Filip Georgescu
Filip Georgescu
Ședința Camerei Deputaților din 11 mai 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.76/21-05-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 11-05-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 mai 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.65 Filip Georgescu - declarație politică având ca temă politica agricolă a Guvernului Boc;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Filip Georgescu:

După Programul "Rabla", "Prima casă", impozitul forfetar și alte asemenea măsuri de doi bani, premierul Boc recurge acum la o noua găselniță, prin care speră să lovească devastatoarea criză economică drept în moalele capului - înregistrarea țăranilor negustori la Registrul Comerțului. Ce vrea să însemne această parascovenie? Nimic altceva decât încă un impozit pe capul amărâtului de țăran, care din surplusul lui de câteva sute de kilograme de produse agro-alimentare se zbate să-și recupereze banii cheltuiți pentru cultivarea ogorului și să-și asigure o brumă de venit, mai mult decât anemică, pentru nevoile casei. După ce plătește impozit pentru terenul arabil pe care-l deține, după ce cheltuiește pe rupte ca să-l are, să-l însămânțeze și să-l recolteze, de unde să mai ia bani pentru noul bir? Refuzând să intre în evidența guvernanților, ca persoană fizică autorizată ori ca întreprindere familială plătitoare de impozit, țăranul nu va mai putea să-și expună legumele, zarzavaturile și celelalte produse pe tarabă, nemaiavând acces la piață. El va fi nevoit să vândă surplusul de produse agro-alimentare intermediarilor, celor care n-au dat în viața lor cu sapa, dar care se văd acum încurajați să realizeze venituri imense, pe spinarea încovoiată de muncă a țăranului.

Doamne, și cum îi mai ridicau în slăvi pe țărani președintele Băsescu și premierul Boc în campanile electorale din ultimii cinci ani. Tundeau oile cu ei, coseau cu ei, sorbeau laolaltă din plosca cu tărie și învârteau hora prin mai toate poienile. Acum, însă, țăranii trebuie să achite onorariile pentru acele spectacole electorale.

De când se știe, în această străbună vatră carpato-dunăreană, țăranul român a dus aproape tot greul nației, el a făcut istoria noastră bimilenară. Țăranii au fost cei care au constituit oștile de arcași, plăieși și călăreți ale tuturor domnitorilor, jertfindu-se în sute de bătălii pentru apărarea gliei străbune. Țăranii au fost cei care au asaltat temutele redute de la Plevna și au adus independența țării, tot ei, luptând pe viață și pe moarte la Mărăști, Mărășești și Oituz au făcut România Mare și tot ei au dus pe umerii lor calvarul celui de-al doilea război mondial. În deceniile de tristă amintire ale dictaturii comuniste, țăranii au trăit groaza cooperativizării și au plătit cu ultimul sac de grăunțe industrializarea forțată și electrificarea țării. Țăranii care au refuzat să se înscrie în CAP-uri au ajuns în închisori, unii dintre ei sfârșind în chinuri groaznice după gratii, pentru ca, după desființarea cooperativelor agricole, zeci de mii dintre ei să se zbată ani de-a rândul prin tribunale ca să-și recapete pământul moștenit din moși-strămoși.

Și iată-ne în secolul XXI, în anul 2010, an în care Guvernul Boc încearcă să desăvârșească tranziția de la socialism la capitalism, dar mai cu seamă să soluționeze criza economică pe seama legăturii de pătrunjel pe care țăranul român o comercializează cu un "imens profit" în piață, fără să fi încăput între copertele Registrului Comerțului. Nu știm dacă o asemenea idee ridicolă îi aparține premierului Boc, ori i-a fost sugerată de vreun membru al Cabinetului său, dar trebuie să spunem că aceasta constituie una dintre cele mai inumane măsuri fiscale, întrucât își propune să impoziteze și să împovăreze agricultura noastră de subzistență. N-ar fi exclus, ca, printr-o asemenea inițiativă, premierul Boc să intre în Guiness Book.

Destrămarea cooperativelor agricole a fărâmițat marea proprietate cooperatistă și de stat în peste 4 milioane de loturi individuale, agricultura noastră reîntorcându-se la stadiul ei de subzistență din perioada interbelică. În asemenea condiții, media de teren agricol care revine unei mici exploatații țărănești este de 1,5 hectare, de pe urma căreia sute de mii de țărani nu-și pot asigura necesarul de hrană. Dar să presupunem că micul producător agricol de la noi ar dispune de 3 hectare. Aproape fiecare țăran ar cultiva 2-2,5 ha cu cereale păioase, restul terenului fiind rezervat pentru floarea-soarelui, cartofi, varză, fasole ori castraveți. Ceapa, usturoiul, spanacul, ridichile, pătrunjelul, mărarul, leușteanul și alte verdețuri și-ar avea loc în grădina din jurul casei care, de regulă, nu depășește 200-300 mp.

În aceste condiții, poate un țăran să pună pe tarabă mai mult de 200-300 kg de cartofi, 300-400 de verze, o sută de kg de ceapă și câteva sute de legături de verdețuri? Cât bănet poate să obțină un țăran din vânzarea acestor produse pentru care trebuie să se deplaseze la piață săptămâni, dacă nu luni de-a rândul? Ce poate agonisi un asemenea țăran negustor de pe urma desfacerii produselor în piață, având în vedere că înainte de toate trebuie să-și amortizeze banii cheltuiți pentru realizarea unor asemenea produse, bani pe care mulți săteni sunt nevoiți să-i împrumute?

Dacă premierul Boc, ministrul agriculturii și cel al finanțelor îi invidiază pe țărani pentru câștigurile realizate de pe urma comercializării pe piață a produselor agro-alimentare, le-am sugera să încerce să trăiască și domniile lor, măcar două luni, pe seama unor asemenea venituri. Dintotdeauna țăranul român a trăit greu. Dar mai rău ca astăzi nu a dus-o niciodată. S-a zbătut să-și recapete pământul, dar acum nu are cu ce să-l lucreze. Motorina o cumpără la prețuri piperate, iar despre ierbicide ori irigații îi este greu să vorbească.

Ajutoarele de stat pentru agricultură, care și așa erau infime, nu vor mai fi plătite din acest an, ca urmare a unor directive ale UE. Cât despre fondurile comunitare pe care Uniunea Europeană le pune la dispoziția statelor membre pentru dezvoltarea agriculturii ori a așezărilor rurale, România s-a situat printre beneficiarii cei mai nefericiți. Neputând să întocmească proiecte sustenabile, care să poată fi finanțate de Uniunea Europeană, România nu a încasat decât o sută de milioane de euro din suma de 1,7 miliarde de euro contractați. Amintim că, în 2009, agricultura Franței a beneficiat de 11 miliarde de euro. Din fonduri europene. Datorită unor asemenea impedimente, România realizează astăzi cea mai mică producție la grâu la hectar (în 2009, producția de grâu la hectar a fost de 2,38 tone, în timp ce în Marea Britanie a depășit 8 tone).

Nu este de mirare, deci, că sărăcia a pus, în mod iremediabil, stăpânire pe satul românesc. Nesprijiniți de stat, împovărați de biruri, jefuiți de speculanți, țăranii nu se mai înconvoaie pe coarnele plugului, nu mai pășesc pe brazdă în urma tractorului, ca altădată, nici nu-și mai dau viața pentru ogorul lor. Preferă să are, să semene și să culeagă pe pământurile altor țări din Europa. Nu puțini sunt țăranii români care și-au părăsit vatra natală și s-au stabilit în Spania, Italia, Germania sau alte țări. Autoritățile noastre nici nu se sinchisesc de acest exod masiv al țăranilor noștri, de dramatica realitate a golirii satelor românești. Guvernanții sunt mai degrabă interesați de o altă afacere, și anume înstrăinarea aurului de la Roșia Montană, un alt mare jaf de pe urma căruia Puterea actuală va obține comisioane imense. Dar, într-o zi, fiecare va trebui să răspundă pentru faptele sale.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 18 ianuarie 2020, 20:10
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro