Luminița Iordache
Luminița Iordache
Sittings of the Chamber of Deputies of March 30, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.44/09-04-2010

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 30-03-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 30, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
    1.1 Luminița Iordache - declarație politică intitulată "România, încotro?";

Domnul Mircea Dușa:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor deputați,

Deschidem ședința dedicată declarațiilor politice. Astăzi, începem cu Grupul parlamentar al PSD-PC și are cuvântul doamna deputat Iordache Luminița.

Doamna Luminița Iordache:

Bună dimineața!

Declarație politică - "România, încotro?"

Au trecut 20 de ani de la revoluție! Am intrat în Nato! Am intrat în Europa! Circulăm liber. Dar ce câștig avem când ne uităm la vecinii noștri europeni că trăiesc mult mai bine ca noi!

Când ne uităm la ei și vedem că, de fapt, chiar dacă sunt în criză, nu au problemele noastre. Lor, vecinilor noștri europeni, nu le e frică de ziua de mâine! Nu stau cu inima strânsă că nu vor avea ce să le pună pe masă copiilor de mâncare, că nu vor avea bani de medicamente, că nu vor avea bani de întreținere. Nu, nu au această grijă, pentru că, chiar dacă își pierd locurile de muncă, cineva are totuși grija lor.

Trăiesc poate mai puțin bine în perioada de criză, dar trăiesc mai bine ca noi. Mult mai bine ca noi! De ce? Ne-am întreba. Păi cum, la ei nu e criză? La ei nu s-au redus locurile de muncă? Nu au dat faliment atâtea firme? Băncile nu o duc tot mai rău? Ba da. Așa s-ar părea. Dar grija față de cetățeanul țării lor nu îi lasă pe guvernanți să doarmă noaptea! Poate că au chiar coșmaruri că mâine vor fi aruncați peste bordul bărcii care guvernează! Și gândesc guvernanții lor la măsuri anticriză. Și le mai pun și în practică. Și ne întrebăm de ce. Pentru că își iubesc poporul! Pentru că de asta au fost aleși, să le apere siguranța zilei de mâine.

Dar la noi? Ne lăudăm cu tot felul de legi și ordonanțe. Ne lăudăm că tot ce facem, facem să îi fie bine românului de rând. Noi, guvernul, ne lăudăm că suntem la cârma țării tocmai pentru că suntem cei buni. Vrem să eliminăm privilegiile parlamentarilor, vrem să eliminăm pensiile speciale, vrem să reducem numărul bugetarilor, vrem să..., vrem să... Dar, de fapt, nu facem nimic, pentru că nici nu vrem sau chiar nici nu putem. Atât facem. Vorbe goale, demagogice, împrumuturi de la FMI, de la bănci, numiri pe funcții a clientelei politice, atacuri la opoziție, consultări pe vorbe goale. Asta în timp ce săracul român e din ce în ce mai trist, mai supărat, mai sărac, mai flămând, mai înfrigurat, mai dezamăgit, mai încrezător parcă numai în vorbele cântecului care spune că nu s-a născut în locul potrivit!

Păi cu ce am greșit noi, românii, care am votat și care nu am votat? Păi cum eu, român în țara mea, să nu mai am niciun drept? Nici măcar dreptul de a munci? Că de-1 am, îl am numai așa, ca să zic că am ceva. Unde să muncesc când toate firmele sunt în faliment? Ce mi-a mai rămas să fac? Să iau calea străinătății ca și copiii noștri?

Ce să mai sper eu, student la medicină, care după ce depun jurământul lui Hipocrat, trăiesc cu familia mea din 200 de euro și asta în condițiile în care pot sta la părinți! Că de, casa visurilor mele e numai în vis. Programul "Prima casă" nu e pentru noi, ci tot pentru cei ce au bani să-și poată plăti ratele.

Ce să mai sper eu, profesor, când nu îmi ajung banii nici să mă îmbrac de la second-hand. Când nu îmi primesc salariul nici măcar pe luna muncită. Cum mai pot scoate eu generații de vârf când mă duc la școală flămând și sărac și mă uit cu tristețe la mașinile copiilor de îmbogățiți peste noapte? Cu frica să spun adevărul despre noi, dascălii, mai ales când ministrul nostru zice cu nonșalanță că: "profesorii nu mor de foame". Și mai ales când pune accentul pe o anumită silabă ca și cum e departe de el limba română. Tocmai el, ministrul învățământului!

Și eu, funcționar public, cum să stau degajat în slujba cetățeanului când nu știu dacă mâine mai am serviciu? Că nu-i așa? Trebuie să dispară 100.000 dintre noi! Doar noi suntem aceia care golim nemeritat bugetul!

Dar noi, pensionarii? Vai de capul nostru și al copiilor noștri, cei care avem copii. Că de nu am avea copii, am muri de inaniție. Că din pensiile noastre dacă ne ajung banii pentru întreținere. De mâncat, mâncăm mai puțin, haine nu ne mai trebuie, iar de medicamente... dacă tot murim, la ce să le mai consumăm degeaba? Dar cei, săracii, care nu au copii? Vai de capul lor! Cine mai are milă de ei? Ce dacă am contribuit la stat? Nu am consumat destul?

Dar pensionari sunt și la țară. Mai săraci și mai amărâți pe zi ce trece. Le-a mai rămas credința în Dumnezeu și ziua de duminică la slujbă. Când preoții se roagă pentru mai marii noștri să le dea Dumnezeu sănătate și viață lungă! Și noi pensionarii ne rugăm să le dea Dumnezeu minte și dragoste de neam.

Țăranii? Nici nu mai știm dacă există țărani. Există numai câmpuri goale, sărăcie, foame, arșiță vara și frig iarna. Noroc de arendași că ei mai au din ce trăi. Din neputința țăranului de a face față vremurilor și care nu mai visează nici măcar ca un prunc de-al lui să ajungă domn cu carte. Că de, și școala a devenit un lux pe care nu ni-l putem permite.

Și mă întreb. Oare eu, Guvern, îmi iubesc poporul care m-a votat? Oare sunt în slujba lui cu adevărat? Oare nu am jurat strâmb când m-am cocoțat pe fotoliile de la Guvern?

Oare românii ăștia cât o să mai creadă în minciunile acestui Guvern și oare când românii o să întrebe: "tu, Guvern, ce faci pentru noi?" Ce o să răspunzi? Că doar voi, cei din Guvern, tot români sunteți și ne putem pune cu toții întrebarea "România, încotro?".

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 17 november 2019, 1:28
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro