Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of March 30, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.44/09-04-2010

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-12-2019
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 30-03-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 30, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Mircea Dușa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, de doamna Roberta Alma Anastase, președinte al Camerei Deputaților și de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Dumitru Pardău și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

*

 
Luminița Iordache - declarație politică intitulată România, încotro?;

Domnul Mircea Dușa:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor deputați,

Deschidem ședința dedicată declarațiilor politice. Astăzi, începem cu Grupul parlamentar al PSD-PC și are cuvântul doamna deputat Iordache Luminița.

 

Doamna Luminița Iordache:

Bună dimineața!

Declarație politică - "România, încotro?"

Au trecut 20 de ani de la revoluție! Am intrat în Nato! Am intrat în Europa! Circulăm liber. Dar ce câștig avem când ne uităm la vecinii noștri europeni că trăiesc mult mai bine ca noi!

Când ne uităm la ei și vedem că, de fapt, chiar dacă sunt în criză, nu au problemele noastre. Lor, vecinilor noștri europeni, nu le e frică de ziua de mâine! Nu stau cu inima strânsă că nu vor avea ce să le pună pe masă copiilor de mâncare, că nu vor avea bani de medicamente, că nu vor avea bani de întreținere. Nu, nu au această grijă, pentru că, chiar dacă își pierd locurile de muncă, cineva are totuși grija lor.

Trăiesc poate mai puțin bine în perioada de criză, dar trăiesc mai bine ca noi. Mult mai bine ca noi! De ce? Ne-am întreba. Păi cum, la ei nu e criză? La ei nu s-au redus locurile de muncă? Nu au dat faliment atâtea firme? Băncile nu o duc tot mai rău? Ba da. Așa s-ar părea. Dar grija față de cetățeanul țării lor nu îi lasă pe guvernanți să doarmă noaptea! Poate că au chiar coșmaruri că mâine vor fi aruncați peste bordul bărcii care guvernează! Și gândesc guvernanții lor la măsuri anticriză. Și le mai pun și în practică. Și ne întrebăm de ce. Pentru că își iubesc poporul! Pentru că de asta au fost aleși, să le apere siguranța zilei de mâine.

Dar la noi? Ne lăudăm cu tot felul de legi și ordonanțe. Ne lăudăm că tot ce facem, facem să îi fie bine românului de rând. Noi, guvernul, ne lăudăm că suntem la cârma țării tocmai pentru că suntem cei buni. Vrem să eliminăm privilegiile parlamentarilor, vrem să eliminăm pensiile speciale, vrem să reducem numărul bugetarilor, vrem să..., vrem să... Dar, de fapt, nu facem nimic, pentru că nici nu vrem sau chiar nici nu putem. Atât facem. Vorbe goale, demagogice, împrumuturi de la FMI, de la bănci, numiri pe funcții a clientelei politice, atacuri la opoziție, consultări pe vorbe goale. Asta în timp ce săracul român e din ce în ce mai trist, mai supărat, mai sărac, mai flămând, mai înfrigurat, mai dezamăgit, mai încrezător parcă numai în vorbele cântecului care spune că nu s-a născut în locul potrivit!

Păi cu ce am greșit noi, românii, care am votat și care nu am votat? Păi cum eu, român în țara mea, să nu mai am niciun drept? Nici măcar dreptul de a munci? Că de-1 am, îl am numai așa, ca să zic că am ceva. Unde să muncesc când toate firmele sunt în faliment? Ce mi-a mai rămas să fac? Să iau calea străinătății ca și copiii noștri?

Ce să mai sper eu, student la medicină, care după ce depun jurământul lui Hipocrat, trăiesc cu familia mea din 200 de euro și asta în condițiile în care pot sta la părinți! Că de, casa visurilor mele e numai în vis. Programul "Prima casă" nu e pentru noi, ci tot pentru cei ce au bani să-și poată plăti ratele.

Ce să mai sper eu, profesor, când nu îmi ajung banii nici să mă îmbrac de la second-hand. Când nu îmi primesc salariul nici măcar pe luna muncită. Cum mai pot scoate eu generații de vârf când mă duc la școală flămând și sărac și mă uit cu tristețe la mașinile copiilor de îmbogățiți peste noapte? Cu frica să spun adevărul despre noi, dascălii, mai ales când ministrul nostru zice cu nonșalanță că: "profesorii nu mor de foame". Și mai ales când pune accentul pe o anumită silabă ca și cum e departe de el limba română. Tocmai el, ministrul învățământului!

Și eu, funcționar public, cum să stau degajat în slujba cetățeanului când nu știu dacă mâine mai am serviciu? Că nu-i așa? Trebuie să dispară 100.000 dintre noi! Doar noi suntem aceia care golim nemeritat bugetul!

Dar noi, pensionarii? Vai de capul nostru și al copiilor noștri, cei care avem copii. Că de nu am avea copii, am muri de inaniție. Că din pensiile noastre dacă ne ajung banii pentru întreținere. De mâncat, mâncăm mai puțin, haine nu ne mai trebuie, iar de medicamente... dacă tot murim, la ce să le mai consumăm degeaba? Dar cei, săracii, care nu au copii? Vai de capul lor! Cine mai are milă de ei? Ce dacă am contribuit la stat? Nu am consumat destul?

Dar pensionari sunt și la țară. Mai săraci și mai amărâți pe zi ce trece. Le-a mai rămas credința în Dumnezeu și ziua de duminică la slujbă. Când preoții se roagă pentru mai marii noștri să le dea Dumnezeu sănătate și viață lungă! Și noi pensionarii ne rugăm să le dea Dumnezeu minte și dragoste de neam.

Țăranii? Nici nu mai știm dacă există țărani. Există numai câmpuri goale, sărăcie, foame, arșiță vara și frig iarna. Noroc de arendași că ei mai au din ce trăi. Din neputința țăranului de a face față vremurilor și care nu mai visează nici măcar ca un prunc de-al lui să ajungă domn cu carte. Că de, și școala a devenit un lux pe care nu ni-l putem permite.

Și mă întreb. Oare eu, Guvern, îmi iubesc poporul care m-a votat? Oare sunt în slujba lui cu adevărat? Oare nu am jurat strâmb când m-am cocoțat pe fotoliile de la Guvern?

Oare românii ăștia cât o să mai creadă în minciunile acestui Guvern și oare când românii o să întrebe: "tu, Guvern, ce faci pentru noi?" Ce o să răspunzi? Că doar voi, cei din Guvern, tot români sunteți și ne putem pune cu toții întrebarea "România, încotro?".

 
Márton Arpád-Francisc - comentariu legat de modificarea Legii nr.315/2004, lege care reglementează dezvoltarea regională în România;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Márton Árpad.

 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Încă în anul 2008, grupurile parlamentare ale UDMR au depus un proiect de lege de modificare a Legii nr.315 din 2004. Această lege a stat mult și bine în Senat, au venit noile alegeri, s-au constituit noile structuri, mai nimeni nu s-a ocupat de această lege, iar, la începutul anului 2009, conducerea Senatului a introdus o idee nouă - cea de clasare a anumitor legi, idee inexistentă în Constituție, inexistentă în regulamentele celor două Camere, pentru că, în conformitate cu prevederile constituționale, orice proiect de lege, inițiativă legislativă, ajunsă odată pe ordinea de zi a uneia dintre Camere, își continuă cursul legislativ normal.

Ca atare, grupurile parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România au depus din nou acest proiect de modificare a Legii nr.315/2004. Iarăși a stat mult și bine în Senat, până când, în procedura destul de largă în care se aplică prevederea constituțională de aplicare a ideii adoptării tacite a unei legi, a ajuns la termenul final, urmând să treacă tacit, mă rog, în ultimele câteva zile, printr-o dezbatere mai zbuciumată în plen, de Senat.

Ce este această Lege nr.315 din 2004? Este cea care reglementează dezvoltarea regională în România, cu modificările și completările ulterioare.

De fapt, această lege este doar o preluare a unei alte legi care deja, la sfârșitul anilor '90, a trebuit să corespundă prevederilor Uniunii Europene. Actualmente, pentru că în 2004 s-a adoptat această lege, era necesar să ne compatibilizăm legislația Regulamentului nr.1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003. O normă unională care, după cum știu poate unii dintre dumneavoastră, este direct aplicabilă. Adică, anumite prevederi nu se pot modifica, nu trebuie să fie incluse în prevederile legislației naționale, ci trebuie să fie direct în aplicarea normelor.

Ce prevede acest regulament? Permiteți-mi să dau azi citire numai prevederilor mai importante din acest regulament, pentru că, din marile declarații de genul: "Nu vom permite regionalizarea României", "Nu vom permite regionalizarea României pe baze etnice", "Nu vom permite împărțirea statului național unitar român", declarații fără niciun suport juridic care în ultimele zile au apărut în discursurile politice populiste din țară, am dedus că acești oratori ori nu au înțeles sensul modificării legii, ori vor să dezinformeze populația, ceea ce m-a făcut să intervin la acest microfon.

Iată ce spune în preambul acest regulament: "Utilizatorii statisticilor exprimă o nevoie tot mai mare de armonizare pentru a putea dispune de date comparabile pentru ansamblul Uniunii Europene. Pentru ca piața internă să poată funcționa sunt necesare norme statistice aplicabile colectării, transmiterii și publicării statisticilor naționale și comunitare, astfel încât toți comercianții de pe piața unică să poată dispune de statistici comparabile. În acest sens, nomenclaturile constituie instrumente importante pentru colectarea, întocmirea și difuzarea unor statistici comparabile."

Deci, este vorba de a avea un instrument statistic, prin care o țară, Uniunea Europeană să poată funcționa bine, economia acestor țări să poată funcționa bine, actorii, comercianții să poată utiliza aceste instrumente.

"În consecință, toate statisticile statelor membre transmise Comisiei, care sunt împărțite pe unități teritoriale, ar trebui, dacă este necesar, să utilizeze nomenclatorul NUTS". Acesta arată astfel: NUTS 1 - 3 milioane la 7 milioane, număr minim, număr maxim; NUTS 2 - minim 800, maxim - 3 milioane; NUTS 3 - 150 minim, maxim 800 de mii. În cazul în care efectivul populației dintr-un stat membru este mai mic decât pragul minim al unui anumit nivel al NUTS, statul membru constituie, în ansamblul său, o unitate teritorială NUTS al acestui nivel.

Având în vedere numărul maxim de 7 milioane, în mod evident, România nu poate, nici pentru cel mai mare nivel NUTS, deci, nu poate reprezenta un singur astfel de nivel, pentru că avem pe puțin mai mult de 3 ori numărul necesar pentru NUTS 1.

Iată ce ne spune Regulamentul despre cum trebuie să fie creionate aceste niveluri statistice: "Pentru ca statisticile regionale să fie comparabile, regiunile trebuie să aibă o dimensiune comparabilă din punct de vedere al populației. Din această perspectivă, orice modificare a nomenclatorului NUTS ar trebui să facă structura regională mai omogenă din punctul de vedere al importanței populației.

De asemenea, ar trebui să se respecte situația politică, administrativă și instituțională existentă. Unitățile neadministrative (regiunile de dezvoltare la noi au un astfel de caracter) trebuie să reflecte circumstanțele economice, sociale, istorice, culturale, geografice sau de mediu."

Iată ce și-a propus, de fapt, această lege. Nu a introdus regionalizarea țării, pentru că ea poate fi realizată doar prin Constituție, nici măcar nu a introdus o astfel de lege care să se ocupe cu regiunile de dezvoltare, nici măcar nu și-a propus mărirea autonomiei acestei regiuni despre care toată lumea vorbește că ar fi necesară și utilă ca să atragem mai mulți bani europeni, ci ne-am propus ca să avem niște regiuni de dezvoltare care să corespundă acestor idei. Noi avem două regiuni care au peste 3 milioane de locuitori, una chiar la aproape 4 milioane de locuitori, și regiuni de dezvoltare neomogene. Toate sunt, cu excepția celei de nord-est, toate sunt neomogene, sunt județe care nu au nicio legătură unele cu celelalte, nici din punct de vedere economic, nici din punct de vedere cultural. Dacă e să vorbim despre regionalizare, văd că mai toate partidele vorbesc, atunci când vorbesc de necesitatea modificării Constituției, de o regândire a administrației teritoriale a României. Această dezbatere, într-adevăr, trebuie să aibă loc și e nevoie pentru modernizarea acestui stat, de această dezbatere, dar, la modificarea Constituției, nicidecum la modificarea acestei legi. Dacă dorim să avem o atragere mai bună a fondurilor europene, atunci trebuie să ne gândim cum să facem mai funcționale aceste regiuni de dezvoltare.

Vă mulțumesc.

 
Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Floriile și Paștele tuturor și al politicienilor de la noi;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Grosaru Mircea.

 

Domnul Mircea Grosaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Promit să mă încadrez, conform regulamentului, în cele trei minute acordate.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Floriile și Paștele tuturor și al politicienilor de la noi"

Sărbătoarea intrării lui Hristos în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii, iar ortodocșii și catolicii vor serba împreună Paștele în 2010, adică în 4 aprilie, dar și în 2011, respectiv în 24 aprilie, potrivit calendarului pascal.

Să fie oare un semn al unirii credințelor creștine, începând cu acest an sau poate o invitație la unire făcută tocmai în această perioadă dificilă pentru întreaga omenire?

Desigur că doar anumite fețe bisericești o pot ști sau poate o pregătesc pentru viitor, însă cu siguranță că dacă ar fi întrebați în public, aceștia ar declara că, desigur, poate fi o soluție bună cea de a uni ambele credințe.

Este tot un gen de politică, făcută desigur cu argumente istorice și tradiționale, în același timp, care însă sunt guvernate de interese și viziuni oarecum diferite.

Nu pot estima dacă pentru politicieni ar fi benefică o asemenea măsură și dacă ar fi chiar momentul cel mai potrivit pentru biserici de a face acest pas, însă este cam la fel cum am dori regruparea întregii clase politice în una pentru binele "întregului popor". Parcă am mai văzut odată așa ceva și nu ne-a prea plăcut.

Ce vor face însă politicienii de Paște, o știm cu toții pentru că și acest lucru l-am mai văzut în anii trecuți.

Cu televiziunile și presa după ei, cu toții vor merge la biserică, la înviere și vor petrece totul în familie cum le este credința. Se vor ruga în diverse lăcașe din Bucovina, Moldova sau de pe alte meleaguri, pentru binele lor, al familiei sau al partidului de unde provin, pentru prosperitatea cetățenilor care i-au votat și pentru a nu mai repeta greșelile trecutului.

Și cu profesorii cum rămâne?

Dar cu întreprinderile mici și mijlocii, cu impozitul forfetar?

Dar cu cei din sănătate? și multe altele...

Răspunsul va fi cu siguranță unul singur: vom discuta după Paște!

Este și firesc să fie așa, deoarece lucrurile nu se pot rezolva de pe o săptămână pe alta, iar oricât de bine intenționați am fi acum cu toții, nu vom reuși să o facem chiar acum.

Așadar, tuturor celor care sărbătoresc de 4 aprilie paștele, indiferent de credință, apartenență sau neapartenență politică, vă doresc Paște fericit!

Vă mulțumesc.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică cu titlul Ce a fost și ce a ajuns mineritul în nord-vestul României!;

Domnul Mircea Dușa:

Domnul deputat Cătălin Cherecheș.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de azi am intitulat-o "Ce a fost și ce a ajuns mineritul în nord-vestul României".

De mult mă pregăteam să prezint în fața dumneavoastră câteva date despre ce a însemnat mineritul din partea de nord-vest a României și ce a ajuns acest sector din cauza unei politici care n-a știut să beneficieze de ceea ce ne-a dăruit natura. Mă bucur că ministrul economiei se gândește, în sfârșit, și la minerit. Chiar dacă el a fost abandonat, ar putea fi regândit, astfel ca România să devină o piață extraordinară de resurse minerale, având în vedere deficitul înregistrat pe acest segment la nivelul Uniunii Europene.

Iată câteva argumente despre ce a fost mineritul în partea de nord-vest a României. În subsolul teritoriului din nord-vestul țării, îndeosebi al județului Maramureș, se găsesc zăcăminte de minereuri de metale neferoase, prețioase, de fier-mangan, roci utile etc. Importanța și varietatea acestora au determinat ca mineritul să constituie o îndeletnicire tradițională și un mijloc de subzistență a locuitorilor acestor zone.

Din punct de vedere organizatoric și al eficienței economice, s-a dovedit viabil holdingul miniero-metalurgic denumit Centrala minereurilor și metalurgiei neferoase Baia Mare, în perioada 1969-1984, cu activitate rentabilă pe ansamblu. În 1974, acest holding avea 39543 salariați și cuprindea minele și uzinele de preparare din județele Maramureș, Bistrița-Năsăud, Satu Mare, Suceava, uzinele metalurgice din Baia Mare, Copșa Mică, Zlatna, atelierele și uzinele de reparații și întreținere utilaje miniere, unitățile de cercetare și proiectare.

Extracția și prelucrarea resurselor minerale solide au făcut ca mineritul să aibă un rol determinant în viața economico-socială a Maramureșului și au condus în decursul anilor la dezvoltarea industriei chimico-metalurgice, construcției de mașini și utilaj minier, construcții civile și industriale, învățământ profesional și universitar de profil. În perioada 1986-2000, în producția minieră a țării REMIN Baia Mare avea o pondere de 83% la producția de plumb, 86% la zinc, 27% la cupru, 53% la aur și argint. În 1995, Maramureșul avea 228.600 salariați, din care 17.500 în minerit.

Pentru susținerea mineritului, după 1990, în condițiile liberalizării prețurilor materiilor prime și combustibililor, statul a fost nevoit să acorde un volum important de subvenții. Urmare a OUG nr.190/2000, republicată în 2004, privind regimul metalelor prețioase în România, cu modificările ulterioare și a Ordinului ministrului industriei și resurselor nr. 391/2003, s-a aprobat exportul de concentrate neferoase și metale prețioase subvenționate și, în consecință, începând cu anul 1999, 62% din producție a fost destinată exportului, iar din 2001, BNR a sistat cumpărarea aurului rezultat din prelucrarea concentratelor miniere.

Dată fiind situația economico-financiară a operatorilor minieri din subordinea Ministerului Economiei și urmare a analizei făcute în cadrul proiectului "Închiderea minelor și atenuarea impactului social", finanțat de Banca Mondială, a fost elaborată de către minister și aprobată prin HG nr. 615/2004 "Strategia industriei miniere pentru perioada 2004-2010".

În fapt, în mineritul maramureșean procesul de restructurare a început din anul 1991, cu consecințe nefavorabile, care se resimt mult în condițiile crizei economice mondiale.

Prin hotărâri ale guvernelor s-a aprobat închiderea tuturor minelor din Maramureș, Satu Mare și Bistrița-Năsăud, aflate în patrimoniul Companiei Naționale Remin, dar și a societăților comerciale Cuarț (fost IPEG Maramureș) și Mineral Radioactiv Măgurele-București.

Activitatea de extracție și prelucrare a minereurilor a încetat în anul 2007, întregul personal beneficiind de plăți compensatorii (12-24 salarii); din anul 2008 activitatea Remin înseamnă 200 de persoane reangajate din rândul celor disponibilizate, care efectuează lucrări de conservare a minelor și de protecție a patrimoniului, în limita unor fonduri reduse.

Rezervele geologice neexploatate - circa 20 milioane tone - au rămas în gestiunea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale; în administrarea agenților economici minieri se mai află peste 300 halde de mină, cu peste 47 milioane mc de steril, precum și 16 iazuri de decantare a sterilelor de flotație în Maramureș în care sunt depozitate peste 100 milioane tone steril. La Rodna, Bistrița-Năsăud sunt aproape 8 milioane tone.

Au rămas în stoc, neprocesate și nevalorificate, peste 400.000 tone pirită auriferă arsenioasă de la mina Șuior, cu conținut de 8 gr/t aur.

Construcțiile care au rămas în urma procesului de închidere și ecologizare, foarte multe fiind dezafectate, pe altele fiind pus sechestru, precum și terenurile aferente perimetrului ecologizat aparțin ANRM.

Închiderea minelor a condus la diminuarea veniturilor populației din zonele miniere, a veniturilor din taxe și impozite la bugetele locale ale primăriilor și la scăderea veniturilor la bugetul consolidat al statului din contribuții pentru asigurări sociale, sănătate, ajutor de șomaj, taxe, redevențe miniere și, pe orizontală, ale unor agenți economici.

Urmare a sistării activității minelor, s-a diminuat activitatea uzinelor metalurgice și de construcții de mașini.

Unitățile desprinse din structura minieră și care nu erau subvenționate au fost aduse în stare de insolvență de către noii proprietari.

La nivelul județului Maramureș, prin Ordin al prefectului a fost constituit un consorțiu comunitar minier din reprezentanți ai primăriilor, prefecturii, serviciilor deconcentrate, sindicatelor, patronatelor și ai unor ONG-uri, care ar trebui să aibă un rol determinant în politica economică a zonelor miniere afectate de restructurare, asigurarea unui consens local și comunitar, care să transforme procesul de închidere a minelor și refacere a mediului într-o acțiune de reutilizare a activelor și terenurilor.

Strategia de restructurare, privatizare și atragerea de investitori, aprobată prin HG nr.590/2006 pentru relansarea activității minelor Cavnic, Baia Sprie, Răzoare din Maramureș și Turț, Satu Mare, considerate viabile la timpul respectiv, nu s-a mai materializat.

Toate societățile comerciale din Maramureș și-au diminuat activitatea, iar unele au fost dezafectate integral. La Registrul Comerțului sunt înregistrați 16641 angajatori, din care 7541 sunt inactivi. La 31 decembrie 2009 erau 106000 salariați și 114576 pensionari, precum și un număr mare de șomeri, în creștere prin viitoarele disponibilizări.

Întrucât Maramureșul a devenit din punct de vedere economic un județ subdezvoltat, iar Strategia industriei miniere are prevederi numai pentru perioada 2004-2010, se impune elaborarea de către ministerele de resort a unei Strategii de dezvoltare socio-economică pentru bazinele miniere Baia Mare, Borșa-Vișeu, județul Maramureș, Rodna -Bistrița-Năsăud, Turț -Tarna Mare, județul Satu Mare, afectate de restructurare.

Să nu uităm că mineritul este pentru Uniunea Europeană un sector strategic și în ultimul timp se accentueaza faptul că dezvoltarea Europei va depinde masiv de extracția resurselor minerale din interiorul Uniunii.

Vă mulțumesc.

 
Sonia-Maria Drăghici - declarație politică cu titlul Cum se măsoară distanța dintre România și SUA;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD-PC, doamna deputat Sonia Drăghici.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Cum se măsoară distanța dintre România și Statele Unite ale Americii"

Stimați colegi deputați,

Pentru orice turist, cum am fost eu în ultimele săptămâni, ca participant la un congres medical internațional, SUA este departe, la peste 7.500 km, la o diferență de fus orar de peste 7 ore, la 13 ore de zbor și la un nivel de progres tehnologic ce nu suportă comparație. Am fost tentată, ca orice om care vizitează pentru prima dată o țară, să fac comparații, pe care, de altfel, ni le prezintă toate informațiile obținute în școală, în viață și din media.

Cu siguranță că distanța care ne separă are, pe lângă aspectele geografice, condiționări istorice, sociale, culturale, informaționale și multe altele. Totuși, oricât ar fi de mare această distanță, există niște repere și un sistem de valori care explică și motivează diferențele, dar care nu le justifică.

Pe frontispiciul susținut de coloane corintice al Curții Supreme de Justiție din centrul orașului New York e săpat în granit textul următor: "Administrarea reală a justiției este adevăratul pilon al bunei guvernări", fiind preluat din scrisoarea lui George Washington către Procurorul General din 28 septembrie 1789. Prin urmare, de peste 200 de ani, principiul de "împărțire corectă a dreptății", cum s-ar putea traduce laic sintagma "administrarea reală a justiției", tronează nu numai pe o clădire impresionantă, ci chiar în conștiința cetățeanului american. Acesta e convins că trebuie să acționeze în viața de zi cu zi și să se străduiască să atingă obiectivul de justiție, ca răspuns la efortul făcut de instituțiile statului. Justiția nu este pentru cetățeanul american ceva de găsit doar în tribunal, este ceva care se poate întâmpla în fiecare zi în viața sa.

Comisia Europeană, în proiectul special de monitorizare a justiției din România și Bulgaria, evidențiază rezultatele limitate privind reforma în justiție înregistrate în cei trei ani de când cele două țări s-au alăturat Uniunii Europene. Cazurile de mare corupție la nivel înalt sunt în continuare tergiversate sau soluționate prin achitări controversate, există un număr mare de cazuri fără o sentință definitivă. Pedepsele aplicate de instanțe pentru fapte de mare corupție sunt, în general, prea indulgente și nu au efect de descurajare. Statisticile arată că au fost aplicate pedepse minime în 75% din cazuri. Oficialii de la Strasbourg își bazează criticile pe sentințele date în cazurile unor funcționari publici sau chiar magistrați, care au scăpat cu bine din boxa acuzaților.

Una dintre cele mai importante concluzii ale Raportului intermediar pe justiție prezentat în 23 martie 2010 îl reprezintă necesitatea sprijinirii modernizării justiției de către toate forțele politice. Mai exact, Comisia Europeană consideră, pentru prima oară în mod deschis, drept "absolut necesară cooperarea strânsă și constructivă între diferiții actori politici și sistemul judiciar, în vederea susținerii reformelor necesare", subiect ce trebuie considerat de "importanță națională".

Mesajul Comisiei Europene se adresează clasei politice din România și formelor ei de exprimare în stat, Parlamentului și Guvernului României. Se solicită, de fapt, Bucureștiului un consens politic național pentru sprijinirea justiției, un acord general transpartinic, asumat de toate partidele politice parlamentare, cu privire la evoluțiile și strategiile de dezvoltare ale sistemului judiciar.

Încrederea este crucială în administrarea justiției. Democrația poate exista dincolo de sloganuri cioplite pe clădiri, iar progresul democrației depinde de modul de "împărțire a dreptății". Fiecare generație trebuie să învețe acest lucru, iar fiecare cetățean trebuie să creadă și să fie sigur că drepturile înscrise în Constituție îi sunt respectate.

Când românii vor realiza că sunt cu adevărat egali în fața justiției, atunci vor putea spera că distanța dintre România și alte state democratice nu se măsoară în kilometri, ore de zbor, limbă sau diferențe tehnologice, ci în modul de aplicare a principiilor democrației. Pentru a comprima distanțele e nevoie de creșterea vitezei de acțiune. E timpul să o facem!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Constantin Severus Militaru - declarație politică cu titlul Leul românesc la putere până în 2015;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Severus Militaru.

 

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Leul rămâne la putere până în 2015"

Stimați colegi,

Am sperat că vom avea în buzunare moneda euro din 2012, dar, din nefericire, criza economică nu ne lasă să pășim, în totalitate, în rândul țarilor din Uniunea Europeană, care au trecut la moneda unică. Deocamdată nu îndeplinim condițiile impuse de Uniunea Europeană, iar specialiștii în economie susțin că trecerea la moneda euro ne-ar sărăci țara.

România trebuie să fie foarte pregătită pentru a trece la moneda euro, mai ales că economiștii încep să dea vina pe moneda unică de colapsul în care a intrat Grecia, pentru că aceștia au adoptat moneda unică în urmă cu nouă ani și de atunci prețurile au crescut de trei ori, iar salariile s-au micșorat.

Este adevărat că trebuie să așteptăm momentul potrivit pentru a trece la euro și nu în ultimul rând trebuie să învățăm din greșelile altora, iar dacă acel moment se prefigurează a fi în 2015, atunci s-ar întrevedea și avantajele pe care această monedă le-ar putea aduce României.

Criza din Grecia a afectat semnificativ moneda unică, scăderea euro pe piața internațională se traduce, pe piața internă, prin aprecierea leului, care începe să prindă putere.

Stimați colegi,

evoluția economiei românești depinde de noi toți, de respectarea angajamentelor asumate față de Fondul Monetar Internațional. nu trebuie să uităm că avem un obiectiv asumat atât de către Banca Națională a României, cât și de Guvern, de a adera în zona euro în 2015.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim.

 
Victor Cristea - declarație politică: Prezumția de vinovăție - sau de ce colorăm politic gunoiul?;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Cristea Victor.

 

Domnul Victor Cristea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă aduc, astăzi, în atenție, un subiect care, în județul Vaslui, începe să se învechească și care, ca orice lucru vechi, începe să emane mirosuri neplăcute. Cu atât mai neplăcute sunt acestea când tema în discuție este gunoiul.

Suntem cu toții de acord că aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, ne permite, în sfârșit, să ne armonizăm, complet și definitiv, cu sistemul valorilor europene. Prin Tratatul de aderare, România a obținut perioade de tranziție pentru implementarea directivelor Uniunii Europene în domeniul gestiunii deșeurilor, pentru introducerea serviciilor de colectare selectivă și transport al deșeurilor din mediul urban și rural până în 2013. Ne-am angajat să închidem depozitele neconforme și să construim noi depozite ecologice până în 2016 și, de asemenea, să reducem treptat cantitățile de deșeuri biodegradabile prin depozitare controlată, tot până în 2016.

În acest context, administrația locală din Vaslui a procedat la închiderea rampei de depozitare controlată a deșeurilor Paiu, termen 31.12.2006, și la derularea programului de lucrări pentru închiderea depozitului până la data de 31.12.2009. Până aici, lucrurile au un oarecare "parfum" european, asta pentru că am vrut să respectăm Directiva Uniunii Europene, pe de o parte, și pentru că noi, la Vaslui, am încercat să adoptăm, cât ne-a stat în putere, un comportament ecoresponsabil.

Stimați colegi, pentru finanțarea din Fondul de Mediu a închiderii Rampei "Paiu", S.C. GOSCOM S.A. Vaslui a întocmit un proiect, dar nu a fost selectat spre finanțare. Nu din cauză că proiectul menționat nu răspundea interesului regional și național s-a întâmplat așa, ci dintr-un motiv mult mai românesc și cunoscut nouă: simpatiile politice. Poate, stau și mă gândesc eu, la baza refuzului de a finanța un asemenea proiect a stat și convingerea unora că Vasluiul este în Republica Moldova?! Oricum ar fi, treaba aceasta nu miroase deloc bine. Să fim toleranți, deocamdată, și să acordăm prezumția de nevinovăție guvernanților de atunci, care, în bună parte, sunt cei de acum. În 2004-2008 susțineați, și o faceți și acum, stimați colegi guvernanți, că Vasluiul este o prioritate a guvernării. Greșit! Vasluiul este o prioritate doar la nefinanțarea proiectelor. Spunem că dorim un mediu mai curat, susținem că suntem ecoresponsabili, dar nu finanțăm tocmai proiectele de mediu. Poate vreți să ne ajutați în probleme de mediu, dar de Evul Mediu?

Domnule prim-ministru, domnule ministru al mediului și pădurilor, vă rog să aveți în vedere eforturile mari pe care administrația vasluiană le-a făcut pentru limitarea impactului negativ asupra mediului prin producerea de gaze cu efect de seră, deșeuri, ape uzate. Nu ne acordați din start prezumția de vinovăție, pentru că nu am greșit. Ba, dimpotrivă. Administrația locală Vaslui s-a comportat în permanență ecoresponsabil, procedând la închiderea platformei de deșeuri a municipiului din sursă creditată și demarând, totodată, proiectul "Sistemul integrat de management al deșeurilor solide în județul Vaslui", prin construirea depozitului ecologic de la Roșiești.

În prezent, S.C. GOSCOM S.A. Vaslui, dar și municipiile Bârlad și Huși transportă deșeurile menajere în depozitul orașelor Roman și Tecuci. În aceste condiții, în loc să fie de 5,86 lei/persoană pe lună, tariful real pentru activitatea de colectare, transport și depozitare a deșeurilor este de 11,6 lei/persoană. Această situație aberantă, adică impunerea închiderii rampei de deșeuri fără a asigura alternativa depozitului ecologic la Roșiești, trebuie să înceteze.

Domnule prim-ministru, domnule ministru al mediului, vă cer să dați dovadă de un comportament ecoresponsabil. Finanțați acest proiect de maximă importanță pentru vasluieni! În ceea ce privește platforma ecologică de la Roșiești, la această dată, s-a efectuat studiul de prefezabilitate, reprezentanții Consiliului Județean Vaslui purtând negocieri privind finalizarea studiului de fezabilitate în vederea acceptării cererii de finanțare. Mai amânați puțin construcția caselor din mediul rural, pentru că așa procedează oamenii gospodari. Întâi curăță locul și ard gunoaiele și abia apoi se apucă să clădească.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Stroe - declarație politică cu tema Profesori pentru viitor;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Mihai Stroe.

 

Domnul Mihai Stroe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Profesori pentru viitor"

În această perioadă, toți factorii interesați lucrează la noul proiect de Lege a învățământului, încercând să găsească soluții optime, care să previzioneze ce se va întâmpla cu viitorul copiilor noștri, care este traseul pe care îl vor urma, cât vor acumula ca și competențe, ce și cât ar trebui să achiziționeze, care va fi modalitatea de finanțare a sistemului etc.

Așa-zisele reforme postdecembriste, intervențiile succinte și modificările metodologice privind accesul, admiterea la liceu și școala profesională (mai nou desființarea școlii profesionale, pe motive artificiale, ca și când în România nu mai avem nevoie de muncitori specializați), admiterea computerizată, testele naționale, teza cu subiect unic și tot felul de alte inovații, pe care le-am introdus în sistem, după bunul plac al fiecărui inițiator, care a omis să analizeze ce se va întâmpla cu elevii care nu mai știu care vor fi pașii lor pe care trebuie să-i urmeze pentru a-și pregăti viitorul și totul făcut fără suportul pedagogic, nu au făcut decât sa bulverseze un sistem și așa subfinanțat ani la rând.

Suntem întrebați deseori de către părinți ce se va întâmpla cu copiii noștri, dacă dau sau nu admitere, cine construiește portofoliul elevului, ce învață copiii la școală și cât le folosește din acestea, de ce sunt programele așa încărcate și trebuie să se memoreze mare parte din materie, cine sunt beneficiarii manualelor școlare etc.

La toate aceste întrebări nu găsim cele mai bune și coerente răspunsuri și e normal să trăim aceste situații, pentru că nu a existat o strategie pe termen mediu și lung pentru educație, iar experimentele s-au ținut lanț, așa încât nimeni să nu mai știe care este viitorul educației.

Stimați colegi, putem să facem oricâte analize, să propunem acte normative, să suplimentăm finanțarea sistemului, așa cum este normal, să realizăm o lege nouă, modernă, conformă cu cerințele pactului pentru educație, însă dacă nu vom pregătii cadrele didactice altfel decât se întâmplă acum, dacă nu vom stabili un traseu de formare bine pus la punct (după modele europene, eventual) unde viitori profesori să studieze logica și comunicarea, psihologia copilului, pedagogie școlară, metodica didactică, mijloacele didactice, toate subsumate unei specializări mai largi, care să le permită viitorilor profesori să predea pe arii curriculare și nu pe discipline de specialitate, s-ar putea să nu obținem prin aplicarea noi legi a educației, oricât de bună ar fi ea, rezultatele pe care le așteptăm. Aceasta s-ar motiva prin faptul că aplicanții ar fi aceiași.

În concluzie, este nevoie de un alt fel de profesor, pregătit altfel, care să accepte inovația și care să conștientizeze că elevii trebuie formați pentru viitor, iar lucrul acesta este posibil, în primă etapă, printr-o pregătire a cadrelor didactice existente în sistem, dar mai ales prin formarea noilor profesori așa cum precizam mai sus.

Doamnelor și domnilor deputați, stă în puterea noastră să acționăm pentru ca în noua lege să eliminăm disfuncțiile, să adoptăm o lege suplă și modernă, așa cum au făcut și alte țări, și să previzionăm pregătirea viitorilor profesori, adică a celor care vor modela tinerele generații viitoare, în speranța că eșecurile școlare se vor diminua.

Vă mulțumesc,

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Malpraxis;

Domnul Mircea Dușa:

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Domnule președinte,

Haideți să vorbim astăzi despre malpraxis, tot în legătură cu subiectul de ieri și sunt multe de spus despre acest lucru.

Soluționarea cazurilor de malpraxis este greoaie în România. Pentru obținerea de compensații, pacientul român utilizează legea civilă și există numeroase nemulțumiri legate de durata și rezultatele procesului.

La momentul actual, în Europa se consideră că rezolvarea strict judiciară este contraproductivă. Pacientul este supus unei proceduri dificile și de durată, în care trebuie să demonstreze, utilizând resurse materiale importante, cauzalitatea act medical-prejudiciu.

Riscul economic e major și prea puțini primesc compensațiile adecvate, ajungând doar să finanțeze firmele de avocatură.

Datorită costurilor mari ale asigurărilor, mulți medici se orientează spre specialități de minim risc. Se practică o medicină defensivă, lăsând descoperite multe dintre sectoare medicale.

Firmele de asigurări protejează pe cei dați în judecată pentru a evita deconturi importante și vor crește primele de asigurare. Sistemul medical pune accentul pe eșecul medicului fără să încerce identificarea deficiențelor din sistem care ar fi putut fi cauza eșecul.

Soluționarea cazurilor de malpraxis poate fi îmbunătățită prin adoptarea recomandărilor Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind managementul siguranței pacientului și prevenirea efectelor adverse în sistemul sanitar. Acestea prevăd elaborarea unui cadru politic coerent și comprehensiv în domeniul siguranței pacientului, în care să existe și posibilitatea rezolvării administrative(extrajudiciare) ce are multiple avantaje.

Pacientul beneficiază astfel de o procedură rapidă, posibilitatea evitării prejudiciului este stabilită de experți, costurile sunt reduse și mulți pacienți primesc compensațiile adecvate.

Medicii vor avea asigurarea plătită de unitatea sanitară, fiind incluși în responsabilitatea instituțională și vor raporta corespunzător desfășurarea actului medical.

Personalul medical e obligat să aibă asigurări, iar evaluarea cazurilor se face pe baze obiective, având la bază posibilitatea ca prejudiciul să fi putut fi evitat de către un specialist experimentat. Pe baza aceluiași principiu, companiile de asigurări evaluează obiectiv cazul.

Se promovează astfel în întreg sistemul medical raportarea și analizarea cazurilor și se facilitează identificarea cauzelor din sistem care au generat eroarea/greșeala.

Voi iniția azi propunerea legislativă de modificare și completare a Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, ce vizează soluționarea promptă a cazurilor de malpraxis prin posibilitatea rezolvării amiabile între pacient, unitatea medicală și societatea de asigurări a prejudiciului cauzat de actele medicale.

Dacă există voință politică și este susținută această lege, vom contribui la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, consacrate în art.22 al Constituției României - dreptul la viață și dreptul la integritatea fizică și psihică.

Și fiindcă vă eram dator, domnule președinte, și dumneavoastră, stimați colegi, medicii din România nu sunt incompetenți. Sistemul le produce mari dezavantaje în fiecare zi și până când nu vom recunoaște că fără medicii care vă salvează viața în fiecare zi, spitalele sunt doar muzee, nu vom fi în Europa.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Anii '40-'50 redivivus. Astăzi, un nou episod: teroarea portocalie;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Vasile Popeangă.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Anii '40-'50 redivivus. Astăzi, un nou episod: teroarea portocalie."

În perioada anilor '40-'50, erau câțiva staliniști de frunte, începând cu Vâsinski și încheind cu Bodnăraș, Rangheț sau Pârvulescu, care au fost devotați fără preget lui Stalin, având prototipul militantului lipsit de caracter, personalitate și frământări psihologice, îndeplinind ordinele despotului sociopat, pretându-se la cele mai josnice acțiuni pentru a satisface setea de putere a marelui șef, personaje fără șira spinării, oricând disponibile pentru cele mai sordide angajamente. Și tot în acea perioadă funcționa foarte bine lozinca "cine nu este cu noi, este împotriva noastră!".

După câștigarea alegerilor de către întâiul portocaliu șef, cel micuț la stat, dar mare la sfat, a și început prin trepădușii săi județeni să aplice așa, ca și predecesorii săi din anii '40-'50, lozinca "cine n-a fost cu noi, este împotriva noastră!". Întotdeauna au fost perioade în care s-au plătit și s-au achitat polițe, dar ceea ce se întâmplă azi în Compania Națională a Lignitului "Oltenia" Târgu-Jiu și în Complexele Energetice Rovinari și Turceni este fără precedent. Ne întoarcem exact în anii '40-'50. Astăzi, asistăm la schimbări pur politice, începând de la director de unitate economică și încheind cu femeia de serviciu.

Un recent comunicat de presă al Departamentului zonal Rovinari, din cadrul Uniunii Sindicatelor Miniere din Oltenia, care are în componență 6 000 de sindicaliști, atrage atenția asupra numirilor politice care se fac. Iată ce susțin sindicaliștii: "Condamnăm numirile politice care s-au făcut și se vor face pe toate posturile de lucru, începând de la director de subunitate până la femeia de serviciu, fapt fără precedent. Suntem nemulțumiți că partidul de guvernământ nu a ținut cont de competența persoanelor schimbate din funcții".

Observăm, așadar, din cea mai obiectivă sursă, cum procedează în teritoriu oamenii întâiului portocaliu al țării, respectiv Ionel Manțog și clica sa de la Gorj.

Trag un semnal de alarmă, având în vedere că, în acest moment, pot spune, fără teama de a greși, că este încălcată grav democrația, încălcându-se, printre alte drepturi fundamentale ale omului, inclusiv libertățile politice din România.

Ceea ce nu știu acești portocalii, este că epurările pe criterii politice fac parte din arsenalul micilor trepăduși cu pretenții de politicieni majori, care, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge la lada de gunoi a istoriei politice, fiind descalificați de către alegători.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Neculai Rățoi - declarație politică intitulată PDL taxează sănătatea!;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Rățoi.

 

Domnul Neculai Rățoi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi se intitulează: "PDL taxează sănătatea!"

Stimați colegi,

În ciuda faptului că guvernatorul Băncii Naționale a atenționat Guvernul asupra creșterii taxelor și impozitelor pe timp de criză, acesta din urmă a găsit o nouă metodă de a îngreuna viața românilor: coplata în sistemul de sănătate. Deși introducerea unui astfel de sistem poate avea succes atunci când are la bază o strategie reală, în România, eficiența unei asemenea decizii este pusă sub semnul întrebării tocmai pentru faptul că nu există o viziune clară.

Doamnelor și domnilor deputați, românii plătesc deja pentru serviciile medicale și nu este vorba despre o sumă de neglijat, iar aceste servicii medicale au fost și rămân precare. Ați văzut și dumneavoastră mizeria din instituțiile sanitare sau v-ați confruntat poate cu lipsa de medicamente. Când ți se cere să plătești din ce în ce mai mult și nu ți se oferă mai nimic, nu poți să nu fii indignat. Vă întreb: pacienții care își cumpără medicamente singuri, pentru că spitalul nu are, nu participă deja la un anumit fel de sistem de coplată?

Din declarațiile făcute de cei de la Ministerul Sănătății, rezultă că doar jumătate dintre români vor fi afectați de introducerea coplății. Birul se va pune din nou pe angajații care susțin economia acestei țări și care deja achită un procent semnificativ din salariu către CAS, în timp ce acele persoane care nu au plătit niciodată contribuții, vor continua să beneficieze, în sistemul de urgență, de gratuitate.

Coplata Guvernului Boc va deruta pacienții și va crea premisele unei îngrădiri a accesului la serviciile medicale. Asta pentru că oamenii nu vor mai merge la doctor de teamă că trebuie să plătească și vom avea un sistem medical greoi, inaccesibil, exact contrariul a ceea ce promit reprezentanții ministerului de resort.

Doamnelor și domnilor, coplata în sănătate nu va salva spitalele, acoperind găurile financiare pe care Executivul nu știe cum să le acopere altfel. Coplata în momentul de față și în forma actuală nu reprezintă o soluție. Puterea trebuie să găsească modelul cel mai potrivit pentru reabilitarea sistemului de sănătate, iar deciziile sale nu pot fi unele de moment, ci trebuie încadrate într-o strategie pe termen lung. Vă îndemn să încheiem seria proiectelor dezastruoase și să ne unim forțele pentru a realiza într-adevăr o schimbare benefică.

În încheiere, vreau să vă spun că PSD nu își va da acordul pentru introducerea coplății, această nouă formă de impozitare a Guvernului Boc.

Vă mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică cu subiectul Dorim, în cadrul Universității «Ovidiu» Constanța, secție de limbă tătară;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează «Dorim, în cadrul universității "ovidius" constanța, secție de limbă tătară»

Etnia tătară, cu o continuitate istorică certă în zona Dobrogei, și-a păstrat identitatea, în primul rând, datorită promovării valorilor spirituale, limba maternă reprezentând, cu siguranță, esența existenței.

În perioada interbelică și în primii ani ai regimului comunist a existat un sistem de învățământ permisiv în ceea ce privește accesul la școala tradițională, care dezvolta modul de cunoaștere a propriei istorii. Nu era o impunere, ritmul fiind unul firesc, neartificial.

Din păcate, tot acest sistem s-a prăbușit când, până în anul 1990, au fost desființate, pe rând, școala în limba tătară, Seminarul Musulman din Medgidia și secția de limbă tătară din cadrul Universității București.

Ultimele două decenii ne-au oferit posibilitatea de a construi din nou, reluându-se, deocamdată, cursurile opționale și învățământul comunitar.

Ceea ce ne-am propus este ca, în perioada următoare, să dezvoltăm întreg conceptul, reînființarea unei secții de limbă tătară, la nivel de institut superior, fiind, fără îndoială, o prioritate.

Demersul nostru este unul justificat, dacă luăm în seamă, și este necesar să luăm în seamă, faptul că sunt numeroși tineri dornici să studieze în limba maternă, dar și profesori, calificați în acest domeniu. O astfel de secție ar putea să existe la Constanța, în cadrul Universității "Ovidius".

Inițiativa trebuie să capete consistență, pentru a putea duce mai departe, într-un mod elitist, cultura și tradițiile unei importante etnii din România.

Vă mulțumesc.

 
Cornel Itu - declarație politică cu tema Centrul Postcură Antidrog din județul Cluj, comuna Mica;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnul deputat Itu Cornel.

 

Domnul Cornel Itu:

Declarația mea se referă la Centrul Postcură Antidrog din județul Cluj, comuna Mica.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Consiliul European a consimțit pe perioada 2005-2012 la o nouă Strategie Europeană pe Droguri. Printre alte măsuri, strategia elaborată preconizează crearea unor centre postcură, menite consolideze rezultatele obținute cu dependenții de droguri în urma tratamentelor de dezintoxicare.

În cadrul aceleiași strategii, în România a luat ființă Agenția Națională Antidrog (ANA) sub auspiciile căreia, printre altele, în localitatea Mica, județul Cluj, au început lucrările de amenajare a unui centru postcură antidrog în fosta cazarmă militară, primul de acest fel din țară.

Proiectul, susținut de Guvern, preconiza crearea unei comuniuni terapeutice, unde să fie tratați un număr de aproximativ 50 de pacienți, bărbați și femei, cu probleme sociale, care vor fi reîncadrați în societate cu ajutorul activităților recreative. Centrul dispune de condiții materiale potrivite scopului propus, amenajare de livadă cu pomi fructiferi, crescătorie de melci, culturi de ciuperci, pentru a da bolnavilor ocupație.

Centrul urma să fie amenajat și să funcționeze prin atragere de fonduri europene, prin autofinanțare și prin conlucrarea mai multor factori social - educativi: cadre medicale, psihologi, sociologi, culte religioase.

Din păcate, lucrările de amenajare, începute cu trei ani în urmă și preconizat a se încheia în anul 2010, au fost sistate odată cu trecerea Agenției Naționale Antidrog din subordinea Ministerului Administrației și Internelor la Inspectoratul General al Poliției Române, în 16.03.2009.

Consider că a fost o greșeală transferul Agenției Naționale Antidrog și că se impune ca ANA să redevină agenție guvernamentală, iar lucrările de amenajare a centrului să fie reluate de urgență, să se recupereze timpul pierdut, având în vedere importanța centrului în lupta noastră comună împotriva consumului de droguri și a reîncadrării sociale a persoanelor tratate.

Insist asupra acestei probleme, având în vedere datele statistice care arată o creștere îngrijorătoare a consumului de droguri în țara noastră, fenomen care afectează în special generația tânără, de a cărei sănătate depinde viitorul României

Mulțumesc.

 
Mircea Irimescu - declarație politică cu titlul Să nu-i uităm;

Domnul Mircea Dușa:

Domnul deputat Irimescu.

 

Domnul Mircea Irimescu:

"Să nu-i uităm"

Stimați colegi,

Imediat după decembrie 1989, odată cu multe alte evenimente din trecutul țării noastre ținute "la secret" de regimul comunist, cetățenii României au luat la cunoștință de un mare și atroce masacru executat în secolul XX asupra unui grup de civili de origine română. Este vorba despre exterminarea de către formațiuni militare ale armatei sovietice a peste 1000 de civili pașnici și neînarmați în tragedia de la Varnița - Fântâna Albă, localitate situată în imediata apropiere nordică a actualei frontiere de stat dintre România și Ucraina.

Pe scurt, iată cum s-au derulat evenimentele care aveau să conducă la uciderea prin împușcare a unui numeros grup de țărani români de pe valea superioară a Siretului. La 7 luni de la ocuparea armată de către URSS a nordului Bucovinei și al Basarabiei, la sfârșitul lunii iunie 1940, în satele din sudul nou createi (de către sovietici) regiuni Cernăuți s-a răspândit cu repeziciune zvonul că autoritățile de ocupație aprobă, tuturor celor care o solicită, repatrierea în România. Încrezători și naivi, locuitorii mai multor sate românești - în special Suceveni, Iordănești, Ropcea, Cupca, Pătrăuți, dar și din alte localități - au început să întocmească liste și tabele cu cei doritori să-și părăsească bunurile pentru a scăpa de "fericirea" de a fi cetățeni ai URSS-ului. Autoritățile sovietice nu au dezmințit zvonul și nu au descurajat în niciun fel acțiunea întreprinsă cu bună credință de populația civilă.

În data de 1 aprilie 1941, în orașul reședință raională Hliboca, s-au adunat mai multe mii de oameni care se înscriseseră pe listele de plecare. În fața acestei situații, de neînțeles de ce așa de târziu, administrația sovietică locală a comunicat mulțimii adunate că nu se aprobă nicio trecere în România și că cei care vor fi surprinși în zona de frontieră vor fi tratați ca infractori. Precizarea acestor lucruri, venită tardiv nu a putut evita grava pierdere de vieți omenești. Starea de agitație a mulțimii care aștepta de mai multe săptămâni plecarea nu a mai putut fi stăpânită. Organizați în procesiuni religioase, cu preoții în frunte, coloanele de țărani s-au pus în mișcare către frontieră pe calea știută și folosită de ei din vechime, acum închisă. La Varnița, la intrarea drumului în pădure, s-au trezit încercuiți de trupe militare special plasate, înarmate și instruite, care au deschis focuri de mitralieră provocând un carnagiu de proporții. Au scăpat doar cei care au beneficiat de ocrotirea Celui de Sus. Victimele au sfârșit în gropi comune săpate chiar la locul nenorocirii. Supraviețuitorii au relatat scene zguduitoare.

Deși dezvăluirile făcute despre acest Katyn românesc au stârnit vii emoții în conștiința publică românească la data când au fost făcute publice, în ciuda faptului că s-au publicat cărți, zeci de articole și s-au realizat filme documentare pe tema acestui act criminal grav, încet-încet, opinia publică românească, uneori amăgită cu fel de fel de subiecte profesionist fabricate în scop de manipulare, a uitat de acești martiri pentru valorile noastre naționale. Doar local, bucovinenii de dincolo și de dincoace de nedreapta frontieră marcată cu sârmă ghimpată care-i desparte de 70 de ani, organizează an de an pelerinaje la locul tragediei, unde-i omagiază prin diverse ceremonii comemorative pe cei care și-au dorit cu ardoare să rămână cetățeni români. O vor face și mâine. Gestul lor merită apreciat.

Pentru că restul țării pare că i-a uitat pe cei dispăruți atunci, cu modestie, mi-am luat îndrăzneala să vi-i reamintesc pentru câteva clipe pe această cale.

Vă mulțumesc.

 
Tinel Gheorghe - declarație politică intitulată Voicu, justiția și PSD-ul;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar PD-L, domnul deputat Tinel.

 

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Mulțumesc colegilor.

Declarația mea politică din această dimineață se intitulează "Voicu, justiția și PSD-ul".

Dacă mai era nevoie de o confirmare în plus, atunci e bine de știut că natura umană este extrem de sensibilă la zornăit de cătușe. Asta ne-a arătat și Cătălin Voicu în weekend-ul trecut, dar mai ales că este gata de orice pentru evitarea acestora. Încearcă acum tertipuri procedurale, reluare de vot în Senat, clemență din partea plenului Senatului, ce mai, tot tacâmul, doar, doar va evita confruntul cu justiția. Care justiție și ea de abia așteaptă să nu-l audieze pe Voicu, parca n-ar avea și asa destule probleme. Ce să scoată de la Voicu? Mizeriile din justiție, cele din vârful politicii PSD, încrengături și ramificații care cine știe unde Dumnezeu duc, sau mai bine spus numai Dumnezeu știe unde duc și din motive ce țin de dragostea paternă nu vrea să ne spună lăsându-ne pe mâna onorabililor noștri justițiabili.

Și iată cum scandalul Voicu sparge furunculul din justiție, dar mai ales devoaleză personajele care ocupă cele mai râvnite jilțuri din cea mai înaltă instanță a țării: Înalta Curte de Casație și Justiție.

CSM se face de luni de zile că ignoră situația deloc acceptabilă a celor doi judecători corupți, amânând la infinit reforma din justiție, promovarea judecătorilor pe criterii ce țin numai de competență și profesionalism. Și când mă gândesc cu câtă patimă și înverșunare se luptau reprezentanții la varf ai justiției cu Guvernul în toamna trecută, pe principii și de-o exigență care îmi aminteau de celebrele vorbe duhovnicești: "Să nu faci ce face popa, ci ce zice popa".

Să fie clar, nu acuz, Doamne ferește, întreg sistemul judiciar din România de corupție și legături cu persoane dubioase. Dar, aș vrea să văd că se autopurifică, că-si autoreglează mecanismele de funcționare în conformitate cu noile cerințe de dezvoltare a societății românești. Va reuși singură justiția acest lucru? Greu de crezut. Mai ales că ramificațiile ei cele mai periculoase sunt cele politice și duc până acum în sfera cea mai înaltă a conducerii PSD. Îl înțeleg pe președintele PSD Victor Ponta când încearcă să minimalizeze implicațiile la vârf și ramificațiile scandalului, afirmând că "Voicu trebuie să ajungă cât mai repede în instanța de judecată".

Dar oare Mircea Geoană, președinte, încă, al Senatului României, deci al doilea om în stat, gândește la fel? Tare mi-e teamă că acest scandal va pune capăt carierei politice de vârf a acestuia! Se simte Marian Vanghelie confortabil știindu-l pe Voicu la un pas de încătușare? Nu cred. Iar acest lucru îi va da lui Victor Ponta posibilitatea de a încerca să-l arunce peste bord.

Cât va mai dura si ce deznodamant politic va avea cazul Voicu in PSD este greu de anticipat. Un lucru e sigur. E sigur că a început să se miște ceva în România, iar acel ceva este statul de drept. Aștept să-l văd în toată plenitudinea lui și sper să apuc să văd împlinit acest deziderat, altfel degeaba s-a murit în decembrie 1989.

Vă mulțumesc.

 
Sorin Constantin Stragea - lansarea unui apel la parteneriat social cu profesorii în vederea elaborării unei legi eficiente a învățământului;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar PSD+PC, domnul deputat Florin Stragea.

 

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ne confruntăm în aceste zile cu încă o încercare a acestui guvern de a păcăli toate categoriile de oameni ai muncii din țară. Faptul că majoritatea sindicatelor sunt astăzi în stradă, fără ca nimeni să nu le asculte păsurile și fără să existe negocieri concrete cu acestea, denotă dezinteresul actualului guvern față de cetățenii onești ai acestei țări.

Cu toții știm că în perioada de criză ar trebui să fie investiți cei mai mulți bani în formarea și recalificarea forței de muncă pentru a diminua aspectele sociale pe care le implică o asemenea criză. Guvernul, nu numai că nu face acest lucru, ci prin proiectele de lege pe care le propune și prin așa zisele măsuri anticriză nu face decât să adâncească mizeria socială și disperarea în rândul oamenilor, făcându-i să iasă în stradă pentru a -și manifesta fățiș dezaprobarea. De parcă nu avem destule probleme, domnul ministru Funeriu propune o lege a educației ce conține reglementări contestate de către întregul corp didactic al României, lege care face ca întregul sistem de învățământ să fie dat peste cap, știut fiind faptul că în ultimii 20 de ani acest lucru s-a întâmplat destul de des, spre disperarea elevilor, a dascălilor și, nu în ultimul rând, al părinților.

Aș vrea în cele ce urmează să prezint succint una din aberațiile conținute de această lege.

Președintele Consiliului de administrație, organul de conducere al școlii, nu poate fi profesor la acea școală. E ca și cum acasă, la oricare dintre dumneavoastră l-ați desemna pe vecinul de vizavi să vă spună ce program aveți zilnic și în caz de inundație să nu puteți chema instalatorul fără acceptul lui.

Legea nu prevede fondurile din care va fi finanțată gradația de merit, unul din puținele sporuri pe care le mai au dascălii după faimoasa lege a salarizării unice.

După ce partidul de guvernământ a clamat faptul că, în învățământ, un profesor capabil trebuie să aștepte prea mult pentru a obține grade didactice, legea prevede 10 ani minim pentru ca un dascăl să ajungă la gradul I. Eliminarea posibilității de luare a concediului fără plată pe durata unui an, după 10 ani lucrați de către un profesor în acest mediu solicitant psihic și intelectual, este din nou o confirmare a faptului că în această lege un dascăl nu se regăsește. Modul în care un absolvent va putea accede în sistemul de învățământ este unul greoi, descurajant și, de aceea, va duce inevitabil la o atractivitate și mai scăzută în rândul studenților pentru a îmbrățișa această frumoasă totuși meserie.

Totul culminează cu timpul inimaginabil de scurt acordat dezbaterii publice a acestei aberante legi a cărei aplicare va face ca majoritatea liceelor să aibă probleme de concedieri de personal, prin faptul că este luată clasa IX-a și pentru că norma didactică va fi pentru tot personalul, indiferent de vârstă, de 18 ore.

Fac prin această declarație un apel sincer la bunul simț al guvernanților pentru a-și asculta cu atenție partenerii sociali, pentru a ține seama de observațiile pe care aceștia le vor aduce pe seama acestei legi și sunt convins, totodată, de faptul că dascălii, de această dată, vor reuși să nu mai lase ca alții să le facă o lege nedreaptă pe care ei sunt nevoiți s-o pună în practică zi de zi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Au depus declarații scrise următorii deputați.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC: Ion Dumitru, Liviu Bogdan Ciucă, Mugurel Surupăceanu, Florin Pâslaru - 3, Costică Macaleți, Vasile Gliga, Marian Ghiveciu, Rizea Cristian, Niculescu-Mizil Oana, Ion Călin, Radu Moldovan, Valeriu Zgonea, Iordache Florin.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Petru Călian, Ioan Holdiș, florin Postolachi, Gheorghe Ciobanu, Mihai Doru Oprișcan, Ioan Nelu Botiș, Marius Rogin, Silviu Prigoană, Cosmin Popescu, Zanfir Iorguș, Victor Boiangiu, Daniel Buda, Marian Avram, Marius Cristian Dugulescu, George Ionescu, Constantin Chirilă, Mircia Giurgiu, Mihai Stroe, Ioan Oltean, Petru Movilă.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Dan Morega, Radu Stroe, Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, Titi Holban, Bogdan Radu Țîmpău, Victor Paul Dobre, Lucia-ana Varga, Horea Uioreanu, Mihăiță Calimente, Gheorghe Scutaru, Dan Motreanu, Cristian Adomniței, Virgil Pop.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul Miron Ignat.

Din partea independenților, doamna Carmen Moldovan, domnul Cătălin Cherecheș și domnul Vasile Soporan.

 
Andrei-Valentin Sava - declarație politică referitoare la Cultura antreprenoriatului - o necesitate pentru tinerii români;

Are cuvântul domnul deputat Sava Andrei.

 

Domnul Andrei-Valentin Sava:

Bună dimineața!

Declarația mea politică se referă la "Cultura antreprenoriatului - o necesitate pentru tinerii români"

Scopul educației este să formeze oameni pentru piața forței de muncă. or, în momentul de față a devenit deja un stereotip să spunem că absolvenții noștri au un bagaj de cunoștințe care nu este calat pe ce se cere în economie. Reforma educației este o temă de care toată lumea s-a plictisit, dar pe fond nimic nu s-a schimbat. Sistemul a rămas același, cu mentalități și practici moștenite din perioada comunistă.

Scoală românească de azi nu ne învață cum să învățăm și cum să ne descurcăm în viață, pentru că ceea le oferim copiilor prin manualele și programele școlare actuale nu pune accentul pe formarea de competențe, ci pe acumularea de informații. Informațiile trebuie să rămână, sunt o parte importantă, dar ele pot fi accesate acum printr-o mulțime de mijloace alternative. Capacitatea de a le procesa și competența specifică într-un anumit domeniu trebuie, în schimb, să fie formate de către școală.

Propunerile actuale, care urmăresc flexibilizarea curriculei și centrarea ei pe dezvoltarea de competențe astfel încât copiii noștri să învețe nu să reproducă informații, ci să judece, pe baza datelor pe care le dețin, și să poată lua decizii pentru a rezolva o problemă, sunt un mare pas înainte înspre aducerea sistemului educațional mai aproape de nevoile economiei.

Proiectul legii educației reformează, totodată, modul de evaluare a elevilor și studenților. Si de data aceasta, accentul este mutat de la "informație" la "competențe", prin introducerea "portofoliului educațional", un fel de carte de identitate educațională, cuprinzând totalitatea diplomelor, certificatelor sau a altor înscrisuri obținute de școlari pe tot parcursul lor educațional.

De asemenea, cred că aceste prevederi trebuie completate și cu proiecte care să sprijine crearea unei culturi a antreprenoriatului pentru elevii și tinerii români. Cursuri pentru formarea competențelor antreprenoriale, parteneriate între instituțiile de învățământ, Camerele de Comerț, organizațiile patronale sunt soluții pentru ca tinerii să învețe ce înseamnă să îți deschizi o afacere pe cont propriu, care sunt avantajele, dezavantajele, obstacolele. Trebuie să luptăm împotriva mentalității care domină și tinerii români, și anume că statul trebuie să ne ofere locuri de muncă sau locuințe și să o înlocuim cu o cultură a reușitei prin forțe proprii.

Stimați colegi și stimate colege,

Nu are rost să repet cât de importantă este noua Lege a educației pentru Româna. Sper ca, măcar în privința acestui proiect vital, să reușim să trecem peste partizanatele politice și să respectăm ceea ce toți ne-am asumat prin semnarea Pactului pentru Educație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Mulțumim și noi.

 
Mircea Dușa - comentariu critic în ceea ce privește importanța acordată de către deputați întrebărilor, interpelărilor și declarațiilor politice;

Înainte de a declara ședința închisă, să-mi permiteți să fac și eu o scurtă declarație politică, în calitate de deputat, nu de președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Mă întreb, de la această tribună, dacă în ziua de marți, când sunt declarații politice, suntem în ședință de plen a Camerei Deputaților.

Și de ce mă întreb? Pentru că, Constituția, legea care reglementează Statutul parlamentarului, Regulamentul Camerei Deputaților, a dat posibilitatea acestei înalte tribune de dezbateri politice și a creat instituții ca un parlamentar să se poată manifesta. Sigur, în principal, în procesul legislativ, dar și în cele două instituții care au fost create, respectiv, întrebări și interpelări și instituția declarației politice.

Mi se pare că, din multe motive, unele dependente de Cameră, de Parlament, altele de cei care trebuie să acorde atenție acestor instituții, interesul pentru aceste două instituții, mă refer la întrebări și interpelări și la declarații politice, a scăzut foarte mult.

Lunea seara, constat că sunt 2-3 oameni în sală pentru că nici cei care trebuie să dea răspunsuri, și asta este o chestiune mai veche, nu este o trimitere la actualul guvern, nu se află în sală, iar la declarații politice e un film simpatic, în fiecare zi de marți sunt vreo 15 colegi care, de regulă, sunt în sală, deși este ședință în plen, repet, ar trebui plenul să fie un plen cu o prezență deosebită, pentru că este una din importantele căi prin care să se manifeste deputații și parlamentarii cu acele declarații politice.

Deci, reiau aceste film: vreo 15 colegi sunt mai mereu prezenți, de la toate grupurile parlamentare, la declarații politice, mai vin vreo 20 de referenți și consilieri care se prezintă la președintele de ședință să depună declarații scrise și azi eram tentat să le dau cuvântul, dacă tot se prezintă în plen și aduc aceste declarații, și mai sunt 2-3 colegi care, sigur, au respectul cuvenit pentru această instituție și vin, chiar dacă nu prezintă declarația lor de la tribună le depun în scris.

Sigur, eu nu mă refer la conținutul declarațiilor, nu asta este intenția mea, mă refer la faptul că nu există interes pentru această instituție a declarației politice, și nu există pentru că cei care ar trebui să ia în considerare, nu mă refer la electorat, sigur și electoratul, ar trebui să ia în considerare și întrebările și interpelările și declarațiile politice, nu o fac. Și n-am văzut niciodată un ministru sau un secretar de stat la o declarație politic foarte pertinentă și foarte dură făcută de un deputat, să ia vreo poziție și uităm că Guvernul și instituțiile guvernamentale sunt sub control parlamentar.

Dacă venim aici la declarații politice și le facem numai de formă ca să fim, știu eu, bifați de site-ul Parlamentului și cei de la Institutul de Politici Publice să nu ne critice că nu am luat cuvântul în plen sau n-am făcut declarații politice, este o mare amăgire și o mare părere de rău. Eu cred că aceste două instituții, instituția declarației politice, instituția interpelărilor și a întrebărilor sunt foarte importante și colegii noștri, dar și cei care trebuie să țină cont de ceea ce spun deputații de la acest microfon, trebuie să facă mai mult și să repunem în drepturi aceste instituții, a declarației politice și a întrebărilor și interpelărilor.

Și aseară am rămas așa cu un gust amar, rămăseseră vreo 3 colegi în sală, cei care au rămas nu aveau răspunsuri, cei care trebuiau să primească răspunsuri nu aveau de la cine să le primească. Mai erau vreo 44 de colegi care au adresat interpelări scrise, dar pe tabel, nu în plenul Camerei.

Nu fac cu nicio răutate aceste precizări, ci le fac în sensul că, până la urmă, trebuie să dăm deputatului, parlamentarului rolul și importanța pe care trebuie s-o aibă în societate, în această instituție, și dacă are 3 posibilități de a se manifesta, aceea a procesului legislativ și cele două de care aminteam, să se poată folosi de ele și să fie luate în seamă de cei care trebuie să le ia în seamă.

Maria Stavrositu - declarație politică cu tema Pensii decente pentru femei;

Și, dacă mai dorește vreun coleg, mă întorc la tribună și mai e puțin timp și o să vă dau cuvântul.

Vă mulțumesc.

Da, doamna deputat, aveți cuvântul.

 

Doamna Maria Stavrositu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Pensii decente pentru femei"

Doamnă președinte, stimați colegi,

O serie de întâlniri în colegiu mi-au oferit șansa de a observa deficiențele sistemului de pensii, în discuțiile cu diferite categorii de femei. Declarațiile lor sunt confirmate de un număr de studii, care arată faptul că femeile au un dezavantaj în comparație cu bărbații în privința pensiilor de stat. Datorită obligațiilor legate de creșterea copiilor, cele mai multe obțin slujbe nu foarte bine plătite și mai rar în funcții de conducere, astfel încât de puține ori le este oferită speranța unei pensii decente. În plus, în majoritatea țărilor, pensiile de stat sunt finanțate din contribuțiile sociale și favorizează puternic bărbații. Femeile nu sunt plătite în mod egal pentru munca depusă, lucru care penalizează siguranța pe care le-ar oferi-o o pensie decentă și care creează deficite serioase în asigurările sociale și în sistemul de pensii.

Între 1995 și 2005, șaisprezece țări din Uniunea Europeană au crescut vârsta pentru pensiile de stat. Cincisprezece au redus punctul de pensie, paisprezece au crescut contribuția la stat și șase au redus indexarea pensiilor la rata inflației. Majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est au adoptat și susțin inițiativa pensiilor private.

Tendința acestor reforme în cadru european duce spre rezultate neclare, fără să existe o soluție care să se aplice la nivelul unei standardizări. În același timp, astfel de schimbări sunt necesare în sistemele postcomuniste, care suferă de birocrații supra-dimensionate, lipsă de eficiență fiscală și îmbătrânirea populației. Contrastul este cu atât mai vizibil în cazul egalității de șanse.

În contextul european, reforma sistemului de pensii din România este legitimă și oportună. Alinierea la practicile europene nu poate aduce decât beneficii, în măsura în care au fost create toate premisele unui sistem de succes. Unul dintre argumentele pentru un sistem sustenabil de pensii este dinamica demografică. În condițiile nevoii de creștere a natalității, modalitatea de calcul a pensiei nu trebuie să penalizeze decizia de a avea un copil. Nu trebuie să permitem o astfel de gândire într-o țară membră a Uniunii Europene.

Femeile se luptă cu o serie întreagă de probleme în cadrul statului modern. La nivel european, observăm faptul că femeile se căsătoresc mai târziu, fac copii mai târziu și sunt angajate pe perioade mai lungi de timp. Cu toate acestea, inegalitățile persistă în piața de muncă, reforma sistemului de pensii favorizează perioada de viață activă a bărbaților, iar însăși natura familiei se schimbă, din ce în ce mai multe femei preferând să-și crească independent copiii. Din acest punct de vedere, o medie la nivel UE arată că ratele de divorț și de nașteri în afara căsniciei au crescut vertiginos între 1960 și 2008.

Statul român are nevoie de o reformă importantă în domeniul sistemului de pensii, dacă dorește să elimine inegalitățile între sexe. Pornim de la egalitatea de oportunități între femei și bărbați la angajare, salarii egale în timpul muncii, programe flexibile de muncă pentru perioada sarcinii, fără pierderea seniorității și vârste egale la pensionare.

O schimbare importantă de mentalitate ar viza perioada prenatală și de concediu de maternitate, cu un sistem de creditare al acestora, în folosul contribuției la stat. Astfel de sisteme există deja în state precum Anglia (5 ani), Suedia și Austria (4 ani), Germania (3 ani) și Franța, Belgia și Portugalia (2 ani). În perioadele respective, statul compensează contribuția la sistemul de pensii, asigurând o continuitate în acest sens, indiferent de starea angajatului.

În măsură în care sistemul de pensii este în plin proces de reformare, orice proiect trebuie să țină cont de bunele practici ale statelor din Uniunea Europeană, care au reușit experiențe pozitive în acest domeniu și să trateze, în mod particular, femeile care își dedică o parte a vieții lor creșterii copiilor.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Mircea Dușa:

Da, pentru stenogramă, a fost doamna deputat Maria Stavrositu.

A mai depus declarație scrisă, din partea Grupului parlamentar PSD+PC, domnul deputat Victor Surdu.

Cu aceasta, declar ședința dedicată declarațiilor politice închisă, urmând ca la ora 10 să continuăm cu ordinea de zi aprobată de plenul Camerei Deputaților.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Daniel Buda - declarație politică cu tema Siguranța statului necesită consensul național;

Domnul Daniel Buda:

"Siguranța statului necesită consensul național"

Securitatea națională este, fără îndoială, factorul de convergență capabil să asigure echilibrul social și stabilitatea politică și, în egală măsură, starea de normalitate care vizează prezervarea identității naționale, prosperitate materială și spirituală.

Interesul și obligația unui guvern este acela de a crea condițiile politice, organizatorice și administrative în vederea garantării unei depline securități naționale a cetățenilor. În contextul internațional, marcat de accelerarea globalizării, interesul și preocuparea privind asigurarea măsurilor de protecție națională se extind în mod semnificativ pentru a răspunde atât amenințărilor clasice, cât și noilor riscuri globale sau regionale. Scopul fundamental al oricărui guvern responsabil în ceea ce privește asigurarea eficientă a securității naționale este acela de a lua toate măsurile necesare pentru amplificarea eforturilor împotriva riscurilor și amenințărilor clasice la care sunt supuși cetățenii.

Protejarea și promovarea valorilor naționale, a existenței și demnității cetățenilor statului român constituie premisele care stau la baza unui sistem democratic funcțional și eficient. Securitatea națională trebuie privită ca și un drept imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului, o condiție esențială a existenței națiunii române care se construiește în virtutea legii fundamentale și se înfăptuiește în contextul construcției europene, cooperării euroatlantice și al evoluțiilor globale.

România, ca stat membru al Uniunii Europene și al NATO, datorită participării la activitățile ONU, precum și relația de Parteneriat Strategic cu SUA, creează premisele și oportunitățile în vederea asigurării unui grad sporit de securitate în întreaga regiune. Recentele discuții privind amplasarea scutului american antirachetă pe teritoriul României au dat naștere unor dezbateri televizate destul de controversate în cadrul cărora specialiștii în securitate nu privesc cu ochi buni această inițiativă, extrem de importantă pentru afirmarea țării noastre ca membru activ al comunității europene, euro-atlantice și internaționale. Fără îndoială, chiar dacă unora dintre noi le este mai greu să admită, desigur, în special colegilor din opoziție, existența unui scut antirachetă pe teritoriul țării noastre este, poate, una dintre cele mai importante decizii din ultimii anii, ceea ce va marca în mod eficient strategia de apărare și siguranță a cetățenilor acestei țări. În mod surprinzător, foarte mulți și-au exprimat îngrijorarea nu cu privire la importanța unei asemenea decizii, ci, în mod deosebit, față de reacțiile țărilor vecine. Este, în opinia mea, stupefiant că încă suntem conduși de sentimentul fricii și depindem, în opinia unora, de contextual social, politic și economic al altor țări nu demult numite "prietene" sau "surori".

Esențial, consider, dintre toate beneficiile strategice, este faptul că, după decenii de ambiguitate și credibilitate redusă în politica externă, în rândul marilor decizii strategice este luată în calcul și țara noastră. Acest lucru denotă faptul că România este privită ca un partener consecvent și de încredere în rândul marilor puteri ale lumii.

După 20 de ani de la Revoluție, țara noastră este în plin proces de modernizare instituțională și responbilizare civică, în deplin acord cu valorile fundamentale europene și transatlantice. Avem nevoie de un proiect îndrăzneț, de un proiect realist și pragmatic, pentru garantarea securității naționale și individuale. Decizia luată recent la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Țării este inteligentă nu numai din punct de vedere strategic și militar, ci și din punct de vedere economic, deoarece țara noastră va fi gazda unor investiții pe linie de apărare care nu vor fi finanțate din fondurile noastre.

Am convingerea că forțele politice românești vor cădea de comun acord asupra strategiei de apărare a României, deoarece este obligația oricărui cetățean român să-și apere țara, chiar dacă acesta este un lider al unui partid de opoziție. Siguranța statală a României trebuie garantată și nu putem accepta transformarea acesteia în subiect de lamentări și intervenții politicianiste.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică privind Construirea unui nou aeroport internațional la Strejnic, lângă Ploiești;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Construirea unui nou aeroport internațional la Strejnic, lângă Ploiești"

Analizele și previziunile de trafic efectuate de Eurocontrol, autoritatea europeană de control al traficului, estimează că țara noastră va înregistra o creștere medie anuală a traficului aeroportuar de 6,9% în perioada 2008-2014, urmând ca, până în 2018, să se ajungă la un trafic de 20 milioane de pasageri. Rata de creștere este sensibil mai mare în zona municipiului București pe cele două aeroporturi internaționale, Aeroportul Internațional Henri Coandă (Otopeni) și Aeroportul Internațional Aurel Vlaicu (Băneasa).

În prezent, România are 16 aeroporturi, dintre care numai 4 internaționale, ceea ce face dificilă gestionarea traficului aeroportuar. Situația va deveni cu atât mai greu de gestionat în viitor, în cazul în care previziunile menționate anterior se vor dovedi reale și traficul aeroportuar va continua să crească. Acest fapt impune construirea unui nou aeroport în zona Municipiului București care să descongestioneze traficul aeroportuar de pe cele două aeroporturi internaționale, pe de o parte, și să redirecționeze zboruri spre destinații europene și mondiale, pe de altă parte.

Guvernul a aprobat în august 2008 construirea unui nou aeroport în zona municipiului București. Însă, potrivit unui document transmis la data de 1 martie 2010 de Ministerul Transporturilor, ca răspuns la întrebarea mea referitoare la posibilitatea construirii unui nou aeroport internațional în localitatea Strejnic, în apropiere de Ploiești, lucrările pentru executarea proiectului nu pot fi demarate decât după realizarea unui studiu de fezabilitate care să stabilească toate detaliile tehnice și financiare ale investiției. Acest studiu este responsabilitatea Ministerului Transporturilor, însă nu a fost demarat până în prezent, din cauza lipsei resurselor bugetare, potrivit reprezentanților instituției.

În condițiile actuale de criză economică, astfel de investiții de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare trebuie să fie atent măsurate, fiind foarte mari. Studiul de fezabilitatea este imperativ pentru a stabili care sunt condițiile optime pentru o investiție de succes, care este cea mai bună locație pentru noul aeroport și ce resurse implică realizarea unui astfel de proiect. Solicit Ministerului Transportului să trateze prioritar această problemă și să ia măsuri pentru realizarea cât mai curând a studiului.

În ceea ce privește locația, voi continua demersurile de promovare a localității Strejnic ca amplasament pentru noul aeroport internațional.

Motivele sunt multiple. În primul rând, la Strejnic există deja un aerodrom sportiv cu pistă, la standarde europene, primul de acest gen din România. Infrastructura de bază necesară pentru construcția unui aeroport există deci, iar transformarea aerodromului în aeroport internațional va implica costuri reduse în comparație cu cele pe care le presupune o investiție pornită de la zero.

În al doilea rând, aerodromul Strejnic este situat pe șoseaua de centură a Ploieștiului, la 40 de km de București, și are legături bune către celelalte zone ale țării. În timp ce construirea unui aeroport în sudul Bucureștiului ar determina o creștere a tranzitului prin oraș și ar aglomera centurile, alternativa construirii unui aeroport internațional la Strejnic are avantajul în existența unei bune infrastructuri de transport ce leagă orașul Ploiești de Brașov, dar și de Constanța. Având acces la DN1 și la viitoarea autostradă București - Ploiești, acest aeroport ar putea deservi o zonă mult mai mare care să includă, pe lângă București, și alte orașe mari, cum este Brașovul, și ar contribui semnificativ la dezvoltarea locală și regională.

  Angel Tîlvăr - declarație politică cu referire la «Politicile sociale» ale Guvernului Boc;

Domnul Angel Tîlvăr:

«"Politicile sociale" ale Guvernului Boc»

Uniunea Europeană precizează că datorită globalizării economiei, competitivitatea țărilor europene devine un imperativ categoric. Sporirea competitivității și protecția drepturilor sociale nu se exclud reciproc. Din contră, politica socială inovativă joacă un rol esențial în protecția și sporirea competitivității companiilor europene în cadrul economiei globale. Standardele educaționale ridicate (inclusiv învățământul general, cât și pregătirea profesională), o protecție efectivă și eficientă împotriva unor riscuri precum îmbolnăvirile, accidentele, șomajul, ca și o protecție a nivelului de trai al persoanelor în vârstă, reprezintă factori decisivi pentru competitivitatea unei economii tehnologice și globale. De aceea, o politică socială modernă joacă un rol cheie în competiția economică globală.

Acesta este probabil un aspect pe care Guvernul Boc l-a omis atunci când a ignorat importanța politicilor sociale. Metodele prin care actualul guvern încearcă să ne ajute sa depășim criza economică și astfel să devenim din nou o țară competitivă nu vizează, cu siguranță, și protecția socială.

Politica socială este, în primul rând, problema fiecăruia dintre statele membre și ar trebui să rămână așa. În vederea realizării unei politici sociale la nivel european, Uniunea Europeană a promis că va respecta diversitatea tradițiilor permițând statelor membre să își determine propriile sfere de acțiune, propriile metode și mijloace de lucru. Însă, bănuiesc că nu a avut în vedere și lipsa cu desăvârșire a acestora.

În fiecare țară, sistemul de securitate socială este rezultatul a multe secole de lupte politice și dezvoltare. O societate este definită prin prosperitatea țării, ceea ce influențează profund modul de viață și cultura cotidiană a cetățenilor săi. Toate țările UE se confruntă cu faptul că societățile lor îmbătrânesc. Aspecte sociale precum sănătatea, securitatea socială și cea a persoanelor în vârstă și condițiile de muncă fac necesară remodelarea sistemelor prospere existente.

Criza financiară și, mai apoi, recesiunea profundă care a lovit Uniunea Europeană în 2008 au însemnat un regres de 20 de ani în dezvoltarea economiilor statelor membre, afectând toate sectoarele de activitate și producând un număr-record de șomeri: 23 de milioane. Analiștii afirmă că acest fapt a însemnat totodată decesul oficial al Strategiei de la Lisabona și al obiectivului ambițios de a transforma Uniunea Europeană în cel mai competitiv lider mondial al dezvoltării economice și tehnologice. Acum, Comisia Europeană propune o nouă strategie, de data aceasta, postcriză, care are drept priorități: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare, promovarea unei economii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și a unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă.

Sub sloganul "Creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii" Uniunea Europeană își propune ca în următorul deceniu să concretizeze obiective precum: locuri de muncă pentru 75% din populația cu vârste între 20 și 64 de ani; investirea a 3% din produsul intern brut comunitar în cercetare-dezvoltare; îndeplinirea obiectivelor "20/20/20" în materie de climă și energie, inclusiv o reducere a emisiilor de CO2 majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens; reducerea ratei abandonului școlar timpuriu sub nivelul de 10% și creșterea numărului absolvenților de învățământ superior la 40% dintre membrii generației tinere și, nu în ultimul rând, reducerea cu 20 de milioane de persoane a numărului cetățenilor europeni amenințați de sărăcie.

Cred cu tărie, doamnelor și domnilor, că unul dintre cele mai ambițioase obiective ale Strategiei Uniunii Europene 2020 este acela al reducerii numărului celor mai săraci cetățeni ai blocului comunitar cu 20 de milioane de persoane. Ambițios și ușor utopic, întrucât marea masă a acestora se află concentrată în noile state membre ale Uniunii Europene, cu precădere în România, Bulgaria, Ungaria și țările baltice, afectate profund de recesiunea economică. Este vorba despre țări cu economii destructurate, cu piețe ale muncii dezorganizate și în neconcordanță cu nevoile reale ale economiilor naționale, cu sisteme de sănătate și educație subfinanțate, precum și cu rate ridicate ale șomajului și emigrației.

Și România s-a abonat la acest proiect care de altfel este irealizabil. Și nu pentru că cetățenii români nu ar fi oameni harnici sau care nu doresc să contribuie la bunul mers al țării, ci pentru că măsurile luate de guvernul Boc nu fac nimic altceva decât să îngroașe pe zi ce trece numărul șomerilor și să ridice rata sărăciei. Cei care încă mai au un loc de muncă sunt, în ultima perioadă, înrobiți de plata numeroaselor taxe și impozite.

După cum bine știți, zilnic guvernul Boc inventează noi taxe sub pretextul unor măsuri anticriză. Din păcate, sub imaginea aceasta de strategie anticriză, guvernul își dezvoltă un plan prin care încearcă într-o formă mascată să strângă bani la bugetul României pentru diverse "plăți". Poate este vorba despre plata site-ului de 500.000.000 de milioane de euro sau poate plata pentru promovarea României peste hotare în valoare de aproximativ 2 milioane de euro sau multe alte plăți fără de care, în opinia guvernului, România nu ar mai ieși din criză.

Conform analizelor desfășurate de Institutul de Cercetare a Calității Vieții, ultimele două decenii au însemnat, pentru cei mai mulți dintre români, un proces continuu de pauperizare, de scădere a standardului de viață și a accesului la servicii absolut necesare unui trai civilizat. De la o rată oficială a sărăciei de 7%, la începutul anilor '90, s-a ajuns, înainte de declanșarea crizei economice, deci într-o perioadă de boom economic, la o rată triplă. Pe parcursul acestei perioade, evoluția sărăciei a fost neliniară. Spre exemplu, în 2007 erau înregistrate oficial în categoria săracilor aproximativ 2,1 milioane de persoane, pentru ca, un an mai târziu, numărul lor să fie mai mic cu un milion de persoane. Explicația: emigrarea unei importante părți a populației sărace din mediul rural și doar în secundar, drept consecință a îmbunătățirii nivelului de trai.

Anul 2009 a debutat cu deteriorarea rapidă a indicatorilor macroeconomici, într-un context european și mondial nefavorabil din punctul de vedere al stabilității. Banca Mondială împreună cu UNICEF estimau, pentru anul trecut, că odată ce România se va confrunta cu recesiunea, sărăcia va crește galopant, unele categorii sociale fiind mai afectate decât altele.

pe scurt, tabloul sărăciei arată astfel: 75% dintre românii afectați se află în mediul rural, dar rata cea mai mare de creștere este în zonele urbane, ca urmare a disponibilizărilor de personal; cele mai vulnerabile categorii sunt copiii, tinerii și vârstnicii; perioadele de inactivitate ale șomerilor tind să se prelungească peste doi ani, ca efect al lipsei politicilor guvernamentale de stimulare a investițiilor, deci a creării de noi locuri de muncă; persoanele care desfășoară activități independente în sectorul nonagricol sunt cele mai defavorizate în acest moment, rata sărăciei în rândul lor tinzând către 21%.

Printre măsurile guvernului Boc de reducere a sărăciei și de raliere la strategia Uniunii Europene putem enumera: acordarea alocațiilor de stat doar pentru copiii care nu provin din familii înstărite; mărirea vârstei de pensionare până aproape de speranța de viață; impozitarea pensiilor; introducerea sistemului de coplată în sănătate; impozitarea bonurilor de masă și, în consecință, falimentul firmelor din domeniu; impozitarea terenurilor de sub clădiri. La acestea se adaugă multe alte măsuri pe care nu le menționez astăzi, aici, din dorința de a nu fi acuzat că pun pe umerii guvernului situația în care se află România.

Unii ar putea invoca cerințele Fondului Monetar Internațional pentru imposibilitatea implementării unor programe de asistență socială de anvergură, însă nimeni nu ia în considerare aspectul conform căruia Guvernul acesta nu este de azi, de mâine și cu atât mai puțin măsurile nu sunt necesare pentru o problemă ce a apărut anul acesta. Programele de investiții publice, singurele care ar putea debloca piața muncii și ar aduce bani la bugetul asigurărilor sociale, au eșuat în sectoare care ar fi putut absorbi forța de muncă (în infrastructură, de exemplu), iar absorbția fondurilor europene este sub așteptări.

la scenariul descris mai sus se adaugă grevele care au loc aproape zilnic în capitală sau în țară, degringolada din sistemul de educație și din cel de sănătate, zecile de mii de oameni care se gândesc în fiecare zi ca aceasta poate fi ultima lor zi de muncă. Și, totuși, România s-a angajat să respecte unul dintre cele mai îndrăznețe obiective ale Strategiei Uniunii Europene 2020 și anume acela al reducerii numărului celor mai săraci cetățeni ai blocului comunitar. În concluzie, doresc doar să punctez că prin măsurile luate de actualul Guvern Boc, România doar va mări numărul de șomeri ai Europei.

  Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu subiectul Continuarea campaniei privind protecția mediului: Ora pământului;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

«Continuarea campaniei privind protecția mediului: "Ora pământului"»

Zilnic citim în mass-media despre criza economică mondială, despre teoriile marilor economiști ai lumii care încearcă să găsească un antidot menit să reechilibreze balanța financiară. La doi ani și jumătate de la izbucnirea crizei economice în SUA, această problemă a crizei devine o problemă de supraviețuire pentru foarte mulți oameni.

N-am să vorbesc astăzi despre această criză economică, deși nu este deloc de neglijat, am să vorbesc despre o altă criză manifestată virulent la mijlocul anilor 1960, o criză de care civilizația umană depinde din ce în ce mai mult - criza ecologică. Omul a declanșat procesul de degradare a echilibrului ecologic printr-o exploatare masivă a resurselor naturale ale pământului, printr-un proces intens de urbanizare, iar progresul tehnico-știintific a determinat o dezvoltare industrială fără precedent. Toate acestea înseamnă poluarea aerului, a apei, a solului, înseamnă încălzire globală și schimbări climaterice și, în final, catastrofe naturale.

omul a conștientizat despre gravitatea și implicațiile poluării asupra societății și despre sarcina sa în protejarea mediului. Activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător, însă omul ca "administrator" al naturii trebuie să conștientizeze și trebuie să conștientizăm cu toții despre imensa responsabilitate pe care o avem, de noi depinde viața pe această planetă, existența noastră și a generațiilor viitoare. Depinde cum gestionăm și cum conservăm resursele naturale.

Pe 27 martie 2010, între orele 20,30 și 21,30, un miliard de oameni de pe toate continentele au stins lumina pentru o oră, ca semnal împotriva încălzirii globale. Campania "Ora Pământului" a început în 2007, în Sydney, Australia, și a devenit rapid un eveniment global. Și România a stins luminile pentru o oră și s-a alăturat campaniei pentru a doua oră consecutiv. Doresc să conștientizăm populația, prin acțiuni de acest gen, că viața pe Terra depinde de fiecare dintre noi. Pentru ca situația să se schimbe, pentru ca Lumea să se schimbe, trebuie să începem cu noi înșine. Este nevoie de consecvență, de disciplină, de obiceiuri sănătoase de consum. La sfârșitul fiecărei zile vom ști dacă am învins inerția și nepăsarea sau dacă am fost învinși. E lupta noastră, a tuturor!

  Petru Călian - declarație politică: Curățenia de primăvară prin Legea responsabilității fiscale;

Domnul Petru Călian:

"Curățenia de primăvară prin Legea responsabilității fiscale"

Am încredere în responsabilitatea Parlamentului de a adopta o lege vitală pentru situația economică a țării, și anume Legea responsabilității fiscale. Proiectul legii vine într-o perioadă în care România are nevoie de măsuri concrete și sustenabile. Legea responsabilității fiscale va institui principiul programării bugetare multianuale și va crea un cadru clar pentru cheltuirea banilor publici.

Alături de principii precum transparența, stabilitatea sau echitatea, responsabilitatea fiscală înseamnă mai mult, înseamnă sustenabilitatea finanțelor publice pe termen mediu și lung, oferă Guvernului posibilitatea de a gestiona riscuri sau situații neprevăzute fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor, veniturilor sau deficitului bugetar cu efecte destabilizatoare din punct de vedere economic sau social.

Acest Guvern, criticat, de multe ori pe nedrept, a demonstrat tăria de a-și îndeplini promisiunile față de FMI și de UE. Valoarea proiectelor constă în viziunea lor pe termen mediu și lung, precum și existența unor programe eficiente din punct de vedere macroeconomic. Responsabilitatea fiscală va "detoxifia" economia românească de excesele acumulate de-a lungul anilor privind risipa banilor publici. Legea responsabilității fiscale va crea efecte de multiplicare în economie. În calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci am certitudinea că noile reguli fiscale vor spori disciplina bugetară, iar transparența fiscală va fi întărită.

Adoptarea proiectului este una dintre obligațiile pe care Guvernul și le-a asumat în raport cu Fondul Monetar Internațional, prin acesta angajându-se să nu facă mai mult de două rectificări bugetare anual.

Legea responsabilității fiscale poate furniza parametrii generali care să încurajeze formularea deciziilor de politici sustenabile fiscal prin stipularea principiilor fiscale și a regulilor privind veniturile, datoria publică, deficitul bugetar, cheltuielile și managementul riscului, se arată în expunerea de motive a legii, care face parte dintre documentele solicitate de FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană pentru continuarea programului de susținere financiară a României.

Proiectul de lege are ca obiective nedepășirea plafoanelor de cheltuieli totale și de personal, precum și menținerea ratei de creștere a cheltuielilor sub nivelul creșterii p.i.b.-ului nominal. Deci respectăm politica fiscală comunitară.

Consider oportun și de bun augur înființarea unui Consiliu Fiscal compus din cinci membri numiți de Parlament, la propunerea Băncii Naționale a României, Academiei Române, Academiei de Studii Economice, Institutului Bancar Român și Asociației Române a Băncilor. Atribuțiile Consiliului Fiscal includ analiza și elaborarea de opinii și recomandări asupra prognozelor macroeconomice și bugetare oficiale; analiza și elaborarea de opinii și recomandări asupra Strategiei fiscal bugetare, precum și evaluarea conformității acesteia cu principiile și regulile fiscale prevăzute de lege; evaluarea performanțelor fiscal-bugetare ale Guvernului în raport cu obiectivele fiscale și prioritățile strategice specificate în strategia fiscal-bugetară. Întreaga politică fiscal-bugetară a Guvernului va fi monitorizată prin atribuțiile acestui consiliu, consiliu ce poate fi asociat unei punți dintre Parlament și Guvern.

Întregul proiect al legii responsabilității fiscale, alături de alte programe ale Guvernului, reprezintă pietrele de temelie pentru reformarea sistemului economic românesc.

  Constantin Chirilă - declarație politică cu subiectul Românul și agricultura;

Domnul Constantin Chirilă:

"Românul și agricultura"

Românul a făcut agricultură de când se știe. Prin ea și prin habitatele rurale a supraviețuit catastrofelor istoriei sale. Azi, românul nu mai face agricultură pentru că "nu mai există piață". Dar chiar dacă ar fi piață nu este calitate standardizată conform normelor europene. Calitatea nu există pentru că lipsesc cu desăvârșire resursele convenționale, iar cele naturale, începând cu solul, apele, aerul, soarele, dar și pădurile, au fost în parte distruse de comunism și turbo-tranziția ultimilor 20 de ani.

Dumnezeu ne-a dat multe bogății care ar fi permis românilor prin valorificarea lor să trăiască liniștiți mulți ani de acum înainte, înghițind și digerând orice fenomen de globalizare. Dar tot Dumnezeu ne-a dat și birocrații care digeră resursele fără a le lăsa să mai penetreze în sistemul de producție agricolă. În felul acesta s-au distrus sistemele și este greu de crezut că vor fi refăcute curând.

Sunt un luptător pentru refacerea sistemelor de producție pentru refacerea tehnologică, fundamentată științific, a agriculturii.

Sunt un luptător pentru eficiență economică și bunăstare materială a oamenilor, pentru capital, muncă și protecție socială. Capitalismului nu poate să-i meargă foarte bine dacă capitalul lui nu este bine gestionat, iar forța de muncă este inexistentă sau epuizată.

Ca politician susțin cercetarea, iar ca economist cred că nu se poate dezvoltarea societății capitaliste fără instruirea competitivă a tuturor, de la politician la om de afaceri, la funcționarul public și la cei care trudesc cu mintea și cu mâinile pentru a face ca sistemul să se învârtească.

Eu cred în destinul agriculturii ca ramură "prioritară", așa cum o rostesc mulți, nu numai în vorbe ci și în fapte.

Eu cred că intelectualii agriculturii și ai ruralului, deși dezbinați azi, se vor regăsi și se vor reuni pentru binele agriculturii, al economiei rurale și al tuturor românilor.

Așa cum am mai spus-o și altă dată, șansa refacerii României constă cu prioritate în refacerea agriculturii. Noul Guvern nu-și poate permite nici o greșeală și, cu atât mai mult, în aceste condiții de criză economică.

În România există mulți specialiști și agricultori care așteaptă cu nerăbdare culoarea verde a fotosintezei pe semaforul relansării agriculturii neamului. Guvernul trebuie să blocheze sămânța răului și să folosească energiile creatoare ale agricultorilor pentru relansare.

  Ciprian-Nicolae Nica - declarație politică cu titlul Ardealul este România;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Ardealul este România"

Aștept de câteva săptămâni ca opinia publică din țară să ia în dezbatere un subiect care, pe mine personal, mă preocupă foarte tare. Este vorba de proiectul prin care UDMR solicita modificarea și completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România, respectiv refacerea, în mod formal, a Ținutului Secuiesc.

Din păcate, opinia publică este bombardată zilnic cu fel de fel de alte subiecte, așa încât profit de acest prilej pentru a aduce în fața dumneavoastră acest subiect de dezbatere. În final, forumul nostru este cel care va decide dacă județele Harghita, Covasna și Mureș vor deveni o singură regiune sau nu.

Sper că și gândurile mele, expuse astăzi, vă vor determina să votați împotriva acestui proiect atunci când el va ajunge în dezbatere.

Înainte de a intra în fondul problemei vreau să vă mărturisesc că am o mulțime de prieteni etnici maghiari și am relații de colegialitate cu parlamentarii UDMR cu care lucrez foarte bine în Comisia juridică a Camerei Deputaților. Nu sunt un naționalist extremist. Sunt, însă, un român care îmi iubesc patria și vreau ca harta României să fie mereu "dodoloață".

Din nefericire, o serie de lideri politici de etnie maghiară și-au făcut un scop în viață din a vinde iluzii maghiarilor din România, din a le promite că vor obține autonomie, pe criterii etnice. Acești iresponsabili folosesc ideologia autonomiei regionale pe criterii etnice ca singura justificare a existenței lor politice.

Ca în fiecare an, în martie devin mai vocali pentru că atunci conaționalii noștri sunt mai atenți la tot ceea ce înseamnă spiritualitate maghiară.

În acest an, luna martie a coincis cu perioada în care proiectul UDMR de modificare și completare a Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România a ajuns în dezbaterea Comisiei juridice a Camerei Deputaților.

La propunerea mea am avizat negativ acest proiect. Le-am spus colegilor din mass-media rațiunile pentru care proiectul a obținut un aviz negativ. Vreau să vi le împărtășesc și dumneavoastră.

Avizul negativ se fundamentează pe faptul că modificările propuse de UDMR contravin legislației europene, această lege putând fi modificată doar cu respectarea procedurilor impuse de Regulamentul CE nr. 1059/2003.

Și mai vreau să știți că UDMR a propus, în proiectul de lege, constituirea pe teritoriul României a 16 regiuni de dezvoltare și a 5 microregiuni de dezvoltare. În proiectul UDMR, județele Covasna, Harghita și Mureș - fostul Ținut Secuiesc - ar deveni o microregiune în sine.

Toate aceste lucruri se întâmplă în condițiile în care, în prezent, sunt constituite în România opt regiuni de dezvoltare, acestea fiind stabilite de următoarele acte comunitare: "Tratatul de la Amsterdam", Regulamentul 2052/88/CE, Regulamentul 1059/2003/CE.

Ceea ce vreau să spun este că România are configurate, la acest moment, regiunile de dezvoltare, iar demersul UDMR este evident unul care își are originile în mult trâmbițata autonomie, cea care le asigură, încă, politicienilor maghiari legitimitatea.

Președintele PSD, Victor Ponta, a avut o abordare pe această temă. Domnia sa a spus că "Ardealul este România". Vreau să îl completez: Harghita, Covasna, Mureș sunt România! Și spun acest lucru sperând să audă și liderii etnici ai maghiarilor care speră că, în 2011, odată cu preluarea președinției Uniunii Europene de către Ungaria, Ținutul Secuiesc să obțină autonomie pe criterii etnice.

Vreau să vă mai informez că unul dintre cei mai înverșunați susținători ai ideii de autonomie este Kelemen Hunor, ministrul culturii, care a declarat public că maghiarii din România au nevoie de "garanții instituționale ale drepturilor lor" și "autonomia este o asemenea garanție instituțională".

În începutul acestei declarații v-am spus care au fost motivele care m-au determinat să abordez acest subiect. La ele vreau să mai adaug unul: gândul că românii din Ardeal simt nevoia ca noi, ceilalți români, să le luăm apărarea.

Vreau să fac un apel la dumneavoastră, toți colegii mei din Parlament, și să le transmitem un gând de solidaritate. Vreau să vă rog ca atunci când va trebui să votăm proiectul de modificare și completare a Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România să vă gândiți că actualul ministru al culturii, cel care ar trebui să se îngrijească și de promovarea valorilor tradiționale și culturale ale românilor din Ardeal crede că "autonomia este o garanție instituțională" a drepturilor maghiarilor.

Vreau să vă gândiți la românii din Covasna, Harghita sau Mureș ori de câte ori auziți astfel de teze separatiste și vreau să vă întrebați: pe acei români cine îi mai reprezintă?

Înainte de a încheia, vreau să spun dumneavoastră și românilor de peste Carpați că "Ardealul este România".

  Ciprian-Nicolae Nica - declarație politică cu titlul Săraca țară bogată;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Săraca țară bogată"

În urmă cu câteva săptămâni făceam, de la tribuna Parlamentului, o declarație politică legată de controlul pe care Guvernul Boc dorește să îl facă în ceea ce privește contractele autorităților locale cu mass-media.

Era vorba despre memorandumul aprobat în ședința de Guvern din 17 februarie, prin care autoritățile publice locale, cele care teoretic au independență față de Executiv, nu mai au voie să încheie niciun contract de publicitate și/sau promovare în cursul anului 2010. Iar atunci când derulează proiecte europene care au capitole speciale destinate popularizării acestora prin mass-media, autoritățile publice locale trebuie să solicite avizul personal al premierului Emil Boc. Atrăgeam atenția atunci că toți primarii și președinții consiliilor județene din România sunt la pixul premierului Boc, chiar dacă Uniunea Europeană a fost de acord să finanțeze publicitatea prin mass-media pentru proiectele respective. Și mai spuneam, în declarația la care fac referire, că "Emil Boc va cenzura personal ceea ce Comisia Europeană a decis deja să finanțeze".

Trecând peste absurditatea deciziilor Guvernului Boc și a pericolului la adresa democrației pe care îl reprezintă această hotărâre a Executivului, mă amuză faptul că același Guvern a anunțat că va cheltui, în 2010, peste 2,2 milioane de euro pe "proiecte de comunicare, de promovare a imaginii țării peste hotare și pe consultanță". Adică, mai pe românește spus, ceea ce autorităților locale și autorităților județene le este interzis, Guvernului îi este permis.

În acest sens, doresc să vă informez că Departamentul pentru Strategii Guvernamentale are alocat pentru acest an un buget de 5,2 milioane lei pentru "proiecte de comunicare, informare publică și promovare a imaginii și intereselor românești peste hotare" și ceea ce este și mai revoltător, în opinia mea, este faptul că aceste cheltuieli vor fi aprobate de Secretariatul General al Guvernului (SGG) pe baza "propunerii asumate de către consilierul de stat al primului-ministru cu atribuții în această problemă" și a devizelor de cheltuieli ale Departamentului de Strategii Guvernamentale (DSG). Este interesant de amintit faptul că Executivul s-a automandatat să achiziționeze și "servicii de presă internă și externă", dar și-a asumat și posibilitatea de a "sprijini unele publicații din țară în scopul informării publice".

Aș dori să vă mai aduc la cunoștință, așa cum am citit și eu în presă, că hotărârea la care am făcut referire a fost adoptată în ședința de guvern de săptămâna trecută, desfășurată la Iași, fără ca aceasta să fi figurat pe ordinea de zi anunțată anterior ședinței.

Iată așadar că avem un Guvern preocupat de imaginea sa și care, într-un an de criză, este dispus să arunce 2,2 milioane euro din vistieria publică pentru a-l face mai iubit și mai popular pe Emil Boc printre sindicaliștii care iau cu asalt palatul Victoria zi de zi. Ceea ce poate nu știți este faptul că Executivul stimabilului domn Boc nu face altceva decât să continue tradiția de a-și bate joc de banii publici în fel de fel de campanii de presă sau de promovare a căror efect este zero.

Mass-media a realizat, zilele trecute, un top al acestor campanii, realizate de Guvernul Boc în 2009 când au fost cheltuiți aproximativ 7,7 milioane euro pentru îmbunătățirea imaginii României în Italia și Spania. Cea mai mare sumă, aproximativ 4,3 milioane euro, a fost cheltuită pentru reabilitarea imaginii României în Italia. Care a fost rezultatul acestei campanii? România are aceeași imagine în Italia! Deci am aruncat pe fereastră 4,3 milioane euro, bani cu care puteam construi foarte bine un spital modern la Focșani sau se putea asfalta drumul județean 204 D Focșani-Suraia.

Tot în 2009, Agenția pentru Strategii Guvernamentale a avut un buget de aproximativ 3,6 milioane euro pentru diferite campanii de informare. Printre proiectele derulate s-a numărat și cel intitulat "Imaginea României suntem noi", acesta fiind o campanie de promovare destinată asociațiilor românilor din Italia, care a costat 2,1 milioane de lei. Și cu acești bani, aruncați pe apa Tibrului, se puteau cofinanța proiecte de infrastructură în Vrancea, așa cum ar fi lucrarea la șoseaua de centură a municipiului Adjud.

V-am dat aceste exemple ca să înțelegeți dumneavoastră și cetățenii pe care dumneavoastră îi reprezentați că, în fapt, România are un Guvern nu doar incapabil să rezolve problemele sociale cu care se confruntă cetățenii acestei țări, dar și un Guvern care își bate joc de banul public, cheltuindu-l în cel mai bizar mod posibil. Din punctul meu de vedere, este inadmisibil să declari, pe de o parte, că țara este în criză și că nu poți să majorezi salariile profesorilor, nu poți să construiești autostrăzi, într-un cuvânt nu poți să faci mai nimic și, pe de cealaltă parte să arunci cu banii pe fereastră, fără a obține nici un rezultat în urma acestui "efort de risipire a banului public".

Revoltător este faptul că, într-un an de criză, în loc să se încerce o drămuire reală și eficientă a banului public, acesta este cheltuit fără niciun fel de justificare în programe care nu vor avea ca scop final decât îmbogățirea unor firme căpușă din zona PDL și toate acestea pe spatele românului de rând care, iată, plătește deja un preț mai mare la benzină și care va plăti noi taxe și impozite, așa cum deja a lăsat să se înțeleagă Ministerul de Finanțe.

În încheiere, aș vrea să precizez că nu militez împotriva campaniilor publicitare în scopul informării publice sau că aș fi un adversar al promovării României în lume. Dimpotrivă, îmi doresc ca România să aibă imaginea pe care o merită. Sunt, însă, un critic înverșunat al modului duplicitar în care acest Guvern, care și-a demonstrat limitele competenței, înțelege să gestioneze finanțele publice ale țării. Sunt un critic înverșunat al modului duplicitar în care Guvernul Boc hotărăște ca autoritățile locale și județene să îi solicite, personal, avizul pentru realizarea de publicitate în mass-media și a modului discreționar în care, același Guvern, decide că se pot cheltui 2,2 milioane euro doar în baza propunerii asumate de către consilierul de stat al primului-ministru cu atribuții în aceste probleme.

Îmi fac cruce și închei prin a spune "Săracă țară bogată pe mâinile cui ai ajuns?"

  Cosmin Mihai Popescu - intervenție cu referire la Ziua mondială a sănătății;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Ziua mondială a sănătății"

În anul 1948, prima Adunare Mondială a Sănătății a creat o zi mondială a sănătății, iar din anul 1950, Ziua Mondială a Sănătății a fost celebrată pe data de 7 aprilie, cu scopul de a crește nivelul de cunoștințe la nivel global pe o anumită temă de sănătate și nu în ultimul rând, de a atrage atenția asupra unei zone prioritare de care să se ocupe Organizația Mondială a Sănătății.

Tema de anul acesta se va concentra asupra urbanizării și a sănătății, ea a fost selectată în urma recunoașterii pe care urbanizarea îl are asupra sănătății noastre colective, la nivel global, dar și asupra fiecăruia dintre noi, în mod individual.

Această campanie organizată de Ziua Mondială a Sănătății își propune să implice circa 1000 de orașe din lume, urmând ca în fiecare dintre ele să se desfășoare acțiuni și evenimente specifice temei de mai sus. Totodată, se dorește strângerea și mediatizarea a 1000 de povești de viață ale unor persoane care au luat măsuri de sănătate urbană și au avut un impact semnificativ asupra sănătății din orașele lor.

Dacă ne referim la Europa, poluarea aerului din zonele urbane pune la grea încercare sănătatea populației de pe bătrânul continent. De exemplu: concentrația mare de pulberi în suspensie scade speranța de viață cu cel puțin un an, poluarea ozonului cauzează boli ale tractului respirator și boli de inimă, agenții biologici din aer cresc riscul de boli respiratorii la copii și adulți cu până la 50%, iar fumul de la țigări din mediul înconjurător este iarăși un factor ce creează probleme în special copiilor, dar și adulților care mor prematur.

În România, poluarea aerului, în unele zone urbane, a depășit limitele anuale pentru sănătatea umană, potrivit Raportului privind Starea Mediului în România pe 2008, realizat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, ceea ce pune mari semne de întrebare asupra sănătății noastre.

Oricum, România se situează pe locul trei la numărul de bolnavi de inimă și pe primul loc în Europa la numărul de bolnavi de TBC. Aceste afecțiuni au la bază, printre alte cauze, și urbanizarea excesivă, factorii poluanți din mediul înconjurător fiind ignorați, din păcate, de noi toți. Așa că mă întreb, până unde, dragi colegi, vrem să mergem cu indiferența față de mediul înconjurător? Este o temă la care vă las să meditați și poate găsim o soluție împreună înainte de a deveni chiar și noi, ca indivizi, parte a unei statistici ca cea prezentată mai sus.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică cu referire la Taxele și impozitele introduse în noul proiect de Cod fiscal;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Taxele și impozitele introduse în noul proiect de Cod fiscal"

Guvernul Boc continuă politica de distrugere a economiei prin introducerea de noi impozite care nu fac altceva decât să adâncească criza economic în țară. Pe lângă minciună, Guvernul Boc ne mai oferă o dovadă de incapacitate și lipsă de viziune economică "omorând" practic, prin introducerea impozitului forfetar pentru 28 de activități, mediul privat și tăind astfel orice posibilitate de a scoate țara din grava criză economică în care se află. Să ne amintim că introducerea impozitului minim de către același Guvern Boc a avut ca efect intrarea în faliment a peste 100.000 de firme. Acum, în condițiile aplicării impozitului forfetar, numărul acestora va crește.

Noul proiect de Cod fiscal ne arată clar că Guvernul Boc nu are o strategie fiscală și este doar o încercare disperată a actualei puteri de a face rost de bani strângând și mai mult lațul în jurul întreprinderilor mici și mijlocii care nu vor mai putea să își continue activitatea. Impozitul forfetar nu se va aplica, însă, și pentru touroperatori, ceea ce nu demonstrează altceva decât că Guvernul Boc își protejează în continuare clientela politică.

În 2009, din motive electorale, PDL și Guvernul Boc nu au făcut o reformă reală, ci "una din vorbe", după cum demonstrează datele oficiale publicate de INS și FMI, date care arată că în România criza s-a adâncit. Acum, din motive de crasă incompetență în materie de politici economice, Guvernul Boc face același lucru.

Ca și soluții, PNL are un program de centru dreapta care vizează reducerea fiscalității, încurajarea investițiilor, stimularea consumului, sprijinirea IMM-urilor și a mediului de afaceri, dar actuala putere nu dorește să aplice nicio măsură care ar putea fi în ajutorul cetățenilor și al economiei.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică având ca subiect Vizita domnului Dominique Strauss-Kahn, un semnal de încredere;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Vizita domnului Dominique Strauss-Kahn, un semnal de încredere"

Vizita domnului Dominique Strauss-Kahn, directorul general al FMI, la București și discursul acestuia din Parlament reprezintă un semnal important în sensul stabilității economice a României. Practic, suntem la un an distanță de la momentul începerii acordului cu FMI. Ca unul dintre susținătorii inițiali ai acestui demers, consider oportun să facem un bilanț al beneficiilor și al deficitelor aduse deopotrivă de acest acord.

România, la un an distanță, se află în zona relativ calmă a Europei. Nu am reușit încă să ieșim din recesiune, dar nu împărtășim soarta Greciei, Bulgariei sau Portugaliei. Anul trecut, am avut un deficit bugetar relativ mare și o contracție economică la fel de consistentă. Pericolul a fost însă evitat, iar stabilitatea leului în raport cu moneda europeană a fost principalul factor în acest sens. Fără tranșele de bani venite de la FMI în conturile Băncii Naționale, poate că previziunea lui Dinu Patriciu și a altor distinși analiști economici s-ar fi adeverit: un euro cotat la peste 5 lei. Nu trebuie să vă mai spun că o asemenea stare de fapt ar fi echivalat cu colapsul economic.

Tot anul trecut, lucru care nu trebuie neglijat, am avut două campanii electorale și principalele două partide politice s-au aflat în egală măsură la guvernare, dar și în adversitate politică. Unele dintre măsurile luate au avut și caracter electoral. poate că era mai bine ca anul trecut să fi fost anul în care să se facă disponibilizări din sistemul bugetar și să înceapă să se pună în aplicare legea unitară a pensiilor și legea unitară a salariilor. De bine, de rău însă, împinși de la spate și de reprezentanții FMI, am construit respectivele legi pe principii coerente și convergente cu cele stipulate în acordurile cu Fondul. Guvernul condus de Emil Boc s-a dovedit un partener stabil, comunicațional și acțional, al organismelor financiare internaționale.

Evident, nu doar factorul politic a contribuit activ la această relativă stabilitate. Activitatea Băncii Naționale și mai ales prestația guvernatorului Mugur Isărescu au contribuit de o manieră decisivă la suportabilitatea, deopotrivă pentru stat și pentru privați, a stării actuale a economiei. În vremuri tulburi, e greu de găsit o ancoră, dar România a găsit-o în BNR.

Acum, România își pune deja un alt tip de probleme. Pe de o parte, vrea relansarea creditării. Pe de altă parte, are perspectiva creșterii economice de 1,3% prognozată pentru acest an. Există semne bune: creșterea producției industriale, o creștere relativă a consumului, reluarea angajărilor în mediul privat și o plafonare a nivelului șomajului. Pentru a nu crede cineva că Puterea se ascunde după vișini, punctez aici și lucrurile mai puțin bune cum ar fi nemulțumirile unor categorii sociale, transformate în proteste sindicale, sau încă incapacitatea organismelor subordonate statului de a atrage fonduri europene.

Așa cum se poate observa, ne aflăm într-un moment de cumpănă - fie continuăm reformele, chiar cu riscul ca unora dintre noi să le meargă mai rău, și acesta cred că este, în esență, mesajul directorului FMI; fie oprim reformele, facem concesii majore sindicatelor, creștem salarii și pensii, cu riscul de a ne găsi în scurt timp în situația grecilor și atunci ne va fi tuturor mai greu. Cu toții trebuie să înțelegem că avem de făcut o alegere și, dincolo de retorica politică, alegerea trebuie făcută în cunoștință de cauză.

Din punctul meu de vedere, acordul cu FMI se desfășoară așa cum a fost prevăzut, statul român își respectă obligațiile și comunicarea este una eficientă și constructivă. Dincolo de asta, nu ne rămâne decât să punem în aplicare lucrurile asupra cărora ne-am înțeles. Cu puțin noroc, acest al doilea trimestru al anului 2010 poate constitui momentul zero al repornirii economiei românești.

  Cătălin Cherecheș - declarație politică cu tema Învățământul, la răscruce?;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Învățământul, la răscruce?"

Dacă tot se află în dezbatere publică legea privind reforma învățământului, dați-mi voie să vă citesc din gândurile unui profesor din Maramureș, care a cultivat limba română și a educat zeci de generații de elevi din Țara Lăpușului.

(...) Numai necazul și amărăciunea m-au îndemnat să formulez întrebarea conținută în titlu. Personal, am ajuns la o performanță nesperată, aceea de a urî realitatea denumită de cuvântul "reformă".

Timp de 20 de ani, Parlamentul, guvernele care s-au succedat n-au fost în stare să aducă învățământul măcar pe linia de plutire. Spuneți-mi și mie ce elemente de continuitate s-au introdus în sistem? Or, fără elemente de continuitate, orice sistem se prăbușește. S-a negat cu înverșunare tot ce a fost durabil, toate elementele care dădeau stabilitate sistemului.

Ce s-a preluat, ca elemente de continuitate, din cei aproape cincizeci de ani de învățământ? Nu mă miră că sunt negați și dascălii care au slujit cu devotament sistemul.

Atâta amar de vreme, inspectoratele școlare au aplicat în teritoriu politicile eșuate la București. Pentru că, în cei douăzeci de ani, adevărații învățători ai nației n-au fost niciodată întrebați, ascultați, luați în seamă.

Schimbările s-au făcut peste voia lor. Cum poți să lucrezi într-un sistem care nu este al tău, sau, și mai dureros, să simți că nu te reprezintă? De ce nu stați de vorbă cu dascălii, de ce nu-i ascultați, de ce nesocotiți părerile lor, de ce aruncați nepăsarea și disprețul nemeritat asupra lor?

Ați atins performanța introducând predarea simultană la română și matematică în școlile cu elevi mai puțini. Calitatea nu mai contează! Sigur, măsura îi va afecta grav pe pruncii de țărani. Niciodată școlile din mediul rural n-au fost mai crunt lovite. În 2010, copiii de țărani vor ajunge foarte puțini la licee, iar facultatea va rămâne o Cosânzeană veșnic neîntâlnită.

Am ajuns s-o văd și pe asta! Se pustiesc școlile de la sate una după alta și statul nu le mai poate asigura stabilitatea. Dispar școlile și răsar crâșmele și buticurile. Fără școli, satele se sodomesc.

Ați scos din ecuație dascălul și ați introdus manuale alternative, că așa este în Occident. Avem plan de învățământ unic, programe de învățământ unice, de ce nu avem și manuale unice? Cincizeci de ani, manualele unice și-au dovedit durabilitatea.

Din manualul de Limba română s-au făcut fel de fel de "cărțoaie" jenante. Cineva a avut o idee năstrușnică: să separe gramatica de literatură. Nimic mai fals! Vă mai mirați că manualele nu sunt atractive pentru elevi?

Ați introdus în școli, că așa-i modern, testele. Nicio oră fără test! Testomania aceasta a distrus armonia și echilibrul dintre răspunsurile orale și scrise. Dezvoltarea exprimării orale a primit prin "testomanie" lovituri grele și rănile se vor lăsa greu vindicate. Și abuzul de examene scrise aduce deservicii exprimării orale. În aceste condiții, să nu vă mirați că elevii se exprimă foarte greu, fraza devenind a la Vanghelie sau Becali.

În fiecare an, cei din minister promit că vor simplifica programele și manualele. Aceste promisiuni devin minciuni anuale.

De aceea vă îndemn la reflecție, iar pe dragii mei confrați îi rog să nu-și piardă speranța. Fiindcă au zidit și zidesc, încă, o Românie curată - cea a spiritului.

Așa gândește, doamnelor și domnilor deputați, profesorul Ludovic Filip, din satul maramureșean Libotin. Și ca el atâția dascăli de țară, nemulțumiți de câtă reformă a cunoscut învățământul românesc.

  Dan Ilie Morega - declarație politică: Locația Diviziei miniere și Diviziei termo din cadrul Companiei Energetice Electra;

Domnul Dan Ilie Morega:

"Locația Diviziei miniere și Diviziei termo din cadrul Companiei Energetice Electra"

În urma discuțiilor avute cu specialiști din domeniul mineritului și a celor două termocentrale, atât din colegiul unde am candidat, cât și din județul Gorj, am constatat neliniștea acestora, dar și, în egală măsură, revolta survenită din faptul că ar fi aflat, din surse neoficiale venite din zona sindicatelor și a administrației celor două complexe energetice (Rovinari și Turceni) și SNLO că, prin noua formă de reorganizare în domeniul energetic, ar urma ca Divizia minieră și Divizia termo, din cadrul Companiei Energetice Electra, să ființeze la Craiova.

Or, cum bine se știe, mineritul în cadrul acestei companii nou înființate se regăsește, în totalitate, în județul Gorj, nicidecum în județul Dolj. De asemenea, în ceea ce privește termocentralele, se cunoaște foarte bine faptul că în Gorj există cele două termocentrale, Turceni și Rovinari, mult mai performante decât Complexul Energetic (Termocentrala Ișalnița-Craiova), primele parcurgând și o parte din etapele retehnologizării.

Așadar, în urma discuțiilor purtate cu specialiștii din minerit și energie, precum și din logica faptelor în sine, consider că ar fi corect ca Divizia minieră să fie în Târgu Jiu, iar Divizia termo în Turceni, motivate și de faptul că este cea mai mare termocentrală cu cea mai mare putere instalată pentru producția de energie electrică pe cărbune și, totodată, se găsește la o distanță aproximativ egală față de Ișalnița-Craiova și Rovinari.

  Radu Stroe - declarație politică intitulată Profesori măsurați în procente;

Domnul Radu Stroe:

"Profesori măsurați în procente"

Odiseea profesorilor a început acum mai bine de un an, în ajun de alegeri, după votarea Legii nr. 221/2008, care se dorea aplicată chiar "în secunda doi", așa cum afirma atunci, cu dăruire și emfază, Emil Boc. Deși fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu atrăgea atenția, cu toate riscurile electorale, că majorarea salarială cu 50% a profesorilor nu poate avea sustenabilitate, că ea nu reprezintă decât o gogoriță politicianistă în prag de alegeri, totuși, adoptarea ei s-a dorit cu încrâncenare, efluvii de replici acide scurgându-se la acel moment de la tribuna Parlamentului. Numai că, odată alegerile câștigate de cei mai aprigi susținători ai acestei legi, aceștia "din secunda doi" au și schimbat registrul demagogiei. A urmat, apoi, o lungă serie de amânări, combătute punctual prin "luptă" sindicală a la Pyrhus.

Tergiversarea aplicării Legii privind majorarea salarială pentru personalul din învățământ (deși 17% s-a dat în noiembrie 2008, restul de 33% s-a amânat, prin acte normative succesive pentru la 1 aprilie 2009, pentru luna mai, luna decembrie, apoi pentru anul 2010), inechitățile și discrepanțele survenite între diversele categorii bugetare, relativa predictibilitate din învățământ cu efect derutant și demoralizator atât pentru părinți și elevi, cât și pentru profesori, poate conduce la manifestări imprevizibile. Dacă profesorii au avut decența (sau naivitatea?) de a se lăsa mințiți o îndelungată perioadă de timp, status-ul lor social suferind o degradare pernicioasă, cu repercusiuni grave ale actului de învățământ, acum, chiar și în condițiile în care sunt acuzați că, de fapt, sunt manipulați de alte forțe, ei sunt deciși, mai mult ca oricând, să "forțeze" statul să respecte legea.

Suntem în anul de grație 2010 și actualul prim-ministru Emil Boc, "nu în secunda doi", ci în anul al doilea de dezastruoasă guvernare confirmă, evident fără a avea în intenție acest lucru, spusele fostului premier Călin Popescu-Tăriceanu.

"Mi-aș dori ca prim-ministru să majorez cu 50% salariile profesorilor, dar, din păcate, astăzi, economia românească nu poate să facă acest lucru, nu avem resursele necesare" atrăgea atenția premierul Boc.

Chiar și în condițiile în care multe cadre didactice și-au câștigat în instanță sporul de 33%, acesta nu poate fi dat: "În anul 2009, foarte mulți profesori au obținut în instanță mărirea salariilor cu 33%. Mulți au prins această mărire, alături de cea de 17%, și-au mărit salariile cu 50%. Alți profesori au obținut doar majorarea de 17%. Partea de 33% a fost neaplicată, pentru că nu avem resursele financiare".

Pe lângă revendicările salariale, profesorii au protestat zilele trecute atât față de disponibilizările care se vor efectua ca urmare a OUG 114/2009, cât și a Proiectului de Lege a educației naționale considerat o "catastrofă" de către profesori.

Lecția de proteste pe care dascălii o predau guvernanților de mai bine de un an pare a fi, din păcate, una facultativă pentru Guvern.

  Teodor Atanasiu - declarație politică cu titlul CSAT aruncă miliardele de euro la second-hand;

Domnul Teodor Atanasiu:

"CSAT aruncă miliardele de euro la second-hand"

După ce SUA ne-au anunțat că ne dăruiesc un scut nou-nouț, a apărut peste noapte și anunțul CSAT că România s-a hotărât să achiziționeze mai multe avioane americane F16, dar second-hand!

De ce avioane vechi? Oare pentru că producătorul american de avioane F16 are contranctată producția până în anul 2015, an până la care Armata Română nu mai poate funcționa cu Mig-urile din dotare? Sau pentru că Gripen și Eurofighter nu sunt avioane americane?

Ni s-a spus prima dată că acestea sunt gratis și chiar exista o ofertă a statului Israel în acest sens, dar când Europa a început să vocifereze, supărată pe metoda pe care are de gând CSAT să o utilizeze în această vehiculată achiziție, ministerul de resort a scos la iveală de la sertar ceva din detaliile acestei controversate decizii.

Astfel, de la gratis și costuri doar pentru întreținere, am aflat că cele 24 de avioane aflate în uz de 25 de ani deja, ne vor costa câteva miliarde de dolari, cu tot cu înzestrarea și întreținerea ulterioară, dar și cu obligația de a achiziționa și pachetul următor din program, adică 24 de avioane ceva mai noi.

Ministerul de resort nu ne spune care sunt costurile totale ale acestei achiziții. Dacă la prețul de achiziție al avioanelor F16 vechi se adaugă prețul modernizării acestora și adaptării lor la sistemele de comunicare și navigare ale Armatei Române, precum și prețul de transformare a infrastructurii bazelor aeriene din România, aflăm că prețul total depășește cu mult prețul de achiziție al altor avioane noi.

Și mai mult decât atât, este vorba despre o achiziție fără licitație care îl face pe ministrul apărării să se ascundă sub umbrela CSAT și a Parlamentului României, instituții care nu sunt abilitate să facă achiziții publice de tehnică militară și care ar putea doar să-i ofere confortul aruncării responsabilității în grădina instituțiilor mai sus menționate pentru neaplicarea legislației europene privind achizițiile publice.

Dacă tot ne-am dat duhul cu atâta trudă să intrăm cât mai repede în UE pe ultima sută de metri, ar fi trebuit ca în cei trei ani scurși de la integrare, să fi învățat câte ceva de la vecinii noștri. De la englezi, de exemplu, am fi putut afla că, atunci când ești prea sărac, nu-ți cumperi haine care nu sunt de calitate. Iar de la europeni, în general, era necesar să știm deja că, fiind parte a unui contract, trebuie să ne respectăm atât partenerii, cât și clauzele contractuale, dacă vrem să mai facem parte pe viitor din acest club exclusivist.

Dar noi nu ținem cont de nimic pe termen lung, căci e de prisos să gândim în perspectivă. Domnii portocalii îi învață pe români că trebuie trăită clipa, fără niciun fel de socoteli ale consecințelor grabei demersurilor asumate în pas alert. Nu avem bani nici să trecem strada, dar ne aruncăm, pentru că așa decide CSAT, la achiziții extrem de costisitoare și care nici prea mari beneficii viitoare nu-i vor aduce armatei, din păcate, deoarece contractul de achiziție, decis deja, nu conține elemente de offset. Toți ceilalți producători europeni de avioane au transmis oferte cu importante elemente de offset (peste 100% pentru fiecare ofertă), ceea ce ar fi permis relansarea industriei aeronautice românești, Fabrica de avioane Craiova și IAR Ghimbav, respectiv producerea unor componente ale avioanelor achiziționate, precum și investițiile promise prin offset.

Și nu o spun eu, ci o demonstrează vecinii noștri europeni, care au reacționat rapid, supărați pe bună dreptate că România nu respectă regulile elementare utilizate în UE, deși e membră cu drepturi și obligații depline: "licitația internațională este procedura standard de achiziție de tehnică militară în toate țările Uniunii Europene", ni se atrage atenția.

Este firesc ca europenii din branșă, interesați de a participa la o licitație în acest sens, au reacții vehemente și cer Parlamentului României să vadă mai multe oferte înainte de a se lua o hotărâre de achiziție a avioanelor F16 second-hand, așa cum dorește CSAT. Firmele europene ne prezintă toate avantajele unei achiziții de avioane noi și costurile mai mici ale acestora, precum și eficiența pe termen lung a unei astfel de decizii.

"Decizia României de a nu organiza o licitație deschisă a privat țara de încă o oportunitate de a-și întări legăturile cu industria aerospațială din Europa", ne comunică supărați reprezentanții europeni ai industriei de resort.

Ceea ce mă miră cel mai tare este faptul că nici măcar atunci când este vorba de lucruri extrem de delicate și serioase, nici președintele Băsescu, nici guvernanții portocalii, nu le tratează cu maximă responsabilitate. Inițial, aceștia au aruncat pe piață ideea că România, fiind într-o așa mare criză și neavând la îndemână banii necesari pentru înzestrarea Armatei, conform înțelegerilor cu NATO, primește de nevoie gratis, ceea ce i se oferă, în lipsă de altceva mai bun, chiar dacă acele avioane sunt vechi.

Dar adevărul a ieșit și de această dată foarte repede la iveală și, din păcate, ne pune într-o lumină extrem de nefavorabilă în ochii partenerilor noștri europeni: mințim fără să clipim și, grație domnilor Băsescu și Boc, am făcut deja o profesie din asta.

  George Ionuț Dumirică - declarație politică: Guvernul Boc-Udrea uită de alocațiile pentru mame și copii, dar nu uită de proiectele năstrușnice ale unor miniștri;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Guvernul Boc-Udrea uită de alocațiile pentru mame și copii, dar nu uită de proiectele năstrușnice ale unor miniștri"

Anul trecut, domnul Boc le promitea mamelor că nu vor mai exista întârzieri la plata alocațiilor aferente acestora. Dar era în campanie și atunci totul era posibil, viitorul era luminos, din toate punctele de vedere. Ne așteptau în anul 2010, conform miilor de promisiuni portocalii, numai lapte și miere, preparate din cele mai bune ingrediente bociene...

Dar surpriza neplăcută nu s-a lăsat prea mult așteptată. Imediat după terminarea campaniei prezidențiale, au început să apară problemele reale ale economiei la suprafața Mării Minciunilor Guvernamentale!

Creșterea economică nu se mai întrezărește nici din al doilea trimestru al anului 2010, deși premierul Boc ne promitea că acest lucru se va întâmpla încă de la sfârșitul anului trecut, șomajul crește din ce în ce mai amețitor, iar cifrele celor fără loc de muncă devin înspăimântătoare, datoriile statului, deci și ale noastre, ale tuturor, se înmulțesc la infinit, iar banii de pensii și salarii au fost trecuți la pierduți aproape definitiv din buget și fără speranță de regăsit.

În acest context tot mai trist, guvernul Boc-Udrea ne demonstrează temeinic incapacitatea de a gestiona cu responsabilitate banii vistieriei naționale. În timp ce doamna Udrea și alți miniștri inventează proiecte pe care domnul Boc aruncă miliarde de euro, mamele din toată țara primesc cu întârzieri, care ajung și până la șase luni, alocațiile pentru creșterea copiilor. Nu are pentru premierul Boc nicio însemnătate faptul că bebelușii nu pot aștepta banii necesari pentru hrană și scutece cu lunile, până mai găsește dumnealui ceva mărunțiș de aruncat pe așa ceva.

Agenția Națională Pentru Prestații Sociale (ANPS), instituție de specialitate aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, întârzie în mod repetat, uneori chiar cu jumătate de an, acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copiilor. Cele mai afectate sunt mamele care ridică banii prin card bancar. În acest caz, ele așteaptă uneori și peste 5-6 luni până când pot ridica o parte din suma cuvenită. De fiecare dată, ANPS are aceeași justificare: banii au fost virați cu întârziere și în tranșe. Aceasta este singura explicație.

Nu contează pentru guvernul Boc-Udrea că, în tot acest timp infernal de așteptare a încasării unor drepturi statuate prin lege, mamele nu au altă alternativă de venit, pentru că au ales să stea acasă o perioadă și să-și crească copiii, pentru că au mizat pe buna credință a statului din care fac parte și căruia i-au plătit impozite și taxe, și au sperat că le vor fi și lor plătite la timp și respectate întocmai drepturile.

  Marian Avram - declarație politică cu referire la Reforma învățământului românesc;

Domnul Marian Avram:

"Reforma învățământului românesc"

Declarația mea de astăzi face referire la noul proiect al Legii educației aflat în momentul de față în dezbatere publică.

Sistemul educațional Românesc a suferit de-a lungul timpului nenumărate transformări. Perindarea guvernelor a însemnat mai mulți miniștri, fiecare aducând cu sine idei și experiențe noi, care odată puse în practică nu se potriveau structurii învățământului românesc. În ultimii ani, școala a ajuns să depindă în mare parte de responsabilitatea dascălului și de puterea lui de a face față unor elevi dezinteresați și lipsiți total de respect. Nu mai exista nicio orientare și nicio finalitate concreta.

Sistemul educațional românesc este bazat în mare parte pe memorarea a ceea ce am învățat la școală. Pentru a deveni competitiv, sistemul educațional trebuie supus unor reforme. Noua lege a educației dorește a aduce sistemului educațional mai mult decât o cosmetizare sau o cârpire cum a zis și domnul președinte Băsescu. se dorește o schimbare radicală a sistemului de învățământ.

Așa cum preciza și domnul președintele Traian Băsescu, educația este cheia creșterii nivelului de trai al românilor și nicio țară nu poate fi prosperă dacă nu produce competență.

La dezbaterile ce au avut loc la Palatul Parlamentului cu tema Legea educației naționale - un pas înainte pentru România, eveniment organizat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, sub patronajul președintelui Camerei Deputaților, Roberta Anastase, partidele parlamentare din opoziție au decis să absenteze, manifestându-și astfel dezaprobarea referitor la acest proiect prin refuzul de a participa la dezbaterea unei legi care se dovedește poate prea reformatoare pentru conservatorismul existent în momentul de față atât în clasa politică, cât și în rândul unora dintre cadrele didactice.

Cred că trecem cu vederea un lucru care ar trebui să fie evident: școala aparține elevilor, nu profesorilor.

  Victor Boiangiu - declarație politică: Un pas înainte;

Domnul Victor Boiangiu:

"Un pas înainte"

Înainte de orice altceva, vă doresc tuturor un Paște fericit și plin de lumină, alături de cei dragi. Am încredere că sărbătorile pascale ne vor oferi tuturor prilejul de care avem nevoie pentru a reflecta cumpătat asupra problemelor cu care se confruntă țara noastră creștină în ultimii ani.

Declarația mea politică poartă un titlu, ce-i drept, mai puțin original, dar un titlu care inspiră optimism: "Un pas înainte" este mai întâi denumirea programului de dezbateri publice asupra Legii educației naționale, inițiat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Acest subiect este parcă menit să stârnească reacții dintre cele mai diverse în spectrul public din România. Dacă stau să mă gândesc bine, nu cred că am asistat vreodată la un asemenea val de opinii, pro și contra, evident, asupra unui proiect de reformare a sistemului educațional. Toate instituțiile statului, Guvernul, Parlamentul, Președinția, structurile asociative, autoritățile locale, sindicatele din educație, părinții, studenții și elevii își fac auzite părerile, repet, pro și contra, asupra proiectului de lege a educației naționale.

Nu doresc să intru în prea multe detalii de natură tehnică, pentru că nu este de competența mea să o fac și există multe alte persoane care sunt în măsură și dornice de acest lucru. Dar doresc din capul locului să vă pun o întrebare: știți care este pasul înainte despre care se vorbește? Care este noutatea acestui demers deopotrivă criticat și lăudat? Exact multitudinea de opinii asupra subiectului, stimați colegi. Încurajarea dezbaterii și suportul pentru dialog de care ministerul condus de domnul Funeriu dă dovadă reprezintă cu adevărat un pas înainte pentru modul de a guverna în România.

Pentru acest lucru ce se concretizează în platforme de discuții directe în ministrul educației și orice persoană care se arată disponibilă, doresc să îl felicit sincer pe domnul ministru Funeriu.

Orice pas înainte aduce după sine schimbarea. Acest fenomen al schimbării este privit cu foarte multă susceptibilitate de către cei mai mulți oameni. Devine astfel lesne de înțeles și cerbitatea unor reprezentați ai Parlamentului și ai scenei politice în a respinge orice formă de dialog pe acest subiect. Sistemul, stimați colegi, este cel care se va opune veșnic schimbării, tocmai prin prisma faptului că sistemul este format din oameni. Nu voi blama acum acest comportament, trebuie să îi înțelegem cauzele și efectele politice. Dar nu mă pot abține să dau un vot de blam împotriva celora care se poziționează ca experți în reformă și tehnică a sistemului, dar nu au făcut niciodată nimic în această privință.

Am urmărit cu foarte mult interes argumentele contra ce s-au plimbat în spațiul public din ultimele luni și mărturisesc că sunt câteva pe care mi-aș dori să le abordez cu această ocazie.

În primul rând, aud că, în contextul actual, în care profesorii se pregătesc de grevă și criza economico-financiară este în toi, momentul pentru dezbaterea și inițierea reformei în educație este nepotrivit. Deși nu doresc să dau sursele acestor argumente, țin să le spun emitenților lor că nu pot fi mai departe de adevăr. Legea educației naționale este o platformă lansată în baza unui pact, la care au aderat cele mai importante forțe politice din România, o platformă ce își va produce efectele cu mult timp după ce criza economico-financiară va fi trecut și aș îndrăzni să spun, chiar poate ajuta la deblocarea unor viitoare situații de acest gen.

Există alte argumente venite din partea reprezentanților opoziției, care acuză lipsa de dialog și dezbatere asupra proiectului de lege a educației naționale. Un contraargument irefutabil pe această problemă este chiar programul "un pas înainte" inițiat de minister. De asemenea, stimați colegi, dacă nu există dialog, din ce cauză presa este prezentă la toate dezbaterile organizate de Ministerul Educației și cum pot exista atât de multe opinii în spațiul public românesc pe această temă? Dialogul există. Dacă dumneavoastră preferați să fie unul al surzilor, această problemă vă aparține.

În ultimul rând, și cu asta doresc să închei, argumentele conform cărora domnul ministru al educației Daniel Funeriu este un ministru nepregătit pentru rolul pe care și l-a asumat, sunt cu atât mai grave deoarece sunt susținute de reprezentanți tineri ai opoziției.

Stimați colegi, care împărtășiți această opinie, poate vă aduceți aminte de audierile parlamentare la care a participat actualul ministru, pe atunci pretendentul acestui post. Cred că vă aduceți cu siguranță aminte cât de bine pregătit s-a arătat domnul Funeriu atunci și votul dumneavoastră în acest sens stă martor. De asemenea, dacă cineva a uitat, vă reamintesc că domnul ministru Funeriu a lucrat cu succes ca cercetător în campusuri renumite din occident și din extremul orient. În calitatea sa de universitar, și acesta este poate cel mai important lucru, domnul ministru nu a avut de a face cu sistemul de învățământ superior din România.

Cu acest contraargument, stimați colegi, pun proverbialul punct pe i.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică despre Noile impozite, sau cum să ucidem firmele românești;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Noile impozite, sau cum să ucidem firmele românești"

Potrivit aprecierilor făcute de experții în domeniu, se pare că noul Cod fiscal arată că Guvernul nu are, în acest moment, o strategie fiscală, iar românii vor plăti mai multe impozite ca până acum.

Dacă noul Cod fiscal va fi aprobat, românii ar putea fi obligați să plătească impozit și pe casă și pe terenul pe care stă casa, adică Guvernul a abrogat litera a) de la articolul 257, care prevedea că terenul pe care este amplasată o clădire nu este impozabil.

De asemenea, documentul introduce impozitul forfetar, care va fi aplicat restaurantelor, hotelurilor, precum și unor activități din domeniul comerțului cu ridicata, al celui cu amănuntul și al construcțiilor. Pe lângă minciună, Guvernul Boc ne mai oferă o dovadă de incapacitate și lipsă de viziune economică "omorând" practic, prin introducerea impozitului forfetar pentru 28 de activități, mediul privat și tăind astfel orice posibilitate de a scoate țara din grava criză economică în care se află.

Introducerea impozitului pe proprietăți este unul dintre semnele cele mai clare că Guvernul se autointitulează fals un guvern de dreapta, promovând de fapt măsuri de stânga. Să nu uităm că introducerea impozitului minim de către același Guvern Boc a avut ca efect intrarea în faliment a peste 100.000 de firme. Acum, în condițiile aplicării impozitului forfetar, numărul acestora va crește.

Noul proiect de Cod fiscal ne arată clar că Guvernul Boc nu are o strategie fiscală. Este doar o încercare disperată a actualei puteri de a face rost de bani strângând și mai mult lațul în jurul întreprinderilor mici și mijlocii care nu vor mai putea să își continue activitatea. Premierul Emil Boc declara la finele anului trecut că prima sarcină a actualului ministru de finanțe a fost să regândească impozitul minim aplicat firmelor prin reorientarea și restrângerea acestuia spre acele domenii unde evaziunea fiscală nu poate fi altfel combătută, cum ar fi industria hotelieră și restaurantele.

După ce impozitele pe clădiri și terenuri au crescut, anul acesta, în medie cu 20%, Guvernul va impune un nou bir. Potrivit proiectului de modificare a Codului fiscal, Executivul intenționează să impoziteze și terenurile acoperite de clădiri. În prezent, Codul fiscal stabilește că aceste suprafețe sunt scutite de impozit, măsură cu un impact financiar neglijabil pentru contribuabili, dar semnificativ la nivel național pentru bugetul de stat.

PNL are un program de centru-dreapta care vizează reducerea fiscalității, încurajarea investițiilor, stimularea consumului, sprijinirea IMM-urilor și a mediului de afaceri.

  Marin Almăjanu - declarație politică: Premierul Boc și cosmetizarea economiei;

Domnul Marin Almăjanu:

"Premierul Boc și cosmetizarea economiei"

De fiecare dată când trebuie să vorbească despre evoluția economică a României, fie liber, fie în scris, premierul Boc dă lecții de cosmetizare a realității din teren. Când ne vorbește nouă, românilor, despre ce ne așteaptă în 2010 sau când trimite Comisiei Europene sau FMI vreun raport, domnul Boc nu-și poate ține în frâu pornirile super-optimiste și nu poate prezenta realitatea economică autohtonă în stare naturală, fără utilizarea unor straturi groase de farduri, din trusa guvernamentală.

În timp ce premierul vine iar cu nota sa euforică în ceea ce privește datele economice ale României, Comisia Europeană îi atrage atenția că depășește granița dintre vis și realitate. Astfel, CE atrage atenția că o serie de ținte incluse în Programul de Convergență al României pentru perioada 2009-2012, aprobat săptămâna trecută de guvern și trimis spre avizare la Bruxelles, precum șomajul, inflația sau deficitul bugetar, pentru 2010, sunt mai degrabă nerealiste.

Scăderea ratei șomajului la 7,7% în acest an, anticipată de guvernul Boc-Udrea în Programul de Convergență, pare o țintă mai degrabă optimistă în contextul etapei incipiente în care se regăsește procesul de relansare economică, avertizează CE.

"Este posibil ca România să aibă anul acesta un deficit bugetar mai mare de 5,9% din p.i.b., așa cum s-a angajat față de FMI. În plus, Guvernul nu a prezentat măsurile prin care va reuși să reducă deficitul bugetar la sub 3% din p.i.b., în 2012", avertizează forul comunitar.

Dar, domnul Boc și al său Guvern au mers și mai departe cu minciuna, de data aceasta, prin omisiune: au scos din Programul de Convergență scenariul de risc, în care se vorbea despre un șomaj de 9% și de o creștere economică de puțin peste 0% din p.i.b., dar și capitolul intitulat "Riscuri fiscale și bugetare" și au trimis Comisiei doar cele mai frumoase cifre, pe care le-au putut inventa peste noapte. Și astfel, domnul Boc a înlesnit prin manevrele sale obișnuite, de mare magician abracadabrist, dispariția unor capitole din Programul de Convergență, pregătit la Palatul Victoria inițial. Așa cum era de așteptat, premierul Boc a uitat să le prezinte celor din Comisia Europeană și partea proastă a lucrurilor, rupând paginile cu pricina, probabil într-un moment de amnezie...pentru că acesta nu a ezitat să susțină ulterior, atunci când criticile CE au început să curgă și în presa internă, că dumnealui a vorbit doar despre cifrele cu care s-a pus de acord împreună cu FMI și Banca Mondială.

Despre orice ne poate vorbi premierul Boc, și nouă, și oficialilor europeni, cu o vervă de nedescris, numai despre haosul creat în economia românească și rezultatele dezastruoase pe care le-a obținut, grație slabelor guverne pe care le-a condus și a lipsei totale de profesionalism și a diletantismului de care au dat dovadă majoritatea miniștrilor girați de acesta, nu va putea niciodată.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu titlul Protestele pensionarilor, polițiștilor și profesorilor nu-l preocupă pe premierul-promisiune;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Protestele pensionarilor, polițiștilor și profesorilor nu-l preocupă pe premierul-promisiune"

Profesorii sunt în stradă de la începutul acestei luni în mai toate județele, supărați că au fost mințiți până și de președintele țării, care a promulgat în 2008 legea de mărire a salariilor profesorilor cu 50%, dar pe care a uitat-o în sertarele domnului Boc, imediat după campania de atunci, înșelați de guvernanții portocalii, la fiecare pas, în ceea ce privește legea educației, având parte aproape la fiecare două, trei luni, de cu totul alte prevederi decât cele stabilite de sindicaliști și guvernanți la negocieri, subțiați temeinic la buzunare, de la începutul acestui an, datorită aplicării defectuoase a noii Legi a salarizării unitare.

Sute de mii de profesori au dat statul în judecată pentru nerespectarea legii privind mărirea salariilor și au și câștigat, dar degeaba. Domnul Boc refuză să-i repună în drepturi, invocând repetat lipsa de fonduri. Dar, în același timp, bani pentru imaginea unor miniștri mai sunt pe ici pe colo, mai apar chiar proiecte delirante extreme de costisitoare de sute de milioane de euro, pe care domnul Boc nu ezită să le aprobe, sau achiziționări second-hand de miliarde de euro. Deci bani ar mai fi prin vistieria bociană, dar nu pentru profesori deocamdată...

Pensionarii vor avea parte în curând de o nouă lege a pensiilor, care va elimina acele "pensii nesimțite", veșnic invocate de premierul Boc. Dar nu numai atât! Această lege va reduce substanțial punctul de pensie și implicit veniturile pensionarilor, va decorela calcularea acestuia de salariul mediu brut pe economie și-i va ține pe salariați la muncă până la adânci bătrâneți. În condițiile în care pensiile nu mai sunt de multă vreme nici măcar pasibile de o minimă indexare, echivalentă a inflației anuale, pensionarii au toate motivele să fie din ce în ce mai supărați pe guvernanții care le promit o viață de huzur în vorbe, dar faptele le arată amara realitate a ultimei etape a vieții lor, lăsată acum, la întâmplare, în mâinile acestui nou stat impasibil construit de domnii Băsescu-Boc.

Dascălii și pensionarii nu sunt singurii care au ieșit în stradă. De Ziua Poliției, și polițiștii, sătui de sărăcia lucie în care se găsește sistemul din care fac parte, desfășurându-și în ultima perioadă cu mare dificultate activitatea, au ieșit și ei să protesteze. Polițiștii au atras atenția că nu mai au bani nici măcar să cumpere hârtie pentru procesele-verbale. Ei spun că s-au săturat să tot ascundă lipsurile din sistem. Oamenii legii au protestat față de neacordarea unor drepturi salariale și a nerespectării promisiunilor care li s-au făcut anul trecut și an de an.

Oricât a încercat premierul Boc să mai amâne ziua decontului minciunilor utilizate în exces în programele de guvernare sau în campanii, protestele din ce în ce mai intense din aceste zile ne demonstrează că acestuia i-a sosit momentul bilanțului.

Nimic din ceea ce au promis guvernele domnului Boc nu au realizat până în prezent. Cer permanent mai mult timp, răbdare și sacrificii nesfârșite. Dar dumneavoastră, domnule Boc, de ce nu sacrificați măcar poleiala în care v-ați împachetat promisiunile zilnice și care se lasă așteptate la infinit?

Vă mulțumesc.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică privind «Estimările optimiste» ale guvernării Băsescu-Boc;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

«"Estimările optimiste" ale guvernării Băsescu - Boc»

Guvernarea Băsescu - Boc are toate șansele să câștige un loc fruntaș în categoria "Comici vestiți ai ecranului", într-o țară în care nimic nu este ceea ce pare a fi.

În toamna anului trecut, în plină campanie electorală, candidatul Băsescu anunța, lăcrimând de emoție, că ieșim din criză. Acum, președintele Băsescu spune că poporul se lamentează cam mult și fără rost, criza e o tristă realitate și e normal ca șomajul să crească de la o zi la alta, nu se știe până când.

Premierul Boc a subliniat, în multe rânduri și cu multă convingere, că Legea unică de salarizare înseamnă o adevărată reformă și nici un salariu nu va fi mai mic decât a fost. Profesorii au ieșit acum în stradă, arătându-ne fluturașul de salariu pentru a demonstra că au fost mințiți. Salariile dascălilor au fost ciuntite cu simț de răspundere, în numele crizei și al reformei. În același timp, salariile "nesimțite" ale clientelei politice au rămas la fel de mari.

Guvernul Boc nu ratează nicio categorie socio-profesională. Medicii, funcționarii publici și agricultorii protestează, la rândul lor, împotriva măsurilor adoptate de guvernanți. Pensionarii au ajuns la capătul răbdării și au ieșit în stradă, cerând mărirea punctului de pensie. Numai în acest an, puterea de cumpărare a pensionarilor a scăzut cu cel puțin 15 %.

120 de mii de salariați din sectorul public vor fi disponibilizați, dar guvernanții nu au nici o strategie de reinserție profesională.

Guvernul PDL joacă "alba-neagra" cu alocațiile copiilor și cu impozitul forfetar. Emil Boc și miniștrii din cabinetul său promiteau că nu vor introduce noi taxe și impozite. După impozitarea bonurilor de masă și coplata în sănătate, urmează impozitul pe terenul de sub casă, pe băncile din Cișmigiu, pe trotuarul din fața blocului și pe aerul pe care îl respirăm.

Cred că nu e ușor să le spui mereu oamenilor minciuni, fără nicio reticență. Dar la domnul Boc minciunile curg natural, fără inflexiuni, fără temeri. Guvernanții nu le numesc minciuni, ci "estimări optimiste". Chestie care ține de interpretare, de subtilități lingvistice.

În seria "estimărilor optimiste" se înscrie și raportul oficial anual privind strategia României de integrare economică în Uniunea Europeană, trimis recent Comisiei Europene. Raportul care a ajuns la Comisia Europeană este subțire, și la propriu și la figurat. La propriu, pentru că are doar 85 de pagini. La figurat, pentru că Guvernul Boc a scos din Programul de Convergență scenariul de risc, în care vorbea despre un șomaj de 9% și de o creștere economică de puțin peste 0%. Capitolul "Riscuri fiscale și bugetare" a dispărut cu totul în drum spre Bruxelles.

Creșterea economică pentru anul în curs pare scoasă din burtă. În privința măsurilor necesare reducerii deficitului bugetar, ele nu există! De ce? Pentru că Guvernul PDL nu are ce să prezinte. Guvernarea Băsescu - Boc nu are idei, nu are viziune, nu are nicio strategie.

Comisia Europeană a analizat raportul și, așa cum era de așteptat, nu a fost prea impresionată de estimările domnului Boc, care credea că poate să-i păcălească pe europeni. Imediat, Comisia a atras atenția că țintele privind șomajul, inflația și deficitul bugetar pentru 2010 sunt mai degrabă nerealiste. Mai mult decât atât, scenariul Guvernului în care România va avea o creștere economică de 1,3 % din p.i.b. anul acesta, și de până la 3,7% în 2012, pare bazat pe "presupuneri ușor favorabile". Iată cât de elegant se exprimă europenii atunci când spun că Guvernul Boc ori minte, ori este rupt de realitate. În ambele variante, traducerea este simplă: actualul Guvern este incapabil să ia decizii pentru binele românilor, să scoată țara din criză și să asigure stabilitate economică. Este un guvern incompetent și iresponsabil, care își bate joc de români, un Guvern care nu a înțeles nimic din lecția crizei economice.

Premierul Boc se poate lăuda cu o performanță greu de atins: știe ce vor românii, fără să-i întrebe. Dacă oamenii protestează, înseamnă că sunt dezinformați sau nu au înțeles că guvernanții au grijă de ei. Regulile dialogului social sunt simple: nu e timp de discuții, prim-ministrul își impune punctul de vedere dând cu pumnul în masă.

Îmi permit să îi transmit domnului Boc un scenariu pesimist: cu această guvernare, România riscă să rămână în criză încă un an sau doi.

Și încă o veste:

Domnule Boc, s-au redeschis "magazinele de vise" pe care le-ați închis la sfârșitul lunii februarie. Și-au refăcut stocurile, au adus droguri legale, mai puternice și mai periculoase decât cele pe care le-ați interzis prin OUG nr.6/2010. Să-l anunțați și pe ministrul sănătății, care nu are habar de redeschiderea acestor "magazine".

România este pe locul patru în Europa la comercializarea pe internet a substanțelor psihoactive. Guvernul nu are o politica de prevenire a consumului acestor substanțe și tratează subiectul cu maximă superficialitate.

Am inițiat, împreună cu colegii mei, două propuneri legislative menite să combată comercializarea și consumul de droguri. Prima propunere privește modificarea și completarea Legii nr.143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Domnul Boc a apreciat că nu este necesară reglementarea, pentru că se ocupă Guvernul de această problemă. S-a constituit un grup de lucru la Ministerul Sănătății, în care au intrat reprezentanți ai mai multor instituții implicate în activitatea de control al substanțelor stupefiante și psihotrope, și rezultatul s-a concretizat în Ordonanța de urgență amintită. Trecerea a 36 de plante și substanțe în ilegalitate nu a rezolvat nimic. Acum se vând - în magazine ori la colț de stradă, pe internet, în școli și în cluburi - droguri mai puternice, dar care nu se află pe lista celor interzise prin lege.

Cea de-a doua propunere legislativă pe care am inițiat-o urmărește modificarea și completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope. Proiectul de lege a fost înaintat Senatului și urmează a fi dezbătut. Aștept cu interes, și de această dată, punctul de vedere al Guvernului. Punctul de vedere al șefului statului este cunoscut. În septembrie anul trecut, Comisia prezidențială pentru analiza riscurilor sociale și demografice propunea, într-un raport lansat în prezența președintelui României, dezincriminarea consumului de droguri și legalizarea "sexului comercial". Să fie acestea printre măsurile de combatere a crizei economice și a șomajului? Care sunt "estimările optimiste" ale Guvernului Boc în acest sens?

  Adrian George Scutaru - declarație politică intitulată Guvernul Boc îmbolnăvește sistemul de sănătate;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Guvernul Boc îmbolnăvește sistemul de sănătate"

Asist cu uimire la ceea ce se întâmplă pe scena Executivului din România și nu pot să nu mă întreb: care este scopul final pe care îl are guvernarea în fruntea căreia se află premierul Emil Boc și președintele Traian Băsescu? În niciun caz nu cred că este vorba de salvarea unei societăți măcinate de criza economică care a pus stăpânire pe țara noastră începând cu sfârșitul anului 2008 și mai degrabă de atingerea propriilor deziderate politice, de schimbarea regimului democratic și de monopolizarea întregii puteri de decizie în mâna lui Traian Băsescu.

În loc să încerce salvarea locurilor de muncă atât din sistemul public, cât și din sistemul bugetar și astfel să încetinească șomajul, în loc să păstreze pe cât posibil nivelul taxelor și impozitelor și al celorlalte contribuții pe care populația României, ale cărei venituri s-au diminuat drastic în ultima perioadă, le plătește, în loc să găsească măsuri eficiente de combatere a problemelor existente la momentul actual, Guvernul, prin măsurile pe care le ia, distruge, de fapt, țara.

Un sistem destul de aberant și distructiv care este pe cale să intre în vigoare după adoptarea lui de majoritatea parlamentară, este sistemul de coplată din domeniul medical. În prezent, Ministerul Sănătății a definitivat proiectul de modificare a Legii 95/2006 privind introducerea mecanismului de coplată, prin tichetul moderator pentru sănătate, și l-a trimis comisiilor de specialitate din Camera Deputaților și Senat, până la adoptarea acestuia nemaifiind decât un pas. Astfel, făcând abstracție de explicațiile lipsite de logică și care nu țin cont deloc de realitatea din sistemul nostru de sănătate, plătitorii asigurărilor vor fi nevoiți să-și susțină financiar încă o dată vizita la medicul de familie, fapt care îi va costa între 5 și 15 lei. De asemenea, pentru o consultație la medicul specialist din ambulatoriu vor trebui să dea 10 lei, iar pentru una la medicul specialist în afara programului de lucru vor trebui să scoată din buzunar 20 de lei.

În condițiile în care fiecărui angajat i se reține lunar o contribuție în medie de 5,5% din venit pentru sănătate, nu înțeleg care mai este rostul acestei contribuții suplimentare pentru a beneficia de anumite servicii medicale, mai ales atunci când avem în vedere contribuabili cu venituri reduse. Consecințele acestui sistem, din păcate, se vor concretiza prin agravarea stării de sănătate a populației, pentru că foarte multe persoane vor vedea medicul de familie doar atunci când este strict necesar și, dacă se poate, în momentul în care se vor confrunta cu o urgență medicală, aceasta din urmă fiind exclusă de la plată.

Tind să cred că lanțul acestor măsuri care au ca efect nemulțumirea populației se va rupe abia atunci când acest Guvern distructiv va dispărea de pe scena românească și nu când va dispărea criza economică. Din păcate, consecințele acestei guvernări care nu a adus nimic bun României vor fi resimțite mult timp de acum încolo.

  Titi Holban - declarație politică: Transparență, realism, încredere: atributele lipsă de Guvern Boc;

Domnul Titi Holban:

"Transparență, realism, încredere: atributele lipsă ale guvernului Boc"

Fără a învăța nicio lecție din experiența anului trecut, guvernul Boc își continuă degringolada fiscală, hazardându-se din nou în estimări optimiste privind evoluția economiei românești în anul 2010. Programul de convergență al României, aprobat săptămâna trecută de guvern și trimis spre avizare la Bruxelles, a fost considerat de Comisia Europeană a fi mult prea optimist în raport cu mersul real al economiei românești.

Țintele stabilite de guvern sunt nu numai nerealiste, dar și mincinoase. Spre exemplu, scăderea ratei șomajului la 7,7% în acest an este departe de a putea fi considerată o țintă realizabilă, aceasta în condițiile în care numărul șomerilor continuă să crească alarmant, atât în mediul privat, cât și în sectorul bugetar, unde guvernul însuși prin reprezentanții săi a demarat ample programe de disponibilizare de personal în mai multe domenii. Ca o consecință directă a acestui fenomen și totodată a lipsei oricărei măsuri reale în favoarea redresării economice, cheltuielile cu asistența socială au explodat, numai asigurările pentru șomaj înregistrând anul acesta o creștere de 133,3%.

La acest exemplu se mai adaugă și altele. Comisia Europeană a semnalat, în cursul săptămânii trecute, că prognoza Bucureștiului privind creșterea economică în anul 2010 este mult prea nerealistă, în condițiile rezultatului mai pesimist decât așteptările din trimestrul 4 al anului 2009 și a absenței oricăror semnale clare de redresare economică pentru 2010. Rata inflației mult prea mică și deficitul bugetar din acest estimat de guvern la 6,3%, sunt alte două exemple de ținte de convergență pe care guvernul Boc le-a estimat într-un mod mult prea optimist, atrăgându-și criticile oficialilor de la Bruxelles.

Statistica nu greșește. Cifrele sunt clare și reflectă realitatea sumbră pe care majoritatea românilor o cunosc la modul cel mai direct. Realitate care însă nu trece de zidurile Palatului Victoria, acolo unde primul ministru și cabinetul său își exercită mandatul într-o ignoranță totală a nevoilor reale cu care se confruntă economia și societatea românească.

Măsuri nerealiste, care nu conving pe nimeni din moment ce nu răspund nevoilor reale ale societății, sunt pur și simplu estimări rupte dintr-un scenariu care nu are nicio legătură cu România: lipsa totală de transparență în procesul de luare a deciziilor, atitudinea defăimătoare la adresa partenerilor sociali, care sunt consultați doar de fațadă, atâta timp cât nicio corectură asupra proiectelor de acte normative, venită din partea acestora nu se regăsește în documentele finale adoptate de guvern.

Acestea sunt atributele principale ale guvernării Boc, o guvernare care nu promite nimic bun românilor.

  Victor Paul Dobre - declarație politică cu titlul Haos printre bugetari;

Domnul Victor Paul Dobre:

"Haos printre bugetari!"

La mai bine de două luni de la intrarea în vigoare a Legii salarizării unitare, contabilii din instituțiile de stat nu știu încă cum să calculeze salariile angajaților. În lipsa unei informări corespunzătoare, aceștia au înțeles diferit modalitatea de acordare a salariilor aferente lunilor ianuarie și februarie.

Ceea ce trebuia să fie o măsură de reformă a sistemului de salarizare bugetar s-a transformat într-o confuzie generală în toate instituțiile publice.

Iată ce declara premierul încă de la apariția Legii salarizării unitare: "Niciun bugetar nu va înregistra o diminuare a salariului de care beneficiază în prezent." În realitate, lucrurile nu stau așa, deoarece veniturile nu au fost păstrate la nivelul anului trecut, atâta timp cât unele sporuri nu au fost incluse în salariul de bază, în ciuda faptului ca se garantează, prin lege, salariul de anul trecut. Reducerea drastică a salariilor a fost și în contradicție cu toate declarațiile guvernanților care promiteau menținerea salariilor la nivelul anului 2009. Dar cetățeanul este interesat ca suma pe care pe care o încasează lunar să rămână măcar la același nivel dacă nu există posibilitatea unei creșteri salariale în această perioadă, or, în fapt, problema este că legea stipulează că salariul este garantat, dar nu si venitul, lucru pe care dumneavoastră nu ați vrut să-l recunoașteți.

Până în acest moment, salariații din învățământ au fost cei mai afectați de noile reîncadrări, unii angajați înregistrând scăderi de până la 25% ale veniturilor. În foarte puține instituții de învățământ s-au acordat salariile la fel ca în decembrie 2009. În unele locuri, salariații din învățământ au încasat salarii mai mari, iar în altele, mai mici. E un haos din acest punct de vedere care a dus la protestele înregistrate în ultima perioadă în România.

Concluzia este că prin adoptarea acestei legi, Guvernul a ignorat principiul solidarității sociale, atât de necesar pe perioadă de criză economică. Acest act normativ încurajează nemulțumirile sociale și promovează discriminarea între diversele categorii de personal bugetar. Nu numai că se introduce discriminarea între categorii distincte de bugetari, care au aceeași importanță socială, dar se legiferează discriminatoriu în cadrul aceluiași sector socio-profesional. Esența acestor prevederi poate fi tradusă prin faptul că, indiferent de vechime în muncă și experiență, câștigul salarial este aproximativ același și deci nu se stimulează în niciun fel rămânerea în același domeniu de activitate.

Ca să îndrepte lucrurile și ca să scape de presiunile sociale, domnul Boc vine acum și promite emiterea unei ordonanțe de urgență care să aducă completări, să îndrepte erori și să facă legea funcțională, când de fapt mult mai înțelept ar fi fost să fi renunțat la exercițiul de imagine reprezentat de asumarea răspunderii în Parlament și să fi dat dovadă de înțelepciune prin acceptarea dezbaterilor și a altor puncte de vedere, în special a celor păgubiți până în prezent de această lege.

  Florin Iordache - despre Legea educației, motiv de dispută politică;

Domnul Florin Iordache:

"Legea educației, motiv de dispută politică"

Luni, 29 martie, a avut loc la Parlament o "pseudodezbatere" la proiectul legii educației. Spun aceasta deoarece atât prin numărul participanților, dar și prin modul de desfășurare a acțiunii a fost un eșec.

O lege atât de importantă a fost realizată de ministerul Educației fără participarea celor pe care îi afectează și nu poate fi dezbătură într-un timp atât de scurt.

Prin proiectul de lege propus de ministerul Educației se restrânge accesul la sistemul de învățământ al celor cu posibilități materiale modeste și limitează posibilitățile de pregătire ale tinerilor. Se încearcă să se creeze diferențe de clase sociale.

Se creează prin acest proiect premisele unei politizări fără precedent a învățământului superior în ultimii 20 de ani.

Se deschide calea abuzurilor, prin riscul înlocuirii cadrelor didactice care și-au obținut postul prin concurs cu apropiați ai conducerii școlii.

De asemenea, trecerea clasei a IX-a în rândul gimnaziului va produce haos în școli, nefiind corelată cu finanțarea școlilor.

Bacalaureatul va deveni o formalitate dacă acest proiect va fi adoptat.

Acestea sunt câteva elemente care susțin ideea că o reformă adevărată și reală este necesară, dar după o analiză și audiere a tuturor celor implicați în procesul educațional.

  Ion Dumitru - declarație politică privind Stabilitatea sistemului de producție în agricultură;

Domnul Ion Dumitru:

"Stabilitatea sistemului de producție în agricultură"

Un sistem de producție agricolă reprezintă un sistem ecologic, deviat antropic de la natură spre "interesele umane": aceasta înseamnă că legile de funcționare ale sistemului antropic sunt altele decât cele ale sistemului natural.

Deosebirea esențială constă în aceea că ecosistemele agricole, pentru a putea produce, au nevoie de o cantitate mult mai mare de energie decât cele naturale, care se mulțumesc, de fapt, numai cu energie naturală.

În ecosistemele agricole fotosintetice, cunoscute sub denumirea de "cultură mare", volumul de energie convențională necesară pentru funcționarea bună a acestora reprezintă 5% din valoarea energetică a producției utile ce se obține.

România alocă, în momentul de față, sub 2% din această valoare. În asemenea condiții, în sistemele de producție se întâmplă următoarele:

a) o puternică detehnologizare a agriculturii, care se traduce pentru spațiul românesc printr-un deficit de tractoare și combine.

b) o puternică degradare a solurilor, demineralizare plus scăderea în elemente nutritive, care conduc, implicit, la dereglarea accentuată a echilibrelor de tip biotop și biologic, între sol și plantele de pe el.

Aceste dezechilibre se datoresc lipsei îngrășămintelor organice și chimice, precum și renunțării la asolamente cu plante fertilizante, fie fixatoare de azot (leguminoasele) fie creatoare de biomasă încorporabilă, necesară refacerii rezervelor de humus, în permanentă scădere.

Suntem obligați să constatăm că, în ultimii 20 de ani, valoarea energetică a input-urilor introduse în sistemul agricol este cu mult mai mică decât cantitatea de output-uri. Acest fenomen anormal conduce la dereglări atât de importante încât putem spune că stabilitatea sistemului este afectată pe termen foarte lung.

c) o devastatoare poluare verde și brună, și anume locul culturilor va fi preluat de buruieni (poluare verde), iar în cazul plantelor perene, bolile distrug totul - vezi plantațiile de pe marile platforme pomicole, pomii căpătând o culoare brună. Repetarea mai mulți ani a acestui fenomen conduce la dispariția pomilor, adică la destabilizarea sistemului de producție pomicolă și de erodare a ecosistemului respectiv.

Pentru a evita asemenea catastrofe, sistemele agricole au nevoie de intervenții antropice pentru protejarea lor.

d) nerespectarea fluxurilor tehnologice. Fiecare verigă tehnologică din agricultură este legată de un impuls energetic. Procesele de producție din sistemele agricole, spre deosebire de cele naturale, sunt supuse, în permanență, unor fluxuri tehnologice.

România a fost, practic, scoasă în afara producătorilor agricoli, ea nemaiputând fi considerată o țară "eminamente agrară", ci mai degrabă "eminamente importatoare de produse alimentare". Pentru cât timp și cu ce bani ?

Destabilizarea sistemelor de producție pe termen lung nu va duce oare în curând și la "foame pe termen lung"? Se gândește cineva de la putere, astăzi, în România, la asemenea probleme?

Refacerea sistemelor locale de producție devine, în opinia mea, prioritară, indiferent de costuri, iar această problemă ar trebui să înlocuiască dezorientarea Guvernului pe mormântul agriculturii românești. Altminteri, urmașii noștri ne vor blestema pe vecie.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică cu tema Ce este «coplata» în sănătate?;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

«Ce este "coplata" în sănătate?»

Bir nou sau bani mai mulți plătiți de oameni pentru aceleași servicii medicale?

În 2009 și 2010 s-au alocat cele mai mici bugete pentru sănătate din ultimii 10 ani și se vede.

Dacă situațiile în care oamenii cumpărau pe banii lor medicamentele necesare la spitalizare erau într-o proporție minoră, acum proporția este majoră. acum, când bolnavul nu este obligat să-și aducă medicamentele de acasă, întâlnim excepția.

Realitatea este și mai dură, iar oamenii știu asta și se lovesc de neajunsurile sistemului mai rău decât oricând, cu toate că plătesc asigurări de sănătate, dau atenții peste tot, își cumpără medicamente, materiale sanitare pentru a putea fi spitalizați, nemaivorbind că trebuie să-și aducă și mâncarea de acasă.

De aceea este total de neînțeles să se introducă coplata sau mai bine zis plata consultațiilor și spitalizării, fără să se spună că acest lucru se face fără să se dea nimic în plus, din punct de vedere medical și organizatoric, ci, dimpotrivă, se vor încasa bani suplimentari pentru aceleași servicii medicale care până acum se acordau în condițiile știute.

De fapt, coplata înseamnă că le cerem oamenilor să finanțeze sistemul de sănătate în locul statului care are această obligație asumată prin Constituție și legile țării.

Dacă guvernul ar vrea să fie corect, ar trebui să spună cetățenilor:

Noi guvernanții,

  • nu suntem capabili să asigurăm banii necesari pentru funcționarea sistemului de sănătate;
  • vă mințim că vă dăm servicii medicale gratuite, deși știm că nu găsiți medicamente compensate pentru rețetele prescrise de medici, că dați bani ca să fiți îngrijiți cum trebuie la cabinetele medicale, că vi se cer bani pentru tot ceea ce vă este necesar în spitale, că orice adeverință medicală costă și ea etc.;
  • vă spunem că vă dăm orice, dar vă cerem bani în plus fără să vă argumentăm de ce;
  • vă cerem coplată și sperăm să veniți tot mai puțini la medici, la spitale, să cereți tot mai puțin, dar să plătiți tot mai mult.

Acesta este comportamentul statului român în relația cu cetățeanul. Cu alte cuvinte, ca să vă oprească să apelați la sistemul sanitar românesc pentru că nu au bani, vă obligă să plătiți și astfel să stați acasă și să vă faceți bine singuri, statul făcând economii!

După cum se vede, pentru aceleași servicii slabe, de proastă calitate, se introduc biruri noi și se percep bani mai mulți.

Pentru ce?

Pentru incompetența unui guvern care alocă bani pentru publicitate în turism, pentru drumuri mai scumpe, pentru produse informatice care nu sunt necesare... în loc să-i dea la sănătate, pentru sănătatea oamenilor!

  Florin Postolachi - declarație politică intitulată Traficul de carne vie;

Domnul Florin Postolachi:

Declarație politică intitulată "Traficul de carne vie"

Vreau să vă supun atenției un fenomen care în prezent cunoaște o creștere alarmantă. Este vorba despre traficul de ființe umane. Din datele furnizate de Organizația Internațională a Muncii reiese că numărul persoanelor traficate anual se ridică la circa 2,5 milioane, majoritatea fiind femei și copii. Se estimează că aproximativ 500.000 dintre aceștia sunt europeni.

Traficul de carne vie este o crimă gravă, dar și un abuz față de drepturile omului, de multe ori săvârșit împotriva unora dintre cei mai vulnerabili indivizi, cum ar fi copiii. Traficul de ființe umane încalcă dreptul la demnitate, integritate fizică și psihică. În Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene există prevederi clare referitoare la interzicerea torturii și pedepselor, tratamentelor inumane sau degradante, sclaviei și muncii forțate. Traficul de ființe umane a ajuns să fie una dintre cele mai profitabile infracțiuni, situat, în funcție de venituri, pe al treilea loc în lume, precedat doar de traficul de arme si cel de droguri.

United Nations Office on Drugs and Crime ne dezvăluie un studiu din care reiese faptul că traficanții de ființe umane se aleg anual cu un profit ilicit de circa 8 miliarde de dolari, comparabil cu profitul din traficul de droguri. Deși traficul de oameni este adesea legat de imigrația ilegală, există o diferență substanțială între ele. În cazul imigrației ilegale procesul se încheie în momentul în care o persoană plătește o taxă persoanei care îi facilitează trecerea și ajunge într-un alt stat. În cazul traficării, partea cea mai rea începe după trecerea frontierei: abuzuri și exploatare.

România este o țară-sursă, dar și o țară de tranzit pentru bărbații și femeile din Moldova, Ucraina și Rusia traficați către Italia, Spania, Germania, Elveția, Republica Cehă, Cipru, Grecia și Austria, în scopuri de muncă forțată și exploatare sexuală.

Conform datelor Poliției Române, victimele sunt racolate cu predilecție din rândul fetelor și tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 și 33 de ani. Un sfert sunt minore, peste jumătate au vârste cuprinse între 18-23 de ani.

În ceea ce privește scopul traficului în anumite țări de destinație, printre acestea - Spania, Austria, Germania - trafic pentru exploatare sexuală, Grecia- trafic pentru muncă în condiții ilegale, Franța, Italia - pentru cerșetorie.

Minorii români sunt traficați în interiorul țării în scopuri de exploatare sexuală și cerșetorie forțată. Femeile și fetele rome sunt foarte vulnerabile în fața traficului de ființe umane.

O problemă cu care se confruntă majoritatea țărilor este identificarea victimelor. Studiile arată că peste 70% din victimele traficului uman nu sunt identificate și nu beneficiază de asistență calificată. Principalul motiv este legat de faptul că victimele nu cunosc, de obicei, limba țării de destinație și nu pot comunica, sunt în general sechestrate sau ținute sub strictă observație și nu pot intra în contact cu autoritățile.

De-a lungul timpului, țara noastră a înregistrat progrese importante în ceea ce privește combaterea traficului de ființe umane, dar încă există dificultăți în a identifica victimele acestor activități și a crea un sistem funcțional de asistență pentru acestea.

Ca membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale voi susține o serie de măsuri care vor duce, în timp, la estomparea acestui fenomen. În primul rând, România ar trebui să își intensifice eforturile de dezvoltare a unui sistem și a unui standard național de redirecționare a victimelor. În al doilea rând, ar trebui să realizăm o campanie de conștientizare în vederea reducerii cererii, având drept public țintă clienții comerțului sexual. În al treilea rând, văd posibilă înființarea unei linii de asistență telefonică dedicată victimelor traficului uman.

Este timpul să lăsam discuțiile legate de acest subiect și să acționam cât mai grabnic și cât mai organizat posibil dacă ne dorim o schimbare.

Traficul de ființe umane este o nouă formă de sclavie, pentru că victimele nu sunt tratate ca niște ființe umane, ci sunt reduse la condiția de marfă, care este vândută și revândută ca urmare a calităților pe care le are.

  George Ionescu - Câteva cuvinte despre sărbătoarea de Florii;

Domnul George Ionescu:

"Câteva cuvinte despre sărbătoarea de Florii"

Duminică a fost o zi de sărbătoare mare pentru toți credincioșii. A fost Duminica Floriilor, zi care a simbolizat Intrarea Domnului în Ierusalim și care se sărbătorește în ultima duminică dinaintea Paștelui. În aceastǎ zi, Biserica a rânduit să fie dezlegare la pește, iar în searade Florii au început deniile din Săptămâna Patimilor.

Floriile ne pregǎtesc pentru a întâmpina Sfintele Paști, ne cheamă să medităm la trecerea noastră prin viață și prin lume și dau naștere unui eveniment nou, de bucurie și sărbătoare. Sărbătoarea Floriilor este o binecuvântare pentru noi toți, un semn al libertății de a căuta sfințenia și omenia, pacea și bucuria.

La slujba de Florii, toți slujitorii bisericii țin în mâini, alături deflori și crengi de salcie, și o lumânare aprinsă, ca simbol al biruinței vieții împotriva morții. Credincioșii duc simbolic la biserică ramuri de salcie și flori pentru a le sfinți, deoarece începând cu această zi toate florile și toți pomii încep să înflorească. Tradiția spune că după sfințire, crenguțele de salcie se pun la geamuri, la uși sau la porți pentru a apăra casa de rele și de evenimente neplăcute. De asemenea, în Duminica Floriilor gospodinele curăță mormintele strămoșilor, agățând de cruci ramuri de salcie.

Credința specifică Duminicii Floriilor spune că, așa cum este vremea în ziua de Florii, așa va fi și în ziua de Paște.

Numele sărbătorii derivă din latinescul Floralia, sărbătoare a vegetației, și marchează reînvierea naturii. Numele sărbătorite duminică au conotații florale. Potrivit statisticilor, aproape un milion și jumătate de români și-au serbat onomastica de Florii. Numele de femei cele mai des întâlnite în România sunt Viorica, Florentina, Floarea, Florica sau Florina. Urmează numele de flori, cum ar fi: Camelia, Margareta, Violeta, Lăcrămioara, Delia, Narcisa, Crina sau Iris. Dintre numele de bărbați sărbătorite duminică, cei mai mulți poartă numele de Florin sau Viorel, dar și Florian, Florea sau Florentin, Narcis ori Trandafir.

Mă alătur și eu tuturor celor care și-au sărbătorit ziua de nume în Duminica Floriilor, cu urări de sănătate și fericire.

  Mircia Giurgiu - declarație politică având tema Școlile populare de artă - pierdute pentru învățământ?;

Domnul Mircia Giurgiu:

"școlile populare de artă - pierdute pentru învățământ?"

Școlile Populare de Artă au fost înființate în capitalele fostelor regiuni prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.1720 din 1954, ca instituții de cultură cu profil educativ în domenii ale artelor interpretative vocale și instrumentale, teatrale, coregrafice și ale artelor vizuale (pictură, sculptură, grafică, ceramică, arte decorative, design vestimentar și design grafic etc.). Un specific aparte îl constituie predarea artelor tradiționale (dans popular, instrumente populare, taraf, canto popular) atât în mediul urban, cât și în cel rural, având ca scop major păstrarea autenticității folclorului românesc și a celorlalte etnii.

După reorganizarea administrativ-teritorială s-au înființat școli populare de artă în fiecare capitală de județ.

Cele mai vechi școli s-au înființat pe vechile structuri ale "Conservatoarelor Municipale", astfel că au o bogată tradiție, unele având peste 100 de ani, cea mai veche fiind școala din Arad, cu o vechime de peste 160 de ani (Societatea "Astra").

Școala din Cluj a fost înființată în 1954 prin HCM nr. 1720. La împlinirea a 50 de ani de existență a primit numele de Școala Populară de Arte "Tudor Jarda", după numele marelui compozitor clujean.

De-a lungul timpului, la școala din Cluj au predat personalități de marcă ale culturii naționale, profesori universitari, artiști emeriți, artiști plastici, membri ai Uniunilor de Creație sau ai altor organizații profesionale.

Școlile populare de artă au trecut, de la înființare și până astăzi, prin diverse reorganizări, în funcție de specificitatea fiecărei perioade politico-organizatorice.

În consecință, profesorii școlilor populare de artă pot depune în continuare dosare de obținere a gradelor didactice II și I și a definitivatului la Inspectoratele Școlare Județene. Înainte de Revoluție deci, se recunoștea calitatea de profesor în Școlile Populare de Artă.

După Revoluție s-au elaborat noi acte normative. În anul școlar 1993-1994 se elaborează noile programe analitice pentru Școlile populare de artă de către Ministerul Culturii din România, programe analitice care funcționează și astăzi; de asemenea, normarea muncii cadrelor didactice.

În anul 2003 apare Legea nr. 292/2003, care se abrogă prin ordonanța de urgență nr.118 din 28 decembrie 2006.

Cadrele de specialitate care desfășoară activități didactice potrivit pregătirii profesionale sunt profesori, cu atât mai mult cu cât au și modulul pedagogic la absolvirea studiilor, unii au chiar definitivat, grad II, grad I și doctorat, și nu experți sau instructori, cum sunt acum încadrați, conform Ordonanței de urgență nr. 118/2006, și pentru care nu au calificare sau pregătirea profesională.

Felul îngust de a interpreta această ordonanță de urgență de către conducerea actuală a școlii și a Consiliului Județean Cluj ni se pare nelegal și discriminatoriu. În prezent, cei care au mai rămas să predăm la școală se simt umiliți de tratamentul la care sunt supuși atât prin titulatură - experți și instructori, și nu profesori, cât și prin salarizarea total necorespunzătoare și arbitrară practicată; salariile profesorilor s-au redus cu aproximativ 400 lei. În timp ce clădirea se renovează, toate pianele și pianinele, la fel și celelalte instrumente au fost lăsate la voia întâmplării, fără huse, în praf de șantier și practic nu vor mai putea fi recondiționate (un pian costă aproximativ 10.000 lei). Putem spune că în acest caz este vorba de "drepturile omului", de discriminarea profesorilor. Dacă lucrurile vor merge tot așa, probabil că în câțiva ani se va ajunge să se desființeze școala, pentru că nu va mai avea profesori de renume, indispensabili pentru o astfel de instituție.

Nu înțelegem încă un aspect. De ce profesorii care predau la școlile speciale au rămas cu statut de profesori, cei de la Școala Populară de Artă iar au trecut pe statut de experți. Și unii și alții sunt finanțați de Consiliul Județean Cluj.

Precizăm că din totalul de peste 36 de Școli populare de artă sau Școli Populare de Artă și Meserii, cum se mai numesc în unele județe, covărșitoarea majoritate și-au păstrat caracterul de școală, cadrele de specialitate fiind încadrate potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.

În aceste condiții, trebuie lucrat pentru a repune în drepturi profesorii școlilor populare de artă, fără a fi lăsați la îndemâna interpretărilor arbitrare ale fiecărui vremelnic conducător de școală.

Dar cel mai bine ar fi ca și Școlile populare de artă să fie incluse la Ministerul Învățământului, și atunci statutul de profesor ar rezolva toate problemele existente.

  Vasile Ghiorghe Gliga - declarație politică intitulată Impozitul forfetar - bumerangul economiei românești;

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

Declarație politică intitulată "Impozitul forfetar - bumerangul economiei românești"

Deși Guvernul a mizat pe impozitul forfetar ca pe o soluție pentru reducerea evaziunii fiscale, acest bir a avut un efect invers decât cel așteptat. Mai mult, soluția găsită de Ministerul Finanțelor Publice pentru a aduce bani în plus la bugetul de stat a falimentat zeci de mii de operatori economici și a generat mii de șomeri. Aplicarea acestor prevederi nu a adus nici pe departe încasările scontate la bugetul de stat, ba, mai mult, a pus o presiune și mai mare asupra fondului de șomaj. În afara piedicilor puse economiei de către criza globală mai avem și această "buturugă" care cu greu va putea fi trecută tocmai de către acei contribuabili mici care încearcau să facă ceva corect în țara asta și să dea de muncă și altor oameni.

Din cauza modului de implementare a acestei măsuri, Guvernul nu a făcut decât să pună în dificultate sau chiar să ducă la dispariția multor întreprinderi mici și mijlocii. Scopul acestei măsuri fiscale se pare că era scoaterea la lumină a acelor firme mici care nu-și înregistrau veniturile și activau într-o zonă gri a economiei. Problema este că procentul acestora era relativ mic, și în realitate s-a ajuns să lovească în firmele care plăteau taxele pentru activitatea pe care o desfășurau în conformitate cu legea în vigoare. Multe firme ce lucrează cu marje de profit mici, achitând în prezent un impozit mai mic decât cel forfetar propus, nu au decât trei variante pe termen mediu și lung. Aceste soluții nu sunt nici pe departe de bun augur pentru economia națională și constau: fie în evaziune fiscală sau restructurarea afacerii în vederea reducerii costurilor, fie în creșterea marjelor de profit, care se traduce în creșterea prețurilor la produsele și serviciile comercializate. Impozitul forfetar este o soluție de compromis. S-a dovedit că a reușit să scadă interesul oamenilor de a înregistra toate cheltuielile și că are toate șansele de a spori evaziunea fiscală. Fără acces la credite, fără posibilitatea de a obține finanțări europene, din cauza corupției instituționale, fără facilități fiscale și împovărați de impozite și taxe, întreprinzătorii se vor orienta spre economia la negru pentru a putea supraviețui.

Guvernul acționează prin tăierea oricărei pârghii de supraviețuire pentru micii întreprinzători. se practică o politică de asistență socială, potrivită unei perioade continue de campanie electorală, nu uneia de criză economică. Impozitul forfetar reprezintă o întoarcere în timp, iar până în prezent, actualul guvern nu a arătat că are o direcție clară, contrazicându-se continuu în declarații. Rezultatele acestei bâlbâieli sunt: scăderea nivelului de trai al populației, distrugerea micilor întreprinzători, creșterea șomajului, dezvoltarea și mai pronunțată a economiei la negru, blocarea inițiativei private.

În vederea îmbunătățirii indicatorilor economico-financiari ai operatorilor economici și scăderii riscului privind imposibilitatea asigurării nivelului de lichidități necesare acestora în contextul manifestării crizei economice, se impune adoptarea unor măsuri financiare imediate. Mă refer la reglementarea unor înlesniri la plată a impozitului, prin eșalonarea obligațiilor restante pe o anumită perioadă de timp, cu o perioadă de grație de 6 luni, și amânarea la plată, în vederea scutirii, a majorărilor de întârziere și a penalităților de orice fel aferente obligațiilor fiscale. Sumele aduse în acest fel la vistieria statului vor fi contrabalansate de scăderi de încasări la contribuțiile sociale și de cheltuielile cu indemnizațiile de șomaj. În paralel cu introducerea lui trebuiau găsite soluții pentru reducerea evaziunii fiscale, creșterea gradului de conformare voluntară și lărgirea bazei de impozitare.

Vă recomandăm ca lupta împotriva menținerii deficitului bugetar în cote acceptabile să înceapă din curtea guvernului și a instituțiilor subordonate lui, și să nu transferați pe umerii altora incompetența, corupția și delăsarea celor care, odată ajunși la putere, au uitat cu totul promisiunile și angajamentele luate.

Alături de taxa de înmatriculare, taxa de rovignetă, taxa de pod de la Fetești și de alte nenumărate taxe - impozitul forfetar se așează fără rușine pe raftul înghesuit al taxelor plătite pentru nimic.

Închei cu declarația ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri, Adriean Videanu, din iulie 2009: "Și Guvernul face erori. Din punctul meu de vedere, o asemenea eroare a fost impozitul forfetar". Domnule ministru, încă nu e totul pierdut, haideți să îndreptăm eroarea, că testele au dat greș.

  Mircea Grosaru - intervenție cu titlul Bucureștiul zilelor noastre și al tuturor - La un pas de o posibilă epidemie de ciumă;

Domnul Mircea Grosaru:

"Bucureștiul zilelor noastre și al tuturor - I"

De o bună bucată de timp, circulă pe internet și nu numai, diverse povestiri pe care le-am împărțit în mai multe episoade, legate de București, capitala României, unele credibile, altele mai puțin, de care însă noi, politicienii, ar trebui să ținem cont și nu numai. Ceea ce a stabilit istoria și ceea ce se potrivește și zilelor noastre nu trebuie neglijat, însă mult mai important este curentul care știm că în anumite perioade se propagă cu repeziciune, chiar dacă anumite aspecte sunt greu de imaginat că ar putea fi adevărate.

Iată și textele, împărțite în capitole, așa cum am crezut de cuviință.

Se spune că de la un an la altul bucureștenii se plâng de sănătate, de dureri de cap tot mai dese, de amețeli care durează tot mai mult, de stări de somnolență care se cronicizează. Și toate acestea au fost puse ba pe seama radiațiilor, ba pe seama stresului, ba pe seama poluării pregnante sau a faptului că, după 1990, românii și-au luat chiar și câte 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai departe și au declarat că Bucureștiul este permanent ținta unor atacuri dintr-un război nevăzut care se duce la nivel paranormal și despre care oamenii simpli nici nu știu nimic și nici măcar nu ar cuteza să se gândească la astfel de lucruri. Fără să tragem linie, să trecem în revistă câteva dintre pericolele zilnice la care este expusă capitala și despre care nu s-a vorbit niciodată decât cel mult în anumite cercuri.

1. La un pas de o posibilă epidemie de ciumă

Deși la ora actuală ciuma este o boală eradicată de mult, ceea ce nu se știe este că ea poate să lovească necruțător capitala României. Și asta pentru simplul motiv că în urmă cu sute de ani, bolnavii de ciumă erau pur și simplu îngropați la grămadă, într-o singură groapă, iar peste ei se turna var, în ideea că varul va izola virusul respectiv. Ceea ce nu știau medicii din acele vremuri însă se referea la longevitatea virusului și la faptul că varul acționează ca un izolator: adică, pe de o parte, izola, într-adevăr, pentru moment, virusul ciumei, dar, pe de altă parte, îl conserva pur și simplu. Ciuma, o boală necunoscută europenilor, avea sa fie adusă din pustele Asiei de hunii lui Attila în a doua jumătate a secolului al V-lea.

De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciumă, dar cea mai cumplită s-a declanșat în timpul domniei lui Caragea, în anul 1812.

Bucureștiul a fost aproape pustiit în acele vremuri, iar cei care nu mureau loviți de cumplitul flagel, părăseau orașul către zone mai ferite, în special zone de munte și de pădure. Scrierile din acea perioadă spun că tăcerea era atât de apăsătoare peste București, încât se puteau auzi fâlfâitul din aripi al păsărilor și zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de prevestire a nenorocirilor. Din păcate, în timp s-a petrecut un eveniment care nu a putut fi prevăzut de edilii secolelor respective: marginea Bucureștilor a devenit zonă centrală, iar actualele excavații pot scoate oricând la suprafață morții adormiți de ciumă.

În urmă mai bine de 30 de ani, când au început săpăturile pentru metrou și pentru Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului, în unele locuri s-au descoperit locuri unde fuseseră îngropați ciumații.

Doar printr-un noroc epidemia nu s-a declanșat, existând riscul ca la orice nouă construcție să fie descoperite gropi comune, cu morți de ciumă. Mai mult, se pare că, din diverse motive, o parte din acei morți au fost aruncați în subterane, acoperiți cu var și surpat apoi pământul de deasupra.

Specialiștii în virusologie afirmă că la ora actuală virusul de ciumă nu mai este mortal, dar asta doar în cazul în care este depistat la timp și izolat. Pentru că există voci care spun că vaccinurile împotriva ciumei sunt puține și ineficiente, atâta vreme cât au fost obținute din tulpini deja învechite ale virusului respectiv. Ioana Matei, arheolog, consideră că: "numărul celor morți de ciumă și îngropați la temelia propriei case sau înhumați în grabă poate fi foarte mare, iar în zilele noastre s-a pornit o adevărată campanie de construire a unor blocuri gigant în București. Interesele de moment pot face ca orice descoperire de această natură să fie ținută strict secretă, întrucât oprirea, chiar și parțială, a lucrărilor de construcție, ar cauza pierderi imense pentru antreprenori și investitori. Așa că cei mai mulți, dacă vor descoperi astfel de cadavre infestate cu ciumă, nu numai că nu vor ști cu ce au de-a face, dar există riscul să le ardă în crematoriile proprii și în felul acesta să declanșeze, pur și simplu, epidemia mortal".

O opinie interesantă, la care cu siguranță se gândesc și se vor mai gândi specialiștii, datori cu un răspuns pe măsură, care sper să nu întârzie foarte mult.

  Mircea Grosaru - intervenție cu titlul Lacul uriaș de sub capitala României;

Domnul Mircea Grosaru:

"Bucureștiul zilelor noastre și al tuturor - II"

2. Lacul uriaș de sub capitala României

Cu milioane de ani în urmă, pe locul unde este astăzi Bucureștiul se întindea Marea Getică. Treptat, fundul mării s-a ridicat iar marea s-a retras, făcând loc mănoasei Câmpii Române. Cu toate acestea, un fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la conservarea unei părți a fostei mări, sub forma unui lac subteran. Ne explică domnul Andrei Mocanu, geolog de profesie, care la ora actuală scrie despre istoria geologică a Bucureștiului: "Practic, ce s-a întâmplat în acele vremuri: din cauza efortului pământului, scoarța terestră s-a ridicat, pur si simplu, formând o concavitate în care s-a păstrat apa mării milenare. Imaginați-vă următorul aspect: aveți o saltea de plajă, plină cu aer. Puneți pe ea o găleată cu apă, plină, la mijloc, apoi îndoiți cele două margini ale saltelei până când se împreunează. În felul acesta găleata a rămas la mijloc, dar în același timp este complet acoperită de cele două margini ale saltelei. Exact asta s-a întâmplat cu Marea Getică: apa s-a retras parțial, iar marginile scoarței terestre s-au încrețit până când au format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior, Bucureștiul".

În susținerea teoriei sale, domnul Andrei Mocanu aduce fenomenele care se petrec fie zilnic, în stațiile de metrou, fie în perioadele cu ploi, când canalele se înfundă.

"Apa se scurge, e adevărat, dar la un moment dat lacul subteran se umflă și dă pe dinafară, lucru care duce la saturația pământului cu apă și la apariția fenomenului de băltire. Fenomenul nu are nicio legătură cu așa-zisa canalizare defectuoasă - care oricum este defectuoasă - ci cu saturația cu apă a pământului. Apoi, nu-mi spuneți că nu ați remarcat faptul că în anumite stații de metrou, indiferent dacă este zi sau seară, se aude curgând permanent o apă. Nu e vorba despre niciun rîu, ci pur și simplu de canalele prin care apa de la suprafață se scurge în lacul subteran".

O bombă naturală care poate exploda oricând.

Mai mult, domnul Andrei Mocanu consideră că Ceaușescu a făcut, printre multe altele, o greșeală capitală în perioada de urbanizare și modernizare a Bucureștiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dâmbovița.

Inițial lacul s-a vrut să fie transformat în primul port pe Dâmbovița, bărci și vaporașe de mic tonaj urmând să străbată drumul până la Dunăre.

"Din nefericire, presiunea pe care lacul Ciurel o exercita asupra pânzei freatice din adâncime s-a dovedit fatală, aducând o serie de izvoare mai mici sau mai mari către suprafață, împiedicând deversarea acestora în lacul de sub București. Și asta nu este totul, presiunea exercitată ducând la apariția unui pericol despre care cei mai mulți nici măcar nu au habar, anume pungile cu gaze de sub oraș." Unii spun că din cauza lucrărilor de punere a conductelor cu gaz în București, s-a ajuns la situația în care Capitala stă efectiv pe o bombă care poate exploda în orice ceas. Este o aberație și în același timp este purul adevăr.

De ce este o aberație ?

Simplu, pentru că în cazul unei explozii locale, alimentarea cu gaze se întrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel mult, să aibă loc o explozie undeva la un bloc, cel mult. În același timp însă, Bucureștiul stă pe o acumulare de gaze. Acestea s-au format de-a lungul milioanelor de ani prin putrezirea animalelor marine care trăiau pe vremuri în Marea Getică și care au fost izolate, în momentul în care pământul s-a încrețit și a format concavitatea în care se găsește lacul subteran, iar presiunea exercitată de Lacul Morii și de apele subterane riscă oricând să împingă aceste gaze spre suprafață. Din păcate, nu există o modalitate de ardere controlată a acestor gaze, pentru că orice flacără care ajunge în adânc poate transforma zona într-una deșertică.

Putem avea în acest sens un răspuns și din partea altor specialiști ?

Sunt sigur că da și că acesta nu va întârzia să fie dat.

  Mircea Grosaru - intervenție cu titlul Bucureștiul de acum 2.300 de ani;

Domnul Mircea Grosaru:

"Bucureștiul zilelor noastre și al tuturor - III"

3. Bucureștiul de acum 2.300 de ani

Cu toate cele arătate anterior, există o minune care până acum a făcut față pericolului din adâncuri: canalele și subteranele Bucureștiului. Și nu vorbim despre canalele construite de comuniști, ci despre subteranele existente de mii de ani în această zonă.

Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa opinie: "Aduceți-vă aminte că fanarioții se plimbau cu trăsura pe sub pământ. Chiar credeți că într-o sută de ani acei fanarioți puteau să construiască asemenea coridoare tainice?

Păi să nu uităm cât a durat ca să fie preschimbate subteranele și transformate în metrou, asta la sfârșit de secol XX, cu utilaje și oameni. Deci cum vă închipuiți că puteau să facă acei fanarioți lucrările de amenajare a subsolului cu o sapă și o găleată rudimentară?!

Nu, domnilor, subteranele au existat dintotdeauna și ele sunt pomenite chiar și pe vremea dacilor.

Pentru că Bucurestes, în anii 292 î. H. era atestat documentar ca fiind capitala Gaetiei (Getiei), condusă în acei ani de Dori regis Thracum: Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru Mihăiță, așa cum i se spunea în realitate".

Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scăpat până acum Bucureștiul de o eventuală explozie, gazele acumulate în adâncuri găsind loc de trecere către suprafață și într-o asemenea concentrație încât să nu fie periculoase pentru oameni.

"Se mai întâmplă ca uneori, o pungă mai mare de gaze să iasă din adâncuri și atunci, de regulă, bucureștenii se plâng de dureri de cap, de amețeli sau au o stare de somnolență, de lene. Nu e vorba despre nici o boală pe sistem nervos sau de nici o oboseală cronică, așa cum lasă unii să se înțeleagă, ci pur și simplu de inhalarea unei cantități prea mari din acele gaze.

Acum, doar nu o să vreți să se anunțe la televizor că Bucureștiul este în pericol, că doar banii în București se fac și cele mai mari interese aici sunt", spune renumitul profesor de istorie.

Poate că și alți specialiști în materie ar trebui să se pronunțe și nimic nu ar strica să fim informați oficial, poate chiar în locul știrilor politice care de multe ori depășesc o anumită limită și tind a deveni altceva decât am avea nevoie.

  Mircea Grosaru - intervenție cu titlul Subteranele salvatoare;

Domnul Mircea Grosaru: "Bucureștiul zilelor noastre și al tuturor - IV"

4. Subteranele salvatoare

Numai că blestemul care a căzut pe neamul geților s-a transmis și către noi, urmașii lor. Pentru că ceea ce ne-a salvat până acum ne poate aduce pieirea de acum înainte. Subteranele de sub capitală, deși construite după forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orașul se poate surpa, sau măcar unele zone ale acestuia, întrucât a ajuns să semene cu un uriaș șvaițer.

"Este și motivul principal pentru care rețeaua de metrou este permanent prelungită", este de părere domnul Andrei Mocanu. "Pentru că prin asta, o serie de subterane sunt cimentate, betonate și întărite cu liniile de metrou, ducând la o creștere a securității zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut în timpul cutremurului din 1977 când, din cauza acestor goluri de sub oraș, aproape tot centrul Bucureștiului s-a năruit. Atunci s-a alarmat Ceaușescu și a pornit campania de construire intensivă a metroului, oferind poporului o explicație plauzibilă și ascunzând existența trecătorilor subterane, de teamă de a nu fi folosite de eventualii dizidenți".

  Mircea Grosaru - intervenție cu titlul Pământul viu de sub Capitală;

Domnul Mircea Grosaru:

5. Pământul viu de sub Capitală

Cei care au lucrat la metrou au văzut și au auzit lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, își amintește cu groază niște întâmplări din anii `80 al căror martor a fost pe când căra cu basculanta pământ din subteran.

"Nu am fost singurul care am trăit astfel de întâmplări, dar sunt singurul care a mai rămas în viață după tot ce s-a întâmplat. Pentru că pământul i-a înghițit, pur și simplu, pe ceilalți. Pământul era viu, la propriu. Și eu eram tânăr șofer și în putere și nu mă temeam așa, cu una cu două, dar când îmi amintesc de întâmplările respective mi se zbârlește și acum părul în cap de frică". Dumnealui susține că, în 1982, unul dintre excavatoare a scos la suprafață un cadavru bizar. Avea în jur de 2 metri și ceva și era îmbrăcat straniu, cu un fel de robă roșie și cu o mască neagră pe față. Pielea era de o culoare maronie. Ceea ce ne-a uimit pe toți a fost senzația că acel bărbat era încă viu. Avea ochii larg deschiși iar fața sa, deși cu trăsături frumoase, inspira teamă. Unul dintre colegii mei chiar a făcut o glumă și spunea că așa trebuie să arate Satana, dacă ar exista. Nu știu dacă a fost o simplă coincidență sau mai mult, dar la câteva zile după, pe colegul asta l-au descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea toate organele interne împrăștiate, ca și cum ceva îi explodase în interior".

Dar ceea ce i-a uimit pe cei câțiva lucrători care au văzut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care arătarea îl ținea în mână și care semăna cu un baros mai mare, terminat cu o secure cu două tăișuri.

"Și nu atât arma din mâna arătării ne-a uimit, cât mai ales faptul că nu mai văzusem niciodată nimic asemănător și că, deși părea că stătuse sub pământ timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugină pe ea. Arma și cadavrul au fost izolate până urma să vină un specialist, dar în seara respectivă au dispărut complet, în mod surprinzător.

Au venit cei de la Securitate și ne-au întors pe toate fețele, ne bănuiau că suntem înțeleși cu dușmanii de clasă și că am ascuns cadavrul. Dar am trecut și de asta.

În schimb, ceilalți colegi ai mei au dispărut, pe rând, înghițiți de pământ, fără ca cineva să mai dea de urma lor. La dispariția unuia am fost de față și nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a scos, strigând, încercând să se agațe cu unghiile de o margine de pământ. Eu sunt singurul care am scăpat, pentru că mi-am cerut transferul pe un alt șantier."

În orice poveste sau povestire, știm că există și un dram de adevăr. Poate că nu ar fi lipsit de interes de a afla cât este imaginație și cât ar fi adevăr în cele prezentate anterior.

  Mircea Grosaru - intervenție cu titlul Refugiul ultimilor zei ai dacilor;

Domnul Mircea Grosaru:

"Bucureștiul zilelor noastre și al tuturor - V"

6. Refugiul ultimilor zei ai dacilor

Legendele vechi vorbesc despre o răscoală a uriașilor și a titanilor împotriva stâpânului de atunci al Pământului, respectiv Zeus. Răsculații au învins în prima fază, dar zeii au fost ajutați de eroul pelasg Hercule care i-a învins, i-a ferecat cu lanțuri grele și i-a aruncat sub pământ. Tainița în care au fost azvârliți titanii se pare să fi fost Bucureștiul, iar subteranele au fost construite de Hefaistos, zeul din adâncuri, special încât nici una să nu ducă la suprafață. Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog și folclorist, spune că legenda Minotaurului este adevărată, dar realitatea a fost deformată.

"Bucurestes a fost numit așa în urma victoriei asupra titanilor, pentru că zeii cei vechi s-au bucurat de triumful lor vremelnic și au construit un oraș în care oamenii să se bucure mereu și să celebreze de-a pururea victoria asupra titanilor. Numai că aici, sub Bucurestes, a fost construită de asemenea și cea mai crudă închisoare, ferecată cu lacăte magice: un labirint în care cei care pătrundeau nu mai ieșeau niciodată la suprafață, pentru că nu mai reușeau să găsească drumul. Vă întrebați de ce oare nu le dădea prin minte să facă semne pe pereți și să meargă după ele?

Simplu, pentru că labirintul însuși era viu și își schimba rețelele de coridoare permanent. Pământul acesta, domnilor, a fost un pământ viu dintotdeauna. De aceea țara s-a numit Geția sau Geia, iar geții au fost fii săi".

Și tot aici, în labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu considera că au fost închiși ultimii zei de către Apostolul Andrei, cel care i-a creștinat pe daci.

"Poate o să vi se pară ciudat că un intelectual ca mine crede în zei și în forțe nevăzute. Credeți-mă când vă spun un lucru: cu cât știința se dezvoltă mai mult, cu atât mai mult ea se apropie de Dumnezeu.

Ajungem să ne punem niște întrebări firești, iar răspunsurile nu le putem găsi în această lume, pe calea raționamentului logic. Iar fenomenele din adâncul Bucureștilor sunt dincolo de orice logică și rațiune", încheie domnul Tiberiu.

  Mircea Grosaru - intervenție cu titlul Taina bisericilor ortodoxe;

Domnul Mircea Grosaru:

7. Taina bisericilor ortodoxe

Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialiști în domeniul paranormalului și i-am rugat să ne ajute să ne formăm o părere asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus Dumitru și Petre Petre sunt mediumuri cunoscute în lumea lor și care se ocupă cu măsurarea câmpurilor de forță și a perturbărilor acestora. De la ei am aflat un lucru interesant, anume că, din punct de vedere energetic, Bucureștiul este poziționat pe un nod de energie negativă telurică.

"Aceasta nu înseamnă că Bucureștiul este negativ, ci că acel câmp, în funcție de direcția sa de expansiune, poate afecta viața de la suprafață fie pozitiv, fie negativ. Curgerea energiei se face sub forma unei spirale care se deplasează periodic în jurul unui punct de sprijin. Când sensul de curgere al spiralei este în sus, la suprafață totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei dezvoltări puternice, al unui nivel de trai îmbelșugat.

Când spirala se învârte și direcția de curgere a energiei este către centrul pământului, atunci avem la suprafață o perioadă de regresie economică, de dezastre, de boli și nefericire. Iar când spirala deplasează energia lateral, de regulă există momente de stagnare economică și spirituală, la suprafață".

Din păcate, toți trei sunt de acord cu un aspect: direcția de deplasare a energiei nu poate fi prevăzută, ci doar constatată și măsurată, ceea ce înseamnă că nu se pot lua măsuri pentru contracararea efectelor negative. "Mai ales că nu există o regulă a deplasărilor: pot fi trei deplasări laterale urmate de una verticală în sus sau în jos sau pot fi cicluri de câte o singură deplasare în jurul punctului de sprijin".

Cu toate acestea, dumnealor susțin că în ultimii ani, oamenii au găsit, voluntar sau involuntar, o metodă ca să contracareze deplasările din adâncuri: construirea bisericilor ortodoxe.

"Finisarea unei biserici activează câmpuri de forță deosebite și face în așa fel ca deplasarea energiei să se orienteze, treptat, către în sus sau cel mult lateral. În ultimii 15 ani, de când ne cunoaștem noi, am remarcat practic că la fiecare biserică ortodoxă construită, câmpul de forțe de sub București s-a schimbat, a devenit mai stabil și mai puternic, ca și cum fiecare lăcaș de cult a funcționat ca un fel de amplificator și stabilizator de energie telurică", încheie doamna Irina Asaftei.

Stând și analizând fiecare dintre opiniile specialiștilor, nu am putut să nu mă gândesc cu groază că fiecare zi este o zi periculoasă și poate fi ultima zi din viața unei metropole. Și abia atunci am realizat cât de înțelepți au fost strămoșii noștri, numind acest oraș Orașul Bucuriei, orașul care trăiește intens fiecare ceas din viața sa, orașul care se bucură de fiecare secundă ce i-a fost dăruită sau hărăzită... Poate de zeii din adâncuri, poate de titani sau poate de entități a căror existență mintea noastră rațională și logică se teme să o recunoască sau să o accepte.

Toate cele prezentate ca și declarații politice reprezintă puncte de vedere care influențează opinii, dar care pot constitui și mari semne de întrebare atunci când demolăm vechi clădiri ale Bucureștiului și construim edificii de oțel și beton în locul lor, desigur că mult mai profitabile pe moment, care în timp s-ar putea să nu mai valoreze nimic, sau mult mai puțin decât cele care au fost distruse.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică având subiectul Educația: cronica unei morți anunțate!;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Educația: cronica unei morți anunțate!"

"Exact acesta este momentul în care să facem ce trebuie pentru creșterea performanțelor în sistemul de educație. (...) Educația poate ajuta România să iasă din criză". Cuvintele îi aparțin domnului Traian Băsescu, și, de această dată, sunt întru totul de acord cu domnia-sa. Și dacă ținem cont de faptul că la un moment dat mărturisea că nu a fost deloc un elev model, dar asta nu l-a împiedicat să ajungă președinte, putem spune că șeful statului a evoluat.

Din păcate, proiectul Legii educației naționale, varianta Funeriu, nu pare gândit în acest sens. Trecând peste faptul că bulversează - din nou! - sistemul care de 20 de ani este pe post de cobai pentru fiecare ministru, proiectul cu pricina este supus unor dezbateri publice curios de restrictive. Nu este normal să limitezi la cinci minute cuvântul unui lider politic. După cum nu e posibil ca reprezentantul părinților să-și expună punctul de vedere în doar trei minute! Lăsăm la o parte faptul că la dezbaterea de zilele acestea unde erau prezenți șeful statului și premierul, nu au fost invitați și reprezentanții profesorilor, elevilor și studenților. O dezbatere trebuie să fie un prilej de... dezbateri, iertată-mi fie repetiția. Or, asta presupune dialog, intervenții, puncte de vedere expuse chiar și în contradictoriu, liber și fără opreliști de ordin temporal.

Ținând cont de felul în care s-au organizat toate dezbaterile pe marginea acestui proiect, fără ca la vreuna din ele să fie invitați toți cei interesați, prestatori și beneficiari ai sistemului de învățământ, înclin să cred că actuala putere nu dorește o reformă adevărată a educației. Asta explică graba tuturor reprezentanților puterii de a organiza dezbateri doar de fațadă, pentru că este imposibil ca în două săptămâni toți cei interesați să citească, analizeze și să se pronunțe asupra acestui proiect. Așa că este de înțeles solicitarea făcută de rectorii universităților din țară, dar și de sindicatele din învățământul preuniversitar, de a prelungi perioada de dezbateri asupra proiectului.

Trebuie să recunosc faptul că sunt interesat de acest proiect nu doar în calitate de parlamentar, ci și ca părinte. Și mi-ar plăcea să știu, la momentul în care copilul meu intră în clasa întâi, care vor fi pașii de urmat, câte cicluri și cu ce durată va avea de parcurs. Fără riscul ca undeva prin clasa a VII-a să constatăm că Legea educației e proastă și trebuie modificată.

În rest, îmi permit să închei cu câteva citate luate din postările de pe site-ul www.unpasinainte.edu.ro, site dedicat discuțiilor pe marginea proiectului Legii educației naționale.

"Ați putea ajuta copiii angajându-le părinții, luptând pentru crearea de locuri de muncă". "Suntem în plină criză economică, nu cred că ne permitem să creăm un haos în educație, or, legea propusă tocmai asta face. Să înțeleg că vreți să dezbinați sistemul de învățământ, pe modelul - o societate dezbinată, ușor de condus?"

"În interesul elevilor este și stabilitatea cadrului didactic, faptul că elevul vede în școală un profesor mai mulți ani îi oferă siguranță și încredere, dacă desființați titularizarea, elevul va fi bulversat, profesorul stresat și până se obișnuiesc unii cu ceilalți, elevi cu profesori, se termină anul școlar și totul o ia de la capăt. Performanța este exclusă în cazul fluctuației de personal, nimeni nu va face performanță în primul an de activitate la o școală, pentru că nu va reuși să identifice capacitățile elevilor."

  Ioan Holdiș - declarație politică având tema Medalii pentru vinuri nobile;

Domnul Ioan Holdiș:

Declarație politică intitulată "Medalii pentru vinuri nobile"

Astăzi doresc să vă aduc la cunoștință, un lucru nu foarte mediatizat, și anume, vinurile din județul Satu Mare. De câteva săptămâni încoace, în județ s-au desfășurat mai multe concursuri de vinuri nobile. Specialiștii în domeniu și-au pus la bătaie papilele gustative cu sute de sortimente de vinuri, care mai de care mai îmbietore. Podgoriile din Carei, Pir, Urziceni, Foieni, Halmeu, Ciumești, Jibou și-au pus în joc cele mai bune sticle de licoare bahică, din soiuri de struguri alese.

Vini-viticultorii s-au duelat în sortimente, arome și calitate punând în mare dificultate juriul. Chiar dacă au trecut prin mai multe probe, destul de aspre, mulți au ajuns în finală, de aici și numărul mare de medalii de aur și de argint. Pentru a avea o medalie din aur de pus la loc de cinste, producătorii au trecut prin nu mai puțin de 37 de probe.

Aceștia au evidențiat o creștere calitativă a vinurilor prezentate, unele sortimente fiind de excepție, vinurile din județ înregistrând o creștere spectaculoasă în ceea ce privește calitatea, mai ales cele din Carei, în ultimul an.

Ca cetățean român, mă bucură faptul că în cadrul celui mai mare târg de turism din lume, ce a avut loc la Berlin în perioada 10-14 martie a.c., vinurile Nachibil din județul Satu Mare au fost ca un adevărat magnet pentru vizitatori. Fiind pe departe cel mai mare târg de turism din lume, este foarte greu să atragi atenția, ținând cont că au fost prezenți peste 11.000 de expozanți, din 187 de țări, pe o suprafață de 160.000 mp. Dar iată că vinul nostru local s-a făcut remarcat, ba chiar mulți s-au declarat interesați de drumul acestuia în viitor.

V-am vorbit azi de un lucru cu care ar trebui să ne mândrim mai mult. Podgoriile de vin nobil pe care le avem sunt un plus pentru țara noastră în a ne promova peste hotare.

Trebuie să promovăm ceea ce avem prin intermediul internetului, târgurilor de specialitate și celor de turism, pentru a putea ieși și pe piața internațională. Doar prin susținerea producătorilor vom ajunge să evoluăm de la an la an, iar Sătmarul să devină o atracție pentru turiști și din punct de vedere al producțiilor de vinuri.

  Zanfir Iorguș - declarație politică intitulată Parteneriatul public-privat - instrument eficient pentru dezvoltarea locală;

Domnul Zanfir Iorguș:

"Parteneriatul public-privat - instrument eficient pentru dezvoltarea locală"

Asigurarea unor servicii cost eficiente în arii din ce în ce mai extinse în baza unor bugete limitate este o mare provocare pentru guvernele statelor dezvoltate sau mai puțin dezvoltate și solicită o abordare nouă privind rolul statului în procesul investițional și de furnizare a serviciilor publice.

În România, constrângerile impuse de actuala conjunctură bugetară, fac ca instituțiile statului să fie depășite de necesitățile sociale, iar administrația publică să fie supusă presiunilor de a rezolva o multitudine de probleme de natură socială și de a satisface un număr cât mai mare de utilități publice.

În acest context, implicarea diferitor sectoare, stabilirea relațiilor de colaborare și crearea diferitor forme de parteneriate, prin participarea organizațiilor private la furnizarea de servicii sociale finanțate din resurse publice, pot oferi o soluție salvatoare, în condițiile în care nici administrația centrală, nici cea locală nu au capacitatea suficientă de susținere. Mai mult decât atât, costurile din ce în ce mai mari ale dezvoltării de infrastructuri impun necesitatea îmbinării utilizării resurselor și capacităților manageriale proprii sectorului privat, cu principiile aplicabile sectorului public, în vederea reducerii costurilor suportate de la bugetele publice și eficientizării construcției unor infrastructuri cu un mare impact social, care ar fi imposibil de acoperit numai din resurse bugetare.

În astfel de condiții, parteneriatul public-privat este un instrument util și necesar atât în realizarea unor obiective ambițioase în domeniul utilităților municipale, a infrastructurii și protecției mediului, cât și pentru atingerea unor scopuri multiple, cum ar fi: economisirile în cheltuielile publice, îmbunătățirea calității serviciilor publice, eficientizarea operațiunilor organelor administrației publice și sporirea șanselor de eficacitate a politicilor alese și implementate. Parteneritul public-privat stimulează controlul politic, libertatea managerială și transparența activității organelor administrației publice, care trebuie să genereze o guvernare realmente mai ieftină, cu servicii de înaltă calitate și programe mai eficiente.

De aceea, acum, când economia României se află într-o situație și mai grea decât cu ani în urmă, adoptarea unei legi a parteneriatul public-privat prin care să se pună bazele fructificării avantajelor sinergiei dintre componenta publică și cea privată poate fi, fără nicio discuție, un mijloc necesar și bine venit de rezolvare a unor probleme majore investiționale economice și sociale. De asemenea, parteneriatul poate să contribuie implicit la întărirea sistemului de guvernare și la dezvoltarea locală. Toate aceste aspecte, însă, depind în mare măsură de gradul de descentralizare a administrației publice, precum și de identificarea prealabilă a strategiei de dezvoltare locală.

  Lucia-Ana Varga - gânduri dedicate apropiatelor Sărbători Pascale;

Doamna Lucia-Ana Varga:

Încep prezenta declarație politică, într-un mod atipic pentru un discurs în plenul Camerei Deputaților: fie ca Sărbătorile Pascale să-i găsească pe români în liniște și pace sufletească, alături de cei dragi, purtând în gând valorile creștine!

Urarea mea se adresează fiecărui cetățean, mulți dintre aceștia fiind greu încercați în lunile ce au trecut. Poate de aceea, în această perioadă, gândul nostru se îndreaptă către familie, aceasta fiind singura ce poate să ne aducă echilibrul de care avem nevoie în fiecare zi a vieții noastre.

Nicicând familia românească nu s-a confruntat cu provocări mai mari decât în ultimul timp. Am fost martori cu toții la sute de familii destrămate de nevoia banilor - părinți ce își lasă copiii în țară pentru a pleca la muncă în străinătate sau copii care uită de părinți și locuri natale în goana după un trai mai bun în alte țări europene. Vedem în fiecare zi lupta surdă a milioanelor de oameni pentru a-și putea plăti dările și ratele la bănci, pentru a avea ce pune pe masă copiilor.

Și toate acestea nu trebuie să rămână doar întâmplări pe care le auzim sau știri din presa zilnică: avem datoria de a reacționa, datoria de a face în fiecare zi câte ceva pentru semenii noștri, de a ieși din starea de pasivitate în care se găsește de multe ori clasa politică.

În Săptămâna Mare, gândul meu se îndreaptă către oamenii acestei țări, către bunii mei bihoreni, către copiii care au dreptul să primească cu zâmbetul pe buze urarea de "Hristos a înviat!"

  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Impozitul forfetar - terminatorul de firme!;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică intitulată "Impozitul forfetar - terminatorul de firme!"

Declarația mea politică de astăzi se referă impactul extrem de negativ pe care impozitul forfetar îl are asupra micilor întreprinzători, coloana vertebrală a capitalismului.

Ca urmare a efectului impozitul forfetar introdus de anul trecut, întreprinzătorii încă sunt speriați și continuă să își suspende activitatea la firmele pe care le dețin. Potrivit datelor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în acest an și-au suspendat activitatea 154 de firme din județul Botoșani, pe care am onoarea să-l reprezint în Parlament. Acest număr este colosal, având în vedere că este cu 431% mai mare decât cel înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut, respectiv 29 de cazuri. De menționat că media județului nostru este mult peste media națională. Astfel, la nivel național, de la începutul anului și-au suspendat activitatea 12.886 de societăți, reprezentând o creștere cu 375% față de primele două luni ale anului trecut, când această măsură a fost aplicată de 2.710 agenți economici. Firmele care și-au suspendat activitatea nu mai sunt obligate să plătească impozitul forfetar.

În privința dizolvărilor voluntare, în acest an, în Botoșani, 12 societăți au ajuns până la această etapă, în condițiile în care anul trecut a fost doar una. Singura operațiune care a înregistrat o scădere față de anul trecut a fost radierea voluntară, la care au recurs în acest an 92 de firme, față de 118, în perioada ianuarie și februarie 2009.

Cele mai multe societăți care și-au întrerupt activitatea sunt din domeniul comerțului, iar oamenii de afaceri spun că noile impozite au determinat luarea acestei decizii.

În cursul anului trecut și-au suspendat activitatea 1.337 de societăți comerciale, 590 au fost radiate și 56 dizolvate. Datele statistice mai arată că în județul Botoșani sunt înregistrate 14.000 de firme.Valoarea impozitului forfetar pentru firmele cu o cifră de afaceri între zero și 52.000 de lei este de 2.200 de lei pe an.

Ce putem spune, în aceste condiții? Oare este firesc ca Guvernul român să-și sufoce firmele private care plătesc impozit și oferă locuri de muncă, și astfel să renunțe la surse importante de venit, și să-și împovăreze bugetul asigurărilor sociale cu noi si noi șomeri? Poate că domnul Emil Boc a găsit cheia către prosperitate: să închidem orice afacere și să emigrăm în străinătate! Așa, nu vom mai aveam nevoie de autostrăzi, de servicii de sănătate, de educație, și mai ales vom face atât de iubitul turism al nu mai puțin iubite doamne ministru Elena Udrea!

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu tema Dincolo de gratii: Penitenciarul cu regim semideschis și deschis din Timișoara;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Dincolo de gratii: Penitenciarul cu regim semideschis și deschis din Timișoara"

Potrivit art. 3 din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, "Pedepsele se execută în condiții care să asigure respectarea demnității umane." Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniază că aplicabilitatea art.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind tratamentul deținuților, se impune "chiar și atunci când considerente economice sau bugetare pot face ca executarea acestor obligații să fie dificilă." De asemenea, Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei a adoptat în anul 1973 un document numit "Ansamblul regulilor minimale pentru tratamentul deținuților", revizuit și completat în anul 1987 prin "Regulile penitenciare europene." Aceste reguli minimale, foarte detaliate (condiții de igienă, îngrijiri medicale, contacte cu lumea exterioară) constituie un adevărat cod al detenției penitenciare, organizat în jurul a două mari principii: condițiile de detenție trebuie să asigure respectarea demnității umane; detenția trebuie să fie aplicată imparțial și fără discriminare. Aceste reguli nu sunt, din punct de vedere juridic, obligatorii pentru statele membre, și nu constituie decât un element de referință pe care Penitenciarul din Timișoara a înțeles să îl integreze în practică, cu atât mai mult acum, în plină reformă a justiției și a instituțiilor de detenție.

Prin măsurile adoptate în ultimii ani de conducerea Penitenciarului Timișoara, echipa condusă de fostul director, dr. Ioan Băla, actualmente director general al Administrației Penitenciarelor, s-a încercat implementarea unui sistem de detenție menit să contribuie într-adevăr la reeducarea și reabilitarea infractorilor. În momentul de față, se află în Penitenciarul Timișoara 998 de deținuți, dintre care 635 în regim semideschis, 149 în regim deschis, 166 arestați preventiv, 6 minori, 31 tineri și 11 cetățeni străini. Conform art.23 din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor: "Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoțite în interiorul penitenciarului, prestează munca și desfășoară activitățile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială sub supraveghere, în grupuri, în spații din interiorul penitenciarului care rămân deschise în timpul zilei. De asemenea, deținuții în regim semideschis pot presta munca și în afara penitenciarului, sub supraveghere". Potrivit art.24 alin.(2): "Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis se pot deplasa neînsoțite în interiorul penitenciarului, pot presta munca și pot desfășura activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială în afara penitenciarelor, fără supraveghere".

Astfel că deținuții de la Penitenciarul Timișoara sunt implicați în mod frecvent în acțiuni culturale, sportive, de consiliere, prin diferite programe derulate în interiorul penitenciarului sau dincolo de gratii. Se cuvin a fi subliniate o serie de măsuri care au ca bază respectarea drepturilor deținuților, prin îmbunătățirea cantitativă și calitativă a normelor de hrănire, stabilindu-se norme calorice, în locul celor valorice, implementarea sistemului de cartele, care a fost apoi promovat la nivel național în penitenciare, privind cumpărăturile de la magazinele din incinta penitenciarului sau convorbirile telefonice, accesul neîngrădit la mijloacele de informare în masă, extinderea drepturilor legitime într-un regim semideschis și deschis privind vizitele sau cumpărăturile.

Dacă ne referim la problemele generale din sistemul penitenciar național, și apoi le particularizăm la cazul Penitenciarului din Timișoara, trebuie să subliniem faptul că personalul este în continuare insuficient, din cele 400 de funcții, doar 312 funcții sunt ocupate la Timișoara, iar necesitatea investițiilor în infrastructură se lovește de lipsa fondurilor; astfel că deținuții din Timișoara nu au o sală de mese, mâncarea fiindu-le servită în celule. Mai mult, conform ultimilor planuri de dezvoltare urbanistică, penitenciarul de pe strada Popa Șapcă din Timișoara nu are viitor. Locația de peste 24.000 de metri pătrați aparține Ministerului Justiției, dar există proiecte demarate de oameni de afaceri. Astfel că împotriva acelora care au încercat deja să intabuleze terenul penitenciarului, în fals, există o plângere penală.

Din cauza cadrului legislativ rigid în materie, penitenciarele sunt în imposibilitate de a accesa fonduri europene pentru investiție în infrastructură, fiind neeligibile ca instituții în astfel de proiecte. De aceea, trebuie să încurajăm, prin crearea unui cadru legislativ coerent, și chiar inovator în materie, parteneriatele penitenciarelor cu autoritățile locale sau chiar cu reprezentanți ai mediului de afaceri.

Se impune, de asemenea, adoptarea cu celeritate a Proiectului noii Legi privind executarea pedepselor, reglementare menită să consolideze reforma în sistemul penitenciar, dar mai ales să armonizeze legislația românească în materie cu practica CEDO, unde România este condamnată constant cu privire la nerespectarea drepturilor de detenție. Proiectul noii Legi privind executarea pedepselor, prin Titlul II vine să clarifice, pe de o parte, o serie de aspecte ridicate în practica aplicării din 2006 până în prezent a reglementărilor privind executarea pedepselor, iar pe de altă parte, aduce, ca element de noutate, o nouă abordare asupra modului în care este supravegheată, de către judecător, măsura cea mai restrictivă posibil, și anume privarea de libertate. Astfel, proiectul face o distincție clară între competențele judecătorului delegat cu executarea hotărârilor judecătorești - ce va funcționa în cadrul instanței de executare, la sediul acesteia, și va avea competențe legate exclusiv de punerea în executare a tuturor hotărârilor de condamnare și a măsurilor neprivative de libertate, respectiv a măsurilor educative neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, și judecătorul de supraveghere a libertății, o nouă denumire, mai concisă și mai sugestivă, în optica proiectului, pentru judecătorul care, desfășurându-și activitatea în penitenciare, centre de reținere și arestare preventivă, centre de arestare preventivă, centre educative și de detenție, ori la instanța de judecată, are ca principală atribuție supravegherea, prin controlul permanent și atitudine pro-activă, a modului în care se execută privarea de libertate, fie în penitenciare, fie în alte locuri de reținere sau de arestare preventivă.

Trecerea din administrarea Ministerului de Interne în custodia Ministerului Justiției a Administrației Penitenciarelor a reprezentat un început determinant pentru reforma în acest domeniu, o reformă care trebuie însă, continuată, susținută și ancorată într-un cadru legislativ coerent, solid și inovator.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu tema Reforma statului român implică reforma clasei politice;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Reforma statului român implică reformarea clasei politice"

După mai bine de 20 de ani de la redobândirea libertății și democrației în România, după redactarea Proclamației de la Timișoara, în martie 1990, după toate biruințele și înfrângerile democrației postdecembriste, reforma statului român trebuie să continue în noi dimensiuni, conturate de noile realități ale societății românești.

La Referendumul din 22 noiembrie 2009, 6,7 milioane de români au votat pentru Parlament unicameral și 7,7 milioane de cetățeni români au dat un vot pentru reducerea numărului de parlamentari. Acest vot al cetățenilor români ne obligă, la o dezbatere amplă, susținută de argumente solide, pe marginea revizuirii Constituției României. Cu sublinierea că instituirea legislativului monocameral, cu un număr de maximum 300 de parlamentari, nu mai poate intra în sfera negocierii politice, reprezentând ab initio, voința și vocea poporului român. Adevărata reformă a statului român implică reformarea clasei politice și a instituției Parlamentului, prin adoptarea unei paradigme decizionale menite să răspundă în mod eficient rigorilor reprezentativității cetățenilor la nivel național. Subliniem faptul că în forma actuală, Parlamentul României are doar formal o structură bicamerală, dar în esență funcționează ca un Parlament cu o singură cameră, ceea ce unii specialiști în drept constituțional și instituții politice numesc "bicameralism unicameral". Absența diferențelor efective de atribuții între cele două Camere se lovește în aparență de principalul contraargument invocat în permanență pentru susținerea bicameralismului, potrivit căruia principiul separării puterilor în stat este pe deplin asigurat de un legislativ bicameral. Dar această opinie este o falsă soluție la o falsă problemă. Principiul separării și echilibrului puterilor în stat se integrează în logica democrației constituționale, conform art.1 alin.(4) din Constituția revizuită a României, astfel că, prin adoptarea sistemului monocameral, relațiile între Parlament și Guvern, de pildă, sunt în mod clar simplificate, prin faptul că Executivul nu se mai raportează la doi interlocutori în plan parlamentar, ci la unul singur. În acest sens, se cuvine a fi subliniat faptul că existența unui parlament unicameral simplifică și consolidează relațiile cu toate instituțiile statului. Dacă admitem o realitate concretă, conform căreia doar 10% din inițiativele legislative care au devenit legi reprezintă exclusiv opera Parlamentului, iar 90% din legile românești reprezintă inițiativa Guvernului, sistemul monocameral obligă la diminuarea utilizării ordonanțelor de urgență de către Executiv, redând astfel Parlamentului locul și rolul cuvenite în procesul legislativ. Acest proces va fi simplificat datorită faptului că proiectele de acte normative nu mai parcurg de două ori traseul legislativ și dispare, astfel, necesitatea concilierii/medierii punctelor de vedere ale celor două camere.

Din perspectiva efectelor la nivelul percepției publice, ar fi reiterată în mod real dorința de reformare a clasei politice, prin adoptarea unui cadru decizional eficient și prin gestionarea corectă și onestă a fondurilor publice. Dacă privim în plan internațional, 60% din statele lumii au adoptat monocameralismul, mai mult, 65% din statele europene afiliate Uniunii Interparlamentare sunt adeptele legislativului unicameral. Trebuie subliniat, în acest context, decalajul dintre numărul parlamentarilor români (471 - 334 de deputați și 137 de senatori) și numărul mediu de parlamentari din țările Uniunii Europene (185 de parlamentari, niciun Parlament național nu depășește numărul de 400 de parlamentari). România are un număr excesiv de senatori, chiar prin comparație cu țările care sunt de partea Parlamentului bicameral. Exemple relevante vin din partea Germaniei, care are 69 de senatori la o populație de 82 de milioane de locuitori, a Poloniei, care are 100 de senatori la o populație de 38 de milioane de locuitori, și chiar a SUA, cu 100 de senatori, la o populație de 302 milioane de locuitori. România are 137 de senatori la o populație estimată la 20-22 de milioane.

Teza susținută de Partidul Național Liberal, conform căreia Parlamentul unicameral se clădește pe forma și fondul Marii Adunări Naționale, este ab initio, falsă. De altfel, modelul comunist, sovietic este bicameral. Sovietul Suprem al URSS avea două Camere, Sovietul Uniunii și Sovietul Naționalităților.

Sistemul monocameral și reducerea numărului de parlamentari sunt realitățile asupra cărora cetățenii României au decis prin referendumul din noiembrie 2009 și de aceea trebuie trecute pe agenda revizuirii Constituției, indiferent de simpatiile sau antipatiile politice. Modernizarea și reforma statului român implică, în mod irecuzabil, reforma clasei politice românești, în primul rând, prin respectarea voinței poporului pe care îl reprezintă, și mai apoi, prin întărirea principiului constituțional privind separarea și echilibrul puterilor în stat.

  Miron Ignat - intervenție cu titlul Ziua Poliției Române;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Poliției Române"

Pe data de 25 martie 2010, Poliția Română a împlinit 188 de ani. Poliția s-a înființat din anul 1822, an în care domnitorul Grigore Ghica a înmânat Marelui Agă Mihăiță Filipescu, steagul sub care această instituție avea să-și desfășoare activitatea.

Primul drapel al Poliției Române avea pe una din fețe o ghirlandă din aur timbrată cu o coroană princiară, având încrucișate buzdugane, drapele, lănci, săbii, pentru ca sub ghirlandă să se afle o balanță, simbol al echității de care trebuiau să dea dovadă cei care slujeau sub acest steag. Cealaltă față era identică primei, însă în interiorul ghirlandei se afla pictată Maica Domnului. De aceea, alegerea datei este legată de simbolul creștin al Bunei Vestiri.

Agia era prima instituție de poliție, în fruntea căreia s-au aflat personalități de seamă, precum: Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu și a funcționat până la Regulamentele organice, când s-a întemeiat Poliția Română.

În aprilie 1948, în conformitate cu art. 44 și art. 45 din Constituția României, s-a înființat Miliția. Instituția a funcționat până la data de 27 decembrie 1989, când, prin Decretul-lege nr. 2 privind organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale, denumirea de Miliție s-a schimbat în Poliție.

Poliția Română își îndeplinește cu pasiune și profesionalism atribuțiile conferite de lege, misiunile de zi cu zi, conferind apărare și protecție oamenilor. Această instituție este o componentă importantă de forțe de protecție care, alături de celelalte forțe, are datoria de a acționa pentru apărarea țării, de prevenire și ocrotire a populației.

La împlinirea celor 188 de ani de la înfiițarea Poliției Române, doresc să le urez numeroase succese în îndeplinirea misiunilor și să îmi exprim aprecierea față de dăruirea și profesionalismul cu care își apără semenii.

La mulți ani!

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - apel la reconciliere publică pentru o viață mai bună;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

Șomajul este în creștere, salariile sunt în scădere, pensiile sunt înghețate, necorelate cu inflația și de cele mai multe ori blamate. Potrivit Băncii Naționale a României, la finalul anului trecut, țara noastră avea datorii externe de 78,6 miliarde de euro. Din punctul meu de vedere acestea sunt realitățile României. Iar ca și cetățean care a fost ales parlamentar ca să rezolve problemele oamenilor, sunt revoltată!

Am fost trimiși de români în Parlament să luptăm pentru drepturile lor și pentru viitorul mai bun al acestei țări. Să facem legi bune, să sprijinim sectorul privat, să găsim soluții pentru sectorul public, astfel încât românii să aibă unde să lucreze. Ce am făcut? Șomajul este în creștere. În februarie a fost de 8,3%, adică peste 762 de mii de persoane nu au un loc de muncă.

Salariile au scăzut. Au simțit-o românii, indiferent că lucrează la stat sau la privat, încă din ianuarie 2010. Cei mai mulți s-au plâns că lefurile le-au fost diminuate cu cel puțin 5 sau chiar 10%. Este enorm acum, când de la combustibil, până la mâncare și medicamente, toate prețurile cresc.

Despre pensii, e și mai trist. Personal îmi e rușine să mă uit în ochii bătrânilor României. Acum două săptămâni am stat de vorbă cu pensionarii de la Călărași, județ în care am fost delegată de partid să dau o mână de ajutor. Sunt triști și parcă condamnați pensionarii de azi. Și eu vă întreb, cu ce drept noi, care trebuia să-i sprijinim, să le facem o bătrânețe mai ușoară, le luăm azi pâinea de la gură? Eu înțeleg că ajutorul pe care-l primesc pensionarii azi nu este pomană, așa cum blamează partidul aflat la guvernare, ci, doamnelor și domnilor parlamentari, pensia bătrânului român este rezultatul contribuției lui la bugetul de stat, pe parcursul întregii activități. Deci, dacă sunt banii lor de drept, să-i dăm, că este rușinos să stăm ani întregi să discutam despre plata pensiilor. Este obligația noastră! Să ne-o asumăm. Să căutăm soluții pentru dezvoltarea economiei românești, să facem în așa fel încât să devenim productivi, nu să tăiem drepturile oamenilor.

Dar ca să facem asta, trebuie ca noi înșine să muncim. Ca o echipă. Să ne toleram, să ne sprijinim, nu să ne batem pe funcții. De câțiva ani țara asta este în regres. Politica este percepută de oameni ca o mocirlă națională. Partidele își spală rufele în public, politicienii se atacă între ei, își ponegresc familiile, își defăimează colegii. Nu așa se face politica adevărată într-o țară liberă! Suntem în Săptămâna Patimilor și ar trebui să ne îndreptam cu adevărat către cei care sunt în suferință, către cei care ne-au votat! Haideți, stimați colegi, să ne unim eforturile pentru români! Speranța moare ultima, iar eu încă sper că "se poate" să le îmbunătățim viața, doar să avem voință comună.

  Adrian Mocanu - declarație politică intitulată România în Spațiul European al Învățământului Superior;

Domnul Adrian Mocanu:

Declarație politică intitulată "România în Spațiul European al Învățământului Superior"

În zilele de 11-12 martie a.c., la Budapesta și la Viena s-au reunit miniștrii responsabili cu învățământul superior din statele participante la Procesul Bologna (46 state membre și câteva organizații internaționale) pentru aniversarea încheierii perioadei de zece ani de cooperare în cadrul Procesului Bologna și pentru lansarea oficială a Spațiului European al Învățământului Superior (SEIS), așa cum era prevăzut în Declarația de la Bologna semnată la 19 iunie 1999.

La 10 ani de la începutul implementării Procesului Bologna, reprezentanții studenților din întreaga Europă s-au întâlnit la Viena pentru a discuta impactul pe care acesta îl are asupra sistemului de învățământ superior. În acest context, pe 9 martie a.c. s-a adoptat "Declarația studenților cu ocazia Conferinței ministeriale de la Budapesta și Viena de aniversare a Procesului Bologna". Uniunea Europeană a Studenților (ESU), reprezentând 11 milioane de studenți, a atras atenția asupra discrepanțelor de implementare a Procesului Bologna care, deși diferă de la țară la țară, sunt prezente și afectează întreg procesul în ansamblu. ESU trage un semnal de alarmă asupra faptului că, deși unele din obiective au fost atinse, implementarea unora dintre liniile de acțiune ale Procesului Bologna s-a realizat în mod superficial, iar efectele negative în acest caz sunt resimțițe în mod special de către studenți.

ESU consideră că mai sunt multe de făcut până se va ajunge la stadiul în care studenții vor beneficia complet de ceea ce poate oferi implementarea procesului Bologna. De aceea, a adresat un îndemn la solidaritate miniștrilor responsabili pentru învățământul superior prin:

  1. Susținerea obiectivelor Procesului Bologna, dar în același timp evitarea confuziilor asupra acestora, cât și a metodelor de implementare ale procesului. Acest aspect este extrem de important, în contextul în care sunt lansate obiective paralele, precum cele prevăzute în Strategia Uniunii Europene 2020;
  2. O implementare holistică, în profunzime și susținută financiar, a liniilor de acțiune ale Procesului Bologna, cu prioritizarea dimensiunii sociale, a învățământului centrat pe student și a mobilității studenților;
  3. Solidaritatea inter-guvernamentală, cu scopul de a combate efectele negative ale dublei implementări a procesului, mai degrabă decât o focalizare excesivă asupra sistemelor naționale individuale de învățământ superior;
  4. Implicarea totală a studenților în procesul decizional, în toate structurile de decizie naționale, regionale și instituționale.

În concluzie, subscriu punctului de vedere al ESU, potrivit căruia după zece ani de la semnarea Declarației de la Bologna, nici în România nu s-au produs schimbări fundamentale, de profunzime în învățământul superior românesc. Suntem departe de a realiza în România viziunea Spațiului European al Învățământului Superior. Există cel puțin 3 direcții cărora trebuie să le acordăm mai multă atenție: 1. învățământul centrat pe student; 2. promovarea unei culturi a calității în universități și 3. repoziționarea membrilor comunității academice în relație de parteneriat, mai ales referitor la implicarea studenților în deciziile privind organizarea și conținutul educației.

  Adrian Mocanu - declarație politică intitulată Ziua mondială a apei;

Domnul Adrian Mocanu:

"Ziua mondială a apei"

În cadrul Conferinței Națiunilor Unite asupra Mediului Înconjurător de la Rio de Janeiro a fost adoptată, la 22 decembrie 1992, hotărârea prin care ziua de 22 martie devenea "Ziua mondială a apei". Această zi s-a dovedit a fi o ocazie bună pentru a reaminti tuturor cât de importante sunt eforturile concrete ale comunității internaționale de a oferi locuitorilor planetei spre consum apă pură, precum și problemele cu care se confruntă statele lumii în acest domeniu.

În contextul crizei pe termen lung a lichidului vital-apa potabilă, eforturile internaționale sunt concretizate în numeroase acțiuni menite să îmbunătățească situația îngrijorătoare prezentată de statistici. Astfel, Comunitatea internațională a decis cu ocazia Summitului mondial pentru dezvoltare durabilă desfășurat în anul 2002 la Johannesburg (Africa de Sud) reducerea la jumătate, până în anul 2015, a numărului persoanelor lipsite de apă potabilă și a proporției persoanelor fără acces la utilități sanitare. În ritmul actual de utilizare a apei dulci disponibile pe Terra, Consiliul mondial al apei a estimat că 50% din populația globului ar putea rămâne fără apă potabilă în anul 2025, față de 30%, cât se înregistrează în prezent.

Dacă ne referim numai la Europa, statisticile arată că aproximativ 41 de milioane de oameni de pe continent suferă de pe urma lipsei de apă potabilă, iar alte 85 de milioane de persoane nu au acces la canalizare, scurgere sau instalații sanitare.

Referitor la România, putem spune că este falimentară în ceea ce privește consumul de apă și infrastructura acestui domeniu considerat de alte state drept vital în fața pericolului încălzirii globale. Cifrele statistice la nivelul anului 2009 arată că în acest moment aproape jumătate din populația României nu are acces curent la surse de apă, iar 70% din cantitatea de apă consumată în țara noastră se irosește. Practic, doar o mică parte din satele din România au realizate instalații de alimentare cu apă, iar un procent însemnat din populația urbană se confruntă cu lipsa acestui tip de infrastructură.

Așa se face că un procent cuprins între 70% și 80% dintre românii care au apă în casă se alimentează prin țevi de plumb uzate și vechi de zeci de ani. Nici chiar normele europene, care interzic funcționarea localurilor (baruri, restaurante) fără a avea toaletă și instalații de apă curentă, nu au ajutat prea mult mediul rural. Mai mult decât atât, statisticile europene arată că 70% din apa folosită în România este irosită, mai puțin de o treime fiind folosită după toate regulile. La nivelul Uniunii Europene, doar 40% din ape sunt folosite într-un mod incorect sau se pierd pe rețea. Situația din România este cu atât mai gravă cu cât la noi există foarte puține stații de epurare.

Potrivit datelor existente la nivelul anului trecut, volumul resurselor de apă utilizabile în România este de 2.660 m3/locuitor/an, în comparație cu media europeană, care este de 4.000 m3/locuitor/an, fapt ce situează țara noastră pe locul 20 în Europa. Aceasta se datorează în principal contaminării resurselor în trecut, la care se adaugă activitățile economice, fără luarea în considerare a aspectelor de protecție a mediului.

Am subliniat aceste lucruri pentru a scoate în evidență încă un domeniu unde România trebuie să facă investiții masive pe termen scurt și mediu, fapt ce ne-ar apropia de standardele europene în domeniu și ar conduce și la creșterea gradului de ocupare al forței de muncă în această perioadă de profundă criză economică și socială.

  Adrian Mocanu - declarație politică intitulată Ora Pământului a venit;

Domnul Adrian Mocanu:

Declarație politică intitulată "Ora Pământului a venit"

Există ceva de care nu are rost să încercăm să ne ascundem. Este Adevărul în privința încălzirii globale!

Adevărul este că fiecare vară dintre ultimele a fost recunoscută de către specialiști ca fiind cea mai toridă de când se fac înregistrări meteorologice. Și mai trist este faptul că această tendință va continua.

Adevărul este că fiecare iarnă dintre ultimele a pendulat între căldură nefirească și fenomene extreme. La poli, grosimea medie a ghețurilor a scăzut cu 40% în perioada 1993-1997, față de perioada 1958-1976. Se estimează că banchiza arctică se va topi complet vara începând cu anul 2013, observațiile din satelit făcute în anul 2007 arătând o tendință de scădere a suprafeței banchizei cu 20% pe an.

Adevărul este că atmosfera devine din ce în ce mai poluată, iar capacitatea de refacere este din ce în ce mai scăzută, datorită faptului că suprafața împădurită a Terrei scade simțitor de la un an la altul. Statisticile din domeniu ne arată că nivelul de dioxid de carbon din atmosferă este comparabil cu cel din urmă cu 20 de milioane de ani.

Adevărul este că, deși omenirea nu poate gestiona nici efectul de seră generat de imensele cantități de dioxid de carbon pe care le deversează în aer, este amenințată de eliberarea a aproximativ 70 de miliarde de tone de metan prin topirea ghețarilor și a permafrostului din Siberia. Metanul generează un efect de seră de aproape 3 ori mai puternic decât dioxidul de carbon (la volume egale ale acestora).

Pe termen lung, în condițiile în care tendința de încălzire globală se păstrează, se estimează că termosifonul salin (un fenomen de circulație globală a apelor oceanice care face ca Europa nordică să aibă o climă mai blândă decât alte regiuni de la aceeași latitudine - exemplul Siberiei) se va opri definitiv. Scenariile cercetărilor americani în domeniu iau în calcul faptul că, în viitor, în Europa va putea începe o eră glaciară.

Specialiștii apreciază că eforturile pentru remedierea situației trebuie să fie cel puțin egale ca amploare, coordonare și durată ca și cele care au generat situația cu care ne confruntăm. Va fi nevoie de un efort colectiv de aproximativ 2000 de miliarde de dolari/an, timp de 30 de ani, doar pentru ca la sfârșitul perioadei respective tendința de încălzire globală să fie stopată. Revoltător este faptul că, momentan, acest efort general este nesemnificativ.

Trebuie remarcat că, în anul 2007, autoritățile și locuitorii orașului Sydney au luat poziție față de amenințarea pe care o reprezintă pentru planeta noastră încălzirea globală. Pe 31 martie 2007, la ora 20,00, clădiri emblematice din Sydney și-au stins luminile. De asemenea, aproximativ 2100 de companii și 2,2 milioane de persoane au luat parte la această inițiativă prin stingerea luminilor locațiilor și/sau prin deconectarea tuturor aparatelor aflate în stand-by. Evenimentul s-a numit Earth Hour și a constituit un mesaj puternic privind nevoia de acțiune conjugată a oamenilor în ceea ce privește reducerea consumului de energie, avându-se în vedere că aproximativ 35% din energia electrică este produsă de termocentrale - unii dintre cei mai mari poluatori.

Earth Hour 2007 a devenit un punct de cotitură, un exemplu pentru toată lumea și a atras atenția întregii planete. Chiar și rezultatele obținute în ceea ce privește reducerea consumului de energie electrică au fost mai mult decât încurajatoare. S-a generat o scădere cu 10,2%, față de 5%, cât își propuseseră organizatorii (probabil pentru ziua respectivă), echivalent cu scoaterea de pe șosele a peste 48.000 de autovehicule.

Succesul evenimentului a făcut ca în anul 2008 Earth Hour să devină o mișcare globală. 27 de orașe mari ale lumii au participat în 2008 la mișcarea Earth Hour. În anul 2009, puțin peste 1000 de orașe din întreaga lume s-au înscris pentru a marca Ora Pământului. La eveniment au participat sute de milioane de oameni din 88 de țări.

Mi-am dorit ca în anul 2010 și în România să participe cât mai multe orașe și cât mai mulți membri ai societății civile și agenți economici. Deja, în lume, peste 1700 de orașe din 108 de țări s-au înscris pentru evenimentul din acest an, de pe 27 martie, ora 20.30.

Adevărul este mai grav decât putem să înțelegem sau să acceptăm că se poate întâmpla! La nivel înalt, al marilor puteri, se ia în calcul faptul că omenirea nu va reuși să gestioneze această criză majoră. Acest calcul pornește de la faptul că interesele economice pe termen scurt ale unor companii multinaționale și ale statelor, precum și lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale au acaparat finanțele și activitățile conducerilor popoarelor lumii, determinând lipsa de reacție la nivel global. Din păcate, mulți lideri sunt interesați ca în timpul mandatului lor să rezolve probleme sociale sau economice ale momentului, evitând să-și asume și deciziile de care depinde existența noastră pe acest pământ.

Totuși, este mai bine să cunoaștem aceste lucruri, decât să ne prefacem că nu există. Lupta pe care trebuie să o continuăm nu este din start pierdută, iar viața pe Terra depinde de fiecare dintre noi. Pentru ca situația să se schimbe, pentru ca lumea să se schimbe, trebuie să începem cu noi înșine. Este nevoie de consecvență, de disciplină, de obiceiuri sănătoase de consum. La sfârșitul fiecărei zile vom ști dacă am învins inerția și nepăsarea, sau dacă am fost învinși. E lupta noastră, a tuturor!

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică având tema Reforma clasei politice sau revenirea la Marea Adunare Națională;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

Declarație politică intitulată "Reforma clasei politice sau revenirea la Marea Adunare Națională".

Președintele României, Traian Băsescu - susținut necondiționat de către partidul care l-a propulsat, PDL - se referă aproape în orice apariție publică la necesitatea reformării clasei politice. Numai că, întotdeauna când șeful statului atinge acest subiect se referă doar la Parlament și la parlamentari. Clasa politică nu se reduce doar la Parlament și parlamentari. Primarii, consilierii locali, consilierii județeni, miniștrii, secretarii și subsecretarii de stat, directorii generali din ministere și din diverse alte instituții, toți membri activi (cu carnet) care dețin funcții în organizațiile partidelor politice și, nu în ultimă instanță, Președintele României, și aceștia, toți fac parte din clasa politică. Nimeni nu s-a întrebat însă de ce președintele Traian Băsescu nu face niciodată referire și la toate aceste categorii de oameni politici atunci când vorbește de reformarea clasei politice.

Răspunsul este foarte simplu. Pentru că în acest caz s-ar putea observa - și vă rog să țineți cont că nu pledez în favoarea colegilor mei senatori și deputați - că nu Parlamentul și parlamentarii sunt primii pe lista celor care trebuie să fie supuși reformei.

Am să vă dau doar câteva exemple. Presa a descoperit că Paul Diaconu, directorul celui mai mare complex sportiv din țară, (fostul "23 August") a acordat fără licitație un contract pe bani publici fostei sale firme; fostul primar general al Capitalei, Adriean Videanu, a cheltuit 5,5 milioane de euro pentru reabilitarea pasajului Bucur-Obor, licitația fiind câștigată - conform presei - de o firmă abonată la contractele membrilor PDL din administrația locală bucureșteană; un secretar general din Autoritatea Națională pentru Sport este reclamat pentru că în campania pentru prezidențiale a intrat în incinta locuinței unui primar și l-a amenințat cu bătaia; Cristina Trăilă, președintele ANRMAP, nu a găsit nici cea mai mică neregulă în controlul efectuat la MTS-ul condus de ministrul Monica-Iacob Ridzi; primarul din Odobești și-a lovit casierul care nu mai voia sa-i scoată bani din casierie pentru nevoi personale.

Și Paul Diaconu, și Cristina Trăilă, și Adriean Videanu, și primarul din Odobești și, foarte, foarte, foarte mulți alții de la aceste nivele sunt și ei tot oameni politici. Am dat exemplele lor pentru că sunt notorii, în urma mediatizării. Dar fapte similare sunt cu sutele, dacă nu cu miile. Pentru astfel de fapte și apucături care niciodată nu vor fi întâlnite la parlamentari, totuși, șeful statului nu consideră necesar să propună și reformarea acestor categorii de politicieni. Pentru că dacă ar propune, ar trebui ca domnia sa să prezinte și argumente, să atace aceste categorii de politicieni, ceea ce ar fi total în dezavantajul principalului partid aflat la guvernare. Pentru că aici este cel mai mult de reformat.

Ar mai fi un motiv pentru care șeful statului a luat la țintă doar Parlamentul și parlamentarii. Președintele Traian Băsescu își dorește, sub masca reformei politice, un parlament redus ca dimensiune, format în proporție de 70-75% din reprezentanții partidului său favorit, pe care să-l dirijeze din postura de premier. Practic, Traian Băsescu își dorește un fel de Mare Adunare Națională pe stil nou. Nu sunt eu primul care afirmă acest lucru.

Nu am crezut că în anul 2010, un guvern din Uniunea Europeană să dea vina - pentru a doua oară în decurs de o lună - pe niște simpli contabili pentru faptul că un grup numeros de bugetari au primit salariile micșorate. Mă refer la declarațiile ministrului Daniel Funeriu, care prin această explicație a încercat să calmeze situația explozivă de la Buzău. Cred că reformarea clasei politice trebuie să-l vizeze și pe domnul Funeriu și pe toți ceilalți care gândesc ca el.

  Petru Movilă - declarație politică intitulată Să arătăm că ne pasă!;

Domnul Petru Movilă:

"Să arătăm că ne pasă!"

În județul Iași, se vorbește de existența a 300 de copii bolnavi de autism. În realitate, nimeni nu știe care este cifra exactă. Nici în Iași și nici în România. Până astăzi, instituțiile statului s-au arătat prea puțin interesate de elaborarea unei strategii naționale privind identificarea, evaluarea, diagnosticarea și intervenția în cazul copiilor cu autism. Tocmai de aceea, nu se poate vorbi, din păcate, în nici un caz de existența unui plan național educațional ori măcar de existența unor oportunități educaționale care să țină cont de caracteristicile specifice de învățare ale acestor copii.

Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică și reprezintă, în primul rând o tulburare de comunicare, de relaționare cu cei din jur, și nu un handicap intelectual. Este a treia tulburare în rândul celor mai comune tulburări de dezvoltare, după retardul intelectual și paralizia cerebrală.

Marea problemă rezidă tocmai din faptul că, în lipsa unei asistențe din partea statului, mulți copii cu autism fie rămân nediagnosticați, fie sunt diagnosticați greșit. Din aceste motive, constatăm o reducere drastică, până la eliminarea completă, a șanselor de dezvoltare și de integrare în societate a copilului bolnav de autism.

Specialiștii din România au atras demult atenția autorităților că, nefiind valorificați îndeajuns, acești copii își petrec cea mai mare parte a timpului acasă. Or, lipsa unei ocupații zilnice duce la frustrare și izolare, atât a lor, cât și a familiilor acestora.

Dimpotrivă, diagnosticat la timp și beneficiind de ajutor, copilul cu autism poate să-și dezvolte o mulțime de abilități ce-i vor mări șansele de a participa cu succes la viața socială.

Un exemplu?

Radu Alexandrescu, un elev din Constanța diagnosticat cu autism, și-a uimit colegii și profesorii datorită extraordinarei lui inteligențe. În ciuda bolii de care suferă, Radu a obținut, anul trecut, mai multe premii la olimpiade: Premiul I la Olimpiada Județeană de Biologie, Premiul II la Olimpiada de Fizică, Locul I la Discursul în limba engleză și Mențiune la Olimpiada Națională de Chimie.

Iată că poți depăși și dezavantajele bolii, dar și marile prejudecăți ale oamenilor!

Tocmai de aceea, și noi trebuie să arătăm că ne pasă!

Avem nevoie de o lege care să se aplece cu maximă atenție asupra acestor copii.

Avem nevoie de o lume pentru toți!

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică având ca temă Sistemul educațional se îndreaptă spre colaps;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

Declarație politică intitulată "Sistemul educațional se îndreaptă spre colaps".

Proiectul noii Legi a educației, puse pe masă de ministrul Funeriu, nu este avizat de niciunul dintre sectoarele interesate în acest domeniu. Politicienii din opoziție consideră această lege ca fiind una făcută în grabă, care pregătește schimbări la nivelul structurii învățământului românesc, schimbări care ar trebui să fie făcute după luni întregi de dezbatere. Noi avem 2 săptămâni.

Profesorii și rectorii universitari nici nu vor să audă despre proiectul aberant al ministrului Funeriu. Acest segment a cerut prelungirea perioadei de dezbatere la 2 luni și un dialog eficient cu părțile interesante. Ministrul Funeriu a venit cu o declarație în care a spus că în 2 săptămâni se poate face o dezbatere eficientă și că va ține cont de părerile tuturor. Oarecum această declarație ne arată graba ministrului de a mai bifa încă un proiect legislativ prost făcut, care se va face vinovat de pierderea controlului asupra educației. După ce am vorbit luni întregi despre nevoia relansării educației în România, despre alinierile la standardele europene, despre problemele grave cu care realmente se confruntă acest sistem în România, suntem pe cale să adoptăm una dintre cele mai proaste Legi ale educației din istoria democrației românești. Toate acestea se întâmplă sub protecția președintelui țării.

Măsurile aberante propuse de această nouă lege arată cât de slabe sunt cunoștințele celor care au întocmit-o. De la propunerile de a amenda părinții pentru chiulul copiilor de la școală, până la modificarea în profunzime a succesiunii ciclurilor de învățământ, ministrul ne lansează o invitație clară la desființarea învățământului în România. În universitățile de stat băncile din amfiteatre stau să se prăbușească peste studenți, fațada Universității din București este în reparație de ani buni, studenții nu-și mai primesc bursele și ies în stradă. În schimb, ministrul propune ca universitățile private să primească fonduri publice consistente. Care este criteriul pe care îl ia în seamă ministrul atunci când face o astfel de propunere? Numai domnia sa știe. Mai mult decât atât, președintele țării și ai săi ascultaci vor să preia controlul asupra universităților, prin transformarea acestora într-un soi de corporații și prin schimbarea sistemului de alegere a rectorilor cu unul de numire.

Probabil că Guvernul României suferă de pe urma visului american, fără să vadă realitățile unui sistem aflat în colaps. Este clar că multe dintre elementele acestei legi sunt preluate din sistemul american. Din păcate pentru România, momentul în care sistemul universitar din țara noastră poate măcar să spere la mici similitudini cu acela american este încă foarte departe. Până atunci, Guvernul implementează forme fără fond, ignoră realitatea și se îndreaptă către distrugerea sistemului educațional din România.

  Ioan Oltean - declarație politică având ca subiect Sărăcia - fenomen global al lumii contemporane;

Domnul Ioan Oltean:

"Sărăcia - fenomen global al lumii contemporane"

Sărăcia, ca fenomen ce afectează atât țările dezvoltate, cât și țările în curs de dezvoltare, naște în continuare multe controverse, deși baza teoretică în studierea ei s-a pus încă din a doua jumătate a secolului trecut. În ciuda progresului considerabil din teoria și practica măsurării și analizei sărăciei, studiile realizate pe această temă în Europa și în lume continuă să facă obiectul unor ample dispute între specialiștii din domeniu.

Conceptul de sărăcie pare dificil de definit și mai greu de înțeles și acceptat. Cu toate acestea însă, fenomenul sărăciei este vizibil și cât se poate de real. Specialiștii recunosc în mod unanim existența sărăciei ca fenomen global al lumii contemporane, chiar și în țările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic.

Multe întrebări și dileme au apărut în privința dimensiunilor acestui fenomen: câți săraci sunt în lume? Care categorii formează persoanele sărace? Care sunt caracteristicile lor economice și demografice? Care sunt grupurile defavorizate din punct de vedere economic și social?

Dacă aceste întrebări își găsesc răspunsul, se va putea stabili ce este de făcut pentru atenuarea sărăciei și pentru combaterea ei și care ar fi grupurile țintă ale măsurilor de protecție socială. În acest scop, este necesar ca pe plan mondial să se ajungă la un consens în legătură cu modul în care sărăcia și metodele acesteia de măsurare sunt definite. Sărăcia poate fi privită din numeroase unghiuri. Fațeta principală a acestui fenomen își are rădăcinile adânc înfipte în relațiile bio-psiho-sociale ale individului. Din punct de vedere social, sărăcia poate fi privită ca fiind acel fenomen în care individul sau grupul din care acesta face parte, adică în principal familia, nu are potența necesară, atât intelectuală, cât și economică, de a progresa, de a acumula, astfel situându-se implicit pe o scară socială inferioară.

Sărăcia este o problemă complexă atât la scară națională, cât și internațională. Din nefericire, la scară globală nici o soluție viabilă nu poate fi găsită pentru a o combate total și pe termen lung, de aceea, atât programele naționale, cât și cele internaționale au un rol foarte important în acest proces.

Eradicarea sărăciei, cât și a foametei, plus factorul uman degradat care aduce o sumă de alte probleme rămase încă în așteptare sau parțial rezolvate, sunt principalele probleme ce se întâlnesc peste tot în lume. Lupta împotriva sărăciei este responsabilitatea tuturor țărilor. Toate țările, indiferent de nivelul de trai oficial declarat, duc o luptă continuă cu sărăcia și doresc creșterea veniturilor cetățenilor săi. Problema reală este inegalitatea faptică a acestor venituri. O abordare a inegalității veniturilor presupune un criteriu de apreciere a justificării încasării dividendului social. Dar astfel se poate ajunge la o înșiruire tipologică a teoriilor despre protecția socială, fapt care nu-și are acum locul.

De aceea, voi spune doar că inegalitatea veniturilor este o consecință naturală a funcționării pieței, în sensul că piața acordă prime celor ce reușesc și aplică sancțiuni celor care nu reușesc. Piața este necesară pentru a realiza legătura dintre producători și consumatori, oferind participanților informațiile necesare pentru a putea decide ce anume, cât și pentru cine să producă, dar și ce, cum și cât să se consume. Piața relevă pulsul vieții economice și al mersului economiei unei țări. Ea desemnează o realitate complexă, definită prin cererea, oferta, prețul și tranzacțiile dintre cumpărători și vânzători. Aceste informații sunt vitale pentru bunul mers al economiei și nu pot fi ignorate în cadrul schimburilor economice.

Voi încheia spunând că în perioada actuală, datorită faptului că ne aflăm la începutul unui secol caracterizat printr-o masivă globalizare, contactul cu marile puteri economice, politice și culturale este vital pentru progresul statelor mai puțin dezvoltate. El este esențial pentru țara noastră în ansamblul ei, dar în special pentru cetățeanul obișnuit, aflat din ce în ce mai mult în căutarea unei existențe mai bogate din punct de vedere material sau spiritual.

  Florin Costin Pâslaru - declarații politică intitulată Sprijinirea mediului de afaceri;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Sprijinirea mediului de afaceri"

În această perioadă nefastă de criză economică și haos guvernamental există o categorie devenită peste noapte oaia neagră. Afaceristul. Lovit în moalele capului de valul prăbușirii consumului, afaceristul primește în fiecare săptămână câte un pumn în plină figură. Prin aberante măsuri fiscale, Guvernul României duce încet și sigur spre faliment categoria amintită.

Să faci acum afaceri în țara noastră înseamnă să te lupți cu pacostea numită impozit minim. Adică acea prevedere care desființează cota unică, deși "băieții veseli" de la putere afirmă peste tot că ea a rămas ca un soi de binefacere pentru persoanele fizice și juridice. Oricare dintre cele 450.000 de SRL-uri ce au rămas după falimentul sau desființarea a încă 150.000 e obligat să plătească mai mult la fiecare trei luni, dacă suma din impozitul minim depășește cei 16 la sută, unici și nu prea.

Afacerist mai înseamnă să alergi ca disperatul după o sursă cât de mică pentru desfacere, într-o piață paralizată și speriată. Cumpărăturile de orice fel s-au diminuat serios, iar piața neagră, evident, a înflorit, pentru că oferă o alternativă mai ieftină pentru cei sub nivel mediu. Prețul este criteriul majoritar, nu calitatea.

Pentru finanțare, companiile mici și medii au zero șanse să obțină vreun credit.

Să fii afacerist înseamnă să primești de la ANAF tot soiul de năzbâtii care te umplu de nervi: popriri abuzive de conturi, adrese cum că ai de plătit nu știu ce impozit pe profit de acum șase ani, fără ca tu să fi avut profit atunci, somații, avertismente.

Din toate motivele expuse mai sus și din multe altele, destui afaceriști au decis să spună stop. Au suspendat sau desființat firmele și stau acasă, trăind din puținul pe care îl au.

Inconștiența politicilor guvernamentale de a sufoca IMM-urile este explicația lipsei de bani de la buget. În mod cu totul eronat, Boc și echipa lui se îndreaptă cu o voluptate turbată spre salarii și pensii. Aceea este și va fi greșeala finală. Veniturile tăiate vor aduce cu ele o înghețare totală a consumului și implicit lipsa circulației banilor, de la privat la stat. Taxe, impozite, t.v.a.

Când actuala putere va realiza că singura cale de ieșire din criză e sprijinirea mediului de afaceri, va fi mult prea târziu.

  Florin Costin Pâslaru - declarații politică intitulată «REalizările» premierului Boc;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: «"Realizarile" premierului Boc»

Într-o cuvântare a premierul Boc acesta a trecut în revistă "realizările" fără precedent ale guvernării sale, din care se poate trage concluzia că, deși pacientul a decedat, operația a fost un adevărat succes. Emil Boc omite din discurs elementele ce nu-i convin, le amplifică pe cele cu care are impresia că punctează, dar neglijează permanent că este slab pregătit.

Ar fi fost interesant dacă premierul Boc ar fi avut curaj să-și prezinte cimiliturile despre succesele larg repurtate de Guvern în economie într-o conferință la care să răspundă și întrebărilor ziariștilor ori la o masă rotundă la care să participe economiști de largă recunoaștere. Dar, cum asta nu s-a întâmplat, se observă cum problematica abordată de economiști pe la seminarii se regăsește mai mult în discursul guvernului polonez, în timp ce guvernul român afișează un limbaj de școală primară.

Dacă Guvernul nu a făcut nimic, atunci de ce cursul euro-leu a rămas stabil și n-a avut soarta monedelor din alte țări afectate de criză?

Problema cea mai gravă este că spusele premierului fuseseră combătute înainte să deschidă gura, atunci când guvernatorul Isărescu precizase că va căuta să nu permită o apreciere prea puternică a leului, care ar descuraja o revenire a economiei bazată pe export.

Cu alte cuvinte, guvernatorul BNR sugerează că stabilitatea și implicit aprecierea leului - lăudate de prim-ministru - nu sunt bune. Iar Boc trebuia să-și dea seama de asta din moment ce a mărturisit el însuși că ajustarea economiei, pe care Guvernul o are în vedere, e absolut necesară pentru a restaura creșterea economică.

Reducerea dobânzilor nu a fost deloc un lucru sănătos, fiindcă acestea trebuiau să rămână sus pentru a putea fi păstrate investițiile existente în România și atrase altele noi. Dar cum Banca centrală n-a rezistat somațiilor Guvernului Boc de a le micșora, s-a consemnat o reducere-record a formării brute de capital - ca influență în p.i.b. - de aproape 10% în trimestrul IV al anului trecut și de 8% în întregul an 2009. Și, din nefericire, România nu a înregistrat doar o scădere a p.i.b. de trei ori mai mare decât media UE, ci și una dintre cele mai înalte inflații anuale din Uniune (a doua după cea din Ungaria), chiar dacă premierul Boc se bate cu cărămida în piept că aceasta nu e o amenințare pentru România.

El a refuzat constant să țină cont de postulatul că o inflație scăzută și stabilă reprezintă cea mai bună contribuție pe care politica monetară o poate aduce pentru susținerea creșterii economice și crearea de noi locuri de muncă, și nu-i rămâne decât să culeagă ceea ce a semănat.

În locul unei singure probleme au apărut trei. Atunci când inflația, stagnarea sau recesiunea economiei, precum și șomajul survin concomitent, acestea sunt semne de stagflație, iar fenomenul are, în principal, cauze monetare. Sau, ca să fie mai clar, e determinat de încercarea de a substitui politicile economice și fiscale cu politica monetară.

  Florin Costin Pâslaru - declarații politică intitulată Guvernarea PDL;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Guvernarea PDL

Singura miză a acestei guvernări iresponsabile, incompetente și arogante este menținerea cu orice preț, în orice condiții, la putere.

Peste trei milioane de români se află la limita subzistenței. Aproape 800.000 de șomeri au ajuns pe culmile disperării, în căutarea unui loc de muncă. Peste 250.000 dintre aceștia sunt fără serviciu de aproape doi ani. Peste 13.000 de firme și-au suspendat activitatea doar în ultimele două luni. Justiția se află în așteptarea unui raport venit de la Bruxelles, la fel de îngrijorător ca și precedentele. Reforma în sistemul juridic lipsește cu desăvârșire, în schimb corupția și interesele politice fac în continuare "legea". Profesorii amenință cu înghețarea anului școlar. Transportatorii au amânat cu o săptămână ieșirea în stradă, căzând probabil pentru ultima oară în plasa amăgirilor guvernanților. Peste 10.000 de ceferiști au fost trimiși pe drumuri, fără ca, totuși, cineva să se gândească și la soarta lor. Minerii au devenit o povară pentru niște guvernanți care doresc reducerea cu orice preț a cheltuielilor publice.

Sindicaliștii au fost întâmpinați cu un nou val de promisiuni dinspre Palatul Victoria.

Guvernul Boc merge mai departe. Carnetul de partid este singurul criteriu care contează în administrația publică. Fondurile alocate cercetării au scăzut de șapte ori în ultimii doi ani. Nivelul de trai continuă, de asemenea, să scadă. Medicamentele s-au scumpit încă o dată. Bursele studenților se reduc la jumătate.

Primul-ministru Emil Boc s-a adresat poporului de la tribuna Camerei Deputaților unde, în loc să anunțe niște măsuri imediate care să vizeze măcar niște termene medii, ne-a luat cu cifre, cu statistici. Partidul Democrat Liberal dă impresia nu numai că și-a epuizat rezerva de cadre, dar și că nici măcar un strop de imaginație nu mai are de unde să stoarcă.

Promisiunile fără acoperire țin locul soluțiilor. Amăgirea populației face parte din acest scenariu grotesc. Cu toate acestea, situația actuală nu mai poate continua la nesfârșit. Minciunile nu mai pot fi suportate.

  Florin Costin Pâslaru - declarații politică intitulată Niște minciuni capitaliste...;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Niște minciuni capitaliste..."

Într-o singură săptămână, două surse occidentale au dezvăluit tot ceea ce nu este în regulă în politica și economia românească.

"Stimulii incluși în programul cu fonduri de 13 miliarde de euro anunțat de Guvernul României în februarie 2009 pentru sprijinirea economiei au fost până în prezent mai mult imaginari decât reali".

Acest lucru a fost afirmat de media românească, de jurnaliștii specializați în domeniul economic, de oamenii de afaceri și de consultanții financiari care au capul pe umeri.

Promisiunile Guvernului Boc de cheltuire a unor miliarde de euro în marile proiecte sunt niște gogorițe. Unde sunt acești bani, ce se întâmplă cu marile proiecte?

Autostrada București-Brașov bate pasul pe loc. Bechtel concediază mii de muncitori din lipsă de bani de la Transporturi, centura Capitalei are termenele depășite și se mai prelungește, autostrada București-Constanța e și ea amânată la finalizare. Exemplele ar putea continua la nesfârșit. În fața acestor evidențe, ministrul economiei, Adriean Videanu, declară cu seninătatea nevinovatului: "Cel de la BERD nu cunoaște realitatea din România". Nu cred că există vreun loc din Europa unde radiografia economiei românești să se vadă mai onest decât la Londra, unde este cartierul general al BERD. Cifrele nu mint, analiștii de acolo au repere clare despre funcționalitatea unei economii.

Videanu e gata să jure că la noi se fac autostrăzi, că cei 13 miliarde de euro sunt investiți. Dar nu-i vedem noi, că suntem mici și proști, nu ne pricepem la economie și la afaceri cu marmură.

Altă sursă, Oxford Analytica spune că România se îndreaptă cu pași repezi spre un regim autoritar, sub conducerea lui Traian Băsescu.

Dorința de a-l debarca pe Geoană cu forța de la conducerea Senatului, călcarea în picioare a Constituției, forțarea unei majorități de 2/3 din Parlament și transformarea acestei instituții într-o firmă de catering politic a comanditarului șef, toate sunt descrise cu obiectivitate și observate la rece, într-o atitudine specific britanică.

Niște minciuni capitaliste, în opinia regimului Băsescu-Boc.

Nenorocirea este că noi spunem asta de mult.

Habarnism economic în plan guvernamental și tendințe autoritare, nedemocratice la nivel prezidențial. Abia acum se vede și de la mii de kilometri, atât de tragică e situația. Se va opri involuția acestei țări năpăstuite, despre care președintele ei spune că "ascultă manele în proporție de 99 la sută"? Greu de crezut.

  Florin Costin Pâslaru - declarații politică intitulată Premierul spune lucruri trăsnite;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Premierul spune lucruri trăsnite"

Premierul crede că triplarea pensiilor și salariilor ar putea fi făcută, deși ea ar avea efecte înfricoșătoare. Fraza sa ar fi avut sens dacă se mulțumea cu o majorare cu 20%, nu cu una de 200%.

Ar fi acesta un gest responsabil? Am putea trăi cu toții foarte bine poate o lună, două, dar după aceea nota de plată ar fi înfricoșătoare pentru România, pentru români și pentru generațiile următoare.

Exercițiul de imaginație al premierului Boc arată, pe lângă stângăcia sa în probleme economice, și mentalitatea acestuia: totul este posibil, cu consecințe faste sau nefaste, dacă vor guvernanții sau, eventual, alegătorii printr-un referendum.

Adică poate fi legiferată, dar nu aplicată. Avem o veste proastă pentru premier și pentru consilierii săi economici, care probabil i-au scris textul discursului: o asemenea creștere a veniturilor nu va putea face ca 5,8 milioane de pensionari și 1,4 milioane de bugetari dependenți de "bunăvoința" Guvernului să trăiască mai bine o lună sau două, ci nici măcar o secundă sau două.

Leul s-ar deprecia instantaneu și într-un ritm proporțional cu majorarea salarială anunțată. În noile condiții, Guvernul nu ar găsi creditori nici pe piața internă, nici pe cea externă. Nu-i mai rămân decât două soluții: naționalizarea valutei sau tipărirea de bani de către BNR.

Dincolo de faptul că UE interzice finanțarea directă de către BNR a deficitului bugetar, o asemenea majorare salarială implică o tipărire de bani care este peste puterile unei bănci centrale.

  Virgil Pop - declarație politică având ca subiect Legea educației, studiată la seral;

Domnul Virgil Pop:

Declarație politică intitulată "Legea educației, studiată la seral"

După lecturarea proiectului Legii educației propus de Guvernul Boc am stat de vorbă cu câteva persoane direct afectate de actul normativ, cum sunt părinții elevilor și cadrele didactice. În urma discuțiilor, am ajuns la concluzia că există trei lacune majore ale legii propuse de Executivul PDL: abordarea fugitivă, lipsa unei viziuni coerente în forma legii și erorile punctuale de concepție în actul normativ.

Lucrul care deranjează cel mai tare este amatorismul cu care este tratat acest subiect. Profesorii, părinții, cu toții mi-au spus că graba cu care Executivul s-a hotărât să adopte acest act normativ nu le dă șansa dezbaterii legii, cu atât mai puțin a amendării acesteia. Am observat cu toții că Guvernul Boc nu stăpânește arta dialogului sincer, punctual, pe subiectele de interes major. De fapt, Guvernul Boc nu are în intenție o reformă reală a statului, cu atât mai puțin a învățământului, iar acest lucru este dovedit de felul în care Executivul supune dezbaterii publice actul normativ. Încălcând legea, Guvernul a propus un termen al dezbaterii de două săptămâni, în vreme ce în alte țări europene o astfel de lege se discută de la un an până la patru ani de zile! Timpul este în mod evident insuficient pentru o dezbatere serioasă, la care să participe toți actorii sociali implicați: părinți, reprezentanți ai elevilor, universități, cadre didactice, comisii de specialitate etc.

Este clar, deci, că acest proiect peticit, redactat într-un mod absolut diletant, nu va răspunde nevoilor părinților, elevilor și profesorilor, care așteaptă în mod evident o lege care să le asigure stabilitate, predictibilitate și eficiență în actul decizional, cel puțin pentru perioada unui ciclu de învățământ. Fără consecvență în actul educațional, școala va avea mult de suferit la capitolul calitate și, pe termen lung, practicile defectuoase în educație vor duce, în final, la deprofesionalizarea constantă a forței de muncă. Acest lucru poate fi evitat doar printr-o abordare exhaustivă a Legii educației, care să cuprindă amendamentele și observațiile tuturor celor atinși de efectele acestei legi. Proiectul înaintat de Guvernul Boc nu are însă o viziune coerentă, de ansamblu, este greoi și are lacune serioase, din cauza faptului că este "încropit" din mai multe surse.

În aceste condiții, nu este de mirare că legea are și lacune punctuale - teme abordate pe jumătate și lăsate neexplicate, limitări atipice sau articole lipsite de fundamentare. Din lege sunt omise multe chestiuni extrem de importante pentru educație, cum ar fi, de exemplu, folosirea manualelor multiple. Proiectul vorbește doar despre faptul că elevii vor avea manuale, dar nu este clar în ce mod; de asemenea, în definirea personalului didactic nu se face referire la psihologul școlar. Și, dacă nu sunt uitate, multe subiecte sunt tratate cu superficialitate în noua lege, cum ar fi asigurarea calității în învățământul preuniversitar sau competiția între școli pe baza unei evaluări instituționale. Totodată, în textul legii există multe confuzii de concepte, inconsecvențe și contradicții, iar exemplele pot continua.

Este clar că o lege de o asemenea anvergură nu se poate fabrica în câteva săptămâni în laboratoarele unui partid-stat. Și este și mai clar faptul că, dacă va fi adoptată, această lege va nemulțumi toate categoriile sociale implicate. Legea educației va deveni, în acest caz, la fel ca alte acte normative ale Executivului Boc, defectuoasă încă de la adoptare.Dar dacă ne împotrivim acestor practici și acestui tip de comportament dezonorant - ceea ce și facem, prin taxarea greșelilor Executivului și prin furnizarea unui proiect PNL al Legii educației, ca alternativă - școala românească ar putea avea o șansă reală: aceea de a se transforma într-un sistem educațional european competitiv.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică intitulată Funcționarii publici - baza administrației publice;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Funcționarii publici - baza administrației publice"

necesitatea unei descentralizări reale și concrete a actului de administrație publică în România este resimțită din ce în ce mai acut. După 1 ianuarie 2007, România este parte dintr-o structură în care instituțiile administrației publice sunt concepute și gestionate pentru a servi interesele cetățenilor, contribuabili ale căror probleme trebuie să le minimizeze sau rezolve.

Instituțiile nu sunt, însă, niște realități abstracte. Instituțiile funcționează cu oameni și sunt conduse de oameni, iar capacitatea instituțiilor de a-și îndeplini rolul public depinde de pregătirea, moralitatea și angajamentul oamenilor care lucrează pentru ele.

Îngrijorarea apare în momentul în care presiunea exercitată asupra pieței forței de muncă devine atât de mare încât aceasta ridică probleme pentru instituțiile administrației publice sub cel puțin două aspecte.

Mai întâi este vorba de dificultatea motivării și fidelizării funcționarilor publici cu experiență pentru a rămâne în administrația publică. În al doilea rând, trebuie găsite soluții pentru atragerea tinerilor absolvenți ai instituțiilor de învățământ de profil înspre o carieră în administrația publică locală. Cu salarii ce variază între 200 și 500 de euro lunar, acest lucru pare imposibil.

Pericolul este așadar real, în condițiile în care forța de muncă calificată tinde să migreze înspre sectorul privat sau să nu mai fie interesată să urmeze o carieră în administrația publică. Este vorba de un pericol care afectează în primul rând calitatea actului administrativ și capacitatea acestuia de a rezolva problemele comunității.

Soluțiile nu sunt ușor de găsit. Creșterile salariale pentru funcționarii publici sunt dependente de creșterea veniturilor la bugetul public de stat și o aducere a acestora în apropierea salariilor oferite de sectorul privat se poate realiza doar parțial și treptat.

Scopul principal al acestei declarații politice este, înainte de toate, acela de a trage un semnal de alarmă și de a propune pe agenda publică această problemă față de care, în calitate de deputat al Colegiului nr.15 din București, nu pot să nu îmi exprim îngrijorarea. În al doilea rând însă, propun factorilor responsabili o discuție pe această temă și invit astfel la dialog nu doar reprezentanții administrației publice. Mediul universitar ar trebui de asemenea responsabilizat, pentru a-și adapta propunerile educaționale acestei situații.

Oamenii de afaceri nu trebuie, de asemenea, ignorați, întrucât aceștia sunt direct interesați de o administrație performantă, ca o condiție absolut necesară pentru un mediu de afaceri sănătos.

Îmi exprim speranța că, împreună, vom reuși demararea unui program coerent prin care instituția funcționarului public să redevină o opțiune credibilă în planurile de carieră ale tinerilor performanți, pentru o administrație publică atentă la probleme comunității, eficientă și conștientă de misiunea ei în slujba cetățeanului.

  Cristian Rizea - declarație politică având ca subiect Cum se face legea în educație!;

Domnul Cristian Rizea:

"Cum se face legea în educație!"

Se dorește reformarea sistemului educațional, se dorește dobândirea eficienței în actul educațional și producerea unor oameni foarte bine pregătiți pe domenii de specialitate, se dorește facilitarea accesului la educație pentru toate categoriile sociale și creșterea ratei absolvenților de studii superioare. Calea prin care se dorește atingerea acestor deziderate, care sună foarte bine atâta vreme cât sunt doar pe hârtie, este una simplă și redusă, după opinia mea, la două cuvinte: politizare și constrângere!

Am ascultat uimit cum domnul ministru Funeriu consideră că eficiența în sistemul de învățământ superior constă în numirea politică a rectorilor universităților. Dacă aceasta era cheia pentru un învățământ de calitate, eu zic să propunem și numirea politică a directorilor de școli și a tuturor celor din sistemul de învățământ care au sporuri de conducere, astfel încât partidul aflat la guvernare să poată numi după bunul plac persoane în aceste funcții și, cu siguranță, învățământul românesc va fi capabil să formeze oameni care să cunoască forma de plural a cuvântului "succes" și situațiile în care se folosește corect cratima.

Conform noii Legi a educației, rectorii universităților se stabilesc în urma unui concurs public, iar comisia de selecție și recrutare este formată în proporție de 50% din membrii universității și tot de 50% din personalități știintifice și academice din afara universității. Propunerea sună foarte bine, este împachetată frumos, numai că, în fapt, ministrul este cel care validează sau nu, prin ordin, numirea rectorului, și care îl poate revoca în orice moment. Îmi este foarte clar că prin numirea politică a rectorilor de către ministrul educației, căci asta prevede de fapt mult așteptata lege, nu se dorește decât obținerea controlului asupra acestui sistem și plasarea unor apropiați ai PDL-ului în anumite posturi. Se pare că nu poți activa nici măcar în sistemul educațional fără să fii simpatizant sau apropiat al puterii politice.

O a doua măsură care m-a frapat este introducerea amenzilor pentru absențele nemotivate ale elevilor. Cred că domnul Funeriu nu face distincția dintre educație și constrângere. Dacă dumnealui crede că prin această măsură va scădea rata abandonului școlar sau că va crește gradul de pregătire al elevilor care vor fi trimiși cu forța la cursuri, atunci fie nu se pricepe deloc la domeniul pe care-l gestionează, fie nu îl interesează deloc îmbunătățirea sistemului, ci mai degrabă acumularea de noi fonduri la bugetul de stat.

Eu nu sunt un specialist în acest domeniu, însă mă gândesc la efectele acestei măsuri și nu văd niciun lucru pozitiv. Trăim într-o țară în care nivelul de trai este foarte scăzut, și pentru majoritatea oamenilor o amendă de 5.000 de lei pentru absențele copiilor de la școală este nu doar uriașă, ci și imposibil de achitat. Cred că părinții aflați în fața unei asemenea amenințări își vor trimite copiii cu forța la școală și poate nu vor găsi cea mai bună modalitate de a impune acest lucru. Pe de altă parte, școala ar trebui să fie locul în care elevii să meargă din dorința de a învăța lucruri noi, și nu locul în care să se ducă stresați și forțați de părinți.

Avem, așadar, un început prost al unei legi care se vroia a fi salvatoare pentru un sistem care are nevoie de multe schimbări.

  Marius Rogin - prezentarea principalelor subiecte dezbătute la Consiliul European care a avut loc între 25-26 martie 2010 la Bruxelles;

Domnul Marius Rogin:

Președintele Traian Băsescu a participat săptămâna trecută la Bruxelles, la lucrările Summit-ului Partidului Popular European, care a avut pe agendă pregătirea Consiliului European, iar în dimineața zilei de 26 martie, președintele Băsescu a avut o întâlnire cu șeful Guvernului Spaniei, Jose Luis Rodriguez Zapatero. Această întâlnire se înscrie în cadrul consultărilor bilaterale pe care statul care deține președinția rotativă a Consiliului UE le are cu restul statelor membre, în vederea prezentării priorităților privind agenda europeană.

Principalele subiecte al Reuniunii șefilor de stat și de guvern din statele membre ale Uniunii Europene au fost: agrearea cadrului general al Strategiei UE 2020 - noua strategie a Uniunii privind crearea de locuri de muncă si creștere economică - și identificarea noilor linii de acțiune ale Uniunii Europene pentru etapele viitoare ale negocierilor internaționale privind schimbările climatice. Agenda reuniunii a conținut și teme legate de obiectivele UE pentru reuniunea G20 care va avea loc la Toronto în perioada 26-27 iunie, precum și menținerea competitivității economice a UE.

Există un punct cu miză extraordinar de mare, și anume noua strategie a Uniunii Europene, "Strategia UE 2020", continuarea strategiei Lisabona și practic prefigurarea obiectivelor Uniunii pentru următorii 10 ani.

Unul din obiective ar fi creșterea ratei de ocupare a populației cuprinse între 20 și 64 de ani până la cel puțin 75%. Este un obiectiv extrem de ambițios, care se întinde ca orizont de timp pe 10 ani. Subiectul a generat dezbateri serioase în interiorul consiliului.

Un alt obiectiv al agendei UE 2020 este legat de stimularea cercetării și alocarea a 3% din produsul intern brut medie la nivelul Uniunii Europene, pentru cercetare. Este evident că fără cercetare Uniunea Europeană își poate pierde competitivitatea pe piețele globale.

În primul rând, este vorba de o medie la nivelul Uniunii, în al doilea rând se vizează angajarea cu circa două treimi a fondurilor private, a resurselor financiare venite din sectorul privat. România susține ideea ca 1% din produsul intern brut ar trebui să fie contribuția statelor, în medie, și 2% o contribuție a sectorului privat.

Un alt obiectiv este implementarea obiectivelor 20-20-20, de la schimbări climatice. Este vorba de reducerea emisiilor de carbon cu 20% până în anul 2020, creșterea eficienței energetice cu 20% până în 2020, precum și creșterea la cel puțin 20% a ponderii energiei din surse regenerabile. La nivelul Uniunii Europene s-a încercat, pentru conferința de la Copenhaga de la sfârșitul anului trecut, acreditarea unei ținte mult mai ambițioase, adică reducerea cu 30% pe cele trei paliere sau reducerea, respectiv creșterea cu 30%, și nu 20-20-20, ci 30-30-30. Conform declarației Președintelui Băsescu: "România nu susține abordarea unui astfel de obiectiv - 30-30-30, ci vom susține rămânerea la obiectivele inițiale ale Uniunii. Suntem o țară care se dezvoltă și, oricum, obiectivul 20-20-20 este destul de dificil pentru România și costisitor."

De asemenea, un alt obiectiv pus în discuție a fost cel legat de reducerea cu 25% a nivelului de sărăcie, ceea ce s-ar materializa în ieșirea din standardele de sărăcie a circa 20 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene în următorii zece ani. Este un obiectiv extrem de dificil, foarte dificil de comensurat politic și poate deveni o armă politică în oricare din țările Uniunii Europene. România va susține asumarea obiectivului și va atenționa asupra nevoii de a se pune la dispoziția statelor care au intrat în Uniunea Europeană în ultimii ani resurse pentru ca un astfel de obiectiv să poată deveni realitate. Una din modalitățile de a sprijini diminuarea numărului de săraci este crearea de locuri de muncă.

Un subiect fierbinte, mult discutat la această reuniune a fost situația economică dezastruoasă în care se află Grecia. Țările din zona euro discută de mai multe săptămâni posibilitatea acordării de ajutor Greciei, confruntată cu o criză bugetară fără precedent din cauza deficitelor sale, care a determinat deja guvernul elen să ia măsuri de austeritate dureroase. Președintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, s-a declarat optimist față de soluționarea problemei economice din Grecia și a accentuat că stabilitatea zonei euro este importantă nu numai pentru țările ce au adoptat euro, dar și pentru cele care vor intra în următorii ani în această zonă și pentru UE în general.

Jerzy Buzek a anunțat că va efectua în curând o vizită în Grecia, unde le va transmite autorităților de la Atena un mesaj european bazat pe "solidaritate și responsabilitate". Solidaritatea cu Grecia este extrem de necesară în prezent, iar responsabilitatea ar trebui să fie un principiu solid pentru viitor, a afirmat Președintele Parlamentului European, Jerzy Buzek.

Franța și Germania au anunțat la Summitul UE de la Bruxelles că sprijină asistența financiară acordată Greciei și altor țări de statele din zona euro și Fondul Monetar Internațional care utilizează moneda euro și sunt în dificultate. Detaliile acordului nu au fost încă convenite de toți cei 16 membri ai zonei euro, ai căror lideri s-au reunit cu această ocazie la nivel înalt la Bruxelles. Un diplomat european a declarat că Franța și Germania au ajuns la un acord, care oferă date precise privind condițiile în care pot interveni statele din zona euro și care pot fi aplicate și altor state, nu numai Greciei. Grecia va primi un ajutor de 22 miliarde de euro, sub forma unor împrumuturi individuale combinate, de la FMI și statele din zona euro, dar cea mai mare parte a banilor ar urma să vină din Europa.

  Marian-Florian Săniuță - declarație politică intitulată Demisia, domnule Berceanu!;

Domnul Marian-Florian Săniuță:

"Demisia, domnule Berceanu!"

Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, domnul Radu Berceanu a fost ministru al transporturilor în Guvernul Emil Boc I, executiv ce a fost demis prin adoptarea unei moțiuni de cenzură de către Parlament. A rămas însă interimar pe acest post, iar în decembrie 2009 a fost numit în aceeași funcție în Executivul Boc II, învestit după ce președintele Traian Băsescu a fost reales. În prezent, este tot ministrul transporturilor și infrastructurii, probabil convingând PDL-ul, partidul al cărui membru este, de competența sa în acest domeniu.

Intitulat "expertul în drumuri al PDL", domnul Radu Berceanu este cel ce a prezentat, în septembrie 2008, componenta de infrastructură a Programului de guvernare al PDL, ce se numește "Gândim altfel", pentru perioada 2009-2012.

A afirmat, printre altele, că România nu are capacitatea de a construi mai mult de 54 de km de autostradă în 2009, însă poate face încă 836 de km în următorii patru ani. Voi reda în continuare câteva din afirmațiile ce-i aparțin (din presa vremii): "Știm care sunt acești kilometri, știm când îi vom face, cu ce bani îi vom face, cu ce eforturi de altă natură, de aceea programul nostru și propunerea noastră nu este un basm de Petre Ispirescu: 1.000 de km, 1.500 de km. Am să vă spun că nici nu este posibil, o cifră din asta rotundă, pentru orice specialist, arată că e o gogoașă scoasă din joben.

PDL dorește să construiască 54 de km de autostradă în 2009, 172 de km în 2010, 256 de km în 2011 și 354 de km în 2012, astfel încât, în baza afirmațiilor de atunci ale domnului Berceanu, la finalul guvernării democrat-liberale, România ar avea 1.099 de km de autostradă. Câți kilometri de autostradă s-au construit în România în 2009? Zero! La momentul acesta a devenit mai mult decât clar pentru toți românii, indiferent de convingerile politice, că acest deziderat pare un banc de Petre Ispirescu!

Liderul democrat-liberal a mai spus că pentru cei 836 de km de autostradă va fi nevoie de exproprieri pe 11.130 de ha, iar costurile se ridică la aproximativ 24 de miliarde de euro, motiv pentru care PDL dorește să aloce de la bugetul de stat două miliarde de euro anual numai pentru autostrăzi.

Tot în programul PDL se specifică faptul că, la finalul guvernării 2009-2012, România va avea 1.392 de km de autostradă în execuție și 850 de km de autostradă în diferite stadii de proiectare.

Strategia generală de atingere a obiectivelor partidului care l-a susținut pe domnul Radu Berceanu ca ministru menționează că "numai o economie competitivă, cu infrastructură modernă, resurse umane cu un înalt nivel de educație și calificare, un mediu de afaceri prietenos într-o economie stabilă, sub o guvernare competentă și onestă pot asigura atingerea acestui obiectiv".

Una dintre măsurile cuprinse în Programul de guvernare pe care se presupune că domnul Radu Berceanu ar trebui să și-l fi însușit, fiind considerat, după cum am arătat mai sus, expertul în infrastructură al partidului, este majorarea finanțării de la bugetul de stat pentru proiectele de infrastructură rurală, drumuri județene și locuințe sociale. Nici această măsură nu se concretizează în mandatul domnului Radu Berceanu.

În plus, domnul Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii, ar trebui să nu se abată de la măsurile enunțate în Programul Operațional Sectorial "Transport" 2007-2013 , care este un instrument strategic elaborat pe baza obiectivelor Cadrului Național Strategic de Referință. Acesta stabilește prioritățile, obiectivele și alocarea financiară pentru dezvoltarea sectorului de transporturi din România cu ajutor comunitar, în perioada 2007 - 2013.

Unul dintre obiectivele specifice ale acestui Program este promovarea transportului feroviar, naval și intermodal.

Programul Operațional Sectorial "Transport" este structurat pe patru axe prioritare, ce cuprind domeniile de intervenție în cadrul cărora se pot finanța proiecte de transport:

  • Axa Prioritară 1 (3,854.87 MEUR) - Modernizarea și dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, în scopul dezvoltării unui sistem de transport durabil și integrării acestuia cu rețelele de transport ale UE;
  • Axa Prioritară 2 (1,397.30 MEUR) - Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii naționale de transport în afara axelor prioritare TEN-T, în scopul creării unui sistem național de transport durabil;
  • Axa Prioritară 3 (322.89 MEUR) - Modernizarea sectorului de transport în scopul creșterii protecției mediului, a sănătății publice și siguranței pasagerilor;
  • Axa Prioritară 4 (122.58 MEUR) - Asistență tehnică pentru POS-T.

Bugetul total este de aproximativ 5.7 miliarde euro, din care:

Fondul de Coeziune și Fondul European de Dezvoltare Regională: 4.57 miliarde euro;

Bugetul de stat: 1.09 miliarde euro.

Principalii beneficiari ai Programului Operațional Sectorial "Transport" sunt administrațiile naționale ale infrastructurilor de transport feroviare, rutiere și navale, și administrațiile naționale și regionale ale infrastructurii aeroportuare. De asemenea, operatorii transportului feroviar public de călători pot fi potențiali beneficiari sub axa prioritară nr.2.

Programul Operațional Sectorial "Transport" a fost aprobat de către Comisia Europeană în data de 12 iulie 2007, prin Decizia nr. 3469 din 12 iulie 2007 de adoptare a Programului Operațional "Transport" de ajutor comunitar din partea Fondului European de Dezvoltare Regională și Fondului de Coeziune, în conformitate cu obiectivul "Convergență", în regiunile din România.

În aceste condiții, am în vedere considerente generale ca:

  • necuprinderea în programul de relansare economică a finalizării vreunui kilometru de autostradă în 2010;
  • nefinalizarea tronsonului de autostradă București-Ploiești;
  • nefinalizarea modernizării tronsonului de cale-ferată Câmpina-Brașov;
  • cele peste 10.000 de disponibilizări ce au loc în CFR începând cu data de 8 martie a.c.;
  • închiderea mai multor tronsoane de cale ferată, în loc de a se găsi soluții pentru încurajarea accesării de fonduri în cadrul programului mai sus-menționat, dar și ținând cont de prioritatea cetățenilor din Colegiul nr.4 din județul Prahova, ce m-au ales să le reprezint interesele în Camera Deputaților, prioritate ce constă în repararea podului de cale ferată de la km 30+370 de pe tronsonul Ploiești-Slănic, de importanță strategică pentru întreaga zonăși de care domnul Radu Berceanu nu ține cont, indiferent de câte intervenții am făcut de-a lungul anilor 2008 și 2009 la diverse instituții ale statului.

Unul din amendamentele depuse la proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2010 a fost alocarea fondurilor necesare reparării acestui pod, față de rezolvarea căruia domnul Radu Berceanu și-a exprimat totala deschidere în luna ianuarie a.c., iar în sprijinul acestei afirmații, vă redau un fragment din stenograma plenului Camerei Deputaților din 14.01.2010:

"Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnul deputat Săniuță are dreptate, este o problemă foarte dificilă acolo, e o problemă gravă, e un pod deteriorat care, într-adevăr taie accesul. Noi nu am pus o sumă pentru că încă n-am avut indicatorii tehnico-economici ca să putem să punem o sumă, dar așa cum i-am spus și domnului Săniuță, anul acesta vom termina indicatorii tehnico-economici, undeva în 2-3 luni, și la prima posibilitate de rectificare sau altceva, vom și finanța, ca să pornim lucrările acolo."

Totuși, la întrebarea nr.1825A pe care i-am adresat-o domnului Berceanu în data de 16.02.2010 am primit un răspuns dezarmant (nr.597/12.03.2010), în totală contradicție cu afirmațiile inițiale ale ministrului, cetățenii prahoveni din această zonă rămânând fără legătură feroviară cu restul țării, premieră pentru un oraș din România!

În acest context, vă solicit demisia, domnule Berceanu!

  Sonia-Maria Drăghici - despre Rateuri în medicină;

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Rateuri în medicină"

Am convingerea că recentele afirmații făcute în media de către președintele României, domnul Traian Băsescu referitoare la sistemul de sănătate și la învățământul medical au la bază îngrijorarea Domniei Sale privind gravele probleme cu care se confruntă ambele domenii de importanță majoră pentru prezentul și viitorul țării noastre.

Poate că Domnia Sa e îngrijorat că propriile probleme de sănătate nu vor putea fi tratate în țară sau că românul de rând, care nu își permite să se trateze în străinătate, nu va avea acea stare de sănătate care să îi permită să trăiască și să muncească în țara lui. Poate că președintele României a decis să nu mai tolereze disfuncționalitățile din sistemul sanitar și dorește să se implice activ în identificarea cauzelor acestora.

Sunt însă profund dezamăgită de faptul că domnul președinte utilizează surse nedemne de încredere și, se pare, neprofesioniste pentru a se informa. Spun acest lucru pentru că am o experiență de 30 de ani în domeniul activității practice medicale și de peste zece ani în învățământul medical și am încercat în toți acești ani să găsesc metode prin care să îmbunătățesc activitatea medicală și învățământul medical la toate nivelurile.

De-a lungul anilor, ca medic de familie, medic specialist și apoi medic primar de boli infecțioase, șef de secție clinică, manager de spital, doctor în medicină și profesor universitar, am reușit să cunosc sistemul. Datorez acestei experiențe însăși cariera mea politică, prin care am crezut că voi putea să aduc un aport mai substanțial la rezolvarea problemelor de sănătate ale oamenilor, fiind mai aproape de actul decizional.

Ca orice sistem, cel de servicii de sănătate e condiționat de mai mulți factori, majoritatea determinați politic: cadrul de acordare al serviciilor, principiile fundamentale de desfășurare a activităților, modalitățile de finanțare și repartizarea resurselor pe plan vertical ierarhic sau orizontal regional, politica de cadre, politicile salariale, prioritățile administrative, cadrul legal de achiziții, tranzacții și operațiuni financiare, programele de sănătate și multe altele. Tot politic se subordonează centralizarea sau descentralizarea sistemului, problemele de patrimoniu, investițiile din sistem și, mai ales, continuitatea derulării proceselor, cu viziune pe termen scurt, mediu sau lung.

Tot ce am prezentat anterior poate fi comparat cu un sistem de transporturi, terestru, aerian sau maritim, ca să captez bunăvoința domnului președinte, menit să ducă pasagerii sau mărfurile în bune condiții la destinație, adică la o bună stare de sănătate. Ce rămâne? Restul, adică echipajul, cu comandantul în frunte, medicul. Pregătirea lui profesională și managerială, precum și cea a echipei sale de specialitate au un rol important în realizarea sarcinilor de serviciu. Acest rest, personalul medical, cu întreaga sa pregătire, să nu uităm, îndelungată, e singura parte a sistemului mai puțin influențată politic, deși poate ar trebui să fie!

Oare "rateurile" din sănătate, cum îi place să se exprime domnului președinte, se datorează corpului medico-sanitar și oare sunt chiar atât de mari? Cei care l-au informat pe Domnia Sa răspund afirmativ! Nu e nici pe departe adevărat. În primul rând că această categorie socio-profesională, cadrele medicale, sunt printre puținii care își fac meseria cu adevărat din abnegație pentru oameni, nu am văzut medici sau asistente care să se califice în domeniu și să rămână în sistem dacă nu au această aplecare pentru om.

Plătiți prost, încărcați de sarcini și responsabilități, cu vieți familiale lăsate de-o parte pentru perfecționarea profesională, oamenii din sănătate încearcă să se descurce în sistemul extrem de subfinanțat și neperfecționat tehnic, cu unități sanitare deplorabile, manageri incompetenți și clientelari politic, birocrație și lipsuri la tot pasul. E aproape de necrezut că reușesc! Cu toate acestea, la o vizită a mea în Franța, profesorii de acolo au afirmat că ar fi mai bine să "cumpere" medici români, care se descurcă chiar numai cu ochii, mâinile și stetoscopul, decât aparatură și inteligență japoneză sau germană! Mii de medici români sunt acceptați să lucreze în Anglia, Franța, Germania, Canada. De multe ori medicii autohtoni se tem de concurența românilor.

Rezultanta activității sistemului sanitar trece prin procesul de prevenție, diagnostic și tratament și se concretizează în starea de sănătate, având majore condiționări legate de factorii de mediu socio-economic, obiceiurile și deprinderile de viață ale cetățenilor, cadrul instituțional și politico-financiar. Cum poate cineva să-l informeze simplist pe domnul președinte sau mai bine zis să-l dezinformeze, că cei vinovați de eșecurile din sistem sunt medicii? Cineva dorește să-i ascundă realitatea sau dorește să-și mascheze propria lipsă de pregătire sau experiență?

Vă invit, domnule președinte, la o informare corectă și aprofundată privind starea gravă în care se află sistemul sanitar, la Comisia pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților, împreună cu factorii de răspundere din sistem, pentru a spune lucrurilor pe nume, fără patimi politice și în interesul cetățenilor României, în slujba cărora suntem cu toții!

Cu deosebită considerație.

  Radu Bogdan Țîmpău - comentariu legat de Programul de Convergență al României pentru 2009-2012;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

Săptămâna trecută, în urma trimiterii la Bruxelles a Programului de Convergență al României pentru perioada 2009-2012, premierul Emil Boc a fost criticat de Comisia Europeană că a trimis un raport "cosmetizat" cu privire la evoluția economică a României în 2010, o serie de ținte incluse în raport - precum șomajul, inflația sau deficitul bugetar pentru 2010 - fiind nerealiste.

Criticile sunt legate de faptul că domnul Boc a găsit de cuviință să vină în fața oficialilor europeni cu:

  • proiecții de inflație prea scăzute - o rată anuală a inflației estimată la 3,7% pentru acest an, 3,2% în 2011, respectiv 2,8% în 2012, având în vedere evoluția estimată a salariilor și a creșterii productivității muncii, revenirea recentă pe un trend ascendent a prețurilor internaționale la energie și posibile noi majorări ale prețurilor administrate;
  • măsuri insuficiente pentru încadrarea în obiectivele fiscale în 2011 și 2012, respectiv reducerea deficitului bugetar la sub 3% în 2012. Oficialii europeni au și atras atenția că este posibil ca România să aibă anul acesta un deficit bugetar mai mare de 5,9% din p.i.b. și astfel să nu respecte angajamentele față de FMI, deficitul din acest an, apreciat de domnul Boc la 6,3% din p.i.b., fiind greu de realizat;
  • scenariul de creștere economică pe 2010-2012, bazat pe estimări ușor favorabile. În Programul de Convergență se prevede o creștere economică de 1,3% pentru acest an și o accelerare a creșterii p.i.b. până la 3,7% în 2012. Însă oficialii de la Bruxelles apreciază că p.i.b.-ul României va fi afectat pe termen mediu de criză și de îmbătrânirea populației.

Anul trecut, PDL și Guvernul Boc nu au făcut o reformă reală, ci "una din vorbe", după cum demonstrează datele oficiale publicate de INS și FMI, date care arată că în România criza s-a adâncit.

Documentul trimis Comisiei Europene este o certificare clară a faptului că Guvernul Boc este incapabil să scoată țara din criza economică cu care se confruntă.

  Vasile Filip Soporan - Apel pentru eficiența energetică și utilizarea resurselor regenerabile;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Apel pentru eficiența energetică și utilizarea resurselor regenerabile"

Contextul european privind eficiența energetică și utilizarea resurselor energetice este dominat de răspunsul Uniunii Europene cu privire la realizarea obiectivului major de "combatere a schimbărilor climatice". Răspunsul este materializat prin prioritizarea politicilor din domeniul mediului și al energiei, concretizarea acestora realizându-se prin pachetul legislativ "Energie-schimbări climatice" agreat de șefii de stat și de guverne la Consiliul European din 13 decembrie 2008 și adoptat în cadrul Reuniunii plenare a Parlamentului European din 17 decembrie 2008. Pachetul repartizează între statele membre, prin criterii și ținte, obiectivele UE asumate la Consiliul European de primăvară din 2007, respectiv de reducere la nivelul UE, până în 2020, cu cel puțin 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și creșterea, în același interval de timp, cu 20% a ponderii energiilor regenerabile în totalul consumului energetic, precum și creșterea eficienței energetice cu 20%. Practic, într-o formă simbolică, procesul poate fi numit 20-20-20.

În cazul încheierii unui acord global în domeniul schimbărilor climatice care să continue Protocolul de la Kyoto în perioada post-2012, UE își va asuma un angajament de reducere a emisiilor de GES de 30% față de nivelul înregistrat în anul 1990, cu condiția ca și celelalte țări dezvoltate să își asume angajamente comparabile.

Pachetul legislativ conține: Directiva 2009/29/CE-Directiva ETS revizuită, Decizia non-ETS - Decizia 2009/406/CE, Directiva privind energiile regenerabile (RES) - Directiva 2009/28/CE, Directiva privind stocarea geologică a CO2 (CCS) - Directiva 2009/31/CE.

Directiva 2009/29/CE-Directiva ETS revizuită conține schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Elementul de noutate este legat de extinderea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră prin introducerea altor sectoare/categorii de instalații și a altor gaze cu efect de seră (în prezent se aplică doar emisiilor de CO2). Documentul modificat este Directiva 2003/87/CE. Scopul modificării este legat deîmbunătățirea și extinderea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Decizia non-ETS - Decizia 2009/406/CE are conținutul legat deatingerea țintei de reducere cu 20% a gazelor cu efect de seră până în anul 2020, față de anul 1990. În acest cadru, sectoarelor non ETS le revine un procent de reducere de 10% față de anul 2005, la nivelul întregului spațiu UE. Sectoarelor non ETS sunt acelea care nu cad sub incidența schemei, ca de exemplu: transporturile, agricultura, deșeurile, serviciile, locuințele, în principal instalațiile de încălzire, instalații de capacitate mică care nu fac obiectul schemei de comercializare.Criteriul principal avut în vedere la distribuția eforturilor de reducere între statele membre este p.i.b./cap de locuitor. Având în vedere diferențele de dezvoltare economică și luând în considerare necesitatea creșterii economice în noile SM, reducerea de 10% pentru sectoarele non ETS se reflectă prin ținte diferite, situate între - 20% și + 20%. România are prevăzut un procent de +19% față de anul 2005 pentru sectoarele non ETS. Cu toate acestea, posibilitatea de a crește emisiile din surse non ETS cu 19% față de nivelul din 2005 determină, totuși, necesitatea elaborării unor politici și măsuri de limitare a emisiilor de GES în aceste sectoare, în cazul creșterii emisiilor în respectivele sectoare.

Directiva privind energiile regenerabile (RES) - Directiva 2009/28/CE are obiectivul de a controla consumul de energie în Europa și intensificarea utilizării energiei din surse regenerabile, împreună cu economiile de energie și creșterea eficienței energetice și reprezintă cadrul comun pentru promovarea energiei din surse regenerabile. Sunt prevăzute obiective naționale obligatorii privind ponderea globală a energiei produse din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie și ponderea energiei din surse regenerabile utilizate în transporturi. România trebuie să ajungă în anul 2020 la o pondere a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie de 24% față de 17.8% în 2005, în creștere cu doar 6.2 %.

În înțelesul Directivei, energia din surse regenerabile nefosile este: energia eoliană, solară, geotermală, aerotermală, hidrotermală precum și energia oceanelor, energia hidroelectrică, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor, gaz provenit din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaz. Principalele probleme pentru România în acest domeniu este reprezentat de: comerțul cu garanții de origine pentru energii regenerabile; tranzacționarea garanțiilor de origine; etichetarea energiei electrice produse din surse regenerabile; obiective RES pentru țintele intermediare; criterii de durabilitate pentru biocarburanți și alte biolichide; îmbunătățirea eficienței energetice.

Directiva privind stocarea geologică a CO2 (CCS) - Directiva 2009/31/CE are scopul de a stabili cadrul legal pentru stocarea geologică a dioxidului de carbon în două tipuri de formațiuni: zăcăminte depletate de hidrocarburi, respectiv acvifere saline. Acest act normativ reglementează numai stocarea geologică a CO2, etapa de captare urmând a se supune prevederilor Directivei 2008/1/CE IPPC, iar Directiva 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului se va aplica transportului fluxurilor de CO2 în scopul stocării geologice, dar și captării de CO2 și siturilor de stocare. Statele membre își rezervă dreptul de a determina zonele de pe teritoriul lor în care pot fi selectate siturile de stocare. Acesta include dreptul statelor membre de a nu permite niciun fel de stocare în anumite părți sau pe întregul lui teritoriu ori de a da prioritate oricărei alte utilizări a subteranului, precum exploatarea, producerea și stocarea de hidrocarburi sau utilizarea geotermală a acviferelor.

De ce această prezentare tehnică puțin poate prea elaborată pentru o declarație politică? Motivația este legată de faptul că săptămâna 22.03-26.03.2010 a fost declarată "Săptămâna europeană a energiei durabile". Cu această ocazie, Gunther Oettinger, noul comisar european pentru energie, a arătat că promovarea eficienței energetice și a energiilor regenerabile se numără printre prioritățile majore ale mandatului său. În toată Europa, au fost organizate 267 de acțiuni în cadrul "Zilelor energiei", care au propus diverse activități. Astfel, la Nicosia, tinerii au participat la un concurs de desene și afișe pe această temă; la Barcelona, o companie teatrală a interpretat o piesă destinată sensibilizării copiilor față de importanța reducerii consumului de energie. În acest an, temele centrale ale Săptămânii energiei durabile au fost transporturile urbane și dezvoltarea de rețele "inteligente" de distribuție a electricității, făcând apel la noile tehnologii pentru a reduce impactul asupra mediului.

Energia durabilă fiind un element central al strategiei economice pe termen lung a UE și al acțiunilor sale de combatere a schimbărilor climatice, consider că lipsa de acțiune a României în acest domeniu de activitate este dăunătoare pentru dezvoltarea durabilă preconizată. Cu această motivație, solicit guvernului prezentarea unui raport cu privire la realizarea planului de acțiune al grupului de lucru organizat la Departamentul Afacerilor Europene, cu participarea Ministerului Mediului și Pădurilor, Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Ministerului Finanțelor, cu atât mai mult cu cât statele membre trebuie să prezinte până la sfârșitul lui iunie 2010 un raport privind planul național de acțiune pentru eficiență energetică și utilizare a resurselor regenerabile ținând cont de faptul că până în 2020, Uniunea Europeană și-a propus să atingă un triplul obiectiv 20-20-20: reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, ameliorarea cu 20% a eficienței energetice și creșterea până la 20% a ponderii energiilor regenerabile în consumul total de energie.

Al doilea motiv este legat de faptul că organizația parlamentarilor europeni care promovează eficiența energetică, EUFORES, împlinește 10 ani de activitate, iar reprezentanții Parlamentului României ar trebui să prezinte un raport asupra acțiunilor întreprinse în cadrul parlamentar, la nivelul executivului și al organizațiilor profesionale.

Din acest motiv, vă propun o dezbatere la nivelul Parlamentului privind eficiența energetică și utilizarea resurselor regenerabile. Dezbaterea este necesară pentru a stabili mai corect și mai eficient cadru legislativ necesar pentru ca România să atingă obiectivele europene stabilite.

  Carmen Ileana Moldovan - declarație politică intitulată Uni versus bicameralism și suveranitatea națională;

Doamna Carmen Ileana Moldovan:

"Uni versus bicameralism și suveranitatea națională"

Permiteți-mi să folosesc prilejul prezentei ședințe consacrate declarațiilor politice pentru o reabordare punctuală a temei instituirii unui parlament unicameral, ca parte a pachetului de propuneri de revizuire a Constituției. Extrem de similar subiectului conex al reducerii numărului de parlamentari, și acest subiect a rămas momentan prea puțin dezbătut într-o manieră aprofundată, temeinică și bazată pe argumente concrete, de specialitate.

În acest context, dezbaterea uni versus bicameralism comportă trei tipuri de argumentație: cea circumstanțială, istorică și geografică deopotrivă; cea de fond, a argumentelor structural-procedurale; cea constituțională, axată pe problematica suveranității naționale și a exercitării ei.

În primul palier, cel al argumentelor circumstanțiale, se cuvine precizat că, din punct de vedere istoric, sistemul parlamentar unicameral s-a impus covârșitor în statele unitare, iar cel bicameral în sistemele politice structurate federal. Sub acest aspect, ca un caz particular, instituirea bicameralismului în România prin Constituția din 1991 se explică nu prin rațiuni tehnice, politice sau economice, ci mai degrabă circumstanțial, ca delimitare opozantă față de fosta Mare Adunare Națională unicamerală. Iar geografic, în aria de vecinătate predomină state unitare, cu sisteme legislative unicamerale - Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Moldova, Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina etc., România și Polonia constituind de fapt singurele excepții notabile.

În al doilea palier, al argumentelor de fond, criteriile de analiză vizează în principal:

  • conflictualitatea politică (inter-camerală): într-un sistem unicameral nu există mize de competiție, liniile de conflictualitate respectându-le pe cele interpartidice, realitate de altfel firească teoriilor și practicii democratice; în schimb, existența a două camere generează, cel puțin teoretic, o rivalitate artificială între ele în vederea asigurării "supremației legislative", mai ales în condițiile unei departajări funcționale între cele două camere;
  • convergența cu structura sistemului politic: unicameralismul se pretează statelor unitare, precum România, în timp ce bicameralismul este adecvat sistemelor federale, în care în camera superioară sunt reprezentate statele (reprezentare teritorial-administrativă), iar în cea inferioară sunt reprezentate proporțional demografic populațiile statelor (reprezentarea populațională);
  • fluența legiferării: unicameralismul elimină costul în timp al dezbaterii aceluiași proiect normativ de către două camere cu configurație politică cvasiidentică, în timp ce un bicameralism cvasiegalitar (precum cel românesc de după 2003) antrenează costuri nejustificabile în condițiile nediferențierii intercamerale a atribuțiilor legislative și nici a procedurii de vot a membrilor celor două camere;
  • economic: în mod evident și opozant costurilor nejusificate ale unui bicameralism egalitar de facto, unicameralismul comportă avantajul reducerii costului total al funcționării parlamentului prin reducerea numărului de costuri unitare;
  • geopolitic: instituirea unui Parlament European "forte" conform Tratatului de la Lisabona, nu anulează, dar diluează serios rațiunea de a fi a unui parlament național bicameral, iar în scenariul prezervării actualei structuri, România va avea practic trei structuri legiferante;
  • coerența: chestionând suplimentar utilitatea existenței a două camere, în actualul cadru constituțional și legislativ, subiectele asimilabile "interesului național" sunt dezbătute și votate în majoritatea lor covârșitoare în ședință comună - de la învestirea guvernului la examinarea rapoartelor CSAT, sau de la suspendarea președintelui țării la aprobarea bugetului de stat.

În sfârșit și totodată cel mai important, art. 2 (1) din legea fundamentală stipulează fără echivoc: "Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum." Altfel spus, poporul, titular exclusiv al suveranității, și-a exercitat-o în mod direct și nemijlocit la 22 noiembrie 2009, iar Parlamentul, ca organ strict reprezentativ al poporului, nu poate decât să-i implementeze acestuia voința, aceasta, firește, dacă vrea să mențină măcar aparența de democrație și de stat de drept.

  Ioan Stan - considerații asupra paradoxului Suceava;

Domnul Ioan Stan:

Nu m-am gândit niciodată să definesc la propriu motivele pentru care sunt și voi fi întotdeauna om al pământului meu. Am simțit asta de când mă știu și n-a fost nevoie să-i dau un nume special, pentru că m-a guvernat în toate ale mele, m-a definit, a făcut intim parte din ființa mea.

Și iată că, nu demult, unul din recunoscut aprigele condeie sucevene pune pe hârtie constatări și considerații personale despre, nici mai mult, nici mai puțin ceea ce numește "paradoxul Suceava".

De ce "paradox"?

Pentru că, spune Domnia sa, județul Suceava este în top atât la bine cât și la rău. Citez "avem cei mai buni copii la învățătură, la olimpiade și la teste naționale, dar și cei mai săraci. Avem cele mai multe construcții rezidențiale, dar și cei mai mulți pensionari care nu-și mai pot plăti creditele luate de la bănci." Închei citatul, deși autorul continuă înșirarea paradoxurilor componente al paradoxului sumă ce poartă numele județului meu. Fac asta pentru motivul că majoritatea proprietarilor de construcții rezidențiale lucrează în străinătate și nu în meserii de top în privința salariilor. Fac asta pentru că, deși reveniți acasă cu medalii de la olimpiadele și concursurile internaționale, deși la olimpiada națională de informatică echipajul sucevean s-a clasat pe primul loc, șapte din cei zece elevi cucerind premii și mențiuni, iar din Fălticeni un copil de clasa a noua a dus tricolorul românesc în Mexic, la olimpiada internațională de geografie, Suceava mea se situează pe primul loc în țară la numărul de elevi care au solicitat ajutor de la stat prin Programul "Bani de liceu". Foarte mulți dintre elevii care au solicitat acest ajutor, în cuantum de 180 lei lunar, au declarat venituri zero. Și, nu în ultimul rând, fac asta pentru că nu numai pensionarii nu-și pot rambursa creditele luate pentru nevoi dintre cele mai modeste, dar, pe ansamblu, statistica demonstrează că cei cărora le aparțin așa cum spuneam la începutul cuvântului meu, sucevenii, s-au înglodat în datorii pe care nu le mai pot onora.

Nu fac afirmații gratuite despre un subiect atât de grav. Repet, sunt date oficiale care demonstrează că pe parcursul anului trecut creșterile restanțelor bancare au fost de 308% la creditele în lei și de 258% la creditele în valută, iar procentul creditelor restante în totalul creditelor a crescut de la 2%, la 31 decembrie 2008, la 6,3% la 31 decembrie 2009.

Evaluarea, pe baza cifrelor date publicității de Banca Națională a României, a evoluției comportamentului financiar al sucevenilor în decurs de un an, adică 31 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009, duce la rezultate îngrijorătoare. Un singur exemplu - dacă la sfârșitul anului 2008 volumul total al creditelor restante era de 71,6 milioane lei (lei și echivalent valută),valoarea acestora a crescut cu 295% ajungând la sfârșitul lui 2009 la 211,7 milioane lei.

Și în prima lună a anului 2010, trendul ascendent în ceea ce privește volumul restanțelor la creditele angajate la bănci ale sucevenilor se manifestă semnificativ. În mod concret, de la data de 31 decembrie 2009 și până la 31 ianuarie 2010, volumul total al creditelor restante în județul Suceava a crescut cu 12,4 milioane lei, pe fondul unei scăderi îndeajuns de importante a volumului total al creditelor angajate, în lei și valută.

Nu este singulară situația sucevenilor din acest punct de vedere.

În luna ianuarie a acestui an s-a înregistrat cea mai mare creștere lunară a restanțelor populației și firmelor de când a intrat România în recesiune, de aproape un miliard de lei. Aceasta în condițiile în care cererea de credite a scăzut în ianuarie la cel mai redus nivel din ultimii cinci ani și jumătate, mai precis din august 2004.

Primul efect al acestei situații, explozia de cereri de executare silită din partea băncilor pentru persoane fizice. Peste 100.000 de români au intrat în procedură de executare silită pentru că nu au mai avut bani să-și plătească ratele la bănci, majoritatea solicitărilor fiind pentru creditele de nevoi personale cu o valoare de până la 40.000 de euro.

Așa se face că ținutul meu nu mai poate "spera" să dețină de unul singur calificativul de "paradox". Se poate doar constitui parte a unui întreg binecuvântat cu bogății materiale și spirituale pe care îl gestionează haotic personaje cărora nu le mai putem acorda niciun fel de amânare în etichetarea ca neconforme pentru atribuțiile pe care și le-au asumat.

Concetățenii mei, ca și ai dumneavoastră, au ajuns în situația în care cu adevărat nu mai au ce pierde.

Și nu pot să nu-mi amintesc o vorbă din bătrâni care spune că "foamea dă de-a dreptul!".

  Nicolae Stan - despre Abandonul școlar - o problemă gravă a societății contemporane;

Domnul Nicolae Stan:

"Abandonul școlar - o problemă gravă a societății contemporane"

Reabilitarea unităților de învățământ, informatizarea școlilor, dotarea cu microbuze, programele de perfecționare continuă a dascălilor rămân doar simple notițe pe hârtie, cu pretenții de valori legislative, în momentul când vorbim despre abandonul școlar, fenomen care crește vertiginos și nu poate fi stopat.

Cauzele care generează abandonul școlar sunt multiple, dar cea mai gravă o constituie faptul că educația nu mai este percepută ca o funcție vitală a societății, iar școala drept principala instituție prin care societatea își perpetuează existența.

Factorii determinanți pot fi prezentați, pe scurt, astfel: sărăcie, mediul socio-cultural inadecvat, educație familială precară precum și costurile colaterale pe care le presupune învățământul, chiar dacă este gratuit.

Unu din zece copii români renunță la studii încă din ciclul primar. Statistica este aceeași și pentru elevii din gimnaziu, astfel încât, în momentul actual, 70.000 de copii sunt nevoiți să muncească în loc să învețe. O treime din aceștia sunt analfabeți.

În învățământul primar, rata abandonului școlar depășește 11%, iar în cel gimnazial 14%, în timp ce Uniunea Europeană impune reducerea ratei abandonului școlar în învățământul obligatoriu la cel mult 10%.

Populația romă constituie grupul cel mai expus riscului de părăsire timpurie a școlii. Se estimează că frecvența în sistemul de învățământ preșcolar a copiilor romi este de 4 ori mai mică decât media națională; unii copii nu au fost niciodată înscriși în sistemul de învățământ primar, astfel încât 17,3% din aceștia nu sunt cuprinși în sistemul de învățământ.

Rata de abandon școlar în timpul învățământului obligatoriu este mare: 12% dintre copiii romi abandonează școala în timpul ciclului primar și 20 % în timpul celui gimnazial, fetele fiind cele mai afectate din cauza condițiilor grele de trai și a tradițiilor.

Există și cazuri în care familia consideră că este mai utilă folosirea copiilor pentru a întregi veniturile familiei. Această situație se regăsește în special în mediul rural, unde copiii trebuie să muncească pământul, sunt folosiți pe post de ciobani, trimiși la muncă în alte județe sau chiar la cerșit. Numai unu din patru adolescenți de la țară ajunge să frecventeze cursurile unui liceu.

O altă categorie care îngroașă rândurile celor catalogați că abandonează școala sunt copii care pleacă în străinătate la părinți și își continuă acolo studiile. Abia în momentul în care se reîntorc în țară și își echivalează studiile sunt șterși de pe lista neagră.

Există și alte cauze ale abandonului școlar printre care: problemele de sănătate, vagabondajul, copiii cu tulburări de comportament, dezvoltarea intelectuală redusă, repetenția, venituri insuficiente pentru navetă etc.

Dacă această tendință de creștere a ratei abandonului școlar nu este contracarată, consecințele pentru piața de muncă vor fi devastatoare. Forța de muncă necalificată, presiuni crescute pe sistemul de protecție socială, delicvența juvenilă, exploatarea minorilor, munca la negru - acestea ar fi câteva din repercusiunile părăsirii de către elevi a sistemului educațional.

Situația trebuie analizată cu luciditate pentru a găsi soluții viabile de stimulare și motivare a tinerilor, astfel încât aceștia să-și poată contura personalitatea și să se poată integra în societate.

În educație stă speranța renașterii morale românești. E timpul ca învățământul românesc să intre în normalitatea europeană la care are dreptul, să devină o prioritate a lumii noastre politice.

  Mihăiță Calimente - câteva observații pe marginea declarațiilor președintelui în privința achiziționării de avioane;

Domnul Mihăiță Calimente:

Zilele trecute, într-o conferință de presă ținută de la tribuna Administrației prezidențiale, iubitul nostru conducător ne-a mai anunțat o mare realizare a președinției sale: "România își achiziționează avioane de luptă multirole FI6 în uz". Un anunț foarte interesant. Să ne lămurim: avioane în uz nu înseamnă altceva decât folosite sau second-hand.

Problema este însă alta. Ce treabă avea președintele să facă un asemenea anunț? Este cumva Președintele României ordonatorul de credite care să ia o astfel de decizie? Nu. În niciun caz. Președintele României încearcă din toate puterile să se legitimizeze la nivel internațional prin organizarea unei întâlniri cu "Marele licurici". Cum licuriciul nu se lasă, încercă să îl convingă cumva. Și atunci ce face? Forțează achiziționarea unor epave pe care US Army le ține pe tușă prin cine știe ce baze militare, fără licitație și fără să existe vreo noimă.

Cred că suntem prea săraci să luăm niște avioane second-hand. Dar până la urmă, în situația noastră, bune și alea. Dar avem niște legi privind achizițiile publice, avem niște proceduri, avem niște responsabili în domeniul ăsta. Chiar am ajuns să fim de râsul întregii Europe, să ne luăm o mare țeapă de la "Marele licurici" și să ne mai și bucurăm de asta? Se pare ca da.

Totuși, sper că în această țară a mai rămas o urmă de conștiință și legalitate și sper ca totuși guvernanții să se trezească și să respecte procedurile de achiziție a celor 24 de avioane.

  Ion Călin - declarație politică cu titlul Măsuri antictriză... și atât;

Domnul Ion Călin:

"Măsuri anticriză... și atât"

Săptămâna trecută primul-ministru a prezentat din nou în fața noastră faimoasele măsuri anticriză ale Guvernului, pe care cu onoare îl conduce, puse în aplicare anul trecut și cele pe care le are în vedere pentru anul 2010. Măsurile prezentate de domnul Emil Boc pentru anul 2009 le știm cu toții, le-am auzit de două ori în Parlament și le auzim de fiecare dată când dumnealui apare la posturile de televiziune.

Ce vedem noi în realitate? Ce simțim cu toții? La ce au dus cele 28 de măsuri anticriză luate anul trecut?

La creșterea șomajului, care a avut un ritm de creștere de trei ori mai mare decât media țărilor europene, ajungând la peste 760.000 de șomeri în prezent, dar "să lăsăm demagogia" avem cea mai scăzută rată a șomajului din Uniunea Europeană, așa că măsurile au dat roade.

La ce au mai dus măsurile anticriză ale domnului Boc: la creșterea în 2009 a datoriei publice cu circa 9,5 miliarde de euro, la contractarea unui nou împrumut extern de 20 miliarde de euro, din care jumătate din tranșele care trebuiau să ajungă la Banca Națională a României, au fost folosite pentru plata pensiilor și salariilor, din lipsă de alte resurse.

Nici la investiții străine nu stăm mai bine. România oferă investitorilor condiții mai puțin atractive decât alte țări din regiune, fiind defavorizată de infrastructura slabă, instabilitatea legislativă și birocrația foarte mare, astfel investițiile străine directe au scăzut cu 50%, ajungând la 4, 89 miliarde de euro.

"Ce ni se poate întâmpla mai rău decât ce a fost în 2009?", se întreba premierul și are răspunsul.

Prin aplicarea Legii unitare a salarizării, profesorii pierd 40% din venituri, contrar declarațiilor primului-ministru care a promis menținerea acestora, veniturile medicilor se vor înjumătăți prin pierderea sporului pentru orele suplimentare, a banilor pentru gărzi, a premiilor lunare de 2% și a tichetelor de masă, iar prin aplicarea Legii unitare a pensiilor, punctul de pensie în loc să crească peste 45%, cât este deja reglementat în prezent, din salariul mediu brut, va scădea la 39% în 2010.

"Să fim cumpătați" ne îndeamnă domnul prim-ministru și cum să nu fim, acum, în 2010, că a trecut criza. Președintele ne spunea în campanie că avem creștere economică încă de la sfârșitul anului trecut, datorită măsurilor puse în practică și a chibzuinței în cheltuirea banilor publici de care a dat dovadă guvernul în anul 2009, anul acesta companiile de stat își pot permite să facă numeroase investiții, că doar în 2009-2010, guvernul a alocat cel mai mare procent din produsul intern brut pentru investiții din ultimii 20 de ani și a finalizat în 2009 doar 42 kilometri de autostradă. Anul acesta, Compania de autostrăzi a scos la licitație lucrări de proiectare și construcție după cum urmează. 1. Pentru 82 kilometri de autostradă între Sibiu și Orăștie, la 2,85 miliarde de lei, adică 34, 7 milioane de lei pe kilometru, 2. Pentru 99,5 kilometri între Lugoj și Deva la 4, 21 miliarde de lei, adică 42 de milioane de lei pe kilometru, la aceste licitații se adaugă semnarea contractului pentru autostrada Comarnic-Brașov, în valoare de 4,68 miliarde de euro pentru 58 de kilometri de autostradă, adică la prețul de 80 milioane de euro pe kilometru.

"Să nu cerem mai mult decât economia poate da în acest moment" spunea în mesaj domnul premier, așa este, numai că unele companii de stat din subordinea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri vor beneficia de prime consistente de Paști, chiar dacă acestea au în același timp și datorii uriașe către stat, cum sunt Complexul Energetic Craiova, Complexul Energetic Rovinari, Societatea națională a Lihnitului Oltenia și altele, numai anumite instituții bugetare au alocate în anul 2010, prin bugetul de stat, fonduri speciale la dispoziția conducătorilor de instituții cum este Consiliul Superior al Magistraturii, Administrația prezidențială, Înalta Curte de Casație și Justiție și, bineînțeles, primul-ministru al Guvernului, Emil Boc.

Datorită reducerii "salariilor nesimțite", a economiilor făcute de bani publici la buget și faptului că agricultura e pe calea cea bună, fermierii nu mai au nevoie de subvenții, fondurile europene în cadrul ministerului au gradul de absorbție foarte ridicat, iar în cadrul ministerului, unii angajați au salariul mai mare decât ministrul lor.

Cu toții vom ajunge să dăm citate din măsurile fără număr ale Guvernului Boc, așa cum fac colegii de la PDL, cred însă că nu acestea sunt foarte importante, mai degrabă ne interesează rezultatele aplicării lor în practică, ceea ce vedem și simțim noi în viața de zi cu zi.

Este adevărat că nu știm nici un profesor sau funcționar al statului care a murit de foame din cauza salariului, cum susține un membru al guvernului, dar știm cu toții ce este în societate, ce programe de greve și mitinguri au programat sindicatele, nemulțumite de rezultatele acestor măsuri ale Guvernului.

Atunci când erau în campanie electorală, colegii de la PDL au promis că știu ce au de făcut când vor forma guvernul, acum retorica folosită atunci, promisiunile cu impact social, "români, o să fie bine!", s-au spulberat din cauza crizei, nu a neputinței dumnealor.

Budai Deleanu spunea "pentru aceste rele de astăzi nu vremurile sunt de vină, ci tu însuți, omule, căci ai minte și putere".

Pentru "minte" nu este cazul la actualul guvern, dar a rămas cu ce este mai important pentru partidul pe care îl reprezintă "puterea".

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică: Guvernul forțează angajarea persoanelor cu handicap;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Guvernul forțează angajarea persoanelor cu handicap"

Firmele cu peste 50 de angajați sunt obligate să facă loc și persoanelor cu dizabilități, astfel, societățile care au peste 50 de angajați vor trebui să aibă 4% salariați din rândul persoanelor cu handicap. Dacă nu vor sau nu pot, firmelor li se oferă alternative traduse prin plata unor obligații la bugetul de stat sau contractarea de produse și servicii de la unități comerciale protejate.

Sub umbrela nobilă a protecției sociale, mai precis a protecției și promovării drepturilor persoanelor cu handicap, Guvernul pune presiune pe întreprinzători, printr-o lege ce le va crește costurile pentru forța de muncă. Astfel, Legea nr.448/2006 prevede ca "persoanele juridice publice sau private, autoritățile și instituțiile care au cel puțin 50 de angajați au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați". Excepție de la regulă fac doar instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională. Această obligativitate exista și înainte de 1989, deși majoritatea cetățenilor știau doar de existența cooperativelor meșteșugărești ale acestei categorii sociale defavorizate. Așadar, cadrul moral și chiar legal există, iar în contextul actual, al necesității integrării pe deplin în societate a persoanelor cu dizabilități, legea este pe deplin justificată. Mai departe însă, aplicarea ei ține de responsabilitatea socială a societăților comerciale.

Etica managerială și mai puțin constrângerea pare să fie cheia succesului aplicării acestei legi care oferă în egală măsură facilități și variante alternative. Firmele care angajează persoane cu handicap beneficiază însă de o serie de facilități. Un prim avantaj este deducerea la calculul profitului impozabil a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate și achiziționării utilajelor și echipamentelor necesare în procesul muncii efectuate de persoana cu handicap.

Pentru a nu fi exclusiv restrictivă, legea oferă și alternative pentru cei care nu pot sau nu vor să angajeze persoane cu handicap. Alternativele se traduc însă prin contribuții la bugetul de stat sau cumpărături de la unitățile comerciale protejate, adică din munca persoanelor cu handicap. Legea prevede ca, în cazul în care nu se conformează prevederilor sale, persoanele juridice publice sau private, autoritățile sau instituțiile pot opta să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap. A doua variantă de ocolire a legii este ca firmele să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat conform primei variante.

Consider că, în situația actuală, cadrul legislativ incident în materia protejării persoanelor cu dizabilități trebuie modificat în sensul reglementării situației expuse anterior, situație care îngreunează viața și așa grea a persoanelor cu dizabilități.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Românii contează?.

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Românii contează?"

Care sunt prioritățile acestei guvernări, domnule prim-ministru, domnilor miniștri? Ce le spuneți românilor care văd cu tristețe că masa lor de Paște va fi mai săracă decât în anii trecuți datorită scăderii veniturilor, în timp ce Guvernul României cumpără cu 1,3 miliarde de dolari avioane la mâna a doua?

Nimeni din actuala guvernare nu arată nici măcar că este atent sau că ar ține cont de nevoile și necesitățile actuale ale populației, ci ceea ce contează sunt nevoile și necesitățile actualei guvernări care aruncă pe apa sâmbetei banii publici de dragul reparării unei imagini dezastruoase în exterior a unui Guvern total incompetent.

O altă posibilă explicație, care dacă nu ar risca să devină tragică pentru români, ar putea fi comică, este aceea că Guvernul Boc, pentru a ilustra faptul că nu poate rezolva criza economică din interior, investește în exterior pentru a rezolva situația economică de acolo, iar odată problemele economice stabilizate acolo, pe banii românilor, prin ricoșeu, situația economică din România se va îmbunătăți și ea.

Totul se face după bunul plac al puterii, nimeni nu este consultat despre oportunitatea acestei investiții publice, nici parlamentarii opoziției, nici societatea civilă. Nu a existat o discuție publică despre momentul ales și suma acestui contract și dacă nu cumva acești bani publici ar produce un mai mare beneficiu dacă ar fi investiți în alt domeniu de activitate care să aducă un surplus de valoare, locuri de muncă și să contribuie la redresarea economiei naționale.

Spre exemplu, acești bani ar fi mult mai utili dacă ar fi investiți în reabilitarea drumurilor naționale și în construirea de kilometri de autostradă, care pe lângă faptul că ar crea locuri de muncă, ar ajuta și la aducerea de noi investiții străine în România, care sunt îndepărtate în ultimul timp de starea precară a drumurilor. Să nu mai vorbim de faptul că ar scuti cetățeanul de pagube inutile cu repararea mașinii distruse în gropile imense din carosabil, dar ar salva și vieți, care în ultimul timp au fost curmate de gropile de pe drumurile patriei.

Dar aceste lucruri precum nevoile, confortul și necesitățile românilor nu sunt printre prioritățile Guvernului care are propria agendă, precum schimbarea Constituției care să fie după chipul și asemănarea președintelui suprem, neinteresând că astfel nu se rezolvă nevoile cetățenilor care vor fi umiliți anul acesta de sărbătorile de Paște, când după ce li se taie veniturile, fiindu-le tot mai greu să poată să-și permită o masă decentă de sărbători, li se servește cu aroganță cumpărarea de avioane vechi pentru a se simți în siguranță.

În concluzie, vă întreb, domnule prim-ministru, domnilor guvernanți: românii contează pentru dumneavoastră?

     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 10 december 2019, 4:17
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro