Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 11, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.76/21-05-2010

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 11-05-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 11, 2010

  Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

Ședința a început la ora 8,34.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

*

  Cătălin Cherecheș - declarație politică: Din solidaritate cu pensionarii, renunț la jumătate din indemnizația de parlamentar;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor.

Deschidem ședința săptămânală consacrată declarațiilor politice.

Începem cu puterea. Astăzi avem aici reprezentanții Grupului de parlamentari independenți și vom începe cu domnul Cătălin Cherecheș, pe care îl rugăm să-și prezinte declarația politică.

   

Domnul Cătălin Cherecheș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Chiar dacă nu sunt la putere, vreau să fac următoarea declarație politică: "Din solidaritate cu pensionarii, renunț la jumătate din indemnizația de parlamentar".

După ani de muncă și renunțări, persoanele de vârsta a treia traversează o perioadă extrem de grea datorită incompetenței și lipsei elementare de decență a unor politicieni care au uitat că la rândul lor au părinți. În acest context, consider imperios necesar un gest de minimă moralitate, un demers prin care politicienii de la toate partidele și palierele decizionale să dea dovadă de solidaritate umană și civică față de persoanele a căror existență și demnitate este anulată de atitudinea coaliției aflate la putere.

Solidar cu pensionarii din Baia Mare, pe care îi reprezint, a căror situație o cunosc, am decis să renunț la jumătate din indemnizația mea de deputat, sumă din care voi plăti la cinci familii de pensionari aflați în situație critică, cheltuielile de întreținere și utilitățile lunare.

Fac un apel public către toți parlamentarii, miniștrii, președinții de consilii județene, primarii, viceprimarii, secretarii de stat, șefii de instituții deconcentrate, șefii de agenții guvernamentale, consilierii locali și județeni să-și asume responsabilitatea dezastrului în care au adus România, urmând gestul meu prin care vor șterge o parte din rușinea în care am adus pe părinții noștri, siliți să aleagă între hrană, medicamente și demnitatea lor.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ioan Țintean - referire la noua filozofie bugetar-fiscală a României sub guvernarea PDL-istă;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Țintean, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal. Se pregătește domnul Tudor Ciuhodaru, din partea Grupului de parlamentari independenți.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Ioan Țintean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

lată că, după atâtea luni de căutări pentru aflarea misterului crizei economice, președintele Băsescu și Guvernul pe care îl conduce s-au luminat și au găsit soluția: tăieri de salarii și de pensii, reducerea șomajului și a programelor sociale. De la 1 iunie, totul scade și se impozitează, aceasta este noua filozofie bugetar-fiscală a României sub guvernarea PDL-istă.

Ținta noilor măsuri: sistemul bugetar din România, fie că e vorba de salariați, pensionari, copii, magistrați, polițiști, vameși, cadre didactice. Toți trebuie să plătească prețul incompetenței Guvernului Boc care, timp de 1 an și jumătate, a mimat lupta anticriză și nu a fost capabil să adopte cel puțin o măsură de stimulare a sectorului privat și să sprijine activitatea IMM-urilor aflate în dificultate.

Așa-zisa restructurare din mediul privat, vehiculată de președintele Băsescu, se traduce, de fapt, prin falimentarea agenților economici în urma prestației jalnice a Guvernului PDL. Rezultatul direct: 120.000 de firme s-au închis sau și-au suspendat activitatea.

Noile măsuri de austeritate asumate de Guvern, dintre care amintesc: scăderea salariilor cu 25%, a pensiilor cu 15% și a indemnizației de șomaj cu 15%, pot produce efecte doar în sistemul bugetar, dar nu au menirea de a relansa sectorul privat și mediul de afaceri. Este adevărat că timp de 6-7 luni vom avea mai mulți bani la buget, dar cine garantează că acest Guvern poate să-i utilizeze pentru relansarea economică a firmelor și repornirea economiei? Probabil că aceste sume vor ajunge, ca de obicei, la clientela politică a PDL, iar cei care vor avea de suferit vor fi toți românii, acum și peste 7 luni.

Ceea ce Guvernul Tăriceanu a reușit în patru ani, dublând salariile și pensiile românilor, a fost șters cu buretele într-o după amiază de un acest Guvern.

Din păcate, calvarul acestei guvernări trebuie să continue și probabil va continua și din ianuarie 2011, când președintele Băsescu va anunța alte măsuri de austeritate pentru România, puse în aplicare de același Executiv performant condus de domnul Boc și acoliții săi.

Vă mulțumesc.

 
  Tudor Ciuhodaru - declarație politică având ca temă problemele acute din sănătate;

Domnul Ioan Oltean:

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru. Ai un nume mai greu de pronunțat, Tudore.

   

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Ciuhodaru sunt cei care erau garda domnească a lui Ștefan cel Mare și mă mândresc cu numele meu.

Remarc că este din ce în ce mai plin în această sală, chiar nu am reușit niciodată performanța să vorbesc în fața unei săli goale. Cred că nu am altă afecțiune, pentru că dacă aș avea altă afecțiune aș ajunge, probabil, să mă și sinucid, pentru că, dacă ați remarcat, în România rata suicidului a atins cote amețitoare. Raportul Institutului de Medicină Legală pe anul trecut arată că aproape 3.000 de români au decis să-și ia viața. Nu avem programe de suport, nu avem programe de suport psihologic și de asistență în astfel de situații și de ce să nu recunoaștem, condițiile prin care trece România nu aș putea spune că sunt cele mai favorabile pentru asigurarea unei existențe normale.

Mai mult decât atât, tot aș putea să mă sinucid dacă aș fi unul dintre cei 52 de pacienți care sunt plimbați în fiecare zi în Iași, între spitale. Remarc cu încântare că Direcția de Sănătate Publică face în fiecare zi statistici, dar nu rezolvă cu adevărat probleme.

Sper că domnul Cherecheș va mai avea niște bani și să dea și la rezidenții din sistemul medical, pentru că în curând salariile lor vor fi interesante și, în aceste condiții, în ultima gardă, rezidenții au hotărât că vor pleca în străinătate. Ne îndreptăm spre nu știu ce, ne îndreptăm spre o Românie care trebuie resuscitată, dar fără măsuri ferme luate congruent nu cred că situația se poate rezolva.

Vă mulțumesc că în această zi mi-ați dat posibilitatea să vorbesc în fața unei săli goale. Cred că măcar am avut ocazia să mă cunosc mai bine cu domnul președinte și să îmi afle, în sfârșit, numele.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Cu siguranță, cine a trebuit să te audă, te-a auzit și e cel mai important lucru.

Mai așteptăm, poate între timp mai apar și alți colegi de-ai noștri.

 
  Luminița Iordache - declarație politică cu titlul Sănătatea bolnavă sau boala sănătății;

O rugăm acum pe doamna deputat Luminița Iordache, din partea Grupului de parlamentari independenți, să își susțină declarația.

Doamna colegă, aveți microfonul.

   

Doamna Luminița Iordache:

Bună dimineața, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Sănătatea bolnavă sau boala sănătății". Și mă bucur că este și colegul meu, Tudor Ciuhodaru, aici, că sunt în asentimentul dumnealui în ceea ce privește sănătatea.

Stăm și ne gândim ce e mai important pentru popor, pentru bietul popor la care atunci când ne e greu ne întoarcem cu fața la el: cultura, învățământul, sănătatea, agricultura, industria, comerțul, politica, relațiile internaționale, Uniunea Europeană, NATO, America, vecina Rusia, mă rog, câte priorități nu sunt!? Și fiecare dintre ele, e una mai importantă decât alta. Când stai și te gândești că fără dezvoltarea tuturor nu putem să asigurăm un viitor sigur cetățenilor acestei țări. Dar cum nu le putem face pe toate la fel de bine și de responsabil, cum criza ne împiedică să investim în toate domeniile la capacitate maximă, cum banii sunt din ce în ce mai puțini, cum nevoile cresc, dar bugetul scade, ne gândim că măcar una din cele mai prioritare domenii să fie maxim în atenția noastră, a guvernanților, a politicienilor,a administrației locale, și de ce nu chiar a președinției.

Și mă gândesc că cel mai prioritar domeniu e cel al sănătății.Și mă duce gândul, și nu întâmplător, când omul se simte cel mai năpăstuit, cel mai sărac și cel mai necăjit, el singur cu credința lui, în genunchi în fața lui Dumnezeu se roagă: dă-mi Doamne sănătate, că dacă suntem sănătoși le vom duce pe toate.

Și cum omul se roagă în primul rând pentru sănătate, ar fi păcat din partea noastră să nu ne gândim la sănătatea lui, că de, omul sănătos poate, și poate multe, chiar mai multe decât ne putem închipui și chiar mai multe decât le poate el duce.

Omul sănătos poate să muncească mai mult decât i-o cere cineva.

Omul sănătos la minte și la trup își crește și își educă mai bine copiii.

Omul sănătos mai poate avea grijă de părinți și chiar de bunici.

Omul sănătos poate fi mai bun și mai indulgent.

Omul sănătos poate ierta mai ușor.

Omul sănătos se mai poate gândi și la necazurile altora.

Omul sănătos poate renunța la multe pentru el în favoarea altora.

Omul sănătos poate fi conciliant și cooperant.

Omul sănătos are mai multe speranțe, chiar dacă de multe ori rabdă de foame.

Omul sănătos poate răbda mai mult și mai multe.

Și pe lângă multe altele, omul sănătos ne poate ierta chiar și greșelile.

Și omul sănătos, chiar dacă e mai puțin cult, mai puțin politician, mai sărac, mai fără mașină,mai fără spațiu suficient de locuit, mai fără conturi în bănci, mai fără proprietăți, el, omul sănătos, poate fi pe drept "acuzat" de sentimentul de solidaritate.

Omul sănătos la trup și la suflet poate fi la nevoie baza solidarității naționale în situații grave, cum ar fi, de exemplu, azi, criza.

Și dacă indiferent de e pace, de-i război, sănătatea e mai presus de orice, hai să ne gândim ce putem face pentru sănătatea acestui popor care, chiar dacă a trecut de-a lungul secolelor prin nenumărate necazuri, a rămas un popor sănătos.

Acum criza își joacă mendrele cu sănătatea noastră, a tuturor, și noi nu putem sta nepăsători în fața acestei boli a sănătății sau nu putem privi neputincioși la o sănătate bolnavă.

Medicii buni ne pleacă în afara țării, medicii care mai sunt se zbat în propriile lor nemulțumiri, asistenții sunt puțini și prost plătiți, infirmierii nu mai au bani nici măcar de abonamente de transport, spitalele, o parte dintre ele, sunt ca niște lagăre ale morții, bani pentru întreținerea spitalelor sunt supralimitați, mâncarea e din ce în ce mai puțină și mai proastă, medicamente ioc, aparatura medicală de pe vremea lui Pazvante-Chioru, pereții coșcoviți și saloane pline de gândaci, profesori hapsâni care nu mai lasă să crească în umbra lor alte somități ale medicinei românești, portari hâzi și hapsâni, cu drepturi de manageri, consultații și tratamente pe banii grei din buzunarul pacientului, licitații trucate pe puținii bani care mai sunt, cu grele comisioane în buzunarul clientelei politice, cu spitale vechi și costisitoare care sunt bune numai pentru muzee cu stafii, cu administrație calmă și nepăsătoare la boala sănătății, cu manageri incompetenți, făcuți directori peste noapte, când mai ieri erau simpli pompieri în spitalele pe care le consideră azi srl-ul lor, când multe și multe lucruri se întâmplă nelalocul lor, cum putem spera ca sănătatea să fie sănătoasă, ca oamenii acestui popor să se ferească de boala sănătății?

Cum putem spera ca cetățenii acestei țări să creadă într-o sănătate sănătoasă, sănătate care să le dea încredere într-un viitor mai bun?

Cum putem spera într-o sănătate sănătoasă, care să facă din sistemul sanitar românesc un sistem sanitar sănătos, eficient, incoruptibil și la îndemâna tuturor românilor? Mai ales că sistemul de sănătate ne costă mult prea mult, și peasigurați și pe asiguratori. Că sănătatea poporului acestei țări pentru noi toți nu trebuie sățină cont de școală, de scară socială, de avere personală, de pile, de relații.

Sănătatea poporului ține de dorința noastră de fi peste ani și ani un popor sănătos la minte și la trup. Că așa este: "Dacă ai sănătate, le ai pe toate".

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc foarte mult, doamna deputat.

 
  Cornel Ghiță - declarație politică cu tema Avem impetuos nevoie de un Cod de asistență socială;

Îl rog acum pe domnul deputat Cornel Ghiță, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să ia cuvântul, pentru a-și prezenta declarația politică.

   

Domnul Cornel Ghiță:

Bună dimineața.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are următoarea temă: "Avem impetuos nevoie de un Cod de asistență socială".

Stimați colegi,

În cadrul ședinței de săptămâna trecută a Comisiei pentru muncă și protecție socială am avut o întâlnire cu ministrul muncii, familiei și protecției sociale, care ne-a arătat că puterea executivă începe demersurile pentru elaborarea Codului de asistență socială, un cod foarte necesar în acest moment.

Avem în prezent un număr enorm de prestații sociale de care românii beneficiază (peste 202 drepturi de asistență socială, reglementate prin 179 de acte normative). Avem din ce în ce mai puțini oameni care își plătesc asigurările sociale, tot mai mulți sunt cei care stau acasă și au beneficii mai mari decât cei activi în câmpul muncii.

În această perioadă de criză consider că e necesară o regândire a întregului sistem de prestații sociale, ceea ce sper să se facă prin viitorul Cod de asistență socială. Ministrul muncii ne-a confirmat că deja un grup de lucru din cadrul ministerului lucrează la elaborarea principiilor care vor sta la baza Codului de asistență socială. Deci ceea ce vă cer, stimați colegi parlamentari este, să nu mai îngreunăm munca acestui grup de lucru și să nu promovăm proiecte legislative cu noi prestații sociale sau noi beneficiari pentru aceste prestații, întrucât sistemul bugetar nu are sustenabilitatea necesară și, mai grav, multe din acestea se și dublează.

Acest mod de lucru în domeniul legislativ a făcut ca protecția socială să fie diluată, astfel că de această măsură socială beneficiază o paletă foarte largă de categorii sociale, unele fără nicio motivație consistentă. În plus, cei care au nevoie reală de protecție socială, nu pot beneficia de fonduri financiare suficiente.

Pe termen lung s-a încurajat "nemunca", exceptarea și specularea legii în domeniul social devenind sport național, atât în mediul rural cât și urban.

Odată cu regândirea vârstei de pensionare trebuie schimbată și mentalitatea în domeniul social, flexibilizând codul muncii, astfel ca fiecare persoană să fie stimulată să presteze o activitate și să degreveze bugetul asigurărilor sociale de stat de o povară greu de susținut. În plus, stimularea muncii va duce la pensii mai mari, prin aplicarea calculului pensiei după principiul contributivității.

Elaborarea Codului de asistență socială va duce la o protecție socială reală pentru persoanele defavorizate, la creșterea și stimularea pieței muncii, astfel ca sistemul de pensii să devină predictibil, dar și sustenabil.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
  Ioan Oltean - declarație politică intitulată «Despre Ziua Europei, satul românesc și conservarea tradițiilor»;

Întrucât nu mai sunt alți doritori, dați-mi voie să-mi susțin și eu propria mea declarație politică.

   

Domnul Ioan Oltean: (De la tribună)

Doamnelor și domnilor,

Domnule doctor,

Declarația mea politică se intitulează: «Despre "Ziua Europei", satul românesc și conservarea tradițiilor».

Duminica trecută, pe data de 9 mai, Ziua Europei a trecut aproape neobservată în România. Totuși, în câteva localități din țară, oamenii au simțit nevoia să se bucure românește. În contextul problemelor economice actuale, iată că românii au vrut să arate Europei bogata lor tradiție, obiceiurile, cântecele și dansurile tradiționale. Acest fapt m-a făcut să aleg pentru astăzi o temă prea puțin pusă în valoare în ultima perioadă, cea a valorii pe care o reprezintă în sine satul românesc și conservarea tradițiilor sale.

În decursul etapelor zbuciumatei noastre istorii, românii au simțit nevoia să comunice între ei, poate mai mult decât alte popoare ale lumii, stabilind, astfel, diferite canale durabile de transmitere a informațiilor. Aceste relații au fost la început pur și simplu niște norme de conduită fără caracter juridic, norme care au fost respectate de bună voie de către toți. Deși mai târziu a intervenit legea scrisă, satele au continuat să-și judece pricinile potrivit dreptului strămoșesc. Este adevărat, cu timpul, legea scrisă a câștigat tot mai mult teren în defavoarea dreptului comunității locale. Dar între biruința unuia și dispariția parțială a celuilalt s-a impus o perioadă îndelungată, timp în care au coexistat ambele tipuri de «instanțe».

Fiind jurist, nu pot să nu mă opresc asupra câtorva aspecte care privesc chestiuni ale dreptului din această zonă. Satele românești se bazau până nu demult pe o tradiție bine pusă la punct, pe norme nescrise, dar respectate cu strictețe. De altfel, în micile comunități rurale românești, încălcarea legii nescrise ducea la sancționarea celor vinovați, ceea ce demonstra importanța legii nescrise.

Dreptul românesc a fost și este încă indisolubil legat de societate. Românii și-au creat propriile reguli sociale, dintre care amintim: regulile morale, religioase etc., reguli clare care le asigurau conviețuirea în colectivitate și care coexistă și azi, sau cel puțin așa ne place să credem, cu regulile scrise. Astfel, o serie întreagă de practici sociale, îndelung repetate în actele zilnice, cunoscute, aplicate și respectate, au devenit în timp norme de drept.

Condițiile vieții materiale și spirituale, tipurile de relații sociale din societatea românească au determinat apariția unor comunități și grupuri specifice de solidaritate. Viața satului românesc a avut un puternic caracter comunitar colectiv concretizat în apariția unor valoroase tradiții social-economice, cu norme, forme de organizare și instituții proprii.

Baza dreptului la poporul român au format-o cutumele care creau o situație juridică menținută prin consimțământ mutual.

Cutuma sau obiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept și reprezenta o practică atât de înrădăcinată în comunitatea satului românesc, încât oamenii știau că prin ea își puteau exercita drepturile, și chiar făceau acest lucru. Regulile formate în timp nu sunt impuse de constrângere, însă ele sunt respectate, chiar nescrise fiind.

Practica generatoare de cutume era uniformă, repetabilă și avea o durată de timp destul de îndelungată. "Obiceiul" este, practic, rodul experienței de viață a întregii comunități. "Obiceiul" este un model de conduită, el presupune o anumită constrângere în recunoașterea valorilor de grup și de respectare a lor. El apare ca un comportament pe care grupul social îl impune membrilor săi și se concretizează, în general, pe formule orale, iar autoritatea lui se bazează, pentru aplicare, tocmai pe faptul că este rezultatul unei practici vechi, incontestabile. "Obiceiul" formează un mecanism creator și păstrător de ordine și, mai mult decât atât, ca să pun punctul pe "i", "obiceiul" este un mecanism păstrător de cultură.

Prevederile obiceiului pământului sunt izvorâte din bunul simț și din înțelepciunea poporului român. De aceea, atunci când un membru al colectivității greșea, el era judecat numai după normele cutumiare ale locului în care trăia.

Poporul român a ținut, și ține încă, la tradiția întemeiată pe practicarea și manifestarea cultului. Tradiția a fost și încă mai este conducătoarea tuturor actelor omului. Poate tocmai de aceea legea țării sau obiceiul pământului apare ca o emanație a întregului popor privit în structura lui și în evoluția lui istorică. Există, încă, obiceiuri străvechi care s-au păstrat aproape nealterate de-a lungul timpului, aceasta dacă vorbim, fie și numai despre zona Bistrița, pe care o cunosc foarte bine. Viața psihosocială în satul românesc a avut un caracter comunitar, evidențiat de închegarea anumitor tradiții cu caracter economic și psihosocial, de conservarea unor mentalități specifice. Satul românesc și-a dezvoltat forme specifice de existență și supraviețuire, conform trebuințelor comune și a voinței comune.

Arta populară a României își are rădăcinile în trecutul îndepărtat și zbuciumat al acestei regiuni geopolitice. Fiind situată la intersecția marilor civilizații istorice - greacă, romană, bizantină, orientală și occidentală, elemente ale acestor civilizații au fost absorbite de locuitorii de aici, toate acestea împletindu-se într-o viziune originală care se găsește în artă, meșteșugurile și muzica populară românească.

Folclorul românesc este cel mai bine conservat din lume, iar manifestările sale sunt încă evidente în întreaga țară.Folclorul reprezintă oglinda vie a existenței poporului român, o dovadă grăitoare a străvechii noastre unități culturale, iar imensul tezaur folcloric al poporului nostru constituie o componentă valoroasă a acestei moșteniri.

Tradițiile populare românești rămân bogăția noastră cea mai de preț și trebuie să facem tot ce se poate pentru ca aceste comori să se păstreze vii în mintea copiilor noștri și a noastră, a tuturor.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor colegi,

Îngăduiți-mi să îi anunț și pe cei care astăzi au depus în scris declarațiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputați: Petru Movilă, Cezar Preda, Marius Rogin, Claudia Boghicevici, Ioan-Nelu Botiș, Silviu Prigoană, Iacob Strugaru, Cosmin Popescu, Daniel Florian Geantă, Ciobanu Gheorghe, Apostolache Mihai, Stan Nicolae, Buda Daniel, Carmen Axenie, Dugulescu Marius, Olar Corneliu și Ionescu George.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputați: Ion Dumitru, Filip Georgescu, Vasile Mocanu, Ioan Stan, Ana Gheorghe, Ion Stan, Valeriu Zgonea, Ion Burnei, Florin Pâslaru, Ion Călin, Emil Radu Moldovan, Ciprian Nica, Marian Ghiveciu, Vasile Popeangă, Dumitru Chiriță, Dorel Covaci, Manuela Mitrea, Cristian Rizea și Oana Mizil.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii deputați: Gheorghe Gabor, Viorel Buda, Cristian Buican, Dan Motreanu, Virgil Pop, Alina Gorghiu, Horea Uioreanu, Pieptea Cornel, Cristian Adomniței, Grațiela Gavrilescu, Viorel Palașcă, Bogdan Țîmpău, Titi Holban, Ionel Palăr, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, George Dumitrică, Mihai Donțu, Andrei Gerea, Lucia Varga și Nicolae Jolța.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnii deputați Miron Ignat și Aledin Amet.

Din partea Grupului parlamentar al independenților, domnul deputat Vasile Soporan.

Nemaiexistând alți colegi de-ai mei dornici să-și susțină de la tribună declarațiile politice, declar închisă ședința noastră de astăzi.

Ne revedem mâine, la ședința normală de dezbatere a proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

O zi bună tuturor!

De la ora 10,00 încep activitățile în cadrul comisiilor permanente ale Camerei Deputaților.

Doamne ajută!

 
     

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
    Ioan Stan - despre bogăția specială a meleagurilor Fălticenilor și importanța prezervării ei;

Domnul Ioan Stan:

"Sunt, într-un mod special, unul dintre cei mai bogați oameni din lume!"

Sunt, într-un mod special, unul dintre cei circa 33.000 din cei mai bogați oameni din lume, dat fiind faptul că împreună alcătuim populația municipiului Fălticeni din județul Suceava.

Sunt, în același timp, un viitor om sărăcit de avuția sa specială prin nepăsarea și nechibzuința, prin neînțelepciunea celor ce guvernează vremile de azi ale României.

Să mă explic.

Șansa de a fi trăitor pe un meleag despre care nici chiar neprietenii nu pot vorbi altfel decât cu uimire respectuoasă este onorantă și copleșitoare! Te obligă să faci tot ce se poate pentru a răspunde în cel mai potrivit mod la faptul de a te număra printre locuitorii săi.

Ierarhii stabilite de statisticieni de renume spun că, după București și Iași, Fălticeniul este al treilea oraș din țară ca număr de scriitori pe care i-a dăruit neamului românesc. Adevărul matematic arată că raportând numărul de nume ilustre la cel de locuitori, ierarhia se schimbă, propulsând Fălticeniul pe primul loc. Și cum ar putea fi altfel când micul oraș de pe apa Șomuzului a dat spiritualității din România și nu numai 16 academicieni, 12 generali și 60 de doctori în cultură și știință.

Au fost, mai mult sau mai puțin vremelnic, oameni ai pământului fălticenean, i-au respirat aerul înmiresmat de livezile celor șapte coline ce-i adăpostesc așezarea, i-au bătut ulițele în căutarea prietenilor și a prieteniilor de-o viață, i-au însuflețit căsuțele cu tindă și cerdacuri umbrite de viță, i-au nemurit existența în opere care ne fac pe noi cei de azi și pe cei care ne vor urma receptori ai unor dăruiri nemăsurabile în monedă. Am avut chiar șansa de a moșteni mărturii materiale ale apartenenței lor la tărâmul fermecat al Fălticeniului - case în care au locuit ca învățăcei, ca prieteni veniți în ospeție, ca familiști mai tineri ori mai maturi.

Aproape că nu există zonă din oraș în care aceste mărturii să nu fie prezente. Dar sunt emoționant și cu siguranță predestinat adunate pe ceea ce tot fălticeneanul recunoaște ca fiind "ulița Rădășenilor", deși însemnele civilizației contemporane sunt inscripționate cu "strada Ion Creangă".

Dacă nu întreg orașul, măcar această stradă ar trebui să fie declarată muzeu!

Cu speranță vă invit a mă urma într-un periplu imaginar spre a vă convinge de adevărul spuselor mele, și iată:

  • la nr.6 există încă, refăcută, casa în care s-a născut prima femeie comandant de vas în marina română - Angela Socolescu - Elefterescu;
  • la nr.8 există încă, aproape nevitregită de vreme, casa pictorului Nicolae Tolea, îndrumător al pictorului Aurel Băeșu și bunic matern al Angelei Socolescu -Elefterescu;
  • la nr. 10 încă există casa în care s-a născut pictorul Ștefan Șoldănescu, cel care i-a fost profesor de desen la Iași lui Nicolae Iorga, căruia i-a împodobit mai târziu cu desene două opere istorice și care a ilustrat cu 12 desene două dintre abecedarele lui Ion Creangă;
  • la nr.10 bis a funcționat între anii 1862 și 1900 școala primară nr.l locul unde au deslușit primele slove Artur Gorovei, G.T. Kirileanu, Ștefan și Gheorghe Șoldănescu, Eugen Lovinescu, Ion Dragoslav, Vasile Ciurea, Vasile Savel, George Stino;
  • la nr.l4 încă se află casa părintească a Sofiei Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din România, cea care timp de 40 de ani a operat pe creier și pe coloană alături de profesorii Constantin Arseni, Bagdazar și Pietraru;
  • la nr.l5 încă există așa numita casă a Enăchioaei în care a stat în gazdă timp de patru ani G.T. Kirileanu, în care s-a născut Jules Cazaban și care, cumpărată mai apoi de familia Melidon, a devenit și casa părintească a celei care 1-a însoțit pentru o viață pe Ion Irimescu -Eugenia;
  • la nr.16 se află astăzi casa Băncilă, în care diaconul Leon Băncilă era deseori vizitat de vărul său pictorul Octav Băncilă. Domnia sa, diaconul, era dascăl de muzică la gimnaziul "Alecu Donici" azi colegiul național "Nicu Gane".
  • la nr.29 când era proprietar D.Niculescu, funcționar la prefectură, a fost găzduit timp de patru ani compozitorul Ion Chirescu, urmaș al lui Leon Băncilă la catedra de muzică a gimnaziului, iar când proprietar a devenit croitorul Iordache, aici și-a găsit gazdă pe durata anului școlar Nicolae Labiș;
  • la nr.30 nu mai există casa lui Pavel Ciubotaru, în care a locuit împreună cu tovarășii săi de șotii din Humulești, venit la școala de catiheți, ori cum binevoia a o numi "fabrica de popi", cel care este și va fi întotdeauna unicul Ion Creangă;
  • la nr.35 nu mai există casa copilăriei scriitorului Mihail Șerban;
  • la nr.40, în casa familiei Bâlu, a locuit în două rânduri între anii 1901-1903 și 1906-1909, punând în slovă 8 din cele 18 cărți scrise la Fălticeni, Mihail Sadoveanu, căsătorit cu fiica gazdei sale, Ecaterina Bâlu;
  • la nr.43 nu mai există casa în care a văzut lumina zilei, în nevoiașa familie a unui mic funcționar, cel ce avea să devină pictorul Aurel Băeșu;
  • la nr.47 a trăit o vreme poeta și traducătoarea Lucreția Andriu;
  • la intersecția uliței cu strada Pietrari se află ce a mai rămas din vestita crâșmă a lui Hoișie, descrisă cu farmec de Profira Sadoveanu care menționează printre cei care-i treceau pragul pe A.D.Xenopol, în drum spre Rădășeni la prietenul Nicolae Beldiceanu, pe Artur Gorovei, Topârceanu, Ionel și Păstorel Teodoreanu, Mihail Șerban și Ion Dragoslav, ca și pe ilustrul său părinte, Mihail Sadoveanu;
  • la nr.60 a locuit poetul, folcloristul și profesorul V.G.Popa, nu o dată sfătuitor al elevilor Nicolae Labiș, Tana Mugurel, Mihai Iacobescu;
  • și pentru că ați avut bunăvoința să urcați împreună cu mine ulița Rădășenilor, a venit vremea să fiți răsplătiți. La nici o sută de metri pe creasta dealului se află la nr.68, singura casă pe care și-a construit-o Mihail Sadovenu și în care a locuit între anii 1909 - 1918. Doar o alee, meschin de îngustă, ducând din strada spre casă, a mai rămas din ceea ce cândva maestrul însuși numea "grădina liniștii".

Spuneam că sunt un om foarte bogat pe care îl amenință sărăcirea. Mi-ați înțeles desigur metafora, drept care știu că îmi veți înțelege demersul!

O bună parte din vestiții trăitori ai Fălticeniului sunt astăzi înfrățiți cu pământul său întru odihna cea de-a pururi. Lovineștii în cimitirul Grădini, Ion Irimescu și buna sa coana Jenița în pacea Oprișenilor, ca să nu-i pomenesc decât pe cei mai apropiați de contemporaneitate.

Urmele celor de care v-am vorbit s-au scris, în afara operei proprii, prin strădania muzeografilor, în culegeri de amintiri, fotografii, scrisori ale vremii. Pentru câțiva mai stau mărturie casele de care v-am vorbit. Se încumetă să mai reziste în trecerea timpului, dar se apropie an de an de pământul care le va adăposti în curând materia. Tragedia constă în faptul că aceste vestigii, încă recunoscute, au o existență mai mult decât incertă. Cele aflate în proprietate publică, așa cum este casa lui Sadoveanu, au nevoie de fonduri, dar tot le mai poartă de grijă cineva.

Cu cele aflate în proprietate privată lucrurile stau mult mai grav. Casele au statut de monument. Cei care le-au cumpărat determinați de oportunitățile locului și nu de valoarea lor sentimentală, ca și cei care le-au moștenit, nu le pot demola și se consideră îndreptățiți să le ofere autorităților publice la prețuri exorbitante. Iar dacă nu găsesc cumpărători le lasă, despuiate de însemnele de recunoaștere cu care au fost marcate, pe mâna timpului care, implacabil, le transformă în țărână.

Nu cred că mai există undeva în România o stradă care să facă istorie cu trecătorul la fiecare pas. Nu cred că sunt români care să nu fi auzit de cei care au nemurit ulița Rădășenilor cu ființa lor. Numele lor umplu dicționarele, opera lor dăinuie peste timp, umbrele lor se trec în dulce peregrinare peste pământul Fălticeniului așteptând nu numai de la cei ce-i însuflețesc azi cuprinderea, ci de la noi toți recunoaștere și recunoștință.

Iar aceasta nu în declarații se dovedește, ci în fapte!

Pentru a ne respecta această datorie de suflet, vă rog, doamnelor și domnilor, să cerem împreună domnului ministru al culturii o măsură legislativă care să clarifice situații ca cele despre care v-am vorbit, să ocrotească semnele unor astfel de prezențe în viața unui popor, să ne ofere șansa de a mai fi, noi toți, bogații care încă suntem. Și va trebui să cerem ca această îndreptare să se întâmple cu repeziciune pentru a mai avea obiect.

Altfel, mă tem că, văzându-ne nemernicia, după ce vor fi așteptat de la noi atâta vreme să ne îngrijim de mărturia materială a trecerii lor prin spațiul orașului meu și al Dumneavoastră, ca și prin timpul spiritualității românești, ilustrele personaje se vor mânia moldovenește și-și vor lua casele la ei, sporind în amintiri fără trup ființa neamului nostru, sfințind încă o dată, pentru ultima dată, țărâna fălticeneană.

    Vasile Mocanu - declarație politică: Despre investiții, numai de bine;

Domnul Vasile Mocanu:

"Despre investiții, numai de bine"

O știm cu toții: e criză și avem nevoie urgentă de investiții! Iar fondurile de investiții sunt necesare mai ales în zonele vulnerabile, unde situația socială și economică este deosebit de gravă. Așa cum este cazul Moldovei și mai ales al județului Iași.

Guvernul este însă de altă părere. La ultima alocare de fonduri guvernamentale, am asistat din nou la o mare nedreptate. În vreme ce multe județe ale țării chiar au primit sume importante, Iașiul a fost din nou trecut cu vederea. Astfel, prin hotărârea de guvern, județul Iași a beneficiat de doar 5,7 milioane de lei. Raportând suma la numărul total al populației, rezultă mai puțin de 7 lei pe cap de locuitor. Mai precis 6,9 lei.

Prin urmare, sumele primite nu rezolvă absolut nicio problemă a județului. Modernizarea aeroportului rămâne o dorință neîmplinită, în timp ce drumurile din județ continuă să se degradeze. Nu ne mai miră deloc de ce, în atari condiții, suntem ocoliți de toți investitorii importanți din țară și din străinătate. Ceea ce ne uimește este, din nou, lipsa de cuvânt a guvernanților. Nu demult, la ședința de guvern ținută în Capitala Moldovei, cabinetul Boc nu mai prididea cu promisiunile făcute ieșenilor. Și, totuși, nu s-a întâmplat nimic. Noi am rămas cu promisiunile, iar banii s-au dus în altă parte.

Prin comparație, județul Cluj stă nemaipomenit de bine. Alocările pe cap de locuitor sunt duble față de Iași. Pentru reabilitarea unei singure străzi din județul Cluj s-au primit mai mult de jumătate din banii alocați Iașiului. De altfel, pentru un cămin cultural dintr-o comună clujeană s-au dat mai mulți bani decât pentru aeroportul din capitala Moldovei.

Iașiul deține cea mai importantă comunitate plecată la muncă peste graniță. Numărul de șomeri din Iași continuă să crească. Județul Iași face parte din cea mai săracă regiune a Uniunii Europene.

Atunci, de ce Clujul și nu Iașiul?

    Ion Stan - declarație politică Greșelile în politică sunt crime, iar cele mai mari sunt crime împotriva națiunii;

Domnul Ion Stan:

"Greșelile în politică sunt crime, iar cele mai mari sunt crime împotriva națiunii"

Nu trebuie să mai avem dubii. Guvernul real al României este unul din umbră, iar suveranitatea deciziilor politice strategice a fost transferată Fondului Monetar Internațional.

Nu trebuie să existe urmă de îndoială că atât Fondul Monetar Internațional, cât și Uniunea Europeană consideră necesară, în cazul României, una din două: ori dublarea incompetentului guvern cu un "supervisor" alcătuit din funcționari internaționali, sau înlocuirea camarilei politice cu un guvern de tehnocrați.

De la o zi la alta, declarațiile șocante ale miniștrilor arlechini uimesc și prostesc în față națiunea.

Așa, bunăoară, de pripasul ministru al finanțelor publice afirma cu o seninătate iresponsabilă: "(...) restructurăm cât trebuie, dar nu știm cât(...)". Locul autorului acestei mostre de idioțenie politică nu ar putea fi în niciun guvern din lume, dar pe malurile Dâmboviței, o asemenea alegație este simptomatică pentru o întreagă administrație emanată din orgoliile rănite ale câtorva personaje tupeiste, care vagabondează rătăcite prin politica românească a ultimelor două decenii.

Dacă am ales să ne conducă niște bezmetici, urmarea nu poate fi decât riscul să devenim o țară de bezmetici.

Transfigurat de importanța misiei sale, Micul Om Mare din Piața Victoriei s-a pus pe opere de pionierat: "Prima Casă", "Primul Siloz", "Primul Tractor", "Primul Spanac" (n.n. vândut la bordură cu factură fiscală!) și, mai nou, "Primul Automobil Electric".

De invenția românească, cea a motorului care descompune apa în elementele sale constitutive, furnizoare de combustie, se pare că nu are voie să audă. Altfel, cum ar fi el agentul de lobby al companiei... (nu-i facem publicitate).

Prim-ministrul și miniștrii săi stau prost nu numai cu inspirația politică, dar și cu aritmetica. Bunăoară, cum reușesc ei că, numai din recalcularea și reducerea a 7240 de pensii din cca. 200.000, să obțină o compensare de 1,7 miliarde euro la bugetul asigurărilor sociale, când abia dacă s-ar aduna vreo ".. 25 de milioane !

Motivația este cusută cu o ață albă mai groasă decât odgonul marinăresc, cu care Traian Băsescu îi va lega, fără remușcări, dacă îl vor confrunta cu o revoltă a nemulțumiților.

Guvernul are la îndemână suficiente resurse de redresare economico-financiară, dar nu le poate folosi. Dacă s-ar atinge de economia subterană, l-ar răsturna propria clientelă politică. Dacă ar apela la solidaritatea publică, contractând împrumuturi de la populație, emițând titluri de stat ori apelând la subscripții, ar deranja și alte interese, inclusiv ale creditorilor externi.

Dacă ar concesiona marile proiecte de infrastructură miliardarilor autohtoni... Dacă...

Dar, de ce să oferim sugestii celor care le știu pe toate?! Mai puțin un lucru: "Greșelile în politică sunt crime, iar cele mai mari sunt crime împotriva națiunii!"

    Ion Stan - declarație politică Puterea politică portocalie controlează canalele de comunicare publică;

Domnul Ion Stan:

"Puterea politică portocalie controlează canalele de comunicare publică"

În clasamentul internațional al libertății presei, România ocupă locul 88. Pesemne că autorii clasamentului, în absența tuturor elementelor obiective ale stării de fapt, au supraevaluat.

Realitatea este că în România de azi, exceptând presa culturală solidă - excepție și ea - nu prea mai există un ziar care să merite a fi citit.

Cauzele acestui efect pot fi clasificate, funcție de metodele la care recurgem pentru a diagnoza starea presei românești.

Pe fond, însă, atât puterea politică, cât și cea economică au avut ca obiectiv controlul canalelor de comunicare publică.

Cum puterea politică nu putea să ia în proprietate aceste canale, fără de care libertatea presei și a opiniilor nu există și, pe cale de consecință, principii ale democrației și ale Constituției rămân literă moartă, presa a fost cumpărată la pachet de două-trei trusturi străine, care să ne implementeze "presa democrată", de conivență cu câțiva capitaliști roșii autohtoni.

O parte a venit cu softul ideologic, cealaltă cu infrastructura sistemului de propagandă a regimului defunct, pe care și-a adjudecat-o într-un prim exercițiu al privatizărilor frauduloase care ne-au scris istoria ultimelor două decenii.

Și o parte și cealaltă au mimat exercițiul libertății presei, până acum au ocupat și suprasaturat piața cu teme și subiecte, aparent din agenda cetățeanului.

În realitate, însă, s-a exercitat o permanentă agresiune asupra libertății de exprimare și răspândire a opiniilor, având ca țel dezrădăcinarea mentalului colectiv din reperele sale axiologice identitare.

Puterea economică bazată pe rapt și devalizare, a cărei conduită se caracterizează prin permanența conflictului cu morala și legea, a avut ca țel prostituarea profesiei de jurnalist.

"Analiști" născuți peste noapte, atestați profesional doar de zerourile cifrei în care li se cuantifică angajamentul față de patronul trustului de presă, au devenit "guru" naționali, omniprezenți și ubiscienți în editoriale, pe ecrane, în serviciile de consultanță politică, în staff-urile electorale, în budoarele nevestelor politicienilor și în.....statele anexă ale organigramelor serviciilor secrete.

Starea actuală a presei românești se datorează, în egală măsură, tuturor celor care s-au închipuit slujitori ai cuvântului, dar în realitate au lucrat, cu osârdie și ură, la învrăjbirea românilor împotriva românilor, atentând mișelește la fundamentele sistemului de valori al identității noastre.

Nemernica și iluzoria izbândă a condotierilor de presă se întoarce acum și împotriva presei înseși. Cum au putut crede că va fi altfel?!

Meseria de jurnalist a ajuns să fie confundată cu cea de conspirator obedient puterii, pe care mercenarii condeiului o servesc interesat, pentru a lansa diversiuni prin care să se apere secretele unei guvernări, care are tot mai multe de ascuns de un popor pe care l-a mințit și vrea să-i fure și speranțele.

După "lansarea la apă" a noului partid al îmbogățirilor din politică, împotriva evidențelor denumit al "Uniunii Pentru Progresul României" când fondatorii sunt doar burghezi roșii parveniți și oportuniști politici șantajați, așteptăm lansarea în spațiul mediatic și a organului de presă corespunzător.

    Gheorghe Ana - declarație politică: Demagogie și populism prin manipularea opiniei publice;

Domnul Gheorghe Ana:

"Demagogie și populism prin manipularea opiniei publice"

Principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorității publice impune egalitatea de tratament juridic, astfel încât să nu existe discriminări, privilegii de care să beneficieze unele instituții sau categorii de cetățeni în detrimentul altora.

De mai bine de 5 ani asistăm la manipularea opiniei publice prin demagogie și populism ieftin. Ținta predilectă o constituie Parlamentul României, una din cele mai importante instituții ale statului de drept. Aproape permanent se vorbește de ineficiența Parlamentului în actul legislativ, de privilegiile enorme de care beneficiază parlamentarii, de afacerile "oneroase" în care sunt implicați parlamentarii, de traficul de influență pe care îl produc etc. fără ca cineva să încerce măcar să răspundă public, onest la câteva întrebări de bun-simț cum ar fi:

Cine are interes ca Parlamentul, instituție în statul de drept, să nu funcționeze?

Care sunt parlamentarii angrenați în afaceri "oneroase" și pe cine slujesc aceștia?

Ce drepturi în plus sau în minus au parlamentarii români față de cei europeni?

De ce unii parlamentari sunt mai parlamentari decât alții?

Este Parlamentul României o instituție independentă?

Prin alegeri uninominale structura Parlamentului s-a îmbunătățit sau nu?

Dacă răspundem onest la aceste întrebări, o să constatăm că România se îndreaptă spre dictatură, iar Parlamentul României nu mai este de mult o instituție independentă. Actul legislativ este dictat de guvern sau de președinție. După partidul aflat la putere toate relele care se întâmplă în societatea românească se datorează Parlamentului, uitând că și ei fac parte într-o majoritate confortabilă. Cetățeanul este manipulat grotesc arătând mai nou că "cel mai mare consumator de bani publici este Parlamentul" și de aici ideea unui parlament unicameral cu maxim 300 de parlamentari, dacă se poate, componența s-o stabilească președintele țării și primul-ministru.

De ce să vorbim de guvernarea prin ordonanțe de urgență în număr nelimitat (călcând în picioare Constituția), multe dintre ele neconstituționale și amendate de Curtea Constituțională, când putem să vorbim de eliminarea gardului incintei parlamentului.

De ce să vorbim de incapacitatea guvernului de a prezenta un pachet de legi anticriză necesar României, când putem să vorbim despre chiulul parlamentarilor.

De ce să dezbatem legi în plenul Parlamentului, când putem să le abrogăm prin asumarea răspunderii guvernului.

România este în colaps economic, iar guvernanții manipulează cetățenii cu minciuni gen: construim autostrăzi, avem creștere economică, ne achităm de obligațiile asumate ca țară membră UE și NATO. Realitatea o vedem și o simțim cu toții. Reducem salariile și pensiile pentru a supraviețui incompetenței guvernanților.

Manipularea opiniei publice prezentând ținte false prin demagogie și populism ieftine, pune la îndoială existența României ca stat de drept. Comportamentul discreționar al guvernanților ne aduce aminte de perioada de tristă amintire și demonstrează incapacitatea de a conduce România. România a devenit ca un SRL, proprietatea unui singur om și administrat prost de alt om.

Stimați guvernanți, respectați principiul constituțional al separării puterilor în stat și al egalității cetățenilor în fața legii! Lăsați instituțiile statului să funcționeze așa după cum au fost create și pe cetățeni să tragă ei concluziile asupra funcționării, nu-i manipulați, nu-i mințiți. În ei constă puterea, iar decizia ei o iau, dar nu manipulați și mințiți, pentru că ei reprezintă națiunea, iar o națiune manipulată nu are loc niciunde, darămite în Europa Unită.

Prin urmare, respectați cetățenii acestei țări și totodată respectați cea mai importantă instituție a statului de drept: Parlamentul!

    Ion Călin - declarație politică intitulată Și a fost 1 Mai...;

Domnul Ion Călin:

"Și a fost 1 Mai..."

În anul 1889, social democrați afiliați la Internaționala a II-a au stabilit la Paris ca ziua de 1 Mai să fie o zi internațională a muncitorilor, recunoscându-se astfel ziua în care sute de mii de oameni au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii. La 1 Mai 1866, aproximativ 100.000 de demonstranți, din care 40.000 se aflau în grevă au participat la cea mai mare manifestare de la Chicago, pentru obținerea zilei de lucru de opt ore.

La noi în țară sărbătoarea de 1 Mai a ajuns în 1890, când a fost preluată prin simple întâlniri de cercurile intelectuale socialiste. Odată cu scoaterea Partidului Comunist în afara legii, în anul 1924, și cu apariția Sindicatelor Unitare, ziua de 1 Mai începe să capete însemnătate, într-unul din manifestele Sindicatelor Unitare se arată că "La luptă, nu la odihnă vă cheamă ziua de 1 mai. Muncitorimea din România va face în același timp ca revendicările ei, ca protestele să fie auzite de clasa stăpânitoare".

După 1944, ziua de 1 Mai a fost sărbătorită prin manifestări, parade, steaguri, lozinci și cântece patriotice, iar după 1990, românii au considerat-o zi liberă, prilej de-a petrece la iarbă verde în aer liber.

În acest an, Ziua Internațională a Muncii în multe țări ale lumii au fost programate ample marșuri și mitinguri pentru a reclama șomajul, noul flagel care afectează economia mondială și astfel s-a revenit la adevăratele semnificații ale acestei zile.

La noi în țară, ziua 1 Mai a fost marcată ca o simplă zi liberă, deoarece clasa muncitoare nu mai există, datorită dispariției industriei, această zi devenind Ziua internațională a șomerilor. De ce? Pentru că dacă în Uniunea Europeană, numărul total al șomerilor a crescut cu 123.000 în martie, comparativ cu februarie, în România, rata șomajului a crescut la 8,36% față de 8,30% în luna precedentă, adică cu aproape 3.000 de șomeri mai mult. Problema șomajului în România este mai gravă decât în statele europene, deoarece guvernul nu se preocupă cu adevărat de reconversia forței de muncă, iar ajutorul de șomaj nu îți permite un trai decent.

Guvernanții portocalii nu realizează pericolul real al șomajului, astfel unul din miniștrii guvernului PDL chiar declara că guvernul restructurează în acest an oricâte posturi va fi necesar pentru ca sistemul să funcționeze eficient și să se atingă un echilibru între sectorul public și cel privat. Oare ce vor face acești oameni? Guvernul nu se preocupă de cursurile de reconversie profesională adaptate situației din economie, majoritatea cursurilor organizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sunt în afara cerințelor pieței, șomerii nu au bani să urmeze cursuri private, nu există măsuri de stimulare pentru firmele care angajează șomeri, firmele se descurcă cum pot, iar organizarea de burse ale locurilor de muncă reprezintă o pierdere de timp și un câștig de imagine.

Până și Traian Băsescu a recunoscut că "nici eu, nici Guvernul, nici Banca Națională nu neam propus să scoatem țara din criza economică".

Ziua de 1 Mai 2010 a găsit în România aproximativ un milion de șomeri, o industrie într-o continuă decădere, o agricultură în paragină, învățământul și sănătatea subfinanțate, pensionari care nu-și mai primesc indexările, dimpotrivă, actualii guvernanți reduc veniturile bugetarilor și pensiile, deci o societate divizată în săraci și bogați.

Dacă cei bogați sărbătoresc 1 Mai ca fiind deschiderea sezonului estival, prilej de distracții, clasa muncitoare, care a mai rămas, nu are nicio perspectivă, drepturile îi sunt încălcate, iar timpul de lucru de opt ore este respectat de prea puține ori. Și cu toate acestea, șefii sindicatelor nu au ieșit în stradă pentru că nu vor să se creadă că sprijină un partid sau altul. Dar puteau să iasă în stradă pentru muncitorii care plătesc cotizație la sindicat și de care se pare că au uitat.

Muncitorii români, cei care duc pe umerii lor tot greul crizei din ultimul an, s-au resemnat, că așa este în democrația lui Băsescu-Boc "Să trăiți bine!" e valabil numai pentru ei și ai lor, ceilalți plătesc efectele crizei.

    Cătălin Cherecheș - despre Strategia Europa 2020;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Strategia Europa 2020"

Comisia Europeană a lansat Strategia Europa 2020 pentru ieșirea din criză și pregătirea economiei Uniunii Europene pentru deceniul următor. Trei factori cheie sunt identificați de aplicat prin acțiuni concrete la nivelul UE și la nivel național: o creștere inteligentă, prin promovarea cunoașterii, inovării, educației și societății digitale; o creștere durabilă, prin realizarea unei producții mai competitive, cu o utilizare mai eficientă a resurselor; o creștere economică favorabilă incluziunii, printr-o mai mare participare la piața forței de muncă, dobândirea de competențe și lupta împotriva sărăciei.

Progresele realizate în direcția acestor obiective vor fi măsurate față de cinci indicatori de referință, reprezentativi la nivel UE, pe care statele membre vor fi invitate să le traducă în indicatori de referință naționali, care reflectă punctele de plecare:

  • 75% din populația în vârstă de 20-64 de ani trebuie să fie angajată;
  • 3% din p.i.b.-ul UE trebuie să fie investit în cercetare și dezvoltare;
  • îndeplinirea obiectivelor climatice și energetice "20/20/20";
  • ponderea abandonului școlar timpuriu trebuie să fie sub 10%, iar cel puțin 40% din generația tânără trebuie să aibă studii universitare;
  • trebuie redus cu 20 de milioane numărul persoanelor expuse riscului sărăciei.

lată obiective generoase, pe care trebuie să le aibă în vedere și România. Din păcate, o analiză sumară a indicatorilor de referință arată că fără o strategie coerentă de dezvoltare, România nu se poate integra într-o uniune a inovării, care reorientează cercetarea și dezvoltă politici de inovare.

Agenda Europeană vorbește despre creșterea calității și a atractivității internaționale a sistemului european de învățământ superior, prin promovarea mobilității studenților și a tinerilor profesioniști, iar în România sistemul de învățământ se reformează de 20 de ani și a ajuns într-un... punct mort.

O Europă care se dezvoltă durabil trebuie să-și utilizeze eficient resursele, să aibă o politică industrială pentru o creștere economică verde, prin promovarea spiritului antreprenorial și dezvoltarea de noi competențe. Lucru care să conducă la noi locuri de muncă, prin crearea condițiilor pentru modernizarea piețelor forței de muncă. În România, în fiecare zi dispar firme, dispar locuri de muncă, se preferă folosirea cianurii în locul unei economii verzi.

Platforma europeană împotriva sărăciei trebuie să asigure coeziunea economică, socială și teritorială, ajutând persoanele sărace și excluse social și permițându-le să joace un rol activ în societate. În România, pensiile se reduc cu 15%. La fel ajutorul de șomaj, dispar subvențiile pentru persoanele aflate în nevoi sociale.

Vorbind despre strategia europeană și raportându-ne la realitățile noastre, realizăm o dată în plus ce obiective stau în fața României. Câtă nevoie este de o strategie de dezvoltare, alta decât cea de până acum, fiindcă de ea va depinde dezvoltarea fiecărei regiuni sau comunități locale, viitorul fiecărui român.

    Nicolae Stan - declarație politică: Violența în familie - flagel al societății contemporane;

Domnul Nicolae Stan:

"Violența în familie - flagel al societății contemporane"

Amplu prin proporții, răspândire geografică și cuprindere socială, violența în familie este un fenomen simptomatic pentru discriminarea femeii și perpetuarea inegalității între sexe, reflectând o încălcare flagrantă a drepturilor la viață și integritate fizică și psihică consacrate în Declarația Universală a Drepturilor Omului (art.3) și în alte acte internaționale și legi interne.

Conceptul de violență în familie este amplu și cuprinde violența domestică (înțeleasă ca violență ce apare între parteneri, fie soți sau concubini), violența asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude.

Impactul social al violenței în familie este extins, deoarece aceasta afectează nu numai victimele, dar și persoanele care sunt martore sau au cunoștință de astfel de situații în familie

În România, procesul de conștientizare a publicului cu privire la amploarea și gravitatea fenomenului violenței în familie s-a dezvoltat de curând.

Cauzele violenței în familie sunt de ordin social, economic, politic și individual.

Astfel, din punct de vedere social, a rămas înrădăcinată tradiția potrivit căreia bărbatul este capul familiei și el decide în toate problemele legate de aceasta.

Din punct de vedere economic, situarea a mai mult de jumătate din familii sub pragul minim de sărăcie duce la amplificarea stresului cotidian.

Considerarea familiei și a spațiului de viețuire ca fiind tabu, de neviolat a favorizat cauzele de ordin politic și legislativ, un obstacol major constituindu-1 reticența statului și a organelor sale de a interveni într-o sferă considerată privată.

Personalitatea, caracterul și temperamentul indivizilor sunt factori psihologici ai violențelor în familie.

La acest ansamblu de cauze se mai adaugă deficiențele existente în sistemul educațional precum și criza de autoritate în familie.

În perioada 2004-2009 Agenția Națională pentru Protecția Familiei a înregistrat 57.202 de victime, respectiv 754 de decese ca urmare a actelor de violență în familie. Numărul cazurilor este mult mai mare în realitate, deoarece numeroase victime nu sesizează sau nu recunosc că sunt agresate. Un serios semnal de alarmă a fost tras de către medicii de specialitate din cadrul Institutului Național pentru Medicină Legală estimând că numărul victimelor se apropie de 90.000. Diferența provine din numărul victimelor, în mare măsură femei, care nu îndrăznesc să facă plângere la poliție, să se ducă în camera de gardă a unui spital de urgență sau să se prezinte la medic pentru a solicita un certificat medico-legal.

După șapte ani de la promovarea cadrului legislativ privind prevenirea și combaterea violenței în familie, situația serviciilor aflate în evidența ANFP stagnează la un număr de 101 unități specializate. Județul Olt, județ ai cărui cetățeni îi reprezint în Parlamentul României, nu dispune de nicio unitate specializată, cu toate că în cursul anului 2009 au fost înregistrate 153 de cazuri.

În momentul actual se impune crearea unui cadru instituțional pentru a elabora, fundamenta, implementa, monitoriza și evalua politicile, programele și strategiile în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie. O altă necesitate stringentă o constituie dezvoltarea unui sistem unitar de servicii specializate acordate atât victimelor cât și agresorilor familiali.

Prin coalizarea și responsabilizarea principalelor instituții publice centrale și locale care se confruntă cu un număr ridicat de victime ale violenței în familie (Poliția, sistemul medical, institutele/serviciile de medicină legală, serviciile de probațiune, parchetele, instanțele, centrele de asistență a victimelor violenței în familie și a agresorilor familiali), se poate acorda un sprijin real victimelor - oameni a căror demnitate și integritate sufletească a fost rănită de bătăi, amenințări, umiliri suferite în propria casă.

    Dumitru Chiriță - declarație politică România între naționalizarea mijloacelor de producție și naționalizarea drepturilor și libertăților individuale;

Domnul Dumitru Chiriță:

"România între naționalizarea mijloacelor de producție și naționalizarea drepturilor și libertăților individuale"

În acest moment, România traversează cea mai grea perioadă de după cel de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a deciziilor regimului Băsescu-Boc de a condamna marea majoritate a cetățenilor la foamete și sărăcie.

La 06.03.1947, regimul bolșevic instaurat după al Doilea Război Mondial naționalizează mijloacele de producție, iar astăzi, regimul Băsescu-Boc naționalizează salariile, pensiile și ajutoarele de șomaj, încălcând dreptul cetățenilor la un nivel de trai decent.

În decembrie 1989, după 44 de ani de regim comunisto-bolșevic, românii au decis că așa nu se mai poate și au schimbat dictatura ceaușistă, în condițiile în care România nu avea datorii externe, iar răposatul de la balconul Comitetului Central promitea românilor câțiva lei în plus la pensii, salarii și alocații pentru copii.

Astăzi, după 6 ani de regim Băsescu, care în decembrie 2004 promitea "să trăim bine", România a ajuns la o datorie publică fără precedent și ca membră a Uniunii Europene începând cu 01.01.2007 a devenit contributor net, în condițiile în care până în prezent sumele nerambursabile alocate țării noastre de peste 30 miliarde de euro pentru perioada 2007 - 2013 sunt utilizate în proporție de cel mult 10%.

În același timp, regimul Băsescu-Boc a ajuns la concluzia că vinovați de situația economico-socială sunt cei 9 milioane de români și familiile acestora pentru că au salarii, pensii și ajutoare de șomaj "nesimțite", iar clientela actualului regim nu poate fura suficient de mult pentru "a trăi bine".

Anunțurile făcute de regimul Băsescu-Boc în data de 06.05.2010, respectiv 09.05.2010 privitor la reducerea salariilor pentru personalul din sectorul bugetar cu 25%, reducerea pensiilor cu 15%, reducerea ajutorului de șomaj cu 15% reprezintă un adevărat genocid pe care acest regim îl pornește împotriva poporului român.

Totodată trebuie să remarc că regimul Băsescu-Boc prin aceste reduceri de cheltuieli de personal încurajează jaful banului public la un nivel nemaiîntâlnit realizat de clientela politică care accesează toate contractele cu statul român la prețuri nesimțit de mari.

În locul măsurilor pentru reducerea evaziunii fiscale, combaterea muncii la negru, utilizarea fondurilor nerambursabile alocate de Uniunea Europeană, regimul Băsescu-Boc oferă românilor mai puțini bani pentru mâncare, medicamente, întreținere, educație, sănătate prin măsurile anunțate.

Este evident că dacă ar fi fost adoptate măsuri corecte în plan fiscal, economic, social și de utilizare a resurselor europene, clientela regimului Băsescu-Boc ar fi fost prima afectată, iar majoritatea românilor ar fi traversat această perioadă dificilă mult mai ușor.

În aceste condiții, acțiunile trebuie să fie cât se poate de energice pentru ca aceste măsuri să nu se aplice niciodată majorității românilor, iar forțele politice și sociale responsabile vor trebui să acționeze prin toate mijloacele democratice pentru îndepărtarea regimului Băsescu-Boc de la conducerea statului român.

    Dumitru Chiriță - declarație politică Legea pensiilor - un atentat la siguranța națională și la statul de drept;

Domnul Dumitru Chiriță:

"Legea pensiilor - un atentat la siguranța națională și la statul de drept"

Asistam astăzi, pe scena politică românească, la dezbaterea unui nou proiect legislativ privind sistemul unitar de pensii publice, sistem care, în loc să propulseze nivelul de trai al pensionarilor, are menirea de a rupe legătura dintre salarii și pensii și totodată de a crea din nou o prăpastie între acestea, adâncind astfel sărăcia în care se vor zbate milioane de pensionari. Acest proiect legislativ se dovedește a avea un caracter vădit neconstituțional, fiind elaborat în contradicție cu legea fundamentală a țării, a jurisprudenței naționale și europene. Caracterul evident neconstituțional al noului proiect legislativ al actualului guvern încalcă o serie întreagă de prevederi așa cum sunt retroactivitatea calculării și diminuării pensiei aflate în plată, imprevizibilitatea reglementărilor.

Textul legii se dovedește a fi în contradicție nu numai cu legislația națională, ci și cu întregul cadru legislativ din țările civilizate, încălcând drepturile unei categorii de slujitori ai țării și anume: cadrele militare, polițiștii, magistrații, ale căror servicii au o importanță fundamentală în buna funcționare a instituțiilor statului de drept.

În contextul dat, nu putem face abstracție de efectele pe termen lung pe care o astfel de lege le-ar putea avea asupra sistemului de siguranță națională.

După cum bine se știe, România este una din țările NATO cu cele mai mici pensii și solde acordate cadrelor militare, cu toate acestea, armata română reprezintă una din forțele militare de elită fiind apreciată și bine văzută în întreaga lume, militarii români fiind prezenți în mod constant în teatrele de operațiuni din zonele de conflict precum Kosovo, Irak sau Afganistan luptând alături de soldații NATO și UE pentru recompense ce țin mai degrabă de devotamentul pentru carieră decât pentru cei câțiva mii de euro pe care îi câștigă, neștiind dacă se vor mai întoarce acasă la familiile lor.

Dacă actualul guvern dorește reducerea în continuare a drepturilor militarilor, atunci vom constata cum din ce în ce mai puțini tineri se vor orienta spre o carieră militară și implicit, acest fenomen va atrage după sine un deficit la nivelul resursei umane în armata română. În toate statele NATO, pensiile militare sunt stabilite fie printr-o lege distinctă, fie printr-un capitol aparte al unei legislații unitare, iar România ar trebui racordată acestor practici internaționale și nu ar trebui să se recurgă la soluții contrare legislației europene și internaționale.

În prezent, pensia militară din țara noastră se stabilește pe baza soldei lunare, care nu cuprinde primele, sporurile, indemnizațiile și premiile acordate în conformitate cu legislația din domeniul salarizării, spre deosebire de sistemul public unde aceste drepturi bănești sunt luate în calcul. Sistemul pensiilor militare de stat din România este reglementat de Legea nr. 164/2001, fiind un sistem ocupațional care se încadrează în pilonul al II-lea privind schemele ocupaționale guvernate de Directiva 86/378/EEC, modificată prin Directiva 97/96/EC. Acest sistem de pensii nu este un sistem contributiv și conform legii, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat se asigură de la bugetul de stat.

În acest moment, proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii se află în dezbatere la Senat și o serie de amendamente promovate de către grupul senatorial PSD+PC au fost respinse. Respingerea acestor amendamente are loc în condițiile în care ministrul Gabriel Oprea a promis că atât el cât și senatorii din grupul independent, respectiv UNPR vor fi alături de cadrele militare active, în rezervă și în retragere, punând la bătaie chiar mandatul de ministru.

Printre amendamentele respinse de plen la recomandarea Comisiei pentru muncă s-a numărat și un amendament care viza eliminarea prevederii potrivit căreia în sistemul public de pensii sunt asigurate, prin efectul legii, cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării, ordinii publice și al siguranței naționale care beneficiază de ajutoare lunare, ce se asigură din bugetul de stat, în condițiile legii.

Din păcate, onoarea ministrului Oprea a fost de mult pierdută, iar demisia este un act nobil care nu intră în practica militarilor avansați la "apelul bocancilor".

Tocmai de aceea, intenția atât a mea cât și a grupului de deputați PSD + PC din care fac parte este de a menține actualul sistem de pensii pentru militari, polițiști și magistrați, prin aplicarea în continuare a legilor 164/2001, 179/2004 și 303/2004.

    Vasile Popeangă - declarație politică cu titlul «Reforma în sănătate, de la doctorul Mengele la doctorul Boc»;

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma în sănătate, de la "doctorul" Mengele la "doctorul" Boc"

Trecut-a oarece vreme de când lumea a crezut că a scăpat de medicii care aveau ca țintă nu vindecarea pacienților, ci testarea limitelor de rezistență a corpului uman, testarea limitelor la care moartea punea capăt chinurilor celor căzuți în mâna acestor... "doctori ai morții". Românii n-au înțeles că, dacă nu înveți din istorie lecțiile amare ale acesteia, sunt obligați să le repete! Și iată că, într-o țară care începe, pe zi ce trece, să semene cu un Auschwitz, în decembrie 2009, peste 5 milioane de români au votat, de dragul găleților portocalii pe fundul cărora se găseau ba câte-o sticlă de ulei, ba câte-un "kil" de făină sau de zahăr, reînvierea noilor "doctori" Mengele.

Pentru că, așa cum o lume întreagă știe, dar 5 milioane de români încă n-au aflat, somnul rațiunii (aș zice, mai degrabă, "somnul NAȚIUNII"!) naște monștri! Peste 5 milioane de oameni n-au învățat nimic (deși sunt convins că au pățit-o mulți!) din reclama FNI: "Dormi liniștit, FNI veghează pentru tine!". Iar acum, spre marea fericire a celor care au decis că Băsescu a făcut bine ce-a făcut timp de 5 ani și că mai vor încă 5 ani de Băsescu, când intră-ntr-un spital, nu dau peste doctorul Mengele, ci peste doctorul Ciomu. Nu dau peste o seringă plină cu benzină care abia așteaptă să li se înfigă în inimă, ci peste infecții nosocomiale care abia așteaptă să te omoare! Drept e că și la case mai mari se întâmplă acest gen de infecții, însă doar din an în Paște, și nicăieri nu se acceptă ca neraportarea acestora să fie criteriu de menținere în funcție a conducerii!

Nu demult, "doctorul" Boc care le știe pe toate, afirma triumfalist că spitalele care nu îndeplinesc condițiile de funcționare (deci sunt infectate ș.a.m.d.), să fie transformate în cămine de bătrâni. Așadar, un spital care nu e bun pentru bolnavi, este bun pentru cei de vârsta a treia, și așa măcinați de boli - deci iată cum s-a născut Mengele.

Însă, putem spune că doctorul Mengele era un tip milos: te scăpa relativ repede de chinuri! Doctorul Boc (cică-n drept, nu-n medicină - în dreptul de-a muri cu zile, probabil...) și-a uitat mila acasă, pesemne d-aia i-a și trăsnit propriul părinte cu oul în cap, da' el nu s-a prins încă: nu-ți amputează vreun membru, nu te sterilizează și nu-ți aplică șocuri electrice, ci te omoară de fiecare dată când e vorba de cumpărat medicamente compensate, de salariile medicilor și celorlalți lucrători din domeniul sănătății, de plata CAS-ului, de plata coplății, de plata medicamentelor și instrumentarului care nu se găsesc în spitale, dar iar care nu se poate face nici măcar o operație de apendicită. Căci, nu-i așa? în sănătate scoate omul banii din buzunar! Mai vinde-o oaie, mai vinde-o vacă, mai vinde-o casă - poți să mai trăiești și pe drumuri, dacă scapi de boală, de preferat profesională...

Spitalele au devenit locuri în care se moare, nu se mai vindecă. În curând - iar după cum merg lucrurile chiar în timpul mandatului lui Băsescu! - se va face apel la medici de import sau medici veterinari ca să facă o banală operație, căci medicii de valoare ori vor ieși la pensie, ori vor emigra în țări în care medicina este respectată.

Tot ca și Mengele, Boc trăiește sub false identități: ba aceea de premier al României, ba aceea de specialist în Constituție, ba aceea de ins competent (Băsescu dixit, că alții...). Diferența constă în faptul că doctorul Mengele făcea asta în Argentina, Brazilia, Paraguay etc., pe când "doctorul" Boc o face pe pielea poporului român. Cu ceva timp în urmă, măcar Mircea Ciumara, tot după aplicarea unor măsuri drastice, recunoștea cinstit că a chinuit degeaba un popor întreg timp de un an de zile. Azi, Boc chiar se mândrește cu schingiuirea poporului român, cu un sadism care frizează absurdul! Momentan, ne construiește cu sârg un Monowitz (Auschwitz III, pentru cunoscători), cu perspectiva de transformare în Birkenau (Auschwitz II). Frumoasă perspectivă (era să spun: finalitate...) pentru domnia unui despot luminat - măcar de la părăsirea șuviței încoace! încolo... să bem în sănătatea coanei Udrea, că-i damă pricepută și ne mai spune și nouă, mai din timp, ce mai clocește mintea cotroceană despotic luminată! Scapă cine poate! Iar ultimul care părăsește țara, să închidă apa, lumina, gazul, ușa și s-arunce cheia la canal...

    Florin-Costin Pâslaru - intervenție cu tema 9 mai 1877 - Ziua Independenței de stat a României și Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"9 mai 1877 - Ziua Independenței de Stat a României și Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial"

Ziua de 9 mai are triplă semnificație pentru români: "Ziua Europei", "Ziua Independenței de Stat a României" și "Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial".

Anul 1877 a marcat în mod crucial destinul națiunilor din Europa de Est. Profitând de izbucnirea, în perioada anului 1877, a ostilităților ruso-turce, Parlamentul României, ziua de 9 mai 1877, a proclamat independența țării față de Poartă. În urmă cu 133 de ani, Adunarea Deputaților a proclamat Independența de stat a României, deschizând drum spre recunoașterea internațională a dreptului națiunii române de a-și decide singură soarta. România devenea astfel un stat independent, de sine stătător, egal cu celelalte state europene.

Intrată în război, în primăvara lui 1877, armata română a triumfat pe câmpul de luptă, cucerind pe rând redutele otomane de la Plevna, Grivița, Opanez, Smârdan, Vidin. Câștigată cu jertfa a peste 10.000 de ostași, independența țării avea să reprezinte un imbold moral pentru înfăptuirea Marii Uniri. Temelia cuceririi independenței a reprezentat-o făurirea statului național român în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza și reformele ce i-au urmat pe direcția modernizării.

Mai bine de o jumătate de secol mai târziu, la 9 mai 1945, românii aveau să trăiască bucuria capitulării celui de-al treilea Reich și încheierea ostilităților militare pe continentul european. Cel de-al Doilea Război Mondial a însemnat pentru întreaga planetă pierderi de vieți omenești și distrugeri incomensurabile. Lungul și costisitorul război împotriva fascismului a însemnat o perioadă de grea încercare, când acțiunile imperialismului hitlerist amenințau libertatea și independența multor nații.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Educația

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Educația"

În orice societate modernă, nivelul democrației este strâns legat de cel al educației.

Apărarea acestei legături este condiția indispensabilă a libertății și pluralismului. Prin atitudinea pe care o au față de educație, partidele românești și guvernanții au prilejul să-și dovedească atașamentul față de valorile democratice, precum și apartenența de substanță la marile familii politice europene.

Proiectul de reformă a învățământului românesc desconsideră relația dintre educație și cetățenie. Dimpotrivă, el se hrănește dintr-o viziune managerială și utilitaristă, inspirată de un tip de eficacitate ce poate fi cel al unei întreprinderi, dar niciodată al școlii sau universității. În ciuda a 20 de ani de regim democratic și de deschidere europeană, constatăm că, ascuns de un limbaj tehnocratic, supraviețuiește vechiul comandament socialist al integrării dintre învățământ și producție.

În învățământul preuniversitar, proiectul de reformă dezvoltă trei principii, cel al "finanțării care urmează elevul", cel al reducerii duratei studiilor obligatorii și cel al mobilității cadrelor didactice, principii care, aplicate în context românesc, vor agrava criza structurală a școlii.

Într-un sistem de educație în care elevii sunt slab și, mai ales, inegal pregătiți, iar infrastructura școlară este adesea precară, "finanțarea care urmează elevul" va adânci diferențele de pregătire dintre elevi, transformând educația de calitate într-un privilegiu de grup social și spulberând definitiv speranța egalității de șanse a tinerilor români în materie de formație și carieră.

Școlarizarea obligatorie până la vârsta majoratului, noul proiect abandonează o parte importantă a tinerilor români cu vârsta între 15 și 18 ani, împingându-i către condiția de forță de muncă necalificată.

Dubla dependență a școlii față de Ministerul Educației și de administrația locală, agravată de preconizata desființare a titularizării cadrelor didactice, va consolida raporturile clientelare deja existente în multe cazuri între direcțiile școlilor, inspectorate, personalul politic și administrația locală, punând sub semnul precarității însăși profesia de educator.

    Florin-Costin Pâslaru - intervenție cu titlul 9 mai - ziua Europei;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"9 Mai - Ziua Europei"

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, ziua de 9 mai a devenit deja tradiție pentru români. În 1950 s-a făcut primul pas în direcția creării Uniunii Europe de astăzi. Data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcției Europei unite a fost declarația prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, a propus Germaniei, dar și altor state europene, să pună "bazele concrete ale unei federații europene indispensabile pentru menținerea păcii". Până astăzi, a trecut peste o jumătate de secol de stabilitate, pace și prosperitate economică.

Principiile de bază ale Uniunii Europene sunt principiul libertății, al democrației, al respectului drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre. Fiecare țară care alege în mod democratic să adere la Uniunea Europeană își însușește valorile sale fundamentale de pace și solidaritate.

Pentru noi, românii, Ziua Europei coincide în mod fericit cu Ziua Independenței.

România trebuie să fructifice pe deplin șansa de a face parte din Uniunea Europeană, partener egal la construcția unei Europe a valorilor împărtășite. Aceste valori prind contur prin dezvoltarea economică și socială care ține cont, în același timp, de dimensiunile de mediu și regionale, garanții ale unui nivel de viață decent pentru toți cetățenii. Avantajele pentru statele membre din Uniunea Europeană sunt tangibile: comerțul cu statele candidate duce la creșterea locurilor de muncă, stabilitatea politică, cadrul politic stabil conduce numai la buna vecinătate, dar și la o economie puternică.

Cetățenii români trebuie să participe creativ la construcția unei Europe care respectă libertatea și identitatea tuturor națiunilor care o compun, care este în serviciul cetățenilor și care, prin păstrarea valorilor și tradițiilor naționale, creează concomitent sentimentul solidarității europene.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Luna mai - pichete, mitinguri și greve generale;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Luna mai - pichete, mitinguri și greve generale"

România trece printr-o criză fără precedent. Toți suntem profund nemulțumiți de actuala conducere a țării și de deciziile luate de aceasta. Toate categoriile de buget și-au exprimat deja dezacordul prin replici extreme, proteste și pichete în stradă. Dar Guvernul ignoră disperarea acestor oameni.

Luna mai - pichete, mitinguri și greve generale. Disperați, angajații din sectorul de stat reiau protestele, în principal pe tema noii legi de salarizare unitară. Ei cer venituri ca anul trecut și respectarea contractelor colective de muncă. Sindicaliștii din sistemul bugetar și agricultorii au o nemulțumire comună: lipsa banilor, reflectată fie în diminuarea veniturilor lunare ale salariaților, fie în neplata subvențiilor pentru fermieri. Nemulțumirile sindicaliștilor sunt legate de reducerea veniturilor cu 45 % din cauza legii unitare de salarizare și de amenințarea cu disponibilizări.

O altă problemă este cea legată de salariul minim garantat în plată pe economie care trebuie să crească la 705 lei pentru a elimina discriminarea care se creează în sectorul bugetar și sectorul privat. În al doilea rând, ei sunt nemulțumiți de proiectul legii pensionării care duce la micșorarea și înrăutățirea condițiilor de aplicare a pensiilor pentru majoritatea pensionarilor și a treia nemulțumire este legată de legea de salarizare unitară pentru sectorul bugetar care, de fapt, a creat dezacorduri majore între personalul de execuție și personalul de conducere.

Problemele apărute sunt legate și de reîncadrările de la 1 ianuarie. Ordonatorii de credite sau Curtea de Conturi sau împreună au constatat că în anumite zone drepturile salariale plătite până la 31 decembrie au fost plătite fără să fie prevăzute de lege.

Printre problemele apărute se mai pot enumera: lipsa în ceea ce privește aplicarea noilor măsuri de ajutoare de stat, ținând cont de faptul că de la 1 ianuarie 2010 România nu mai poate beneficia de ajutoarele, subvențiile de care a beneficiat în cei trei ani de tranziție; neachitarea datoriilor restante din anul 2009, ținând cont că foarte mulți au luat credite de la bănci și totodată, de a fi pe picior de egalitate cu restul producătorilor agricoli europeni în ceea ce privește prețul la motorina destinată agriculturii, adică 50% din prețul practicat la pompă.

Așa cum ne-a obișnuit când vine vorba despre subiecte importante, Guvernul nu are pregătite răspunsuri și rezolvări aplicabile în realitate.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Economia României într-un faliment generalizat și prelungit;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Economia României într-un faliment generalizat și prelungit"

Intenția Guvernului de a elimina cota unică de impozitare și de a majora impozitul pe profit și a dubla valoarea taxelor și impozitelor locale se califică drept tentativă de asasinat economic la adresa celui mai productiv segment al societății românești: clasa mijlocie.

Prin desființarea cotei unice de impozitare, care a constituit motorul creșterii economice a României, Cabinetul Boc ar aplica lovitura de grație unei economii care abia mai respiră. Această măsură este de natură să arunce economia țării într-un faliment generalizat și prelungit.

Viitorul sună bine pentru guvernanții noștri. Ei nu vor să vadă realitatea. Însă pentru românii săraci care își știu buzunarele goale și trăiesc sub amenințarea șomajului, pentru micile firme românești care resimt acut lipsa de comenzi, amânarea încasărilor și criza de lichidități, viitorul sună prost.

România este în fața unui Guvern fără soluții. Economia României este în faliment și trebuie să facem tot ceea ce putem ca să o salvăm. Pentru a o salva trebuie însă să fim conștienți că aceasta este problema României, nu alta.

Dacă incompetenții care guvernează temporar România nu au soluții de scoatere a României din criza economică, le rămâne o singură soluție - plecarea din funcții.

    Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Guvernarea antiumană;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernarea antiumană"

În aceste zile, eșecul regimului Băsescu este, evident, cu rezultate catastrofale din punct de vedere economic, social, juridic, politic, moral, profesional. Însă portocaliii nu se lasă, vor să distrugă totul, orice urmă de bunăstare și atentează chiar și la viața și sănătatea celor mai nevoiașe categorii sociale din această țară: pensionarii și șomerii. Nimic nu este prea mult pentru această gașcă de incompetenți în ceea pe privește jefuirea acestei țări, iar în spiritul ipocriziei și nesimțirii pe care au propagat-o în ultimele campanii electorale și în mass-media în ultima perioadă, opoziția, mogulii, parlamentarii, oricine altcineva, numai ei nu sunt de vină pentru situația dezastruoasă în care au adus țara.

Nu le e frică și rușine de Dumnezeu, de părinți și vecini, de tineri și bătrâni, de țărani și intelectuali, de muncitori, le e frică doar să nu piardă bani pe care îi redirecționează spre firmele de partid ale miniștrilor Videanu și Udrea pentru a se înfrupta din belșug corifeii dezastrului național, iar pentru asta vor să înfometeze o țară întreagă.

Au lichidat inițiativa privată, investițiile, speranța, devotamentul, producția națională, vor să calce în picioare Parlamentul, singura instituție democratică în istoria lumii, pe care acum îl vor la remorca Guvernului Boc, au preamărit minciuna, fariseismul, delațiunea, lașitatea, au ignorat valorile, tradițiile, munca și spiritul de echipă, solidaritatea celor mulți și suferinzi.

În condițiile în care Guvernul Boc suprimă tot, se pune întrebarea dacă mai există drepturile omului în România, dacă cetățeanul român mai are drepturi sau numai obligația de a plăti luxul camarilei portocalii.

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a ONU a adoptat și proclamat Declarația universală a drepturilor omului în care era stipulat faptul că orice om care muncește are dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare care să-i asigure, atât lui cât și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană și completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecție socială, ba mai mult chiar, orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și a familiei sale.

Aceste cuvinte sunt lipsite de sens în România ultimelor zile, pentru că în urma deciziei guvernului de tristă amintire Boc, de a tăia pensiile și salariile și a elimina subvențiile la căldură, foarte mulți dintre cetățenii acestei țări se vor afla în imposibilitatea de a supraviețui, nicidecum de a supraviețui decent. Așa că se pune întrebarea dacă mai sunt actualul Guvern și actuala Președinție instituții care susțin interesele poporului român.

Realitatea ne dovedește contrariul și ne arată pe zi ce trece că, în timp ce unii devin tot mai bogați, cei mulți devin tot mai săraci, ceea ce face din puterea actuală o putere profund antiumană și antinațională.

    Dorel Covaci - declarație politică Măsurile prezidento-guvernamentale anunțate adâncesc inechitatea socială;

Domnul Dorel Covaci:

"Măsurile prezidento-guvernamentale anunțate adâncesc inechitatea socială"

Se dictează de sus că insuficiența resurselor financiare nu mai poate fi contrabalansată decât pe spinarea bugetarilor, mulți dintre ei deja muritori de foame. Cazul funcționarilor publici cu venituri deja reduse cu 20%, în urmă cu 2 luni, dacă se compune și procentul propus de președinte, de 25%, se va ajunge la o reducere cu 45% a salariilor, în nici jumătate de an. Și aceasta în contextul în care mulți dintre cei care ocupă poziții executive în sistemul de stat au avut și au salarii sub media pe economie. Înjumătățite astfel, se vor poziționa la limita de jos a subzistenței.

Măsurile de reducere în bloc a cheltuielilor bugetare propuse, cu 25% salariile și 15% pensiile, sunt măsuri tardive, cosmetizări aritmetice anemice ale deficitului bugetar, care nu au nicio conotație de creștere economică și îmbunătățire a situației. Sunt supape de urgență, de criză, și nu avans pozitiv.

În plus, naționalizarea pierderilor este nedreaptă, inechitabilă. Atât cei cu venituri și pensii mari, cât și cei cu venituri și pensii mici își vor asuma expierea, în mod egal, indiferent de nivelul de salarizare sau productivitatea muncii. De ce trebuie să cotizăm la fel, când numai unii au împărțit prada, în virtutea drepturilor de castă politică? Ar fi fost mai corect poate o implicare mai consistentă a veniturilor și pensiilor mari care nu au avut o contribuție anterioară echivalentă.

Soluția puterii este o măsură pe genunchi, punitivă, care introduce un clivaj în societate, dacă mai era nevoie, și nu aderă problemelor fundamentale, acelora ale achizițiilor și cheltuielilor, în favoarea celor puțini și în defavoarea celor mulți.

Scăderea celor mici e în avantajul celor mari. Cei bogați vor fi și mai bogați, iar cei săraci vor fi și mai săraci. Pătura medie a societății începe să dispară încetul cu încetul, adâncind distanța de poziționare, venituri și opțiuni între foarte bogați și foarte săraci.

Funcționari publici, medici, profesori, artiști, elita intelectualității vor îngroșa rândurile celor pentru care o coajă de pâine în plus devine rațiunea luptei acerbe de fiecare zi.

Și nu e tot. 25% reducerea salariilor bugetare și 15% a pensiilor, desființarea subvențiilor se vor propaga ca o undă de șoc în întreaga economie, adâncind mlaștina în care băltim și creând oceane de nisipuri mișcătoare fără fund. Este imposibil ca aceste măsuri să nu genereze efecte negative în lanț, de scădere a consumului, creștere generalizată a prețurilor, falimente personale și instituționale.

Și toată această umilire a poporului nu recuperează mai mult de între 3% și 6% din p.i.b., când, dacă ne gândim, numai economia subterană reprezintă 40% din p.i.b. Oare nu ar fi fost mai bine să găsim metode de aducere a acesteia la suprafață? Poate am fi putut să scădem impozitul pe salariu, până la nivelul la care angajatorii ar fi fost convinși să aleagă varianta transparentă a modelului de business.

De asemenea, nu putem avea certitudinea destinatării acestor fonduri economisite prin restructurare, în direcția investițiilor, generatoare de noi resurse și locuri de muncă. Experiența tranșelor anterioare ale FMI ne demonstrează acest lucru. Este evident că se taie grosier, fără o estimare a scăderii performanței sau eventualelor blocaje din sectoarele bugetare deja subdimensionate, doar pentru a convinge creditorii externi să ne refinanțeze din nou gaura neagră a clientelei politice.

Și pentru că au ajuns la fundul sacului, iar unele promisiuni au rămas neonorate, stimabilii cu pâinea și cuțitul nu se dau înapoi de la cele mai scârboase practici de mituire, presiune, amenințare și șantaj pe care ni le putem imagina. S-a format o bursă de carne vie a parlamentarilor, șefilor de instituții sau a altor persoane cu influență. Prețul e la bucată și se negociază în funcție de prozeliții pe care îi pot convinge să semneze botezul adeziunii portocalii. Dacă promisiunile dau greș, nu se dau înapoi de la practicile pe care le-am menționat, în scopul anihilării discursului opozant, susținerii la vot sau, pur și simplu, satisfacerii orgoliului de a dovedi că pot face orice și pot cumpăra pe oricine.

Pierderea demnității umane și profesionale nu mai contează dacă avem de pus o pâine pe masă și nu există altă cale. Și așa și este. Nu sunt atât de vinovați manipulabilii și manipulații, cât cei care recurg la practicile inchizitoriale ale torturării psihice, manipulanții puterii, școliți de însuși creierul portocaliu și acoliții săi.

Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu are precedent în epoca modernă a poporului român. Starea de decadență s-a propagat la toate nivelurile: politic, economic, social, cultural și religios. Poate nu e prea târziu să apelăm la conștiința, omenia și bunul-simț al celor care țin destinele acestei țări în vârful stiloului sau falangele degetelor cu care își dau votul.

    Cristian Mihai Adomniței - declarație politică intitulată: Traian Băsescu și criza economică;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Traian Băsescu și criza economică"

Președintele Traian Băsescu a prezentat românilor dezastrul economic din țară și măsurile necesare pentru depășirea acestei perioade dificile. Din păcate, în discursul său a omis să precizeze cine este responsabil de acest dezastru: Guvernul incompetent pe care el l-a impus cu încălcarea normelor constituționale și ale bunului-simț și care nu a făcut altceva decât să direcționeze resursa țării către pomeni electorale și către clientela politică a PDL.

Disperat de prăbușirea încrederii cetățenilor în Guvernul Boc, Băsescu încearcă, prin manipulare și minciună, să arunce răspunderea pe majorările de venituri ale populației din perioada 2007-2008. Majorările reflectau însă creșterea economică susținută din perioada guvernării liberale.

Realitatea este însă incontestabilă și a spus-o chiar Traian Băsescu. Plătim ratele la împrumutul de 20 de miliarde de euro, făcut de Guvernul Boc în 2009, bani care s-au dus în consum și în buzunarele clientelei politice a PDL.

Ce poate face Traian Băsescu pentru poporul român? Doar își va dona salariul de președinte. Dacă ar dori cu adevărat să facă ceva pentru economia românească, atunci să le ceară lui Videanu, Udrea și Boc, să dea înapoi banii aruncați pe patinoarele de 12 milioane de euro bucata, ori pe consultanța.

În contextul actual, România are nevoie urgentă de un alt guvern care să fie capabil și credibil în ochii populației, ai societății civile, să asume măsuri ferme în fața crizei.

    Alina-Ștefania Gorghiu - declarație politică despre cum se vor aplica Măsurile Băsescu?;

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Cum se vor aplica "măsurile Băsescu"?

Declarațiile președintelui Traian Băsescu au zguduit opinia publică, fără doar și poate. Dar în egală măsură au ridicat semne de întrebare între juriștii și experții în dreptul muncii.

Sunt în asentimentul acestora când susțin că toate măsurile promise de la 1 iunie vor provoca numeroase dezbateri pe tema legalității și corectitudinii lor. Revine în discuție aceeași temă a "dreptului deja câștigat", despre care am mai discutat și la Legea pensiilor. Așadar, cu siguranță ne vom confrunta cu un val de contestații și litigii în instanță. Știu că suntem obișnuiți cu politica aceasta haotică și erorile juridice ale premierului, dar aceste măsuri de o duritate extremă ar trebui gândite și analizate de zeci de ori mai atent decât altele. Și nu mi-e teamă de astfel de exprimări, pentru că ele descriu o realitate. Suntem sătui de neconstituționalitate, de bâlbâieli guvernamentale și gafe ministeriale.

Este momentul să simțim că cineva gândește acolo, la Palatul Victoria. Sincer, am sperat asta până în ultimul moment, chiar și când funcția de premier a fost anulată de ieșirile la tribuna Cotrocenilor ale președintelui unic jucător. Dacă-mi este permisă exprimarea specifică sportului, am asistat la eliminarea echipei guvernamentale, cu banca de rezerve cu tot. Președintele a centrat și el a și marcat golul, mediind negocierea între sindicate și el însuși.

Într-o societate democratică acest lucru trebuia să ne înspăimânte. Însă a avut grijă președintele să bage groaza în populație cu declarațiile sale, forma aleasă de comunicare căzând pe locul doi ca interes.

Vor trece aceste propuneri prin Parlament, vom discuta aici despre noul buget și noua configurație gândită la Cotroceni. Va fi un moment cu adevărat important în activitatea noastră, la care vom vedea cât cântărește rațiunea și cât directiva de partid. Asta dacă nu se găsesc noi și noi tertipuri de evitare a procedurilor legale și nu ne va fi impusă politica forțării mâinii, deja un fapt învățat de guvernanții noștri. Indiferent de modul ales, revin cu observația că vom rătăci mult și bine prin hățișul legislativ, juridic și în practica instanțelor, odată cu aplicarea măsurilor Băsescu.

Închei prin a vă asigura că nu percep FMI ca pe un bau-bau care ne-a vrut răul, dar din ghearele căruia am fost salvați de înțeleptul și generosul președinte PDL care a propus măsuri mai bune decât fondul. Am învățat și noi tehnici de comunicare și manipulare. Aceasta intră la exemplele clasice, de prim manual. Așa că, permiteți-mi să păstrez recunoștința pentru momente când se va impune cu adevărat.

    Aledin Amet - declarație cu titlul: Pentru revigorarea învățământului religios islamic;

Domnul Aledin Amet:

"Pentru revigorarea învățământului religios islamic"

Religia este un element esențial în ceea ce reprezintă existența unei națiuni. Religia islamică, ca sistem de educație în unitățile școlare, are în România, chiar dacă nu se cunoaște foarte bine acest aspect, o veche tradiție. Seminarul musulman, înființat la Babadag și transferat la începutul secolului XX la Medgidia, a fost un adevărat lăcaș de promovare a valorilor spirituale din zona islamică, generații de absolvenți remarcându-se, în primul rând, prin pregătirea temeinică, dar și prin pasiunea de care au dat dovadă.

În regimul comunist, la sfârșitul anilor `60, din rațiuni bizare pe care numai un sistem totalitar le pune în aplicare, unitatea școlară a fost desființată, pierind un ansamblu de concepții clădit în timp cu numeroase eforturi.

După anul 1989, odată cu redimensionarea întregului mod de organizare, învățământul religios a devenit, din nou, disciplină de studiu în unitățile școlare. A fost înființat Liceul "Mustafa Kemal Ataturk", din Medgidia, ca un continuator al vechiului seminar, liceul având și secție de teologie islamică. De asemenea, în cadrul unor anumite școli, cu precădere din județul Constanța, s-au format clase în care se predă respectiva disciplină. Din păcate, în ultima vreme, din partea profesorilor de specialitate nu mai există același interes. Cauzele sunt multiple. O analiză corectă fiind, indiscutabil, necesară. Iată de ce pledez pentru revigorarea învățământului religios islamic.

    Angel Tîlvăr - declarație politică cu titlul: Micșorarea salariilor și pensiilor da, diminuarea evaziunii fiscale ba;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Micșorarea salariilor și pensiilor da, diminuarea evaziunii fiscale ba"

Cu toții suntem la curent cu situația economică în care se află astăzi România. Auzim acest lucru zi de zi, fie atunci când suntem anunțați că se mai inventează câte un impozit, când se mai micșorează câte un salariu sau se anunță întârzierea plății acestuia, fie când pensiile parcă intră la apă. Rareori mai avem ocazia să auzim modalități concrete ale Guvernului Boc de a strânge bani la buget fără a lua de la oamenii de rând, de la cei care se străduiesc să își ducă traiul de pe o zi pe alta. Rareori se mediatizează proiectele concrete ale guvernului care să nu vizeze creșterea impozitelor, a taxei pe valoare adăugată sau nu știu ce altfel de invenții care să înrobească și mai mult cetățeanul de rând. Am asistat cu toții la anunțul președintelui României, văzut de unii ca o soluție salvatoare, simțit de cetățeni ca o lovitură finală.

Îngrozit de intoxicările la care suntem astăzi supuși din partea actualei guvernări, vin astăzi cu o propunere: propun, domnilor guvernanți, să îi lăsăm pe săracii pensionari să își ducă bătrânețile liniștiți pe cât posibil, cu lipsurile iminente datorate unei gestionări defectuoase a banului public; să îi lăsăm pe micii întreprinzători să își ducă afacerea mai departe sau cel puțin să o țină pe linia de plutire, iar pe lângă ei alți zece muncitori concediați de la stat; să-i lăsăm pe profesori să aducă, în continuare, țării medalii la concursurile internaționale cu elevii pregătiți de domniile lor, pentru ca astfel România să își păstreze renumele pe care și l-a format; și haideți, domnilor guvernanți, să acționăm într-unul dintre domeniile în care statul chiar pierde o sumă imensă de bani: contrabanda cu țigări.Mi-ați putea spune că toată lumea este la curent cu acest flagel. Și sunt de acord cu dumneavoastră, însă despre lipsa acțiunilor împotriva traficului de țigări doresc să vorbesc și despre o posibilitate reală de a aduce bani la buget fără să împovărăm și mai mult cetățenii.

Am ajuns campioni și în acest domeniu. Introducerea accizelor a făcut din tutun marfa cu cele mai mari variații de preț de la un stat la altul. Acest fenomen a favorizat fără echivoc contrabanda, iar criza economică a dus la o creștere fără precedent a contrabandei cu țigări, transformând această problemă într-una extrem de îngrijorătoare pentru autoritățile din statele vest-europene care cer măsuri unitare și ferme pentru reducerea fenomenului.

Agenția France Press relatează că statele membre de la frontiera estică a uniunii, precum România, Ungaria, Slovacia și Polonia sunt în prima linie a combaterii contrabandei cu țigări, iar Uniunea Europeană, prin vocea șefului departamentului responsabil de combaterea contrabandei cu țigări din cadrul Oficiului European de Luptă contra Fraudei (OLAF), declara că: "Din păcate, există o intensificare a traficului de țigarete către UE, deoarece profiturile sunt de-a dreptul uriașe și că acest lucru se justifică și prin diferența mare de preț de la o țară la alta"(...) "În timp ce un pachet de țigări ajunge și la peste 8 euro în Irlanda sau la mai bine de 5 euro în Franța, în Ucraina el nu costă decât între 30 de cenți și un euro." În aceste condiții, nu e de mirare că numărul țigaretelor de contrabandă confiscate în UE a crescut între 2005 și 2008 de la 4,4 miliarde la 5,2 miliarde. Aceasta nu reprezintă însă decât aproximativ 10% din traficul total cu țigări de contrabandă.Același Oficiu European de Luptă contra Fraudei estimează un prejudiciu total de 9 miliarde de euro,înregistrat anual de bugetul statelor membre.

După ce mulți ani în care au fost simple rute de tranzit către Europa Occidentală, Polonia și România au devenit acum țări de destinație, iar majorarea accizelor pentru tutun a făcut ca piețele noastre locale să fie tot mai atractive pentru traficanți.

Lupta împotriva contrabandei cu țigări nu este doar lupta României, ci a întregii lumi. Iată că autoritățile vest-europene au încercat, prin diverse campanii media, să-i determine pe oameni să nu mai cumpere țigări de contrabandă, subliniind faptul că, de multe ori, în procesul de fabricație al unor țigări contrafăcute nu se respectă nicio normă din categoria celor de care trebuie să țină cont fabricile de țigări autorizate, astfel că multe țigări contrafăcute pot avea niveluri de gudron sau nicotină extrem de ridicate. În plus, în cazul unor țigări contrafăcute în Ucraina, s-a atras atenția asupra faptului că au în compoziție tutun din plantații situate în apropierea fostului reactor nuclear de la Cernobîl - zona puternic contaminată în urma exploziei din 1986. Astfel s-a constatat că unele țigări de pe piața neagră, vândute și în Franța, Italia sau Germania, au un potențial radioactiv periculos. Fumarea unor asemenea țigări crescând exponențial riscul de cancer pulmonar.

Și România, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor, a participat la o campanie împotriva contrabandei cu țigări la inițiativa unor companii internaționale de tutun care au înregistrat la rândul lor pierderi semnificative datorate intensificării acestui flagel. Însă, diferența e următoarea: campania s-a transformat într-o preocupare a statului pentru strângerea de bani la buget. S-a făcut o campanie nu împotriva fumatului, ci împotriva contrabandei cu țigări și nu pe motiv că tutunul dăunează sănătății, ci pentru că prin contrabanda cu țigări statul pierde anual un miliard de euro pe care, de altfel, l-ar putea încasa din taxe. Așa cum bine a declarat Alina Ienciu, Director al Direcției de Informare și Relații Publicedin cadrulMinisterului Administrației și Internelor "până acum ministerul s-a axat pe politici de combatere și mai puțin de prevenire". Încă o dată ministerul pune din nou interesele statului mai presus de cele ale cetățeanului, participând la o altă campanie axată pe pierderile suferite de bugetul statului și mai puțin pe nocivitatea fumatului asupra cetățenilor.

În ultimele luni, Comisia Europeană și-a arătat disponibilitatea de a finanța programe de dotare a Vămii și Poliției de Frontieră, în țări precum: România, Polonia sau Bulgaria. Respectivele proiecte având ca scop final reducerea contrabandei cu țigări de proveniență estică.

Dacă în România cea mai mare parte a autorităților de profil au preferat să ignore aceste oportunități de finanțare, nu același lucru s-a întâmplat în Polonia, țară care de altfel a înregistrat anul trecut cele mai mari capturi de țigări netimbrate. Pe lângă dotările finanțate prin programe UE, Guvernul polonez a anunțat că va cheltui în 2010 peste 133 de milioane de zloți (aproximativ 33 de milioane de euro) pentru vehicule, echipamente specializate, inclusiv endoscoape și detectoare, precum și pentru un centru de control eficient și pentru comunicații electronice. În Polonia, rezultatele nu s-au lăsat așteptate.Astfel, există informații că, după securizarea suplimentară a graniței poloneze s-a constatat o deplasare a traseelor de contrabandă spre sud, în Ungaria și în Balcani.Traficul este profitabil, deoarece un transfer reușit al unui container de 100.000 pachete de țigări din Polonia în Regatul Unit poate aduce aproximativ două milioane de zloți (500 000 euro). Sunt deci implicate sume considerabile.

Tutunul a ajuns produsul numărul unu al traficului în Europa. Se consideră a fi mai profitabil decât drogurile. Beneficiile acestor două afaceri sunt similare, dar sancțiunile pentru traficul de tutun sunt mai mici, fără a mai pune la socoteală consimțământul societății în multe țări.

Ne-a fost demonstrat încă o dată că este mult mai simplu să dăm vina pe un sistem nefuncțional sau pe cerințele Fondului Monetar Internațional și să adunăm bani la buget prin micșorarea salariilor și pensiilor, prin disponibilizări și falimentări de societăți decât să luptăm prin politici concrete și susținute împotriva unui flagel care ar putea aduce anual la bugetul României milioane de euro.

    Claudia Boghicevici - intervenție cu tema Ziua Europei;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua Europei"

Pentru români, data de 9 mai are o triplă semnificație: Ziua Independenței României, sfârșitul celui de al 2-lea război mondial și Ziua Europei.

9 mai a fost aleasă ca zi a Europei de Consiliul European de la Milano, în 1985, întrucât s-a considerat că punctul de pornire al construcției Europei unite a fost declarația prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, a propus Germaniei, dar și altor state europene, să pună "bazele concrete ale unei federații europene indispensabile pentru menținerea păcii".

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, ziua de 9 Mai a devenit deja o tradiție pentru noi. Manifestările organizate de Ziua Europei au ca scop apropierea cetățeanului de valorile esențiale ale Uniunii Europene. Pornind de la acest obiectiv, în Arad, orașul de unde vin în Camera Deputaților, am organizat un concurs internațional intitulat "Transmite Europei mesajul tău", competiție care s-a desfășurat sub auspiciile următorului motto: "Nu coalizăm state, noi unim oameni. ... Europa nu se va crea dintr-o dată, nici într-o construcție de ansamblu, ea se va crea însă prin realizări concrete, punând la bază o solidaritate de fapt."(Jean Monnet).

Concursul a avut ca țintă conștientizarea apartenenței la marea familie europeană, prin îmbogățirea sistemului de cunoștințe cu informații despre UE; exersarea capacității de a analiza o imagine în scopul înțelegerii unui conținut abordat; formarea comportamentelor adecvate muncii în grup; promovarea valorilor culturale prin intermediul activităților desfășurate.

Ceea ce am urmărit a fost promovarea educației, culturii și tradițiilor europene; formarea și dezvoltarea conduitei civice în contextul european; dezvoltarea simțului și spiritului estetic; integrarea dimensiunilor și valorilor europene în activitățile elevilor; valorizarea și aplicarea metodelor tradiționale și moderne europene în raport cu învățământul românesc; încurajarea implementării activităților instructiv-educative cu tematică interculturală.

Consider că împreună trebuie să promovăm valorile europene, pentru o Românie în care fiecare zi să însemne câte un pas spre împroprierea spiritului european.

    Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu titlul Susținerea Caravanei ocupării forței de muncă;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Susținerea Caravanei ocupării forței de muncă"

Suntem conștienți cu toții că nu toate persoanele neocupate sunt înregistrate la agențiile pentru ocuparea forței de muncă. La fel de bine știm că înregistrarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă are multiple avantaje. În primul rând, vom avea o situație clară privind rata șomajului, privind numărul persoanelor care caută un loc de muncă, și de aici tăvălugul continuă cu măsurile necesare a se lua, privind consilierea profesională, medierea muncii și organizarea cursurilor de calificare/recalificare sau perfecționare a acestor persoane.

În cadrul Caravanei ocupării forței de muncă, agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă intervin prin acțiuni specifice de informare privind piața muncii, de informare și consiliere în carieră și de ocupare, direct în mijlocul comunităților din județ. Printre rezultatele urmărite ca urmare a derulării acestei acțiuni se numără: înregistrarea persoanelor care nu au loc de muncă; informarea și consilierea profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; identificarea problemelor și obstacolelor cu care se confruntă persoanele din mediul rural și cele de etnie romă, pentru stabilirea și inițierea unor măsuri care să răspundă mai bine nevoilor acestora; stabilirea și consolidarea legăturilor de colaborare între toți factorii de la nivelul comunităților, interesați de creșterea gradului de ocupare locală.

Aș aduce în discuție "Cubul Informatic" care este un sistem privind centralizarea datelor despre fiecare persoană la nivelul instituțiilor subordonate Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Cubul prezintă o situație clară privind statutul social al fiecărei persoane. Este necesar ca dialogul între instituții să fie intensificat pentru a avea o situație clară privind ajutoarele sociale pe care le primesc persoanele neocupate și nu în ultimul rând pentru a putea beneficia de toate măsurile de sprijin necesare încadrării în muncă.

    Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu titlul Dezvoltarea durabilă și criza economică;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Dezvoltarea durabilă și criza economică"

România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu Tratatul de aderare, precum și implementarea efectivă a principiilor și obiectivelor Strategiei Lisabona și Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă, reînnoite a adus o nouă viziune asupra raporturilor dintre dezvoltarea economică și protecția ecologică.

Viitorul nostru comun depinde de evoluția societății și de faptul că nu avem decât un pământ. Evoluția societății este strâns legată de progresul tehnic, iar acesta trebuie să se manifeste "pragmatic", cu prudență față de cerințele conservării mediului. Este necesar să revină în atenția noastră, a tuturor, o dezvoltare durabilă favorabilă protecției și conservării mediului acum până când nu se ajunge la o catastrofă ecologică majoră. Dar pentru aceasta trebuie să ne revizuim fundamentele noastre, să găsim "piatră filozofală" care să ne permită să conciliem dezvoltarea economică și socială cu o buna gestiune a problemelor mediului.

Indicii de dezvoltare durabilă derivă din trei mari capitole: economia, societatea și capitalul natural. În situația de criză economică în care ne aflăm, "piatra filozofală" o reprezintă accesarea fondurilor europene. Nu consider că a ne plânge pe umăr unul celuilalt va determina ieșirea din criză și nici realizarea unei dezvoltări durabile, dar a accesa fonduri europene pentru proiecte viabile încă se mai poate. O absorbție completă a fondurilor europene pentru un sistem de autostrăzi, un sistem de cale ferată performant, o agricultură adusă la nivelul secolului XXI, gropi de gunoi ecologice, centrale termoelectrice, sunt doar câteva elemente care pot conduce la o dezvoltare durabilă.

Dezvoltarea umană este o componentă intrinsecă a dezvoltării durabile și presupune, în primul rând, posibilitatea de a trăi o viață lungă și sănătoasă, educație, resursele adecvate unui nivel de trai decent; de asemenea, participare la viața socială și politică a societății, libertatea cuvântului. Toate acestea asigură bunăstarea generațiilor de astăzi, fără a compromite șansele similare pentru generațiile viitoare.

    Cristian Buican - declarație politică intitulată Traian Băsescu, acest Augusto Pinochet al României;

Domnul Cristian Buican:

"Traian Băsescu, acest Augusto Pinochet al României"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă întreba un lucru simplu la care se pare că nu avem încă un răspuns conform cu realitatea la care asistăm în aceste zile: Cine guvernează astăzi România? Într-o țară democratică, în care portarii instituțiilor publice nu sunt angajați pe criterii politice, în care atunci când te duci la spital nu trebuie să îți cumperi singur tratamentul, în care legile sunt respectate și valorile cultivate, Constituția, cartea de căpătâi a fiecărui stat, este respectată. Însă în cazul nostru nu este deloc așa.

După cum probabil bine știți, în articolul 102 din Constituție se spune clar: "Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice". Oricum am interpreta acest articol din Constituția României nu putem afirma decât că Guvernul, sub controlul Parlamentului, este singurul care asigură politica internă. Noi însă am asistat în acest weekend la un adevărat tur de forță al Președintelui Traian Băsescu care a ieșit public și a anunțat măsurile pe care Guvernul le va lua, a negociat cu Fondul Monetar Internațional și s-a întâlnit cu sindicatele. Toate aceste acțiuni ale Președintelui Traian Băsescu ne demonstrează foarte clar că nu mai are niciun fel de respect față de Constituție și față de cetățenii României. Mai mult, nu pot să nu vă amintesc că la suspendarea din 2007, același Traian Băsescu afirma că "pune totul pe o singură carte", aceasta fiind Constituția României, de care acum nu mai ține cont.

Consider comportamentul președintelui ca fiind nociv pentru statul de drept și pentru democrație. Nu mi se pare normal ca după ce a reușit, cu mijloacele specifice unui regim totalitar, să câștige alegerile prezidențiale și să își impună un guvern marionetă, să vină acum cu un așa-zis plan anticriză care sfidează orice logică economică și care are ca unic scop distrugerea instituțiilor statului care se ocupă cu buna desfășurare a activităților legate de domenii foarte importante, precum sănătatea, educația sau protecția socială. De mediul de afaceri nici nu mai amintesc, pentru că l-a distrus deja.

Mai mult decât atât, acum câteva zile am citit un avertisment al domnului Cristian Pârvulescu, care făcea o paralelă între acțiunile lui Traian Băsescu și cele ale dictatorului chilian Augusto Pinochet. Vreau, de asemenea, să vă reamintesc că același Traian Băsescu l-a folosit pe specialistul și apărătorul democrației, domnul Cristian Pârvulescu, și Asociația Pro Democrația în lupta sa din 2004 cu sistemul ticăloșit al lui Adrian Năstase. În concluzie, nu putem să îl suspectăm pe Cristian Pârvulescu de rea-voință sau de partizanat politic. Tocmai de aceea vă voi citi câteva din concluziile și din părerile președintelui Asociației Pro Democrația vizavi de comportamentul lui Băsescu: "Măsurile anunțate de președintele Traian Băsescu nu au o rațiune proprie, explicită. Măsurile sunt foarte slabe din punct de vedere economic. Nu o spun eu. O spun o multitudine de economiști reputați. Faptul că nu a existat nici măcar o minimă transparență a acestei decizii ne duce cu gândul la faptul că există un plan ascuns, pe care îl putem numi "experimentul România''.

Traian Băsescu își dorește un stat care să consume sub 20% din p.i.b. și care să fie redus la poliție, jandarmerie și servicii secrete. Sănătatea, educația și pensionarii nu contează. România este al doilea Chile. Dacă analizăm reformele lui Băsescu și filozofia acestuia realizăm cât de periculos de asemănătoare sunt acestea cu cele orchestrate de dictatorul Augusto Pinochet în momentul în care a luat puterea în Chile. Băsescu chiar e convins că, până în 2012, este posibilă o oarecare creștere economică. El crede că poate câștiga alegerile de atunci împreună cu partidele pe care le construiește. Apoi, cu sprijinul acestei majorități politice, Băsescu vrea să schimbe regulile Constituției și să își pregătească un rol politic pentru 2014". Această paralelă mi se pare plauzibilă în condițiile în care, după cum îl știm pe Traian Băsescu, întotdeauna s-a autointitulat un președinte jucător, de multe ori mai mult decât îi permitea Constituția.

Vă rog să faceți un exercițiu de imaginație și să luați paralela și teoria domnului Pârvulescu ca fiind adevărate. În aceste condiții cred că știți la fel de bine ca și mine că Parlamentul, ca principal organ legislativ al țării, ca cea mai democratică instituție din România, nu își mai are rostul și implicit nici dumneavoastră. În consecință, dacă vă simțiți inutili, votați în continuare legile și așa-zisa reformă propuse de Traian Băsescu și guvernul simulacru Boc-Udrea.

    Cristian Buican - declarație politică intitulată Legea falimentului primăriilor sau cum să scapi de edilii opoziției;

Domnul Cristian Buican:

"Legea falimentului primăriilor sau cum să scapi de edilii opoziției"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru că mă simt obligat să vă atrag atenția asupra unei încercări de distrugere sistematică a oricărei opoziții din România. Mă adresez dumneavoastră atât în calitate de parlamentar, cât și de președinte de organizație județeană de partid și vorbesc în numele a cel puțin 35 de primari liberali. La umbra scandalurilor legate de măsurile pe care guvernul Băsescu-Boc-Udrea a anunțat că le ia, cele referitoare la reducerea pensiilor și a salariilor bugetarilor, executivul încearcă să asasineze orice urmă de opoziție din România anului 2010 și din viitorul apropiat.

În timp ce domnii Băsescu, Boc și Vlădescu anunță măsuri heirupiste de reduceri salariale, domnul Vasile Blaga, ministrul administrațiilor și internelor, a inițiat un proiect de lege intitulat sugestiv "Legea falimentului administrațiilor publice locale", proiect ce are ca unic scop distrugerea primăriilor și președinților de consilii județene de la PNL și PSD. Tactica este una inteligentă, trebuie să recunosc. În timp ce s-a inițiat o dezbatere publică despre măsurile de austeritate luate de acest Guvern, Vasile Blaga își face treaba și propune spre dezbatere Parlamentului, în regim de urgență, acest proiect de lege, prin care dorește mazilirea primarilor opoziției.

În ceea ce privește transferul parlamentarilor, actuala putere a demonstrat că în lipsa unui cadru legislativ restrictiv, migrația politică este un fenomen de actualitate. Acest lucru nu este posibil în cazul administrației publice locale odată cu aprobarea legii migrației politice. Având în față un astfel de impediment, Partidul Democrat, prin Vasile Blaga, trebuia să găsească o altă modalitate prin care să subjuge primarii și președinții de consilii județene din opoziție. Iată că, în ciuda oricăror așteptări, creativitatea și imaginația actualilor guvernanți nu are limite. Această lege va conferi cadrul legal prin care să bage în faliment majoritatea unităților administrative aflate sub controlul opoziției.

Proiectul inițiat de Vasile Blaga prevede că "unitățile administrativ-teritoriale care nu mai pot plăti datorii mai vechi de 90 zile și care depășesc 15% din bugetul local anual vor fi considerate ca aflându-se în procedură de criză financiară". De asemenea, această procedură va fi aplicata și în cazul în care "instituția nu mai are capacitatea de a achita drepturile salariale pe o perioadă mai mare de 90 zile de la data scadenței". Procedura de criză financiară prevede ca în cinci zile de la data hotărârii acestei stări să se constituie, prin ordin de prefect, "comitetul pentru situații de criză financiară". În acest caz, conducerea respectivei unități administrativ-teritoriale nu va mai avea dreptul de a lua decizii legate de obligațiile financiare, de personal sau de a angaja credite. Mai mult, același proiect de act normativ prevede și intrarea în starea de insolvență care se produce atunci când există obligații financiare neplătite de mai mult de 120 de zile și care depășesc 50% din bugetul local anual și în cazul neachitării drepturilor salariale pe o perioadă mai mare de 120 de zile. În acest caz, se va pregăti de către administratorul judiciar împreună cu ordonatorul principal de credite un plan de redresare care va trebui aprobat de tribunal. În cazul în care acest plan nu este respectat de către primar sau de către președintele consiliului județean, administratorul judiciar poate propune suspendarea atribuțiilor acestora. Cu alte cuvinte, suspendarea atribuțiilor unor edili sau președinți de consilii județene va fi la mâna prefecților care, precum bine știți, sunt aserviți puterii portocalii.

Fac pe această cale un apel public prin care să ne opunem cu toate forțele aprobării unei asemenea legi în forma sa actuală. Vă spun sincer că acest proiect nu are ca scop decât lichidarea edililor incomozi actualei puteri, iar prin aprobarea acestei legi nu facem decât să ne întoarcem în timp.

    Cristian Buican - declarație politică intitulată Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu a luat nicio măsură de relansare economică și de scoatere a României din criză;

Domnul Cristian Buican:

"Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu a luat nicio măsură de relansare economică și de scoatere a României din criză"

Guvernul incompetent Băsescu-Boc-Udrea nu are niciun fel de viziune de scoatere a României din criză și de ajutorare a economiei românești pentru o relansare economică de care vorbim de mai bine de un an. Dacă îmi permiteți să vă reamintesc, în campania prezidențială din toamna anului 2009, Traian Băsescu ne vorbea despre relansare economică. Boc, Videanu și Pogea vedeau mugurii relansării economice, probabil din cauza plantelor halucinogene interzise de Parlament. Ei bine, la ce asistăm zilele acestea? La relansare economică? Nicidecum. Asistăm la un genocid orchestrat de la Cotroceni și care ne arată disperarea și incompetența actualilor guvernanți.

În ultimul an și jumătate, la conducerea executivă a României s-au aflat aceiași domni care acum vin și ne spun că nu se mai poate continua așa și că bugetul de stat nu are venituri suficiente pentru a susține un sistem bugetar prea "gras", după părerea dânșilor. Ei bine, această abordare nesimțită cu care au venit Traian Băsescu și Emil Boc este una de tip fascist, iar istoria ne este martoră. De asemenea, măsurile disperate anunțate de acest guvern și memorandumul semnat cu Fondul Monetar Internațional ne arată că în ultimul an și jumătate acești domni au mințit cu nerușinare, iar împrumutul de la FMI nu a avut decât scopul de a plăti pensiile și salariile. Dacă acest guvern ar fi avut vreun gram de viziune, vreo idee despre funcționarea economiei de piață și despre mult râvnita relansare economică, ar fi luat măsuri în acest sens. Or, noi nu am asistat decât la o lipsă de acțiuni a actualului guvern. Mai mult decât atât, măsuri de genul impozitului forfetar nu au făcut decât să accentueze criza economică în care ne aflăm și au adus mediul privat, principalul generator de venituri bugetare, în moarte clinică.

Chiar dacă prin vocea președintelui Traian Băsescu, dublat de premierul marionetă Emil Boc, măsurile de tăiere a pensiilor și salariilor bugetare au fost anunțate ca un plan de redresare economică, acest lucru nu este decât o altă minciună. Proaspătul memorandum semnat ieri de către Guvernul României și FMI ne arată clar că mult trâmbițata protecție a sistemului privat în detrimentul tăierilor salariilor bugetarilor și a pensiilor nu este decât o altă minciună. Altfel nu o pot cataloga, atâta timp cât scrie negru pe alb că Guvernul se angajează să impoziteze tichetele de masă, dobânzile bancare sau să nu mai subvenționeze domeniul IT, unul dintre principalele motoare care ar trebui repornit pentru mult dorita relansare economică.

Memorandumul semnat ieri de Guvern ne mai arată faptul că majorarea t.v.a-ului și a cotei unice este încă de actualitate și că, în cazul în care aceste măsuri nu vor fi implementate și nu vor avea efectele scontate, majorarea celor două taxe este mai mult decât obligatorie. Or, pentru mine, ca parlamentar și liberal, așa ceva nu este de admis.

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea nu a luat nicio măsură benefică economiei românești. Nu a ajutat nici cu un fir de ață industria românească și producătorii români. Toate măsurile, dar absolut toate măsurile luate de acest Guvern au avut ca unic scop distrugerea mediului de afaceri. Iar acum au trecut la bugetari și pensionari. Așa ceva nu mai poate continua. Un alt lucru pe care nu pot să îl înțeleg este faptul că nu doresc să implementeze nicio măsură propusă de opoziție. Iar aici nu pot spune că duc lipsă de așa ceva. Există cel puțin o duzină de proiecte legislative în Parlament care prevăd măsuri de ajutorare a mediului de afaceri și de eficientizare a structurilor statului, precum si o mai bună colectare la bugetul de stat, dar care sunt ignorate de actualul Guvern.

Singurul lucru de care a avut grijă acest guvern a fost propria camarilă portocalie, de la membrii de partid angajați în diferite funcții de directori, până la firmele care i-au susținut în campaniile electorale. Ei bine, cred cu tărie că de acolo ar trebui să se înceapă cu tăierile și veți vedea cum. Dacă această risipă se stopează, vom avea bani și de pensii și de salarii.

    Cristian Buican - declarație politică intitulată Reducerea salariilor și a pensiilor sau genocidul Guvernării PDL Băsescu-Boc-Udrea;

Domnul Cristian Buican:

"Reducerea salariilor și a pensiilor sau genocidul guvernării PDL Băsescu-Boc-Udrea"

Mă declar consternat pe zi ce trece de acțiunile acestui guvern incompetent și lipsit de viziune. Vă spun sincer că primesc zilnic telefoane de la ziariști pentru a comenta acțiunile sau mai bine spus lipsa de acțiune a Guvernului Băsescu-Boc-Udrea care, pe zi ce trece, face tot posibilul să ducă la faliment această țară și nu contenesc în a critica foarte dur acest executiv. Cred că sunt în asentimentul majorității cetățenilor din România când cataloghez acest simulacru de guvern ca fiind, de departe, cel mai slab executiv pe care l-a avut România în istoria sa. Mai mult, decizia actualilor guvernanți de a reduce salariile tuturor bugetarilor cu 25%, a pensiilor și a ajutoarelor sociale cu 15% și de a diminua salariul minim la 600 de lei nu numai că este una care îi nemulțumește pe majoritatea românilor, dar este și o decizie luată heirupist, fără niciun fundament economic și social.

În opinia mea, această decizie înseamnă recunoașterea incompetenței care îi caracterizează pe acești guvernanți. De ce spun asta? Pentru că în condițiile în care te afli de mai bine de un an și jumătate la conducerea acestei țări și nu ești în stare să impulsionezi economia pentru a avea venituri pentru plata salariilor și a pensiilor, nu ești altceva decât un incompetent și în concluzie ar trebui să pleci.

Aș dori să vă împărtășesc faptul că sunt convins de faptul că aceste măsuri nu vor face altceva decât sa adâncească și mai mult derapajele sociale cu care ne-a obișnuit acest executiv. Soluția pentru a avea încasări bugetare necesare plății salariilor, pensiilor și ajutoarelor sociale nu este de a le tăia, ci de a impulsiona economia și implicit de a încasa taxe și impozite cu care să se poată plăti aceste salarii nesimțit de mici. Consider inadmisibil ca un profesor proaspăt angajat care câștiga până acum puțin peste 800 de lei să aibă un venit echivalent cu salariul minim pe economie, adică doar 600 de lei. Pentru că doar atât va câștiga un profesor debutant. Pe lângă faptul că o persoană adultă din România nu se poate întreține singură cu acești bani, mai avem pretenția să avem și învățământ de calitate. În aceste condiții nu este posibil. Singura explicație pe care o pot găsi acestei măsuri de reducere a salariilor profesorilor cu 25% este aceea că Băsescu și Boc au dorit să îi demonstreze ministrului educației, ilustrului necunoscut Daniel Funeriu, că vor exista și profesori care vor muri de foame.

Tăierea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor și ajutoarelor sociale cu 15% sunt măsuri care, nefiind dublate de măsuri de ieșire a României din criză și de relansare economică, nu vor face altceva decât să acorde Executivului Băsescu-Boc-Udrea un răgaz de câteva luni. În consecință vin și vă întreb: După aceste luni ce vom face? Vom tăia din nou din salariile bugetarilor și din pensiile bunicilor și părinților noștri? Sau poate atunci vom crește t.v.a-ul, cota unică sau mai știu eu ce alte taxe și impozite.

Aceste măsuri de reducere a salariilor bugetarilor, a pensiilor și a ajutoarelor sociale pot fi catalogate drept un genocid asupra bugetarilor, a pensionarilor și a asistaților sociali, care oricum trăiau la limita subzistenței. Nu înțeleg nici încăpățânarea cu care Băsescu și acest simulacru de guvern doresc tăierea tuturor salariilor bugetarilor cu 25% și a pensiilor cu 15%, în condițiile în care o astfel de diminuare afectează grav majoritatea bugetarilor și a pensionarilor care au venituri mai mici de 1.500 de lei și mai puțin camarila portocalie angajată la buget care câștigă salarii de mii de lei. Or, o scădere a veniturilor bugetarilor sau a pensiilor diferențiat în funcție de venit ar fi reprezentat o minimă condiție de la care trebuiau să plece discuțiile unor astfel de măsuri.

În ceea ce privește aplicarea acestor măsuri, ele nu pot fi realizate decât prin trecerea lor prin Parlament. În acest caz, vă pot asigura că cei care veți vota astfel de măsuri veți fi nevoiți să dați socoteală în fața electoratului, poate chiar mai repede decât vă imaginați.

    Ion Burnei - Declarație politică privind intenția Guvernului României de a micșora drepturile pensionarilor cu 15%;

Domnul Ion Burnei:

"Declarație politică privind intenția Guvernului României de a micșora drepturile pensionarilor cu 15%"

Prin prezenta declarație politică îmi exprim dezacordul asupra măsurilor anunțate de președintele României cu privire la micșorarea drepturilor pensionarilor cu 15%. Faptul că această măsură a fost anunțată de către reprezentantul unei instituții care nu are atribuții în acest sens, conform principiului separației puterilor în stat prevăzut de Constituția României, a creat, pe de o parte, confuzie, iar pe de altă parte, a generat și o situație nedreaptă.

Reducerea cheltuielilor bugetare pe seama scăderii arbitrare a drepturilor de pensie este incorectă nu numai prin faptul că acestea au fost dobândite prin contribuția bănească personală, ci și pentru că se aduce atingere principiului juridic al dreptului câștigat. În dreptul muncii funcționează principiul legii părților, conform căruia nu se pot modifica termenii unui contract în mod unilateral.

Toate măsurile anunțate vor genera o stare de nemulțumire generala și un foarte mare număr de acțiuni în justiție.

Pentru această situație, dar și pentru starea dificilă în care se află economia țării se fac responsabili: Guvernul României condus de premierul Emil Boc și Președintele României Traian Băsescu.

    Carmen Axenie - declarație politică: Magazinele de vise au reapărut. Să le reînchidem!;

Doamna Carmen Axenie:

"Magazinele de vise au reapărut. Să le reînchidem!"

Urmărind îndeaproape problema magazinelor de vise, am putut observa o constanță a răului împotriva căreia noi toți suntem chemați să luăm atitudine. Magazinele de droguri "așa-zis ușoare" s-au redeschis și efectul este același: o mulțime de tineri au ajuns la spitale în stare foarte gravă. Citind declarațiile unui astfel de comerciant de etnobotanice, am fost uimită să văd cum viața și sănătatea tinerilor noștri nu au nicio valoare pentru astfel de oameni.

Am sperat o vreme că în România se va dezvolta o cultură a informării cu privire la legislația în vigoare, dar ce se poate observa acum este că tocmai rău-făcătorii au început să fie foarte interesați de evoluția legilor. Nu pot uita cu câtă seninătate afirma un negustor de droguri că el știe legile și că va fi mereu cu un pas înaintea statului. Dacă ne uităm bine la situația de față, cu foarte mare tristețe, trebuie să îi dau dreptate.

Guvernul a interzis 36 de plante, dar acum pe piața noastră sunt noi ierburi halucinogene și substanțe care nu apar pe lista Ministerului Sănătății ca substanțe și plante interzise prin lege. Euphoria și Generation 2012 sunt două dintre noile produse din gama etnobotanicelor pe care utilizatorii le pot cumpăra. Prețul este, în medie, de 75 de lei pentru 0,25 grame de Euphoria și de 80 de lei pentru 0,5 grame de Generation 2012, ajungând până la 240 de lei în funcție de gramaj. Pe lângă acestea au mai apărut și cele din gama Bonzai, Jamaican, la care se adaugă, spun comercianții, noua Sare de baie drift. Dacă în anul 2009, după estimările Ministerul Sănătății, peste 1300 de persoane, îndeosebi tineri, au avut nevoie de intervenții medicale urgente, ne putem imagina că anul acesta raportul nu va fi deloc unul mai bun.

Realitatea este că răul cel mare a fost deja făcut prin faptul că statul nu a putut controla prin legi prompte comerțul cu droguri. Modificarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri a fost o victorie mică în acest război mare. Analizând situația la zi, observăm că e nevoie de o nouă atitudine energică și pornită împotriva drogurilor. Cu cât lăsăm să treacă timpul mai mult, cu atât vom auzi că mulți tineri au ajuns victime.

Suntem chemați să ajutăm din aceste funcții generația tânără. Acum e mai greu să le oferim o viață prosperă, dar asta nu înseamnă că nu le putem da o viață mai sănătoasă. Vă rog să sprijiniți lupta împotriva drogurilor, convinși fiind că timpul lucrează împotriva celor care ajung dependenți.

    Cezar-Florin Preda - declarație politică Referitor la neplata indemnizației persoanelor cu handicap din Buzău;

Domnul Cezar-Florin Preda:

"Referitor la neplata indemnizației persoanelor cu handicap din Buzău"

Cei peste 353 de buzoieni care suferă de diverse forme de handicap grav au fost anunțați printr-o adresă oficială a primăriei Buzău, în luna martie, că "având în vedere situația economico-financiară cu care se confruntă municipiul Buzău, este posibil ca pentru perioada următoare să se procedeze la amânarea plății acestora".

Nu același răspuns însă a fost formulat de primăria Buzău și către instituțiile centrale. Astfel, la Parlament s-a comunicat printr-o adresă oficială în luna aprilie 2010 că "vă facem cunoscut că până în prezent au fost achitate la zi toate drepturile cuvenite atât asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav cât și indemnizațiile de însoțitor", deși indemnizațiile nu au mai fost plătite din 10 martie 2010.

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap apreciază "ca abuzivă măsura de sistare a indemnizațiilor și obligarea persoanei cu handicap grav la angajarea unui asistent personal".

În calitate de deputat de Buzău, am fost sesizat referitor la neplata acestor sume și am solicitat primăriei Buzău să clarifice situația și să continue să plătească indemnizațiile pentru persoanele cu handicap grav, persoane care au nevoie ca de aer de un însoțitor.

Este inadmisibil și de neconceput ca, în 2010, Parlamentul României și instituțiile centrale să primească în mod oficial informări false de la autoritățile locale. Persoanele cu handicap trebuie să știe că indemnizațiile lor nu vor fi afectate de măsurile de austeritate anunțate de Guvern și că problema neplății trebuie rezolvată în plan local.

    Gheorghe Ciobanu - declarație politică despre Austeritatea necesară;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Austeritatea necesară"

Vizita delegației FMI în România și deznodământul acestei vizite au creat un val de subiecte de presă referitoare la starea economiei naționale și a ceea ce trebuie să facă Guvernul pentru a ne scoate din criza economică. In declarațiile mele politice de până acum, chiar din ultima perioadă, am punctat de multe ori necesitatea de a merge înainte cu reformele structurale și de a lăsa calculul politic (electoral) în plan secundar.

Consider că, în acest moment, Guvernul este interesat mai puțin de bilele negre pe care le primește din partea presei ostile și a opoziției, și mai mult de starea economiei reale. Dacă ar fi ceva pentru care actualul Guvern și actualul prim-ministru ar trebui să primească aprecieri, ei bine, acel lucru ar trebui să fie curajul de care dau dovadă, lipsa instinctului de conservare politică, în ultimă instanță, sacrificiul politic pentru a scoate țara asta din criză.

Cine crede, din opoziție, că e ușor să iei măsuri de austeritate, să te uiți în ochii pensionarilor și să le spui că le scad veniturile cu 15%, să le spui bugetarilor că vor primi salarii cu 25% mai mici și că urmează disponibilizări majore, acela se înșeală. Așa cum spuneam, îți trebuie curaj și putere de sacrificiu. Mai importantă este starea economiei. Ca unul care a punctat de multe ori în sensul încurajării inițiativei private și ca susținător al mediului de afaceri privat, pentru mine, alegerea zonei în care să se strângă cureaua este destul de ușoară: statul și aparatul bugetar pe care acesta îl presupune. Întreprinzătorii privați au o regulă simplă în minte: funcționarea eficientă a firmei sau companiei lor. De aceea, ei sunt liberi să-și facă ordine în propria ogradă și, așa cum au arătat cifrele șomajului de anul trecut și de la începutul anului acesta, au făcut-o deja. Firmele care au rezistat crizei au "tăiat" tot ce trebuia tăiat, au făcut restructurările care se impuneau, iar acum au nevoie doar de măsuri economice proactive din partea Guvernului și de predictibilitate fiscală în timp.

Dacă cineva m-ar întreba care era cea mai proastă variantă pentru economia românească, atunci, fără să stau prea mult pe gânduri, aș fi spus creșterea t.v.a. și a cotei unice de impozitare. Asta ne-ar fi afectat pe toți, iar reducerea deficitului bugetar ar fi fost în continuare o himeră. Un t.v.a. crescut nu ar fi însemnat neapărat încasări bugetare crescute, pentru că, în mod sigur, consumul ar fi scăzut.

O cotă unică de impozitare mai mare ar fi însemnat un semnal negativ pentru toți investitorii străini care se gândesc la România. Există exemple foarte concludente în acest sens: țările care au purces anul trecut la creșterea t.v.a. și a impozitelor (în special Ungaria și țările baltice) au un orizont de timp extrem de îndepărtat pentru ieșirea din recesiune. Pe de altă parte, țările care au păstrat sau chiar scăzut taxarea și impozitarea au revenit pe plus. Cu siguranță, același lucru s-ar fi întâmplat și cu România dacă politica de cadre a fostului premier Tăriceanu ar fi fost dusă pe principiul competenței și nu al numărului crescut. Atunci când în 4 ani angajezi peste 400.000 de persoane în sistemul bugetar, în condițiile în care statul se mișca eficient și înainte, faci o investiție electorală, nu una în folosul binelui general.

O spun și eu pe șleau: în momentul de față sunt prea mulți bugetari, iar deficitul bugetului asigurărilor sociale este prea mare. Măsura scăderii cu 25% a salariilor bugetarilor pentru jumătate de an reprezintă, pentru mine, o "perioadă de grație" în care scopul Guvernului este acela de a identifica locurile suprapopulate cu bugetari și de a face tăierile de personal. Tăierea cu 15% a pensiilor înseamnă, la fel, o perioadă de timp pentru Guvern pentru a identifica toate pensionările frauduloase și pentru a pune în aplicare noua lege unitară a pensiilor. După aceste 6 luni, lucrurile vor reveni la o stare de normalitate dezirabilă.

Ceea ce doresc eu, în special din partea PSD și PNL, este să găsească în propriile conștiințe o fărâmă de solidaritate cu Guvernul. Nu să fie de acord cu măsurile, nu să și le asume, dar să lase actuala putere să le pună în practică, să nu tergiverseze acest proces, să nu pună obstacole artificiale. Opoziția poate să critice măsurile, dar să lase Guvernul să și le asume ca atare. Dacă vor fi bune, atunci Guvernul va avea de câștigat. Dacă nu, atunci puterea va pierde, în condițiile date, solidaritatea pe care o cer din partea opoziției înseamnă și responsabilitate. Și, după 20 de ani, cele două partide care au guvernat împreună mai bine de două treimi din perioada post-decembristă a României, ar cam trebui să dea dovadă de responsabilitate, pentru că vina situației actuale le aparține și lor, la fel cum meritele pentru ieșirea din criză le pot aparține parțial, numai să facă ceea ce trebuie.

    Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică cu titlul Genocidul românilor;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Genocidul românilor"

Cu toții am fost martorii anunțării de către președinte a măsurilor anticriză pe care românii le vor suporta de la 1 iunie 2010. Am hotărât să fac această declarație politică în plenul Parlamentului deoarece mi se pare că trăim niște vremuri în care disprețul față de legile fundamentale ale statului, față de cetățenii acestui stat, la urma urmei, față de viață sunt mai accentuate decât la orice regim politic postdecembrist.

O să le iau pe rând. Personal, am fost deranjat de faptul că toate aceste măsuri prin care românilor li s-a adus la cunoștință că pensiile și ajutorul de șomaj se reduc cu 15% și că salariile se reduc cu 25% au fost anunțate de președintele României deși, din punct de vedere constituțional, cel care conduce Guvernul României, deci gestionează chestiunile acestea, este premierul. Prin urmare, actualul președinte a devenit, conștient, președintele-premier al României și, din acest punct de vedere, Guvernul poate să își facă băgăjelul și să plece acasă. Și poporul poate să doarmă liniștit, primul cârmaci al țării veghează la timona României.

Singurul ghețar care "obstrucționează" orizontul nemărginit din fața ochilor căpitanului de vas mai este Parlamentul, o parte din el, care se încăpățânează să îi atragă atenția celui mai priceput dintre români, ilustru economist și reputat finanțist, că, înainte de toate, România este un stat constituțional.

Constituția, acest coșmar proptit în calea fericirii căpitanului! Constituția, singura care îndrăznește să nu stea dreaptă în fața conducătorului nostru mult iubit! Constituția, cea atât de terfelită, de hulită și de imperfectă încât căpitanului i-ar veni să o modifice pe loc! Să scrie în ea că România a avut, are și va avea un singur conducător, pe el și pe urmașii urmașilor lui încununați de "succesuri" ca și el! Constituția, această "sintagmă" folosită de oamenii răi ai acestei țări, de moguli, de ziariști răuvoitori, de opoziție, este cea care garantează dreptul la muncă al românilor, al acelor români cărora președintele-premier le va lua 25% din venituri, fără să se gândească la faptul că poate majoritatea celor care muncesc la stat au rate la bănci sau fel de fel de obligații financiare contractate înainte ca aceste idei nefericite să apară în mintea luminată a primului finanțist al țării.

Constituția mai garantează și dreptul la viață, iar pensionarilor cărora li se va reduce pensia cu 15% li se pune în pericol acest drept fundamental. Pensionarii vor fi puși în fața unor alegeri dramatice: să cumpere mâncare, să plătească întreținerea și lumina, să cumpere medicamente? Nu vor avea bani pentru toate aceste cumpărături și atunci vor trebui să aleagă. Dacă vor alege pâine și medicamente, mai devreme sau mai târziu se vor trezi în beznă, iar mai apoi se vor trezi fără locuințe. Dacă vor alege pâine și utilități vor plăti cu viața această alegere. Este ceea ce vrea noul nostru cârmaci. Cei amărâți, cei umiliți, cei săraci să plătească! Să plătească cu munca lor, cu viața lor huzurul clasei conducătoare! Cei mulți să fie cei care să ducă, pe umerii lor, greutățile acestor vremuri iar cei din ministere, din Palatul Victoria, dar mai ales de la Cotroceni să nu simtă vicisitudinile acestor vremuri. Nici ei și nici clientela lor politică!

Cei mulți - medicii, profesorii, polițiștii, asistenții, funcționarii - să meargă la lucru, de la 1 iunie 2010, opt ore, la fel ca și până acum, dar să ia cu 25% mai puțini bani, iar aparatul clientelar din administrația centrală, din ministere să stea nestingherit la cafele. Ba, mai mult, secretari de stat din acest guvern de incompetenți să inventeze posturi de atașați economici în Uruguay ca să-și angajeze copiii, așa cum a făcut secretarului de stat Maria Pârcălăbescu, fost candidat PDL.

Cei mulți - pensionarii - să ia cu 15% mai puțini bani lună de lună, dar cheltuielile cu achizițiile publice să rămână la fel de mari că ar fi grav să fie afectată clientela politică a căpitanului. Cu ce bani să își mai pună chipul în ramă, la fiecare colț de stradă, dacă "băieții deștepți" nu mai sug de la țâța bugetului de stat?

Cei mulți, cei 1 milion de șomeri ai Guvernului Băsescu-Boc să stea acasă și în continuare. Să ia o indemnizație cu 15% mai mică și să nu aibă niciun orizont de mai bine, în loc să muncească pe șantierele pe care un guvern responsabil le-ar fi deschis pentru a încerca să evite criza. De ce să avem investiții publice în infrastructură dacă nu putem să facem cele mai scumpe autostrăzi din lume? Suntem prea săraci ca să facem autostrăzi ieftine! Și dacă niciun investitor nu se încumetă să construiască atât de scump cât se încumetă "clasa conducătoare" să plătească, mai bine nu mai construim nimic în țara asta și așteptăm calmi, surâzători ca nava să intre direct în ghețarul care își arată adevăratele dimensiuni ale tragediei, undeva la orizont.

Din nefericire, pe nava condusă de marele căpitan sunt 23 milioane de români, iar tragedia unui naufragiu marca PDL ne va afecta pe toți. Firește, "eșecele" vor fi ale clicii PDL, însă tragedia va fi a celor 23 de milioane de locuitori ai României, cei mulți care deja au fost aruncați peste bord și care se zbat să înoate în apele reci ale oceanului fără veste de salvare și fără a ști direcția în care este țărmul.

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică despre Măsuri de sacrificiu;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Măsuri de sacrificiu"

Măsura de reducere a veniturilor populației nu era singura modalitate de a opri deficitul bugetar, mai ales că va avea și efecte adverse asupra economiei prin scăderea consumului și a productivității muncii. Partidul Conservator a prezentat public în nenumărate rânduri soluții reale împotriva crizei, dar Guvernul nu a vrut sa le aplice.

Astfel, reformarea sectorului bugetarilor trebuia făcută încă din 2009, dar nu la grămadă, ci selectiv, pe bază de competențe. Guvernul a preferat însă să angajeze alte 26.000 de persoane în sistem dintre apropiații puterii și să plătească chiar și trei salarii pentru același post de director din deconcentrate numai să își pună omul de partid pe funcție. În privința plății datoriilor statului către companiile private, am propus aplicarea sistemului compensatoriu prin care orice datorie a statului către privați să se compenseze cu aceeași sumă datorată de firme bugetului de stat.

Am propus, de asemenea, plata t.v.a. la cel mult 30 de zile de la încasarea facturii pentru că firmele sunt blocate de plata t.v.a. la emiterea facturii pe care trebuie să o opereze chiar dacă vor încasa sumele de pe factura peste câteva luni.

Neimpozitarea profitului reinvestit, pentru ca să încurajăm dezvoltarea producției și angajarea de personal, sau facilități fiscale pentru firmele care își plătesc la timp datoriile către stat, sunt alte câteva măsuri pe care le-am propus Guvernului și pentru care am avut acordul și sprijinul mediului de afaceri. Executivul a tras însă de timp, nu a făcut nimic împotriva crizei, pentru ca acum să vina cu masuri radicale, aplicate nediferențiat și care vor lovi în categoriile de jos ale populației.

Cum va reduce Guvernul fondul de salarii din deconcentrate, când șefii acestora nu sunt nici la aceasta oră angajați pe baze legale și nu au dreptul să ia astfel de măsuri? Statul va fi efectiv blocat de procese pe care le va pierde, așa cum s-a întâmplat deja în cazul angajării de șefi politizați peste funcționarii publici care ocupau deja respectivele posturi. Pentru a reduce salariile e nevoie de o bază legală, de modificarea Codului muncii. România nu este un butic în care, când patronul dă comanda, angajații sunt aruncați pe drumuri. Felul în care se dorește să se scoată economia din recesiune este total contraproductiv și dovedește o necunoaștere elementară a legilor economice. Suntem solidari cu nevoia de a reduce cheltuielile bugetare, dar ele trebuie făcute de specialiști, nu prin iritarea sindicatelor și prin inducerea unui sentiment de nesiguranță în rândul populației. De ce mai plătim atunci un Guvern atât de scump de la buget, dacă oricum Președintele conduce totul?

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Turismul românesc;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Despre turismul românesc"

Mai sunt câteva săptămâni până la deschiderea sezonului de turism atât pe litoral, cât și la munte, numai că, din păcate, bilanțul turismului, la 20 de ani de la revoluție nu poate fi un motiv de mândrie pentru niciunul dintre cei desemnați să-l conducă și să-l organizeze în tranziția spre capitalism. Din punctul meu de vedere, principalele cauze datorită cărora România se prezintă modest în ceea ce privește performanțele economice ale industriei turismului sunt: lipsa unui program de acțiuni coerent și stabil privind dezvoltarea turismului și lipsa fondurilor de investiții destinate dezvoltării, modificării și reabilitării infrastructurii generale și specifice ca urmare a procesului lent și complicat al privatizării, aplicării unei fiscalități neadecvate, inexistența unor facilități în domeniul creditelor bancare. Avem un potențial turistic foarte mare, este un fapt cu care sunt de acord majoritatea celor care activează mai mult sau mai puțin în domeniul turismului. Avem Litoral, Delta Dunării, munte, stațiuni balneare, Bucovina, Maramureș și multe altele. Felul în care ar fi trebuit însă exploatat acest potențial și ordinea priorităților arată diferit în viziunea fiecăruia. Ori că trebuia să ne axăm pe Litoral, unde este concentrată o bună parte din structurile de cazare, ori să facem pârtii de schi întinse pe zeci de kilometri, să revigorăm stațiunile balneare sau să-l scoatem pe Dracula la înaintare. În momentul de față, nu avem nici măcar Autostrada Soarelui terminată, pe Litoral investițiile au fost mult prea puține, promovarea României în afară este aproape inexistentă, stațiunile balneare sunt în paragină. Turiștii străini sunt puțini, iar veniturile sunt modice.

România a încetat să mai fie o destinație turistică atractivă din cauza concurenței, a ofertei limitate, infrastructurii și serviciilor necorespunzătoare. Oferta turistică românească se confruntă cu mai multe probleme. Toate tipurile de programe oferite de România întâmpină o concurență acerbă pe piețele vest-europene, în timp ce destinațiile concurente oferă o gamă variată de facilități pentru toate categoriile de turiști.

De asemenea, oferta românească este relativ limitată, restrânsă la câteva stațiuni, iar în cadrul acestora, doar la câteva hoteluri. La aceste probleme se adaugă infrastructura tehnico-rutieră necorespunzătoare, lipsa unor hoteluri de confort superior în marile orașe și în stațiunile turistice de interes internațional. Din punct de vedere al raportului calitate-preț, România a încetat să mai fie o piață turistică atractivă. Turismul din țara noastră suferă și datorită duratei mari necesare reconstituirii proprietății private în cazul activelor naționalizate, scăderea puterii de cumpărare a populației, reordonarea priorităților și reorientarea unei părți a cererii turistice interne către destinații externe. Consider că România poate miza pe resursele sale naturale și culturale, pe îmbunătățirea condițiilor și serviciilor de cazare, și nu numai, și, nu în ultimul rând, pe modernizarea infrastructurii, pentru a facilita accesul în zonele cu potențial turistic, dar și pe o activitate de prezentare internă și internațională a potențialului turistic.

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Spectacol guvernamental...;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Spectacol guvernamental..."

Asistăm de câteva zile la un spectacol grotesc pus în scena de Guvern la comanda reprezentanților Fondului Monetar Internațional. În viziunea reprezentanților Guvernului și ai FMI, singura modalitate prin care aceasta țară se poate redresa din punct de vedere economic o constituie scăderea salariilor, pensiilor și ajutoarelor de șomaj, iar mai târziu creșterea cotei unice si a t.v.a. Din nou, Guvernul nu ține cont nici de semnalele venite din piață, nici de cele mai elementare reguli ale economiei care spun că, pe timp de criză, cea mai bună metodă de colectare este scăderea taxelor pentru încurajarea mediului privat, dublată de o mai buna colectare a taxelor și impozitelor la bugetul de stat. Nu este normal ca, în condițiile în care t.v.a.-ul este plătit doar de jumătate din agenții economici, în loc să colectezi și de la jumătatea cealaltă, să mărești taxa pe care o vor plăti tot cei care o achită și în prezent. Mai mult decât atât, este posibil ca, în felul acesta, să intre în faliment tocmai plătitorii onești.

Cinismul Guvernului este fără margini și în ceea ce privește scăderea salariilor și a pensiilor, în acest caz este folosită o tehnică de manipulare agresivă denumita "ușa în nas". Guvernul actual se face vinovat de scăderea economiei și a puterii de cumpărare a românilor și trebuie să plece cât mai repede de la conducerea acestei țări, iar ideea inițierii și depunerii în Parlament a unei moțiuni de cenzură este singura soluție să mai salvăm ceva din această țară.

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică «Spitalul municipal Anton Ciucu din Tecuci, în pragul colapsului»;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

«Spitalul municipal "Anton Cincu" din Tecuci, în pragul colapsului»

Criza și-a pus serios amprenta la spitalul din municipiul Tecuci. Stocul de medicamente pentru urgențe este la limită, iar datoriile spitalului către furnizori au ajuns la 1.000.000 de lei. Spitalul Municipal "Anton Cincu" din Tecuci se confruntă cu mari probleme financiare în această perioadă. Unitatea medicală nu mai dispune de fonduri nici măcar pentru cheltuielile curente. Sunt probleme mari în ceea ce privește stocurile de medicamente, alimentele necesare hranei pacienților, dar și banii care trebuie plătiți pentru facturile la utilități.

În ultimele trei luni de zile, unitatea spitalicească a primiți de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Galați foarte puțini bani care nu au ajuns decât pentru plata salariilor. În aceste condiții, restul necesităților sunt acoperite din fonduri proprii sau, mai grav, facturile sunt amânate pentru perioada următoare când conducerea spitalului speră să primească noi fonduri de la CJAS Galați. Furnizorii de medicamente, materiale sanitare și soluții perfuzabile sunt amânați de la o lună la alta până când se vor ivi fonduri. Situația este deosebit de delicată și la capitolul hrană. Cu banii primiți de la CJAS Galați, care sunt foarte, foarte puțini, nu s-a reușit să se achite nici măcar utilitățile, nu mai spun de facturile la medicamente. La medicamente exista datorii de zece miliarde de lei vechi în condițiile în care la ora actuală până și medicația de urgență este la limită.

Trebuie identificate urgent soluții complementare de finanțare a Spitalul Municipal "Anton Cincu" din Tecuci și în general a întregului sistem public de asigurări de sănătate, înainte ca acesta să intre oficial în moarte clinică, numai că, de la ministerul de resort, soluțiile se lasă așteptate sau nu există, probabil că finalitatea imediată va fi greu de acceptat de către noi toți.

    Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Împotriva scăderii pensiilor;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Împotriva scăderii pensiilor"

Politicile sociale din România sunt încă incoerente, ineficiente, sunt reactive și oferă soluții ad-hoc la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune, de abordare strategică, nu se bazează pe evidențe, pe indicatori sociali, nu recurg la monitorizarea și evaluarea programelor curente și anterioare. Marea problemă a sistemului de protecție socială este lipsa de capacitate de planificare strategică integrată a politicilor sociale.

România se află între țările europene cu incidență mare a sărăciei relative, categoriile de populație cele mai expuse riscului de sărăcie în România sunt copiii, vârstnicii singuri, agricultorii, șomerii și pensionarii. Sistemul de protecție socială protejează în mod evident mai puțin copiii, familiile cu mai mulți copii, asigurații din sistemul sanitar și pensionarii în comparație cu alte categorii sociale, așa-zis "privilegiate". Acest lucru nu este corect, nu este moral și nici logic, până la urmă. Încercăm să înțelegem că nu sunt bani la buget, că situația economică este dificilă, dar ce vină au oamenii aceștia, pensionarii simpli care au contribuit o viață întreagă la fondurile de asigurări sociale pentru a se bucura de o bătrânețe liniștită. Declaram la începutul mandatului că prioritatea mea rămân, în continuare, pensionarii. Subliniez că, spre deosebire de alți politicieni care se "îndrăgostesc" brusc de pensionari în preajma campaniilor electorale, eu mi-am menținut constantă această preocupare. În majoritatea intervențiilor pe care le-am avut pe această temă, fie că a fost vorba de inițiative legislative, interpelări, întrebări, declarații politice adresate de la tribuna Parlamentului sau întâlniri cu membrii ministerului de resort, am încercat să rezolv problemele cu care se confruntă marea parte a pensionarilor din România.

Personal, sunt împotriva oricărei măsuri de diminuare a cuantumului pensiilor, pentru care, din punctul meu de vedere, nicio explicație de natură economică sau de alta natură nu este plauzibilă.

    Cristian Rizea - declarație politică: Guvernul Boc: scopul nu scuză mijloacele;

Domnul Cristian Rizea:

"Guvernul Boc: scopul nu scuză mijloacele"

Ne aflăm într-o situație deosebit de sensibilă atât pentru viitorul economiei românești, cât și pentru situația socială creată de măsurile care își doresc să combată efectele crizei, aruncate în fața opiniei publice de actuala putere. Nu vreau să dezbat acum viabilitatea acestor măsuri sau aplicabilitatea lor. Totuși, sunt de părere că un pachet de soluții adaptate categoriilor sociale pe care le vizează, o abordare diferențiată, ar fi de dorit mai mult decât varianta generală care îi va afecta prea mult pe cei care oricum sunt în situații dificile și mai puțin pe cei care nu resimt acut criza.

Mi-aș permite să sugerez tandemului Băsescu-Boc să ia în calcul propunerile PSD de măsuri anticriză, din cel puțin două motive reale: sunt măsuri cu impact rapid ale căror rezultate se vor vedea în timp real și reprezintă materializarea necesităților reale ale acestei țări, formulate sub diverse forme, ani la rând.

Ceea ce încearcă să facă Guvernul Boc este, în fapt, o voalare a realităților economice și sociale românești în perioada de criză. Nu contest că este nevoie de o politică restrictivă, însă felul în care se dorește aplicarea acestor soluții mă face să mă gândesc de două ori cu privire la bunele intenții ale acestui Guvern. Lansarea unor astfel de programe produce nemulțumire și disensiuni la nivel social. Mai mult, problemele se vor repara, din punct de vedere economic, doar pe termen scurt. Am uitat oare să încercăm să asigurăm sustenabilitatea sistemului bugetar pe termen mediu și lung sau să realizăm un echilibru fiscal altfel decât pe genunchi? De aceea, ceea ce doresc să transmit actualei puteri este că scopul nu scuză mijloacele, problemele nu le rezolvi generând altele și mai mari, cooperarea este de cele mai multe ori mai adecvată decât individualismul și încă ceva: nimic nu se rezolvă de la sine. Avem nevoie mai mult decât oricând de un Guvern hotărât și eficient. A auzit careva de vreunul prin România?

În acest moment, Executivul și Președintele Băsescu trebuie să înțeleagă că este timpul să colaboreze cu celelalte partide și nu să conducă în binecunoscutul stil oligarhic. Ne aflăm în situația în care este mai mult decât necesar să contribuim cu toții la binele comun. Nu mai e vorba de lupta pentru putere. Nu mai e vorba de câștiguri electorale. Nu mai e vorba de interese politice. Suntem cu toții de aceeași parte a baricadei, fie că vrem să recunoaștem acest lucru sau nu.

    Daniel Buda - declarație politică intitulată Lupii moraliști sunt, mai nou, lupi economiști;

Domnul Daniel Buda:

"Lupii moraliști sunt, mai nou, lupi economiști"

Pentru a nu rămâne repetenți la gesturi politice gratuite, reprezentanții principalelor partide de pe eșichierul politic românesc au tras aer în piept și și-au exprimat punctele de vedere "obiective" cu privire la recentele măsuri de reducere a fondului de salarii a bugetarilor, a pensionarilor și a șomerilor. Am asistat cu toții, zilele acestea, la dezbateri televizate unde actorii politici și-au pus în scenă cel mai îndrăgit rol, replicile cele mai bine învățate de-a lungul anilor de politică și, bineînțeles, desăvârșitele cunoștințe economico-financiare. Cu toții și-au însușit rolul de analiști economici și și-au expus teoriile cu maximă precizie și moralitate. Și cum nimic nu se întâmplă fără ca cineva să fie vinovat, desigur că imediat s-a identificat și vinovatul: "Guvernul Boc și PDL".

Ceea ce s-a dorit a fi o preocupare față de binele cetățenilor, toată îngrijorarea politică subtilă și plină de rafinament s-a dovedit a fi, în fapt, o grosolănie care nu se abate cu nimic de la modul dâmbovițean de a face politică. Mustrându-i conștiința sau funcțiile de problema sacrificării românilor, prin măsurile anunțate, unii dintre distinșii parlamentarii se speteau în a da sfaturi la televizor, să găsească formule de guvernare, dar, mai mult de atât, prezentau scenarii mult dorite de ei, în situația ipotetică dacă ei ar fi fost la guvernare. Am fost cu toții martorii unei guvernării PNL, PSD și am constat "capacitatea" desăvârșită de a gestiona banul public. Până acum au trăit, parcă, într-o altă țară decât România, iar, acum, s-au trezit dintr-un somn profund cu soluții salvatoare, cu principii și valori de bun simț. Din păcate, toate aceste abordări sunt conduse de setea de putere, de goana disperată după capital electoral și nicidecum de binele României.

Partidul Democrat Liberal a fost singurul partid care, după 20 de democrație, a definit cu maximă precizie, încă din primul moment al guvernării, ținta strategică a României ca stat membru al Uniunii Europene, dar, mai mult de atât, nu s-a ascuns niciodată în spatele realității și a prezentat cu responsabilitate și corectitudine situația concretă a țării noastre. Dincolo de orice alte speculații, blamări și alte acuze politicianiste, un lucru este cert, și anume faptul că nu Guvernul Boc, nici Guvernul Tăriceanu, nici Guvernul Năstase nu au inventat criza, dar deosebirea dintre ele este faptul că unii au avut posibilitatea de a consolida economia pe baze reale până în anul 2009, de a adopta măsurile care să asigure o minimă stabilitate, astfel încât astăzi să nu fim puși în situația de a lua un set de măsuri drastice care, în mod clar, au un impact foarte dur asupra societății, dar în egală măsură au și un efect electoral, pe care ni-l asumăm. Toate aceste măsuri, sunt, evident, datorate, pe de o parte, crizei internaționale iar, pe de altă parte, incapacității unora de a gestiona fondurile acestei țări într-o perioadă de creștere economică. Nu putem să închidem ochii la faptul că risipa banului public și dezechilibrele financiare practicate în perioada 2007- 2008 au avut un rol esențial asupra evoluției economice a țării noastre.

Ceea ce se ignoră este faptul că, în perioada de creștere economică, s-a cheltuit tot ceea ce s-a putut, dar, mai mult, s-a înregistrat cel mai mare deficit bugetar după 1989. Guvernarea din primii doi ani după intrarea noastră în Uniunea Europene nu a reușit să fructifice avantajele unui stat european, dimpotrivă, s-a caracterizat prin politica de risipă a banului public, prin incapacitatea de folosire a fondurilor europene pentru realizarea proiectelor, ceea a lăsat România descoperită în fața crizei financiare și a recesiunii mondiale.

Guvernul condus de Emil Boc este singurul care a respectat un program anticriză coerent și eficient, un guvern care nu a ținut cont de capitalul electoral sau de satisfacerea clientelei politice, ci de aplicare a celor mai bune măsuri care să permită țării noastre să se dezvolte economic și financiar, pentru și în interesul românilor.

Este nevoie de un set de măsuri care să asigure o redresare financiară, o relansare economică, dar, în mod special, pentru evitarea riscului ca țara noastră să intre în incapacitate de plată. Progresul economic și ridicarea standardului de viață depind în mod hotărâtor de acțiunile politicienilor de astăzi. Este greu să vii în fața oamenilor să le spui că trebuie să renunțe la anumite beneficii, însă sunt măsuri care au rolul de a o relansa economic.

Suntem de acord că sunt măsuri dure pentru societatea românească, dar sunt măsuri necesare, care trebuie luate pentru a preveni adâncirea României în criza economică și a nu rata ultima șansă de revitalizare și dezvoltare a economiei.

    Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică cu titlul «Continuă Acțiunea plasa portocalie»;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

«Continuă "Acțiunea plasa portocalie"»

I-am ascultat, siderată, mai întâi pe domnul președinte Traian Băsescu, apoi pe domnul prim-ministru Emil Boc, vorbind, aproape cu furie, despre faptul că nu mai sunt bani pentru pensii, salarii și ajutoare de șomaj.

Nu, de data aceasta, nu despre mai vechile pensii și despre foarte noile salarii nesimțite a fost vorba, ci despre toate pensiile și toate salariile bugetarilor, ba chiar și despre reducerea ajutorului de șomaj, probabil ca bonus pentru realegerea domnului Băsescu în funcția de președinte și răsnumirea domnului Boc în cea de premier.

Dacă nu aș fi româncă, dacă nu aș avea părinți pensionari, actuali și foști colegi bugetari și extraordinar de mulți șomeri și oameni săraci în colegiul meu, probabil că aș găsi, undeva, în mine, un strop de putere să zâmbesc. Să zâmbesc la amintirea sutelor de mii de veste, pilote, găleți, pelerine și sacoșe portocalii, pline cu produse alimentare răsplată pentru votul dat domnișoarei EBA sau PDL-ului la europarlamentare și domnului Băsescu la prezidențiale.

Să zâmbesc amintindu-mi cum le-am spus, atunci, măgurenenilor, băicoienilor și floreștenilor mei: Oameni buni, eu nu am de unde să vă ofer cadouri! Știu că sunteți săraci. Știu cât de mult contează un kilogram de zahăr ori un litru de ulei în plus. Luați-le plasele, dar nu luați plasă. Vă mint. Nu vă vindeți votul.

Iată că, astăzi, din păcate, le pot oferi acelor oameni și dovada. Pensii mai mici. Salariile profesorilor, medicilor și funcționarilor - mai mici și acestea. Ajutoare de șomaj mai mici. Subvenții și ajutoare sociale reduse ori tăiate pur și simplu.

Acestea sunt realizările Guvernului Boc reloaded sub oblăduirea președintelui Băsescu.

Acesta este bilanțul anilor de bâlbe, minciuni, inconsecvențe și nepriceperi guvernamentale și al anilor de ambiții delirante și minciuni prezidențiale. Iar dacă acest cuvânt, minciuni, vă deranjează, ei bine... să vă treacă.

Domnul Boc minte când afirmă că drama pe care ne silește să o trăim este cauzată de politica Guvernului Tăriceanu din 2007-2008. Cine l-a oprit pe domnul Boc să spună asta în 2009? Cine l-a oprit să întreprindă, din 2009, măsuri anticriză, când noi, din opoziție, de doi ani le cerem, le oferim, le explicăm?

Domnul Băsescu minte când spune că soluția adoptată este cea mai bună dintre cele două posibile, impuse de FMI. FMI nu a impus nicio soluție, ci a cerut rezultate!

Exista și o a treia soluție, cea propusă de PNL, pentru repornirea motoarelor economiei, pe care Executivul, însă, este incapabil să o înțeleagă și să o aplice.

Domnul Băsescu minte când spune că mediul de afaceri va fi afectat pozitiv de măsurile anunțate, în sensul că nu va mai hrăni statul obez. Pentru cine să mai producă firmele, dacă nu mai sunt clienți? Cui și ce să mai vândă comercianții? Cât din mai nimic să plătească statului, ca taxe și impozite, și cât să păstreze pentru supraviețuire?

Domnul Boc minte când afirmă că banii pe care statul îi va tăia de la pensii se vor duce, transparent, către plata datoriilor pe care acesta le are la firmele care au contracte cu statul, că se vor derula noi investiții publice etc. Cine a avut în acești ani contracte cu statul? Și cine are șanse să încheie altele noi? Nu cumva doar clienții politici ai PDL?

Regret că, la douăzeci de ani de la revoluție, am trăit să văd, din nou, pe fețele conaționalilor mei disperarea și teama de a și-o exprima.

Nu suntem un popor de lași. Suntem doar un popor prea obosit și mut de uimire că roata istoriei se poate întoarce.

    Vasile Filip Soporan - declarație politică: Între rezolvările de fond și rezolvările curente sau echilibrul între ceea ce oferim statului și ceea ce ne oferă statul;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Între rezolvările de fond și rezolvările curente sau echilibrul între ceea ce oferim statului și ceea ce ne oferă statul"

După ani de creștere economică, în care nu prea a existat interesul asupra fazelor în care aceasta se realizează și nici asupra efectelor pe care le creează pe termen mediu și lung la nivelul populației, la nivelul comunităților și al funcționării, ne aflăm astăzi la momentul adevărului, un adevăr construit în ultimii douăzeci de ani, în care nu a existat o preocupare față de diferențierea dezvoltării durabile de cea speculativă. Spun cu greutate acest lucru, reamintind faptul că, în mai multe rânduri, în calitate de parlamentar am atenționat colegii de la guvernare sau adversarii de la guvernare asupra pericolelor în care ne găsim.

Nu doar pentru justificare voi aminti câteva dintre punctele de vedere exprimate în timp.

  1. "Nu neg realizările momentului, dar consider că sunt prea puține sau aduc mulțumire numai celor puțini. Atâta timp cât domină criza economică materializată prin marea instabilitate a leului, iar creșterile prețurilor sunt susținute prin acțiuni sofisticate ale dezvoltării speculative, autoritatea statului democrat este distrusă prin incompetență, dorință de putere nemăsurată și lupte intense pentru dominație economică. În același timp, rezolvarea problemelor sociale se face punctual fără punerea în aplicare a unor soluții durabile, apărând un fenomen greu controlabil, acela al demobilizării populației datorită lipsei unei perspective reale și concrete, fapt care scoate cam 40% din populația matură a României din structura economiei de piață". Pentru a răspunde titlului rubricii profesorului Ioan Bolovan "România contemporană văzută de ...", aș putea să spun că România contemporană este România izolată, este România neperformantă, este România dezamăgită, este România trădată, este România condiționată, este România amăgită, este România absurdului, este România contrastelor, este România extremelor, este România amenințată, este România șantajată, este România celor uitați, este România certurilor permanente, este România între cei mulți și nemulțumiți și cei puțini la care mulțumirea se măsoară în mărimea banilor, este România.... Nu doresc să mai continuu, dar pentru dezvoltare durabilă propun trei direcții de acțiune: dezvoltarea capacității novative în utilizarea resurselor locale, dezvoltarea capacităților de producție, stimularea valorificării produselor autohtone la nivel local, regional și național. Pentru aceasta este nevoie de definirea interesului sau intereselor, de o strategie reală, de programe de acțiune, de parteneriate corecte, de atragerea resurselor financiare și de împărțirea corectă a plusvalorii, capabilă să mulțumească atât pe deținătorul de capital, cât și pe angajat." (decembrie 2007);
  2. "Dezvoltarea locală nu se poate realiza doar prin creșterea alocărilor bugetare către județul Cluj, nici prin desființarea simbolurilor identitare productive și nici prin utilizarea mecanismelor creșterii speculative. Dezvoltarea actuală este un exemplu de dezvoltare bazată pe consum, pe servicii de comercializare a unor produse și servicii realizate în altă parte, cu blocaje mult mai sofisticate decât cele care existente până în 2004, cu o economie de piață în care funcționează principiul cumpără cu 1 euro și vinde respectabil cu 100 de euro." (Camera Deputaților, 20.02.2007);
  3. "Astăzi, practic ne aflăm în perioada declanșării mecanismelor de funcționare a României în structurile Uniunii Europene. Poate exista un faliment al acestora? Pentru a scăpa de această amenințare este necesar ca, de urgență, Guvernul să genereze, serios și responsabil, programul de post-aderare al României, în care latura economică să fie hotărâtoare, știind faptul că la o populație de 21,5 milioane de locuitori, numărul de salariați este de 4,5 milioane, cu un indice de 22%, în momentul în care același indice este de 39% în Ungaria, iar în Uniunea Europeană variază între 40 și 45%." (Camera Deputaților, 20.02.2007);
  4. "Nu se analizează în mod serios starea economică a României, nu se cuantifică problemele României, nu sunt definite, în mod concret, obiectivele României în contextul integrării și al intereselor Uniunii Europene într-o economie globalizată, unde se percepe pericolul expansiunii asiatice și a lipsei performanțelor într-o confruntare economică directă cu SUA. România este într-o situație de criză care se va accentua în perioada realizării standardelor UE". (Camera Deputaților, 16.05.2006);
  5. "România se află pe ultimul loc în ceea ce privește implementarea Strategiei de la Lisabona, plan care urmărește transformarea Uniunii Europene în cea mai competitivă forță economică a lumii. Strategia urmărește implementarea a 14 indicatori în domenii diverse: cercetare, administrație, infrastructură, mediu de afaceri, piața muncii, îmbunătățirea calității vieții prin gestionarea durabilă a resurselor, pentru a crește competitivitatea economică la nivelul celei existente în SUA și Japonia." (Camera Deputaților, 25.09.2007);
  6. "Nu poate fi observat niciun progres în ceea ce privește cariera, promovarea și procedura de evaluare a funcționarilor publici. Mobilitatea funcționarilor publici rămâne o problemă nerezolvată, existând o modalitate redusă în cadrul instituțiilor și în cadrul nivelelor de guvernare. Aceste aprecieri ale Raportului de monitorizare nu au fost și nu sunt luate în considerare, existând o singură dorință, aceea de angajare în posturi publice a clientelei politice. Practic, actuala administrație a angajat în șase luni ale anului 2005 tot atâția funcționari cât a angajat fosta administrație în întreaga perioada 2001-2004." (Camera Deputaților, 14.02.2006);
  7. "O problemă specifică actuală a statului național este aceea a modului de reprezentare a interesului național la nivel regional și local. În contextul actual, interesul național este necesar a fi definit și prin creșterea capacității administrative la nivel local și regional în preluarea resurselor financiare puse la dispoziție de Uniunea Europeană" (Camera Deputaților, 8.11.2005).

De ce această trecere în revistă? Pentru a arăta că România se găsește între necesitatea urgentării luării unor măsuri de fond, care să vizeze îmbunătățirea durabilă a performanței și competitivității, și a măsurilor curente, capabile să rezolve sau să diminueze efectele problemelor dramatice apărute ca urmare a stării actuale și a acordurilor cu FMI-ul și Uniunea Europeană.

Consider că măsurile care vor fi promovate ca urmare a înțelegerilor amintite trebuie nuanțate și însoțite de măsuri de relansare care să permită creșterea competitivității activităților economice și a performanțelor activităților sociale în contextul european al dezvoltării durabile și al apartenenței la procesul de globalizare.

Nuanțarea trebuie să vizeze stabilirea unui plafon minim, de la care nu se mai aplică reducerea de 25% la nivelul retribuțiilor și de 15% la nivelul pensiilor. În același timp, trebuie specificat cadrul legislativ de aplicare în așa fel încât aplicarea să nu aducă nemulțumiri suplimentare și măsuri incoerente. Tot în același cadru, este necesară precizarea duratei de aplicare a acestui sistem și a condițiilor de revenire la vechiul sistem.

Consider că problema cea mai importantă pentru rezolvarea situației actuale, în așa fel încât ciclic să nu ne găsim în situațiile de impas dramatic specifice momentului actual, este cea a construcției programului de măsuri care să vizeze competitivitatea durabilă. Pentru a arăta faptul că pot fi preluate măsuri demonstrate în context european ca fiind eficiente, o să prezint pentru studiul colegilor, cei 12 determinanți ai competitivității globale (Schwab, 2009): (1) Instituțiile; (2) Infrastructura; (3) Stabilitatea macroeconomică (4) Sănătate și învățământul primar; (5) Învățământul superior și pregătirea profesională;(6) Eficiența pieței produselor; (7) Eficiența pieței muncii; (8) Sofisticarea pieței financiare; (9) Pregătire tehnologică; (10) Mărimea pieței; (11) Sofisticarea modului de a face afaceri; (12) Inovarea.

Klaus Schwab este fondatorul și președintele Forumului Economic Mondial, cel care coordonează rapoartele care se întocmesc anual asupra competitivității globale. Prestigioasă personalitate, este cel care a fondat Forumul Economic Mondial în 1971 ca organizație nonprofit și l-a transformat ulterior în cel mai mare parteneriat între lideri din domeniul afacerilor, ai politicii și intelectuali uniți de dorința de a îmbunătăți starea societății. Este un susținător activ al antreprenoriatului social și al inovării sociale.

Din perspectiva factorilor enumerați anterior, propun programul Bătălia pentru România - pentru o Românie competitivă și o dezvoltare sustenabilă. Ținta pe termen mediu și lung a acestui program este plasarea României ca actor pe piața internă europeană, cu rol de influență în regiunea Centrală și Sud-Est europeană. Acest lucru se poate realiza prin urmărirea pe termen lung și mediu a câtorva proiecte de bază, care urmează obiectivele Strategiei Europa 2020, pe domenii de activitate, prin soluții inovative românești:

  1. România competitivă - actor principal pe piața internă centrală și est-europeană(proiect în domeniul economic);
  2. România inovativă - promovarea resurselor umane(proiect în domeniul educațional);
  3. România sănătoasă(proiect în domeniul sănătății);
  4. România verde - dezvoltare sustenabilă 20/20/20(proiect în domeniul mediului);
  5. România cetățenilor(proiect în domeniul social);
  6. România valorilor - promovarea valorilor culturale și artistice(proiect în domeniul cultural).

Stimați guvernanți, consider că în momentul de față este nevoie de un efort de gândire, de inspirație, de curaj, de profesionalism, de o bună comunicare pentru proiectarea cu responsabilitate a măsurilor de care are nevoie România pentru soluționarea situației actuale și pentru construcția durabilă a unei economii competitive, având în vedere ultimele aprecieri care așează România printre economiile lipsite de performanță de la nivelul Uniunii Europene. Diminuarea retribuțiilor, diminuarea fără o evaluare corectă a resursei umane pe domeniile de activitate și fără un program de creștere a competitivității economiei nu cred că va scoate cu adevărat România din situația dramatică în care se găsește în momentul de față.

În concluzie, momentul politic actual este al echilibrului, între măsurile de dreapta luate în rezolvarea problemelor de fond și măsurile curente de stânga, capabile să tempereze la o limită acceptabilă efectele restructurărilor de echilibrare a sistemelor economice, sociale și financiare.

    Florian Daniel Geantă - declarație politică cu referire la Eficiența fiscală;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Eficiență fiscală"

Trăim momente grele atât din punct de vedere economic, cât și social. Măsurile ce vor urma a fi implementate sunt de departe deasupra voinței politice a oricărui partid politic din România, pentru că, în absența lor, situația poate deveni de necontrolat.

Chiar dacă aceste măsuri vor fi implementate, nu înseamnă că și cauzele aplicării lor vor fi înlăturate. Ne confruntăm cu o realitate usturătoare, și anume dublarea numărului de angajați în sectorul public în perioada 2005-2008, fără nici o raționalitate economică sau socială.

Mai adăugăm acestui aspect ineficiența fiscală ridicată. La acest lucru au contribuit în mod direct și foarte activ, atât organismele de control abilitate ale Ministerului de Finanțe, cât și sistemul judiciar din România. Lipsa unui control economico-financiar riguros, corect, necorupt și pus în slujba interesului public, a condus la inatractivitatea legalității afacerilor pentru majoritatea agenților economici. De asemenea, sistemul judiciar din România s-a arătat extrem de îngăduitor cu cei care acționează în economia subterană, fără să cunoaștem vreun caz notabil de evaziune sever sancționat de instanțele românești.

Lipsa controlului și a aplicării sancțiunilor au dezvoltat în România o adevărată cultură a evazionistului, extrem de nocivă pentru statul român, și anume: cel care este corect în relația cu statul și își onorează datoriile este un fraier, iar cel care încalcă legea și cumpără bunăvoința organelor de control sau a instanțelor este un șmecher.

Pe baza unei astfel de raportări la obligațiile față de statul român nu este nicidecum greu de înțeles cum România nu poate depăși ponderea de 30% venituri bugetare, exprimate în produsul intern brut sau cum concurența pe piața liberă este puternic alterată de cei care acționează în economia neagră sau gri.

Nu puțini sunt cei care opinează că o reducere a fiscalității și creșterea suportabilității fiscale ar aduce în economia oficială mai mulți agenți economici onești.

Am convingerea că, în lipsa unui control financiar-contabil necorupt și a unor instanțe care să creeze respect față de obligațiile către bugetul de stat, oricât am ajusta nivelul taxelor, nivelul încasărilor se va degrada continuu.

Mai cred, de asemenea, că stimulentele și bonitățile vor acționa la fel de eficient ca și sancțiunea în scopul asigurării obiectivelor de bună colectare a taxelor și impozitelor.

    Stelică Iacob Strugaru - declarație politică cu tema Când vom scăpa de dezechilibre economice structurale;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Când vom scăpa de dezechilibre economice structurale"

Fiecare dintre noi suntem în situația neplăcută de a merge în fața cetățenilor care ne-au mandatat să-i reprezentăm și să le furnizăm explicații pentru măsurile de austeritate convenite cu Fondul Monetar Internațional. Orice argumente tehnico-economice, sociale sau bugetare sunt insuficiente pentru a convinge românii că reducerea veniturilor lor este soluția salvatoare pentru economia României.

De peste douăzeci de ani, dezechilibrele macroeconomice structurale nu au găsit un consens politic național pentru regândirea din temelii a tuturor verigilor unei economii de piață funcționale. Ne-am bucurat cu toții în anul 2004 când, în procesul aderării la Uniunea Europeană, am obținut statutul de economie de piață funcțională, deși orice cetățean român știa că acest criteriu nu era și nu este nici pe departe îndeplinit în România.

În România, problemele macroeconomice majore pornesc de la lipsa de viziune asupra conceperii bugetului de stat și continuă cu execuția sa defectuoasă și dezechilibrată de-a lungul anului. Pe lângă acest lucru și în ciuda unor relative eforturi, modul în care sunt cheltuiți în mod eficient banii publici rămâne un deziderat. În continuare, procedurile de achiziții publice determină cheltuieli ineficiente, chiar frauduloase ale banilor din buget.

Vorbim mereu despre sărăcia bugetului de stat, fără să fi acționat în vreun fel asupra eficienței colectărilor veniturilor statului la bugetul de stat, ca pondere în produsul intern brut. Rămân în continuare sectoare largi nefiscalizate sau sectoare care acționează mai mult de jumătate în economia subterană.

Vorbim mereu despre lipsa investițiilor, în condițiile în care statul trebuie să întrețină cheltuieli cu personalul mai mari chiar decât sectorul privat sau programe de asistență socială uriașe.

Vorbim mereu despre vulnerabilitatea sectorului privat, în condițiile în care numărăm pe degetele unei mâini măsurile concrete de stimulare a acestui sector în România.

Limita la care a ajuns funcționarea și sustenabilitatea bugetului de stat al României ne arată că măsurile de diminuare a veniturilor salariale nu sunt decât o soluție temporară. Dacă ele nu vor fi însoțite de măsuri concrete de reducere a cheltuielilor cu funcționarea statului și de măsuri reale de sprijinire a sectorului producător de valoare adăugată, ne vom întoarce din nou în același punct critic. Măsurile provizorii sunt și vor rămâne măsuri provizorii.

România are nevoie acum mai mult decât vreodată de strategie economică de dezvoltare pe termen lung, dincolo de interesul politic partizan al vreunui partid politic din România. Sindicatele, cetățenii și mediul privat au înțeles acest lucru. Rămâne să înțeleagă acest lucru și clasa politică din România, angrenată de douăzeci de ani numai și numai în jocuri politice sterile.

    Mihai Cosmin Popescu - declarație politică cu referire la Necesitatea legilor unitate;

Domnul Mihai Cosmin Popescu:

"Necesitatea legilor unitare"

Constatăm cu toții că deficitele bugetare în creștere au condus România în situația de a implementa măsuri extrem de nepopulare privind reducerea generalizată a veniturilor din sectorul bugetar.

Permanența măsurilor implementate în perioade electorale au condus la sarcini uriașe asupra bugetului de stat și a asupra bugetului asigurărilor sociale. Am ajuns la situația paradoxală în care cel care nu muncește câștigă, prin asistența socială a statului, mai mult decât cel care muncește, iar tânărul pensionar de la stat să beneficieze de o pensie specială mult mai mare decât salariul mediu pe economie. Sunt anomalii create în decursul ultimilor douăzeci de ani de guvernare, iar vina poate să fie împărțită în mod egal tuturor partidelor politice care au guvernat România.

Din nefericire, niciuna dintre măsurile pe care Guvernul Boc și le-a asumat încă din anul trecut nu a început să producă efectele așteptate. Când spun acest lucru mă refer la salarizarea unitară din sistemul bugetar, la sistemul unitar de pensii și la implementarea standardelor de cost. Opoziția politică absurdă, completată de piedicile iraționale pe care sindicatele le-au pus unor astfel de măsuri, ne-au condus acum la o situație mult mai complicată decât cea care s-ar fi iscat prin implementarea măsurilor enunțate.

Statul român, chiar și în situația unei economii a sectorului privat ieșite din criză, nu mai poate susține bugetar peste jumătate din populația țării. Statul român nu mai poate tolera venituri uriașe necorelate cu productivitatea muncii, nici obținerea de asistență socială nebazată pe logica economică a contributivității.

Oamenii politici mărunți s-au împotrivit și continuă să se împotrivească unor reforme reale și necesare statului și economiei române.

Măsurile enunțate nu sunt "reformele lui Boc", așa cum tendențios s-a tot afirmat, ci sunt reformele de care România are nevoie nu mai târziu de sfârșitul acestui an.

Cu cât vom amâna decizia politică asupra acestor reforme, cu atât vom culege roadele întârzierii: slăbirea accentuată a sectorului privat și posibilul colaps bugetar al statului. Așadar, aceste momente de restriște trebuie să ne aducă tuturor mai multă înțelepciune și viziune pe termen lung.

    Teodor Atanasiu - declarație politică cu titlul La un an de mariaj cu FMI, s-a terminat brusc mierea conjugală;

Domnul Teodor Atanasiu:

"La un an de mariaj cu FMI, s-a terminat brusc mierea conjugală"

Diletantismul fără margini al miniștrilor care s-au perindat prin cele patru cabinete ale domnului Boc și demagogia acestora, dusă permanent până la paroxism, au adus România în sapă de lemn și au determinat în aceste zile FMI să pună piciorul în pragul unui mariaj ratat, după numai un an.

După alunecarea Greciei pe toboganul haosului, reprezentanții Fondului au vrut să se instaleze în pas alert la frâele guvernamentale ale României, în speranța că vor reuși să mai recupereze ceva din timpii morți ai ultimei echipe a domnului Boc.

Nepăsarea PDL-iștilor, închiși până acum în Turnul de Fildeș al Palatului Victoria, amânarea la nesfârșit a măsurilor de reducere a cheltuielilor publice, minciunile repetate privind blocarea posturilor și reducerea de personal bugetar, precum și aruncarea banilor pe tot felul de contracte fără rost, dar benefice partidului și prietenilor acestuia, sunt numai câteva din deciziile anticriză puse în aplicare, cu mare interes, de premierul Boc și ai săi colegi portocalii.

La un an după încheierea acordului cu FMI, reprezentanții acestuia s-au lămurit definitiv că partenerul contractual, Guvernul Boc, ridicat, de câteva luni, la rang de al IV-lea, una spune și alta face, deoarece pe măsură ce mai trece un trimestru, visele roz ale premierului Boc devin din ce în ce mai negre, atât pentru români, cât și pentru Fond.

În acest context, al vorbelor goale, trâmbițate în tot acest timp de premierul Boc, al promisiunilor neonorate nici măcar pe sfert și al optimismului debordant, afișat cu orice ocazie publică, dar ușor de transformat în coșmar, la o simplă analiză statistică, Fondul este îndreptățit, la ceasul bilanțului, să ceară implementarea unor măsuri rapide, pentru a putea susține deficitul bugetar convenit în acord.

După câteva zile de discuții între Guvernul domnului Boc și reprezentanții FMI, în care zvonistica posibilității măririi t.v.a. și a cotei unice a inflamat atmosfera publică, domnul președinte Băsescu ne-a demonstrat din nou, ca nu cumva să mai avem vreun dubiu la această dată, că numai ce vrea dumnealui contează în această țară, că România nu are nici guvern, nici premier și nici măcar vreun ministru, îndreptățiți vreunul dintre ei să facă ceea ce scrie în Constituție. Este suficient că avem în fruntea țării un președinte cu numele de Băsescu, aflat la al doilea mandat și acest fapt îi conferă, de ce nu, puteri absolute. De aceea, dumnealui a ieșit în aceste zile la rampă, cu propriile decizii privitoare la așa-zisa salvare a economiei, utilizând nonșalant atribuțiile Guvernului și ale premierului Boc, motivând prin acest demers, că ceea ce a hotărât reprezintă singura soluție prin care se mai pot respecta condițiile impuse de FMI.

Astfel, potrivit președintelui Traian Băsescu, de la 1 iunie, salariile bugetarilor din administrația locală și centrală vor fi diminuate cu 25%. De asemenea, salariul minim în sectorul bugetar va scădea de la 705 la 600 de lei, iar pensiile și ajutorul de șomaj vor fi reduse cu 15%.

Pentru a salva onoarea guvernelor PDL-iste, cu domnul Boc pe post de ecou prezidențial, povara a fost din nou aruncată de președintele Băsescu pe umerii bugetarilor și al pensionarilor. Nimic mai simplu, le transmite președintele: dacă vor să mai trăiască în România, aceștia nu au decât să plătească factura prostiei portocalii fără margini.

    Mihai-Aurel Donțu - declarație politică intitulată Țara arde și premierul Boc o stinge cu idei năstrușnice;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Țara arde și premierul Boc o stinge cu idei năstrușnice"

Cu câteva zile în urmă, înainte de venirea delegației FMI la București, domnul Boc gândea cu voce tare, într-una din vizitele sale de lucru, pe ce să mai arunce banii pe care nu-i are, dar pe care se străduiește conștiincios să-i cheltuiască în avans.

În timp ce datele statistice, publicate de curând, arată dezastruos în mai toate domeniile, confirmând și în acest an declinul industriei auto în primele trei luni ale anului s-au vândut doar 14.000 de mașini, cât se vindea în 2008 în două săptămâni, iar producătorii de componente recurg lunar la valuri de disponibilizări, premierul Boc ne spune că "automobilul electric nu ar fi doar o idee năstrușnică"!

Recent, Asociația Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA), a declarat că, în 2009, vânzările de mașini noi (autoturisme, vehicule comerciale și autobuze) au scăzut în România cu 54%, de la un număr de 324.033 unități raportat în 2008, la numai 147.962 unități. Practic, nivelul de vânzări pe piața auto în 2009 a revenit la nivelul înregistrat în 2003. Și tot în această perioadă, mai mulți producători de componente auto și-au sistat activitatea complet sau parțial din cauza lipsei acute de comenzi sau au recurs la disponibilizări masive, așa cum s-a întâmplat și în zona Codlea.

Ca și cum criza nu făcuse suficiente ravagii în industria auto autohtonă, numeroasele modificări ale Codului fiscal, practicate intens de Guvernul domnului Boc, îl va ajuta să ia calea dispariției.

Reprezentanții industriei auto au condamnat, încă din anul 2009, modificările aduse Codului fiscal și au cerut eliminarea anumitor prevederi din proiectul de modificare, avertizând că acestea vor afecta în mod grav toate activitățile sectorului auto din țară, respectiv producția și distribuția de autoturisme și piese de schimb, activitatea de mentenanță și service auto. Și au cam avut dreptate deoarece, din primele luni ale lui 2010, repercusiunile greșelilor guvernamentale repetate și-au făcut din plin efectul.

Considerând că majoritatea problemelor cu care se confruntă economia românească sunt deja de domeniul trecutului, iar industria auto autohtonă se plânge doar pentru a mai stoarce vreo lacrimă guvernamentală, premierul Boc a găsit de cuviință să precipite lucrurile la nivel de decizie a guvernului în ceea ce privește simpatica și inovativa sa idee și să propună constituirea cât mai grabnică a unui grup interministerial, care să elaboreze strategia României privind fabricarea automobilului electric.

Că aceasta ar fi sau nu realmente o idee năstrușnică, nu cred că mai are rost să comentăm acum. Dar, este incredibil faptul că avem la conducerea Guvernului României un premier care are tot felul de preocupări aduse la rang de primă-necesitate, una mai halucinantă decât alta, numai măsurile necesare ieșirii României din criză nu-și găsesc un loc fruntaș în agenda de lucru a acestuia, indiferent de gravitatea situației în care ne aflăm.

    George Ionuț Dumitrică - declarație politică cu titlul Domnul Boc, salvatorul națiunii;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Domnul Boc, salvatorul națiunii"

Ultimele zile ne-au demonstrat cu prisosință că tot ceea ce se întâmplă în plan guvernamental este dirijat, până la ultimul detaliu, de regizorul de la Cotroceni.

Ca nu cumva dezastrul în care află economia românească, constatat în aceste zile de reprezentanții FMI, să fie decontat de PDL, în frunte cu premierul Boc, domnul președinte Băsescu a găsit de cuviință să-și asume din nou și rolul de premier, prezentându-le românilor propriile decizii, privind măsurile de austeritate care vor fi luate începând cu 1 iunie, pentru a încerca menținerea României pe linia de plutire în următoarea perioadă.

Că aceste măsuri de reducere a pensiilor, a salariilor bugetarilor și a indemnizației de șomaj sunt sau nu cele mai bune care s-ar fi putut lua în acest moment, ar fi foarte simplu de combătut, scoțând la lumină partea demagogică a unor astfel de decizii, luând în considerare numai creșterile aberante de cheltuieli, din ultima perioadă, decise pe la ministerele guvernelor domnului Boc. Astfel, la Ministerul Economiei, cheltuielile de personal au crescut cu 77%, invocându-se comasarea cu fostul Minister al IMM-urilor, care era însă mult mai mic. Tot la Ministerul Economiei, banii alocați pentru plata chiriilor angajaților în 2010 au crescut de la 815.000 lei în 2009 la 7,7 milioane lei, în prezent. La Ministerul Comunicațiilor cheltuielile de personal s-au dublat pentru 2010, ajungând la 13,21 milioane lei și ducând la majorarea veniturilor angajaților acestui minister.

În paralel, sumele destinate primelor de vacanță în sistemul bugetar au crescut pentru 2010 cu 32,66%, ajungând la 71,67 milioane euro. Sumele cele mai mari au ajuns la Ministerul Administrației și Internelor, urmat de Ministerul de Justiție și Ministerul de Finanțe. Banii pentru prime de vacanță au crescut în 2010 și la Administrația Prezidențială (cu 14,29%).

Invocarea de către președintele Băsescu a proastei guvernări liberale, de până în 2008, ale cărei rezultate ne-ar fi adus în pragul acestei crize fără precedent, este culmea ipocriziei fără margini și acest lucru poate fi demontat dacă analizăm doar modul în care creșterile de cheltuieli prezentate mai sus au avut loc numai în acest an, deși premierul și președintele ne-au vorbit, în toată această perioadă, de economiile pe care le fac dumnealor în instituțiile pe care le păstoresc. Dacă am mai lua la bani mărunți și fiecare pas al miniștrilor portocalii și, mai ales, pe cei ai premierului Boc, din ultimul an și jumătate, am realiza consternați că toți banii din bugetul României au fost efectiv spulberați pe contracte preferențiale, pe îmbunătățirea imaginii unor miniștri sau pe satisfacerea armatei clientelare a partidului-stat, PDL.

În acest context, pentru a masca nelegiuirile întreprinse și pentru a proteja PDL de furia dezlănțuită a cetățenilor afectați de măsurile anunțate, domnul președinte Băsescu a luat total asupra sa partea negativă a acestora și l-a lăsat pe pupilul său, premierul Boc, să iasă la rampă numai cu așa-zisele vești bune, astfel încât acesta să se erijeze în adevăratul salvator al națiunii, venind în fața românilor cu mărețul său plan de investiții. Dar, oricât ar încerca domnul Boc să-și cosmetizeze greșelile repetate, cu sau fără ajutor prezidențial, noile minciuni anunțate nu mai pot șterge, pentru nimic în lume, faptele aberante ale guvernelor acestuia, pline de consecințe nefaste asupra tuturor românilor.

    Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată 60 de ani în Europa, sărbătoare cu lacrimi în ochi;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"60 de ani în Europa, sărbătoare cu lacrimi în ochi"

Data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano, din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcției Europei unite a fost declarația prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, a propus Germaniei, dar și altor state europene, să pună "bazele concrete ale unei federații europene indispensabile pentru menținerea păcii". Ziua de 9 mai a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.

Propunerea lui Robert Schuman avea ca scop crearea unei comunități în cadrul căreia membrii să își pună sub control comun producția de oțel și cărbune, ca bază a puterii lor militare, în scopul evitării izbucnirii unui nou război. Țările cărora li se adresa în primul rând această provocare - Franța și Germania - fuseseră în război timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea război mondial aproape că le distrusese.

În 1985, când proiectul construcției europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea dată Comunitatea Europeană au hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei.

Mai mult decât în alte ocazii, ziua de 9 Mai are, în 2003, o încărcătură simbolică aparte, în contextul în care Uniunea Europeană se pregătește pentru cea de-a cincia și cea mai amplă extindere din istoria sa, "Cei 15" de la acea dată urmând să devină "Cei 25" la 1 mai 2004, și "Cei 27" în 2007, după ce și România și Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană. Totodată, în acest an, Convenția privind viitorul Europei va definitiva proiectul unui nou Tratat constituțional, ce va crea cadrul necesar unei funcționări eficiente a Europei extinse

Pentru 27 de state și 450 de milioane de oameni, UE înseamnă azi mai puține frontiere, mai multe oportunități, o Europă mai curată, studii în străinătate, egalitate de șanse, libertate, securitate și justiție socială.

Așa că ieri, 09 mai 2010, Europa a suflat în 60 de lumânări. Nu e o aniversare tocmai fericită, iar tortul parcă are un gust amar. După șase decenii, continentul nostru traversează o fază critică: criza economică. Tragedia greacă a declanșat haosul economic în zona euro. Iar în loc de felicitări, Europa primește azi critici și sfaturi.

    Ionel Palăr - declarație politică: Competență, nu demagogie!;

Domnul Ionel Palăr:

"Competență, nu demagogie!"

Măsurile economice anunțate de președinte au bulversat întreaga societate românească.

Ca liberal, afirm cu tărie că este bine că nu au crescut taxele, dar nu pot să mă bucur pentru că scăderea sau creșterea taxelor nu sunt un scop în sine, ci sunt un mijloc pentru ceea ce noi credem că trebuie să fie dezvoltarea economică.

Așa-zisul plan pe care Traian Băsescu l-a anunțat, plan care nu este bazat pe vreo evaluare, nu cuprinde detalii importante, nu ne spune care sunt consecințele de natură economică și de natură socială. În fașa acestui așa-zis plan, nu am nici cea mai mică garanție că vom avea o creștere și o înviorare a economiei.

Este necesar un alt guvern care să fie capabil și credibil în ochii populației, ai societății civile, să asume măsuri ferme în fața crizei. Este necesar un plan de soluții economice de ieșire din criză.

Este necesar un plan de reducere a cheltuielilor bugetare. Este nevoie de o direcționare exactă și eficientă a acestora, în sensul reducerii birocrației, a cheltuielilor instituționale, în sensul reducerii sumelor care se risipesc, în condiții de criză, pentru clientela politică a celor care guvernează.

Nu FMI este responsabil de soarta României, ci Guvernul României. Nu FMI poate să spună cum au fost cheltuiți banii din împrumut pe anul 2009, ci actuala guvernare.

În aceste condiții, fac apel la guvernanți ca măcar în acest al doisprezecelea ceas, să lase deoparte interesele clientelei și să guverneze pentru oameni. Dacă nu pot, să plece!

    Marin Almăjanu - declarație politică:  O casă de cultură pdl-istă valorează mai mult decât apa, canalizarea și drumurile necesare pentru zeci de localități din România!;

Domnul Marin Almăjanu:

"O casă de cultură PDL-istă valorează mai mult decât apa, canalizarea și drumurile necesare pentru zeci de localități din România"

Cu doar trei zile înainte de declanșarea bombei privind tăierea salariilor și pensiilor cu procente impresionante, aruncată de însuși președintele Băsescu ca motivare a excesului de greutate acumulată de stat, premierul Boc a mai cheltuit liniștit niște bani din rezerva bugetară pe proiectele sale halucinante.

Ca și când România are toate satele asfaltate, fiecare cătun conectat la energie electrică, canalizare și apă potabilă, toate drumurile locale, județene și naționale reparate, țara brăzdată de autostrăzi și spitalele dotate cu tot ce le trebuie, ca fiecare român intrat într-unul să aibă șansa să iasă și viu din ele, domnul Boc dă toți banii agonisiți prin vistieria bugetară bisericilor, caselor de cultură și proiectelor sportive.

Dacă nu mai aveți bani de pensii și salarii, deși ați luat de la FMI și alte instituții financiare, numai într-un an, peste 20 de miliarde de euro, cum vă permiteți, domnule Boc, să-i dați prietenului dumneavoastră, domnul Flutur, 3 milioane de lei pentru reabilitarea unei case de cultură, când România se zbate între viață și moarte?

Cum explicați, domnule prim-ministru, că pentru modernizarea Aeroportului Internațional Iași ați dat de șapte ori mai puțini bani decât pentru întreținerea unei străzi din Cluj-Napoca, orașul păstorit până în 2008 de dumneavoastră, și de zece ori mai puțini bani decât pentru lucrările de la Casa de Cultură a Municipiului Suceava? Concret, pentru aeroportul din Iași s-au alocat 300.000 de lei, pentru str. Fabricii din Cluj-Napoca, 2 milioane de lei, iar pentru Casa de Cultură din Suceava, 3 milioane de lei. Care sunt criteriile dumneavoastră de acordare a banilor publici, domnule prim-ministru?

În timp ce țara întreagă este plină de gropi și arată ca după bombardament, pacienții mor pe capete în monstruoasele spitale românești, ajunse astfel din cauza subfinanțării cronice practicate de miniștrii dumneavoastră, numeroase primării locale sunt forțate să intre în faliment din cauza restanțelor acumulate, iar zeci de mii de proiecte vitale pentru o mulțime de comunități locale, începute încă din anii 2007-2008, zac neterminate, pentru că nu mai vreți sub nicio formă să le finanțați, dumneavoastră, domnule Boc, continuați să aruncați cu banii storși de la fiecare contribuabil român, pe tot ce vă poftește inima portocalie!

Vrea doamna Udrea să organizeze concerte pe litoral de 100.000 de euro, de 1 Mai, deși toate stațiunile arată jalnic, iar turismul românesc se află la pământ, îi dați imediat. Vrea vreun ministru PDL-ist, sau chiar dumneavoastră, un site guvernamental, primește, fără probleme, 500.000 de euro de cheltuială. Vrea domnul Flutur bani să reabiliteze un cinematograf, o casă de cultură la el acasă, ia din rezerva bugetară cât pentru 10 aeroporturi. Și toate aceste mofturi PDL-iste le plătesc cu mari sacrificii cetățenii României, fie că sunt bugetari, pensionari, șomeri sau întreprinzători. Că doar suntem în România, țara în care domnul Băsescu face tot ce vrea, iar ocrotiții săi huzuresc pe banii noștri.

    Andrei Dominic Gerea - declarație politică: De la anunțul zilnic al premierului Boc că am ieșit din criză, la constatarea crizei profunde de către reprezentanții FMI;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"De la anunțul zilnic al premierului Boc că am ieșit din recesiune, la constatarea crizei profunde de către reprezentanții FMI"

La începutul anului 2010, premierul Boc se bătea cu pumnul în piept în fața națiunii că am ieșit din criză. Ne spunea cu o siguranță implacabilă că datele perfecte pe care le deține ne indică faptul că suntem pe trendul cel bun deja și că România nu mai are probleme cu recesiunea. Ba chiar îi liniștea candid pe pensionari, jurându-le că nu se pune sub nicio formă problema impozitării pensiilor, cum greșit anunțase domnul ministru Vlădescu, pe care premierul Boc l-a și amenințat furios cu demiterea, în cazul în care acesta s-ar mai fi încumetat să iasă pe piață cu zvonuri false.

Președintele Băsescu, de asemenea, era plin de optimism, anul trecut, în campania pentru alegerile prezidențiale, și ne prevestea ca sigură ieșirea din recesiune în primul trimestru al anului 2010.

Ce s-a întâmplat în cele câteva luni scurse de la alegerile din decembrie 2009, când toate erau bune și frumoase în varianta PDL-istă și viitorul nostru părea mai luminos descris? Cum a reușit premierul Boc să ne arate permanent că are cele mai bune soluții, că a luat cele mai pertinente decizii, că a făcut reforma necesară, că a respectat întocmai condițiile cerute de FMI și la ora primului decont serios cu Fondul s-a constatat brusc că lucrurile stau exact pe dos?

Odată cu venirea FMI în aceste zile la București, pentru a cere socoteală guvernului Boc în legătură cu minciunile sfruntate utilizate zilnic drept paravan de campanie, doar ca să acopere dezastrul realității din terenul economiei românești, cutremurul adevărului a izbucnit inopinat, ștergând definitiv spoiala portocalie: necesitatea creșterii t.v.a. și a cotei unice nu mai poate fi ocolită, ne-au spus imediat reprezentanții Fondului. Și surpriză: domnul Băsescu l-a ascuns pe domnul Boc în debaraua prezidențială și a luat hotărât bisturiul, de unul singur, ieșind să le strige românilor că le-a ajuns cât s-au îngrășat, că plesnesc de atâta obezitate și că trebuie tăiate fără anestezie toate veniturile care au vreo legătură cu sistemul public și operată cu sânge rece orice cheltuială cu salariile bugetare, pensiile, alocațiile și subvențiile pentru marea de asistați.

De ce nu trebuie, domnule președinte, tăiate, în același timp, și cheltuielile ministerelor și ale altor instituții de prim rang cu achizițiile de bunuri și materiale, cele de protocol, cele cu deplasările externe și interne cu suite întregi de asistenți, cele cu mașinile de lux, absolut necesare la scara fiecărui demnitar mai mic sau mai mare sau cu locuințele de serviciu pentru toată suflarea guvernamentală și prezidențială, adusă de la Cluj sau de pe alte meleaguri portocalizate?

Unde este premierul României acum, în aceste momente negre pentru români, când ar fi trebuit să vină în fața tuturor și să-și asume eșecul celor patru guvernări? Chiar nu era cazul să ne explice ce a făcut cu miliardele împrumutate pe dobânzi fără sfârșit de la FMI, Banca Mondială și alte instituții financiare?

Domnul Boc are oare impresia că poate să mintă cu dezinvoltura unui veritabil Pinocchio o țară întreagă și să nu dea socoteală niciodată pentru incompetența crasă utilizată drept panaceu național, doar pentru că se poate ascunde oricând sub haina prezidențială?

Să înțelegem că domnul Boc și-a aruncat la coș atribuțiile de premier și nu mai vrea să aibă de-a face cu o țară pârjolită de măsuri crunte, fără precedent, ale căror consecințe negative nu vor întârzia să apară însă, în următoarele luni?

Treziți-vă din amnezie, domnule prim-ministru! Ați luat cele mai proaste decizii, timp de aproape doi ani și acum fugiți de răspundere. Nu mai aveți prea multe alternative de data aceasta, domnule Boc, și va trebui să vă recunoașteți cât mai curând inutilitatea la Palatul Victoria.

    Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Divide et impera - politică de stat a PDL;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Divide et impera - politica de stat a PDL"

Premierul Emil Boc a prezentat duminică seara noua politică fiscală a statului: să ia de la unii pentru a da altora. El a recunoscut faptul că prin reducerea veniturilor bugetarilor, Guvernul își va putea plăti datoriile către firmele private, datorii care trec de un miliard de euro. Adică Guvernul e dator firmelor care au primit contracte din bani publici deoarece a trebuit să-și plătească obligațiile către angajații din sectorul public. A fost cea mai nouă, din păcate nu singura, declarație a reprezentanților actualei puteri prin care diferite categorii sociale sunt învrăjbite. De mai bine de o săptămână, puterea portocalie aruncă anatema pe bugetari, prea mulți, prea bine plătiți. Ei sunt "suportați", la fel și șomerii sau pensionarii, de cei care lucrează la privat.

"Divide et impera" a fost, în ultimii ani, principiul de bază al politicii PDL. În toamna anului 2008, partidul portocaliu s-a folosit de dascăli, propunând creșterea salariului acestora cu 50%, în pofida avertismentelor pe care PNL le dădea cu privire la consecințele acestor măsuri. Toți bugetarii au demarat atunci acțiuni de protest pentru a obține aceleași creșteri salariale. Aproape un milion de salariați erau furioși pe dascăli. PDL își freca mâinile de bucurie: câștigase de partea sa corpul profesoral.

După instalarea la Palatul Victoria, guvernele Boc întâiul și următoarele au continuat să învrăjbească. Au apărut salariile nesimțite și, pe cale de consecință, oameni nesimțiți în sistemul bugetar. Lor le-au urmat pensiile nesimțite, cu pensionari pe măsură. Acum avem bugetarii, vinovați de falimentul statului. Spectrul creșterii taxelor a revoltat întreaga societate. Bugetari și privați, sindicaliști și patroni, s-au declarat vehement împotriva acestei măsuri. Astfel că anunțul de joi seară al președintelui, urmat de cel de duminică al premierului, a avut darul (și scopul!) să-i demonizeze din nou pe bugetari. Oamenii de afaceri au răsuflat ușurați, au scăpat, deocamdată, de creșterea fiscalității. După minutul de euforie, tot ei și-au pus primele întrebări: dacă nouă milioane de români vor avea venituri mai mici, ce se va întâmpla cu consumul? Ce se va întâmpla cu afacerile noastre? Din păcate, la aceste întrebări încă nu există un răspuns.

Se știe doar că, asemenea haiducilor, PDL a decis să ia de la toți bugetarii, șomerii și pensionarii. Spre deosebire de haiduci, care luau doar de la bogați, Boc și PDL iau de la toți, fără diferență. Și șeful de agenție guvernamentală și infirmiera de la spital vor primi cu 25% mai puțini bani. Și pensionarul de CAP și cel din aviație vor "dona" bugetului de stat 15% din venituri. Atâta tot că șeful agenției guvernamentale sau fostul aviator vor rămâne cu suficienți bani pentru a trăi. Infirmiera și pensionarul de CAP vor rămâne doar cu disperarea de a trăi într-o țară guvernată pe principiile incompetenței, obedienței și apartenenței politice.

Conducătorii de azi ai României au luat mult de la cei mulți, fără a pune ceva în loc. Nicio măsură de relansare a economiei, niciun fel de încurajare pentru restul. După o săptămână de tăcere, premierul Emil Boc a făcut duminică seara ceea ce știe el mai bine: să dea vina pe alții pentru eșecul său. De aceea, premierul mai are o singură soluție pentru a ieși cu fața cât de cât curată din marasmul în care a aruncat țara: demisia.

    Virgil Pop - declarație politică despre Falimentul unei națiuni;

Domnul Virgil Pop:

"Falimentul unei națiuni"

Chiar dacă sună extrem de pesimist, este din ce în ce mai evident că România se află, efectiv, pe marginea prăpastiei. Într-adevăr, poate că nu vorbim încă de un colaps economic, deși eu sincer cred că suntem foarte aproape de acest moment, dar falimentul României, ca stat integru, sănătos, de apartenență europeană, este iminent, pentru că ne confruntăm, în primul rând, cu nesimțirea politicăa unui partid care a avut doar două preocupări de când este la guvernare, și anume politizarea continuă a administrației politice pentru, și acum ajungem la a doua preocupare, satisfacerea intereselor economice ale clientelei politice și ale membrilor de vază ai PDL.

Fără tăgadă, ignorarea totală a actului de guvernare, a oamenilor, a politicilor publice, a mersului economic, în favoarea acestor două preocupări aducătoare de fonduri,a dus inevitabil la falimentul unei guvernări incapabile să gestioneze o țară aflată în derivă economică. Vorbim aici și de falimentul mandatului de președinte al lui Traian Băsescu care, cu obstinație, a ținut la un premier propriu și personal, în ciuda majorității din Parlament, în ciuda Constituției, dar și în ciuda dovezilor clare de incompetență ale Guvernului favorit.

Ca rezultat direct, în lipsa unor oameni competenți din punct de vedere economic, dar având la cârma țării oameni extrem de bogați în urma afacerilor cu statul, toată această butaforie a dus laeșec economic și la speranțe deșarte în ceea ce privește o posibilă redresare economică a României în 2011. Deși criza financiară își arăta deja colții la începutul anului 2009 (chiar dacă președintele ne liniștea, atunci, spunându-ne că România nu va fi afectată atât de puternic de derapajul economic mondial), cei aflați la guvernare au evitat, din rațiuni pur electorale, aplicarea unor măsuri economice valabile, cu destinație clară și cu efecte imediate. Dacă atunci se aplicau măsuri de reducere a fiscalității, cu siguranță nu ne aflam acum pe urmele Greciei sau Bulgariei. Și, cu siguranță, cifrele ar fi arătat altfel în ceea ce privește șomajul sau închiderea firmelor, iar românii ar fi avut, astăzi, salariile și pensiile neatinse în buzunar.

Acum, când trăim cele mai dificile momente, s-a recurs la suprataxarea ofensivă a populației greu lovită de criza financiară, care va duce în mod cert la un adevărat genocid al tuturor categoriilor jefuite de pensia sau de salariul minim, dar neprotejate social. Oamenii vor ieși în stradă, datoriile externe se vor mări și nu vor mai putea fi plătite, iar măsurile drastice de austeritate îi vor lovi în continuare pe aceia care sunt lipsiți de apărarea unor sindicate puternice: pensionari, asistați sociali etc.

Imaginea aceasta seamănă extrem de mult cu imaginea falimentară a unei națiuni care, după 20 de ani de eliberare de sub comunism, își pleacă capul în fața altor națiuni europene care au ieșit deja din criză. Și toate acestea, din cauza incompetenței și nesimțirii generalizate a unui Executiv lipsit de viziune, care nici măcar nu își asumă, în mod direct, negocierile cu FMI sau cu alte instituții financiare. Pe mai multe voci, dar din aceleași sentimente de disperare și teamă, sute de mii de oameni, dacă nu chiar milioane, cer, prin nemulțumirea vădit afișată, plecarea acestui guvern din funcție. Nu suntem doar noi, liberalii, sau alți reprezentanți ai partidelor politice, ci sunt oamenii simpli, care își văd însăși existența amenințată de măsurile aberante ale acestui guvern. Să sperăm, doar, că vocea românilor va fi auzită, până nu e chiar prea târziu.

    Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu subiectul Medicamentele contrafăcute, o încălcare flagrantă a dreptului la sănătate;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Medicamentele contrafăcute, o încălcare flagrantă a dreptului la sănătate"

Piața medicamentelor contrafăcute este estimată la un miliard de euro pe an, după cum arată un studiu recent efectuat de Compania farmaceutică Pfizer în 14 țări europene. La nivelul întregii Europe, aceeași piață se ridică la 10,5 miliarde de euro, iar la nivel mondial, piața este în valoare de 75 de miliarde de dolari, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Mai mult, experții susțin că între 50% și 90% din medicamentele achiziționate de pe internet sunt contrafăcute. 1.170 de comprimate viagra, 384 de comprimate levitra, 750 de comprimate cialis (medicamente administrate în cazul tulburărilor sexuale), 6.900 comprimate și 300 fiole de anabolizant. Aceasta este doar una dintre recentele capturi ale Poliției Române care evidențiază traficul de medicamente contrafăcute în țara noastră.

Aceste date concrete au menirea de a sublinia o încălcare flagrantă a dreptului la sănătate, prin invadarea medicamentelor contrafăcute, ca o formă de criminalitate organizată în industria farmaceutică. Medicamentele pot conține adesea amestecuri de cretă, praf și apă murdară cu ambalaje ce imită perfect medicamentele autentice și le aduc falsificatorilor miliarde de dolari. Contrafacerea medicamentelor este o activitate extrem de profitabilă, deoarece există o cerere importantă și costurile de producție sunt reduse, așa cum avertizează în mod constant reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății. În acest context, membrii Comisiei pentru sănătate publică din Parlamentul European au votat la începutul lunii pentru introducerea unor norme de siguranță pentru industria farmaceutică menite să reducă numărul medicamentelor contrafăcute în Uniunea Europeană. De asemenea, eurodeputații doresc să adauge la propunerea CE și regularizarea vânzării de produse farmaceutice prin intermediul internetului. Dacă aleg comerțul online, vânzătorii trebuie să obțină o autorizație specială, să dispună de sigla UE și să fie înscriși într-o pagină web centralizată la nivelul statului membru și într-o bază de date europeană. Specialiștii susțin că cele mai periculoase sunt produsele farmaceutice care se vând prin intermediul internetului, analizele efectuate demonstrând că aproape jumătate dintre medicamentele comercializate online fie nu conțin substanța activă, fie aceasta se află într-un procent mult mai redus decât cel necesar.

În concordanță cu măsurile Parlamentului European, legislația românească trebuie să creeze un cadru efectiv de combatere a traficului cu medicamente contrafăcute, prin implementarea unor măsuri de prevenire a extinderii acestei forme de criminalitate din industria farmaceutică, dar mai ales prin promovarea pe cale legislativă a măsurilor de protecție a victimelor, a pacienților. Contrafacerea medicamentelor este o problemă de sănătate publică, de încălcare a demnității umane și a drepturilor omului, iar țările în care nu există un mecanism riguros de testare a calității medicamentelor și nicio legislație penală cu efect punitiv, sunt foarte expuse acestei forme de trafic. Astfel, trebuie promovată o politică de combatere efectivă, constantă și cu mijloace foarte variate în conformitate cu prevederile legale. Lupta împotriva fenomenului infracțional este în strânsă legătură cu informarea clară și precisă cu privire la medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală. Un studiu recent arată că 74% din pacienți vor să știe de la specialiști în sănătate ce site-uri internet să consulte pentru informare, iar deputații europeni au propus în mod legitim publicarea în spațiul online a unor broșuri nepublicitare cu informații complete despre medicamente.

Dreptul la sănătate este un drept fundamental. De aceea trebuie protejat, garantat și respectat prin inițiative legislative și politici publice relevante în domeniu, menite să prevină și să combată în România traficul cu medicamente contrafăcute.

    Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică cu subiectul Ratificarea Convenției ONU cu privire la persoanele cu dizabilități;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Ratificarea Convenției ONU cu privire la persoanele cu dizabilități"

Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități este un tratat internațional care stabilește drepturilor persoanelor cu dizabilități și obligațiile statelor-părți de a promova, proteja și garanta drepturile acestei categorii de persoane. Adoptată de Adunarea Generală a ONU pe data de 13 decembrie 2006, Convenția este primul instrument juridic obligatoriu care vizează direct drepturile și libertățile persoanelor cu dizabilități, oferind un nivel de protecție fără precedent, promovând incluziunea socială a acestor persoane în toate domeniile de activitate.

Deși a fost semnată de România în anul 2007, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități nu este încă ratificată de statul român. În ședința Guvernului României din data de 9 aprilie 2010, a fost aprobat proiectul de lege pentru ratificarea Convenției, urmând a fi votat de Parlamentul României.

Astfel, se impune să adoptăm cu celeritate Legea de ratificare a Convenției ONU privind persoanele cu dizabilități, pentru că doar în acest mod lacunele existente în acest moment în legislație cu privire la această categorie de persoane se vor corecta prin armonizarea cu tratatul internațional. În calitate de cetățeni cu drepturi depline, persoanele cu dizabilități beneficiază de aceleași drepturi ca și restul populației: dreptul la tratament egal, la o viață autonomă și la o participare deplină în cadrul societății. Strategia Europeană pentru persoanele cu handicap (2004 -2012) are menirea de a crea un cadru potrivit pentru extinderea drepturilor persoanelor cu dizabilități în diferite domenii, precum transportul, serviciile de telecomunicații, educație. Mai mult, deputații europeni de la Comisia parlamentară pentru drepturile omului au susținut o schimbare deosebit de importantă în modul în care Europa se raportează la cele 50 de milioane de persoane cu dizabilități. Parlamentarii europeni au susținut apartenența Uniunii Europene la Convenția ONU, prin care persoanele cu dizabilități nu vor mai fi tratate ca beneficiare a carității sau protecției sociale, ci mai ales din perspectiva drepturilor omului ca subiecte de drept. În luna aprilie a anului 2009, Parlamentul European a aprobat Convenția și a cerut statelor Uniunii Europene să o ratifice.

Convenția ONU stabilește două mecanisme de implementare: Comitetul Persoanelor cu Dizabilități și Conferința Statelor-Membre, constituită pentru discutarea problemelor de aplicare a tratatului internațional; de asemenea, textul Convenției prevede crearea unor structuri naționale independente, responsabile pentru implementare și monitorizare, iar persoanele cu dizabilități și reprezentanții organizațiilor specializate vor fi membri cu drepturi depline.

Protecția socială a persoanelor cu dizabilități trebuie să fie susținută de o legislație românească efectivă și coerentă în materia drepturilor omului privind această categorie de persoane pentru care incluziunea socială este vitală. Accesul liber la educație personalizată, găsirea și păstrarea locului de muncă, asistență medicală specializată și permanentă, sancționarea oricărei forme de discriminare în viața publică a persoanelor cu dizabilități reprezintă provocări și responsabilități majore pentru statele care ratifică Tratatul internațional privind protecția persoanelor cu dizabilități.

Pentru 669.000 de persoane cu dizabilități din România, ratificarea Convenției ONU reprezintă o garanție reală că drepturile și libertățile lor vor fi cu adevărat recunoscute, protejate și respectate.

    Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică intitulată Măsurile lui Băsescu-Boc-Udrea împotriva cetățenilor români;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Măsurile lui Băsescu - Boc - Udrea împotriva cetățenilor români"

Minciunile Guvernului PDL sunt acum la vedere!

În 2009 PDL, sub conducerea lui Traian Băsescu, a făcut promisiuni peste promisiuni electorale cu un singur scop: să fure cât mai mult din voturile românilor.

Nu s-a luat nicio măsură care să apere bugetul de stat, bugetul de pensii, ci s-a cheltuit cu nesaț numai pentru voturi, să nu tulbure simpatia pentru Traian Băsescu, Emil Boc și Elena Udrea, cei care decid soarta țării.

Acești hoți de voturi au amânat deciziile dure și importante pentru populație după alegerile prezidențiale, când reprezentanții Fondului Monetar Internațional i-au atenționat asupra deteriorării până la dezastru a finanțelor țării.

Un an și jumătate nu au luat nici o măsură de creștere economică, nu au creat locuri de muncă, ci au lansat alte promisiuni cu costuri fatale pentru bugetul național: pensie minimă de 350 lei, medicamente compensate 90% pentru toți cei cu pensie sub 600 de lei și altele asemenea, deși știau că nu sunt bani, că economia nu mai produce.

Au dat, mincinos, unele creșteri, iar acum iau înapoi cu ambele mâini, nu numai de la pensionari, ci și de la angajații de la stat, care oricum aveau lefuri mici.

Ne uităm fără să înțelegem: ce face acest guvern?

Totul se prăbușește, nicio componentă a economiei nu funcționează, iar guvernul se piaptănă.

Fondul Monetar Internațional le-a cerut guvernanților să prezinte măsuri concrete pentru reechilibrarea bugetului țării, iar Băsescu - Boc - Udrea au înțeles, în neprofesionalismul lor, că singura cale este reducerea salariilor bugetarilor și a pensiilor, că la altceva nu se pricep.

Observăm că incompetenții guvernanți aruncă greul crizei și al soluțiilor pe bieții oameni, mai ales pensionari, care de abia își duceau zilele.

Acești guvernanți trebuie izgoniți imediat de la putere, dacă nu vrem să moară oamenii cu zile!

Ce vină au pensionarii, salariații că avem neputincioși în fruntea țării?

Măsurile guvernanților sunt împotriva românilor!

    Filip Georgescu - declarație politică având ca temă politica agricolă a Guvernului Boc;

Domnul Filip Georgescu:

După Programul "Rabla", "Prima casă", impozitul forfetar și alte asemenea măsuri de doi bani, premierul Boc recurge acum la o noua găselniță, prin care speră să lovească devastatoarea criză economică drept în moalele capului - înregistrarea țăranilor negustori la Registrul Comerțului. Ce vrea să însemne această parascovenie? Nimic altceva decât încă un impozit pe capul amărâtului de țăran, care din surplusul lui de câteva sute de kilograme de produse agro-alimentare se zbate să-și recupereze banii cheltuiți pentru cultivarea ogorului și să-și asigure o brumă de venit, mai mult decât anemică, pentru nevoile casei. După ce plătește impozit pentru terenul arabil pe care-l deține, după ce cheltuiește pe rupte ca să-l are, să-l însămânțeze și să-l recolteze, de unde să mai ia bani pentru noul bir? Refuzând să intre în evidența guvernanților, ca persoană fizică autorizată ori ca întreprindere familială plătitoare de impozit, țăranul nu va mai putea să-și expună legumele, zarzavaturile și celelalte produse pe tarabă, nemaiavând acces la piață. El va fi nevoit să vândă surplusul de produse agro-alimentare intermediarilor, celor care n-au dat în viața lor cu sapa, dar care se văd acum încurajați să realizeze venituri imense, pe spinarea încovoiată de muncă a țăranului.

Doamne, și cum îi mai ridicau în slăvi pe țărani președintele Băsescu și premierul Boc în campanile electorale din ultimii cinci ani. Tundeau oile cu ei, coseau cu ei, sorbeau laolaltă din plosca cu tărie și învârteau hora prin mai toate poienile. Acum, însă, țăranii trebuie să achite onorariile pentru acele spectacole electorale.

De când se știe, în această străbună vatră carpato-dunăreană, țăranul român a dus aproape tot greul nației, el a făcut istoria noastră bimilenară. Țăranii au fost cei care au constituit oștile de arcași, plăieși și călăreți ale tuturor domnitorilor, jertfindu-se în sute de bătălii pentru apărarea gliei străbune. Țăranii au fost cei care au asaltat temutele redute de la Plevna și au adus independența țării, tot ei, luptând pe viață și pe moarte la Mărăști, Mărășești și Oituz au făcut România Mare și tot ei au dus pe umerii lor calvarul celui de-al doilea război mondial. În deceniile de tristă amintire ale dictaturii comuniste, țăranii au trăit groaza cooperativizării și au plătit cu ultimul sac de grăunțe industrializarea forțată și electrificarea țării. Țăranii care au refuzat să se înscrie în CAP-uri au ajuns în închisori, unii dintre ei sfârșind în chinuri groaznice după gratii, pentru ca, după desființarea cooperativelor agricole, zeci de mii dintre ei să se zbată ani de-a rândul prin tribunale ca să-și recapete pământul moștenit din moși-strămoși.

Și iată-ne în secolul XXI, în anul 2010, an în care Guvernul Boc încearcă să desăvârșească tranziția de la socialism la capitalism, dar mai cu seamă să soluționeze criza economică pe seama legăturii de pătrunjel pe care țăranul român o comercializează cu un "imens profit" în piață, fără să fi încăput între copertele Registrului Comerțului. Nu știm dacă o asemenea idee ridicolă îi aparține premierului Boc, ori i-a fost sugerată de vreun membru al Cabinetului său, dar trebuie să spunem că aceasta constituie una dintre cele mai inumane măsuri fiscale, întrucât își propune să impoziteze și să împovăreze agricultura noastră de subzistență. N-ar fi exclus, ca, printr-o asemenea inițiativă, premierul Boc să intre în Guiness Book.

Destrămarea cooperativelor agricole a fărâmițat marea proprietate cooperatistă și de stat în peste 4 milioane de loturi individuale, agricultura noastră reîntorcându-se la stadiul ei de subzistență din perioada interbelică. În asemenea condiții, media de teren agricol care revine unei mici exploatații țărănești este de 1,5 hectare, de pe urma căreia sute de mii de țărani nu-și pot asigura necesarul de hrană. Dar să presupunem că micul producător agricol de la noi ar dispune de 3 hectare. Aproape fiecare țăran ar cultiva 2-2,5 ha cu cereale păioase, restul terenului fiind rezervat pentru floarea-soarelui, cartofi, varză, fasole ori castraveți. Ceapa, usturoiul, spanacul, ridichile, pătrunjelul, mărarul, leușteanul și alte verdețuri și-ar avea loc în grădina din jurul casei care, de regulă, nu depășește 200-300 mp.

În aceste condiții, poate un țăran să pună pe tarabă mai mult de 200-300 kg de cartofi, 300-400 de verze, o sută de kg de ceapă și câteva sute de legături de verdețuri? Cât bănet poate să obțină un țăran din vânzarea acestor produse pentru care trebuie să se deplaseze la piață săptămâni, dacă nu luni de-a rândul? Ce poate agonisi un asemenea țăran negustor de pe urma desfacerii produselor în piață, având în vedere că înainte de toate trebuie să-și amortizeze banii cheltuiți pentru realizarea unor asemenea produse, bani pe care mulți săteni sunt nevoiți să-i împrumute?

Dacă premierul Boc, ministrul agriculturii și cel al finanțelor îi invidiază pe țărani pentru câștigurile realizate de pe urma comercializării pe piață a produselor agro-alimentare, le-am sugera să încerce să trăiască și domniile lor, măcar două luni, pe seama unor asemenea venituri. Dintotdeauna țăranul român a trăit greu. Dar mai rău ca astăzi nu a dus-o niciodată. S-a zbătut să-și recapete pământul, dar acum nu are cu ce să-l lucreze. Motorina o cumpără la prețuri piperate, iar despre ierbicide ori irigații îi este greu să vorbească.

Ajutoarele de stat pentru agricultură, care și așa erau infime, nu vor mai fi plătite din acest an, ca urmare a unor directive ale UE. Cât despre fondurile comunitare pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziția statelor membre pentru dezvoltarea agriculturii ori a așezărilor rurale, România s-a situat printre beneficiarii cei mai nefericiți. Neputând să întocmească proiecte sustenabile, care să poată fi finanțate de Uniunea Europeană, România nu a încasat decât o sută de milioane de euro din suma de 1,7 miliarde de euro contractați. Amintim că, în 2009, agricultura Franței a beneficiat de 11 miliarde de euro. Din fonduri europene. Datorită unor asemenea impedimente, România realizează astăzi cea mai mică producție la grâu la hectar (în 2009, producția de grâu la hectar a fost de 2,38 tone, în timp ce în Marea Britanie a depășit 8 tone).

Nu este de mirare, deci, că sărăcia a pus, în mod iremediabil, stăpânire pe satul românesc. Nesprijiniți de stat, împovărați de biruri, jefuiți de speculanți, țăranii nu se mai înconvoaie pe coarnele plugului, nu mai pășesc pe brazdă în urma tractorului, ca altădată, nici nu-și mai dau viața pentru ogorul lor. Preferă să are, să semene și să culeagă pe pământurile altor țări din Europa. Nu puțini sunt țăranii români care și-au părăsit vatra natală și s-au stabilit în Spania, Italia, Germania sau alte țări. Autoritățile noastre nici nu se sinchisesc de acest exod masiv al țăranilor noștri, de dramatica realitate a golirii satelor românești. Guvernanții sunt mai degrabă interesați de o altă afacere, și anume înstrăinarea aurului de la Roșia Montană, un alt mare jaf de pe urma căruia Puterea actuală va obține comisioane imense. Dar, într-o zi, fiecare va trebui să răspundă pentru faptele sale.

    Filip Georgescu - considerații pe marginea aplicării reformei în diferite domenii de activitate;

Domnul Filip Georgescu:

Din zi în zi, criza economică ne macină tot mai virulent viața și nimeni nu ne poate spune când vom scăpa de acest flagel catastrofal. Cu toate acestea, pentru autorități recesiunea pare o bagatelă. La noi, la ordinea zilei sunt revigorarea anticonstituționalei ANI, aflată în moarte clinică, dar pe care președintele țării încearcă s-o salveze prin respirație gură la gură, Legea lustrației, devenită după 20 de ani o frecție la picior de lemn, drogurile etnobotanice, apărute subit în peisajul românesc, după intervenția unei tinere europarlamentare, eutanasierea câinilor maidanezi, jefuirea aurului de la Roșia Montană, dar mai cu seamă reforma, o adevărată obsesie pentru actuala Putere.

În Parlament, la Cotroceni, la Palatul Victoria, pe micul ecran și în presă, toată lumea înoată în reformă. Așa cum spunea un fost premier post-decembrist, noi, românii, mâncăm reformă pe pâine. Și dacă nu ne săturăm, am adăuga noi, aceasta se explică prin faptul că nu avem atâta pâine câtă reformă, întrucât velpitarii noștri nu țin pasul cu reformatorii. La tot pasul se vorbește despre reforma învățământului, a sănătății, a justiției și administrației, dar mai ales despre reforma partidelor, a clasei politice, a Parlamentului și a statului. Din păcate, reforma invocată atât de stăruitor nu se resimte absolut deloc nici în economie și nici în viața politico-socială. Dimpotrivă, prin preceptele sale, cele mai multe anacronice, reforma nu urmărește decât să mențină actuala stare de fapt, de pe urma căreia puterea profită din plin, dar, și mai grav, pretinsele înnoiri tind să restaureze vechile mentalități de dinainte de 1989. Reforma, ca atare, a ajuns o sperietoare, un instrument cu ajutorul căruia actualul Executiv taie și spânzură. În acest sens, un analist politic afirma: "Niciun cuvânt nu a acoperit mai bine incompetența, corupția, lipsa de profesionalism, interesele personale și de grup și aspirația la bani publici, putere și privilegii decât cuvântul reformă".

România ar fi fost vital interesată de o profundă reformă structurală în economie, care să deschidă țării reale orizonturi de dezvoltare și modernizare și competitivitate. Concepută, însă, pe un teren de-a dreptul minat, adică al unei țări total văduvite de resursele sale naturale, de pe urma privatizării prădalnice și a retrocedării anarhice a bunurilor naționalizate și a celor cooperativizate, dar mai cu seamă în condițiile unei corupții generalizate, reforma economică nu putea să fie decât o amară iluzie. Ca atare, astăzi, când criza tinde să ne sufoce, nu ne mai putem sprijini, din punct de vedere economic, nici măcar pe un băț. În mod concret, o asemenea reformă, concepută și dirijată de politicieni corupți, a dus la transferul total al resurselor naturale ale țării - petrol, minereuri, energie, marile capacități de producție siderurgică, construcția de mașini, chimie, rafinării și din alte ramuri - în patrimonial capitalului străin, la dezindustrializarea totală, degradarea inimaginabilă a agriculturii, incapabilă să mai acopere integral consumul intern de cereale, legume și fructe, carne ori produse lactate, a lichidat sistemul bancar autohton și a făcut din România unul dintre cele mai îndatorate state europene.

Și mai grav este, însă, faptul că simulacrul de modernizare a economiei a influențat negativ reforma în toate celelalte domenii. În domeniul învățământului, consecințele reformei sunt de-a dreptul dramatice. Ca urmare a subfinanțării cronice, sute de școli vechi stau să se prăbușească, dar în loc să construiască altele noi, actualii guvernanți desființează sute de lăcașuri de învățământ din mediul rural. Școala românească resimte o lipsă acută de cadre didactice calificate, însă Guvernul nu găsește altă soluție decât să suprime circa 15.000 de posturi din învățământ, ori reduce salariile profesorilor. Reforma în învățământ se reduce la permanentele modificări ale programei de învățământ, ale evaluării elevilor și la alte experimente nefericite, din care au de suferit școlarii și dascălii lor. În mod cu totul neașteptat, reforma a făcut să dispară disciplina din școli, a tolerat apariția unor găști de elevi care se comportă ca borfașii de cartier, încăierându-se între ei ori amenințându-i pe profesori. Școala a devenit o piață a traficului de droguri, iar ca un corolar amarnic, a crescut alarmant abandonul școlar din zi în zi.

Cu toate acestea, cabinetul Boc nu face nimic pentru redresarea școlii. Dimpotrivă, prin măsurile pe care le preconizează, tinde să degradeze total învățământul. Actuala Lege a învățământului, purtând, în exclusivitate, pecetea democrat-liberalilor, tinde să golească și mai mult educația de dimensiunea sa axiologică, de sensurile și obiectivele sale bazate pe anumite valori. Păcatul fundamental al acestui act normativ este acela că nu conferă nicio orientare și nu are nicio idee de bază cu privire la valorile pe care trebuie să le slujească și să le promoveze învățământul românesc.

Rezultatele mult descântatei reforme din domeniul sănătății sunt de-a dreptul catastrofale. România se află astăzi printre țările cu cea mai înaltă rată a mortalității, cauzată în principal de bolile cardiovasculare, cancer, afecțiuni pulmonare și boli infecțioase. În privința tuberculozei, boală eradicată cu 30 de ani în urmă, țara noastră deține astăzi primul loc în Europa. În urma simulacrului de reformă, care, de fapt, nu a urmărit decât să adâncească la maximum gradul de subfinanțare al sănătății publice, spitalele noastre au ajuns focare de infecții, în care oamenii intră cu o boală și ies cu două-trei. Subfinanțarea acută a făcut ca salariile medicilor din țara noastră să fie de 4-5 ori mai reduse decât ale celor din celelalte țări ale Uniunii Europene. Ca atare, în ultimii ani, circa 9000 de medici au părăsit România, iar alți 6500 sunt pe picior de ducă, în diverse țări ale lumii.

Poate că în niciun alt domeniu reforma n-a fost atât de mimată ca în Justiție. Prin așa-zisa modernizare a actului juridic, nu s-a urmărit decât politizarea excesivă a Justiției, proces declanșat și realizat în perioada ministeriatului doamnei Monica Macovei. Astăzi, instanțele judiciare, și în primul rând DNA, au ajuns adevărate arme devastatoare, cu ajutorul cărora puterea dezintegrează opoziția, încătușându-i parlamentarii, sub pretextul luptei împotriva corupției. Reforma n-a reușit să reașeze Justiția în drepturile ei firești, n-a putut să-i confere calitatea de a treia putere în stat și nici s-o debaraseze de vechile ei metehne, între care și corupția. Recentul raport interimar al Comisiei Europene apreciază că în țara noastră reforma Justiției bate pasul pe loc. Este, desigur, o concluzie blândă în raport cu opinia milioanelor de români care și-au pierdut total încrederea în capacitatea și moralitatea Justiției. Dar mai presus de orice apreciere vorbește dramatica realitate, care arată că astăzi un român din cinci este implicat într-un dosar penal.

În concepția actualilor guvernanți, reforma în administrație nu înseamnă decât epurare, o acțiune drastică prin care puterea încearcă să creeze locuri de muncă pentru propria-i clientelă politică, pe care nu mai poate s-o miluiască din vistieria proprie. În mod normal, funcționarul public ar trebui să fie angajat pe baza calităților sale profesionale, probate în cadrul unui concurs organizat și desfășurat în mod cinstit, iar promovarea să fie realizată în baza rezultatelor obținute în muncă. Din păcate, și în Administrație, ca și în celelalte domenii, normalitatea este o rara avis.

La rândul său, reforma politică nu este decât o altă iluzie. Despre ce înnoire a vieții politice se mai poate vorbi în condițiile în care clasa politică s-a degradat, când partidele, partea sa organizată și cea mai activă, și-au pierdut identitatea doctrinară, când fiecare formațiune politică este măcinată de lupte intestine pentru putere, când instituțiile fundamentale ale statului și-au pierdut autoritatea, ca urmare a incompetenței, a politicianismului deșănțat și a încălcării flagrante a legislației pe care erau chemate s-o apere? Reducerea Parlamentului la o singură Cameră, revizuirea Constituției, conservarea actualului sistem electoral și a traseismului politic nu vor face decât să submineze democrația și statul de drept și să faciliteze reîntoarcerea inconștientă la nefericitele vremuri de dinainte de 1989. În mod practic, reforma politică preconizată de partidul de guvernământ nu urmărește altceva decât ca democrat-liberalii să acapareze toate pârghiile puterii, să reducă pluripartidismul la unul sau două partide, încât să nu mai simtă în ceafă presiunea niciunei coaliții, să confere Parlamentului rolul decorativ al Marii Adunări Naționale de altădată, iar guvernului menirea executorului docil, care să gestioneze treburile țării prin ordonanțe de urgență. Optând pentru autoritarism, "reformatorii" democrat-liberali ar trebui să știe că nicio dictatură n-a reușit să schimbe lumea ori să o facă mai bună. Și un asemenea adevăr incontestabil ar trebui înțeles astăzi, până nu-i prea târziu!

    George Ionescu - declarație politică având subiectul 20 de ani de la primul Pod de flori de peste Prut;

Domnul George Ionescu:

«20 de ani de la primul "Pod de flori" de peste Prut»

Pe 6 mai s-au împlinit 20 de ani de la acțiunea "Podul de flori", prima deschidere a frontierelor dintre România și Republica Moldova.

Acum 20 de ani, românii de pe ambele maluri ale Prutului s-au întâlnit și s-au îmbrățișat pe malul stâng al râului, în cadrul acțiunii "Podul de flori de peste Prut". Locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua de 6 mai 1990, între orele 13:00 și 19:00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără pașaport și viză. Aproximativ un milion și două sute de mii de români au participat la acest eveniment, când, de-a lungul Prutului au fost stabilite opt puncte de trecere a frontierei: Miorcani - Pererita, Stânca - Costești, Iași - Sculeni, Ungheni - Pod Ungheni, Albița - Leușeni, Fălciu - Țiganca, Oancea - Cahul și Galați - Giurgiulești.

Cei prezenți pe ambele maluri ale Prutului au aruncat în apă mii de flori, formându-se un adevărat pod plutitor, simbol al deschiderii sufletelor și al armoniei între oameni, al întâlnirii emoționante a fraților despărțiți de ani și ani, al lacrimilor de bucurie și îmbrățișărilor. Acest gest simbolic a dat numele evenimentului.

În urma succesului primei acțiuni de deschidere a granițelor dintre România și Republica Moldova din 6 mai 1990 a fost organizat și desfășurat un al doilea Pod de flori pe 16 iunie 1991. De data aceasta, 240.000 de locuitori din Republica Moldova au putut să treacă fără acte granița în România.

Mărturiile participanților au fost impresionante. Grigore Vieru, primul basarabean care a trecut Prutul la 6 mai 1990, spunea într-un interviu din 2008: "Era o tensiune emoțională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alții și se regăseau după ani și ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă și a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniți. Aveau mari emoții și nu îndrăzneau să facă nicio mișcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit și ceilalți. S-au întâlnit toți la mijlocul Prutului și au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut și nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii. De aceea spun că par caraghioși astăzi cei care ironizează Podul de flori. Nu poate fi ironizată lacrima bucuriei."

În ultimii ani, acest eveniment a trecut neobservat. Grigore Vieru credea că "uitând podul de flori am uita martirii care au murit în ideea acestui pod și ar însemna să uităm marile adunări naționale care au dus spre câștigarea alfabetului latin, a tricolorului, a istoriei neamului".

6 mai 1990 a fost și rămâne o zi de sărbătoare, de înfrățire spirituală a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

    Gheorghe Gabor - intervenție intitulată 9 mai - întreita sărbătoare;

Domnul Gheorghe Gabor:

"9 mai - întreita sărbătoare"

Situația actuală, internă și internațională, se caracterizează ca fiind una de criză. Mai mult, la noi, sub spectrul escaladării tensiunilor sociale, a grevelor și manifestațiilor bugetarilor, putem vorbi chiar de un faliment al statului.

România se află la o răscruce a istoriei.

În aceste momente de durere economică nu trebuie să uităm semnificația zilei pe care tocmai am sărbătorit-o: 9 mai.

Pentru noi, această dată are o întreită însemnătate.

Ziua de 9 mai 1877 a reprezentat un moment crucial atât în istoria noastră, cât și în inimile românilor. Atunci, Mihail Kogălniceanu proclamase în sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților, în numele Guvernului I.C. Brătianu, Independența de Stat a României.

De atunci, 9 mai a reprezentat o zi în care românii își aduc aminte de jertfa celor care s-au sacrificat pentru drapelul românesc, pentru unitate națională și pentru libertate.

Totodată, ziua de 9 mai este o piatră de hotar care aparține și patrimoniului universal. Astfel, în anul 1945, ziua de 9 mai a marcat încetarea celui de-al Doilea Război Mondial.

De asemenea, în anul 1950, aceeași zi de 9 mai reprezintă momentul în care s-au pus bazele proiectului vizionar de unificare europeană, prin adoptarea Planului propus de Robert Schuman,ministrul de externe al Franței de atunci.

Cu această ocazie deosebită consider că nu trebuie să ne uităm înaintașii.

Eroilor și veteranilor din Țara Făgărașului, adică din municipiul Făgăraș, orașul Victoria și comunele Beclean, Drăguș, Hârseni, Lisa, Mândra, Recea, Sâmbăta de Sus, Șercaia, Șinca, Șinca Nouă, Ucea, Viștea sau Voila, dar și din toată România le datorăm întreaga noastră recunoștință.

Așadar, în cinstea lor, cu pioșenie ne plecăm frunțile și depunem simbolic, de la înalta tribună a Parlamentului, o coroană de flori.

    Ioan Holdiș - declarație politică având ca subiect Viitorul energiei;

Domnul Ioan Holdiș:

"Viitorul energiei"

Companiile producătoare de energie electrică continuă să folosească în mare parte combustibili fosili pentru a vinde energia către consumatorii casnici și companii. Consumul în exces a dus, cu timpul, la o problemă răspândită la nivel global. În primul rând, dovezi ale schimbărilor climatice au început să convingă pe toți climatologii și pe numeroși alți observatori că abordarea noastră actuală referitoare la producerea și utilizarea energiei este foarte periculoasă pentru biosferă. Modificările emisiilor de dioxid de carbon sunt greu de detectat, din cauza persistenței CO" în atmosferă timp de secole.

Sursele de energie cel mai des întâlnite sunt cele obținute din cărbune și petrol, însă aceste metode sunt mult prea primitive și nu fac decât să polueze aerul cu dioxid de carbon, prin arderea lor; pe deasupra sunt și zăcăminte epuizabile. În situația actuală, ne punem întrebarea: Ce soluții avem?

În timp, s-au găsit soluții alternative precum: energia hidraulică, ce funcționează prin presiunea și forța apelor, precum și energia solară, ce câștigă din ce în ce mai mult teren. De exemplu, spaniolii au construit deja cea mai mare centrală, cu o capacitate de 20 de megawați, ce alimentează 10.000 de gospodării. O altă sursă este apa termală, ce poate fi folosită pentru încălzire, sau aburii de apă care produc electricitate. Energia eoliană, o altă sursă regenerabilă foarte importantă, este generată de puterea vântului ce antrenează elicele turbinelor eoliene, capabile de a genera electricitate.

Voi mai face o scurtă trecere în revistă a altor exemple precum, energia valurilor, energia nucleară, iar ca perspectivă de viitor se dorește captarea energiei solare din spațiu și transmiterea acesteia pe pământ cu ajutorul microundelor, precum și energia termică a oceanelor, prin trecerea apei calde cu ajutorul amoniacului ce antrenează o turbină înspre o zonă cu apă rece, și exemplele pot continua.

De câțiva ani buni, cetățenii lumii au conștientizat consecințele încălzirii globale, căutând metode de energie verde, iar unele țări chiar au făcut pași uriași în dezvoltare energiei alternative.

Avantajele sistemelor sunt multiple, precum: emisia zero de substanțe poluate și gaze cu efecte de seră, datorită lipsei de ardere a combustibililor, lipsa deșeurilor, costurile reduse pe unitatea de energie produsă.

În țara noastră, multipli factori ne sunt favorabili în producția de energie eoliană, hidraulică, solară, termală de care, din păcate, nu profităm. Avem zone din țară unde se produce energie verde, dar doar la scară mică, cei mai mulți fiind cetățeni ce recurg la acestea doar pentru gospodăriile lor.

Producția necesarului din energie regenerabilă reprezintă o investiție pe termen lung ce are drept scop reducerea poluării la nivelul țării și la nivel global și micșorarea cheltuielilor.

Reducerile costurilor de energie electrică se pot realiza prin metodele regenerabile care vor crește eficiența sistemului de producere a energiei electrice.

Ne aflam într-un moment în care este imperios necesar să conștientizăm că viitorul energetic, nu numai al României, ci al întregii lumi este unul incert.

Studiile arată că în aproximativ 50 de ani resursele energetice bazate pe combustibili fosili vor fi epuizate.

Ne aflăm sub influența crizei economico-financiare. Cu atât mai mult acum trebuie să gândim pe termen mediu și lung, să învățăm din greșelile pe care le-am făcut în trecut, astfel încât să nu le repetăm. Cred, cu tărie, că o strategie care să promoveze independența energetică a României este strâns legată de programe de cercetare și investiții constante în tehnologii de exploatare a resurselor de energie alternativă.

    Ion Dumitru - declarație politică având ca temă Degradarea sistemelor agricole;

Domnul Ion Dumitru:

"Degradarea sistemelor agricole"

De îndată ce omul și-a făcut simțită prezența în biosferă prin "evoluție", să spun, el a început o luptă permanentă cu natura, în care nu odată a fost învins. Și astăzi, cu toată tehnologia de care dispune, omul este învinsul naturii, mai ales acolo și atunci când el nu a înțeles că nu poate supraviețui în afara naturii. În lupta sa cu natura, omul a cucerit spații, plante, animale pe care le-a domesticit, ca apoi, prin procese lungi de ameliorare să le transforme în organisme din ce în ce mai productive, care să facă față cerințelor tot mai mari de hrană, dar mai ales concurenței acerbe de pe piața alimentelor.

În felul acesta, societatea umană și-a construit o lume a ei, formată din plante, animale din toate speciile și ființele umane care se numesc "agricultori". Această lume nouă a căpătat denumirea de "ecosisteme agricole".

În ultimii 20 de ani, în lumea bună, adică cea dezvoltată, inteligența umană a reușit să creeze ecosisteme agricole care să se integreze aproape sută la sută celor naturale.

Aduc în sprijinul acestor afirmații situația din Suedia, Germania și mai ales Elveția și Austria, în care ecosistemele naturale, formate cel mai adesea din păduri, sunt înconjurate cu atâta atenție din partea societății umane, încât primesc o cantitate importantă de inputuri convenționale pentru a-și mări productivitatea naturală, pentru a elimina disfuncționalitățile create de poluările naturale sau umane.

Aceasta pentru că guvernele țărilor respective doresc nu numai o agricultură performantă, ci și o înfrumusețare a țării. Aceste țări au devenit "bijuterii naturale" în care conviețuirea omului cu natura este aproape perfectă.

La baza succesului lor a stat "organizarea" atât a sistemelor naturale, cât și a celor agricole. Organizarea a pornit de la niște acte normative simple, severe, acceptate de toate guvernările politice care s-au succedat. A stat, de asemenea, mentalitatea sănătoasă cum că nu se poate trăi în afara naturii, ci numai în conviețuire și evoluție cu ea, protejând-o.

A fost nevoie de o expunere așa mare, pentru a demonstra, dacă mai era nevoie, faptul că în România fenomenul se petrece invers. Totul a pornit de la implementarea defectuoasă a legilor, care a condus în scurtă vreme la dezorganizarea atât a ecosistemelor agricole, cât și a celor naturale.

Amândouă sistemele au fost abandonate. Prin, de acum celebra "Legea nr.18, cu care Petre Roman a câștigat pariul cu agricultura" s-a distrus un lucru esențial, și anume, organizarea ecosistemelor agricole, obținându-se dispersarea lor.

O asemenea atitudine față de protecția sistemelor naturale și agricole a condus la un fenomen rar întâlnit în lume, și anume la reconversia sistemelor agricole spre cele naturale și degradarea lor în ansamblu.

    Lucia-Ana Varga - declarație politică intitulată Executivul execută;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Executivul execută"

Executivul și-a luat, în sfârșit, treaba în serios și execută.

Din păcate, Guvernul nu "asigură realizarea politicii interne și externe a țării și nu exercită conducerea generală a administrației publice" așa cum îi cere Constituția, ci execută fără discernământ politicile dictate de la Cotroceni. Dacă mai avea cineva vreun dubiu în ceea ce privește modul în care se iau deciziile în România, recentele ieșiri la rampă ale președintelui Băsescu au clarificat definitiv acest aspect.

Și asta nu pentru că președintele a fost cel care a făcut publice măsurile Guvernului, ci pentru că este clar că aceste decizii nu ar fi putut fi luate de către Guvern. Sunt sigură că specialiștii de la Ministerul Finanțelor nu ar fi putut veni cu o soluție atât de slabă și nefundamentată economic, la fel cum sunt sigură că specialiștilor de la Ministerul Muncii le-ar fi fost ușor să înțeleagă diferența dintre reducerea pensiilor cu 15% și reducerea fondului de pensii cu 15%.

Dar, indiferent de unde vin așa-zisele soluții care vor salva România, ele lovesc "eficient" în ajutoarele "nesimțite" de șomaj, în drepturile pensionarilor care nu solicită decât plata unei pensii decente pentru care, de altfel, au cotizat zeci de ani. Celor mai prost plătiți bugetari din Europa li se mai taie încă 25% din salariu, asta după ce Legea salarizării unice le-a mai diminuat veniturile și la începutul anului cu încă aproximativ 20 de procente. Practic, unui medic specialist care va ajunge să câștige cu 45% mai puțin decât în anul 2008 nu îi va ajunge leafa nesimțită de bugetar pentru achitarea întreținerii de la bloc, triplată de "diminuarea severă a subvențiilor".

Nu ar fi fost mai simplu să renunțăm temporar la promovarea turismului? Ori la patinoarele de 12 milioane de euro bucata. Nu ar fi fost mai corect să stopăm scurgerea banilor pe achiziții publice păguboase decât să lovim în categoriile cele mai defavorizate din România? Ba ar fi fost. Și mai simplu și mai corect. Doar că atunci din ce ar fi prosperat clientela politică portocalie? Din ce bani s-ar fi susținut campaniile electorale ale puterii?

Este evident că așa-zisele soluții nu sunt un program economic. Sunt doar câteva măsuri luate la repezeală, fără efectuarea unui studiu de impact serios, sunt măsuri care, prin reducerea peste noapte a veniturilor milioanelor de români avuți în vedere (bugetari, pensionari, șomeri, persoane cu handicap etc.) vor avea efecte dramatice asupra consumului și deci asupra cererii de pe piață, lucru ce va afecta sectorul IMM-urilor, serviciile sau industria alimentară. Acest set de măsuri nu este, așadar, îndreptat numai împotriva sectorului bugetar, ci va avea un impact imediat asupra sectorului privat.

De asemenea, lipsa unor evaluări economice serioase asupra reducerii veniturilor administrației locale, ori a impactului asupra bugetelor de asigurări sociale, urmare a reducerilor masive de contribuții sociale, dar și a creșterii cu peste 100.000 a numărului de șomeri, poate conduce România către colaps financiar și incapacitate de plată.

Adevăratele măsuri economice menite să stimuleze economia au fost, din nou, uitate de Guvernul Băsescu-Boc. Singura șansă a României nu stă în înfometarea, din păcate la propriu, a unei bune parți a populației, ci în relansarea economiei, care poate asigura locuri de muncă și venituri la buget.

Nu am auzit nimic despre anularea impozitului forfetar, despre anularea restricțiilor privind deductibilitatea t.v.a.-ului la achiziția de autoturisme și a cheltuielilor cu combustibilul, despre bonificații fiscale pentru contribuabilii care își plătesc taxele la termen, ori reducerea majorărilor de întârziere la plata obligațiilor fiscale, corelat cu nivelul dobânzii de politică monetară a BNR, despre reducerea cu 10% a contribuțiilor la asigurările sociale pentru toți contribuabilii, în scopul creării de noi locuri de muncă, despre cotă redusă de t.v.a. pentru anumite bunuri și servicii. Nu am auzit nicio soluție economică viabilă, am auzit doar condamnări definitive și irevocabile, pronunțate de o putere lipsită de idei, de soluții și de viziune.

Președintele-premier nu a suflat o vorbă despre accelerarea plăților în economie, cu precădere către agenții economici care trebuie să încaseze bani de la stat, și nici despre limitarea blocajului financiar în economie ori despre creșterea gradului de colectare a veniturilor la bugetul de stat, ci a ales varianta simplă, aceea de a lovi în cei deja defavorizați.

Și cum spuneam la începutul acestei declarații, Executivul execută ce i se dictează, chiar dacă asta înseamnă să execute în fapt șomeri, pensionari și bugetari.

    Manuela Mitrea - despre Situația maternităților din România;

Doamna Manuela Mitrea:

"Situația maternităților din România"

Periodic aflăm o știre că într-o maternitate din România un nou-născut sau mama acestuia sau chiar amândoi în unele cazuri s-au îmbolnăvit ori au decedat. Majoritatea maternităților din România anului 2010 par a fi desprinse din filme horror, în care nașterile au loc în condiții de neimaginat.

Suntem pe primul loc la mortalitatea infantilă din Europa, înregistrându-se circa 14 decese la o mie de nou-născuți, iar cele 261 de unități din România nu ating standardele europene.

În timp ce anul trecut se promiteau modernizări ale acestora de sute de milioane de euro, astăzi decorul este același: calorifere de zeci de ani stau rezemate de varul îmbâcsit cu dezinfectant, mobilierul este strâmb, frigul mătură holurile și saloanele, microbii pândesc nevăzuți de pe veșnica faianță. În UE faianța este interzisă în unitățile medicale pentru că rosturile de îmbinare sunt medii ideale pentru culturile de bacterii.

Pentru ca această imagine de coșmar să fie completă, pacientele trebuie să se obișnuiască rapid cu personalul slab remunerat, preocupat mai degrabă de grija zilei de mâine decât de problemele lor medicale.

S-a născut o adevărată mitologie a nașterilor în spitalele din România, fie ele de stat sau private, în care alternează pe rând când îngerii, când demonii, în balanța argumentelor pro și contra.

Spitalul de stat, pe de-o parte, este insalubru, cu un mediu dezumanizant în sălile de nașteri, cu o mentalitate depășită în ceea ce privește relația imediată dintre mamă și copil, dar cu cei mai buni medici și cele mai performante dotări în ceea ce privește intervențiile de urgență.

Clinicele particulare sunt usturător de scumpe, însă fac toți banii pentru confortul pe care îl oferă. Din păcate, ele nu sunt pregătite pentru intervenții mai complicate în timpul nașterii.

Dacă există un cuvânt care să definească experiența nașterii în România, acesta este "imprevizibilul". Este o experiență atât de particulară și personală, care diferă atât de mult de la un caz la altul, încât, indiferent ce ai alege, stat sau privat, n-ai să știi niciodată "cum ar fi fost dacă", nici de-o parte, nici de cealaltă.

Cu toate acestea, în țara noastră se nasc din ce în ce mai mulți copii. În 2008 ne-am clasat pe locul 7 în Europa la capitolul număr de nașteri înregistrate într-un an.

Nu putem privi nepăsători cum cei care conduc în acest moment destinele țării (pentru o perioadă cât mai scurtă de timp, sper) fac exact invers decât ar trebui, tăind banii pentru spitale și salariile din sistemul sanitar, în loc să facă investiții majore în maternități și să plătească salarii decente personalului medical!

    Marian Ghiveciu - declarație politică intitulată N-avem temeiuri să fim optimiști;

Domnul Marian Ghiveciu:

"N-avem temeiuri să fim optimiști"

Consider că actualul Guvern Boc, susținut de actuala coaliție, nu va putea rezolva criza din România nici în 60 de ani. În opinia mea, rezolvarea poate veni din bani produși în sistemul economiei reale, care trebuie pusă în mișcare prin investiții în proiecte rentabile. Or, tocmai aici Guvernul se dovedește în întregime incompetent. Din acest punct de vedere, Guvernul de azi al României seamănă cu o sărmană babă văduvă, care în apropiere de sfârșitul vieții sale își vinde ultimele bijuterii și acareturi pentru a putea supraviețui până la moartea pe care o știe aproape. De altfel, domnul Mugur Isărescu, pe care îl consider cel mai realist om al economiei românești în momentul de față, atrăgea corect atenția asupra pericolelor care ne pasc, pentru că România nu are nevoie numai de o amânare a "morții clinice" de azi pe mâine, ci are nevoie de o altă concepție cu privire la revigorarea organismului economic.

Resursele ar putea fi numeroase, cu condiția să se înțeleagă rolul economic al investițiilor, al eficientizării reale a sistemelor de producție. Trebuie să se înțeleagă nu numai în vorbe rolul întreprinderilor mici și mijlocii într-o economie de piață. Or, care este realitatea în privința IMM-urilor ? Sunt informat că sfârșitul acestui an va aduce peste 100.000 de întreprinderi mici și mijlocii în stare de faliment.

Guvernul actual trebuie să alcătuiască și să aplice un program de salvare a IMM-urilor și să ia măsuri de salvare națională.

În sistemul sanitar situația este atât de gravă încât a devenit proverbială în Europa prin procentul mare de mortalitate pe care România îl are la toate categoriile de vârstă, nu numai la bătrâni și la copii care sunt malnutriți, nu-și găsesc medicamentele, nu mai pot fi tratați cum trebuie. Situația din spitale este de-a dreptul critică. Să nu dai bani sănătății pentru acei oameni care au nevoie de tratament, oamenii să moară cu zile pentru că așa vrea unul sau altul de la putere, mi se pare o sfidare a legilor umanității. Aceasta mi se pare cea mai gravă dovadă a lipsei de înțelegere a necesităților românești, a necesităților oamenilor de rând, care sunt lăsați, în situații de criză, să moară precum câinii.

La mizeria sanitară se adaugă și mizeria cauzată de lipsa de resurse financiare pentru o hrănire de minimă existență a omului.

Nu mă îndoiesc că va veni timpul când cei vinovați de acest nou genocid în expansiune vor suporta rigorile electoratului și ale legilor.

    Marius Rogin - considerații cu privire la crearea Serviciului European de Acțiune Externă (EEAS) în cadrul Uniunii Europene;

Domnul Marius Rogin:

Catherine Ashton, șefa politicii externe a UE, a prezentat miniștrilor de externe și Parlamentului European un plan revizuit pentru înființarea Serviciului European de Acțiune Externă (EEAS).

Catherine Margaret Ashton, Baroneasa Ashton de Upholland, este un politician laburist fost Comisar european pentru comerț; anterior, a fost președinte al Camerei Lorzilor și Lord-Președinte al Consiliului.

Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare pe 1 decembrie 2009, prevede înființarea unui Serviciu European de Acțiune Externă (EEAS) în cadrul UE: un corp diplomatic având ca obiectiv realizarea unei politici externe europene.

În ciuda opoziției din partea Parlamentului European, Ashton a venit pe 25 martie 2010 cu o propunere de organizare, în care erau prevăzuți un secretar-general (în stil francez, cu puteri enorme) și doi adjuncți, la conducerea noului serviciu.

Pe 26 aprilie 2010, miniștrii europeni de externe au primit o propunere revizuită de organizare. Aceasta (mai precis bugetul noii structuri) va trebui aprobată și de Parlamentul European înainte să prindă formă. Noua versiune nu mai conține organigrama detaliată care a determinat controverse în primul rând din cauza stilului în care EEAS ar fi urmat să fie condus, potrivit unui ambasador al unei țări a Uniunii Europene.

Revenind asupra planului de a instala un secretar-general puternic în fruntea noului serviciu diplomatic, Catherine Ashton propune de această dată o "conducere colegială" exercitată de trei înalți oficiali, dintre care unul va prezida EEAS în lipsa Înaltului Reprezentant. Acest oficial, care ar fi "primul între egali", ar putea primi titlul de "secretar-general executiv", afirmă ambasadorul.

Cei trei ar putea fi comisarii care au atribuții legate de relațiile externe (Fule, Piebalgs și Georgieva). O alta opțiune ar fi ca Ashton să fie secondată de toți cei 27 de miniștri de externe și să prezideze întâlnirile acestora. O a treia posibilitate ar fi ca ea sa fie reprezentată de trimiși speciali, pentru fiecare misiune, așa cum se face în Statele Unite ale Americii.

Potrivit avocaților britanici ai organizațiilor neguvernamentale active în cooperarea internațională pentru dezvoltare, noua propunere de organizare a EEAS nu este conformă cu Tratatul de la Lisabona. O coaliție de organizații amenință chiar cu acțiuni legale împotriva propunerii. Teama acestor organizații este că politica de dezvoltare ar urma să se confunde prea mult și chiar să ajungă subordonată politicilor externe și de securitate.

Bernd Nilles, secretar general al CIDSE, o alianță a agențiilor catolice pentru dezvoltare, a spus: "EEAS sprijină politicile interguvernamentale și suntem profund îngrijorați că bugetul comun pentru dezvoltare al UE ar putea fi folosit pentru urmărirea intereselor naționale, economice și de securitate."

Exprimându-și îngrijorările ca reprezentant al ONG-urilor europene pentru dezvoltare (reunite în confederația CONCORD), Simon Stocker, director a Eurostep, a spus: "UE este cel mai mare donator din lume. Politizarea ajutorului UE ar submina atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului."

La 26 aprilie 2010, miniștrii afacerilor externe au ajuns la un acord politic cu privire la propunerea de instituire a EEAS.

Crearea EEAS reprezintă una din modificările cele mai semnificative introduse de Tratatul de la Lisabona. Obiectivul acestuia este asigurarea unei eficiențe și a unei coerențe sporite a acțiunii externe a UE și creșterea influenței sale politice și economice în lume.

Noul serviciu este un organism al UE autonom din punct de vedere funcțional, creat pentru a-l asista pe Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate, Catherine Ashton, în desfășurarea politicii externe și de securitate comună.

Personalul va include funcționari ai serviciilor pentru relații externe din cadrul Consiliului și din cadrul Comisiei, precum și membri ai serviciilor diplomatice din cele 27 de state membre. EEAS va coopera cu serviciile naționale, iar delegațiile sale din afara Europei pot sprijini statele membre în asigurarea de servicii consulare cetățenilor.

Acordul va reprezenta baza consultărilor cu Parlamentul European, pentru a face ca noul serviciu să devină operațional cât mai curând posibil. Decizia va fi adoptată de Consiliu ulterior respectivelor consultări, cu aprobarea Comisiei. Dispozițiile de modificare a regulamentului financiar al UE și a Statutului funcționarilor necesare pentru crearea EEAS, precum și un buget rectificativ vor fi adoptate împreună cu Parlamentul European prin procedura codeciziei.

    Mihai Cristian Apostolache - îndemn adresat primarilor din mediul rural din zona Văii Teleajenului, pentru a realiza proiecte cu finanțare europeană;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Intervenția mea de astăzi se dorește a fi un îndemn către primarii din mediul rural, din zona Văii Teleajenului, pentru a realiza proiecte cu finanțare europeană.

Având în vedere criza financiară pe care o traversează România, se impune găsirea unor soluții alternative pentru a consolida bugetul local. O astfel de soluție o reprezintă atragerea fondurilor europene, măsură care impune realizarea de proiecte eligibile în baza cărora să fie atrasă finanțarea europeană.

O astfel de axă de finanțare către care se poate îndrepta atenția autorităților locale din mediul rural cu potențial turistic nevalorificat este Măsura 313 "Încurajarea activităților turistice", măsură care are ca obiectiv general dezvoltarea activităților turistice în zonele rurale, cu scopul de a contribui la creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative, precum și la creșterea atractivității mediului rural.

Beneficiarii eligibili ai unei astfel de măsuri sunt comunele, prin reprezentanții lor legali, asociațiile de dezvoltare intercomunitară, precum și ONG-urile.

Astfel, pot fi construite, modernizate și dotate centre locale de informare în scopul promovării, prezentării și vizitării turistice; pot fi dezvoltate sisteme electronice locale de rezervare pentru structurile de primire turistice din spațiul rural, conectate la sistemele regionale și naționale; pot fi amenajate marcaje turistice, precum și refugii turistice de utilitate publică; se pot realiza investiții legate de refacerea în scop turistic a vechilor trasee de cale ferată cu ecartament îngust, precum și amenajărilor complementare acestora. De asemenea, se pot realiza investiții legate de înființarea și amenajarea de trasee tematice - drumul vinului, drumul olăritului etc.

Tot în cadrul aceleiași măsuri se pot depune proiecte având drept scop dezvoltarea și/sau marketingul serviciilor turistice legate de turismul rural.

    Mircea Dușa - declarație politică intitulată România, în pragul sărăciei;

Domnul Mircea Dușa:

"România, în pragul sărăciei"

Măsurile anunțate recent de către Președintele României și primul-ministru nu reprezintă soluții împotriva crizei, ci, dimpotrivă, vor trimite categorii largi de populație în sărăcie, la limita supraviețuirii. Este de-a dreptul revoltător că până în prezent nu s-a făcut nimic împotriva scăderii economice abrupte. A veni și a anunța măsuri atât de radicale precum cele de reducere a salariilor cu 25%, a pensiilor și diverselor forme de ajutor social cu 15%, eliminarea subvențiilor în agricultură și în sectorul utilităților este o dovadă de cinism și incompetență.

Un raționament simplu ne arată că reducerea veniturilor populației și creșterea costurilor pentru utilități nu vor avea efecte pozitive în ceea ce privește consumul. Dimpotrivă, acesta se va reduce în mod dramatic, iar sectorul privat se va confrunta cu o scădere a cererii fără precedent.

Din felul în care au fost prezentate măsurile de austeritate parcă ar face din pensionarii, bugetarii, șomerii, militarii, medicii, profesorii acestei țări principalii responsabili pentru situația în care se află România. Este o afirmație cel puțin surprinzătoare a Președintelui României. Nu, nu este așa, stimați guvernanți. Pensionarii nu sunt asistați social. Pensia este un drept câștigat prin muncă și este expresia contribuției din timpul perioadei active a unui contribuabil.

Am avertizat în nenumărate ocazii asupra faptului că actualul Guvern nu are o acțiune eficientă în plan economic și politica sa nu încurajează sectorul privat, singurul care poate să contribuie la sporirea încasărilor la bugetul de stat. Dacă ceea ce se decide acum nu este însoțit de măsuri de sprijin pentru sectorul privat, atunci este posibil ca în câteva luni să se ajungă la creșterea taxelor și impozitelor. Și atunci, tot acest sacrificiu va deveni inutil.

În dezbaterea publică s-a introdus o altă falsă axiomă: sacrificiul bugetarilor este necesar pentru a nu mai împovăra sectorul privat, care a plătit deja costurile crizei economice. În opinia noastră, este o premisă greșită. Eliminarea subvențiilor la utilități îi va afecta și pe cei care lucrează la stat și pe cei care activează în sectorul privat. Oamenii vor scoate mai mulți bani pentru plata întreținerii, indiferent de unde provine venitul lor. Nu mai vorbim de faptul că reducerea veniturilor în mod atât de dramatic pune în pericol chiar sectorul bancar. Vor fi tot mai mulți cei care se vor afla în imposibilitatea de a-și plăti ratele la bănci.

Acum, România face un imens pas înapoi, din punct de vedere economic. Subliniez, încă o dată, faptul că indiferent de cât de multe sacrificii va face populația, fie că este vorba de lucrători la stat sau în sectorul privat, indiferent de câte credite va mai angaja Guvernul pentru plata obligațiilor, dacă nu se va elabora și pune în practică un program economic viabil, menit a genera creștere economică autentică, șansele de revenire vor fi foarte mici, pentru o lungă perioadă de timp și pentru multe generații de acum încolo.

    Mircea Grosaru - declarație politică având ca temă Previziuni actuale și măsura competenței;

Domnul Mircea Grosaru:

"Previziuni actuale și măsura competenței"

Ieri, 10 mai, la Palatul Parlamentului a avut loc o întâlnire între parlamentarii puterii politice actuale, miniștri și Președintele României, domnul Traian Băsescu.

Ca orice întâlnire de acest fel, anunțată cu doar o zi înainte, întreaga clasă politică, dar mai ales opoziția și mass-media au fost interesate să afle ceea ce se va discuta și care este mesajul președintelui, după vizita Fondului Monetar Internațional în România.

Nimeni nu s-a așteptat la vești bune și parcă toată lumea simțea din plin momentul în care putem spune cu certitudine că se simte criza și în România.

Poate că unii nu au crezut, alții nu au simțit-o atât de mult, însă iată că acum, în luna mai, aceasta nu mai este o previziune, ci o certitudine.

Întrebările au început să fie din ce în ce mai multe, precum: de ce anunță situația președintele, și nu guvernul? De ce nu s-au luat măsuri anticriză în acești ultimi 2 ani, de când se știa că va fi criză? și multe altele.

Nu știm cum va evolua criza, însă cu siguranță că aceasta este și una morală, pornită din interiorul fiecăruia dintre noi!

Oare alegerile au fost cele care au tranșat situația actuală?

După rezultatele obținute, se poate spune că da, însă este mult mai mult decât atât.

Față de potențialul actual al României, nu trebuie să ne facem griji, însă nu este suficient și nu ne putem limita la împrumuturi de la FMI.

Poate că acestea ar fi trebuit să dinamizeze economia și mediul de afaceri, ce reprezintă una din soluțiile crizei actuale, poate că taxele și impozitele trebuie să scadă, și nu să se majoreze, poate că măsurile împotriva evaziunii fiscale ar trebui luate acum, până nu va fi prea târziu.

Personal, sunt preocupat de toate cele ce se întâmplă în această perioadă și încerc să fac tot ce este posibil, prin activitatea pe care o desfășor, pentru a opri acest fenomen.

Nu este mult, dar consider că nu este nici puțin, iar fiecăruia dintre noi îi revine această misiune.

Și sunt sigur că în final nu va fi puțin... prin măsura competenței fiecăruia dintre noi toți.

    Mircia Giurgiu - declarație politică având subiectul Sărăcia - o problemă de etică?;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Sărăcia - o problemă de etică?"

Foarte multe persoane apelează la cămătari pentru obținerea banilor necesari într-o afacere sau pentru acoperirea unor datorii scadente, deși băncile și-au diminuat dobânzile percepute în special în cazul creditelor oferite persoanelor fizice.

Fără giranți și multitudinea de acte pe care le solicită banca, anunțurile de la mica publicitate prin care se oferă împrumuturi cu dobândă mică, nespecificându-se dacă pe lună sau pe an, par, la prima vedere ispititoare, devenind o soluție salvatoare pentru nevoiași. Persoanele care împrumută bani pot oferi chiar și iluzia seriozității.

Cu alte cuvinte, totul se petrece la lumina zilei și, dacă persoana este de bună-credință, nimic rău nu se poate întâmpla. Totuși, se ascund multe capcane. Apelând la ajutorul cămătarilor, aparent interesați doar de câștigurile rezultate din dobândă, mulți români au rămas fără case sau chiar mai rău, au fost bătuți, unii pierzându-și viața.

Pentru a elimina acest tip de activitate, trebuie să incriminăm fenomenul infracțional pe care îl poate amplifica acest tip de activitate.

    Miron Ignat - intervenție intitulată 65 de ani de la Victoria asupra fascismului;

Domnul Miron Ignat:

"65 de ani de la Victoria asupra fascismului"

În Federația Rusă și în spațiul CSI, ziua de 9 mai este desemnată "Ziua Victoriei poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei asupra Germaniei fasciste!

Anul acesta s-au împlinit 65 de ani de la victoria asupra fascismului și această zi a fost celebrată în 19 orașe ale Federației Ruse și în mai multe republici CSI prin parade militare și depuneri de coroane și flori.

Sărbătoarea din acest an a fost denumită "Parada Paradelor" în Federația Rusă, fiind un omagiu adus istoriei, eroilor care s-au jertfit pentru independență, libertate și democrație.

Aniversarea acestei zile nu este o sărbătoare doar pentru cetățenii fostei URSS și ai Federației Ruse, ci este sărbătorită, în fiecare an, de milioane de oameni din diferite țări ale lumii. În anul 1944, în luptele de pe teritoriul României au căzut peste 69.000 de soldați și ofițeri sovietici. Pe pământul românesc există aproximativ 120 de cimitire și locuri de înhumare ale acestora.

Astfel, în România, în acest an au fost organizate parade militare și depuneri de coroane în aproximativ 30 de orașe, ceremonii organizate de Ambasada Federației Ruse în România, cu participarea reprezentanților din cadrul Grupului Parlamentar România-Rusia, Ministerului Apărării Naționale, Comunității Rușilor Lipoveni din România, Asociației Naționale a veteranilor de război, Camerei de Comerț Româno-Ruse, Agenției de presă InfoRusia, Jandarmeriei Române.

La București a fost organizată ceremonia de depunere de coroane la cimitirul Ostașilor Sovietici. Au depus un omagiu și reprezentanții Ambasadelor țărilor CSI, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Republica Moldova și Ucraina. Coroane de flori au fost depuse și de reprezentanți ai investitorilor ruși din România, Compania Lukoil, Mechel, Gazprom Export, Metal Export-Import, Rosatomstroi.

De asemenea, la această dată se aniversează alte două mari evenimente cu semnificații și rezonanțe profunde în istoria luptei poporului nostru pentru libertatea, suveranitatea și dreptatea națiunii: Ziua Independenței României și Ziua Europei.

Astfel, pe data de 11 mai a.c, Comunitatea Rușilor Lipoveni din România va organiza la Palatul Parlamentul, Ceremonia dedicată împlinirii a "65 de ani de la Victoria asupra fascismului", la care vor participa numeroase personalități. În cadrul manifestării vor avea loc: expoziția de desene și pictură "Sub penelul păcii"; premierea participanților la concursul de lucrări scrise "Să păstrăm vie amintirea" și prezentarea de materiale audio-video tematice. Ne vor onora cu prezența veteranii de război, membrii ai Asociației Veteranilor de Război din România și supraviețuitori ai holocaustului, membrii ai Federației Comunității Evreiești din România; personalități diplomatice din România, cât și de peste hotare, reprezentanții asociațiilor internaționale, reprezentanții companiilor energetice.

Pe această cale îmi exprim recunoștința față de acei eroi care și-au sacrificat viața pentru patrie și pentru victorie. Datoria noastră este să depunem toate eforturile pentru a preveni conflictele globale, prin cooperare și bunătate.

    Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată După Emil Boc și Traian Băsescu, potopul;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"După Emil Boc și Traian Băsescu, potopul"

Inițial aș fi vrut ca de la acest microfon să vă supun atenției semnificația unei sărbători uitate de mulți români și, o spun cu regret, și de o parte dintre deputați. Este vorba de ziua de 10 Mai, care timp de câteva decenii a fost sărbătoarea națională a României, și această dată nu poate fi ștersă din istorie, oricât de mult ar vrea unii. Și nu o spun pentru că reprezentanții de atunci ai Partidul Național Liberal au jucat un rol principal, ci pentru a respecta adevărul istoric. Din păcate, nu pot face referiri la acest subiect încărcat de istorie, pentru că grozăviile prezentului mă obligă să iau atitudine.

Nu voi comenta măsurile - arbitrare, păguboase pentru cetățenii acestei țări și totodată inutile pentru situația de criză - de reducere cu 15% a pensiilor și 25% a salariilor, luate de președintele Traian Băsescu și puse în practică de Guvernul Boc 4, deoarece au curs deja tone de cerneală și au fost discutate și răsdiscutate.

Am să mă refer la o serie de măsuri din Memorandumul cu FMI despre care nu s-a știut nimic până ieri după-amiază. Măsuri care pentru unii dintre români înseamnă o dublă lovitură primită din partea Guvernului Boc 4. Am aflat cu stupoare că timp de șase luni de zile sunt interzise pensionările anticipate. În același timp, se discută de disponibilizarea unui număr între 70.000 și 140.000 de salariați din sistemul bugetar. Nu s-a gândit oare nimeni că primii dintre disponibilizați vor fi salariații aflați în apropierea vârstei de pensionare? Cine îi va mai încadra până vor ieși la pensie pe acești disponibilizați, ținând cont de faptul că o persoană trecută de 50 de ani extrem de greu își mai găsește un loc de muncă, indiferent dacă este vorba de sistemul de stat sau privat? Poate dacă ar fi fost lăsați să se pensioneze anticipat, unii salariați vizați de disponibilizare și-ar fi ușurat cât de cât situația. Din păcate, se pare că la Palatele Victoria și Cotroceni este valabil principiul "după noi, potopul".

O altă măsură ținută la "secret" este aceea a inventării de noi impozite: pe tichetele de masă, pe dobânzile de la depozitele bancare, pe plățile compensatorii și pe câștigurile la bursă. În ceea ce privește impozitarea tichetelor de masă, această măsură nu reprezintă altceva decât o formă mascată de micșorare a salariilor, în plus față de cele 25 de procente știute. Prin impozitarea dobânzilor, ne aflăm practic în fața unei duble impozitări. Depozitul la bancă a unui cetățean reprezintă de fapt o sumă de bani dintr-un venit care a fost o dată impozitat. În plus, nu este lovit doar cetățeanul, ci și sistemul bancar. Pentru că foarte mulți români își vor retrage economiile, iar o perturbare a sistemului bancar din România - singurul neafectat de criză până acum - va genera o catastrofă pentru țara noastră.

În sfârșit, o altă măsură consternantă o reprezintă închiderea unor școli și spitale. Nu am crezut că într-o țară normală se poate lua o astfel de măsură. O măsură care ne întoarce înapoi în timp. Stau și mă întreb, au făcut guvernanții un calcul simplu privind consecințele închiderii unor spitale și școli? Cu siguranță că nu. Nu cred că reprezentanții FMI au sugerat astfel de măsuri aberante. Domnii Traian Băsescu și Emil Boc trebuie să spună clar, cui a aparținut concret fiecare măsură. M-aș fi așteptat ca în secunda doi, după ce s-a aflat despre aceste măsuri aberante, miniștrii de resort să iasă în public și să explice situația. Evident, nu s-a întâmplat așa ceva.

Nu în ultimă instanță, mai este de comentat un amănunt: în orice țară civilizată - și cred că așa sunt considerate statele din Uniunea Europeană - înainte de a fi luate astfel de măsuri, un minim bun-simț prevedea o consultare cu toate partidele politice, cu sindicatele, cu reprezentanții societății civile. Nu s-a întâmplat așa ceva, motiv pentru care cer ca Guvernul să-și facă bocceluța și să plece acasă.

    Nicolae Jolța - declarație politică având ca subiect Vorbe și cifre;

Domnul Nicolae Jolța:

"Vorbe și cifre"

O să vă prezint în continuare câteva declarații și câteva cifre.

Voi încerca să evit să comentez conținutul acestora, lăsându-vă privilegiul de a socoti singuri caracterul și competența bărbaților politici care și-au asumat conducerea României în această perioadă.

  • Vorbe: Domnul Traian Băsescu, Președintele României: Rămân pe pronosticul de creștere economică 1,5 - 2%, undeva aici, (...) dar convingerea mea este că vom avea creștere economică în 2009".
  • Cifre: Produsul intern brut al României (p.i.b.) a scăzut în 2009 cu 7,2% comparativ cu anul 2008, conform primelor estimări publicate de Institutul Național de Statistică (INS). P.i.b. în trimestrul IV 2009 a fost, în termeni reali, mai mic cu 1,5% comparativ cu trimestrul III 2009, față de același trimestru din anul 2008, p.i.b. a înregistrat o scădere cu 6,6%. În varianta finală a prognozei de toamnă, Comisia Națională de Prognoză a estimat pentru 2009 o scădere economică pentru România de 7,7%.
  • Vorbe: Domnul Emil Boc, prim-ministrul Guvernului României: "Niciun salariu în plată nu va scădea prin adoptarea Legii salarizării unice".
  • Cifre: Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), valoarea salariului mediu brut, în luna februarie, a fost de 1.543 de lei, cu 5,7% mai mic față de luna precedentă, iar câștigul net a fost cu 5,5% mai mic decât în ianuarie și a ajuns la 1.134 de lei. Cele mai importante scăderi ale salariului mediu s-au înregistrat în învățământ (cu 22,6%) și în administrația publică (cu 17,9%).
  • Vorbe: Domnul Emil Boc, prim-ministrul Guvernului României: "Vremea privilegiilor a trecut!"
  • Cifre: Instalarea lui Ionuț Popescu la Fondul Proprietatea a costat 500.000 euro - daune și 20.000 euro - salariu lunar, la care se adaugă un buget de aproape 2 milioane de euro pentru salarii.
  • Vorbe: Domnul Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu, ministrul finanțelor publice: "Taxele și impozitele nu vor crește în anul 2010".
  • Cifre: Guvernul a decis, printr-o ordonanță de urgență adoptată în octombrie 2009 pentru modificarea Codului fiscal, să elimine, cu începere de la 1 ianuarie 2010, articolul 26 litera a) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în baza căruia persoanele cu handicap grav sau accentuat (nevăzători sau persoane aflate în scaun cu rotile) erau scutite de la impozitul pe indemnizațiile de natură salarială.

Tot din 2010, veniturile obținute pe baza unor convenții civile, cele obținute din contracte de colaborare sau pe bază de drepturi de autor vor fi impozitate cu 16%.

Să mai spunem că de câteva zile peste 8 milioane de români, pensionari, șomeri și bugetari, așteaptă cu sufletul la gură să le fie scăzute veniturile cu 25 sau 15 procente, că săptămâna trecută domnul ministru Șeitan promitea scăderea numărului șomerilor iar săptămâna aceasta vorbim de încă 100.000 de șomeri, de data aceasta din rândurile bugetarilor, că orice speranță a murit pentru o bună parte din cetățenii României care sunt siliți acum să plătească factura incompetenței unei guvernări așa-zis de dreapta.

Așa cum promiteam la începutul acestei declarații, nu voi comenta nici vorbele, nici cifrele. Vreau doar să observ că, din păcate, vorbele nu pot ține loc de politică responsabilă.

    Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - prezentarea traiului greu din județul Călărași;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

Astăzi vă voi vorbi despre județul Călărași, așa cum îl cunosc acum, după ce i-am întâlnit oamenii și am străbătut aproape fiecare localitate a lui, fie că a fost sat, comună sau oraș. Multe dintre cele pe care vi le voi dezvălui sunt, cu siguranță, cunoscute și de dumneavoastră, pentru că județul Călărași nu se deosebește cu mult de celelalte, iar problemele lui sunt, dacă nu identice, asemănătoare cu ale celorlalte județe.

Călărășenii sunt oameni muncitori și au avut șansa unei așezări geografice ofertante, cu o posibilă agricultură de succes, cu deschidere la Dunăre și cu un fost Combinat Siderurgic care a fost dat la fier vechi, și la figurat, și la propriu, după închiderea lui din anul 2005. Cu toate acestea, calitatea vieții călărășenilor este scăzută și problemele cu care ei se confruntă sunt mari.

Chiar dacă județul Călărași este situat în bazinul dunărean, iar potențialul lui hidrografic este uriaș, reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare lasă de dorit. Dreptul la apa potabilă de calitate ar trebui să fie prioritar și, cu toate acestea, pensionarii călărășeni încă mai cară apa cu gălețile. Și în mediul urban, și în cel rural este aceeași situație care nu mai lasă loc la fantezii precum extinderea sistemului de canalizare la sate. Familiile sătenilor trăiesc în condiții mizere, iar șansele ca ele să evolueze economic sunt nule, având în vedere lipsa locurilor de muncă, imposibilitatea de reconversie socială și profesională și viitoarele scăderi drastice ale salariilor și pensiilor.

În județul Călărași sunt copii care nu au acces la sistemul de sănătate și nici la învățământ. Multe școli se dărâmă, ca și bisericile, alte școli, proaspăt renovate, nu pot fi folosite din diverse motive, precum lipsa unui pod către școala respectivă, șoselele sunt pline de gropi, iar drumurile de țară nu sunt practicabile după ploaie. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, există localități în Călărași în care, cine nu aparține sau nu simpatizează cu gruparea politică de la conducere, este blamat, nu primește autorizație de construire, i se stinge lumina pe stradă, este ostracizat.

Imaginați-vă că în anul 2010, în Lehliu, un oraș dintr-o Românie europeană, am întâlnit oameni care mi-au mărturisit că de foame au mâncat din gunoaie. Ce aș mai putea adăuga la asta, domnilor și doamnelor?!

    Corneliu Olar - declarație politică intitulată De sete mor lângă fântână;

Domnul Corneliu Olar:

"De sete mor lângă fântână"

Dacă piața ar cere piei și lână, moții ar crește oi, boi și mai multe vaci, ar culege rășină și ar face vărării pentru argăsirea pieilor. Dacă piața nu mai cere, ei nu mai fac. Piața nu mai cere nici lapte autohton și nici produse lactate autohtone. Pentru că tehnologiile moderne au adus pe piață suplinitori de resurse sau de produse... dar și pentru că nouă ne pasă de sinuciderile fermierilor francezi tractoriști mai mult decât le pasă "leșilor", care au sfidat comisarii UE, în folosul monedei și în final al bugetului polonez, prin vânzarea produselor autohtone în magazine fără firmă, adică neimpozitate.

Să ne întrebăm, cu poetul francez Francois Villon: Unde-s vremile de altădată? Ce s-a întâmplat de am ajuns să consumăm alimente franțuzești!? S-au pierdut odată cu produsele autohtone, și resursele naturale din care ar putea fi obținute produsele pe care ni le aduc "bieții" fermieri francezi, adică urmașii anticilor și vânjoșilor gali.

Dacă piața ar cere donițe, ciubere, putini și piei argăsite - care solicită manoperă și produse accesorii - moții ar face și mai multe ciubere, putini și piei argăsite și ar culege rășină, nu ar face cherestea și grinzi, ar folosi mai multă manoperă și, deci, ar adăuga valoare mai mare lemnului. Valoare impozitabilă, aducătoare de taxe la buget.

În loc să creeze t.v.a., moții plătesc t.v.a! Moții plătesc t.v.a. și pentru produsele pentru care operatorii economici sunt scutiți; moții plătesc t.v.a. și pentru buștean și pentru lemnul de foc. Moții plătesc pe lemnul din pădurile statului, în medie, circa 80 lei + t.v.a., în timp ce operatorilor economici li se adjudecă lemnul la circa 50 lei (n-ar fi bine să fiu contrazis de RNP, cu acel limbaj de lemn fasonat). Dacă prețul curentului electric și al gazului este mai mare pentru operatorii economici decât pentru populație, pe considerentul că operatorii economici au dotările necesare creșterii valorii adăugate și deci a profiturilor, atunci inversarea prețului în cazul lemnului nu are ca bază același raționament? Populația produce, în cazul lemnului, mai multă valoare adăugată decât unii operatorii economici!? Dacă creșterea t.v.a. este direct proporțională cu creșterea valorii adăugate, și dacă 80 x 1,19 este mai mare decât 50, atunci așa trebuie să fie. Concluzia se impune și pe această cale: pădurile sunt și merită să fie ale noastre, așa cum le spunea și le promitea moților și Avram Iancu. Legea Moților trebuie să rămână, dar trebuie adaptată timpului și exigențelor UE (care cer performanță și nu permit privilegii... cu atât mai mult în timp de criză și cu un buget sărăcit de diminuarea t.v.a.

Din 1989 moțul este îndemnat spre cultivarea pământului fără tractoare. După ce i-au fost luate toate resursele care aduc plusvaloare, moțului i se dă să se folosească de cea mai slabă resursă a pământului lui. Resursele care i-au ținut în munții de piatră, resursele care au adus și încă ar mai aduce ceva plusvaloare rămân neexploatate, sunt concesionate, sunt cvasinaționalizate iar noi, moții, murim de sete lângă fântână - vorba aceluiași Villon. Munții noștri aur poartă/Noi cerșim din poartă-n poartă este o replică peste timp dată de Octavian Goga dar și un adevăr dureros și prezent, sancționat mai deunăzi de francezi prin identificarea cerșelii cu... salutul românesc.

Odată cu diminuarea pășunilor și a fânețelor, ca urmare a cvasinaționalizării lor din 2008 și ca urmare a pierderii mai multor resurse naturale, așa cum am arătat, moților le-au rămas pentru a supraviețui numai pădurile. Pentru a exploata o parte din lemnul posibilității pădurilor, caii au devenit atât de indispensabili încât - în cadrul unor suprafețe cu pășuni și fânețe tot mai reduse - au obligat și obligă moțul să renunțe la oi, la boi și la o mare parte a vacilor. De tractoare nu se face vorbire.

Mai deunăzi am constatat că cineva a introdus în ordinea de zi propuneri de anulare a unor prevederi din Legea Moților. A fost o întâmplare norocoasă că am aflat aceste intenții pentru că am reușit anihilarea acelei dorințe obscure. Dacă moților nu li se permite accesul în pădure pentru a exploata în regie proprie lemnul pe picior și dacă li se va lăsa numai posibilitatea cultivării pământului, vor pleca din munții de piatră și vor îngroșa rândurile fermierilor UE pentru a cerși ceva mai modern: subvenții, înlesniri și piețe de desfacere.

Constat că moții au intensificat și au diversificat prelucrarea lemnului în produse finite, în dauna prelucrării în cherestea și grinzi. Constat că au crescut cererile externe de donițe, ciubere, putini, tulnice și obiecte de artizanat; așa se și explică faptul că moții își permit să plătească lemnul din pădurile statului la un preț dublu față de operatorii economici. Iată numai câteva motive pentru care Legea Moților trebuie să fie păzită și adaptată la exigențele timpului în care trăim și iată de ce trebuie modificată prevederea Codului Silvic care nu permite exploatarea lemnului în condițiile Legii Moților. Iată de ce am făcut și fac demersuri pentru legalizarea acestor drepturi moțești, care nu trebuie pierdute, ci trebuie garantate, nu numai tolerate sau numai ocrotite. Moții au fost uciși, au murit în lupte, au cerșit, au înnebunit pentru aceste drepturi sau "au fost sinuciși", ca în cazul lui Crișan, dar nu s-au sinucis. Nu i-e dat pământeanului să întâlnească fire încăpățânată și perseverentă ca a moțului!

Francezii ne batjocoresc și după ce le menajăm fermierii tractoriști de la care cumpărăm cerșitul, odată cu produsele lor alimentare. Dramatismul situației fermierilor francezi tractoriști ar crește cu certitudine fără umila noastră "cerere-salut"; de aceea este momentul să le reamintim versurile poetului-tâlhar Villon:

Eu sunt Villon, ăsta-i cusurul

De prin Paris, de pri-mprejurul...

Vedea-va mâine gâtul meu legat cu șnurul

Cât trage cu...rul

La salutul maimuțărit, cu mâna, și la greoaiele atârnări, cu turul - ale galilor - moții îi salută salvator și plini de solicitudine: c-o mână-n turul și-n bula galului!Dacă-i bai, rog Ambasada Franceză să ia legătura cu Ambasada Țării Moților.

    Viorel Palașcă - declarație politică având tema Sărăcirea populației - efectul unei guvernări catastrofale

Domnul Viorel Palașcă:

"Sărăcirea populației - efectul unei guvernări catastrofale"

"Cota unică de impozitare de 16%, precum și valoarea t.v.a. de 19% se vor menține și în anul următor", declara premierul Emil Boc la sfârșitul anului 2009 cu referire la legea bugetului de stat pe 2010, precizând că se va păstra politica orientată spre investiții, care prevede ca o pondere de 20% din buget să fie alocată acestora.

Scopul era menținerea actualelor locuri de muncă, crearea altora noi, precum și modernizarea țării. După nici un an de zile, incapacitatea actualului Guvern de a reduce cheltuielile i-a făcut pe aceștia să se gândească la majorarea cotei unice cu 4% și a t.v.a. cu cel puțin 5%. Efectele negative ale majorării celor mai importante taxe din Codul fiscal vor fi semnificative.

O astfel de creștere s-ar traduce în prețuri mai mari pentru toate produsele și serviciile din economie, care vor fi resimțite mai ales de populația activă, plătitoare de taxe și impozite.

Adoptarea unei astfel de măsuri ar fi catastrofală, ar alunga investitorii și ar duce la colaps economic.

Firmele și plătitorii de taxe și impozite vor fi nevoiți să suporte din propriul buzunar ineficiența guvernării. Mediul de afaceri ar suporta mult mai greu o creștere a cotei unice, considerată în acest moment una dintre puținele avantaje ale fiscalității românești.

Reprezentanții FMI s-au săturat de promisiunile repetate ale actualului Guvern și nu mai au încredere în nicio altă măsură care le-a fost propusă la negocieri, așa că au cerut de urgență reducerea deficitului bugetar și stoparea declinului economic.

Încă o dovadă a incompetenței actualei formule de guvernare o reprezintă, mai nou, demersurile total haotice pe care președintele Băsescu le-a anunțat în scopul încetinirii crizei economice. Mă refer aici la măsurile luate împotriva unor categorii sociale care și așa în ultima perioadă au suferit foarte mult ca urmare a politicii defectuoase duse de Guvern: angajații din sistemul bugetar și pensionarii.

Și dacă nu erau suficiente diminuările salariale de până acum și stagnarea punctului de pensie, Guvernul Băsescu - Boc, care dorește cu tot dinadinsul să distrugă întreaga societate, mai adaugă la acestea și reducerea veniturilor bugetarilor cu 25% și cu 15 % pensiile și ajutoarele de șomaj, începând cu luna iunie.

Reprezentanții Guvernului au început să recunoască, rând pe rând, că măsurile adoptate de Executiv nu au avut rezultatul convenit cu FMI și nu au dus la relansarea economică.

    Petru Movilă - declarație politică privitoare la O lege care se transformă în fum!;

Domnul Petru Movilă:

"O lege care se transformă în fum!"

Numai în ultimul weekend, trei tineri din județul Iași au fost internați în spital din cauza ierburilor halucinogene. Toți trei prezentau semne ale intoxicației grave cu etnobotanice. S-a dovedit că unul dintre ei, o studentă, era o mai veche consumatoare de ierburi.

E foarte sugestiv faptul că toate aceste cazuri s-au petrecut după ce o ordonanță de urgență a Guvernului a închis toate magazinele care comercializau etnobotanice. În ultimul an, Iașiul devenise un soi de capitală neoficială a comerțului de "ierburi", de aici și numărul mare de consumatori, în imensa lor majoritate tineri și foarte tineri. De altfel, chiar după intrarea în vigoare a legii, în mai puțin de două luni, peste 30 de ieșeni au fost internați prezentând simptome ale intoxicației cu etnobotanice. Unii dintre ei, "recidiviști". A contat extrem de puțin că medicii și-au făcut de fiecare dată datoria, avertizând că aceste produse halucinogene pot pune în real pericol viața consumatorilor. Fie ei și de ocazie.

Am descoperit că modalitățile de eludare a legii sunt multiple. Legea pare a nu lua în seamă comerțul de acest gen de pe internet, și nici paleta tot mai largă a plantelor cu proprietăți halucinogene și - poate - cel mai grav, legea nu oferă nicio șansă dependenților.

Dacă putem presupune că un control eficient poate dacă nu stopa, măcar diminua comerțul cu etnobotanice de pe internet, dacă avem garanția că specialiștii pot identifica repede noile ‚ierburi' de pe piață, pare infinit mai greu a rezolva problema celor care nu mai pot ieși din capcana consumului de etnobotanice. Studiile arată că, deseori, consumul de droguri ușoare este doar primul pas către dependența de droguri "grele".

E adevărat că orice lege este perfectibilă, dar nu știu dacă prima măsură care trebuie luată, în noile condiții, este punerea la plată a celor care solicită ajutor medical de urgență în urma intoxicării cu etnobotanice. Poate că, într-o primă fază, înăsprirea pedepselor pentru cei care comercializează astfel de plante ar trebui să fie întâia prioritate.

O lege bună trebuie să rezolve probleme, nu să creeze altele noi. Haideți să-i pedepsim întâi pe cei care vând astfel de plăceri tot mai vinovate. Să pedepsim "călăii", nu victimele!

Altfel, una vorbim și alta fumăm!

    Cornel Pieptea - declarație politică intitulată Avem o nouă Constituție;

Domnul Cornel Pieptea:

"Avem o nouă Constituție"

Am să vă vorbesc astăzi despre atingerea unuia dintre dezideratele milenare ale României.

Revizuirea Constituției a fost făcută!

Din fericire pentru bugetul de stat și așa destul de slăbit, revizuirea Constituției a fost făcută fără a mai cheltui măcar un leu.

Comunitatea academică din sfera științei politice are în vedere, atunci când vorbește despre diferențele dintre o republică parlamentară și una prezidențială, câteva criterii majore: răspunderea politică a executivului, modalitatea de alegere a șefului executivului, caracterul procesului decizional din interiorul Guvernului, și, în fine, distincția dintre șeful statului și șeful guvernului.

Cu permisiunea dumneavoastră vă voi explica, pe rând, cu referiri stricte la cazul România, ce înseamnă fiecare dintre aceste criterii.

În privința răspunderii politice a executivului, țin să vă informez că Guvernul nu mai răspunde în fața Parlamentului, ci a președintelui. Astfel, cu ajutorul unei majorități parlamentare imorale, aflată la granița legalității, inițiativele Guvernului sunt adoptate după ce trec de filtrul Cotrocenilor. Atunci când Guvernul legiferează fără a mai avea avizul prezidențial rezultă ordonanțe haotice, contradictorii și, de cele mai multe ori, neconstituționale.

În paralel, dinspre Palatul Cotroceni se exercită o presiune publică constantă asupra posibililor miniștri remaniabili, anunțată prin "trompetele" partidului majoritar de guvernământ.

Un al treilea argument este reprezentat de încălcarea Constituției de către președinte, înfăptuită cu ocazia moțiunii de cenzură care a condus la demiterea Guvernului Boc și la instalarea Guvernului... tot Boc.

Clar regim prezidențial!

Referitor la modalitatea de alegere a șefului executivului: într-un regim parlamentar, șeful executivului este desemnat prin votul Parlamentului. Ați simțit dumneavoastră, stimați colegi, că după demiterea prin moțiune de cenzură a Guvernului Boc, voința liber consimțită și exprimată a Parlamentului a mai contat? Vă spun eu: nu, nu a mai contat. Până nu s-a votat ceea ce a dorit Președintele, țara a rămas fără guvern legitim.

Într-un regim prezidențial, șeful executivului, adică președintele, este ales prin vot universal. Este șeful executivului din România ales prin vot universal? Mulți dintre dumneavoastră se vor grăbi să răspundă că nu; de aceea, vă rog să reflectați la următorul aspect: ținând cont de comportamentul de subordonat al domnului Boc față de domnul președinte, nu cumva acesta din urmă este șeful executivului? Nu este el ales prin vot universal? Ba da!

Clar regim prezidențial!

Prin prisma caracterului procesului decizional din interiorul Guvernului, conform științei politice, în regimul prezidențial decizia politică aparține exclusiv președintelui, miniștrii fiind un fel de consilieri cu rang mai înalt. Exact ca la noi, aici, în România.

În ultimele zile am văzut cum Președintele s-a tot întâlnit cu miniștrii cabinetului Boc, dar fără Boc, înainte și după anunțarea veștilor din fatidica zi de joi. Anunțul privind politica economică a țării a fost făcut exclusiv de către Președinte și, după cum am văzut ulterior, fără înștiințarea prealabilă a executivului.

Clar regim prezidențial!

În fine, un alt criteriu de diferențiere între republica parlamentară și cea prezidențială se referă la distincția între șeful statului și șeful guvernului. Există vreo diferență de facto între cele două poziții, acum, în România? Nu!

În persoana Președintelui, cele două poziții din stat au fost comasate. Dânsul asigură reprezentarea statului în plan intern și extern, dânsul pune la punct, împreună cu organismele financiare internaționale, câți pensionari, bugetari și șomeri vor suferi, dânsul dispune remanierea miniștrilor, dânsul impune sindicatelor asigurarea liniștii și păcii sociale în societatea românească multilateral dezvoltată, dânsul comandă armata, dânsul inițiază, printr-un guvern și o majoritate parlamentară servile și imorale, legi, pe care apoi le promulgă.

Clar regim prezidențial!

Stimați colegi din momentanul Parlament al României,

După toate cele spuse, vedem că Președintele statului este un om extrem de ocupat; vedem cum România a ajuns, fără o modificare formală a Constituției, republică prezidențială autocratică.

Și mai vedem ceva: Președintele Băsescu este neconstituțional!

    Vasile-Silviu Prigoană - intervenție având ca subiect Semnificații pentru 9 mai;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Semnificații pentru 9 mai"

Ziua de 9 mai conține reverberații istorice pentru români, fiind, în primul rând, ziua în care Parlamentul țării proclamă, în anul 1877, cu unanimitate de voturi, "independența absolută a României". Este momentul așteptat de multe generații, moment în care ministrul de externe Mihail Kogălniceanu poate rosti cuvintele "Suntem o națiune liberă și independentă", iar domnul țării, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, poate începe amplul proces de modernizare a statului. Și, pentru că independența trebuia pecetluită cu sânge, ostașii români au dat prinos prin jertfă la Plevna, Rahova și Vidin.

Ziua de 9 mai înseamnă și victoria forțelor aliate împotriva Germaniei naziste. La 9 mai 1945, sub loviturile concentrice ale forțelor aliate, Germania a fost silită să capituleze necondiționat. Astfel, cel de-al Doilea Război Mondial - declanșat de axa Berlin-Roma-Tokio în anul 1939 -, a luat sfârșit în Europa. În rândul statelor învingătoare se află și țara noastră, care, sub conducerea Regelui Mihai, la 23 august 1944, iese din alianța cu Germania nazistă și se alătură țărilor aliate, cu întreg potențialul economic și armata de peste 600 de mii de oameni.

Pentru eroii din războiul de independență, pentru eroii din primul și cel de-al doilea război mondial, consider că trebuie să ne amintim și să cinstim jertfa lor într-un mod mai solemn decât o facem astăzi. Este unul dintre momentele în care putem fi mândrii de înaintașii noștri, în care putem împărtăși și transmite copiilor valori naționale autentice.

Desigur, 9 mai este sărbătorită - din 1985 - și ca Zi a Europei. Astăzi, pentru 27 de state și aproape 500 de milioane de oameni, Uniunea Europeană înseamnă mai puține frontiere, mai multe oportunități, un mediu mai curat, egalitate de șanse, libertate, securitate și justiție socială...

Importanța construcției europene este evidentă și nu trebuie argumentată. Faptul că România este parte a acestei construcții este, poate, cea mai mare realizare după obținerea independenței în urmă cu 133 de ani.

La mulți ani, 9 mai!

    Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică intitulată România - țara în care mâine nu există!;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

«România - țara în care "mâine" nu există!»

La începutul anilor '90 România era o țară unde oamenii trăiau în fața televizoarelor - era important ce se întâmpla atunci, în ziua curentă, în piețe, la CPUN, la dezbaterile de la televizor. Iar când știrea trecea - toată lumea comenta. Și așa au trecut ani... Ani în care FSN-ul a ocolit reforma, ani în care demnitarii au jucat și au pierdut încrederea Europei în destinul României, ani în care a început exodul inteligenței românești.

Au trebuit să treacă 15 ani pentru ca o guvernare liberală să redea românilor demnitatea: eliminarea vizelor, intrarea în Uniunea Europeană, asigurarea unui trai decent și chiar prosper, prin introducerea cotei unice. A fost perioada în care tot mai mulți dintre noi au îndrăznit în inițiativa economică privată, în care românii au putut să își îmbunătățească traiul, prin cumpărarea de case și mașini, în care puterea de cumpărare a crescut.

Acum, putem spune fără a greși că urmașii FSN-ului de ieri au reușit regretabila performanță de a întoarce România cu 20 de ani în urmă: concedieri, șomeri, falimente, executări silite. Dar ceea ce este cel mai trist dintre toate este tocmai faptul că deși criza a trecut în plan european, incompetența rămâne în România. Avem de a face acum nu cu efectele unei crize mondiale, ci cu adâncirea într-o criză românească. Timp de mai bine de un an guvernanții nu au găsit și nu au căutat soluții pentru cetățenii români. Au întins mâna după ceea ce este cel mai simplu de luat - venitul românilor: 25% din salariile bugetarilor, 15% din pensii și ajutorul de șomaj! Odată cu punerea în aplicare a acestor măsuri vom asista la falimentul României: falimentul economic al societății românești și falimentul speranței pentru fiecare român.

România se transformă în țara în care pentru oamenii săi nu mai există "mâine": contează să poți supraviețui astăzi, să poți să pui ceva pe masa copiilor, să te bucuri că - pentru încă o zi - mai ai un loc de muncă. Pentru că, de mâine.... nu se știe.

Aceasta este declarația unui tânăr, întâmplător om politic, care se vede rușinat de incompetența unei majorități care conduce România. Este declarația unui economist - care se vede surprins și uluit de lipsa de viziune a guvernanților. Este declarația unui tată și soț care nu poate spune că "Mâine va fi bine" !

Este o declarație care nu va schimba nimic, la fel ca strigătul mut al milioanelor de români către cei ascunși în spatele zidurilor groase de la Palatul Victoria și Palatul Cotroceni.

    Titi Holban - Băsescu a ales răul cel mic, românii s-au ales cu răul cel mare!;

Domnul Titi Holban:

"Băsescu a ales răul cel mic, românii s-au ales cu răul cel mare!"

După un an și jumătate de incompentență la cârma României, Guvernul României și ilustrul său conducător, în plus și președinte, au găsit soluția pentru ieșirea din criză: scăderea salariilor din sectorul bugetar cu 25%, scăderea pensiilor cu 15%, reducerea ajutorului pentru șomaj cu 15%. Întrebările firești sunt de ce și cum s-a ajuns aici?

În tot acest timp, de cele patru planuri anticriză anunțate cu surle și trâmbițe de guvernanți s-a ales praful. Măsurile au rămas doar pe hârtie pentru că, în realitate, nu a fost adoptată nicio măsură viabilă de stimulare economică și de sprijinire a agenților economici. Acesta este bilanțul activității/ineficienței Guvernului din 2009 încoace: închiderea sau suspendarea a 120.000 de firme și falimentarea mediului privat.

Este adevărat, pentru președintele Băsescu acest lucru se traduce prin restructurare. Acum, tot domnia-sa anunță că a venit vremea sistemului bugetar să fie "restructurat", prin tăierea salariilor și a pensiilor. Ce uită domnul Băsescu să spună românilor este că timp de un an de zile a fost campionul demagogiei și populismului și că de fiecare dată, mai ales în campania electorală, când avea nevoie de voturi, îi anunța pe români că sunt bani pentru pensii și salarii și că în scurt timp România va ieși din criză, mulțumită acestui Guvern Boc, (tot timpul același) atât de capabil și eficient.

Iar domnul Boc, la cât se pricepe la economie, n-are nicio vină și chiar este de compătimit: joacă rolul figurantului într-o piesă proastă regizată de Băsescu. Grav este însă că amândoi se joacă cu România.

Ce mai uită domnul președinte să-i anunțe pe români în discursurile sale de la Cotroceni este când se va termina calvarul acestei guvernări și cât timp și câte șanse mai acordă acestui Guvern incompetent. Astăzi, președintele Băsescu irosește șansa României pe șansele Guvernului.

Să nu constatăm peste 6 -7 luni că românii au strâns cureaua degeaba cu 15%-25%, pentru că problema României nu este dacă vom avea mai mulți bani la buget (slavă Domnului, am avut destui de la FMI), ci că acest Guvern nu-i va folosi pentru relansarea economică, ci pentru clientela politică a PDL, pentru sindrofiile doamnei Udrea, pentru scene scumpe de 1 mai sau patinoare care nu țin de foame pe timp de criză.

Să nu constatăm, în ianuarie 2011, că președintele Băsescu va găsi alte soluții de împovărare a românilor, puse în practică de același Guvern condus de veșnicul premier Emil Boc. Până atunci, concluzia este una singură: Băsescu a ales răul cel mic, iar românii au ales răul cel mare!

    Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată Băsescu-Boc, guvernarea de coșmar;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Băsescu - Boc, guvernarea de coșmar"

Măsurile anunțate de Guvernarea Băsescu - Boc nu înseamnă nici reformă, nici luptă împotriva crizei. Sunt doar măsuri disperate, care vor avea efecte devastatoare asupra unor largi categorii sociale.

L-am ascultat pe Traian Băsescu vorbind despre încredere, stabilitate, decență, solidaritate și sacrificiu. Cuvinte mari, rostite cu mult cinism. Încredere în cine? În acești mincinoși care spuneau în campania electorală din toamnă că s-a terminat criza? Încredere în acest guvern care a mințit constant, după cum spune guvernatorul BNR? Solidaritate cu îmbuibații din gașca PDL-istă, care au tocat banii publici cu firmele-căpușă și clientela politică, iar acum taie salariile bugetarilor, amărâtele de pensii și ajutoarele sociale? Traian Băsescu vrea să ia subvențiile familiilor nevoiașe, vrea să ia banii orfanilor și persoanelor cu handicap, ale bătrânilor bolnavi și ale șomerilor ajunși pe drumuri! În același timp, factura la întreținere se va dubla, prin eliminarea subvențiilor. Oare ce înseamnă sacrificiu, în viziunea PDL? Acțiunile acestui guvern Băsescu - Boc sunt un atac la adresa demnității umane, la dreptul la viață! Nu putem fi complici la acest genocid social.

În campania electorală, Traian Băsescu știa foarte bine situația economică a României, pentru că era de cinci ani președintele țării, dar nu a avut curajul și demnitatea de a spune adevărul. A mințit cu seninătate, spunea vesel că ieșim din recesiune, iar acum vorbește de parcă ar fi fost plecat pe mare în ultimii 6 ani!

Nu a scos niciun cuvânt despre incompetența Guvernului său, cu toate că starea de lucruri este de o gravitate fără precedent. Cine este de vină? Omul gras, Opoziția, Guvernul Tăriceanu, grecii, FMI, sindicatele, televiziunile mogulilor, vulcanii din Islanda, încălzirea globală, extratereștrii, toată lumea e vinovată, dar Băsescu și PDL nu! Clovnii din Guvernul PDL nu au nicio responsabilitate!

Această guvernare mafiotă a falimentat România, iar acum PDL-iștii sunt disperați și nu știu cum să acopere dezastrul. O clică de ipocriți, care se ascund în spatele unor discursuri demagogice, ne-a adus pe marginea prăpastiei, pentru că nu a fost în stare să adopte nicio măsură de redresare a economiei. Suntem singura țară din Europa care nu a luat niciun fel de măsură anticriză!

Guvernul acesta a avut timp și bani să repornească economia, dar nu a făcut nimic. Singura "performanță" a PDL este tocarea aberantă a resurselor bugetare. A alocat 10 milioane de euro pentru construcția unui patinoar - cost dublu față de un patinoar similar din Europa. 45 de milioane de euro s-au dus la Cluj, pentru un stadion. Guvernul cheltuiește 500 de milioane de euro pentru un site! Să nu mai vorbim despre "investiția" portocalie devenită tradiție: schimbarea bordurilor, în funcție de anotimp, precum cauciucurile autoturismelor. În aceste condiții, Traian Băsescu și Emil Boc vorbesc despre austeritate!

Guvernul taie salariile, pensiile și subvențiile, iar din banii economisiți se va îndestula clientela politică!

Consumul se reduce drastic, scad încasările la buget și colapsul economic se va adânci. Toate costurile crizei sunt aruncate pe umerii populației, pe umerii cetățenilor cu salarii și pensii mici.

PSD se va opune, prin toate mijloacele, aplicării măsurilor injuste și nefundamentate anunțate de Traian Băsescu și Emil Boc.

Susținem impozitarea progresivă, creșterea t.v.a. pentru anumite produse și adoptarea unei cote reduse a t.v.a. pentru produsele alimentare de bază. Se impun reducerea contribuțiilor de asigurări sociale cu 3-5 puncte procentuale, pentru a stimula crearea de locuri de muncă, și acțiuni concrete în sensul reducerii evaziunii fiscale și creșterii gradului de colectare a veniturilor bugetare, dar și de absorbție a fondurilor europene. De asemenea, propunem introducerea sistemului de deduceri pentru asigurări private de sănătate, educație, asigurarea locuinței, reabilitare termică.

Decât să condamne la moarte categorii sociale întregi, Guvernarea Băsescu - Boc ar fi trebuit să desființeze mafia licitațiilor din instituțiile controlate de PDL și contractele-căpușă ale apropiaților PDL, să combată eficient evaziunea fiscală, să oprească toate contractele preferențiale din energie și să acorde fonduri publice pe priorități reale, și nu pe criterii politice.

Emil Boc trebuie să vină în fața Parlamentului și să ne spună unde sunt banii împrumutați de la FMI și UE în 2009, bani care s-au scurs printre degetele guvernanților, fără a lăsa vreo urmă în economia românească. Să ne spună Emil Boc care este planul de soluții economice de ieșire din criză, dacă are vreun astfel de plan. Dacă domnul Boc nu are nimic de spus, ar trebui să aibă măcar un dram de onoare și să-și dea demisia.

Cea mai importantă soluție anticriză, în acest moment, este schimbarea Guvernului Băsescu - Boc. PSD va depune o moțiune de cenzură care va viza temele considerate importante de toate formațiunile politice din opoziție. Rămânerea acestui Guvern incapabil la Palatul Victoria ar reprezenta o adevărată catastrofă politică, economică și socială pentru România.

    Viorel-Vasile Buda - declarație politică având tema Guvernanții abat un tsunami asupra românilor;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Guvernanții abat un tsunami asupra românilor"

Președintele Traian Băsescu a găsit, în doi timpi și trei mișcări, cine este vinovat pentru situația critică în care se află acum România. Evident, liberalii. Mai precis Guvernul Tăriceanu II. Nu și primul cabinet Tăriceanu, din motive lesne de înțeles: în componența respectivului guvern se afla și PD. Și a mai descoperit și că guvernul vinovat a îndatorat țara cu 10,0007 miliarde de euro. Cum a ajuns fix la această cifră, domnul președinte nu ne-a spus. Nu contează! Este bine că s-a găsit un vinovat. Și dacă guvernul Tăriceanu II nu este suficient, poate domnul Băsescu va descoperi ceva vinovății și la alte guverne liberale, și anume cele conduse de Ion C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu, Dimitrie Brătianu, Dimitrie A. Sturza ș.a., pentru că au fost mai multe. Îl asigur pe domnul președinte că poate acuza fără niciun risc toate guvernările liberale interbelice, pentru că la vremea respectivă PD(L) nu exista.

Pun acuzațiile președintelui Traian Băsescu pe seama urii sale viscerale față de liberali (de fapt domnul Băsescu urăște tot ce nu ține de PDL) și pe faptul că domnia sa a declanșat deja acțiunile de campanie electorală în beneficiul partidului său de suflet. Iar în ceea ce privește pe cei acuzați, știu să se apere, există documente, probe etc. pentru a demonta ceea ce se poate încadra și în categoria calomniei.

Marea problemă însă este alta. Prin așa-zisele măsuri anticriză asupra românilor se va abate un veritabil tsunami. Și nu mă refer doar la reducerile cu 25% a salariilor bugetarilor, la reducerile cu 15% a pensiilor. Mai sunt și celelalte măsuri ținute la secret până luni, de genul suspendării pe șase luni - cine garantează însă că termenul nu va fi depășit? - al pensionărilor anticipate, al închiderii unor școli și spitale, al impozitării tichetelor de masă ș.a.

Întreaga populație va avea de suferit pentru că actualii guvernanți fie nu au știut, fie nu au vrut să aplice legislația în domeniul combaterii evaziunii fiscale, nu au fost fermi în acțiunile de colectare a taxelor și impozitelor, nu au sprijinit IMM-urile, practic nu au făcut nimic util în ceea ce privește economia României. Pentru Guvernele Boc, prioritatea s-a numit preluarea tuturor funcțiilor din administrație pentru propria clientelă politică, prioritate s-a numit încheierea de contracte cu firme aparținând tot clientelei politice proprii, prioritate s-a numit pomparea de bani în acțiuni care nu au avut niciun rezultat. Și am să dau doar două exemple: unul este cel referitor la sumele imense de bani alocate pentru promovare turistică, promovare făcută haotic, iar rezultatele se cunosc: în România au venit și mai puțini turiști străini, iar în Bulgaria, Grecia, Turcia și Austria și-au petrecut sejururi și mai mulți români decât în anii trecuți. Unde (la cine) au ajuns sume importante de bani destinate fostului minister al tineretului și sportului, pentru acțiunile din primăvara anului 2009, poate ne va ajuta justiția să aflăm.

Dar actualii guvernanți nu au de ce să se teamă Vârfurile PDL pot fi liniștite. În 2013 sau 2014, președintele Traian Băsescu nu va acuza Guvernul Boc pentru dezastru provocat României în formă continuă. Și nici următorul președinte nu o va face. Din motive de bun-simț.

Cum actualul președinte al României nu îi va deranja nici măcar cu un cuvânt pe cei aflați trecător la Putere, sunt totuși curios ce răspuns va da domnul Adriean Videanu când românii îl vor întreba unde sunt cele "5.050.000 de locuri de muncă" promise pentru finalul anului 2009 (declarație din 26 noiembrie 2008) și ce va spune domnul Stolojan când va fi întrebat care sunt "cele 100 de taxe pe care ne propunem să le reducem" (4 noiembrie 2008).

    Dan-Radu Zătreanu - declarație politică intitulată Verde pentru Roșia Montană.

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

"Verde pentru Roșia Montană"

La presiunile unora care privesc cu ochelari de cal, s-au nesocotit interesele sociale și economice ale locuitorilor din Apuseni și s-a forțat votarea în Parlamentul European a unei moțiuni care se opune deschiderii exploatării miniere aurifere de la RoșiaMontană.

De altfel, comisarul european,Cecilia Malmström,căreia i s-a solicitat punctul de vedere, a afirmat de la tribuna Parlamentului European că prevederile stricte ale Directivei nu impun o interdicție a metodelor moderne de exploatare, care protejează și conservă mediul și care vor fi folosite la Roșia Montană. Lobby-ul negativ a fost mai puternic decât scrisoarea semnată de primarii din localitățile din Apuseni, prin care solicitau oprirea dezbaterilor politicianiste și deschiderea exploatării aurifere într-ozonăcu tradiție de peste 2000 de ani în minerit.

Proiectul Roșia Montană poate fi cel mai mare complex industrial care s-a realizat înRomânia ultimilor 20 de ani, proiect care, pelângă relansarea economică a zonei și pe lângă rezolvarea unor adânci probleme sociale ale locuitorilor, ar putea aduce țării 4 miliarde de dolari, acum, într-o perioadă în care avem de plătit mari datorii externe, în condiții de criză economică prelungită.

Putem spune chiar că avem de-a face cu un atac pe mai multe fronturi împotriva intereselor economice ale României, iar asta s-a văzut după modul în care a fost respinsă orice dezbatere rațională în comisiile de specialitate ale Parlamentului European.

Mă bucur că și mulți colegi liberali gândesc pozitiv, înțelegând importanța economică a proiectului, iar membrii grupului UDMR și miniștrii UDMR din Guvernul Boc sunt raționali, dincolo de orice impuls emoțional.

Este de remarcat că unul din inițiatorii rezoluției Parlamentului European privind interzicerea tehnologiei propuse pentru Roșia Montană, Laszlo Tokes, nu a mai semnat-o. Probabil și-a dat seama cât de rău ar face României. De asemenea, sunt convins că și printre colegii din PSD există susținere pentru proiect, mai ales că Roșia Montană Gold Corporation și-a început activitatea pe vremea guvernării lor. De aceea, și având în vedere că moțiunea votată în Parlamentul european săptămâna trecută nu are niciun efect juridic, iar legislația europeană în domeniu a fost revizuită cu doar 4 ani în urmă, consider că Guvernul României trebuie să ia o decizie promptă în favoarea demarării proiectului de exploatare auriferă de la Roșia Montană.

Repet, proiectul asigură respectarea cu strictețe a legislației europene în domeniu și prevede măsuri de protecție și conservare a mediului, precum și a patrimoniului, ridicând, totodată, mineritul la noi standarde, bazate pe responsabilitate socială.

     

Lucrările ședinței s-au încheiat la ora 9,07.

 
       

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 15 november 2019, 9:29
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro