|
Domnul Ion Dumitru: "Degradarea sistemelor agricole" De îndată ce omul și-a făcut simțită prezența în biosferă prin "evoluție", să spun, el a început o luptă permanentă cu natura, în care nu odată a fost învins. Și astăzi, cu toată tehnologia de care dispune, omul este învinsul naturii, mai ales acolo și atunci când el nu a înțeles că nu poate supraviețui în afara naturii. În lupta sa cu natura, omul a cucerit spații, plante, animale pe care le-a domesticit, ca apoi, prin procese lungi de ameliorare să le transforme în organisme din ce în ce mai productive, care să facă față cerințelor tot mai mari de hrană, dar mai ales concurenței acerbe de pe piața alimentelor. În felul acesta, societatea umană și-a construit o lume a ei, formată din plante, animale din toate speciile și ființele umane care se numesc "agricultori". Această lume nouă a căpătat denumirea de "ecosisteme agricole". În ultimii 20 de ani, în lumea bună, adică cea dezvoltată, inteligența umană a reușit să creeze ecosisteme agricole care să se integreze aproape sută la sută celor naturale. Aduc în sprijinul acestor afirmații situația din Suedia, Germania și mai ales Elveția și Austria, în care ecosistemele naturale, formate cel mai adesea din păduri, sunt înconjurate cu atâta atenție din partea societății umane, încât primesc o cantitate importantă de inputuri convenționale pentru a-și mări productivitatea naturală, pentru a elimina disfuncționalitățile create de poluările naturale sau umane. Aceasta pentru că guvernele țărilor respective doresc nu numai o agricultură performantă, ci și o înfrumusețare a țării. Aceste țări au devenit "bijuterii naturale" în care conviețuirea omului cu natura este aproape perfectă. La baza succesului lor a stat "organizarea" atât a sistemelor naturale, cât și a celor agricole. Organizarea a pornit de la niște acte normative simple, severe, acceptate de toate guvernările politice care s-au succedat. A stat, de asemenea, mentalitatea sănătoasă cum că nu se poate trăi în afara naturii, ci numai în conviețuire și evoluție cu ea, protejând-o. A fost nevoie de o expunere așa mare, pentru a demonstra, dacă mai era nevoie, faptul că în România fenomenul se petrece invers. Totul a pornit de la implementarea defectuoasă a legilor, care a condus în scurtă vreme la dezorganizarea atât a ecosistemelor agricole, cât și a celor naturale. Amândouă sistemele au fost abandonate. Prin, de acum celebra "Legea nr.18, cu care Petre Roman a câștigat pariul cu agricultura" s-a distrus un lucru esențial, și anume, organizarea ecosistemelor agricole, obținându-se dispersarea lor. O asemenea atitudine față de protecția sistemelor naturale și agricole a condus la un fenomen rar întâlnit în lume, și anume la reconversia sistemelor agricole spre cele naturale și degradarea lor în ansamblu.
|
