Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of April 13, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.53/23-04-2010

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
11-12-2019
09-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 13-04-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of April 13, 2010

  Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Valeriu Ștefan Zgonea și Dumitru Pardău, secretari.

*

  Luminița Iordache - declarație politică cu titlul Economia românească în colaps;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața! Hristos a înviat!

Doamnelor și domnilor colegi,

Declar deschisă ședința consacrată declarațiilor politice de astăzi, 13 aprilie, și marți, 2010.

Vă doresc tuturor o zi frumoasă.

Astăzi, începem cu opoziția. Doamna Sonia Maria Drăghici, de la PSD, este? Nu este.

Îl avem prezent pe domnul deputat de la independenți Cătălin Cherecheș. Este la independenți. Îmi cer scuze, începem cu opoziția. Am uitat că tu nu mai ești la opoziție.

De la opoziție este cineva?

Doamna Luminița Iordache. Doamna deputat Iordache, vă rog foarte mult să vă susțineți declarația politică. Se pregătește doamna Oana Manolescu, de la Grupul minorităților, care face parte, vedeți, din putere.

Doamna deputat, vă rog frumos.

   

Doamna Luminița Iordache:

Bună dimineața!

Declarația politică: "Economia românească în colaps"

E greu și dureros să faci acum, în aceste vremuri grele, o analiză pertinentă a economiei, să fii corect și cu investitorii și cu IMM-urile, și cu Guvernul și sindicatele. E greu să îi asculți pe toți, să le dai crezare, pentru că fiecare are dreptatea lui, să găsești soluții care să îi mulțumească pe toți, dar mai ales să găsești soluții care să le rezolve măcar parțial probleme vitale tuturor. Pentru că, într-adevăr, problemele sunt vitale atât pentru ei, principalii actori ai scenei economiei românești, cât și pentru noi, toți care trăim și ne dezvoltăm datorită celor care creează plusvaloare.

Și dacă ar fi să o luăm punctual cu toate dificultățile cu care se confruntă azi un IMM și am vedea cam câte sunt ele în realitate, ne-am întreba cum Dumnezeu spun unii, sus și tare, că acești mici contribuabili susțin economia și bugetul României. S-a gândit cineva din cei care sunt la guvernare să le inventarieze problemele și să acorde asistență și sprijin măcar numai pentru faptul că ei mai alimentează cu bani bugetul de stat? Da de unde! Parcă acești patroni mici și neimportanți nu ar avea decât dreptul de a munci și de a plăti impozite! Dar sunt ei ajutați și încurajați cu ceva? Nicidecum! Birul guvernării apasă pe umărul lor, resursele le sunt mulse până la epuizare și dacă dau faliment îi pasă cuiva? Nu.

Ca și cum e așa de simplu ca în locul firmelor care mor să apară altele mai puternice și mai mari. Se gândește cineva cât de greu e să pui pe picioare o afacere? Cât de greu și cât timp durează să înființezi o firmă? Ca să nu mai spun cât durează să obții autorizațiile necesare. Și ca să nu mai spunem de unde poți lua bani. Că doar nu ai să pornești o afacere cu pensia bunicii, și nici cu programul Start. Și nici măcar cu bani de la bancă.

Că de, băncile acum nu mai sunt interesate să susțină economia României. Că doar nu aici au adunat capital în această țară și nu cu efortul muncii noastre! Și oare cum am lăsat ca aceste bănci să externalizeze profitul fără să ne întrebăm de ce nu îl lasă aici la noi unde l-au câștigat. Și nu tocmai cinstit, când ne gândim că au avut mult timp dobânzi ca la casele de amanet. S-a gândit cineva să îi protejeze pe acești contribuabili de cămătarii autorizați? Nu.

Și asta nu e suficient. Pe capul lor, a acestor contribuabili, mai stau și cei care sunt organe de control, că de, au uitat că prima dată sunt organe de îndrumare și nu ca să controleze, vezi Doamne, ce greșeli au făcut! Nu! Îi interesează sa găsească o chichiță, să îi amendeze, amenda să fie plătită numerar în maximum 48 de ore. Dar știți de ce? Să poată încasa acești funcționari cât mai multe stimulente. Că doar știe toată lumea câte stimulente se încasează numai pentru a li se rotunji lor veniturile. Și ce, sunt ei vinovați? Nu. Dacă legea le permite?!

Și nu ăsta este cel mai mare necaz. Nici băncile - cămătari, nici controalele haotice nejustificate, nici criza, nici lipsa de personal calificat (că degeaba vorbim de reconversie), nici lipsa consumatorilor, nici încurajarea exporturilor, nici blocajul financiar și nici criza bat-o vina. Vinovat este statul. Vinovat este Ministerul de Finanțe. Și știți de ce? Că nu s-a gândit nimeni de ce o firmă ajunge atât de datoare la bugetul statului încât este imposibil ca vreodată să iasă din datorii. Pentru că statul este mama vitregă pentru orice contribuabil.

Cum săracul patron încasează niște bănuți, se gândește ce să facă mai întâi cu ei. Pai de ce să plătească muncitorii? De ce să plătească materia primă sau chiria? Să plătească întâi statului, adică stăpânului, că de! statul suntem noi! Și noi, statul, trebuie să avem din ce trăi! Stăpânul întâi! Și se duce sărmanul patron umil, cu câți bani are încasați să își facă datoria de bun cetățean, să îi verse în visteria statului. Și oricâți bani ar vărsa, nu va scăpa niciodată de datorii. Și știți de ce? Pentru că din calculator îi iese că a plătit numai penalități și dobânzi, și se adună la soldul săracului contribuabil sume imense pe care sigur nu le va mai putea plăti niciodată.

Și iarăși mă întreb. De ce nu îi scade din datoria curentă suma plătită? Ca să dea cât mai repede faliment? Ca să intre cât mai repede în incapacitatea de plată? Sau, mai știu eu, poate acești întreprinzători chiar trebuie să dispară. Te poți aștepta la orice.

Dar de ce nu gândim logic? Să îi ajutăm să își plătească datoriile la buget. Adică: penalitățile sa nu depășească suma datorată; sumele plătite să se scadă întâi din sold; și poate pentru firmele astea, care de bine de rău asigură oxigenul economiei, le-ar prinde bine și amnistie fiscală, nu totală, adică cei ce își plătesc debitele să fie scutiți de penalizări. Altfel, nicio firmă nu va putea ieși din tăvălugul executărilor și în acest fel nu se va găsi niciun bun medicament pentru vindecarea economiei românești.

Colapsul nu e de ajutor nimănui. Revigorarea firmelor mici și mijlocii este soluția pentru economie. Ca să nu mai vorbim că nu avem nicio strategie nici pentru ele, nici pentru noi, noi fiind consumatorii bugetului. Pai dacă Dumnezeu ne dă si noi nu suntem în stare nici măcar să punem în traistă?! Astea sunt vremurile pe care le trăim și cine le va schimba? Asta e întrebarea la care trebuie să găsim răspuns.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
  Oana Manolescu - declarație politică având ca subiect relațiile actuale româno-albaneze;

O rog pe doamna deputat Oana Manolescu să vină să-și susțină declarația și pe domnul Sorin Ioan Roman, din partea Grupului parlamentar al PSD, să se pregătească.

Doamna deputat, aveți cuvântul.

   

Doamna Oana Manolescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Înainte de a face o declarație politică, doresc, în numele Asociației Liga Albanezilor din România și al cetățenilor români de origine albaneză din România, în numele tuturor organizațiilor parlamentare aparținând minorităților naționale și al tuturor cetățenilor români aparținând minorităților naționale, să transmitem în Polonia condoleanțe sincere și sentimentele noastre de susținere morală pentru pierderile ireparabile suferite de poporul polonez.

Nu este cetățean al acestei țări, și printre ei se numără și albanezii din România, care să nu sufere și să nu vă fie alături. Suntem convinși că puterea morală a poporului polonez va reuși, ca în toate cazurile din istoria sa, petrecute până acum, să reunească, odată mai mult, prin durere și tenacitate, pe polonezii de oriunde trăiesc și să depășească perioada atât de grea prin care trece patria poloneză.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică are o temă mai largă și mai generală, dar e de maximă importanță pentru minoritatea pe care o reprezint. Vorbesc despre relații actuale româno-albaneze.

Relațiile între România și Republica Albania au tradiție pe toate planurile vieții: politice, spirituale, culturale, economice și sociale. Elevii și studenții din Albania, albanezi cât și cei de origine aromână, au beneficiat și beneficiază de bursele statului român de-a lungul zecilor de ani, iar la începutul secolului XX funcționa în București o școală care pregătea învățători pentru Albania.

Încă din 1995 este în vigoare, ca urmare a tratatului de prietenie, colaborare și bună vecinătate încheiat între cele două țări, un protocol de colaborare economică prin care se fac: informări reciproce cu privire la situația economică, evaluarea schimburilor comerciale bilaterale și cooperare economică și se stabilesc perspectivele dezvoltării în continuare a acestora, se analizează periodic progresele făcute, se face schimb de date statistice - totul în cadrul juridic și instituțional. Există acorduri în domeniul agriculturii, alimentației și pădurilor, tarife de transport transfrontalier, cercetare, domeniile petrolier și metalurgic, se organizează forumuri de afaceri, târguri, misiuni economice între camerele de comerț și ministerele economice ale României și Republicii Albania.

La nivel parlamentar s-au format grupuri de prietenie și schimb reciproc de vizite. În mod special se lucreză în ceea ce privește schimbul de experiență și asigurarea sprijinirii de către România a Republicii Albania în procesul actual de integrare în UE, așa cum a fost sprijinită și pentru intrarea în NATO.

Schimburile de experiență se efectuează prin vizite la nivel înalt și prin specialiști, între instituții de stat din diferite domenii. Schimburile culturale, nu atât de intense după revoluție cum ne-am dori, se efectuează în general prin Asociația Liga Albanezilor din România în majoritatea cazurilor.

Schimburile comerciale, din care 9 zecimi exporturi românești spre Republica Albania, s-au diminuat cu o treime în ultimul timp datorită crizei economice care a lovit România, dar a crescut considerabil exportul albanez spre țara noastră.

Asociația Liga Albanezilor din România - organizație parlamentară reprezentativă a acestei minorități - contribuie la dinamizarea cooperării între cele două țări în domeniul cultural, social și universitar. Asociația Liga Albanezilor din România speră că întreaga economie românească va reveni la nivelul maxim de cooperare și din domeniul economic propus. Fac mult pentru aceasta nu numai ambasadele celor două țări și specialiștii diferitelor domenii menționate, ci și cetățenii albanezi absolvenți ai universitrăților românești care, conform unei foarte vechi tradiții, au și ei meritul de a menține permanent legăturile spirituale și materiale între cele două popoare considerate de către istorici a fi înrudite pe linia traco-iliră.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, doamnă stimată colegă.

 
  Ioan Sorin Roman - declarație politică intitulată Militarii rezerviști discriminați;

Îl rog pe domnul deputat Sorin Ioan Roman, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să prezinte declarația și se pregătește domnul deputat Mihai Stroe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

   

Domnul Ioan-Sorin Roman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor deputați,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Militarii rezerviști discriminați" și am încercat, prin această declarație, să mă fac astăzi mesagerul cadrelor militare în rezervă, câteva zeci de mii de oameni care sunt tratați cu dispreț de Guvernul condus de Emil Boc, deoarece, după ce au fost efectiv obligați să abandoneze, prin disponibilizare, o carieră căreia i-au dedicat întreaga viață, sunt obligați să trăiască din pensie, îngrădându-li-se dreptul constituțional de a munci.

Poate că o parte dintre dumneavoastră veți spune că această categorie de pensionari nu se pot plânge de veniturile din pensie, însă dacă ați sta de vorbă cu ei ați realiza faptul că lucrurile nu stau tocmai așa. Am discutat cu membrii Asociației Cadrelor Militare în Rezervă "Avram Iancu" din Oradea și am reușit să văd dincolo de gogoșile furnizate de Guvernul Boc.

Stimați colegi, am fost extrem de surprins să aflu că există pensionari militari cu o pensie de 36 de lei sau că între "nesimțiții" cu pensii de peste 5.000 de lei se află doar două foste cadre militare, foști șefi ai Marelui Stat Major al Armatei, restul până la 202 fiind din categoria magistraților militari. De asemenea, am aflat că cea mai mare parte a cadrelor militare în rezervă au o pensie între 1.000 și 2.000 de lei. Pare mult gândindu-ne la alte categorii de pensionari, dar dacă avem în vedere faptul că în această categorie se află multe cadre militare ce au fost ofițeri superiori și care, într-un stat normal, au dreptul la un minim de decență, nu cred că sunt de pus la zid.

Apar întrebări firești: Ce au făcut militarii pentru a merita acești bani? In ce războaie au luptat? De cine ne-au apărat? Să fim sinceri și să ne amintim că au cules porumb, au făcut Transfăgărășanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, edificiul în care ne desfășurăm noi activitatea și ar mai fi și altele de menționat, dar nu cred că este esențial. Dacă vrem răspunsuri le găsim.

Vreau să cuprind în această declarație politică două lucruri ce mi-au fost spuse de către un colonel în rezervă: "Încă nu am 55 de ani, dar mai mult de jumătate din colegii mei de generație s-au stins. Nu ne-a fost și nici nu ne este ușor. Nu înțeleg de ce nu ne lasă să muncim cât încă mai putem face acest lucru. În cele mai multe cazuri, soțiile noastre nu au putut avea un loc de muncă pentru că eram deseori mutați și efectiv nu-și găseau un loc de muncă. Trăim doi oameni din aceste pensii. Noi dacă putem munci, de ce nu suntem lăsați?".

Din păcate, din ce în ce mai mult în acesta țară, Guvernul Boc duce o politică discriminatorie, încearcă învrăjbirea maselor. "Dezbină și cucerește" este modul în care ei înțeleg să conducă România.

Stimați colegi,

Consider că intenția de a îngrădi dreptul la muncă al militarilor în rezervă este un lucru condamnabil și sper că și dumneavoastră veți aprecia la fel și veți lupta pentru repararea acestei nedreptăți.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Mihai Stroe - declarație politică cu titlul Perdelele forestiere întârzie să apară;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mihai Stroe, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, și-l rog să se pregătească domnul deputat Cătălin Cherecheș, din partea Grupului de deputați independenți.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Mihai Stroe:

Bună dimineața!

Domnule președinte, vă informez că pentru astăzi am pregătit două declarații politice, una am să o depun în scris și una am să o lecturez.

"Perdelele forestiere întârzie să apară"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Constatăm din ce în ce mai frecvent că mediul și natura se răzbună prin reacțiile pe care le manifestă, urmare a intervenției omului în natură, prin schimbările climatice. Fluctuațiile de temperatură de la minus la plus multe grade in perioade relativ scurte de timp, furtunile frecvente, căderile masive de zăpadă urmate de topirea acesteia și producerea de inundații, alternarea perioadelor de căderi masive de precipitații cu perioade secetoase, inundațiile sunt efectele poluării mediului. Poluarea și, mai ales, defrișările masive de masă lemnoasă prin proasta gestionare a fondului forestier sau prin aplicarea greoaie sau deficitară a codului forestier, care generează deșertificarea României, reprezintă cauzele majore ale acestor efecte.

Dacă analizam ce se întâmplă pe plan mondial și mai ales european, constatăm o îngrijorare privind viitorul omenirii ca urmare a agresării mediului, a poluării și micșorării stratului de ozon. La toate conferințele internaționale se trag frecvent semnale de alarmă și se încearcă propuneri de soluții care să amelioreze starea mediului.

Poluarea chimică este răul produs de tehnologiile poluante pe deoparte, cât și intervenția omului în natură prin urmărirea beneficiilor imediate, fără a lăsa șanse pentru generațiile viitoare.

Vorbim frecvent de energia verde, de produse ecologice de reîmpădurire și, mai nou, de perdelele forestiere care ar trebui să existe pe marginea drumurilor europene și naționale, dar care lipsesc cu desăvârșire. Grav este că ele lipsesc din proiectele majore de construcție a autostrăzilor, căci altfel am vedea aceste perdele forestiere pe marginea autostrăzilor, atâtea câte există la noi, așa cum vedem în Germania, spre exemplu, sau pe marginea drumurilor naționale. Existența lor ar diminua gradul de poluare produs de țevile de eșapament ale miilor de mașini ce se perindă pe drumurile naționale, cu siguranță poluarea fonică ar fi diminuată, și cred că iarna nu am mai închide așa multe drumuri din cauza viscolului, întrucât aceste perdele ar proteja șoselele, comportându-se ca paravane de tip parazăpezi.

Doamnelor și domnilor deputați,

Există fonduri europene pentru mediu încă neaccesate, iar necesitatea realizării de astfel de perdele forestiere nu mai suferă așteptare. Sper că s-a înțeles utilitatea acestora, așa încât nu ne mai rămâne decât să intervenim în acest sens prin acțiunile și eforturile comune ale Parlamentului, Guvernului, și mai ales Ministerului Mediului și Pădurilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care ar trebui să-și stabilească o strategie pe termen mediu și lung pentru această temă deosebit de importantă și să urgenteze realizarea de astfel de perdele forestiere.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc frumos, domnule deputat Stroe.

 
  Cătălin Cherecheș - declarație politică: Invitație adresată parlamentarilor să susțină interzicerea utilizării cianurii în România;

Îl invit pe domnul deputat Cătălin Cherecheș, din partea Grupului parlamentarilor independenți, să-și prezinte declarația, și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat Cherecheș, aveți cuvântul.

   

Domnul Cătălin Cherecheș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mi-am intitulat declarația politică de azi "Invitație adresată parlamentarilor să susțină interzicerea utilizării cianurii în România".

N-a trecut mult timp, din 17 martie, când am susținut declarația politică, "Despre aur, cianură și sănătatea băimărenilor", din respect și grijă pentru cetățenii municipiului Baia Mare care se confruntă de mulți ani cu o poluare istorică cu metale grele, cu impact negativ asupra sănătății lor. Vă spuneam atunci că la 10 ani de la accidentul ecologic de la Baia Mare, cianura revine în actualitate, SC Romaltyn continuându-și demersurile de a relua activitatea de extragere a aurului din sterilul de flotație prin folosirea cianurii. Cum lucrurile se precipită, vin în fața dumneavoastră cu rugămintea de a readuce în atenția Parlamentului României Inițiativa legislativă privind interzicerea cianurii în minerit, care zace prin sertare din anul 2008, deși majoritatea românilor o susțin.

Vă reamintesc că inițiativa aparține domnilor Eckstein Kovacs Peter și Gheorghe Funar, la vremea aceea parlamentari, și prevede modificarea Legii minelor printr-un articol potrivit căruia "Activitatea minieră bazată pe folosirea tehnologiei prin cianuri în orice etapă a exploatării aurului și argintului să fie interzisă". Istoricul acestei inițiative arată că interdicția prevăzută de proiectul legislativ a fost respinsă fiindcă 19 dintre cei 29 de membri ai Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic din Camera Deputaților au votat avizul negativ ori s-au abținut. Propunerea s-a reîntors la Comisia pentru industrii și stă uitată în sertare, în ciuda faptului că partidele au declarat că o sprijină.

Ca reprezentant al maramureșenilor și băimărenilor în Parlamentul României, am datoria morală față de cei care m-au trimis în forul legislativ al țării să lupt împotriva poluării de orice fel, cu atât mai mult cu cât este vorba despre cianură. Nu cred că este nevoie de o altă propunere legislativă din moment ce există una, care nu trebuie să moară așa cum se întâmplă de obicei cu toate inițiativele nefinalizate de cei care ulterior nu mai sunt parlamentari.

Doamnelor și domnilor colegi,

Iată cum lacunele din legislația privind protecția mediului sunt speculate de cei care vor să obțină profituri uriașe în dauna sănătății oamenilor. Am adresat și adresez din nou o întrebare pentru cei care au guvernat și guvernează România: Dacă cianura este
interzisă în țările Uniunii Europene, de ce România a dat voie să apară proiecte precum "Aurul" sau Roșia Montană?

Băimărenii au suferit prea mult din cauza poluării și nu le lipsește cianura. Vă informez că, din această săptămână, voi începe strângerea de semnături pentru Referendumul împotriva cianurii la Baia Mare. Pe de altă parte, solicit ca autoritățile în drept să vadă cum au fost emise, de-a lungul anilor, autorizațiile pentru funcționarea acestei bombe ecologice, amplasată în mijlocul orașului. Iar dacă se acceptă proiectul, conductele de hidrotransport vor traversa municipiul Baia Mare.

România a fost condamnată la CEDO pentru poluarea cu cianură, așa încât și Agenția Regională pentru Protecția Mediului Cluj, cea de care depinde eliberarea autorizației integrate de mediu, trebuie să aibă ca prioritate nu avantajele economice ale unei firme private, ci sănătatea celor peste 150 000 de băimăreni, ale căror semnături pentru referendumul împotriva cianurii le aștept.

Dincolo de prezumtivele avantaje economice, cei care au dat girul unor proiecte precum "Aurul" sau Roșia Montană ar trebui să se gândească la sănătatea băimărenilor, maramureșenilor, a celor din zona Roșia Montană. Să nu uităm că potrivit unui sondaj IMAS, comandat de Coaliția "România fără cianuri", 66% din români sunt de acord să se interzică folosirea cianurii în sectorul minier în România. Doar 8% au declarat că nu ar fi de acord cu această măsură.

E bine ca, măcar în anul 2010, să se vadă cine dorește o Românie curată și sănătoasă și cine susține folosirea cianurii pe teritoriul țării noastre.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
  Nicolae Bud - declarație politică cu referire la discursul domnului director executiv al FMI, Dominique Strauss-Kahn;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, și o rog să se pregătească pe doamna deputat Sonia Maria Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, veți cuvântul.

   

Domnul Nicolae Bud:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Interpelarea mea de astăzi face trimitere la prezența în această aulă și la discursul domnului director executor al Fondului Monetar Internațional, Dominique Strauss-Kahn.

Am așteptat cu emoție întâlnirea mea, ca parlamentar, cu directorul Fondului Monetar Internațional, sosit la București în cadrul unui turneu european. Îl așteptam pe domnul Dominique Strauss-Kahn nu doar în bine știuta poziție de înaltă autoritate în domeniu - a deținut portofolii de greutate în guvernul francez -, dar și de expert cu priceperea de a-ți vorbi ție, celui ce îi stai în față, subliniind cu o rară pricepere ceea ce te interesează și pe tine, dar în primul rând pe tine. Și chiar am avut mulțumirea că domnul director executiv al FMI și-a construit discursul într-o grilă atât de inteligent suprapusă peste plaja noastră de interes. Ce aveam să auzim prin vocea autorizată a oaspetelui de pe Sena, mutat pentru o vreme cu arme și bagaje pe Potomac? O suită întreagă de aprecieri, urmate fără întârziere de replieri, avertismente și îndemnuri la acțiune.

Am să încep cu acea veste bună, care spusă de el aduce a poruncă de luat în seamă: există semne ale revenirii din criză, care, iată, se produce chiar mai devreme decât era luat în calcul! Dar, atenție: nu toți mergem cu aceeași viteză și prin urmare nici recuperările nu sunt egale între ele. Cunoscând exact cum stau lucrurile, suntem avertizați: Asia se mișcă mai repede, America o urmează dar la oarece distanță, pe când noi, europenii, pășim cu lentoare în coada plutonului. Europa nu stă pe loc, dar nici nu dovedește un apetit liniștitor pentru ieșirea din criză măsurat prin ritmul de creștere economică.

Starea de revenire din criză, ne-a spus "dirigintele" de la Washington, nu lasă loc la euforie. Se constată un hysterezis, o întârziere între momentul relansării economice și cel în care se poate vorbi de resorbit situația critică în domeniul șomajului, ceea ce reclamă menținerea stării de alertă și acțiuni în consecință.

Am reținut locul și timbrul folosit în expunerea directorului FMI cu privire la Europa. Mă și întreb dacă am înțeles exact în spiritul și litera lor aceste considerații rostite de un european, e drept, dar chemat un timp să rezoneze cu imperativele funcționării unei orchestre cu nu mai puțin de 186 de orchestranți. Când apele sunt liniștite, observă domnia sa, instituțiile europene funcționează; când apele se învolburează, încep sa se vadă cu ochiul liber fisurile, neputințele instituțiilor europene. Și iată mesajul pentru țările membre ale Fondului Monetar Internațional: este momentul ca, folosind această criză, să procedeze la remodelarea instituțiilor europene. Se pune problema, în același timp, a creării de instrumente utile în cazul apariției unor crize noi. Uniunea Europeana este pusă în situația de a se mobiliza astfel ca pe lângă măsuri de reglementare și supraveghere să pună în funcțiune o autoritate de decizie superioară.

Domnul Dominique Strauss-Kahn a enunțat riscul ca în următoarele decenii Europa să fie marginalizata, într-o competiție în care alți actori se pot dovedi mult mai dotați pentru câștig. Intră în discuție state precum SUA, țări din Asia ori America Latină. Postulatul formulat sună astfel: pe termen scurt, problema ține de combaterea șomajului și restimularea creșterii; pe termen lung, adevărata bătălie trebuie dusă pe frontul competitivității.

Fără a uita unde se află, oaspetele a întârziat cât a crezut de cuviință asupra noastră, ca țară membră a Uniunii Europene cu întreg cortegiul de dezvoltări ce decurg din acest statut și de așteptările explicit formulate. Dar și spre noi ca legiuitori și prin aceasta chemați să ne punem în valoare capacitatea de a genera soluții viabile.

Am auzit și pe la noi, se vorbește la fel și în alte părți despre FMI ca fiind jandarmul care stă în coasta noastră ca sa ne facă viața amară. Un fel de vampir, consideră unii, temut că vrea să sugă sângele poporului. Credeam că domnul Strauss-Kahn nu le știe. Da' de unde!

Ne-a vorbit despre cei care văd în FMI, nici mai mult nici mai puțin, decât un personaj caricatural cu menirea de a da sfaturi proaste. Dar, a spus vorbitorul, FMI exista și el trebuie privit ca un medic de clasă înaltă, capabil de diagnostic corect și mijloace curative adecvate. Condiționări? Da, există. Dar ele se cer privite ca și cum ele sunt dictate de nevoia depășirii complicațiilor.

La puțin timp după plecarea din București, Directorul FMI s-a aflat la Cambridge pentru a se adresa Institutului pentru o nouă gândire economică (inițiat de Soros). Nu altceva le-a spus și celor de acolo, accentuând priorități la ordinea zilei și pe termen lung. A insistat asupra a două idei: o eventuală criză viitoare nu va semăna cu cea de ieri, așa că trebuie să fim atenți la noi vulnerabilități. Într-o economie globalizată, cu interconectări multiplicate rolul cooperării la nivel internațional în prevenirea crizelor crește, condiție imperioasă pentru o economie puternică, stabilă și sustenabilă.

Aflu că la Cambridge directorul executiv al FMI a fost fluierat de un grup de studenți. Dovada că imagini caricaturale despre FMI se păstrează. Cu sau fără asemenea manifestări, instituția creată la Breton Woods la sfârșitul războiului se ambiționează, ne-a spus-o domnul Strauss-Kahn, să servească scopul în care a venit pe lume: promovarea unei economii mondiale sănătoase.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Sonia-Maria Drăghici - declarație politică: Alături de Polonia îndoliată;

O invit la microfon pe doamna deputat Sonia Drăghici și rog să se pregătească domnul deputat Aledin Amet din partea Grupului parlamentar al minorităților.

Stimată colegă, aveți cuvântul.

   

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Alături de Polonia îndoliată".

Stimați colegi,

Tragicul accident din 10 aprilie 2010 în care și-au pierdut viața Președintele Poloniei, Lech Kaczynski, soția sa și importanți oameni de stat ne-a marcat profund, fiind cutremurătoare suferința prin care trece poporul polonez și familiile îndoliate. Am dorit să rostesc acest discurs pentru a-mi putea exprima, alături de dumneavoastră, solidaritatea cu durerea poporului prieten polonez.

Cuvintele nu sunt întotdeauna suficiente pentru a cuprinde întregul bagaj de emoții și tristețe pe care îl resimte un om în fața unei catastrofe. Cei care au dispărut, în frunte cu cuplul prezidențial, au fost la datorie până în clipa morții, de fapt și-au dat viața ca soli ai țării lor, au plătit cu sacrificiul suprem atașamentul pentru patrie, dorința de a comemora și a face lumină în cazul miilor de polonezi uciși la Katyn.

Iată că doar o situație extremă și dramatică poate să pună în evidență ce întorsătură poate lua viața unor oameni politici, ce riscuri, alături de privațiuni și neîmpliniri își asumă cei ce se înrolează într-o carieră dedicată țării lor. În ultimii 15 ani, 13 șefi de stat și de guvern și-au pierdut viața în accidente aviatice.

Cu siguranță că orice catastrofă în care își pierd viață mulți oameni lasă urme adânci în sufletele celorlalți, rude, prieteni sau cunoștințe, poate chiar și în conștiința publicului larg. M-au impresionat însă solidaritatea poporului polonez, manifestările unanime de compasiune și suferință ale tinerilor și vârstnicilor, lacrimile de durere ale cetățenilor simpli.

Polonia a avut o istorie foarte zbuciumată și greu încercată, pe alocuri similară cu cea a României. Lupta pentru păstrarea valorilor naționale, culturale, tradiționale s-a manifestat prin sacrificiul războaielor mondiale, lupta anticomunistă cu tot tragismul ei, lupta sindicală și frontul comun făcut de solidaritatea muncitorilor care au stat cu pieptul descoperit în fața represiunilor sângeroase.

Am vizitat Polonia în 1978, după înscăunarea Papei Ioan Paul al II-lea la Vatican, am fost în Cracovia și în alte orașe înnegrite de fumul industrial, am văzut monumentul muncitorilor portuari uciși la Gdansk în 1970, am intrat în lagărul morții de la Auschwitz (Oœwiêcim). Am vrut să aflu în ce a constat forța oamenilor de a rezista în fața nedreptăților istoriei. Am intrat la o mesă într-o catedrală din Varșovia și mi s-a dezvăluit un lucru pe care l-am considerat esențial: în ciuda regimului comunist existent atunci, bisericile erau pline, mulți copii și tineri participau la slujbă alături de adulți și vârstnici. Credința în Dumnezeu, morala creștină și strânsele legături dintre oameni erau valori adânc înrădăcinate în conștiința oamenilor și nici o forță opresivă nu le putea distruge.

Am urmărit apoi evoluția Poloniei în ultimele decenii, procesul de modernizare și dezvoltare economică, în care rolul Papei de sorginte poloneză nu a fost unul minor, am fost impresionată de "comercianții Europei" și de spiritul lor întreprinzător, dar mai ales am realizat că solidaritatea poporului polonez întărit prin credință este de nezdruncinat.

În aceste clipe grele pentru prietenii noștri europeni din Polonia, am convingerea că divinitatea îi va ajuta, vor reuși să revină la o stare de normalitate, depășind momentele de mare suferință din prezent. Suntem cu tot sufletul alături de ei în săptămâna de doliu național.

Dumnezeu să îi odihnească în pace pe cei dispăruți!

Doamne ocrotește România și Polonia și nu-ți întoarce fața de la noi!

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, stimată colegă.

 
  Aledin Amet - declarație politică intitulată Moștenirea istorică a tătarilor;

Domnul deputat Aledin Amet își prezintă declarația politică.

Vă rog, domnule deputat.

   

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Moștenirea istorică a tătarilor"

Sâmbătă, 10 aprilie a.c., s-a desfășurat, la Medgidia, în aula bibliotecii centrale, un act cultural de mare importanță, deoarece apariția unui volum, cu atât mai mult al unui volum de specialitate, se înscrie, cu ușurință, în acest context.

Începând cu anul 1990, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România și-a propus, și a reușit, să promoveze identitatea noastră istorică. Au fost publicate numeroase studii și cărți importante, ale unor autori remarcabili, precum regretații Mehmet Ablay și Mehmet Ali Ekrem.

O altă mare personalitate a culturii tătare, profesorul universitar dr.Tahsin Gemil, a avut și are o activitate științifică dedicată, în special, cercetării trecutului națiunilor din lumea turcă. Volumul "Originea tătarilor" a apărut ca rezultat al lucrărilor simpozionului desfășurat la Muzeul de Istorie și Arheologie, din Constanța, în anul 1994, reprezintă, indiscutabil, un reper în istoriografia noastră.

Noul volum, "Moștenirea istorică a tătarilor", editat în acest an, însumează lucrările prezentate în cadrul unui alt simpozion, care a avut loc la același muzeu, în anul 2008. Coordonatorii cărții sunt profesorii Tahsin Gemil și Nagi Pienaru, semnatarii comunicărilor științifice fiind nume de referință în domeniu.

Sigur, se dorește publicarea și altor lucrări de specialitate, existând, astfel, garanția continuității noastre, din punct de vedere etnic și din punct de vedere religios.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ioan Oltean - declarație politică cu titlul Protecția consumatorului în Uniunea Europeană; de la teorie la practică;

Mai e vreun coleg? Nu mai este, atunci îngăduiți-mi să-mi dau și mie cuvântul să-mi citesc propria mea declarație politică.

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Îngăduiți-mi să dau curs citirii unei declarații politice care se intitulează "Protecția consumatorului în Uniunea Europeană, de la teorie la practică."

Doamnelor și domnilor deputați,

După cum știm, aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la Summit-ul de la Salonic din 2003 și confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul de țară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată memorabilă pentru noi.

După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în curs de aderare, obținând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituțiilor comunitare, fiind necesară asigurarea prezenței reprezentanților români la nivelul instituțiilor europene și al grupurilor de lucru ale acestora. Statutul de observator activ a permis României să își exprime punctul de vedere, fără drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influența aceste decizii și promovându-și interesele naționale în toate domeniile, inclusiv în cel al protecției consumatorului. Ca urmare a acestui act istoric, România a participat ca observator activ în toate instituțiile Uniunii Europene: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Grupurile de lucru ale Consiliului, Comitetele și grupurile de lucru ale Comisiei Europene și ale Comitetului Regiunilor.

După aderare, România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu drepturi depline. România a devenit a șaptea țară din UE după numărul de locuitori. Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii, mai precis a șaptea după numărul de vorbitori, în concurență strânsă cu limba neerlandeză, urmând ca oricare cetățean al UE să se poată adresa instituțiilor europene în această limbă. Denumirea de "Uniune Europeană", în limba română, a primit statut oficial.

Am readus, pe scurt, în discuție, aceste aspecte, nu pentru că vreunul dintre dumneavoastră nu le-ar cunoaște, sau le-ar fi uitat cumva, ci pentru a sublinia un fapt concret. Din nefericire, la noi drumul de la teorie la practică este lung și presărat cu fel de fel de obstacole. Mă refer acum în special la respectarea drepturilor consumatorilor români, în calitatea lor de cetățeni ai Uniunii Europene. Protecția consumatorilor constituie o politică de sine stătătoare la nivelul Comisiei Europene, fiind în strânsă legătură cu celelalte politici comunitare. Ea cuprinde în special reglementări legate de protecția intereselor economice ale cetățenilor consumatori.
Statele membre ale UE, deci și România, trebuie să asigure funcționarea sistemului de supraveghere a pieței și întărirea rolului asociațiilor de consumatori. Această politică trebuie văzută ca o politică orizontală care vizează promovarea intereselor consumatorilor în cadrul pieței interne. În plus, ea are efecte semnificative asupra altor politici ale Uniunii Europene, care includ norme referitoare la drepturile consumatorilor, precum politica agricolă comună, protecția mediului, politica în domeniul transporturilor și energiei. Cadrul general pentru finanțarea acțiunilor Comunității în sprijinul politicii consumatorului se referă la acțiunile comunitare ce au ca scop protejarea sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și acțiunile de informare și de educare a cetățenilor.
Obiectivele acestui program sunt următoarele: un nivel înalt comun de protecție a consumatorilor; aplicarea efectivă a normelor privind protecția consumatorilor; un nivel adecvat al implicării organizațiilor consumatorilor în politicile UE.

Domeniile de acțiune specifice ale programului sunt:
protecția sănătății și securității consumatorilor privind serviciile și produsele nealimentare; protecția intereselor economice și juridice ale consumatorilor; promovarea activităților de informare și educare a consumatorilor; promovarea participării organizațiilor de consumatori la programe la nivel european.

Obiectivul este creșterea încrederii consumatorilor și, în același timp, simplificarea formalităților administrative care îngrădesc firmele producătoare în interiorul granițelor naționale, privând astfel consumatorii de o alegere mai vastă și de oferte competitive. Stabilirea unui ansamblu de clauze contractuale standard pentru consumatori va permite o reducere semnificativă, de pană la 97%, a costurilor de conformare pentru comercianții care desfășoară activități la scara UE.

Directiva propusă consolidează protecția existentă a consumatorilor în domenii esențiale unde au fost depuse numeroase plângeri în ultimii ani, cum ar fi vânzarea sub presiune. Ea adaptează legislația la noile tehnologii și metode de vânzare, de exemplu, comerțul mobil și licitațiile on-line. De o adaptare a legislației are nevoie și România și în această direcție ar trebui să se lucreze în perioada care urmează, punctual, cu mai multă seriozitate.

Vă mulțumesc.

   

Doamnelor și domnilor deputați,

Nemaiavând solicitanți pentru a-și susține de la tribuna Camerei Deputaților declarațiile, dați-mi voie să îi nominalizez pe cei care au depus în scris declarațiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, următorii deputați: Marius Rogin, Ioan-Nelu Botiș, Claudia Boghicevici, Cornel Ghiță, Silviu Prigoană, Ovidiu Buhăianu, Maria Stavrositu, Sanda Ardelean, Daniel Buda, Cristinel Dugulescu, George Ionescu, Cristina Dobre, Andrei Sava, Gheorghe Ciobanu, Petru Călian, Holdiș Ioan, Riviș-Tipei Lucian, Florin Postolachi și Burlacu Cristian.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: Ioan Stan, Marian Ghiveciu, Ion Călin, Eugen Bejinariu, Emil Radu Moldovan, Vasile Popeangă, Florin Pâslaru, Ion Dumitru, Cristian Rizea, Manuela Mitrea, Mugurel Surupăceanu, Vasile Gliga, Neculai Rățoi, Valeriu Zgonea, Mircea Dușa și Vasile Mocanu.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Dan Morega, Alina Gorghiu, Pavel Horj, Teodor Atanasiu, Andrei Gerea, George Dumitrică, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Cristian Adomniței, Virgil Pop, Dan Motreanu, Grațiela Gavrilescu, Bogdan Țîmpău, Titi Holban și Eugen Nicolăescu.

Din partea Grupului parlamentar al independenților, Tudor Ciuhodaru și Vasile Soporan, iar din partea Grupului de minorități, Miron Ignat.

Cu acestea, declar închisă ședința de astăzi consacrată declarațiilor politice.

Ne revedem la ora 10, atunci când vom dezbate proiectele de lege înscrise pe ordin ea de zi.

La revedere, o zi bună tuturor!

 
     

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
    Sonia-Maria Drăghici - declarație politică cu subiectul Urbanizarea și sănătatea;

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Urbanizarea și sănătatea"

Tema propusă de Organizația Mondială a Sănătății cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății din anul 2010 se referă la relația dintre urbanizare și sănătate. În acest an, tema aleasă este considerată prioritară pentru sănătatea publică, fiind selectată în urma recunoașterii efectelor pe care urbanizarea le are atât asupra sănătății la nivel global, cât și asupra fiecăruia dintre noi, individual.

În prezent, pe plan mondial, locuiesc în orașe peste 3 miliarde de oameni, adică peste 50 % din populație. Se estimează că, până în anul 2030, 6 din 10 persoane vor locui la oraș, acest număr crescând la 7 din 10 până în anul 2050.

Pe parcursul istoriei umanității, dezvoltarea orașelor a avut un rol pozitiv, fiind un factor de progres tehnologic, cultural, educațional, care a condus la creșterea standardului de viață al locuitorilor. Efectele negative ale urbanizării au apărut odată cu explozia demografică, care a generat fenomene perturbatoare ale activității normale: șomajul, lipsa locuințelor și aglomerarea lor, lipsa hranei, poluarea etc. Orașele au devenit o amenințare pentru sănătatea locuitorilor lor, având o rată a mortalității generale mai mare decât așezările rurale.

Starea de sănătate a locuitorilor din urban depinde de numeroși factori, printre care infrastructura, accesul la serviciile sociale și medicale, venitul, educația etc. Poluarea chimică și fizică, poluarea sonoră, fumatul, influențează negativ starea de sănătate a cetățenilor. Se estimează că traficul urban, prin poluarea pe care o produce, ucide aproximativ 1,2 milioane de persoane anual în întreaga lume datorită afecțiunilor cardio-vasculare și respiratorii. Poluarea industrială și gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor menajere, industriale și a celor rezultate din activitatea medicală reprezintă alte surse de poluare care afectează grav biocenoza și biotopul din ecosistemul urban.

Aglomerarea urbană, sărăcia, dislocarea culturală, izolarea, deteriorarea relațiilor de familie, conduc la creșterea infracționalității generale și juvenile, abuzuri asupra copiilor și femeilor, precum și la teama pentru siguranța cetățeanului. Toate acestea, împreună cu creșterea consumului de alcool și droguri, afectează negativ starea de sănătate, inclusiv sănătatea mintală a locuitorilor orașelor.

Mediul urban descurajează activitatea fizică și promovează consumul de hrană nesănătoasă de tip fast-food, care contribuie la creșterea riscului pentru o serie de afecțiuni cronice: obezitatea, hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, diabetul, osteoporoza și diferite tipuri de cancer. Conform datelor OMS, aproximativ 70% din populația orașelor consumă insuficiente fructe și legume. Apar astfel probleme în ceea ce privește accesibilitatea, calitatea și costurile pe termen lung ale îngrijirilor medicale.

OMS avertizează că un plan de urbanizare bine gândit poate contribui la siguranța locuitorilor și poate încuraja comportamentele sănătoase. Astfel, factorii de decizie pot să investească în zone dedicate sporturilor și mișcării în aer liber, să vegheze la siguranța alimentară și să controleze respectarea legilor în vigoare privind fumatul și traficul de droguri.

Se manifestă o nevoie urgentă de a promova un nou gen de urbanizare în strânsă legătură cu sănătatea publică și cu creșterea siguranței cetățeanului. Urbanizarea trebuie să-și propună îmbunătățirea condițiilor de trai în orașe prin asigurarea accesului la servicii de bază (aprovizionare cu apă curentă, canalizare, colectarea deșeurilor etc.) a tuturor categoriilor sociale, cu înlăturarea diferențelor dintre zonele centrale și periferice. Se impune ca urbanizarea să acorde atenție deosebită diferitelor categorii speciale de populație (copii, vârstnici, persoane cu dizabilități), să asigure accesul neîngrădit la educație, locuri de muncă, servicii sociale și viață publică.

Depinde numai de om și de voința lui, măsura în care aceste obiective au șansa să fie atinse. În perioada 7-11 aprilie, OMS invită orașele lumii să deschidă spații dedicate sănătății și să interzică accesul autovehiculelor în anumite zone, care vor fi rezervate diverselor activități recreaționale și de agrement.

Cerem edililor orașelor României să facă toate demersurile ca să ne putem bucura de Săptămâna sănătății urbane!

    Tudor Ciuhodaru - declarație politică Când nu mai ai ce vinde...;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Când nu mai ai ce vinde..."

Mulți dintre cei care salvează vieți nu mai văd un viitor aici. Familia, școala, amintirile, anii de liceu se duc pe apa Sâmbetei. Nu mai contează decât faptul că după șase ani de facultate și încă vreo cinci de rezidențiat nu-și pot găsi un loc de muncă.

Când sunt specialități deficitare în multe orașe din țară vedem că sute de medici și asistenți participă la Târguri Internaționale de Cariere Medicale. În această săptămână, la Iași, opt angajatori europeni au pus la dispoziție tinerilor medici peste 2000 de locuri de muncă în 15 țări.

Vizate sunt specialități precum anestezia, medicina de urgență, radiologia, medicina internă și chirurgia. Mai mult decât atât, angajatorii oferă consultanță pe parcursul întregului proces de înscriere și asistență în procesul de relocare.

În România, acești tineri nu-și pot permite o locuință, o carte e de multe ori prea scumpă. Dacă le mai vine vreo idee și încearcă să-și întemeieze o familie e bine să-și întrebe mai întâi părinții dacă pot include în cheltuielile curente și ajutorarea unor tineri medici.

Cât le oferă totuși alte țări? Cele mai mici salarii sunt în Germania și sunt cuprinse între 2.000 și 3.000 de euro, dar medicii cu experiență pot obține salarii ce ajung și la 10.000 - 12.000 de euro în Marea Britanie și țările scandinave.

Când nu mai ai ce vinde... îți vinzi creierul și sufletul și sănătatea?

Când ne pleacă medicii pierdem de trei ori. În primul rând, toți anii petrecuți prin școli și cheltuieli făcute astfel de pomană. A doua oară pierdem sănătate. Spitalele sunt doar muzee fără cei care lucrează-n ele. Și în al treilea rând, să nu uitați că astfel ne vindem viitorul.

Pentru ca să avem o "Românie sănătoasă" trebuie să găsim urgent soluții de deblocare a posturilor în sistemul sanitar. O țară care-și vinde sănătatea e de neconceput!

    Tudor Ciuhodaru - declarație politică Epidemia accidentelor;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Epidemia accidentelor"

România se confruntă cu numărul important al victimelor accidentelor rutiere. 2.729 de morți și 8.903 de răniți grav în 2009, potrivit unui comunicat al Inspectoratului General al Poliției. Numărul crescut de persoane care își pierd viața anual ne situează pe un nedorit loc doi în UE. Am ajuns să înregistrăm 150 de morți la un milion de locuitori, ceea ce reprezintă aproape dublu față de media europeană. Într-un top al cauzelor de mortalitate în țară noastră, accidentele rutiere ocupă locul al doilea pentru cei cu vârste între 15 și 44 de ani, după infarctul miocardic și prima cauză de deces pentru tinerii între 16 și 24 de ani. Alte mii de români sunt răniți și mulți dintre aceștia rămân cu infirmități permanente.

Consumul de alcool este una din cauzele frecvente de perturbare a capacității de conducere întrucât reduce viteza de reacție și precizia mișcărilor și poate determina scăderea acuității vizuale și auditive a șoferilor. Șoferii aflați sub influența alcoolului încalcă adesea normele de circulație, conduc cu viteză excesivă, se angajează în depășiri neregulamentare sau execută în mod periculos virajele. Doar în martie 2010, 1.089 de conducători auto au fost amendați pentru că se aflau sub influența băuturilor alcoolice.

Studiul Institutului pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității (ICPC) din Inspectoratul General al Poliției Române arată că procentul șoferilor sub influența băuturilor alcoolice (44,5 %) implicați în accidente rutiere este aproape dublu față de cel al conducătorilor auto care nu au fost niciodată implicați în accidente (24,5 %).

Putem vorbi de o epidemie cu mortalitate ridicată atunci când de pe harta României a dispărut, din 1990 până azi, un oraș de peste 60.000 de oameni în astfel de accidente.

Voi iniția azi o propunere legislativă de modificare și completare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care vizează o deplasare mai sigură pe șosele și reducerea numărului de accidente rutiere prin înăsprirea măsurilor legislative referitoare la conducerea sub influența alcoolului a autovehiculelor sau tramvaielor. Aceste măsuri legislative prevăd aplicarea de sancțiuni complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă variind între:

a) cinci ani (în cazul conducerii sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune);

b) zece ani (când conducerea sub influența băuturilor alcoolice a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice sau s-a soldat cu avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale fără victime);

c) mergând până la anularea permisului (când conducerea sub influența băuturilor alcoolice s-a soldat cu producerea unui accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală sau decesul unei persoane).

Sper că o veți susține.

Pentru ca drame precum cea de la Iași să nu se mai repete este nevoie de măsuri care să înăsprească reglementările legislative. Vom asigura astfel o deplasare mai sigură de-a lungul șoselelor în deceniul proclamat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite drept cel al "acțiunilor pentru îmbunătățirea siguranței rutiere".

    Angel Tîlvăr - declarație politică intitulată Românii, consumatori de violență?;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Românii, consumatori de violență?"

Dincolo de mediatizarea uneori excesivă a anumitor probleme pe care unele personaje publice le au cu justiția, se mai strecoară în mass-media un alt fenomen care a căpătat o amploare deosebită în România: violența! Fie că vorbim despre actele de violență din școli, fie că ne referim la cele din stradă sau la oamenii nevinovați care ajung victimele unor puternice deviații de comportament ale unor semeni de-ai lor, violența a căpătat un rol fruntaș în desfășurarea evenimentelor de zi cu zi.

Nu este prima dată când aduc în discuție acest subiect și din păcate nu cred că va fi nici ultima. Recent, opinia publică s-a declarat oripilată de ceea ce s-a întâmplat la Focșani, unde o asistentă medicală a fost victima unui tânăr căruia, conform propriei declarații, "I s-a pus pata", s-a dus la magazin, a cumpărat un cuțit și a înjunghiat-o. Din păcate, doamnelor și domnilor, acesta nu este doar un caz singular, buletinele de știri abundă în relatări de acest gen. Aceasta este țara în care am ajuns să trăim? Oare ar trebui să ne fie frică să mergem pe stradă, să trecem pe trecerea de pietoni, să ne parcăm mașina, să ieșim pur și simplu la plimbare?

Am citit zilele acestea un articol de presă pe care la început nu am știut cum să-l interpretez. Recunosc că mi-a atras atenția titlul, puțin șocant dealtfel, dar apoi mi-am dat seama că ceea ce se întâmplă zilnic în jurul nostru ne poate genera anumite reacții și trăiri care ne pot face să ne gândim din ce în ce mai mult la siguranța noastră și a familiilor noastre. Articolul la care am făcut referire se intitula "Ce arme de foc își mai cumpără românii?". Astfel, am aflat cu stupoare că deși nu sunt deloc ieftine, numărul armelor achiziționate a crescut simțitor. Pe lângă acest fapt, anul trecut s-au eliberat 10.425 de permise portarmă, cu doar 25 mai puține decât în 2008. Potrivit Poliției Române, în România există 206.000 de arme. Dintre acestea, jumătate sunt letale, în mare parte fiind vorba despre arme de vânătoare. Chiar și în aceste condiții, numărul celor care dețin arme este destul de mare și în creștere.

Ultimele întâmplări violente care au fost mediatizate ne-au arătat niște agresori ale căror izbucniri nu aveau nicio justificare. Aceste fapte nu fac decât să dea o importanță și mai mare testului psihologic necesar pentru eliberarea unui permis de port-armă, a unui carnet de șofer și chiar să ne facă să ne gândim că repetarea acestuia la un anumit interval de timp este mai mult decât necesară. Unii ar putea considera această propunere drept un exces de zel, însă diversificarea factorilor de stres, care se schimbă odată cu cerințele societății și care generează agresivitate justifică o examinare periodică.

Însă ce facem cu setea românilor față de manifestările violente! De câte ori nu am auzit despre oameni care priveau pur și simplu la manifestarea unor acte de violență asupra unor semeni de-ai lor chiar în plină stradă? Am fost cu toții zilele acestea puși în temă cu rezultatele unui sondaj de opinie care susținea că 91% dintre cei intervievați ar fi de acord cu introducerea pedepsei cu moartea. Datele aceluiași studiu spun că aproximativ 89% dintre români, care ar participa la un referendum pe tema retragerii cetățeniei celor care cer autonomia ținutului Secuiesc, ar vota pentru. De asemenea, 94% dintre românii care și-ar dori o consultare populară pentru retragerea cetățeniei romilor care încalcă legile în alte țări și aduc prejudicii României ar vota pentru excluderea lor din comunitate. Psihologii au interpretat aceste rezultate ca o reacție a oamenilor de răzvrătire împotriva unui sistem judiciar pe care ei îl văd incapabil în a rezolva cazurile și scandalurile intens mediatizate în ultima perioadă. Iată că sentimentul de frustrare și revoltă scoate din nou în evidență latura agresivă a oamenilor, tocmai prin manifestarea disponibilității de a vota reintroducerea pedepsei cu moartea ca o formă de reinstaurare a legii și dreptății.

Până acum am discutat despre violența în "lumea oamenilor mari". Dar cum rezolvăm, stimați colegi, aceeași problemă în rândul copiilor? Cum vom face posibilă dezvoltarea unor tineri care să nu se vadă nevoiți peste 15-20 de ani să ceară și ei reintroducerea pedepsei cu moartea?

Din nefericire, nu cred că există școală în România care să nu se fi confruntat cu un caz de violență fie între elevi, fie între profesor-elev. Sesizăm cu dezaprobare că adolescenții și copiii sunt din ce în ce mai violenți. "Mari consumatori" de jocuri violente, de emisiuni și filme care promovează din ce în ce mai multe scene violente, copiii și adolescenții din ziua de astăzi sunt victime sigure ale unei societăți care acceptă și promovează comportamente agresive.

Potrivit Centrului de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare, televiziunile din România oferă publicului, și mai ales copiilor, mai multă violență decât în alte țări. Studiul arată că în România numărul actelor de violență într-o oră la televizor variază de la 9 minute la până la 23. În cazul programelor de desene animate, durata actelor de violență este foarte ridicată, unul dintre posturile monitorizate ajungând la 37 de minute de violență într-o oră de program.

Potrivit studiului, 3 sunt canalele de desene animate care au înregistrat cel mai mare număr de scene de violență pe oră. Din păcate însă, conform declarației președintelui CNA "Referitor la cele trei canale de desene animate care au fost monitorizate, acestea nu se află sub jurisdicția CNA. E vorba de canale licențiate în Uniunea Europeană; deci nu sunt posturi pe care noi să le putem sancționa, amenda". În consecință, posturile de desene animate cu cele mai multe scene de violență nu pot fi sancționate sau avertizate de CNA, dar difuzează zilnic desene animate și sunt intens savurate de copii.

Aceste studii sunt importante, întrucât televizorul a devenit și în societatea românească un substitut pentru bonă. În calitate de părinți, trebuie și noi, alături de autorități, să acordăm atenție deosebită programelor TV, filmelor și chiar desenelor animate la care au acces copiii noștri. Acest aspect este foarte important deoarece, pe termen lung, chiar și desenele animate pot determina comportamente agresive. Asociația Psihologilor Americani consideră că prin difuzarea scenelor de violență mass-media este considerată, alături de consumul de alcool și droguri, un factor de risc în manifestarea violenței.

Necesitatea investiției în realizarea de programe și emisiuni pentru copii care să fie atât atractive, cât și educative, dar și o atenție deosebită acordată importurilor de seriale care nu fac nimic altceva decât să prezinte o lume nerealistă și plină de violență trebuie să devină o prioritate atât pentru părinți, cât și pentru trusturile media și guvernanți.

    Florian-Marian Săniuță - declarație politică cu titlul La stânga împrejur, domnule Boc!;

Domnul Florian-Marian Săniuță:

"La stânga împrejur, domnule Boc!"

Ne aducem aminte de militarii români doar atunci când ne este greu și avem nevoie de ajutorul lor sau, din când în când, la momentele festive ocazionate de sărbătorile țării, când uniformele și pasul cadențat pe ritmuri de fanfară ne fac să ne ștergem discret câte o lacrimă de emoție apărută în colțul ochilor.

Dar oare acești oameni, oameni ca și noi, de altfel, nu au nevoie de sprijin și în afara momentelor când sunt legați de jurământ sub faldurile tricolore?

Răspunsul ar trebui să fie unul singur: DA.

Ei bine, acum este un astfel de moment pentru că decizia cabinetului Boc de a "maltrata" întregul sistem de pensii militare sub imperiul devizei populiste "fără privilegii", creează o stare fără precedent: pensionarii și veteranii Armatei Române să meargă la cerșit pentru a-și putea întreține familiile, iar gradele militare obținute într-o viață, deloc ușoară, să devină o amintire dureroasă.

În conformitate cu prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, "Gradul militar este un drept al titularului și reprezintă recunoașterea în plan social a calității de cadru militar. Gradele de ofițer, maistru militar și subofițer nu se pot pierde decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege".

Practic, cei care au ales să îmbrace haina militară sunt depozitarii pe viață ai dreptului de a li se onora în același timp și numele și gradul avut, este recunoașterea socială a meritelor lor, dar și respectarea principiului de bază al oricărei armate din lume: principiul ierarhiei.

De altfel, nu există o altă profesie, cu excepția celei militare, în care să rămâi la dispoziția unității și după încheierea activității. De aceea, cadrele militare trec mai întâi în rezervă și abia apoi, mult mai târziu, în retragere.

Prin măsura aberantă de reducere a pensiilor de peste 3000 de lei conform doar spuselor primului-ministru, pentru că ministrul apărării afirmă altceva, se încalcă în mod grosolan principiul ierarhiei militare: cum pot avea doi oameni ce au deținut grade și responsabilități diferite aceeași pensie?

Pentru că aici se ajunge dacă se vor reduce pensiile, și așa puține, ale celor ce au condus pe diferite eșaloane Armata română?

Cum va mai putea fi utilizată această resursă umană în caz de nevoie, fie în timp de pace, fie în timp de conflict armat?

Este limpede că primul-ministru se comportă ca un conducător de oaste "a la Nero".

Iată ce scria în ziarul "Adevărul" din 24 mai 1934 generalul Alexe Anastasiu pe problema pensiilor militare:

"Înainte vreme trecerea la pensie și situațiunea de pensionar nu erau privite de militari cu amărâtă decepțiune decât doar sub raportul vârstei. Cuantumul pensiei, de exemplu față de solda gradului din activitate, prezintă o diferență foarte mică; iar ca tratament moral regimul respectă riguros principiile erarhiei, întrucât nici un militar activ nu primea o soldă mai mare de cât pensia unui grad superior.

"...or, principiile organice cari prezidează la constituirea, perfectarea și păstrarea unui corp bun de ofițeri și subofițeri activi cer, între condițiunile de realizare și un regim satisfăcător de pensii"...

"....statul n-ar trebui să ciuntească drepturile de precădere în atențiunea sa pentru forțele de apărare națională, dator fiind să asigure sporirea capabilității ofițerilor și subofițerilor armatei.

Această calitate nu se cultivă însă și nu se sporește în rândurile militarilor activi cu un sistem de prigoană a pensionarilor militari...!"

Convins fiind că "dăinuirea acestei stări este profund defavorabilă intereselor de apărare națională", generalul Alexe Anastasiu milita, în fapt, pentru păstrarea ordinii ierarhiei militare atât în activitate, cât și în rezervă și retragere, și recunoașterea socială a statutului de militar.

Căci altfel ce însemnătate ar mai avea gradele militare deținute pe viață?

Cum putem cere Armatei române sa-și îndeplinească misiunile cu profesionalism, mergând până la jertfa supremă, atâta timp cât bugetul apărării este tot mai mic, dotările sunt demne de programul "Rabla", iar recunoașterea socială a meritelor militarilor noștri este ca și inexistentă?

Iar acum suntem în situația de a le micșora pensiile, și așa mici, ale acestei categorii de profesioniști!

Fie și numai pentru aceste considerații, domnule Boc, la stânga împrejur și rupeți rândurile, fuga marș!

    Mihai Stroe - declarație politică Despre politica bunului-simț;

Domnul Mihai Stroe:

"Politica bunului-simț"

Întâlnim, adesea, persoane care se comportă fără mult clamatul bun-simț, vorbesc tare, agresează mediul, aruncă gunoaie pe oriunde, iți dau coate, te împing, se bagă în fața ta, iți iau fața cu mașina, te apostrofează dacă greșești, unii fac pe șmecherii, alții sunt mincinoși, farsori, se exprimă vulgar și, culmea, se cred și deștepți, uitând de un dicton specific cu referire la fudul. Pe scurt, bunul-simț nu-l mai găsim, nu mai suntem toleranți, acționăm impulsiv și judecăm situațiile numai în folosul imediat personal sau, eventual, de grup.

De ce? Pentru că printre alte cauze, modelele lor suntem poate și noi.

Zilnic, cu sau fără voia noastră, facem politică, ascultăm, intervenim, consumăm politică cu sau fără bun-simț.

La tribuna Parlamentului se perindă mulți colegi, unii așa-ziși deținători ai adevărului absolut, care ne apostrofează, ne ceartă că nu gândim ca ei, că unele proiecte de lege le afectează interesele personale sau de grup, ne jignesc de multe ori, manifestându-se democratic, spun ei, uneori șmecherește. Culmea este că deși nu ne place, ripostăm, intrând adesea în polemici uneori lipsite de bunul- simț.

Oricine din Parlamentul României se poate exprima și manifesta coerent și democratic pe orice problemă legislativă sau politică și cu bunul-simț ar avea, cred, de multe ori, câștig de cauză dacă argumentele ar fi cele care motivează acțiunea, și nu interesele personale sau de grup.

Ne mirăm de multe ori că Parlamentul, ca instituție, are o imagine proastă. Noi suntem cei care îi creăm imaginea, prin manifestările de la tribuna Parlamentului sau prin aparițiile publice unde adesea ne manifestăm ca oameni politici rigizi, care frizează uneori bunul-simț - trăsătură care ar trebui sa primeze în acțiunile noastre - și atunci probabil că și imaginea instituției parlamentare și a parlamentarilor s-ar ameliora.

Stă în puterea noastră ca prin acțiunile și manifestările noastre să dovedim mai mult respect pentru cei care ne-au trimis în Parlamentul României, să ne manifestăm democratic, atât atunci când suntem la putere, cât și atunci când suntem în opoziție, sub egida bunului-simț, care să amelioreze imaginea parlamentarului, și, de ce nu, să putem deveni modele de comportament pentru cei care ne privesc și ne ascultă.

Vă propun să promovăm politica bunului-simț în Parlamentul României cu convingerea că vom avea cu toții de câștigat.

    Mircea Grosaru - intervenție cu tema Alături de poporul polonez și minoritatea poloneză din România;

Domnul Mircea Grosaru:

"Alături de poporul polonez și minoritatea poloneză din România"

La anunțarea veștii că avionul prezidențial s-a prăbușit, având la bord 131 de persoane din conducerea țării, la început mi s-a părut incredibil, având în vedere situațiile rare în care se poate întâmpla așa ceva. Am refuzat să-mi imaginez așa ceva și nu am putut să cred decât că ar fi putut fi vorba doar de un scenariu. Știrile mi-au reconfirmat vestea, iar încetul cu încetul simțeam că nimic nu mai poate schimba situația, iar știrea m-a dus cu gândul la scopul vizitei de la Katyn.

Ar fi fost o împăcare cu istoria, care ar fi explicat multe din greutățile prin care a trecut de-a lungul timpului poporul polonez.

Președinții tuturor statelor lumii, și nu numai, au transmis condoleanțe familiilor îndoliate, primul fiind chiar actualul prim ministru rus Vladimir Putin.

În aceste momente, nimic nu se mai poate spune, ci totul se simte. Alături de toți colegii mei, deputați și senatori, doresc să transmit și pe această cale sincere condoleanțe minorității poloneze prezente în parlament, dar și poporului polonez prieten al românilor.

    Mircea Grosaru - intervenție cu tema Două tăișuri ale încăpățânării, două ipostaze;

Domnul Mircea Grosaru:

"Două tăișuri ale încăpățânării, două ipostaze"

Mulți spun acum că "L-am cunoscut pe Lech Kaczynski"! Și "l-am cunoscut", e un fel de-a spune. E ca și cum am spune că am cunoscut câteva zeci, poate chiar sute de mari personalități poloneze și străine, cu prilejul Congresului aniversar al Solidarnosc din 2005, de la Varșovia și Gdansk, când am vorbit mai mult decât cu Cardinalul Lustiger, căruia i-am cerut și am primit permisiunea de a-i traduce și publica intervenția în "Timpul", și cu Bronislaw Geremek, pentru simplul motiv că amândoi erau buni vorbitori de franceză, singura limbă străină în care pot conversa fără eforturi prea mari. Era acolo, de la Walesa la Havel și de la Barroso la Madeleine Albright, aproape toată elita politică a lumii și, normal, s-a întâmplat să strâng niște mâini, să schimb niște saluturi.

Cu Kaczynski, pe atunci primar al Varșoviei, s-a întâmplat chiar să ciocnim un pahar de șampanie. Asta înseamnă că l-am cunoscut? Nu! Însă i-am urmărit cu atenție evoluția încă de atunci, când era candidat înscris în bătălia electorală pentru președinție. Ceea ce pot spune sigur este faptul că era de o încăpățânare ieșită din comun. Această încăpățânare l-a ajutat să câștige o competiție în care plecase cu un handicap de peste 25 de procente. La jumătatea cursei, încă era cu aproape 20 de procente în urma lui Donald Tusk, actualul premier, liderul liberalilor. Oricine ar fi renunțat, nu și Kaczynski. Câteva erori ale adversarului, care se vedea deja câștigător, și o campanie "încăpățînată", aproape până la monotonie, i-au adus victoria.

Tot încăpățânarea sa a reclasat Polonia în politica internațională, unde a devenit o voce ascultată. Mai degrabă eurosceptic, conservator, apropiat de Statele Unite mai mult decât de UE, critic în egală măsură al Rusiei și Germaniei, dar cochetând cu Anglia în afacerile europene, ridiculizat uneori, nu foarte iubit nici în Polonia de la un punct încoace, Kaczynski însuși a devenit o voce de care a trebuit ca marile puteri să țină seama. O voce care acum a tăcut. Dar a tăcut, ca să spun așa, tot pe mâna încăpățânării sale. I s-ar potrivit o vorbă adaptată a lui Napoleon: "Cuvântul imposibil nu este polonez". Din păcate, a trebuit să afle, laolaltă cu aproape o sută de oameni, că acel cuvânt poate fi tradus și în limba polonă. Inimă-Rea avea dreptate: încăpățânarea e o sabie cu două tăișuri. Când ne servește prea multă vreme unul dintre ele, uităm că există și cel de-al doilea și catastrofa se prăbușește asupra noastră.

Nu sunt însă de acord în alt punct cu Inimă-Rea. Nu cred că celebra șarjă a cavaleriei poloneze asupra tancurilor nemțești merită ridiculizată. Este un gest de cumplită semnificație istorică, care marchează destinul unui popor, un gest de o tragică poeticitate. Oricum, îl prefer cu toată ființa mea leșinului lui Mihail Manoilescu la semnarea Dictatului de la Viena și rușinoasei retrageri a Armatei române din Basarabia fără a fi tras un foc de armă.

Polonia e în doliu. Polonia și-a pierdut o parte consistentă a elitei sale civile și militare. Lech Walesa are dreptate, este cea mai gravă catastrofă de la masacrul de la Katyn încoace. Analiștii de serviciu se întreabă catastrofic: Ce se va întâmpla cu Polonia? Cum va ieși din această situație? Cu Polonia nu se va întâmpla nimic, Polonia își va urma drumul prin istorie. Și va ieși din situație cu aceeași demnitate cu care își trăiește doliul. Polonia a fost împărțită de trei ori de-a lungul încercatei sale istorii, dar a redevenit o țară mare și puternică. A reușit ceea ce n-a mai reușit nimeni, să treacă prin marea criză economică și financiară mondială având creștere economică. Polonia nu și-a înclinat coloana vertebrală nici în timpul comunismului, împotriva căruia a fost în revoltă aproape continuă și pe care l-a învins aproape de una singură. Polonia a suferit ieri niște pierderi umane aproape imposibil de evaluat, dar din fericire pentru ea e o țară care chiar are elite, are elite puternice în toate domeniile - politic, intelectual, militar, religios etc. De altfel, aparatul de stat funcționează fără sincope. Până la finele lui iunie va avea un nou președinte ales.

Polonia merge mai departe. Este bine că o însoțim în acest multiplu doliu, e omenește și prietenește așa, dar ar fi bine dacă am fi în stare să învățăm ceva din exemplul istoric al acestei țări.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei atât de devreme și atât de absurd plecați dintre noi! Dumnezeu să binecuvânteze Polonia!

    Dan Ilie Morega - declarație politică despre Strategia Guvernului referitoare la județele monoindustriale și cu o rată a șomajului foarte mare;

Domnul Dan Ilie Morega:

"Strategia Guvernului referitoare la județele monoindustriale și cu o rată a șomajului foarte mare."

Așa cum bine cunoașteți, în ultimii 20 de ani s-au succedat la conducerea României mai multe guverne ale diverselor formațiuni politice. Din păcate, niciunul dintre ele nu și-a focusat atenția pe județele sau zonele monoindustriale care, iată, după două decenii de la evenimentele din 1989, înregistrează, pe lângă cele mai mari rate ale șomajului și cele mai mici perspective de reîncadrare în muncă: Gorj, Mehedinți, Hunedoara, Galați etc.

Referindu-mă concret la județul Gorj, în afara mineritului și energiei - care mai poate asigura locuri de muncă pe o perioadă de maxim 15-20 de ani -, nu există nicio altă strategie sau vreun program interministerial pentru dezvoltarea de alternative economice, în ciuda faptului că în zonă există extrem de multe resurse materiale și umane. Răspunsul Agenției pentru Dezvoltarea Durabilă a fostelor zone industrializate la această problemă deosebit de importantă, îl apreciez cel puțin utopic. Președintele acestei Agenții consideră drept alternativă de dezvoltare economică în aceste zone realizarea a câțiva kilometri de asfalt sau, scuzați-mi expresia, luarea unor măsuri din "șanț în șanț". Aceste județe, între care și județul Gorj, sunt în pericol de a deveni niște județe-fantomă, depopulate.

Iată de ce propun o analiză în cadrul Guvernului de constituire a unui grup de lucru interministerial, din care să facă parte secretari de stat de la următoarele ministere: Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Din aceste motive, consider că este absolut necesară înființarea acestei Comisii interministeriale care să aibă capacitatea organizatorică de a crea o strategie unitară, cu programe sectoriale pe domeniile cu potențial de dezvoltare în județele vizate, cu măsuri concrete, funcție de resursele materiale și umane care pot fi valorificate, dar, care, fără o susținere reală guvernamentală, riscă decalaje extrem de mari, cu efecte imprevizibile.

    Mugurel Surupăceanu - declarație politică: Turismul românesc dispare;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Turismul românesc dispare"

Problemele din turismul românesc nu mai sunt un secret pentru nimeni. Aceste probleme afectează atât imaginea țării, cât și economia națională. Litoralul Mării Negre, dar și stațiunile montane din România nu au reprezentat o alternativă viabilă pentru turiștii care au preferat să-și petreacă sărbătorile pascale în Bulgaria sau Grecia.

Ministrul turismului pretinde că implementează mai multe strategii pentru revitalizarea turismului românesc. La nicio lună distanță de 1 Mai, ziua în care românii vor pleca în număr mare pe litoral (tind să cred că nu înspre cel românesc) stațiunile de la Marea Neagră arată ca după un dezastru. Plajele nu sunt amenajate, iar câinii vagabonzi se plimbă în voie printre gunoaie și resturi de construcții. Managerii hotelurilor încă nu asigură că vor deschide sezonul estival pentru 1 Mai. Explicația este simplă: românii au descoperit în afara țării hoteluri și plaje decente, dar și prețuri care nu îi fac să se gândească de două ori înainte de a pleca în vacanță. Turismul românesc merge către un declin fără precedent.

Aceste probleme au fost îndelung dezbătute, dar soluțiile au întârziat să apară. Din nefericire, acestea sunt doar câteva dintre hibele unui domeniu care altădată funcționa în România. Altele vin dinspre zone care, pe vremuri, erau pline de turiști, iar astăzi zac în degradare. Municipiul Galați, oraș cu port la Dunăre, reprezenta în trecut un punct turistic atractiv. Astăzi nici măcar gălățenii nu-și mai pot petrece câteva zile liniștite în vreunul dintre locurile de agrement. De exemplu, spațiul de agrement "Lacul Vânătorilor", un loc în care altădată campingul era plin de turiști, zace în mizerie. În acest loc mai vin doar câțiva pescari locali. Cabanele sunt distruse, iar spațiul nu mai beneficiază de curent electric de 10 ani. Autoritățile locale ridică nepuntincioase din umeri susținând că nu sunt bani nici pentru investiții minime. Ministrul turismului promite la televizor o țară de vis. Din păcate, visul este în realitate îngropat sub ruinele degradării și ale nepăsării.

O parte din istoria României se pregătește de prăbușire în stațiunea Herculane. Stațiunea balneo-climaterică, un loc înfloritor care atrăgea mii de turiști, se pregătește de un sfârșit mizer. Astăzi, ea nu mai reprezintă un punct de interes pentru nimeni. Lipsa de utilități, mizeria și degradarea îi pun pe fugă pe turiști, care preferă alte zone pentru relaxare și tratament. La fel se întâmplă și cu complexul istoric Borsec.

Avem o țară frumoasă pe care nu știm să o exploatăm. Aceasta este singura concluzie în fața unei realități care desfide orice regulă a bunului-simț. Turismul românesc este îngropat sub ruine sub privirile nepăsătoare ale ministrului Elena Udrea, care are tupeul să le spună românilor că, de fapt, ceea ce vedem noi toți nu este real și că România merită să fie destinația de vis pentru o vacanță. Doamna ministru, din păcate, România turistică seamănă tot mai mult cu un coșmar decât cu un vis.

    Marius Rogin - declarație politică cu referire la Proiectul Nabucco;

Domnul Marius Rogin:

Proiectul Nabucco vizează realizarea unui gazoduct pe traseul Turcia - Bulgaria - România - Ungaria -Austria, cu o lungime totală de 3296 km. Capacitatea inițială a conductei este de 8 miliarde mc/an, cu o creștere liniară până la capacitatea proiectată de 31 mld.mc gaze naturale/an, în anul 2020. Nabucco face parte din culoarul european de tranzit al gazelor naturale din regiunea Mării Caspice și din Orientul Mijlociu către Europa de Vest și este proiect european prioritar prin decizia Consiliului European din martie 2007. La realizarea proiectului Nabucco participă șase firme cu câte o parte egală, 16,67%: Botgas-Turcia, Bulgargaz-Bulgaria, Transgaz-România, Mol-Ungaria, OMV-Austria și RWE-Germania. Construcția Nabucco urmează să înceapă în 2010, iar intrarea în funcțiune este preconizată pentru anul 2014.

Comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, și-a manifestat încrederea în ceea ce privește respectarea calendarului pentru realizarea proiectului energetic Nabucco, și anume: primele livrări de gaz vor avea loc la finele anului 2014, iar capacitatea deplină va fi atinsă în 2018, fază în care volumul gazului va fi ridicat și stabil. De asemenea, comisarul a mai precizat că în acest an vor fi luate decizii majore privind investițiile, iar lucrările de construcție vor debuta anul viitor. Uniunea Europeană a alocat pentru gazoductul Nabucco suma de 200 milioane de euro, iar în luna iulie urmează să fie organizată la Bruxelles sau Istanbul o conferință cu toate țările partenere. Azerbaidjanul, țara de aprovizionare probabilă deține un loc cheie în definitivarea proiectului.

BERD s-a alăturat negocierilor intensive cu Azerbaidjanul cu privire la contractele de gaze naturale pentru proiectul Nabucco, asigurând sprijin total față de Nabucco.

Procesul de negocieri privind definitivarea proiectului Nabucco s-a intensificat vizibil după ratificarea de către Parlamentul Turciei în prima decadă a lunii martie a Acordului guvernamental cu privire la construirea gazoductului Nabucco.

Conform comisarului european pentru energie, "este mai mult o viziune măreață pentru viitor, decât o prioritate a Comisiei Europene", deoarece ar reduce dependența energetică a UE față de Rusia începând cu anul 2018.

Au existat propuneri privind ideea de a uni cele 2 gazoducte rivale, South Stream și Nabucco, pe teritoriul Bulgariei, în încercarea de diminuare a costurilor de construcție. Președintele societății ruse a gazului susține această propunere, considerând-o avantajoasă pentru Nabucco, deoarece ar elimina construirea conductei în Asia Centrală. Astfel, partea rusă va construi secțiunea din South Stream pe sub Marea Neagră, după care conducta va intra în Bulgaria, iar Nabucco ar putea renunța la construirea secțiunii din Azerbaidjan, Georgia și Turcia pentru a se uni cu South Stream în Bulgaria.

Comisia Europeană se concentrează și asupra altor proiecte de gazoducte, toate depinzând însă de Rusia. Prioritar este gazoductul Baltic, North Stream, care ar urma să fie terminat în 2 ani, cel de-al doilea proiect se referă la recondiționarea gazoductului central din timpul perioadei sovietice care leagă Rusia de Austria, prin Ucraina, lucrare care ar trebui să se încheie în 2013. North Stream și South Stream sunt promovate de monopolul rus Gazprom, proiecte la care s-au asociat și mari companii europene din domeniu, cum ar fi EDF-Franța, GDF-Suez, EON-Germania, ENI-Italia.

România pledează pentru întărirea securității energetice regionale, prin crearea unui triunghi de aprovizionare cu gaz, Nord-Sud-Est, în care unghiul oriental ar fi reprezentat de gazoductul Nabucco, unghiul nordic ar fi reprezentat de terminalul de gaz lichefiat din Polonia, iar cel sudic, de terminalul de gaz lichefiat din insula Kappar din Croația.

Acordul România-Azerbaidjan-Georgia pentru 2 terminale de gaz se va semna în aprilie, în România. Interconectorul AGRI- Azerbaidjan-Georgia-România - este destinat transportului gazelor naturale azere în România, în stare lichefiată. Prin acest acord trilateral, urmează să se dezvolte 2 terminale de gaz lichefiat-GNL-unul, pe litoralul georgian al Mării Negre și celălalt, la Constanța.

Uniunea Europeană trebuie să își elaboreze în comun politicile energetice, să creioneze acțiunile concrete pentru interconectarea sistemelor naționale cu cele ale statelor vecine, în domeniul gazelor și electricității, diversificarea rutelor și a resurselor de energie, iar proiectul Nabucco - obiectiv prioritar pentru România - poate să asigure atât securitatea energetică a României, cât și a Europei, limitând dependența energetică de Rusia.

    Sanda-Maria Ardeleanu - declarație politică: Pledoarie pentru o școală incluzivă;

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

"Pledoarie pentru o școală incluzivă"

"[...] Adultul, educatorul trebuie să sprijine acest proces de desăvârșire al copilului prin libera manifestare a sa." Constantin Harly

De multă vreme suntem în așteptarea unei legi care să producă cu adevărat schimbarea sistemului de educație din România la nivelul tuturor palierelor lui. Momentul mult așteptat a sosit! După cum știm, Guvernul a aprobat ieri, 12 aprilie 2010, în ședință extraordinară, textul proiectului noii Legi a educației naționale. Proiectul actului normativ vine să amelioreze multe dintre problemele cu care se confruntă actualmente sistemul educațional din România, pentru a căror rezolvare nu s-a găsit până acum disponibilitate, uneori interes și, de cele mai multe ori, voință politică. Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să înțelegem că România are nevoie de reformă reală și coerentă în ceea ce privește educația, acest domeniu care reprezintă coloana vertebrală a oricărui stat.

Suntem stat european, iar nevoia de reformă a sistemului educațional se resimte mai stringent ca niciodată. Noul proiect de lege introduce numeroase elemente a căror implementare va avea, fără îndoială, impact pozitiv asupra funcționării sistemului național de educație, în toate ipostazele lui, de la învățământul preuniversitar și universitar până la conceptul de educație permanentă.

Această lege creditează pentru prima dată educația timpurie, lucru ce va asigura o unificare a vârstei de începere a învățământului obligatoriu și, ca urmare, grupuri de vârstă mai omogene, cu avantaje evidente atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice. În același timp, este prevăzută posibilitatea finanțării din resurse publice a furnizorilor acreditați de servicii de educație timpurie, indiferent dacă aceștia sunt publici sau privați. Este încă o expresie a aplicării coerente a principiului "finanțarea urmează copilul", ceea ce va stimula, pe de o parte, competiția între diferiții furnizori de educație antepreșcolară și va permite, pe de altă parte, accesul tuturor copiilor la servicii de educație și îngrijire de calitate.

Doresc însă să mă opresc asupra unui alt aspect foarte important. Mă refer la educația copiilor cu cerințe educaționale speciale. Acești copii reprezintă o categorie deloc neglijabilă ce are nevoie de atenție sporită din partea noastră, a tuturor educatorilor, dar și a guvernanților.

În ceea ce privește acești copii, datoria cadrelor didactice, dar și a societății în ansamblu, este de a spori încrederea în forțele proprii, de a oferi un model de comportament spre care copiii să aspire. În condițiile în care copilului cu deficiențe îi sunt stimulate și dirijate permanent activitatea intelectuală, activitatea afectiv-volitivă, îi este asigurat un confort psihic, riscurile apariției abaterilor comportamentale sunt minime, iar recuperarea acestora poate depăși zona neputinței.

Dați-mi voie să salut prevederile introduse de noul proiect în privința acestei categorii speciale. Astfel, copiii, elevii și tinerii cu dizabilități sau cu cerințe educaționale speciale, integrați în învățământul de masă, beneficiază de sprijin educațional prin cadre didactice de sprijin și itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educațional se face de către Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională și se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Învățământul special, conform noii legi, dispune de planuri de învățământ, programe școlare, programe de asistență psihopedagogică, manuale și metodologii didactice alternative, elaborate în funcție de tipul și gradul handicapului și aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Acest lucru presupune adaptarea curriculum-ului la nevoile speciale ale copiilor cu dizabilități.

Până acum, despre integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale s-a discutat timid și, din păcate, fără rezultate evidente. Noua lege pledează pentru o școală incluzivă, o școală capabilă să promoveze diversitatea umană și să vină în întâmpinarea oricărei nevoi educaționale a copiilor.

Stimați colegi, educația copiilor noștri reprezintă prioritate națională, iar succesul acestui domeniu este condiționat de voința și responsabilitatea noastră!

    Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - despre politicile economico-financiare, în contextul crizei economice;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

În momentul de față, problemele economice și financiare generate de criză își reverberează ecourile asupra întregului sistem socio-economic. Scenariul este cu mult diferit față de anii precedenți, iar politicile economico-financiare trebuie, în parte, reconsiderate.

După cum știm, în anul 2008, s-a aprobat majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice. Majorarea salarială a vizat două etape. Prima etapă a presupus o creștere cu 17%, care s-a acordat chiar din luna noiembrie 2008, iar a doua ar fi presupus o creștere de 33%, astfel încât să se ajungă la acea majorare de 50% prevăzută de Legea nr.221/2008.

În contextul înghețării salariilor din sectorul bugetar ca urmare a crizei economice, componenta de creștere de 33% nu s-a mai acordat, iar Legea nr.221 a fost abrogată prin Legea salarizării unitare. În aceste condiții, când s-a elaborat bugetul pe anul 2010, au fost avute în vedere drepturile salariale ale personalului din învățământ cu acea majorare de 17%. Astfel că, în masa salarială prevăzută prin bugetul de stat pentru anul 2010 au fost avute în vedere numai creșterile de 17% aplicate din noiembrie 2008.

Am văzut cum în unele județe din țară, instanțele au acordat, prin hotărâri judecătorești definitive, și creșterea de 33%, care nu este prevăzută în bugetul anului 2010. Școlile care au acordat inclusiv această creștere, pe baza hotărârilor judecătorești, au consumat masă salarială, iar sumele prevăzute prin buget pentru trimestrul I au rămas insuficiente pentru alte școli și, în aceste condiții, unele dintre acestea nu au mai putut acorda nici salariile cu majorarea de 17% aplicată din noiembrie 2008. Situație paradoxală, aș spune. Conform instanțelor judecătorești, cadrele didactice au avut câștig de cauză, dar cum rămâne cu plata acestor salarii?

Este bine cunoscut faptul că economia noastră s-a caracterizat în anul 2008 printr-un procent foarte bun de creștere a p.i.b.-ului. Motoarele economiei păreau că funcționează în parametri normali. Însă brusc, scenariul s-a schimbat. Economia românească este acum într-o situație dificilă, ceea ce înseamnă că schimbările, pozitive și negative, depind în parte de factori exogeni. Schimbările economice pozitive ale României sunt "dictate" de economia mondială.

Consider că trebuie să se țină seama de realitățile economice actuale ale României. Acum, mai mult ca oricând, trebuie să dovedim înțelegere față de situația dificilă creată de criza economico-financiară care nu a ocolit România.

Ceea ce va aduce viitorul este greu de prezis. Majoritatea politicilor economice și financiare sunt puse sub lumina nefavorabilă a noului scenariu, aflându-se într-un permanent efort de adaptare. Când se va termina această criză, probabil, economia mondială va avea o nouă geografie și noi reguli.

    Maria Stavrositu - declarație politică pentru introducerea bacalaureatului internațional;

Doamna Maria Stavrositu:

Declarația mea de astăzi vine să susțină introducerea bacalaureatului internațional. Suntem cu toții conștienți de faptul că studiile în străinătate oferă nenumărate oportunități tinerilor români. Actualmente, în România sunt câteva unități particulare de învățământ preuniversitar care organizează bacalaureat internațional încă din anul 2006.

Consider că este mai mult decât oportun ca toate instituțiile publice de învățământ din România să organizeze acest tip de bacalaureat ce, pe lângă șansa oferită absolvenților de a se înscrie la universități internaționale, dă posibilitatea țării noastre să se conecteze la sistemele educaționale internaționale și să faciliteze un interschimb benefic între culturile lumii.

Gradul crescut de participare a tinerilor la târgurile universitare ce promovează oferte de studii în Europa și în Statele Unite ale Americii ne demonstrează că din ce în ce mai mulți tineri din România sunt interesați să acceseze universități din străinătate. În această manieră, sistemele de învățământ din Europa devin compatibile între ele, condiție sine qua non pentru dezvoltarea armonioasă a fiecărui stat în parte.

Integrarea europeană nu este un exercițiu de fantezie, ci o încercare menită a oferi o securitate și stabilitate durabile pentru toate statele Europei. Procesul european reprezintă o chestiune de capacitate și de cultură, dar și capacitatea fiecărui stat de a transfera reciproc, printre altele, propriul model și paradigmă educațională.

Bacalaureatul internațional (The International Baccalaureate - IB) reprezintă o provocare pentru elevii din România. Avantajele aduse sunt multiple, însă cel mai important este faptul că este recunoscut în aproape toate țările lumii. Este extrem de folositor pentru cei care doresc să urmeze cursurile unei universități în afara țării.

Elevii din ciclul superior de liceu pot urma Programul de Diplomă Bacalaureat Internațional, în conformitate cu metodologia Organizației Bacalaureat Internațional (BI). Diploma obținută prin această alternativă educațională este echivalentă cu diploma obținută în urma susținerii examenului național de bacalaureat.

Introducerea acestei alternative reprezintă, fără îndoială, un pas înainte pentru sistemul de educație din România. Realizarea reformei și modernizării învățământului pe baza principiilor europene impun, printre altele, o largă deschidere spre învățământul internațional.

    Daniel Buda - declarație politică cu subiectul Reforma în sănătate, punct de referință european;

Domnul Daniel Buda:

"Reforma în sănătate - punct de referință european"

România este stat membru al Uniunii Europene, iar fiecare cetățean român este, în același timp, și cetățean european, însă, ca standard de viață suntem încă departe de cel european. De aceea, reformele inițiate, în special cele din sistemul sanitar, constituie, în egală măsură, ca și reforma sistemului judiciar, marile provocări ale actualului Guvern și ale clasei politice.

Alături de justiție, domeniul sănătății este unul dintre sectoarele care ridică cele mai mari dificultăți, având implicații la nivelul întregii societății. Sunt cunoscute și ușor de constatat deficiențele care țin în principal de: medicamente scumpe și insuficiente, spitale care oferă servicii medicale de o calitate îndoielnică, medici și personal necorespunzător plătiți, miniștri ai sănătății acuzați, criticați și blamați. Desigur, toate aceste deficiențe, percepute de fiecare dintre noi în mod diferit, au, din nefericire, o cauză comună, și anume renumita "criză din sistemul sanitar".

Înainte de anul 2004, sănătatea a fost privită, dar și tratată de guvernanți ca o cenușăreasă a bugetului național, nefiind considerată prioritate națională. Subfinanțarea sistemului sanitar, lipsa performanțelor manageriale de la nivelul spitalelor, discrepanța dintre numărul contributorilor și cel al beneficiarilor de servicii medicale sunt cauzele fundamentale ale neregulilor acestui sistem. Însă, toate aceste probleme legate de resursele umane insuficiente, finanțarea necorespunzătoare, performanțele manageriale scăzute reprezintă doar una dintre fațetele crizei, cealaltă se referă la modalitatea cum sunt cheltuite resursele financiare ale sistemului, puține, așa cum sunt deocamdată. De aceea, un element esențial, cheia crizei din sistem, s-a dovedit a fi un management eficient, echilibrat și care să răspundă în mod prompt și eficient nevoilor cetățenilor care să contribuie la atingerea standardelor europene din punct de vedere al infrastructurii medicale.

Aderarea țării noastre la structurile europene a făcut ca starea de sănătate, sistemul sanitar, serviciile sanitare oferite să devină punctul de referință pentru cetățenii din România, dar în egală măsură și pentru oficialii europeni. Practic, sistemul sanitar și sistemul judiciar, fără să minimalizez importanța deosebită și a celorlalte domenii, reprezintă reperul în ceea ce privește evoluția țării noastre. În acest sens, nu este deloc surprinzător faptul că, deși eforturile financiare ale statului român au crescut considerabil, cel puțin în ultimii patru ani, pentru aproape toate categoriile de servicii medicale, senzația de lipsuri din sistem continuă să persiste și să se acutizeze de la o lună la alta. De aceea, actualul ministru al sănătății a considerat că managementul din sistemul sanitar trebuie înlocuit, că problemelor economice trebuie să li se răspundă cu soluții economice și nu soluții medicale.

Sistemul sanitar, la ora actuală, are nevoie de o regândire a modului de funcționare, de o reașezare a principalilor pioni de susținere, dar și de o viziune clară pentru sprijinirea activității medicale și de creștere a performanței actului medical. Sistemul sanitar din România a fost, de-a lungul anilor, privat de investiții care să îi permită o dezvoltare în concordanță cu evoluțiile reale ale societății și cu nevoile cetățenilor. Ca orice reformă, în fapt ca orice schimbare, indiferent de natura ei, provoacă anumite nemulțumiri și reacții diverse.

Sistemul sanitar a fost și va rămâne un domeniu veșnic controversat, un domeniu în continuă mișcare, care necesită în mod permanent și constant adaptarea la parametrii realității concrete, însă, o reformă echitabilă, curajoasă și echilibrată, cu toate că înregistrează deseori piedici venite chiar din sistem, va fi în beneficiul atât al pacienților, cât și al medicilor, fără îndoială. De altfel, garantarea sănătății românilor ca popor este condiția esențială, sine qua non, pentru supraviețuirea ca neam și, mai mult, pentru dezvoltarea acestuia.

Am convingerea că reforma inițiată de actualul ministru al sănătății, dublată de accelerarea procesului de descentralizare în sistemul de sănătate și creșterea gradului de implicare a administrației locale în gestionarea spitalelor, sunt punctele forte în garantarea unor servicii de sănătate de înaltă calitate, în concordanță cu standardele europene și, mai ales, în concordanță cu nevoile cetățenilor.

    Manuela Mitrea - intervenție cu tema Ziua Mondială a Teatrului;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Mondială a Teatrului"

Începând cu 1961, UNESCO a decis ca în fiecare an, la 27 martie, comunitatea internațională să celebreze Ziua Mondială a Teatrului, ca semn de apreciere a uneia dintre cele mai vechi arte, arta scenică. Astfel, lumea îi sărbătorește pe cei care creează și se regăsesc în teatru, dar și pe aceia pentru care lumea magică a artei teatrale înseamnă prilej de bucurie, meditațieși regăsire.

Teatru nu înseamnă numai marile scene mondiale sau, la noi în țară, numai scenele bucureștene. Teatrul se joacă în egală măsură la Constanța, Craiova, Iași, Cluj, Timișoara, precum și în alte zeci de localități din România.

Pe scena constănțeană s-au consumat numeroase debuturi absolute ale unor actori care au strălucit în lumea teatrului, printre aceștia numărându-se: Toma Caragiu (căruia îi plăcea să amintească faptul că s-a numărat printre fondatori), Cornel Rusu, George Bănică, Constantin Drăgănescu, Șerban Cantacuzino, Adrian Lupu, Ștefan Iordache, Silviu Purcărete, Remus Mărgineanu, Iancu Lucian, Gil Andreescu sau Ileana Ploscaru.

Din păcate, teatrul în România de astăzi și cultura în general, sunt cenușăresele bugetului, în timp ce suferim de sărăcie și subdezvoltare culturală. Actorii noștri cei talentați muncesc și au succes, dar acesta nu le alimentează conturi în bancă, nu le aduce steluțe în beton pe bulevarde strălucitoare și nici măcar un trai decent sau respect din partea guvernanților.

Stimați colegi, n-avem dreptul să uităm de teatrul românesc și de cei ce-l slujesc!

    Manuela Mitrea - intervenție cu tema Luna Pădurii;

Doamna Manuela Mitrea:

"Luna Pădurii"

"Luna Pădurii" împlinește în acest an 138 de ani, fiind printre cele mai vechi sărbători de mediu din lume. Prima ediție s-a desfășurat în Statele Unite, în 1872, ca sărbătoare a sădirii arborilor. În România, sărbătoarea a ajuns 30 de ani mai târziu și a fost organizată de către Spiru Haret, pe atunci ministru al cultelor și instrucției publice, sub denumirea "Sărbătoarea sădirii arborelui".

În 1800, România avea 8,5 milioane hectare de pădure, adică 35-45% din teritoriu. Din păcate, suprafața s-a redus continuu, în 1974 scăzând deja la 6,5 milioane de hectare, pentru ca în prezent fondul forestier să cuprindă doar 6,37 milioane hectare, reprezentând 26% din suprafața țării.

Raportul dintre fondul forestier și suprafața României indică faptul că țara noastră se află pe locul 13 în Europa, cu 2,6% mai puțin decât media continentală, iar dacă raportăm suprafața împădurită la numărul de locuitori, ocupăm locul 10 în Europa, cu 0,33 hectare pe cap de locuitor. Cauzele reducerii drastice a suprafeței împădurite sub optimul ecologic sunt poluarea industrială, dar mai ales defrișarea abuzivă, iresponsabilă și pășunatul excesiv.

În județul Constanța, fondul forestier cuprinde o serie de arii forestiere protejate, aici fiind prezente numeroase tipuri de habitate de pădure, de silvostepă și stepă, habitate protejate la nivel european, care adăpostesc specii lemnoase cu o valoare ecologică excepțională. Toate rezervațiile forestiere din județul Constanța fac parte din Rețeaua Ecologică Europeană Natura 2000, al cărei scop principal este de a opri declinul diversității biologice prin conservarea pe termen lung a celor mai valoroase și periclitate habitate de interes european.

Calamitățile petrecute în ultimii ani în țara noastră și în lume, ne-au arătat că, dacă nu respectăm mediul în care trăim, natura se răzbună. Am defrișat pădurile și nu a mai avut cine să ne protejeze de inundații, să stea în calea formării torenților, a eroziunii solului, a formării râpelor, în calea nisipurilor zburătoare și a vânturilor, iar casele și bunurile noastre au fost distruse sub privirile neputincioase, mai multe vieți ale semenilor noștri fiind curmate de natura dezlănțuită.

Stimați colegi, trebuie să facem în așa fel ca "Luna Pădurii" să aibă o importanță mai mare, să conștientizăm necesitatea protejării și conservării mediului ambiant, îndeosebi a pădurii, pentru că așa cum spune poetul, românul trebuie să fie frate cu codrul.

    Cristian Rizea - declarație politică cu titlul Joaca de-a educația!;

Domnul Cristian Rizea:

"Joaca de-a educația!"

Avem un nou proiect pentru sistemul educațional. Avem o nouă lege, o nouă viziune, dar aceleași vechi probleme. Acest domeniu, deși este unul extrem de important și care ar trebui să fie tratat ca atare, a ajuns să fie subiectul unor eterne dispute și am sentimentul că tratăm sistemul educațional ca pe o redută politică, ca pe o miză, și nu ca pe un domeniu care are nevoie de schimbări pertinente.

Legea învățământului este în vigoare din anul 1998. De atunci și până în prezent a avut 104 modificări și dorința din partea tuturor celor care au deținut în acest timp funcția de ministru al educației de a o schimba. Poate că acest lucru demonstrează că ea nu este bună și că avem nevoie de schimbare, dar drumul pe care l-a ales Guvernul, unul pripit și cu slaba consultare a sindicatelor, a celor care cunosc cu adevărat problemele și lacunele sistemului este oare cel corect?

Văd că primul-ministru își dorește foarte tare adoptarea acestui proiect de lege. Mai mult decât atât, vrea ca ea să aibă loc în cel mai scurt timp. În timp ce Executivul lucra la o lege care nu își propune să aducă nimic bun sistemului educațional, care cuprinde niște modificări doar de dragul susținerii unei schimbări, profesorii se aflau pe stradă și protestau. Acesta este sistemul educațional din România, acestea sunt problemele sale reale, că dascălii, cei care sunt pilonii acestui sistem, sunt în stradă în loc să fie la cursuri. Domnul Funeriu nu pare deloc preocupat de această speță, educația nu se face scriind niște cuvinte pe o foaie și apoi jucându-ne de-a reformatorii sistemului.

Dacă PDL-ul vrea să își treacă în portofoliu schimbarea Legii învățământului, poate să o facă, dar cred că ar trebui să aibă în vedere faptul că prețul este unul mult prea mare. Vorbim de generații întregi care vor fi afectate de aceste schimbări. Eu îmi doresc ca ele să nu fie afectate negativ pentru că soarta țării noastre, evoluția și drumul către progres se află în strânsă legătură cu sistemul de educație.

    Andrei-Valentin Sava - declarație politică: Trei cuvinte pentru o lume durabilă: acțiune, responsabilitate, mediul înconjurător;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Trei cuvinte pentru o lume durabilă: acțiune, responsabilitate, mediul înconjurător"

Ne regăsim într-o săptămână luminată încărcată de semnificații. O săptămână în care suntem îndemnați să prețuim viața și să ne bucurăm de tot ceea ce există în jurul nostru, fie că vorbim de familie, fie că vorbim de prieteni, lucruri sau natură. Ei bine, cred că e momentul potrivit să privim aceste îndemnuri și din lumina nevoii de responsabilitate socială asupra mediului înconjurător.

Avem tot ce ne trebuie pentru a transforma mediul în care trăim într-un mediu mai puțin poluat: avem fonduri europene, avem oameni cu inițiativă și avem și din ce în ce mai multe firme responsabile. Personal, pot să dau ca bun exemplu, și să salut în același timp, pe această cale, inițiativa unei firme petroliere naționale care a demarat un program de acțiuni pentru mediu. Sunt foarte bucuros că prima acțiune din cadrul acestui program este o plantare de copaci ce va avea loc la sfârșitul acestei săptămâni în Ploiești, județul Prahova. Voluntarii, jurnaliștii și angajații firmei respective vor planta nu mai puțin de 26 000 de copaci. E adevărat că orașul nu este ales întâmplător.

Ploieștiul e primul oraș din lume în care s-a construit o rafinărie de petrol. Este, de asemenea, orașul căruia i se spunea în secolul al nouăsprezecelea Capitala Aurului Negru. Deși nu sunt deloc încântat că trebuie să o spun, trebuie însă să o recunosc: astăzi, Ploieștiul este recunoscut ca având unul dintre cele mai ridicate grade de poluare în România. Atât aerul pe care îl respiră ploieștenii, cât și solul sunt intoxicate de substanțele rezultate din activitatea numeroaselor obiective industriale din zonă a căror activitate determină depășiri frecvente ale concentrațiilor maxim admise la indicatorii de calitate ai atmosferei. Astfel, autoritățile de protecție a mediului au identificat în Ploiești zone poluate în special cu acid clorhidric, clor și compuși organici volatili proveniți din industria chimică și petrochimică, dar și zone critice în care solul este poluat cu petrol și apă sărată datorată exploatărilor petroliere.

Această inițiativă de plantare de copaci îmi dă încrederea că firmele petroliere și orice alte firme sunt din ce în ce mai responsabile și preocupate față de problema mediului. În același timp, cred că această responsabilitate poate merge, de ce nu, până la anumite responsabilități financiare ale firmelor. Personal, de anul trecut am început să mă preocup de elaborarea unui proiect de lege care să cuprindă o abordare mai extinsă a problematicii mediului înconjurător și să răspundă în mod particular necesității unei strategii integrate privind mediul înconjurător și efectele poluării acestuia. Prin urmare, proiectul vizează aplicarea în paralel atât a măsurilor preventive (incluse deja în legislația actuală privind protecția mediului), cât și a celor reparatorii, adaptate la nevoile comunității locale direct sau indirect afectate de poluare.

Dragi colegi, sper ca o parte cât mai mare din noi să avem în vedere pe parcursul activității noastre legislative aspectele ce țin de protejarea mediului înconjurător. Între timp, sper ca nimic să nu mă oprească în a lua parte la această acțiune, să contribui la transformarea unui oraș într-un oraș verde. Pentru că, și cu aceasta închei, știți cum se zice în popor: este împlinit acel om care a ridicat o casă, a adus pe lume un copil și a sădit un pom. Care a plantat măcar un pom.

    Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu tema Copiii nu sunt de vânzare! Copiii din Țăndărei, cerșetori la Londra;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Copiii nu sunt de vânzare! Copiii din Țăndărei, cerșetori la Londra"

Necesitatea unei ocrotiri speciale a copilului a fost enunțată în Declarația de la Geneva asupra drepturilor copilului din anul 1924 și apoi recunoscută în Declarația Universală a drepturilor copilului, unde se arată expresis verbis că "dată fiind lipsa sa de maturitate fizică și intelectuală, copilul are nevoie de protecție și îngrijire specială, inclusiv de o protecție juridică adecvată, atât înainte, cât și după nașterea sa."

Constituția României prevede în art.49 alin.(1) dreptul fundamental al copiilor și tinerilor de a se bucura de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor. Mai mult, prin Legea nr.470/2001 a fost ratificat Protocolul facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului, semnat la New York la 6 septembrie 2000, care prevede la art.2 lit.a) că: "vânzarea de copii este considerat orice act sau tranzacție prin care un copil este transferat de orice persoană sau grup de persoane către o altă persoană ori către un alt grup contra cost sau contra oricăror alte avantaje materiale."

Protecția juridică a copilului înseamnă recunoașterea drepturilor acestuia, cât și consacrarea mijloacelor pentru exercitarea acestor drepturi. Cadrul legislativ românesc, solid și bine ancorat în sfera reglementărilor internaționale în materia drepturilor copilului, are forța și deplina autoritate de a condamna tratamentul inuman și degradant la care au fost supuși copiii din Țăndărei, județul Ialomița, prin încălcarea flagrantă a demnității umane și a drepturilor omului. În fapt, anchetatorii au descoperit recent o rețea de crimă organizată, traficanți de copii, astfel că 168 de minori, cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani, au fost trimiși peste graniță cu acordul părinților. Majoritatea copiilor exploatați erau racolați de infractori din Strachina, un cartier periferic al orașului Țăndărei, județul Ialomița, unde locuiește o comunitate săracă de romi. Părinții copiilor împrumutau bani de la cămătarii din Țăndărei, dar pentru că se aflau în imposibilitate de plată, își încredințau copiii spre vânzare. În mod tulburător, erau preferați pentru cerșit pe străzile Londrei copiii români născuți cu handicap, iar dacă micuții se nășteau sănătoși, părinții aveau grijă să-i mutileze, rupându-le o mână sau un picior.

Stimați colegi parlamentari, cazul Țăndărei este tulburător și nu trebuie să ignorat, ci pe deplin condamnat. Acest caz demonstrează, în mod regretabil, că România este, în continuare, o țară de origine, de tranzit și de destinație pentru persoanele traficate în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată. De aceea, în calitate de membru al Grupului parlamentar pentru combaterea traficului de persoane, susțin consolidarea cadrului legislativ și instituțional în materie, astfel încât prevenirea și lupta împotriva criminalității organizate să-și îndeplinească pe deplin menirea.

Se impune acționarea fermă și cu celeritate de către autoritățile competente, în anihilarea, din fază incipientă, a rețelelor de crimă organizată și trafic de persoane. Dacă rețeaua traficanților de copii de la Țăndărei era monitorizată din anul 2004, consider că s-a acționat, în acest caz, oarecum tardiv, după 6 ani. Se cuvine a fi subliniat faptul că presa britanică a relatat în repetate rânduri despre copiii romilor din Țăndărei care au ajuns cerșetori pe străzile Londrei.

Publicația britanică The Sunday Times nota în august 2009: "Țăndărei, un orășel din estul României, este una dintre bazele presupușilor traficanți. Aproximativ 100 de case noi, evaluate la 20 de milioane de lire sterline, au fost construite în ultimii 5 ani. Polițiștii britanici cred că au fost construite cu bani proveniți parțial din aceste fraude." În ianuarie 2008, cotidianul britanic "The Sun" trage un semnal de alarmă asupra dispariției copiilor din Țăndărei. "Aproximativ 160 de elevi ai școlii ar fi parte dintr-o armată din ce în ce mai mare de copii-sclavi care cerșesc sau fură pe străzile Londrei", susțineau jurnaliștii britanici, citând afirmațiile directoarei școlii din localitate, doamna Steluța Mitrea: "Nimeni nu știe cine este următorul. Copiii pur și simplu nu mai apar la școală și nu-i mai vedem vreodată."

Privind la aceste cazuri grave de încălcare a demnității umane și a drepturilor omului, pledez cu fermitate, încă o dată, pentru reînființarea, în România, a Agenției Naționale pentru Combaterea Traficului de Persoane în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, ca instituție care își justifică deplin rolul de coordonare și evaluare a activităților de prevenire și combatere a traficului de persoane, precum și de monitorizare a asistenței acordate victimelor.

În cazul de la Țăndărei se impune implicarea efectivă a tuturor autorităților competente în anihilarea rețelei de traficanți, dar și prevenirea constituirii unor noi forme de criminalitate organizată la nivel transfrontalier. Colaborarea permanentă și susținută cu organizații precum Eurojust, Europol, Frontex, inclusiv implicarea țărilor sau organizațiilor terțe, precum Interpol sau Inițiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est (SECI), trebuie să devină o prioritate în lupta împotriva traficului de ființe umane.

Se impun a fi susținute, de asemenea, normele propuse recent, în 29 martie 2010, de Comisia Europeană privind sancționarea mai dură a abuzului sexual asupra copiilor. Se dorește introducerea unor sancțiuni penale severe la nivelul UE pentru condamnarea infracțiunilor de abuz sexual și exploatare sexuală, care constituie infracțiuni majore. Interdicția ca acești infractori să desfășoare activități care presupun contactul cu minorii ar trebui să se aplice nu numai în țara unde au fost condamnați, ci pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Copiii care sunt victimele acestor infracțiuni vor beneficia de protecție împotriva traumelor suplimentare cauzate de audierea lor de către poliție și autoritățile judiciare sau împotriva traumei pe care o produce confruntarea cu un public la apariția acestora în fața instanței și, de asemenea, vor beneficia de asistența unui avocat numit din oficiu. Aceste propuneri ale Comisiei Europene, pe care le susținem în integralitatea lor, urmează a fi discutate în Parlamentul European și în Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene. După ce vor fi aprobate, acestea trebuie transpuse cu celeritate în legislațiile naționale.

Stimați colegi parlamentari, lupta împotriva criminalității organizate continuă pentru că drepturile omului și demnitatea umană trebuie să fie pe deplin respectate într-un stat de drept ca România.

    Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu tema O forță în modernizarea României: Liga Studenților Români în Străinătate (LSRS);

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"O forță în modernizarea României: Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS)"

Excelența, profesionalismul, competența morală, inteligența, respectul față de celălalt și spiritul etic sunt valori care trebuie recuperate în încercarea de a realiza cu adevărat modernizarea României, altminteri totul va rămâne la stadiul lamentabil de proiect. După 20 de ani de la cucerirea libertății, avem tăria de a ne dori mai mult decât un proiect de țară, o tranziție care ne confruntă sistematic cu deziluziile unei democrații fragile, în care deteriorarea morală își testează limitele. Se impune, așadar, identificarea oportunităților imediate de dezvoltare prin promovarea acțiunilor concrete de recuperare a valorilor și a unei mentalități care să conducă la modernizarea adevărată a României.

O astfel de oportunitate și forță în dezvoltarea statului român o reprezintă Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS), o organizație nonguvernamentală cu peste 2700 de membri, având filiale în peste 20 de țări ale lumii, care asigură cadrul de organizare reprezentativ al studenților români de peste hotare, promovând o puternică solidaritate între membrii săi, ca reprezentanți de valoare ai României, și o atitudine pozitivă față de perspectivele întoarcerii lor acasă.

Liga Studenților Români din Străinătate (LSRS) a fost înființată în ianuarie 2009 și are menirea de a susține, prin diverse proiecte și programe specifice, excelența academică și consolidarea comunității studenților români din afara granițelor țării, dar mai ales crearea parteneriatelor cu mediul public sau privat, în vederea întoarcerii acasă a absolvenților români de la universități de prestigiu din lume și asigurarea unor posturi pe măsura competenței lor.

Aproximativ 50 000 de români studiază, la ora actuală, în străinătate. Deși nu există date cu privire la numărul celor care se întorc să lucreze în România după absolvire, foarte puțini din cei care pleacă își manifestă realmente dorința de a reveni în țară. Argumentele lor sunt pe deplin justificate pentru că vizează desăvârșirea lor profesională, după cum mărturisește și Corina Tarniță, în vârstă de 27 de ani, cercetător în matematică în cadrul Universității Harvard, desemnată de către LSRS, drept "Studentul Anului 2009 în America de Nord": "Decât să mă transform dintr-un cercetător care ar putea avea succes în America într-un cercetător frustrat și deziluzionat în România, prefer să rămân acolo. Sunt foarte pasionată de ceea ce fac și nu cred că sunt suficiente resurse alocate pentru cercetare în România."

Asemenea mărturisiri se multiplică în mod regretabil în rândul acestor tineri cu adevărat profesioniști, care dețin o incredibilă pedagogie a excelenței și competenței morale, dar care privesc cu neîncredere (în mod legitim) la oportunitățile reale cu care mediul public și privat românesc îi întâmpină pe absolvenții români de la Harvard, Princeton, Oxford, Cambridge, Sorbona sau King's College.

Mai mult, Programul de burse la universități din străinătate, pentru care Guvernul a cheltuit din 2005 peste șase milioane de euro, a fost accesat de aproape 150 tineri, dar niciun absolvent nu a fost angajat de stat până în prezent, deși studenții sunt obligați prin contract să lucreze în instituții publice.

Intelectuali, cercetători români cu studii solide în marile universități ale lumii, sunt victimele birocrației românești, ale organigramei care le este întotdeauna potrivnică, ale reglementărilor care nu le spun un cuvânt de bun venit. Dimpotrivă. Cum este cu putință ca un tânăr istoric bizantinist de pildă, după un doctorat strălucit la Sorbona, după stagii post-doctorale susținute la Princeton University, să bată la porțile universităților românești, fără să poată intra ca dascăl, cu demnitatea profesionistului care și-a dovedit adevărata măsură? Trebuie să ne vindecăm de această boală retorică a societății românești contemporane.

Lamentarea că studenții și specialiștii români pleacă în străinătate, dar nu se mai întorc, trebuie să fie convertită într-un exercițiu al onestității, dublat de acțiuni și parteneriate concrete cu mediul public și privat românesc, cu ONG-uri ca Liga Studenților Români din Străinătate, pentru a permite accesul și integrarea plenară a specialiștilor instruiți în marile universități ale lumii, în diversele structuri și domenii ale vieții publice și private din România.

Cei peste 50.000 de studenți români din străinătate nu sunt generația pierdută a României. Ei pot deveni, dacă vor fi încurajați prin programe și proiecte concrete, șansa, forța irecuzabilă de modernizare a României de astăzi și de mâine. De aceea, se impune crearea unui cadru legislativ relevant pentru absorbția rapidă a acestei categorii de specialiști care pot influența în mod determinant dezvoltarea societății românești contemporane.

Alături de studenții români din universitățile românești, studenții români din afara granițelor țării pot imprima o nouă viziune pentru modernizarea statului român. Iar dacă principala menire a Ligii Studenților Români din Străinătate este de a apăra și promova drepturile și interesele academice, profesionale, sociale și culturale ale membrilor săi, facilitând contribuția lor la dezvoltarea României, se cuvine, stimați colegi parlamentari, să sprijinim necondiționat programele și proiectele derulate de această organizație nonguvernamentală.

Studenții români din marile universități ale lumii sunt ambasadorii statului român în țările unde sunt rezidenți, astfel că suportul din timpul studiilor trebuie să fie constant, prin mijlocirea LSRS, iar la finalizarea studiilor, prin intermediul proiectelor "Joburi la Orizont" derulate de Liga Studenților Români din Străinătate, dar și prin lobby-ul persuasiv, cât mai mulți absolvenți să revină în România. Trebuie, deci, să fim gata să-i primim pentru ca recuperarea adevăratelor valori și implicit modernizarea României să nu mai fie doar un proiect, ci să devină realitate.

    Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu tema Polonia în doliu. Solidaritate cu poporul polonez;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Polonia în doliu. Solidaritate cu poporul polonez"

Istoria se întunecă atunci când întrebările ce vin din toate părțile rămân invariabil fără niciun răspuns. Tragedia poporului polonez ne obligă a căuta răspunsurile în suferință și în darul lacrimilor. Exprimăm, cu adâncă durere, solidaritatea și compasiunea față de familiile victimelor din tragicul accident produs în 10 aprilie a.c. în apropierea orașului Smolensk. Onorăm, în mod solemn, memoria celor peste 90 de demnitari polonezi, deplasați oficial la o zi de comemorare a șaptezeci de ani de la atrocitățile comise de autoritățile sovietice în pădurea Katyn (martie 1940). Ca o datorie față de istorie, se impune a onora memoria victimelor totalitarismului inuman, dar și trecerea în veșnicie a unor înalți reprezentanți ai statului polonez democratic, între care președintele Lech Kaczynski și soția sa Maria Kaczynska.

Tragedia poloneză reiterează acea etică a neuitării în spațiul est-european, unde domnia totalitarismului a condus istoria pe marginea prăpastiei, dar prin modelul polonez de luptă împotriva totalitarismului, prin redefinirea solidarității și democrației, torța libertății nu s-a stins în inimile românilor și a europenilor de la granițele estice. Fiind confruntat cu o istorie tulburată și tulburătoare, poporul polonez a depus mărturia demnității, luptei pentru păstrarea identității, credinței și adevăratelor valori ale ființei umane într-un stat de drept. Polonezi disidenți ca Adam Michnik, Leszek Kolakowski, Lech Walesa, au plătit prețul rostirii adevărului în lupta cu regimul totalitar, dobândind în școala suferinței acea etică sau competență morală care le conferea deplina autoritate de a nu se închina idolilor comuniști. Atâta vreme cât vocile lor erau încă auzite public, dobândeai deplina încredințare că lupta pentru libertate și democrație continuă în sud-estul Europei. Vocea președintelui anticomunist Lech Kaczynski a avut un rol determinant în poziționarea Poloniei pe o treaptă unică în consolidarea democrației și a statului de drept, dar și în afirmarea pe scena internațională, prin aderarea la NATO și Uniunea Europeană.

Tragedia poloneză demonstrează că victoriile de ieri nu pot înlocui bătăliile de astăzi; în accidentul tulburător din apropierea orașului Smolensk și-au pierdut viața personalități politice, culturale, religioase, militare, reprezentând elita Poloniei democratice, astfel că doliul memoriei ne obligă să onorăm memoria profesorului Janusz Kurtyka, eminent istoric și președinte al Institutului Național pentru Memorie din Polonia. Profesorul Kurtyka a fost un adevărat luptător pentru redescoperirea și păstrarea adevărului, a condamnat caracterul inuman și degradant al totalitarismelor secolului XX și a pledat pentru o etică a neuitării în spațiul est-european.

Între cei care și-au pierdut viața în catastrofa aeriană din apropierea orașului Smolensk se afla și Anna Walentynowicz, veterană a sindicatului liber și autoguvernat Solidaritatea. Concedierea abuzivă a acestei muncitoare de la șantierele navale din Gdansk a dus la marea grevă în urma căreia s-a ajuns la negocierile cu guvernul și la recunoașterea oficială, în august 1980, a mișcării sociale care avea să distrugă sistemul comunist din Polonia. A fost momentul decisiv, determinant, pentru prăbușirea sistemelor de opresiune. Mai mult, istoricul Vladimir Tismăneanu notează că revoluțiile din 1989 au început de fapt, atunci, la Gdansk, în Polonia. Anna Walentynowicz a denunțat cu un imens curaj și spirit critic impostura, corupția și minciuna regimului comunist totalitar. Memoria Annei Walentynowicz se impune a fi onorată, în aceste momente în care poporul polonez își plânge morții, pentru a reitera importanța unei vieți trăite cu demnitate, onoare și curaj ancorat în principii, valori ale vieții care nu se negociază niciodată. Aceste personalități iconice ale poporului polonez trebuie să rămână în conștiința publică a tuturor europenilor.

Vocea reprezentanților lumii politice, religioase, culturale poloneze, trebuie să fie în continuare prezentă în spațiul public european, prin susținerea în forurile decizionale europene a valorilor familiei, pro-vita, a demnității umane și drepturilor omului. Poporul român poate învăța din pedagogia democrației poloneze, ceea ce scria disidentul convertit Adam Michnick la conturarea portretului unui politician polonez, Jacek Kuron: "simțul timpului care nu e conjuncturalism; al comunității care respectă individualitatea; al iertării care nu este o scleroză pașnică; al încrederii care nu este naivitate."

Onorăm forța luptei anticomuniste pentru redescoperirea libertății, prin care demnitarii polonezi care și-au pierdut viața în tragicul accident au găsit calea reconcilierii și a vindecării de ororile totalitarismului.

Gândurile de solidaritate și compasiune se îndreaptă spre întregul popor polonez obligat, în aceste zile, să îmbrace veșminte de doliu și să plătească prețul incomensurabil al suferinței într-un simbolism tragic al unei comemorări însângerate.

    Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu tema Timișoara sub asediul poluării;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Timișoara sub asediul poluării"

Statisticile și studiile arată că până în anul 2030, 60% din populația lumii va trăi în orașe. Așezările urbane vor deveni cu adevărat locurile de muncă ale viitorului. Într-un astfel de context internațional, în care ecologia, tehnologiile verzi, energia alternativă se impun pe agenda publică, trebuie să afirmăm cu onestitate că fără proiecte concrete, inovatoare și sustenabile financiar pe termen mediu și lung, revoluția verde s-ar putea stinge înainte de a fi început cu adevărat.

După conturarea acestui punct de vedere global, se cuvine a ne opri în dreptul orașului Timișoara. Numit, odinioară, pe drept cuvânt, "orașul florilor și al parcurilor", Timișoara se află astăzi sub asediul poluării. Această realitate incontestabilă este susținută în fiecare zi de cetățenii orașului, invocată frecvent în fața autorităților locale, a fost recent confirmată și de specialiști. Astfel, domnul Silvian Ionescu, șeful Gărzii Naționale de Mediu, afirmă că, în Timișoara, doar în primele trei luni ale anului în curs, limitele maxime admise ale pulberilor în atmosferă au fost depășite de 33 de ori cu până la 80 de procente, în vădit contrast cu reglementările europene în materie care admit numai șapte depășiri pe an în privința limitei de particule în atmosferă. Situația este alarmantă în condițiile în care edilii orașului se încurcă în explicații pertinente în esență, dar fără efect real pentru îmbunătățirea situației.

Este adevărat că orașul Timișoara se confruntă cu un trafic de tranzit și nu există încă o centură completă a municipiului, situația construcțiilor în curs de finalizare nu trebuie neglijată, dar trebuie subliniat faptul că spațiile verzi ale orașului sunt precar întreținute, majoritatea parcurilor au rol decorativ, fiind îngrijite ca atare, nu cu un efect în aerisirea aerului și combaterea poluării, insuficiența inițiativelor de ecologizare a zonelor cu risc maxim de poluare, implementarea deficitară a programelor privind parcările ecologice, susțin asediul poluării în orașul Timișoara. Potrivit statisticilor, numărul mașinilor care traversează zilnic orașul se ridică la peste 100 000. În aceste condiții, parcările ecologice trebuie să devină o practică frecventă, pentru că sistemul prin care sunt construite elimină suprafețele de beton, care pe perioada verii încălzesc chiar și atmosfera în oraș.

Un alt pericol latent în problema poluării din Timișoara este reprezentat de zona industrială a orașului. Toate fabricile cu impact asupra mediului trebuie să dețină, conform legii, o autorizație emisă de autoritățile competente. În realitate, principalii poluatori din Timișoara și județul Timiș nu dețin autorizație de mediu, dar își desfășoară nestingheriți activitatea. Garda Județeană de Mediu Timiș a întreprins controale, în primele luni ale acestui an, la companiile industriale Continental, Smithfield, Azur, TRW Automobile, Ursus, Retim, aplicând 31 de sancțiuni, care însumează 270.000 lei. Sancțiunile se impun și trebuie aplicate, dar nu reprezintă soluții eficiente pe termen mediu și lung în rezolvarea problemei poluării.

Trebuie subliniat faptul că populația din proximitatea fabricii producătoare de anvelope Continental, respectiv cartierul de blocuri destinat cu precădere foștilor angajați UMT (aproximativ 800 de apartamente), dar și cartierele Lipovei, Fabric - zona de nord-est - reclamă în mod constant și perfect legitim sub forma unui semnal de alarmă că aerul pe care sunt nevoiți să-l respire în special seara și în cursul nopții este poluat ca urmare a emisiilor de noxe peste limita admisă.

Autoritățile locale competente în materie se arată mai degrabă neputincioase în fața acestei realități, când, dimpotrivă, ar trebui să găsească urgent soluții concrete. Ecologizarea intensă a zonei industriale trebuie să devină o prioritate pentru municipalitate, astfel încât efectele poluării masive să fie, oarecum, atenuate. Abordarea descentralizată a problemei poluării cu toate ramificațiile sale vizează și modalitatea de a-i forța pe marii poluatori să plătească toate costurile reale pentru consumul lor de combustibili poluanți. O taxă aproape exorbitantă pe emisiile de dioxid de carbon și un program de limitare a acestor emisii și de tranzacționare a cotei rămase ar trebui să rezolve cu adevărat problema poluării și pretențiile marilor companii industriale.

Autoritățile locale competente trebuie să implementeze politici de mediu care să încurajeze parteneriatele dintre sectorul public și privat prin diversele programe de responsabilitate socială (CSR) care pot avea un impact determinant în protejarea mediului prin combaterea efectivă a poluării. Se impune crearea unui cadru legislativ coerent și inovator în materia responsabilității sociale exercitată de mediul privat (Corporate Social Responsability), prin companiile care intervin în viața comunității cu o serie de strategii menite să protejeze mediul înconjurător și calitatea vieții.

Timișoara trebuie să redevină un "oraș verde" și această dorință nu este o utopie, pentru că cetățenii acestui oraș au dreptul să fie pe deplin protejați de efectele poluării.

    Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Regretele dramei inexplicabile și lecția dragostei și înțelegerii;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Regretele dramei inexplicabile și lecția dragostei și înțelegerii"

Din păcate, din experiență proprie, pot să vă spun că drama vine pe nesimțite, într-o zi ce pare pentru început obișnuită, în care cei dragi sunt aproape de tine, firesc, natural și obișnuit, fără să simți că ceva se va întâmpla și te va marca pentru tot restul vieții. Am trăit și trăiesc alături de cei dragi, care au mai rămas, o dramă personală, în care mereu îmi spun că putea fi altfel decât acel unic și dramatic eveniment. Îmi reproșez că n-am făcut nimic, sau nu am putut să fac nimic, pentru ca ei să poată să rămână firesc, natural și alături de noi, cu bucuriile, răutățile și suferințele comune care ne-au fost date sau eu le-am adus, din păcate, prin serviciul public în care m-am angajat, de bună voie, cu bună credință și cu dorința sinceră de a sluji. Simt din ce în ce mai intens că răutățile nu au dispărut, că ele se manifestă mai intens și mai sofisticat, iar eu încerc - nu știu dacă și reușesc - să diminuez suferințele familiei rămase.

Nu știu care au fost gândurile președintelui Poloniei la urcarea în avion, a distinsei sale soții, a elitei militare, a elitei politice, a celor care au făcut istoria. Sunt convins că ele au fost legate de împlinirea datoriei. Ce a apărut și ce poate să apară în aceste momente? Drama, șocul, încremenirea, durerea, lacrimile, părerea de rău, recunoașterea meritelor sau negarea lor, solidaritatea sau izolarea egoistă, speranța sau renunțarea, înțelegerea sau reaua-credință, conlucrarea sau dezbinarea, dragostea sau ura, bunătatea sau răutatea, dăruirea sau indiferența.

De ce am amintit aceste stări? Manifestarea sau lipsa acestora poate să definească starea de a fi sau starea de moment a unei națiuni. Exprimarea unor puncte de vedere referitoare la acest dezastru, unele legate de dorința de a asigura un asemenea zbor pentru întreaga clasă politică românească, mă pune serios pe gânduri asupra stării în care ne aflăm, în care ura a devenit o dominantă la nivelul funcționării societății românești. Pornind de la această stare și de la efectele acesteia asupra românilor și României, consider că începutul reconstrucției societății ar trebui să înceapă de la marea schimbare de care avem nevoie, ca popor și ca națiune, aceea care va începe în momentul în care cetățenii și indivizii din instituțiile de marcă ale țării vor începe să se iubească unul pe celălalt sau, cel puțin, pentru început, vor începe să se respecte.

În acest sens, aș citi pentru unii și reciti pentru alții, una din cele mai frumoase pagini din Epistola Sfântului Apostol Pavel, Întâia către Corinteni, cea care se referă la Iubire: "Iubirea rabdă îndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufește, nu se îngâmfă; ea nu se poartă cu necuviință, nu-și caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ține în seamă răul, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură; pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduiește, pe toate le rabdă; iubirea niciodată nu se trece. Și acum rămân: credința, nădejdea, iubirea, acestea trei; dar cea mai mare din ele este iubirea."

Aș continua, cu același scop, prin aprecierile autorului conceptului de capitalism generos, Rich DeVos, despre care fostul președinte al SUA, Gerald Ford, spunea că este singurul în măsură să explice de ce capitalismul generos poate duce la succesul financiar al individului, comunității și națiunii, și anume: "Această reformă începe în momentul în care redescoperim ce înseamnă să îl iubim pe Dumnezeu, să ne iubim pe noi înșine și să ne iubim aproapele. Dacă statul sau guvernul nu își îndeplinește datoria, acest lucru se datorează faptului că cei care guvernează au uitat că fiecare buget și fiecare lege trebuie să se bazeze pe dragoste" sau "Noi credem că schimbarea în bine începe atunci când ne organizăm viețile în preajma acelor indivizi și instituții pe care le prețuim cel mai mult, ca de exemplu: Dumnezeu, familia, prietenii, școala și munca. De aceea, trebuie să ne hotărâm ce vrem să fim și să facem, și trebuie să ne stabilim scopurile în consecință."

De ce această pledoarie pentru dragoste și înțelegere în acest moment dramatic în viața polonezilor și a cetățenilor Uniunii Europene? Pentru că în istoria lor, chiar polonezii au demonstrat, prin Solidaritatea legendarului Lech Walesa, prin înalta misiune a iubitului și respectatului Papă Ioan Paul al II-lea, prin dinamismul, hotărârea și dăruirea președintelui Lech Kackzynski, în context european, că ura nu duce nicăieri, iar iubirea te conduce la cea mai mare construcție pe care o poți face.

În acest moment greu și inexplicabil pentru întreaga Europă, îmi exprim regretul pentru pierderea suferită de poporul polonez la despărțirea de președinte, de cel care poate deveni simbol al păcii și reconcilierii în context polonez și european, de cei care au făcut parte din elita politică, religioasă și militară a Poloniei.

    Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Șomerii - oamenii nimănui?!;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Șomerii - oamenii nimănui?"

Efectele crizei economice mondiale se fac simțite, din ce în ce mai mult, și în România. Unitățile economice se închid, iar oamenii se trezesc pe drumuri, fără vreo sursă de venituri pentru a supraviețui.

Consider că este rezonabil ca acelor șomeri cărora li se încheie perioada pentru care au obținut indemnizația de șomaj să li se acorde un sprijin financiar, respectiv o alocație de sprijin ce va reprezenta 70 la sută din indemnizația de șomaj și care ar putea fi acordată timp de șase, nouă sau 12 luni.

Această alocație urmează să fie acordată în funcție de vechimea în muncă a solicitantului și doar celor care vor să muncească și nu își găsesc loc de muncă datorită crizei, dar nu și pentru cei care refuză un loc de muncă propus de agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă.

Referitor la acordarea unor asemenea indemnizații de sprijin, în prezent, se poartă discuții și la nivel european, fiind vizate persoanele care, din motive neimputabile lor, nu mai au niciun fel de venituri.

Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 462.289 primesc indemnizație de șomaj, iar 302.996 nu primesc indemnizație deloc.

    Pavel Horj - declarație politică cu titlul Agricultura ecologică;

Domnul Pavel Horj:

"Agricultura ecologică"

La sfârșitul anului 2001, moartea fermierului indian Enakunthala Ravi a stârnit un val de reacții privind practicile de întreținere a culturilor de bumbac din India. Cazul tânărului care a murit otrăvit cu pesticide pe care le-a inhalat în timp ce trata cultura de bumbac contra dăunătoarelor, nu este singular. În perioada recoltei anului 2001, alți 500 de fermieri au decedat ca urmare a ingestiei accidentale de pesticide.

Astfel de cazuri stârnesc pentru moment indignarea opiniei publice, însă nu determină o schimbare majoră a strategiei agricole globale. Motivul este, evident, latura de business a industriei agricole. Pentru giganții agrobusinessului, dacă recolta aduce un profit masiv, atunci statistici precum cea de mai sus nu evidențiază decât pierderi minore. De fapt, aceste statistici spun că prețul real al recoltelor masive nu este plătit în primul rând de consumatorii finali, ci de fermierii din țările sărace, subjugate de foame și aparent salvate de setea de import a țărilor bogate. Conform unui studiu din arhiva digitală a Institutului Național de Sănătate din SUA, în decursul a șase ani, nu mai puțin de 8000 de pacienți au necesitat spitalizare în instituția medicală din Warangal, din cauza otrăvirii cu pesticide. Peste 20% dintre aceștia au decedat.

Un meniu alcătuit numai din alimente care nu depășesc nivelul legal admis de reziduuri pesticide poate acumula o cantitate finală de pesticide neașteptat de nocivă. O echipă de cercetători ai Școlii de Sănătate Publică de la Harvard a descoperit că până și în cazul persoanelor expuse la un nivel scăzut de pesticide, riscul dezvoltării bolii Parkinson ar putea crește cu până la 70%.

Avocații agriculturii convenționale argumentează că o scădere a productivității ar afecta siguranța alimentară a miliarde de oameni. Totuși, statisticile arată că producția actuală este una excesivă, dacă este confruntată cu fenomenul risipei de hrană. Potrivit unui studiu comandat de Guvernul Britanic, englezii aruncă anual la gunoi aproximativ patru milioane de tone de hrană bună de consumat. SUA, în schimb, aruncă peste 25 milioane de tone de hrană, adică puțin peste un sfert din producția anuală. În plus, o cantitate colosală de hrană se pierde pur și simplu din cauza procesării, transportării și depozitării inadecvate a alimentelor.

Din perspectivă istorică, astăzi este considerată inovatoare agricultura convențională. Promovată de visul productivității și a profitului, tentată de intervențiile tot mai îndrăznețe ale ingineriei genetice, agricultura actuală pare mercenarul perfect care să apere interesele foamei planetare. În schimb, agricultura ecologică este, în mod evident, mai sănătoasă pentru om și pentru planetă. În plus, agricultura ecologică a trecut de milenii testul sustenabilității pe termen lung. Sunt însă voci care afirmă tot mai răspicat că același test nu va fi trecut de agricultura convențională.

Raportând cele arătate mai sus, la nivelul actual al agriculturii românești, performanțele fermierilor români raportate la performantele celorlalți fermieri din UE, este necesară regândirea politicii agrare de la noi din țară. Unul din principiile care ar trebui promovat și care s-ar preta cel mai bine numeroaselor ferme mici și foarte mici (de semisubzistență) ar fi susținerea și stimularea obținerii de produse ecologice pentru că, cel puțin deocamdată, este greu să țină pasul cu fermierii din țările dezvoltate, iar dezavantajele le-am discutat.

"Agricultură ecologică" - termen protejat și atribuit de UE României pentru definirea acestui sistem de agricultură -, este similar cu termenii "agricultură organică" sau "agricultură biologică" utilizați în alte state membre. Acest sistem de agricultură este un procedeu "modern" de a cultiva plante, de a crește animale și de a produce alimente, care se deosebește fundamental de agricultura convențională.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mult mai curată, mai potrivită metabolismului organismului uman, dar în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului, în respect față de natură și legile ei. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de alimente cu gust, textură și calități autentice și atractive.

Statisticile arată că mulți consumatori UE caută produse care poartă aceste etichete și sigle ecologice atunci când cumpără legume sau își aleg un fel de mâncare la restaurant sau cantină. Studiile estimează că piața produselor ecologice crește cu 10-15% pe an.

Pentru obținerea și comercializarea produselor ecologice care poartă eticheta și sigla comunitară specifică modului de producție ecologic, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat întocmai. Prevederile privind etichetarea produselor obținute din agricultura ecologică, stabilite în Regulamentul (CE) nr.834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și în Regulamentul (CE) nr.889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului(CE) nr.834/2007, sunt foarte precise și au în vedere să ofere încredere deplină consumatorilor că produsele care poartă eticheta de produs ecologic sau sigla comunitară sunt obținute în conformitate cu regulile și principiile cuprinse în aceste regulamente sau, în cazul importurilor, conform unui sistem echivalent, cu cerințe la fel de stricte.

În prezent, în România, suprafața cultivată în sistem ecologic pentru anul 2009 a fost estimată la 240.000 hectare, în creștere cu 9% față de anul 2008 când a fost de circa 220.000 ha., pentru anul 2010 fiind așteptată o majorare a acesteia până la 250.000 ha., declară președintele FNAE, Ion Toncea.

Astfel, potrivit reprezentantului Federației Naționale de Agricultură Ecologică (FNAE), deși inițial estimările pentru 2009 indicau o creștere de peste 25.000 hectare, din cauza cererii mici de produse ecologice din piață, pe fondul crizei economice, a fost înregistrat un avans mai redus al suprafețelor cultivate ecologic. Potrivit datelor estimative avem în 2009 o suprafață cultivată de 240.000 hectare. "Producătorii aveau intenția să o crească mai mult în 2009, însă nu a fost cerere pe piață din cauza puterii scăzute de cumpărare. Sperăm însă ca anul 2010 să fie unul mai bun", a spus Toncea. Acesta a adăugat că se așteaptă că în 2010 suprafața cultivată în sistem ecologic să depășească 250.000 hectare, pentru ca în 2011 să fie din nou mai mare ca în 2010. În anul agricol 2008, încheiat la 30 iunie 2009, a crescut cu 16,4%, la 221.410 hectare. În anul 2007 s-au realizat culturi ecologice pe o suprafață de 190.129 hectare. Evoluția ascendentă a suprafeței cultivate ecologic se menține și comparativ cu anul 2006, când au fost înregistrate circa 143.194 de hectare.

Practicile specifice agriculturii ecologice cuprind:

  • Rotația culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei;
  • Limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice și a îngrășămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari și a altor substanțe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole;
  • Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic;
  • Valorificarea resurselor existente la fața locului, ca de pildă folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale și a furajelor produse la fermă;
  • Alegerea unor specii de plante și animale rezistente la boli și dăunători, adaptate condițiilor locale;
  • Creșterea animalelor în libertate și adăposturi deschise și hrănirea acestora cu furaje ecologice;
  • Folosirea unor practici de creștere a animalelor adaptate fiecărei rase în parte.

Producția agricolă ecologică este, de asemenea, o parte a unui lanț mai larg care cuprinde procesarea alimentelor, sectoarele de distribuție și vânzare, și, în final, consumatorul care reprezintă veriga finală din lanțul de distribuție al agriculturii ecologice. Prin urmare trebuie să i se acorde cea mai mare atenție pentru ca să i se ofere alimente și băuturi de înaltă calitate, proaspete și gustoase, care să-i satisfacă pretențiile pe deplin justificate

Mulți operatori români din agricultura ecologică (fermieri, procesatori și comercianți) au remarcat dezvoltarea sectorului de agricultură ecologică și pașii ce au fost deja făcuți în organizarea acestei piețe, și de aceea au început să fie interesați și să producă produse ecologice.

Cele mai frecvente întrebări la care aceștia caută răspunsuri sunt: "Cum pot avea succes mai mare în piață de produse ecologice? Ce idei noi pot aplica în afacerea mea cu produse ecologice? Cum pot identifica și intra în contact cu noile canale de distribuție, noile tipuri de produse atât în țară, cât și în străinătate"?

Companiile care se gândesc încă să înceapă o afacere cu produse ecologice își pun următoarele întrebări: "Cum pot identifica și ajunge la noi consumatori de produse ecologice? Unde găsesc materii prime pentru afacerea mea și cum ajung să fiu certificat? Care sunt cei mai importanți factori ce stau la baza succesului în procesarea și comercializarea produselor ecologice?" etc.

Toți antreprenorii experimentați sau la început de drum sunt într-o căutare permanentă și privesc spre viitorul mișcării în agricultura ecologică, căutând idei noi de afaceri, transfer de cunoștințe, dezvoltare de strategii specifice etc., ce pot aduce o plus valoare afacerii lor în sistemul ecologic. La toate aceste întrebări trebuie să răspundă Camerele agricole prin specialiștii și reprezentanții acestor structuri teritoriale care vor fi principalii parteneri ai fermierilor, ai țăranilor.

Asociația Producătorilor de Produse Tradiționale și Ecologice Maramureș organizează periodic târguri de produse tradiționale, de fiecare dată înregistrând un adevărat succes. Nu lipsesc: magiunul sau șlibovița, brânza în bărbânță, brânză cu mărar, miere cu nucă, miere cu fagure, poame, horincă, clisă sau slană, șuncă, cârnați de casă, caltaboș, pâine de mălai, pâine de casă, vin fiert, prăjituri de casă, halviță, plante medicinale, cergi de lână, vase de lut, straie populare și măști, împletituri din nuiele și obiecte de lemn, muzica maramureșană (care este tot un produs ecologic raportat la alt gen de muzică consumat, potrivit statisticii prezidențiale, de 99% dintre români) sau bucate alese: sarmale de post - boace, pumni, piroște (ultimele i-au dat frisoane unei familii din București, cazată la o pensiune din Maramureș, care, comandând mâncare tradițională, a aflat că după "zama"- ciorbă vor fi serviți "pumnii"- sarmalele)!

Asemenea manifestări se înregistrează în toate regiunile țării. Deși timide, ele vor reprezenta una din genurile de afaceri care ar putea sta la baza stabilizării populației în zonele rurale, mai ales de deal și de munte, profitând și de fondurile structurale puse la dispoziția fermierilor din Uniunea Europeană.

Desigur, aceste alimente trebuie produse corespunzător principiilor etice care respectă natura și bunăstarea animalelor, și care garantează că acest sistem complex de reglementări amintite, este implementat. Operatorii care vor respecta regulile de producție vor primi certificatul de produs ecologic și își vor putea eticheta produsele cu mențiunea "ecologic".

În prezent, aplicarea siglei comunitare pe eticheta produselor ecologice este facultativă, dar va deveni obligatorie, la data de 1 iulie 2010, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) al Consiliului nr.967/2008.

Politici și strategii avem, ba mai mult, de-a lungul anilor am avut și numeroase "pariuri cu agricultura", vom reuși însă să facem un efort pentru adoptarea Legii Camerelor Agricole care să facă posibilă implementarea strategiilor, promovarea agriculturii ecologice pe care să o dezvoltăm în paralel cu agricultura convențională?

    Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică: Siguranța și ordinea publică, din ce în ce mai afectate!;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Siguranța și ordinea publică, din ce în ce mai afectate!"

Ca și dumneavoastră am avut prilejul să văd, în ultima săptămână, câteva știri care mi-au dat mult de gândit în ceea ce privește respectul și autoritatea de care se bucură sau ar merita să se mai bucure. Poliția Română.

De la cazurile deja celebre din Craiova, unde se pare că interlopii fac legea locală, la mai recentele întâmplări din județul meu, unde un contravenient în stare de ebrietate își permite să facă glume proaste cu polițistul care l-a condus la spital și să lovească unul dintre cameramani, trendul siguranței și ordinii publice este, categoric, unul descurajant pentru cetățenii onești.

Situația aceasta nu mai poate continua!

Nu ne putem permite să acceptăm ideea că un șofer, cunoscut ca "șmecher", ar putea coborî din mașină să ne omoare părinții în bătaie pentru că traversează prea încet. Că un altul, beat, se trage de șireturi cu polițistul care îl oprește în trafic.

Că un șofer polițist poate fugi de la locul accidentului.

Îmi doresc să trăiesc într-o țară în care polițiștii să fie astfel recrutați, școliți, verificați periodic și plătiți încât să mă bucur când îi întâlnesc, și să îi privesc cu respect, așa cum, de altfel, chiar merită mulți dintre ei.

Vreau doar polițiști care să știe să se adreseze politicos, dar și să pună cătușele atunci când este cazul!

Vreau siguranță și ordine publică!

Poate că, într-o bună zi, va dori și domnul ministru Blaga același lucru.

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Din nou despre școală...;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Din nou despre școală..."

În presa zilei de astăzi avem din ce în ce mai multe știri despre situația precară în care se află învățământul românesc. Paradoxal, cele mai multe dintre informațiile difuzate de media nu sunt optimiste, în ciuda eforturilor bugetare "impresionante" destinate educației cu care se laudă guvernanții din ultimii ani. Din păcate, constatăm la toate nivelurile învățământului un fenomen generalizat de lipsă de disciplină, de rigoare, la care se adaugă distanțarea copiilor din ziua de astăzi de școală, sau, mai exact, de principiile oferite de școală.

Este evident că procesul de maturizare al copiilor, încă din ciclul gimnazial, este superior față de cel existent cu 20 de ani în urmă. Avem de-a face cu copii într-o formare rapidă, practic cu adolescenți care sunt altfel de copii decât am fost noi, mult mai maturi. Indiscutabil, acești copii au alte nevoi, au alte cerințe educaționale, iar abordarea oferită de școală ar trebui să fie făcută din cu totul alte perspective, ceea ce din păcate nu se prea întâmplă în România.

De asemenea, accesul copiilor la mass-media și din ce în ce mai mult la internet, mai ales în mediul urban unde adolescenții au calculator în proporție de 80-90 la sută, le conferă o mare diversitate de informație. Școala însă, și ceea ce se predă la ore, a rămas mult în urma copiilor, oferindu-le o programă școlară extrem de încărcată de lucruri cu care ei nu au ce să facă. În continuare, sistemul de învățământ românesc se bazează pe transmiterea de informații, și nu pe crearea de abilități, nu pe crearea de competențe. În plus, ceea ce lipsește aproape cu desăvârșire din sistemul de învățământ românesc este formarea și educarea copilului. Ar trebui să ajungem la transmiterea doar a informațiilor foarte importante, care sunt obligatorii pentru formarea intelectuală a elevilor, să învățăm copilul să și gândească, să-și pună întrebări, să identifice răspunsuri, nu doar să învețe mecanic lecțiile predate.

Este clar că elevii zilelor noastre nu mai sunt obișnuiți să citească. Așa cum se mai făcea pe vremuri, citeai din plăcere. Școala actuală nu mai promovează așa ceva, iar părinții sunt destul de ocupați cu alte activități pentru a se mai ocupa într-un grad satisfăcător de educația copiilor. Te îngrozești de-a dreptul când auzi cu câtă lejeritate discută elevii de liceu despre droguri, violență și alte subiecte care nu au nicio legătură cu școala. Din nefericire, viitorul educației românești nu se vede în roz, iar în același timp există pericolul iminent al distanțării tot mai mari a copiilor față de școală. Este un capitol la care viitoarea guvernare și viitorul parlament trebuie să reflecteze mult mai serios, pentru că nu este suficient să aruncăm cu bani în școli și să numărăm stelele de pe steagul Uniunii Europene, ci se impune și o analiză profundă și aplicată a stadiului actual al educației.

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Alături de Polonia...;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Alături de Polonia..."

Prin această declarație politică vreau să transmit un mesaj sincer de condoleanțe poporului polonez și familiilor demnitarilor dispăruți, în frunte cu cea a președintelui Lech Kaczynski. Îmi exprim regretul profund pentru tragicul accident petrecut cu Delegația Poloniei în Rusia. Exprim condoleanțele mele pentru poporul polonez, pentru tragica dispariție a președintelui Lech Kaczynski, cu atât mai mult cu cât relațiile dintre România și Polonia, din punct de vedere istoric, au fost deosebite și au fost consolidate anul trecut, prin semnarea, la nivelul celor doi președinți, a unui Parteneriat strategic.

Dispariția Președintelui Poloniei, alături de o însemnată parte a elitei militare, politice și economice a statului polonez, este o pierdere imensă, inclusiv pentru Uniunea Europeană, și mai ales pentru partenerii tradiționali ai Poloniei, între care se numără și România.

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Medici și pacienți...;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Medici și pacienți"

Potrivit prevederilor documentelor europene din domeniul sănătății - precum "Împreună pentru sănătate: Programul de Sănătate 2008 - 2013", sau a celor românești - precum "Contractul - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2008", sau "Planul Strategic al Ministerului Sănătății Publice pentru perioada 2008 - 2010", este recunoscut atât dreptul la autodeterminare al persoanelor în ceea ce privește sănătatea lor sau accesul la o îngrijire de bună calitate, cât și faptul că asiguratul are dreptul de a-și alege furnizorul de servicii medicale, și acela că un obiectiv prioritar al sistemului românesc de sănătate este eficiența.

Însă, în condițiile în care, în spitalele românești pacientul care dorește internarea este, de multe ori, îndrumat spre un anumit medic pe baza criteriului repartiției numărului de paturi pe medic, și nu pe cel al respectării dreptului său de a-și alege medicul, consider că acest sistem nu respectă nici dreptul la liberă alegere al pacientului și nici promovarea unui act medical de calitate și eficient, iar efectele unei astfel de situații au constat fie în existența unor paturi de spital neutilizate, fie în imposibilitatea - din partea unor medici - de a prelua cererile de internare ale unor pacienți.

Din aceste considerente cred că nu se poate vorbi, în România, despre realizarea unui sistem de sănătate durabil, modern și eficient, fără punerea, în mod real, a accentului pe drepturile cetățenilor și ale pacienților, sau pe creșterea calității serviciilor medicale - fie că ne referim la dimensiuni precum eficiența, competența echipei medicale sau satisfacția pacientului.

În acest context, atingerea obiectivului unei eficientizări a actului medical și creșterea performanței medicale în spitale presupun atât promovarea principiului flexibilității în utilizarea numărului de paturi disponibil, pe o secție, de către medici, în funcție de solicitările pacienților, cât și salarizarea medicilor în funcție de performanțele lor medicale (numărul de internări, indicele de complexitate al cazului, etc.)

Într-o Uniune guvernată de principiul liberei circulații a persoanelor și în condițiile existenței unei nemulțumiri a personalului de specialitate român față de nivelul de salarizare, precum și a unui grad redus de satisfacție profesională, sistemul medical românesc se confruntă cu riscul migrării acestui personal, mai ales a celui înalt calificat și performant, spre alte state europene. Mai mult, creșterea mobilității și pretențiilor pacienților face ca promovarea, în cadrul spitalelor românești, a unor servicii medicale de înaltă calitate și a unui mediu concurențial, să fie imperativă.

Așadar, în condițiile în care sănătatea ocupă locul 4 (cu un procent de 23%, conform Eurobarometrului 68) între principalele preocupări aflate pe agenda cetățeanului român, consider că Ministerul Sănătății are obligația de a sprijini acele politici naționale care să garanteze furnizarea de produse, servicii și management de cea mai înaltă calitate, în scopul creșterii nivelului de satisfacție al pacienților, al eficientizării sistemului de sănătate românesc, și al creșterii calității vieții populației.

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Avem legi...;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Avem legi..."

Trăim vremuri în care democrația pe cale de instaurare definitivă din România generează situații care mai de care mai tragicomice pentru omul de rând. Personal, nu am nimic împotriva iubitorilor de câini, în definitiv fiecare om are pasiunile și preocupările lui.

Asociațiile care se ocupă cu drepturile animalelor au reușit, cu sprijinul unor parlamentari, să promoveze anumite acte normative care pedepsesc oamenii care își bat joc de câinii comunitari. Foarte bine! Este în regulă că avem grijă de maidanezii tuturor orașelor și satelor. Nu este în ordine însă faptul că în zilele noastre am ajuns să fim parcă mai mult preocupați de câini decât de oameni, de milioanele de oameni care trăiesc într-o sărăcie lucie, de cei bolnavi, de cei bătrâni care au o pensie de 14 lei, de oamenii care, pur și simplu, nu mai găsesc nicio bucurie pentru o clipă de zâmbet. Avem legi pentru maidanezi, să nu-i supere nimeni cu nimic, dar avem mii de români care așteaptă de câțiva ani banii cuveniți cailor pe care i-au pierdut din cauza statului, în urma programului național de eradicare a anemiei infecțioase ecvine. Avem legi pentru câini, protejați și atunci când rănesc grav sau chiar omoară copii nevinovați, dar continuăm să batjocorim instituțional românul de rând când e vorba de accesul la actul de sănătate, educație, muncă...

Avem legi pentru animale, dar românii se sinucid pentru că au fost evacuați din casele unde au stat zeci de ani, iar pensionarii de boală sunt aspru sancționați financiar pentru simplul motiv că au vrut să supraviețuiască.

Corupția și birocrația escaladează zilnic în detrimentul omului de rând, plătitor onest de taxe și impozite către stat. Și atunci, întreb respectuos, fără să supăr asociațiile care protejează câinii: pe oameni cine îi protejează? Nu de câini, ci tot de oameni, din aceia cu suflet de câine...

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Bursa Guvernului României, o păcăleală pentru bursieri;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Bursa Guvernului României, o păcăleală pentru bursieri"

Guvernul României a lansat în 2004 programul special de burse intitulat "Cariera ta, o șansă pentru România".Absolvenții, în școlarizarea cărora s-au investit 6 milioane de euro, ar fi trebuit să lucreze ca manageri publici în administrație, postul fiindu-le garantat. Ca orice proiect făcut să dea bine în ochii europenilor, programul s-a dovedit a fi un fiasco. Deși s-a întors în țară în vara anului 2006, prima generație de absolvenți BSGR a putut abia în luna mai 2007 să finalizeze cursul de trei luni la INA, în vederea numirii lor ca manageri publici. Dar, după trei luni de instruire, surpriză! Beneficiarii BSGR au aflat că, de fapt, nu pot dobândi statutul de manageri publici, pentru că CMP nu a validat cursul, deși a avut girul președintelui comisiei de la acea dată. Motivul nevalidării este că, până să aprobe în septembrie 2004 Normele metodologice de aplicare a legii care instituie BSGR, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență, în luna iunie, privind crearea statutului special al managerului public.

Concluzia: cursul de trei luni la INA nu este suficient, din moment ce cursanții YPS fac o pregătire de nouă luni. Tot la INA, pentru a deveni manageri publici, în iulie 2007, tinerii au depus mai multe memorandumuri în atenția factorilor responsabili, care deși au fost aprobate în mare parte, nu au avut nicio urmare în sensul rezolvării conflictului.

De la lansarea programului în 2004, Guvernul a alocat Ministerului Educației fonduri totale de 11 miliarde de lei vechi pentru acoperirea cheltuielilor inițiale de implementare a Bursei Speciale, iar în 2005 a transferat ministerului echivalentul în lei al sumei de 850.000 euro pentru acordarea de noi burse. Transferul de fonduri a continuat și în anul următor, când în bugetul ministerului pe anul 2006 a fost vărsat echivalentul în lei al sumei de 1,8 milioane euro, pentru continuarea burselor acordate în anul 2005 și acordarea de noi burse. Începând cu anul 2007, Guvernul a decis ca în bugetul Ministerului Educației să fie introduse direct aceste fonduri necesare programului, astfel încât pentru acordarea de burse noi pentru următorul an universitar să fie alocat echivalentul în lei a cel puțin un milion de euro.

Astfel, din iulie 2006 și până în prezent și-au încheiat studiile 97 de beneficiari ai bursei, dintre care 45 au absolvit și cursurile intensive de formare și integrare în administrația publică la Institutul Național de Administrație (INA). Din restul de 52 beneficiari ai bursei, 39 și-au încheiat studiile în străinătate după finalizarea ultimului stagiu de formare organizat de INA și nu au putut astfel urma și aceste cursuri, iar ceilalți 13 au avut aprobarea comisiei guvernamentale pentru a amâna participarea la cursurile ANFP până la următoarea sesiune. În 2009, însă, nu a mai fost organizată nicio sesiune de cursuri, astfel că nici aceștia nu au urmat stagiul impus.

Concluzia este una singură, programul a fost un eșec - 6.000.000 euro = zero manageri publici.

    Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Reforma în Educație: întâi se taie, apoi se măsoară;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Reforma în Educație: întâi se taie, apoi se măsoară"

Guvernul a adoptat, ieri, proiectul Legii educației și ne solicită să-l dezbatem în regim de urgență. Nu știm cum arată exact proiectul adoptat ieri, nici sindicatelor din învățământ nu le-a fost transmis textul ajuns în ședința Executivului. Cineva de la Ministerul Educației spunea, pe un ton optimist, că în legea aprobată de Guvern vor fi "niște surprize". Sub semnul surprizelor stă tot ceea ce face acest Guvern rătăcit pe la Palatul Victoria. Pentru Emil Boc și colegii dumnealui de partid, dialogul cu partenerii sociali nu reprezintă o prioritate. Profesorii din Buzău sunt în grevă de o lună de zile pentru că au primit doar 30% din salariile pe luna februarie, după aplicarea Legii salarizării unitare. Nimeni din Ministerul Educației nu a mers acolo să stea de vorbă cu acești oameni. Nimeni din acest guvern incompetent nu încearcă să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor care au condus la declanșarea protestelor.

În schimb, după ce a ajuns la concluzia că manualele școlare sunt somnifere eficiente, Daniel Funeriu și-a propus să reformeze Educația. A început cu tăierea a 15.000 de posturi în învățământ și comasarea școlilor. A continuat cu un proiect de lege și cu o dezbatere publică de ochii lumii. Reacția dascălilor a fost considerată de o ferocitate pe care nu o vezi decât la oamenii lezați în propriile interese.

Țin să-i informez pe domnii Boc și Funeriu că fiecare cetățean al acestei țări, indiferent de profesia sa, are propriul interes când este vorba despre Educație. Ce se întâmplă în sistemul de învățământ nu îi privește doar pe profesori și elevi, ci întreaga societate, în ansamblu, și pe fiecare cetățean în parte. Nu sunt profesor, sunt un părinte al cărui propriu interes este educația copiilor săi. Nu voi accepta un nou experiment pe spinarea elevilor, în numele unei reforme făcute de dragul reformei. Modificările din Educație își vor produce efectele asupra mai multor generații de tineri. Fiecare măsură adoptată trebuie să contribuie la creșterea calității educației și la stabilitatea sistemului de învățământ.

Tocmai în acest scop, am analizat proiectul de lege al domnului Funeriu, am ascultat părerile specialiștilor, ale dascălilor, ale părinților, studenților, elevilor, și am găsit multe puncte vulnerabile majore în proiectul de lege în discuție.

Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu este considerată o măsură menită să reducă abandonul școlar. Așa spune ministrul Funeriu. Sunt convins că este o măsură adoptată fără o analiză profundă de impact. În primul rând, vom avea deficit de personal. Schimbarea implică mișcări serioase de personal didactic. Mare parte din școlile gimnaziale sunt în mediul rural, unde ne vom lovi și de lipsa spațiilor necesare. În al doilea rând, până acum, cei care terminau cele 10 clase obligatorii primeau un atestat profesional, o calificare. Acum, după 9 clase nu vor primi nimic. Ce vor face acești absolvenți de 9 clase?

O altă problemă cu consecințe grave este absența școlii profesionale, alternativă la ciclul superior al liceului. În acest timp, pe piața muncii se resimte lipsa muncitorilor calificați, absolvenți de școală profesională.

Admiterea în liceu ar putea consta, potrivit proiectului de lege, într-o evaluare din toate disciplinele, la care se adaugă o probă practică privind utilizarea calculatorului, precum și referințele profesorului despre respectivul elev. Rezultatul acestei evaluări reprezintă 70% din media de admitere. În loc să ofere liceelor posibilitatea să-și organizeze propriul examen de admitere, după particularitățile și specificul fiecăruia, legea le lasă la dispoziție doar 30% din ponderea mediei de admitere. Cine va citi sute sau mii de portofolii ale elevilor? Cum cuantifici informațiile subiective? Aștept de la domnul Funeriu răspunsul la aceste întrebări.

Nicăieri în lege nu este definit conceptul de "progres școlar", pe baza căruia vor fi evaluate cadrele didactice.

Selectarea resursei umane direct de către școală înseamnă, de fapt, că directorul școlii are puteri discreționare, el poate să angajeze sau să dea afară profesorii. Iar directorul, la rândul lui, va fi angajat, salarizat și revocat de către Consiliul de Administrație al școlii, dar în același timp poate fi destituit și de Consiliul Local. Și Guvernul vorbește despre depolitizarea învățământului!

De asemenea, nu există în lege măsuri de sancționare și dizolvare a unor consilii de administrație ale școlilor, în cazul în care acestea nu se achită de sarcini. Nu există prevederi clare privind transparența deciziilor și cheltuirii fondurilor. Și este vorba despre bani publici!

În numele descentralizării, se vor înființa direcții județene de învățământ subordonate consiliilor județene. Inspectoratele școlare vor continua să existe subordonate ministerului. Proiectul de lege nu lămurește deplin cu ce ar trebui să se ocupe fiecare dintre acestea.

Ideea titularizării profesorilor pe post, nu în învățământ, a provocat deja numeroase reacții de dezaprobare. Mă tem că mulți dascăli vor părăsi sistemul, în aceste condiții, iar tinerii vor fi cu greu convinși să aleagă o carieră în domeniu. Profesorii merită să aibă certitudinea stabilității locului de muncă, iar titularizarea în învățământ conferă stabilitate întregului sistem educațional.

Am prezentat doar câteva observații privind proiectul de lege aprobat de Guvern. Există numeroase alte "scăpări" și prevederi discutabile care privesc inclusiv învățământul universitar.

Pe de o parte, noua lege îngrădește autonomia universitară care este garantată de Constituție, iar pe de altă parte, nu lămurește deloc problema "fabricilor de diplome" care vor funcționa în continuare bine mersi. Proiectul de lege nu îmbunătățește procedura de acordare a titlurilor universitare și doctorale, astfel încât nemulțumirile în sistem vor persista. Evaluările internaționale plasează învățământul superior românesc pe ultimele locuri în clasamentele relevante și acceptante. Cel mai grav lucru este faptul că nu se instituie mecanisme clare și corecte de control și evaluare a calității serviciilor educaționale, de stat sau private.

Nu generalizez, avem dascăli de mare valoare, avem insule de excelență, însă există și mediocritate, și impostură în învățământul românesc, iar dacă vrem cu adevărat reformă, trebuie să avem în vedere toate aceste aspecte.

Nu putem accepta niciun compromis, nu avem voie să adoptăm o lege care are atâtea lacune, o lege care nu rezolvă problemele din sistemul de învățământ. Avem o responsabilitate uriașă nu numai în fața cetățenilor care ne-au acordat încrederea lor, ci și în fața generațiilor de mâine.

În țări cu tradiții mult mai bogate în domeniul educației au loc, în acest moment, discuții pe tema reformei. Sistemele educaționale sunt într-o perioadă de transformări și adaptări la cerințele globalizării, ale pieței muncii. S-au organizat dezbateri serioase, nu în genul celor promovate de guvernanții noștri, încadrate la "Surprize! Surprize!".

Partidul Social Democrat a inițiat un proiect de lege privind educația națională, care urmează a fi dezbătut în Camera Deputaților. Legea propusă de PSD este rezultatul unei expertize naționale ample și se bazează pe consultări permanente cu beneficiarii și reprezentanții sistemului și cu partenerii sociali. În acest proiect, scrie negru pe alb: Învățământul constituie prima prioritate națională. Este o abordare modernă și cu o perspectivă pe termen lung a educației, care pune accent pe descentralizare și eficiența utilizării resurselor. Proiectul de lege conferă educației timpurii și educației permanente roluri și semnificații importante în sistemul național de învățământ. Vă invit să răsfoiți acest proiect de lege și vă propun o dezbatere serioasă privind reforma educației.

    Ioan Stan - declarație politică cu titlul Cum cresc pensiile care scad;

Domnul Ioan Stan:

"Cum cresc pensiile care scad"

După modelul salariilor care cresc scăzând, a venit vremea pensiilor militarilor să crească luând-o la vale. După ce majoritatea bugetarilor s-au trezit cu salarii mai mici în urma aplicării legii salarizării unitare, pensionarii se pregătesc să experimenteze pe propria piele aplicarea legii sistemului unitar de pensii.

Cum era de așteptat, au apărut și problemele. Pentru început, la pensionarii militari.

Ministrul apărării, Gabriel Oprea, ministrul muncii, Mihai Constantin Șeitan, și chiar premierul Emil Boc au făcut recent ping-pong cu pensiile militarilor. Toate după ce ministrul Oprea a formulat un răspuns la interpelarea adresată în problema pensiilor militare de către un senator. În mod paradoxal, în timp ce pensiile calculate de Ministrul Apărării scad cu procente între 19 si 69%, aceleași pensii, calculate de colegul său de guvern de la muncă, cresc.

Ministrul Apărării precizează că a lucrat cu programul realizat de specialiștii Casei Naționale de Pensii, însă, cu același program, Ministerul Muncii a ajuns la o concluzie complet diferită: doar pensiile având valori de peste 3000 de lei vor scădea cu procente care nu vor ajunge la 69%, iar unele dintre pensiile mai mici de 3000 de lei s-ar putea chiar să crească.

Cum este vorba despre doi miniștri, ar trebui să-i credem pe cuvânt, însă contradicțiile demonstrează că habar nu au ce se întâmplă în ograda lor. Ori programele care au făcut simularea sunt defecte, ori computerele virusate, ori miniștrii habarniști.

Între două acuzații lansate la adresa presei, în special a televiziunilor de știri, premierul și-a găsit timp să se poziționeze de partea Ministerului Muncii, vorbind de o "concluzie falsă a Ministerului Apărării".

Umflându-și mușchii, ministrul muncii a plusat, difuzând prin Casa Națională de Pensii un comunicat de presă în care acuză "difuzarea de informații total eronate menite să intoxice opinia publică".

E adevărat că nimeni nu și-ar asuma o creștere a pensiilor care scad.

Dar pensionarii români au greșit. Nu și-au închipuit niciodată, în tinerețea lor, că se vor naște și se vor înălța în jilțurile puterii publice geniile carpatine Boc, Șeitan și acoliții lor. Pentru sublimele figuri amintite, principiile de drept nu au valoare de întrebuințare.

Legea lui Boc confiscă, în parte, drepturile definite și achiziționate în trecut de către pensionari, așa cum ei le cunoșteau când au plătit contribuțiile sociale.

Prevederea constituțională referitoare la caracterul neretroactiv al legilor ar trebui să fie garanția constituțională a securității legislative.

Dar noua Lege a pensiilor sfidează principiile de drept, logica și cetățenii.

    Miron Ignat - intervenție cu titlul Jubileu - 20 de ani;

Domnul Miron Ignat:

"Jubileu - 20 de ani"

Pe 14 ianuarie 1990 a fost înființată ca persoană juridică organizația nonguvernamentală Comunitatea Rușilor Lipoveni din România. Organizația s-a constituit prin eforturile comitetului de inițiativă, la care s-au alăturat și membrii fondatori. Pe 8 aprilie s-a desfășurat prima Conferință Națională a Comunității Rușilor Lipoveni din România, când au fost adoptate Statutul și Programul Comunității.

În acest an, Comunitatea Rușilor Lipoveni din România a sărbătorit 20 de ani de la înființare. Festivitatea dedicată jubileului a avut loc, joi, 8 aprilie a.c., la Palatul Parlamentului.

La acest eveniment au participat membrii fondatori, președinții comunităților locale de ruși lipoveni, colaboratori din țară și de peste hotare, personalități diplomatice din Federația Rusă și din Belarus, precum și Ambasadorul Rusiei la București.

Programul a cuprins ceremonia solemnă de înmânare a medaliei jubiliare "Comunitatea Rușilor Lipoveni din România la 20 de ani", membrilor fondatori, președinților din decursul anilor, președinților Comunităților de Ruși Lipoveni de pe teritoriul României și altor personalități.

Ne-am bucurat de prezența numeroaselor persoane din sală, care au avut plăcerea de a fi alături de noi într-o zi atât de specială, dând dovadă de admirație și respect pentru minoritatea rușilor lipoveni.

Pe parcursul festivității au fost prezentate materiale documentare video și audio despre istoria rușilor lipoveni din România. Au fost momente artistice animate de ansambluri populare ale rușilor lipoveni, cum ar fi ansamblul de dans "Ciubcik" din București, ansamblul de cor "Tihii Dunai" din Brăila și ansamblul folcloric din Federația Rusă.

Identitatea minorității, cultura și tradițiile au adus un plus de valoare României, contribuind la dezvoltarea României ca țară multiculturală și la consolidarea relațiilor atât cu etnicii noștri, cât și cu celelalte minorități naționale.

    Mircea Dușa - declarație politică intitulată Educația, între reformă și politizare;

Domnul Mircea Dușa:

"Educația, între reformă și politizare"

Ieri, Guvernul a aprobat o nouă Lege a educației naționale, ce își propune să reformeze sistemul de învățământ românesc. Domnul ministru se încadrează astfel în tradiția politicii românești, cel puțin în ceea ce privește educația - fiecare nou ministru instalat reformează sistemul. Fiecare vine cu o lege nouă și, astfel, parcă sistemul educațional este într-o reformă continuă. În cifre, contabilizăm în jur de 15 "reforme" făcute de miniștri în 10 ani. Mereu s-au schimbat planurile de învățământ și tipurile de examen, de parcă am asista la un experiment asupra elevilor, părinților și cadrelor didactice.

Știm cu toții că în 2009 Guvernul și-a asumat răspunderea pe o lege a educației care la momentul respectiv a fost promovată în urma unor serioase analize și dezbateri la care au participat reprezentanții sindicatelor din învățământ, ai societății civile, ai clasei politice etc. Iată ce spunea domnul prim-ministru în plenul Parlamentului din 15 septembrie 2009: "...Legea educației naționale, cu care venim în fața dumneavoastră, este o aplicare a ceea ce noi am decis, am convenit, a ceea ce noi - partidele politice parlamentare, dar și organizații sindicale și ONG-uri - anul trecut, în 2008, am căzut de acord că trebuie făcut pentru reformarea sistemului educațional."

Așadar, legea promovată atunci era în deplin consens cu programul de guvernare, cu doleanțele reprezentanților societății românești. De ce ar mai fi nevoie acum de o nouă reformă? Mai mult, actul normativ actual a fost supus dezbaterii publice pentru un interval foarte scurt și pare a fi făcut din ambiție politică, fără să primească acordul părinților și cadrelor didactice.

Legea nu vine cu soluții la problemele esențiale și dureroase ale învățământului (de exemplu, subfinanțarea) și nu se bazează pe o cunoaștere și evaluare serioasă și profundă a sistemului educațional etc. Lăsând la o parte multiplele deficiențe pe care le are noua lege, doresc să subliniez faptul că, așa cum rezultă din actul normativ aprobat de Guvern, reformă înseamnă de fapt politizare. Astfel, art. 190 reglementează faptul că rectorul unei universități se stabilește pe baza unui concurs desfășurat în baza regulamentului propus de Senatul universității, dar la alin.(3) lit.a) a acestui articol se precizează că rectorul "e confirmat de ministru".

În opinia noastră, prin inițierea și promovarea acestei legi Guvernul actual nu face altceva decât să ascundă incapacitatea de a gestiona problemele din educație, ceea ce este echivalent cu neasumarea responsabilităților ce revin actualei guvernări.

    Neculai Rățoi - declarație politică cu subiectul Moțiune sau populism?;

Domnul Neculai Rățoi:

"Moțiune sau populism?"

Recenta moțiune, semnată de un număr de 52 de parlamentari, a generat o serie de noi discuții legate de dificultățile cu care se confruntă sistemul social din România în această perioadă de criză. În timp ce unii invocă lipsa de competență a celor aflați în funcții-cheie, cei mai mulți sunt nevoiți să recunoască faptul că marile probleme au legătură mai ales cu lipsa resurselor financiare.

Această moțiune dovedește faptul că opoziția cunoaște realitățile, și, în consecință, a propus soluțiile optime de redresare, care să rezolve aceste situații-limită.

Prin intervenția sa, domnul ministru Șeitan nu a reușit să demonteze în totalitate numeroasele acuzații ce i-au fost aduse. Prin urmare, domnul ministru trebuie să ia în considerare, din textul moțiunii și din intervențiile colegilor, doar acele referiri care vizează binele oamenilor și al țării, ignorând răutățile și opiniile celor care îl atacă în mod ostentativ.

Consider că două legi complexe, cu impact direct asupra întregii națiuni, ar impune un dialog adecvat, cu explicații și argumente convingătoare, indiferent din ce parte a eșichierului politic ar veni ele.

Grupul parlamentarilor PSD+PC din Camera Deputaților consideră că explicațiile date nu au lămurit detaliile particulare ale celor două proiecte de lege, dar nu exclude găsirea acelor soluții care să rezolve convenabil cea mai mare parte a situațiilor luate în calcul. Dar depinde de toate forțele politice și apolitice pentru ca rezolvarea cazurilor vizate să fie una reală și realistă.

    Ioan Holdiș - declarație politică având tema Turismul românesc începe să prindă viață;

Domnul Ioan Holdiș:

"Turismul românesc începe să prindă viață"

În ultimii 20 de ani, sectorul turismului din România a decăzut considerabil din lipsa unei politici generale de dirijare și orientarea a acestuia. Ușor dar sigur, de la cea mai vizitată țară din împrejurimi, în anii '90, am ajuns să ne situăm în prezent pe ultimul loc, în comparație cu țările învecinate. Competitivitatea slabă a României în cadrul legal și mediul de afaceri au fost factorii responsabili pentru slaba performanță. Criterii precum infrastructura transportului aerian și rutier, aspectele slabe în ceea ce privește mediul, al sănătăți și siguranței sunt considerate a fi responsabile pentru lipsa competitivității.

Nu cred că este necesar să fac o enumerare detaliată a gamei impresionante de bogății naturale, geografice, de mediu, de patrimoniu și etnografice pe care le are țara noastră. Practic toate zonele din România au potențial turistic într-o formă sau alta și pot beneficia de pe urma acestei abordări într-un mod strategic. Avem una dintre țările cu cele mai diversificate produse turistice, datorită resurselor naturale pe care le deține, biodiversității de floră și faună unice în Europa. În România se găsesc o treime din izvoarele naturale din Europa și 117 localități ce dețin elemente terapeutice naturale, cum sunt apa, nămolul, gazele etc.

De la revoluție încoace, abordarea turismului s-a făcut într-un mod haotic, fără o gândire integrată și o planificare strategică. Singurul scop pană acum era să atragem turiști și cam atât, fără a avea o idee clară despre ce i-ar atrage pe ei la destinațiile noastre, ce ar trebui să primească în timpul sejurului pentru a se întoarce acasă încântați și cu dorința de a reveni, lipsa unei strategii concrete de fidelizare, ce i-a reținut pe mulți să vină, și cum putem remedia aceste probleme.

Guvernul României a stabilit că este urgent necesar un Master Plan al dezvoltării turismului prin website-uri, cercetare de piață, consultanță la nivel local, înființarea centrelor de informare a turiștilor și multe altele, pentru a pune bazele implementării unei abordări durabile a dezvoltării turismului. Acest Master Plan al dezvoltării turismului cuprinde o perioadă de până la 20 de ani, și anume până în 2026.

Avem multe de făcut pentru îmbunătățirea turismului românesc, mai bine zis trebuie să facem eforturi colosale ca să devenim cu adevărat competitivi la nivel european și, de ce nu, mondial. Nu e normal să ne mulțumim cu o pondere a p.i.b. în 2009 de 2,1% din contribuția directă, respectiv 5,7% din contribuția totală în domeniul.

Trebuie să derulăm proiecte printr-un mix echilibrat între calitate și promovare, una fără cealaltă neaducând rezultate bune pe termen lung. Consider că, în acest moment, parteneriatul public-privat este cea mai bună soluție pentru a diversifica și impulsiona investițiile în turism. Încurajez acest parteneriat,considerând că atât mediul privat, cât și administrațiile locale sunt și ar trebui să fie interesate de acest parteneriat, fiind conștienți că statul nu poate fi investitorul principal în aproape niciun sector economic în momentul de față.

    Lucian Riviș-Tipei - declarație politică intitulată Sportul românesc în vreme de criză;

Domnul Lucian Riviș-Tipei:

"Sportul românesc în vreme de criză"

Suntem într-o perioadă dificilă din punct de vedere al resurselor financiare. Acest fapt este un truism și în domeniul sportului. Bugetul de anul acesta nu este mai mare decât cel de anul trecut, el beneficiind în 2010 de subvenții de la stat care se situează cert sub cele de anul trecut, dar nu sunt sub nivelul anului 2008. E adevărat, federațiile sunt nemulțumite, mai ales în contextul în care trebuie pregătit și anul olimpic 2012. Poate că oricâți bani am avea, tot nu vom găsi acel punct al fericirii și mulțumirii pe care îl căutăm cu toții. Așa cum spunea Doina Melinte, președintele Autorității Naționale pentru Sport și Tineret, "E un an de criză, și cred că vor înțelege toți că banii trebuie direcționați numai către performanță, să răspundem la concursurile mari de obiectiv".

Sportul a reprezentat totdeauna cam 75% din componența Tineret-Sport, astfel încât s-a încercat și în acest an găsirea de resurse pentru a suplimenta bugetele federațiilor, anul 2010 fiind unul dificil din punct de vedere competițional, arăta la un moment dat și ministrul Daniel Funeriu.

Sport cred că putem face oriunde și oricât. Pentru nivelul de amatori nu cred că ne trebuie mari resurse. Dar sportul de performanță, dincolo de resursele financiare și dotări, presupune și profesionalism, și muncă, și perseverență și lupta cu lipsurile, pentru a reuși.

Poate că din punct de vedere al alocărilor bugetare acesta este un moment potrivit pentru a putea gândi o altă modalitate de implicare a mediului privat mai mult în acest sector, dar nu numai spre sporturile căutate (a se vedea fotbalul), ci și spre cele mai puțin urmărite.

Poate o regândire a sistemului de sponsorizare, cu facilități pentru mediul privat implicat în domeniul sportului, ar fi o măsură care ar degreva bugetul de stat și în situații economice mai dificile, cum este și cea pe care o traversăm.

Nu cred că este momentul să facem din țânțar armăsar, dar nici să spunem că în zona sportului românesc nu sunt probleme. Ele există și nu sunt ușoare, dar să ne dăm de pământ în aceste clipe nu ne ajută și nu folosește nimănui.

Sunt sigur că sportul românesc va supraviețui și acestui an, după cum sunt sigur că o va face la un înalt nivel de performanță pentru că, dincolo de bani, a ajunge în vârf se bazează în primul și în primul rând pe talent, vocație, dorința de a câștiga și multă, multă muncă.

    Lucian Riviș-Tipei - declarație politică intitulată Împreună pentru un mediu sănătos;

Domnul Lucian Riviș-Tipei:

"Împreună pentru un mediu sănătos"

Am fost profund bulversat zilele trecute, de fapt cu prilejul Sărbătorii Pascale, când am văzut ce comportament au față de mediul înconjurător mulți confrați care, încercând să se distreze la iarbă verde, - eu cred că a te relaxa chiar e un lucru benefic -, decid să maltrateze apoi natura care-i găzduiește. Căci cum s-ar putea numi acțiunea prin care în urma unor astfel de picnicuri, tone de deșeuri rămân de izbeliște printre plante și flori în mai toate locurile frecventate de oameni. Fenomenul nu este unul nou, și cineva ar putea spune că ar trebui să nu mai fim surprinși sau uimiți. E adevărat, fenomenul nu e recent, dar oare te poți obișnui cu așa ceva dacă ești o ființă civilizată?

Un sondaj efectuat la începutul lui 2008 arată că patru din cinci persoane sunt dispuse să-și schimbe modul de viață pentru a stopa poluarea. Cei mai mulți repondenți spun că sunt pregătiți să facă sacrificii personale pentru a preveni schimbarea climatică. Este adevărat că sondajul efectuat de BBC în 21 de țări nu a cuprins și România. Dar este extrem de interesant că 85% dintre repondenții din Republica Chineză s-au arătat foarte entuziaști cu privire la mărirea taxelor pentru energie. Cercetarea arată că oamenii din cele mai multe țări își doresc mai mult decât guvernele lor să facă schimbări serioase în viața personală pentru a stopa schimbarea climatică. Șocant este că Doug Miller, directorul Globescan, institutul care a efectuat sondajul comandat de BBC spunea că "Oamenii simpli sunt mult mai dispuși să accepte creșteri de prețuri pentru lucrurile care produc poluare decât sunt politicienii".

Nu vreau să fiu alarmist și nici negativist, dar Dumnezeu ne-a creat și pentru a avea grijă de natură. Locuim pe Terra și e normal să ne pese, altfel, noi toți, dar sigur copiii noștri, vom suporta consecințele. Există și în România oameni și asociații care s-au implicat și se implică în protejarea mediului înconjurător. Proiectul de curățare și studiere a bazinelor lacustre de pe versantul sudic al masivului Făgăraș, acțiunea sprijinită de Petrom - "România prinde rădăcini", acțiunea de ecologizare și împădurire de la Belciugatele sunt doar câteva exemple care arată că se poate.

Mai mult, din acest an, operatorii economici și unitățile administrativ-teritoriale din România pot obține finanțări prin Fondul de Mediu pentru a derula proiecte în sectorul managementului deșeurilor. Este momentul să ne trezim și să milităm împreună pentru un mediu sănătos. Soluția este simplă și la îndemâna oricui. Însă întrebarea fundamentală este: Oare ne pasă?

    Gheorghe Ciobanu - declarație politică având tema Polonia, suferință și exemplu de urmat;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Polonia, suferință și exemplu de urmat"

După cele întâmplate la sfârșitul săptămânii trecute, consider oportun să transmit, prin intermediul acestei declarații politice, mesajul meu de încurajare și solidaritate față de poporul polonez și comunitatea poloneză din România. Pierderea președintelui polonez Lech Kaczynski, a unor înalți diplomați, reprezentanți militari și însărcinați economici este cu siguranță o lovitură grea primită de Europa unită și, în sens larg, chiar de noi, românii, ca și cetățeni ai Uniunii Europene. Nu pot decât să spun: "Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei care au pierit în tragicul accident aviatic de la Smolensk și să le acorde tărie și încredere polonezilor, să meargă înainte pe drumul bun!"

Dincolo de durerea firească pe care ți-o poate produce aflarea unei vești atât de triste, la nivelul omului politic se creează o stare de introspecție și reflecție față de felul în care poate contribui la mai binele societății din rândul căreia provine. Pentru mine, cele petrecute la sfârșitul săptămânii trecute au aruncat o dâră de lumină asupra a ceea ce înseamnă "miracolul polonez" și, poate, asupra exemplului pe care trebuie să-l ia România și românii de la Polonia.

1989 ne-a găsit, deopotrivă români și polonezi, în fața unei mari necunoscute - viața de după dictatura comunistă (trecerea de la economia centralizată la o economie de piață, împăcarea cu trecutul nostru ca indivizi care au trebuit să supraviețuiască în sistemul opresiv, stabilirea unor priorități pentru viitor și, în final, reconstruirea fibrei morale a societății). Se poate spune că România și Polonia au plecat din același punct, cu același tip de avantaje și cu același tip de deficiențe. Poate că polonezii au avut mai mult curaj decât noi, mai multă încredere și o minte mai lucidă, în persoana lui Lech Walesa.

Noi, la 20 de ani distanță, chiar în această săptămână, chiar aici, în Parlament, dezbatem lucruri pe care polonezii le-au rezolvat de mult. Noi vorbim despre Legea lustrației la 20 de ani după căderea comunismului, când, biologic, torționarii și membrii de frunte ai sistemului nu mai pot oricum să joace un rol atât de important în stat. Reparația morală încercată de președintele Traian Băsescu acum mai bine de trei ani a fost bine-venită. Polonezii au avut ca simbol al ieșirii din negura comunismului un disident, o victimă. Și, ca orice victimă adevărată, a știut că singura cale de urmat este aceea a mersului înainte împreună, nu divizați ca societate, "a tăierii în carne vie" când vine vorba de principii economice și sociale.

Polonia a privatizat în primii trei ani de după căderea comunismului toate obiectivele sale industriale și economice majore, cu riscul unei inflații galopante și a unui șomaj la cote alarmante (peste 50%). După trei ani, din 1993 și până acum, Polonia a început să experimenteze ce înseamnă creștere economică. De atunci, toți anii de după au însemnat un avans economic, semn că liberalizarea pieței este drumul către mai bine. Și atât de trainică a fost construcția economică a acestei țări foste comuniste încât, dintre toate țările Uniunii Europene, Polonia este singura care a avut creștere economică și în 2009, de peste 1,6%. Noi, nici la 20 de ani după comunism, când totuși nivelul nostru de trai a crescut, când totuși suntem capabili să susținem măsuri de protecție socială, nu vrem să înțelegem că uneori, înainte de a-ți reveni, îți va fi un pic mai rău. În această săptămână, discutăm despre Legea salarizării unice, despre Legea pensiilor și nu ajungem la niciun acord. Poate că ar trebui să luăm exemplu de la polonezi. Apropo de protestele profesorilor asociați la FSLI, Polonia numără peste 38 de milioane de locuitori și numai 100.000 de profesori, în condițiile în care Educația a reprezentat prioritatea numărul unu a polonezilor după 1989.

Noi, ca români, am fost întotdeauna tributari unei percepții prea bune despre spiritul național. Or, credința mea este că din cauza tensiunilor din rândul societății noastre această fibră națională s-a subțiat. Alegerile prezidențiale din România, îmi pare rău să o spun, au reprezentat o nouă fractură în rândul societății noastre. Moartea atât de violentă și de dramatică a președintelui polonez însemnă în aceste zile o reîntărire a spiritului național polonez și dispariția cvasi-totală a curentelor politice. Poate că, asistând, prin intermediul mass-media, la suferința poporului polonez, vom înțelege că unitatea ne dă putere.

Polonia, în perioada fraților Kaczynski, a reprezentat cu adevărat un stat pe picioarele sale în Uniunea Europeană. Este poate unul din statele cele mai naționaliste și antiglobaliste din Uniunea Europeană, cu fervente convingeri catolice și cu o viziune diferită asupra scopului și viitorului acestei alianțe între țări. Prin această hotărâre arătată, Polonia a întărit deviza primă a Uniunii Europene: "unitate în diversitate". România, cel puțin la nivel ideatic mult mai doritoare de integrare în Uniunea Europeană, rămâne încă în sfera "protecției marilor puteri".

Îndrăznesc să afirm că Polonia poate reprezenta pentru România un exemplu concret de cale de urmat.

    Petru Călian - despre Reforma școlii românești pe axa: părinte-elev-profesor;

Domnul Petru Călian:

"Reforma școlii românești pe axa: părinte - elev - profesor"

Sistemul de învățământ din România are nevoie de o reformă categorică și aplicabilă, o schimbare radicală de la curriculă, programele școlare, până la manuale.

De câteva luni dezbatem proiecte de reformă precum Legea salarizării unice, restructurarea agențiilor și reforma educației. Discuțiile pe marginea reformei educației au început încă de anul trecut. E timpul să aplicăm odată proiectele pe care UE și FMI ni le-au cerut. Parlamentul, alături de Senat și Guvern, trebuie să demonstreze responsabilitate; dacă nu ducem la bun sfârșit ceea ce ne-am asumat în fața instituțiilor internaționale și a societății românești, atunci cum ne justificăm existența? O amânare nu înseamnă decât să perpetuăm o situație neclară.

Controversată, criticată și apreciată, legea își poate găsi finalizarea doar prin dialog, iar refuzul sau confuzia creată se datorează lipsei de informare.

Proiectul Legii educației naționale nu reprezintă doar o îmbunătățire a situației actuale, ci are ca scop reformarea din temelii a sistemului învechit pe care România îl aplică asupra copiilor noștri. Avem așteptări ca societatea românească să prospere, dar nu acționăm la rădăcinile ei. Școala românească a format de-a lungul istoriei personalități, a dat lumii oameni de calitate, dar eficiența ei necesită o corelare cu prezentul. Contextul societății europene evoluate ne obligă să ne aliniem standardelor omului modern.

Susțin o descentralizare profundă la nivelul învățământului românesc, precum și implementarea unor mecanisme de cooperare și responsabilizare a tuturor celor implicați în formarea generațiilor de mâine. În primul rând, acest proiect al Legii educației naționale merge pe ideea stabilității. Situația actuală îngrădește imaginația și inhibă dezvoltarea inteligenței. Mizăm pe aceeași metodă de învățământ de acum 20 de ani. Lumea s-a schimbat, tehnologia a avansat, însă în școlile românești mai există elevi care nu au cunoștințe informatice și nu au acces la un calculator sau la internet. Reproducerea informațiilor predate la clasă e mult mai comodă pentru școlar, dar efectele ei în timp se simt. Formarea de competențe trebuie să înceapă în școală, și nu după absolvire, la locul de muncă. Ceea ce educăm, asta avem. O economie și o societate sănătoasă se bazează pe calitatea procesului de educație. Mult nu înseamnă neapărat bine, iar în prezent programa aglomerată îngrădește dreptul la activitățile extrașcolare.

Modificări benefice sunt multe. Un punct important care merită menționat este responsabilizarea factorilor locali, care prin situația specifică zonei, vor putea adapta sistemul educațional.

Atât profesorii, cât și elevii pot învăța unii de la alții. Școala formează caractere, dar și modelează cadrele didactice, care, la rândul lor pot forma cu succes viitorul țării. Triunghiul: elev, profesor și părinte - reprezintă formula de succes a educației, aceștia sunt trei factori importanți care doar împreună pot forma un sistem educațional funcțional.

Performanța este cuvântul care ar trebui să caracterizeze școala românească.

    Titi Holban - considerații pe marginea problemelor cu care se confruntă domeniul educației;

Domnul Titi Holban:

Greva cadrelor didactice din județul Buzău a fost demarată ca urmare a nemulțumirii acestora privind diminuarea veniturilor salariale și refuzului sistematic al Guvernului de a pune în aplicare hotărârile judecătorești definitive cu privire la Legea pentru mărirea salariilor personalului didactic, aprobată în 2008, la propunerea partidului aflat azi la guvernare.

Ceea ce se întâmplă azi în sectorul educației a depășit parcă orice așteptare, fie ea cât de sumbră. Nici măcar nu mai putem vorbi de incompetența acestui guvern. Ne confruntăm deja cu o adevărată încălcare a legilor, de către însăși autoritatea guvernamentală. Ceea ce pune în pericol statul de drept.

Acești profesori au câștigat în instanță drepturile salariale, drepturi care le-au fost trecute în cartea de muncă, fără însă a le fi acordate efectiv. Mai mult, autoritățile încearcă acum să schimbe încadrările din cartea de muncă, tocmai pentru a nu le fi acordate sumele câștigate în instanță.

Este un abuz fără precedent, cu consecințe nefaste nu doar pentru o anumită categorie de persoane, ci pentru societatea românească în general. Nicio țară nu poate progresa fără o educație de calitate, iar asta se face, printre altele, prin profesori bine plătiți. Bătaia de joc a acestui guvern la adresa personalului didactic și în general la adresa școlii românești va avea repercusiuni negative pe termen lung.

Acest guvern nu este capabil nici măcar să se folosească de resursele financiare care îi stau la dispoziție prin fondurile europene. Fondurile Structurale - resursa care poate să susțină dezvoltarea sistemului de învățământ - sunt neglijate total de către ministerul condus de domnul Funeriu.

Guvernarea liberală a lăsat nouă proiecte strategice derulate prin Programul Operațional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane, proiecte care aveau prefinanțarea în cont. Ce s-a întâmplat cu aceste proiecte? Toate au fost blocate datorită incapacității actualei conduceri a Ministerului Educației de a asigura o bună funcționare a sistemului de management.

În aceste condiții, se mai poate vorbi oare de performanță în domeniul educației?

Subfinanțarea de azi a acestui sector riscă să creeze discrepanțe și mai mari între țara noastră și celelalte state europene, unde investițiile în educație reprezintă cu adevărat o prioritate națională. Sub guvernarea Boc, însă, România pășește înapoi.

    Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică intitulată România, țara în care șomajul crește, iar autoritățile dau din umeri;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"România, țara în care șomajul crește, iar autoritățile dau din umeri"

Spectrul șomajului apare din ce în ce mai amenințător pentru mii de români care își văd locurile de muncă amenințate de această recesiune care parcă nu se mai termină. Tot mai multe disponibilizări au loc în toate sectoarele de activitate, tot mai mulți români rămân fără venituri și se confruntă cu colapsul financiar. Aceasta este realitatea pe care o trăim în România anului 2010.

Din păcate, însă, aceasta este o realitate pe care ocupanții Palatului Victoria refuză să o vadă. Periodic avem parte de declarații ireal de optimiste, din partea membrilor guvernului, referitoare la o economie care își revine numai pe hârtie. Recent, un consilier al premierului Boc se mândrea, într-o declarație publică, cu faptul că numărului șomerilor din România a crescut "doar" la un milion de persoane, când putea fi și mai mare, în lipsa măsurilor adoptate de guvern.

În fața unor astfel de declarații stai și te întrebi în ce realitate paralelă funcționează acest guvern?

Care sunt acele performanțe care stârnesc mândria guvernanților noștri, când sute de mii de români au intrat în șomaj tocmai ca urmare a deciziilor luate de guvernul actual, rata șomajului atingând în 2010 cel mai ridicat nivel din ultimii șapte ani?

Care sunt acele măsuri eficiente de combatere a efectelor crizei economice, altele decât introducerea de noi biruri asupra populației, în vederea acoperirii împrumuturilor externe realizate de guvern?

Incompetența acestui guvern se regăsește nu numai în lipsa oricăror măsuri active de luptă împotriva recesiunii, dar și în incapacitatea de a folosi acele resurse financiare care se află la dispoziția țării noastre, cum ar fi fondurile europene.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă Programul Dezvoltarea Resurselor Umane. În luna februarie a acestui an, Comisia Europeana a decis suspendarea temporară a rambursărilor către România, pe Programul Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), din cauza nenumăratelor probleme apărute în gestionarea acestuia: management defectuos, proceduri greoaie, care determină întârzieri în procesarea cererilor de finanțare, lipsa de personal etc.

Astfel de probleme au determinat, până în prezent, blocarea multor proiecte, la numai câteva luni de la demararea acestora, nu numai pentru că activitățile planificate se desfășoară cu întârzieri foarte mari, ci și din cauza cercului vicios în care intră aceste proiecte: datorită întârzierilor în procesarea cererilor de rambursare, acestea nu se primesc la timp, ceea ce înseamnă că nu există bani pentru derularea activităților, deci nu se cheltuiesc sumele minime pentru care se poate solicita rambursarea următoare și, în consecință, nu se mai pot face cereri de rambursare.

Situația în care se află derularea programului POS DRU este cu atât mai gravă cu cât în această perioadă de criză economică și creștere alarmantă a ratei șomajului în țara noastră nu ne permitem să pierdem sume semnificative de bani aflați la dispoziția noastră. Aceste fonduri pot și trebuie utilizate pentru implementarea de programe naționale, regionale sau locale care să vizeze reducerea numărului de șomeri, inclusiv prin cursuri de recalificare profesională, în scopul reîncadrării în piața muncii a persoanelor disponibilizate.

Rezolvarea problemelor care au determinat suspendarea rambursărilor pe Programul Dezvoltare Resurse Umane trebuie să fie prioritatea guvernului, astfel încât gradul de absorbție al acestor fonduri să crească simțitor, cu efecte pozitive asupra economiei românești. Abia când acest obiectiv va fi împlinit, vom putea vorbi de o reușită a Guvernului Boc.

    Teodor Atanasiu - declarație politică având ca subiect Guvernul Boc-Udrea, promotorul șomajului în masă;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Guvernul Boc-Udrea, promotorul șomajului în masă"

Din păcate, atunci când vorbim de recorduri înregistrate de guvernanții portocalii, acestea nu pot fi contorizate pe plus, așa cum s-a întâmplat în cazul altor guvernări ale anilor precedenți, în ceea ce privește rezultatele obținute în diferite domenii sociale sau economice!

Aproape în fiecare lună a ultimului an și jumătate am avut parte numai de recorduri triste, uluitoare chiar, pentru România actuală, și acestea s-au realizat cu ajutorul "neprețuit" al domnului Boc, premierul celor mai slabe rezultate guvernamentale!

Așa se întâmplă și cu șomajul înregistrat în această perioadă de guvernare bociană care, de la un trimestru la altul, a atins cote din ce în ce mai alarmante și fără precedent în ultimii șapte ani! Astfel, rata șomajului înregistrat în luna martie a fost de 8,36%, față de 8,30% în luna februarie 2010 și 5,60% în aceeași lună a anului 2009. Numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă a fost de 765.285 de persoane, din care 314.330 femei.

Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 462.289 sunt șomeri indemnizați, iar 302.996 neindemnizați. Rata șomajului în rândul femeilor a fost de 7,43%. La sfârșitul lui februarie erau înregistrați 762.375 șomeri, iar rata șomajului era de 8,3%, potrivit datelor făcute publice de ANOFM. Numărul de șomeri a crescut în martie pentru a 21-a lună la rând. Un număr atât de mare de șomeri nu a mai fost atins din martie 2003, când erau înregistrate 779.154 persoane fără loc de muncă.

Din nefericire, în județul Alba se înregistrează, de ceva timp, una dintre cele mai mari rate ale șomajului din țară, ajungând la un nivel de 12,45% în luna martie a acestui an, și aceasta în condițiile în care tot PDL este la putere și pe plan local! Deci, fie că sunt la conducere la nivel local sau central, domnii portocalii nu reușesc să aibă rezultatele promise de aproape doi ani, decât pe hârtie sau pe la emisiunile tv! Faptele și datele statistice spun în realitate exact contrariul celor afirmate de aceștia la fiecare apariție publică!

Românii i-au votat pe PDL-iști pentru că au crezut în ceea ce li s-a promis verbal în toate campaniile și, în scris, în multele programe de guvernare susținute la învestiri! Dar au primit în schimbul crezului lor doar vorbe goale, promisiuni deșarte și bătaie de joc, așa cum este și cazul reconversiei profesionale pe care guvernul se face că o acordă șomerilor năpăstuiți de criză! Domnul Boc s-a gândit să-i pregătească pe aceștia pentru meserii care nu mai au nicio căutare pe piața muncii! Planurile de reconversie profesională gândite de guvernanții portocalii nu au nicio tangență cu nevoile actuale de pe piața muncii și oricum numărul de angajați recalificați este mult prea mic în raport cu numărul șomerilor înregistrați în prezent în România. În timp ce numărul șomerilor se apropie de 800.000, cele 5.000 de persoane care trec lunar prin programe de reconversie reprezintă doar 0,6%!

Unde sunt investițiile promise la fiecare adoptare de buget, domnilor guvernanți? Unde sunt, domnule prim-ministru, numeroasele locuri de muncă pe care ați jurat că le veți crea prin fiecare ban public investit?

Deci, domnule Boc, dacă dumneavoastră doar vă faceți că-i ajutați pe șomeri și ei, la rândul lor, se vor face că vă votează data viitoare!

    George Ionuț Dumitrică - declarație politică având tema Turismul în România este pe cale de dispariție;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Turismul în România este pe cale de dispariție"

Deși anul trecut doamna ministru Udrea a cheltuit foarte mulți bani pentru promovarea turismului și a imaginii României în lume, nici turiștii interni, nici cei externi nu se mai înghesuie să-și petreacă timpul liber în țara noastră!

Doamna Udrea dă vina pe hotelieri, hotelierii dau vina pe criză și birurile din ce în ce mai mari și mai multe pe care trebuie să le plătească statului, iar turiștii se duc la vecinii noștri bulgari, care se dovedesc și în acest an mult mai eficienți decât noi, cu tot cu milioanele noastre de euro cheltuite pe evenimente și promovare!

Astfel, numărul turiștilor care au petrecut Paștele în România a scăzut cu 25%! Din datele centralizate de Federația Patronatelor din Turismul Românesc a rezultat că anul acesta, circa 37.500 de români și-au petrecut sărbătorile de Paște într-o structură de primire turistică omologată din România, față de 48.500 câți au fost anul trecut. Și sumele cheltuite pentru vacanță au fost mai mici.

Dacă în 2009 românii au cheltuit pentru serviciile turistice peste 25 de milioane de lei, anul acesta au dat puțin peste 15 milioane de lei.

Deci și banii veniți din turism sunt pe cale de dispariție, iar argumentele celor implicați sunt puerile sau jenante chiar: că au fost prea puține zile libere în această vacanță, că românii nu prea mai au bani, că vremea n-a fost prea bună, etc.! Dar, domnilor, oare bulgarii dețin permanent în posesie vreo baghetă fermecată, care să-i favorizeze în fiecare sezon?

Anul trecut, atât doamna ministru, cât și hotelierii români, în special cei de pe litoral, declanșau un așa-zis război mediatic cu bulgarii pe tema comparării ofertelor privind raportul calitate-preț-servicii!

Acum războiul pare pierdut definitiv, atât de guvernanții noștri, care par desprinși dintr-o altă lume când e vorba de turism deoarece, în loc să le acorde celor din domeniu facilități pentru a le da posibilitatea să se dezvolte, îi împovărează mai nou și cu impozitul forfetar, dar și de hotelierii români care nu se pot adapta din mers crizei, în favoarea Bulgariei, care reușește de fiecare dată să câștige premiul competitivității!

Atrași de oferte care pleacă de la 7 euro pe zi o cameră, aproape 15 000 de români și-au făcut rezervări de Paște în vecini, în timp ce litoralul românesc a fost aproape pustiu!

Deci, toată agitația de anul trecut, provocată de doamna ministru Udrea, privind utilitatea sumelor uriașe cheltuite pentru atragerea turiștilor în România, nu au avut sub nicio formă efectul invocat, nici măcar pentru românii bombardați mediatic cu tot felul de evenimente năstrușnice create în acest scop, dar nu cu ceea ce era esențial, oferte și servicii cât mai bune pentru buzunarul lor de criză!

De vină, ne spune doamna ministru acum, la constatarea dezastrului din turism, sunt doar hotelierii...

    Gheorghe Dragomir - considerații pe marginea faptului că Numărul de șomeri a atins în martie nivelul maxim al ultimilor șapte ani;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Numărul de șomeri a atins în martie nivelul maxim al ultimilor șapte ani"

Numărul de șomeri din România a crescut ușor în martie, cu 2.910, față de luna anterioară, atingând un nou nivel maxim din martie 2003, de 765.285, ce corespunde unei rate a șomajului de 8,36%, conform datelor oferite de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Potrivit statisticilor europene, angajatorii din România și-au manifestat intenția de a desființa peste 13.000 de locuri de muncă în prima parte a anului 2010. Deasupra noastră se află doar Marea Britanie, de unde au dispărut peste 18.000 de locuri de muncă, ceea ce reprezintă aproape un sfert din totalul slujbelor desființate la nivelul Uniunii Europene.

Ministrul muncii, Mihai Șeitan, se aștepta însă ca rata șomajului să ajungă la 7,5% la finele anului, în condițiile în care în februarie era 8,3%, iar acum a ajuns deja la 8,36%. Domnul ministru are cumva alte date pe care nu le cunoaștem noi sau vorbește doar pentru a se afla în treabă?

În loc să se preocupe de problemele românilor, guvernanții sunt preocupați să acorde sponsorilor PDL contracte cu statul, iar declarația președintelui Băsescu în materie de șomaj este doar o altă palmă dată șomerilor din România. Acesta a declarat de curând că, în privința șomajului, România se află cu circa două procente sub media Uniunii Europene, apreciind că, din acest punct de vedere, "ar trebui să ne lamentăm mai puțin, să încercăm să revenim la ce avem de făcut". "Aș mai spune un lucru, fără să fie propagandistic: constat că, din punct de vedere al șomajului, chiar dacă avem o cifră mare, peste 8% - am înțeles de la statistică -, suntem cu circa două procente sub media Uniunii Europene. Și poate că, din acest punct de vedere, ar trebui să ne lamentăm mai puțin, să încercăm să revenim la ce avem de făcut și să nu ne mai facem o meserie din a ne lamenta", afirma recent președintele Traian Băsescu.

Declarația șefului statului nu arată decât lipsă de competență în materie de economie și lipsa de soluții a guvernării pe care o girează, în ceea ce privește dezvoltarea economică a României.

În concluzie, putem spune că Guvernul Boc știe doar să trimită oamenii în șomaj, în loc să ajute economia reală să depășească această criză, să se consolideze și să se extindă!

    Marin Almăjanu - declarație politică intitulată Sponsorizări portocalii fără număr, din sacul de criză al statului;

Domnul Marin Almăjanu:

"Sponsorizări portocalii fără număr, din sacul de criză al statului"

În toate programele de guvernare portocalii, domnul Boc și ai săi miniștri PDL-iști ne promiteau valuri de investiții în infrastructură, sănătate, turism etc. care vor genera scoaterea economiei din criză și, mai ales, crearea a numeroase noi locuri de muncă!

Acum, după un an și jumătate de guvernări PDL-iste, presa a scos la iveală adevărul despre traseul banilor publici încasați cu sârg de la contribuabili sau împrumutați cu dobânzi fabuloase de la instituțiile financiare!

Domnul Boc se văita permanent pe la tv că dă toți banii pe care îi strânge în vistierie doar pe salarii și pensii "nesimțite" și, din cauza cheltuielilor impresionante cu profesorii, medicii și alți bugetari sau cu pensionarii, nu-i mai ajunge niciun leuț de investit în ceea ce și-a propus!

Dar realitatea risipirii sacului bugetar rezidă din dezvăluirile prezentate recent în mass-media, în ceea ce privește drumul mătăsos al banilor publici: de la guvernul portocaliu, la donatorii generoși și de la aceștia, bineînțeles, înapoi la partidul de aceeași culoare!

Astfel, statul, reprezentat de guvernele premierului Boc, a încheiat numeroase contracte, majoritatea atribuite fără licitație, cu anumite firme care au ajutat din belșug la buna desfășurare a campaniilor PDL-iste!

Oare au contribuit aceste alocări de sume impresionante din bani publici la scoaterea României din criza profundă în care zace de aproape doi ani? Rezultatele statistice din ce în ce mai îngrijorătoare și, în special, haosul economic și social general, demonstrează exact contrariul unei astfel de justificări halucinante pe care domnul Boc sau alți miniștri PDL-iști încearcă să o arunce în fața opiniei publice!

Un așa-zis partid de dreapta, cum se vrea cel aflat la guvernare, ar trebui să încurajeze inițiativa privată, concurența loială și o piață cu adevărat liberă, prin utilizarea unor metode cât mai corecte în atribuirea lucrărilor contractate de stat!

Să înțelegem că banii publici sunt cu precădere destinați doar celor care plătesc cu generozitate biletul câștigător al unui contract sau altul?

Aceasta ar fi într-adevăr ultima și cea mai păguboasă metodă de golire a buzunarelor noastre și așa foarte subțiate de criza nesfârșită, în calitate de contribuabili!

De aceea, pentru clarificarea acestor posibile abuzuri generate de guvernele domnului Boc, Partidul Național Liberal a decis, săptămâna trecută, declanșarea demersurilor pentru înființarea unei comisii de anchetă parlamentară a Senatului privitoare la recentele dezvăluiri din mass-media legate de raporturile între sponsorii PDL și acordarea unor lucrări publice firmelor respective. Românii merită mai mult decât populism ieftin, minciuni fără număr și basme puerile! Merită să afle adevărul despre cum le sunt cheltuiți banii!

    Andrei Dominic Gerea - declarație politică având tema Concursul de inventivitate al Guvernului Boc sufocă mediul privat;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Concursul de inventivitate al Guvernului Boc sufocă mediul privat"

În timp ce șeful misiunii de evaluare FMI, Jeffrey Franks, care compară economia României cu un pacient care a venit la spital cu febră mare: "Economia românească este la recuperare intensivă. (...) Economia românească este ca un pacient care a venit la spital cu febră mare. Febra a dispărut, însă pacientul este încă slăbit", Guvernul domnului Boc mai pune niște paie pe focul recesiunii economice!

Neținând cont nici în al treisprezecelea ceas de faptul că experimentele inventate peste noapte și aplicate mediului privat cu înverșunare tot anul trecut au fost de-a dreptul catastrofale, - aș aminti aici numărul mare de falimente înregistrare după aplicarea impozitului minim -, premierul Boc anunță tot felul de noi impozite, care mai de care mai halucinante, inventate doar în speranța de a mai aduce câte un leu în plus la vistieria bugetară! Dar cum dumnealui este doar jurist, iar economiștii din guvernul pe care-l conduce își doresc poate, în realitate, ceva brevete de invenții, și nu revigorarea economiei românești, îi amintesc domnului Boc faptul că mai multe impozite și taxe vor avea exact efectul invers celui scontat de dumnealui!

În niciun caz, în acest mod, nu va reuși să scoată mai mulți bani de la contribuabilul privat, ci doar să piardă din ce în ce mai mulți!

Acest guvern ar trebui să înțeleagă, după atâtea experimente eșuate, că accentul trebuie pus pe reducerea cheltuielilor, și nu a veniturilor, pe stimularea investițiilor, și nu pe alungarea acestora, pe susținerea și dezvoltarea mediului privat, și nu pe uciderea acestuia prin sufocare!

Noile taxe și impozite inventate la foc continuu de guvernul actual nu vor face, pentru un mediu economic privat extrem de slăbit pe fondul crizei profunde traversate de România, decât să aibă ca rezultat aruncarea economiei într-un cerc păgubos, fără nicio șansă de ieșire din dezastru!

Recidivarea cu impozitul forfetar aplicat unor categorii de prestări servicii creează din nou o discrepanță în ceea ce privește cuantumul impozitului aplicat acestora, fapt ce va avea ca efect doar falimentul în masă în domeniile respective, în această perioadă critică din punct de vedere financiar pentru orice întreprinzător!

Scosul banilor din piatră seacă nu înseamnă bogăție pentru vistierie, domnule prim-ministru Boc, ci doar șomaj, faliment și sărăcie!

Dacă domnul Jeffrey Franks ne-a dat, nu întâmplător, exemplul cu pacientul încă slăbit, l-aș atenționa pe premier că unui bolnav sau convalescent nu-i tai ultimul firicel de oxigen, ci îl conectezi la un aparat mai performant, ca să respire din ce în ce mai bine și, eventual, îi mai administrezi și ceva vitamine, pentru revigorare!

    Gheorghe-Eugen Nicolăescu - Cum să-ți vină mintea de pe urmă!!!;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Cum să-ți vină mintea de pe urmă!!!"

Înainte de 1 aprilie și încă aproape o săptămână după aceea am fost supuși cu toții, cetățeni ai statului român, indiferenței autorităților sanitare responsabile de soarta oamenilor, de sănătatea acestora.

Autoritățile au crezut că pot să facă orice, că își pot bate joc de medici, de asistenții medicali, de contribuabilii care plătesc contribuții de asigurări sociale de sănătate fără să beneficieze de servicii medicale și medicamente din cauza faptului că ministrul sănătății și președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate au impus prostia lor medicilor, deși le promiseseră altceva în cadrul negocierilor.

Concret, lucrurile stau așa:

  • medicii de familie au participat, cu bună-credință, la mai multe runde de discuții, pretinse negocieri, la sediul Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, propunând o serie de măsuri de îmbunătățire a contractului-cadru, de aducere la normal a unor prevederi ambigue, aberante și în defavoarea cetățeanului și a medicului;
  • medicii de familie au finalizat aceste discuții cu certitudinea că cele convenite se vor regăsi în actele normative - Hotărâre de Guvern și ordin comun de ministru și președinte al CNAS - așa cum au fost ele negociate;
  • la publicarea Hotărârii de Guvern s-a constatat, cu stupoare, că reglementarea este diferită de forma agreată de părți, că de fapt una s-a spus și alta s-a scris.

Constatăm că medicii de familie au fost efectiv mințiți de ministrul sănătății și președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, dar a fost indus în eroare și Guvernul, care a aprobat un act normativ bazându-se pe minciuni.

Prin atitudinea lor mincinoasă au provocat protestul justificat al medicilor de familie și daune imense pacienților care aveau nevoie de medici și de serviciile puse la dispoziție de sistemul sanitar.

Se vede limpede ce demnitari avem!

Aceștia sunt reprezentanții autorităților care răspund de bunul mers al sănătății: niște mincinoși și iresponsabili, niște oameni de nimic!

Putem să mai avem încredere în asemenea personaje?

Aceștia trebuie imediat demiși pentru fals și abuz în serviciu!

Aceasta trebuie să fie reacția normală a unei societăți democratice!

Dacă primul-ministru vrea, chiar și cu mintea de pe urmă, să repare și să prevină accesele de aroganță statală, de batjocură la adresa cetățenilor și a medicilor, are obligația să-i demită pe cei doi vinovați pentru modul dezastruos în care au tratat pacienții și locuitorii acestei țări.

    Ion Dumitru - declarație politică intitulată Protejarea și dezvoltarea durabilă a agrozootehniei și economiei rurale montane;

Domnul Ion Dumitru:

"Protejarea și dezvoltarea durabilă a agrozootehniei și economiei rurale montane"

România deține acte normative privind strategia dezvoltării durabile a zonelor montane, Legea muntelui, Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă a României, Legea nr.181/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale a Zonei Montane, Planul Național de Dezvoltare Rurală, Strategia de la Lisabona și alte acte normative și orientări recente de la nivelul Uniunii Europene care puse în aplicare ar putea salva zona montană.

Neaplicând legile sus-menționate, Guvernul nu are cum să declanșeze protejarea și dezvoltarea zonei montane.

Ținând cont de efectele stării de criză acută din agricultură și din economia rurală montană, cu impact socio-economic profund negativ, de creșterea stării de sărăcie și riscurile de deșertificare umană și abandonare agroeconomică irevocabilă, îmi permit, ținând cont de realitățile actuale și de nevoile specifice pe termen scurt și mediu ale unui mare sector economico-social al României, să fac următoarele propuneri Guvernului României:

  1. Negocierea cu Comisia Europeană și punerea în aplicare obligatorie a dreptului la diferență pentru crescătorii de animale din zonele montane cu un nivel minim "plus circa 30% la toate formele de sprijin, pentru lapte și carne obținute în sisteme extensive de creștere și exploatare a taurinelor, ovinelor, caprinelor din gospodăriile montane";
  2. Refacerea și consolidarea, în limitele resurselor furajere, a efectivelor de bovine și ovine, prin acordarea din surse naționale sau/și comunitare a unor prime pe cap de animal crescut în gospodăria montană sub formă de plăți directe;
  3. Asigurarea - în regim de urgență - a protejării agricultorilor montani de către stat prin introducerea prețului "de referință" pentru produsele lapte și carne la speciile taurină, bovină, ovină și caprină, obligații pentru toate societățile comerciale care colectează și/sau industrializează aceste materii prime. Prețurile vor fi similare cu cele medii din Uniunea Europeană și vor determina promovarea principiilor Cartei europene a produselor montane de calitate și recunoașterea acestora;
  4. Scutirea de taxe și impozite pentru gospodăriile stabile situate la altitudini mai mari de 1200 m și scutirea cu 50% din t.v.a. a micilor societăți comerciale cu un număr de maximum 6 angajați;
  5. Sprijin financiar din surse naționale și comunitare pentru adaptarea/eficientizarea învățământului profesional agromontan și a celui gimnazial din ruralul montan;
  6. Orientarea politicilor guvernamentale pentru perioada 2010-2030, în sensul creării și consolidării sistemului asociativ - cooperatist al producătorilor agricoli montani, formarea pieței, cu dezvoltarea unei rețele comerciale interne pentru - produsele montane de calitate - ecologice, în esență, și orientarea spre export a surplusului;
  7. Corectarea unor erori din perioada 1990-2009, care au influențat și continuă să influențeze negativ economia gospodăriilor montane;
  8. Crearea, utilizând experiența Uniunii Europene, a unui Fond Național al Muntelui - în Agenția Națională a Zonei Montane, care să fie destinat exclusiv modernizării, igienizării și eficientizării agricultorilor montani și asociațiilor acestora.

O simplă întoarcere a privirii Guvernului spre zona montană ar transforma România în una dintre cele mai frumoase, mai bogate țări ale Europei, a cărei zonă montană ar străluci ca un diamant.

Până atunci, rămânem la mizeria cotidiană.

    Marian Ghiveciu - semnal de alarmă: Zona montană în pericol;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Zona montană în pericol"

Efectele drastice ale crizei economice din România și situația de mare gravitate sub aspect economic și social care se înregistra la sfârșitul anului 2009 în cele 3.560 de sate de munte din Carpații României și în special în agrozootehnia montană, ca efect direct al marginalizării/ignorării constante din ultimii 20 de ani a acestui mare și important sector, ar trebui să scoată din amorțeală actuala guvernare.

Agrozootehnia montană este un sector specific - neasimilabil marii agriculturi, un "motor" al economiei rurale montane care cuprinde 3,2 milioane ha teren agricol, 2,3 milioane pășuni și fânețe, 950.000 de gospodării - în majoritate de subzistență - și circa 2,1 milioane agricultori montani tradiționali.

Din analiza făcută am constatat direct că în anul 2009 în zona montană s-au întâmplat următoarele:

  • au scăzut dramatic efectivele de animale la taurine și ovine, în unele zone chiar peste 80%, cu reducerea echivalentă a volumului de îngrășăminte organice și degradări ale structurii florei naturale a fânețelor și pășunilor, fenomen ireversibil;
  • s-a abandonat masiv ocupația de bază, agrozootehnică, la nivelul gospodăriilor montane, de către tineretul provenit din aceste gospodării a cărui menire tradițională este asigurare continuității;
  • a îmbătrânit accentuat și îngrijitor populația din zonă. Din această cauză, tot mai mari suprafețe de fânețe sunt necosite, pășunile sunt abandonate și degradate, iar dezinteresul este în creștere sau neputință fizică - pentru modernizarea grajdurilor, mecanizare, rase, bună gospodărire, instruire profesională și altele;
  • a apărut exodul masiv al tineretului provenit din gospodăriile montane - spre orașe și străinătate - fără tendințe de revenire;
  • formele de sprijin ce au fost acordate la nivel național și din Uniunea Europeană au fost și sunt mult insuficiente față de nevoile reale ale menținerii și dezvoltării agrozootehniei montane. Majoritatea sprijinului din Uniunea Europeană se consumă pe alimente, medicamente, obiecte casnice și adeseori pe alcool, luând aspect de ajutor social, cu efect subminimal pentru modernizarea și creșterea veniturilor la nivelul gospodăriilor montane;
  • învățământul agroeconomic montan, profesional și gimnazial a rămas neadaptat specificității montane, blocându-se astfel realizarea capacității generațiilor tinere de a realiza progres în gospodăriile moștenite, spre a deveni competitive în ansamblul național și al Uniunii Europene;
  • proiectele susținute de UNESCO privind înființarea a opt școli profesionale de agricultură montană s-au oprit din curs în 2009, sub justificarea crizei economice.

Consider că gravitatea specială a acestor realități constă în faptul că, la munte, pierderea economică ce se înregistrează prin degradarea/dispariția gospodăriilor montane are caracter definitiv deoarece acest tip specific de agricultură montană, cu bază tradițională multiseculară, nu mai poate fi redresat în condițiile actuale, iar soluțiile de înlocuire nu sunt posibile atât datorită costurilor foarte mari ce ar fi necesare, dar mai ales privind forța de muncă activă, permanentă și adaptată psihic și fizic condițiilor montane, cunoscătoare a practicilor tradiționale.

    Adrian Mocanu - scurtă prezentare privind Rezultatele Consiliului European din 25-26 martie anul curent;

Domnul Adrian Mocanu:

"Rezultatele Consiliului European din 25-26 martie anul curent"

În zilele de 25-26 martie 2010 s-a desfășurat la Bruxelles întâlnirea Consiliului European de primăvară, care a reunit șefii de stat și de guvern din statele membre ale Uniunii Europene. Printre problemele discutate s-au aflat:

  1. agrearea cadrului general al Strategiei UE 2020 - noua strategie a Uniunii Europene privind crearea de locuri de muncă și creștere economică,
  2. competitivitatea, aspect esențial pentru perspectivele de creștere economică ale Europei;
  3. identificarea noilor linii de acțiune ale Uniunii Europene pentru etapele viitoare ale negocierilor internaționale privind schimbările climatice;
  4. teme legate de obiectivele Uniunii pentru reuniunea G20 de la Toronto (26-27 iunie 2010).

Principalul subiect al reuniunii a vizat cadrul general al Strategiei UE 2020 - Strategia pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică în Uniunea Europeană. În acest context, membrii Consiliului European au convenit asupra elementelor cheie ale noii strategii. Pentru președintele Van Rompuy, care a prezidat reuniunea din 25-26 martie, strategia însumează modelul european de economie socială de piață cu o puternică dimensiune de mediu. "Pentru a proteja acest model, performanța economică ar trebui să fie foarte puternică" a declarat președintele Consiliului European.

Strategia UE 2020 stabilește ca priorități stimularea competitivității și productivității, fără a afecta coeziunea socială.

Pentru a atinge acest obiectiv, au fost stabilite cinci ținte principale:

  • Reducerea sărăciei;
  • O rată de angajare de 75% a populației capabilă de muncă;
  • Respectarea țintelor Uniunii Europene privitoare la energie și schimbări climatice: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea ponderii energiilor regenerabile în consumul de energie și îmbunătățirea eficienței energetice;
  • Reducerea ratei abandonului școlar și creșterea numărului de studenți în învățământul superior;
  • 3% din p.i.b.-ul Uniunii Europene ar trebui să fie investit în cercetare și inovare;

Aceste ținte vor fi convertite în obiectivele naționale care urmează să fie îndeplinite de fiecare stat membru al UE.

De asemenea, Consiliul a concluzionat că UE trebuie să se concentreze asupra provocărilor generate de competitivitate asupra divergențelor între statele membre, precum și pe dimensiunea externă. Șefii de stat și de guvern s-au pronunțat pentru coordonarea politicilor comunitare, disciplina bugetară și redresarea balanței de plăți.

Cu siguranță, pentru România rămâne o mare provocare convertirea acestor ținte ale Strategiei UE 2020 în obiective naționale. Atingerea acestor ținte presupune o mare responsabilitate: pentru clasa politică, chemată să ia decizii în stabilirea obiectivelor naționale; pentru sindicate, care trebuie să accepte că transformarea unei economii ineficiente presupune și sacrificii pentru anumite categorii de angajați; dar și pentru fiecare cetățean, care trebuie să știe și să accepte că viața într-o comunitate globalizată presupune competiție și formare permanentă.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Falimentul guvernării;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Falimentul guvernării"

Pentru o guvernare stabilă, pentru o majoritate puternică este nevoie de compromisuri.

Și cum campania electorală s-a sfârșit, iar președintele Băsescu a mai obținut încă un mandat, democrat-liberalii au uitat de promisiunile făcute. Numărul secretarilor de stat a "explodat" în doar trei luni. Premierul Boc a dorit să își recompenseze aliații. Și-a "plantat" propriii oameni în funcții cheie din ministere. Chiar și la nivelul de secretar de stat. Astfel au fost înființate funcții peste funcții, remunerate bineînțeles din bani publici. De altfel, o păcăleală la fel de mare a fost și aceea privind reducerea numărului de agenții. O reducere semnificativă, spunea premierul. Și care va aduce economii consistente la bugetul de stat. În realitate, mai mult de jumătate dintre agenții au rămas pe poziții, conduse de oamenii de încredere îmbrăcați cu jachete portocalii, iar restul au fost comasate. Guvernanții nu pot oferi soluții pentru neajunsurile pe care populația le are în această perioadă de criză.

Fiscalitatea este uriașă. Exporturile au fost îngenuncheate de o politică fiscală și economică iresponsabilă. Locurile de muncă sunt tot mai puține. Coșul zilnic al fiecărei familii, tot mai sărac. Obsesia menținerii la guvernare este tot ceea ce contează pentru PDL și protectorul său de la Cotroceni.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Criza economică;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Criza economică"

Viitorul sună bine pentru autorități. Liderii politici și bancherii vorbesc și trăiesc "la vie en rose". Vorbesc despre speranță, atunci când au interesul, și o ascund repede sub norii recesiunii, atunci când le vine lor bine.

Viitorul sună prost însă pentru romanii săraci care își știu buzunarele goale și trăiesc sub amenințarea șomajului. Sună prost și pentru micile firme românești care resimt acut lipsa de comenzi, amânarea încasărilor și criza de lichidități.

Suntem nesiguri pe viitor; nu mai investim. Suntem confuzi și speriați; nu vedem luminița de la capătul tunelului. Depindem prea mult de hachițele guvernanților. În acest timp, autoritățile vor să ne convingă să relaxăm cheltuielile, când ei nu sunt încă pregătiți și dispuși să facă acest pas.

Piața internă suferă, iar bugetul scârțâie. Banii pentru sănătate și educație nu ajung, iar despre prioritatea investițiilor în infrastructură nici nu se mai vorbește. Două treimi din încasările bugetare merg pe plata pensiilor și salariilor bugetarilor. Ieșirea din criză rămâne mai mult un element aspirațional, o dorință mai mult decât o realitate.

Proiectele europene contractate sunt mult mai puține decât cele evaluate și aprobate, iar plățile efectuate rămân mult în urma sumelor contractate. Autoritățile dau semnale optimiste în speranța că vor redresa economia, dar dorm atunci când vine vorba să deblocheze fondurile europene, să plătească facturile restante pentru lucrările publice contractate, să clarifice direcția în care vor să împingă România.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Haos în învățământ;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Haos în învățământ"

Grevele cadrelor didactice dezvăluie în toată splendoarea haosul pe care guvernul Boc l-a instaurat în acest sector bugetar.Haosul creat de noua legislație în sistemul de învățământ duce inevitabil la politizarea totală a conducerilor din unitățile școlare, astfel încât Guvernul să-și poată duce la bun sfârșit operațiunea de reducere a cheltuielilor bugetare aproape exclusiv pe seama profesorilor.

Legea salarizării unice a fost interpretată și aplicată de fiecare director de unitate de învățământ care a devenit astfel, verbal, ordonator de credit. Unii directori acordă în continuare toate sporurile de care profesorii au beneficiat până acum, pe când alți directori acordă doar o parte din sporuri iar alții, mai scrupuloși, le-au eliminat în totalitate. Acest lucru nu surprinde, atâta vreme cât această categorie profesională este puternic dezbinată, iar conducerile unităților de învățământ, respectiv ale inspectoratelor școlare sunt aproape în întregime politizate.

În lipsa unei poziții unitare a cadrelor didactice, Guvernul își urmează cu tenacitate obiectivele propuse, uitând aproape total de alte categorii de angajați din sectorul bugetar care ar fi trebuit să facă obiectul reformei administrative. Practic, inspectoratele școlare se vor comporta, peste puțină vreme, ca o adevărată Curte de Conturi a învățământului, ce urmează a-i sancționa pe cei care au aplicat greșit legea. Așa se și explică de ce o parte a directorilor de școli țin "capul la cutie" în această perioadă, în timp ce alții se văd victime sigure.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Pensiile militare;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Pensiile militare"

Încadrarea pensiilor militare de stat în sistemul unitar de pensii este neconstituțională, populistă și contravine legislației europene în domeniu.

Recalcularea pensiilor militare în plată este în contradicție cu principiul contributivității. Oriunde în lume, militarul primește soldă, nu salariu negociat, iar la trecerea în rezervă primește pensie, rentă de la bugetul de stat, nu de la cel al asigurărilor sociale.

Actualul sistem al pensiilor militare de stat este unul ocupațional, asemenea celui al majorității țărilor membre NATO. Până în prezent, România nu a nesocotit faptul că în toate statele europene dreptul la pensie de serviciu îl au toate forțele de apărare a ordinii publice: armata, poliția și serviciile secrete speciale.

Instituția militară este prima instituție a statului român care a făcut cu adevărat o reformă reală, obiectiv despre care abia acum se discută cu celelalte instituții. Armata s-a aliniat cu disciplină și seriozitate la prevederile Tratatului de la Viena cu privire la reducerea armamentelor și efectivelor, și din 1996 până în 2006 a redus efectivele cu peste 200.000 de posturi, reprezentând peste 60% față de efectivele din 1989.

Urmare a acestei reforme în plan uman, foarte mulți militari au fost nevoiți să părăsească instituția militară, scrâșnind din dinți, totuși cu speranță, mai ales cei tineri, cu vârsta în jur de 40 de ani, că în statul român, prin legislația în vigoare, care, din păcate, acum, le întoarce spatele, vor putea să-și găsească o slujbă pentru a-și putea duce la bun sfârșit obligațiile față de familie.

Noul Proiect de Lege privind sistemul unitar de pensii va provoca daune reale unor categorii sociale care au un statut special, dobândit în condiții speciale.

Modul în care această lege reglementează regimul pensiilor militare de stat reflectă recunoștința statului român la sfârșit de carieră militară, o activitate cu caracter special care, așa cum se știe, implică riscuri, responsabilități și, nu în ultimul rând, privațiuni specifice serviciului militar.

Guvernul trebuie să analizeze cu seriozitate impactul pe care eventuala trecere a pensiilor militare de stat la bugetul asigurărilor sociale îl poate avea asupra Armatei Române, obligate să se confrunte cu o situație dezonorantă și nemeritată.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Ziua Nesănătății;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Ziua Nesănătății"

Ziua Mondială a Sănătății nu a reușit să aducă nici măcar medicamente compensate și gratuite zecilor de mii de români. Această zi a adus un protest al medicilor, început încă din Săptămâna Patimilor, și o negociere încă rămasă în coadă de pește.

Nu se aștepta nimeni la ceva deosebit, dar cel puțin pensionarii cu venituri mici ar fi considerat că au parte de un adevărat cadou dacă și-ar fi putut lua medicamentele gratuit ori compensat.

Important nu e cine și de ce e de vină, ci doar că tot pensionarul amărât sau omul care are nevoie de o trimitere ori de concediu medical trage tot greul.

În 2010 ne putem mândri că la noi a fost mai degrabă Ziua Nesănătății, la cum au mers lucrurile.

    Florin Postolachi - declarație politică având tema Cărțile în limba română ajung cu greu în comunitățile de români din străinătate;

Domnul Florin Postolachi:

"Cărțile în limba română ajung cu greu în comunitățile de români din străinătate"

Am citit recent un studiu al Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni din care reiese că românii din străinătate găsesc foarte greu cărți în limba de origine. O posibilă explicație ar fi lipsa de interes a majorității editurilor din țară, care nu consideră profitabilă această piață de desfacere, iar în afara granițelor sunt extrem de puține librării interesate de comercializarea acestor produse culturale. Comunitățile românești din străinătate vin permanent cu solicitări de sprijin pentru achiziționarea de carte.

Motivul inexistenței rețelelor de distribuție a cărților pentru românii din diaspora este faptul că editurile nu au identificat o cerere suficient de mare pe piețele din străinătate. Altfel spus, investiția necesară pentru a face acest pas nu se justifică, în acest moment, din punct de vedere financiar.

Și totuși, românii din afara granițelor simt necesitatea de a nu pierde legătura cu cultura românească, iar pe de altă parte, iese la suprafață dorința de a se integra organic în societatea care-i primește.

Din păcate, prea puține edituri din România oferă spre vânzare cărți românilor de peste hotare. De obicei, cărțile se comandă telefonic și online, din străinătate, în special cele de literatură română. Rapoartele editurilor din țară relevă că majoritatea comenzilor vin preponderent din Europa și, mai nou, din țările nordice și din Israel.

Pentru Spania, o parte din edituri au câțiva intermediari care duc cărțile direct în librării, cum ar fi Arcobaleno, o librărie din Madrid. În Franța și Italia, însă, există foarte puține librării de carte străină care să fie interesate de comenzi din partea românilor și să trimită apoi mai departe, la editura românească, solicitarea făcută de aceștia.

Majoritatea site-urilor românești de profil, unde sunt prezentate și vândute cărțile diferitelor edituri, nu le oferă și românilor din diaspora posibilitatea de a face comenzi.

Singura modalitate de plată în cazul unui site care vinde cărți în afara țării este plata prin card, iar acest sistem nu este deloc tentant, pentru faptul că băncile ce oferă astfel de servicii au, după cum știm, condiții inflexibile.

Puținele cărți românești care, totuși, trec granița pentru a fi vândute în diaspora au ca intermediari câteva site-uri autohtone.

Editurile care folosesc acest mijloc de a trimite cărțile spun ca numărul comenzilor din străinătate este și el foarte mic, sub 5% din totalul vânzărilor. De aici rezultă că vânzarea de carte românească de către site-urile autohtone nu reprezintă un segment foarte profitabil al afacerii.

Oricare ar fi modalitatea de expediere a cărților în străinătate, prețul final achitat de solicitant depășește valoarea produsului solicitat.

O modalitate relativ mai ieftină și mai rapidă de expediere a cărților ar fi prin intermediul Poștei Române. De altfel, această metodă este utilizată de site-urile unor librării autohtone, iar cărțile comandate ajung la destinații din Europa în 7-10 zile. De exemplu, pentru o singură carte trimisă în Peninsula Iberică, taxa de expediere nu depășește suma de 40 de lei.

Librăriile care vând cărți românești sunt o raritate, iar de excepții se bucură prea puține comunități din diaspora. Este cunoscut faptul că în provincia spaniolă locuiesc zeci de mii de români. Necesitatea românilor din Castellon pentru cărțile în limba maternă, care le-ar putea aduce o părticică din istoria și cultura românească, este absolut evidentă. Ei bine, singura librărie aflată în provincia spaniolă, deschisă în 2006 de către un cetățean spaniol pasionat de limbile străine, a fost închisă doi ani mai târziu, din cauza vânzărilor reduse.

Fără librării dedicate, românii care nu agreează cumpărăturile online se văd nevoiți să apeleze la ajutorul cunoscuților.

Avem nevoie de proiecte care vizează constituirea unor puncte culturale unde românii să poată împrumuta cărți românești. Trebuie să ducem cartea românească în comunitățile care s-au închegat în diferite colțuri ale Europei. Cererea este foarte mare, parohiile românești din diaspora sunt cele mai interesate de înființarea unor centre culturale unde cei plecați de acasă să poată împrumuta și citi cărți în limba natală.

Inaugurarea unui fond de carte românească se prezintă astfel ca un răspuns la acest apel de a înlesni păstrarea identității culturale și religioase a tinerilor români din diaspora.

Cele mai indicate zone sunt acelea în care există școală românească și în care accesul la carte în limba română a fost obstrucționat de autorități.

Elevii din diaspora noastră, copiii dumneavoastră și colegii lor trebuie să simtă legătura cu eroii din basme și cu limba română literară.

    Claudia Boghicevici - argumente în favoarea necesității înființării de grădinițe care să funcționeze în apropierea marilor corporații;

Doamna Claudia Boghicevici:

Realitatea vieții de familie contemporane arată că numeroase cupluri întâmpină dificultăți în alegerea celei mai potrivite grădinițe pentru copilul lor.

Dinamismul vieții contemporane și lipsa unor persoane apropiate, care să ajute părinții în creșterea copilului, sau posibilitățile financiare insuficiente ale părinților de a plăti o bonă pentru copil duc la diverse tensiuni în cuplu, care nu fac decât să șubrezească liantul ce ține familia unită.

Pornind de la această situație frecvent întâlnită, m-am gândit la un proiect legislativ prin care să se creeze cadrul legal pentru înființarea de grădinițe care să funcționeze în apropierea marilor corporații. Grădinița copilului aproape de jobul părinților poate aduce confortul părinților, al copiilor, al angajatorilor.

Într-o lume excesiv în mișcare, creșterea unui copil a devenit, poate, cea mai solicitantă "slujbă". Prin înființarea acestor grădinițe, randamentul profesional al părinților poate fi îmbunătățit considerabil, prin eliminarea unor griji de genul "Cine duce și cine aduce copilul la și de la grădiniță? Ajung să-mi iau copilul de la grădiniță în timp util?"

Familia și bună starea acesteia rămân în centrul preocupărilor mele, iar punerea în practică a unui astfel de proiect legislativ consider că poate ridica semnificativ calitatea vieții de familie, respectiv a vieții sociale în general.

Să nu uităm că acest tip de grădinițe aduce copilului un traseu educațional complet și coerent, cu beneficii reale pentru randamentul școlar și reușita în viață!

    Ioan-Nelu Botiș - declarație politică având ca subiect Practica profesională a șomerilor prin Fondul European de Ajustare la Globalizare;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Practica profesională a șomerilor prin Fondul European de Ajustare la Globalizare"

Fondurile structurale ale UE, mai ales Fondul Social European (FSE), sprijină anticiparea și gestionarea schimbărilor, finanțând activități cu obiective strategice pe termen lung, precum învățarea de-a lungul vieții. Spre deosebire de acestea, Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEAG) acordă sprijin individual, punctual și pe o perioadă limitată, cu scopul de a ajuta lucrătorii care își pierd locul de muncă din cauza procesului de globalizare.

Atunci când un stat membru se confruntă cu concedieri masive cauzate de efectele globalizării, acesta trebuie să își mobilizeze imediat serviciile de ocupare a forței de muncă, în vederea elaborării unui plan de sprijin pentru lucrătorii afectați. Dacă o întreprindere de mari dimensiuni își închide porțile ori se mută într-o țară din afara UE sau dacă un întreg sector economic dintr-o regiune înregistrează pierderea a numeroase locuri de muncă, FEAG poate să-i ajute pe lucrătorii disponibilizați să-și găsească o altă slujbă, cât mai repede posibil. Suma maximă pe care FEAG o are la dispoziție pentru finanțarea unor astfel de intervenții este de 500 de milioane de euro pe an.

FEAG poate finanța măsuri active privind piața muncii, cum ar fi: asistență pentru căutarea unui loc de muncă, orientare profesională, formare și reconversie profesională, inclusiv dezvoltarea de competențe în domeniul tehnologiei informațiilor și certificarea experienței dobândite, asistență în domeniul reorientării profesionale și promovarea spiritului antreprenorial, ajutor pentru desfășurarea de activități independente.

Consider că acest program trebuie mediatizat în colegiile pe care le reprezentăm, deoarece completează sprijinul oferit la nivel local, regional și național, iar scopul lui este acela de a reintegra lucrătorii disponibilizați pe piața muncii.

    Cornel Ghiță - declarație politică: Persoanele cu handicap - o categorie căreia trebuie să-i asigurăm un loc de muncă;

Domnul Cornel Ghiță:

"Persoanele cu handicap - o categorie căreia trebuie să-i asigurăm un loc de muncă"

Vin în fața dumneavoastră cu o problemă de interes - persoanele cu handicap. Aceștia învață, încearcă și unii chiar reușesc să urmeze cursurile unei școli de meserii sau profesionale.

Totuși, scăderea generală a numărului locurilor de muncă din ultima perioadă a afectat și persoanele cu handicap, iar locurile de muncă pentru aceștia s-au diminuat.

În baza Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, există dispoziții privind formele protejate de angajare în muncă, însă acestea nu mai impresionează angajatorii privați.

Înainte de 1989 se asigura acestora locuri de muncă pentru a-și putea efectua stagiul minim de cotizare, în prezent persoanele cu dizabilități își găsesc cu greu un loc de muncă.

Cred că este timpul ca o măsură socială să privească și menținerea și crearea de locuri de muncă pentru această categorie socială.

Avem în prezent un nou ordin al ministrului muncii prin care s-a aprobat metodologia de selectare și finanțare a proiectelor în domeniul persoanelor cu handicap pentru anul în curs prin care se urmărește oferirea de șanse egale acestei categorii de persoane în societatea românească, dovedind că nu trebuie să facem discriminare între aceștia și oamenii fizic sănătoși. Prin acesta, proiectele finanțate de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, din fonduri publice alocate de la bugetul de stat cu această destinație, sunt obligate să respecte obiectivele Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013 "Șanse egale pentru persoanele cu handicap - către o societate fără discriminări"

Trebuie să încurajăm angajatorii să aibă printre angajații lor și persoane cu dizabilități, pe care trebuie să-i tratăm în mod egal față de ceilalți.

Și aceștia au drepturi, lucru care ne este arătat chiar de legislația în vigoare, tot ce trebuie să facem e să nu-i discriminăm în societate, ci să-i încurajăm și să încercăm să le găsim un loc de muncă accesibil pentru ei.

    Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică cu titlul Libertatea presei - curățenie sau mocirlă;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Libertatea presei - curățenie sau mocirlă"

Ne preocupă mult în zilele noastre otrava din alimente, otrava din aer și apă, însă nu facem mai nimic pentru a reduce otrava informațională. Războiul româno-român, cum spunea maestrul Octavian Paler, este și o consecință a modului în care înțelegem să practicăm libertatea de exprimare sau în care înțelegem să promovăm sau apărăm valorile prin intermediul presei.

În România, presa este liberă și este bine că este așa. Însă în același mod în care nu reușim să beneficiem doar de partea pozitivă a libertății în viața de zi cu zi, nu reușim să avem doar o presă de informare sau opinie și suportăm, nu de puține ori, elemente sau campanii de presă denigratoare, insultătoare sau calomnioase. Libertate nu înseamnă și libertatea de a ucide, chiar și în cazul cuvântului.

Pentru a apăra jurnalistul profesionist, pentru a-i oferi un mediu în care să nu fie nevoit să arunce cu otravă pentru a lucra și a trăi, consider necesară o lege care să reglementeze statutul ziaristului, așa cum există legi pentru medici, avocați sau artiști, adică pentru profesiunile liberale ce nu pot și nu trebuie să fie reglementate de Codul muncii.

În ce condiții devii ziarist? Care sunt drepturile și îndatoririle ziaristului? Polemica în presă are sau nu limite? Insulta și calomnia sunt stiluri de presă? Ce este dezinformarea și cum este sancționată? Care suntdelictele de presă - amintite în art.30, alin.(8) din Constituție -, cum se ierarhizează și cum se sancționează? Care sunt civile și care sunt, dacă sunt, penale? Iată o serie de întrebări pentru care societatea românească pare să nu fi găsit, încă, răspunsuri.

Până la cristalizarea unor opinii majoritar acceptate vă propun să limităm otrava informațională ce ne agresează zilnic, preponderent în presa scrisă, prin intermediul unor modificări la Legea audiovizualului. Știu că poate părea impropriu, însă, în actualul stadiu de maturitate a problematicii asociate domeniului, consider că este o soluție la îndemână pentru a reduce, cel puțin, avalanșa de publicații născute peste noapte doar pentru a denigra o persoană sau a mânji o idee.

    Alina-Ștefania Gorghiu - declarație politică Proiectul Legii educației naționale văzut de un profesor;

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

"Proiectul Legii educației naționale văzut de un profesor de liceu"

În mod obișnuit, avem rezervat acest interval pentru a ne exprima politic, săptămânal, pe anumite teme.

De data aceasta, am ales să nu vă mai citesc obișnuita declarație politică, ci scrisoarea unui profesor de liceu, care, așa cum s-a priceput el și fără vreo directivă de la partid, povestește despre sistemul educațional.

Mi-a scris despre reforma mult așteptată în învățământ, despre noua lege aflată în dezbatere de ochii lumii și care se dorește a fi adoptată cu pumnul în gură, despre ignoranță și autosuficiență. E o bucată de realitate, dragi colegi, un fragment pe care vi-l supun atenției aici, în plenul Parlamentului.

Stimată domnișoară deputat,

Sistemul educațional românesc se confruntă de multă vreme cu probleme grave și foarte grave care trebuie rezolvate și nu doar ameliorate, așa cum pe ici pe colo s-a mai încercat până acum. Unele dintre acestea s-au cronicizat și de aceea nu mai sunt suficiente doar ajustări de suprafață, ci trebuie realizate modificări de substanță. Acestea trebuie să fie rezultatul unor analize pertinente la care să participe toți factorii implicați în educație.

Reforma educației trebuie să ducă la rezultatele așteptate și în niciun caz nu trebuie să însemne schimbare doar de dragul schimbării. Adoptarea unei noi Legi a educației naționale trebuie să aibă avizul întregii societăți și să reprezinte nu doar voința celor aflați trecător la guvernare, ci și a celor chemați să transpună în realitate prevederile acesteia.

Experiența la catedră de 14 ani îmi dă dreptul de a exprima un punct de vedere critic în legătură cu prevederile proiectului Legii educației naționale care s-a aflat în dezbatere publică un timp atât de scurt.

Modificarea structurii sistemului național de învățământ preuniversitar nu este în acest moment o prioritate. Aceasta ar putea fi eventual modificată doar pentru a include clasa pregătitoare la învățământul primar, deși există și aici numeroase probleme legate de lipsa spațiului educațional adecvat, a mobilierului, a măsurilor de igienă și de siguranță pentru cei mici.

Trecerea clasei a IX-a la învățământul gimnazial va genera numeroase probleme și nici măcar nu va duce la reducerea abandonului școlar. Există numeroase argumente pentru păstrarea clasei a IX-a la învățământul liceal. Nu trebuie să se uite faptul că jumătate din școlile generale din România sunt în mediul rural și acestea sunt lipsite în mare parte de materiale didactice moderne, de cadre didactice calificate, de resurse financiare suficiente. În foarte multe cazuri cunoștințele de cultură generală acumulate de elevii acestor școli sunt superficiale și sunt necesare eforturi susținute din partea elevilor respectivi și a profesorilor de liceu pentru recuperarea în primul an de liceu a decalajelor existente.

În școlile generale din mediul urban nu există spațiul necesar trecerii clasei a IX-a la gimnaziu, în condițiile în care se învață în două și chiar trei schimburi. Dacă mai adăugăm și câteva clase pregătitoare este mai mult decât evident faptul că nu va exista spațiul necesar. În același timp, ne putem întreba ce se va întâmpla cu spațiile rămase nefolosite la licee. Probabil că o mare parte a acestora nu-și vor mai găsi utilitatea și totuși vor fi necesare resurse financiare semnificative pentru administrarea, întreținerea și conservarea acestor spații excedentare.

Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu va duce la abandonarea studiilor de către absolvenții celor 10 clase din mediul rural, aceasta și datorită faptului că având deja 16 ani, vor dori să găsească un loc de muncă. Numai că spre deosebire de situația actuală când, la 16 ani, elevii din învățământul profesional și tehnic au deja o calificare, potrivit prevederilor acestui proiect, elevii care vor absolvi învățământul obligatoriu de 10 clase nu vor avea nicio calificare, ci doar cunoștințe de cultură generală.

În condițiile în care se înregistrează un evident dezinteres față de școală al absolvenților învățământului gimnazial, în special al celor din mediul rural, este de așteptat ca în învățământul liceal să ajungă doar o parte a acestora. Astfel, o rată ridicată a abandonului școlar nu se va mai înregistra la trecerea în clasa a 9-a, ci la trecerea în clasa a 10-a. Probabil că unii ar spune că este mai puțin grav acest fapt, deoarece nu mai este învățământ obligatoriu. Dar pe noi ne interesează problema de fond sau doar statisticile?

Programul de tip "Școala după școală'' este mai mult decât necesar în condițiile în care părinții sunt din ce în ce mai ocupați, iar elevii sunt lipsiți de supraveghere o mare parte din timpul zilei. Organizarea acestora ar face ca timp de câteva ore, după încheierea cursurilor, elevii să rămână în școală pentru a-și face temele, pentru consolidarea cunoștințelor, pentru activități sportive. Aceste programe ar putea fi posibile la gimnaziu doar dacă se păstrează actuala structură a sistemului național de învățământ. În condițiile trecerii la gimnaziu atât a clasei pregătitoare, cât și a clasei a IX-a, organizarea acestora este o utopie, dată fiind inexistența spațiilor și dotărilor materiale necesare.

Introducerea curriculumului bazat pe cele opt competențe cheie nu trebuie să însemne reducerea numărului orelor de studiu sau desființarea disciplinelor care ar trebui să contribuie tocmai la formarea acestor competențe. Nu pot să existe competențe în afara cunoștințelor. Competențele se pot forma doar dacă se bazează pe cunoștințe. În același timp, descongestionarea materiei de studiu trebuie să se facă în așa fel încât elevii să-și poată însuși suficiente informații pe baza cărora să-și poată forma apoi competențe.

Formarea celor opt competențe cheie nu se va putea realiza în majoritatea școlilor din mediul rural în condițiile în care nu există calculatoare, nu există rețea de internet, nu există material didactic și nu există nici măcar personal didactic calificat și motivat.

Lăsarea la dispoziția cadrului didactic a 25% din timpul alocat disciplinei pe care o predă poate constitui un avantaj pentru profesor doar în situația în care efectivul de elevi de la clasă nu este foarte numeros. Profesorul ar putea folosi eficient timpul avut la dispoziție pentru învățare remedială, pentru consolidarea cunoștințelor sau pentru obținerea de performanțe superioare doar dacă la clasă nu ar fi mai mult de 20 de elevi, iar numărul de ore alocat disciplinei de studiu ar fi de minimum două. În condițiile în care în clasele de liceu există 30 de elevi, iar unele discipline au alocată o singură oră pe săptămână, lăsarea la dispoziția profesorului a 25% din timpul alocat disciplinei nu mai reprezintă niciun avantaj. În plus, cum ar putea un profesor de liceu care are în încadrare 18 clase a câte 30 de elevi să întocmească planuri individuale de învățare pentru fiecare elev? Cred că oricine își poate da seama că așa ceva este imposibil în condițiile în care un profesor de liceu elaborează zilnic sau măcar săptămânal proiecte didactice, planificări pe unități de învățare, fișe de lucru, teste de evaluare, realizează proiecte și portofolii care necesită un mare volum de muncă și consumă foarte mult timp.

Evaluarea transdisciplinară introdusă la finalul clasei a IX-a și la examenul de bacalaureat va avea o singură consecință pozitivă pentru sistemul de învățământ și anume faptul că elevii nu vor mai ști exact de unde anume să copieze, în condițiile în care o probă scrisă la examenul de bacalaureat va cuprinde, de exemplu, noțiuni din istorie, geografie, economie, sociologie, psihologie. Nu este deloc clar cum se vor realiza aceste evaluări, cine va elabora subiectele de examen, cine va face evaluarea. E greu de imaginat o astfel de probă de evaluare și e greu de crezut că un elev ar putea să se pregătească la atât de multe discipline pentru un astfel de examen.

Introducerea portofoliului educațional nu mi se pare a fi una dintre măsurile care se impun a fi luate pentru a se îmbunătăți calitatea învățământului românesc. Dimpotrivă, prin introducerea acestuia, munca profesorilor va deveni și mai greoaie, iar o mare parte din timpul necesar pregătirii activităților didactice va fi pierdut cu întocmirea a tot felul de înscrisuri, adeverințe, situații statistice, planuri individualizate de învățare, adrese către părinți. Totodată, în unele unități de învățământ se va pune problema imposibilității păstrării și depozitării a sute sau mii de astfel de portofolii pe parcursul a mai multor ani de studiu, în condițiile în care spațiile din unitățile școlare din învățământul gimnazial vor fi supraaglomerate.

Pentru a avea un sistem educațional performant, România trebuie să aibă și un corp profesoral de calitate. Există și vor exista întotdeauna profesori cu vocație, care fac această meserie nobilă cu pasiune, cu devotament, cu spirit de sacrificiu. Dar nu toți profesorii pot fi eroi. Mulți dintre colegii pe care i-am avut în cei 14 ani de activitate la catedră, deși erau foarte bine pregătiți profesional și aveau vocație de dascăl, nu au putut să reziste mai mult de 2-3 ani și au căutat locuri de muncă mai bine plătite. Este o realitate faptul că în ultimii ani din ce în ce mai puțini tineri îmbrățișează cariera didactică. Sacrificiile sunt prea mari, iar satisfacțiile sunt tot mai puține. Atâta timp cât nu sunt încurajați să intre în sistem cei mai buni absolvenți de învățământ superior nu vom putea avea în România un învățământ de foarte bună calitate. Îmbunătățirea calității formării inițiale nu rezolvă decât o parte a problemei. După 2-3 ani de activitate, tinerii profesori vor proceda la fel ca și până acum și vor pleca spre alte domenii care oferă mai multe satisfacții. Doar cu vorbe frumoase, cu promisiuni fără acoperire în fapte, absolvenții de calitate nu vor veni în învățământ.

În loc să existe preocuparea pentru a face meseria de profesor cât mai atractivă, în loc să se facă eforturi în direcția motivării profesorilor pentru a-și face în mod ireproșabil datoria la catedră, acum se încearcă desființarea titularizării în învățământ și prin aceasta punerea sub semnul întrebării a stabilității pe post a profesorilor care și-au câștigat posturile prin concurs. De ce este atât de greu de înțeles pentru factorii responsabili din MECTS faptul că există o mare deosebire între angajarea unui muncitor într-o societate comercială și angajarea unui profesor într-o unitate de învățământ care aparține statului român? Ar trebui să fie clar pentru toți că profesorii aparțin sistemului de învățământ românesc și că ei prestează serviciu public în folosul statului român și al întregii societăți. Responsabilitatea pentru angajarea profesorilor nu poate fi lăsată la latitudinea unor persoane care nu pot să facă întotdeauna deosebirea între interesul personal și interesul public.

Titularizarea înseamnă pentru un profesor ceea ce înseamnă inamovibilitatea pentru magistrați. Profesorul titular știe că trebuie să fie preocupat doar de munca sa, că trebuie să-și facă cu prisosință datoria, că trebuie să construiască pentru viitor și să sfințească acel loc fără să se teamă de imixtiuni ale mediului politic sau de antipatii personale. Cred că lăsarea la latitudinea directorului și a comunității locale a atribuțiilor de recrutare, motivare și disponibilizare a personalului didactic va avea consecințe grave asupra calității învățământului românesc.

Doar o parte dintre modificările referitoare la conducerea unităților de învățământ pot fi considerate ca acceptabile. Astfel, poate fi o măsură bună cooptarea în Consiliul de Administrație a unui număr mai mare de părinți și de reprezentanți ai consiliului local. Dar este foarte important să se găsească și modalitățile de a-i convinge pe aceștia să participe la ședințe și să se implice în activitatea unității de învățământ. Și până acum în consiliul de administrație erau incluși un reprezentant al părinților și un reprezentant al consiliului local, dar aceștia nu participau deloc sau doar sporadic la ședințe. Dacă și în viitor lucrurile vor sta la fel, există riscul ca activitatea acestui organ suprem de conducere a unității de învățământ să se blocheze.

O măsură bună mi se pare și interdicția ca directorul să nu poată fi și președinte al consiliului de administrație, astfel evitând-se un posibil conflict de interese. În legătură cu interdicția pentru director de a fi membru de partid, consider că prin aceasta nu se va realiza depolitizarea sistemului de învățământ atâta timp cât inspectorii sunt numiți politic, iar directorii sunt obligați să pună în practică deciziile inspectorului școlar. Prin această măsură se interzice de fapt să se promoveze în unitățile de învățământ o altă politică decât cea a partidului aflat la guvernare.

Studiind cu foarte mare atenție prevederile acestui proiect am constatat că liderul de sindicat are mult mai puține atribuții la nivelul unității de învățământ. Rolul său de observator la ședințele consiliului de administrație nu mai este explicit precizat, ca și participarea sa la luarea altor decizii importante luate la nivelul conducerii unității de învățământ.

La fel de îngrijorător este faptul că nu se precizează rolul extrem de important pe care trebuie să îl aibă consilierul psihopedagog în cadrul unității de învățământ și, mai mult, nu este nici măcar prevăzută obligativitatea ca în fiecare unitate de învățământ de stat cu personalitate juridică să existe un consilier psihopedagog.

Consider că acest proiect trebuie supus unei dezbateri publice reale și desfășurate într-o perioadă de timp care să permită tuturor factorilor interesați să contribuie la îmbunătățirea sa și la găsirea celor mai bune soluții pentru rezolvarea problemelor aflate deja în divergență.

Profesor Daniel Mălăelea, Colegiul Tehnic Media - București

    Alina-Ștefania Gorghiu - declarație politică Dosarul Ridzi - un subiect rătăcit prin sertarele Comisiei juridice;

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu: Dosarul Ridzi - un subiect "rătăcit" prin sertarele Comisiei juridice

Doamnă președinte,

Încep prin a vă semnala faptul că, în timp ce Senatul a dat aviz favorabil cererii DNA de încuviințare a arestării senatorului Cătălin Voicu, iar Consiliul Superior al Magistraturii a avizat reținerea și arestarea judecătorului Florin Costiniu, dosarul fostului ministru PDL, Monica Iacob-Ridzi pare că s-a rătăcit pur și simplu prin sertarele Comisiei juridice.

În cazul în care nu vă mai amintiți, DNA a cerut o percheziție informatică pentru rechizitoriul acestui dosar, după ce comisia parlamentară de anchetă pe care am condus-o a descoperit și confirmat cheltuirea abuzivă a banului public. Deși DNA așteaptă în continuare avizul Parlamentului, dosarul trenează la Comisia juridică de mai bine de trei luni, pe baza unui argument hilar: e nevoie de punctul de vedere al doamnei Ridzi, care nu se poate deplasa, fiind în concediu prenatal. Regulamentul Camerei Deputaților nu prevede însă nici prezența obligatorie la audieri a fostului ministru al tineretului și sportului și nici necesitatea unui punct de vedere scris.

Profitând, probabil, de faptul că atenția opiniei publice este îndreptată spre alte dosare răsunătoare, amânați cu bună știință un act procedural banal, care putea fi îndeplinit indiferent de situația doamnei Ridzi. În toate celelalte situații similare, analizate de Comisia juridică, am observat că ați fost foarte vocală și ați cerut de fiecare dată maximum de operativitate, bazându-vă evident pe faptul că partidul din care faceți parte deține președinția acestei comisii. De această dată însă, fiind în discuție colega dumneavoastră de la PDL, observ că nu mai sunteți la fel de motivată în a cere urgentarea finalizării raportului, iar avizul așteptat de DNA pentru continuarea anchetei întârzie să fie dat.

Vă amintesc că funcția pe care o dețineți nu servește exclusiv partidului din care faceți parte, președinția Camerei Deputaților fiind mai presus intereselor de moment ale unora sau altora, care vă solicită amânări, diversiuni și ocolișuri procedurale.

Consecventă abordării politice asumate de Partidul Național Liberal și probate de grupul nostru parlamentar de la Senat în cazul Voicu, conform căreia nimeni - nici măcar un fost ministru PDL! - nu poate fi mai presus de lege, vă cer să vă exercitați atribuțiile de președinte al Camerei Deputaților, pentru a asigura bunul mers al anchetei penale în cazul colegei dumneavoastră de partid, Monica Iacob-Ridzi.

Vă solicit, în consecință, să luați atitudine publică, să invocați din nou nevoia de operativitate a colegilor dumneavoastră de la Comisia juridică și să le reamintiți prevederile Regulamentului Camerei, potrivit căruia nu este nevoie de prezența doamnei Ridzi pentru acordarea avizului cerut de DNA.

    Alina-Ștefania Gorghiu - declarație politică România discriminării;

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

"România discriminării"

Încep declarația politică de astăzi cu o concluzie extrem de tristă a persoanelor cu dizabilități în numele cărora am primit o scrisoare de luare-aminte: "Cel mai mare handicap al persoanelor cu probleme locomotorii îl constituie faptul că trăiesc în România".

Mi se spune în scrisoare că trebuie să luăm atitudine, pentru că lipsa de respect, de atenție și de prețuire, chiar, a escaladat limitele și astăzi persoanele cu dizabilități trăiesc drama de a nu avea acces în mijloacele de transport în comun, în blocurile de apartamente sau în magazine și bănci. Toate astea se întâmplă din cauza indolenței autorităților și a răutății oamenilor.

Am aflat cu stupoare că sunt șoferi de autobuze care nu vor să coboare rampele de acces când văd în stație o persoană în scaun cu rotile, în ciuda faptului că vehiculul este dotat cu această rampă specială. La fel, administratorii blocurilor unde locuiesc persoane cu handicap locomotor amână la nesfârșit construirea rampelor pentru scaunele cu rotile. Prin urmare, discutăm despre rea voință și lipsă de preocupare pentru o problemă reală a celor care nu au posibilitatea să se deplaseze fără ajutor.

Aduc această chestiune în atenția colegilor mei deputați din două motive: unul, că este de datoria noastră să legiferăm mai concret și punctual problemele de acest fel, poate chiar cu sancțiuni mai consistente pentru cei care încalcă legea; și doi, pentru că nu văd astfel de rampe de acces nici aici, la Parlament, ceea ce mi se pare sfidător. Nu văd cum am putea pretinde asta unui magazinaș de cartier, când o instituție ca a noastră improvizează rampe când este cazul sau se cară pe brațe cărucioarele atunci când primim vizita organizațiilor de profil, așa cum s-a mai întâmplat.

Atrag atenția tuturor asupra acestui comportament total nepotrivit față de persoanele cu dizabilități, care le provoacă o și mai mare suferință. În acest context, mi se par utopice proiectele de integrare în societate a acestora, când noi nu le punem la dispoziție elemente strict necesare traiului de zi cu zi și le condamnăm la izolare sau la veșnicul apel la o rudă, un prieten sau un trecător binevoitor pentru a-i ajuta să urce o scară sau să intre într-o clădire.

Categoriile de dizabilități sunt numeroase și la fiecare dintre ele este vizibilă lipsa de preocupare, semnalată și de nevăzătorii și persoanele cu deficiențe de auz, spre exemplu. Singurele care își dau interesul cu adevărat sunt organizațiile naționale și locale pe care și le constituie aceștia sau ONG-urile de profil, ceea ce mi se pare foarte puțin. Este cazul să depunem tot efortul pentru a face funcționale reglementările care sunt în vigoare, de altfel, și să civilizăm prin lege România care discriminează.

    Virgil Pop - despre Incluziunea socială a romilor, o nucă tare pentru România;

Domnul Virgil Pop: "Incluziunea socială a romilor, o nucă tare pentru România"

După cum am afirmat și în alte luări de poziție cu privire la incluziunea socială a romilor, această problemă continuă să fie o provocare majoră, atât pentru oficialii de la Bruxelles cât și pentru autoritățile române, care s-au arătat deseori depășite de amploarea acțiunilor pe care trebuie să le gestioneze pentru integrarea socială și economică a persoanelor de etnie romă.

Cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor, Comisia Europeană ne-a reamintit că la nivelul Uniunii se depun eforturi sistematice pentru îndeplinirea acestui obiectiv și ne-a recomandat să folosim din plin fondurile europene destinate integrării sociale și economice a romilor. Misiune greu de îndeplinit, însă; potrivit unui raport al aceleiași Comisii, România a atras până în prezent doar 10% din fondurile oferite de Uniunea Europeană pentru sectoarele de economie, transporturi, capacitate administrativă sau dezvoltarea resurselor umane. Mai mult, spun oficialii europeni, statele membre întâmpină cele mai mari dificultăți în atragerea de fonduri europene tocmai în sectorul de incluziune socială, domeniu strict legat de fenomenele de sărăcie, discriminare a romilor și lipsa programelor educaționale.

Rata mică de absorbție a fondurilor europene determină înmulțirea numărului de probleme din sânul comunității de romi. Vedem zilnic știri sau reportaje care ne descriu o imagine descurajatoare a vieții romilor din țară. Spre exemplu, zilele trecute, membrii administrației locale din Turda s-au declarat nemulțumiți de felul în care o televiziune belgiană a prezentat un material referitor la situația romilor din oraș. Nu pot preciza dacă aceste sentimente de frustrare sunt justificate sau nu, doar cei implicați în discuții pot face acest lucru, dar recurența unor astfel de "scandaluri" într-un oraș european ar trebui să ne alarmeze. Este o dovadă clară a faptului că există încă diferențe majore între planuri și realitatea de pe teren și că eforturile depuse de autorități pentru a rezolva problema integrării romilor în societate sunt disproporționate față de fenomenul în sine.

În consecință, am considerat că este necesar să pun în discuție incluziunea socială a romilor, din punctul de vedere al acțiunilor guvernamentale croite pe această direcție, chiar și prin intermediul unei interpelări adresate Guvernului Boc. Sigur, avem instituții create pentru a implementa programele de integrare socială a romilor, dar au ele efect? Avem strategii menite să elimine discriminarea romilor, dar funcționează eficient? Dacă ne dorim cu adevărat o societate de tip european, trebuie să găsim urgent răspunsuri la aceste întrebări și să ne intensificăm eforturile, pentru a progresa. Altfel, riscăm să devenim copilul-problemă al Europei, și în acest domeniu.

    Cristian Mihai Adomniței - declarație politică: Creșterea alarmantă a numărului de șomeri în România;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Creșterea alarmantă a numărului de șomeri în România"

Potrivit celor mai recente date făcute publice de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă numărul de șomeri a crescut alarmant în martie la un număr de 765.285 ce reprezintă un nivel maxim al ultimilor șapte ani. Numărul de șomeri a crescut ușor în martie, cu 2.910 față de luna anterioară, atingând un nou nivel maxim din martie 2003, de 765.285, ce corespunde unei rate a șomajului de 8,36%.

Ce face Guvernul pentru a combate acest fenomen? Nimic. Guvernul Boc știe doar să trimită oamenii în șomaj în loc să ajute economia reală să depășească această criză, să se consolideze și să se extindă. Deși declara, în urmă cu câteva săptămâni, în Parlament, că: "Misiunea de bază a acestui Guvern e salvarea și crearea locurilor de muncă pentru români", Premierul Boc nu a putut sau nu a știut atunci să spună nici câte noi locuri de muncă vor fi create în acest an prin aplicarea măsurilor anunțate de el și nici care sunt modalitățile de reducere a șomajului.

Nu putem uita nici superficialitatea cu care președintele Traian Băsescu a abordat subiectul șomajului spunând că una din modalitățile prin care patronatul a găsit soluții de creștere a productivității a fost trimiterea în șomaj. Declarația șefului statului arată lipsa de competențe în materie de economie, lipsa de soluții a guvernării pe care o girează în ceea ce privește dezvoltarea economică a României.

Ce se poate face? Guvernul ar trebui să aplice măsuri concrete de a ajuta economia căci doar prin creșterea numărului locurilor de muncă se poate genera creșterea productivității și, implicit, dezvoltare economică. Dar, din păcate, guvernanții nu pot sau nu vor să aplice măsuri de relansare economică, ba, mai mult, se pare că principala preocupare a acestora este să acorde sponsorilor PDL contracte cu statul.

    Vasile Ghiorghe Gliga - despre Mentalitatea șomajului;

Domnul Vasile Ghiorghe Gliga:

"Mentalitatea șomajului"

Confruntat cu lipsa măsurilor anticriză, fără să se poată împrumuta de la FMI, Comisia Europeană sau măcar de la băncile locale, mediul privat a făcut ce a putut să facă: a tăiat cât a putut din cheltuieli, dovadă disponibilizările masive la care asistăm de anul trecut.
Când vine vorba despre domeniile care ar putea crea noi locuri de muncă, situația este la fel de proastă. Conform Asociației Oamenilor de Afaceri din România, din cele 10 meserii luate în calcul de un studiu, numai două sunt cu adevărat viabile: comerțul cu ridicata, unde indicatorul privind angajarea netă este de 7%, și agricultura, vânătoarea, silvicultura și pescuitul, cu o valoare de 2%. La polul opus, meseriile cele mai expuse șomajului sunt construcțiile și transporturile, ambele cu valoare de -12% a acestui indicator.

Cred că nu este nicio greșeală când se afirmă că în România postdecembristă există foarte puține publicații economice care să nu trateze problematica șomajului. Este foarte adevărat că la vârsta de 25-30 de ani, acest aspect nu deranjează decât cel mult din perspectiva fiscalității foarte mari, pe care acest fenomen o generează. Ce te faci însă dacă spectrul șomajului apare la vârsta de 40-45 de ani? Ați observat, cu siguranță, că, din zece anunțuri cuprinzând oferte de muncă, nouă, deși nu este legal, îți induc sau dacă nu chiar specifică foarte clar condiția privitoare la limita de vârstă.

Sfaturi pe tema aceasta s-au dat și se tot dau. Guvernele de după 1989 au încercat să instaleze politici de reconversie profesională pentru persoanele defavorizate, la închiderea unor companii energofage. Este foarte adevărat că politicile macroeconomice de reconversie profesională au un pronunțat caracter pasiv, ele fiind de natură să sprijine - de fapt, să suporte - consumul persoanelor defavorizate, în loc să cuprindă măcar un minim de componentă activă, investiții în reorientare profesională, catalizator - sau cel puțin, suport. Astfel, aproape orice s-ar spune pe această temă riscă să fie ori pauper, ori perimat.

Insecuritatea cu privire la evoluția unei afaceri duce la rezerve în asumarea unor responsabilități pe termen lung, cum ar fi simpla angajare a unor salariați. Trebuie să înceteze bâjbâiala și să vedem măsuri concrete de ajutorare a mediului privat și stabilitate fiscală, pentru că toți considerăm că suntem o țară cu potențial.

    Cristian-Ion Burlacu - declarație politică cu subiectul Accesarea fondurilor europene - proiect național de ieșire din criză;

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Accesarea fondurilor europene - proiect național de ieșire din criză"

O problemă a cărei rezolvare ne-ar putea scuti de multe neplăceri este accesarea fondurilor europene.

România ar putea beneficia de importante finanțări nerambursabile, cu ajutorul cărora ar putea reporni, ieftin și sănătos, motoarele creșterii economice.

Beneficiari eligibili ai unor astfel de finanțări pot fi de la unitățile administrativ teritoriale la i.m.m.-uri, organizații publice sau private etc.

Lipsa de experiență în domeniu a managerilor, faptul că nici astăzi, după mai bine de trei ani de la aderarea noastră la UE, în școlile românești nu se pune accent pe chestiuni de ordin pragmatic, cum sunt elaborarea de proiecte și consultanța în domeniu, ne-au adus în situația de a irosi oportunitățile la care ne-am străduit atât de mult să avem acces.

Putem afirma că, acum, în acest domeniu, "funcționează" două structuri paralele:

Prima - firmele de consultanță din mediul privat, sufocate de birocrație ori pe cale de a-și trage obloanele din cauza împuținării potențialilor clienți cu șanse de a fi eligibili.

Cealaltă - structurile de profil prezente în aproape toate instituțiile de stat și autoritățile administrației publice, ale căror performanțe... nu prea se văd.

Din păcate, astfel, cea mai ieftină și mai sănătoasă formă de finanțare pentru repornirea motoarelor economiei naționale, accesarea fondurilor europene, aproape stagnează, deși ar putea fi poate cel mai eficient proiect național de ieșire din criză, la care cu siguranță ar adera întreg spectrul politic românesc.

Practic, nu există domeniu sau localitate din țară pentru care UE să nu poată asigura finanțare!

Ceea ce noi ar trebui să asigurăm ar fi sprijin guvernamental pentru consultanță și cofinanțare - pentru investițiile de stat și o legislație mai permisivă în ceea ce privește eligibilitatea firmelor private.

Din această perspectivă, i-am adresat domnului ministru Blaga rugămintea de a analiza oportunitatea organizării unor colective de lucru interministeriale, care, în primul rând, să se documenteze cum au reușit alte state membre să treacă de furcile caudine ale accesării fondurilor europene, să facă propuneri pentru îmbunătățirea cadrului legislativ în domeniu și să disemineze informațiile utile, în cel mai scurt timp, gratuit, tuturor celor interesați.

Sper ca demersul meu să vină în sprijinul eforturilor guvernamentale pentru depășirea crizei.

    George Ionescu - despre Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă;

Domnul George Ionescu:

"Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă"

Pe 15 aprilie 2010 se împlinesc 92 de ani de la data la care Bojdeuca lui Ion Creangă a fost declarată muzeu, devenind astfel prima casă memorială din România.

Bojdeuca de pe Strada Țicăul de Sus la numărul 4 unde Creangă a locuit între anii 1872 și 1889 impresionează prin simplitate: două camere scunde dispuse de o parte și de alta a unui antreu, o tindă și un cerdac de lemn.

Casa a fost construită înainte de 1850, în mahalaua Țicău a Iașiului din vremea aceea. Creangă a cumpărat casa în iunie 1879, pe numele "tătacei Tinca", adică al Ecaterinei Vartic, femeia care i-a fost alături până la sfârșitul vieții lui.

Alegerea acestei căsuțe este descrisă de G. Călinescu în volumul "Ion Creangă (Viața și opera)": "Ograda era plină de buruieni și umbrită din două părți de doi copaci rămuroși. În stânga, în fund, îndărătul altor uluci, un acoperiș de tablă vestea o căsuță și mai joasă, semn că aluneca și mai jos de muchea Țicăului. Căsuța avea două odăițe despărțite printr-o săliță cu răspundere în fund. În față, cerdacul, de înălțimea unui om, se sprijinea pe șase stâlpi de lemn, mai mult pari, puși pe niște adevărați uluci de lemn. Oăile joase, mici, lipite cu lut pe jos, cu pereții crăpați, nu făgăduiau să fie o bună adăpostire. Cerdacul privea spre infinit, ca terasele spre mare, apa fiind înlocuită aici cu spinarea goală a dealului și cu cerul. Diaconul nu se înșela deloc asupra valorii arhitectonice a acaretului, și-l boteza cu numele potrivit de bojdeucă.

În decembrie 1877, Creangă îi scria lui "bădica Mihai", așa cum îi zicea lui Mihai Eminescu: "această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase...".

În Bojdeuca din Iași Creangă și-a trăit ultimii 18 ani din viață și tot aici a scris "Amintiri din copilărie" și povestirile sale pentru care ne-a rămas tuturor întipărit în memorie.

După moartea Tincăi, fiul acestuia, Constantin Creangă, împreună cu un grup de prieteni și admiratori ai autorului, a cumpărat proprietatea și a renovat casa, urmând ca la 15 aprilie 1918, Bojdeuca "Ion Creangă" din Țicău să fie pusă în circuit public. Ea devine astfel primul muzeu memorial din România. Casa a fost restaurată în anii 1942 și 1985.

Bojdeuca lui Ion Creangă este unul din obiectivele carecompun Muzeul Literaturii Române.

    Vasile Popeangă - declarație politică: Reforma în nepotism;

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma în nepotism"

Începe să devină tot mai nebulos, în capul românului de rând, adevăratul motiv pentru care a fost dat jos și împușcat Ceaușescu! Pentru că frigul din case dinainte de 1989 se regăsește și acum; frigiderul gol de atunci îl regăsim și acum, căci dacă atunci nu găseai ce să cumperi, acum nu ai cu ce să cumperi; salariile și pensiile nivelate "în jos" înainte de 1989 le regăsești și acum; dezastrul din sănătate de dinainte de 1989 îl regăsești la locul lui și după peste 20 de ani de democrație; șpaga la atotputernicii zilei ca să-ți rezolvi o problemă pentru care sunt plătiți, de fapt, spre a o rezolva, o regăsești și acum, chiar mai abitir - atunci o rezolvai cu un pachet de cafea, acum n-o rezolvi fără salariul minim pe economie. Mai rămăsese ceva la care capitalismul de cumetrie post-1989 încă nu concurase comunismul îmburghezit de dinainte de 1989: nepotismul nu se ridicase la nivel de politică de stat! Dar, s-a rezolvat cazul și la acest capitol...

Grație lu' musiu Boc, lu' musiu Băsescu, lu' musiu Videanu, lu' musiu Berceanu, iar lista poate continua! Căci cine-și angaja nepoata de mâna a cincia imediat cum s-a văzut călare pe fotoliul numărul unu de la Palatul Victoria? Nimeni altul decât "omul legii" de la Cluj, "gigantul" constituționalist de mucava, ocupantul degeaba al scaunului premierului României, care răspunde la numele de Emil Boc! Sau Emil Boacănă... Sau Emil Bobu... nu știm sigur încă, dar presa face de zor săpături în acest sens...

Văzând că metoda ține, alt ocupant degeaba al unui scaun important pentru țara asta, locatarul de la Cotroceni, s-a gândit să-și procopsească fiica proprie cu oarece carte de vizită care să impresioneze pe "dorobanțierii" Europei. Și, după cum ne-a devoalat tabla domnului Manțog, multă lume din PDL a primit ca sarcină de partid să-și ascundă jena și să voteze numărul de mașină care o propulsa pe beizadeaua băsesciană pe funcția de reprezentantă a României la Bruxelles, umilă epigoniță a marelui Titulescu. Și, ca să nu se plictisească singurică p-acolo, s-a gândit titanul politicii românești din Dealul Cotrocenilor să-1 trimită și pe "pretenu' " mândrei sale copile prin apropiere, taman la Paris. Nu oricum, ci tot pe un post de reprezentant al poporului român, tot pe banii românului de rând, pe la ambasada noastră de sub Turnul Eiffel. Numele sub care este cunoscut "dorobanțierilor" respectivul viitor ginere prezidențial poate da denumirea acestui fenomen generalizat de nepotism: SYDA.

Căci, ca și necruțătoarea boală, nepotismul la nivel înalt tinde să devină un cancer al societății românești contemporane. Exemplele pot continua nu numai cu beizadelele puternicilor zilei, ci și cu cazurile celor peste 35 de ambasade în care ba soțul este subalternul soției, ba invers, ori cu marea "famiglie" de la Ministerul Transporturilor, minister condus, bineînțeles, de către... opoziție, aidoma celui de Externe ori al Economiei! Iată cum reformele cu care se tot mândresc atât Băsescu, cât și Boc, devin, pe zi ce trece, realitate, devin adevărul care ne înfoaie părul...

    Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Politica pumnului în gură;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Politica pumnului în gură"

Sistemul de educație al unei țări este cel care susține dezvoltarea economică, dar și sănătatea morală a societății.

Dacă sistemul educațional este împins spre instabilitate, spre fluctuație permanentă și nejustificată obiectiv a forței de muncă, de ce să mai vină vreun absolvent să se angajeze în cadrul său? Doar maneliștii lucrează fără contract de muncă. Ministerul vrea să transforme clasa profesională a profesorilor într-un fel de maneliști supuși fluctuației locului de muncă și pericolului concedierii din motive care nu le sunt imputabile.

De unde ideea cu titularizarea pe viață? Nu există așa ceva nici acum, ci doar angajarea cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată pentru profesorii care au susținut un concurs național. Acest lucru este valabil pentru toate meseriile, pentru polițiști, judecători, funcționari și pentru toată forța de muncă calificată din economie. De ce să fie păstrați și respectați profesorii când aceștia pot băga idei periculoase în mintea copiilor, precum cele de democrație, de respectare și supremație a legii, de corectitudine. Aceste idei sunt probabil otravă pentru cei care ne conduc, așa că trebuie reprimate, profesorii trebuie ținuți cu frica în sân că își pot pierde în orice moment locul de muncă dacă iau atitudine și nu fac "ciocu' mic", așa cum era o vorbă spusă acum câțiva ani în Parlament, de către un reprezentant al actualei puteri: Ciocu' mic, că noi suntem la putere acum!

Ce nevoie avem de profesori? Doar Guvernul Boc are întotdeauna dreptate și, pe principiul aplicat televiziunilor de știri, -"Cine nu este cu noi este împotriva noastră" -, nu acceptă opinii diferite, nici măcar un minim dialog cu sindicatele din domeniu, iar de o dezbatere publică reală unde să se discute aplicat, nici nu se pune problema.

De faptul că numărul șomerilor crește în fiecare zi și de scăderea nivelului de trai al românilor, Guvernul Boc nu se arată prea interesat, în schimb de posturile călduțe prin ambasade și consulate ale copiilor protejaților zilei și de salariile directorilor din Ministerul Economiei se ocupă cu prioritate și chiar cu multă grijă.

Nicio indignare, nicio supărare pe faptul că pensionarii nu mai pot să-și plătească întreținerea și nici să-și cumpere medicamente. Nimic despre șomerii care au ajuns la disperare că nu mai pot să asigure un trai decent familiilor lor, doar o supărare pe televiziunile de știri care nu prezintă cu surle și trâmbițe "marile realizări ale epocii Boc" în care salariile cresc, dar oamenii au tot mai puțini bani pentru traiul zilnic, producția crește, criza trece, dar românii o duc tot mai prost.

Tot ceea ce contează pentru Guvernarea portocalie este faptul că acum ei sunt la putere și acum ei conduc totul, ei decid ce se întâmplă, cum arată realitatea, ce și cum trebuie spus. În concluzie, visul premierului Boc îl reprezintă reîntoarcerea la politica pumnului în gură.

    Eugen Bejinariu - declarație politică intitulată Legea reducerilor în educație;

Domnul Eugen Bejinariu:

"Legea reducerilor în educație". Ne referim la un domeniu prioritar al vieții economico-sociale și culturale - educația națională.

După "dezbaterile" publice repede trecătoare și pe deplin formale, programate doar pentru două săptămâni, Legea educației naționale a ajuns pentru dezbatere și adoptare în Parlamentul României. Această atât de grăbită adoptare a Legii educației provoacă mândrie și aroganță oamenilor Puterii (PDL, UDMR și Guvern), neîncredere, îngrijorare și chiar spaimă cadrelor didactice, părinților, elevilor liceeni și studenților. Și stările sunt cu atât mai justificate cu cât urmările aplicării noilor reglementări din Legea educației se vor putea constata și măsura numai după zeci de ani și când nu se va mai putea interveni cu amendamente, corective ori îmbunătățiri.

Iată și câteva argumente din realitățile județului Suceava pentru aceste stări de neîncredere, îngrijorare și spaimă. Din motive cuprinse la art. 18 din proiectul Legii educației naționale, se reduce numărul de școli în comuna Mușenița, Ulma, Brodina, Grămești și alte școli din zona de munte, chiar și în municipiul Rădăuți. Elevii vor trebui să se deplaseze la 6, 8 sau chiar 10 km pentru a ajunge la noua școală, iar starea de îngrijorare a familiilor în situație va crește pe măsură. La această dată comunele în cauză nu au în dotare nici microbuzele necesare. Mai multe primării ne-au solicitat să intervenim și noi la Guvern pentru aceste microbuze, dar și pentru lucrări de reabilitare și dotări la școlile respective.

Potrivit art.52 din proiectul Legii, se reduce și numărul săptămânal de ore și rămân 20 ore la învățământul primar, 25 ore la gimnaziu și cel mult 30 la învățământul liceal; se va studia o limbă străină în loc de două, iar programele școlare vor fi reduse cu 25% așa cum a precizat omul "cu expertiză" în domeniu, domnul prim-ministru Emil Boc. Domnia sa și-a făcut un crez din această măsură, în deplinul său respect față de "chinurile" la care este supusă memoria elevilor din România! La învățământul preuniversitar "formațiunile de studiu cuprind" la clasele I-IV 20 elevi, dar nu mai puțin de 15, la gimnaziu 25 elevi și nu mai puțin de 15, iar la învățământul liceal 25.

Grav este că se va reduce numărul cadrelor didactice cu 15000 de persoane, această "povară" pe bugetul național. După adoptarea legii și directorul școlii va fi persoană aleasă politic, ceea ce va deveni cea mai gravă măsură pentru educația școlară de la noi.

Este lesne de înțeles că măsurile de bază din domeniul educației pornesc de la Ministerul Finanțelor și se aplică de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. O altă realitate în managementul educațional este așezarea în fruntea Ministerului Educației a unor persoane care au fost elevi și studenți și care au doar atât comun cu sistemul, restul fiind politica Puterii. Excepție de la această regulă fac doar miniștrii Andrei Marga și Ecaterina Andronescu.

Dar între cele mai grave reduceri din sistemul de educație, ca urmare a actualei politici a Guvernului Emil Boc, este scăderea interesului societății, a cetățenilor și autorităților față de complexele și importantele probleme ale educației din România.

Solicităm Guvernului reglementări și demersuri potrivit tradiției, experienței didactice și manageriale, toate cu specific național și în spiritul standardelor europene.

    Ion Călin - declarație politică cu titlul Autostrăzile noastre din mass-media;

Domnul Ion Călin:

"Autostrăzile noastre din mass-media"

În timpul campaniei electorale, colegii noștri de la PDL promiteau realizarea a 836 km de autostradă, iar în programul prezentat de primul-ministru Emil Boc, la învestirea Guvernului, punctul 14 prevedea: "Dezvoltarea în ritm rapid a infrastructurii. În anul 2009 am alocat pentru infrastructură 20% din banii bugetului. O vom face și în anul 2010.Vizăm realizarea acelui pact național "Autostrăzile României" pentru stabilirea proiectelor de autostrăzi care vor fi finalizate până în 2010, cu asigurarea coerenței și a continuității în finanțare corespunzătoare",.

Acestea au fost declarațiile din campanie. Ce se întâmplă azi, să facem o scurtă trecere în revistă a declarațiilor ministrului transporturilor și infrastructurii, Radu Berceanu:

  • Februarie 2009, domnul Radu Berceanu, ne spunea "că autostrăzile nu au fost niciodată o prioritate a Guvernului Boc", ci că datorită lipsei banilor, pentru proiecte de infrastructură, este posibil să fie oprit contractul cu Bechtel.
  • În octombrie 2009, din promisiunea de 836 de kilometri de autostradă făcută în toamnă, adică o medie de peste 200 kilometri pe fiecare an de mandat, la sfârșitul anului s-au dat în folosință 42 de kilometri, iar în anul 2010 încă 90 de kilometri, bineînțeles dacă vor fi bani, mai rămânând doar 700 kilometri de construit în doi ani, pentru ca electoratul să nu creadă că promisiunea făcută în campanie a fost, de fapt, minciună.
  • Tot în octombrie, domnul ministru ne comunică că "guvernul ar putea aloca mai mulți bani de la buget pentru construcția de autostrăzi dacă opinia publică ar face presiuni și ar cere acest lucru în stradă, iar ca o soluție pentru creșterea bugetului destinat construcției de autostrăzi ar fi reducerea salariilor bugetarilor din funcțiile de conducere, care obțin venituri de 200 milioane lei vechi;
  • În ianuarie 2010, domnul Radu Berceanu ne spune că "anul acesta nu vor fi inaugurați decât 101,64 km de autostradă, iar pentru 2015 autoritățile vor tăia "pamblica" pentru 281,72 kilometri din fonduri europene.
  • La începutul lui martie 2010, după întâlnirea cu grupul PDL din Camera Deputaților, domnul senator de Dolj a afirmat că anul acesta am putea finaliza 100 kilometri de autostradă, dar, din punct de vedere financiar, doar 30-40 kilometri, pentru că "avem prea puțini bani", doar 12% din produsul intern brut, în timp ce alte țări dau aproape 5%, iar ministerul are de ales să dea bani la mai multe lucrări care trebuie să continue sau să dea mai mulți bani într-o anumită zonă și să termine niște porțiuni.
  • La sfârșitul lui martie 2010, domnul ministru declară că tehnic, "putem termina 100 kilometri de autostradă, dar de la 100 kilometri în jos, pot fi și zero" și cum să nu fie zero, dacă în pachetul de măsuri pentru relansarea economică al Guvernului Emil Boc, pentru anul 2009-2010, nu se prevede finalizarea niciunui kilometru de asfalt până la sfârșitul acestui an.

Acesta este un istoric al "faimoaselor" declarații ale ministrului Radu Berceanu, dar ce va rămâne în urma dumnealui, în afară de aceste declarații, poate doar cei 42 de kilometri de autostradă inaugurați într-o campanie electorală, cei peste 10.000 de șomeri de la CFR, sau costurile record pe kilometru de autostradă. În toate aparițiile publice, când era în opoziție, critica ministrul în funcție și îi oferea soluții, acum când este la putere, ne spune de fiecare dată că nu are bani pentru construcția autostrăzilor și din când în când mai are câte o "inspirație" cum să facă rost de ei.

Nu credeți că decât să vină cu sfaturi în declarațiile publice, mai bine ar discuta cu șeful dumnealui de partid și de guvern și împreună să găsească soluții concrete pentru deblocarea construcției de autostrăzi și mai ales pentru astuparea numeroaselor gropi de pe drumurile naționale, astfel pactul național "Autostrăzile României" va deveni pactul național al gropilor din drumurile naționale sau pactul național "Gropile României".

Dacă propunerile făcute public de reducere a salariilor bugetarilor nu i-au adus bani pentru construcția de autostrăzi, atunci poate le propune colegilor de guvern reducerea numărului de consilieri din fiecare minister (începând cu propriul minister) și din cabinetul primului-ministru, reducerea cheltuielilor pentru "tipărituri" și promovarea României de 2,24 milioane euro sau să aibă grijă atunci când face atribuirea lucrărilor pentru diferite autostrăzi la prețul pe kilometru de autostradă, și dacă nici așa nu vor fi resurse, poate ar fi bine ca împreună cu numeroșii directori ai Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România să iasă în Piața Victoriei cu pene, gen Mircea Badea, punând astfel presiune pe colegii de cabinet pentru alocarea de fonduri, pentru că așa noi rămânem fără autostrăzi, iar dumnealui primul în topul incompetenței la atragerea fondurilor Uniunii Europene, din cele 2,037 miliarde de euro doar 1,87%.

Nu credeți că ar trebui, stimați guvernanți, să găsiți urgent soluții de finanțare a construirii de autostrăzi, altfel România va deveni o țară a autostrăzilor pe hârtie și în declarațiile ministrului transporturilor, sau credeți că pentru a avea autostrăzi este nevoie ca titularul de la transporturi să aibă un mandat dublu față de ceilalți colegi de cabinet, pentru că asta ar fi o explicație "că nu prea s-au făcut autostrăzi în România: pentru că fiecare guvern știa că stă eventual 4 ani, unii 4 luni, alții un an și 4 luni. Și atunci nu s-a preocupat de ceva care durează foarte mult și costă foarte mult...", deci domnului Berceanu să i se promită un mandat dublu, așa poate va construi și autostrăzi, pe care să le inaugureze tot dumnealui.

    Cristina Elena Dobre - declarație politică de marcare a tragediei poloneze intitulată Elita Poloniei din 2010 s-a alăturat elitei Poloniei din 1940.

Doamna Cristina Elena Dobre:

"Elita Poloniei din 2010 s-a alăturat elitei Poloniei din 1940"

Aș fi dorit ca această declarație politică să nu o fi susținut niciodată. Aș fi preferat ca de la microfonul Camerei Deputaților să mă refer la evenimente curente ale zilei, la realitățile României de astăzi.

Din păcate, evenimentul tragic petrecut sâmbătă lângă orășelul Peciorrsk din regiunea rusă Smolensk, m-a determinat să vin și să aduc un pios omagiu celor dispăruți prematur. Accidentul aviatic de sâmbătă constituie, poate, din punct de vedere politic, cea mai gravă tragedie petrecută în Europa după cel de-al doilea război mondial. Polonia nu este singurul stat din lume care a trecut printr-o asemenea catastrofă, dar este afectată de ea ca nicio altă țară.

Sunt alături cu sufletul de toți polonezii care suferă cumplit în aceste zile. Și nu doar pentru că noi suntem în Uniunea Europeană împreună cu Polonia. Relațiile dintre români și polonezi datează din negura vremurilor, și am să amintesc doar legăturile de colaborare care au început încă din timpul domniei în Moldova a lui Alexandru cel Bun. Nu mai vorbesc de înrudirile ulterioare dintre diverși domnitori moldoveni și casele domnitoare din Polonia. Sunt alături de toți polonezi, în primul rând, ca om. Pentru că îmi dau seama ce înseamnă ca după o singură fracțiune de secundă, peste o sută de familii să devină îndoliate. Pentru că îmi dau seama că după o singură fracțiune de secundă, o țară întreagă a ajuns să-și piardă elita politică, elită la care o mare parte a polonezilor de rând aveau așteptări pentru o viață mai bună.

Sincer, nu pot să înțeleg de ce suferă tot aceiași oameni care au fost condamnați să sufere și în trecut. Și mă refer aici la dezrădăcinările produse de cele trei împărțiri ale Poloniei, hotărâte de imperiile din secolele trecute, mă refer la decapitarea, acum 70 de ani, a elitei militare și intelectuale a Poloniei, din ordinul lui Stalin.

Aș vrea să fac o remarcă. Printre cei dispăruți în tragedia de lângă Smolensk, se afla și o persoană fără aportul căreia nici eu, dar nici unul dintre dumneavoastră nu ar fi avut, probabil, acces la acest microfon. Pentru că nu cred că am fi ajuns să devenim, acum 20 de ani, o țară democrată, inclusiv cu un Parlament ales liber. Mă refer la Anna Walentynowicz, una dintre membrele fondatoare ale sindicatului liber Solidaritatea. Prin concedierea abuzivă de la șantierele navale din Gdansk a acestei luptătoare pentru drepturile cetățenești s-a declanșat marea grevă în urma căreia s-a ajuns la negocierile cu guvernul comunist polonez de atunci și la recunoașterea oficială, în august 1980, a acelei mișcării sociale care avea să distrugă sistemul comunist din Polonia.

Concedierea Annei Walentynowicz a reprezentat scânteia care a aprins focul care a mistuit nu doar regimul comunist polonez, ci comunismul din întregul bloc sovietic. Mai mult ca sigur, dacă nu ar fi existat această scânteie, regimurile comuniste din Europa de Est ar mai fi rezistat mulți ani de zile și nu se știe care ar fi fost soarta multora dintre noi, și când spun noi, nu mă refer doar la parlamentari, ci la toți românii. Iată un motiv în plus pentru care trebuie să aduc acest omagiu.

Elita clasei politice poloneze a plecat sâmbătă spre o lume mai bună. A plecat chiar înainte de a-i comemora pe cei peste 20.000 de ofițeri și intelectuali masacrați acum 70 de ani din ordinul lui Stalin. Poate că așa a vrut Dumnezeu. Elita din 2010 să se alăture în ceruri elitei din 1940.

  Dezbaterea Propunerii legislative privind instituirea ajutorului financiar lunar pentru persoanele din fostele localități necooperativizate în perioada comunistă, care au fost obligate să livreze la fondul centralizat al statului, prin sistemul de contractări și achiziții, produse animaliere și agroalimentare (rămasă pentru votul final).  

- după pauză -

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Valeriu Ștefan Zgonea și Dumitru Pardău, secretari.)

   

Domnul Ioan Oltean:

Bună ziua!

Doamnelor și domnilor colegi,

Deschid ședința lucrărilor noastre de astăzi și marți și 13 aprilie 2010, anunțându-vă că dintr-un total de 333 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 169. Dacă mă uit bine în sală, cred că suntem chiar mai mulți, 164 absenți, din care 6 participă la alte acțiuni parlamentare, restul numai bunul Dumnezeu știe pe unde sunt.

Așa după cum știți, am rămas ieri la Capitolul IV al Ordinii de zi, punctul 13, și anume Propunerea legislativă privind instituirea ajutorului financiar lunar pentru persoanele din fostele localități necoperativizate în perioada comunistă, care au fost obligate să livreze la Fondul centralizat al statului, prin sistemul de contractări și achiziții, produse animaliere și agroalimentare.

Dacă din partea inițiatorului? Nu avem... da, vă rog, domnule deputat.

Vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Dan Ilie Morega:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Așa după cum, de altfel, cunoașteți înainte de 1990, cetățenii cu gospodării individuale din zonele necooperativizate erau obligați prin plan, dacă unii dintre dumneavoastră nu știți, instituit de consiliul local, să contribuie la Fondul centralizat al statului cu produse animaliere, fructe, legume, lapte și multe altele, la prețul de stat, stabilit de PCR.

Aș vrea să vă spun că în urma întâlnirilor pe care le-am avut cu mai mulți cetățeni care au depășit vârsta de 70 de ani, foarte mulți mi-au spus în felul următor: spuneți-mi și mie, la această vârstă de 70 de ani și 70 și ceva de ani, cu ce pot să trăiesc, că nu mai pot să cresc un animal, nu mai pot să-l vând, iar eu nu pot să-mi cumpăr o bucată de pâine pentru ziua de mâine.

În acest context, vreau să vă informez că am luat legătura cu Institutul Național de Statistică și Prognoză. Am cerut care este situația dar, din nefericire, ne-au prezentat o situație din 2002 când a avut loc recensământul când, de fapt, era un număr de circa 365 de mii de cetățeni, bărbați și femei, care acum ar avea 70 de ani.

Din nefericire, colegii din comisii și la Senat au respins. Eu cred că este cu totul în mod nejustificat. Cred că nu vrem să ajungem să spunem dacă ai făcut sau faci parte din zona de deal și de munte și ai contribuit și ai susținut statul comunist la prețurile care au fost impuse, trebuie să mori de foame. Știu foarte bine, în județul Gorj, comunele cooperativizate, și-am salutat inițiativa partidelor aflate la guvernare, PDL și PSD la momentul respectiv, când s-a instituit un ajutor financiar. Cineva îmi spunea: nu-i, domnule un ajutor financiar, este o pensie minimă. Eu vreau să vă spun că foarte multe cap-uri sau membri cooperatori nu au contribuit nici măcar 5 sau 10% dat fiind starea economică necorespunzătoare a fostelor cap-uri. Și nu au avut nici un fel de venituri, necontribuind cu contribuții la asigurările sociale. Și, totuși, este firesc, este normal ca să nu-i fi lăsat pe acei oameni să nu aibă un minim de pensie socială, așa cum s-a stabilit și am fost întru totul de acord.

De aceea, cred că este și nu mă îndoiesc, că nu este în înțelepciunea dumneavoastră, și nu mă îndoiesc că nu dorim să ajutăm pe cei care azi nu mai pot să ajute societatea, pe cei din zonele din deal și munte, cei care au peste 70 de ani și, probabil, că acum mai sunt 130-140 de mii și, în final, trend-ul este descrescător și, probabil, pe cale naturală, nu-i vom mai avea peste câțiva ani.

Cred că este valabil și în cazul nostru zicala, dacă nu avem bătrâni să-i cumpărăm și eu spun: dacă îi mai avem, să nu-i omorâm.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

A fost deputatul inițiator Dan Morega.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul președinte Paul Victor Dobre.

 
   

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule președinte,

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia pentru muncă și protecție socială a fost sesizată cu dezbaterea pe fond în procedură obișnuită a Propunerii Legislative privind instituirea ajutorului financiar lunar pentru persoanele din fostele localități necooperativizate în perioada comunistă care au fost obligate să livreze la Fondul centralizat al statului, prin sistemul de contractări și achiziții, produse animaliere și agroalimentare.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, avizul negativ al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci și al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, punctul negativ de vedere al Guvernului.

Propunerea are ca obiect de reglementare acordarea unui ajutor lunar persoanelor cu vârsta de peste 70 de ani care nu au venituri, domiciliază în localități necooperativizate în timpul regimului comunist și care au lucrat în gospodării individuale, fiind obligate să livreze produse animaliere și agroalimentare la Fondul centralizat al statului.

Comisia propune plenului Camerei respingerea inițiativei din următoarele considerente: inițiatorii nu precizează sursele financiare necesare aplicării măsurilor propuse.

În conformitate cu prevederile Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare, familiile și persoanele singure au dreptul la un venit minim garantat, ca formă de asistență socială, nu se respectă normele de tehnică legislativă încălcându-se prevederile Legii nr.24/2000. Propunerea face parte din categoria legilor ordinare, conform prevederilor art.73 alin.1 din Constituția României republicată.

Propunerea a fost respinsă de Senat în ședința din 25 noiembrie 2009. Camera Deputaților este Cameră decizională.

Domnule președinte, dacă îmi permiteți, și un cuvânt în plus din partea Grupului parlamentar al PNL.

 
     

Domnul Ioan Oltean:

Da.

 
   

Domnul Paul Victor Dobre:

Este adevărat că legea are o serie de probleme, inclusiv de natură tehnică.

Este adevărat că sursa de finanțare nu prevede și, de altfel, cred că nici nu se punea în discuție aplicarea ei în cursul acestui an, dar, în același timp, este adevărat că există o categorie importantă de cetățeni ai României care, din păcate, nu sunt acoperiți de sistemul pensiei minime sociale din considerentele care au fost expuse.

Din aceste considerații, domnule președinte de ședință, v-aș propune, totuși, să o retrimitem la comisie, eventual să avem o discuție și cu ministerul, să încercăm să găsim, poate, o soluție mai bună, dacă va fi posibil.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat Victor Dobre. Înțeleg că propunerea o faceți în calitate de reprezentant al Grupului parlamentar al PNL? Am reținut.

Dacă sunt alte intervenții din partea Grupurilor parlamentare la discuții generale?

Vă rog, doamna colegă.

 
   

Doamna Luminița Iordache:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

I-am compătimit pe cei din mediul rural care, săracii, au dus o viață chinuită, și am reușit în timp să le facem niște pensii, chiar destul de mici, dar măcar să aibă acolo bani de o pâine și de niște medicamente.

Dar, iată, că am ajuns acum să-i compătimim și pe cei care n-au fost colectivizați și cred că sunt mai de compătimit decât cei care au fost colectivizați, pentru că acești oameni care au depășit o anumită vârstă nu au nici un ban și nicio posibilitate de a-și duce ziua de pe astăzi pe mâine.

Mă gândesc că propunerea de a face parte din cei cu venitul minim garantat este imposibil de realizat, deoarece cel care beneficiază de venitul minim garantat trebuie să presteze niște ore la primăria din comuna în care locuiește și mi se pare imposibil ca acești oameni să mai presteze aceste ore, la vârsta pe care o au, și m-am gândi că poate ar fi foarte bine ca acest proiect de lege să meargă înapoi la comisie și poate se găsește și sursa de finanțare, pentru că acești cetățeni sunt cetățenii noștri, ai României, iar noi de asta am fost trimiși aici, în Parlament, tocmai pentru acest lucru, să le rezolvăm problemele cu care ei se confruntă zilnic.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu.

Dacă din partea altor grupuri parlamentare?

Domnul Gabor, domnule, numai puțin... domnule deputat, un pic... Din partea Grupului parlamentar al PNL a vorbit domnul președinte și suntem la dezbateri generale, ia cuvântul un reprezentant din partea fiecărui grup parlamentar. Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare? Dacă nu, supun atenției dumneavoastră sau votului dumneavoastră propunerea de retrimitere a acestei propuneri legislative comisiei de fond pentru o nouă analiză.

Vot electronic, pregătiți-vă cartelele, vă rog.

Vă rog să votați.

 
   

Cu 22 de voturi împotrivă, 25 pentru, 3 abțineri. Deci 29 de voturi împotrivă... 3 abțineri și 25 pentru, propunerea a fost respinsă. O majoritate confortabilă.

Stimați colegi,

Nemaifiind alte luări de cuvânt la dezbateri generale, vă amintesc că, în situația în care raportul comisiei sesizate în fond propune respingerea proiectului de lege, se aplică prevederile art.104, în sensul că proiectul se supune votului final. Această propunere rămâne pentru votul final de la ora 12 și 30 de minute.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat (rămasă pentru votul final).  

Următorul punct de pe ordinea de zi este punctul 14. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat.

Dacă inițiatorul, domnul deputat Mircia Giurgiu, este aici? Îl rugăm pe domnul deputat Mircia Giurgiu să prezinte pe scurt această inițiativă lăudabilă.

   

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am inițiat acest proiect de lege în urma unor discuții pe care le-am avut cu profesori, părinți și elevi de la școlile speciale, am discutat și la minister și am căzut de acord că cel mai bine ar fi ca ministerul să vină cu o hotărâre, în așa fel încât acei elevi, părinți și profesori să beneficieze de niște ajutoare, niște stimulente, care i-ar ajuta foarte mult în activitate.

După cum știm, acolo este o activitate specială și este foarte greu să se încadreze în normele care sunt acum.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul președinte Paul Victor Dobre. Vă informez că este un raport a două comisii: Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport și Comisia pentru muncă și protecție socială.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulțumesc.

În conformitate cu prevederile art.95 din Regulament, comisia a fost sesizată în procedură obișnuită de dezbaterea propunerii legislative pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.1251/2005.

La întocmirea prezentului raport, s-au avut în vedere avizele negative ale Consiliului Legislativ, Comisiei pentru buget, finanțe și bănci și Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Comisiile propun plenului Camerei respingerea inițiativei legislative, întrucât se încalcă prevederea art.60 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prin care se precizează că dispoziția de modificare și completare se încorporează de la data intrării în vigoare în actul normativ de bază, identificându-se cu acesta.

În cazul de față, prin modificarea și completarea la nivel de lege a unei hotărâri a Guvernului, ne aflăm în prezența a două acte de nivel diferit, care nu se pot contopi, întrucât se încalcă prevederile constituționale privind ierarhia actelor normative.

Propunerea face parte din categoria legilor ordinare.

A fost respinsă de Senat în ședința din 25 noiembrie 2009.

Camera Deputaților este Cameră decizională.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Dacă din partea grupurilor parlamentare? V-aș ruga să aveți în vedere următorul lucru: e o noutate când, printr-o propunere legislativă, se încearcă să modifice o hotărâre de Guvern. Să luăm legătura cu Guvernul și să modifice Guvernul hotărârea printr-o altă hotărâre. De aceea, v-aș ruga să nu pierdem prea mult timp.

Domnul deputat Ovidiu Ganț, vă rog.

 
   

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Domnule președinte,

Pe procedură aș avea o propunere. Noi am primit cu toții rapoartele comisiilor. Sunt foarte interesante, le-am citit. Rugămintea ar fi să întrebați comisia dacă-și menține raportul sau nu; de dragul celerității să nu mai pierdem vremea să repetăm lucruri pe care le cunoaștem deja.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc. Excelentă propunere. Uite, sunt și aplauze...

Nemaiexistând alte luări de cuvânt, vă rog să constatați că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.104 din Regulament, în consecință, propunerea rămâne pentru votul final.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea art.29 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997 și abrogarea art.II din Legea nr.261/2008 (rămasă pentru votul final).  

Poziția 15 din ordinea de zi: Propunerea legislativă pentru modificarea art.29 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997 și abrogarea art.II din Legea nr.261/2008.

Inițiator, domnul senator PNL Ovidius Mărcuțianu; dacă este aici inițiatorul? Nu. Comisia sesizată în fond, domnule profesor, vă mențineți? Aveți observații? Propuneți respingere? Deci, comisia propune respingerea.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Art. 104 îndeplinit, vot final ora 12,30, azi, 13 martie și marți.

Dezbaterea Propunerii legislative privind exceptarea de la compensare și plata taxelor prevăzute la art.37 și 41 din Legea nr.46/2008 - Codul Silvic pentru terenurile necesare desfășurării activității de interes strategic ale C.N. ROMARM S.A., Filiala S.C. Uzina Mecanică Mija S.A. (rămasă pentru votul final).  

Punctul 16. Propunerea legislativă privind exceptarea de la compensare și plata taxelor prevăzute la art.37 și 41 din Legea nr.46/2008 - Codul Silvic pentru terenurile necesare desfășurării activității de interes strategic ale CN ROMARM S.A., Filiala SC Uzina Mecanică Mija SA.

Dacă din partea inițiatorului? N-ai mai vrut să modifici o hotărâre de guvern aici? Domnul deputat Giurgiu, vă rog.

   

Domnul Mircia Giurgiu:

Am discutat împreună cu colegii din comisie și am ajuns la concluzia că, pentru a modifica această lege, este nevoie să discutăm cu autoritățile publice locale, pentru a vedea sigur ce se întâmplă acolo, drept pentru care am fost de acord să respingem această propunere și după discuție o să vedem dacă venim cu altă propunere nouă.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Eh! Mai bine mai târziu decât niciodată. Din partea comisiei sesizate în fond? Vă mențineți avizul? Aviz de respingere.

Prevederile art.104 din Regulamentul Camerei Deputaților sunt îndeplinite, vot final astăzi, ora 12,30.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru abrogarea alin.(3)-(9) ale art.31 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997 (rămasă pentru votul final).  

Punctul 17. Propunerea legislativă pentru abrogarea alin.(3)-(9) ale art.31 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997.

Inițiatorul? Nu-i domnul Mircia Giurgiu iar; nu? Nu. Deci nu avem inițiator.

Comisia sesizată în fond? Comisiile sesizate în fond - juridică și pentru agricultură - își mențin avizul de respingere.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul? Nu dorește nimeni.

Constatăm și aici că prevederile art.104 din Regulament sunt îndeplinite.

Dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea și completarea art.147<SUP>3 </SUP>alin.(9) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal (rămas pentru votul final).  

Următorul punct de pe ordinea de zi, poziția18. Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea art.1473 alin.(9) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Dacă inițiatorul? Nu avem inițiatori. Avem comisia sesizată în fond, Comisia pentru buget, finanțe și bănci. Comisia își menține raportul de respingere a acestei inițiative legislative.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul? Nu avem nicio intenție.

Prevederile art.104 din Regulament fiind îndeplinite și aici, proiectul rămâne pentru votul final.

Dezbaterea Proiectului de Lege pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal (rămas pentru votul final).  

Poziția 19 din ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Inițiatorul? Nu este prezent. Nu manifestă interes față de propriul proiect.

Comisia sesizată în fond, Comisia pentru buget, finanțe și bănci își menține punctul de vedere, propunerea de respingere. Nu avem intervenții.

Tocmai pe dumneavoastră v-am neglijat. Vă cer scuze, doamna deputat.

Doamna deputat Aura Vasile, din partea Grupului parlamentar al opoziției.

   

Doamna Aurelia Vasile:

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte de ședință. Probabil că nu ieșeam la dezbateri generale dacă nu îl certați pe inițiator.

Vreau să spun că este o inițiativă a senatorilor PSD+PC, în condițiile în care, pentru o relansare a microîntreprinderilor pentru a putea să treacă criza economică, în condițiile în care să se creeze locuri de muncă și, de asemenea, să dăm un imbold acestei zone. Prezenta propunere legislativă vizează scutirea de la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor pe un interval de trei ani de la înființare.

Este o propunere care a fost îmbrățișată în cursul anului trecut, înainte de alegerile prezidențiale de mai multe grupuri parlamentare. Constat, în acest moment, că numai grupul nostru parlamentar susține în continuare această zonă a economiei.

Cred eu că dezarticularea pe zona respectivă, fără cifre de afaceri relevante la nivel național, microîntreprinderile cred că ar avea o pondere economică semnificativă atât prin numărul lor considerabil, dar mai ales prin faptul că acoperă nișe necesare oricărei economii.

În condițiile în care falimentăm aceste microîntreprinderi, vom avea repercusiuni directe și indirecte asupra marilor agenți economici, cunoscându-se că aceste microîntreprinderi, în general, lucrează pe zona de linie a industriei.

Am să rog grupurile parlamentare să reflecteze înainte de votul final, în condițiile în care cred eu că, printr-un vot favorabil, am putea să dăm o șansă acestei zone a economiei naționale.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Sunt convins că inițiatorul, în special domnul președinte Mircea Geoană, va aprecia această susținere necondiționată a inițiativei domniei sale.

Dacă mai sunt alte intervenții? Dacă nu sunt, atunci prevederile art.104 din Regulament sunt și aici îndeplinite.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal (rămas pentru votul final).  

Poziția 20 din ordinea de zi: Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

N-am să mai cert inițiatorii dacă nu sunt aici. Nu sunt. E foarte bine.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia de buget își menține propunerea de respingere. Intervenții de susținere nu avem.

Prevederile art.104 fiind din nou îndeplinite, vă propun să fiți de acord cu votul final de la ora 12,30.

Dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal (rămas pentru votul final).  

Punctul 21. Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Inițiatorii? Inițiatorii nu sunt.

Comisia sesizată în fond își menține propunerea de respingere.

Grupurile parlamentare nu manifestă un interes de susținere.

Art.104 din Regulament are și acum îndeplinite prevederile.

Dezbaterea Proiectului de Lege pentru modificarea art.69 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal al României (rămas pentru votul final).  

Punctul 22. Proiectul de Lege pentru modificarea art.69 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Inițiatorul? Nu este prezent. Comisia sesizată în fond? Aceeași poziție de menținere a propunerii de respingere a inițiativei legislative.

Grupurile parlamentare? Domnul Eugen Nicolăescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, dorește să intervină.

Domnule vicelider, microfonul Camerei vă aparține cât timp doriți dumneavoastră.

   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Așa generos n-ați fost niciodată. Chiar mă uimește generozitatea dumneavoastră și bănuiesc că ăsta-i un semnal pentru Grupul PDL să voteze pentru acest proiect de lege.

 
     

Domnul Vasile Popeangă (din sală):

E 13, ghinion!

 
   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Sper să nu interpretez greșit în ziua de 13, cum îmi spune un coleg al meu.

În primul rând, înainte de a mă referi efectiv la proiectul de lege, aș vrea să vă rog, domnule președinte, să micșorați puțin ritmul. Atât de repede mergeți, încât nici nu avem timp să ne verificăm proiectele de lege în ordinea în care sunt puse în ordinea de zi, darămite să mai putem să ne și pregătim să luăm cuvântul.

Deci vă rog să țineți cont de această rugăminte.

Referindu-mă efectiv acum la proiectul de lege pentru care vi-l supunem dezbaterii și sper adoptării, chiar dacă are un raport de respingere din partea Comisiei pentru buget, finanțe, aș vrea să atrag atenția că, prin această propunere, dorim să ajutăm organizațiile de pensionari, în sensul în care clădirile pe care le au aceste organizații să poată fi și ele exceptate de la plata impozitelor și taxelor, în speță simplu - impozitul pe clădire și taxa pe teren.

Dacă facem o socoteală că în general aceste clădiri se află numai în capitale reședințe de județ, unde totuși bugetele sunt importante, bugetele sunt mari și nu stau în doi-trei lei care s-ar putea încasa de la aceste organizații, cred că motivarea pe care eu o consider cinică că s-ar diminua veniturile la bugetul local nu are niciun fel de susținere. Sunt atât de multe cheltuieli care se fac la bugetele locale din orașele capitale de județ, încât câțiva lei chiar nu contează.

În consecință, încerc să-i sensibilizez pe colegii mei și să înțeleagă că ar fi bine să votăm pentru acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule vicelider. Am să țin cont de recomandarea făcută, iar ritmul va fi unul în strictă concordanță cu mersul Partidului Național Liberal.

Vă rog, doamna deputat Aura Vasile din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dacă și Partidului Democrat Liberal la guvernare ar avea ritmul dumneavoastră, probabil că am fi prima țară din Uniunea Europeană care o să ieșim din criză. Dar acum mă întorc la proiectul de lege.

Grupul meu parlamentar va vota împotriva respingerii acestei inițiative legislative pentru un singur motiv, foarte important. Dacă toate clădirile care aparțin de Guvern, clădirile ministerelor, noi, Palatul Parlamentului, sediul Guvernului nu plătesc taxe de impozit la administrația publică locală și vă rog să mă credeți că așa este, pentru că această clădire și majoritatea clădirilor care adăpostesc ministerele Guvernului își au reședința pe zona sectorului 5, eu fiind deputat în acest sector, cred că mai puținele taxe sau mai puținele clădiri care adăpostesc activitatea asociațiilor de pensionari nu ar aduce un asemenea prejudiciu cum este prezentat de cei care au respins acest proiect de lege.

Cred eu că, prin echivalență, ar trebui să avem o inițiativă legislativă care să oblige Guvernul, care cred eu că are mai multe surse decât aceste asociații de pensionari la plata acestor impozite pe clădiri, în condițiile în care atunci am putea să spunem că ajutăm fondurile administrațiilor publice locale.

Deci noi vom vota împotriva respingerii.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, doamna deputat Aura Vasile.

Dacă mai sunt alte intervenții? Dacă nu mai sunt alte intervenții, domnilor colegi, comisia sesizată în fond își menține propunerea de respingere a acestei inițiative legislative.

Vot final ora 12,30, astăzi.

Pe chestiuni de procedură, domnul președinte al Comisiei pentru muncă, Paul Victor Dobre.

 
   

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule președinte,

În legătură cu intervenția anterioară a colegului meu, domnul deputat Nicolăescu.

Aș vrea să reveniți la punctul 22, pentru că s-a trecut foarte repede și e un proiect de lege extrem de important, care vizează ridicarea plafonului de impozitare de la 10 milioane lei vechi la 12 milioane pentru pensionari. E vorba, probabil, de peste 1 milion de oameni și nu avem voie să tratăm acest proiect de lege expediindu-l de această manieră.

Așa că, rugămintea mea este să revenim în dezbatere la punctul 22. Este extrem de important, privește foarte mulți oameni.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Domnule coleg, dezbaterile generale s-au încheiat, n-au fost alte luări de cuvânt.

Propunerea de respingere a fost menținută de către comisia sesizată în fond.

Prevederile art.104 din Regulament sunt îndeplinite. În consecință, nu există decât calea votului final de astăzi, la ora 12,30, când puteți să reveniți cu această propunere.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea articolului 250, alin.(1), pct.19 din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul Fiscal (rămasă pentru votul final).  

Continuăm dezbaterea noastră la poziția 23 din ordinea de zi: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea articolului 250, al.(1), pct.19 din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul Fiscal.

Dacă inițiatorul este prezent și dorește să ia cuvântul? Inițiatorul este domnul Eugen Nicolăescu, vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. Înțeleg că nu dorește să susțină.

Comisia sesizată în fond?

     

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

S-a susținut, acum două dăți; a fost. 24 acum.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Poziția 23.

 
     

Domnul Vasile Popeangă (din sală):

Ați încurcat socotelile.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Nu am încurcat socotelile. Deci a fost proiectul de lege de la poziția 22 pentru modificarea art.69....

 
   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Erați la poziția 24 când a intervenit domnul Dobre și v-a întors la poziția 22, după ce ați trecut peste poziția 23. Aceasta este realitatea din stenogramă.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Anterior a fost poziția 22, acum suntem la poziția 23, proiectul de lege care vizează modificarea art.... Mergem mai departe. Vă rog, domnule deputat și vă rog să urmăriți ordinea de zi.

Vă rog, domnule coleg, pe procedură.

 
   

Domnul Victor Paul Dobre:

Eu văd că entuziasmul dumneavoastră v-a făcut să uitați numărul curent. Calmați-vă puțin, suntem totuși Parlamentul, putem aborda lucrurile civilizat. Trecuserăm de punctul 23. Încă o dată vă reiterez solicitarea de a ne întoarce la 22, dacă vreți, din respect pentru cetățenii pe care și dumneavoastră îi reprezentați.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Probabil că ați trecut dumneavoastră, cei de la Grupul PNL, de poziția 23. N-am trecut eu, cel care conduc ședința. Am fost la poziția 22, v-am citit-o, cu proiectul de lege în față, am luat poziția 23, am proiectul de lege în față.

Domnul Mircea Toader.

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule președinte de ședință,

Vă rog să fiți mai clement. Tot prin respingere, dar să le dăm posibilitatea să mai vorbească puțin la tribună, că se înregistrează. Pentru un minut, vă rog să acceptați să ne întoarcem la 22, dar spuneți-i că tot respingere este.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Domnilor colegi,

Doamna deputat Aura Vasile.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule președinte,

Vă rog să-mi permiteți să-mi exprim nemulțumirea față de atitudinea pe care o are liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal. Este o atitudine care este afișată la toate nivelurile, în condițiile în care nu se respectă dreptul parlamentarilor de a putea să vorbească în fața Camerei Deputaților.

Nu este prima oară când domnul deputat Toader are o astfel de atitudine, ducând în derizoriu celelalte grupuri parlamentare, socotind că prin furtul unor parlamentari de la grupurile parlamentare din opoziție, prin care au reușit să facă o majoritate efemeră pot, în orice moment, să dispună așa cum doresc dânșii.

Cred că umflatul în pene nu este bun, în condițiile în care se știe că aerul care umflă, mai devreme sau mai târziu, va avea un orificiu pe unde se va pierde în timp. Iar dacă domnul Toader nu știe, îi spun că, în general, totul este bazat pe matematică sau pe alte studii ale matematicii. Că un cerc are 360°, dacă mergem după sinusoidă putem să spunem că în orice moment un punct poate să fie la maxim și merge spre minim începând să urce, iar 360°, îi aduc aminte că punctul de sus poate oricând să fie un punct jos.

Cred că trebuie să ne întoarcem puțin la ceea ce ne obligă Regulamentul și, nu în ultimul rând, atitudinea civilizată a unuia față de celălalt.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Mircea Toader, drept la replică.

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamnei deputat Aura Vasile îi dau o replică. Chiar dacă am avut un ton mai glumeț, pot să fiu și foarte serios. Sunt de acord să se întoarcă la 22, iar problemele de matematică, cu sinusoida, puteați, dacă erați toți de la PSD prezenți în sală, întorceați ce vroiați dumneavoastră, nu se pune niciun fel de problemă. N-aș vrea să mai facem un schimb de replici și vă promit că nu o să mai am un ton glumeț, o să am un ton corect, pe care dumneavoastră să-l luați ca atare.

Deci, domnule președinte, dumneavoastră decideți dacă vă întoarceți sau nu.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Eugen Nicolăescu.

 
   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Vă întrebați unde suntem pe ordinea de zi. După cum ați condus în ultimele minute, între 22 și 24. Rămâne să hotărâm la ce punct de pe ordinea de zi suntem.

Dar, spuneam că pe procedură constat că la toate proiectele de lege care s-au referit la modificarea Codului fiscal nu este, în banca rezervată comisiilor, nimeni din Comisia pentru buget, finanțe, din conducerea Comisiei pentru buget, finanțe.

Din câte știu eu, procedural, avem obligația, în permanență, să avem reprezentanți ai comisiei, care să-și spună un punct de vedere, indiferent că proiectul sau că raportul comisiei este de adoptare sau de respingere.

Deci, în acest moment, nu se respectă procedura parlamentară.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule vicelider. Domnule președinte, vă rog luați loc la locul dumneavoastră și să nu ne mai puneți în situația aceasta totalmente neplăcută.

Doamna Aura Vasile, vreți să-l tachinați pe domnul Mircea Toader.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule președinte de ședință,

Mulțumesc pentru că mi-ați creat posibilitatea să aduc aminte unui coleg de-al meu că majoritatea de la guvernare este obligată să stabilească cvorumul și prezența. Atitudinea opoziției este atitudinea opoziției. Strategia noastră față de atitudinea de foarte multe ori necivilizată a domniilor lor este numai a noastră.

Suntem certați, deseori, că, vezi Doamne, nu asigurăm noi cvorumul. Nu este treaba noastră. În condițiile în care se laudă toată lumea că aveți o majoritate lejeră, vă rog să vă chemați deputații care, de foarte multe ori, lipsesc, în condițiile în care vă împiedică de foarte multe ori să marșați prin aprobarea unor hotărâri sau a unor proiecte de lege care, teoretic, nu sunt în concordie pentru cetățenii acestei țări.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Victor Paul Dobre, pe procedură.

 
   

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule președinte,

Două constatări procedurale.

În primul rând nu există un reprezentant al opoziției în prezidiul ședinței. Regulamentul zice altceva și președintele de ședință veghează la respectarea Regulamentului.

A doua chestiune însă, de fond, deci atunci când se pune problema pensiilor și veniturilor la milioane de pensionari, Guvernul strălucește prin absență.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc. Îl rog pe domnul secretar de ședință să poftească aici, ca să fie vizibil.

Domnilor colegi,

Continuăm dezbaterea pe ordinea de zi. Suntem între 22 și 24, adică la poziția 23 pe ordinea de zi. Repet: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea articolului 250 alin.(1) pct.19 din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul Fiscal.

Inițiatorul este rugat să-și susțină mai motivat propunerea.

 
   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Din nou, pentru stenogramă, vă aduc aminte că am mai susținut acest proiect de lege în urmă cu 10 minute. Inclusiv doamna deputat Aura Vasile a susținut acest proiect de lege. Am făcut apel la colegii de la PDL să voteze pentru acest proiect de lege, chiar dacă în comisie raportul este negativ. Raportul este de respingere. Pentru că doi lei care ar putea să fie încasați drept impozit pe clădire sau taxă pe teren de o primărie din București sau din Cluj sau din Constanța înseamnă nimic pentru ceea ce înseamnă pentru organizația de pensionari.

Cred că lucrurile sunt atât de simple. problema este cine are voință politică, să ajute aceste organizații și cine nu are voință politică, să-și bată joc de aceste organizații. De fapt, având în vedere și lipsa Guvernului la dezbaterea proiectului anterior referitor la impozitarea pensiilor, dovedește că atât Guvernul, cât și majoritatea parlamentară n-au niciun interes în a ameliora viața pensionarilor și a organizațiilor de pensionari.

În consecință, revin cu apelul de a vota acest proiect de lege.

Doamna Aurelia Vasile, poate și dumneavoastră mai susțineți o dată.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Domnul Mircea Toader și pe urmă distinsa noastră colegă Aura Vasile.

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

De data asta o să vorbesc în numele grupului și trebuie să îi spun domnului deputat Nicolăescu că această prevedere privind scutirile de orice impozite pentru clădiri sau alte modalități de impozite locale este în legea nr.215 a administrației locale, consiliile locale pot să scutească pe oricine și oricât și oricând. Deci nu e nevoie să prevăd în Codul fiscal o astfel de prevedere obligatorie, ci este problema fiecărui consiliu local și domnul deputat Dobre știe foarte bine că este gălățean, sunt multe astfel de scutiri date de către consiliul local Galați pentru asemenea clădiri de utilitate, dacă sunt utilizate de pensionari sau alte categorii defavorizate.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc.

Răspundeți provocării, înțeleg.

Vă rog, doamna deputat.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Nu răspund provocării, domnule președinte de ședință, ci vreau să aduc aminte că în zilele guvernării PDL, fonduri au, în general, județele care au aceeași culoare ca și Guvernul. În condițiile în care avem administrații publice locale care sunt dijmuite la fonduri, administrații publice locale cărora nu le ajung banii să finalizeze investiții începute de mai mulți ani, să plătească profesorii, să plătească salariile însoțitorilor invalizilor și altele, așa cum vă spuneam că și clădirile guvernamentale sau ale altor instituții sunt scutite de această plată, de aceea doream ca prin susținerea inițiativei legislative a Partidului Național Liberal, să legiferăm acest lucru, în condițiile în care, atunci când se constituie bugetele administrațiilor publice locale, să nu mai fie obligatoriu să fie cuprinse ca și sume de venit. Să scutim puțin consiliile administrațiilor locale care vor putea să ia alte măsuri pentru a putea să acopere lipsa banilor care nu sunt dați de guvern, în condițiile în care este știut că ei sunt direcționați cu temă, către județele portocalii.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc.

Un drept la replică din partea domnului Eugen Nicolăescu.

Vă rog, domnule deputat.

 
   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Dreptul meu la replică pentru domnul Mircea Toader se referă la o consultanță legislativă pe care eu o dau gratuit de la această tribună. Dacă dânsul ar fi avut măcar bunăvoința să citească Codul fiscal și, în speță, art.250 alin.1 pct.19 ar fi văzut că sunt clădiri utilizate pentru activități social-umanitare, fundații și culte, potrivit hotărârii consiliului local care pot beneficia de asemenea scutiri. Aici introdusesem și organizațiile de pensionari, clădirile aflate în patrimoniul organizațiilor de pensionari.

Deci, domnule Toader, vă dau o consultanță gratuită și vă informez că, în conformitate cu Codul fiscal, aici este sediul materiei și nu unde spuneți dumneavoastră.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc pentru bunăvoință.

Procedură, domnule deputat.

Domnule Mircea Toader, provocați tot grupul PNL la replică. Vă rog foarte mult să vă abțineți.

Vă rog.

 
   

Domnul Victor Paul Dobre:

Deci, consiliile locale pot să scutească. Dar ceea ce propunem noi este ceea ce spunea mai devreme colegul meu, Eugen Nicolăescu, să fie o obligație pentru situația clădirilor pentru asociațiile de pensionari.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Da. Vă mulțumesc și eu.

Dacă mai sunt alte drepturi la replică? Nu mai sunt.

Comisia sesizată în fond? Domnule vicepreședinte, vă mențineți poziția.

În atare situație, constatăm că sunt îndeplinite prevederile art.104 din Regulamentul Camerei Deputaților, propunerea rămâne pentru votul final.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr.350 din 06/07/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul (rămasă pentru votul final).  

Poziția 24, domnilor colegi, din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.350 din 06.07.2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

Dacă inițiatorul dorește să ia cuvântul?

Comisia sesizată în fond, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic? Își menține poziția, poziția aceea de respingere a propunerii.

în consecință, proiectul de lege rămâne pentru votul final de astăzi, 12,30.

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea alin.(6) al art.78 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (rămasă pentru votul final).  

Poziția 25 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(6) al art.78 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Dacă inițiatorul? Doamnă Aura Vasile, sunteți inițiator? Numai puțin, să vedem cine este inițiator.

   

Doamna Aurelia Vasile:

Inițiatori sunt senatori ai grupului meu parlamentar, deci conform Regulamentului, ...

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Aveți mandat scris sau...

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Conform Regulamentului, domnule președinte de ședință, liderul sau înlocuitorul lui poate să susțină un proiect de lege.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă rog să precizați prevederea din Regulament care spune așa ceva.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule președinte, știți foarte bine, la fel ca și mine că există acest articol în Regulament.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Este o cutumă.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule președinte, vă rog.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Ok. Doamna vicelider, aveți cuvântul.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Mulțumesc, domnule președinte.

Deci, colegii mei, senatorii Mircea Geoană, Toma Ion, Viorel Arcaș și Dan Voiculescu au inițiat acest proiect de lege și doresc ca cei care sunt necăjiți și cei care au invaliditate de gradul I să aibă o situație sigură, în condițiile în care, conform prevederii Legii nr.19 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, invaliditatea de gradul I este caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, a capacității de autoservire, de autoconducție sau de orientare spațială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane.

În mod evident, persoanele încadrate în această categorie sunt total dependente de pensia de invaliditate, fiindu-le, practic, imposibil să desfășoare și alte activități care le-ar putea suplimenta veniturile.

De aceea, pensia de invaliditate de gradul I se determină prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din anul deschiderii drepturilor la care se aplică indexările din anul respectiv.

La stabilirea pensiilor de invaliditate de gradul I, asiguraților li se acordă un stagiu potențial determinat ca diferența dintre stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare realizat efectiv până în momentul încadrării în gradul I de invaliditate. În cazul asiguraților care au realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar, stagiul potențial se determină ca diferență între stagiul complet de cotizare și stagiul de cotizare necesar.

autorii inițiativei legislative, ținând seama de procentul moderat de creștere și de numărul redus al beneficiarilor, consideră că această propunere legislativă poate ameliora condițiile de viață ale unei categorii sociale cu venituri foarte mici fără a afecta semnificativ bugetul de asigurări sociale, în condițiile în care la art.78 alin.(6) din Legea nr.19/2000, acolo unde discutăm de gradul I de invaliditate, punctajul anual al asiguratului este de 0,75 de puncte, iar noi propunem să fie de 0,90 de puncte, o creștere de 11-25, față de valoarea actuală.

Conform statisticilor Casei Naționale de Pensii, la sfârșitul anului 2000, se aflau în plată un număr de 41.113 pensii pentru invaliditate de gradul I, valoarea medie fiind de 522 de roni. Socotind că condițiile de viață sunt cum sunt, că statistica Institutului Național este prezentată, cum este prezentată, este posibil ca cifrele să fie modificate, atât timp cât ultima informare arăta că peste 50% din cetățenii României suferă de foame.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul președinte Victor Paul Dobre.

 
   

Domnul Victor Paul Dobre:

Domnule președinte,

Comisia sesizată în fond, având în vedere avizele negative ale Consiliului Legislativ, avizul negativ al Consiliului Economic și Social, Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, punctul de vedere al Guvernului, a respins această inițiativă legislativă și acesta este raportul.

Dacă îmi permiteți, să vorbesc și în numele Grupului parlamentar liberal.

 
     

Domnul Ioan Oltean:

Da. Vă rog.

 
   

Domnul Victor Paul Dobre:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Aș vrea să reiau scurt argumentele colegei mele. Este vorba de persoanele cu handicap grav, gradul I, este vorba de o creștere a punctului de la 0,75 la 0,90. Cred că putem să gândim s-o aplicăm începând, eventual, cu 1 ianuarie 2011, motiv pentru care vă solicit retrimiterea raportului la comisie pentru o analiză suplimentară. Revin, este vorba de 40 de mii de oameni, invaliditate gradul I.

Cred că e o chestiune asupra căreia fiecare putem să mai reflectăm și propunerea este s-o retrimitem la comisie.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Ioan-Nelu Botiș.

 
   

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În Comisia pentru muncă și protecție socială vin foarte multe amendamente legate de modificarea Legii nr.19, dar am convenit în comisie ca în noua lege unică a pensiilor să luăm în dezbatere toate aceste propuneri.

În consecință, cred că este un moment bun pentru toți colegii deputați care doresc să depună amendamente, s-o facă în următoarea perioadă și, practic, toate aceste modificări propuse în Legea nr.19 pot fi susținute și în noua lege a pensiilor.

Sunt, într-adevăr, propuneri, unele oportune, și cu siguranță în comisie le vom dezbate și le vom analiza, dar nu văd utilitatea prezentării unor amendamente pe Legea nr.19, atâta vreme pe noua lege a pensiilor comisia va începe probabil, să lucreze de luna viitoare. Deci, o rugăminte, aceea de a prezenta amendamente în Comisia pentru muncă și protecție socială pentru noua lege a pensiilor.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulțumesc.

Procedură. Doamna Aurelia Vasile.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Vreau să-i spun colegului meu că, conform Regulamentului Camerei Deputaților, proiectele de legi care sunt la comisiile de fond pot fi cumulate, iar ele să constituie amendamente pe noile legi. Nu este obligatoriu ca o lege care este o propunere la Legea nr.19 să fie respinsă ca s-o scriem încă o dată ca și amendament pe o altă lege. Poate fi foarte bine reîntoarsă la comisie, păstrată până când se analizează, știu eu, viitoarea lege care nu știu când va veni sau cum va veni sau ce condiții vor avea, pentru că este posibil să uităm ceea ce dumneavoastră ați spus de la acest microfon.

De aceea, susțin propunerea domnului președinte de comisie să fie retrimisă la comisie și să fie păstrată ca și amendament pentru viitoarea lege, în condițiile în care tot Regulamentul spune că această propunere poate fi amendament în noua lege, dacă nu noua lege să intre ca și amendament pe o lege înscrisă înainte.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult.

Avem o propunere din partea Grupului parlamentar al PNL de retrimitere a acestei propuneri legislative la comisia sesizată în fond pentru o nouă și serioasă analiză.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru?

 
    Da, cu o largă majoritate formată din 48 de voturi împotrivă, 3 abțineri, 31 pentru, această propunere a fost respinsă.

În consecință, fiind vorba de o propunere de respingere a inițiativei legislative, rămâne pentru votul final de astăzi ora 12,30.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent (rămasă pentru votul final).  

Poziția 26 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent.

Dacă inițiatorul dorește să ia cuvântul? Nu.

Președintele Comisiei pentru industrii și servicii, distinsul nostru coleg Iulian Iancu, este rugat să prezinte punctul de vedere al comisiei.

   

Domnul Iulian Iancu:

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Stimați colegi,

Comisia pentru industrii și servicii a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu proiectul de lege menționat. Aș vrea să vă subliniez faptul că pe rând, Guvernul, Senatul, Comisia juridică, de disciplină și imunități au avizat negativ această propunere legislativă.

Pe fond, propunerea are ca obiect de reglementare modificarea alin.(1) al art.3 din Legea nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și asociațiilor familiale care desfășoară activități economice independente cu modificările și completările precizate.

Propunerea are ca și conținut și obiect de reglementare identic cu cel respins în plenul Camerei Deputaților în ședința din 2 martie 2010.

Membrii Comisiei pentru industrii și servicii au propus respingerea propunerii legislative, drept pentru care vă solicităm respingerea acesteia.

La lucrări au participat ca invitați și reprezentanții Ministerului Economiei la nivel de secretar de stat.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul la dezbateri generale, dacă nu avem, atunci propunerea legislativă rămâne pentru votul final de astăzi.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr.53/2003, privind Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare (rămasă pentru votul final).  

Poziția 27. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.

Dacă inițiatorul dorește să intervină? Dacă nu, atunci președintele comisiei sesizate în fond spune că menține propunerea de respingere formulată în raport.

În consecință, rămâne pentru votul final și această propunere legislativă.

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii 416/2001 privind venitul minim garantat (rămasă pentru votul final).  

Poziția 28. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legi nr.416/2001 privind venitul minim garantat.

Dacă inițiatorul dorește să intervină?

Comisia? A, domnule deputat Eugen Nicolăescu, vă rog să binevoiți a vă susține inițiativa.

   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Propunerea legislativă pe care v-o prezentăm și care cred eu că ar trebui să capete un raport de adoptare și nu de respingere, se referă la modul în care se dorește încurajarea tinerelor familii cu dorința de a avea copii, dar mai ales pentru a încuraja acele familii care doresc să aibă mai mulți copii și care au venituri modeste. Și ne referim la o acordare regresivă a volumului alocațiilor pentru copii de la 400 la primul născut până la 100 lei la al patrulea născut și, în același timp, la modul în care se acordă alocația respectivă reprezentantului legal al copilului.

Credem că în conjunctura actuală este nevoie de o asemenea reglementare și de aceea vă rog, stimați colegi, să votați pentru acest proiect de lege.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Dacă mai sunt alte intervenții din partea grupurilor parlamentare?

Domnul președinte ne anunță că își menține comisia punctul de vedere, acela de respingere a propunerii legislative, în consecință, rămâne și această propunere pentru votul final.

O să-l rog pe domnul Mircea Toader să ia loc în sala de ședință.

Domnule Mircea Toader, o să vă rog să luați loc în sala de ședințe. Îmi blocați vederea spre grupul parlamentar al UDMR.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante psihotrope (rămasă pentru votul final).  

Poziția 29. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante psihotrope.

Dacă inițiatorul? nu dorește să intervină.

Din partea comisiei sesizate în fond?

Înțeleg că, în mod tacit, comisia își menține propunerea de respingere a acestei inițiative legislative. În consecință, și aceasta ... La dezbateri generale, da.

Doamna Aura Vasile, vă cer scuze, astăzi nu știu de ce vă neglijez, dar nu o fac premeditat.

   

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule președinte,

Am să țin cont de ce ați spus acum și privat am să vă spun ce trebuie să facem.

Domnule președinte,

Grupul meu parlamentar va vota împotriva respingerii acestei inițiative legislative. Inițiativă legislativă a unor colegi din Partidul Democrat Liberal, domnii deputați Pirpiliu, Petrescu și Popoviciu, în condițiile în care noi considerăm că este o lege bine instrumentată, bine documentată, în condițiile în care ceea ce este prezentat în această susținere a proiectului de lege nu face decât să vină și să întărească faptul că grupul meu parlamentar, împreună cu Partidul Național Liberal și, la momentul respectiv, și UDMR solicitam acea comisie de anchetă pentru a vedea de ce cei care comercializează aceste produse nu se supuneau legilor date de Guvernul Boc.

Cred eu că cei care au avut răbdarea să se aplece asupra celor scrise de către colegii noștri cu trimiteri și tabele care sunt luate din cele mai importante și credibile surse fac și ne fac să ne cutremurăm, în condițiile în care fac încă o dată apel la colegii mei să aibă grijă în momentul în care vorbim de această temă.

Nu știu de ce mă trimite gândul la asta, dar ordonanța dată de guvern pe aceeași temă încearcă să anuleze inițiativele legislative ale parlamentarilor, indiferent de grupul parlamentar, în condițiile în care cred eu că Guvernul ar putea doar să aducă amendamente acestor inițiative, nu să solicite respingerea lor pentru a aduce, a elabora ordonanțe de urgență, iar pe urmă să ne critice pe noi de lipsă de activitate privind procesul legislativ.

Deci, grupul meu parlamentar va vota împotriva respingerii, în condițiile în care noi credem că este o documentare bine făcută.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Dacă mai sunt și alte intervenții. Înțeleg că ați vorbit și în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Înțeleg că la nivelul comisiei sesizate în fond, Comisia pentru sănătate și familie, există aceeași propunere de respingere a acestei inițiative legislative.

Într-o asemenea situație, avem din nou îndeplinite prevederile art.104 din Regulament și propunerea rămâne pentru votul final.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (rămasă pentru votul final).  

Poziția 30 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Inițiator domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul, domnule inițiator.

   

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Împreună cu colegii noștri am elaborat acest proiect de lege pentru a venit în sprijinul persoanelor care sunt în pușcării, pentru a putea să lucreze. Însă, ieri am reușit să trecem un proiect de lege, așa că la acesta o să renunțăm și propunem respingerea.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc.

Comisia sesizată în fond? Domnule președinte, vă mențineți poziția? Asta spuneți, vă rog, atunci.

 
   

Domnul Florin Iordache:

Da, propunerea comisiei, stimați colegi, este de respingere, ținând cont că ieri a fost adoptat un proiect cu același obiect, este vorba de Legea nr.275.

În aceste condiții, propunem plenului respingerea acestei inițiative.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule vicepreședinte, Florin Iordache.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul?

Doamna Aura Vasile? Nu. Ok.

Dacă nu dorește nimeni să ia cuvântul, proiectul rămâne pentru votul final de la 12,30.

 
Dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Programului național pentru modernizarea terenurilor de sport din cadrul unităților de învățământ (rămas pentru votul final).  

Poziția 31: Proiectul de Lege privind aprobarea Programului național pentru modernizarea terenurilor de sport din cadrul unităților de învățământ.

Inițiator, domnul deputat Eugen Nicolăescu.

Vă rog, domnule coleg, să vă exprimați punctul de vedere.

   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De multă vreme vorbim de starea de sănătate a populației, dar mai ales a tineretului. De asemenea, vorbim de faptul că alocăm bani educației și ca să fim siguri că sunt bine cheltuiți trebuie să-i alocăm pentru investiții.

Proiectul de lege care vă este prezentat exact la acest lucru se referă, la înființarea unui program național pentru modernizarea terenurilor de sport din cadrul unităților de învățământ, la alocarea de fonduri de investiții pentru realizarea acestui program, iar consecința firească este îmbunătățirea stării de sănătate a tineretului acestei țări.

Stau și mă întreb cine ar putea să fie împotrivă. O să vedem la vot.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă din partea comisiei...

Comisia își menține propunerea de respingere.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul.

Doamna deputat Aura Vasile, aveți cuvântul.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Colegul meu de la Partidul Național Liberal, Eugen, a vorbit doar de sănătatea populației, de creșterea armonioasă a copiilor încă din primii ani de școală. Eu am să susțin această inițiativă legislativă din punct de vedere al sportului de performanță din România, cunoscându-se că sportul este cel mai bun diplomat al unei țări.

În condițiile în care nu există o bază materială privind terenurile de sport, bazine de înot, patinoare, cele pe care le-am moștenit dinainte de ′89 ori au fost privatizate și transformate în diverse cluburi, restaurante sau alte spații comerciale, indiferent de guvernele care au fost în ultimii 20 de ani, în condițiile în care nu am pus nimic la loc, în condițiile în care bazele care se construiesc acum, una sau două, bazinul de la Brașov și modernizarea patinoarului Flamaropol se fac cu diverse firme, cu niște prețuri foarte mari, cred eu că în curând puținii sportivi de performanță vor dispărea din România.

Este cunoscut că România strălucea la gimnastică, strălucea la atletism, la handbal, la volei și alte sporturi de echipă sau individuale, iar astăzi teoretic nu ne mai putem califica și nu mai apărem în niciunul dintre clasamentele internaționale ale federațiilor de specialitate.

Cred eu că este un păcat, în condițiile în care țări care erau mult sub capacitatea fizică și de performanță a românilor au ajuns astăzi să ne depășească. Este cunoscut că un copil care începe să facă performanță bineînțeles că are nevoie de un echipament, are nevoie și de o hrană suplimentară, în condițiile în care noi nu ne întoarcem să creștem acești copii, să investim în ei începând cu baza materială, părinții care vor avea cheltuieli suplimentare nu vor mai lăsa copiii la performanță.

Stimați colegi,

Cred că este timpul să ne aplecăm cu atenție asupra acestor probleme, în condițiile în care este știut că suntem un popor cu o mobilitate foarte bună, cu o structură osoasă foarte bună, cu tot felul de alte daruri date de Dumnezeu prin care am putea să strălucim, prin care am putea să atragem atenția țării noastre, prin ridicarea tricolorului pe cele mai înalte catarge și la competițiile sportive de nivel mondial.

De aceea, domnule președinte, pentru că guvernul poate să aducă amendamente, poate ministerul de resort să mai reflecteze, v-aș ruga să întoarcem la comisie această inițiativă legislativă, în condițiile în care e bine să fim mai atenți în momentul în care probleme de importanță deosebită sunt tratate prin diverse inițiative legislative, pentru a nu crede că dacă o inițiativă legislativă este făcută de un grup parlamentar din opoziție de la început va avea soarta respingerii, indiferent de tema, de proiectul și de felul în care este inițiată legea.

Deci, domnule președinte, încă o dată spun că este important și din punctul de vedere a ceea ce a prezentat colegul meu Eugen privind sănătatea viitorului adult, dar, în același timp, și sportul de performanță.

Vă rog să supuneți votului plenului Camerei retrimiterea la comisie și am rugămintea față de Guvernul României, față de primul-ministru Boc, de a se apleca puțin cu atenție, de a face amendamente pe acest proiect de lege, dacă consideră că trebuiesc făcute, pentru ca împreună, noi și cu domniile lor, să încercăm să rezolvăm această problemă.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat Aura Vasile.

Din partea comisiei sesizate în fond. Înțeleg că își menține propunerea de respingere.

Supun la vot propunerea doamnei Aura Vasile de a reîntoarce la comisie această propunere legislativă.

Cine este de acord cu reîntoarcerea la comisie a acestei propuneri legislative? Vă rog să vă exprimați prin vot.

 
   

Mulțumesc. Propunerea n-a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi retrimisă comisiei.

(Conform afișajului, se înregistrează 109 deputați prezenți, 36 voturi pentru, 69 voturi împotrivă, 2 abțineri și 2 voturi neexprimate.)

În consecință, rămâne pentru votul final de astăzi, la ora 12,30.

 
Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea art.4 alin.(1) din Legea nr.370/2004 privind alegerea Președintelui României (rămasă pentru votul final).  

Poziția 32 de pe ordinea de zi: Propunerea legislativă pentru modificarea art.4 alin.(1) din Legea nr.370/2004 privind alegerea Președintelui României.

Domnule deputat Arpad, vă rog să luați cuvântul.

   

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Sunt unul dintre mulții inițiatori ai acestei legi. Am citit raportul prin care a motivat o majoritate relativă, deci, în total 13 persoane din numărul total de prezenți - 17, ai Comisiei juridice privind respingerea acestui proiect de lege.

Acest proiect de lege și-a propus o clarificare a datei la care să se desfășoare alegerile pentru funcția de președinte al României. Nu atinge la ora actuală nicidecum modul cum vor fi derulate alegerile legate de actualul președinte. N-are caracter retroactiv. Problema care atunci s-ar fi putut crea a fost rezolvată și, aș zice, chiar în termenii acestui proiect de lege.

Ce ne spun cei care au votat pentru respingerea acestui proiect de lege, cum că legea este neclară. Legea spune clar: prima duminică, cu 30 de zile înainte de data când se împlinește mandatul președintelui, și pot fi anunțate alegerile cu 45 de zile înainte de această dată. Mai clar nici că se poate!

Sunt zile clar definite în proiectul de lege. Eu cred că ar fi util să avem pentru viitor, încă o dată spun, nu afectează nicicum nici actuala guvernare, nici actuala derulare a mandatului președintelui, ci ar fi util. Chiar dacă dumneavoastră veți decide să respingeți acest proiect de lege, chiar dacă eventual vom avea cândva totuși un cod electoral general valabil pentru toate modurile de alegere, să avem un temei legal prin care să știm, așa cum este în SUA, când se fac alegerile pentru președintele al cărui mandat e în derulare și cândva va lua sfârșit.

Deci, eu cred că susținerea comisiei este nejustificată, legea este destul de clară. Din punctul meu de vedere merită să fie votată.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă din partea comisiei...

Comisia, domnul vicepreședinte Florin Iordache.

 
   

Domnul Florin Iordache:

Într-adevăr, domnule președinte, sunt și eu unul dintre inițiatorii acestui proiect de lege. Au fost inițiatori și de la PNL, UDMR și PSD. noi am considerat că modificarea și completarea art.4 alin.(1) din Legea nr.370 era bine-venită. Dar, din păcate, în Comisia juridică, și eu am venit să vă prezint dumneavoastră raportul Comisiei juridice, în urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să propunem plenului Camerei Deputaților respingerea acestei propuneri legislative.

Ținând cont de conținutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul. Nu dorește nimeni.

Propunerea legislativă rămâne pentru votul final.

 
Dezbaterea Propunerii legislative privind modificarea și completarea Legii nr.44 din 1994, republicată, privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război (rămasă pentru votul final).  

Poziția 33 din ordinea de zi: Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.44 din 1994, republicată, privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.

Dacă din partea inițiatorilor dorește cineva să ia cuvântul.

Comisia sesizată în fond ne anunță că își menține propunerea de respingere.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul. Nu dorește nimeni.

Propunerea rămâne pentru votul final.

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, modificată și completată prin Legea nr.303/2007 (rămasă pentru votul final).  

Poziția 34: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, modificată și completată prin Legea nr.303/2007.

Dacă inițiatorul dorește să intervină. Nu dorește.

Comisia sesizată în fond își menține propunerea de respingere.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să intervină. Nimeni nu dorește.

În consecință, proiectul de lege rămâne pentru votul final.

Dezbaterea Proiectului de Lege privind medicina școlară (rămas pentru votul final).  

Poziția 35 din ordinea de zi: Proiectul de Lege privind medicina școlară.

Dacă inițiatorul este prezent și dorește să-și susțină propunerea legislativă. Nu.

Comisia sesizată în fond își menține propunerea de respingere a acestei inițiative legislative.

Într-o asemenea situație, propunerea rămâne pentru votul final de astăzi.

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea alin.(30) al art.4 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor (rămasă pentru votul final).  

Poziția 36: Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(30) al art.4 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor.

Dacă inițiatorul este prezent și dorește să-și susțină inițiativa. Nu.

Comisia pentru buget, finanțe, sesizată în fond, își menține propunerea de respingere.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să intervină. Nu.

Atunci, cu consimțământul dumneavoastră, propunerea rămâne pentru votul final.

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind codul fiscal (rămasă pentru votul final).  

Poziția 37: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Dacă inițiatorul dorește să-și susțină propunerea. Nu dorește.

Comisia sesizată în fond își menține propunerea de respingere a acestei inițiative legislative.

Din partea grupurilor parlamentare nu dorește nimeni să intervină.

Vor final.

Dezbaterea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii 571, din 22 decembrie 2003, privind Codul Fiscal (rămasă pentru votul final).  

Poziția 38: Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.571/22 decembrie 2003 privind Codul fiscal.

Dacă inițiatorul este prezent. Nu avem inițiator dornic să-și susțină inițiativa.

Comisia sesizată în fond își menține punctul de vedere, acela de respingere.

Grupurile parlamentare nu sunt interesate să intervină.

Vot final.

Dezbaterea Propunerii legislative privind completarea Ordonanței Guvernului nr.94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare (rămasă pentru votul final).  

Poziția 39: Propunerea legislativă privind completarea Ordonanței Guvernului nr.94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare.

Dacă inițiatorul dorește să ia cuvântul. Doamna deputat Aura Vasile. Ne era dor, nu v-am mai auzit de mult! Vă rog să poftiți și să susțineți această inițiativă.

   

Doamna Aurelia Vasile:

Așa este, domnule președinte de ședință. Pentru că nu mi-ar conveni să faceți aprecierea că autorii proiectului de lege nu sunt interesați de ceea ce au muncit. De altfel, eu am să prezint proiectul de lege, iar domnul deputat Aurel Vlădoiu va vorbi în numele grupului PSD+PC pentru susținerea proiectului motivând și de ce vom vota împotriva raportului de respingere.

Această inițiativă legislativă face o propunere față de situația care se creează la nivelul agenților economici care desfășoară activitate de comerț cu amănuntul sau prestează servicii pentru populație unde se constată că structura numerarului din propriile casierii nu este cea adecvată plăților, respectiv constituirii cu exactitate a restului datorat clienților.

Astfel, în cele mai multe cazuri, în special la nivelul micilor comercianți, lipsesc din casierii cupiurile mici și în mod deosebit moneda.

Majorarea artificială a prețurilor prin neacordarea în mod corect a restului datorat clienților, de cele mai multe ori bătrâni, copii, persoane cu dizabilități, sub pretextul justificat uneori al lipsei din casierie a monedei adecvate, creează venituri suplimentare necuvenite, neînregistrate în evidențele contabile și deci nefiscalizate.

Rotunjirile în minus ale unor sume mici datorate ca rest, practicate însă consecvent și diferențiat, în funcție de posibila reacție a cumpărătorului, sunt atât de frecvente, încât tind în nod nefiresc să pară a face parte din normalitate.

Față de cele ce v-am prezentat, autorii consideră necesar ca obligativitatea asigurării unei structuri corespunzătoare a numerarului aflat în casieriile agenților economici care desfășoară activități de comerț cu amănuntul și prestări servicii către populație să fie statuată printr-un act normativ.

În acest sens, se are în vedere oportunitatea introducerii unei noi prevederi, în completarea Ordonanței Guvernului nr.94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, prevederea respectivă ar urma să instituie obligația persoanelor juridice din categoria celor menționate mai sus de a dispune în casierii, pe timpul programului de lucru cu clienții, de numerar sub formă de monede și bancnote în cantități și structură de cupiuri corespunzătoare desfășurării în condiții normale a operațiunilor de plăți către clienți.

Apreciem că această măsură este de natură să sporească încrederea populației în moneda națională, dând forță leului nou și subdiviziunilor sale, prin regăsirea utilității acestora în economia reală, venind, totodată, în sprijinul procesului de remodelare a unor mentalități cu privire la respectarea legalității și a valorilor morale ale societății.

Această inițiativă legislativă este a domnilor deputați Vasile Bleotu, Vlădoiu și Popeangă.

Grupul nostru parlamentar va vota împotriva raportului de respingere, așa cum a fost dat de comisia de fond.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Comisia sesizată în fond, Comisia pentru buget-finanțe, își menține propunerea de respingere.

Din partea grupurilor parlamentare, domnul deputat Aurel Vlădoiu, înțeleg, unde s-a produs o ușoară inversare a diviziunii muncii.

Vă rog, domnule inițiator, să vorbiți acum în numele grupului.

 
   

Domnul Aurel Vlădoiu:

Acum vorbesc în numele grupului. Doamna Aura Vasile a vorbit în numele inițiatorilor. Eram aici, dar...

Domnule președinte de ședință,

Am inițiat această lege consultându-mă cu Banca Națională a României care motivează faptul că în tezaurul Băncii sunt tone de monedă care nu este preluată de agenții economici care desfășoară activități cu amănuntul.

Și al doilea motiv este acela că ne-am săturat ca la fiecare magazin să primim o gumă de mestecat sau la farmacii să primim un piramidon în loc de restul pe care trebuie să-l dea clientului care trece pragul magazinelor.

De aceea, grupul nostru susține această inițiativă care este în beneficiul celor care în fiecare zi trec pragul magazinelor și trebuie să fie serviți în condiții decente și să primească restul la marfa pe care o cumpără.

Grupul nostru susține această inițiativă care consider că este valoroasă și vine și completează o idee genială a Băncii Naționale, aceea de a scăpa din tezaur de moneda care este neluată de agenții economici.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulțumesc și eu, domnule deputat.

Dacă mai e vreun grup parlamentar care dorește să susțină această idee genială. Nu mai avem nici un grup parlamentar interesat.

În consecință, comisia păstrându-și poziția, propunerea legislativă rămâne pentru votul final.

 
Dezbaterea Propunerii legislative Legea responsabilității fiscal-bugetare (rămasă pentru votul final).  

La poziția 40, Propunerea legislativă intitulată "Legea responsabilității fiscal-bugetare."

Inițiatorii? Nu avem inițiatorul.

Comisia pentru buget finanțe...

     

Domnul Aurel Vlădoiu (din bancă):

Unde sunt reprezentanții comisiei care trebuie să ia cuvântul?

 
     

Doamna Aurelia Vasile (din bancă):

Dacă nu aveți inițiator, eu pot să susțin această propunere.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Nu, mulțumesc. Apreciem bunăvoința dumneavoastră dar îngăduiți-ne să mergem mai departe.

Dacă din partea comisiei sesizate în fond...mi se face un semn perceptibil că-și menține poziția, adică propunerea de respingere a acestei inițiative.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să ia cuvântul. Nu dorește nimeni să ia cuvântul.

Propunerea legislativă rămâne pentru votul final.

Avem două rapoarte, și nu unul singur.

 
Dezbaterea Propunerii legislative Legea responsabilității fiscal-bugetare (rămasă pentru votul final).  

Poziția 41: Propunerea legislativă privind Legea responsabilității fiscal-bugetare.

Alți inițiatori, aceeași procedură.

Comisia. Domnule secretar, vă rog să vă ocupați locul aici, să vă vadă tot poporul. Ne puneți în mare dificultate!

Vă rog.

   

Domnul Adrian Henorel Nițu:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Comisia își menține raportul.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc.

Atât am vrut să aud.

Dacă din partea grupurilor parlamentare dorește cineva să intervină. Nu. Nu o provocăm pe doamna Aura Vasile că cine știe ce-i mai trece prin cap!

Dacă din partea grupurilor parlamentare nu dorește nimeni, domnilor colegi, art.104 din regulament își are și de data aceasta îndeplinite prevederile.

Rămâne pentru votul final.

 
Dezbaterea Propunerii legislative privind statutul chiriașilor (rămasă pentru votul final).  

Poziția 42, ultima, dar nu și cea din urmă: Propunerea legislativă privind statutul chiriașilor.

Avem și noi oamenii noștri. domnul Mircia Giurgiu, inițiatorul, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

   

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am inițiat această propunere de lege în urma întâlnirii cu foarte mulți studenți din diverse centre universitare care au probleme de fiecare dată când au nevoie de ceva acte la primărie sau la autoritățile publice locale.

Am văzut raportul celor două comisii unde ni se spune că legea este prea scurtă, are prea puține articole. Eu cred că putem să facem o lege foarte bună, acceptăm și alte propuneri de îmbunătățire. Drept pentru care solicit retrimiterea la comisie.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Am trăit să o mai aud și pe asta, că inițiatorul cere respingerea...

 
     

Domnul Mircia Giurgiu:

Nu, eu am cerut retrimiterea la comisie.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Retrimiterea la comisie? Am crezut că faceți un gest de omenie.

Da. Am să supun mai întâi...

Doamna Aura Vasile. În solidar cu domnul inițiator? Vă rog.

 
   

Doamna Aurelia Vasile:

Domnule președinte de ședință,

Am să aștept să vină o lege semnată și de dumneavoastră și să nu fiți în acel moment în sală pentru a v-o susține. Cu mult interes aștept acel moment.

Deci, domnule președinte de ședință și stimați colegi,

Inițiativa legislativă ca și filozofie este foarte importantă pentru o anumită comunitate de cetățeni, în condițiile în care prin expunerea de motive sunt arătate numai o parte dintre ele. Expunerea din rapoarte cred că este ușor hazlie, iar pe mine mă duce la gândul că cei care a trebuit să analizeze nu s-au aplecat cu destulă responsabilitate asupra problemelor ridicate.

Este adevărat că sunt studenți, sunt absolvenți ai facultăților care sunt repartizați sau își găsesc de muncă în diverse alte localități decât cea de domiciliu, iar în această situație ei nu pot să beneficieze de o serie de drepturi pe care le-ar putea avea în condițiile în care să beneficieze de credit pentru o construcție de locuință în zonele respective, să poată să beneficieze de plata taxelor și a obligațiilor fiscale pe zona unde își desfășoară activitatea.

Vă rog să vă gândiți la costurile pe care acești cetățeni le suportă în momentul în care trebuie să facă deplasarea la locul de domiciliu de fiecare dată când trebuie să aibă de-a face cu biroul taxe și impozite, cu zona administrării publice locale, acolo unde au pe buletin domiciliul stabil.

Și nu în ultimul rând, este cunoscut că de foarte multe ori în procesul electoral, atunci când nu ai în termen util acea ștampilă de flotant pe buletin ți se refuză dreptul de a te exprima și a alege acolo unde teoretic îți desfășori activitatea profesională și îți duci viața socială, alături de familia ta.

În general, aceste lucruri le întâmpină cei tineri, cei care sunt în anii de desfășurare a activității universitare sau tinerii absolvenți, cunoscând fiind că în general aceștia nu au mari surse de venit.

De aceea, domnule președinte, susțin propunerea inițiatorului proiectului de lege de a fi retrimis la comisie, în condițiile în care poate de această dată ministerul de resort se va apleca cu mai multă atenție asupra acestui lucru iar raportul să aibă o explicație: de ce nu se poate, și nu așa cum ea a fost exprimată.

Deci, grupul meu susține retrimiterea la comisie.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Vreau să auzim și punctul de vedere al comisiei sesizate în fond. Doamna președinte Sulfina Barbu.

 
   

Doamna Sulfina Barbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Comisia își menține punctul de vedere și cred că este destul de bine motivat. Aș aminti art.3 din soluția legislativă propusă. Este deja reglementat în Legea locuinței nr.114/1996, la art.21, de exemplu. Pentru a da un singur exemplu că această propunere legislativă are mari carențe.

Avizul Consiliului Legislativ este negativ.

Comisia pentru egalitate de șanse pentru femei și bărbați are un aviz negativ; comisiile de fond, în consecință, după o analiză serioasă, au dat un raport de respingere și menținem acest punct de vedere.

Sunt convinsă că o altă inițiativă, mai bine fundamentată, poate să reglementeze problemele din acest domeniu.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna președinte.

Supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat inițiator Mircia Giurgiu, susținută vehement de către Grupul parlamentar al PSD + PC, de a se retrimite către comisia sesizată în fond această propunere.

Vă rog să votați.

 
   

Mulțumesc.

Îmi pare foarte rău că propunerea nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru a fi retrimisă comisiei.

În această situație, suntem din nou în interiorul prevederilor art.104 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Propunerea legislativă rămâne pentru votul final.

Stimați colegi,

Cu aceasta am epuizat ordinea de zi pentru ședința de astăzi de dezbateri.

Ne revedem la ora 12,30 în ședința consacrată votului final, unde se mai pot revedea o parte din, știu eu, greșelile săvârșite de către unii dintre noi.

Vă mulțumesc.

Vă doresc o pauză scurtă și liniștită.

 
  Supunerea la votul final:  

- după pauză -

În continuare, lucrările au fost conduse de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților.

*

  Proiectul Hotărârii referitoare la raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind situația sistemelor de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare (adoptat);

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit secretarii să vină la prezidiu.

Vă rog să pregătiți cartelele de vot și să luați loc în sală.

Începem sesiunea de vot final.

1. Proiectul hotărârii referitoare la raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind situația sistemelor de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 138 voturi pentru; 83 împotrivă; 13 abțineri.

A trecut.

  Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal (adoptat);

2. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.109/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Este lege ordinară.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 145 voturi pentru; 105 împotrivă; 2 abțineri.

A trecut.

  Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanțelor publice (adoptat);

3. Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.149/2007 privind aprobarea unor măsuri în domeniul finanțelor publice.

Lege ordinară.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 255 voturi pentru; 2 împotrivă; o abținere.

  Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.384/2006 privind Statutul soldaților și gradaților voluntari (adoptată ca urmare a depășirii termenului constituțional);

4. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari.

Este lege organică.

Suntem prima Cameră sesizată.

Termenul pentru dezbatere și vot final fiind depășit, propunerea legislativă se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art.75 din Constituție și ale art.113 din Regulamentul Camerei Deputaților.

  Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, semnat la București la 13 noiembrie 2009, la Acordul privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, semnat la București, la 14 august 1992 (adoptat);

5. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului între Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova, semnat la București la 13 noiembrie 2009.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 260 voturi pentru; 3 abțineri.

  Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului, semnat la Beirut la 15 aprilie 2009, pentru amendarea acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Libaneze privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor și a protocolului-anexă, semnate la București, la 18 octombrie 1994 (adoptat);

6. Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului semnat la Beirut la 15 aprilie 2009 pentru amendarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Libaneze.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 259 voturi pentru; niciun vot împotrivă; nicio abținere.

  Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Letonia privind protecția reciprocă a informațiilor clasificate, semnat la București la 11 iunie 2009 (adoptat);

7. Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Letonia privind protecția reciprocă a informațiilor clasificate.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 262 voturi pentru; niciun vot împotrivă; o abținere.

A trecut.

  Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de Înțelegere între Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia privind cooperarea în cadrul Operațiunii Black Sea Harmony, semnat la Istanbul la 31 martie 2009 (adoptat);

8. Proiectul de Lege pentru ratificarea Memorandumului de înțelegere între Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia privind cooperarea în cadrul "operațiunii Black Sea Harmony", semnat la Istanbul la 31 martie 2009.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 266 voturi pentru; niciun vot împotrivă; nicio abținere.

Proiectul a fost adoptat.

  Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010 (adoptat);

9. Proiectul de Lege pentru aprobarea ordonanței Guvernului nr.14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Este lege ordinară.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 263 voturi pentru; 3 abțineri; niciun vot împotrivă.

  Proiectul de Lege pentru completarea Programului național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.51/2006 (adoptat);

10. Proiectul de lege pentru completarea Programului național privind sprijinirea construirii de locuințe proprietate personală aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.51/2006.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 266 voturi pentru; un vot împotrivă; o abținere.

  Proiectul de Lege privind externarea persoanelor decedate, de religie islamică (adoptat);

11. Proiectul de Lege privind externarea persoanelor decedate, de religie islamică.

Vă rog să votați.

   

S-a încheiat votul: 265 voturi pentru; un vot împotrivă; o abținere.

Explicarea votului de către domnul deputat Aledin. Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În numele comunității musulmane, doresc să vă mulțumesc pentru acest vot și să vă asigur că demersul nu are un aer de vacanță, așa cum sugera, ieri, în cadrul dezbaterilor generale, un distins coleg deputat, ci este sobru și necesar.

Nu poate fi vorba de un moft. Nu avem timp pentru așa ceva. Noi ne-am propus să construim, inclusiv din punct de vedere legislativ, astfel încât cele două identități - etnică și religioasă - să nu dispară.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

 
  Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe și nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate (adoptat);

12. Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe și nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 268 voturi pentru; niciun vot împotrivă; nicio abținere.

  Propunerea legislativă pentru modificarea pct.3 al literei B Păsări din anexa nr.1 la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr.407/2006 (adoptată);

13. Propunerea legislativă pentru modificarea pct.3 al lit.b "păsări" din anexa nr.1 la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic.

Este lege ordinară.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 263 voturi pentru; 2 împotrivă; o abținere.

  Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (adoptat);

14. Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Este lege organică.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 266 voturi pentru; un vot împotrivă; o abținere.

A trecut.

  Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative (adoptat);

15. Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Lege organică.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 261 voturi pentru; niciun vot împotrivă; o abținere.

  Propunerea legislativă privind instituirea ajutorului financiar lunar pentru persoanele din fostele localități necooperativizate în perioada comunistă, care au fost obligate să livreze la fondul centralizat al statului, prin sistemul de contractări și achiziții, produse animaliere și agroalimentare (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

16. Propunerea legislativă pentru instituirea ajutorului financiar lunar pentru persoanele din fostele localități necooperativizate în perioada comunistă.

Comisia propune respingerea propunerii legislative.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 158 de voturi pentru; 107 împotrivă; 4 abțineri.

Propunerea comisiei a trecut.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

17. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr.1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat.

Comisia, de asemenea, propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 263 voturi pentru; 5 împotrivă; nicio abținere.

Propunerea comisiei a trecut.

  Propunerea legislativă pentru modificarea art.29 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997 și abrogarea art.II din Legea nr.261/2008 (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

18. Propunerea legislativă pentru modificarea art.29 din Legea nr.1/2000 privind reconstituirea drepturilor de proprietate.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea propunerii.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 262 voturi pentru; 2 împotrivă; o abținere.

  Propunerea legislativă privind exceptarea de la compensare și plata taxelor prevăzute la art.37 și 41 din Legea nr.46/2008 - Codul Silvic pentru terenurile necesare desfășurării activității de interes strategic ale C.N. ROMARM S.A., Filiala S.C. Uzina Mecanică Mija S.A. (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

19. Propunerea legislativă privind exceptarea de la compensare și plata taxelor prevăzute la art.37 și 41 din Legea nr.46/2008.

Suntem Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 254 voturi pentru; 3 împotrivă; 2 abțineri.

Propunerea comisiei a trecut.

  Propunerea legislativă pentru abrogarea alin.(3)-(9) ale art.31 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997 (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

20. Propunerea legislativă pentru abrogarea alin. (3) - (9) ale art.31 din Legea nr.1/2000.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 167 voturi pentru; 96 împotrivă; o abținere.

Propunerea comisiei a trecut.

  Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea art.147<SUP>3</SUP> alin.(9) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

21. Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea art.1473 alin. (9) din Legea nr.571/2003.

Este lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 153 voturi pentru; 109 împotrivă; 3 abțineri.

Propunerea comisiei a trecut.

  Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

22. Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Cameră decizională.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 155 voturi pentru; 107 împotrivă; 2 abțineri.

Propunerea comisiei a trecut.

  Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

23. Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 156 voturi pentru; 111 împotrivă; nicio abținere.

Propunerea comisiei a trecut.

  Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

24. Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 154 voturi pentru; 109 împotrivă; o abținere.

Propunerea comisiei a trecut.

  Proiectul de Lege pentru modificarea art.69 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal (s-a hotărât reluarea dezbaterii într-o ședință ulterioară);

25. Proiectul de Lege pentru modificarea art.69 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Domnul deputat Dobre, vă rog.

   

Domnul Victor Paul Dobre:

Doamna președinte,

Permiteți-mi să vă propun retragerea acestui proiect de lege de pe ordinea de zi, întrucât el nu a fost dezbătut. Este vorba de majorarea plafonului până unde nu se impozitează, pentru pensionari, la 12 milioane de lei vechi, aceasta în condițiile în care punctul de pensie a fost înghețat încă de la 1 ianuarie 2009, aceasta în condițiile în care punctul de pensie în termeni reali a coborât sub 40%, și aceasta în condițiile în care nu am avut o dezbatere în cursul dimineții, datorită procedurii impuse de domnul președinte de ședință.

De altfel, țin să vă aduc aminte că atât Grupul parlamentar al PSD, chiar și Grupul parlamentar al PDL a dorit retragerea și revenirea asupra acestui proiect de lege pentru dezbatere.

De aceea, vă propun retragerea de pe ordinea de zi, ca să poată fi dezbătut de plen. Este vorba de milioane de oameni.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Consultându-i pe cei doi secretari, înțeleg că s-a trecut, că a fost un moment de neatenție al dumneavoastră mai degrabă, decât că nu au existat dezbateri în această dimineață.

Domnule Dumitrescu, pe același subiect?

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna președinte,

Chiar admițând că a fost o eroare și că nu s-a invocat sau nu s-a intervenit la punctul acela, o eroare a unui coleg de-al nostru, eroare umană a fost - Doamne ferește! - și de curând. Totuși, față de amplitudinea, amploarea și importanța acestui proiect de lege, dacă suntem în condițiile în care putem să-l mai amânăm o săptămână, pentru a fi dezbătut, eu cred că prima noastră obligație este să dezbatem proiectele de lege și apoi să le votăm.

Deci, dacă nu este niciun inconvenient legat de adoptarea tacită a acestui proiect de lege, și Grupul nostru parlamentar vă solicită, să achiesăm la această neînțelegere, oricum o fi fost ea, și să-l dezbatem săptămâna viitoare.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule deputat Dobre, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Victor Paul Dobre:

Probabil că a fost o eroare, că n-am fost noi foarte atenți, dar domnul președinte de ședință ne-a pus în situația să dezbatem de două ori un alt proiect de lege, datorită neatenției domniei sale, și noi l-am respectat.

Dar, încă o dată, doamna președinte, este vorba de veniturile a câtorva milioane de cetățeni ai acestei țări, care sunt departe de a trăi foarte bine și pe care, poate, o dezbatere normală în plenul Camerei i-ar putea ajuta.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Toader, vă rog, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna președinte,

A fost o dezbatere în plen referitor la reîntoarcere. A fost și o discuție puțin mai controversată între noi, liderii. Totuși, pentru a nu da senzația că ne opunem unei dezbateri pe această temă, și grupul nostru este de acord să o reintroducem în dezbatere cu altă ocazie.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Înțeleg că și Grupul parlamentar al PSD + PC este de acord.

UDMR-ul este de acord?

Am să vă supun la vot, introducerea pe ordinea de zi de săptămâna viitoare a dezbaterii acestei propuneri și va intra la vot final săptămâna viitoare.

Vă rog să votați.

 
   

S-a încheiat votul: 255 voturi pentru; 4 abțineri, un vot împotrivă.

 
  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea articolului 250, alin.(1), pct.19 din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul Fiscal (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

26. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea articolului 250 alin.(1) pct. 19 din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul Fiscal.

Lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 147 voturi pentru; 103 împotrivă; 3 abțineri.

Propunerea comisiei a trecut.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.350 din 06/07/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

27. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 253 voturi pentru; 3 împotrivă; 3 abțineri.

Propunerea comisiei a trecut.

  Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(6) al art.78 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea propunerii de respingere formulate de comisie);

28. Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (6) din Legea nr.19/2000.

Lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 153 voturi pentru; 110 împotrivă.

Nu a întrunit numărul de voturi necesare.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

29. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale.

Lege ordinară.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 252 voturi pentru; 4 împotrivă; 5 abțineri.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.53/2003, privind Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare (nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea propunerii de respingere formulate de comisie);

30. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.53/2003 privind Codul Muncii.

Lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 148 voturi pentru; 111 împotrivă; o abținere.

Nu a întrunit numărul de voturi necesare, propunerea.

Da, se va discuta în plen pe articole. Deci aceste propuneri legislative se vor discuta în plen, pe articole, neîntrunind numărul de voturi necesar.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii 416/2001 privind venitul minim garantat (nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea propunerii de respingere formulate de comisie);

31. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 151 voturi pentru; 112 împotrivă; 3 abțineri.

De asemenea, nu a întrunit numărul de voturi necesare.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante psihotrope (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

32. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante psihotrope.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 154 voturi pentru; 6 abțineri; 108 voturi împotrivă.

Propunerea comisiei de respingere a trecut.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea propunerii de respingere formulate de comisie);

33. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 150 voturi pentru; 118 împotrivă; nicio abținere.

De asemenea, nu s-a realizat numărul de voturi necesar.

  Proiectul de Lege privind aprobarea Programului național pentru modernizarea terenurilor de sport din cadrul unităților de învățământ (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

34. Proiectul de Lege privind aprobarea Programului național pentru modernizarea terenurilor de sport din cadrul unităților de învățământ.

Este lege ordinară.

Vă rog să votați.

Comisia propune respingerea.

S-a încheiat votul: 149 voturi pentru; 114 împotrivă; 3 abțineri.

Propunerea comisiei a trecut.

  Propunerea legislativă pentru modificarea art.4 alin.(1) din Legea nr.370/2004 privind alegerea Președintelui României (nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea propunerii de respingere formulate de comisie);

35. Propunerea legislativă pentru modificarea art.4 din Legea nr.370 privind alegerea președintelui României.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 132 voturi pentru; 2 abțineri; 130 voturi împotrivă.

De asemenea, propunerea va fi discutată tot pe articole în plen.

  Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.44 din 1994, republicată, privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război (nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea propunerii de respingere formulate de comisie);

36. Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.44 din 1994, republicată, privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 137 voturi pentru; 109 împotrivă; 2 abțineri.

Nu a întrunit numărul de voturi necesare.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, modificată și completată prin Legea nr.303/2007 (nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptarea propunerii de respingere formulate de comisie);

37. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război.

Este lege organică.

Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

S-a încheiat votul: 147 voturi pentru; 112 împotrivă; 3 abțineri.

Nu a întrunit numărul de voturi necesare.

  Proiectul de Lege privind medicina școlară (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

38. Proiectul de Lege privind medicina școlară. Lege ordinară. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

150 de voturi pentru, 112 împotrivă, 2 abțineri. A trecut.

  Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(30) al art.4 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

39. Propunerea legislativă pentru modificarea alin.(30) al art.4 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor. Lege organică. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

260 de voturi pentru, 5 împotrivă și 2 abțineri. Propunerea a trecut.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind codul fiscal (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

40. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal. Este lege ordinară. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

136 de voturi pentru, 117 împotrivă și 11 abțineri. A trecut.

  Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii 571, din 22 decembrie 2003, privind Codul Fiscal (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

41. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii 571, din 22 decembrie 2003, privind Codul Fiscal. Comisia propune respingerea. Este lege ordinară.

Vă rog să votați.

252 de voturi pentru, 5 împotrivă și 3 abțineri. Propunerea a trecut.

  Propunerea legislativă privind completarea Ordonanței Guvernului nr.94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

42. Propunerea legislativă privind completarea Ordonanței Guvernului nr.94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare. Comisia propune respingerea propunerii.

Vă rog să votați.

151 de voturi pentru, 111 împotrivă și o abținere. Propunerea comisiei a trecut.

  Propunerea legislativă Legea responsabilității fiscal-bugetare (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

43. Propunerea legislativă "Legea responsabilității fiscal-bugetare". Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

148 de voturi pentru, 115 împotrivă și 3 abțineri. propunerea comisiei a trecut.

  Propunerea legislativă Legea responsabilității fiscal-bugetare (adoptată propunerea de respingere formulată de comisie);

44. Propunerea legislativă Legea responsabilității fiscal-bugetare. Comisia propune respingerea.

Vă rog să votați.

262 de voturi pentru, 2 împotrivă și 2 abțineri.

  Propunerea legislativă privind statutul chiriașilor (adoptată propunerea de respingere formulată de comisii).

45. Propunerea legislativă privind statutul chiriașilor. Lege ordinară. Comisiile propun respingerea.

Vă rog să votați.

249 de voturi pentru, 6 împotrivă și 3 abțineri.

   

Dragi colegi, la ora 14,30 Birourile permanente comune vor avea ședință și în discuția pe care am avut-o cu domnul Geoană s-ar putea ca Birourile permanente să încuviințeze ca mâine dimineață să avem un plen comun și veți fi anunțați.

Vă mulțumesc.

 
   

Ședința s-a încheiat la ora 13,10.

 
       

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 11 december 2019, 13:09
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro