Filip Georgescu
Filip Georgescu
Ședința Camerei Deputaților din 11 mai 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.76/21-05-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 11-05-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 11 mai 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.66 Filip Georgescu - considerații pe marginea aplicării reformei în diferite domenii de activitate;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Filip Georgescu:

Din zi în zi, criza economică ne macină tot mai virulent viața și nimeni nu ne poate spune când vom scăpa de acest flagel catastrofal. Cu toate acestea, pentru autorități recesiunea pare o bagatelă. La noi, la ordinea zilei sunt revigorarea anticonstituționalei ANI, aflată în moarte clinică, dar pe care președintele țării încearcă s-o salveze prin respirație gură la gură, Legea lustrației, devenită după 20 de ani o frecție la picior de lemn, drogurile etnobotanice, apărute subit în peisajul românesc, după intervenția unei tinere europarlamentare, eutanasierea câinilor maidanezi, jefuirea aurului de la Roșia Montană, dar mai cu seamă reforma, o adevărată obsesie pentru actuala Putere.

În Parlament, la Cotroceni, la Palatul Victoria, pe micul ecran și în presă, toată lumea înoată în reformă. Așa cum spunea un fost premier post-decembrist, noi, românii, mâncăm reformă pe pâine. Și dacă nu ne săturăm, am adăuga noi, aceasta se explică prin faptul că nu avem atâta pâine câtă reformă, întrucât velpitarii noștri nu țin pasul cu reformatorii. La tot pasul se vorbește despre reforma învățământului, a sănătății, a justiției și administrației, dar mai ales despre reforma partidelor, a clasei politice, a Parlamentului și a statului. Din păcate, reforma invocată atât de stăruitor nu se resimte absolut deloc nici în economie și nici în viața politico-socială. Dimpotrivă, prin preceptele sale, cele mai multe anacronice, reforma nu urmărește decât să mențină actuala stare de fapt, de pe urma căreia puterea profită din plin, dar, și mai grav, pretinsele înnoiri tind să restaureze vechile mentalități de dinainte de 1989. Reforma, ca atare, a ajuns o sperietoare, un instrument cu ajutorul căruia actualul Executiv taie și spânzură. În acest sens, un analist politic afirma: "Niciun cuvânt nu a acoperit mai bine incompetența, corupția, lipsa de profesionalism, interesele personale și de grup și aspirația la bani publici, putere și privilegii decât cuvântul reformă".

România ar fi fost vital interesată de o profundă reformă structurală în economie, care să deschidă țării reale orizonturi de dezvoltare și modernizare și competitivitate. Concepută, însă, pe un teren de-a dreptul minat, adică al unei țări total văduvite de resursele sale naturale, de pe urma privatizării prădalnice și a retrocedării anarhice a bunurilor naționalizate și a celor cooperativizate, dar mai cu seamă în condițiile unei corupții generalizate, reforma economică nu putea să fie decât o amară iluzie. Ca atare, astăzi, când criza tinde să ne sufoce, nu ne mai putem sprijini, din punct de vedere economic, nici măcar pe un băț. În mod concret, o asemenea reformă, concepută și dirijată de politicieni corupți, a dus la transferul total al resurselor naturale ale țării - petrol, minereuri, energie, marile capacități de producție siderurgică, construcția de mașini, chimie, rafinării și din alte ramuri - în patrimonial capitalului străin, la dezindustrializarea totală, degradarea inimaginabilă a agriculturii, incapabilă să mai acopere integral consumul intern de cereale, legume și fructe, carne ori produse lactate, a lichidat sistemul bancar autohton și a făcut din România unul dintre cele mai îndatorate state europene.

Și mai grav este, însă, faptul că simulacrul de modernizare a economiei a influențat negativ reforma în toate celelalte domenii. În domeniul învățământului, consecințele reformei sunt de-a dreptul dramatice. Ca urmare a subfinanțării cronice, sute de școli vechi stau să se prăbușească, dar în loc să construiască altele noi, actualii guvernanți desființează sute de lăcașuri de învățământ din mediul rural. Școala românească resimte o lipsă acută de cadre didactice calificate, însă Guvernul nu găsește altă soluție decât să suprime circa 15.000 de posturi din învățământ, ori reduce salariile profesorilor. Reforma în învățământ se reduce la permanentele modificări ale programei de învățământ, ale evaluării elevilor și la alte experimente nefericite, din care au de suferit școlarii și dascălii lor. În mod cu totul neașteptat, reforma a făcut să dispară disciplina din școli, a tolerat apariția unor găști de elevi care se comportă ca borfașii de cartier, încăierându-se între ei ori amenințându-i pe profesori. Școala a devenit o piață a traficului de droguri, iar ca un corolar amarnic, a crescut alarmant abandonul școlar din zi în zi.

Cu toate acestea, cabinetul Boc nu face nimic pentru redresarea școlii. Dimpotrivă, prin măsurile pe care le preconizează, tinde să degradeze total învățământul. Actuala Lege a învățământului, purtând, în exclusivitate, pecetea democrat-liberalilor, tinde să golească și mai mult educația de dimensiunea sa axiologică, de sensurile și obiectivele sale bazate pe anumite valori. Păcatul fundamental al acestui act normativ este acela că nu conferă nicio orientare și nu are nicio idee de bază cu privire la valorile pe care trebuie să le slujească și să le promoveze învățământul românesc.

Rezultatele mult descântatei reforme din domeniul sănătății sunt de-a dreptul catastrofale. România se află astăzi printre țările cu cea mai înaltă rată a mortalității, cauzată în principal de bolile cardiovasculare, cancer, afecțiuni pulmonare și boli infecțioase. În privința tuberculozei, boală eradicată cu 30 de ani în urmă, țara noastră deține astăzi primul loc în Europa. În urma simulacrului de reformă, care, de fapt, nu a urmărit decât să adâncească la maximum gradul de subfinanțare al sănătății publice, spitalele noastre au ajuns focare de infecții, în care oamenii intră cu o boală și ies cu două-trei. Subfinanțarea acută a făcut ca salariile medicilor din țara noastră să fie de 4-5 ori mai reduse decât ale celor din celelalte țări ale Uniunii Europene. Ca atare, în ultimii ani, circa 9000 de medici au părăsit România, iar alți 6500 sunt pe picior de ducă, în diverse țări ale lumii.

Poate că în niciun alt domeniu reforma n-a fost atât de mimată ca în Justiție. Prin așa-zisa modernizare a actului juridic, nu s-a urmărit decât politizarea excesivă a Justiției, proces declanșat și realizat în perioada ministeriatului doamnei Monica Macovei. Astăzi, instanțele judiciare, și în primul rând DNA, au ajuns adevărate arme devastatoare, cu ajutorul cărora puterea dezintegrează opoziția, încătușându-i parlamentarii, sub pretextul luptei împotriva corupției. Reforma n-a reușit să reașeze Justiția în drepturile ei firești, n-a putut să-i confere calitatea de a treia putere în stat și nici s-o debaraseze de vechile ei metehne, între care și corupția. Recentul raport interimar al Comisiei Europene apreciază că în țara noastră reforma Justiției bate pasul pe loc. Este, desigur, o concluzie blândă în raport cu opinia milioanelor de români care și-au pierdut total încrederea în capacitatea și moralitatea Justiției. Dar mai presus de orice apreciere vorbește dramatica realitate, care arată că astăzi un român din cinci este implicat într-un dosar penal.

În concepția actualilor guvernanți, reforma în administrație nu înseamnă decât epurare, o acțiune drastică prin care puterea încearcă să creeze locuri de muncă pentru propria-i clientelă politică, pe care nu mai poate s-o miluiască din vistieria proprie. În mod normal, funcționarul public ar trebui să fie angajat pe baza calităților sale profesionale, probate în cadrul unui concurs organizat și desfășurat în mod cinstit, iar promovarea să fie realizată în baza rezultatelor obținute în muncă. Din păcate, și în Administrație, ca și în celelalte domenii, normalitatea este o rara avis.

La rândul său, reforma politică nu este decât o altă iluzie. Despre ce înnoire a vieții politice se mai poate vorbi în condițiile în care clasa politică s-a degradat, când partidele, partea sa organizată și cea mai activă, și-au pierdut identitatea doctrinară, când fiecare formațiune politică este măcinată de lupte intestine pentru putere, când instituțiile fundamentale ale statului și-au pierdut autoritatea, ca urmare a incompetenței, a politicianismului deșănțat și a încălcării flagrante a legislației pe care erau chemate s-o apere? Reducerea Parlamentului la o singură Cameră, revizuirea Constituției, conservarea actualului sistem electoral și a traseismului politic nu vor face decât să submineze democrația și statul de drept și să faciliteze reîntoarcerea inconștientă la nefericitele vremuri de dinainte de 1989. În mod practic, reforma politică preconizată de partidul de guvernământ nu urmărește altceva decât ca democrat-liberalii să acapareze toate pârghiile puterii, să reducă pluripartidismul la unul sau două partide, încât să nu mai simtă în ceafă presiunea niciunei coaliții, să confere Parlamentului rolul decorativ al Marii Adunări Naționale de altădată, iar guvernului menirea executorului docil, care să gestioneze treburile țării prin ordonanțe de urgență. Optând pentru autoritarism, "reformatorii" democrat-liberali ar trebui să știe că nicio dictatură n-a reușit să schimbe lumea ori să o facă mai bună. Și un asemenea adevăr incontestabil ar trebui înțeles astăzi, până nu-i prea târziu!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 11 decembrie 2019, 7:51
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro