatea de miliard de euro;

Domnul Neculai Rățoi:

"Site-ul și jumătatea de miliard de euro!"

Într-unul dintre cele mai grele momente cu care societatea românească s-a confruntat vreodată din punct de vedere financiar, suntem pe cale să investim o sumă colosală pe un proiect fantezist.

Deși oamenii trăiesc din ce în ce mai greu, deși protestele se întețesc și statul nu mai are bani, se pare că guvernul găsește resurse pentru a construi un site care înghite 500 de milioane de euro. Este o sfidare la adresa tuturor cetățenilor care trăiesc de azi pe mâine, sub pretextul evoluției. În principiu, nu pot să nu fiu de acord cu facilitarea contactului dintre cetățeni și administrațiile locale și cea centrală. Există deja o serie de servicii on line care descurajează birocrația. Dar nu pot să nu atrag atenția asupra faptului că mai puțin de 40% dintre români au acces la internet, iar în unele dintre satele sau comunele României se trăiește încă fără canalizare sau electricitate.

La nivelul Uniunii Europene suntem pe penultimul loc privind procentul celor care sunt conectați la internet. Care va fi deci eficiența unui astfel de proiect? Cerința UE de a reuni serviciile publice într-un serviciu on line este o cerință mai veche, iar uniunea a alocat bani din bugetul său pentru realizarea unui proiect de acest tip în România, mai exact 4 milioane de euro. Bani pe care i-am pierdut din cauza incompetenței celor din executiv.

Urmărind declarațiile directorului IT din cadrul Ministerului Comunicațiilor, veți auzi cu stupefacție că acel proiect al UE nu era simplu din punct de vedere tehnic și din acest motiv am ratat termenul pentru accesarea banilor europeni. Fără să am prea multe cunoștințe de IT, pot să apreciez că era mult mai simplu decât noul proiect al guvernului. Și atunci mă întreb și vă întreb, doamnelor și domnilor deputați, cum pot acești oameni să creadă că vor fi capabili să dezvolte acest nou proiect care să nu uităm că va înghiți banii noștri și va lua de la gura pensionarilor, profesorilor, muncitorilor, agricultorilor?!

Concluzia este una tristă: nu avem autostrăzi, nu avem bani de pensii, nu avem bani de salarii, dar avem bani de site-uri. Acestea sunt prioritățile în România condusă de Guvernul Boc. Aceasta este România condusă spre declin.

  Cristian Rizea - declarație politică cu tema Apropierea de Republica Moldova;

Domnul Cristian Rizea:

"Apropierea de Republica Moldova"

După mulți ani în care acest subiect s-a discutat doar în spatele ușilor închise și cu teama de a nu genera probleme politice sau sociale, iată că este posibil ca în Constituția Republicii Moldova, limba română să fie trecută ca limbă oficială. Pe lângă alte prevederi deosebit de importante, proiectul noii legi fundamentale înaintat de către Comisia Parlamentară pentru Reformă Constituțională prevede concret care va fi limba oficială a acestui stat, înlocuindu-se sintagma folosită în ultimii ani, cea de "limba moldovenească".

Regimul lui Voronin și-a propus să adâncească ruptura survenită în 1944 între teritoriul a ceea ce numim astăzi România și Basarabia, astfel că în acea perioadă s-a încercat impunerea alfabetului chirilic și a influențelor rusești. Cu toate acestea, limba română nu a murit niciodată în Republica Moldova și mă bucură să văd că după toate aceste presiuni, istoria care ne leagă nu a fost dată uitării și încă există dorința de a restabili prin lege ceea ce a fost întotdeauna o realitate.

Eu cred în această măsură și sper să nu genereze o divizare a societății din Republica Moldova, căci independența pe care acest stat și-a câștigat-o în 1991 nu poate fi contestată și nici nu ar putea fi periclitată de oficializarea limbii române.

Libertatea și suveranitatea pe care Republica Moldova și le-a câștigat atât ca stat cât și pentru fiecare cetățean al său sunt respectate și susținute de România. Ca om politic dar și ca cetățean al României, îmi doresc ca legătura sutelor de ani de istorie comună să nu se piardă și să existe o strânsă colaborare între cele două state în continuare.

  Marius Rogin - intervenție pe tema Conferinței pentru lansarea Parteneriatului de Mediu în regiunea Mării Negre;

Domnul Marius Rogin:

La Bruxelles a avut loc săptămâna trecută conferința pentru lansarea Parteneriatului de Mediu pentru Marea Neagră, în prezența comisarului european pentru mediu Janez Potocnik.

Acest eveniment a reunit miniștri ai mediului din statele membre și din statele partenere din cadrul Politicii Europene de Vecinătate, precum și reprezentanți ai Comisiei Europene și ai altor instituții cu activitate relevantă pentru această regiune, inclusiv ai unor instituții financiare (BERD, BEI).

Inițiativa, ce face parte din Sinergia la Marea Neagră, va contribui la combaterea provocărilor comune din zonă în domeniul mediului. Sinergia la Marea Neagră a fost propusă de Comisia Europeană în anul 2007 și a fost ulterior adoptată de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene.

Parteneriatul din domeniul mediului reflectă caracterul incluziv al inițiativei europene Sinergia la Marea Neagră și va fi deschis tuturor țărilor partenere din regiunea extinsă a Mării Negre ce doresc să participe, dar va include și instituții active în regiune, precum Cooperarea Economică a Mării Negre (CEMN) și Comisia Mării Negre. Parteneriatele din sectoarele mediu, transport și energie pentru regiunea Mării Negre vor fi organizate de o manieră ce maximizează șansele de a conduce la proiecte concrete.

Investițiile vor viza pregătirea proiectelor și prezentarea acestora celor care sunt dispuși să investească în infrastructura din regiune. Această formulă a fost una pozitivă în cazurile altor inițiative, existând toate premisele să fie o reușită și în cazul Mării Negre.

România este gata să ofere unele resurse financiare pentru proiecte-pilot în domenii prioritare, în cadrul Parteneriatului de Mediu pentru Marea Neagră, a declarat la Bruxelles ministrul mediului și pădurilor Laszlo Borbely, care a participat la conferința pentru lansarea parteneriatului.

Subliniind interesul României față de acest parteneriat, ministrul a arătat în discursul său că lansarea acestuia nu va contribui doar la realizarea obiectivelor sale regionale, stabilite ca țară membră a Uniunii Europene, în momentul adoptării Sinergiei Mării Negre, ci și la succesul punerii în aplicare a politicii marine și maritime a Uniunii Europene.

Având în vedere importanța și bogăția resurselor din bazinul Mării Negre, toți participanții la reuniune au fost invitați să întreprindă eforturi comune pentru protejarea acestui patrimoniu natural european.

Pentru a avea rezultate tangibile, s-a propus depășirea perimetrului Mării Negre și din punct de vedere al Uniunii Europene. S-a făcut deja un important pas înainte prin Strategia Uniunii Europene în regiunea Dunării. Dar, ceea ce se va face pentru Dunăre, nu va fi suficient pentru Marea Neagră.

Acest parteneriat își propune să fie o "rețea de rețele", iar beneficiarii vor fi în mod individual statele participante, cât și regiunea Mării Negre, în ansamblul său.

România își oferă serviciile pentru a ajuta în continuare, în a avea Conferința ministerială pentru lansarea Parteneriatului de Mediu pentru Marea Neagră, ce reunește miniștri ai mediului din statele membre UE și din țări partenere din cadrul Politicii Europene de Vecinătate (Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina).

Devine imperios necesar să identificăm modalități de a îmbunătăți cooperarea Uniunea Europeană - Marea Neagră. Depinde numai de noi să identificăm noi activități și să le punem în practică, astfel încât să răspundem provocărilor din această regiune. Numai în acest fel putem face ca de frumusețea și bogăția Mării Negre să se poată bucura, deopotrivă, generațiile prezente și viitoare. Conferința s-a încheiat prin adoptarea unei Declarații pentru Parteneriatul de Mediu în regiunea Mării Negre.

  Samoil Vîlcu - declarație politică: Depășirea crizei economice, scopul comun al clasei politice actuale;

Domnul Samoil Vîlcu:

"Depășirea crizei economice, scopul comun al clasei politice actuale"

Măsurile anticriză anunțate în plenul Camerei Deputaților de premierul Emil Boc sunt necesare mai mult ca oricând și cred că vor avea efectul scontat, acela de a stopa efectele crizei fără precedent prin care trece nu doar România, ci și importante state ale lumii. Nu putem neglija faptul că s-au făcut și se fac eforturi susținute pentru a trece cu bine de această perioadă.

Printre măsurile pe care Guvernul le-a adoptat și care s-au dovedit a fi bune se numără introducerea pensiei minime garantate, micșorarea salariilor șefilor agențiilor și ai companiilor de stat, reducerea veniturilor membrilor în cadrul consiliilor de administrație, dar și modificarea legii achizițiilor publice pentru ca fondurile europene să fie absorbite mai ușor.

Situația economică actuală cere cumpătare și efort din partea noastră, a tuturor, trebuie să folosim resursele economice cu grijă. Păstrarea locurilor de muncă și sprijinirea mediului de afaceri trebuie să fie priorități, nu doar pentru Guvernul României, ci și pentru noi, ca parlamentari, fiecare având posibilitatea să facă acest lucru pentru cei pe care îi reprezintă. Dorim cu toții să ieșim din recesiunea economică, să avem creștere economică, iar noi, ca parlamentari, avem obligația morală față de cei care ne-au trimis aici să venim cu propuneri pentru a ieși din această situație dificilă.

Guvernul Boc a propus măsuri anticriză care au fost apreciate de cetățeni și mă refer la Programul Prima Casă, Primul Siloz, casele din mediul rural pentru specialiști și, nu în ultimul rând, investițiile făcute în infrastructură.

Pentru prima dată un guvern a alocat cel mai mare procent din p.i.b pentru investiții, iar acest lucru a însemnat salvarea unui număr mare de locuri de muncă. Avem semnale că ne îndreptăm spre o direcție bună din punct de vedere economic, dar mai avem pași importanți de făcut până să putem spune că am depășit criza. Este adevărat, păstrarea locurilor de muncă, dar mai ales înființarea unora noi este preocuparea mea principală, întrucât este una dintre cele mai frecvente probleme semnalate de cetățenii din colegiul în care am fost ales.

Reacții pozitive am primit în discuțiile purtate cu oamenii și reprezentanții mediului de afaceri în ceea ce privește sprijinirea tinerilor care înființează o microîntreprindere, regândirea impozitului forfetar, crearea unui fond pentru susținerea proiectelor majore de investiții, unificarea declarațiilor fiscale impuse firmelor și realizarea unui sistem de completare a acestora printr-un portal electronic, compensarea datoriilor bugetare acumulate de firme cu t.v.a.-ul de primit din partea statului, promovarea Legii parteneriatului public-privat pentru proiecte de anvergură și amânarea impozitului anticipat pe profit, măsuri anunțate de prim-ministrul Emil Boc.

Fiecare dintre noi trebuie să facă eforturi pentru a depăși această perioadă pentru că este șansa României de a ieși din criză, iar acesta trebuie să fie un scop comun, indiferent de apartenența politică.

  Corneliu Olar - declarație politică: În Parlamentul României nu-i destul să nu se gate, nici puțin să nu s-ajungă;

Domnul Corneliu Olar:

"În Parlamentul României nu-i destul să nu se gate, nici puțin să nu s-ajungă"

Pot să spun că oarecum sunt unul dintre reprezentanții în Parlament ai ținutului Țării Moților, ale cărui pământuri, incapabile să producă necesarul de cereale pentru moți, au consacrat cronicari, raportori fiscali imperiali și literați. Toți aceștia au generalizat sărăcia Țării Moților pornind de la sărăcia pământului, de la incapacitatea de a produce cereale.

Privită din această perspectivă, sărăcia pământurilor moțești i-a ținut pe grofi, nobili și boieri departe de pământurile moțești; pământurile moților de pe vremea lui Horea și Avram Iancu aparțineau coroanei, adică împăratului habsburg. Potențialul pământului din Țara Moților a fost și este văzut numai din perspectiva producțiilor cerealiere, nesesizând că moții neproprietari au beneficiat, accesiunea menționată, cu sau fără drept, asupra celor unite și încorporate cu pământul.

Cronicile, rapoartele și literații îi descriu pe moți ca fiind cei mai mari vânători de urși și jderi pentru principii Transilvaniei și tot timpul ca fiind cei mai eficienți culegători de aur din râuri și din pământ, ca și cei mai pricepuți meșteri în lemn și uneori ca și cultivatori de in și cânepă. Dacă ar fi ca moții să mai fie înregistrați cu o performanță, trecută și prezentă, ca și locuitor al Comunei Horea din Județul Alba, vă mai pot spune că aici se obțin cele mai mari recolte de afine naturale. Deci, moții au trăit mai bine în trecut - prin obținerea unor bunuri din accesiunea pământurilor asupra cărora erau sau nu proprietari - decât acum, când trăiesc ca și proprietari din producția pământurilor dar fără drept de accesiune.

În situații comparabile temporar, pot să vă spun că nici Fefeleaga lui Agârbiceanu și nici chiar moții lui Geo Bogza, care au trăit prea puțin din producțiile cerealiere nu au fost atât de mizeri pe cât au fost țăranii exclusiv cerealieri din Amara văzută de ochiul uluit al ardeleanului Rebreanu; Fefeleaga măcar avea cal pe când Petre era un amărăștean, vizitiu la boier. Agârbiceanu s-a pus rău cu Fefeleaga pentru că a sărăcit-o făcând abuz de imaginație, în timp ce imaginația ardeleanului Rebreanu a fost depășită de mizeria țăranilor de pe câmpiile cerealiere. Moții proprietari de pământuri de acuma nu au dreptul de accesiune nici asupra aurului, argintului și mercurului care se află în subsolul pământurilor lor, dar nici asupra vânatului care se hrănește pe pământurile lor, căci: bogățiile subsolului pământurilor moțești constituie bogății de interes public (Constituția României, art. 136 alin.(3), iar fauna de interes cinegetic este bun public de interes național și internațional (Legea nr.407 din 2006, art. 2). Deci, moții au dreptul doar asupra furajelor și cerealelor de pe aceste pământuri, consacrate așa cum am arătat prin sărăcie, căci Țara Moților sau Țara de Piatră nu poate fi un pământ roditor din punct de vedere cerealier. Dacă moții dispersați prin munți se luptă cu drepturi neconstituționalizate, așa cum am arătat, încă mai au a se lupta și cu legi neconstituționale sau cu legi care se bat cap în cap.

Cum au trecut de Parlament art. 2 din Legea 407 din 2006, menționat mai sus, și art. 4, care spune că "Nimeni nu are dreptul de a vâna pe terenul proprietatea altuia, fără a avea asupra sa autorizația de vânătoare, care dovedește, în condițiile prezentei legi, consimțământul proprietarului, al asociației de proprietari sau al celui mandatat de aceștia în acest scop", în condiția în care nimeni nu cere consimțământul nici proprietarului și nici administratorului și mai ales în condiția în care art. 136, alin (3) și (4) din Constituția României a stabilit că declararea unui bun ca fiind public și atribuirea lui se pot face numai printr-o lege organică?!

Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

Bunurile proprietate publică sunt inalienabile.

În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.

Legea 407 din 2006, referitoare la gestionarea vânatului, este legea organică care încadrează vânatul la categoria bunurilor publice de interes național și deci este o lege organică! Art. 5 și 11-16 din Legea 213 din 1998 privind proprietatea publică și regimul ei juridic nu permit declararea vânatului ca bun public și nici nu permit modalitatea de gestionare a vânatului prin atribuire directă și fără hotărârea consiliilor locale, așa cum, din păcate, prevede Legea 407 din 2006.

  1. Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează: a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate,încondițiilelegii; b) nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale; c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credințăasuprabunurilormobile.
  2. Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.

Atâta timp cât Codul Civil Român, ca lege organică, prevede (art. 483) că sporul animalelor (prăsila) se cuvine proprietarului în puterea dreptului de accesiune și atâta timp cât animalele sălbatice de pe pământul proprietate a moților prăsește, - Legea 407 este lovită de nulitate absolută!

  Vasile Mocanu - declarație politică pe subiectul Pericol în caz de cutremur;

Domnul Vasile Mocanu:

"Pericol în caz de cutremur"

Un seism puternic ar distruge o bună parte din Iași. Nu este vorba de un scenariu al unui nou film-catastrofă, ci de o stare de fapt.

La peste 30 de ani de la marele cutremur din 1977, Iașiul a rămas exact la fel din punct de vedere al rezistenței clădirilor. Niciun bloc nu a fost consolidat, deși, în municipiu, există 63 de imobile plasate în clasa I de risc seismic. În realitate, numărul clădirilor cu grave probleme la structura de rezistență este mult mai mare, după cum afirmă specialiștii. Toate sunt în pericol de a se prăbuși la primul cutremur mare, făcând, probabil, mii de victime.

Cine-i vinovat?

Deși există un program guvernamental de expertizare și consolidare a blocurilor de locuințe, acesta nu a avut succes la Iași. Faptul că respectivul program impune eliberarea locuințelor pe timpul efectuării lucrărilor, ipotecarea proprietății, precum și - în majoritatea cazurilor - suportarea cheltuielilor de consolidare i-a făcut reticenți pe ieșeni.

Evident, cei mai mulți locatari ai blocurilor cu risc seismic nu vor să-și părăsească locuințele, deoarece nu au unde pleca și nici nu au bani pentru a suporta cheltuielile de consolidare. În aceste cazuri, se poate beneficia de credite fără dobândă, dar nu întotdeauna dobânda e cea care îi arde la buzunar pe ieșeni. În municipiu, există deja o mulțime de restanțieri pe relația cu băncile, așa încât un nou împrumut e departe de a fi pe placul oamenilor.

Ce-i de făcut?

De vreme ce această reticență față de programul guvernamental este vizibilă și în alte orașe, cea mai bună soluție ar fi o ameliorare grabnică a strategiei propuse de Guvern. Până când programul guvernamental nu va arăta clar unde pot fi cazați proprietarii pe perioada efectuării lucrărilor de consolidare și nu va acorda mai multe facilități în cazul creditelor pentru plata respectivelor lucrări, este greu de crezut că oamenii vor accepta propunerile Executivului.

Problema este că seismul cel mare nu așteaptă până când se vor pune de acord toate părțile implicate în acest program.

Iar dacă o clădire deteriorată o poți totuși reconstrui, o viață de om nu mai poate fi dată înapoi!

  Marian Neacșu - declarație politică intitulată «Acarul Păun era... contabilul» - despre cum umblă cu fofârlica ministrul Șeitan;

Domnul Marian Neacșu:

«"Acarul Păun era... contabilul" - despre cum umblă cu fofârlica ministrul Șeitan»

"Ars" pe dinlăuntru de focul dorinței de a face dreptate în salarizarea din sectorul bugetar (dar, de fapt, pârlit din spate de lipsa veniturilor la bugetul de stat), Guvernul PDL a recurs la introducerea în mare grabă a Legii salarizării unice de la 1 ianuarie 2010, fără să mai dea atenție pregătirilor pentru aplicarea acestui act normativ deosebit de important. În zbaterea sa permanentă de a comunica cu populația, prim-ministrul a dat asigurări repetate că salariile angajaților de la stat vor fi la același nivel cu cele încasate în luna decembrie 2009.

Confruntat acum, în 2010, cu reproșurile angajaților bugetari care s-au trezit în prima lună a anului cu salariile diminuate cu 30-40%, Guvernul PDL nu a găsit altă scuză mai bună decât să spună că angajații cu salariile reduse față de anul 2009 nu sunt decât cazuri izolate a căror apariție se explică prin nepriceperea contabililor care nu au știut să calculeze salariile. Ministrul muncii, domnul Mihai Șeitan, a dat asigurări că erorile de calcul determinate de aplicarea greșită a Legii unice a salarizării sunt cauzele unor situații răzlețe de bugetari ale căror salarii sunt micșorate, promițând că ministerul îi va ajuta pe aceștia să-și recupereze pierderile.

Fără să recunoască faptul că brambureala actuală în domeniul salarizării bugetarilor se datorează modului neprofesionist în care a fost elaborată și introdusă noua legislație, tot Ministerul Muncii a mai îndrugat diverse alte scuze, invocând eliminarea unor sporuri ilegale ori nepriceperea ordonatorilor de credit.

Am fi, în mod evident, de acord cu o legislație unitară, coerentă, rațională și echitabilă pentru angajații statului, dar nu asta ne oferă Guvernul PDL, ci dimpotrivă: am primit de la actualul executiv doar o înșiruire de minciuni, socoteli false și grăbit recitate pe de rost la EtnoTV de prim-ministrul unui cabinet care guvernează lăutărește, după ureche. Acum se vede cu adevărat incapacitatea PDL de a guverna țara, el fiind - de ce să nu recunoaștem - un partid construit și antrenat pentru a sta în dreapta, care s-a trezit pus la volan.

Într-un mod revoltător, în timp ce liderii PDL, prietenii și simpatizantele lor parașutate la punct fix prin diverse agenții încasează salarii de zeci de mii de euro și completează cu aroganță în declarațiile de avere "salarii conform FF" și "venituri pe persoană fizică conform contractului"(vezi cazul unei drăgălașe președinte de la ANRP), Guvernul pretinde salariaților bugetari să stea cuminței și să accepte gogoșile debitate de miniștrii săi privind menținerea salariilor din 2009.

Dacă vreți sacrificii de la bugetari, domnule prim-ministru, începeți mai bine cu salariile dumneavoastră! Dacă vreți respect, domnilor, începeți prin a oferi respect! Lăsați aroganța și eliminați de îndată salariile nerușinate ale clientelei politice PDL, ascunse, vezi Doamne, sub clauze de confidențialitate! Nu mai acuzați degeaba niște oameni nevinovați, care au primit salarii conform unor legi ale statului român, de "nesimțire" - căutați mai bine bârna din ochiul dumneavoastră și renunțați la șmecheriile ieftine prin care plătiți, din banul public, milioane de euro pentru un site de internet! Tăiați de îndată cheltuielile nerușinate de la bugetul de stat, care urmăresc doar să achite nota de plată a domnului Traian Băsescu pentru campania sa electorală!

Avem convingerea că oamenii sunt capabili să comită sacrificii, dacă acestea li se propun onest, fără ocolișuri, fără dublă măsură. Dacă însă alegeți să umblați cu fofârlica, românii se dumiresc foarte repede, iar mișcările sindicale de anvergură care stau să înceapă dovedesc că românii nu mai acceptă să le îndrugați bazaconii, atâta timp cât ei au în față fluturașul de salariu care le spune adevărul, negru pe alb: salariul este mai mic decât anul trecut.

Este momentul să recunoașteți că legislația salarizării unice a fost introdusă printr-un proces care a stat sub semnul improvizației, caracterizat prin grabă și hei-rup-ism, fără pregătirea temeinică cuvenită, fără informarea ordonatorilor de credite, fără consultarea sindicatelor. Acum este mare nevoie - la Ministerul Muncii - de sinceritate și de competență.

Începeți, de aceea, cu un gest de bun simț și concediați-l pe domnul Mihai Șeitan, actualul ministru al muncii. Înlocuiți-l urgent pe domnul Șeitan! Vă spun asta presupunând că mai aveți persoane, în rezerva de cadre a PDL, care să se priceapă la conducerea unui minister așa de important.

  Cornel Itu - declarație politică atenționare: CFR - situație alarmantă;

Domnul Cornel Itu:

"CFR - situație alarmantă"

E cunoscut faptul că Revoluția din 1989 găsește România cu una dintre cele mai mari și utilizate rețele de căi ferate din Europa, dar în același timp se știe că infrastructura feroviară nu era la standardele europene. Perioada de declin din anii următori accentuează starea de degradare, iar pentru modernizare și reparații se alocă din ce în ce mai puține fonduri.

În anul 1998, la 1 octombrie, se încearcă o reorganizare formându-se cinci instituții desprinse din vechiul SNCFR ( Societatea Națională Căile Ferate Române), după cum urmează:

  1. Compania Națională "CFR" SA;
  2. SNTFC =" CFR Călători " SA;
  3. SNTFM ="CFR Marfă " SA;
  4. SMF = "Societatea Management Feroviar";
  5. SAAF = "Societatea Administrare Active Feroviare"

Ameliorarea situației economice după anul 2000, pornirea unor proiecte de investiții dădeau impresia unor schimbări favorabile. Din păcate, datorită infrastructurii învechite, a creșterii numărului de operatori feroviari privați, creșterea concurenței din partea transportului rutier de călători cât și de marfă, managementul deficitar la nivel superior cât și resursele bugetare insuficiente au condus la un sistem de transport feroviar românesc neatractiv, lent și foarte scump. La toate acestea se adaugă proasta administrație în toate societățile desprinse din Societatea Națională Căile Ferate Române.

Toate acestea, în contradicție cu interesul statelor din Europa Centrală și Occidentală, care au acordat o importanță sporită căii ferate, acest sistem de transport putând deveni un motor de creștere economică, de protejare a mediului înconjurător, precum și posibilitatea identificării unor noi locuri muncă, oferindu-i sistemului de transport feroviar puterea de a sta la baza dezvoltării durabile.

La infrastructura învechită încercările de modernizare a transporturilor prin procurarea unor locomotive de mare viteză și utilizarea unor trenuri de tip Săgeata albastră, se dovedesc palide cosmetizări fără rezultate practice deosebite, datorate graficelor de tren neadaptate cerințelor publicului călător. O serie de factori precum numirea în posturi de conducere a unor persoane pe criterii politice, lipsite de profesionalism și uneori de cele mai elementare cunoștințe în domeniu, lucrări atribuite fără licitație și acordate preferențial, investiții nejustificate, au adus companiile rămase în pragul falimentului.

Pe aceste considerente solicităm alocarea unor fonduri din partea statului, precum și preocuparea cu prioritate din partea administrațiilor feroviare pentru accesarea fondurilor europene în vederea transformării sistemului de transport feroviar într-un sistem performant, modern, un adevărat motor de creștere economică, generator de venituri la bugetul de stat și creator de noi locuri de muncă.

  Vasile Popeangă - despre Reforma în justiție sau țara dosarelor penale;

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma în justiție sau țara dosarelor penale"

După douăzeci de ani de capitalism postcomunist în România, am reușit să ajungem (grație atâtor legi făcute la normă, pe genunchi și cu colțul minții) poporul cu cele mai multe dosare penale pe cap de locuitor - nu mai puțin de 1,4 milioane dosare la aproximativ 17 milioane de justițiabili!

Dileala se maximizează și dacă luăm în calcul și cele 140 de legi care reglementează activitatea justiției, și plecările din sistem fără reangajarea altui personal care să asigure celeritatea atât de legală și obligatorie în actul de justiție, și plictiseala judecătorilor cu state vechi, și angajarea de noi judecători dar care nu știu carte, și corupția din sistem pentru care justiția românească a devenit notorie în Europa, și actele normative care se bat în cap unele cu altele, și presiunea politicului asupra actului de justiție, și lista ar putea continua până în ajunul Paștelui!...

Și uite așa a devenit România țara cu cele mai multe infracțiuni pe cap de locuitor! Să asculți muzică e o infracțiune, că sigur se va găsi cineva care să demonstreze că ești un bandit de pirat mai dihai decât Barbă Neagră și că trebuie să înfunzi pușcăria! Să nu plătești taxele și impozitele din același motiv atât de invocat de puterea portocalie - Nu-s bani! - e iarăși un motiv să staționezi câțiva ani, pe cheltuiala statului (același stat care n-are bani!), într-o garsonieră prevăzută cu gratii.

Un stat care devine, pe zi ce trece, tot mai polițienesc, în care numărul celor cu bulanu-n mână și al celor cu ochi albaștri e de câteva ori mai mare decât pe vremea împușcatului, numai stat democratic nu se mai poate numi. Un stat care, pe zi ce trece, devine tot mai represiv, însă care n-are și pentru omul de rând o justiție accesibilă și competentă. Iar creșterea numărului de procurori nu este o soluție.

Sistemul actual nu mai funcționează, necesitând de urgență modificări legislative de substanță, inclusiv cu referire la canalizarea resurselor investigative spre dosarele de importanță deosebită, renunțându-se la metoda risipirii fondurilor pentru motivația NUP-urilor. Poate nici apariția Curții cu Juri n-ar fi o idee rea, ajutând astfel rapiditatea și corectitudinea proceselor. Poate unificarea și corelarea legislației ce coordonează activitatea în justiție ar fi o altă idee folositoare. Poate înăsprirea legilor punitive la adresa erorilor magistraților care se cred mici dumnezei ar fi o idee utilă cauzei justiției!

Poate că dacă justiția s-ar face în numele dreptății și nu în numele legii ar duce societatea românească pe un drum mai bun, mai corect, mai de normalitate. Dar cine să îndeplinească aceste cerințe ale unei vieți normale - constituționalistul anticonstituțional Boc? Mai bine-și dă demisia decât să realizeze așa ceva...

  Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică privind certificatele de garanție pentru lucrările de reabilitare a drumurilor;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Declarație politică privind certificatele de garanție pentru lucrările de reabilitare a drumurilor

Povestea e simplă. România, ca aproape toate țările din lumea asta, se bucură de patru anotimpuri. În două plouă, într-unul ninge, într-unul e cald. Asta de când lumea și pământul! Din cauza alternanței acestor păcătoase anotimpuri, mecanicii noștri sunt cei mai fericiți oameni din lume. Singurii pe care nu-i atinge criza. Dacă, prin absurd, de mâine n-am mai avea iarnă, trei sferturi din mecanici s-ar trezi disponibilizați, că n-ar mai avea nimic de lucru. Dar spre bucuria lor, iarna vine în fiecare an, ninge în fiecare an, iar fiecare fulg în plus înseamnă apariția unei noi gropi. În căutarea unui răspuns la dilema craterelor eram ferm convins că pot da vina fără probleme pe sarea și clorura care se aruncă pe străzi la deszăpezire.

Eram cu discursul pregătit. Dar nu, e mult mai simplu. Alternanța temperaturilor scăzute cu cele foarte ridicate și îmbătrânirea stratului de uzură duce la apariția gropilor. La acest aspect se adaugă și îmbătrânirea stratului de uzură. Ceea ce înseamnă că aproape toate drumurile din Argeș sunt ieșite din garanție, deci nu mai pot fi refăcute pe banii constructorilor. Cratere în care ți-e teamă că o să cazi spre centrul pământului au răsărit ca ciupercile după ploaie. Șoferii și reprezentanții mass-media au făcut deja un recensământ al gropilor din județ, iar pe primul loc conduce detașat DN73 Pitești-Câmpulung-Brașov.

Pentru reabilitarea drumurilor s-au cheltuit bani mulți de-a lungul timpului, dar rezultatele lasă de dorit, iar situația nu este specifică exclusiv Argeșului, ci vorbim despre o adevărată tragedie legată de "drumurile noastre" la nivel național.

Raportările din teren au postat județul Argeș pe un loc fruntaș al listei negre, întocmite pe infrastructură. Gropile au devenit o problemă națională, afectând marii transportatori, proprietarii de mașini și nu în ultimul rând, buzunarele contribuabililor. Prin urmare, pornind de la aceste realități grave, consider că trebuie să se acorde o importanță sporită certificatului final de garanție și performanță pentru drumurile reabilitate, pentru a elimina lucrările de mântuială, contractele pe sprânceană și bătaia de joc la adresa cetățenilor.

Ne furăm practic căciula, aruncând milioane de euro pe drumuri, care la primul îngheț se sfărâmă precum creta. Astfel, în cadrul certificatelor de garanție, ar trebui incluse clauze stricte, urmând ca aceste căi de comunicație să fie întreținute de constructor, pe o perioadă de minimum trei ani, în baza unor criterii de performanță.

Oficialii Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) au explicații diferite pentru gropile care au împânzit asfaltul, dar principala problemă constă în faptul că peste 70% din rețeaua de drumuri are durata de viață expirată. Potrivit ultimelor statistici disponibile, România are o rețea de drumuri naționale de 16.062 km, de unde rezultă că peste 11.200 km sunt în stare proastă. Pentru drumurile modernizate, aflate în perioada de garanție, efectuarea reparațiilor este exclusiv în responsabilitatea constructorului. În general, termenul de garanție este de doi ani, iar în ultimul timp contractele au început să prevadă perioade de trei ani de zile.

După ce că sunt proaste, drumurile românești sunt și scumpe! Banca Mondială a criticat practica renegocierii contractelor de infrastructură plătite din bani publici către companii private, care conduce la majorarea costurilor finale de două-trei ori față de valoarea inițială, ajungându-se la unele dintre cele mai ridicate costuri din Europa.

Prin urmare, plătim prea mulți bani pentru niște lucrări la care nu avem nici bitum de calitate, nici siguranță, nici măcar o garanție, așa că efectele sunt dezastruoase.

Solicit răspuns scris.

  Ion Călin - declarație politică intitulată La bine și la voi;

Domnul Ion Călin:

"La bine și la greu"

Agențiile europene de știri afirmă despre România că este una din țările cele mai sărace din Uniunea Europeană, fără o clasă de mijloc, dar cu două mari clase sociale, bogații și săracii. După părerea mea pe baza realităților manifestate în ultima perioadă, populația acestei țări se împarte în cei aflați la putere și cei din opoziție. De ce această împărțire, am să mă explic!

Majoritatea copiilor celor aflați la putere studiază în străinătate, copiii celor săraci stau acasă, deoarece profesorii noștri sunt în grevă, nu sunt mulțumiți de prevederile Legii salarizării unice, datorită comasării școlilor elevii sunt câte 40 în clasă, iar posturile în învățământ sunt reduse prin ordonanță de urgență. Alocațiile copiilor vor fi reduse și, bineînțeles, vor fi atribuite în funcție de veniturile familiei. Studenților li s-au redus bursele, nu mai beneficiază de gratuitate pe mijloacele de transport în comun, locurile în taberele acordate gratuit sunt tot mai puține. Dacă termini o unitate de învățământ superior îți găsești cu greu un loc de muncă, conform pregătirii pe care o ai, iar cei care termină studiile în străinătate, găsesc cu ușurință un loc de muncă dacă părinții au bani sau se află la putere. Nu contează studiile, experiența, competența, dacă nu ești membru PDL sau nu ai cunoștințe în PDL, doar pentru aceștia există posturi, și ce posturi, numai de directori, consilieri ai miniștrilor numiți și nu promovați prin concurs, doar sunt la putere.

Despre bugetarii puterii ce să mai zic, ei au prime de vacanță, sporuri, diurne pentru deplasări, concedii în străinătate, decontarea transportului între locuință și locul de muncă, bugetarilor opoziției, câți mai există aceștia, li s-au tăiat toate facilitățile, chiar dacă există hotărâri judecătorești definitive pentru plătirea acestora, nu sunt bani de punere în aplicare. Dacă ești în opoziție, neșansa ta, pleci primul atunci când se fac restructurările, sau când nu-ți convin condițiile de muncă sau salariu. Și cum acestea se fac în toate domeniile începând cu CFR, SNLO și în administrația centrală, mai puțin în MapN, MAI și Justiție - ei sunt la putere, ceilalți sunt în opoziție și ajung astfel șomeri, că ce contează, este criză și numărul șomerilor trebuie să crească.

Despre pensionari, cred că s-a tot scris și s-au spus multe, unii sunt la putere, au pensii de lux, ceilalți sunt în opoziție, abia își mai duc traiul zilnic, cu pensii de mizerie, dar ce contează, dacă vor pensii mai mari trebuie "să-și asume riscul de a investi în sectorul privat de asigurări de pensii", așa cum sugerează un ministru de la putere. Aplicarea legii unice a pensionării va duce la diferențe între pensionarii puterii și pensionarii opoziției, între femeile cu copii și cele fără copii, care vor ieși la pensie mai târziu, între pensionarii din sistemul de stat și cei cu pensii speciale din poliție, armată, între cei cu pensii minime și cei cu pensii de peste 30 de milioane.

Dar diferența dintre putere și opoziție se simte cel mai bine în cazul firmelor participante la licitații. Dacă ești la putere, ai toate șansele să câștigi licitație după licitație, nu contează dacă lucrarea este executată conform caietului de sarcini, sau poți să obții și acte adiționale suficiente până termini lucrarea și prețul inițial al licitație se dublează până la finalizarea lucrării, dacă ești în opoziție, nu câștigi nicio licitație, lichidezi firma, îți trimiți angajații în șomaj, mai plătești și impozite la stat, așa-i în opoziție.

Despre respectarea hotărârilor judecătorești ca-n orice stat de drept, cei de la putere dacă nu le convin, dau o ordonanță de urgență, iar cei din opoziție dacă nu le respectă, fac pușcărie, indiferent de vârstă, că așa-i în opoziție.

Poate raportul putere opoziție se vede cel mai bine în administrația publică locală, unele unități administrativ teritoriale nu au bani nici pentru plata salariilor și abia reușesc să își cumpere un top de hârtie, celelalte au cu ce cumpăra pentru că au un buget suficient de mare pentru a-și cumpăra consumabile, în valoare de peste 40.000 euro, că așa-i la putere.

Exemplele sunt multe, dar mă opresc aici.

Când domnul președinte Băsescu era în campanie electorală, îi plăcea să afirme că principalul aliat îi este poporul "voi sunteți puterea", iar sloganul de campanie al partidului de guvernământ era "PDL - la bine și la greu" acum că s-a terminat campania electorală, vedem cum s-au pus în practică, unii au beneficii, ceilalți, după ce au votat, oare mai reprezintă puterea sau au rămas cu "greul" din sloganul PDL-ului, că așa-i după ce votezi.

  Dragoș Gabriel Zisopol - intervenție ce marchează 189 de ani de la începutul revoluției renașterii naționale a Eladei - 25 martie 1821;

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

"189 de ani de la începutul revoluției renașterii naționale a Eladei - 25 martie 1821"

Acum 189 de ani, în 1821, după îndelungate pregătiri, grecii au decis să scuture jugul otoman care îi apăsa de mai bine de 350 de ani, ziua izbăvitoare avea să fie Buna Vestire, zi menită să anunțe că națiunea elenăliberă.

Ideile revoluționare ale lui Rigas Ferreos și acțiunile societății secrete Eteria au contribuit în mod hotărâtor la închegarea conștiinței de neam a grecilor răspândiți în Elada, Asia Mică, Levant, Egipt și deopotrivă în Rusia și Țările Române.

S-a întâmplat atunci un fapt unic în istorie. Focul revoltei a fost aprins în afara hotarelor Eladei. Principele Alexandru Ipsilanti a trecut, din Rusia, pe pământul Moldovei, la 22 februarie 1821 cu cei 1600 de viteji ai săi, animați de îndemnul "Luptă pentru credință și patrie".

Binecuvântat de Mitropolitul Moldovei, Ipsilanti s-a îndreptat spre Țara Românească. Neînțelegerile cu revoluționarul Tudor Vladimirescu, destrămarea propriei armate, ca și dezavuarea țarului Alexandru I l-au copleșit pe principe.

Tinerii din Batalionul sacru au mers însă mai departe.

În confruntarea de la Drăgășani cu otomanii, din 7 iunie 1824, - 200 din cei 376 de luptători și-au dat viața pentru libertatea conaționalilor lor. Același sacrificiu de sine l-au făcut grecii la Sculeni, la 17 iunie, și la mănăstirea Secu, în septembrie același an.

Protagoniștii luptei pentru independență, mulți dintre ei provenind din comunitățile grecești din diasporă, s-au remarcat ca simboluri ale eroismului și patriotismului, numele lor devenind sinonim cu lupta grecilor. Ei s-au întipărit în memoria și inimile tuturor prin curajul și sacrificiu de sine.

Înfrântă în Principatele Române, revoluția grecească a izbucnit cu și mai mare vigoare pe pământul Eladei. După șapte ani, în 1828, statul grec, dotat cu o Constituție și avându-l în frunte pe Ioan Capodistria, devenise o realitate pe harta Europei.

Izbucnirea revoluției grecești pe teritoriul românesc a contribuit o dată în plus la fundamentarea legăturilor multiseculare greco-române.

Astăzi, membrii Uniunii Elene din România trimit un gând pios conaționalilor ce s-au jertfit pentru libertatea patriei, conștienți de solidaritatea care, singură, poate garanta succesul cauzelor drepte.

Dubla sărbătoare a elenismului și a Ortodoxiei să fie pretextul pentru ca noi toți să reflectăm la moștenirea luptelor date de greci pentru libertate, democrație și independență națională!

Astăzi, la 189 de ani de la începutul Revoluției grecești din 1821, mesajul său rămâne actual. Timpul trece, dar obiectivul rămâne neschimbat: înfruntarea oricărei amenințări, demnitate și prosperitate pentru națiune și țară.

Grecia se confruntă acum cu probleme și provocări deosebite. În aceste condiții, este de datoria fiecărui grec de a lupta cu toate forțele sale, ca Elada să-și recâștige prestigiul și credibilitatea pe care și le merită.

La mulți ani, Grecia!

La mulți ani, eleni șl filoeleni!

  Emil Radu Moldovan - declarație politică: Guvernul decretează - românii tolerați în propria țară;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul decretează - românii tolerați în propria țară"

Dacă până săptămâna trecută primul-ministru Boc susținea sus și tare că Guvernul pe care-1 conduce nu face decât să îndeplinească dorințele românilor exprimate prin vot la prezidențiale și la referendum, la sfârșitul săptămânii primul-ministru le-a arătat sindicaliștilor și implicit românilor adevărata față spunându-le că el face regulile și că, dacă nu le convine, pot să plece. Lucru pe care sindicaliștii l-au și făcut și au plecat de la consultările cu premierul pe care tot mai des par să-1 indispună cerințele cetățenilor acestei țări care nu cer altceva decât să le fie respectate drepturile și Guvernul să își facă treaba pentru ca ei să poată trăi decent în țara lor.

Dar, domnule prim-ministru, dacă regulile pe care le faceți domnia voastră sunt total dezavantajoase pentru cetățenii acestei țări și nu le convin, ei unde să plece, să părăsească această țară sau să nu aibă pretenția de a se întâlni cu Luminăția Voastră care devine alergică la orice critică adusă efortului imens pe care-l depuneți pentru propășirea morală și materială a neamului?

Ce să facă profesorii care se văd cu un salariu sub cel minim pe economie, care văd că prioritățile și regulile impuse de dumneavoastră îi duc la sapă de lemn, punându-i efectiv în imposibilitatea de a supraviețui?

Unde să plece după ce o viață întreagă și-au petrecut-o la catedră și acum nu mai pot să plătească întreținerea și să-și cumpere de mâncare, nicidecum să mai cumpere și cărți pentru a se documenta și a avea performanță?

Cum să se descurce pensionarii care supraviețuiesc de pe o zi pe alta prin adevărate miracole și cărora vă pregătiți să le tăiați din pensiile nesimțite, deoarece ceea ce nu se adaptează propriilor reguli, trebuie tăiat, redus. Unde să plece oamenii decenți din această țară care zi de zi își strică mașinile în gropile de pe drumurile patriei care arată ca după război și care petrec ore în șir în tren pentru o călătorie de câțiva kilometri, în timp ce miniștrii dau impasibili din umăr spunând că nu au bani pentru investiții și se plimbă pe drumurile patriei în mașinile lor cu girofar feriți de traficul infernal.

Nimic nu se rezolvă, totul se distruge în această țară în ultimul timp, încât ajungem să ne întrebăm unde și când se va termina acest calvar al celei mai incompetente guvernări de la revoluție încoace.

În aceste condiții, cetățeanul român fără carnet de membru PDL și pile la conducerea portocalie, din cetățean cu drepturi depline a ajuns să fie un tolerat în propria țară dacă nu este de acord cu regulile și prioritățile decretate de Guvernul Boc.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată Premierul promisiunilor deșarte;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Premierul promisiunilor deșarte"

Speriat de valul de proteste anunțate începând cu această lună de mai multe categorii sociale, premierul Boc a găsit soluția stopării acestora, prin venirea în fața poporului cu un discurs bombastic, rostit de la tribuna Parlamentului.

Din păcate, acest discurs a fost atât de lung, cu atât de multe cifre amețitoare presărate la fiecare trei cuvinte, încât premierul ne-a dat senzația că are, mai nou, rolul de somnifer pentru întreg poporul român, nu numai pentru parlamentarii din sala de plen.

Premierul celor mai multe vorbe aruncate în vânt, a sacului de promisiuni făcute în fiecare campanie și uitate cu viteza luminii în momentele de decizie guvernamentală, a mai câștigat puțin răgaz din partea unor sindicate, promițându-le binele ce va să vină.

Domnul Boc ne-a vorbit despre ce a făcut anul trecut, despre cât de bine ne merge în prezent, deși, în realitate, ne merge din ce în ce mai prost, despre cele mai frumoase cifre obținute de guvernele domniei sale pe hârtie, despre niște măsuri anticriză pe care le-a mai luat și despre care BERD i-a precizat zilele trecute că au fost neglijabile și fără niciun impact real asupra economiei.

Și ce dacă alții au cu totul altă părere despre faptele portocalii, premierul tuturor posibilităților are soluții și de această dată! Are cifre istorice, dar altele decât cele ale INS sau BNR, are din nou un car de promisiuni amăgitoare, care au doar candida menire de a mai stinge puțin din vulcanul protestatar!

Domnul Boc ne-a demonstrat și cu această ocazie că nu deține la purtător biletul câștigător de intervenție rapidă al pompierului salvator, ce știe să stingă focul crescând al nemulțumirilor cauzate de incapacitatea și iresponsabilitatea guvernamentală dovedită până în prezent.

Realitatea este cu totul alta: peste trei milioane de români se află la limita subzistenței. Aproape 800.000 de șomeri au ajuns pe culmile disperării, în inutila căutare a unui loc de muncă care să le permită să supraviețuiască și mâine. Peste 250.000 dintre aceștia sunt fără o slujbă de aproape doi ani. Peste 13.000 de firme și-au suspendat activitatea doar în ultimele două luni ale anului 2010. Justiția se află în așteptarea unui Raport ce trebuie să vină de la Bruxelles, la fel de îngrijorător ca și precedentele. Reforma în sistemul juridic lipsește cu desăvârșire, în schimb corupția și interesele politice portocalii fac în continuare "legea banului public". Profesorii amenință cu înghețarea anului școlar, în timp ce ministrul educației face o lege pe ascuns, fără să consulte pe nimeni din domeniu. Transportatorii au amânat cu o săptămână ieșirea în stradă, căzând, probabil pentru ultima oară, în plasa amăgirilor dumneavoastră. Peste 10.000 de ceferiști au fost trimiși pe drumuri, fără ca, totuși, cineva să se gândească și la soarta lor.

A mima grija față de cetățean, a-i spune angajatului că trebuie să fie fericit că n-a ajuns încă șomer, dar că s-ar putea să-l faci tu, guvern portocaliu, în curând, dacă nu înțelege că nu sunt bani de dat pe mofturile lui, a-i tăia pensionarului și ultima speranță de mai bine, în ultimii ani ai vieții sale, nu reprezintă, domnule prim-ministru, măsuri care vor scoate România din criza pe care, tot dumneavoastră, cu bună știință, ați adâncit-o.

  Vasile Ghiorghe Gliga - despre Efectele crizei economice asupra șomajului;

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Efectele crizei economice asupra șomajului"

Criza economică își face tot mai simțită prezența în România. De la giganții industriei până la întreprinderile mici și mijlocii, salariații își pun tot mai des întrebarea: cât de sigur e locul meu de muncă? România, sub presiunea organismelor financiare internaționale se afundă tot mai mult în tsunami-ul concedierilor. Pe acest fond, auzim în mod frecvent de la guvernanți că reducerea forței de muncă salariale din sectorul bugetar și de stat este factorul cel mai sigur și eficient de refacere a economiei țării. Cu toate că guvernul s-a împrumutat de 20 de miliarde de euro pentru ameliorarea și revenirea din criză a României, banii nu au fost cheltuiți judicios.

Investițiile în sectorul productiv au fost ignorate total, împrumuturile fiind îndreptate spre alte ramuri. Chiar experții Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare spun că, deși guvernul s-a împrumutat pentru investiții, efectele acestora nu se văd, iar proiectele sunt ca și inexistente. Concomitent se desfășoară și o susținută campanie de dezinformare a oamenilor. Se spune ca din acești bani "se susține" Programul "Prima casă", însă Guvernul nu plătește nimic, el doar garantează. Programul Rabla plătește prima de casare din fonduri pentru mediu, unde banii se adună din contribuția plătitorilor la fond, nu din împrumutul european. Aceste disfuncționalități și multe altele sunt posibile datorită faptului că guvernanții nu cunosc realitatea amărâtă în care se află România.

În ceea ce privește nivelul de trai, sărăcia a cuprins mai mult de jumătate din populația țării. Peste toate aceste lucruri, FMI a decis ca România să își reducă numărul de angajați din sectorul public, dacă vrea să primească în totalitate împrumutul de aproximativ 20 de miliarde de euro.

În județul Mureș crește vertiginos șomajul, fiind județul cu cea mai ridicată rată a șomajului ( 8,4%), cu un procent peste media pe țară, în condițiile în care anul trecut, în aceeași perioadă, aveam 4,9% După valul de disponibilizări din luna februarie, 290 de persoane au îngroșat numărul șomerilor, care a ajuns astfel la 20.000, în condițiile în care sunt numai 66 de locuri de muncă disponibile. Este ultima situație prezentată de Agenția de Ocupare a Forței de Muncă Mureș. Numai într-o singura zi, 92 de angajați ai CFR Marfă Mureș au rămas fără loc de muncă. Oamenii spun că nu vor mai avea cu ce să-și întrețină familiile. Numărul celor fără loc de muncă nu pare să se stabilizeze, în condițiile în care sunt deja anunțate disponibilizări masive pentru luna în curs. Criza mușcă tot mai mult și din bugetele primăriilor. Edilii au strâns cureaua cât au putut, însă acum au ajuns la fundul sacului. În timp ce unele administrații locale au decis să-și stopeze lucrările de infrastructură, altele au hotărât să rămână în beznă sau să taie din salariile angajaților.

Nu suntem în situația Greciei, însă mult nu mai avem și o să o ajungem din urmă. Șomajul este un fenomen inevitabil, accentuat de problemele economice ale lumii moderne, care, probabil, nu va dispărea niciodată. Totodată, șomajul este un fenomen negativ ale cărui costuri depășesc cu mult avantajele acestuia. De aceea, prioritar pentru programul guvernamental ar trebui să fie oferirea unui suport real agenților economici, pentru crearea de locuri de muncă, și o alternativă persoanelor concediate, prin acces la programe utile de reformare profesională.

Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici, cu speranța ca avuția națională va fi mai bine chibzuită, iar Guvernul va gestiona cu mai multă atenție puterea executivă cu care l-a învestit poporul român.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Fără vedenie de prooroc, poporul e fără stăpân;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Fără vedenie de prooroc, poporul e fără stăpân"

Speranța și atitudinea pozitivă te ajută să realizezi o proiecție corectă asupra construcției pe care o ai de făcut pentru ca dorințele să poată să devină realitate. Transformarea dorințelor în realitate reprezintă un proces complex care trebuie să pornească de la viziune și să se oprească la evaluări asupra lucrărilor îndeplinite și asupra acțiunilor care trebuie întreprinse într-o ordine a priorităților stabilită de politicile publice și de confruntările partidelor politice, aș putea spune, ținând cont de una din pildele înțeleptului Solomon, aceea că "Fără vedenie de prooroc, poporul e fără stăpân", că fără viziune, creație, programe și resurse, dorința, oricât de bună ar fi, nu poate să devină realitate și suport pentru bunăstare.

Pentru a demonstra valabilitatea acestei pilde, în acest moment în care confruntările politice trec în derizoriu, iar dezbaterile și acțiunile necesare pentru temperarea crizei economice cu care ne confruntăm par că nu generează soluții pertinente, voi face o prezentare în oglindă ai unor indicatori sintetici ai anului de reper 1990 și ai anului 2009. Cu ce scop? Acela de a arăta că în lipsa unei viziuni și a principiilor, orice este posibil.

În anul 1990, în economia românească erau 8,1 milioane salariați pentru ca la finele anului 2009 numărul acestora să scadă la 4,3 milioane. Dintre aceștia, majoritatea - adică 3,9 milioane - lucrau în industrie. În prezent, în această ramură, mai lucrează 1,3 milioane salariați.

În 1990,numărul pensionarilor reprezenta 2,5 milioane, iar la 31 decembrie 2009, acesta era de 5,7 milioane persoane. Deci, în 1990, un pensionar revenea la 3 salariați, iar astăzi raportul este de 13 pensionari la 10 salariați.

În anul 1990, industria contribuia cu 48,2% la crearea produsului intern brut, iar în 2009 această ramură a contribuit cu doar 26,4 % la p.i.b.-ul realizat, valoarea acestuia situându-se la circa 104 miliarde euro.

În agricultură,producțiile au scăzut drastic, atât cea vegetală cât și cea animală, la aceasta din urmă s-au înjumătățit efectivele de animale la toate speciile.

În 1990, populația ocupată reprezenta 10,8 milioane persoane, pentru ca la 1 ianuarie 2009, aceasta era de 8,7 milioane persoane. Dacă, referitor la anul 1990, nu putem vorbi de existența șomerilor, în prezent, numărul acestora depășește 750 de mii, înregistrându-se o rată a șomajului de 8,3 %.

Starea economico-socială în care se găsește România după 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, impune abordarea dintr-un alt unghi a problemelor esențiale ale dezvoltării economice. Avem în vedere stoparea disputelor politice sterile dintre partidele politice sau a grupurilor de interese din cadrul acestora și, prin urmare, o nouă construcție, care să aibă în prim-planul preocupărilor interesul național al dezvoltării economice și realizarea pe această bază a celui mai puternic model social, acela care oferă un loc de muncă pentru fiecare.

Explicațiile pot să fie numeroase, unele dintre ele consideră că starea precară a economiei, cu influențe extrem de negative asupra nivelului de trai al populației, se datorează, în principal, creșterii economice dezarticulate realizate în perioada 2004-2008, iar altele, mai sofisticate și mai ample, vizează lipsa capitalismului moral, care fundamentează o reconciliere a interesului privat cu interesul public în căutarea eticii și responsabilității sociale pe drumul de la economia centralizată la economia de piață.

În această atmosferă, când apare exemplul negativ al Greciei, când la criza economică cumulativă se adaugă criza de încredere în sistemul partidelor politice, apar atacuri la noua construcție politică, aceea a parlamentarilor independenți. Cu sinceritatea aprecierii faptului că avem de a face cu o criză economică mai puternică decât cea politică, luând în considerare și aprecierile Raportului general privind activitatea UE pe anul 2009 din Capitolul 1- redresarea după perioada de criză -, consider că noua construcție este necesară pentru promovarea unui nou model economic de dezvoltare, care să asigure o economie competitivă și concurențială prin valorificarea, în primul rând, a resurselor interne, inclusiv a celor de natură financiară.

Consider că această construcție, care face parte din obiectivele declarate ale interesului național, va trebui să se fundamenteze și pe principiile capitalismului moral, cel care a lipsit cu desăvârșire în ultimii douăzeci de ani. Amintesc celor neîncrezători câteva din aprecierile unuia din creatorii acestui concept, profesorul Stephen Young, și anume: "Principiile capitalismului moral sunt valabile pentru orice tip de companie, mică sau multinațională, și pentru orice tip de economie, tradițională sau postindustrială. Ideea centrală a capitalismului moral este că succesul financiar sustenabil al unei campanii depinde de măsura în care modelul său de afaceri încorporează principiul responsabilității sociale și al obligației de bună administrare. Capitalismul moral se bazează pe acea teorie a firmei conform căreia companiile generează cinci forme distincte de capital: reputațional, social, uman, financiar și fix. Maximizarea impactului fiecărui tip de capital necesită abilități specifice, morale și interpersonale sau de relaționare. Standardele etice sporesc valoarea tuturor acestor capitaluri ale unei companii."

În acest cadru, vă propun, dragi colegi parlamentari, având în vedere starea României și a românilor, o dezbatere referitoare la particularitățile specifice României raportate la Principiile de guvernare Caux Round Table, ca soluție pentru depășirea crizei în care ne găsim. Aceste principii se prezintă astfel:

Principiul fundamental: Puterea publică aparține comunității și este oferită de comunitate celor care o guvernează, cu scopul ca aceștia să îi protejeze interesele.

Principii generale de guvernare:

Dezbaterea publică a problemelor etice trebuie să ghideze modul în care este folosită puterea publică;

Ordinea publică trebuie să servească tuturor celor care acceptă responsabilitățile civice;

Funcționarii publici trebuie să nu abuzeze de poziția pe care o dețin, să se abțină de la acte de corupție și să dea dovadă de integritate personală;

Siguranța cetățenilor, libertățile individuale și dreptul de proprietate reprezintă fundamentul dreptății individuale;

Instituțiile statului trebuie să producă dreptate;

Bunăstarea generală trebuie să aibă drept scop bunăstarea fiecărui cetățean;

Transparența în guvernare îi responsabilizează pe guvernanți, făcând posibilă tragerea la răspundere a acestora;

Cooperarea internațională permite creșterea prosperității naționale.

Datele prezentate inițial privind evoluția situației economice a României din ultimii douăzeci de ani demonstrează că avem nevoie de un alt capitalism, unul moral capabil de a reda încrederea românilor în muncă, în creație, în comunitate, în patronat, în guvernanți, în clasa politică și în sistemul partidelor politice. Iată de este nevoie de o nouă construcție politică, în care principiile trebuie însoțite de o viziune de modernizare și transformare a României, în care se dorește eliminarea cu desăvârșire a sistemului clientelar, promovarea valorii și a competențelor în cadrul consolidării interesului național de asigurare a progresului general al țării.

  Viorel Palașcă - declarație politică: Politica actualului Guvern poate aduce România în incapacitate de plată;

Domnul Viorel Palașcă:

"Politica actualului Guvern poate aduce România în incapacitate de plată"

Criza economică este un foarte bun pretext invocat de Guvernul Boc pentru toate problemele economico-sociale pe care nu reușește să le rezolve în niciun fel. Premierul a declarat că reducerea posturilor în sectorul public, plafonarea salariilor și reforma în sistemul de pensii sunt esențiale pentru a micșora deficitul bugetar și a moderniza statul, care se luptă să ajungă iar la creștere economică.

Guvernul Boc a încheiat acorduri de finanțare cu FMI în valoare de aproximativ 20 de miliarde de euro, dar acești bani au fost prost gestionați ținând cont că suntem în luna martie și deja sunt probleme la plata salariilor și pensiilor.

Guvernul ar putea face rost de bani pentru salarii și pensii prin combaterea evaziunii fiscale sau recuperarea datoriilor adunate de marii datornici. Oricât s-ar vorbi de necesitatea unei reforme a sistemului de salarizare din sistemul public, această măsură nu este suficientă pentru a echilibra veniturile și cheltuielile bugetului. Când vrei să reduci cu adevărat deficitul, nu este suficient să tai cheltuielile în stânga și în dreapta fără discernământ, cu un procent oarecare, ci trebuie adoptate și măsuri care să îmbunătățească gradul de colectare a taxelor și impozitelor prin scoaterea din zona gri sau chiar neagră a unor venituri. Proiectul bugetului pe 2010 nu susține economia și mai ales creșterea economică. Acesta a fost aspru criticat pentru că nu a fost construit "cu fața către mediul de afaceri", pentru relansarea economică și atragerea unor venituri mai mari.

Toate deciziile proaste ale acestui Guvern, cumulate și cu lipsa unor măsuri corecte și eficiente, costă în fiecare zi locurile de muncă a mii de români, duc la neplata salariilor profesorilor și ale funcționarilor publici. Un exemplu concret am văzut zilele trecute, când profesorii au refuzat să mai intre la ore pentru că nu și-au primit salariile.

  Virgil Pop - despre Politica pumnului;

Domnul Virgil Pop:

"Politica pumnului"

Cine ar fi crezut că, la douăzeci de ani de la Revoluție, libertatea de exprimare sau expresia majorității ar putea fi din nou niște sintagme goale de conținut, dar nelipsite din vocabularul puterii, pentru a păstra aparențele? Cum este posibil ca, în plină democrație, manipularea și amenințarea să fie metode de relaționare între guvern și populație? Și cum se face că nu vedem deseori dincolo de perdelele de fum aruncate de cei interesați de deturnarea opiniei publice?

Este absolut uimitor cum aceste întrebări bântuie încă România anilor 2010. Și este și mai uluitor cum într-un an și ceva de guvernare PDL-istă și încă câțiva de președinție băsesciană s-au șters cu buretele ani și ani de evoluție democratică, cu scopul precis de a instaura o politică a pumnului în România.

Cele mai recente manifestări ale puterii și agenda publică a ultimelor luni ne arată că pericolul de instaurare a unui regim al fricii nu a fost niciodată mai real decât astăzi. Cei de la putere au lăsat deja deoparte bunele maniere și ne arată că nu mai sunt interesați nici măcar să păstreze aparențele. Sindicaliștii deranjează deja cu pretențiile lor "absurde"; iar dacă îndrăznesc să-i adreseze o întrebare premierului Emil Boc, primesc răspunsul sub forma unui pumn dat în masă. Când profesorii își cer drepturile câștigate prin lege, primesc amânări, că doar "nu a văzut nimeni un profesor care să moară din cauza salariului", după cum afirma ministrul educației, Daniel Funeriu, cu dezinvoltură. Iar la Odobești, angajații primăriei primesc bătăi sistematice de la edilul PDL-ist, când îndrăznesc să i se opună. Și exemplele pot continua.

Politica pumnului s-a instaurat atât de insinuos în viețile românilor, încât nu mai miră pe nimeni. A început cu doze insesizabile de aroganță, nesimțire și nepricepere, dar a ajuns să ne afecteze calitatea vieții și dreptul la un trai decent. Iar acum ne aflăm în situația în care ni se administrează zilnic șocuri mediatice, pentru a ne distrage atenția de la problemele reale ale țării și pentru a acoperi toate neregulile actualului sistem. Societatea românească este într-atât de afectată, încât scara de valori democratice s-a întors cu capul în jos. Se vorbește fără întrerupere de trădări, se face justiție la televizor și se apreciază scandalul, circul mediatic și făcăturile. Inițiativele serioase, demersurile democratice și dezbaterile pe legi au ajuns în plan secund.

Oricât de ciudat ar părea, pentru că totuși vorbim de un stat membru al Uniunii Europene, în România se încalcă deja principiile democratice fundamentale și această practică este folosită deja în mod uzual. Și în vreme ce acest lucru se petrece, noi vorbim despre unicameralism. Sau despre desecretizarea dosarelor Revoluției.

Pericolul instaurării unei politici a pumnului este real și trebuie înlăturat cât de repede posibil. De aceea, trebuie să evităm prin toate mijlocele subiectele false impuse pe agenda publică și să ne concentrăm eforturile pe lucrurile care contează cu adevărat pentru societate, care compun realitatea noastră: șomajul cronic, căderea economică sau scăderea veniturilor.

Mi-e teamă că, dacă nu vom face acest lucru, toate eforturile de construire a unui sistem democratic, european în România și de ieșire din criza financiară vor fi în zadar. Și planul de devalizare a țării va avea succes.

  Zanfir Iorguș - declarație politică intitulată Vremea, clima și apa, între realitățile și provocările secolului 21.

Domnul Zanfir Iorguș:

"Vremea, clima și apa, între realitățile și provocările secolului 21"

În fiecare an, în luna martie, se sărbătoresc două din cele mai importante zile ale calendarului ecologic, respectiv, în data de 22 martie Ziua Mondială a Apei, iar în 23 martie Ziua Mondială a Meteorologiei.

Ziua Mondială a Apei a fost desemnată de Organizația Națiunilor Unite. În acest context, Organizația Internațională a Meteorologiei, pornind de la faptul că datele climatologice se pot utiliza cu succes în activitățile de gospodărire a resurselor de apă, a creat în anul 1946 o Comisie Internațională de Hidrologie. Însă, declararea zilei de 22 martie ca Ziua Mondială a apei a survenit mai târziu, la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro din anul 1992. Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) este instituția sub egida căreia sunt organizate, în lumea întreagă, acțiuni de celebrare a acestui eveniment.

Ziua Mondială a Meteorologiei se marchează din anul 1961 și reprezintă intrarea în vigoare, la 23 martie 1950, a Convenției ONU care a transformat vechea Organizație Meteorologică Internațională într-o organizație interguvernamentală, cunoscută sub numele de Organizația Meteorologică Mondială.

În accepțiunea Organizației Mondiale a Meteorologiei, fenomenele legate de cele două elemente de mediu - apa și aerul - sunt atât de interdependente, încât în multe din țările lumii aniversarea celor două zile ecologice este cuplată. A devenit deja tradiție ca la dezbaterile din aceste zile să se fixeze ca temă centrală o problemă de interes major. Astfel, dacă ne referim doar la Ziua Meteorologiei, de-a lungul anilor, au fost dezbătute: relația dintre meteorologie și agricultură, dintre meteorologie și producția de energie, sau meteorologia în slujba vieții și a protecției bunurilor. Tot așa, cu ocazia Zilei Internaționale a Apei, se alege an de an un subiect, care se leagă de obicei de o temă de cercetare din domeniul protecției mediului. În acest an, tema Zilei Mondiale a Apei "Apă curată pentru o lume sănătoasă" pune accentul pe creșterea conștientizării și a informării în ceea ce privește calitatea apelor și conservarea resurselor de apă.

Însă, dincolo de aceste aspecte cu caracter istorico-cronologic, se pare că sensibilizarea societății față de evenimentele meteorologice și hidrologice extreme este în creștere. Iar acest fapt este explicabil dacă ne gândim că, în ultimii 10 ani, în medie, anual, își pierd viața circa 250.000 de persoane în urma catastrofelor naturale. Decesul a circa 90% din numărul menționat survine ca urmare a fenomenelor meteorologice și hidrologice periculoase.

Multe dintre fenomenele meteorologice de astăzi par a nu mai fi ceea ce erau cu câteva decenii în urmă. Manifestările violente ale vremii sunt din ce în ce mai dese, tot mai multe inundații, secete prelungite, înghețuri și temperaturi extreme făcându-și simțite prezența în zilele noastre. Chiar dacă în ultimele luni au existat discuții aprinse și chiar contestări ale veridicității prognozelor, un raport elaborat în septembrie 2001 de Comisia Interguvernamentală pentru Schimbări Climatice a ONU constată că o mare parte din încălzirea observată în ultimii 50 de ani se datorează activităților umane. Același raport arată că temperatura medie globală de suprafață ar putea crește cu 1,4 până la 5,8 grade C pe perioada 1990-2100, fără precedent în ultimii 10.000 de ani, ceea ce permite estimarea că nivelul oceanului planetar va crește cu 9 până la 88 cm în aceeași perioadă. Aceasta va amenința semnificativ multe insule, porturi, terenuri agricole, resurse de apă dulce, zone turistice și terenuri costiere productive. În România, în anul 2002 s-a înregistrat cea mai caldă lună februarie, iar în 2003 s-a înregistrat cea mai rece lună februarie din ultimii ani. Și nu este singura ciudățenie climatică înregistrată.

De aceea, toate aceste aspecte nu trebuie să ne lase indiferenți, ci trebuie să existe o preocupare tot mai mare față de incidența pericolelor naturale. Pentru asigurarea unui cadru legislativ adecvat protecției mediului din țara noastră, trebuie promovate proiecte de legi și inițiative legislative menite să asigure a protecție adecvată atât a mediului atmosferic, cât și a celui hidrologic din țara noastră. De asemenea, este necesară ratificarea majorității convențiilor internaționale din domeniu, precum și asigurarea armonizării legislației din țara noastră cu cea din Uniunea Europeană. Nu în ultimul rând, se impune modernizarea serviciilor meteorologice și hidrologice naționale, pentru a utiliza cât mai bine informațiile furnizate sub toate auspiciile de către Organizația Mondială a Meteorologiei, astfel încât să se poată situa la înălțimea provocărilor acestui secol în ceea ce privește mediul.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 20 ianuarie 2020, 22:26
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro