Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 18, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.81/28-05-2010

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-11-2019
04-11-2019 (joint)
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 18-05-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 18, 2010

  Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul deputat Mircea Dușa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Mihai Alexandru Voicu, Dumitru Pardău și Sever Voinescu-Cotoi, secretari.

*

  Ioan Stan - o analiză critică pe marginea intenției Guvernului de a diminua indemnizația pentru creșterea copilului;

Domnul Mircea Dușa:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Deschidem ședința dedicată declarațiilor politice și are cuvântul din partea Grupului parlamentar al PSD+PC domnul deputat Ioan Stan.

   

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cică să te ferească Dumnezeu de adormirea rațiunii, pentru că, în timp ce ea, amărâta, rațiunea adică, strânge perna în brațe, se găsesc unii, profită și nasc monștri. Că au plăcerea să-i nască e, până la urmă, treaba lor! Dar, vedeți dumneavoastră, își lasă progeniturile în grija și pe spinarea noastră, cei siliți, fără vină, la ascultare și conformare ca niște cobai.

Să nu bănuiți, domniile voastre, că sunt vorbe goale. Asistăm, cu adevărat, la nașterea unui monstru! Cum altfel s-ar numi ceva ce nu are cap și nici picioare, sau, dacă vreți, nu are nici rădăcini și nici lăstare noi. Și cum altfel am putea descrie ce va rămâne dintr-un popor căruia i se ard rădăcinile, adică pensionarii, și i se retează lăstarii tineri, copiii, adică viitorul!

Acest lucru se pune la cale în aceste zile în care aflăm oripilați, din gura unui consilier al primului ministru, că mămicile nu pot fi exceptate de la sacrificiul național, pe care îl plănuiesc guvernanții noștri și la care au datoria să participe și ele, cică din solidaritate. Nu știu de ce calificare ne bucurăm în ochii acestei doamne consilier a premierului, dar mă cutremur că presupus profesionistele afirmații vin din gura unei femei.

Adică mămicile sunt cele solidare, iar copiii lor n-au nici în clin nici în mânecă cu asta. Cu alte cuvinte, indemnizația pentru creșterea copilului se diminuează drastic pentru a nu exista "discriminări" și nu sunt afectate decât mămicile. Dar ele, care și-au lăsat în așteptare realizarea profesională, perfecționarea oferită de practică și câte altele ce alcătuiesc viața unei femei respectabile pentru a fi mame adevărate, nu mai au alte surse de venit în sprijinul creșterii copilului pe care l-au adus pe lume. În cazul familiilor monoparentale, chiar nu există alte resurse financiare dacă părintele a optat pentru concediul de până la doi ani pentru creșterea copilului mic.

Prin ce minune n-ar fi afectați copiii de reducerea de la o indemnizație de 2200 lei la una de 600 lei și ce ar trebui să facă mamele lor, părinții în general, pentru a atenua, fie și parțial, efectele retezării ajutoarelor oferite de stat. Și, până la urmă, cu ce câștig s-ar alege vistieria prost gospodărită de cei care ne obligă la solidaritate cu cine ne-a sărăcit de pe urma unui atare demers?

Un studiu al Ministerului Muncii, realizat pentru primul trimestru din 2009, arată că peste 80% dintre părinții plătiți de stat au un venit mai mic sau egal cu 706 lei și, prin urmare, primesc o indemnizație de 600 lei. La polul opus, doar 0,28% dintre ei primesc indemnizația maximă de 4000 de lei. Asta înseamnă, cu toată creșterea înregistrată de procentul părinților cu indemnizații mari din martie 2009 până în martie 2010, că economia la bugetul de stat nu poate fi substanțială, având în vedere faptul că părinții bine plătiți nu renunță la serviciu.

Și poate că, pentru a avea cu ce-și crește decent copiii, unele mame s-ar întoarce la muncă, presupunând că firma la care munceau mai există și le poate reangaja. Dar unde să-și lase copiii? Nu poți lua astfel de măsuri fără să ai și servicii de suport, cum ar fi creșele pentru cei mici. Iar numărul de locuri în creșe a fost insuficient și până în prezent, în condițiile în care existau totuși circa 190.000 de beneficiari ai Legii nr.257 din 31 octombrie 2008, deci 190.000 de copii erau îngrijiți acasă, de părintele beneficiar de indemnizație.

Spuneam, cu toată amărăciunea de care sunt în stare, că ne retezăm în acest fel viitorul. Nu exageram și nu sunt patetic atunci când spun asta.

Concluziile Raportului Comisiei prezidențiale pentru analiza riscurilor sociale și demografice din România, făcut public în septembrie 2009, arătau riscurile unor măsuri incoerente în fața stării de deteriorare a situației demografice actuale și recomandau adoptarea urgentă a unor măsuri coerente, care să vizeze diminuarea gradului de deteriorare a situației demografice și stabilizarea - pe termen lung - a numărului populației.

Ce spun aceeași specialiști în fața perspectivei conturate de măsurile de redresare a bugetului de stat și pe seama copiilor? Spun că ne amenință scăderea gravă a natalității și creșterea masivă a abandonului infantil. Spun că aplicarea unor astfel de măsuri într-un context economic foarte dur, cu efecte majore asupra standardului de viață, asupra sensului și certitudinii va agrava starea demografică și va aduce amânarea nașterilor într-o măsură incredibilă.

Asta spune un sociolog de la Centrul de Cercetări Demografice. Eu mai spun încă o dată că "somnul rațiunii naște monștri" și că lăsând un arbore fără rădăcini și tinere lăstare nu vom mai avea nicicând păduri, ci numai lemn de foc la care să ne încălzim ca să "trăim bine".

Mulțumesc, domnule președinte.

 
  Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Guvernul umblă cu două măsuri;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Mocanu.

   

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Guvernul umblă cu două măsuri."

Reducerea salariilor din administrația locală va avea efecte negative. Astfel, specialiștii din diferitele compartimente esențiale ale primăriilor sunt deja pe picior de plecare. Așa se întâmplă, de pildă, în serviciile de programe. Și ne mai plângem că administrațiile locale nu sunt capabile să atragă fonduri europene!

Dar, în momentul în care salariile angajaților din aceste servicii vor ajunge, în urma reducerile preconizate de Guvern, la puțin peste 600 de lei, nu le mai poți reproșa primăriilor din țară că nu consumă banii europeni puși la dispoziția României. Pentru a atrage aceste fonduri, e nevoie de programe bine întocmite, adică de specialiști. Or, tocmai specialiștii pleacă!

Pe de altă parte, agențiile care se ocupă nu cu întocmirea, ci cu verificarea proiectelor, sunt populate cu armate de funcționari care beneficiază de sporuri de 75% doar pentru a evalua un proiect. Mai mult, deseori, unele proiecte fără niciun cusur sunt returnate primăriilor cu scopul evident de a justifica existența respectivelor agenții. Așadar, în timp ce, cei care scriu proiectele au parte de salarii mizerabile, intermediarii - din nou intermediarii! - huzuresc. E ușor de înțeles unde se afla clientela politică!

De altfel, simpla comparație între salariile din cadrul Primăriei Iași și cele din Prefectura Iași este semnificativă. Astfel, în vreme ce salariul mediu din primărie este sub 1000 de lei pe lună, cel din instituția subordonată guvernului este de circa 2500 de lei. Adică de vreo două ori și jumătate de ori mai mare. Iată cum actuala Putere aplică două măsuri: una pentru administrația locală, alta pentru clientela Partidului Democrat Liberal.

Și iată încă unul din motivele din cauza căruia șansa României - accesarea fondurilor europene - este ratată în fiecare an. Când îți bați joc de specialiști, nu e de mirare că aceștia își iau lumea în cap.

Concluzia este una singură: măsurile avute în vedere de actualul Guvern vor accentua criza din România, pentru că ele au drept scop principal salvarea clientelei politice și nu depășirea recesiunii economice.

Haideți să ne întoarcem la soluțiile adevărate!

Vă mulțumesc.

 
  Ștefan Buciuta - declarație politică: Cinstirea memoriei veteranilor de război în comuna Poienile de sub Munte, județul Maramureș;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Ștefan Buciuta.

   

Domnul Ștefan Buciuta:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică este in cinstea memoriei veteranilor de război în comuna Poienile de sub Munte, județul Maramureș.

Veteranii de război trebuie cinstiți așa cum se cuvine pentru că ei, prin lupta și jertfa lor, au contribuit la întoarcerea în Europa a democrației și învingerea dictaturii fasciste. Alături de alte popoare și naționalitatea ucraineană din județul Maramureș, în funcție de împrejurări, a luptat, cu voie sau fără voie, în timpul celui de al II-lea război mondial pe fronturile din est sau din vest, așa cum le-au dictat împrejurările.

Faptul că, în cinstea voluntarilor ucraineni care au luptat alături de Coaliția antihitleristă la nimicirea agresorului fascist, s-a edificat un monument al veteranilor în comuna Poienile de sub Munte, de către statul român, la cererea voluntarilor din localitățile de pe Valea Ruscovei care au scăpat cu viață din cea de a II-a conflagrație mondială, este un lucru lăudabil, iar generațiile noastre și cele care ne vor urma au datoria sfântă de a cinsti gloria înaintașilor lor.

În documentele scrise reiese faptul că din comuna Poienile de sub Munte au plecat pe front 284 de voluntari înrolați în armata sovietică în anul 1944 și s-au reîntors acasă doar 185 de voluntari. ceilalți dorm somnul de veci în pământurile altor țări europene, conform documentelor din arhiva Consiliului Popular al comunei Poienile de sub Munte, județul Maramureș. (dosar nr. 6 din anul 1945, paginile 17-19, reiese următoarele: în data de 21 februarie 1945, soldatul Veciunca Alexa din comuna Poienile de sub Munte a căzut eroic pe câmpul de luptă din Slovacia, răpus de cartușe trase dintr-o armă automată; a luptat în cadrul regimentului 95 infanterie din Frontul IV ucrainean.)

Uniunea Ucrainenilor din România împreună cu organele locale au organizat anual manifestările culturale dedicate memoriei veteranilor de război. Astfel, la 55 de ani de la cel de al II-lea război mondial s-a organizat o manifestare mai amplă la 6 mai 2000, la care au fost invitați toți veteranii de război (voluntarii). La acea dată, mai existau în viață 177 veterani de război de naționalitate ucraineană în județul Maramureș, dintre care 99 de voluntari, mulți dintre ei foști prizonieri în Armata sovietică, care apoi au luptat împreună cu aceasta pentru eliberarea teritoriului României și a celorlalte state, unii ajungând până la Berlin, conform datelor statistice date de Asociația Naționalǎ a Veteranilor de Război Maramureș și menționate în descrierea localnicilor.

Acțiunile culturale dedicate comemorării veteranilor de război au continuat să se desfășoare până în anul 2008, moment când Consiliul Local Poienile de sub Munte, în frunte cu primarul lor Oncea Ștefan, au hotărât să reconstruiască monumentul situat în parcul comunei Poienile de sub Munte, dându-i o altă înfățișare față de cel care a fost construit în anul 1956 și care a fost amplasat în locul unui postament din beton având mai multe trepte, construit după război, și în care era fixat un catarg pe care flutura steagul României.

În toți acești ani de după 2000, Uniunea Ucrainenilor din România a căutat să sprijine acțiunea dedicată cinstirii veteranilor de război, prezentând concerte cu participarea grupurilor artistice din comunele cu populație ucraineană, mobilizând participarea veteranilor la aceste acțiuni, precum și stimularea financiară a lor și a văduvelor de război.

La 9 mai 2010, a avut loc în comuna Poienile de sub Munte dezvelirea și sfințirea monumentului veteranilor de război, la care au participat în total doar 18 veterani care mai sunt în viață și pe care vrem să-i cinstim cum se cuvine.

Conform statisticilor primite la UUR date de către președinții organizațiilor locale au fost invitați următorii veterani de război (dobrovolți): Bilan Ivan și Dzițac Ivan din comuna Poienile de sub Munte; Laver Dumitru, Brotnei Ivan, Țudic Fedor, Benzar Simion, Ciorei Ivan, Curac Mihai și Miculaiciuc Pavel din comuna Repedea; Pop Vasile, Liber Ion, Zvenka Simion din comuna Ruscova; Sambor Nicolae și Șmuleac Vasile din Lunca la Tisa; Sacala Ivan din Bocicoi; Semcovici Vasile din Crăciunești; Traistă Mihai din Rona de Sus și Pasenciuc Gheorghe din Remeți, deci în total doar 18 veterani care mai sunt în viață și pe care dorim să-i cinstim cum se cuvine "

Anul acesta, comemorarea veteranilor de război a coincis cu alte evenimente din istorie, și anume:

  • la 9 mai 1877, România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman;
  • la 9 mai 1945 s-a încheiat cel de al II-lea Război Mondial, odată cu capitularea Germaniei fasciste;
  • la 9 mai 1950 a fost proclamată Ziua Europei, când s-au pus primele baze ale Uniunii Europene de astăzi.

În cadrul programului artistic desfășurat pe scena Casei de Cultură a comunei Poienile de sub Munte, deputatul Ștefan Buciuta, președintele UUR, a acordat veteranilor diplome jubiliare cu felicitare și câte 50 de lei din contribuția personală celor 18 veterani de război.

Tot în cadrul acțiunilor dedicate veteranilor, consulul Vasyl Nerovnyi, din cadrul Consulatului General al Ucrainei la Suceava, a înmânat medalii jubiliare ocazionate de împlinirea a 65 de ani de la proclamarea victoriei asupra fascismului. Din partea Ambasadei Ucrainei a fost înmânat un televizor Școlii de Arte și Meserii nr.1 din comuna Poienile de Sub Munte.

Am felicitat participanții la manifestarea din comuna Poienile de sub Munte, pe oaspeții din Ucraina, pe reprezentantul Consulatului General al Ucrainei de la Suceava, pe reprezentanții organelor locale, pe Sfințiile Lor clerici ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care au slujit la monument, precum și pe președinții organizațiilor județene și locale ai Uniunii Ucrainenilor din România.

Primarului comunei Poienile de sub Munte, Oncea Ștefan, și consilierilor Consiliului Local le-am mulțumit pentru ocazia de a fi prezenți în mijlocul lor în comuna cu cea mai numeroasă populație de etnie ucraineană din România, care numără circa 10500 locuitori. De asemenea, le-am mulțumit veteranilor și văduvelor veteranilor de război pentru participarea la această manifestare, dorindu-le multă sănătate, fericire, bunăstare și să aibă parte de viață lungă în belșug și prosperitate.

Regret cǎ la aceastǎ amplǎ manifestare dedicatǎ veteranilor de război nu au participat reprezentanții Prefecturii Județului Maramureș, ai Consiliului Județean, nici măcar cu un mesaj de felicitare.

Glorie veșnică celor care s-au jertfit pentru eliberarea patriei și binele poporului!

Mulțumesc.

 
  Samoil Vîlcu - declarație politică cu referire la nouă proiecte europene care vor moderniza municipiul Râmnicu-Vâlcea;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Samoil Vîlcu.

   

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la nouă proiecte europene care vor moderniza municipiul Râmnicu-Vâlcea.

Simplificarea procedurilor de absorbție a fondurilor europene reprezintă o condiție obligatorie pentru ieșirea din criză. Este important să găsim, cu acordul Comisiei Europene, pentru a respecta directivele europene și cele ale legislației românești, soluția de deblocare în ceea ce privește absorbția și derularea proiectelor care sunt blocate din cauza unor proceduri de contestație. Acest aspect este esențial, pentru că avem într-un timp scurt multe fonduri de absorbit și să găsim cele mai bune și eficiente metode. Înființarea de către PDL a unei comisii pentru a găsii soluții de accelerare a procedurilor de achiziție, respectând legislația în vigoare și normele europene este o măsură bine venită. Foarte mulți primari se plâng că există contestatari de profesie, care frânează derularea unor proiecte de anvergură, iar din această cauză sunt comunități locale care pierd fonduri europene importante. Absorbția fondurilor europene ar putea duce la ieșirea din criza economică. Trebuie să facem eforturi pentru a pune în aplicare cât mai repede proiectele deja selectate, să accelerăm selectarea de proiecte de calitate și să asigurăm sumele pentru cofinanțarea națională.

Municipiul Râmnicu-Vâlcea poate constitui un exemplu în ceea ce privește modul în care s-a gândit să transforme orașul prin atragerea unor importante fonduri de la Uniunea Europeană. Nouă proiecte importante pentru orașul Râmnicu-Vâlcea se află în diferite stadii de derulare, iar Primăria municipalității are în vedere acest lucru Aceste proiecte de anvergură le-au vrut râmnicenii și le așteaptă de multă vreme.

Cele nouă proiecte fac parte dintr-un program operațional regional 2007-2013, incluse în Planul Integrat de Dezvoltare Urbană pentru municipiul Râmnicu-Vâlcea. Pentru ele, Râmnicul beneficiază de finanțare externă în proporție de 98% (17,65% de la bugetul de stat și 80,35% din Fondul European de Dezvoltare Regională - FEDR), cu o cofinanțare locală de numai 2%. Pentru că dezechilibrele în funcționarea organismului urban, care se manifestă mai în toate zonele municipiului sunt legate în primul rând de circulația rutieră și feroviară, multe dintre aceste proiecte sunt cuprinse într-o viziune de dezvoltare urbanistică stabilită pentru un mai mare confort al populației Râmnicului, în condițiile exploziei demografice, a dezvoltării municipiului și a traficului rutier, care a căpătat o amploare deosebită. Cu cât vom reuși mai rapid să derulăm aceste proiecte, cu atât mai repede vom ieși din această criză și vom găsi resursele importante pentru această parte a Olteniei, de revigorare economică.

Vă mulțumesc.

 
  Tudor Ciuhodaru - afirmarea susținerii față de cei în fața cărora și-a asumat răspunderea: alegătorii;

Domnul Mircea Dușa:

Din partea deputaților independenți, domnul deputat Tudor Ciuhodaru.

   

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mă uit în fiecare zi la ceea ce se întâmplă în România. Și, în afară că este un moment greu și trebuie să fii cel puțin cel puțin cu ochelari de cal ca să nu-ți dai seama de acest lucru, poate mai mult decât atât că ne ridicăm unii împotriva altora.

Văd încrâncenarea. Văd că nu găsim soluții. Văd că ajungem să considerăm că, în România, sistemul bugetar este doar o cenușerasă. Și țin să vă aduc aminte că, fără sănătate, fără educație, fără ordine publică, lucrurile nu au cum să funcționeze.

De la ultimul asistent care vă primește într-un serviciu de urgență, până la cel care vă asigură siguranța de fiecare zi, toți sunt rotițele unui angrenaj extrem de important.

Iar dacă ne aducem aminte și de bătrâni, de pensionari, oare ce putem face?

Voi susține de fiecare dată aceste categorii și cred că este momentul să ne aducem aminte că mulți dintre noi suntem aleși uninominal și că fiecare are o răspundere. N-o putem delega.

Vă mulțumesc.

 
  Cătălin Cherecheș - declarație politică cu titlul Contează păstrarea biodiversității pentru noi?;

Domnul Mircea Dușa:

Domnul deputat independent Cătălin Cherecheș.

   

Domnul Cătălin Cherecheș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi o intitulez "Contează păstrarea biodiversității pentru noi?"

Doamnelor și domnilor deputați,

Pornind de la campania de informare pe tema biodiversității, lansată de Comisia Europeană cu scopul de a contribui la creșterea gradului de responsabilizare față de mediul natural, prin educarea publicului și generarea unui angajament comun al cetățenilor și autorităților locale, vă rog să-mi permiteți să fac câteva considerații pe marginea acestui subiect deosebit de actual. Fac acest lucru pornind de la ultimele studii efectuate, conform cărora, România, o țară cu o biodiversitate ridicată, se numără printre statele cu un grad scăzut de informare în privința biodiversității.

Deși România are un patrimoniu natural unic, deși deține 30% din speciile de carnivore din Europa, deși are, încă, păduri virgine, grija față de ele lasă de dorit. În ultimii ani, condițiile naturale și peisajul au fost influențate în mod deosebit de evoluția activităților economice, care au condus la exploatarea excesivă a resurselor naturale. În aceste condiții, multe specii de plante și animale sunt amenințate cu dispariția, iar modificarea peisajului reprezintă primul indicator al deteriorării mediului înconjurător.

Lipsa de grijă față de habitatele naturale, speciile sălbatice de floră și faună, ecosistemele naturale se vede și în Maramureș, al cărui peisaj este alterat cel mai mult de haldele de steril și iazurile de decantare apărute în urma exploatării minereurilor neferoase.

Am mai spus de la această tribună și repet acum: de aceeași proastă gospodărire au parte și ariile protejate, care ocupă înjur de 8% din suprafața României, și care, în marea lor majoritate, se află în proprietatea statului.

Nu exagerez și dacă spun că toate ariile protejate, inclusiv sit-urile Natura 2000, se confruntă cu multe provocări în ceea ce privește managementul conservării și menținerea stării adecvate de conservare. Când planeta este dată peste cap de schimbările climatice, România nu este în stare să gospodărească această bogăție de sănătate, lăsându-le în seama unor ONG-uri, fără o infrastructură și un management adecvat. Iar ca urmare a presiunii economice și a resurselor financiare precare, ariile protejate se confruntă cu presiuni ridicate, cauzate de exploatările ilegale, construcții ilegale, care conduc la pierderi ireversibile ale biodiversității în România.

Tocmai de aceea cred că ideea acestei campanii de informare este binevenită atât pentru cetățeni, care vor afla informații despre biodiversitate și poate vor înțelege care sunt beneficiile ei și amenințările la adresa acesteia. Biodiversitatea este o problemă a tuturor. Și împreună trebuie s-o protejăm.

Vă mulțumesc.

 
  Luminița Iordache - declarație politică cu tema Unde-i țăranul de altădată?;

Domnul Mircea Dușa:

Au depus declarații în scris de la Grupul parlamentar al PDL următorii deputați: Marius Rogin, Silviu Prigoană, Claudia Boghicevici, Cornel Ghiță, Ioan Nelu Botiș - două, ștefan Pirpiliu, Daniel Geantă, Dănuț Liga, Cosmin Popescu, Constantin Severus Militaru, Constantin Chirilă, Petru Călian, Gheorghe Ciobanu, Daniel Buda, Marius Cristian Dugulescu, Andrei Valentin Sava, Ioan Oltean, Alin Popoviciu, Cornel știrbeț, Alin Trășculescu, Strugaru-Stelică.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: Ioan Sorin Roman – două, Ion Dumitru, Filip Georgescu, Valeriu Zgonea, Mircea Drăghici, Ion Călin, Florin Costin Pâslaru, Marian Ghiveciu, Vasile Popeangă, Neculai Rățoi, Eugen Bejenariu, Cristian Rizea, Manuela Mitrea.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, George Dumitrică, Andrei Dominic Gerea, Radu Stroe, Titi Holban, Bogdan Radu țimpău, Lucia Ana Varga, Nini Spunaru, Leocadia Gavrilescu, Ioan țintean, Cornel Pieptea, Cristian Buican, Horea Dorin Uioreanu, Viorel Palașcă, Virgil Pop, Dan Motreanu, Cristian Adomniței, Relu Fenechiu.

Din partea deputaților independenți, Vasile Soporan.

Din partea Grupului independenților, doamna deputat Luminița Iordache.

   

Doamna Luminița Iordache:

Bună dimineața, domnule președinte de ședință.

Bună dimineața, stimați colegi.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Unde-i țăranul de altădată?"

E trist, dar adevărat. Satul românesc nu mai arată așa cum îl știam din copilăria noastră. Chiar dacă nu regretăm cooperativele de producție, regretăm lipsa gospodăriilor țărănești, care multora ne încântau vacanțele.

Acum, satul românesc e din ce în ce mai trist. Țăranii, care nu mai sunt țărani, ci un fel de orășeni rurali, își acceptă cu resemnare soarta. Și parcă sunt pierduți în această lume săracă și fără nicio speranță de bine. Nici ei nu își mai amintesc de viața frumoasă din vremea copilăriei lor.

E păcat că privim neputincioși la cum se degradează viața românului de la țară.

E păcat că nu facem nimic și nici nu ne gândim să facem ceva pentru acești oameni, care ar trebui să asigure hrana noastră, a tuturor românilor.

E păcat ca noi să dăm valută pe legume, fructe, carne, făină. E păcat să mâncăm prost și scump alimente cu e-uri și când pământul nostru gras, negru și bun plânge după o sapă de hârleț.

Ne întrebăm care sunt cauzele pentru care țăranul nostru nu mai este cel de altădată? Tocmai el, țăranul care își dădea viața pentru o palmă de pământ?

Nu ne este milă că pământul stă în paragină și țăranul alături de orășean face foame?

Gospodăriile țărănești erau mândria noastră și de acolo se hrăneau și copii care erau ajunși domni la oraș. Acum nu-și mai pot asigura nici hrana lor zilnică, dar să-și mai ajute și rudele cu buletin de asfalt.

E greu de crezut, dar așa e. Și cauzele sunt multe, dar cele mai importante dintre ele ne dau dureri de cap și parcă nici nu mai este speranța să îndreptăm ceva.

Țăranii și-au luat pământurile înapoi fără să-i ajute cineva, fără măcar cineva să se gândească că nu vor avea cu ce-l lucra - de unde bani de tractor și de alte utilaje?

Țăranii au uitat, în dorința lor de a-și lua pământul înapoi, că agricultura secolului XX nu se mai face fără îngrășăminte și semințe selecționate. Dar s-a gândit vreun politician la asta?

Țăranii au crezut că statul va sta în spatele lor și le va subvenționa munca în așa fel încât să ne apropiem cât mai mult de Europa.

Țăranii au crezut că APIA e făcută să-i ajute pe ei și nu pe cei șmecheri.

Țăranii au sperat că primarii lor, alături de consilieri, vor fi alături de ei și îi vor sfătui să nu-si vândă pământul pe nimica toată și dacă îl dau în arendă să aibă grijă cum fac contractele.

Țăranii au sperat și mai speră ca politicienii să îi susțină în simpla lor politică agrară, care ne aduce la toți pâinea pe masă.

Țăranii mai speră încă să aibă centre de colectare susținute de stat, unde să-și vândă produsele pe care încă le mai produc, ca să nu mai fie furați de samsari.

Țăranii mai speră încă într-o viață mai bună la țară. Da' de unde!

Din toate astea nu se întâmplă nimic și stau bieții țărani și așteaptă poate mai vine o campanie electorală când li se mai cumpără votul cu un kilogram de făină și unul de zahăr, mai stau și speră că va candida un bogătan care le va cumpăra votul cu bani. Mai speră că vor mai primi ceva bani de pe undeva.

Și mai stau și așteaptă să vină casierul primăriei cu ajutorul social. Cum, Doamne, de se întâmplă ca țăranul român să trebuiască să fie asistat social? Țăranul român de când e învățat să se trezească după răsăritul soarelui și merge direct la crâșmă? Că s-au înmulțit crâșmele ca ciupercile după ploaie. Dai cu pușca și nu găsești cabinete medicale, farmacii nici nu mai vorbim, școlile sunt vai de capul lor, Smurd-ul a murit mai repede decât am clipi, bani de piatră pentru ulițe ioc, asfaltul e un vis sau ceva dintr-un film, lumina pe ulițe - ferească Dumnezeu - să mai meargă la oraș nici nu se mai gândesc. Ce să facă în oraș? Să se plimbe și să se uite la bananele pe care nu au bani să le cumpere, pentru că fructele lor nu se mai fac de mult?

Săracul țăran sărac! Cu ce e vinovat că, după 20 de ani de tranziție, el e tot în tranziție cu crâșma la colțul uliței? El e tot mai sărac și mai necăjit. Copiii lor sunt mai prost hrăniți, mai prost îmbrăcați și tot ai rar merg la școală. Cei bătrâni au pensie de mizerie. Nu le ajunge nici de pâine. Au aflat și ei săracii că și această amărâtă de pensie se va micșora? Cei mai tineri care au mulți copii tocmai ca să aibă mai multa alocație, au aflat că și alocațiile se vor micșora.

Dar mai știu ei, săracii țărani, că e posibil să plătească mai multe taxe si impozite?

Știu ei, săracii, că au minte, dar nu mai au putere să lupte cu sărăcia!

Și ei sunt tot mai săraci, iar noi tot mai nepăsători. Nepăsători, dar cu dorul după bogăția satului românesc.

Cu dorul de a vedea gospodării cu multe găini, cu vaci grase, cu porci, cu straturi de legume, cu pomi plini de fructe sănătoase.

Cu dorul de a vedea fericire pe fața acestor țărani că le cresc copiii sănătoși și învățați că pot și mai au unde și pentru ce munci.

Cu dorul de a mânca ieftin și sănătos mâncarea noastră cea de secole.

Cu dorul de a uita lupta dintre noi și de a ne apuca de treabă serios, să arătăm că ne pasă de săracul țăran sărac.

Cu dorul că ne iubim țăranii, să punem umărul ca să dispară expresia de "Săracul țăran sărac".

Mulțumesc.

 
   

Domnul Mircea Dușa:

Au mai depus declarații în scris domnul deputat Amet Aledin, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale și domnul deputat Stragea Sorin, din partea Grupului parlamentar al PSD.

 
  Mircea Dușa - apel adresat deputaților pentru a da importanța cuvenită declarației politice;

Domnul Mircea Dușa (de la tribună):

Domnilor deputați, de aici și de oriunde vă aflați, am mai spus-o acum vreo lună de zile că această ședință de declarații politice îmi lasă un gust amar. Un gust amar, pentru că acum, când românii sunt în stradă, când românii luptă pentru drepturile lor, când pensionarii își apără dreptul la viață, când cei mici, cu pamperșii în mână se roagă de guvernanți să le dea o șansă pentru a trăi, colegii noștri deputați, chiar dacă mă fac puțin neiubit în grupurile parlamentare, nu profită de această posibilitate, fiind una din posibilitățile pe care Constituția, Regulamentul Camerei Deputaților le oferă pentru a se manifesta în interesul celor care i-au trimis în Parlament.

Constituția și Regulamentul Camerei Deputaților ne conferă câteva drepturi, drepturi pe care trebuie să le folosim, acelea de a participa la dezbateri în plen pe proiectele de lege sau pe alte acte normative care se dezbat în Cameră, ne dau posibilitatea să ne manifestăm prin interpelări și întrebări adresate guvernanților și, de asemenea, ne dau posibilitatea, prin această instituție a declarației politice, să ne exprimăm părerea cu privire la modul în care guvernanții, cei pe care noi i-am mandatat să conducă destinele țării, își fac treaba.

Mă gândeam că acum, când românii sunt în stradă, acum când cetățenii României se luptă pentru drepturi și chiar în preziua când sindicatele anunță o mare grevă și o mare demonstrație a cetățenilor pentru drepturi, pentru a-și apăra drepturile, că politicienii și, în primul rând, deputații vor fi prezenți în număr mare în sală și-și vor exprima părerea cu privire la aceste neajunsuri care privesc viața socială a populației României.

Gustul amar este acela că și astăzi, în afară de 5-6 deputați, și alții vreo 30, care nu se mai deranjează nici să depună declarațiile în scris, trimit tot felul de asistenți să le depună, și, probabil, nici nu le-au văzut și n-au conceput textul acestora, nu acordă atenția cuvenită acestei instituții oferită de Constituție și de Regulament, a declarației politice.

Probabil că, odată și odată, vom înțelege importanța și rolul declarațiilor politice, dar nu numai noi, ci și cei care trebuie să le asculte, pentru că aceste declarații politice nu sunt numai pentru a bifa pe site-ul Camerei că am făcut o declarație politică, ele trebuie să fie un semnal de alarmă pentru cei care sunt criticați sau pentru aspectele care sunt criticate în declarațiile politice sau opiniile care sunt prezentate de deputați în declarațiile politice.

Stimați colegi și domnilor care trebuie să aveți în vedere aceste declarații politice, dați importanța cuvenită declarației politice și faceți din această instituție a manifestării democrației în România o treabă importantă și un obiectiv care atât din partea deputaților, cât și a celor cărora li se adresează să fie o instituție serioasă. Tratând așa cum tratăm și această instituție a "declarației politice", nu facem decât să micșorăm în imaginea populației activitatea Parlamentului care și așa este destul de criticată și Parlamentul nu se bucură de o imagine foarte bună în rândul populației.

Acest apel l-am mai făcut și acum vreo lună de zile, atunci când conduceam tot o ședință din aceasta de marți dimineață a declarațiilor politice și poate că odată și odată veți înțelege importanța declarației politice.

Vă mulțumesc. (Își reia locul la prezidiu.)

  Culiță Tărâță - solicitare adresată ministrului agriculturii rurale de a prezenta o informare referitoare la mai multe acțiuni aflate în dezvoltare la acest minister;

Domnul Culiță Tărâță:

Domnule președinte,

Vă rog să-mi permiteți să solicit domnului ministru Dumitru Mihai, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, să prezinte o informare referitoare la mai multe acțiuni...

   

Domnul Mircea Dușa:

Domnule deputat, cred că ați auzit apelul meu și de aceea ați și venit în sală.

 
   

Domnul Culiță Tărâță:

... aflate în dezvoltare la acest minister.

A. Proiectul "Reabilitarea și reforma sectorului de irigații al României", proiect dezvoltat prin acordul de împrumut semnat de reprezentanții autorizați ai Guvernul României și ai Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

În cuprinsul informării solicit să se răspundă și la următoarele întrebări cu legătură directă la proiect:

  • cum a fost reabilitată infrastructura în sistemul de irigații Terasa Viziru, Terasa Brăilei, Câmpia Covurlui, Șagu și Șemlac din județul Arad;
  • valoarea sumelor alocate;
  • modalitatea de atribuire a lucrărilor care s-au efectuat la aceste sisteme de irigații;
  • cum s-a făcut, cine, în ce bază și documentele care au materializat activitatea de recepție a lucrărilor realizate la aceste lucrări;
  • care este suprafața de teren irigată după finalizarea, recepția și punerea în funcțiune a lucrărilor realizate, având în vedere suprafața de teren irigată înainte de începerea lucrărilor de irigații. Vă solicităm să precizați datele în unitatea de măsură (hectare), menționând suprafața irigată la începutul lucrărilor, cea existentă la 31 decembrie 2008 și la 31 decembrie 2009;
  • este reală suprafața de 110.000 hectare, valoare care este vehiculată în documentele de specialitate?

B. Despre intervențiile realizate la rețeaua de conducte de irigații îngropate sub pământ solicit următoarele precizări punctuale, cu explicații detaliate:

  • precizați suprafețele agricole unde s-au realizat lucrări la acest tip de conducte de irigații în cadrul proiectului menționat anterior;
  • menționați, conform documentelor economice legale și a celor de recepție a lucrărilor, data la care s-au realizat lucrările, identificarea suprafeței agricole, numărul de înregistrare al acesteia la Ministerul Finanțelor;
  • prezentați valoarea reală totală a facturilor la care s-au făcut aceste reabilitări și valoarea acestora menționată în contractul inițial semnat înainte de începerea lucrărilor de reabilitare.

C. Despre activitatea privind reforma instituțională a sectorului din economie denumit îmbunătățiri funciare.

  • solicit să fiu informat cu privire la valoarea sumei alocate pentru achiziționarea studiului privind capacitatea de plată a OUAI, de a plăti întregul cost al serviciilor de irigații în perspectiva eliminării subvențiilor operaționale pentru irigații începând cu anul 2010;
  • care a fost eficiența achiziționării acestui studiu, având în vedere că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a acționat în niciun fel pentru rezolvarea acestei situații;
  • dacă în secolul XXI este absolut necesar ca achizițiile în legătură cu dotările tehnice să fie făcute cu utilaje pentru irigații care sunt depășite din punct de vedere moral și tehnic; mă refer la aripile de ploaie care sunt mutate manual în condițiile când tehnica modernă presupune pornirea automată cu telecomandă a unui sistem de irigații; exemplific prin utilajul denumit aripă de ploaie, utilaj static, care în secolul XXI este mutat în funcție de zona de irigat manual;
  • dacă așa se lucrează în anul 2010, de ce ați achiziționat motorete pentru intervenție specială și eficientă la defecțiunile ce apar în procesul tehnologic?
  • câte motorete ați achiziționat, care este prețul de catalog și prețul final de achiziție, care este numele furnizorului și al producătorului?
  • cine a propus această modalitate de intervenție și poziția persoanei în cadrul sistemului agricol al României?

D. Solicit să fiu informat cu privire la contractul, de orice natură este, între Ministerul Agriculturi si Dezvoltării Rurale si SC "Electroalfa" SRL Botoșani, județul Botoșani. In conținutul explicațiilor veți face referirii explicite la:

  • modul de atribuire al contractului, modul de efectuare al lucrărilor, unde, când, cu ce utilaje, proprietarul utilajelor, modul de recepție al lucrărilor executate, documente întocmite, persoane participante, mandat de reprezentare al semnatarilor din partea statului, nume pronume, funcție și numărul deciziei, atribuțiile fișei postului persoanelor semnatare. Unde s-a realizat recepția efectivă, în cazul efectuării la locul reabilitării, ordinul de deplasare al funcționarului (lor) de stat care au participat la recepție, mijlocul de transport, foaia de parcurs și dispoziția de a părăsi Bucureștiul și de a se deplasa la locul de recepție;
  • cât au funcționat în mod efectiv, încontinuu, aceste reabilitări, după realizarea lor și recepția finală, pe bază de documente:
  • ce perioadă de timp fizic au funcționat, în anul 2009, obiectivele reabilitate de această firmă și în ce zone agricole;
  • care este valoarea inițială a contractului și devizul final acceptat pentru care s-a dispus plata, inclusiv contul și denumirea beneficiarului contului în care s-a făcut transferul bancar.

E. Despre contractul ce este identificat cu numele de cod C12 , în valoare de peste douăzeci milioane dolari SUA, vă solicităm să ne puneți la dispoziție următoarele date :

  • cine și prin ce document a dispus trecerea pe ordinea de zi a licitației;
  • persoana care a dispus forma de licitație și modalitatea în care a transmis mesajul;
  • unde s-a organizat licitația, membrii comisiei de licitație, pregătire, experiență profesională, firme participante, alte date tehnice cerute obligatoriu de lege;
  • cine a câștigat licitația, pentru ce motive, ce elemente din oferta făcută a permis declararea acestei firme ca și câștigător;
  • care este valoarea reală a contractului sau valoarea la care s-a semnat contractul.

F. Despre perdelele forestiere:

  • precizați cu exactitate unde au fost plantate perdele forestiere noi, unde au fost refăcute sau reamenajate;
  • menționați numele localităților, numărul de inventar existent la Ministerul Finanțelor, forma de proprietate a terenului, cine este administratorul terenului;
  • aceste amenajări forestiere (perdele) pot fi vizionate la locul unde au fost realizate. Ce elemente de detaliu puteți face despre suprafața de 71 de hectare și 42 de hectare perdele forestiere;
  • unde sunt, pe teritoriul României, în cât timp pot fi vizionate, eventual până la sfârșitul lunii mai 2010, dacă ele există și au fost recepționate, iar lucrările au fost decontate;
  • cine este persoana care a aprobat decontarea, transferul bancar și în ce cont au intrat sumele de bani.

G. Referitor la contractele cu SC VEGA 93 SRL Galați și SC ARGOS SA. Vă solicităm să ne faceți o prezentare a contractelor încheiate între Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC "VEGA 93" SRL Galați și SC "ARGOS" S.A.:

  • cum au fost atribuite ;
  • cine a dispus atribuirea lor;
  • valoarea inițială a contractelor și cea finală ;
  • cine a recepționat lucrările, în ce bază ;
  • cine a dispus recepția și în baza cărei dispoziții legale;
  • contravaloarea lucrărilor a fost decontată? Când și de către cine.

În finalul intervenției mele, solicit ca explicațiile ce vor fi prezentate în scris, în timp legal, să se răspundă punctual la întrebările puse, cu argumente legale și materialele solicitate, fără a omite anumite întrebări, sau a prezenta un răspuns la toate aspectele puse în discuție.

Atenționăm asupra faptului că fiecare din elementele aduse în atenția dumneavoastră necesită o abordare diferită pentru că problemele sunt diverse și fac referire la multe compartimente de activitate din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, inclusiv activitatea legală de recepție finală a lucrării executate pentru că decontul a fost făcut în totalitate din bani publici, într-o perioadă de criză economică.

Solicit informare în scris, în termen legal.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Mircea Dușa:

Au depus declarații în scris de la Grupul parlamentar al PDL următorii deputați: Marius Rogin, Silviu Prigoană, Claudia Boghicevici, Cornel Ghiță, Ioan-Nelu Botiș – două, Ștefan Pirpiliu, Daniel Geantă, Dănuț Liga, Cosmin Popescu, Constantin Severus Militaru, Constantin Chirilă, Petru Călian, Gheorghe Ciobanu, Daniel Buda, Marius Cristian Dugulescu, Andrei Valentin Sava, Ioan Oltean, Alin Popoviciu, Cornel Știrbeț, Alin Trășculescu, Strugaru Stelică.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: Ioan Sorin Roman – două, Ion Dumitru, Filip Georgescu, Valeriu Zgonea, Mircea Drăghici, Ion Călin, Florin-Costin Pâslaru, Marian Ghiveciu, Vasile Popeangă, Neculai Rățoi, Eugen Bejenariu, Cristian Rizea, Manuela Mitrea.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, George Dumitrică, Andrei Dominic Gerea, Radu Stroe, Titi Holban, Bogdan Radu Țimpău, Lucia-Ana Varga, Nini Spunaru, Leocadia Gavrilescu, Ioan Țintean, Cornel Pieptea, Cristian Buican, Horea-Dorin Uioreanu, Viorel Palașcă, Virgil Pop, Dan Motreanu, Cristian Adomniței, Relu Fenechiu.

Din partea deputaților independenți Vasile Soporan.

Declar ședința dedicată declarațiilor politice închisă.

Vă doresc o zi bună.

Reluăm la ora 10 dezbaterile generale la proiectul de Lege privind educația națională.

 
     

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
    Daniel Buda - declarație politică intitulată Criza și risipa banilor publici;

Domnul Daniel Buda:

"Criza politică și risipa banilor publici"

După cum un celebru proverb spunea că "prostia și domnia se plătesc", putem spune, având în vedere situația economică a țării noastre, că, atunci când unii reprezentanți ai cetățenilor sunt în situația de a renunța la proastele obiceiuri de a risipi banul public și de a fi solidari cu anumite măsuri necesare pentru binele cetățeanului, de fapt reacționează în sens contrar.

Fără îndoială că tema victoriei și a înfrângerii, conjugate cu tema jocului între putere și idee, oferă o deschidere spectaculoasă către fenomenul politic. Totuși, aș vrea să mă opresc asupra aspectului pur politic, și anume asupra modului cum înțeleg unii de a pune în practică valorile și principiile partidului pe care îl reprezintă. Paradoxal sau nu, pentru unii, binele cetățeanului nu reprezintă o prioritate, ci mai degrabă un paravan de promovare a politicii partidului din care fac parte. Spun acest lucru în contextul în care, zilele acestea, în deplasările mele în județul Cluj, în calitate de președinte al PDL Cluj, am constatat că unii ne dau lecții de economie, ne blamează prin toată mass-media dar, din păcate, nu sunt capabili de să își asume propriile greșeli și să își însușească criticile.

Fără a încerca să justific anumite gesturi sau decizii politice pe care un partid sau altul le-a luat la un moment dat, eu vreau doar să îmi exprim indignarea față de modul cum unii dintre primarii liberali înțeleg situația economică a României. În momente dificile din punct de vedere economic, organizarea unor manifestări exuberante din banii publici de către autorități nu poate fi calificată decât ca un gest iresponsabil. Cu toate că Guvernul actual, indiferent cum s-ar numi el, a făcut un apel de solidaritate și cumpătare către toți cei care, vremelnic, dețin o poziție de autoritate să renunțe la risipa banului public sub diverse pretexte rușinoase privind promovarea și conservarea culturii tradiționale, primarul liberal dintr-o comună clujeană nici pe departe nu a dorit să țină cont, nu de recomandările Guvernului, ci de situația țării și a dat frâu liber așa-ziselor manifestări culturale.

Ceea ce este regretabil este faptul că, prin astfel de acțiuni, primarii PNL dau un exemplu clar al atitudinii iresponsabile a partidului pe care îl reprezintă față de perioada grea prin care trecem. PNL nu face altceva decât să ne arate că sacrificiile necesare pentru redresarea economiei reprezintă o provocare imposibil de gestionat de către marii cheltuitori ai banului public, discipolii risipei și ai lipsei de bun simț din PNL. Dincolo de acest fapt, există, însă, anumite aspecte morale, oricum le-am privi, și de aceea, indiferent de culoarea politică pe care o reprezinți, astfel de manifestări, în perioade de criză, nu au nici o scuză.

Sunt înclinat să cred că înțelegem cu toții situația economică a României și am convingerea că avem un cuvânt de spus în județele pe care le reprezentăm. Este necesar ca și marii cheltuitori ai banului public, inventatorii desfrâului în cheltuielile bugetare din România, i-am numit aici pe titularii guvernării din anul 2008 și pe actualii opozanți "de dreapta", să priceapă că, fără sacrificii, nu putem obține rezultate concrete pentru cetățeni.

    Aledin Amet - declarație politică cu tema Drama națiunii tătare;

Domnul Aledin Amet:

"Drama națiunii tătare"

În fiecare an, la data de 18 mai, sunt comemorate victimele teribilei tragedii din anul 1944, când sute de mii de tătari crimeeni au pierit în urma deportării.

În fiecare an, de multe ori, la data de 18 mai, câteodată, mai devreme, alteori, mai târziu, evidențiez, în Parlamentul României, drama națiunii tătare.

La ordinul lui Stalin, s-a încercat distrugerea unui popor, motivația fiind una penibilă, cum că tătarii crimeeni ar fi colaborat cu trupele germane. Afirmația nu are acoperire, în condițiile în care numeroși tineri tătari luptau în cadrul Armatei Roșii. Nu s-a ținut seama că printre cei deportați se aflau mulți bătrâni și copii. Această populație a fost trimisă în zone îndepărtate, ambiția criminală a regimului comunist sovietic fiind "Crimeea fără tătari".

După anul 1990, se cunoaște, urmașii celor deportați au revenit în patria lor, astfel încât, în Peninsulă, trăiesc astăzi în jur de 400.000 de tătari.

Lupta lor continuă. Este o luptă pașnică, de afirmare a propriei identități.

Istoricii, din păcate, deseori, datorită unor situații conjuncturale, nu redau adevărata dimensiune a faptelor petrecute. Iată de ce, o tragedie a secolului 20, precum tragedia poporului tătar, nu apare, încă, în cărțile importante de specialitate.

Astăzi, în geamiile din România, se vor desfășura slujbe de comemorare în memoria victimelor tragicului eveniment din data de 18 mai 1944.

    Andrei-Valentin Sava - declarație politică cu titlul Nu mai putem tolera abuzurile practicate pe piața carburanților;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Nu mai putem tolera abuzurile practicate pe piața carburanților"

Asistăm, de la începutul anului, la o creștere continuă a prețurilor carburanților. Prețurile la pompă au ajuns, în luna martie, să depășească 5 lei pe litru pentru anumite sortimente de combustibili, iar pe 4 mai Rompetrol a anunțat o nouă majorare a prețurilor de referință pentru benzină și motorină.

In prezent, cel mai ieftin sortiment de combustibil a ajuns să se vândă în România mai scump decât acum doi ani, când prețul barilului era dublu față de cel din prezent. La jumătatea anului 2008, barilul de petrol atingea recordul istoric de 150 de dolari, iar cel mai ieftin sortiment de benzină costa la pompa 4,10 lei pe litru, la un curs de schimb de 2,3 lei pentru un dolar. In prezent, cel mai ieftin sortiment de combustibil a ajuns la 4,56 lei pe litru, deși cotația petrolului a ajuns cu puțin peste 80 de dolari barilul.

Datele biroului european de statistică Eurostat au arătat că prețul benzinei comercializate în România a înregistrat în 2009 cea mai mare creștere din Uniunea Europeană. Potrivit Eurostat, prețul benzinei în România a crescut anul trecut cu circa 38%, dublu față de media scumpirilor din celelalte state membre ale UE (17,4%). În condițiile în care salariul nostru reprezintă aproximativ 20% din salariul mediu din țările Uniunii Europene iar prețurile pentru combustibili reprezintă 85 - 90%, constatăm că românii plătesc benzina și motorina de 4 - 5 ori mai scump decât restul europenilor. O constatare nefericită pentru un stat ai cărui cetățeni sunt la fel de "europeni" ca toți cetățenii statelor membre și care, pe deasupra, nici nu este sărac în resurse petrolifere.

Liderii de pe piață susțin că motivele care au stat la baza scumpirilor sunt aprecierea dolarului în raport cu leul și majorarea accizelor la carburanți. Cu toate acestea, în condițiile în care prețul petrolului a rămas stabil, în ultimele 12 luni, în jurul valorii de 78-80 de dolari/baril, scumpirea prețului combustibililor ca urmare a ocupării unei poziții dominante pe piață este nejustificată, cu atât mai mult într-o perioada economică dificilă.

Prețurile carburanților se formează pe baza cotațiilorinternaționale ale petrolului și, în mod normal, variază în funcție de evoluția dolarului, de accize și taxe. In cazul nostru, vedem că marile companii producătoare de produse petroliere sunt cele care dictează prețurile la pompă după propria lege, prin politici de prețuri care încalcă legile concurenței și sunt ghidate exclusiv de interese și profit.

Nu putem tolera în continuare acest comportament economic al producătorilor din domeniu. Guvernul și autoritățile competente trebuie să reacționeze și să ia o serie de măsuri pentru a stăvili abuzul liderilor de pe piața produselor petroliere, care profită fără urmă de stânjeneală de pe urma situației economice sensibile.

Inițiativa Consiliului Concurenței de a demara o anchetă privind creșterile prețurilor carburanților din ultima perioada este un exemplu de acțiune care poate fi luată în acest sens. Pe de altă parte, nu pot să nu remarc lipsa de eficacitate a acestei acțiuni: termenul vag comunicat de Consiliu pentru finalizarea anchetei, "în decursul acestui an",sau lipsa unor instrumente adecvate care să facă posibilă identificarea dovezilor concrete în baza cărora să poată fi aplicate apoi sancțiuni pun sub semnul întrebării funcționalitatea unei astfel de inițiative. Cu atât mai mult cu cât înțelegerile între marii producători sunt, de cele mai multe ori tacite, deci greu de demonstrat în mod concret, și în condițiile în care există mecanisme ale legii care funcționează în favoarea acestor beneficiari sunt marii producatori de produse petroliere.

Doresc, însă, să-mi exprim susținerea pentru o altă măsură, propusă de Asociația Oamenilor de Afaceri din România, care, în opinia mea, poate reprezenta o soluție reală pentru remedierea situației actuale, desigur sub rezerva punerii ei în practică. Mă refer aici la procedura impozitării suplimentare, sau așa numita "taxă Robin Hood", o taxă specială aplicată pe profiturile companiilor active în sectorul extracției, unul dintre sectoarele care, beneficiind de o poziție "strategică" pe piață, poate face abstracție de gravitatea situației economice în ansamblu sau de principiile liberei concurențe pentru a servi propriilor interese.

    Ioan-Nelu Botiș - declarație politică privind Introducerea timbrului social pentru munca cu zilierii;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Introducerea timbrului social pentru munca cu zilierii"

Într-o piață influențată de principiile cererii și ofertei cred că se impune modificarea și flexibilizarea Codului Muncii la realitățile economice actuale.

Doresc să prezint în fața dumneavoastră o măsură de flexibilizare a încadrărilor în muncă a persoanelor care prestează activități sezoniere. Astfel, pentru activitățile din domeniul agriculturii, silviculturii și construcțiilor, care presupun o activitate intensă în anumite perioade ale anului, vă propun să se introducă timbrul social.

Timbrul social prevede plata pe o perioadă de 1 lună sau fracțiune de lună, dar nu mai puțin de 15 zile, a unei contribuții la asigurările sociale de stat aferente salariului minim pe economie, pentru persoanele ziliere. Introducerea timbrului social mi-a fost solicitată de agenții economici care își desfășoară activitatea în domenii care presupun munca cu ziua.

Argumentez introducerea timbrului social din mai multe motive. În primul rând, încheierea unui contract de muncă pe perioadă determinată sau part-time presupune timp, costuri și multă birocrație, toate acestea nu sunt motivate dacă contractul se încheie pe o perioadă de o lună sau două. În al doilea rând, dacă se plătește timbrul social la inspectoratele teritoriale de muncă, atât angajații cât și angajatorii vor fi interesați să muncească pe perioada în care au plătit timbrul social pentru a-și recupera banii. Și, nu în ultimul rând, este o măsură de combatere a evaziunii fiscale. Nu vor exista motive de sustragere de la plata impozitelor și a taxelor datorate bugetului de stat, dat fiind faptul că timbrul social va cuprinde toate aceste plați, asigurările în caz de boală și bineînțeles motivația de a munci.

Modificarea pe care o propun vizavi de introducerea timbrului social este una mai permisivă atât din punctul de vedere al angajatului, cât și al angajatorului.

    Ioan-Nelu Botiș - declarație politică privind Integrarea tinerilor pe piața muncii;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

"Integrarea tinerilor pe piața muncii"

Problema cu care se confruntă tinerii din zilele noastre în această perioadă este legată de slaba calificare sau lipsa calificării atunci când ies de pe băncile școlilor și de aici tăvălugul problemelor continuă, prin refuzul angajatorilor de ai încadra în muncă, datorită lipsei experienței lor în muncă.

Am convingerea că o mai intensă cooperare între instituțiile de învățământ, instituțiile de formare profesionala și lumea muncii este absolut necesară pentru a promova mai buna integrare a tinerilor pe piața muncii. De asemenea, promovarea unei abordări a muncii conform conceptului flexicurității, acesta implicând trecerea de la o abordare tip "păstrarea locului de muncă" la una de tip "crearea unui loc de muncă", precum și abordarea politicilor de sprijinire prin acordarea de subvenții tinerilor absolvenți care intră pe piața muncii pot avea o relevanță deosebită pentru facilitarea tranziției tinerilor către piața muncii.

Sistemul educațional românesc se dovedește a fi ineficient, ar trebui să se țină cont de modelul german sau austriac în care formarea profesională se realizează alternativ în școli dedicate și în interiorul companiilor, este un model care s-a dovedit a fi de succes în promovarea unor tranziții mai facile între educație și muncă, printr-o cooperare strânsă între instituțiile de formare profesionala și lumea muncii cu asistență din partea partenerilor sociali.

O soluție de utilizare eficientă a resursei umane apare din aceste sisteme educaționale și ulterior de formare profesională prin conceptul de leasing al resurselor umane. Leasingul presupune existența unui angajator permanent, angajatorul care creează legătura dintre cerințele reale ale pieței muncii și ceea ce se pregătește în sistemul educațional-profesional. Aceste firme pot asigura "cutia" KANBAN astfel încât permanent piața muncii să fie susținută prin furnizarea de persoane pregătite în diverse domenii.

    Cristian Buican - declarație politică despre Alte măsuri greșite ale Guvernului Boc: impozitarea tichetelor de masă și a salariilor programatorilor;

Domnul Cristian Buican:

"Alte măsuri greșite ale Guvernului Boc: impozitarea tichetelor de masă și a salariilor programatorilor"

Urmând îndeaproape propunerile aberante ale președintelui Traian Băsescu, umilul premier Emil Boc a înțeles că oricât de mic ar fi venitul obținut la bugetul de stat prin introducerea unui nou impozit, acesta trebuie introdus neapărat și obligatoriu, indiferent de domeniu și de efectele pe care astfel de măsuri le pot avea. Astfel, din această gândire specifică regimurilor totalitare sau celor comuniste au ieșit două propuneri de măsuri care analizate în detaliu ne arată că vor produce mai multe pagube bugetului de stat decât să aducă venituri suplimentare. După cum voi arăta în continuare, impozitarea bonurilor de masă, precum și impozitarea salariilor programatorilor care până în prezent erau scutiți de plata impozitului pe salariu, vor genera dezechilibre majore în cele două sisteme, dezechilibre ce vor avea ca finalitate o scădere a veniturilor bugetare.

Calculul impozitării bonurilor de masă, calcul ce probabil nu a fost făcut de experții Ministerului Finanțelor când au propus această măsură de impozitare, arată faptul că o dată ce aceste stimulente vor fi impozitate vor genera încasări bugetare mai mici. Afirm acest lucru în cunoștință de cauză, patronatele anunțând deja că dacă o astfel de măsură va fi pusă în practică, mai mult de jumătate din companiile care în prezent acordă tichete de masă nu vor mai oferi acest stimulent angajaților. Doar din această cauză, statul va pierde 50 de milioane de euro. Mai mult decât atât, renunțarea la aceste tichete de masă va duce la o scădere a consumului de produse alimentare de minimum 800 de milioane de euro și implicit a valorii din t.v.a. pe care statul o încasează.

Specialiștii economici afirmă că piața distribuției și producției alimentare va mai fi afectată și prin concedierea a 25.000 de persoane. Dezastrul este cu atât mai mare cu cât peste 2 milioane de angajați exclusiv din domeniul privat vor suferi o scădere a puterii de cumpărare, care se va traduce printr-o nouă scădere a consumului. Or, în condițiile crizei în care trăim, tocmai de asta nu mai aveam nevoie.

În cazul impozitării salariilor programatorilor, calculul este unul puțin mai complicat, însă, acesta arată foarte clar că și în acest caz, prin implementarea acestei măsuri, statul va avea de pierdut. Specialiștii din piața de IT afirmă că statul va pierde de 12 ori mai mult decât ar câștiga prin aplicarea acestei măsuri. În condițiile în care domeniul IT este considerat de specialiștii economici ca "industria de vârf" a României, precum și în condițiile în care în acest domeniu fiecare programator aduce în România zeci și sute de mii de euro, prin aplicarea măsurii de impozitare a veniturilor programatorilor se vor pierde anual între 120-150 de milioane de euro. Aplicarea acestei măsuri de impozitare a salariilor programatorilor va aduce doar aproximativ 10 milioane de euro la bugetul de stat. În aceste condiții se poate observa cât se poate de limpede că nici această măsură nu este una care să fie fezabilă în actualele condiții de piață. Un alt efect negativ pe care această măsura îl va avea este și scăderea salariilor din domeniul IT și implicit o migrație a forței de muncă și a firmelor din acest domeniu către țări mai atractive.

Pentru un alt calcul destul de interesant, vă invit, stimați colegi să citiți și ce are de spus colegul nostru Varujan Pambuccian, pe blogul său. Acesta ne povestește istoricul măsurii de neimpozitare a salariilor programatorilor, precum și calculele care au stat la baza aplicării ei. Mai mult decât atât, acesta ne demonstrează cum statul va pierde, cu fiecare an ce va trece din ce în ce mai mult o dată cu impozitarea acestor venituri. Și vă spun sincer că are dreptate. Sunt curios totuși ce va face el dacă această măsură va veni spre aprobare în Parlament. Va vota în continuare cu puterea portocalie sau se va lupta pentru principiile pe care de peste 14 ani le apără în Parlamentul României?

Stimați colegi, dincolo de măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare, a diminuării cu 25% a salariilor bugetare și cu 15% a pensiilor, acest guvern incompetent are în vedere și astfel de măsuri care nu numai că nu sunt productive, dar vor aduce deservicii majore bugetului de stat. În loc să se preocupe de combaterea evaziunii fiscale, în loc să taie din cheltuielile aberant de mari de la achizițiile publice, ei vor să omoare atât mediul bugetar și pensionarii, cât și mediul privat, prin astfel de măsuri total neproductive. Tocmai de aceea, Guvernul Boc trebuie să plece.

    Cristian Buican - declarație politică despre O nouă măsură aberantă a Guvernului Boc: micșorarea indemnizațiilor pentru mame;

Domnul Cristian Buican:

"O nouă măsură aberantă a guvernului Boc: micșorarea indemnizațiilor pentru mame"

În fiecare zi rămân consternat de propunerile aberante ale acestui guvern incompetent și laș. Spun laș pentru că numai un astfel de executiv ar putea să își imagineze că reforma statului sau reducerea cheltuielilor se face pe seama pensionarilor și, mai nou, pe seama nou-născuților. Numai un guvern laș ar tăia din pensiile și din indemnizațiile bebelușilor doar pentru că aceste categorii sociale au dificultăți în a protesta față de astfel de măsuri. Vă spun sincer că pot înțelege motivele pentru care actualii guvernanți au făcut o seamă de trăsnăi legislative sau executive, dar nu pot înțelege în ruptul capului cum consideră ei că micșorând indemnizația pentru bebeluși vor face reducerile de cheltuieli la care s-au angajat. Această măsură de reducere a indemnizațiilor pentru creșterea copiilor este alături de reducerea pensiilor cu 15%, cea mai aberantă propunere pe care un guvern o putea lua pentru reducerea cheltuielilor bugetare.

Este inuman ca în numele reformei statului și a reducerii cheltuielilor să tai aceste drepturi pe care mămicile din România le-au câștigat și așa destul de greu. Este total lipsit de responsabilitate să comanzi rapoarte prezidențiale din care să reiasă că în actualul ritm de creștere demografică negativă populația României va scădea vertiginos și apoi să ai nesimțirea să tai și minimul ajutor pe care statul îl dă familiilor ce se hotărăsc să facă copii. Este o dovadă clară de incompetență și de rea-voință să tai de la indemnizațiile bebelușilor în condițiile în care firmele care te-au sponsorizat pe tine în campanie încasează milioane de euro de la stat. Este nesimțire crasă să iei de la bebeluși și să dai la clientela portocalie care pare-se nu se mai satură în a nenoroci această țară.

Diminuarea sau tăierea indemnizației de creștere a copilului este o dovadă în plus că actualul executiv nu are niciun gram de viziune economică, socială și demografică. În condițiile în care pericolul scăderii vertiginoase a populației României este un fapt dovedit, statul ar trebui să încurajeze pe cât posibil creșterea natalității. Această măsură de acordare a unui ajutor de creștere a copilului echivalent cu 85% din media salarială a ultimelor 12 luni reprezintă o măsură coerentă, corectă și echitabilă prin care statul încearcă să ofere facilități cuplurilor tinere care se hotărăsc să facă copii. Diminuarea sau tăierea acestei indemnizații înseamnă a elimina orice speranță de creștere demografică. Efortul pe care statul îl face oferind aceste indemnizații este infinit mai mic decât beneficiile pe care această măsură le aduce și este cu siguranță mai mic decât risipa banului public pe care acest executiv a transformat-o în politică de stat.

Declarația șefului statului, Traian Băsescu, la întâlnirea pe care a avut-o cu parlamentarii care susțin actualul guvern, declarație conform căreia risipa banului public stă în acordarea "pamperșilor" pentru nou-născuți denotă o lipsă totală de respect față de viitorul României.

Mai mult decât atât, lipsa totală de comunicare din partea Ministerului Muncii legat de acest subiect ne arată nesimțirea și incapacitatea de comunicare specifică acestor guvernanți. Nu este posibil ca un ministru al unui guvern dintr-o țară membră a Uniunii Europene să nu aibă o poziție fermă față de un subiect de o asemenea importanță și care stârnește atâtea neliniști și nemulțumiri.

Stimați colegi, această măsură de tăiere sau reducere a indemnizației pentru nou-născuți, în orice formă va înțelege ministerul să o aplice, reprezintă o gravă eroare pe care actualul executiv este pe cale să o facă. Noi, ca parlamentari și ca instituție de control al Guvernului, suntem singurii care ne putem opune unor asemenea aberații și tocmai de aceea fac un apel la dumneavoastră pentru a stopa orice diminuare a indemnizațiilor pentru bebeluși.

    Cristian Buican - declarație politică despre Măsura reducerii pensiilor cu 15% este imorală și nedreaptă;

Domnul Cristian Buican:

"Măsura reducerii pensiilor cu 15% este imorală și nedreaptă"

am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru că mă simt obligat să vă atrag atenția asupra unei măsuri pe care acest guvern incompetent dorește să o implementeze și care nu numai că este neconstituțională, ca majoritatea actelor normative adoptate de guvernul constituționalistului Emil Boc, dar este și imorală. Mă refer aici la dorința acestui executiv și a președintelui Traian Băsescu de a diminua pensiile tuturor bătrânilor acestei țări cu 15%. Această diminuare, stimați colegi, este una din cele mai mari aberații pe care acest guvern o putea afirma. De ce spun asta? Pentru că pensia nu este un ajutor social, așa cum acest executiv susține cu o nonșalanță uluitoare, ci este un drept pe care fiecare din părinții și bunicii noștri l-au câștigat în timp muncind.

Un alt argument pentru care această măsură nu trebuie adoptată este și acela că deschide o "cutie a pandorei" foarte periculoasă. Nici un actual angajat din România, fie el bugetar sau din domeniul privat nu va fi sigur de pensia pe care o va primi la bătrânețe și pentru care acum plătește contribuții sociale. Sistemul nostru de pensii nu trebuie în nici un caz să sufere o astfel de ajustare pentru că o astfel de măsură va duce la o lipsă totală de încredere în acest sistem. Mai mult, din ce în ce mai mulți angajați vor încerca să nu mai plătească asigurările sociale deoarece nu vor mai fi siguri de pensia primită de la stat.

În județul Vâlcea, 128.000 de pensionari vor fi afectați de tăierea pensiilor cu 15%. Asta însemnă că majoritatea acestora vor trebui fie să își ia medicamente mai puține, fie să mănânce mai puțin, pentru că oricum nu le ajung banii nici pentru aceste nevoi primare. Mă gândesc cu groază la viața acestor oameni care oricum reprezintă una din categoriile sociale cel mai afectate de criză. La pensionari contează orice scumpire la alimente, orice leu primit sau luat de la pensie, orice majorare la întreținere sau la medicamente, iar acest guvern taie fără niciun fel de calcul economic 15% din toate pensiile. Vă spun sincer că nu cred că există o măsură mai aberantă luată de vreun executiv al României în toată istoria sa. Înțeleg dorința de reducere a cheltuielilor, dar nu pot accepta măgăria reducerii pensiilor, luată hei-rup-ist, fără nici un fel de negociere în prealabil a opoziției sau a asociațiilor de pensionari.

Pe lângă această aberație de măsură pe care acest guvern dorește să o adopte, Legea pensiilor este un alt pericol pe care PDL l-a pus la cale pentru asasinarea pensionarilor din România. În spatele enunțării unor principii de contributivitate și în spatele demagogicei lupte împotriva pensiilor nesimțite, PDL ascunde masacrul pensionarilor sub titlul "legea unică a pensiilor", o lege care are ca obiectiv scăderea pensiilor din România. În condițiile în care această lege va fi probabil adoptată și va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2011, reducerea de la 1 iunie 2010 a pensiilor cu 15% nu este altceva decât o perioadă de tranziție prin care guvernul Boc încearcă să obișnuiască pensionarii cu venituri mai mici. Vă spun sincer că nu mai cred o iotă din ceea ce afirmă membrii acestui guvern când spun că odată cu aplicarea legii pensiilor, nicio pensie sub 3.000 de lei nu va scădea. Așa au afirmat și cu privire la salariile bugetare din legea unică de salarizare, iar realitatea în care trăim și fluturașii de salariu a mii de bugetari contrazic afirmațiile guvernanților.

Stimați colegi, în fața unei ofensive a PDL împotriva pensionarilor, ofensivă ce are ca scop reducerea pensiilor tuturor prin tăierea cu 15% de la 1 iunie a tuturor pensiilor și apoi cu probabila aplicarea de la 1 ianuarie 2011 a legii pensiilor mă văd nevoit ca de acum încolo să cer demisia guvernului in fiecare zi. Consider că doar prin plecarea acestui executiv incompetent și iresponsabil se poate stopa masacrul pensionarilor din România.

    Constantin Chirilă - declarație politică cu subiectul Agricultura trebuie să aibă prioritate;

Domnul Constantin Chirilă:

"Agricultura trebuie să aibă prioritate"

De la început trebuie să afirm că, indiferent de forma de proprietate, sunt împotriva lipsei de performanță a agriculturii. Socotesc însă că între o formă organizată și una neorganizată, cea care ajunge la performanță este cea organizată de agricultori.

Distrugerea formelor organizate din agricultură de către Guvernul Petre Roman a însemnat de fapt distrugerea principiului agriculturii de piață. Atenție! Nu mă refer în această declarație politică la dreptul de proprietate, care este un drept sfânt. Lipsa de performanță în agricultura organizată trebuia mai întâi să fie analizată și apoi dovedită. Era nevoie de un minim de efort pentru a separa răul de mai puțin rău sau bine.

Lichidarea sistemelor de producție organizată s-a făcut pompieristic conform principiului "trebuie să dispară totul". După ultimele statistici, au dispărut locurile de muncă, animalele sau mijloacele de producție care puteau fi modernizate.

A început apoi dezastrul prin furt organizat al acestora cu acceptul și oblăduirea factorilor de putere, a lui Petre Roman. Au rămas pe mari suprafețe doar scheletele de grajduri și sere, mari suprafețe de terenuri nelucrate pe care s-au instalat buruieni, terenurile respective constituind adevărate surse de poluare și degradare a mediului. Mii de hectare cu vie și pomi au avut aceeași soartă. O poluare brună, prin uscarea pomilor și instalarea eroziunii solurilor, prin alunecări de teren a pus stăpânire pe mari suprafețe de terenuri.

În final, doar 15-20% din agricultura țării a produs pentru piață, restul de 80% din necesarul de alimente fiind adus din import. În aceste condiții, consider că în 2010 reforma reală în agricultură trebuie să înceapă, aceasta fiind o soluție pentru scoaterea României din un eventualul colaps ce ar putea fi produs de criza economică.

Pentru a înțelege prioritatea agriculturii, trebuie ca deciziile din domeniu să fie luate de oameni competenți și responsabili.

    Claudia Boghicevici - declarație politică cu tema Un nou sistem de prestații sociale se impune de urgență;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Un nou sistem de prestații sociale se impune de urgență"

Îmi voi începe declarația de astăzi cu definiția prestațiilor sociale, definiție care aparține site-ului Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, și anume: "prestațiile sociale sunt o formă de sprijin financiar care răspunde unei game largi de nevoi sociale și care acoperă atât drepturi universale (exemlu alocația de stat pentru copii), cât și prestații care se adresează doar persoanelor sau familiilor aflate într-o situație de dificultate, vulnerabilitate ori dependență."

La ora actuală, în cadrul sistemului curent de prestații sociale din România sunt cuprinse alocații familiale, ajutoare sociale, indemnizații și facilități.

Îngrijorător și nejustificat este faptul că plaja acestor prestații este deosebit de întinsă, cuprinzând un număr de aproximativ 202 drepturi de natură socială. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale gestionează, în prezent, în jur de 30 prestații și programe sociale, reglementate prin acte normative speciale, plătite prin Agenția Națională pentru Prestații Sociale. Numărul de beneficiari ai acestor prestații este de aproximativ 10 milioane persoane, aceasta în contextul în care la nivelul anului 2004 se înregistrau doar 18 prestații sociale, cu un număr de 3,6 milioane de beneficiari.

La nivelul anului 2009, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a asigurat prestații de asistență socială și programe de asistență socială pentru aproximativ 8,9 milioane beneficiari, bugetul fiind de 8125 milioane lei.

Dat fiind situația prezentată, consider că se impune dezvoltarea unui nou sistem de prestații sociale, în regim de urgență, care să reducă numărul acestora. În prezent, în România se plătesc nejustificat de multe prestații sociale. Sunt situații în care, în mod nefiresc, aceeași persoană beneficiază de două prestații sociale.

Am convingerea că efortul autorităților care gestionează acest tip de prestații este, în acest moment, acela de a centraliza sistemul prestațiilor sociale, de a-l face unitar, eficient și aplicabil acolo și doar acolo unde situația o impune, printr-o implementare transparentă, justificată și controlabilă.

    Vasile Filip Soporan - declarație politică: Puterea, cât bine a adus pe lume și cât zgomot a făcut?;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Puterea, cât bine a adus pe lume și cât zgomot a făcut?"

Criza este evidentă, măsurile apar, se lasă așteptate, deciziile sunt încă ezitante, propunerile și motivațiile politice nu depășesc nivelul analizelor care sunt capabile să prognozeze doar primul pas dintr-un șir care, în întregul lui, poate să prefigureze procesul complex de așezare a României în structurile care țin de modernizare, stabilizare și dezvoltare durabilă.

În aceste momente dramatice pentru România, dușmănia politică este continuată, nu există maturitatea de a înțelege situația în care ne găsim, nu există puterea de lucra cu instrumente științifice pe scenarii legate de variantele posibile ale redresării stării economice. Există o ură împotriva parlamentarilor, o excludere a așezării acesteia împotriva Parlamentului, există o ură și o lipsă de comunicare între putere și opoziție, există o negare totală a acțiunilor inițiate de Președinte, există o așezare permanentă a lucrurilor minore la nivelul analizelor majore și o poziționare a problemelor majore la nivelul pseudoanalizelor nerelevante.

Sunt câteva lucruri de recunoscut cu maximă corectitudine, fără un militantism politic nejustificat. Aș aminti câteva dintre ele, specifice României:

  • criza financiară și economică internațională se suprapune cu o criză de fond structurală pe care o are țara noastră, legată de menținerea unui decalaj istoric, de o inactivitate pe tărâmul creației, de o adaptare greoaie la mecanismele specifice globalizării și a funcționării structurilor Uniunii Europene;
  • incapacitatea de a realiza o tranziție spre economia de piață prin conservarea și utilizarea eficientă a potențialului economic productiv existent la începutul anilor '90;
  • apariția și întărirea mentalității favorabile lăcomiei și speculei în defavoarea construcțiilor durabile;
  • apariția lichidităților ca urmare a reevaluării de moment a patrimoniului și mai puțin a creării plusvalorii;
  • confuzia ideologică și lipsa unei viziuni generatoare de dezvoltare;
  • deprofesionalizarea și politizarea structurilor administrative;
  • destructurarea, pe fondul căderilor economice, a statului și a programelor pe care acesta le gestionează.

Toate aceste aspecte arată faptul că este nevoie de o construcție în care să existe parteneriat, echilibru și înțelegere între partidele politice, între putere și opoziție, între guvernanți și mediul de afaceri, între sindicate și patronate, între guvernanți și sindicate, între sistemul financiar și mediul de afaceri. Acest parteneriat trebuie să dea formă coerentă comportamentului intern, relaționării externe și construcției interesului național, coagulând eforturile disponibile pe criterii de eficiență, de optimizare, de transformare și de dezvoltare a forțelor și capabilităților, și nu neapărat a capacităților care vor fi necesare în viitor.

Astăzi, când primele aprecieri sunt făcute sub imperiul dușmăniei, consider că România are nevoie de o gândire pozitivă și profesionistă, considerând că existența crizei este legată nu numai de greutăți, ci aproape și legată de marile posibilități într-un început al dezvoltării. Fundamentarea acestei poziții este consolidată, cel puțin pentru mine, și de afirmațiile profesorului Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie pe anul 2001, membru al Administrației Clinton, președinte al Consiliului Economic Consultativ, vicepreședinte și economist șef al Băncii Mondiale: "Cred că este important să vezi lucrurile în mod obiectiv, să lași la o parte ideologia și să privești realitatea înainte de a hotărî ce trebuie de făcut. Am văzut luându-se adesea hotărâri pe criterii ideologice și politice. Drept urmare, s-au adoptat măsuri cu totul greșite, care nu rezolvau problemele în discuție, dar care se potriveau cu interesele sau cu ideile celor care dețineau puterea. Cred că statele trebuie - și pot - să adopte politici care să asigure în același timp o repartiție echitabilă a acestei creșteri. Am încercat să elaborez o concepție și o politică economică în care relația dintre stat și piață să fie una complementară, astfel încât cele două să colaboreze, și care să țină cont de faptul că, deși piața constituie centrul economiei, statul are și el un rol important de îndeplinit, chiar dacă acesta este limitat. Inegalitatea, șomajul, poluarea erau chestiuni în care statul trebuia să-și asume un rol important. Am lucrat la inițiativa de reinventare a administrației de stat - la a face administrația să funcționeze mai eficient și să fie mai sensibilă la probleme; am văzut unde lipsește statul cu desăvârșire, am văzut cât de greu se face reformă, dar am văzut și că îmbunătățirile, fie și ele modeste, sunt posibile. Ca membru al cabinetului, eram în situația nu doar de a asista la dezbateri și de a vedea cum se terminau ele, ci și de a lua parte la acestea, mai ales în chestiunile care aveau tangență cu economia. Știam că ideile sunt importante, dar la fel de importantă este și politica, iar una din obligațiile mele era aceea de a-i convinge pe alții că ceea ce susțineam eu era bine, nu numai din punctul de vedere al doctrinei economice, ci și din punctul de vedere al doctrinei politice."

Am amintit toate aceste lucruri în speranța că a existat și la noi o confruntare la nivelul guvernului, că specialiștii au putut să-și spună punctele de vedere argumentate la nivelul situației României, că măsurile s-au luat și că se vor lua în concordanță cu interesele majore ale acesteia, definite de înțelegerea partidelor politice în parteneriatul interesului național.

La acestea aș mai adăuga câteva puncte de vedere, care cred că au fost luate în considerare de specialiștii în economie aflați la guvernare, puncte de vedere exprimate de același Joseph E. Stiglitz, care a cunoscut și experiența administrației federale și experiența unui mandat executiv la nivelul Fondului Mondial Internațional. Iată câteva dintre ele: "Politicile de ajustare structurală ale FMI - menite să ajute o țară să se adapteze la situațiile de criză și la dezechilibrele persistente - au dus în multe țări la înfometare și revoltă; iar atunci când rezultatele nu au fost chiar atât de groaznice, când s-a obținut o creștere economică de scurtă durată, beneficiile au revenit în mod disproporționat celor avuți, cei aflați la baza societății adâncindu-se adesea și mai mult în sărăcie. Lucrul care m-a șocat însă a fost acela că politicile respective nu erau puse la îndoială de mulți dintre cei aflați la conducerea FMI, de cei care luau deciziile cele mai importante. Ele erau puse adeseori la îndoială de cei din țările în curs de dezvoltare, însă multora le era teamă că ar putea pierde finanțarea din partea FMI și, cu aceasta, și banii furnizați de alții încât își exprimau îndoielile, în cel mai bun caz, cu cea mai mare prudență, și atunci numai într-un cadru privat. În interiorul FMI se credea pur și simplu că aceasta era o parte a durerii pe care țările trebuia să o resimtă pe drumul către o economie de piață funcțională și că măsurile propuse de organizație urmau de fapt să atenueze durerea pe care țările ar fi resimțit-o pe termen lung."

Aceste lucruri, care probabil au fost luate în considerare de specialiștii guvernamentali în probleme economice, mă determină să constat, având în vedere experiențele menționate, că măsurile preconizate în raportul cu FMI nu sunt suficiente pentru adevărata redresare economică de care are nevoie România.

Având în vedere faptul că principala amenințare la adresa României este legată de starea economiei, de lipsa competitivității acesteia, de faptul că aceasta nu are capacitatea de utilizare a potențialului resurselor umane existente, consider că programul necesar este programul capabil să transforme economia, să modernizeze și să eficientizeze statul, să repoziționeze economic România la nivel global și european.

În acest cadru, consider că este nevoie de o nouă abordare, având în vedere faptul că deceniul următor poate să devină o perioadă de creativitate socială fără egal, în care se vor concepe noi modalități de a colabora într-un spirit mai creativ, mai novator și mai democratic, creativitatea fiind, în fond, o activitate colaborativă, cumulativă și socială, prin care oameni cu aptitudini, puncte de vedere și cunoștințe diferite împărtășesc și dezvoltă împreună idei. Charles Leadbeater, profesor la Oxford University, unul din consilierii lui Tony Blair, autor al conceptului "Noi - Gândim" - "Inovație de masă, nu producție de masă", consideră că acest concept ar putea crea o nouă bază organizatorică a societății, una care ne-ar încuraja să împărtășim mai mult, să fim mai colaborativi și participativi și care, în cele din urmă, va extinde democrația, egalitatea și libertatea. În piețe se comercializează produse; în comunități se naște cunoașterea. Ideile nu există numai în mințile unor indivizi, ele există prin circulația lor constantă. În actualul secol, bunăstarea noastră va depinde mai puțin de ceea ce posedăm și consumăm, și mai mult de ceea ce împărtășim și creăm împreună, în special deoarece să fie tot mai îngrădit de considerente ecologice, ceea ce înseamnă că va trebui să trăim tot mai mult în cadrul unor limite colective obligatorii.

În contextul schimbărilor produse la nivelul dezvoltării și perceperii acesteia la nivel european și global, consider că în momentul de față puterea și opoziția au nevoie de un spirit nou, acela al colaborării pe problemele majore ale interesului național, cu atât mai mult cu cât deficitul de cont curent s-a adâncit cu 65,5% în primul trimestru, la 1,50 miliarde de euro, investițiile străine directe s-au redus cu 48,8%, ridicându-se în primele trei luni doar la 754 milioane de euro, datoria pe termen mediu și lung a fost la 31 martie 2010 de 70,15 miliarde de euro, în creștere cu 6,9% față de sfârșitul anului 2009. Datoria pe termen scurt era de 15,87 miliarde de euro, cu 8,8% mai mult decât la sfârșitul anului 2009.

Cadrul european este tot la fel de dificil, luând în considerare aprecierile lui Jean-Claude Trichet, directorul Băncii Centrale Europene: "Piețele se află în cea mai dificilă perioadă de după 1945. Practic, datoriile vechi sunt acoperite prin datorii noi care sunt mai mari decât cele anterioare, ceea ce agravează situația." Prin urmare, sunt puse în discuție, privite cu neîncredere, sustenabilitatea fiscală pe termen lung și perspectivele de creștere.

În acest cadru economic dificil, atât la nivel național cât și la nivel european, consider că grupul parlamentarilor independenți, acționând în interes național, trebuie să se constituie într-un factor coagulant al forțelor politice din Parlament, pentru a defini în consens măsurile economice pe termen scurt și programul de măsuri de creștere a competitivității economiei în context global și european. Acest mod de acțiune, al compromisului, al înțelegerii pe problemele fundamentale, consider că va da identitate noii formațiuni politice, pentru care realitatea situațiilor existente, coerența, profesionalismul și pragmatismul vor constitui baza consolidării unui nou mod de a face politica interesului național.

În acest context, aș aminti colegilor parlamentari, fără a ține strict de apartenența la o anumită formațiune politică, aprecierile lui Alexandru Vlahuță "că adevărata măsură după care se judecă puterea este dată de cât bine a adus pe lume și nu de cât zgomot a făcut."

Aș aminti în acest cadru câteva din măsurile susținute în perioada anilor 2007-2009: schimbarea politicilor de impozitare pentru activitățile productive; stimulente pentru investițiile în cercetare și dezvoltare, pentru încurajarea acestor activități în rândul producătorilor mici și mijlocii; conceperea unor pachete de stimulare a achiziționării produselor și serviciilor realizate în România, în special la lucrările mari de infrastructură; stimularea exporturilor pentru produsele concepute și manufacturate în România prin diversificarea legăturilor de comerț pentru a micșora dependența față de economia statelor membre ale Uniunii Europene printr-o repoziționare inteligentă pe piața spațiului răsăritean, în special cu Rusia, și în dinamizarea relațiilor comerciale cu economiile dinamice din zona asiatică, China, India; atragerea investitorilor în special în domeniul productiv cu obiectivul de a-l aduce la standardele de competitivitate care funcționează la nivel european; protejarea capitalului autohton și stimularea creșterii capitalului național cu precădere în sistemul bancar, în agricultură și în industrie; dezvoltarea și reabilitarea sectorului agricol; înființarea unor centre naționale de pregătire tehnologică la nivelul fiecărui județ; întărirea controlului utilizării banului public, această acțiune făcându-se pe baze obiective, bugete multianuale, costuri standard și pe o concepție care are la bază teoria opțiunii publice.

    Florian Daniel Geantă - declarație politică: Și profesorii sunt violenți;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Și profesorii sunt violenți"

Ne întrebăm ce este astăzi profesorul sau, mai bine zis, ce trebuie să reprezinte profesorul. Un model pentru elevi, un mentor pentru aceștia, care trebuie să-i călăuzească pașii în viață, care să-i ofere o educația aleasă.

De ce se discută numai despre violența elevilor și nu se amintește și de agresiunea verbală și fizică de care dau dovadă unii profesori, agresiunea care este un aspect important în analiza vieții sociale, ea având implicații multiple asupra elevului dar și asupra educației acestuia.

Trebuie să vedem care sunt cauzele acestui fenomen și să găsim urgent strategii de eliminare a acestuia. Părinții au și ei o mare parte de vină, nemaiavând autoritate asupra propriilor copii, implicându-se puțin sau deloc în educația acestora, având ei înșiși un nivel scăzut de educație sau o situație economică dificilă.

De ce a devenit profesorul violent? De ce nu mai are autoritatea asupra elevilor? Pentru că mulți dintre aceștia nu mai au chemare pentru această meserie, nu comunică cu elevii, sunt subiectivi atunci când fac o evaluare, au programe școlare încărcate, nu au vârsta și experiența necesară în domeniu, pentru că aceștia trebuie să pună mai presus de toate educația elevilor, nu interesele salariale.

Cine este de vină? Cred că toată societatea, pentru că suferă copilul, familia, profesorul, instituția. Da, această societatea care este permanent în schimbare, mass-media care promovează mai mult decât trebuie violența, școala în care au intrat profesori fără înclinație față de meserie, slab pregătiți, familia care se implică superficial.

Cred că descentralizarea s-ar putea să rezolve o mare parte din probleme, directorii ce vor fi aduși vor putea să selecteze atât un corp profesoral de calitate, cât și elevii bine pregătiți.

Nu trebuie însă să uităm că educația a fost și trebuie să rămână cheia principală a viitorului României.

    Stelică Iacob-Strugaru - declarație politică despre O strategie fiscală sănătoasă;

Domnul Stelică Iacob-Strugaru:

"O strategie fiscală sănătoasă"

Chiar dacă importanța ședințelor dedicate declarațiilor politice a fost minimalizată în ultimul timp, țin să vă amintesc că, în multiple rânduri, am adus în discuție importanța unei strategii fiscale naționale, construită pe principii economice riguroase, echitabile și eficiente.

Nu am făcut rabat de la faptul că susțin activitatea actualului guvern și, prin intermediul interpelărilor parlamentare, am atras atenția executivului că România este încă foarte departe de ceea ce înseamnă o fiscalitate eficientă, care să genereze un buget de stat mult mai solid.

Actuala concepție fiscală a României împovărează dincolo de curba suportabilității tot pe cei care consideră normal să se comporte corect în relația cu statul și obligațiile fiscale. Altfel spus, politica fiscală românească este îndreptată împotriva agenților economici corecți și în favoarea economiei subterane.

Nu este nicidecum de mirare că orice ar face guvernele, nu se poate trece peste 30% pondere a veniturilor bugetare din p.i.b., prag psihologic care nu poate fi depășit decât prin reformă fiscală radicală.

Lărgirea bazei de impozitare, pe falii largi ale p.i.b.-ului românesc, a fost mereu amânată fie din rațiuni electorale, fie din rațiuni politice proprii ale intereselor guvernelor, care pot fi subsumante astfel: în perioada 2000-2004 "România social-democrată, România evazionistă, România noastră!" sau în perioada 2004-2008 "Pentru noi înșine!".

De asemenea, comportamentul fiscal al organismelor abilitate în efectuarea controlului, au făcut practic imposibil de conceput că organele Ministerul de Finanțe mai acționează în interes public, ci doar în interesul privat al inspectorilor financiari.

Cred cu tărie că, acum, în ceasul al doisprezecelea, să înțelegem mai bine sintagma care ghidează comportamentul americanilor "de moarte și de fisc nu te scapă nimeni" și că numai așa vom putea dispune de o colectare mai bună a tuturor sarcinilor la bugetul de stat.

Numai așa guvernele vor putea gândi la o ajustare în scădere a sarcinii fiscale, pentru a o face mai ușor de suportat.

    Dănuț Liga - declarație politică cu privire la Criza de locuri în grădinițele bucureștene;

Domnul Dănuț Liga:

"Criză de locuri în grădinițele bucureștene"

Deficitul de locuri în grădinițele bucureștene se menține și în acest an, cele mai afectate cartiere fiind Drumul Taberei, Berceni, Militari, Rahova, Ferentari, Crângași, Giurgiului.

Se fac eforturi în toată capitala pentru a rezolva această problemă. Toți suntem conștienți că învățământul preșcolar, prima treaptă a sistemului de educație și de instruire, are o importanță deosebită în integrarea copilului în viața școlară.

Este adevărat că oferta este mai mare decât cererea, că nu sunt locuri suficiente nici în grădinițele de stat, nici în cele particulare, că există o criză a educatoarelor și se apelează la suplinitori sau la cadre didactice pensionate, în unele grupe educatoarele având în grijă și 50 de copii.

La nivelul capitalei se fac cercetări pentru a se identifica posibile spații din școli care ar putea fi transformate în grupe de grădiniță. De exemplu, în Sectorul 6, vor fi date în folosință 20 de grupe noi.

În acest sector s-au mansardat mai multe unități preșcolare, iar autoritățile locale fac eforturi pentru a mări numărul locurilor în grădinițele de stat deoarece din cauza crizei economice mulți părinți renunță la serviciile grădinițelor particulare și doresc să-și înscrie copiii la instituțiile de stat, deja aglomerate.

Cred cu putere că revirimentul relativ al natalității din România și mai ales în mediul urban, nu trebuie să se împiedice de insuficiența locurilor în aceste instituții. Deja structura socio-demografică a României se pliază pe modelul european al îmbătrânirii accentuate. Astfel, grija și preocuparea pentru viitoarele generații trebuie să ne caracterizeze pe toți.

Creșele și mai ales grădinițele sunt absolut necesare atât pentru educația timpurie a copilului, pentru adaptarea sa la mediul social, pentru formarea unei personalități sănătoase, cât și pentru părinții care încredințând copilul unui astfel de centru pot să-și urmărească nestingheriți obiectivele în carieră.

Administrațiile locale trebuie să-și concentreze eforturile și să răspundă rapid problemelor emergente ale comunității. Altfel, discursuri și argumentele pentru descentralizare nu-și mai au rostul.

    Radu Stroe - declarație politică: De ce intrăm în colaps?;

Domnul Radu Stroe:

"De ce intrăm în colaps?"

Alienarea patologică a guvernului Boc IV, pe care am putut-o constata cu toții, mai ales în ultimele luni, rezidă în paradoxul inexplicabil al deciziilor și hotărârilor sale. În timp ce țara se prăbușea ca un castel de cărți de joc sub povara taxelor și impozitelor, FMI-ul declara fățiș mefiența față de acest guvern, sarabanda grevelor și demonstrațiilor era iminentă, Guvernul Boc a avut agenda ședințelor înțesată de hotărâri și decizii fără nicio legătură cu perioada dramatică pe care o traversam.

Spicuind câteva hotărâri de guvern de la sfârșitul anului trecut, aflăm, de exemplu, care au fost prioritățile "anticriză" pe care Emil Boc a marșat: rafinarea stocului de uraniu al României, introducerea pe piață a generatoarelor de aerosoli, automobilul electric, aprobarea stemelor, atestarea domeniului public și istoric al multor localități etc. Și pentru că suntem un popor milos și generos dăm peste un milion de euro pentru destresarea porcilor și găinilor, 1 milion de euro nerambursabil ajutor pentru Republica Moldova etc. Sume neverosimil de mari, chiar și în perioade de relaxare financiară, către Biserica Ortodoxă Române sunt alte "măsuri anticriză". Aceasta din urmă este bizar de privilegiată.

Într-o țară în care se închid spitalele în care oamenii mor cu zile, pensionarii dau lupte corp la corp cu jandarmii, în lupta lor pentru supraviețuire, totuși se găsesc bani pentru poleirea în aur a catapeteasmei bisericii de la Cotroceni - pentru aceeași Biserică s-au alocat un milion de euro în anul de criză 2009 -, 3 milioane de euro pentru o pârtie de schi în comuna Sucevița pe un teren deținut de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, 1 milion de lei alocați integral pentru catedrala de 18 etaje, cu lifturi, clopote acționate electric, buncăr de 10.000 persoane, cu un loc de joacă pentru copii și un parc de trei hectare, al domnului primar din Voluntari, Florentin Pandele. Pentru cine bat clopotele acestui "mall gotic"?

Într-o țară în care populația este în continuă scădere, mortalitatea infantilă este cea mai mare din întreaga Europă, numărul sinuciderilor este în creștere, Guvernul Boc nu are nicio remușcare să reducă indemnizațiile pentru creșterea copilului exact de Ziua Copilului.

Într-o țară în care diverse categorii sociale, de la profesori la medici, anunță greve generale, se găsesc destui bani de la bugetul de stat pentru proiecte bugetifore total ineficiente. Chiar era nevoie de 12 milioane de euro pentru un patinoar, în condițiile în care el costă nu mai mult de 4 milioane? Chiar era nevoie de 3 milioane de lei pentru Casa de Cultură din orașul păstorit de domnul Flutur? Cine știe? Poate actualii sau viitorii șomeri suceveni vor avea destul timp pentru...cultură!

Analistul Ilie Șerbănescu conchidea dezarmant: "Era inevitabil să se ajungă aici [...] Ideea e că orice ar face Guvernul, România nu mai poate fi salvată de la dezastrul economic. Pe modelul economic al României nu se poate face absolut nimic viabil, constructiv. Doar aici putem discuta despre hipermarketuri fără fabrici, de mașini fără șosele, de bănci fără economie reală... Așa ceva nu se poate!"

    Teodor Atanasiu - declarație politică: Președintele cere pensionarilor să se sacrifice pentru salvarea guvernanților săi portocalii și pentru poleirea cu puțin aur a bisericii sale controversate...;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Președintele le cere pensionarilor să se sacrifice pentru salvarea guvernanților săi portocalii și pentru poleirea cu puțin aur a bisericii sale cotroceniste..."

În timp ce pensionarii disperați au luat calea protestelor zilnice, înspăimântați de viitorul sumbru regizat de însuși președintele Băsescu, domnul Boc aruncă cu banii bugetari pe tot felul de proiecte fanteziste, menite să-i îmbunătățească nivelul de trai din satul natal, Răchițele, precum și conturile firmelor legate ombilical de partidul portocaliu, iar președintele Băsescu își alocă o sumă modică, de doar 50.000 de euro, pentru poleirea cu aur a bisericii din curtea Palatului Cotroceni!

Suma totală este destinată pentru "lucrări realizare registrul superior catapeteasmă Biserica Cotroceni", conform e-licitație.ro, și este defalcată în două loturi. Lotul 1 "lucrări sculptură lemn" este estimat la un preț de 97.957,98 lei și Lotul 2 "lucrări poleire registru superior catapeteasmă cu foiță de aur", care este estimat la 86.915,96 lei.

Probabil că domnului președinte i se părea prea anostă și lipsită de strălucire biserica prezidențială și din acest motiv nu se mai putea ruga cu aceeași evlavie pentru bieții pensionari, astfel încât aceștia să poată rezista vremurilor grele ce-i așteaptă începând din luna iunie. Doar rugăciunile poleite cu aur pot face minuni în grădina prezidențială.

"Nu mai sunt bani", ne-a spus președintele Băsescu când a anunțat măsurile de austeritate. Însă, același șef de stat spunea, când premierul Tăriceanu îi refuza majorarea cu 50% a salariilor dascălilor, în noiembrie 2008, și că " totul este posibil dacă există voință".

Ce să înțelegem, domnule președinte, prin acest demers? Este adevărat, nu este foarte costisitor, ați putea spune, nu în valoare de 500 de milioane de euro, cât ar mai avea nevoie guvernul pentru plata pensiilor până la sfârșitul acestui an, dar este suficient ca să ne demonstreze voința dumneavoastră, atunci când vine vorba de investiții prezidențiale, chiar și în aceste vremuri de criză profundă.

Ați mai cheltuit și anul trecut, în 2009, 1 milion de euro pentru reconstrucția aceleiași biserici, care mai fusese reconstruită și în anul 2004, domnule președinte. Nimic de zis. Sunt foarte importante și pentru români și pentru dumneavoastră lăcașurile de cult, dar pâinea cea de toate zilele nu este, oare, la fel de importantă pentru bieții pensionari cărora le-ați tăiat-o fără să vă gândiți că-i condamnați la sărăcie lucie, la ieșit în stradă la cerșit, pe mulți dintre ei și la boli fără număr, în lipsa posibilității de a-și mai putea cumpăra medicamentele necesare?

Banii pe care-i aruncați dumneavoastră cu lejeritate pe orice aveți chef prin curtea Cotrocenilor, doamna Udrea pe publicitate sau târguri de turism, care au menirea mai mult să îngroape turismul decât să-l promoveze, după ultimele cifre publicate, sau domnul Blaga, pe whisky și alte băuturi de alungat stresul în vacanțele angajaților ministerului pe care-l conduce, nu credeți că adunați, ban cu ban, ar fi putut salva buzunarele pensionarilor și ale salariaților, cărora le cereți să se sacrifice pe altarul nesăbuinței portocalii?

    Mihai-Aurel Donțu - declarație politică cu tema Drama pensionarilor, tratată cu imposibilitate de către președintele Băsescu;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Drama pensionarilor, tratată cu impasibilitate de către

președintele Băsescu"

Atunci când președintele Băsescu a anunțat drasticele măsuri de reducere a pensiilor și a salariilor cu procente impresionante, ca urmare a descoperirii peste noapte, de către reprezentanții FMI, a situației critice în care se găsește economia românească, bumerangul acestor soluții halucinante a lovit în plin deopotrivă asupra vârstnicilor și angajaților.

Până nu de mult, cu doar câteva săptămâni în urmă, acestora li se dădeau constant asigurări ferme, atât de către președintele Băsescu, cât și de către premierul Boc, că sunt bani suficienți pentru plata pensiilor și a salariilor și că afirmațiile unora în acest sens, ale opoziției sau ale presei critice, sunt doar comentarii tendențioase, lipsite de orice acoperire.

Nemulțumirile pensionarilor erau oricum din ce în ce mai acutizate, pe fondul discuțiilor fără niciun rezultat privind prevederile controversate din noua lege a pensiilor și a refuzului guvernului Boc de a stabili punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut pe economie, dar și a înghețării pensiilor în anul 2010 și a neindexării acestora, nici măcar cu acel procent echivalent al inflației.

Astfel, în urma acestor neînțelegeri, care s-au transformat în neajunsuri simțite efectiv prin diminuarea reală a veniturilor fiecărui pensionar în parte, fapt nerecunoscut de către guvernanți, protestele au rămas singura soluție la care mai puteau apela.

Și cum nimeni nu s-ar fi așteptat ca situația României să fie atât de gravă, atât timp cât președintele Băsescu ne-a asigurat permanent că rezultatele economice sunt din ce în ce mai bune, că domnul Boc face minuni și că recesiunea a plecat de mult de pe meleagurile noastre, șocul deciziei prezidențiale de a diminua pensiile cu un procent de 15%, a scos instant mii de pensionari în stradă, în toate județele țării. Disperarea acestora a atins cote alarmante, ceea ce i-a făcut să aibă reacții fără precedent în istoria postdecembristă: mii de vârstnici au ieșit în stradă înarmați cu umbrele, bastoane, sacoșe și chiar cu sticle incendiare.

Prin acest demers halucinant, domnul Băsescu a provocat o adevărată revoltă a celor în vârstă, plină de scene atât de revoltătoare, încât mă întreb cum de se mai poate dumnealui uita vreodată în oglindă: pensionari foarte în vârstă luptându-se cu jandarmii, gata să se sinucidă în stradă unii dintre ei sau leșinați în mijlocul mulțimii. Oare chiar era necesar ca pensionarii să ajungă din nou sacrificații de serviciu, să fie lăsați să moară de foame, fără medicamente și alte necesități stringente pentru a putea supraviețui, doar pentru a salva de la înec ultimul guvern al domnului Boc, guvern care a pus ultima piatră la temelia falimentului României?

Este reprobabil faptul că președintele Băsescu nu a tăiat jaful care se face fără nicio jenă de către miniștrii portocalii de mai bine de un an și jumătate încoace și a recurs la aruncarea poverii tot pe umerii celor care suferă.

    George Ionuț Dumitrică - declarație politică intitulată Educația pusă pe butuci;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Educația pusă pe butuci"

Haosul general în care a intrat România culminează în aceste zile cu dezastrul care se instalează în domeniul educației cu o rapiditate și o încrâncenare fără precedent.

Sindicatele din învățământ refuză dialogul cu ministrul Funeriu, invocat de acesta ca stringent, dar clamat abia în ceasul al treisprezecelea, după o lungă perioadă de sfidare a tuturor celor care au vreo legătură cu domeniul.

Domnul ministru nu prea i-a băgat în seamă pe profesori, atunci când aceștia au avut nemulțumiri vizavi de noua lege a educației sau de dificultățile financiare cu care s-au tot confruntat de la începutul anului, odată cu aplicarea legii salarizării unitare.

Atunci când unii dintre dascăli s-au trezit cu veniturile diminuate chiar și cu 40%, guvernanții au dat din umeri și au arătat cu degetul acuzator spre contabili. Nici când a venit vorba de cifra impresionantă de 15.000 de disponibilizați din învățământ, domnul Funeriu nu prea le-a cerut părerea și nici nu le-a dat prea multe explicații. Săptămâni la rând, în unele județe, profesorii nu au mai intrat deloc la clase, supărați pe nedreptățile care li se administrează constant de guvernele portocalii, dar domnul ministru nu prea a băgat de seamă că s-ar întâmpla ceva.

Acum, după ce acutizarea conflictului între ministerul de resort și sindicate a rupt orice posibilitate de dialog și consecințele care se întrevăd la orizont par extrem de dure, domnul ministru șterge cu buretele propriile eșecuri sau dezinteresul ostentativ afișat și încearcă să arunce pisica vrajbei în curtea sindicatelor: "Liderii sindicali vor să introducă copiii în lupta cu criza" acuză domnul Funeriu, ba chiar merge mai departe cu semănatul războiului și recurge la compararea cadrelor didactice cu "teroriștii" care îi iau "ostatici" pe elevi. Sunt acuzații grele, pe care nu le merită nimeni și care nu au ce căuta într-o dispută, dacă dorește cu adevărat să o stingă.

Toate acestea s-au perpetuat pe fondul nesfârșitului dialog al surzilor între ministru și reprezentanții profesorilor, fapt ce a făcut ca explozia furibundă a protestelor să nu mai poată fi oprită, deși acum domnul ministru Funeriu se precipită să deschidă un nou dialog. Însă, profesorii spun că este prea târziu inițiat demersul acestuia, invocând bătaia de joc permanentă la care au fost supuși de când domnul Funeriu s-a instalat în fotoliul de ministru, cu tot cu ideile sale importate și amalgamate într-o nouă lege, care nu-i avantajează nici pe dascăli, nici pe elevi și nici măcar nu are ca perspectivă consolidarea sistemului de educație pe termen mediu și lung.

De aceea, profesorilor nu le-a mai rămas decât să recurgă la lupta de stradă și au decis deja că vor intra în grevă generală pe termen nelimitat, începând din 31 mai, urmând să boicoteze și examenele naționale și chiar să înghețe anul școlar.

Deciziile profesorilor sunt drastice și, din păcate, cu consecințe nefaste asupra elevilor, dar când speranța moare definitiv, iar disperarea instalată nu poate ține loc de foame sau de cald și nici nu poate fi utilizată pe post de CEC în alb, necesar pentru plata datoriilor fiecăruia, nu-i putem judeca și nici învinovăți pentru tot ceea ce se întâmplă doar pe profesori, uitând subit că cei cu pachetele de legi și ordonanțele portocalizate la purtător, i-au manipulat și sacrificat permanent.

    Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Seria protestelor sociale va continua, iar Guvernul Boc se ține tare de scaune;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Seria protestelor sociale va continua, iar Guvenul Boc se ține tare de scaune"

Aproximativ o sută de sindicaliști, afiliați la cele cinci confederații sindicale, au pichetat azi, pentru a treia zi, sediul Palatului Cotroceni, ei strigând "Jos Băsescu!", nemulțumiți de măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare. În fața Președinției s-au aflat sindicaliști din metalurgie, îmbunătățiri funciare, veterinari, funcționari publici, ei având pancarde cu mesaje "Mai am un singur dor, de Boc nu vreau să mor" sau "Fie pâinea cât de rea, tot ne luați un sfert din ea".

Și la sediul Guvernului s-au adunat luni dimineață aproximativ 200 de sindicaliști, afiliați la cele cinci confederații sindicale, ei fluierând în semn de protest față de decizia de reducere a salariilor cu 25 la sută.

Protestele de la sediul Președinției și Guvernului au fost organizate de toate cele cinci confederații sindicale ca reacție față de măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare propuse în urma negocierilor cu Fondul Monetar Internațional (FMI).

Tot luni, aproximativ 200 de mame de bebeluși au protestat în fața Ministerului Muncii, fiind nemulțumite de decizia Guvernului de a micșora indemnizația pentru creșterea copilului, fiind de părere că prin această măsură va scădea natalitatea în România. Mămicile au avut bannere cu lozinci de genul "Copiii nu se cresc cu pâine goală!", "Pamperși pentru Băsescu", sau "Muritorii de foame de azi, emigranții de mâine!"

Măsurile de reducere a salariilor și pensiilor propuse de autorități după discuțiile cu delegația FMI i-au scos și pe pensionari în stradă. Aproximativ 1.000 de pensionari au protestat, în urmă cu câteva zile, timp de trei ore, în fața Palatului Cotroceni, cerând demisia președintelui Traian Băsescu, pe care l-au acuzat că i-a înșelat și căruia i-au cerut să renunțe la măsurile de reducere cu 15 la sută a pensiilor.

Peste 1.200 de agricultori au protestat în data de 10 mai în Piața Victoriei, cerând deblocarea accesului la fondurile europene, acordarea restanțelor la subvenții, reducerea accizei la motorină și combaterea evaziunii fiscale. Agricultorii au încheiat mitingul cu o horă și au cerut demisia premierului Emil Boc și a ministrului agriculturii, având cu ei sape de lemn ca simbol al sărăciei în care i-au adus actualii guvernanți. Fermierii au amenințat că dacă vor fi ignorați și de această dată, vor reveni în Piața Victoriei cu unelte adevărate, cu furci, cu coase, cu sape, pentru a determina autoritățile să conștientizeze că există oameni în agricultura românească. Aceștia au adus un coș plin cu varză pe care scria "Agricultura României în faliment" și o jumătate de bicicletă cu o singură roată pe care era scris "Fonduri europene?".

Participanții la protest au cerut deblocarea accesului la fondurile europene, acordarea restanțelor la subvenții, reducerea accizei la motorină și combaterea evaziunii fiscale. Aceștia au purtat pancarte pe care scria "Vrem motorină pentru agricultură la preț european" "Premierii României - milogii europei", "În loc de sprijin financiar, numai minciuni", "Stop munca la negru" și "Nu distrugeți irigațiile".

Și sindicaliștii din învățământ au început, în 10 mai, protestele cu pichete la Palatul Parlamentului, pe care le vor continua până în 20 mai. Mai mult, sindicaliștii din învățământ au decis să aplice măsurile dure de protest pe care le-au anunțat de mai mult timp dacă autoritățile nu le iau în considerare cererile. Cadrele didactice nu mai trec din 12 mai notele elevilor în catalog și nu mai participă la evaluările naționale și la bacalaureat, ceea ce înseamnă blocarea anului școlar. Mai mult, profesorii vor intra din 31 mai în grevă generală, în 19 mai vor participa la mitingul din Piața Victoriei, iar în 1 iunie vor fi organizate mitinguri în municipiile reședință de județ și în București.

În concluzie, săptămâna aceasta, zeci de mii de oameni vor ieși probabil în stradă nemulțumiți de măsurile de austeritate dure anunțate de guvernanți. Toată lumea e nemulțumită: pensionarii, salariații de la stat, profesorii, medicii, studenții. E greu de imaginat un moment mai nepotrivit să te afli la Palatul Victoria, lucru pe care îl știe foarte bine atât Emil Boc, cât și echipa sa de miniștri.

    Marin Almăjanu - declarație politică: Haosul portocaliu;

Domnul Marin Almăjanu:

"Haosul portocaliu"

Țara arde după un an și jumătate de guvernare pdl-istă, deoarece guvernele premierului Boc s-au ocupat de orice altceva, numai de măsuri anticriză nu au avut timp vreodată.

Tot anul 2009, domnul Boc a fost preocupat de perfecționarea repertoriului de minciuni necesare bunei desfășurări a campaniei prezidențiale, iar succesul acestui impresionant efort a fost garantat de truda incomensurabilă depusă în acest sens. De la începutul anului 2010, premierul Boc a avut din nou cu totul alte priorități decât problemele economice ale României, reducerea cheltuielilor publice sau realizarea și punerea în aplicare a vreunui plan pentru relansare economică.

Dacă ați avea răbdarea necesară pentru a analiza fiecare ședință de guvern din ultimele luni, ați descoperi consternați că majoritatea hotărârilor de guvern care s-au aflat pe ordinea de zi au fost cele care privesc atestarea domeniului public și istoric a zeci de județe și sute de localități sau aprobarea stemelor pentru alte mii de localități.

Zilele trecute premierul Boc a ieșit în prime-time cu un discurs foarte dur, amenințându-i cu demiterea pe toți cei care nu contribuie la stârpirea contrabandei, spunându-ne extrem de supărat că orice ban scos la suprafață sau economisit este bine venit pentru a putea trece peste situația grea în care ne aflăm.

Dar, domnule Boc, când România ar mai fi putut fi încă salvată de la dezastru, ce ați întreprins în calitate de prim-ministru, astfel încât, acest lucru să nu se întâmple?

De ce ați considerat ca prioritară, de exemplu, în septembrie 2009, în trei ședințe consecutive de Guvern, rafinarea stocului de uraniu al României și nu relansarea economică a României, stimularea investițiilor și reducerea monstruoaselor cheltuieli pentru achiziții, evenimente și deplasări, pe care le mai practică încă, cu larghețe și în aceste zile, miniștri dumneavoastră, chiar dacă președintele ne-a spus foarte categoric că nu mai sunt bani? Punea România la cale vreun război nuclear și dumneavoastră pregăteați cumva în secret acest lucru, sau nu aveați cu ce vă ocupa timpul ședințelor de guvern, pe care le-ați condus atâta timp, fără a face realmente ceva bun pentru a mișca economia?

Cum este posibil să vă ocupați în mai multe ședințe de guvern consecutive, de reglementarea introducerii pe piață a generatorilor de aerosoli sau de înființarea unei comisii interministeriale în vederea punerii în practică a năstrușnicului dumneavoastră proiect, automobilul electric? Dar de măsurile ferme pentru combaterea contrabandei de ce nu ați avut timp deloc, din 2008 și până în prezent, domnule prim-ministru și ne vorbiți de acest lucru, abia acum, în vremuri critice, când s-a aflat că România nu mai are niciun ban și falimentul este singurul care mai planează deasupra a tot ce mai mișcă în țara asta?

De ce, domnule prim-ministru, îi dați 700.000 de euro de cheltuială doamnei ministru Udrea, pe orice îi trece prin cap că i-ar fi necesar impresionantului minister pe care-l conduce, iar pensionarilor le spuneți că nu mai sunt bani de pensii și mamelor că au cam huzurit bebelușii lor pe banii statului?

Nu tot o cheltuială grea face și doamna Udrea, dintr-un buget extrem de auster, sau numai ce se cheltuiește pentru poporul român se trece pe minus, iar pe plus, tot ceea ce toacă guvernanții dumneavoastră și clientela de partid?

    Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu titlul Pamperșii, obsesia prezidențială;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Pamperșii, obsesia prezidențială"

Odată cu ieșirea la suprafață a minciunilor bociene, băsesciene sau mai bine zis pdl-iste, președintele Băsescu nu mai prididește să taie din buzunarele românilor, haotic, în toate direcțiile, fără niciun discernământ sau siguranță că bumerangul socotelilor fără rost nu se va întoarce și mai puternic în capul economiei și, mai ales, al românilor.

După inopinata descoperire a FMI că toate-s negre în România și că economia stă pe buza prăpastiei colapsului, președintele Băsescu a început goana după soluții de economisire, care mai de care mai aberante.

Nu slăbiciunile fără număr ale guvernanților, pe care i-a ținut în brațe timp de un an și jumătate, fără ca aceștia să ia măcar o singură măsură pentru a relansa economia românească și a reduce cheltuielile, corupția sau birocrația, au vreo importanță în motivațiile găsite de domnul președinte acum, când ne spune că sacrificiul trebuie să se întoarcă din nou la popor, ci căutarea disperată de a scoate bani din orice i se năzare dumnealui că ar putea-o face, fără să țină cont de consecințe, pare să fie singura sa preocupare. Pensiile vor fi reduse cu 15%, iar indemnizațiile pentru mame cu cel puțin 25% și alocațiile pentru copii, la fel.

Ce dacă pensionarii vor muri de foame? Ce dacă mamele nu vor mai avea cu ce să-și hrănească bebelușii? Domnul președinte are o singură problemă: în România sunt prea mulți pensionari, prea mulți asistați și se consumă prea mulți pamperși!

Cum de s-a ajuns oare, în situația de a da atât de mulți bani pentru mame și bebeluși și la ce ne folosește o cheltuială atât de nechibzuită, se întreabă domnul Băsescu, supărat pe miniștri domnului Boc, că nu găsesc scurgerea imensă din vistierie?

În România se cumpără prea mulți pamperși cu banii de la buget, zice domnul Băsescu. Dar licitațiile trucate, contractele supraevaluate sau manevrele financiare ale clientelei de partid sau ale guvernanților dumneavoastră nu sunt, domnule președinte, la fel de costisitoare sau, mai bine zis, uzurpatoare, pentru un buget de criză?

La revărsarea nervilor prezidențiali pe risipa de pamperși pe banii statului portocaliu, oficialii din Ministerul Muncii au și ieșit cu propunerea de a plafona indemnizația mamelor la suma de 600 de lei, așa cum era anterior. Doar în urma inflamării opiniei publice și a anunțului protestului mamelor, guvernanții pdl-iști s-au gândit să mai înmoaie inima mamelor și să le facă un cadou nesperat: o reducere de doar 25% a acestei indemnizații.

Potrivit datelor înregistrate de Agenția Națională pentru Prestații Sociale, în luna martie, la nivelul întregii țări, erau aproape 200.000 de persoane care beneficiau de indemnizația pentru creșterea copilului. Vi se pare, domnule Băsescu, o cifră atât de impresionantă, cea de 200.000 de mame, care beneficiază de 85% din venitul pe care l-au obținut muncind, până ce au dat naștere bebelușilor aflați acum în îngrijire?

Faptul că indemnizația pentru mame, de 85% din venit, a avut chiar o ușoară relevanță în ceea ce privește creșterea natalității, într-o Românie aflată de 20 de ani într-un declin demografic îngrijorător, nu pare să fie un argument suficient de pertinent, domnule Băsescu, astfel încât soluțiile dumneavoastră de austeritate să nu intre cu foarfeca și în pamperșii bebelușilor și în buzunarele mamelor lor?

    Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Noua orânduire portocalie - campioană la jaf și incompetență;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Noua orânduire portocalie - campioană la jaf și incompetență"

Mii și mii de români promit că vor ieși în stradă pentru a-și striga nemulțumirile, revolta și durerile. Pensionarii disperați protestează în fața Palatului Cotroceni, iar președintele Traian Băsescu trece la amenințări și caută niște "dușmani ai poporului" pe care să arunce vina sărăciei și dezbinării.

Văzând furia oamenilor care sunt batjocoriți după ce au muncit o viață, Traian Băsescu a declarat că între pensionari a fost infiltrat "un grup predispus la violență". Dacă i-ar fi privit cu atenție pe acești oameni, ar fi înțeles dezastrul în care a dus țara această guvernare. Pensionarii nu cer și nu au de ce să ceară pomană. Mă îndoiesc sincer că printre protestatari se aflau beneficiarii unor pensii de lux. Cei mai mulți erau oameni cu pensii sub 1.000 de lei, pentru care reducerea cu 15 % a veniturilor echivalează cu o condamnare la moarte.

Ce înseamnă, concret, măsurile propuse de Traian Băsescu?

Vă invit, stimați colegi, să răspundeți la această întrebare, făcând abstracție de culoarea politică a partidului din care faceți parte, și veți înțelege de ce profesorii, medicii și funcționarii intră în grevă, de ce protestează pensionarii, agricultorii și mamele cu bebelușii în brațe.

Milioane de oameni vor fi afectați. Reducerea salariilor cu 25%, a pensiilor și a ajutoarelor de șomaj cu 15%, condamnă categoriile sociale cu venituri mici și foarte mici la o luptă pentru supraviețuire, la care nu au fost forțate nici măcar în timp de război.

Anularea subvențiilor pentru încălzire și apă caldă va dubla factura la întreținere. Cetățenii vor plăti costul incompetenței și al contractelor oneroase, în condițiile în care instituțiile care produc și distribuie agentul termic sunt "căpușate" de clientela politică, sub directa oblăduire a președintelui.

Economia privată va avea de suferit, prin scăderea drastică a consumului, iar perspectiva ieșirii din criză este amânată sine die.

De ce s-a ajuns aici?

Fără urmă de îndoială, motivul principal este incompetența guvernării băsescu-boc. Această guvernare nu a luat nici măcar o singură măsură eficientă împotriva crizei sau de stimulare a economiei reale. Iar acum, în pragul dezastrului, Guvernul PDL vine cu programul anticriză "Scapă cine poate".

Noua orânduire portocalie, ce se edifică pe întreg cuprinsul patriei, taie pensiile veteranilor de război și ale persoanelor cu handicap, după ce a deschis la maximum robinetele bugetului pentru a umple buzunarele clientelei politice.

Unde era domnul Traian Băsescu atunci când acest guvern și instituțiile din subordinea acestuia au cheltuit pe achiziții, în primul semestru al acestui an, o sumă aproape egală cu tot ce s-a cheltuit anul trecut? Unde era Traian Băsescu atunci când acest guvern a risipit milioane de euro din banii publici pe tot felul de proiecte supraevaluate și deseori absurde? Acum, același Traian Băsescu contestă legitimitatea oricărei încercări de opoziție și a principiilor esențiale ale democrației.

Domnilor guvernanți, dreptul de a protesta este esențial în orice democrație. Nu uitați acest lucru și nu mai încercați să aruncați responsabilitatea pe umerii altora. Ne-ați adus pe marginea prăpastiei, în timp ce ne abureați cu reforma statului și a clasei politice, iar acum vă e teamă că vine lumea cu furcile la Palatul Victoria.

Pe lângă risipa banilor publici, România este în coada clasamentului din punct de vedere al atragerii de fonduri europene. Am aderat la Uniunea Europeană în urmă cu mai bine de 3 ani și, până în prezent, nu am reușit să atragem nici 16% din cele 33 de miliarde de euro care i-au fost alocate României pentru intervalul 2007 - 2013. Nu ne batem să obținem banii de la Uniunea Europeană nici măcar acum, când accesarea fondurilor externe ar trebui să devină prioritate națională. În instituții este haos, iar proiectele aprobate stau mult și bine până la semnarea contractelor. Cererile de plată așteaptă luni întregi pentru a primi un semn din partea autorităților.

Reducerile salariilor și pensiilor spulberă mitul cotei unice, care nu a adus mau multe locuri de muncă sau venituri bugetare mai mari și nu a eliminat economia neagră. Cota unică a adus mai mulți bani în buzunarele celor bogați. Actuala putere trebuie să recunoască falimentul cotei unice și să promoveze în mod oficial impozitarea progresivă.

Măsurile de austeritate anunțate aduc în discuție ineficiența statului în combaterea evaziunii fiscale, ineficiență pe care rapoartele Agenției Naționale de Administrare Fiscală o și dovedesc. Evaziunea fiscală în România este estimată la cel puțin 10 miliarde de euro, echivalentul împrumutului pe care țara noastră îl va lua în 2010. Așadar, reducerea deficitului bugetar se poate face prin reducerea evaziunii fiscale, nu pe seama pensionarilor.

Ați spus să venim cu măsuri concrete. Iată, Partidul Social Democrat are un program care cuprinde soluții pentru revigorarea economică și pentru consolidarea capacității statului de a-și respecta obligațiile de stat social.

Pe scurt, soluțiile propuse de PSD sunt următoarele:

  • impozitarea diferențiată, coroborată cu deduceri fiscale pentru investiții și export;
  • t.v.a. diferențiat, prin scăderea la produse de strictă necesitate și majorarea taxei pentru cele de lux;
  • punct de pensie echivalent a 45% din salariul mediu;
  • refuzul de a scădea pensiile, fiindcă pensia este un drept câștigat prin muncă și nu o formă de asistență socială;
  • reducerea rapidă a risipei din administrație;
  • absorbția sporită a fondurilor europene;
  • atacarea frontală a evaziunii fiscale.

Acestea sunt ideile de bază ale programului nostru, care cuprinde măsuri concrete, detaliate, pe domenii. Avem și cifre, și analize serioase. Însă avem un președinte și un guvern care dovedesc că nu sunt preocupați de problemele reale ale cetățenilor.

Este incredibil faptul că, în acest moment, Traian Băsescu și PDL nu sunt interesați de soarta românilor, ci de alegerile din 2012. Asta îi frământă pe ei, să nu piardă alegerile, să nu piardă puterea, nu contează ce se întâmplă cu țara asta și cu oamenii din această țară.

Ar fi cazul ca acest guvern, care tratează dezastrul cu maxim cinism, să-și recunoască incompetența și să-și dea demisia.

    Virgil Pop - declarație politică intitulată Am întâlnit și români fericiți;

Domnul Virgil Pop:

"Am întâlnit și români fericiți"

Este din ce în mai evident faptul că niciodată nu ne-a mai fost atât de greu să trăim decent în țara noastră. Pentru foarte mulți dintre români, traiul de zi cu zi s-a transformat într-o veritabilă luptă pentru supraviețuire, din care scapă cine poate. Pensionarii, bunicii și părinții noștri își cer drepturile câștigate în treizeci sau patruzeci de ani de muncă, cu umilință, în stradă. Mamele nu își mai permit să își crească copiii în condiții normale, iar bugetarii trăiesc zilnic sub amenințarea restructurării. Nici mediul privat nu o duce mai bine. Dacă nu și-au închis deja firmele, mulți se gândesc să o facă, în lumina ultimelor majorări de taxe.

Mai există însă o categorie de români pentru care criza, grija zilei de mâine, responsabilitatea, economisirea sunt niște termeni lipsiți de însemnătate. Pentru acești oameni, contează doar banii (publici, dacă se poate) și puterea. Iată cu ce se ocupă cei mai fericiți dintre români.

Spre exemplu, președintele țării, autorul moral al genocidului social generat de reducerea drastică a veniturilor populației, găsește, totuși, fonduri necesare pentru niște achiziții "stringente" pentru Administrația Prezidențială: periuțe de unghii, preșuri speciale, odorizante antitabac sau transformarea decorațiilor feminine în decorații unisex. Adunate, câteva sute de mii de euro.

Alt exemplu: ministrul turismului și dezvoltării a alocat două sute de mii de euro (!!) pentru decorarea unui stand turistic la Berlin. Ministerul condus de Elena Udrea a mai achiziționat carburanți în valoare de 124 de mii de euro pentru diversele deplasări la mare, la munte, în Bucovina, sau pe oriunde va mai decide doamna ministru să călătorească.

În total, într-o perioadă de maximă austeritate, care pentru români înseamnă o scădere brutală a nivelului de trai, un minister al României, țară grav lovită de probleme economice, cheltuiește, fără a clipi, 700 de mii de euro. Per total, aproape un milion de euro în minus la bugetul de stat, asta în vreme ce românii se văd cu veniturile micșorate cu un sfert.

Și pentru ca faptele lor "glorioase" să nu rămână necunoscute publicului larg, PDL a decis să revină, prin reprezentanții săi, pe posturile importante de știri din România, după o lună de boicot. Pentru că aceasta este marea problemă a țării: lipsa reprezentanților PDL de pe micile ecrane. Desigur, nu poate fi vorba de eficientizarea absorbției fondurilor europene sau de creșterea veniturilor bugetare. Și nu, nu e cazul să vorbim nici de sprijinirea investițiilor și în nici un caz de reducerea și restructurarea cheltuielilor bugetare.

Aceste preocupări nu sunt pentru românii fericiți. Grijile, cifrele, șomajul, locurile de muncă sunt doar pentru cei care au nenorocul de a-și trăi zilele sub cel mai prost Guvern pe care l-a cunoscut vreodată România.

    Titi Holban - declarație politică având ca temă România lui Traian Băsescu - România celor fără de speranță;

Domnul Titi Holban:

"România lui Traian Băsescu - România celor fără de speranță"

La sfârșitul săptămânii trecute, în fața prefecturilor din toată țara, dar și în București la Palatele Cotroceni și Victoria, nenumărați vârstnici și-au strigat neputința în fața nesimțirii guvernanților.

Bătrânii au venit să le reamintească autorităților că trăiesc sub limita decenței, după o viață întreagă de muncă cinstită. Este cazul a sute de mii de pensionari, în toată țara, a căror pensie guvernul, sub înaltul patronaj al președintelui Traian Băsescu, intenționează acum să o reducă cu 15% pentru a face economie la buget.

Decizia guvernului și a președintelui Băsescu, lovește însă puternic buzunarele și așa sărace ale bătrânilor acestei țări, care abia se ajung cu pensiile de acum. Unii trăiesc pe datorie, alții primesc ajutor de la copii, dar cei mai mulți își duc ultimii ani din viață la limita decenței.

Cu lacrimi în ochi, umiliți și trădați, vârstnicii au vrut să le reamintească autorităților de legea care, teoretic, le majora pensiile de la 1 ianuarie. Oamenii au cerut doar să se respecte legea, în sensul că de la 1 ianuarie 2009 li s-a promis că punctul de pensie va reprezenta 45% din valoarea salariului mediu brut.

Guvernul însă a decis nu doar că legea nu va fi aplicată, dar, mai mult decât atât, a hotărât că România va ieși din criza economică prin sacrificiul bunicilor acestei țări. Ei sunt cei care trebuie să plătească pentru incompetența acestui guvern și pentru incapacitatea sa de a adopta măsuri active de redresare a economiei.

Președintele Băsescu, transformat peste noapte în economist-șef al guvernului României, consideră, de bună seamă, că economia acestei țări nu necesită sprijin pentru a se revigora. Simpla reducere a costurilor sociale, indiferent de impactul lor la nivelul populației, va fi suficientă pentru a depăși această perioadă de recesiune. Altfel spus, România trebuie să iasă din criza economică prin efortul pensionarilor și al celorlalte categorii vizate de reducerea costurilor: bugetari, copii, mame etc.

Trăim într-o țară europeană, în secolul XXI, în care oamenilor li se ia dreptul la o existență demnă. În timp ce milioane de români își duc traiul cu greu, dezmățul cheltuielilor clientelare din fonduri publice continuă, ministerele fac achiziții la suprapreț, companiile de stat cheltuiesc sume uriașe fără să aducă niciun profit la bugetul de stat, iar guvernanții se întrec în ipocrizie anunțând că își donează salariile de bugetari, desigur după ce, în prealabil, din afacerile făcute cu stat, și-au mai luat o vilă, o mașină de lux sau o geantă Louis Vuitton.

Aceasta este România în care am ajuns să trăim. Este România lui Băsescu. România celor fără de speranță. Rușine să vă fie domnule președinte pentru felul în care ați mințit cetățenii acestei țări. Rușine să vă fie pentru obstinația cu care, încălcând Constituția, ați impus un guvern care nu respectă majoritatea parlamentară și care, din păcate pentru noi toți, a dovedit că este mai mult decât incompetent. Rușine să vă fie domnule președinte pentru că nici acum când dezastrul economic, încurajat de acest guvern incompetent, a devenit evident, nu înțelegeți necesitatea înlocuirii actualului cabinet cu un altul capabil să scoată această țară din criza economică. Rușine!

    Nini Săpunaru - declarație politică cu titlul Pamperși pentru Băsescu;

Domnul Nini Săpunaru:

"Pamperși pentru Băsescu"

În discuțiile referitoare la necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare, în următoarea perioadă a fost lansată recent și propunerea privind reducerea indemnizației care se acordă în prezent pentru creșterea copilului.

"Sper sa fie minim afectată", spunea șeful statului referindu-se la această indemnizație. Dar tot el este cel care spunea nu demult că, România va ieși din criză anul acesta, că măsurile pe care le va lua Guvernul vor redresa economia, că socotelile dau bine și românii trăiesc excelent. Deci cum am putea să-l mai credem?

Se pare însă că reducerea va fi de 25%, de la 1 iunie. Scrie negru pe roz pe blogul personal al Andreei Vass, consilierul premierului pe probleme economice. Asta înseamnă că mamele vor primi 63,75% din media veniturilor din ultimul an pentru creșterea copilului, ceea ce înseamnă minim doar pentru Președintele statului, căci pentru mămicile care vor fi afectate, scăderea este considerabilă. Acesta este motivul pentru care mai multe mame de bebeluși au protestat ieri, în fața Ministerului Muncii.

nemulțumirea acestora este întemeiată - prin această măsură va scădea natalitatea în România, mai mult decât atât, majoritatea femeilor care vor alege de acum încolo să nu mai facă copii sunt cele care au un venit peste mediu, femei care câștigă decent și care ar fi putut să crească copii în condiții bune, pe care să-i ofere mai apoi societății.

Păcat că banner-ele cu lozinci de genul: "Copiii nu se cresc cu pâine goală!", "Copiii nu se cresc în pielea goală!", "Pamperși pentru Băsescu!", "Lăsați banii copiilor în pace!", "Muritorii de foame de azi, emigranții de mâine!", pe care mămicile le-au confecționat pentru protestul de ieri, nu îi vor aduce pe stimabilii guvernanți cu picioarele pe pământ. În fond, lor ce le pasă? Ei nu au nici grija zilei de mâine și nici nu sunt interesați de problemele românilor, deoarece până acum veneau cu niște măsuri care să nu aducă România în situația critică în care se află în acest moment.

    Florin Iordache - declarație politică cu tema Consiliul Economic și Social, exemplu de risipă și ineficiență;

Domnul Florin Iordache:

"Consiliul Economic și Social, exemplu de risipă și ineficiență"

Așa cum știm componența CES: o treime reprezentanții Guvernului, o treime reprezentanți ai sindicatelor, o treime cei ai patronatelor. Cei 45 de membri ai săi încasează lunar câte o mie de lei, fiind un exemplu de cheltuire inutilă a banului public. Deciziile consiliului sunt, desigur, consultative și nimeni nu împiedică guvernul să treacă și să le ignore.

Dar iată că, în acest moment, în iminența unor măsuri de austeritate fără precedent și a unei explozii sociale, Traian Băsescu a descoperit CES-ul pentru a rezolva problema diminuărilor bugetare.

În ultima ședință, după lungi și nesfârșite discuții în contradictoriu, fără o soluție coerentă, decizia s-a întors acolo unde îi e locul: la Guvern. Emil Boc și Guvernul PDL să-și asume politic o astfel de decizie cu toate consecințele sale.

Avem nevoie de o scrisoare de intenție la FMI, dar costurile pentru proasta guvernare nu sunt la CES, ci la Palatul Victoria și la Cotroceni.

Românii trebuie să știe ce îi așteaptă, și a se ascunde la nesfârșit după astfel de organisme, nu e normal.

    Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică despre Combaterea evaziunii fiscale;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"combaterea evaziunii fiscale"

Evaziunea fiscală este o reală amenințare pentru stabilitatea macroeconomică a României, de aceea această problemă nu trebuie tolerată, evitată sau amânată pentru că, literalmente, una dintre sursele viabile pentru a spori încasările bugetare este reducerea evaziunii fiscale.

Din punct de vedere macroeconomic, estimările fraudei fiscale, în special din t.v.a., se ridică la 5% - 6% din p.i.b., iar cea a economiei subterane se ridică la aproximativ 23% din p.i.b., în ultimii ani. Dacă ne referim, în mod concret, la sectoarele economiei naționale, unde se pierd cei mai mulți bani din evaziune fiscală, vom sublinia faptul că statul pierde 7-8 miliarde de euro numai din industria alimentară, fără alcool. Bugetul de stat pierde anual alte două miliarde de euro din evaziunea cu tutun, alcool și petrol. Cea mai mare parte a evaziunii fiscale se face prin comerțul intracomunitar, pentru că t.v.a.-ul dispare. Totul se vinde cu 7% mai puțin decât prețurile de pe piață, iar decontul de t.v.a. nu se mai face.

De asemenea, evaziunea fiscală este prezentă în domenii care par mai puțin vulnerabile fiscal, cum ar fi piața florilor, unde bugetul pierde până la 160 de milioane de euro anual, deoarece piața autohtonă a florilor rămâne și astăzi necontrolată, funcțională doar în baza Legii nr.50/1991. majoritatea comercianților din acest palier economic derulându-și activitatea doar în baza PFA-urilor (persoana fizica autorizată), evitând astfel taxele și impozitele impuse de stat societăților comerciale. Acesta este un exemplu relevant în sensul în care combaterea evaziunii fiscale trebuie promovată și susținută în primul rând la nivel legislativ, pentru a fi eliminate posibilitățile de fraudare fiscală.

Piața țigaretelor este un sector expus frecvent evaziunii fiscale. O treime din piața țigaretelor este ocupată de produse de contrabandă. În ianuarie 2010, piața neagră a reprezentat 36%, iar în martie - 33%, potrivit reprezentanților companiilor producătoare de tutun. Fiecare procent din piață pierdut înseamnă 25 de milioane de euro în accize neîncasate și cinci milioane de euro din t.v.a. neîncasat. Creșterea abruptă a accizei de anul trecut a condus la o explozie a comerțului ilicit. Astfel, dacă evaziunea se menține la un nivel mediu de o treime din piață, paguba anuală la bugetul de stat va fi de un miliard de euro.

Până la urmă, aceste date concrete au menirea de a sublinia cotele alarmante la care se ridică fenomenul evaziunii fiscale în România. De aceea, trebuie aplicate și susținute constant și efectiv măsurile inițiate de Comitetul interministerial pentru combaterea evaziunii fiscale, prin pregătirea pachetului legislativ care va cuprinde noi direcții de combatere a fenomenului. Trebuie subliniat faptul că se impun acțiuni ferme și decisive, executate cu celeritate, în cel puțin două direcții majore ale economiei subterane: munca la negru și evaziunea fiscală. Într-o vreme de austeritate, este foarte important ca bugetul de stat al României să fie consolidat prin legi și politici publice coerente în materie.

La nivelul soluțiilor și a direcțiilor de implicare se impune a fi elaborată o metodologie de identificare a tranzacțiilor suspecte între afiliați și efectuarea controlului documentației prețurilor de transfer, intensificarea verificărilor în vederea prevenirii și combaterii fraudei la t.v.a. (în special frauda de tip "carusel"). Trebuie obligatoriu continuate verificările la societățile comerciale care au înregistrat patru deconturi succesive cu sume negative de t.v.a. și nu au solicitat rambursare, dar și ale companiilor care raportează pierderi mari sau înregistrează succesiv pierderi, dar își continuă totuși activitatea.

Se impune, de asemenea, dezvoltarea și modernizarea sistemului implementat de supraveghere și control al mișcării produselor accizabile EMCS-RO și intensificarea supravegherii mișcării produselor accizabile și a antrepozitelor fiscale, inclusiv în zonele limitrofe. Înființarea "Registrului operatorilor intracomunitari" de către Guvernul României, de la data de 1 iulie, va contribui în mod efectiv la diminuarea evaziunii fiscale prin monitorizare și control fiscal deoarece, la data solicitării înregistrării în scopuri de t.v.a., persoanele impozabile și persoanele juridice neimpozabile vor solicita organului fiscal competent și înscrierea în "Registrul operatorilor intracomunitari" dacă intenționează să efectueze una sau mai multe operațiuni intracomunitare. Astfel, va exista o evidență instituționalizată a tuturor persoanelor care fac achiziții din produse cu risc ridicat de evaziune fiscală.

combaterea evaziunii fiscale trebuie să devină, mai mult ca oricând, o prioritate pentru consolidarea bugetului de stat și stabilitatea macroeconomică a României. Fiecare procent din p.i.b. care se pierde prin evaziunea fiscală înseamnă lipsa investițiilor în infrastructură, sănătate și educație; un buget public sabotat din interior în detrimentul dezvoltării economice a României.

    Ion Dumitru - declarație politică cu titlul Zona montană, în pericol!;

Domnul Ion Dumitru:

"Zona montană, în pericol."

Zona montană din România cuprinde 7.320.000 ha, fond funciar peste 32% din suprafața țării, din care terenuri agricole 2.900.000 ha, păduri și vegetație forestieră cca. 4.000.000 ha. Pășunile ocupă 1.280.000 ha, fânețele 940.000 ha, iar arabilul numai circa 616.000 ha.

În zonele montane trăiesc cca. 3.600.000 locuitori, din care cca. 2,1 milioane agricultori în 954.000 de gospodării cu vechi tradiții în creșterea animalelor și cu o dispersie mare în teritoriul montan.

Zona montană include 27 de județe, 656 de comune, 89 de orașe și municipii, 3.320 de sate.

În perioada 1990-2010 evoluția zonei montane demonstrează o stare de regres și criză majoră prin:

  • reducerea dramatică a efectivelor de ovine și taurine în cuantum cuprins între 50% și 80%, în funcție de zonă;
  • exodul masiv al tineretului din zona de munte spre urban sau în străinătate;
  • abandon agricol definitiv;
  • îmbătrânirea accentuată a populației montane, respectiv al producătorilor agricoli;
  • creșterea alarmantă a stării de sărăcie;
  • sprijin scăzut din partea statului și a Uniunii Europene pentru gospodăriile montane;
  • lipsa locurilor de muncă.

Având în vedere diferențele tehnologice, economice și de mediu natural între câmpie/deal și zona montană, ca și modul de viață, este strict necesar să se evite amestecul celor două tipuri de economie și formă de viață în procesul de reglementare, în susținerea intereselor specifice ale producătorilor agricoli/crescători de animale.

Echiparea profesională specifică, diferențiată, a zonei de munte trebuie să reprezintă o urgență cu caracter recuperativ și totodată durabil, de permanență.

Numărul mare și dispersia accentuată, ca și specificul economic pluriactiv al gospodăriilor montane, determină necesitatea unui număr mai mare de specialiști față de zonele de câmpie și de deal.

Marginalizarea agriculturii montane este evidentă, există riscul pierderii de către România și de către Uniunea Europeană a unui mare segment economic, și a creării în Carpați a unei disoluții economice, însoțită de depopulare și pierderea identității culturale.

Consider că, încercările timide de particularizare a agrozootehnicii montane din ultimii 20 de ani s-au lovit de multă incompetență și iresponsabilitate - la județe și la centru.

Țările dezvoltate ale Uniunii Europene, inclusiv țările din est, aplică strategii și politici diferențiate pentru zonele montane, prin care s-a reușit în mare parte menținerea agriculturii, valorificarea resurselor și stabilizarea populației montane în limite rezonabile.

    Relu Fenechiu - declarație politică intitulată De ce admit agresiunile zilnice la adresa Parlamentului?;

Domnul Relu Fenechiu:

"De ce admit agresiunile zilnice la adresa Parlamentului?"

În ultimele zile, asistăm la un nou asalt virulent împotriva imaginii instituției Parlamentul României, în general, și împotriva deputaților în special. Un lucru este cert. De câteva zile, Parlamentul și deputații sunt batjocoriți într-un mod incalificabil.

O asemenea agresiune verbală împotriva deputaților nu a existat nici în perioadele negre ale acestei instituții, nici măcar la începutul anilor '90, când presa și nu numai, dar cu argumente pertinente utilizau expresia "Parlamentul rușinii". Ce este și mai grav, este faptul că în astfel de discuții sunt antrenați și telespectatori atent selecționați pentru a se crea impresia că și cetățenii validează aceste opinii.

Toți deputații, indiferent de culoare politică, sunt conștienți de dificultățile prin care trece România și o foarte mare parte dintre cetățeni. Cred că nimeni dintre noi nu se va opune unor gesturi de solidaritate sau a unor măsuri de austeritate. Dar sunt convins că, în numele situației existente acum, nu este permis ca instituția parlamentului și parlamentarii să fie terfeliți din motive obscure.

Din păcate, președinta Camerei Deputaților, domnișoara Roberta Anastase, adică exact persoana care are principala răspundere în ceea ce privește această instituție și care avea obligația să ia poziție față de agresiunile asupra instituției, nu a avut și nu are nicio reacție. Mai mult, aș putea spune că este chiar încântată de această campanie dusă împotriva Camerei Deputaților. Reacția domniei sale, după intervenția din plen de ieri - tot pe această temă - a colegului ei de partid, Daniel Oajdea, este sugestivă.

Cu autoritatea funcției pe care o deține, domnișoara Roberta Anastase ar fi trebuit imediat să iasă în public și să explice mecanismele funcționării Parlamentului. Să explice ce însemnă diurna parlamentară, ce însemnă suma forfetară, la ce este utilizată etc. Sunt convins că sunt sute de mii de cetățeni, dacă nu milioane, care nu cunosc aceste lucruri. După jignirile aduse pe postul B1 TV, președinta Camerei ar fi trebuit să intervină și să pretindă scuze de la realizator și conducerea postului, pentru terfelirea deputaților - unii și nominal - pentru dezinformarea opiniei publice, dar nu a făcut-o.

Îmi este teamă că domnișoara Roberta Anastase execută ordinele patronului ei spiritual, Traian Băsescu, în sensul îndeplinii obiectivului pe care acesta și l-a propus: scoaterea din circuit, minimalizarea și aplatizarea parlamentarismului românesc.

Vreau să atrag atenția asupra unui aspect: escaladarea agresiunii împotriva deputaților, împotriva sistemului parlamentar, nu înseamnă altceva decât o agresiune împotriva democrației. Or dacă această agresiune va fi încununată de succes, nimeni nu va mai putea garanta în privința viitorului democrației în România.

    Filip Georgescu - declarație politică referitoare la criza economica mondială;

Domnul Filip Georgescu:

Criza economică mondială a devenit de acum pentru noi, românii, un adevărat cataclism, deși cu un an în urmă reprezentanții actualei puteri ne asigurau că România nu va fi afectată în cine știe ce măsură de un asemenea flagel. Manifestând o viziune opacă, fără precedent în vreo altă țară a lumii, dublată de o incompetență incalificabilă, liderii PDL, și în primul rând guvernanții, au cochetat cu tot felul de cârpeli care nu numai că n-au putut să estompeze efectele recesiunii, ci, dimpotrivă, au agravat situația economico-financiară a țării și au adus populația în pragul disperării.

În mod implacabil, ora groaznicului decont al nepăsării și prostiei a sosit. În cadrul întâlnirii cu reprezentanții FMI, guvernanților noștri le-a trecut glonțul pe la ureche. Prinși în mrejele politice mafiote pe care o duc de 5-6 ani, democrat-liberalii au intrat în panică. Președintele Băsescu, care era atât de calm când vorbea despre criză, încât ne lăsa să înțelegem că recesiunea se manifestă pe altă planetă, a explodat zilele trecute într-un acces de disperare și nesăbuire ce i-ar putea fi fatale precum fostului dictator Ceaușescu (amintiți-vă de acea sută aruncată din balcon.)

Înspăimântat că nu va mai putea să obțină următoarea tranșă a împrumutului, dacă nu va reduce deficitul bugetar în limitele cerute de reprezentanții FMI, șeful statului s-a erijat în rol de premier, anunțând, în maniera dictatorială în care conduce țara, măsuri de o duritate excesivă care pun sub semnul întrebării viața a jumătate din populația țării: reducerea fondului de salarii al instituțiilor bugetare cu 25% și a pensiilor cu 15%, reducerea ajutorului de șomaj, precum și a subvențiilor. În paralel cu aceste măsuri, vor fi operate reduceri de personal în cadrul instituțiilor finanțate de bugetul de stat. Cine vor fi cei care vor îngroșa cohortele nesfârșite care mișună de la un capăt la altul al țării? Din nou ceferiștii, minerii, profesorii, medicii și personalul sanitar, funcționarii, jandarmii și polițiștii. În niciun caz nu va fi disponibilizată clientela portocalie, pentru care s-au creat mii de posturi după alegerile parlamentare și prezidențiale. Trepădușii care au adus la putere PDL, prin fraudă electorală și fonduri bănești, își vor derula mai departe, nestingheriți, afacerile mafiote, bucurându-se de protecția unei puteri pe cât de arogante, pe atât de șubrede.

Experții în economie și analiștii politici consideră că măsurile anunțate la 6 mai de președintele Băsescu nu vor avea efectele scontate, ci, dimpotrivă, vor arunca țara într-o uriașă prăpastie. Cei mai mulți dintre analiști apreciază că în locul unor asemenea măsuri, care deschid porțile genocidului, s-ar fi putut adopta soluții mult mai eficiente și mai suportabile. Traian Băsescu a preferat să le arunce românilor nu un colac de salvare, ci funia și săpunul. Țărăniștii, care au recurs în 1933 la dramaticele curbe de sacrificiu, nu și-au mai revenit ca partid notabil nici până în ziua de azi. Singurii care se bucură de actualele măsuri dure împotriva bugetarilor sunt "privații". Să sufere și bugetarii, că noi am suferit destul, spun unii dintre ei. În acest caz, inconștiența celor din mediul privat este la fel de mare ca a guvernanților. Ei nu s-au gândit că prin reducerea salariilor și pensiilor unui număr de peste 6 milioane de oameni se va reduce drastic puterea de cumpărare, iar producătorii privați nu-și vor mai putea vinde mărfurile. Ei cred că Traian Băsescu (și domnia sa un întreprinzător privat) îi protejează. În realitate, șeful statului duce în mod constant politica de dezbinare și învrăjbire nu numai a partidelor, ci și a membrilor societății. Altminteri n-ar putea să reziste în fotoliul de la Cotroceni.

Puteau oare actualii guvernanți să recurgă la alte măsuri anticriză care să nu pună în pericol viața populației? Cu siguranță, renunțarea la cota unică de impozitare și instituirea impozitului progresiv ar fi fost o măsură nu doar normală, dar și morală. Numai că o asemenea măsură ar fi lovit în bogătași, în mafioți și în clientela PDL. Dacă s-ar fi ajuns la o asemenea formulă, oare cât impozit ar fi trebuit să plătească domnul Mircea Băsescu pentru venitul pe care-l realizează de pe urma modernului complex industrial de creștere a păsărilor, achiziționat recent de la olandezi pe o sumă imensă? Dar miniștrii și alți capitaliști de cumetrie, care împart tot felul de afaceri necurate?

O măsură mult mai convenabilă ar fi constituit-o, de asemenea, majorarea cotei t.v.a. la o serie de produse industriale, de uz gospodăresc ori de lux și menținerea actualului nivel al taxei pe valoarea adăugată pentru produsele de bază. Dacă la acestea s-ar adăuga o serie de măsuri dure pentru eradicarea evaziunii fiscale, a muncii la negru, a contrabandei cu diverse produse, a corupției și altor șarlatani, cu siguranță că bugetul statului s-ar întrema simțitor.

Există însă și alte posibilități la care Guvernul Boc ar fi putut să recurgă pentru reducerea deficitului bugetar și achitarea datoriei externe. Între altele, avem în vedere contractele de energie electrică, de pe urma cărora așa-zișii băieți deștepți câștigă sute de milioane de euro fără să mute un pai din loc, achiziționând de la stat la prețuri infime și revânzând-o la tarife exorbitante. Nu cumva aceștia sunt "privații" despre care președintele Băsescu ne tot spune că țin pe umerii lor un stat de bugetari? De ce nu-i trimite la plimbare? Probabil pentru ca banii pe care acești mafioți îi bagă în conturile lor să nu intre în vistieria statului. Altfel, nu se explică de ce tărăgănează Cabinetul Boc să desecretizeze contractele din domeniul energiei. Nu cumva în această afacere mizerabilă sunt implicați lideri portocalii sau unii miniștri?

Președintele Băsescu a cășunat pe salariile bugetarilor și pe modestele venituri ale pensionarilor. De ce n-a recurs la ajustarea sau suprimarea salariilor și pensiilor nesimțite? De pildă, șeful de cabinet al ministrului Videanu are un salariu de 6.000 de euro pe lună. Ce face acest om pentru acești bani? Răstoarnă pământul? Dacă, într-adevăr, se urmărea cu adevărat soluționarea în condiții cât de cât suportabile a crizei, românii n-ar fi ajuns în situația groaznică de azi. Într-o zi, însă, actuala Putere va trebui să dea socoteală pentru faptele sale.

    Florin Postolachi - declarație politică despre Chinul românilor din valea Timocului;

Domnul Florin Postolachi:

"Chinul românilor din Valea Timocului"

Doresc să vă prezint, astăzi, situația românilor din Valea Timocului, o vale uitată de lume și locuită de români de peste 400 de ani.

Autoritățile sârbești refuză, de zeci de ani, să accepte existența acestei comunități la sud de Dunăre. Deși izvoarele istorice îi contrazic, sârbii au recunoscut doar existența românilor din Voivodina, o zonă situată mult mai la sud decât Valea Timocului.

Românii din Timoc se plâng că nu au voie să învețe și să vorbească limba română, nu au școli și nici biserici în limba maternă, spre deosebire de cei 30.000 de români din Voivodina care se bucură de aceste drepturi.

Regimul de la Belgrad i-a asuprit în ultima sută de ani, fără oprire. Comunitatea de români, deși numeroasă, este total lipsită de cele mai elementare drepturi naționale. Niciun minut de limbă română în școli, niciun cuvânt românesc în bisericile lor, niciun cuvânt românesc la televiziunea sau radioul public sârbesc care să se recepționeze în zonă.

În zonele istorice Morava, Timoc și sudul Dunării, autoritățile polițienești au declanșat măsuri represive împotriva cetățenilor care se declară de etnie românească. Apropierea alegerilor pentru conducerea Consiliului Național al Minorității Române cu sediul la Bor, oraș situat în Serbia de nord-est, au tensionat și mai mult relațiile dintre autoritățile sârbești și cetățenii români. Numai de la începutul anului, în mai puțin de o lună de zile, un număr de peste 200 de persoane aparținând minorității române au fost interogate în legătură cu opțiunea lor de a fi nominalizate pe listele electorale pentru alegerile de pe 6 iunie.

Un număr însemnat de persoane ce sunt bănuite de autoritățile polițienești și de procuratură că au atitudini pro-românești, în plină noapte au fost ridicate de la domiciliile lor și interogați ore în șir. Au fost nevoiți să răspundă la întrebări de genul - în ce țară trăiesc, din ce partid românesc sau vlah fac parte, dacă le aparțin semnăturile de pe cererile de înregistrare în listele electorale speciale etc.

Toate acestea au drept scop intimidarea românilor, în ideea retragerii lor de pe liste, astfel, încât candidații minorității etnice românești să nu aibă suficiente voturi pentru a accede în Consiliul Minorității Naționale Românești.

Situația românilor din Timoc este îngrijorătoare și trebuie luate măsuri urgente pentru stoparea deznaționalizării românilor din această regiune. Aceștia au nevoie de protecție împotriva oricăror presiuni în măsură să le pună în pericol identitatea lor culturală, istorică, spirituală și lingvistică. Pentru a-i ajuta avem nevoie de sprijinul autorităților europene, pentru a cere puterii din Serbia să înceteze intimidarea populației de naționalitate română și să respecte drepturile minorităților.

Țara se află într-o situație dificilă și avem nevoie, mai mult decât oricând, de stabilitate politică. Lăsați discursurile populiste și permiteți Guvernului să-și facă treaba. Doar prin acțiuni bine gândite vom ieși din criză și vom putea ajuta și românii ale căror drepturi sunt încălcate pe teritoriul altor țări.

    Cornel Ghiță - declarație politică cu titlul Alocația - un drept universal al copilului;

Domnul Cornel Ghiță:

"Alocația - un drept universal al copilului"

Declarația mea de astăzi este dedicată unui drept universal al copilului, și anume alocația de stat pentru aceștia.

Prin art.49 alin.(2) din Constituția României se instituie alocația de stat pentru copii ca formă de protecție a statului acordată tuturor copiilor (nu părinților), fără discriminare.

Art.2 alin.(1) al Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului stabilește obligația Statelor semnatare de a respecta și de a garanta drepturile copilului, "indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică, de naționalitate, apartenență etnică sau originea socială, de situația materială, incapacitatea fizică, de statutul la naștere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinților sau al reprezentanților legali ai acestora".

Astfel, alocația de stat pentru copii e un drept fundamental, recunoscut chiar prin Constituție. Acești bani sunt destinați lor, sunt de valoare egală pentru toți, pentru a nu exista discriminări. Au existat cazuri în care s-a spus că acest drept ar trebui condiționat de participarea la școală a acestora. Dar, referindu-se la condiționarea acordării alocației de stat de participarea școlară a copiilor, Curtea Constituțională a declarat (Decizia nr.277 din 21 martie 2006) ca fiind neconstituționale art.1 alin.(2) și art.5 alin.(1), precizând că "Această consacrare a dreptului copiilor la ocrotire specială, sub forma alocațiilor acordate de stat fără nicio discriminare, corespunde principiilor generale care stau la baza statului român...". Conform art. 147 din Constituția României și art.11 C alin.(3) din Legea nr.47 din 1992 cu privire la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii.

Având în vedere actuala criză prin care statul român trece, consider că alocația este un drept fundamental al copilului, nu trebuie adus la un nivel mai scăzut decât este în prezent. Ceea ce trebuie schimbat este numărul de prestații sociale care se acordă, numărul acestora fiind mult prea mare și prost focalizat pe nevoile reale ale copilului. De asemenea, noul cod social la care se lucrează poate asigura asistența și protecția socială din punct de vedere financiar al copilului, de la naștere și până la vârsta majoratului, în funcție de veniturile familiei din care face parte.

În acest fel se asigură egalitatea de șanse pentru fiecare copil, se stimulează performanța școlară și în mediul rural, iar bugetul statului se degrevează de cheltuieli care ar putea fi susținute fără efort de familiile cu posibilități financiare. Acest model de asistență al copilului se aplică cu succes în mai toate statele europene, rezultatele fiind vizibile în dezvoltarea și performanțele societăților respective.

    Marian Ghiveciu - declarație politică cu tema Agricultura poate salva România;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Agricultura poate salva România"

Cum am afirmat de mii de ori, agricultura este acea ramură economică ce poate pune în mișcare un motor al dezvoltării în România. Am căutat prin noul program al Guvernului Boc o singură frază care să vorbească sau să sară în ajutorul agriculturii. Nimic. Atragerea fondurilor europene, doar praf în ochii agricultorilor.

În acest moment, când Guvernul negociază cu FMI, agricultura este ajutată doar de Dumnezeu.

Am convingerea că acest Hopa Mitică - Guvernul Boc -, care a luat decizia cu FMI, va duce țara în fundătura Europei. Dintr-o dată, Hopa Mitică - guvernanți de marcă - made in România - ne bagă în infarct prin reducerea salariilor, a pensiilor ori mărirea taxelor și impozitelor. Astfel, Guvernul va trimite la reanimare întreaga economie românească, inclusiv agricultura.

Guvernul nu ține cont de faptul că FMI este o instituție care merge pe desene teoretice, cu oameni care nu cunosc realitățile țării și care vin de la Washington cu formele desenate la laborator.

Pot să afirm însă, că nu FMI-ul va fi cel care ne va băga în cea mai profundă criză economică, socială și politică din istoria României, ci înșiși președintele și guvernanții, atât datorită incompetenței, dar mai ales lăcomiei lor nesăbuite.

Continui să cred că atât FMI, cât mai ales Uniunea Europeană, pot să joace un rol foarte important în ieșirea din criză, dar guvernele viitoare trebuie să negocieze profesional cu aceste instituții în folosul propriu, că doar nu degeaba cotizăm acolo.

Pe de altă parte, atrag atenția factorilor ce dețin puterea în România, că bucuria se va transforma într-o tristețe dacă de la "vlădică până la opincă" rămân fără loc de muncă și fără venituri.

Cea mai dificilă problemă a actualilor guvernanți este aceea că ei nu știu să facă programe, strategii, nici pe termen mediu, nici pe termen lung. Ar trebui, din cauza lipsei competențelor din sânul lor, să apeleze la specialiștii adevărați, și de acasă și de afară. În strategiile economice ale României, agricultura și ramurile conexe vor trebui să aibă prioritate absolută, căci aici avem toate avantajele comparative, acele resurse regenerabile, care ne pot plasa pe un loc convenabil în competiția europeană. Depinde de Guvernul Boc dacă va realiza acest lucru salvator pentru nivelul nostru de trai.

Este momentul să se termine cu legile speciale, cu furturile legale, cu nepotisme. Trebuie să se fabrice acte normative, în spirit european, care să conducă la instituții eficiente și stabile, care să garanteze o viață demnă cetățenilor acestei țări.

    Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Casă nouă - probleme financiare;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Casă nouă - probleme financiare"

Numărul persoanelor care vor să locuiască într-o casă nouă este din ce în ce mai mare. Problema apare la finanțarea acestui proiect. Cei mai mulți dezvoltatori imobiliari au o politică benefică numai lor: ridică o parte din imobil sau redactează numai proiectul, apoi scot la vânzare apartamentele sau casa. Apoi construiesc imobilul respectiv pe banii viitorilor proprietari. Numai că în contextul crizei actuale, tot mai mulți dezvoltatori imobiliari au dat faliment sau se află în insolvență. Ceea ce pentru clienți înseamnă un singur lucru: nu vor mai putea intra în proprietatea a ceea ce au cumpărat. și nici banii nu îi mai pot recupera, că nu au de unde.

În prezent, din cauza situației financiare dificile de la nivel mondial, dar și național, tot mai puțini români își pot permite să aloce fondurile necesare finanțării construirii unei locuințe. Creditele sunt mult prea scumpe pentru marea majoritate a populației, care ajunge să se împrumute din alte surse, nu întotdeauna cele mai bune.

În vederea protejării tuturor celor care vor să cumpere o casă nouă trebuie găsită o soluție care să fie accesibilă pentru toți.

Din aceste considerente, trebuie să modificăm legislația în sensul sprijinirii persoanelor care doresc sa cumpere o casă nouă.

    Mircea Grosaru - declarație politică intitulată «Galați, orașul italian al sec. XIX și Biblioteca V.A. Urechia»;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică intitulată «Galați, orașul italian al sec. XIX și Biblioteca "V.A. Urechia"»

Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la constituirea "Italiei Mari" am participat la o întâlnire de suflet la Galați, alături de comunitatea italiană locală. Au fost invitați prietenii comunității italiene locale, respectiv grecii, germanii, armenii, rușii lipoveni și alte minorități locale, adică urmașii celor cu care italienii, de-a lungul vremii, făceau afaceri în zona Dunării. Au fost scrise multe cărți legate de modul în care trăiau împreună locuitorii orașului Galați, iar ziarul "Il Danubio" din anul 1846, condus de Mario Pietro Cugino, prezenta zilnic știri comerciale, realități politice, istorice despre relațiile dintre România și Italia. S-a vorbit mult despre istoria relațiilor româno-italiene ale vremii, dar și despre prezența la Galați, în anul 1826, a lui Davide Vaccarezzo, un apropiat al lui Garibaldi, după cum rezultă dintr-o scrisoare a acestuia din anul 1858. Monografia orașului Galați a lui Paul Păltânea, de la origini până în 1918, vine să completeze acest minunat peisaj al unui oraș cu vechi tradiții culturale, economice, comerciale și nu numai, cu documente de mare valoare istorică, existente și astăzi prin grija autorităților locale și a conducerii actuale a Bibliotecii "V.A. Urechia".

Am constatat cu tristețe că în ciuda acestor vechi legături dintre România și Italia, la ora actuală, mai exact în anul 2002, la ultimul recensământ, în orașul Galați s-au declarat doar 70 de cetățeni de origine italiană, ceea ce este aproape imposibil.

Cauzele sunt multiple, de ordin obiectiv și subiectiv în același timp, dar motivația principală a situației existente o reprezintă cei peste 50 de ani de comunism, care au postat România în afara țărilor civilizate ale Europei.

Desigur că multe lucruri sunt de învățat dintr-o experiență de acest gen, însă totul trebuie reconstruit cu mare grijă, pe baza mărturiilor existente și a unor realități pe care nu le mai putem ascunde. Noi, Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT. încercăm să reconstruim ceea ce s-a pierdut, și poate că am pierdut mulți ani până am redobândit demnitatea fiecăruia dintre noi, însă acum nimic nu ne mai poate opri să ne declarăm ceea ce suntem. La recensământul populației din anul următor, sunt convins că vom avea un număr de cetățeni de origine italiană mult apropiat de numărul real existent în România la ora actuală.

Ne dorim mult acest lucru, atât pentru înțelegerea celor întâmplate în această perioadă în România, cât și pentru a nu se mai repeta istoria, cel puțin din acest punct de vedere.

    Horea-Dorin Uioreanu - declarație - îndemn Să ne întoarcem la popor!;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Să ne întoarcem la popor!"

România pare să nu mai aibă nici o șansă. Pensionarii, funcționarii publici, angajații din alte sectoare bugetare, profesorii, ba chiar și polițiștii, au ieșit în stradă. Lor li se adaugă studenții și mămicile care au copii mai mici de doi ani. Conform unor informații recente, minerii pensionari din Valea Jiului se gândesc să ia calea Bucureștilor. O nouă mineriadă, una a disperării, pare pe cale să se producă.

Criza face ravagii în bugetul românilor, iar măsurile anunțate de președintele Traian Băsescu nu au darul de a-l echilibra. Despre bugetul de stat să nu mai vorbim! Aparent, cheltuielile vor scădea prin reducerea salariilor, pensiilor, ajutoarelor de șomaj și a altor ajutoare sociale. În fapt, nu vor scădea cheltuielile statului, nu se vor face economii, pentru simplul motiv că statul nu are banii necesari pentru plata integrală a drepturilor bănești ale bugetarilor, pensionarilor sau asistaților social.

Guvernul "Traian Boc" nu are idei. Acest guvern nu are competența necesară stabilirii și implementării unui set de măsuri anticriză. Încă de la instalarea primului Guvern Boc am avut parte doar de lamentări sau de laude. Premierul, colegii săi din executiv, chiar și președintele Băsescu, și-au ajustat discursul în funcție de situație: liberalii au fost risipitori, dar providența a trimis românilor un dar nesperat, PDL și specialiștii săi. Boc și specialiștii săi au reușit să înregistreze câteva recorduri greu de egalat: în trimestrul întâi s-a înregistrat cel mai mare deficit bugetar din istoria României pentru această perioadă a anului, datoria publică crește de la o zi la alta, șomajul este în creștere, sute de mii de firme în faliment, încasările bugetare scad.

PNL este singura formațiune politică din România care dă dovadă de responsabilitate și competență, și care a venit cu un program clar de măsuri anticriză. Liberalii nu sunt de acord cu scăderea veniturilor bugetarilor sau a pensiilor și nu susțin o creștere a fiscalității. Un guvern responsabil înțelege că în vremuri de criză impozitul minim trebuie anulat și t.v.a.-ul pentru construcții și tranzacții cu locuințe trebuie redus. Încasările bugetare pot fi crescute prin reașezarea redevențelor și taxelor de concesiune, dar și prin reducerea evaziunii fiscale prin măsuri coerente. Angajatorii care creează locuri de muncă trebuie stimulați, inclusiv prin reducerea impozitului pe venit și a cotelor de contribuțiilor sociale. Statul trebuie să-și plătească datoriile către furnizorii de servicii, pentru a evita falimentul acestora. Pentru reducerea cheltuielilor cu administrația, numărul de ministere trebuie redus, ca și cel al agențiilor guvernamentale.

Consider că acest Guvern și-a demonstrat din plin incompetența, motiv pentru care trebuie să plece. Tocmai de aceea vom sprijini orice moțiune de cenzură la adresă actualului executiv și-i vom ajuta pe actualii guvernanți să se întoarcă în opoziție, o situație în care nu pot face rău poporului. Și exact cum îi place domnului președinte Traian Băsescu să spună: să ne întoarcem la popor! Până nu e prea târziu...

    Constantin Severus Militaru - declarație politică având tema Guvernul să reducă cu 100% veniturile provenite din sporul de bunăvoință;

Domnul Constantin Severus Militaru:

Declarație politică intitulată "Guvernul să reducă cu 100% veniturile provenite din sporul de bunăvoință"

Este inacceptabil cum, în România, orice contact cu instituțiile publice este de neconceput în absența comisionului pentru cumpărarea bunăvoinței. De la funcționarul public la medic, de la polițist la conductorul de tren și până la portarul instituției, opoziția față de plata sporului de bunăvoință aduce cu siguranță prejudicii oricărei persoane care intră în contact cu aceștia. Nimeni nu rezistă dacă nu plătește, și dacă se opune, nu primește nimic. Mai mult, cetățeanul român este tratat cu dispreț chiar dacă plătește comisionul.

Este extrem de periculos cum un astfel de mod de a vedea relația cu serviciile publice a devenit cultură națională. S-a ajuns la situația paradoxală în care pe puțini îi mai interesează venitul înscris în contractul individual de muncă, mult mai importante fiind veniturile neoficiale asociate poziției în sistemul public.

Plătitorul de taxe și impozite din România este umilit și suprataxat ori de câte ori are nevoie și apelează la un serviciu public.

În ultimele săptămâni, deficitul uriaș al bugetului de stat a adus în discuție restructurarea instituțională și a costurilor publice, prin diminuarea numărului de angajați din acest sector. Clasa politică, structurile guvernamentale, dar și cele neguvernamentale vorbesc tot mai adesea de o grilă de criterii obiective prin care să se realizeze diminuarea numărului angajaților la stat.

Dintre acestea, rețin vechimea la actualul post de muncă, calificările obținute, performanțele din ultimii ani etc. Deși sunt criterii cât se poate de obiective, va fi foarte greu de determinat cine sunt cei care vor pleca.

Mi-aș permite să completez această grilă cu un criteriu poate mult mai obiectiv, și anume moralitatea funcționarului public sau, altfel spus, numărul de comisioane însușite necuvenit în ultimii ani.

Cred că acest criteriu ar simplifica extrem de mult sarcina celor care vor decide restructurarea. Corupția instituțiilor publice trebuie să înceteze!

    Manuela Mitrea - intervenție ocazionată de Ziua Internațională a Muzeelor;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Internațională a Muzeelor"

În urmă cu 33 de ani, Consiliul Internațional al Muzeelor stabilea data de 18 mai ca Zi Internațională a Muzeelor.

De atunci, în fiecare an, începând cu 1977, se sărbătorește Ziua internațională a Muzeelor pentru a promova și a aduce la cunoștința publicului rolul acestora în dezvoltarea societății.

Primele muzee românești au luat ființă la începutul secolului al XIX-lea ca depozitare ale memoriei acestor meleaguri, dând relevanță faptelor, evenimentelor și personalităților.

Activitatea muzeului este complexă, contribuind atât la instruirea publicului larg, cât și la dezvoltarea imaginației și sensibilității lui. Muzeul oferă, prin expozițiile sale permanente sau temporare, un număr bogat de cunoștințe, grupate într-un sistem organizat. Privit sub acest aspect, el îndeplinește și rolul unui centru de documentare, dând vizitatorilor o serie de informații curente într-o formă atractivă și vie, ușor accesibilă.

Muzeele au un potențial unic în a aborda diferitele culturi și în a se constitui într-un loc predilect pentru înțelegerea lor aprofundată, într-o manieră interdisciplinară, ca și în ceea ce privește sensibilizarea unor vaste mulțimi de oameni, din întreaga lume.

Muzeul este o instituție de mare valoare și se bucură de mare prețuire în toată lumea, deoarece joacă un rol important în educarea tineretului în spiritul respectului față de valorile materiale și spirituale create de-a lungul istoriei. De aceea se impune ca școala să ofere tinerilor posibilitatea de a cunoaște în mod organizat muzeul, în tot ceea ce înseamnă el pentru societate.

Pentru a aduce mai aproape de muzee cetățenii în general și elevii în special, consider că o "noapte a muzeelor" o dată pe an este o măsură bună, dar insuficientă.

De asemenea, consider că statul român ar trebui să facă mai mult, poate printr-o zi a muzeelor o dată pe lună sau prin emiterea de abonamente sau carduri cu reduceri pentru vizitarea mai multor muzee.

    Adrian Mocanu - intervenție cu ocazia sărbătoririi Zilei internaționale a familiei în România;

Domnul Adrian Mocanu:

«"Ziua internațională a familiei" în România»

Puțini cetățeni români știu astăzi că ziua de 15 mai a fost declarată "Ziua Internațională a Familiei" prin Rezoluția adoptată pe data de 20 septembrie 1993 de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Guvernul României a decis, un an mai târziu, marcarea acestui eveniment internațional și în țara noastră.

În intenția comunității internaționale Ziua Familiei s-a dorit a fi un prilej de sensibilizare a tuturor cetățenilor și autorităților cu privire la problemele cu care se confruntă familia în societatea contemporană, dar și o bună ocazie de a celebra uniunea dintre soț, soție și copii.

Deși în fiecare an, începând cu anul 1994, în țara noastră se organizează diverse manifestări cu caracter festiv pe această temă, această zi este mai puțin cunoscută la noi.

Din perspectiva sociologică, familia este instituția fundamentală în toate societățile, fiind definită ca "un grup social relativ permanent de indivizi legați între ei prin origine, căsătorie sau adopțiune". Într-o altă accepțiune "familia reprezintă o reunire a vârstelor, dar și un potențial conflict între generații". De-a lungul timpului, societatea tradițională a impus individului, ca o cale de integrare în comunitate, dar și de împlinire personală, întemeierea unei familii. Modelul familiei este adoptat sau respins de către o persoană, în funcție de propria experiență de formare, dar și de spiritul epocii.

Alături de școală și de asociațiile/fundațiile de tineret, familia este unul dintre factorii determinanți care se preocupă de educația individului. De educația oamenilor se ocupă și alte persoane, instituții și organizații sociale, dar influențele educative exercitate de acestea sunt mai puțin eficiente decât cele care provin din familie, școală și organizațiile de tineret.

Față de această instituție socială fundamentală-familia, statul, prin organele sale reprezentative, are obligația să urmărească și să faciliteze traseul parcurs de om de la familia în care se naște până la familia pe care și-o întemeiază.

În contextul actual, de criză economică profundă, prin care trece România, consider că statul este obligat să găsească acele pârghii pentru ieșirea din criză, astfel ca familiile cu posibilitățile materiale cele mai reduse să resimtă cât mai puțin efectele economice ale acestei perioade. Spun asta în considerarea faptului că nucleul de bază al societății-familia trebuie să fie cât mai puțin afectat de efectele economice produse de alți factori externi acesteia.

Știind că, de fapt, criza înseamnă socializarea pierderii acumulate de-a lungul celor 20 de ani de democrație, sunt de părere că trebuie găsite alte soluții de ieșire din criză decât cele de reducere a salariilor bugetarilor și pensiilor, propuse de Guvern. Am această opinie fiindcă am convingerea că măsurile propuse de Guvern ar conduce la adevărate drame în cadrul multor familii, drame ce ar putea afecta profund destinul multor adulți și tineri, nevinovați în fond.

    Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată Parlamentul trebuie să scape de deficitul de imagine de care nemeritat beneficiază;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"Parlamentul trebuie să scape de deficitul de imagine de care nemeritat beneficiază"

Parlamentul României - Camera Deputaților și deputații în special - sunt din nou ținta unor atacuri populiste combinate cu o tentă clară de denigrare a Legislativului. Se încearcă - și văd că parțial diversiunea a reușit - să se abată atenția de la adevăratele probleme cu care se confruntă România. Și pentru ca diversiunea să fie completă, se încearcă acreditarea ideii că din cauza costurilor sistemului Parlamentar trebuie reduse pensiile, alocațiile etc. O temă care vine ca o mănușă pentru principalul adversar al sistemului parlamentar, Traian Băsescu. Și nu întâmplător, tema este pusă în pagină de acea parte din media, precum și de cercuri de persoane apropiate de Palatul Cotroceni.

Este regretabil faptul că președinta Camerei Deputaților sau secretarul general - persoanele cele mai autorizate în materie - nu ies în public să explice cum stau în realitate lucrurile. Adică să precizeze că și la nivel parlamentar vor fi reduse indemnizațiile, că sumele forfetare nu sunt niște bani pe care îi bagă deputatul în buzunar, ci pentru ce sunt destinați. Ar mai fi trebuit să se fi precizat și pe ce sunt cheltuite sumele din deplasările în străinătate, cu precizarea că există 11 delegații permanente parlamentare internaționale - APCE, OSCE, APCEMN, APNATO etc. - ar fi trebuit făcut public faptul că deputații au un barem pentru convorbirile telefonice și că ce se depășește fiecare plătește din buzunar. Toate aceste elemente nu sunt cunoscute în amănunt opiniei publice. De aceea, susțin că o informare publică este mai mult decât necesară acum. Dacă nu se va face, atunci imaginea Parlamentului va avea și mai mult de suferit, și în ultimă instanță va avea de suferit democrația.

Suntem, noi parlamentarii, acuzați fie că nu facem nimic, fie ca facem legi proaste. Aici - cei care ne acuză - și mă refer doar la cei de bună-credință, care ne văd în această postură din cauză că sunt manipulați - au, indirect, și nu au dreptate.

Au dreptate când spun că nu facem nimic, pentru că acesta este pe undeva adevărul: mai mult de jumătate din legiferare este opera guvernului, prin ordonanțe de urgență. Aici trebuie cu toții - indiferent de culoare politică - să încercăm să stopăm acest mod de a legifera. Aceasta dacă ținem la imaginea Parlamentului și a parlamentarului. Asta dacă ținem să avem cu adevărat legi bune, pentru că toată lumea știe, multe dintre ordonanțele guvernului sunt infirmate de Curtea Constituțională și, tot la fel, multe altele sunt de fapt acte normative care nu corespund cerințelor actuale. Din păcate, totul se trece la pasivul Parlamentului.

Nu au dreptate când spun că legile, atâtea câte sunt adoptate în Parlament, nu sunt bune. Nu contest, poate Parlamentul a produs și legi proaste, dar aceasta este excepția, nu regula. Legile par proaste pentru că fie nu sunt puse în aplicare, fie nu sunt corect puse în aplicare. Și aici, nu mai este de vină Parlamentul sau parlamentarii. Cred că Parlamentul ar trebui să demareze - într-un fel sau altul - acțiuni de urmărire a modului în care se aplică legile. Sunt convins că vor fi voci care să conteste această propunere, să spună că există organisme abilitate. Lucrurile nu stau chiar așa. Cei care fac legile, trebuie să și urmărească modul cum se aplică. Acesta ar fi un pas important înspre o eficientizare a activității Parlamentului.

Tot în acest sens - și chiar făcând abstracție de perioada critică în care ne găsim - sigur, trebuie avute în vedere și o serie de reduceri ale unor cheltuieli, în special în ceea ce privește anumite dotări așa-zis speciale, care în nici un caz nu influențează activitatea, iar achizițiile trebuie filtrate mult mai responsabil decât până în prezent.

De asemenea, o serie de propuneri exotice, de genul celei referitoare la demolarea zidurilor înconjurătoare ale Palatului Parlamentului, nu trebuie să mai existe nici în faza de intenție. Nu doar din cauza costurilor ridicate ale operațiunii, dar și din cauza altor consecințe, cum ar fi imposibilitatea protejării documentelor din instituție. Nu în ultimul rând, țin să reamintesc, PNL a propus de la bun început o reducere a bugetului Camerei cu 30%, dar această poziție nu a fost agreată de majoritate. Acum ne-am fi aflat în cu totul altă situație, dacă propunerea PNL ar fi fost acceptată.

    Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică intitulată Parlamentul - o instituție necesară, dar hulită atât de cetățeni, cât și de politicieni;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Parlamentul - o instituție necesară, dar hulită atât de cetățeni, cât și de politicieni"

În orice stat democratic, care vrea să apere drepturile cetățenilor săi împotriva abuzurilor puterii, Parlamentul este instituția în care se regăsesc aleșii poporului pentru a reprezenta interesele celor mulți.

În orice stat democratic se fac eforturi din partea tuturor celor responsabili pentru a se asigura o funcționare normală și eficientă a instituției fundamentale - Parlamentul, astfel încât Parlamentul să poată legifera pentru binele cetățenilor.

Europa modernă se întemeiază pe existența democrațiilor parlamentare, unele de peste 500 de ani, altele din secolul XX, când s-au format statele independente europene, unitare sau federale, democrațiile parlamentare permițând modernizarea statelor și îmbunătățirea nivelului de viață al populației.

Politicienii sunt persoane care se prezintă în fața cetățenilor, fac promisiuni, apoi cer voturi și devin parlamentari, senatori sau deputați, cu scopul de a îndeplini promisiunile făcute, aflându-se în slujba poporului.

Trăim într-o societate în care nimeni nu mai crede pe nimeni, în care indiferent cât ești de corect, tot la grămadă ești judecat, ești catalogat și privit greșit, chiar dacă îți faci datoria și te lupți cu mijloacele parlamentare pentru a sancționa abaterile guvernului sau a soluționa problemele oamenilor, forțând autoritățile să își exercite atribuțiile legale.

Un parlamentar poate fi la guvernare sau în opoziție. Parlamentarul care este la putere are mai multe posibilități de intervenție, în cazul în care nu se transformă într-un simplu politruc care execută sarcinile partidului din care face parte.

Un parlamentar din opoziție apără cu tărie drepturile oamenilor, pentru că este singura lui posibilitate de a face ceva pentru cetățeni, într-o democrație care nu este încă matură, în care puterea actuală nu știe ce înseamnă conviețuirea cu opoziția, corectitudinea și respectul.

Dar tocmai lupta permanentă dintre putere și opoziție întărește democrația, sporește rolul cetățeanului.

Din păcate, Traian Băsescu a otrăvit oamenii spunându-le că Parlamentul este vinovat pentru relele țării, mințind nerușinat, pentru că deciziile pe care le ia guvernul sunt luate la comanda președintelui, iar parlamentarii puterii și așa-zișii "independenți" votează după cum li se cântă.

Aceasta este realitatea!

Sper ca oamenii să înțeleagă această declarație ca un strigăt de revoltă împotriva mincinoșilor, a manipulatorilor, a celor care își bat joc de oameni, micșorându-le pensiile, salariile, alocațiile...

    Ioan Oltean - declarație politică având tema Investițiile și rolul lor în creșterea economică în perioada următoare;

Domnul Ioan Oltean:

"Investițiile și rolul lor în creșterea economică în perioada următoare"

Fără discuție, traversăm cu toții o perioadă foarte dificilă din punct de vedere economic. Ne întrebăm care este cea mai bună cale de acțiune pentru a îmbunătăți situația creată ca urmare a recentelor decizii ale guvernului, decizii dureroase, dar necesare. Din acest motiv, aș vrea ca astăzi să analizez o temă pe care mulți economiști, specialiști și analiști economici o consideră salvatoare și, într-un fel, de limitare a pierderilor personale, și anume cea a intensificării procesului investițional în țara noastră în perioada imediat următoare.

Este de la sine înțeles că prima sferă, cea a investițiilor, o cuprinde pe cea de-a doua, a dezvoltării economice. Investițiile sunt o categorie de cheltuieli care influențează în cea mai mare parte viitorul, în sensul că de ele depind creșterea și perfecționarea potențialului productiv al unei entități economice și apariția de noi capacități de producție într-o ramură a economiei. În același timp, se fac importante cheltuieli de investiții pentru dezvoltarea bazei materiale a activităților social-culturale, precum și pentru construcția de locuințe. Investițiile fac legătura dintre prezent și viitor în orice economie sănătoasă. Dincolo de orice teoretizare, acumularea de capital fix, atât productiv, cât și neproductiv, construirea de clădiri de locuit, școli, teatre, asigură premisele ridicării standardului de viață al populației.

Noțiunea de investiții într-o accepțiune mai largă este sinonimă cu cea de alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns, financiar-contabil, reprezintă o cheltuială făcută pentru obținerea de bunuri materiale și servicii cu valoare mare și durată de folosință îndelungată. În condițiile conducerii economiei pe principii administrative, investițiile reprezintă numai ceea ce se alocă pentru crearea și dezvoltarea bazei materiale de producție și a celei pentru sectorul social-cultural. Economia concurențială, însă, implică o schimbare a opțiunii privind noțiunea de investiție. Ea e determinată de circulația capitalului pe piață, de lupta concurențială, de profitul așteptat.

În aceste condiții, problematica investiției este abordată de la sursa ce acoperă cheltuielile respective. A investi înseamnă a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat. Așa cum arată specialiștii, investițiile reprezintă angajarea resurselor cu speranța realizării unor beneficii în decursul unei perioade de timp. Aceste formulări pun în evidență conținutul concret, material al investițiilor, și scopul final - profitul. Mijloacele bănești alocate pentru investiții au ca sursă economiile entităților economice și cele ale populației, iar destinația lor poate fi activitatea economică propriu-zisă sau plasamentele financiare.

Noțiunii de investiții îi este alăturată noțiunea timpului - element definitoriu al procesului investițional. Nu trebuie neglijată, în acest sens, ideea că investiția este o cheltuială certă pentru un viitor incert, din care reiese că investiției îi este inerent riscul.

Sintetizând toate aceste considerații, acțiunea de a investi trebuie să releve faptul că aceasta reprezintă o plasare de fonduri bănești într-o acțiune, proiect sau operațiune pentru a crea un spor de avuție, adică exact ceea ce ne trebuie nouă acum. Scopul urmărit nu constă numai în obținerea de bunuri și capacități de producție, ci și a unui profit.

Nu trebuie să uităm că există un decalaj de timp între momentul investirii și cel al obținerii rezultatelor și veniturilor scontate. Ele sunt o cheltuială efectuată în prezent, certă, în scopul obținerii unor efecte viitoare, adeseori incerte. Pe de altă parte, trebuie să înțelegem că pentru a produce acumulări viitoare de capital fix este necesară funcționarea în parametrii normali a întregului sistem economic. Referitor la rolul investițiilor în dezvoltarea economică, lucrurile sunt clare și nu pot fi contestate de nimeni.

Din punct de vedere conceptual, implicațiile pozitive la nivel macroeconomic ale acțiunii de a investi se referă la susținerea creșterii economice, fapt ce se realizează diferențiat, în funcție de forma pe care o îmbracă investiția străină directă.

Trebuie să înțelegem că depinde numai de noi să fim convingători în atragerea investițiilor străine. În cazul unei investiții pe loc gol, creșterea economică se datorează creării unei noi capacități de producție, locurilor de muncă suplimentare, apariției unui nou consumator și plătitor de taxe. Pe de altă parte, experiența ultimilor ani ne-a arătat că prezența investițiilor străine stimulează și investițiile interne, întrucât producătorii autohtoni vor fi interesați în creșterea eficienței activității și îmbunătățirea calității output-urilor, fie pentru a face față concurenței datorate prezenței investitorilor străini în sectorul de activitate respectiv, fie pentru a dobândi calitatea de furnizori ai investitorului străin. În plus, firmele locale pot dobândi acces la canalele de distribuție ale investitorului străin, caz în care vor fi interesate în creșterea producției și a calității bunurilor realizate.

Acestea sunt datele problemei și a acționa în acest sens, pentru stimularea prin mijloace economice a ieșirii din criză, poate fi o soluție la problemele cu care cu toții ne confruntăm în prezent.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Solidari cu cine?;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Solidari cu cine?

Președintele cerea solidaritate pentru următoarele luni. Minunat! Dar cu cine ar trebui sa fie solidar un profesor, un medic sau un funcționar care își face treaba? Cu impostorii și incompetenții care le-au fost puși șefi pe criterii de partid? Cu regii asfaltului? Cu toți clienții care au cotizat în campanile electorale și acum își scot banii cu vârf și îndesat?

Reducerea sectorului bugetar trebuia sa înceapă prin excluderea clientelelor politice, a tăietorilor de frunză la câini. Premierul Boc ne tot spune ca sunt prea mulți angajați în domeniul public. Dar în loc să restructureze pe criterii de eficiență, îi pune pe toți să renunțe la un sfert din leafă! Și cei care muncesc, și cei care stau cu ochii pe ceas, așteptând doar să rupă ușa la sfârșitului programului, sunt penalizați la fel.

Așa nu se iese din criză, indiferent cât de mult va fi chinuită populația. Austeritatea va da roade dacă este dublată de inteligența de a construi pentru România un model social și economic bazat pe competență. De austeritate guvernanții ne-au dat dovadă, de inteligență însă nu.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Soluțiile Guvernului Băsescu-Boc;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Soluțiile Guvernului Băsescu-Boc

De aproape o săptămână, România e paralizată în dezbateri care amestecă laolaltă măsuri guvernamentale fără precedent, reacții viscerale, explicații subțiri și împleticiri care nu lasă loc de prognoze optimiste. Un soi de război între bugetari și particulari a înghițit tot acest peisaj, mutând miza reală a dezbaterii pe întrebarea căreia nimeni nu-i va putea oferi un răspuns: cine ar trebui să plătească efectele recesiunii?

Reducerea fondului salarial bugetar cu 25%, a fondului de pensii cu 15%, tăierea ajutoarelor sociale și implementarea unor măsuri draconice sunt figurile de gimnastică pe care Guvernul Boc le execută fiindcă a fost incapabil să facă o genuflexiune în urmă cu un an de zile.

Pentru că n-a știut să-și gestioneze aparatul și resursele bugetare, branșate la conducta împrumuturilor FMI, din rațiuni electorale, România condamnă astăzi întregi categorii sociale.

Sunt de acord, e ultima soluție aflată la îndemâna Cabinetului Boc, dar lipsa alternativelor nu ține de o realitate dată, ci de una construită prin amânarea la nesfârșit a reformei.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Lupta cu taxele și impozitele aberante;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Lupta cu taxele și impozitele aberante

Să pui acum bazele unei afaceri și să o dezvolți în România înseamnă inconștiență - să alergi după o sursă pentru desfacere într-o piață paralizată și speriată, înseamnă să te lupți cu taxele și impozitele aberante. Oamenii de afaceri au devenit peste noapte, în această perioadă nefastă de criză economică și haos guvernamental, oaia neagră.

În fiecare săptămână Guvernul României adoptă câte o măsură financiară aberantă care va duce încet și sigur spre falimentul unui număr însemnat de societăți comerciale. Deja au intrat în insolvență sau au fost desființate 150.000 de societăți comerciale. Cumpărăturile de orice fel s-au diminuat serios, iar piața neagră evident a înflorit, pentru că oferă o alternativă mai ieftină pentru cei sub nivel mediu. Calitatea nu mai contează, ci criteriul îl reprezintă prețul.

Din aceste motive, mulți comercianți au decis să-și închidă firmele. Organele financiare de control atacă zilnic mediul privat cu diverse măsuri care împiedică derularea în bune condiții a afacerii - popriri abuzive de conturi, somații de plată a unui impozit pe profit de acum mulți ani fără să fi existat profit atunci, avertismente. Privatul, indiferent că are sau nu, trebuie să plătească la bugetul de stat. În aceste condiții economico-sociale, companiile mici și medii nu mai au șanse să obțină vreun credit de la bănci.

Guvernanții sunt inconștienți. Prin măsurile impuse de ei sufocă IMM-urile cu diferite și absurde taxe și impozite pentru a aduce bani la bugetul secătuit de ei. Acum, ei vor să taie din salarii și pensii. Aceea este și va fi greșeala finală. Veniturile tăiate vor aduce cu ele o înghețare totală a consumului și implicit lipsa circulației banilor de la privat la stat.

În lipsa unui plan anticriză autentic, cel mai bine ar fi fost ca statul, în incompetența sa, să lase în pace mediul de afaceri, să lase întreprinzătorii să se descurce singuri și să nu îi încurce sau descurajeze prin măsuri inoportune. Când actuala putere va realiza că singura cale de ieșire din criză e sprijinirea mediului de afaceri va fi mult prea târziu.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Președintele ține loc și de premier;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: Președintele ține loc și de premier

După semnarea acordului cu FMI domnul Boc a dispărut, și în locul domniei sale a apărut însă domnul Băsecu, ca și cum președintele ar ține loc și de premier. Președintele căruia nu i-a fost de ajuns să ne dea veștile proaste, dar a simțit și plăcerea perversă să insulte nu numai bugetarii, dar și pe medici și profesori.

O scădere atât de dramatică a veniturilor o fi reducând ea deficitele, ceea ce la ingeniozitatea în risipă a guvernanților noștri nici măcar nu e sigur, dar în niciun caz nu servește vreunei relansări economice - din contră, ne putem aștepta la o contracție și mai dură a economiei.

Dacă s-ar fi luat măsuri de la începutul acordului, cele de acum ar fi fost mai puțin dure. Dacă ar fi fost stopată risipa din contractele clientelare, îndeosebi la Dezvoltare și Turism, Economie și Transporturi, ar fi fost bani de pensii. Dacă clientele politică din administrație ar fi scăzut în loc să sporească, s-ar fi putut face niște economii care să permită o strângere a curelei ceva mai relaxată acum.

I-aș dori, prim urmare, domnului Boc, să dispară din spațiul public, o retragere la coasă, în satul natal, că tare s-a mai ostenit guvernându-ne!

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Depășiți de situație;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Depășiți de situație"

România riscă să devină un focar de nemulțumiri sociale. Neajunsurile și problemele cu care se confruntă populația se înmulțesc pe zi ce trece. Profesorii sunt umiliți. Și cercetătorii. Minerii sunt aruncați în șomaj ca niște măsele stricate. Ceferiștii sunt priviți ca o masă inutilă ce trebuie redusă semnificativ.

Economia românească intră pe brânci în al doilea trimestru. Afirmațiile și previziunile ultraoptimiste ale lui Băsescu și Boc din campania electorală nu se confirmă. Guvernanții se joacă de-a guvernarea. Depășiți de situație, incapabili să identifice soluțiile ieșirii din criză, ei... vorbesc. Cer populației să suporte austeritatea. Susțin că fără reduceri bugetare va fi greu. Până la un punct, teoria este corectă. Dar de ce, oare, această austeritate blestemată ocolește regiile autonome și companiile naționale cu capital integral sau majoritar de stat, oblăduite de Videanu. Salarii duble față de restul lumii. De ce oare banii sunt insuficienți pentru profesori, medici și agricultori, dar există din plin pentru oamenii de casă din agențiile guvernamentale? Tocmai din aceste motive, actualul guvern a demonstrat că este unul nu numai incompetent, dar și mișel.

Sfidați și umiliți, românii au obosit să mai aștepte ipotetica bunăstare conferită de simpla apartenență la un regim democratic. Vor competență, responsabilitate din partea unor aleși care au obrăznicia de a spune că situația nu este chiar atât de grea. În mod cert, pentru Berceanu, Udrea, Blaga, Videanu și alți profitori ai puterii, dar pentru majoritatea populației realitatea este cu adevărat îngrijorătoare. Lipsa unui loc de muncă provoacă veritabile drame. 800.000 de români sunt în șomaj și alți peste un milion se află în aceeași situație, deși nu se regăsesc în statisticile oficiale. Patru milioane de români se află la limita subzistenței. Lipsa fondurilor reduce numărul paturilor din spitale, îngroașă rândurile disponibilizaților, obligă patronii să își închidă porțile. Fiscalitatea excesivă calcă totul în picioare. Nivelul de trai scade, de la o zi la alta. În tot acest timp, guvernanții țin cu dinții de putere și vorbesc despre necesitatea austerității.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Fondurile europene;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Fondurile europene"

Premierul Emil Boc declara că fiecare proiect ce beneficiază de fonduri europene este un mic pas pentru ieșirea României din recesiune și le-a transmis autorităților locale să îndeplinească mai repede procedurile legale până la organizarea licitațiilor, astfel încât proiectele să fie implementate mai rapid.

Însă domnul Boc a uitat de avatarurile fondurilor europene: fie vin prea târziu, fie nu au cofinanțare de la bănci. Multe companii care au obținut aprobarea pentru derularea unui proiect finanțat din fonduri europene au fost nevoite să renunțe ulterior la fondurile nerambursabile, întrucât fie procedurile de acordare a acestora durează prea mult, fie nu primesc, din diverse motive, cofinanțare din partea băncilor.

Potrivit ultimelor statistici cu privire la stadiul absorbției fondurilor europene, România avea la dispoziție alocări din fonduri europene în valoare de 36,7 miliarde lei (8,6 miliarde euro) aferenți perioadei 2007-2010, însă în realitate absorbția fondurilor europene a rămas o prioritate doar la nivel declarativ. Potrivit Comisiei Europene, țara noastră se clasează pe ultimele locuri în UE, între țările care au reușit să atragă fonduri europene pentru proiecte de infrastructură, energie sau ocupare aferente perioadei 2007-2013, respectiv 14% din alocarea totală de 19,6 miliarde euro.

România ar trebui să se axeze pe investițiile în marea infrastructură în agricultură, să aibă în vedere acele proiecte cu un grad mare de colectare, precum și pe sectoarele care aduc plusvaloarea și generează locuri de muncă. Fondurile europene sunt o resursă extrem de ieftină de care România și generațiile viitoare au nevoie în acest moment.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Eșecurile guvernării;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Eșecurile guvernării"

Sistemul educațional este la coada Uniunii Europene. Cel de Sănătate se confruntă cu o subfinanțare cronică. Administrația publică este politizată iresponsabil. Cercetarea se află la un pas de colaps. Terenurile agricole sunt, într-o proporție uriașă, lăsate în paragină. Șomajul a scăpat de sub orice control.

De aproape șase ani, președintele Băsescu iese în fața opiniei publice, la diferite reuniuni, seminarii și bilanțuri, și devine acuzatorul de serviciu al României, în timp ce țara se îngroapă în criză prin neputința și aroganța guvernanților săi. Avem nevoie de soluții, de măsuri ferme care să combată criza, nu de discursuri care se rezumă la acuzații generale.

Din păcate, "boala" aceasta a avertismentelor fără finalitate a început demult și pare a nu se încheia prea curând. Dacă Educația, Sănătatea, Justiția sunt atât de puternic decredibilizate, de ce nu se iau decizii în consecință? De ce premierul Boc și miniștrii au fost numiți încă o dată și sunt susținuți în funcții care le depășesc cu mult competența?

Eșecurile guvernării sunt generate de aroganța, incompetența și disprețul unor decidenți ce se îndepărtează tot mai mult de nevoile cetățenilor. Guvernanții vor continua să ne amăgească, în timp ce populația va continua să simtă efectele nocive ale unei austerități tot mai nemiloase.

Asta este marea dramă a României, se îndreaptă spre un viitor ce îi va rezerva multe surprize neplăcute.

    Cornel Pieptea - declarație politică având ca subiect Datorii de campanie plătite cu spații verzi;

Domnul Cornel Pieptea:

Declarație politică intitulată "Datorii de campanie plătite cu spații verzi"

Limitele suportabilității față de ipocrizia și demagogia politică au fost de mult depășite. În fața unui câștig mare și pe termen scurt, se pare că frăția furtului la comun se naște rapid între partide din interiorul, dar și exteriorul arcului guvernamental. Aceste partide vor ajunge repere bibliografice în discuțiile despre ipocrizie și demagogie.

Cum altfel putem interpreta diferența dintre discursul politic sforăitor și acțiunea legislativă întreprinsă de o bună parte a deputaților în timpul ședinței Comisiei pentru administrație publică de marți, 11 mai, pe fondul discuțiilor referitoare la aprobarea Ordonanței guvernului nr.114/2007 privind protejarea spațiilor verzi.

ceea ce este pe cale să se întâmple, dacă plenul Camerei Deputaților va adopta peste o săptămână modificările aduse acestui act normativ, se numește sugrumare, sufocare premeditată a populației urbane.

Modificarea articolului 71, care interzicea schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi, va da undă verde, pardon, undă de betoane rechinilor imobiliari ahtiați după construcții în spațiile verzi ale parcurilor.

După ce că media națională de spațiu verde per cap de locuitor este de doar 9,2 m2, față de 26 m2 în Uniunea Europeană, prin decizia de marți a deputaților cifra, și așa firavă, va scădea dramatic.

În afara cifrelor de pe hârtie, realitatea va fi cu mult mai dramatică: pensionarii, bugetarii, mamele sau copiii care vor supraviețui reducerilor de venituri, sigur nu vor mai scăpa de efectiva sufocare urbană. Copacii, parcurile, aerul proaspăt vor deveni simple amintiri.

Dincolo de perspectivele sumbre, nu pot să nu mă întreb de ce se dorește schimbarea articolului 71, cu atât mai mult cu cât introducerea subiectului pe ordinea de zi a Comisiei pentru administrație s-a făcut cu maximă discreție și atenție.

Doamnelor și domnilor colegi care ați votat modificarea articolului 71, vreți cumva ca prin această modificare a legii spațiilor verzi partidele din care proveniți să se recompenseze față de rechinii imobiliari pentru sprijinul acordat în ultima campanie electorală?

Vă somez să vă reveniți, altfel, veți deveni complici la un uriaș genocid executat prin sufocare.

Fac un apel de la această tribună către parlamentarii responsabili să nu voteze articolul 71 din Ordonanța guvernului nr. 114/2007 în forma adoptată de către Comisia pentru administrație.

De asemenea, îndemn toate organizațiile societății civile să ia act și să protesteze în fața acestui abuz criminal și, împreună cu noi, deputații care am votat împotriva modificării articolului 71, să împiedicăm adoptarea legii.

    Ștefan Daniel Pirpiliu - declarație politică având tema Atenție la noile substanțe psihotrope!;

Domnul Ștefan Daniel Pirpiliu:

Tema: Atenție la noile substanțe psihotrope!

În urmă cu un an am depus o inițiativă legislativă menită să stopeze un fenomen periculos, ce luase amploare în România, și anume, acela al drogurilor legale. Acum câteva luni, Ministerul Sănătății a reușit să închidă "Magazinele de Vise" printr-o ordonanță de urgență în care se regăseau și 15 dintre cele 16 substanțe propuse prin amendamentele la Legea nr.143/2000 și Legea nr.339/2005 formulate de mine.

Era de așteptat ca cei care au câștigat milioane de euro din substanțele psihotrope să nu accepte înfrângerea și să încerce să găsească alte modalități de câștig din drogurile "ușoare". Astfel, la puțin timp după închiderea magazinelor ce comercializau droguri "legale", acestea nu au întârziat să apară pe piața neagră și, mai mult decât atât, și alternative ce nu se regăsesc în anexele Legii nr.143/2000 și ale Legii nr.339/2005.

Inventivitatea comercianților de droguri "ușoare" și oferta mare au dus ca, într-un interval relativ scurt, plantele etnobotanice să fie înlocuite cu alte produse, cu efecte asemănătoare.

Un astfel de exemplu este reprezentat de Generation 2012, un nou produs, care are drept substanță activă MDPV (Methylenedioxypyrovalerone). Acesta este un drog psihoactiv cu proprietăți stimulatoare, care duce la depersonalizare, atacuri de panică, halucinații și psihoză.

Prin descrierea anterioară am încercat să vă conving de pericolul pe care îl reprezintă aceste noi substanțe psihotrope pentru potențialii consumatori. Acesta nu este singurul exemplu, produse precum Insomnia, Fly, Euphoria, Flower Magic sunt doar câteva dintre înlocuitoarele substanțelor interzise de curând prin ordonanța de urgență a Guvernului. Aș vrea să țineți cont însă de faptul că în momentul de față există pe piața europeană a stupefiantelor în jur de 300 de substanțe cu efecte psihotrope cu care trebuie să luptăm în permanență, pentru a ne asigura de sănătatea fizică și mintală a cetățenilor.

Pe internet au început să reapară site-urile și anunțurile prin care se vând aceste noi substanțe, iar unele dintre acestea folosesc un limbaj codat, ce conține elemente ce amintesc de site-urile "magazinelor de vise".

Riscul pe care îl reprezintă aceste noi substanțe halucinogene ce intră și pe piața românească de consum de droguri reprezintă un pericol și din perspectivă socială pentru cetățeni, datorită faptului că efectele acestora nu sunt, de cele mai multe ori, cunoscute. În ultima perioadă, nu puține au fost cazurile celor ajunși la spital și internați din cauza stărilor de agresivitate și agitație pe fondul consumului de droguri "legale". Consider că Ministerul Sănătății, împreună cu organismele de prevenire și combatere trebuie să se constituie într-un grup de lucru ce ar trebui să încerce să țină pasul cu dealerii acestor substanțe. Această abordare a problemei reprezintă o prioritate în lupta împotriva traficului și consumului de stupefiante, din cauza agresivității pe care o putem constata din partea celor ce gestionează asemenea "afaceri" profitabile, ce s-au putut dezvolta pe fondul unei slabe colaborări între instituțiile abilitate și a unei legislații în materie ce nu a ținut cont de realitățile din teren.

Pe fondul situației economice actuale, statul nu le poate permite unor traficanți de droguri al căror profit se constituie din aducerea de prejudicii sănătății publice a populației să fie oameni de afaceri de succes, fără să fie măcar verificați dacă întrunesc condițiile minime de fiscalitate. Până la interzicerea definitivă a acestor substanțe, numărul controalelor ce trebuie făcut acestor agenți economici trebuie să fie mare, pentru a descuraja și un anumit tip de economie subterană, ce se poate dezvolta în paralel prin neplata taxelor și impozitelor aferente activității comerciale.

După aderarea la Uniunea Europeană, România a devenit membră a rețelei Reitox, a cărei menire este de a colabora cu instituțiile în ale căror atribuții intră prevenirea și combaterea traficului de droguri. Datorită fenomenelor cu care ne confruntăm pe piața consumului de droguri și transformării țării noastre dintr-o zonă de tranzit într-una de consum, organismele abilitate, atât la nivel național, cât și la nivel internațional trebuie să colaboreze îndeaproape pentru a stopa răspândirea acestui fenomen periculos și pentru a-i descuraja pe cei ce le comercializează și, mai mult decât atât, trebuie să ne sprijinim în acest demers, indiferent de culoarea politică.

    Cosmin Mihai Popescu - declarație politică intitulată Douăzeci de ani de presiune asupra unui buget sărac;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Douăzeci de ani de presiune asupra unui buget sărac"

Niciun guvern, în ultimii douăzeci de ani de la căderea comunismului, nu a avut suficientă viziune asupra restructurării economiei românești și asupra funcționării durabile a structurilor instituționale românești.

În anii '90, unele guverne s-au temut foarte mult de pierderile electorale pe care șomajul provocat de privatizarea sau închiderea unor întreprinderi de stat l-ar avea asupra partidelor lor. Astfel, au recurs fără nici măcar să clipească la o relaxare inacceptabilă a regulilor pensionării anticipate. La acest aspect s-a adăugat numărul colosal al pensionărilor pe caz de invaliditate, cu complicitatea penală a comisiilor de expertiză medicală.

Astfel, am ajuns în situația paradoxală în care vârsta medie reală de pensionare în România să fie de 54 de ani, cu peste zece ani mai devreme decât vârsta standard.

Alte guverne, în schimb, au preferat pentru șomerii tranziției soluția angajărilor în sectorul public. Statul-angajator a fost soluția cea mai simplă, cea mai populară și aducătoare de voturi. În plus, locurile de muncă nou create la stat nu sunt deloc rele pentru noii angajați, dacă ne gândim că nivelul salariului mediu în sectorul public a crescut constant și sigur, depășind cu mai bine de 20% nivelul salariului mediu din sectorul privat.

Acest din urmă aspect nu ar fi fost nicidecum blamabil dacă administrația publică centrală sau locală ar funcționa în condiții optime, dacă accesarea și execuția fondurilor europene ar fi asigurată pe deplin, dacă serviciile publice ar funcționa ireproșabil, dacă s-ar fi asigurat un plus de eficiență în funcționarea acestora. Însă, în ciuda creșterii aparatului birocratic, situația nu s-a ameliorat nicidecum, ci, dimpotrivă, se constată și mai multă ineficiență.

Astăzi, când un guvern "îndrăznește" să zdruncine ineficiența unui aparat birocratic stufos și să așeze sistemul public, - Atenție! Sistemul public! - de pensii pe un principiu economic sustenabil, cel al contributivității, și totalmente echitabil, opoziția față de pierderea privilegiilor necuvenite este mai mare decât vreodată în istoria românilor.

Cred că oricine ar trebui să înțeleagă faptul că dacă Guvernul Boc ar fi dorit, ar fi continuat linia de guvernare a predecesorilor și ar fi continuat angajările în sectorul public și ar fi continuat politica pensionării "la 50 de ani". Dar unde am fi ajuns cu toții în această situație? Este o întrebare la care trebuie să reflecteze toți cei care doresc binele României.

    Alin Augustin Florin Popoviciu - prezentarea unor propuneri pentru îmbunătățirea activității Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României;

Domnul Alin Augustin Florin Popoviciu:

La 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare, încheind astfel mai mulți ani de negocieri pe tema aspectelor instituționale.

Tratatul de la Lisabona modifică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatele CE (fără însă a le înlocui) și pune la dispoziția Uniunii cadrul legal și instrumentele juridice necesare pentru a face față provocărilor viitoare și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor.

Principalele noutăți pe care tratatul de la Lisabona le aduce sunt următoarele:

1. O Europă mai democratică și mai transparentă, în care Parlamentul European și parlamentele naționale se bucură de un rol consolidat, în care cetățenii au mai multe șanse de a fi ascultați și care definește mai clar ce este de făcut la nivel european și național și de către cine.

Astfel, parlamentele naționale pot participa într-o măsură mai mare la activitățile Uniunii Europene, în special datorită unui nou mecanism, care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obține rezultate mai bune la nivel comunitar, și anume pe baza principiul subsidiarității. Alături de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naționale conduce la consolidarea caracterului democratic și la creșterea legitimității acțiunilor Uniunii.

Pentru prima dată Tratatul de la Lisabona recunoaște explicit posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune, iar relația dintre statele membre și UE este mult mai clară, odată cu repartizarea competențelor.

Totodată, este și o voce mult mai puternică pentru cetățeni, datorită faptului că o inițiativă a unui milion de cetățeni din diferite state membre ale UE poate determina Comisia Europeană să prezinte noi propuneri politice sau puncte de vedere cu privire la inițiativa respectivă.

2. O Europă mai eficientă, cu metode de lucru și reguli de vot simplificate, cu instituții eficiente și moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acționeze mai bine în domenii de prioritate majoră, precum libertatea, securitatea și justiția (combaterea terorismului sau lupta împotriva criminalității).

3. O Europă a drepturilor, valorilor, libertății, solidarității și siguranței, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate și asigură o mai bună protecție a cetățenilor europeni.

4. Tratatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relațiile cu partenerii săi din întreaga lume, utilizând forța dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic și diplomatic pentru a promova interesele și valorile europene pe plan mondial, și respectând, în același timp, interesele specifice ale statelor membre în domeniul afacerilor externe.

Uniunea are o personalitate juridică unică, ceea ce îi întărește puterea de negociere, determinând-o să fie mai eficientă pe plan mondial și un partener mai vizibil pentru țările terțe și organizațiile internaționale.

Toate aceste lucruri și multe altele ne fac să înțelegem importanța acestui tratat și necesitatea de a fi adoptat și ratificat de statele membre UE.

Aspectul pe care vreau sa-l aduc în discuție este acela că prin tratatul de la Lisabona parlamentele naționale au un rol mult mai activ în afacerile comunitare.

Pentru prima dată, parlamentele naționale sunt recunoscute ca făcând parte integrală din structura democratică a Uniunii Europene. Sunt introduse prevederi speciale, destinate să ajute parlamentele naționale să se implice mai îndeaproape în activitatea Uniunii.

În special parlamentele naționale pot acționa în calitate de "gardieni" ai principiului de subsidiaritate. (Acest principiu este destinat să garanteze faptul că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetățeni și că se verifică constant dacă acțiunea întreprinsă la nivel comunitar este justificată, având în vedere posibilitățile disponibile la nivel național, regional sau local). Parlamentele naționale au puterea de a influența deciziile în faza inițială a elaborării unei propuneri, înainte ca aceasta să fie analizată în detaliu de Parlamentul European și de Consiliul de Miniștri

Conform tratatului, Parlamentul României are dreptul de a emite păreri consultative către Comisia Europeană, în legătură cu deciziile Parlamentului European. Din păcate, nu există un mecanism instituționalizat pentru comunicarea între cele două instituții, în cazul României.

Un protocol asupra aplicării principiilor de subsidiaritate și proporționalitate în Uniunea Europeană a fost anexat tratatului de la Lisabona și semnat de către statele membre în octombrie 2004. Protocolul prevede un mecanism prin care parlamentele naționale pot influența procesul legislativ european, sub monitorizarea principiului subsidiarității (luarea deciziilor la un nivel cât mai apropiat de cetățenii statelor membre) și prin atragerea atenției asupra inadvertențelor din legislația europeană, atunci când este necesar.

Principiul sus-amintit poate, de asemenea, să creeze o relație de colaborare mai strânsă între parlamentele naționale și Uniunea Europeană, întărind, astfel, legitimitatea Uniunii și aducând deciziile mai aproape de cetățean. Această formă de comunicare între parlamentul național și cel european nu este obligatorie, la fel cum nici Comisia Europeană nu este angajată să ia în considerare amendamentele transmise. Mecanismul asigură o mai bună reprezentare a cetățenilor europeni acolo unde se consideră că ar fi nevoie.

În comunicarea interparlamentară, mecanismul de consultare a Comisiei Europene, precum și transmiterea unor astfel de amendamente din partea forului european revine Comisiei pentru Afaceri Europene, o structură comună sistemului nostru bicameral. Mecanismul prin care această comisie comunică, mai departe, deciziile Parlamentului European sau centralizează deciziile parlamentului național nu există, însă.

Această comisie nu a reușit să aibă nici măcar un minim dialog, nu numai cu cei de la forurile europene, ci nici măcar cu noi, parlamentarii români, unii dintre noi probabil interesați de procesul legislativ al UE.

Mulți dintre dumneavoastră sunt convins ca nu știți nici cine este președintele acestei comisii, și de aceea îmi permit să vă informez eu -este nimeni altul decât marele strateg al PSD, domnul Viorel Hrebenciuc. Vă întreb, stimați colegi, de câte ori ne-a spus domnul Hrebenciuc că avem această posibilitate? Când a venit în plenul Camerei sau în Biroul permanent să dea vreo informare legată de amendamentele propuse de noi Uniunii? Vă spun eu, niciodată, domnilor colegi. Și atunci ne mirăm cum de banii europeni care vin pentru România se duc în marea lor majoritate înapoi? Nu e cazul să ne punem astfel de întrebări, atâta timp cât nici măcar noi, cei care facem și desfacem legile acestei țări, habar nu avem că putem participa activ la procesul legislativ al UE. Putem chiar propune colegilor din Parlamentul European proceduri de simplificare a obținerii fondurilor UE pentru români și nu numai, dar pentru asta e nevoie de voință, e nevoie de comunicare și mai ales e nevoie de bun- simț. Dar ce a fost a fost, important este ce va fi de acum încolo.

De aceea, este necesar ca regulamentele celor două camere ale Parlamentului României să includă noi prevederi, prin care să fie instituit un traseu al actelor ce necesită aviz din partea parlamentelor naționale ce vin de la UE. O serie similară de propuneri au fost deja înaintate Comisiei pentru regulament a Senatului din partea doamnei senator Anca Boagiu, vicepreședinte al Senatului. În cazul Camerei Deputaților, un astfel de mecanism trebuie să includă:

  • transmiterea unui memorandum intern către Biroul permanent al Camerei Deputaților, care să cuprindă următoarele sugestii legate de funcționarea mecanismului de control al subsidiarității în temeiul Protocolului nr. 2 la Tratatul de la Lisabona, precum și solicitarea transmiterii acestor propuneri către Comisia pentru regulament a Camerei Deputaților:
  • transmiterea de către Direcția generală pentru afaceri externe a documentelor către comisiile permanente aferente domeniului de reglementare, precum și către deputații membri ai Comisiei pentru afaceri europene;
  • elaborarea de către comisiile permanente a unui aviz pentru actul în cauză în termen de 4 săptămâni și transmiterea acestuia către Comisia pentru afaceri europene;
  • elaborarea de către Comisia pentru afaceri europene a unui punct de vedere pe baza avizelor primite de la comisiile permanente, în termen de 2 săptămâni de la primirea avizelor, și transmiterea acestuia spre adoptare Birourilor permanente ale celor 2 camere pentru a fi adoptat ca punct de vedere al Parlamentului României;
  • Odată adoptate aceste măsuri, comisia pentru afaceri europene trebuie să lucreze din plin pentru a recupera ceea ce parlamentele din alte state membre fac deja de ceva timp.

Cred, de asemenea, că este nevoie de un suflu nou la această comisie, iar daca domnul hrebenciuc consideră că nu poate face față, ar trebui să cedeze funcția de președinte al acestei comisii, pentru că aici este vorba de imaginea parlamentului româniei, și nu de interese josnice de partid.

    Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică intitulată Potențiale venituri din evidența cadastrală;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Declarație politică intitulată "Potențiale venituri din evidența cadastrală"

Pe fondul instabilității economice care ne urmărește și în ideea de a găsi cât mai curând soluții pentru a susține efortul economic, vin în fața dumneavoastră cu un subiect ce consider că are o importanță majoră.

Lipsa sistemului de cadastru general la nivel național aduce un prejudiciu anual statului de milioane de euro. Numai în anul 2009 se apreciază că statul român a pierdut aproximativ 321 de milioane de euro din cauza funcționării defectuoase a acestui sistem.

Acești bani s-au pierdut de la buget doar prin simplul fapt că nu există o evidență reală a suprafeței terenurilor care ar trebui impozitate. Impozitul se aplică doar pe baza cadastrului făcut la achiziționarea unei proprietăți, problema fiind că mulți dintre proprietari sar peste acest act sau nu declară suprafața exactă. Lipsa unei legislații coercitive favorizează, de asemenea, slalomul printre impozite și declarații.

Exemplul Italiei este elocvent: anul trecut, guvernul a recuperat în jur de 800 milioane de euro din scoaterea la lumină a imobilelor nedeclarate.

Faptul că anumite persoane din zona obscură a mediului de afaceri dețin numeroase proprietăți nedeclarate nu înseamnă că acestea sunt pierdute pentru evidența cadastrală, ci doar că a venit momentul să reglementăm discrepanțele nejustificate existente în sistemul actual de plăți.

Prin promulgarea noii legi a Agenției Naționale de Integritate mulți vor afirma că aceste acțiuni sunt încurajate, de aceea, susțin că este timpul ca toți proprietarii de suprafețe întinse de teren să-și plătească dările.

Impozitarea proprietăților trebuie făcută în funcție de criterii bine stabilite și reglementate prin legi organice, pentru că nu ne permitem să prejudiciem bugetul doar din lipsă de temei legal. Dacă nu încercăm să ne aliniem statelor europene în aproximativ toate domeniile, nu vom reuși să asimilăm și să folosim productiv banii care ajung în România.

    Cristian Rizea - declarație politică având tema Tirania indolenței Guvernului Boc;

Domnul Cristian Rizea:

"Tirania indolenței Guvernului Boc"

Măsurile anunțate de președintele statului, domnul Traian Băsescu, în locul domnului prim-ministru Emil Boc au stârnit nu doar nemulțumiri la nivelul populației, dar și manifestații publice și proteste stradale.

Executivul trebuie acum să facă economii, Executivul trebuie acum să reducă salariile, pensiile, indemnizațiile și ajutoarele sociale, sub pretextul agonisirii unei sume de aproximativ 10 miliarde de lei la bugetul de stat. În același timp, tot Executivul a fost cel care ar fi trebuit să utilizeze banii de la Fondul Monetar Internațional, de la Comisia Europeană și de la Banca Mondială pentru investiții în infrastructură, pentru investiții menite să relanseze economia, pentru crearea unor noi locuri de muncă, pentru ca România să urmeze direcția pe care Executivul a strigat-o în urmă cu un an, și anume creșterea salariilor, îmbunătățirea nivelului de trai, și nu invers.

Vreau să vorbesc despre un lucru pentru care eu consider că Guvernul Boc este culpabil 100%, pentru care cred că acest cabinet este incapabil să guverneze România, și nu doar datorită incompetenței membrilor săi, cât și prin indiferența cu care ei întorc spatele unor finanțări externe.

Banca Mondială a acordat o finanțare în valoare de 225 milioane $ pentru construirea centurilor ocolitoare pentru cinci orașe din România - Bacău, Brașov, Târgu-Mureș, Reghin și Mediaș. Banii aceștia au așteptat patru ani să fie luați, să fie accesați, să fie folosiți înspre binele nostru al tuturor. Nu s-a întâmplat acest lucru, niciun dolar din cele 225 de milioane nu a fost accesat. Banca Mondială s-a îndurat de noi și ne-a prelungit termenul inițial, care expira în iunie 2009, cu încă cinci luni, respectiv decembrie 2009. Ce s-a întâmplat în cele cinci luni? Nimic! Ce s-ar fi întâmplat dacă această sumă de bani ar fi fost accesată și folosită pentru construirea centurilor ocolitoare este simplu - atragerea investitorilor, dezvoltarea regiunilor respective, crearea de locuri de muncă. Lucruri insignifiante, desigur, inutile.

Acesta este doar un exemplu, cu siguranță există și altele. Ce s-ar fi întâmplat dacă guvernanții ar fi urmărit într-adevăr binele general și ar fi dorit să dezvolte această țară, și nu să o macine de proteste și de sărăcie? Cu siguranță astăzi românii nu ar mai fi fost nevoiți să facă față diminuării pensiilor și salariilor sau să se confrunte cu pierderea locului de muncă. Acest Guvern ar trebui să își ceară public scuze pentru tot răul pe care l-a cauzat pentru că el este responsabil de dublarea crizei economice de o criză socială.

    Marius Rogin - declarație politică având ca subiect Alegerile legislative din Marea Britanie;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică având tema "Alegerile legislative din Marea Britanie"

Noul premier conservator David Cameron a anunțat săptămâna trecută că va forma un guvern de coaliție "puternic" cu liberal-democrații lui Nick Clegg, în primul său discurs susținut în fața reședinței tradiționale a primului-ministru, din Downing Street 10.

În cursul unei reuniuni, grupul parlamentar liberal-democrat a aprobat oficial acordul de coaliție. Acest acord fie se va prăbuși sub presiunea tensiunilor dintre cele două formațiuni, fie va modela politica următoarei generații, potrivit BBC. La câteva minute după anunțarea acordului, Clegg și-a exprimat speranța că acesta este începutul unei noi politici, "diversificate, pluraliste, în care politicieni cu diverse convingeri se unesc, își depășesc divergențele pentru a oferi un guvern bun, pentru întreaga țară". "Îmi imaginez că aveți multe întrebări, poate multe îndoieli în legătură cu acest nou acord de guvernare. Dar vreau să vă asigur ca nu aș fi intrat în acest aranjament dacă nu aș fi fost convins cu adevărat de oportunitatea unică de a face schimbările în care eu și voi credem.", a subliniat liderul liberal-democrat. Liderul conservator, care este cu șase ani mai tânăr decât era Tony Blair când a devenit premier, în 1997, este cel mai tânăr șef al Guvernului britanic din 1812 si primul absolvent al colegiului Eton care conduce executivul de la începutul anilor '60.

Barack Obama a fost primul lider care l-a felicitat pe Cameron, într-o scurtă discuție telefonică în care președintele american l-a invitat pe noul premier la Washington, în luna iulie. Și cancelarul german Angela Merkel l-a felicitat pe liderul conservator și l-a invitat la Berlin. Președintele Obama i-a transmis lui David Cameron, desemnat marți în funcția de premier, că "se bucură că îl va întâlni în cadrul reuniunilor G8 si G20 din iunie", prevăzute în Canada. Cameron și Obama au discutat despre Afganistan, procesul de pace din Orientul Mijlociu și despre Iran, potrivit unui purtător de cuvânt. "Așa cum i-am spus și premierului, Statele Unite nu au un prieten și un aliat mai apropiat decât Marea Britanie și mi-am reiterat angajamentul puternic și personal în legătură cu relația privilegiată între țările noastre, o legătură care a rezistat timp de generații și care este esențială pentru securitatea și prosperitatea țărilor noastre, precum și pentru lume", a adăugat președintele american.

Într-un discurs rostit la Downing Street, reședința premierilor britanici, după ce a mers la Buckingham Palace pentru a accepta oficial cererea reginei pentru a forma un nou guvern, Cameron i-a adus un omagiu lui Gordon Brown pentru perioada îndelungată în care a servit în guvern. De asemenea, el și-a luat angajamentul de a se ocupa de problemele presante ale țării, precum deficitul, problemele sociale și "reconstruirea încrederii în sistemul politic". El a precizat că vrea să "ajute la construirea unei societăți mai responsabile în Marea Britanie", în care persoanele cu probleme, precum săracii sau bătrânii, să fie ajutate. După ce a devenit clar că discuțiile dintre laburiști si liberal-democrați au eșuat, Brown și-a dat demisia și i-a urat noroc viitorului premier. El a spus că a fost un "privilegiu să servească țara pe care o iubește". Noul guvern de la Londra va fi aproape sigur mai ostil integrării politice și economice decât guvernele liberale ale lui Gordon Brown și Tony Blair, liderul conservatorilor, David Cameron, fiind un eurosceptic convins".

Parisul însă "pariază pe pragmatismul viitorului premier britanic pentru a nu distruge edificiul european", notează Le Figaro. Președintele Nicolas Sarkozy l-a felicitat pe David Cameron, desemnat premier al Marii Britanii de regina Elisabeta a II-a, și și-a exprimat speranța că vor putea colabora pentru "întărirea cooperării foarte strânse și a legăturilor excepționale țesute între Franța și Regatul Unit", relatează AFP. Într-un comunicat transmis de AFP, președintele francez "i-a adresat urările cele mai călduroase de succes în realizarea înaltei sale misiuni". "Așa cum a avut ocazia să sublinieze cu prilejul vizitei de stat din martie 2008, președintele Franței este convins de forța, vitalitatea și caracterul indispensabil al înțelegerii dintre Regatul Unit și Franța", subliniază comunicatul. "Într-o lume în profundă transformare, el subliniază că numai împreună cele două țări își vor face auzită vocea și vor acționa eficace, fie pentru a-și asuma responsabilitatea în securitatea lumii, fie pentru a depăși criza financiară, fie pentru a lupta împotriva încălzirii globale", se mai menționează în text. "Președintele Republicii dorește ca Regatul Unit și Franța, parteneri în proiectul european în care se joacă viitorul lor comun, vor continua să-și aducă contribuția la progresul construcției europene, în spiritul încrederii și prieteniei care le inspiră", conchide comunicatul.

Marea Britanie are prima coaliție adevărată de la al Doilea Război Mondial, care îi irită enorm pe englezi, opunându-se ideii de coaliție sau power-sharing. Nu numai că Cameron este cel mai tânăr prim-ministru din ultimii 200 de ani, dar și "Tories" s-au mutat la stânga, și din cauza lui Cameron, care este "un conservator cu fața umană", și ca urmare a coaliției cu Lib-Dems, lucru de neperceput acum câteva săptămâni.

Acești Lib-Dems au negociat abil. Au obținut 5 posturi de miniștri în guvern, au impus politica lor în domeniul impozitelor, dar, cel mai interesant, au reușit să fixeze o dată pentru noi alegeri.

În privința României, noul guvern nu va fi la fel de prietenos ca și precedentul. William Hague, noul ministru de externe al Angliei, este cunoscut ca un dur și sceptic în privința Europei, având în vedere și faptul că o mare parte a britanicilor se simt mult mai apropiați cultural și istoric de Statele Unite ale Americii decât de Europa.

    Sorin Constantin Stragea - argumente în favoarea schimbării Guvernului Boc;

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Trăim cu toții aceste zile negre din istoria României, în care măsurile anunțate de guvernarea Băsescu - Boc nu înseamnă nici reformă, nici luptă împotriva crizei, ci doar măsuri disperate, care au ca efect, iată, ieșirea în stradă a părinților noștri, spre rușinea noastră a tuturor!

Traian Băsescu, ca un veritabil prim-ministru, după ce acum câteva luni, fiind în campanie electorală, ne spunea că s-a terminat criza, a anunțat cu cinism tăierea salariilor bugetarilor, a amărâtelor de pensii și a ajutoarelor sociale. Acțiunile acestui guvern Băsescu - Boc sunt un atac la adresa demnității umane, a dreptului la viață! Nu putem fi complici la acest genocid social.

În campania electorală, Traian Băsescu era perfect conștient de situația economică a României, pentru că era de cinci ani președintele țării, dar nu a avut curajul și demnitatea de a spune adevărul. A mințit cu seninătate, susținând, cu lejeritate, că ieșim din recesiune, iar acum vorbește de parcă ar fi fost plecat în ultimii 6 ani!

Nu a scos niciun cuvânt despre incompetența Guvernului său, cu toate că starea actuală este de o gravitate fără precedent. Cine este de vină? Oricine, toată lumea e vinovată, dar Băsescu și Guvernul, nu!

Guvernarea Băsescu - Boc a falimentat România, iar acum sunt disperați și nu știu cum să acopere dezastrul. Această clică de ipocriți care se ascund în spatele unor discursuri demagogice ne-a adus pe marginea prăpastiei pentru că nu a fost în stare să adopte nici o măsură de redresare a economiei. Suntem singura țară din Europa care nu a luat niciun fel de măsură anticriză!

Guvernul acesta a avut timp și bani să repornească economia, dar nu a făcut nimic. Singura "performanță" a PDL este tocarea aberantă a resurselor bugetare. A alocat 10 milioane de euro pentru construcția unui patinoar - cost dublu față de un patinoar similar din Europa. 45 de milioane de euro s-au dus la Cluj, pentru un stadion. Guvernul cheltuiește 500 de milioane de euro pentru un site! Să nu mai vorbim despre "investiția" portocalie devenită tradiție: schimbarea bordurilor, în funcție de anotimp, precum cauciucurile autoturismelor. În aceste condiții, Traian Băsescu și Emil Boc vorbesc despre austeritate!

Guvernul taie salariile, pensiile și subvențiile, pentru ca din banii economisiți să se poată îndestula clientela politică!

Consumul se va reduce drastic, vor scădea încasările la buget și colapsul economic se va adânci. Toate costurile crizei sunt aruncate pe umerii populației, pe umerii cetățenilor cu salarii și pensii mici.

Decât să condamne la moarte categorii sociale întregi, guvernarea Băsescu - Boc ar fi trebuit să desființeze mafia licitațiilor din instituțiile controlate de PDL și contractele-căpușă ale apropiaților PDL, să combată eficient evaziunea fiscală, să oprească toate contractele preferențiale din energie și să acorde fonduri publice în funcție de priorități reale, iar nu pe criterii politice.

Emil Boc trebuie să vină în fața Parlamentului și să ne spună unde sunt banii împrumutați de la FMI și UE în 2009, bani care s-au scurs printre degetele guvernanților fără a lăsa vreo urmă în economia românească. Dacă Boc nu are nimic de spus, ar trebui să aibă măcar un dram de onoare și să-și dea demisia.

Cea mai importantă soluție anticriză este, în acest moment, schimbarea Guvernului Boc. Rămânerea acestui Guvern incapabil la Palatul Victoria ar reprezenta o adevărată catastrofă politică, economică și socială pentru țară.

    Toader Stroian - declarație politică intitulată SOS de la Colegiul Medicilor;

Domnul Toader Stroian:

"Sos de la colegiul medicilor"

Cu toții ne declarăm profund nesatisfăcuți de calitatea serviciilor medicale din România. Mame contaminate în spitale, copii tratați necorespunzător, bătrâni morți cu zile sunt doar câteva dintre aspectele care caracterizează peisajul sanitar românesc. Din nefericire, este mai puțin o problemă legată de calitatea resurselor umane din sistem, ci mai degrabă o problemă legată de un management puternic defectuos și puternic corupt.

Calitatea slabă a dotărilor, lipsa materialelor de bună calitate și a investițiilor încep să-și arate roadele nefaste. La acest fapt mai adăugăm salarizarea deosebit de scăzută pentru o calificare atât de costisitoare, a celor care au ales profesia de medic. Singurele elemente de supraviețuire ale medicilor în sistem au rămas imoralele și ilegalele "atenții" pe care pacienții aflați în impas sunt nevoiți să le plătească.

Și mai grav este faptul că sistemul sanitar din România este pe cale să piardă și ceea ce a mai rămas bun în sistem, și anume medicii înalt calificați. Investiția statului român, în cei peste douăzeci de ani de școală necesari calificării unui medic, se pierde astfel irecuperabil.

Colegiul Medicilor din România a tras deja un puternic semnal de alarmă în legătură cu posibila plecare a peste 5.000 de medici din România, după ce peste 2.500 de medici au plecat deja să muncească în străinătate în ultimii ani.

Oricine este interesat de soarta sistemului sanitar din România nu poate considera ca fiind deplasată solicitarea Colegiului Medicilor de a declara "starea excepțională în sănătate", determinată de exodul medicilor.

Personal, cred că nu numai exodul fără precedent al medicilor trebuie să ne îngrijoreze, ci și migrația personalului auxiliar din sistemul medical. Numai în ultimi zece ani am "exportat" către Europa Occidentală asistente și asistenți medicali de bună calitate, golurile lăsate în sistemul românesc fiind cu greu umplute cu personal minim calificat.

Insatisfacția medicilor care părăsesc România se leagă atât de neatractivitatea salarială și de umilința de a percepe "atenții" de la pacienți, dar și de incapacitatea lor de a-și face meseria în condiții optime sau de imposibilitatea personală de dezvoltare a propriei cariere.

Încăpățânarea și opoziția statului român față de asigurarea unor servicii private de sănătate nu au permis acestor medici să aibă o adevărată "supapă" profesională tot în interiorul României, în clinici, spitale sau centre de sănătate private.

Falimentul în care se află mai mult de jumătate din spitalele românești, indiferent de zona geografică în care se află, precum și exodul specialiștilor din sănătate, obligă imediat la acțiune.

    Angel Tîlvăr - declarație politică având tema Fața ascunsă a Guvernului Boc;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Fața ascunsă a Guvernului Boc"

Evenimentele din ultima perioadă, discuțiile, știrile pun în prim-plan măsurile anunțate de președintele Traian Băsescu pentru așa-zisa ieșire a României din criză. Și pentru că asumarea eșecului este grea, toate deciziile sunt puse în spinarea FMI. Nu e de mirare că a fost găsit atât de repede un țap ispășitor, la fel cum nu e de mirare că Traian Băsescu a fost cel care a anunțat măsurile pe care Guvernul Boc le va pune în aplicare. Și totuși, cine conduce Guvernul? Oare președintele și premierul e una și aceeași persoană? Oricum ar fi, România trece printr-o puternică criză politico-economică, la care s-a adăugat și o criză morală. Consider, doamnelor și domnilor, că Guvernul Boc trebuie să își rezolve pentru început problemele de credibilitate, cele de funcționare internă și puternica criză morală prin care trece, pentru ca apoi să poată pretinde că rezolvă criza economică a poporului român.

Actuala guvernare a încercat să întoarcă cetățenii României unii împotriva altora, sectorul privat împotriva sectorului public, cadrele didactice împotriva cadrelor medicale, pensionarii împotriva tinerilor și enumerarea poate continua.

Îmi aduc aminte că imediat după anunțarea măsurilor de către președintele Traian Băsescu a apărut cu o declarație de presă domnul ministru Sebastian Vlădescu care, în loc să prezinte soluții economice viabile pentru un popor aflat în derută din cauza propriilor conducători, și-a exprimat indignarea față de jurnaliștii care criticau măsurile de austeritate, când "mediul privat și inclusiv mulți angajați din presă au suferit anul trecut tăieri de salarii chiar de 50%."

Dintre numeroasele încercări de justificare a deciziilor luate, Guvernul Boc a indus ideea conform căreia a fost preferată diminuarea salariilor bugetarilor, a pensiilor și a altor ajutoare sociale, în favoarea majorării cotei de impozitare și a taxei pe valoarea adăugată pentru a salva sectorul privat, care a suferit suficient anul trecut. O intenție nobilă, dacă ar fi fost și adevărată!

Însă zilele trecute a apărut în presă o informație care ne anunța faptul că se lucrează la un proiect pentru completarea Legii nr.95 din 2006, în care unul dintre puncte vizează modificarea contribuției la sănătate de la 10,7%, împreună angajat și angajator, la 14%, cât a fost inițial. Aceasta știre a fost furnizată chiar de directorul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, doamna Adina Geană. În replică, președintele CNAS, domnul Lucian Duță a afirmat că nu există un astfel de proiect care să vizeze creșterea contribuției la Fondul de Sănătate.

În aceste condiții, stimați colegi, nu pot decât să mă întreb: oare creșterea contribuției la Fondul de Sănătate nu afectează sectorul privat? Eu cred că da! Conform unor studii, nivelul și așa ridicat al cotelor pentru contribuțiile sociale pe care angajatorii din România sunt obligați să le plătească conduce la cheltuieli cu personalul care pot ajunge până la 50% din totalul cheltuielilor. Nivelul este dublu comparat cu alte țări, ceea ce îi face pe angajatori să se declare sufocați sub greutatea poverii fiscale. Această situație duce inevitabil fie la un nivel scăzut de salarizare, fie la practicarea muncii la negru încurajându-se evaziunea fiscală.

Chiar și fără mărirea contribuției la sănătate, România deține și la acest capitol un loc fruntaș. În timp ce în țara noastră nivelul cheltuielilor cu salariile poate depăși 50% în cadrul cheltuielilor generale pe care le are un agent economic de suportat, angajatorii din alte țări beneficiază de un regim al contribuțiilor sociale mult mai relaxat, care le permite să suporte costuri cu forța de muncă de maximum 30%.

Iată, că deși multe țări din Europa au contribuții la Fondul de Sănătate mult mai mici decât România, conducătorii și cei care își permit acest lux aleg să se trateze în străinătate, în timp ce majoritatea românilor sunt nevoiți să accepte un sistem medical subfinanțat și neglijat, deși plătesc contribuții exorbitante. Consider astfel că mărirea contribuției la sănătate, în loc să încurajeze sectorul privat, nu face nimic altceva decât să îl sufoce și mai tare. Astfel că, aceasta decizie de mărire a contribuției nu este făcută în folosul cetățenilor, ci e o altă manevră de a sufoca mediul economic cu tot felul de taxe și impozite, pentru a aduna bani la un buget secătuit de Guvernul Boc.

Revenind la dezacordul dintre directorul și președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în privința aceleiași probleme, nu pot să nu remarc cel puțin două aspecte:

  1. De ce e nevoie ca aceeași instituție să aibă și director și președinte? Oare dacă ar fi avut un singur lider, și acela capabil în a face comunicări publice, nu s-ar fi economisit bani la bugetul de stat, sau clientela politică trebuie satisfăcută prin orice mijloace?
  2. Cum se poate ca într-o perioadă atât de sensibilă prin care trece România să existe un dezacord atât de mare în interiorul unei instituții? Dar, dacă stau bine și mă gândesc, același lucru se întâmplă și între miniștrii PDL în interiorul Guvernului Boc.

Iată că măsura nobilă anunțată de Guvern, de a sacrifica profesori, medici, pensionari, mame, copii pentru a salva sectorul privat nu e decât o altă măsură politică îmbrăcată în hainele incompetenței guvernamentale și nu va provoca decât confuzie și nemulțumire în rândul cetățenilor.

    Radu Bogdan Țîmpău - Pensionarii, bugetarii și copiii României plătesc datoriile protejaților Guvernului PDL;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Pensionarii, bugetarii și copiii României plătesc datoriile protejaților Guvernului PDL"

Spun de la începutul acestei declarații politice: Guvernul Boc trebuie să plece! Să plece în bloc, cu miniștrii și demnitarii care au făcut din nesimțire o modalitate de politică publică în România. Și asta nu în sensul pensiilor și salariilor nesimțite pe care le clama Emil Boc, ci tocmai în abordarea și practica membrilor Executivului.

Și vă dau câteva exemple:

  • domnul Șeitan, cel care impune sacrificii fără precedent pensionarilor, datorează statului prin firma sa de asigurări peste 245.000 lei;
  • domnul Berceanu, cel care nu a construit un kilometru de autostradă în România, înregistrează printr-o societate de a sa din Craiova datorii la bugetul de stat de 450.000 de lei;
  • doamna Plăcintă, cea care a deținut portofoliul Tineretului și Sportului, cere compensarea unor datorii de 5,5 milioane de euro pentru firma sa!

Iar dacă asta nu este nesimțire, atunci ne întrebăm cum poate fi denumită activitatea acestor oameni care arată cu degetul către pensionari, profesori și iau alocațiile copiilor pentru a-și acoperi propriile găuri date în bugetul de stat.

Mai mult, ne întrebăm unde sunt miniștrii de resort atunci când societăți de stat din subordinea lor ce se găsesc în topul datornicilor din România fac cheltuieli fanteziste sau asigură confortul exagerat al conducerilor, compensând "efortul bugetar" prin disponibilizări ale muncitorilor.

Un exemplu este Complexul Energetic Turceni, care a decis la 1 iunie să disponibilizeze 250 de oameni, dar finanțează cu 1 milion de lei noi echipa de fotbal Pandurii Târgu-Jiu.

Stupefiant este și faptul că Societatea Naționala a Lignitului Oltenia va disponibiliza 300 de angajați, dar alocă 100.000 de euro pe servicii telefonice, închiriază mașini de lux pentru directori și șefii de cariere. Și asta în condițiile în care societatea ocupă locul 5 în topul datornicilor la stat, cu suma de 89.980.253 lei!

Și atunci, ne întrebăm, domnilor guvernanți, pentru ce umiliți pensionari și salariați, pentru ce tăiați alocațiile copiilor și indemnizațiile mamelor? Răspunsul îl găsim în cele de mai sus: pentru asigurarea continuității în găurirea bugetului de stat de către potentații zilei!

    Lucia-Ana Varga - apel: Domnilor guvernanți, stopați batjocura la adresa cadrelor didactice!;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Domnilor guvernanți, stopați batjocura la adresa cadrelor didactice!"

La începutul acestui an, lunile ianuarie - martie, Guvernul actual a început să pună în aplicare măsura prevăzută în textul OUG nr. 114 din decembrie 2009 privind reducerea cu 15.000 a numărului de posturi din învățământul preuniversitar din întreaga țară. OUG prevedea chiar și numărul de posturi care trebuiau desființate prin comasare sau restrângeri de activitate în fiecare județ, motiv pentru care Inspectoratele școlare au trecut la treabă, împreună cu directorii de școli și primarii din localitățile fiecărui județ, pentru a face evaluarea (disponibilizarea) și a se încadra în planul Executivului.

Primele persoane vizate în cadrul acestor comasări și restrângeri de activitate a posturilor au fost cadrele didactice care aveau posibilitatea legală (reflectată în stagiul complet de cotizare, dar și anii necesari) pentru a ieși la pensie. Ca atare, recomandarea reprezentanților Inspectoratelor școlare, dar și a directorilor de școli către aceste cadre didactice a fost de a depune cerere pentru a ieși la pensie cu data de 1 septembrie 2010 (data începerii următorului an școlar) întrucât, la momentul evaluării, pensionarea anticipată nu se putea face, pentru că legea prevede că în timpul anului școlar nu se poate ieși la pensie.

Astfel, încă din aprilie, Inspectoratele Școlare Județene au semnat decizii de pensionare pentru aceste persoane care respectau condițiile legale, cu data 1 septembrie 2010, pentru a se putea prezenta la Direcțiile Județene de Muncă și a depune dosarele de pensionare.

Iată că acum, după ce au fost forțate să accepte pensionarea cu 1 septembrie, cadrele didactice rămân pe drumuri în urma deciziei Guvernului de a îngheța pensionările anticipate cu 1 iunie, fapt care creează o mare problemă Inspectoratelor școlare și inspectorilor școlari, care nu știu acum cum să procedeze.

După batjocura cu creșterea salariilor cu 50%, după înghețarea salariilor de anul trecut și tăierea drastică a veniturilor salariale cu 25% de la 1 iunie, Guvernul mai dă o palmă cadrelor didactice, refuzându-le dreptul legal de a se pensiona, după ce inițial tot reprezentanții Guvernului din teritoriu (inspectorii școlari) i-au obligat să se pensioneze și le-au semnat decizii în acest sens.

Cer ministrului educației, Daniel Funeriu, să se implice și să rezolve problema acestor cadre didactice care au căzut pradă incompetenței și deciziilor contradictorii ale Guvernului. Cer reprezentanților Guvernului să pună capăt debandadei și minciunii cu care tratează sistemul de învățământ și personalul didactic! În caz contrar, există o singură soluție: să demisioneze și să plece!

    Viorel Palașcă - declarație politică intitulată Guvernul PDL vrea să reducă pensionarii la tăcere;

Domnul Viorel Palașcă:

"Guvernul PDL vrea să reducă pensionarii la tăcere"

La sfârșitul anului trecut, în plină campanie electorală, actualul Guvern a susținut că nu se va schimba cota unică de impozitare, că salariile dascălilor vor crește și pensiile vor fi mărite, acestea fiind doar câteva dintre promisiunile electorale ale PDL. Au trecut 5 luni și același Guvern ne taxează acum prin reducerile salariale de 25% și prin reducerea cu 15% a pensiilor și ajutorului de șomaj începând cu data de 1 iunie, moment în care vor fi blocate și pensionările anticipate.

Se pare că promisiunile electorale au fost uitate și totul a fost curat populism.

Dacă în anul 2009 salariile și pensiile au fost înghețate, în 2010 se dorește umilirea pensionarilor și a bugetarilor, prin diminuarea acestora.

În comparație cu Executivul condus de premierul Boc, catalogat drept cel mai slab pregătit dintre câte au existat vreodată în România și care nu a adus nimic în plus pensionarilor, ci în minus, Guvernul PNL condus de Călin Popescu-Tăriceanu a respectat ce a promis și a crescut constant pensiile, atât prin recalcularea lor, cât și prin majorări și indexări.

Spre deosebire de celelalte guvernări, datorită creșterii economice, în fiecare an, rata de creștere a pensiilor aplicată de Cabinetul condus de Călin Popescu-Tăriceanu a fost mai mare decât rata inflației și a fost cea mai importantă majorare a pensiilor din ultimii ani, astfel că, la sfârșitul mandatului, media pensiilor a fost cel puțin dublată.

Domnule președinte, domnule prim-ministru, p pensia este un drept câștigat prin plata lunară a unor părți din veniturile obținute de o persoană, care nu pot fi reduse după bunul dumneavoastră plac.

Acești pensionari au muncit o viață pentru a duce la bătrânețe un trai liniștit și pentru a-și putea cumpăra cele necesare, inclusiv medicamente. De asemenea, o pensie decentă înseamnă și prelungirea speranței de viață a celor vârstnici, dar de acest fapt actualului Guvern PDL îi pasă prea puțin.

Partidul Național Liberal se va opune prin toate mijloacele politice aberantelor măsuri luate de actualul Guvern PDL privind reducerea pensiilor cu 15% și va susține în continuare interesele pensionarilor.

    Petru Călian - declarație politică: Sprijin pentru turismul rural românesc;

Domnul Petru Călian:

"Sprijin pentru turismul rural românesc"

Turismul rural reprezintă latura vie a sectorului turistic, spațiul rural românesc având avantajul unui peisaj de o mare frumusețe, a unor tradiții și obiceiuri folclorice rare care impresionează și pot dărui vacanțe de neuitat turiștilor. Cu toate că ne putem mândri cu nenumărate atracții naturale, istorice, culturale, populare, totuși țara noastră înregistrează o serie de neajunsuri, atunci când se face referire la infrastructura specifică de turism, atât din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ: structuri de cazare, restaurație, agrement etc. Aceste neajunsuri se încearcă a fi acoperite din fondurile și sprijinul oferit de Uniunea Europeană, care a testat turismul rural în țări europene unde s-a putut practica, și care a cuantificat rezultatele spectaculoase pe care acest sector le-a adus atât asupra veniturilor populației, cât și asupra veniturilor statului. Modelul țărilor europene poate fi copiat și de România, astfel, turismul rural poate fi alternativa pentru producția agricolă și pentru întreaga economie rurală.

România se confruntă cu probleme considerabile privind exploatarea materială a potențialului său turistic. Necesitatea unui cadru favorabil pentru stimularea înființării și dezvoltării unităților de primire turistică, reprezintă un pas important în această privință. Cea mai complexă rețea de agroturism se găsește în Uniunea Europeană, care a acordat o atenție deosebită economiei rurale, încurajând apariția organismelor nonguvernamentale sau naționale care se ocupă de acest domeniu, creditând aceste activități pe termen lung, cu dobânzi mici și scutindu-le de impozite.

În acest context, am inițiat un act normativ ce vine în sprijinul microîntreprinderilor care au ca obiect de activitate primirea turistică și serviciile agroalimentare. Obiectul acestui proiect îl constituie scutirea de la plata impozitului pe profit și a t.v.a. a unităților de primire turistică din mediul rural care produc sau folosesc produse tradiționale din zona respectivă. Astfel, aceste unități vor beneficia de o relaxare fiscală cu avantaje reale și imediate.

În primul rând, prin adoptarea acestei legi, se vor valorifica produsele tradiționale obținute în gospodăria proprie, se încurajează consumul pe plan local, întrucât pensiunea poate procura, pe baza unui borderou de achiziție, carne, legume, fructe sau chiar băuturi tradiționale de la gospodăriile vecine. În al doilea rând, mediul rural va fi mai atractiv pentru familiile tinere care își vor putea valorifica o proprietate cu potențial turistic și vor putea oferi spre consum produse obținute prin mijloace proprii, fără a fi împovărați de taxe. Prezenta lege reprezintă un argument puternic pentru cei care vor să investească în turismul rural, prin pensiuni agroturistice, turistice, restaurante tradiționale ori restaurante de familie.

Prin scutirea de impozite și t.v.a., statul încurajează inițiativa micilor producători din mediul rural și vine în sprijinul celor care au potențialul de a oferi spre consum produse tradiționale obținute prin mijloace proprii.

În concluzie, având în vedere cele prezentate mai sus, am speranța că Legea privind stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor ce oferă spre consum produse obținute exclusiv prin mijloace proprii va fi adoptată de către Parlament.

    Gheorghe Ciobanu - o Pledoarie împotriva cametei legale;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Pledoarie împotriva cametei legale"

Criza economică prin care trece lumea a avut o singură cauză inițială: criza financiară - credite acordate ușor, lipsă de lichidități a creditorilor, lipsa de lichidități a debitorilor și, în cele din urmă, incapacitatea celor care au contractat credite de a le plăti. La o scară mai mică, România a mai trecut printr-o asemenea situație în momentul în care mai multe bănci și instituții financiare nebancare au fost falimentate, cu sau fără intenție. Perioada 1997-2000 este cea mai densă în astfel de cazuri, iar Bancorex-ul și FNI au demonstrat nevoia unei legislații mult mai atente la detalii și contondente din punct de vedere punitiv.

Poate și din această cauză România se confruntă în continuare cu o lipsă de încredere din partea băncilor private. Or, fără creditare, economia românească cu siguranță nu va reporni, oricâte reduceri ar face Guvernul în aparatul de stat. Creditarea orientată către două direcții: persoanele fizice și firmele. Evident, în această perioadă, firmele ar trebui să fie prioritatea băncilor și apoi persoanele fizice. Nu pot să nu constat că în ciuda măsurilor luate de BNR (reducerea dobânzii de referință, scăderea rezervelor minime obligatorii, creșterea rezervelor monetare proprii și stabilizarea monedei naționale), creditarea nu a fost repornită.

Cel mai rău efect al scrupulozității excesive de care dau dovadă băncile este, paradoxal, unul social, nu economic: mici drame care se petrec cu oameni care fie au contractat credite, fie au nevoie urgent de bani și, neavând la ce bancă să recurgă, preferă varianta nefericită a împrumuturilor de la instituții financiare nebancare, care acordă credite ușor. Exemplul cel mai la îndemână: Provident. Vorbim aici de sume relativ mici, până în 10.000 de lei, dar extrem de consistente pentru o persoană ale cărei venituri de multe ori nu depășesc 1.000 de lei lunar. Dobânzile practicate de aceste instituții financiare nebancare depășesc 50% din valoarea sumei împrumutate. Și asta doar pentru un an de zile sau șase luni. Aceste dobânzi sunt fie mascate, fie explicite, dar disperarea oamenilor face ca aceasta să fie singura alternativă viabilă.

O statistică publicată recent în presă arată că peste 100.000 de persoane au apelat, în lipsa opțiunilor bancare, la varianta împrumutului de la instituții financiare nebancare care percep dobânzi mari. Cum împrumuturile se întind, cele mai multe dintre ele, pe perioade între șase luni și un an, abia acum încep să se vadă efectele nerentabilității acestor investiții. Oamenii care își pierd bunurile cu care au garantat, oameni în pragul disperării, oameni care denunță ilegalitatea contractelor pe care le-au semnat sau, din contră, sunt târâți prin tribunale de către aceste instituții financiare nebancare.

În mod normal, într-o economie de piață funcțională, piața reușește să reglementeze și să rezolve aceste probleme, în sensul în care cei care împrumută cu dobânzi mari dau faliment. În acest caz specific, piața nu reușește să rezolve problema. Mai mult, creează drame individuale și, dat fiind amploarea fenomenului, chiar la nivel societal. De aceea, consider oportun ca această declarație politică să fie percepută ca o pledoarie din partea unui membru al Comisiei de buget-finanțe a Camerei Deputaților în sensul reglementării acestei situații.

Două sunt măsurile distincte pe care le văd oportune: limitarea la un prag maximal al dobânzii care poate fi practicată de aceste instituții financiare nebancare și acordarea în cazul tuturor împrumuturilor a unei perioade de grație pentru ca fiecare om să-și plătească rata. Această ultimă măsură prevede situația în care salariul de care beneficiază cel care s-a împrumutat întârzie, iar banca sau instituția care a împrumutat banii, în loc să ajungă la o înțelegere, preferă să acționeze sau să se adreseze justiției. Evident, perioada de grație nu poate fi una prea lungă - de aceea vorbim aici de un orizont de timp de 60 de zile, să spunem.

În final, nu-mi rămâne decât să fac un ultim apel către bănci să înceapă să dea o șansă României să pornească odată creditarea. Și dacă se poate, să înceapă să discute mai des cu clienții persoane fizice despre posibilitățile de rescadențare și refinanțare a creditelor contractate.

    Alin Silviu Trășculescu - un Apel la luciditate;

Domnul Alin Silviu Trășculescu:

"Apel la luciditate"

Mă adresez astăzi colegilor din partidele de opoziție reprezentate în Parlamentul României.

Această declarație nu se vrea nici un reproș și nici o critică în sine, cu toate că împărtășim vederi diferite cu privire la multe din aspectele pe care le presupune actul de guvernare. Dimpotrivă. Este doar un apel la rațiune și bun simț, o expresie căreia mulți i-au cam uitat înțelesul, deși toată lumea o folosește în exces uneori.

"Bun-simț - capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele" - aceasta este definiția redată în Dicționarul explicativ al limbii române. De capacitatea de a aprecia just evenimentele avem nevoie cel mai mult în acest moment.

Statul român se află la o răscruce. Criza economică pe care o traversează România, deși, metaforic vorbind, este un produs de "import", se hrănește cu slăbiciunile noastre de sistem.

Dacă aș face o comparație cu un organism viu aflat în gravă suferință, tratamentul medical antiinfecțios trebuie în mod obligatoriu însoțit de unul care să crească imunitatea bolnavului. Este un principiu care, odată pus în practică, previne îmbolnăvirile ulterioare.

De ce fac acest apel? Timp de 20 de ani, cu voia și complicitatea întregii clase politice, societatea românească a fost "otrăvită" în însuși fundamentul ei.

Timp de 20 de ani, cel mai folosit slogan de campanie a fost "Noi vă dăm mai mult", "Vă creștem pensiile" sau "Salarii mai mari pentru bugetari". Fără nicio legătură cu sustenabilitatea unor asemenea măsuri, cu performanțele economiei reale.

Este momentul ca toți cei care au avut acces la guvernare în ultimii 20 de ani să își recunoască partea lor de vină și să lucreze împreună pentru a repara ceea ce trebuie reparat. Este momentul să ieșiți, dragi colegi liberali și social-democrați, din logica discursului de campanie electorală și să priviți adevărul în față.

O politică responsabilă și lucidă nu înseamnă beție de cuvinte fără conținut. Nu prin violența limbajului sau numărul de injurii pe centimetru pătrat de discurs politic poate fi ajutată România. Și în niciun caz prin boicotarea iresponsabilă a consultărilor politice sau prin îndemn la proteste de stradă!

Un asemenea comportament politic, într-un moment de răscruce ca cel în care se află acum România, este nu numai iresponsabil și imoral, ci și ineficient din punct de vedere electoral. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, întrebați-vă consultanții politici.

    Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică cu tema Guvernul Boc lucrează pentru România... mică;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

Tema: «Guvernul Boc "lucrează" pentru România... mică»

În marea sa grabă de a-i face pe plac șefului suprem, domnul Boc dă cu coasa... unde vede cu ochii!

După ce a terminat de retezat pensii, salarii, posturi și indemnizații de șomaj, harrrrrrrșșt! și indemnizațiile pentru creștere copil!

Măsura, din câte am aflat neinclusă, inițial, pe lista curbelor de sacrificiu, a fost preluată din zbor de lăudacii de serviciu ai guvernului, care au și început să se vaite ba că suma (85% din venitul mediu pe ultimele 12 luni) e prea mare, ba că durata de acordare (2 ani) este mai mare ca oriunde în Europa, ba că aducerea pe lume a copiilor a devenit o afacere, sute de familii - mai ales cu probleme sociale - văzând în aceasta o cale de câștig fără muncă...

Din nefericire, eu nu am putut să am copii și nu pot "măsura" în bani ce înseamnă să îi ai. Știu doar atât: că aș da orice, și anii de viață pe care îi mai am, pentru o singură zi ca mamă.

Cum nu am, însă, această calitate, îi transmit public domnului încă prim-ministru câteva dintre informațiile și întrebările sosite din partea tinerelor mămici și a mămicilor în devenire din colegiul meu, ale căror experiență, onestitate și bună-credință nu îi permit să le pună la îndoială:

  1. Cuantumul indemnizației este unul corect: cu cât salariul mamei a fost mai mare, cu atât și contribuția la buget a acesteia a fost mai substanțială. De regulă, femeile cu salarii mari și foarte mari au muncit enorm pentru a ajunge în posturile lor și nu au niciun interes să și le piardă. În consecință, vor scurta la maximum concediul postnatal și își vor relua job-ul... dacă acesta mai există și, între timp, firma nu a dat faliment, ca multe alte sute de mii...
  2. Orice diminuare a sumei alocate este în detrimentul copilului: marea majoritate aindemnizațiilor acordate persoanelor active (nu vorbim despre cazurile sociale!) se află în jurul a 7-8 sute de lei, deci, a le reduce cu 25%, ar însemna să le... trimiți sub limita sărăciei. Pentru informarea domnului încă prim-ministru, nu am să aduc în discuție prețul pamperșilor, care îl stresează pe domnul Băsescu - deci și pe dumnealui - ci al vaccinurilor, care, de mult... nu mai sunt gratis! Costă cam 300 de lei unul! Și sunt luni în care se fac și două vaccinuri, care costă... cam cât ar fi dispus domnul Boc să plătească lunar pentru un bebeluș.
  3. În condițiile în care se știe că ponderea mamelor care își cresc singure copiii este destul de importantă și că, previzibil!, aceasta va crește ca urmare a stagnării suportului guvernamental pentru întemeierea familiilor și a condițiilor economice în general, orice diminuare a sumei sau duratei de alocare a indemnizației ar putea avea efecte extrem de grave.
  4. Reducerea duratei de alocare a indemnizație nu poate fi făcută acum, în condiții de criză, când, practic, nu mai există locuri de muncă.
  5. Reducerea duratei de alocare a indemnizație nu poate fi făcută acum, în România, țara în care trebuie să te bați pentru locuri în grădinițe, în care creșele nu prea mai există și în care personalul medical și administrativ al acestora are încă un statut neclar, generator de conflicte de muncă.
  6. Ideea, apărută probabil în momentul impactului frunții premierului cu oul roșu, de Paști, este poate cea mai proastă dintre multele - toate proaste și neconstituționale avute de acesta. Dacă s-ar pune în practică, o astfel de decizie ar afecta grav calitatea vieții lehuzelor și nou-născuților, precum și starea de sănătate și confort psihic a femeilor însărcinate, care s-ar vedea în situația surprinzătoare ca, la momentul când vor naște, să nu aibă din ce trăi. Mai mult decât atât, ar putea conduce nu numai la scăderea natalității, ci și la alterarea materialului genetic al acestui popor - căci se știe cât de mult contează ca, în primii 2-3 ani, nou-născutul să aibă un regim de viață sănătos, alăptare la sân, căldură, vaccinuri etc.
  7. Schimbarea regulilor în timpul jocului, modificarea legii, retroactiv nu sunt constituționale. Orice decizie legată de soarta mamei și nou-născutului ar trebui să intre în vigoare la cel puțin 10 luni de la data publicării în Monitorul Oficial, pentru ca familiile, mamele să decidă responsabil, în deplină cunoștință de cauză.

Îi sugerez domnului încă prim-ministru Boc să își pună o compresă rece pe frunte și să își revină.

Iar dacă nu crede că doamnele din Colegiul nr.3 Prahova au dreptate, să îl roage pe domnul Băsescu să organizeze un referendum și pe această temă!

    Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică intitulată Români, un fleac, v-am sărăcit!;

Domnul Mircea Gheorghe Drăghici:

"Români, un fleac, v-am sărăcit!"

Traian Băsescu și-a văzut cu adevărat "visul cu ochii": a adus România în prag de faliment economic, cu ajutorul unui Guvern imoral și ilegitim! În timp ce noua clasă a fanarioților portocalii este imună la criza economică sau chiar își înmulțește averile prin prădarea statului, pensionarii au pensii cu 15% mai mici, iar bugetarii au salariile reduse cu 25%.

"Președintele-jucător", "președintele hăhăitor" și "președintele lui Să trăiți bine!", Traian Băsescu a sacrificat poporul de dragul clientelei portocalii, dând vina pe FMI, adică mințind cu un tupeu ordinar! Cum așa? Fiind dat în vileag chiar de reprezentanții Fondului Monetar Internațional, care au insistat că reducerea salariilor bugetarilor cu 25 la sută și a pensiilor cu 15 la sută nu a fost impusă de ei: "Acest pachet a fost dezvoltat de autoritățile române și nu a fost propus de FMI. Echipa Fondului din București îl va examina, ca parte din negocierile ce au loc în continuare. Trădare, coane Băsescule, dar s-o știm și noi, mai ales că totul se întâmplă pe spinarea bieților cetățeni, condamnați la mizerie și sărăcie!

În tot acest timp, Guvernul are bani pentru contractele din bani publici, alocate exclusiv pe criterii politice, iar cei care nu acceptă sistemul "zeciuielii" pentru PDL sunt eliminați din piață fără milă.

Profesorii sunt tratați cu dispreț, iar salariile pe care le câștigă îi plasează la marginea societății, medicii se zbat să fugă din țară, iar alocația copiilor și ajutoarele sociale sunt ciopârțite cu o bucurie sadică de miniștrii democrat-liberali, totul sub bagheta exterminatorului-șef, actualul președinte al tuturor românilor!

Avem un impozit de 16% plus 25% pentru angajații de la stat, o dublă impozitare pentru pensionari - pentru pensiile până în 10 milioane 15%, iar pentru cele mai mari 15% +16%, pentru șomeri - 15% , 16% pentru băieții deștepți, iar pentru salariați - o geometrie variabilă - 16% plus, la mica înțelegere cu patronul, ca să nu fie dați afară, o scădere respectiv o supraimpozitare (...) de 10-25%. Viitoarele tăieri de subvenții la căldură și în agricultură vor produce tensiuni în toată societatea, pentru că nimeni nu va putea scăpa de urgia portocalie, de la copil la bătrân!

În tot acest timp, singura instituție al cărei buget a crescut și anul trecut și acum este, culmea, Palatul Cotroceni! Întâiul om din stat ne obligă să trăim prost sau deloc, dar pentru sine face rost de mai mulți bani! Să înțelegem că reducerile de pensii și salarii sunt pentru românii mici, pe când marele grăsun portocaliu își face singur porție grasă!

Mai mult, pentru banii luați de la FMI, nimeni nu a venit în fața românilor să dea socoteală, să spună public cum au fost cheltuiți! Cred că fiecare om din țara aceasta are dreptul să știe de ce ne-am îndatorat noi, copiii noștri, strănepoții! Traian Băsescu este direct responsabil de situația în care se află România. Minciuna și incompetența actualei puteri au agravat criza economică, iar costurile sunt suportate acum de către populație, de către cei care aveau mai mare nevoie de sprijin. Aici am ajuns din cauza incompetenței guvernului Boc, a minciunii și risipei bugetare și din cauza eșecului dramatic al cotei unice. Traian Băsescu și guvernul Boc au mințit în permanență. Datele economice reale au fost ascunse, iar acum FMI s-a speriat de consecințele acestui fapt și nu mai este dispus la concesii.

FMI a condiționat doar eliberarea unei noi tranșe din împrumut de aplicarea unor decizii care să genereze în mod cert reducerea cheltuielilor bugetare. Guvernul a aplicat cea mai simplă decizie pentru el: a tăiat din veniturile oamenilor.

În mod cert o reducere cu 25% a salariului nu înseamnă nimic pentru clientela politică ce stă pe salarii de sute și chiar mii de euro. Dar pentru un profesor, un medic sau un funcționar public 25% înseamnă banii de întreținere, de medicamente sau de rechizite școlare pentru copii.

Traian Băsescu persistă în minciună și ipocrizie: a afirmat că dacă nu se vor reduce salariile și pensiile, România va trebuia să mai facă un împrumut de 30 de miliarde de euro. Dar "economia" realizată din aceste tăieri este de doar 4 miliarde de euro. Dacă avem nevoie de 30 de miliarde, de unde va veni diferența? Cumva din majorarea t.v.a., a cotei unice și a altor taxe, marca Boc? România nu poate ieși din criza economică, punând povara și responsabilitatea numai pe umerii cetățenilor săi! Este nedrept și mai ales inuman, atâta vreme cât actuala putere se scaldă în petreceri de milioane de euro și în palate întreținute cu bani grei!

    Neculai Rățoi - declarație politică: Mai are România nevoie de clasă politică?;

Domnul Neculai Rățoi:

"Mai are România nevoie de clasă politică?"

De câteva luni de zile discutăm zilnic despre efectele crizei economice și măsurile care lipsesc sau care trebuie luate de clasa politică. Discuții și iar discuții.

Stimați colegi, din păcate, România nu mai are o clasă politică în stare să ia măsuri reale. Guvernul este singurul care mai poate lua decizii care să scoată țara din haos, iar acest fapt se datorează susținerii de care se bucură în Parlament. Singura problemă este, și mă repet, că acest guvern nu are perspectivă, nu are strategie și, mai ales, nu dispune de experții necesari pentru a combate criza. Dacă în opoziție există astfel de oameni capabili, soluțiile propuse de aceștia sunt ignorate pentru simplu motiv că nu sunt ale celor de la putere.

Opoziția este legată la mâini și la picioare, fiind lipsită de acea coerență în măsură să asigure stabilitatea democrației. Conducerile Partidului Social Democrat și ale Partidului Național Liberal sunt încă fragile în urma alegerilor din toamna 2009, nereușind să își asigure susținerea de care au nevoie. Partidele din opoziție trec printr-o perioadă de reformare, iar în rândul parlamentarilor există o stare de confuzie și mulți dintre aceștia par a nu își mai găsi rostul și rolul. Opoziția pe care PSD și PNL o formează, departe de a avea susținerea necesară în Parlament, se lovește de o serie de diferențe ideologice. Pentru că există, în ciuda situației grave în care ne aflăm, percepții diferite asupra măsurilor ce trebuie luate de executiv. Un exemplu ar fi menținerea cotei unice, susținută de PNL și introducerea impozitării diferențiate, propusă și susținută de PSD.

Incapacitatea clasei politice de astăzi este dublată de ineficiența sindicatelor. Măsurile pe care acestea le propun sunt ignorate de către putere, la fel ca și măsurile propuse de opoziție, fie că este vorba despre legea educației, fie că este vorba despre micșorarea pensiilor și salariilor, tăierea indemnizațiilor sau a ajutoarelor sociale.

Doamnelor și domnilor, vă adresez o întrebare: cine îi mai poate apăra pe români în mod eficient? Vocea societății civile nu este auzită, sindicatele și opoziția sunt ignorate. Executivul s-a constituit într-un grup închis ermetic, unde glasul altora nu ajunge și nu interesează, iar din mijlocul lui ies mereu mesaje contradictorii. Traian Băsescu conduce România din toate pozițiile cheie ale statului român, cu o mână de fier, ca să nu spun în mod dictatorial.

Astăzi, singura soluție la această realitate este schimbarea acestui executiv. Fie prin demiterea lui, fie printr-o demisie de onoare. Și deși pare, la o primă privire, că această măsură ar duce la instabilitate politică, o astfel de măsură este necesară pentru viitorul țării, al nostru, al tuturor. Trebuie să ieșim din impasul în care ne găsim și să reclădim încrederea în ziua de mâine. România are nevoie de o clasă politică matură, responsabilă, interesată de soarta celor 22 de milioane de români, de soarta resurselor pe care le avem și de rolul pe care țara noastră îl poate deține în Europa. Nu trebuie să lăsăm o mână de oameni să strice ceea ce ne-a luat ani de zile să clădim.

Trebuie să regândim România, începând cu rolul pe care clasa politică îl deține și continuând cu consolidarea sistemul democratic pentru care unii români și-au pierdut viața acum 20 de ani. De aceea, schimbarea actualului executiv și temperarea avântului dictatorial al președintelui Băsescu sunt primele măsuri ce trebuie luate.

    Ciprian-Florin Luca - declarație politică: România, a doua Grecie sub mandatul președintelui Traian Băsescu,

Domnul Ciprian-Florin Luca:

"România, a doua Grecie sub mandatul președintelui Traian Băsescu"

Nu am rămas deloc surprins de amenințările dumneavoastră la adresa Guvernului României din primăvara anului 2010, când într-un moment de sinceritate, ați desființat Guvernul Boc la o emisiune a postului de televiziune B1TV, moment în care românii, așa cum vă place dumneavoastră să spuneți, au putut să observe duplicitatea discursului președintelui Băsescu, funcție de momentul și contextul politic ales. Dacă după scoaterea PSD în afara guvernării din toamna anului 2009, la evaluarea aceluiași președinte Băsescu, Guvernul României a primit calificativul excepțional, după ce alegerile prezidențiale au trecut, iar românii la care dumneavoastră țineți foarte mult v-au acordat încredere, a sosit momentul adevărului crunt despre intențiile reale ale partidului stat PDL și ale președintelui Băsescu în legătură cu România și românii.

Dacă în preajma alegerilor prezidențiale, Guvernul Boc și președintele românilor au susținut neîncetat că România este pe drumul bun, iar primul trimestru al anului 2010 va aduce creștere economică, iată cum după primirea "datelor statistice de la serviciile secrete ale Palatului Cotroceni", președintele Băsescu duce România în direcția falimentului sistemului de stat.

Întrebarea firească se pune:

  • președintele Băsescu nu avea în anul alegerilor prezidențiale 2009 serviciile secrete în dispozitiv pentru prezentarea statisticii falimentului statului?
  • sau poate erau plecate în misiune în străinătate pentru colectarea celor peste 100.000 voturi pro Băsescu, care au dat României președintele "Să trăiți bine!".

Poate președintele Băsescu prin amenințările de reducere cu 25% a salariilor bugetarilor și diminuarea pensiilor cu 15% și-a creat posibilitatea unor băi de mulțime cu subiecți din toate categoriile sociale. Dacă ieșirile plătite ale membrilor și simpatizanților PDL din campania electorală prezidențială a creat românilor sentimentul alegerii unui bun român în fruntea țării, măsurile luate de Guvernul Boc și președintele Băsescu condamnă România pentru zeci de ani de aici înainte la suferință.

Nu ne-am fi dorit cu siguranță ca exemplul nefericit al Greciei să constituie un exemplu de urmat pentru România lui Traian Băsescu, iar astfel, România să devină a doua Grecie, iar românii eventual să aștepte o a doua naționalizare în folosul lui Traian Băsescu și al partidului stat - PDL.

    Ioan Sorin Roman - declarație politică Vreau ca România să ajungă ca Grecia;

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Vreau ca România să ajungă ca Grecia"

Auzim de câteva zile că România ar putea ajunge ca Grecia. Că în România oamenii ar putea ajunge în situația în care vor fi nevoiți să suporte sacrificiile la care poporul grec este supus. Se creează impresia că noi suntem încă pe val, în vreme ce Grecia a ajuns în ultimul hal, a ajuns în situația în care nu mai au nicio șansă, niciun viitor, sunt terminați, înrobiți pentru o sută de ani. Și cine încearcă să inducă acest sentiment? Cine ne îndeamnă la sacrificii pentru a nu ajunge ca Grecia? Cel ce e în fruntea țării de șase ani, cel ce ne anunța în urmă cu câteva luni la postul public de televiziune că am ieșit din criză, cel ce se declara ca fiind primul adversar al unui împrumut de la FMI.

Cred că este de datoria noastră să explicăm cetățenilor României, oamenilor din colegiile pe care le reprezentăm, care este situația reală. Să le spunem faptul că sunt slabe șanse să ajungem în situația Greciei pentru că acolo cetățenilor li s-au redus al 13-lea și al 14-lea salariu, nu li s-a redus venitul cu 25%; pentru că în situația Greciei vorbim de un salariu mediu de 2000 de euro, de venituri pe care un român de rând nici nu îndrăznește să le viseze.

Sincer să fiu m-am săturat de atâta minciună, de această manipulare ieftină, de batjocorirea românilor de rând. Poate mă veți acuza de atitudine populistă apreciind că dincolo de modul în care este prezentată situația României pe plan intern sacrificiile trebuie să existe, trebuie făcute de noi de toți pentru a trece peste această criză; am luat niște bani, că ne place ori nu, trebuie să-i dăm înapoi, iar dacă FMI ne cere sacrificii, trebuie să le facem.

Înainte de a încheia vreau să vă spun un lucru. Nu mă pricep la economie, nici nu am pretenția că ceea ce spun eu este bine. Am însă un principiu în viață: apreciez și voi aprecia pe cel ce stăpânește o știință, oricare ar fi ea, iar dacă eu am nevoie de un sfat, am să încerc să-1 obțin de la cel mai bun în domeniu respectiv (din câți cunosc eu). Vreau să-1 citez pe Joseph Stiglitz - laureat al premiului Nobel pentru economie: Când programele FMI sunt excesiv de severe, pot împinge o țară într-o spirală a datoriilor.

    Ioan Sorin Roman - declarație politică Nu mai vrem boci, vrem copaci;

Domnul Ioan Sorin Roman:

"Nu mai vrem boci, vrem copaci"

În afară de interjecție și nume de prim-ministru, "boc" înseamnă în unele părți din Ardeal și acea bucată de lemn necrăpată ce va sfârși cu siguranță în foc pentru că nu e destul de nobilă pentru a fi șlefuită și nici suficient de mare pentru a folosi la diverse amenajări făcute în gospodărie. Un boc este deci ceva inferior, o bucată de lemn care, dacă ar avea conștiință, ar putea doar să viseze că face parte dintr-o lucrare de dulgherie, că ar putea deveni o bucată dintr-un scaun sau o masă, ori măcar un stâlp ce susține un gard, dar nu se poate, e un boc și atât. Totuși, trebuie să-i apreciem valoarea, până la urmă ne încălzește, își dovedește utilitatea, dar e doar un boc și nimic mai mult, are limitele lui pe care, dacă ar avea conștiință, ar trebui să și le cunoască și să conștientizeze faptul că e mult prea mic, iar un om gospodar își dorește un copac, nu un boc.

Din păcate, bocul, la fel de mic și incapabil, a devenit umanoid în politică, unde printr-o greșeală a ajuns să fie prim-ministru, mai mult decât ar fi putut visa el, un simplu boc care nu înțelege prea bine ce se întâmplă în jurul său. Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns faptul că un boc a devenit prim-ministru, acesta a început să se joace de-a mașinuța electrică. Ce-i trebuie chelului? Tichie de mărgăritar.

Nu reușește să facă o autostradă, dar vrea infrastructură pentru mașinile electrice. Nu reușește să susțină industria autohtonă, dar el visează să construiască mașinuțe electrice. Nu poate rezolva problemele reale ale țării, dar el face comisie interparlamentară pentru că vrea mașinuțe electrice. acceptă fără comentarii afirmațiile șefului său de partid care spune că din școala românească ies tâmpiți, dar el vrea să facem automobile electrice.

Domnilor, vă rog din suflet, treziți-1 pe Boc până nu erupe din nou vulcanul islandez, că va înființa o comisie interministerială care să stabilească de ce tancurile pot merge prin deșert, iar avioanele nu pot zbura prin norul de cenușă vulcanică. Dați-i niște jucării și lăsați-1 în pace, noi avem nevoie de copaci, nu de boci.

    Eugen Bejinariu - declarație politică intitulată Teama și frica, politica coaliției aflate la guvernare;

Domnul Eugen Bejinariu:

În județul Suceava, parte a Bucovinei istorice, numită de Eminescu "dulcea Bucovină", se manifestă o stare nouă, ca o revenire, în anumite privințe, la perioada regimului comunist. Această nouă realitate m-a îndemnat să intitulez declarația politică de astăzi "Teama și frica, politica coaliției aflate la Guvernare".

Viața economico-socială și spirituală a cetățenilor, a comunităților și deci a țării determină stări lăuntrice cu rol în starea de sănătate a oamenilor, în calitatea activității profesionale, a menținerii și promovării relațiilor interumane normale - spun sociologii. Fiind în comunicare permanentă cu autoritățile administrației publice locale, cu instituțiile locale, organizațiile nonguvernamemtale și cu cetățenii din Colegiul 8 Suceava, cunosc și aceste realități de care se ocupă, de regulă, sociologii.

După venirea la putere a domnului președinte Traian Băsescu și a domnului prim-ministru Emil Boc, la conducerea instituțiilor statului și în primul rând la serviciile deconcentrate au fost puse persoane cu o singură calitate demonstrată - calitatea de membru PDL. Despre competență, experiență, moralitate și mapa profesională nu avem prea multe de discutat.

Alături de teama și frica bugetarilor, a pensionarilor și, în general, a cetățeanului bucovinean pentru siguranța zilei de mâine, a fost adusă teama și frica de răul pe care îl pot provoca autoritățile locale ale PDL. Modelul amenințării nemijlocite a pornit de la președintele României, model reluat până și acum prin presupusa provocare la violență de către grupuri infiltrate la manifestările de protest ale pensionarilor.

Modul de comunicare a oamenilor puterii, felul dar mai ales găsirea vinovaților în soluționarea problemelor cetățenilor și comunităților locale, atitudinea și reacțiile arogante ale PDL-iștilor cu rol social au provocat și dezvoltă stările de teamă și frică. Vinovații au fost găsiți și ei sunt: Ion Iliescu și guvernarea Tăriceanu. De la repartizarea alocațiilor bugetare la comune, orașe și municipii în județul Suceava și până la afirmația "Du-te să-ți rezolve problema PSD-ul vostru!", sunt o mulțime de împrejurări în care adversitatea și dușmănia față de social-democrați sau simpatizanții PSD se exprimă tot mai frecvent și cu urmări în împărțirea cetățenilor pe culori politice până și în relațiile interumane curente.

Socotim promovarea și dezvoltarea neînțelegerilor, a adversității și dușmăniei, una din consecințele grave ale actualei guvernări, consecință care nu se reabilitează printr-o ordonanță de urgență sau asumarea răspunderii - forme de bază în guvernarea PDL-UDMR.

După ce România va fi eliberată de această guvernare, oare cât timp va trece până când starea de teamă și frică a cetățenilor va fi înlocuită cu buna comunicare, conlucrare și armonie între toți membrii comunităților locale, între toți românii.

    Vasile Popeangă - declarație politică: De la România reformată la România ciuruită;

Domnul Vasile Popeangă:

"De la România reformată la România ciuruită"

A curs multă cerneală tipografică și multă apă pe Dâmbovița, multă vorbărie s-a bulucit la băsescienele guri despre așa-zisa, mult lăudata, mult trâmbițata reformă totală a României, care ar fi trebuit, dacă ne-am fi uitat cu mai puțină luare-aminte la pomenitorii ei, să aducă laptele și mierea, Raiul pe pământ, nu alta, în casele românilor, de la "ăl cu barba sură pân' la ăl cu țâța-n gură"!

Din păcate, "ăl cu țâța-n gură" are doar vina că s-a născut p-aci, prin "Românica", pentru că n-are drept de vot, însă bărbi sure, în a căror înțelepciune și-a pus mai mereu speranța acest neam, de-a lungul veacurilor, s-au uitat mai degrabă la o găleată portocalie, cu oleacă de zahăr pe fund, curgând dintr-o punguță spartă și amestecându-se cu "kilul" de făină vrac și uleiul scurs dintr-o sticlă prost capsată (amestecul ideal pentru gogoșile electorale!), decât la cei care-i îmbiau pe oameni să repună în fruntea țării pe cineva care se dovedise, de atâta ori în doar cinci ani de zile, nedemn de cinstea respectivă!

Așa că, odată repus în jilțul de la Cotroceni, respectivul "personagiu" s-a considerat îndreptățit să înceapă o reformă după chipul și asemănarea sa! Ce mai conta că reforma era, în fond, un lanț neîntrerupt de jafuri și strâmbătăți nelegiuite? Îl avea de-a dreapta lui pe faimosul Boc, vajnicul profesor de drept anticonstituțional, de-a stânga pe vestita Nuți - "Spaima constituții", marea amatoare (vorba vine!)... de dictatură cu feștilă la desșuvițare, precum și în toate părțile pe rozaliul Videanu, pe Berceanu, pe buldogul Blaga, pe asfaltagii, pe... da' pe cine nu avea împrejur locuitorul cotrocenist? Cum se cațără careva de o funcție mai înaltă, cum se trezește cumătru cu jumătate de Românie! Și dă-i reforme, teteo! Un fleac: o Românie ciuruită!

Ca orice marinel care se respectă, mai întâi fiind, ca pe oricare coajă de nucă, grija corsarului cu bătrânii, femeile și copiii, atât a reformat problema veniturilor celor mai săraci și fără de putere, încât i-a scăpat de grija lor, lăsându-le prin buzunare taman banii de-un colac și-o lumânare și împingându-i, în marș forțat da' vioi, de pe scândură peste bordul societății românești!

Apoi, ca oricare altă tentativă palidă de dictator nereușit, a trecut la portocalizarea țării mai dihai decât dacă ar fi adus-o din ograda mămițichii personale! Deh, dacă nu s-a milostivit niciun părinte-al său de-ai da cu oul în cap la vremea potrivită, ia uitați ce a putut produce școala marinărească românească! Da, știm, or să ne judece colegii lui, Morgan și Barbă Neagră...

Dar, până atunci, scape cine poate, că se întrevede deja o reformă nouă: spânzurarea fără săpunirea frânghiei! Să vedeți abia atunci economii la bugetu' statului!... Dă, Doamne, mintea de pe urmă a românului!

    Ion Călin - declarație politică cu titlul Voi sunteți majoritatea;

Domnul Ion Călin:

"Voi sunteți majoritatea"

După cum știți, ultima vizită a reprezentanților FMI a stârnit de data aceasta numeroase controverse și bineînțeles din tot acest peisaj nu putea să lipsească președintele. Acesta, în apariții și întâlniri, a făcut declarații cu privire la actuala situație economică, la principalii vinovați și măsurile care trebuie luate în acest moment. într-una din aceste apariții, președintele afirma "Românii pot să aibă încredere că Guvernul, parlamentul și președintele știu ce au de făcut în situația economică actuală".

După ce pe parcursul anilor electorali 2008, 2009 și începutul anului 2010 ne-au tot asigurat, atât dumnealui cât și primul-ministru, că suntem pe drumul cel bun, că România va ieși din criză și chiar vom avea creștere economică și va crește nivelul de trai, că sunt suficiente resurse pentru plata pensiilor, salariilor, alocațiilor sociale și că nu sunt probleme financiare, după ce premierul a prezentat în fața parlamentului măsurile anticriză și ce efect benefic au acestea asupra economiei, președintele descoperă că trebuie să intervină deoarece guvernul numit și susținut de domnia sa "a eșuat".

Acum când reprezentanții FMI au descoperit adevăratele efecte ale guvernării Băsescu-Boc-PDL, președintele mizează pe solidaritatea oamenilor politici din arcul guvernamental. Oare la care oameni politici se referă domnul președinte?

  • La doamna Elena Udrea care a plătit 80.000 de euro pentru spectacolele de 1 Mai 2010, 400.000 de euro pentru efectuarea unui sondaj privind brandul turistic al României?
  • La guvernul care a plătit 44,5 milioane de euro despăgubiri pentru exproprierea terenurilor de pe Autostrada Soarelui și 11 milioane de euro pentru publicitate în 2010?
  • La cei din instituțiile guvernamentale și companiile de stat care au cumpărat în primele luni mașini, laptopuri, echipamente electrocasnice de peste 100 milioane euro și au bugetat alte achiziții similare de 24 milioane de euro, (valoarea cumulată este apropriată de cea cheltuită pe parcursul anului 2009)?
  • La Ministerul Finanțelor care a cumpărat autovehicule, motorete, șalupe, sisteme video de supraveghere și altele în valoare de 79,3 milioane euro?

Și câte exemple se pot da de risipă a banilor publici, risipă pe care partidul care îl susține la conducerea țării o face prin oamenii numiți politic în funcții de conducere, prin adevărata clientelă politică.

Că este așa o dovedește faptul că datoria făcută de actualul guvern în trei luni este cât cea făcută într-un an de guvernul PDL-PSD. Între 2008 și 2009 datoria a crescut cu 8 miliarde, iar între ianuarie 2010 și martie 2010 cu 6 miliarde. Cele mai mari restanțe sunt de la bugetul de asigurări sociale, dar din nou există o diferență enormă între 2008 și 2010. în 2008 datoria era de 1,8 milioane, iar în 2010 de 643 milioane.

Iar dacă actualul guvern PDL a risipit atât de mult, cineva trebuie să achite aceste datorii și bineînțeles guvernanții au găsit cine, de la cei mai mici la cei mai în vârstă, de la bugetari la handicapați, vor pune mână de la mână pentru aducerea de bani la buget, prin:

Reducerea cu 25% a salariilor, sporurilor și a altor plăți de natură salariată pentru toți salariații din sectorul public începând cu 1 iunie 2010;

Raționalizarea numărului de angajați din sectorul public în lunile următoare;

Reducerea cu 15% a tuturor prestațiilor sociale, inclusiv a pensiilor și alocațiilor de șomaj;

Programele sociale ce nu sunt direcționate către grupurile sociale ale societății vor contribui proporțional mai mult la această reducere;

Impozitarea tichetelor de masă, a veniturilor din câștigurile de capital, inclusiv dobânzile la depozitele bancare și plățile compensatorii precum și eliminarea scutirilor de la impozitul de venit acordate programatorilor din domeniul IT.

Iar dacă cei mai mulți vor avea parte de reduceri, cei din arcul guvernamental au răspuns apelului șefului statului începând să doneze din milioanele de euro risipiți câte un salariu în lei în fondul constituit chiar de președinte sau reducând acum cheltuielile la instituțiile unde sunt șefi.

Și, totuși, cum a cheltuit acest guvern 33 miliarde de euro împrumutați în intervalul mai 2009 - mai 2010, dacă pe Investiții a cheltuit numai 9,4 miliarde euro, restul oare s-au dus în salarii, pensii și cheltuieli publice? Și totuși reprezentanții Fondului nu regăsesc în cifrele prezentate aproximativ trei miliarde de euro. Acest guvern incapabil, pe care președintele îl girează a pierdut numeroase fonduri cum ar fi:

  • Investiții străine de miliarde datorită lipsei infrastructurii rutiere și aeroportuare, a lipsei de utilități ale rețelei de gaz, liniilor electrice adecvate și transformatoarelor de energie electrică, în multe localități;
  • Numeroase fonduri europene, datorită lipsei fondurilor de cofinanțare și sistemului clientelar incompetent care a făcut ca România să fie situată pe ultimele locuri la absorbția fondurilor europene;
  • 3 milioane de euro din politizarea companiilor statului, un milion de euro pentru câteva sute de foști directori din instituțiile deconcentrate, dați afară pe criterii politice și nu mai puțin de două milioane de euro despăgubiri pentru cei care au câștigat în justiție;
  • Din evaziunea fiscală care reprezintă oficial 21% din p.i.b., România ocupând an de an locuri fruntașe în topul european al țărilor cu cel mai ridicat nivel evazionist.

Ce va face premierul cu bani economisiți: un program de investiții în economia rurală de un miliard de euro, drumuri și infrastructură în mediul rural, începând cu 1 iunie, va finaliza anul acesta 4000 de locuințe ANL, va putea finaliza 100 km de autostradă și reabilitarea a 400 km de drumuri naționale.

Acest guvern PDL condus de premierul Emil Boc a gestionat cel mai prost bugetul statului și acum se gândește să facă economii, iar cel care le anunță este șeful statului, cel care a girat și continuă să gireze un cabinet care îngroapă economia României.

În timp ce președintele vă informează că dacă nu vor fi luate măsurile pe care le-a enumerate domnia sa, există șansa compromiterii politice pentru totdeauna, noi, opoziția, credem că singura șansă pentru redresarea țării este demiterea guvernului Emil Boc și instalarea unui nou guvern care să pună în aplicare alt program economic, iar dacă doriți să nu fiți compromiși în fața poporului, ar trebui să vă aduceți aminte de lozinca cu care președintele a câștigat alegerile: "voi sunteți majoritatea, voi aveți puterea".

    Gheorghe Ciocan - declarație politică intitulată Să protestați bine!;

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Să protestați bine!"

Acesta pare să fie noul slogan al guvernării. Abia acum aflăm care este programul anticriză al guvernării portocalii, decisă nu să scoată țara din criză, ci să scoată țara în stradă. Căci numai acesta poate fi rezultatul amputării salariilor bugetarilor cu 25%, al rezecției pensiilor cu 15% și al tăierii ajutoarelor sociale cu nu se știe cât.

De la Ceaușescu încoace, numai guvernarea PDL a putut scoate în stradă atâția oameni: medici, profesori, pensionari, studenți, funcționari, polițiști, mame. La proteste au participat până și bebelușii, într-atât de populară și de iubită e conducerea țării. N-ar fi exclus ca și cei din pântecele viitoarelor mame să protesteze în felul lor.

De parcă nu erau suficient de dramatice efectele crizei, guvernarea a mai aplicat o lovitură celor neajutorați, de la cei tineri la bătrâni. în rănile produse de declinul economic, cuțitul portocaliu a fost răsucit mai adânc fără nicio reținere. Fără nicio discriminare, s-a dat cu barda, cu coasa, cu satârul. Atâta "echitate" numai pe vremea lui Ceaușescu am mai putut vedea!

Ce se așteaptă de la cetățenii acestei țări? Să îndure supliciul fără nicio crâcnire? Pentru ce să fie martirizați? Numai pentru menținerea la putere a unei guvernări a cărei singură competență este capacitatea de sacrificare a unei populații sărace și sărăcite și mai mult de criză? Guvernanții ne asigură că este singura cale să ieșim la liman. însă primul pas pe care trebuie să-1 facă cetățenii este în hău. Așa ar debuta scoaterea din criză și reforma statului: cu saltul în abis, în necunoscut, fără nicio garanție că mai ieșim teferi de-acolo. în ce să fim solidari, în ce să-și învestească românii încrederea: în acest salt la trapez sub care nu există nicio plasă de siguranță? Dar și-au învestit-o o dată, la alegeri! Inutil, din păcate, pentru ei. Astfel le-a fost răsplătită încrederea: cu reduceri de salarii, pensii și ajutoare sociale.

Portocaliii au obținut frâiele puterii, așa cum au visat, dar se vede treaba că folosesc mai mult biciul. Pentru că nu știu să conducă. Țăranul gospodar și căruțașul priceput n-au nevoie de bici pentru ca vitele și caii lor să tragă. Ei nu-și sleiesc animalele cu care ară și-și fac treaba în gospodărie. Nu le dau să ducă mai mult decât pot duce.

Pentru că atunci când sunt exploatate fără măsură, chiar și dobitoacele rup hamul.

    Cornel Știrbeț - declarație politică: PSD a găsit soluția miraculoasă pentru scoaterea României din criză!;

Domnul Cornel Știrbeț:

"PSD a găsit soluția miraculoasă pentru scoaterea României din criză!"

În ultimele zile a irumpt pe scena politică românească, prin declarații politice șocante, secretarul general al PSD, domnul Liviu Dragnea. Domnia sa este în mod evident frământat de suferințele românilor și, ca orice PSD-ist putred de bogat, plânge și suspină de mila săracilor. Compasiunea domnului Dragnea față de suferințele celor aflați în dificultate a fost convertită într-un îndemn generos la revoltă, dându-le celor interesați toate asigurările că încurajează și sprijină personal mișcările de stradă: măcar atât să le dăm românilor, dreptul să se vaiete.

Este adevărat că din partea PSD, partidul celor mai mulți milionari în euro, românii nici nu se puteau aștepta să primească altceva decât dreptul de a se văita oricât poftesc! Alte soluții pentru ameliorarea suferințelor acestora nu are nici domnul Dragnea, nici partidul domniei sale. Aflat într-o opoziție declarat "constructivă", PSD a înțeles că vremea când putea chema minerii să năvălească asupra Bucureștilor a cam trecut, așa că se mulțumește doar cu incitarea la revoltă a pensionarilor și a categoriilor sociale cel mai greu lovite de criză. Își asumă domnul Dragnea sau șeful său politic, domnul Ponta sau PSD, în ansamblul său, responsabilitatea pentru eventualele violențe stradale, în cazul în care scapă lucrurile de sub control?

Fiind nu numai un om de afaceri abil și prosper, ci și un om politic pragmatic, secretarul general al PSD a găsit soluția cea mai facilă și cea mai la îndemână pentru scoaterea României din criză. Domnia sa i-a propus PDL (...) o măsură simplă: să ia decizia în partid să fure mai puțin. Eu le propun un moratoriu: șase luni să fure mai puțin, să nu mai fure cu camionul, să fure cu Loganul.

Tupeul politic al domnului Dragnea este fără de margini! De ce nu ne spune domnia sa că România ar avea infinit de câștigat dacă PSD ar lua o decizie internă, prin care s-ar angaja să dea înapoi măcar câteva procente din cât a furat de-a lungul anilor, nu cu camionul, ci cu vapoarele, cu garniturile de tren și cu TIR-urile. Dacă PSD ar lua o astfel de hotărâre, cu siguranță nu ar mai trebui diminuate nici pensiile, nici salariile.

Cât a furat PSD? Mult! Foarte mult! Enorm!

Recent, în cadrul unei emisiuni transmise pe postul public de televiziune, domnul Iosif Boda a făcut un calcul corect, din care rezulta că în ultimii 20 de ani, PSD s-a aflat la guvernare nici mai mult, nici mai puțin decât 14 ani. A avut prin urmare timp berechet la dispoziție pentru a-și perfecționa tehnicile de devalizare a avuției țării. De la furtul ordinar, rudimentar, la drumul mare, practicat în primii ani ai guvernării PSD, s-a ajuns în timpul guvernării Năstase la tehnici sofisticate ale hoției, la furtul pus pe baze științifice. Micii găinari de la alte partide au fost ridiculizați și puși în umbră de profesioniștii hoției, înregimentați în PSD. Tot în timpul guvernării Năstase a apărut în România o nouă categorie socială, cea a baronilor locali, de care domnul Dragnea, cel cu soluția miraculoasă pentru salvarea României, nu este deloc străin.

Știu că a le cere colegilor de partid ai domnului Dragnea să dea înapoi măcar o parte din cât au furat, înseamnă a avea naivitatea să cred într-o enormă utopie. Este și motivul pentru care fac doar un apel către ei să se abțină să arate cu degetul spre alții, să incite la ură, la dezbinare și la violență și, mai ales, să nu rateze prilejul să tacă, atunci când acesta li se oferă.

    Cristian Mihai Adomniței - despre Indemnizația pentru tinerele mame;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Indemnizația pentru tinerele mame"

Într-o țară în care natalitatea este în continuă scădere, nu poți să iei și puținul stimulent pe care tinerii îl mai au pentru a avea un copil. Nu se poate ca Guvernul să vadă mămicile ca pe niște asistate social de la care trebuie să ia și puținul la care acestea au dreptul, pentru a scoate țara din criză. Indemnizația de creștere a copiilor este un drept universal rezultat în urma contribuției la sistemul de asigurări sociale, nu o măsură de asistență socială necesară persoanelor vulnerabile.

Domnilor guvernanți, nu vă bateți joc și de copii, nu este de ajuns că suferă bugetarii și pensionarii? Această indemnizație de 85% este dreptul mamelor care au muncit și au plătit dările la stat, iar acest Guvern de incapabili nu are dreptul să amaneteze astfel și viitorul copiilor.

Nu vreau ca România să se transforme într-o țară în care un copil este un lux. Vreau ca și oamenii de carieră să fie stimulați să aibă copii. Vă tot întrebați de ce nu mai doresc tinerii din ziua de azi să aibă copii, iată motivul, nu poți să îi crești cu bani puțini!

Domnilor membri ai Guvernului, vă rog să mai reflectați la deciziile luate în pripă și să vă gândiți la efectele acestora pe termen lung și, mai ales, la cum va fi afectată țara noastră din punct de vedere demografic peste ani. Nu vă bucurați că strângeți cureaua și mai adunați ceva bani pentru a acoperi unele găuri, gândiți-vă că astfel contribuiți la scăderea drastică a natalității în România, fenomen care se va resimți în timp.

    Ioan Țintean - comentariu legat de politicile actuale ce afectează cadrele militare.

Domnul Ioan Țintean:

În goana după bani, Guvernul afectează prin politicile sale nesăbuite pe toată lumea. După ce în 2009 au trebuit să treacă probele incompetenței guvernamentale, cei care au lucrat sau încă mai lucrează în sectorul privat, iată că, acum, Executivul își îndreaptă atenția către toate categoriile care depind de bugetul de stat, salariații, pensionarii, copiii, mămicile, veteranii de război, angajații din poliție și armată devenind ținte vii în fața deciziilor Guvernului PDL.

Grav este că aceste măsuri sunt anunțate fără a fi analizate în prealabil efectele lor și fără a se ține cont de specificul activității acestor categorii. Printre cei afectați se numără și cadrele militare, care au statut aparte și care, ani de zile, s-au achitat și și-au achitat toate obligațiile față de stat, slujindu-l și slujindu-i pe toți românii.

Ei bine, răsplata pe care acest Guvern o aplică zi de zi, neîncetat de un an și jumătate, se traduce prin umilirea Armatei ca și instituție fundamentală a României, prin înrobirea și împovărarea angajaților din armată. împotriva acestora s-a declanșat o întreagă campanie de denigrare (amintesc aici de modul în care liderii PDL și însuși primul-ministru Boc vorbeau de pensiile și salariile "nesimțite" din armată), cu drept scop discreditarea cadrelor militare. în acest sens, "arătarea lor cu degetul" la televizor de către partidul aflat la putere a devenit un obicei, dar și temei pentru calculele guvernamentale și pentru justificarea "tăierilor" de fonduri, de pensii, de salarii din domeniul militar.

Este motivul pentru care cer Guvernului să stopeze "atacul" declanșat împotriva Armatei Române, să regândească măsurile care amputează drepturile militarilor, câștigate după o viață demnă și onestă, în care și-au îndeplinit exemplar responsabilitățile și să găsească soluții care să reflecte și să respecte statutul acestora, într-un stat membru al NATO. În caz contrar, Guvernul are o singură soluție: să demisioneze și să plece, probându-și incompetența în altă parte, eventual în altă țară, dar nu pe spinarea cetățenilor români!

  Continuarea dezbaterilor asupra Proiectului Legii educației naționale, Propunerii legislative Legea educației naționale, Propunerii legislative privind învățământul superior, Propunerii legislative privind statutul personalului didactic, Propunerii legislative privind învățământul preuniversitar.  

(În continuare lucrările sunt conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Mihai Alexandru Voicu și Sever Voinescu-Cotoi, secretari.)

   

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor deputați,

Mă bucur să ne revedem. Constat multă bunăvoie pe banca Opoziției. Nu vă bucurați prea mult că orice bucurie este de scurtă durată.

Dați-mi voie să vă spun că din totalul celor 334 de deputați și-au înregistrat astăzi prezența la lucrări un număr de 192, absenți 142, din care 33 participă la alte acțiuni parlamentare.

Reluăm dezbaterile generale la proiectul de Lege a educației naționale.

Am înțeles că am rămas la Grupul parlamentar al PNL, unde, cu certitudine, domnul ministru Adomniței dorește să exprime punctul de vedere, nu? Să luați cuvântul al dezbateri generale?

 
     

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Nu, doamna Săftoiu!

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Bun, am înțeles.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR? Da, vă rog, domnule deputat, și se pregătește cineva din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale și Grupul parlamentar al parlamentarilor independenți.

 
   

Domnul Kötö Iosif:

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Doresc să subliniez, de la bun început, că Grupul parlamentar al UDMR susține Legea educației naționale, întrucât filozofia educațională a proiectului este inovator și modernizator.

Adoptarea unei legislații reformiste în domeniul învățământului este vitală pentru competitivitatea țării, pentru asigurarea integrării în circuitul spiritual universal, pentru a fi în sincron cu inovațiile societății cunoașterii.

Totodată, doresc să accentuez în mod deosebit că dezbaterea asupra înfăptuirii unei reforme reale, implementabile, care asigură calitatea învățământului nu poate fi o discuție pur politică în care însăși esența cade pradă rivalității partidelor.

În vederea argumentării celor afirmate, aș înșira câteva argumente profesionale.

La primul punct aș vorbi despre reforma curriculară. Esența reformei curriculare este adoptarea curriculumului la nevoile specifice dezvoltării personale, dobândirea competențelor necesare adaptării la cerințele pieței forței de muncă ale fiecărei comunități și a cerințelor dezvoltării regionale. Astfel, de exemplu, asigurarea în structura trunchiului comun al curriculei, în cazul liceelor, 30%, la dispoziția școlii sau la dispoziția profesorului, a 25% din orele alocate unei discipline, sunt proceduri care contribuie la traducerea în viață a unei filozofii educaționale eficiente.

Problema a doua despre care aș dori să vorbesc este structura învățământului preuniversitar. În stadiul actual al dezvoltării societății românești este preferabil o structură de 5+5+3, clasa a IX-a fiind situată în ciclul gimnazial. Acest ciclu gimnazial în întregime se va desfășura în aceeași școală și în aceeași localitate, micșorând abandonul școlar, mai ales în mediul rural.

Aș vrea să subliniez și problema titularizării. În perioada de dezbatere a proiectului a fost problema cel mai mult discutată. Soluția oferită de proiectul de lege este sustenabilă. Cadrele didactice care intră acum în sistem, după etapa de stagiatură, vor da examen de concurs, conform metodologiei descentralizării la nivelul unităților de învățământ, iar cadrele didactice titularizate vor păstra drepturile dobândite în continuare.

Problema cea mai importantă, după părerea mea, a legii este descentralizarea. Suntem adepții subsidiarității, deci susținem descentralizarea în sensul transferării dreptului decizional comunităților locale. Dorim eliminarea formelor centralizate, etatiste, o descentralizare funcțională înseamnă eliminarea amestecului politicului și o diviziune de putere între forurile locale și ministere. Managementul rețelei școlare să revină administrației locale, iar administrarea și gestionarea școlilor consiliilor de administrație din unități. Selecția și angajarea resursei umane pe baza concursului organizat de consiliul administrativ al școlii și, de asemenea, și directorul să fie angajat pe baza acestui concurs. Astfel, întărim autonomia școlară, creăm o rețea școlară pentru beneficiari. Proiectul de lege, după părerea noastră, oferă și aceste șanse.

Problema următoare despre care ar trebui să vorbim ca un punct foarte esențial al proiectului de lege este finanțarea per capita, combinată cu ideea banii urmează elevul, este singura formă care asigură posibilitatea descentralizării. Există un singur risc: aplicarea rigidă a sistemului. Pentru a elimina pericolul că în unele zone izolate sau cu condiții demografice specifice, să nu fie asigurat accesul la școală al tuturor copiilor finanțarea de bază și complementară trebuie calculată cu un coeficient de corecție în cazul unităților cu număr efectiv mai redus. Proiectul de lege prevede și această modalitate.

Problema următoare despre care aș dori să vorbesc în legătură cu proiectul de lege se numește, eu aș formula așa, să "eliminăm analfabetismul funcțional". Este o prevedere importantă a proiectului, obligația evaluărilor atât în învățământul preuniversitar, cât și în cel superior. Noi susținem evaluarea elevilor pe baza modelului testelor internaționale PISA, precum și evaluările periodice în învățământul superior de către ARARIS sau de o agenție internațională abilitată. Reglementările proiectului, în acest sens, asigură calitatea învățământului.

Dacă trebuie să vorbim, în general, despre prevederile proiectului de lege în ceea ce privește învățământul superior, atunci aș remarca următoarele puncte de vedere. Viziune privind structura și funcționarea învățământului superior, prezentată de lege, asigură racordarea la spațiul de învățământ european. Dorim ca universitățile noastre să fie prezente în topurile celor mai bune instituții de pe mapamond. Proiectul deschide căi și în această direcție. De exemplu, prin integrarea rezultatelor cercetărilor din diasporă sau chiar prin mult discutată modalitate de alegeri corporatiste ale conducerii universității.

Unii susțin că autonomia universitară nu este respectată, deși însuși proiectul afirmă că autonomia universitară și libertatea academică sunt garantate prin lege. Este o prevedere deosebit de importantă că activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare din universități este obligatorie, precum și asigurarea calității învățământului superior și a cercetării științifice universitare.

Și ultimul punct, cu îngăduința dumneavoastră, despre care aș vorbi este pluralismul educațional prevăzut de proiectul de lege. Proiectul declară pluralismul educațional ca un drept inviolabil, străduindu-se să-și respecte ideea subsidiarității, vizându-se formarea unor personalități autonome, creative, pledând pentru nașterea unei societăți moderne și democratice. Acest spirit se manifestă și prin acordarea accesului la toate formele de învățământ, tuturor categoriilor sociale ori/și în limba maternă.

Proiectul asigură practicarea libertăților prevăzute de Constituție, sistemul național de învățământ bazându-se pe trei piloane: de stat, particular și confesional.

Eu aici aș încheia. consider că din exemplele aduse am reușit să dovedim necesitatea susținerii proiectului de lege.

Mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

(În continuare, ședința este condusă de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu și Sever Voinescu-Cotoi, secretari.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Reprezentantul Grupul parlamentar al minorităților naționale?

Scuze, nu știam de ce s-a început cu UDMR, că normal trebuia să fie doamna deputat Adriana Săftoiu.

Vă rog. Din partea Grupului parlamentar al PNL și pe urmă reprezentantul Grupului parlamentar al minorităților.

 
   

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Bună dimineața!

Doamnă președinte,

Dragi colegi,

Mă bucur că suntem foarte mulți în sală la această lege care ne interesează pe noi toți. Sper că avem și cvorum, măcar pentru dezbatere.

La finalul celor trei săptămâni de dezbatere din Comisia pentru învățământ, mi-am amintit de Ion Creangă și acel citat: "nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la casa mea părintească, la Humulești...." nu știu alții ce cred, dar eu când mă gândesc că de noi depinde viitorul următoarelor generații de elevi și, implicit, viitorul României, nu cred că trebuie să facem nicio concesie politică de dragul niciunui partid, în cadrul acestei legi.

Îmi amintesc că în timpul comisiei, domnul Dumitrescu spunea tot timpul: "vă rog eu nu mai vorbiți că nu mă pot concentra..." Am aceeași rugăminte.

aș vrea să punctez puțin cum s-au desfășurat discuțiile în comisie.

În prima săptămână, trebuie să mărturisesc că am avut un ton ușor irațional, fiecare fiind setat de acasă, cum s-ar spune, adică de partid. Cei de la putere trebuiau să voteze mai grabnic ceea ce primiseră de la Guvern și să creeze cât mai puține dificultăți băncii ministeriale. Pe de altă parte, cei din opoziție trebuiau să facă opoziție și să fie foarte hotărâți a nu le scăpa nici greșeala, nici eroarea materială din textul legii.

Pe parcurs însă, cu cât am înaintat în text, am început să discutăm renunțând destul de des și întotdeauna mult mai eficient la ochelarii de catâri politici și să conteze mai degrabă forța argumentului decât argumentul forței, adică mașina de vot.

Am putut înainta în dezbatere, doar când decizia de partid a interferat mai puțin cu argumentele, cu punctele de vedere și experiența acelor care formează Comisia pentru învățământ, mulți dintre aceștia fiind cadre didactice la bază, astfel amendamentele au căpătat un contur mai bun. Alte amendamente, însă, cer aici, în plen, o serioasă chibzuire. Recunosc, ministrul Funeriu a fost pus nu de puține ori față în față cu reacțiunea, nu a opoziției neapărat, ci a celor care sunt la bază profesori și, întâmplător sau nu, membri în Comisia pentru educație.

Probabil că cel mai mare rău al acestei legi a fost presiunea nefirească de a dezbate în termeni limită o lege care nu doar că numără 316 articole, ci mai ales o lege care reglementează viitorul unei națiuni.

Am reușit să o finalizăm, dar asta nu înseamnă chiar cu bună credință a tuturor celor din comisie, că legea e de pus în icoană la închinat. Ba, din contră, dacă citești art.17 și iei în calcul respingerea alin.(3) de către comisie, și aici recunosc banca ministerială cred că a avut dreptate, dar toate la timpul lor, te întrebi ce stat suntem.

Cel mai grav lucru care se poate întâmpla e că acele îmbunătățiri, unele acceptate de banca ministerială, dar mai ales cele neacceptate, și unde votul comisiei a fost decisiv, să suporte, aș spune eu, schimonosiri făcute în această nouă grabă a votării legii, sub influența din nou a presiunii de partid. Iar alarmant ar fi ca legea care a plecat de la comisie, eu spun aici, în mod rușinos, cu două alineate contradictorii, vă recomand să citiți articolul 36, să nu-și găsească rezolvarea cel puțin onorabilă pentru identitatea statului.

Aș vrea să vă spun că Legea educației nu stă într-un deget și nu poate fi votată doar pentru că un deget din prima bancă ne va arăta sus-jos. E o lege care cere mult mai multă cumpătare și, iertați-mă că o spun, responsabilitate din partea tuturor. Nu e o lege care să fie redusă la vanitățile unui partid sau ale unui om.

Am citit legea gândindu-mă nu doar la copilul meu, ci la întreaga generație care se va instrui în acest cadru și care peste 10 ani va forma prima generație efect al acestei legi și care ne va judeca pe cei de aici, oriunde vom fi atunci, de modul în care vor învăța și, mai ales, cum și ce vor învăța.

Tocmai de aceea, ar fi total greșit să credem cumva că o dată cu votarea legii în Parlament treaba e ca și făcută. Nici vorbă. Eu îmi declar obsesia pentru învățământul preuniversitar. Eu cred că baza școlii, a relației cu școala se pune în clasele primare. Învățătorul e cel mai important om din viața unui elev, chiar dacă cel mai des cuvânt pe care l-am auzit în comisie, în ierarhia gradelor didactice, dacă pot să mă exprim așa, a fost rector. Dar, să nu supăr pe nimeni, las deoparte această teribilă funcție și revin la umilul învățător și școala primară. deci, cum spuneam, legea e doar cadru. Cel mai important document îl va reprezenta curriculum sau programa școlară și manualul școlar. Acolo e baza pentru ce vor învăța copiii noștri, nepoții dumneavoastră. Eu îmi doresc chiar mai mult decât această lege, reformarea cu adevărat a curriculei și programei școlare. Acolo e solfegiul care va da, până la urmă, tonul muzicii.

Susțin că e important faptul că învățământul este definit ca prioritate. Sper ca nu cumva din greșeala degetului care ridică sus-jos să excludem acest aspect din lege. Nu de alta, dar era amendament liberal, pentru că legea, sunt sigură că, din eroare materială, nu a cuprins această definire.

Mărturisesc că legea mie îmi sugerează un gen de rochie care pe alocuri poate fi aspectuoasă, numai că ea e croită pe măsura 36 și probabil că trebuie s-o poarte o doamnă care poartă 44. Nu de alta, dar aici stă, de fapt, cea mai mare problemă a acestei legi. În ce măsură ea poate fi implementată în teritoriu.

Principiile legii sunt acceptate de absolut toate partidele și fiecare partid, atunci când și-a construit propria lege, PSD, PNL, PDL, care din varii motive a devenit obiect de studiu și de inspirație pentru actuala lege, s-a bazat pe aceiași piloni: autonomie, descentralizare, implicarea comunității în viața școlii, finanțare per elev.

Nimeni nu contestă aceste imperative ale sistemului educațional. Însă, printre temele care au devenit subiecte de lungă dezbatere și unde banca ministerială și-a dovedit mai degrabă inflexibilitatea decât argumentația, rămâne transformarea clasei a IX-a de liceu în gimnaziu, totul jucat pe o singură carte: reducerea abandonului școlar. Acesta este un obiectiv foarte important, dar în primul rând am mari rezerve că abandonul școlar în mod real va scădea ca urmare a acestei decizii și în al doilea rând, nu poți combate abandonul în detrimentul calității învățământului, căci cea mai mare temere e că această generație va rămâne încremenită în proiect, că cei mai mulți vor rămâne în bătătura casei de la țară și calificarea oferită de gimnaziu e mult prea puțin ca să considerăm că tineri la 16 ani vor fi pregătiți să intre pe piața muncii cu forță calificată.

Am înțeles că nu mai trebuie să învețe toți păpădia și istoria antică, dar nici să rămână la nivelul celor opt competențe care, culmea, tot în liceul neobligatoriu se fundamentează. Gimnaziul e doar începutul și acolo vom risca să-i păstrăm pe cei mai mulți, la faza de început.

Eu nu cred că prea multă școală strică. Da. Strică școală multă și ineficientă. Strică învățământul de sancționare, învățământul de redare, de repetare a comentariilor dictate de profesor, de inhibare a elevului, dar să nu uităm, strică chiar și inhibarea profesorului care în ultima vreme are chipul hâd și destabilizator al societății.

Cred că demonizarea profesorului a mers prea departe. Interesant, el pare iresponsabilul, iar politicianul, părintele și autoritatea locală știu tot: cum se gestionează școala, ce vrea elevul, cum gândește elevul, cum trebuie să arate programa școlară, cine va fi sancționat, cine va fi promovat. Să păstrăm totuși proporțiile și să domolim această aroganță care a prins contur pe un discurs politic cel puțin psihanalizabil și care a cronicizat relația cu profesorii, făcându-i doar pe ei responsabili de eșecul actualului sistem.

Totuși, să împărțim egal. Să începem cu noi, clasa politică, care aveam datoria să asigurăm până acum cadrul pentru un învățământ bine reglementat și bine plătit și apoi, în porții egale, să împărțim vina între profesori, părinte, societate.

De multe ori am avut senzația că legea pe care o avem în față e făcută să-l sancționeze pe profesor, să-l facă minoritar în propria școală, controlat și extrem de dependent de autoritatea locală, în anumite cazuri, de cea centrală, uneori chiar periculos de politicianist, aș spune eu, această autoritate locală.

Eu una îmi exprim mari rezerve că autoritatea noastră locală are mai multă conștiință și mai puțină teamă, alții spun respect, față de șefii de partid. De exemplu, cu tot respectul care i se cuvine domnului Mircea Toader, mărturisesc că prezența sa de multe ori în Comisia pentru educație părea un fel de presiune pe colegii de la PDL. Dincolo de disciplina de partid, dincolo de lucrurile care rămân sub semnul întrebării în această lege, rămâne ca noi, aici, să decidem dacă religia este materie obligatorie în școală. Rămâne să decidem noi aici două articole care se bat cap în cap în ceea ce privește învățământul sau mai bine zis predarea istoriei românilor și geografia României. Rămâne să vedem dacă suntem de acord cu clasa a IX-a să se transforme în gimnaziu, dacă formula propusă de titularizare e cea pe care o acceptăm cu toții.

Nu-mi rămâne decât să cred că la final vom fi extrem de lucizi și, repet, acolo unde decizia de partid merită să fie impusă, sunt totuși lucruri care țin de conștiința noastră.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumesc.

Îi dau cuvântul în continuare reprezentantului Grupului minorităților naționale. Nu există.

Atunci reprezentantul Grupului independenților dorește să intervină. Nu.

Intrăm atunci în... (Domnul deputat Anghel Stanciu dorește să intervină.)

Bine. Atunci, pentru că sunt două solicitări...pe procedură aveți, domnule Stanciu? Pe procedură.

Domnule Stanciu, vreau să înțelegeți că la această lege chiar facem intervenții pe procedură. Da. Adică, nu facem declarații politice și i-am promis trei minute domnului Cristian Dumitrescu. După ce vorbește domnul Stanciu pe procedură.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Doamna președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați deputați,

Domnilor miniștri,

Sunt surprins și totodată recunoscător distinsei doamne președinte care-mi cere să vorbesc la obiect, cu subiect, pe chestiuni de procedură. Doamna președinte, voi vorbi strict pe textul regulamentului.

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Ne aflăm astăzi într-o situație inedită în istoria Parlamentului României, în speță, a Camerei Deputaților. Adică, trebuie să dezbatem cinci legi. Cinci legi, într-o anumită modalitate. Această modalitate de dezbatere simultană a cinci proiecte de legi este reglementată de art.67 alin.(3): "În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de legi și propuneri legislative care au același obiect de reglementare, se întocmește un singur raport."

Art.68 reia, alin.(1), această chestiune: "În cazul în care o comisie are spre examinare în fond mai multe inițiative legislative care au același obiect de reglementare, se întocmește un singur raport." Numai că art.68 mai are încă un alineat, alin.(2) și cu voia dumneavoastră am să-i dau citire: "Prima inițiativă legislativă va fi reținută de comisie ca proiect de bază pentru care se face propunerea de aprobare, iar pentru celelalte inițiative legislative se face propunerea de respingere, urmând ca prevederile pe care acestea le conțin să fie considerate amendamente la proiectul propus spre aprobare."

Iată un text care, cel puțin la prima vedere, stimată doamnă președinte, pare foarte clar. Acest text însă a necesitat dezbateri aprinse și la nivelul biroului comisiei și la nivelul plenului comisiei și se pare că și la nivelul Biroului permanent. Deoarece astăzi inaugurăm, de fapt, o nouă cutumă, pe care, sub o formă sau alta, trebuie s-o validați. Și această nouă cutumă a plecat de la sintagma "prima inițiativă legislativă" care devine text de bază.

În succesiunea celor cinci proiecte de legi, ele s-au înregistrat la Biroul permanent astfel: Legea nr.115 din 30.03.2010, legea care a fost și a avut inițiator 86 deputați și senatori PSD, cu termen constituțional pentru dezbateri și vot final 21.05.2010; legea înregistrată sub nr.156/12.04.2010, al cărei inițiator este Guvernul României, cu termen final constituțional pentru dezbatere și vot final 26.05.2010 și pachetul de trei legi depuse de 40 de deputați și senatori PNL sub nr.180/19.04.2010, cu termen final 2.06.2010.

Iată, stimați colegi, că mergând pe certificatul de naștere care este numărul de înregistrare, ar reieși că prima lege este legea senatorilor și deputaților PSD care trebuia luată ca lege de bază pentru că expiră și termenul de vot constituțional pe 21 și celelalte să fie aprobate.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, o să vă rog să finalizați. Intervențiile pe procedură sunt de maximum două minute. Deja s-a depășit mult.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Și, doamna președinte, deci am trei chestiuni de procedură. Deci, această chestiune de procedură o finalizez imediat.

Deci, în discuție s-a luat că contează numărul de înregistrare de la comisie și, în speță, acesta este primul, în condițiile în care, conform art.141 și alin.(10) din regulament, Consiliul Economic și Social, "proiectele de legi se înaintează Camerei Deputaților însoțite de avizul Consiliului Legislativ." Singurul care nu are avizul Consiliului Legislativ este cel al Guvernului, adică CES-ul, care este astăzi în dezbatere.

De asemenea, acest proiect nu are avizul Consiliului Legislativ, ci este dat la forma inițială care a fost pus în dezbatere publică.

Doamna președinte,

Am ridicat aceste probleme pentru că trebuie să rezolvați niște chestiuni care privesc cele aprobate, cele respinse, să nu ne trezim că pleacă cinci legi deodată la Senat, aprobate unele tacit și unele netacit.

Am ridicat, de asemenea, pentru că fie că vreți, fie că nu vreți, roata morii se învârtește și se va ajunge la situația în care, nu? veți fi în opoziție și veți vedea că se pot introduce proiecte de legi prin această nouă cutumă.

Două vorbe pentru celelalte chestiuni de procedură.

Doamna președinte, art.69 alin.(2) precizează că atunci când Camera Deputaților este Cameră decizională, raportul se distribuie cu trei zile înainte distinșilor deputați. Uitați-vă în sală și vedeți că mai mult de 15 laptop-uri n-avem. Se multiplică și se difuzează. Deci nu s-a multiplicat pe suport de hârtie, iar colegii, în afară de cei care au laptop-uri, nu au textul. Cred că este o greșeală.

De aceea, aș dori, doamna președinte, să găsiți o modalitate prin care toți colegii să aibă textul în față, să poată să se exprime.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Dar să știți că de aceea au fost distribuite laptop-uri, pentru a putea fi consultat acest text pe computerul pe care parlamentarii ar trebui să-l aibă în față. A fost o decizie legată și de situația economică prin care trecem și de altfel și de funcționare, să nu imprimăm, ci să-l afișăm pe intranet.

În ceea ce privește celălalt lucru ridicat de dumneavoastră, o să vin cu o propunere în fața dumneavoastră.

Până atunci, îl invit la microfon pe domnul Cristian Dumitrescu pentru o intervenție de trei minute.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Intervenția mea de trei minute era legată de fondul problemei, dar sunt obligat să dau și un răspuns în ceea ce privește problema de procedură ridicată, care este absolut corectă.

Deci, pentru prima oară în Parlamentul României se introduce o cutumă, potrivit căreia o lege care a sosit prima la comisie este considerată a fi depusă înaintea altei legi, prin PL-x-ul pe care l-a primit când a fost depusă în Parlament, pentru că acela este momentul nașterii sau existenței unui proiect de lege și este vorba despre PL-x 156, proiectul pe care-l discutăm astăzi. Deci, lege care a fost ulterioară PL-x 115, legea depusă în Parlament.

Însă vreau să vă spun că decizia a aparținut biroului comisiei, unde majoritatea a impus prin vot și plenului comisiei, care, la rândul său, a impus prin vot luarea în discuție a acestei legi împotriva regulamentului. Dar trebuie să fac o precizare că pe parcurs a sosit de la Consiliul Legislativ și pentru a doua variantă, cea depusă de către Guvern și pe care o avem în discuție, avizul respectiv. Așa că eu când v-am prezentat ieri raportul, vi l-am prezentat cu avizele tuturor comisiilor, am și mulțumit Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

Acestea sunt aspectele de procedură, decizia aparține plenului, ele au fost ridicate în mod veridic și corect, dar mai mult de atât, eu nu pot să vă spun în acest sens. Singurul lucru pe care vroiam să vi-l spun, la dezbateri generale, pentru că nu s-au încheiat și pentru că a fost o mică neînțelegere în ceea ce privește luarea de cuvânt și v-am solicitat trei minute, din tot ceea ce aveam să vă spun, vă spun un singur lucru: vreau să mă refer în mod special la autonomia universitară și la ceea ce introduce acest proiect de lege în autonomia universitară ca restricții.

Proiectul de lege are un sistem novator, cu care eu, practic, nu sunt de acord, personal, însă, acela cu introducerea unei teze, unui nou sistem de verificare care se numește teza de abilitare. Teza de abilitare permite celor care dispun de doctorat, care au doctoratul și gradul universitar minim de lector universitar, să conducă doctorate și reprezintă accesul, dacă au această teză de abilitare, chiar dacă au gradul de lector universitar numai și titlul de doctor, să devină profesor universitar, adică să acceadă, pe bază de concurs, la titlul de profesor universitar.

Acest lucru este, în opinia mea, un lucru care perturbă sistemul. Dar, în același timp, îl și deschide. Și eu recunosc acest lucru. Și dacă filozofia a fost de deschidere a sistemului, eu nu sunt de acord cu ideea ca sistemul să fie făcut vraiște. Adică, dacă deschidem sistemul prin această teză de abilitare, prin posibilitatea ca lectorii să devină conducători de doctorat, fază care, de fapt, era în legea actuală după statutul de profesor universitar, atunci pentru ce același text de lege deschide și capacul în ceea ce privește posibilitatea rămânerii în sistem a persoanelor, a marilor valori ale învățământului românesc, a profesorilor universitari conducători de doctorate, a academicienilor, a șefilor de clinică din medicină și așa mai departe, care acum au posibilitatea, pe baza unei aprobări date de senatele universitare, să rămână în sistem ca titulari până la 70 de ani.

Dumneavoastră ați eliminat, pe de o parte și trimiteți la pensie aceste valori naționale ale României, în timp ce ați și deschis sistemul ca să ajungă lectorii universitari, ceea ce poate să fie un lucru pozitiv la un moment dat, conducători de doctorate.

Întrebarea mea este dacă introducem această mare liberalizare la bază, pentru ce trebuie să luăm această decizie de decapitare la nivelul funcțiilor existente și fără o perioadă de tranziție măcar de cinci ani, ca acești oameni de valoare, până va veni noul val, să poată să asigure și noul sistem de școală doctorală, și calitatea, și prestigiul, și demnitatea, până la urmă, a învățământului românesc.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Eugen Nicolăescu, pe procedură.

 
   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Evident că acest proiect de lege va naște multe patimi și multe acțiuni, unele mai ciudate ca altele. Dar eu vă propun următorul lucru: să încercăm să aplicăm regulamentul, așa cum este el, și vă rog, doamnă președinte, să fiți fermă de data aceasta, pentru că, în comisie, grupurile parlamentare au depus foarte multe amendamente care cred eu că au ca scop îmbunătățirea proiectului de lege și, în consecință, ar trebui să le dezbatem. Sigur, sper ca plenul să și aprobe acele amendamente care sunt cele mai potrivite pentru îmbunătățirea proiectului de lege și să n-ajungem în situația ca acest proiect să fie adoptat tacit.

Ar fi bine să ducem către Senat o formă mai bună, o formă perfecționată care să fie în avantajul învățământului românesc.

În consecință, vă rog, doamna președinte, să aplicați foarte ferm regulamentul ca să putem să ne atingem scopul pe care-l avem.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumesc mult, domnule Eugen Nicolăescu, pentru intervenție, pentru conținutul acesteia.

Domnul Kötö avea o intervenție pe procedură. Și după aceea domnul Calimente și domnul Toader.

 
   

Domnul Kötö Iosif:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Aș dori să fac o clarificare în ceea ce privește procedura. Domnul Stanciu a prezentat regulamentul, dar numai o parte a regulamentului. În art.68 alin.(2) se reglementează activitatea comisiilor și aș vrea să accentuez că art.68 reglementează activitatea comisiilor, acolo se spune că prima lege sosită se consideră proiectul de bază, legea de bază.

La comisie, prima lege sosită a fost PL-x 156. Deci, eu cred că n-am instaurat o nouă cutumă, cum spune domnul deputat, distinsul nostru coleg, ci am respectat întocmai regulamentul.

Aș dori să remarc și faptul că acest articol la alin.(2) spune că celelalte legi se consideră amendamente, dar totodată și respingeri. Comisia a procedat în acest spirit conform literei articolului și au fost considerate cele două legi amendamente, dar au fost și respinse. Eu cred că acest lucru trebuie accentuat pentru clarificarea procedurii.

Deci, eu cred că observațiile privind procedura și legalitatea procedurii nu sunt întemeiate, ci tocmai lucrurile s-au întâmplat conform regulamentului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Domnul Calimente. Intervenție pe procedură.

 
   

Domnul Mihăiță Calimente:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Sigur că putem discuta asupra procedurii și vom găsi argumente pro și contra, dar eu cred că domnul Stanciu avea dreptate când spunea ceea ce spunea și eu consider că principala vină îi revine Partidului Democrat, pentru că tipul de democrație pe care-l aplică Partidul Democrat este o democrație majoritaristă și nu constituționalistă. Deci, nu contează legi, nu contează Constituție, nu contează niciun fel de document. Contează că avem un singur vot în plus.

Vreau să vă anunț că acest tip de democrație este considerată o democrație exotică, necaracteristică Europei.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu. V-aș ruga să facem intervenție efectiv pe procedură și nu declarații politice, atunci când solicităm lucrul acesta și să exploatăm la maximum intervențiile de marțea de la 8 la 10, timp destinat efectiv declarațiilor politice.

Domnul Mircea Toader, intervenție pe procedură. Vă rog.

 
     

Domnul Mihăiță Calimente (din sală):

Nu am nevoie de comentariile dumneavoastră.

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule deputat, dacă-mi permiteți.

Doamna președinte,

Fiindcă au fost expuse ca proceduri, mai ales că sunt trei tipuri de anexe, eu vă solicit o pauză de consultări de 20 de minute, să adun grupul, să facem o explicație clară în care urmărim proiectul de lege.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

O scurtă intervenție pe procedură, domnul Adomniței. Și după aceea intrăm în pauza de consultări de 20 de minute solicitată.

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Mulțumesc, doamna președinte.

Sper ca pauza de consultări să fie un sfetnic bun, pentru că eu îmi doresc să muncim la legea educației și nu vreau să fiu martor cum un partid, în fața mea, dorește să blocheze discuțiile, cu un scop nedeclarat ca legea inițiată de domniile lor să treacă prin adoptare tacită pe 21. Resping acest lucru.

Faptul că sunt în sală alături de ei nu înseamnă că sunt și solidar cu ei și la fel și partidul meu. Fac un apel pentru ca PSD-ul să renunțe la această tactică și să trecem la dezbaterea pe articole a legii, pentru că este mult prea importantă pentru ca vreo lege să treacă prin adoptare tacită, oricare ar fi ea, pe 21 a PSD, 26, PDL sau 27 a legilor PNL-ului.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumesc, domnule Adomniței.

Vă mulțumesc că ați spus-o dumneavoastră și n-a trebuit s-o spunem noi.

Pauză de consultări. Ne revedem la ora 11,35.

Vă mulțumesc.

 
     

- după pauză -

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Invit domnii secretari la prezidiu. Domnul secretar Voicu.

Am să vă rog să pregătiți și cartelele de vot.

N-am început încă. Îl aștept și pe domnul secretar Mihai Voicu.

Dragi colegi,

Am finalizat sesiunea de dezbateri generale. Vreau să vă spun că legea conține 331 de articole.

Am să vă supun la vot propunerea făcută de domnul președinte Cristian Dumitrescu cu privire la modul în care se vor desfășura lucrările noastre în continuare, în sensul următor: luând în considerare și faptul că este procedură de urgență, vă supun la vot ca pentru fiecare articol să fie alocat un timp de 5 minute, și 2 minute pentru fiecare autor care își susține un amendament scris.

O să îi rog pe secretari să fie stricți cu timpul.

Vă rog, domnul deputat Marton Arpad.

 
   

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor,

Conform Regulamentului nostru, în procedură de urgență trebuie arătat și timpul cumulat de dezbatere al legii, timp după care urmează doar votul pe amendamente.

Deci, trebuie să facă președintele și o propunere de interval de timp în care să se dezbată această lege.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sunt 27 ore și 30 minute. 29 ore, îmi spune domnul Dumitrescu. Aveți cuvântul, vă rog, domnule președinte.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Într-adevăr, domnul coleg are dreptate, domnul deputat. Eu, însă, am făcut această propunere încă de ieri, și am spus așa: ținând cont de faptul că sunt 331 de articole, înmulțit cu cele 5 minute, mi-a dat un timp aproximativ de 29 ore. Noi, fără să știm că de la Biroul permanent a venit o propunere să lucrăm până la ora 13,00 - vineri, ceea ce înseamnă că toate perioadele cumulate, mai puțin votul final de mâine și pauzele, însumau de ieri, de la ora 16,00, până vineri la ora 13,00 - 29 de ore.

Sigur că în interiorul celor 5 minute de care vorbim, pe articol, vor fi articole care vor trece foarte repede și articole care vor fi mai intens dezbătute. Dar noi vorbim de o economie a legii întreagă, și vorbim în fapt de o intervenție de 2 minute din partea fiecăruia dintre colegii noștri care își susține un amendament, ceea ce ni se pare relativ rezonabil pentru faptul că Biroul permanent a adoptat regimul acesta de urgență.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc mult.

Ceea ce încercam să vă spun este că o să-i rog pe colegii mei secretari să fie stricți, și, în momentul în care se depășesc cele 2 minute, o să suspendăm microfonul intervenientului.

Vă supun la vot acest timp.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

Votul s-a încheiat: 143 voturi pentru; 5 împotrivă; 3 abțineri.

Am trecut această propunere.

Intrăm în amendamente.

Punctul 1 - titlul legii: "Legea educației naționale și învățarea pe parcursul vieții".

Observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 2 - "Dispoziții generale".

Observații? Nu sunt. Adoptat.

Domnule Stanciu, aveți vreo observație la acest text?

Eventual, o să vă rog să vă poziționați în sală mai aproape de microfon.

Îi rog pe secretari să monitorizeze intervenția.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Doamna președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

Deși pare curios că la poziția 2 de la amendamente respinse intervenim, intervenim cu dorința de a contribui, cum spunea domnul ministru, la o mai bună clarificare și sistematizare a textului.

După cum știți, noi avem o lege. Este vorba de Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Această lege are și o secțiune - Secțiunea a 2-a - "Sistematizarea conținutului actului normativ".

În baza acestei secțiuni, la art.51 alin.(3) se specifică: "În cadrul structurii prevăzute la alin.(1), articolele pot fi grupate pe capitole, care se pot împărți în secțiuni, iar acestea - după caz - în paragrafe.

Deci, noi am făcut o serie de amendamente în cuprinsul legii, în care am introdus - pe lângă titluri - capitole și respectiv secțiuni și paragrafe. De aceea, vă propunem: Titlul 1, rămâneți cu această formă - Cap.I "Dispoziții generale".

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu. Sper că nu la fiecare capitol va exista acest amendament.

De la început, cred că știm că acest text va fi aranjat pe capitole, secțiuni ș.a.m.d.; nu trebuie să se constituie în amendament. Este tehnică legislativă și pe chestiunea asta nu cred că avem ce să discutăm.

La art.3 o să vă rog în felul următor: eu urmăresc articolele; acolo unde sunt amendamente respinse, vă rog să le susțineți.

Domnul Cristian Dumitrescu, un amendament respins la punctul acesta.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Ați văzut că sunt 1.600 și ceva de amendamente respinse; 7 sute și ceva de amendamente admise, și atunci, eu vă reamintesc fiecăruia dintre dumneavoastră că există - la amendamente respinse - trei tomuri, trei topuri de amendamente respinse: Anexa nr.2A, care reprezintă amendamente respinse incluse în legea propusă de Partidul Social Democrat și Partidul Conservator; există așa-numita Anexa nr.2B, care cuprinde amendamentele din cele trei legi ale educației, propuse de către Grupul parlamentar al PNL. Deci, acolo se găsesc toate amendamentele respinse. Iar așa-numita Anexa nr.2C sau a treia anexă, al treilea top de amendamente sunt cele depuse de domniile voastre, în afara celor care au fost preluate în sistemul în care legea aceasta este discutată - art.68 alin.(2) și alin. (3) - ș.a.m.d., adică cu raport comun.

Asta, pentru ca să poată să urmărească și stafful tehnic, și colegii noștri, iar atunci când fac referire la un amendament respins, pe care vor să ni-l susțină, trebuie să ne spună anexa și numărul curent din anexă, ca să poată fi imediat găsit, asta pentru simplificarea dezbaterilor.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc pentru ajutor, domnule Dumitrescu.

Punctul 3 - art.1 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 4 - art.2 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Observațiile înseamnă să susțineți amendamente respinse, dacă aveți intervenții de genul acesta, da?

Deci, la punctul 4 nu sunt observații. Adoptat.

Punctul 5 - vizează art.3.

Observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 6

Aveți la punctul 5 observații?

Domnule Stanciu, v-am rugat să vă poziționați în sală mai aproape. Le este și mai ușor secretarilor să sesizeze. Nu v-au sesizat.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Distinsă doamnă președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

Înainte de a intra efectiv în subiectul acestui amendament, vreau să fac o precizare, doamna președinte: cred că fiecare coleg de-al nostru, indiferent de locul în care se găsește în sală, are aceleași drepturi. Iar aranjarea noastră în sală - și aveți acolo un tabel cu pozele noastre - a fost dictată de conducerea partidului. Eu nu pot să încalc dispoziția de partid. (Aplauze și râsete.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să fac un demers pe lângă liderul dumneavoastră de grup, domnul Hrebenciuc, să vă ofere un loc lângă dânsul.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Dacă domnul lider o să accepte, nu am nimic împotrivă, dar eu sunt disciplinat. (Râsete.)

Deci, vă rog să-mi permiteți, doamna președinte, domnule ministru, este vorba de "idealul educațional" la art. 2 alin.(1), unde propunem un text care să-l înlocuiască pe cel al Guvernului, și anume: "Idealul educațional al școlii românești, întemeiat pe valorile umaniste și științifice universal recunoscute, pe valorile democrației, constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru îndeplinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru cetățenia activă, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii".

După părerea noastră, este mai complet decât textul Guvernului, și totodată face apel deschis la valorile democrației, acel deficit de democrație pe care îl simțim în zilele noastre de astăzi, când se dă o dispoziție, sau treaba aceea pe care o știți, că aruncă cineva o piatră în apă, și mulți înțelepți încearcă să o scoată.

Deci, cred că acest lucru, ca și spiritul antreprenorial trebuie să existe în această chestiune a idealului educațional.

Mulțumesc pentru atenție.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Vă supun la vot acest amendament susținut de domnul Stanciu.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

Votul s-a încheiat: 43 de voturi pentru; 134 împotrivă; 2 abțineri.

Amendamentul a fost respins.

Mai există alte amendamente la punctul 4? Nu.

Nemaiexistând alte observații, este adoptat.

Punctul 5. Aveți cuvântul, vă rog.

 
   

Domnul Eugen Bejinariu:

Mulțumesc, doamna președinte.

La punctul 5 art.2 alin.(1) "Idealul educației din sistemul de învățământ constă în formarea și dezvoltarea integrală și armonioasă a personalității umane și integrarea deplină a tuturor absolvenților în viața economico-socială modernă a României".

Motivare: definește mai bine scopul educației, subliniază cerința integrării tinerilor în viața economico-socială.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Ați citit același articol ca domnul Stanciu, cu aceeași motivație.

 
   

Domnul Eugen Bejinariu:

Nu. Este articolul depus de mine, și respins.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este același articol.

O să vă rog să urmăriți. Deci, există articolele legii, eu urmăresc articolele legii și vă rog pe asta să aveți intervenția, pe amendamente. Noi tocmai am adoptat, plenul, art.2, nemaiexistând alte intervenții.

Dumneavoastră v-ați dus pe art.3 și ați citit un amendament la art.2.

Art.3, punctul 5 - sunt amendamente respinse pe care doriți să le susțineți?

Este doamna secretar.

 
   

Doamna Doina Burcău:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Vreau, în primul rând, să salut prezența membrilor de sindicat - și cred că sunt din învățământul preuniversitar - aici de față. Și, pentru că sunt aici de față, am să susțin un amendament al domniilor lor...

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Numai pentru acest motiv!

 
   

Doamna Doina Burcău:

Pe care mi l-am însușit.

Din aceste principii enunțate în fața textului complicat, aș spune eu, al legii, lipsește unul fundamental, și anume, este formulat la pag.9, la art.3, principiul 14: "Principiul fundamentării deciziilor pe baza dialogului social".

Ca să nu mai cobor încă o dată la microfon, aș mai avea încă un amendament tot aici, tot la art.3, un alt principiu: "Principiul respectării drepturilor și libertăților copilului, tinerilor și adulților", deoarece lipsește din tot textul legii. Vă mulțumesc. (Aplauze de la balcoane.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Va supun la vot primul amendament făcut de doamna deputat.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

Votul s-a încheiat: 42 voturi pentru; 107 împotrivă; 38 abțineri.

Amendamentul a fost respins.

Al doilea amendament, la același art.3.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

Votul s-a încheiat: 41 voturi pentru; 104 împotrivă; 22 abțineri.

A fost respins.

Alte amendamente respinse la art.3? Nu mai sunt.

Alte observații? Nu sunt. Adoptat.

Art.4 - la punctul 6 - dacă există amendamente respinse pe care doriți să le susțineți?

Domnule Stanciu, vă rog, aveți cuvântul.

 
     

Domnul Anghel Stanciu:

La punctul 7.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu, n-am ajuns la punctul 7, la punctul 6.

Înțeleg că nu sunt.

Observații? Nu sunt.

Trecem la punctul 7.

Domnule Stanciu, vă rog.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Doamna președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

La poziția 7 avem două amendamente: un amendament la art. 4 alin.(1), care ar putea să fie, să spunem, o chestiune de formă, în sensul că "Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, prin care se înțelege un ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi, abilități și atitudini necesare pentru ".." ș.a.m.d., textul curge.

Aceasta, "prin care se înțelege un ansamblu", înlocuiește "Educația și formarea profesională a copiilor, a tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional."

Sunt unele diferențe între cele două abordări.

Și la art.4 alin. (3), ca să le susțin pe amândouă și să nu mai vin încă o dată "Educația și formarea profesională prin sistemul național de învățământ susțin și promovează patriotismul, prin cultivarea dragostei față de țară și a atașamentului față de tradițiile naționale".

Stimată doamnă președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

Credem că este bine ca tinerii noștri elevi să capete competențe într-un anumit domeniu profesional, să se poată integra pe piața muncii, dar, așa cum îi plăcea domnului ministru să spună în mai multe rânduri, noi nu facem numai roboței, ci facem oameni, sau mai bine zis încercăm să formăm oameni care să aibă dragoste față de glia străbună, să aibă respect față de tradițiile acestui popor, față de tot ceea ce a însemnat românismul, de la apariția lui până în prezent.

De aceea, cred că acest art.4 alin.(3) este absolut necesar să fie votat. Altfel, vom scoate niște mancurți, și eu nu vreau să votez și să fiu parte la acest vot.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Va supun la vot cele două amendamente, după care o să vă propun și eu o schimbare.

Primul amendament.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

Votul s-a încheiat: 47 voturi pentru; 117 împotrivă; 23 abțineri.

A fost respins.

Al doilea amendament.

12 voturi pentru; 70 împotrivă; 12 abțineri.

A fost respins și acesta.

Nu s-a înțeles că se votează? Putem să repetăm votul, ultimul.

Votul este deschis. Vă rog să votați. Supunem la vot al doilea amendament susținut de domnul Stanciu.

Votul s-a încheiat: 48 voturi pentru; 124 împotrivă și 25 abțineri.

Am să vă propun ca, imediat, pe procedură, tocmai pentru că am avut o discuție cu liderul Grupului parlamentar al PNL, și cred că este o formulă mai ușoară și pentru dumneavoastră, pentru a putea urmări, să trecem întâi în revistă amendamentele admise, după care să trecem pe anexe, pe amendamente respinse. Sunt și împărțite pe grupuri parlamentare, deci este mult mai ușor de urmărit această procedură.

Dacă trece un amendament respins, atunci el respinge. Aceasta este propunerea făcută.

Vă rog, domnule deputat.

 
   

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Rugămintea mea ar fi fost următoarea: când unul dintre colegi vine și își susține amendamentul în plen, am vrea - pentru cei care nu am asistat la dezbaterea din comisie - să auzim părerea comisiei, părerea Guvernului despre acel amendament, pentru a ne putea face o impresie.

Dacă nu se procedează așa, înseamnă că stăm degeaba în sală. (Aplauze.) Vă rog să țineți cont de aceste lucruri.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Sigur. Vă mulțumesc.

O să existe, și ca procedură, de fiecare dată am dat cuvântul atunci când simt nevoia să-și exprime un punct de vedere cei de la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport sau cei de la minister.

În general, cele care sunt respinse nu au avut susținerea ministerului.

Domnul Dumitrescu.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulțumesc, domnule coleg.

Doamna președinte,

Am o rugăminte la dumneavoastră: să solicităm celor care intervin să ne specifice și anexa, pentru că marea majoritate a intervențiilor se fac pe Anexa nr.2C; Anexa nr.2C reprezintă anexa amendamentelor pe care colegii noștri din toate grupurile parlamentare le-au depus la comisie, în nume propriu sau în numele grupului, și care au fost respinse.

Spunând acest lucru, noi putem, și mai ales stafful tehnic să se ducă direct la Anexa nr.2C.

Dacă în mod excepțional sau chiar nu excepțional, cine va vrea să susțină, de exemplu, din textul care a fost depus de PNL sau din textul care a fost depus de către PSD, atunci să ne spună, este Anexa nr.2A sau Anexa nr.2B, pentru ca în felul acesta să ajungem să corelăm amendamentele respinse, să le regăsim și să putem și noi să facem toate diligențele care se cer, să le susținem, să ne spunem punctul de vedere ș.a.m.d.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Eu aș vrea, întâi, să ne pronunțăm pe propunerea făcută de liderul Grupului parlamentar al PNL. Mie mi se pare că ar fi o formulă care ne-ar ușura foarte mult munca, în sensul de a discuta, exact, cum spuneați, pentru că eu vă spun că au existat până acum patru intervenții făcute de doi domni deputați și niciuna nu a fost la articolul la care noi eram, deși am precizat și punctul de la amendamentele admise, și articolul la care ne refeream. Nicio intervenție nu a fost la articolul respectiv.

Probabil că este o chestiune mai dificilă, în sensul ăsta, să mergem ca un sprijin, nu în alt sens făceam această intervenție.

Domnule Duvăz, dacă aveți o completare, ar fi binevenită.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Și eu vă mulțumesc, doamna președinte.

Este bine, într-adevăr, să ajungem să discutăm coerent, pentru că pentru fiecare este o oarecare dificultate printre noi să urmărească, și este bine să faceți aceste precizări și să căutăm soluția, într-adevăr, și propusă de comisie, pentru a ne sincroniza și a ști despre ce amendamente vorbim.

Rugămintea, însă, a domnului deputat Dan-Mircea Popescu, eu o susțin, în termenii ăștia, doamna președinte, nu dacă au ceva de spus.

Dumneavoastră solicitați la fiecare intervenție privind un amendament punctul de vedere al Guvernului și al comisiei. Ei pot să spună că nu vor să se pronunțe în legătură cu asta. Ăsta este dreptul lor.

Dar, dumneavoastră, rugămintea noastră și procedura noastră, este să-i întrebați și să le solicitați acest punct de vedere de fiecare dată.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc. Este în regulă. Nu este niciun fel de problemă.

Atunci vă supun la vot propunerea făcută de Grupul parlamentar al PNL, în sensul în care să discutăm întâi amendamentele admise și pe urmă să trecem la amendamentele respinse, o propunere pe care o susțin și eu.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

Votul s-a încheiat: 146 voturi pentru; 47 împotrivă; 2 abțineri.

Mergem pe această procedură.

Deci vom discuta întâi, și aveți în față, amendamentele admise.

La punctul 7 rămăsesem. Observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 8 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 9 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 10 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 11 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 12 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 13 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 14 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 15 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 16 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 17 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 18 - observații? Nu sunt. Adoptat.

Punctul 19.

Era domnul Cristian Adomniței.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Vreau să înțeleg că am adoptat - fac o precizare...

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, este de tehnică legislativă, știu la ce vă referiți.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Este capitolul.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, capitolul.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Bine, mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bineînțeles, și știm că lucrul ăsta se și întâmplă.

Vă mulțumesc.

Domnul ministru Adomniței, vă rog.

Domnule Stanciu, apropiați-vă!

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Mulțumesc, doamna președinte.

Art.15 alin.(1), care se regăsește la punctul 19 spune așa: "Învățământul general obligatoriu este de 10 clase și cuprinde învățământul primar și cel gimnazial. Învățământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020."

Dragi colegi,

Întreaga filozofie pentru a aduce clasa a IX-a la învățământul gimnazial, lucru cu care ne vom întâlni puțin mai târziu în parcursul legii, nu este suficient să rămână... cuprinde, dacă vreți, și devenirea obligatorie a liceului. Nu este suficient să duci clasa a IX-a la învățământul gimnazial. Atunci există riscul să se întâmple ceea ce spunea doamna ministru Antonescu, că îi ținem pe copii, îi blocăm în zona rurală de unde ei fac parte, unde s-au născut. Această măsură de a-i ajuta să facă zece clase, împreună cu grupa pregătitoare, în satul lor, trebuie acompaniată în viitor de obligativitatea liceului, pentru ca ei să devină cu un ciclu de educație mai bine pregătiți, astfel încât în câțiva ani - nu foarte mulți sper - societatea românească să urce, dacă se poate spune așa, cu un ciclu de educație mai sus decât este astăzi.

Astfel încât propunerea mea către dumneavoastră este ca "anul 2020" să fie înlocuit cu "anul 2016". Este la jumătatea mandatului următorului Guvern sau, mă rog, la finalul mandatului următorului Guvern, din 2012-2016; va avea tot timpul să implementeze aceste măsuri. Sperăm să fie și un ministru care să stea patru ani, să poată să le și facă, pentru că acesta este scopul Degeaba duci clasa a IX-a la învățământul gimnazial, dacă, în același timp, nu faci și liceul obligatoriu, pentru a nu se întâmpla temerea pe care doamna ministru Andronescu o spunea, cea de a bloca copiii în mediul rural.

Prin urmare, vă propun înlocuirea anului 2020 cu 2016. Este peste șase ani de azi înainte când această măsură devine obligatorie și este spre binele societății noastre.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul ministru.

 
   

Domnul Daniel Petru Funeriu (ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului):

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Într-adevăr, înainte de vot, aș dori să vă prezint câteva date.

Cred că este dorința noastră, atât a ministerului, cât și a dumneavoastră, să avem cât mai mulți tineri ai României care să meargă până la nivelul bacalaureatului.

Trebuie însă să separăm cele două lucruri. Trebuie să separăm abandonul școlar la sfârșitul clasei a VIII-a, de aici a venit propunerea de a trece clasa a IX-a la gimnaziu, și obligativitatea unui ciclu de învățământ, în speță a liceului.

În Uniunea Europeană, 21 de țări au învățământul obligatoriu până la vârsta de 16 ani. Țările care au o vârstă obligatorie a învățământului peste vârsta de 16 ani, au o rată de cuprindere la liceu mai mică decât cea a României. Țări care au învățământ obligatoriu la o vârstă mai mică decât 16 ani, în speță 14 ani, au o cuprindere la liceu mai mare decât cea a României.

La nivelul Uniunii Europene nu există nicio corelare între obligativitatea de a urma școala până la o anumită vârstă și rata reală de cuprindere până la acea vârstă în școală.

Motivul pentru care, desigur, și noi am considerat necesar să introducem liceul obligatoriu în anul 2020 - deci acest an, 2020, nu este la întâmplare, ci știm bine că există Agenda Europa 2020. Țintele Agendei 2020, la nivel european, trebuie să coincidă cu cele ale României. De aceea propunerea noastră a fost ca obligativitatea liceului să fie realizată până în anul 2020. Este o dorință clară și a noastră și bănuiesc și a dumneavoastră să avem această cuprindere chiar înainte.

Am explicitat poziția Guvernului, desigur, în această chestiune cred că, doamnelor și domnilor, acum aveți toate datele pe care eu am considerat necesar să vi le pun la dispoziție pentru a lua cea mai bună decizie.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Între timp, îmi sesizează secretariatul că intervenția domnului deputat Adomniței nu se baza pe un amendament care să fi trecut prin comisie. Așa cum știți, procedura noastră precizează foarte clar că amendamentele în plen sunt numai cele de corelare gramaticală, sunt lucruri care țin de formă, nu de fond.

Prin urmare, nici măcar nu pot să supun la vot acest amendament.

Domnul deputat Stanciu, vă rog.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamnă președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

O să-mi permit o chestiune de procedură, în sensul că art.108 alin.(1) spune: "Discutarea articolelor începe cu amendamente depuse la comisii, admise și respinse. În cursul dezbaterilor, deputații, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuție amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie în conformitate cu prevederile prezentului regulament."

S-a venit cu o invenție sau inovație, am înțeles de la distinsul lider Nicolăescu, al Grupului PNL, în care, în totală contradicție cu solicitările dânsului anterioare, dar și respectarea Regulamentului, am înțeles acum sau n-am înțeles foarte bine că se trec amendamentele admise și după ce terminăm tot tabelul cu anexa cu amendamente admise, urmează să intrăm pe cele respinse. Așa ceva n-am mai văzut! Dar asta nu-i un motiv să văd acum. Pentru că eu am crezut așa: că dacă amendamentul adus respins pică, pentru că avem un alt alineat undeva, unde spune că se încep cu cele de eliminare, cu cele de completare, cu cele de modificare, cu cele care sunt susținute de deputați și dacă niciun amendament nu trece, și cel respins și cel admis, atunci rămâne textul inițial al legii.

Deci, în logica acestui Regulament, este clar că se discută amendamentul respins, el este respins, are amendamentul admis; el este admis rămâne admis; el este respins se duce la celălalt.

De asemenea, se spune că...

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să finalizați intervenția pe procedură, vă rog.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

O clipă, doamna președinte, o clipă că poate urmărindu-mă veți înțelege și dumneavoastră și eu.

Deci articolul care prevede foarte clar că el este votat se referă la faptul dacă nu sunt obiecțiuni la acel articol sau acel amendament. Or, am pe stânga un articol, am un amendament aprobat de comisie, am un amendament care este respins de comisie.

Deci eu înțelegeam că supuneți cel admis, nu? Dar îl supuneți în opoziție cu cel respins. Altfel, dumneavoastră ați ajuns acum nu știu la ce articol, or noi avem la art.4, 1, 5 ș.a.m.d. avem amendamente. Acestea când le susținem?

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc, domnule Stanciu.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Deci vă rog să precizați când le susținem și pe baza căror amendamente.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

La capitolul Amendamente respinse, după pronunțarea plenului în acest sens.

Domnul Márton Árpád are cuvântul.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Deci eu așa ceva n-am mai văzut și regret că se pare că se încalcă brutal modul de dezbatere a unei legi.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnul Márton Árpád, pe procedură.

 
   

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor,

Domnule deputat Stanciu,

Mă uit și văd ce scrie în art.110 alin.(2): "Supunerea la vot a amendamentelor se face în următoarea ordine: în primul rând, se supun votului amendamentele prin care se propune eliminarea..." Deci, dacă aveți o propunere de eliminare respinsă, trebuie să fie supus votului prima dată, apoi amendamentele de modificare și/sau de completare propuse de comisia sesizată în fond. Deci, dacă avem amendament propus de comisie, se supune votului.

Alin.(3) "Camera se va pronunța prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte".

Voce din sală:

Se trage de timp!

 
   

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Da, corect. N-am vrut să trag de timp, dar pot să trag.

...și/sau urmând amendamentele de modificare și/sau de completare respinse și cuprinse în raportul comisiei. Numai că, domnule deputat, alin. (3) "Camera se va pronunța prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte." Deci, dacă s-a dat un vot sau nu, a intervenit cineva pentru că are o problemă relativă la amendarea propusă de comisie, situația în care ea se consideră a fi acceptată, atunci nu se mai supune votului acel amendament care este în contradicție cu amendamentul tocmai acceptat, propus de comisie, în ordinea prevăzută de Regulament.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnul Stanciu. De data aceasta, să știți că la două minute intervin, pentru că am sentimentul că lucrurile se fac în mod intenționat.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamnă președinte,

Să știți că este gând la gând cu bucurie. Același sentiment îl am și eu. Pentru că, în ceea ce a spus până acum distinsul meu coleg, Márton Árpád, nu se regăsește.

Dumneavoastră ați ajuns pe la art.11 sau 13 fără să luați în discuție dacă amendamentele respinse sunt în opoziție totală sau în contradicție totală cu cele ale comisiei și se aplică articolul în care ele se exclud automat. Și, pur și simplu, ați trecut cu o viteză fulger, fără să se ia deloc în discuție cele respinse, care contravin art.108 alin.(2).

Deci cred totuși că trebuie să înțelegem că această lege, așa cum am mai spus, trebuie să aibă două părți. Să aibă opoziția care se exprimă și majoritatea care decide. Or, dumneavoastră vreți să ne luați și dreptul de a ne exprima punctele de vedere asupra acestor texte, ceea ce nu este, după părerea mea, în strânsă concordanță cu denumirea partidului dumneavoastră, și democrat și liberal. Or, vedem că nu are nicio legătură cu democrația și cu libertatea.

De aceea, v-aș ruga să reveniți la sentimente mai bune.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Stanciu, haideți să lăsăm declarațiile politice că, la un moment dat, devin obositoare.

Haideți să luăm exact ce scrie Regulamentul, ceea ce a intervenit și a precizat foarte clar domnul Márton Árpád, un om care știe foarte bine acest Regulament, ca să nu mai vorbim că propunerea a fost făcută de Grupul parlamentar al PNL, un alt grup care știe foarte bine ce Regulament avem.

Avem un lucru foarte simplu: în Regulament, la alin.(2) se supune foarte clar că primele amendamente supuse la vot sunt cele făcute de comisie, după care se supun la vot cele respinse, ca s-o spun eu foarte clar și deloc alambicat.

Asta a confirmat plenul, asta facem. În rest, tragerea de timp vă aparține, dar, e bine, așa cum spunea și doamna deputat Burcău, s-o sesizăm și sindicatelor.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna președinte,

Eu nu vreau, cel puțin eu, în ceea ce am susținut de la acest microfon, să se înțeleagă că am achiesat la propunerea făcută de un alt coleg și dumneavoastră ați supus-o la vot și nu vreți să ne-o impuneți nouă.

Este clar că, atunci când eu am venit la microfon și am solicitat ca fiecare parlamentar care-și susține un amendament să ne spună din ce anexă face parte acel amendament, m-am referit la faptul că la articolul respectiv se pot și trebuie să fie susținute, cine vrea, amendamentele respinse. Deci, asta este logica parlamentară. Eu nu înțeleg cum votăm acum, însă eu personal și ca președinte de comisie, n-am înțeles acest lucru. Am înțeles doar că venim cu... puneți la vot, sigur, primul amendamentul comisiei, dar înainte de aceasta există mai multe opțiuni care se supun și ele la vot. Altfel vom vota toată legea amendată, după care vor veni la niște amendamente care deja nu mai pot fi susținute, pentru că ele au fost adoptate. Adică amendamentul respectiv, al comisiei, fiind adoptat, înlocuiește textul inițial și acela nu mai poate fi amendat. Adică amendamentul respins nu mai poate fi nici susținut.

Deci, vă rog, este o neclaritate pe care am sesizat-o și eu și care nu-mi dau seama cum poate fi rezolvată la maniera în care, probabil, că în două-trei ore parcurgem toate amendamentele, practic toată legea.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Dumitrescu, neclaritatea este în Regulamentul nostru, ce să-i facem? Vă spun de câteva luni c-ar trebui să între într-o modificare de fond, dar asta spune Regulamentul. La art.110 alin.(2) se spune foarte clar că întâi se supun la vot și în discuție amendamentele admise, după care se supun cele respinse. Și haideți să fim iarăși realiști: dacă un amendament respins este adoptat de plen, este susținut de plen, el înlocuiește textul inițial adoptat de comisie. E un lucru relativ simplu.

Domnul Duvăz.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamna președinte,

Pentru buna desfășurare a acestor lucrări, trebuie să recunosc și să fiu de aceeași opinie cu dumneavoastră că Regulamentul nostru trebuie să sufere niște modificări. Dar, până le facem, să încercăm să dezbatem în spiritul acestui Parlament și în spiritul unui parlament, în general.

În spiritul lui înseamnă capacitatea de a se exprima la dezbateri a fiecăruia dintre cei care au intervenit pe textul legii și adoptarea printr-o majoritate a formulei pe care Parlamentul, cu actuala majoritate, așa cum este ea, va adopta.

Pentru aceasta, vă rog, pauză de consultări în numele Grupului Partidului Social Democrat, ca interpretarea textelor regulamentare să fie făcute de comun acord și să nu lungim dezbaterile procedural.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am înțeles. Înainte de a intra în pauza de consultări, vreau să fac doar o singură precizare. Liderul Grupului PSD, ieri, în Biroul permanent, a precizat faptul că dezbaterile vor dura o lună.

Mă așteptam ca aceste dezbateri să dureze o lună pe fond. Nu-i nicio problemă, putem să stăm, cred că toți avem disponibilitatea și dorința de a avea o lege bună. Dar, în momentul în care începem să dezbatem niște lucruri adoptate de plen, care sunt în conformitate cu Regulamentul, mi se pare că alunecăm ușor în ridicol.

Sper să folosiți cu bine această pauză de consultări și să vă dea Dumnezeu gândul cel bun.

Pauză de consultări, revenim la ora 14,00.

 
     

- după pauză -

(În continuare, lucrările ședinței sunt conduse de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii Dumitru Pardău și Mihai Alexandru Voicu, secretari.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am să invit secretarii la prezidiu.

Vă propun să reluăm lucrările.

Pe procedură sistăm discuțiile, dacă aveți intervenție pe procedură, discuțiile dinainte de pauză; sistem intervențiile pe această procedură. Cred că s-a discutat foarte mult, plenul s-a pronunțat. Suntem în termeni regulamentari, lucrurile cred că nu mai au...

 
     

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Ba da, pe procedură orice solicitare...

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Cu o singură condiție, când președintele de ședință decide sistarea discuțiilor pe procedură pe o anumită temă.

 
     

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Nu există așa ceva.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Ba da, există, vă citesc articolul, ca să nu avem niciun fel de problemă.

Puteți face intervenția până găsesc articolul ca să vă citesc exact și să nu mai repetăm chestiunea aceasta.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamnă președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

Distinși domni miniștri,

Art.149 alin.(2) precizează: "Când un deputat solicită cuvântul pentru probleme de procedură sau pentru dreptul la replică, președintele este obligat să-i acorde cuvântul imediat."

Doamnă președinte,

Distinsul meu coleg Márton Árpád, înainte de consultările noastre, a argumentat, în baza art.110 alin.(2), precizând ordinea în care se supun la vot amendamentele. Nu mai repet această ordine, a precizat-o dânsul.

În urma consultărilor din grupul nostru parlamentar, a reieșit că distinsul nostru coleg face o confuzie între două etape distincte ale discutării și aprobării amendamentelor.

Avem o fază de discutare a amendamentelor, care este prevăzută la 106, 107 alin.(1) "La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente, deputații pot lua cuvântul pentru a-și exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentanții Guvernului sau ai inițiatorului și raportul comisiei sesizate în fond. Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmează a fi supus votului Camerei are, de regulă, durata de cinci minute."

La 108 alin.(1), "Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise sau respinse".

Iar 110 alin.(1), "Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii și continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestuia".

În baza acestor prevederi regulamentare, care nu pot fi eludate sau încălcate, prin separarea discuțiilor de procedura de vot... vă cerem, doamna președinte, să aplicați aceste chestiuni și, în timpul urmăririi articolelor, dumneavoastră să ne faceți cunoscut ce articol puneți în discuție și nu poziția la care se află în raportul elaborat, pentru că poziția aceea nu coincide cu poziția de la respinse.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am făcut acest lucru și până în acest moment.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Și dumneavoastră ne spuneți articolul cutare este supus discuției. Dacă sunt obiecțiuni sau nu. Dacă nu sunt obiecțiuni, atunci el este aprobat, dacă sunt obiecțiuni, intrăm pe articolul în care fiecare deputat poate să intervină sau intervin cei care au amendamente. Iar amendamentele se discută: cele admise, cele respinse de modificare și apoi se supun în ordinea pe care a spus-o domnul Marton la vot.

Altfel, ceea ce se întâmplă este total contra Regulamentului și nu vă pavoazează și vă face cale liberă în viitoarea dumneavoastră carieră politică de la președinție spre altă președinție.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu. Pentru conformitate, art.150: "Președintele de ședință sau liderul unui grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția Camerei." Se referă și este după art.149, care precizează lucrul acesta. Deci nu avem niciun fel de problemă, s-a votat lucrul acesta, vă reamintesc. Știu și strategia care există și am și văzut luările de cuvânt în sensul acesta.

Intrăm, în continuare, pe procedura aprobată de plen.

Eram la art.15, poziția 19 din amendamente admise.

Observații? Pe observații, la acest amendament? Deci art.15, punctul 19, domnule Stanciu. Nu aveți.

Observații? Nu sunt. Adoptat.

La punctul 20, art.16, dacă sunt observații.

Nu sunt. Adoptat.

La punctul 21, art.17 din cadrul amendamentelor respinse. Domnul Spînu. Aveți o intervenție pe art.17? Scuze, nu mi-a sesizat secretarul. Întâi comisia și după care domnul Spînu.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor colegi deputați,

Aici este vorba numai de o eroare materială, și anume "planurile "ș.a.m.d." parte a trunchiului comun". În art.17 exista această prevedere. Nu a fost introdusă din punct de vedere ".. e o eroare materială, din punct de vedere al colaționării, și vă reamintesc că se introducem în text, când îl treceți ca votat și faptul "parte a trunchiului comun", "disciplină școlară, parte a trunchiului comun". Da, la art.17 alin.(1), text nemodificat, autori doamna Săftoiu, Dumitrică ș.a.m.d. până la Stanciu.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

S-a consemnat în stenogramă, tocmai pentru a putea fi luat în considerare textul final. Vă mulțumesc, am confirmarea de la secretariat.

Domnul Spînu era înscris la cuvânt pe art.17 de la punctul 21.

 
   

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Pentru cei care nu reușiți să urmăriți pe raportul comisiei, art.17 se referă la disciplina religia, introdusă ca disciplină de studiu conform Constituției în trunchiul comun la gimnaziu, liceu și învățământul profesional.

Art.17 conținea, în propunerea ministerului, ca inițiator, trei alineate. În primul alineat, așa cum a făcut și rectificarea domnul președinte, s-a aprobat ca religia să fie parte a trunchiului comun în învățământul preuniversitar.

La alin.(2) apare dreptul constituțional de a alege și, la solicitarea scrisă a părinților sau tutorilor legali instituiți, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără acest domeniu disciplinar de studiu.

Art.3 completa art.2 într-un mod extrem de coerent și logic. Și anume, la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istorie a religiilor, istoria culturii și artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social și comunitar.

Eu am un amendament respins aici, în care, pentru a clarifica la cererea cui, am introdus "la cererea elevului, dacă este major sau la cererea părinților sau tutorilor legali", dar cu prevederea ca acest alin.(3) din art.17 să rămână. Și vă dau un singur argument pentru că dezbaterile sunt foarte scurte și au fost îndelungi dezbateri în cadrul comisiei.

În momentul în care facem această descentralizare la nivelul școlilor și lăsăm la latitudinea lor posibilitatea oferirii unor categorii de elevi care optează să nu studieze strict obiectul religie la școală, ci obiecte similare, i-am văduvi de un drept elementar. Pentru că celor care studiază obiectul religie li consideră media anuală, care este parte a examenului național, deci criteriu pentru admiterea la liceu - nota, pe când celor care, din varii motive, nu doresc să studieze această disciplină, sunt privați de acest drept.

Textul propus de către minister completa tocmai acest lucru, lăsând la libertatea copiilor, a familiilor și a școlii, posibilitatea ca acești copii să vină și să studieze religia într-o altă formă sau alte cursuri pe care le consideră ei utile și pe care școala le poate pune la dispoziție, urmând să ia o notă, iar această notă, la rândul ei, să fie adăugată la media finală și atunci toate lucrurile ar fi fost corecte.

Din nefericire, pe baza unor anumite interpretări și a luărilor de poziții diferite din cadrul Comisiei pentru educație, s-a convenit, prin vot, ca acest articol să fie eliminat. Și dacă vă uitați în textul raportului există propunerea de eliminare pe care eu v-aș ruga să o respingem prin votul dumneavoastră și să acceptați, pentru că trebuie ori să revenim la alin.(3) din propunerea Guvernului, ori să acceptați amendamentul pe care l-am propus tocmai datorită acestui lucru întâmplat în Comisia pentru educație.

Vă mulțumesc încă o dată și sper să vă gândiți la toate aspectele constituționale legate de acest articol, nu numai la dreptul de a studia un anumit obiect, ci și la dreptul celorlalți, care nu vor să-l studieze, să aibă, într-adevăr, o opțiune și să nu fie privați de posibilitatea de a învăța lucruri la fel de utile, eventual.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Era înscris domnul Duvăz, după aceea domnul Marton Arpad și după aceea am să-i dau cuvântul, pe același articol, domnului deputat și pe urmă domnului ministru.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamnă președinte,

Încerc să vă conving să venim într-un sistem de dezbatere, sigur că eu știu că există o presiune asupra dumneavoastră și nu vreau să dau explicații, pentru că ele ar avea un conținut politic, în adoptarea în viteză a acestei legi. Noi vrem să iasă o lege bună, să fie adoptată, dar să fie și bună. Cât se poate de bună din legea care a fost propusă. În consecință, vă rog să procedați regulamentar.

La art.15, Anghel Stanciu, deputatul și colegul nostru, la fel de onorabil ca fiecare dintre noi, a avut un amendament respins. Dumneavoastră i-ați interzis sau o să spuneți că nu l-ați observat, deși a semnalizat să iasă la tribună. Nu faceți Partidului Social Democrat procese de intenție, nu dorim și nu avem nicio strategie în legătură cu prelungirea dezbaterilor în mod sistematic intervenind. Dar, încălcările sistematice ale regulamentului ne vor duce în continuare la intervenții asupra regulamentului și procedurilor și, de fapt, ceea ce încercați să câștigați, vom pierde cu toții.

Haideți să câștigăm cu toții, discutând serios toate amendamentele și obținând, sigur, prin vot, rezultatul.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat, ați depășit 2 minute. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Da, eu vă mulțumesc foarte mult.

În ceea ce privește cele două minute regulamentare, ca și opinia dumneavoastră că președintele poate interveni și limita discuțiile asupra procedurii, vă rog în continuare să aprofundați Regulamentul Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

La alin.(6) art.149, luările de cuvânt făcute în conformitate cu prevederile alin.(3), (4) și nu știu ce, alin.(3) spunând: "Un deputat poate solicita cuvântul pentru probleme de procedură...", nu vor depăși 2 minute. Dacă vreți să lecturăm regulamentul împreună, spuneți-mi, dar s-o facem într-o sesiune separată, nu în timpul alocat Legii educației.

În acest context, vreau să închei real aceste intervenții pe procedură, deocamdată sunteți singurul grup parlamentar care susține acest lucru, în condițiile în care s-a propus de către Grupul parlamentar al PNL și toate celelalte grupuri s-au exprimat prin vot în plen. Nu încalc eu regulamentul, îl încălcați, de data aceasta, dumneavoastră și o faceți cu un scop foarte bine definit.

Vă mulțumesc.

Era o intervenție a domnului deputat Marton Arpad, scuze, era înscris, și după aceea domnul Pâslaru.

 
   

Domnul Márton Árpad-Francisc:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Un coleg de-al nostru, mai înainte, a intervenit explicând că, de fapt, este o modificare a unei sintagme și a citit în continuare o parte din text.

Ceea eu solicit să se precizeze, dacă textul integral, așa cum este în proiectul de lege, cu excepția acelei modificări de sintagme, rămâne în vigoare sau ați eliminat teza a doua, care permite tuturor elevilor să frecventeze aceste cursuri, conform confesiunii lor. Deci, solicit această precizare. Mi se pare că s-a omis și această parte la fel. Sau, dacă "... da?

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să-l rog pe președintele comisiei să explice exact și intervenția colegului Spînu și după aceea...

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Vă mulțumesc.

Domnule deputat Arpad, dacă nu s-a înțeles, exact asta e, deci, în trunchiul comun și pentru că a plecat porțiunea cu trunchiul comun, a plecat și dreptul constituțional al copiilor din toate cultele de a avea dreptul... Deci, când s-a adăugat, clar se adaugă toată... așa, mulțumesc.

Cu Spînu, ce să vă spun? Deci, domnul deputat Spînu susține un amendament respins. Asta face domnul deputat Spînu.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Numai o secundă.

Vă rog frumos să mă lăsați. (Se adresează domnului deputat Anghel Stanciu.)

Vă mulțumesc. În momentul acesta (Vociferări) deci, domnule Stanciu, în primul rând, mă interesează dacă domnul Marton Arpad pe intervenție este clarificat. Vă mulțumesc.

În ceea ce-l privește pe domnul Spînu, înțeleg că dumnealui, în momentul acesta, nu susține un amendament respins, ci dumnealui mai degrabă pledează pentru formula propusă de minister a alin.(3), care a fost eliminat în interiorul comisiei.

Domnule Spînu, aș vrea să clarificați și vreau să mă ascultați două secunde. Nu discutăm amendamentele respinse în momentul de față. Când ajungem la amendamentele respinse, le putem rediscuta.

Ceea ce vă întreb este: dumneavoastră susțineți alin.(3) din textul legii, așa cum este el, de bază, propus de minister și care a fost eliminat printr-un amendament în comisie?

 
     

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Da.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

În regulă.

Punctul de vedere al domnului ministru, vă rog.

 
   

Domnul Daniel Petru Funeriu:

Stimată doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Într-adevăr, discuția și în Comisia pentru învățământ pe marginea acestui articol 3 a fost o discuție care a durat o perioadă îndelungată și al cărei conținut aș dori în câteva cuvinte să îl redau.

Art.32 alin.(7) din Constituția României spune că: "Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege. "

În consecință, Constituția României ne spune că prin lege, implicit prin Legea educației naționale, avem obligația să scriem cum va fi organizat și cum va fi garantat acest învățământ al religiei.

În consecință, alin.(2) din art.17, în acest alineat am prevăzut faptul că religia, de fapt, la alin.(1) am prevăzut că religia este o disciplină școlară care este inclusă în planul cadru la primar, gimnazial, liceal și profesional.

Consecința acestui fapt a fost că, în varianta inițială, Guvernul a considerat necesar să reglementeze ceea ce se întâmplă cu elevii care optează să nu urmeze disciplina religie. În consecință, obiectul de reglementare al alin.(3) viza strict, din punct de vedere organizatoric, ceea ce se va întâmpla în România-o școală cu elevii care decid să nu urmeze ora de religie.

De aceea, noi, în alin.(3), în varianta inițială a Guvernului, am spus că la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istorie a religiilor, istoria culturii, artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar.

În consecință, doamnelor și domnilor deputați, pe de o parte, doream să reglementăm ceea ce se întâmplă cu elevii care nu merg la religie, dar în niciun caz nu a fost intenția Guvernului și cred că nu poate să fie intenția nimănui să reglementeze credința cuiva.

În consecință, discuțiile din Cameră au dus la concluzia că reglementarea acelei ore în care copiii nu participă, cei care au ales, la religie, nu ar fi necesară, pentru că școlile, în mod natural, se ocupă de elevi în acea oră. De aceea acest articol a fost respins, pentru că s-a considerat că reglementarea nu este necesară.

Din punctul nostru de vedere, spun încă o dată, nimeni nu dorește să reglementeze credința fiecăruia, noi am considerat necesar să reglementăm ce se întâmplă în acea oră. De aceea, votul dumneavoastră, nu-mi voi permite, în calitate de ministru, să încerc să sugerez ce trebuie conștiința fiecăruia dintre dumneavoastră să vă spună referitor la această problemă.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnule ministru, ca să fiu cât se poate de clară pe acest aspect. În ceea ce privește amendamentul trecut de comisie, îl susțineți sau nu-l susțineți? La alin.(3) care amendament sună așa: "Se elimină...."

 
   

Domnul Daniel Petru Funeriu:

În acest moment, Guvernul susține varianta votată în comisie.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Prin urmare, domnule Dumitrescu, vă rog, punctul de vedere?

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulțumesc foarte mult, doamnă președinte.

Să știți că l-am pândit îndeaproape pe domnul ministru, să vedem dacă este consecvent cu ceea ce, în urma argumentației de peste 2 ore din comisie s-a adoptat această eliminare și așa a fost. Pentru că noi, prin această lege, o să vedeți mai încolo, dăm posibilitatea școlilor în acel 25% care rămâne la dispoziția școlii, să asigure și astfel de cursuri pentru copiii respectivi. Nu le spunem noi cum să facă, mai ales că le dăm și posibilitatea 25% din curricula respectivă s-o stabilească în interiorul școlii.

Deci, lucrurile sunt rezolvate, în opinia mea...

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Era domnul Stanciu. Domnul Pâslaru.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Stimată doamnă președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

Pe lângă cele 400 și ceva de amendamente respinse, am și câteva admise. Și sunt tocmai la art.17. La articolul în care discutăm de necesitatea, oportunitatea, sub diferite forme, a învățământului religios în școală.

Evident că s-a scos socialismul științific, marxismul și a rămas un vid, din punct de vedere filozofic. Morala creștină, totuși, e necesară, fie că ești la Putere, fie că ești în Opoziție. Noi am mers pe textele care au funcționat din vechea Lege nr.84/1995 și aceste texte nu cuprind acest paragraf, care, deși a fost aici foarte bine explicat de către distinsul nostru coleg Marius Teodor Spînu, se grevează foarte bine pe ceea ce știm cu toții. Că și drumul spre iad este pavat cu bune intenții.

Deci, iată că venim să oferim așa numita alternativă la 3-4 copii dintr-o școală, cărora trebuie să le aduci profesori de istoria religiilor, profesori de etică sau profesori nu știu ce, sau chiar un singur copil, în condițiile în care, până acum, această subsidiaritate, de care facem caz în care cei care sunt acolo rezolvă mai bine decât noi problema, au rezolvat-o. Nu a fost cazul de copii care să rămână în afara procesului didactic. Și au găsit diferite soluții.

De aceea, credem că susținerea în continuare a acestui lucru de către domnul Spînu nu este benefică, am înțeles de la domnul ministru că susține poziția comisiei, ceea ce este un lucru bun.

Sper că veți face același lucru și vom lăsa să funcționeze învățământul religios în formele care au funcționat până acum, că nu este bine acum în zona de frământări sociale să vă puneți rău și cu cei de jos și cu cei de sus.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

La cererea domnului deputat Spînu, vă supun la vot art.3, articolul propus de comisie.

Repet, comisia îl susține și ministerul la fel.

Domnul deputat solicită... varianta comisiei se supune la vot.

Votul este deschis, vă rog să votați.

114 voturi pentru, 26 împotrivă și 2 abțineri. A trecut varianta comisiei.

Domnul Pâslaru.

 
   

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Doamnă președinte, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Stimați invitați,

La art.17 alin.(1), în urma discuțiilor avute cu asociațiile profesionale și cu reprezentanții sindicatelor care sunt în sală, noi venim cu următoarea modificare: planurile cadru ale învățământului primar includ religia ca disciplină școlară, partea trunchiului comun. Pentru învățământul gimnazial, liceal și profesional, disciplina religie are caracter opțional, așa cum ați dorit dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da. Este un amendament respins pe care îl vom susține la Capitolul Amendamente respinse. Pentru că asta am discutat vreo două ore.

La art.17, în ansamblu, dacă mai sunt observații? Nu sunt. Vă mulțumesc.

La art.18. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat.

Art.19 de la punctul 23. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat.

Art.20 de la punctul 24. Dacă sunt observații? Nu sunt. Adoptat.

Titlul unui nou capitol. La punctul 25. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 26 art.21. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La art.22 de la punctul 27. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 28, art.23. Dacă sunt observații? Nu sunt.

Punctul 29, art.24. Dacă sunt observații? Nu sunt.

Punctul 30, la art.25. Observații? Nu sunt.

Punctul 31. Observații? Nu sunt.

Punctul 32 care se referă la art.26. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 33 un subcapitol. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 34 art.27. Dacă sunt observații? Nu sunt.

Punctul 35. Observații? Nu sunt.

Punctul 36, art.28. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 37. Iarăși titlul unui subcapitol. Observații? Nu sunt.

Punctul 38, art.29. Dacă sunt observații? Nu sunt.

Punctul 39. Observații? Nu sunt.

Punctul 40, art.30. Observații? Nu sunt.

La punctul 41. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 42, art.31. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 43 care se referă la art.32. Sunt observații? Nu.

Punctul 44. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 45, art.33. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 46, art.34. Observații? Nu sunt.

Punctul 47? Nu sunt.

La punctul 48 care se referă la art.35. Dacă sunt observații? Nu sunt.

Punctul 49. Nu sunt.

Punctul 50 care se referă la art.36. Dacă sunt observații? Nu sunt.

La punctul 51 care se referă la art.37?

Domnule ministru.

 
   

Domnul Daniel Petru Funeriu:

Stimată doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În art.37 alin.(1) se prevede că în cadrul învățământului preuniversitar cu predare în limbile minorităților, se prevedea, în varianta Guvernului, că în cadrul învățământului preuniversitar cu predare în limbile minorităților naționale toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepția disciplinei limba și literatură română.

Guvernul susține în continuare această variantă a alin.(1) la art.37. Motivele susținerii acestui articol sunt multiple. Cel mai important dintre ele este acela că interesul elevilor, interesul tuturor este acela ca elevii care învață în limba minorităților să aibă cea mai mare oportunitate posibilă de a învăța geografia și istoria atât a României, cât și internaționale.

De aceea, noi considerăm că cel mai bun instrument pentru a realiza acest obiectiv este acela al studierii inclusiv a acestor discipline în limba maternă.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat Solomon, intervenție. Este pe aceeași intervenție și după aceea vine comisia să susțină punctul de vedere. Ei, bine, atunci are cuvântul comisia înainte și după aceea pe procedură.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Art.37 alin.(1) în amendarea de către comisie și însușit de către comisie avem următorul text: "În cadrul învățământului preuniversitar cu predare în limbile minorităților naționale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepția disciplinei limba și literatură română, iar în învățământul gimnazial și liceal, și cu excepția disciplinelor istoria românilor și geografia României. Autorii acestui amendament, care a fost însușit de comisie și noi ne menținem punctul de vedere al comisiei, pentru că a fost un amendament adoptat de către comisie, este Grupul parlamentar al PNL și Grupul parlamentar al PSD+PC.

Vreau să vedeți și modalitatea, reglementează predarea în limba română a unor discipline din învățământul preuniversitar cu predare în limbile minorităților, deci lucrurile sunt evidente. Noi, comisia, ne susținem amendamentul.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pe procedură, domnul Duvăz.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Doamnă președinte, cu rugămintea tocmai de a reuși să centrăm și ca dezbaterile să se desfășoare cât se poate de coerent. Vedeți în ce situație am fost puși, în care ministrul vine și susține articolul propus de Guvern și noi, din sală, nu știam împotriva a ce susține ministrul sau mai bine zis de ce susține ministrul ceea ce evident susținuse Guvernul, deci elaborase ministrul.

Pentru că exista un amendament, deci haideți să respectăm procedurile, că ele au o logică. Dacă logica nu e respectată, vom întârzia, din păcate, lucrările nu cu intenție, ci inevitabil. Gândiți-vă că în soluția pe care ați adoptat-o, noi vom rediscuta articole unde există amendamente respinse și vom relua votul. Deci, gândiți-vă că, de fapt, ducem lucrurile în continuare la o întârziere și nu la grăbirea dezbaterilor.

Vă mulțumesc de înțelegere.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Solomon.

 
   

Domnul Adrian Solomon:

Mulțumesc, doamna președinte.

Eu îi mulțumesc domnului ministru că astăzi a devoalat, în sfârșit, unul din interesele meschine pe care le are Guvernul în adoptarea acestei legi. Eu înțeleg că domnul ministru trebuie să susțină în fața noastră proiectul Legii educației naționale.

Eu îi atrag atenția domnului ministru, dacă este român și dacă reprezintă Guvernul României, că trei sunt disciplinele care reprezintă fundamentul oricărui învățământ național. Este vorba de literatura națională, de oriunde, nu-i vorba numai de România, este vorba de istoria națională, în cazul nostru, istoria românilor, și geografia patriei.

De aceea, eu rog pe domnul ministru să lase interesele conjuncturale, politice, iar domnii de la UDMR să fie conștienți de tot respectul meu. Dar, nu cred că un elev, în această țară, care se pregătește să devină cetățean român, în primul rând, și pe urmă ce vrea el să devină, trebuie să învețe la școală despre Istvan Naghi, în loc despre Ștefan Cel Mare. Pentru că vin și vă spun că mai degrabă să afle din istoria neamului nostru despre Lăcustă Vodă și nu despre Lăcustă Vaida.

De aceea, eu vă rog să susținem varianta propusă de comisie, care este de bun simț, este în conformitate cu legile de oriunde din lumea asta și nu cred că învățământul național trebuie să fie știrbit de interesele de moment, politice ale celor care trebuie să mai iasă, eventual, parlamentari și la alte alegeri din partea UDMR-ului. Pentru că nu mai rămâne pe urmă să propunem decât și limba română să se învețe în limba maghiară. (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumesc.

Doamna Adriana Săftoiu.

 
   

Doamna Ana Adriana Săftoiu:

Vă rog să-mi permiteți să fac o precizare.

Acest amendament a trecut prin comisie, așa cum îl aveți dumneavoastră, istoria și geografia României să se predea în gimnaziu și liceu în limba română. Dacă v-ați uita, desigur, în textul pe care nu-l aveți, la alin.(5), adică peste 3 rânduri, va trebui să votați un alt alineat, care spune așa: istoria și geografia României se fac în limba minorităților. Lucrul acesta s-a întâmplat, pentru că, în comisie, în mod evident, Opoziția avea 15 voturi, Puterea avea 16 voturi.

La primul alineat, s-a votat, din partea Puterii, am avut un vot, așa încât amendamentul a trecut. Peste 3 ore, respectiva persoană s-a abținut și în momentul acela a apărut și acest alineat.

Și vreau să vă citesc o singură motivație în favoarea istoriei românilor și geografiei României să se predea în limba română. Și vă rog să fiți un pic atenți. Deci, care e motivația? Toți elevii, indiferent de etnie, au cetățenie română și este firesc să cunoască evenimentele istorice și personalitățile care au contribuit la afirmarea României ca și stat suveran, membru în Uniunea Europeană și la conturarea conceptului de cetățean român și european.

De asemenea, toți elevii locuiesc în acest spațiu geografic, exact conturat, iar cunoașterea denumirilor în limba română, precum și explicarea fenomenelor și proceselor fizice și socio-economice în limba română este o necesitate impusă de spațiu, conceptul de integrare socială și respectarea identității naționale. Această motivație în favoarea istoriei României și geografiei României aparține deputatului PDL Adrian Gurzău.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc și eu.

Domnul Adomniței. Domnul deputat Adomniței.

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamna deputat Săftoiu a arătat foarte bine cum gândește în realitate Grupul parlamentar al PDL, parlamentarii PDL și nu greșesc deloc în această manifestare. Ce vreau să vă spun este că acest articol și acest alineat sunt întruchiparea perfectă a momentului în care se desparte interesul politic de guvernare și de stat la ciolan de interesul național. 20 de ani până acum, geografia României și istoria românilor se studiau în școala românească, chiar dacă era cu predare în limbile minorităților în limba română. Și eu, ca ministru, am avut multe presiuni pentru a ceda la acest subiect și cu prețul funcției, în decembrie 2007, și nu am cedat.

Ce vreau să vă spun este că, și să motivez această splitare, de dragul de a nu-și pierde colegii de guvernământ, PDL a renunțat, știind că face acest lucru, la interesul național și la interesul copiilor, pentru că, și o să vă dau exemplul profesional, în România avem și învățământul bilingv, spre exemplu engleză-franceză.

În cadrul învățământului bilingv engleză-franceză, în care copiii români învață la școală în limbile engleză și franceză, ei deja stăpânind limba română, pentru că e limbă maternă, pentru a se perfecționa în limbile străine, învață istoria românilor și geografia României în acele limbi, ei știind deja toponimii, nume proprii în limba română. Acesta este un scop didactic, dacă vreți, profesional. Păi, dacă e valabil la copiii români, la fel de valabil e și pentru ceilalți copii care trăiesc în România. Pentru că ei au o limbă maternă care e limba minorităților și e nevoie, profesional, didactic, să-i perfecționăm în limba străină, care pentru ei e limba română. Și, de aceea, cum cei de la engleză și franceză învață în limba străină geografia pentru a învăța toponimiile și istoria pentru a învăța și personajele, și numele proprii românești, același motiv se întâmplă aici.

Acesta a fost motivul profesional, dacă vreți, pentru care în anii ′90 s-a luat această decizie. Dumneavoastră, PDL, astăzi, veniți să schimbați aceste lucruri. Nu am o altă problemă decât faptul că de dragul ciolanului ați abandonat către PRM interesul național. Acesta este punctul de vedere nu doar al meu, cât al partidului meu. Asumați acest lucru. Nu suntem solidari cu dumneavoastră în această decizie.

Am votat în comisie cu votul unor colegi de la dumneavoastră ca geografia României și istoria românilor să se învețe în limba română în școlile cu predare în limbile minorităților. În pauza discuțiilor au venit liderii PDL marcanți în comisie, au făcut presiuni pe colegi, astfel încât la alin.(5) al aceluiași articol veți vedea exact invers decizia. Pentru că este rezultatul unor presiuni.

Prin urmare, dragi colegi, și cu asta eu închei, este un subiect foarte sensibil. Vă îndemn să nu vindeți orice de dragul guvernării și vă mai spun că dacă aș fi fost eu ministru poate m-aș fi gândit să ofer această ocazie în contrapartidă cu oferirea ei pentru copiii români de la Gyula. Pentru că sunt copii ai noștri, români din Ungaria, care nici pe departe nu beneficiază de aceleași drepturi. Și atunci am fi spus să facem reciprocitate. Dar nu. Noi dăm tot, nu primim nimic la schimb, copiii de la Gyula vor învăța exact cum învață acum, iar ceilalți vor fi supradiscriminați pozitiv.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Dușa.

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Iertați-mă. Și cu asta închei.

Iar motivațiile ministerului, dați banda înapoi, nu există. Sunt doar niște bâlbe, pentru că nici domnia sa, domnul ministru, nu poate susține cu toată inima și cu gura întreagă, plină, un asemenea amendament.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Dușa. Am o listă: domnul Kötö, domnul Cezar Preda, domnul Valeriu Tabără.

 
   

Domnul Mircea Dușa:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

De mulți ani, de mii de ani, românii trăiesc în bună înțelegere cu minoritățile naționale și, mai ales după ′90, în cele două județe de care tot pomeniți, județele Harghita și Covasna, că până la urmă aceasta este problema, și maghiarii și românii au făcut eforturi deosebite pentru a asigura un anumit echilibru și o justă rezolvare a problemelor, fie că ele priveau pe români, fie că priveau pe maghiari. Dar întotdeauna la vremuri din acestea de răspântie un ministru ca domnul Funeriu își permite și vine să mai toarne gaz pe foc. Acum, când oarecum lucrurile au intrat în normal și există o colaborare normală în spiritul european între majoritatea populației române și minoritatea maghiară din cele două județe și sigur ponderea este inversă în cele două județe, și veniți dumneavoastră să mai dați un subiect de discuție. Subiectele sunt altele, criza economică, sunt probleme economice și sociale ale României și ne găsim un subiect nou. Un subiect care cred că nu-și are rostul.

Domnule ministru, dacă dumneavoastră vroiați să fiți un ministru care v-ați fi ocupat și de acea comisie prezidențială și vroiați să rezolvați echitabil și normal aceste probleme, nu făceați asemenea propuneri. Făceați una radicală, cum îi stă bine unui ministru tânăr. Să se învețe limba română în limba maghiară. Că și în momentul de față, astăzi se învață limba română cu profesor de etnie maghiară. Ce limbă română este aceea, domnule ministru?

Dumneavoastră ați fost vreodată în județele acelea să vă dați seama de starea învățământului românesc în cele două județe? De faptul că întotdeauna cei de la București aveți grijă să creați dihonie și discordie între românii și maghiarii din cele două județe. V-a fost greu să propuneți ca pe lângă geografie și istorie să învețe și limba română în limba maghiară?! Și atunci rezolvați o problemă, nu ne mai puneați pe aici să ne certăm cum să învețe limba română și geografia și istoria. Trebuia să le învățăm tot în limba maghiară și toți de acolo din județele alea.

Și atunci erați un ministru apreciat și un ministru care a făcut o propunere legislativă care va revoluționa învățământul românesc. Poate ne explicația cum de ce n-ați propus ca și limba română să se învețe în limba maghiară?!

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Kötö, vicepreședintele Comisiei pentru educație.

 
   

Domnul Kötö Iosif:

Doamna președinte,

Onorați colegi,

Domnul Adomniței a afirmat că s-a întâmplat o înțelegere de dragul guvernării. Domnule ministru, permiteți să vă contrazic. Eu afirm că nu este o înțelegere și n-a fost nicio înțelegere. Eu afirm că a sosit momentul democrației și a rațiunii. Și dacă ne exprimăm din acest punct de vedere, o să vă răspund și dumneavoastră imediat, atunci vedem că lucrurile se discută și se pornesc de la cu totul alt unghi.

Deci, eu susțin varianta Guvernului și propun respingerea amendamentului. Am și câteva argumente democratice și raționale. Eu zic și dacă ne uităm la evaluările psihopedagogice dovedesc că însușirea materialului în limba maternă este mult mai eficientă.

Dacă pornim din acest punct de vedere, atunci constatăm că integrarea comunității în circuitul spiritual și economic prin însușirea istoriei și geografiei pământului natal este un interes comun și al majorității populației și a comunității maghiare.

Dacă examinăm prin această prismă problema, atunci eu afirm următorul lucru: interesul nostru este ca copilul să-și însușească materialul și nu numai să învețe.

Domnul coleg a spus, dacă-mi permiteți, domnule coleg, a spus că vom învăța numele lui Ștefan cel Mare ca Nagy Istvan. Nu este adevărat. Dacă vă uitați în text veți vedea că predarea în limbile minorităților naționale, geografia și istoria României se predau în aceste limbi după programe școlare și manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligația transcrierii și a însușirii toponimiei și a numelor proprii românești în limba română.

Deci, eu nu văd această diferențiere și discriminare despre care ați vorbit. N-aș vrea să vorbesc mai departe, să răpesc timpul dumneavoastră prețios. Încă o dată afirm că este interesul nostru comun ca copiii să-și însușească și nu numai să învețe acest material, că este interesul nostru integrarea comunității în circuitul spiritual și economic al pământului natal.

Vă mulțumesc pentru înțelegere și eu cred că veți vota ca atare.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Cezar Preda.

 
   

Domnul Cezar-Florin Preda:

Doamna președinte,

Dragi colegi,

Nu am avut de gând să iau cuvântul la acest amendament, însă intervenția fostului ministru al învățământului, al educației, m-a făcut să fac acest lucru și îi reproșez colegului nostru de folosirea unor cuvinte care nu-și au rostul. Să vorbești aici despre "ciolan", despre "împărțeală", despre modul cum este... eu nu accept. Nu râdeți, este poziția mea! Domnilor, eu am văzut râsete care în general pentru mine înseamnă neputință. Nu mi le mai dați o dată. Vă cunosc.

Vream să vă spun un singur lucru. Nu este ușor să iei o asemenea decizie. Și aș vrea să vă gândiți atunci când vorbiți despre Partidul Democrat Liberal și de reprezentarea sa parlamentară, să nu uitați că acest partid acolo a câștigat alegerile, iar dumneavoastră, cei care ați luat două-trei procente în Ardeal, vă erijați acum în cunoscătorii acestor probleme. Nu cred că se cunosc problemele mai bine decât cei care au primit voturile acolo. Iar responsabilitatea pe care o au acești oameni va fi una pe care și-o asumă. Nu vă jigniți colegii, ei vor cântări bine. Și acum, ca un om care vin de aici, din Regat, n-am asemenea apăsări, sunt, cred eu, un om european. Aș vrea să vă spun cum văd eu lucrurile fără prea multă filozofie.

Vorbiți de chestiuni pe care doriți să le impunem? Păi, eu cred că astea le-am uitat de mult. Eu îmi aduc aminte când eram elev și mi s-a impus să învăț limba rusă. Nu însemna că vroiam s-o învăț. Și aici cred că majoritatea din sală ați făcut lucrul ăsta. Lăsați copiii români de naționalitate maghiară să învețe ceva de drag. Lăsați-i în pace s-o învețe, să știe limba română, să știe istoria României și geografia României. Și chiar dacă mai stâlcesc cuvintele, dragii mei, sunt mai curați decât cei care vin la microfon și se laudă că stăpânesc bine și istoria și geografia.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică, domnul Cristian Adomniței.

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Acum am două drepturi la replică. Vroiam doar să-i spun colegului meu Cezar Preda că eu sunt născut în Bucovina, unde sunt poate măcar la fel de multe, dacă nu mai multe, minorități decât în Ardeal. Deci, spiritul de toleranță acolo e măcar la fel de dezvoltat precum în Ardeal.

Dar vroiam să-i răspund domnului deputat Kötö și să-i spun că mă aștept ca interesul parlamentarilor UDMR este să fie înspre binele copiilor acestei minorități. Acești copii, când termină învățământul, fie el obligatoriu, fie liceal, fie universitar, trebuie să poată comunica, să se poată descurca, să-și găsească un loc de muncă în România. Sper că nu-și doresc o segregare și ei să rămână doar în așa-zisul Ținut Secuiesc, cum doresc să promoveze, respectiv în județele din Ardeal unde această minoritate este majoritară.

Prin urmare, precum am făcut la învățământul bilingv, este în interesul acestor copii, și mă gândesc că în interesul celor care-i reprezintă pe ei și pe părinții lor, ca aceștia să stăpânească și limba străină, limba română pentru ei, cât mai bine, pentru a se descurca bine în această țară. Eu acest interes îl invoc și nu altul.

În rest, în ceea ce privește "ciolanul", poate că nu știu să-i spun în limba maghiară, poate domnul Preda știe, sunt surprins că un parlamentar PDL, și eu îl respect foarte mult, să nu luați în alt sens cuvintele mele, pe domnul Preda, dar domnia sa nu e un parlamentar PDL din Ardeal. Domnia sa e un parlamentar PDL din altă parte.

Parlamentarii PDL din Ardeal să vină să spună aici și se vor revedea pe mai târziu și în presa locală acolo și în presa națională ce părere au și cum apără ei atât interesul copiilor care provin din minorități, cât și în interesul național al acestei țări, respectiv cetățenii ei, și vă parafrazez din... "să poată comunica în limba română". Este o competență din cele opt pe care domnul ministru ne-o propune și ați votat-o la un articol anterior.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Domnul Gurzău.

 
   

Domnul Adrian Gurzău:

Dragi colegi,

Este amendamentul meu, sunt parlamentar PDL de municipiul Cluj-Napoca. Nu trebuie să ne faceți procese de intenție, nu trebuie să ne considerați pe toți la grămadă, suntem aleși parlamentari uninominal. Fiecare ne susținem poziția așa cum considerăm de cuviință și dacă nu ați fi atât de răutăcioși și n-ați fi atât de habotnici în replicile pe care le faceți asupra Guvernului, asupra colegilor mei, credeți-mă că v-aș prețui mai mult.

Că Parlamentul României s-a schimbat din 2008 poate dumneavoastră n-ați aflat, dar în grupul dumneavoastră parlamentar probabil democrația nu funcționează. Partidul Național Liberal vă asigur că va vota și pentru acest amendament, colegii mei și din Ardeal și din alte părți ale țării.

Vă mulțumesc frumos.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Domnul deputat Solomon și după aceea, domnul deputat Valeriu Tabără.

 
   

Domnul Adrian Solomon:

Mulțumesc, doamna președinte.

Rugămintea mea ar fi dacă se votează așa cum susțin unii dintre colegii de la PDL, se votează amendamentul comisiei, atunci să eliminăm punctul 5 de la acest articol, pentru că nu-și mai are rostul. Dacă nu se va vota amendamentul, atunci să rămână și pct.5 pentru că n-avem ce face. Dar aș vrea să-i dau o mână de ajutor dacă se poate domnului Adomniței: "ciolan" în ungurește se cheamă "ciont".

Deci, dragii mei de la PDL, când ați terminat de împărțit "ciontul", lăsați restul valorilor naționale neatinse. Țineți-vă numai de "ciontul" respectiv și lăsați învățământul național să fie învățământ național. Că dacă faceți acest troc pe spatele generațiilor viitoare nu faceți decât să întinați lupta de veacuri a unor oameni. Citeam astăzi că la Cluj, în Țara Moților, este deputat UDMR. Avram Iancu cred că săracul s-ar învârti de cinci ori în mormânt dacă ar fi să ajungem la alte discuții despre lucrurile astea.

Deci, învățământul național dacă e național, să aibă cei trei piloni neatinși de orice troc politic. Dacă nu, să-l facem învățământ minoritar, comunitar, știu eu, să-l desființăm de tot, că probabil lucrurile astea se doresc într-o țară în care învățământul văd că este monedă de schimb în cel mai murdar joc politic.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule deputat Solomon, am o singură rugăminte, o clarificare. Dumneavoastră ați solicitat ca în cazul în care acest amendament trece, care este de fapt amendamentul comisiei pe care noi acum îl discutăm, să eliminăm și alin.(5). dar, în același timp, în formularea de la alin.(1) se precizează că sunt discipline care se studiază. Pentru acestea se face metodologia, chiar dacă ele nu sunt istorie și geografie. Păi asta zic. Și cu excepția disciplinelor. Deci se studiază altele. Pentru ele se face metodologia. Asta vroiam, să fim clarificați.

Domnul deputat Valeriu Tabără era înscris.

 
   

Domnul Valeriu Tabără:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor colegi deputați,

În primul rând, deși sunt născut în Apuseni, vreau să vă spun că sunt născut în România și sunt cetățean român. Iar ca să fii cetățean român sau să devii cetățean al oricărei alte țări trebuie să știi trei elemente esențiale: primul, limba, al doilea, istoria și al treilea, geografia. Inclusiv pentru cetățenia Statelor Unite se cer aceste trei condiții.

Al doilea element. Pe mine nu mă deranjează deloc, pentru că sunt obișnuit în 16 ani să aud de la aceste microfoane vorbindu-se în două feluri: într-un fel gândești la putere și într-un fel gândești în opoziție. Sau într-un fel când ai o anumită coaliție și în alt fel când este o altă coaliție.

Eu îmi amintesc acum vreo trei ani de zile am preluat o lege și am citit-o cu atenție pentru că se apropia momentul dezbaterii ei și am constatat că erau miniștri la vremea aceea dintr-un guvern care nici măcar n-o citiseră. Nu s-a făcut niciodată caz nici de trădare, nici de altceva, ci de realismul unei analize corecte care să se bazeze pe legi care sunt acceptate internațional, inclusiv de comisia de la Veneția, inclusiv de ce înseamnă legislațiile sau recomandările Consiliului Europei și cu tot ceea ce înseamnă comportamentul internațional și mai ales cel comunitar. Există însă lucruri care se duc dincolo de ce înseamnă această modă a zilei de azi, o reîntoarcere din nou într-un trecut urât pentru ambele etnii, să spunem așa, care mereu tulbură niște ape în momentul în care ar trebui să gândim altceva.

N-am înțeles niciodată de ce trebuie să renunțăm la elemente esențiale care aparțin inclusiv Constituției, sau provin din Constituția României. Și toate aceste chestiuni vin mereu să tulbure un element esențial de trăire, de integrare. Nu cred că e corect, domnule ministru Adomniței, să discutăm aici de trădări. În primul rând, amendamentul vine de la un coleg de la PDL. Și trebuie să vorbim de ceea ce înseamnă obiective comune majore naționale, fie că sunt în opoziție, fie că sunt la putere, de la care nimeni să aibă dreptul să se abată. Și n-am făcut-o niciodată în 16 ani de zile în Parlamentul României.

Or, această chestiune nu este una de fond care să pună problemele colaborării politice și de program de guvernare. Programul de guvernare înseamnă altceva astăzi, inclusiv integrările noastre în Uniunea Europeană împreună cu Ungaria și cu toate celelalte state. Dar nu clădim săgeți unii împotriva celorlalți. Și eu cred că amendamentul care vine aici este unul de bun simț, realist și corect pentru ceea ce înseamnă baza unei cetățenii.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Era înscris domnul Stanciu de foarte mult timp și după aceea domnul deputat Grama, domnul deputat Săniuță. Imediat... după domnul Stanciu, vă rog eu.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Distinsă doamnă președinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Domnilor miniștri,

Distinși colegi de la UDMR, distinși colegi de la PDL, și stimați colegi de la PNL,

Constat încă o dată că în viață nu e bine să spui niciodată. Și spun acest lucru pentru că am făcut parte din Comisia de învățământ care împreună cu Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, și Comisia juridică s-a aplecat cu multă osârdie asupra statutului minorităților.

Atunci, cei care criticau cel mai vehement prevederile din statutul minorităților erau colegii noștri de la PDL în frunte cu domnul Buda. Cred că-și amintește. Cei care susțineau foarte mult statutul minorităților cu prevederi de genul acesta erau distinșii mei colegi de la PNL. Deci, iată că niciodată să nu spui niciodată.

Și cei care erau între ei eram noi care eram și atunci și acum cu gândul la țară, cu gândul la popor, la ceea ce spunea prietenul meu din PUNR, Valeriu Tabără.

Domnilor colegi,

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Ați finalizat intervenția?

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Imediat, doamnă. Îmi face așa o plăcere să vin la microfon, dar nu știu ce se întâmplă cu el!

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Am văzut, domnule deputat.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Deci, vă rog, doamna președinte, că m-ați exilat acolo în spate de tot.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Nu eu, domnul Hrebenciuc!

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Atunci dați-mi un loc în față la PDL aici!

 
   

Doamna Roberta-Alma Anastase:

Discutăm cu domnul Toader.

 
   

Domnul Anghel Stanciu:

Domnilor colegi,

Revenind la tonul serios, eu cred și am crezut întotdeauna că trebuie să-i ajutăm pe distinșii colegi de la UDMR. Să-i ajutăm pentru a nu cădea în greșeală. Că e ușor să cazi în greșeală. Este ușor și cunosc lupta domniilor lor din ′92 și încet, încet, lucrurile s-au obținut, nu a provocat o revoltă extraordinară, s-au obișnuit și românii și maghiarii cu învățământul în limba maternă. Este drept că așa ceva în Europa nu mai există.

Dar este la fel de drept, stimați colegi, că dacă dumneavoastră nu veți avea grijă să lăsați copiii să învețe geografia, în special, dar și istoria în limba română, o să aveți în România niște cetățeni rătăciți. Eu am văzut în Libia scrise toate străzile în limba arabă și europeni care nu știau încotro se duc. Dacă nu-i lăsați să învețe românește o să plece spre București, și ajung la Budapesta și nu mai aveți 6% în Parlament! Așa că lăsați-i să nimerească unde este.

Ca atare, părerea mea este, stimați colegi de la UDMR, că art.37 alin.(5) pe care l-am propus în vechea lege, "învățământul primar cu predare în limbile minorităților naționale, istoria românilor și geografia României se predau în aceste limbi." Deci, iată înțelegerea care a fost și la care s-a ajuns. "După programe școlare și manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligația transcrierii și însușirii toponimiei și a numelor proprii românești în limba română. În învățământul gimnazial și liceal, istoria românilor, geografia României se predau în limba română, după programe școlare și manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limbam română. Examinarea la istoria românilor și geografia României se face în limba de predare a acesteia."

Iată un articol care funcționează de circa șase ani și vă asigur eu că nu și-a scrântit nimeni limba învățând istoria și geografia României în limba română. Și aveți pe Marton Arpad care vorbește mai bine românește decât mine pentru că el s-a aplecat asupra acestei istorii și a nimerit la București, în Parlamentul României!

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu.

Domnul Cristian Adomniței, drept la replică.

 
   

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

Domnul Stanciu a explicitat foarte clar și cum s-a făcut până acum tranzitul de la clasa I până la clasa a XII-a pentru copiii minorităților privind învățarea limbii române, cu programe diferite și după aceea programe la fel, cu manuale diferite și după aceea manuale la fel, astfel încât în clasa a XII-a și copiii minorităților și copiii români puteau susține bacalaureatul la limba română împreună. Probabil de acum înainte nu se va mai putea, dar vroiam să intervin cu dreptul la replică să-i spun domnului deputat Tabără, să observ de fapt cum un ciclu s-a închis când din Vatra Românească, după 20 de ani, ajung să aud asemenea cuvinte spuse la această tribună. Nu știu când ați fost sincer, atunci sau acum. Nu știu dacă ați fost în amândouă dățile sincer, dar pe drum v-ați schimbat, nu știu ce v-a făcut să vă schimbați.

În schimb, pot să vă spun că s-ar putea să nu fi fost atent la ce am spus mai devreme. În 2007, mi s-a cerut același lucru când am lansat pachetul de legi și nu am acceptat. Prin urmare, sunt constant și acum cu aceeași poziție din 2007. Mă gândesc că poate n-ați auzit-o. Cei care sunt inconstanți în poziția lor sunteți din păcate dumneavoastră și sunt trist să observ acest lucru și să-l menționez de la această înaltă tribună.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Și eu vă mulțumesc.

Domnul deputat Grama.

 
   

Domnul Horia Grama:

Stimați colegi,

Pentru clarificare, aș vrea să-l anunț pe domnul deputat Cezar Preda că din Covasna și Harghita sunt deputați aparținând Partidului Social Democrat și că sunt absolut sigur că colegii din PDL care sunt din Ardeal vor ști cum să voteze acest amendament și că ei în mod sigur nu vor trece peste anumite principii.

Și aș vrea să-i rog pe colegii de la UDMR să ne spună de la acest microfon dacă ei chiar doresc ca copiii maghiari care învață în gimnazii și la licee să învețe într-adevăr limba română.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumesc și eu.

Domnul deputat Săniuță.

 
   

Domnul Marian-Florian Săniuță:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Am să vă rog să-mi permiteți, pe scurt, să vă spun că vin din orașul fondat de Mihai Viteazul. Ce legătură are asta cu istoria? Are. Vin după mai mult de trei ani de locuit la Târgu-Mureș. Ce legătură are asta? Are legătură cu geografia, evident. Unde deopotrivă am buni prieteni maghiari și români. Și de aceea vin să pledez în continuare de la această tribună pentru buna înțelegere dintre români și maghiari în spațiul european numit România.

În egală măsură, stimați colegi, doamnelor și domnilor, susțin acest amendament pentru că istoria mă pune în situația de a-l susține. La Călugăreni, în 1595, Mihai Viteazul și căpitanul său Albert Kiraly au vorbit românește și au învins împreună.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat Kötő Iosif.

 
   

Domnul Kötő Iosif:

Foarte pe scurt, dacă-mi permiteți. Eu cred că lucrurile sunt mult mai simple decât se prezintă aici.

Domnul Tabără a amintit că sunt trei condiții să acordăm cetățenia unui om dintr-o țară.

Eu cred că varianta propusă de Guvern, chiar asigură aceste trei condiții. Asigură posibilitatea comunicării, întrucât copiii, încă o dată repet, cum am spus și anterior, își însușesc mai bine pe limba maternă anumite noțiuni.

Deci, comunicarea este asigurarea integrării.

Și răspund colegului meu: da, noi vrem să știm în limba română, noi vrem să ne integrăm în această țară, în circuitul spiritual, dar dragoste cu sila nu se face. Este mai bine o apreciere reciprocă, decât să iscăm alte discuții.

Eu vă mulțumesc pentru înțelegere. Și cu asta eu cred că am spus toate argumentele.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă rog, domnule deputat Oprișcan.

 
   

Domnul Mihai Doru Oprișcan:

Stimați colegi,

Să știți că nu doar Clujul a făcut acest amendament din partea Grupului parlamentar al PDL.

Acest amendament apărea și pe grupajul de amendamente din județul Mureș. Reprezint orașul Târgu-Mureș. Este un oraș cu 50% populație maghiară, și pe mine chiar, dacă vreți, mă miră insistența colegilor din UDMR, că în momentul în care s-a ajuns la o liniște în Târgu-Mureș, cred că dacă ar fi fost întrebați elevii care studiază la Liceul Bolyai de exemplu, din Târgu-Mureș, dacă-și doresc acest lucru, nu cred că era unul dintre idealurile lor.

Totuși, am ajuns să discutăm de mai bine de o jumătate de oră acest amendament.

Îmi pare rău de colegii din PSD și din PNL care au lansat acuze la întregul grup PDL. Să știți că indiferent că există sau nu există înțelegere politică, eu, personal, nu știu să existe o asemenea înțelegere politică între PDL și UDMR, dar personal nici nu mă interesează o astfel de înțelegere, pentru că și dispozițiile și înțelegerile politice se opresc la principii.

Nu mă pot duce acasă, în Târgu-Mureș, venit cu un asemenea amendament la această lege, și să spun că a fost un ordin politic și am votat în acest fel.

Deci, nu voi putea vota un astfel de amendament, și cred că creăm niște tensiuni suplimentare.

Iar dacă există o astfel de înțelegere, mie îmi pare rău că într-un moment atât de greu pentru toată populația țării, noi condiționăm rămânerea la guvernare de asemenea amendamente sau de asemenea condiții. Sper să nu fie adevărat. (Aplauze.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Călian.

 
   

Domnul Petru Călian:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Sunt deputat de Cluj. De fapt, nu cred că trebuie să mai repet acest lucru. Ardelenii ajung mai cumpătat la microfon, însă nu ezită să o facă. Pentru că, până la urmă, fiecare reprezintă aici o zonă geografică a țării, reprezintă un prag al istoriei și, în cele din urmă, reprezintă cetățenii români, indiferent de etnie.

Toate argumentele care s-au adus la acest microfon astăzi sunt demne de luat în seamă și sunt normale și reale, pentru că părerile, la rândul lor, sunt împărțite.

Însă, cred că până la urmă cu toții trebuie să depășim bariera plafonării ideilor noastre, să ne amintim faptul că suntem țară membră a Uniunii Europene, facem parte, deja, dintr-o mare familie și trebuie să ne comportăm ca atare.

În consecință, cred că rațiunea și echilibrul, care să ducă la bună înțelegere între toți cetățenii României, ar fi cartea câștigătoare astăzi.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Duvăz.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Dacă ar fi să fim coerenți cu genul de dezbateri pe care le ducem astăzi, ar trebui să cer o pauză de consultări în sânul PDL-ului, ca să vedem, de fapt, care este opinia majorității parlamentare. Pentru că ministrul PDL, fost consilier prezidențial, susține un punct de vedere.

Domnul Cezar Preda, onorabil și vechi reprezentant și bun orator, trebuie s-o recunosc și să-mi scot pălăria, ne spune: "Să ascultați, voi, vocea ardelenilor, că ei au luat voturi! Noi, adică noi, PDL-ul, am luat voturile în Ardeal, nu vă mai băgați voi, care ați luat voturi în altă parte".

După care vin ardelenii și ne-au spus, și-i aplaud, stimați colegi. Îi aplaud într-adevăr, nu pentru că cineva spunea că ne-am ales uninominal în colegii, ci pentru că sunt principii față de care, poate, datorită votului uninominal în colegii, avem mai mare respect, că ne gândim acolo, că ne întâlnim cu oamenii față în față.

Și, pentru aceste principii..., pentru că demonstrația stimatului coleg de la UDMR este corectă. Vreți să știe mai multă istorie sau să învețe mai bine istoria și geografia, fără îndoială, în limba maternă este mai ușor.

Întrebarea este: nu trebuie să știe ceva mai bine limba română, ca să fie cetățeni români lipsiți de complexe, lipsiți de fantome istorice, integrați, fără să-și piardă nicio clipă dreptul la identitate, nici lingvistică, nici confesională, fără să-i contrazică nimeni și să-i oblige să renunțe la limba maternă, ci doar să vorbească bine limba majoritarilor și limba țării în care trăiesc, muncesc și în care au libertatea să acceadă, iată, până a deveni miniștri sau orice, la orice nivel.

Pentru asta cred că trebuie să milităm și cred că asta este concluzia înțeleaptă.

Și le mulțumesc, încă o dată, deputaților de la PDL.

Cred că consultările nu mai au sens. Votul își va spune cuvântul.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul deputat, după aceea dumneavoastră.

 
   

Domnul Gheorghe Zoicaș:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Observ că pentru prima dată de când sunt în Parlament, colegii, îndeosebi cei de la PDL, doresc să-și exprime votul conform voinței lor, și acest lucru mă bucură foarte mult. (Aplauze.)

Bine ar fi fost dacă și în alte situații ne-am fi exprimat la fel votul, nu tot timpul să ne însușim ordonanțele de Guvern puse sub nasul nostru de către Guvern, de către Executiv.

Uitați în ce situație am ajuns astăzi, uitați percepția pe care o are populația vizavi de această instituție.

Mă bucur că vreți să vă folosiți acel vot uninominal ales pe liste de partid.

Vă mulțumesc mult.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat.

 
   

Domnul Matei Radu Brătianu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să relatez în câteva cuvinte o discuție pe care am avut-o acum vreo 12 ani, fiind la Tușnad-Băi, în concediu, în gazdă la o familie de maghiari, unde erau două românce de origine maghiară, de minoritate maghiară din București, venite de 20 de ani în București, și care, la un moment dat, au întrebat: "Dar de ce sunt eu supărat, de ce-aș fi eu supărat, sau dacă aș avea ceva cu minoritatea maghiară?".

Am spus că nu am nimic, și nici nu aveam. Dar că ce mă deranjează este faptul că sunt foarte mulți maghiari care nu cunosc limba română aproape deloc. Am trăit asta în armată, am trăit de când sunt la Federația de Poștă președinte, și am văzut. Și mi-au explicat și mi-au spus că nu este o atitudine de frondă sau de dispreț a minorității maghiare față de populația majoritară, dar că în comunele cu populație majoritar maghiară se predă limba română, dar nu vine acolo niciun român, absolvent de filologie, care să predea limba română și niciun maghiar nu se duce să facă filologia - limba română, ca să vină să predea limba română în satul lui majoritar maghiar.

Atunci, acolo sunt - asta era acum 12 ani - mulți suplinitori, tineri absolvenți de liceu, care la rândul lor nu știu limba română, și vorbesc în maghiară și fac cu copiii ăia ce dă Dumnezeu.

Așa mi-au explicat ele că se întâmplă faptul că mulți maghiari nu știu românește.

Consider eu că dacă istoria și geografia s-ar preda în limba română, ar fi o posibilitate în plus pentru ca acești copii maghiari să învețe un pic mai bine românește și să nu facem o enclavizare, cel puțin la nivel lingvistic.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc mult.

O intervenție a doamnei deputat.

Apoi, domnul președinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport.

După aceea, domnul Toader.

 
   

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulțumesc, doamna președinte.

Eu sunt medic de 30 de ani și în localitatea în care locuiesc, în Oradea, am foarte mulți prieteni maghiari, și poate chiar prieteni mai apropiați decât unii români.

Sunt medic într-un spital în care se internează urgențe. Pacienții respectivi, din zonele unde se predă limba română cu profesori maghiari, aproape că nu știu să vorbească românește. Deci, este vorba de zonele din județul Bihor, din nordul județului: Valea lui Mihai, Marghita. Vin în situații critice, în care eu, ca medic, nu pot să fac un diagnostic pe baza anamnezei pe care o fac acestor pacienți, împreună cu familiile lor.

Eu, personal, m-am străduit să învăț limba maghiară și cunosc câteva fraze în limba maghiară, însă nu pot să mă descurc și nu pot să-i ajut pe acești oameni.

De aceea, o să vă spun și o anecdotă despre viața mea: nu m-am căsătorit cu un maghiar, pentru că nu am știut suficient de bine limba maghiară, familia dânsului fiind din Turda, și nu m-au acceptat. Dar nu a rămas o problemă aceasta, ci faptul că nu pot să fiu de folos semenilor mei de etnie maghiară.

De aceea, vă rog foarte mult, colegii de la UDMR, să acceptați că este nevoie ca cetățenii români de etnie maghiară să știe mai bine să vorbească românește.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Cristian Dumitrescu.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

S-a ridicat aici corect o problemă în dezbatere: ce se întâmplă dacă se adoptă în forma aceasta, a comisiei, amendamentul?

Conform art.110 din Regulament, alin.(3): "Camera se pronunță prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte".

Deci, dacă se va adopta în această formă, alin.(5) va trebui să fie automat respins.

Înainte, însă, de a mă retrage și eu, vreau să vă spun că la noi în comisie nu a fost o problemă sau o dezbatere de natură politică. Noi am discutat pe argumente legate de educație, de programă ș.a.m.d.

Este adevărat că noi, după ce am votat, am continuat să lucrăm, dar nu știm de ce s-au oprit lucrările prin comisiile din Senat și ale Senatului. Că, nefiind o chestiune politică, n-am înțeles, dar așa s-a întâmplat acolo.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulțumesc.

Domnul Toader.

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Văd că îmi suflați. Am să mă gândesc dacă ceea ce îmi suflați... am să vreau să-mi spun și eu punctul de vedere.

Sigur că este o dezbatere pe care foarte mulți o consideră necesară și chiar foarte utilă.

Dar eu va întreb altceva: Ce dorim, în ultimă instanță, să cunoască geografia și istoria sau cum o învață?

Ne punem întrebarea: dacă facem despre informatică și calculator, îl învățăm cu creta sau cu creionul, sau folosim ceea ce trebuie să folosească un tânăr care vrea să învețe IT-ul?

Dar aceste dezbateri nu duc, până la urmă, decât la o dezbatere sterilă, după părerea mea. Fondul acestei probleme este: cum învață copilul?

A spus un distins coleg că avem o problemă cu profesorii de limba română care predau limba română și sunt de etnie maghiară.

Vom face același lucru, probabil, dacă vom ajunge într-o situație în care geografia și istoria să fie predate tot de un profesor care nu știe bine românește.

Cred că nu ăsta este sensul acestei dezbateri pe care o avem noi. Trebuie să privim realist, suntem în secolul al XXI-lea. Suntem într-o singură țară. Nu cred că aici este efectul.

Și, fiindcă este vorba și de probleme personale, și eu am o cumnată unguroaică. Nu știa nicio boabă românește, dar până la urmă s-a integrat și știe mai bine decât credem noi românește. Nu asta este problema, motiv pentru care accept sugestia unui coleg și solicit o pauză de consultări, fiindcă este o problemă deosebită.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

De cât timp, domnule Toader, cu aproximație?

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu chiar până mâine dimineață! O oră. (Vociferări.)

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

În 45 de minute ne revedem în plen.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna președinte,

Pauză de consultări, chiar de o oră, știam de 45 de minute, n-am auzit. Dar, cu 40 de minute sunt de acord.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

40 de minute. Mulțumesc.

- după pauză -

 
     

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă propun să reluăm lucrările.

O să vă rog să luați loc.

Reluăm lucrările și dau cuvântul liderului Grupului parlamentar al UDMR, domnul Gergely.

 
     

Domnul Olosz Gergely:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Cerem o pauză de consultări de o jumătate de oră.

Mulțumim. (Vociferări.)

 
     

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este ora 17,07 minute. La și 30, de acord?

 
     

- după pauză -

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Toader vrea sa faca o propunere...

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Stimați colegi,

Vedeți că este o problemă de înțelegere a modului cum trebuie abordat acest articol.

Colegii noștri de la UDMR au cerut o pauză de consultări.

Cred că cel mai corect este să ne vedem mâine dimineață la ora 10,00 și acolo vom lua o decizie. (Vociferări.)

Mulțumesc mult.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Evident, voi supune la vot această propunere. Am consultat și o parte din liderii politici.

Domnul Eugen Nicolăescu.

 
   

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna președinte,

Eu înțeleg că până la 17,30 lucrările Camerei nu există, pentru că s-a cerut pauză de consultări.

În consecință, ceea ce v-a spus domnul Toader nu se poate pune decât după ora 17,30, dacă vrea să mai ia cuvântul.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este în regulă.

 
     

- după pauză -

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Reluăm lucrările noastre.

Domnule Toader, vă rog să faceți propunerea.

 
   

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu mai cer pauză de consultări. Am avut în vedere ceea ce a solicitat domnul Nicolăescu, că trebuie să fie ora 17,30. M-am uitat și în balcoane, este numai domnul Iliescu, fără mineri. Este suficient.

Dar, făcând spiritul de glumă, vă rog foarte mult și vă solicit foarte serios, să reluăm lucrările mâine dimineață, având nevoie și de o consultare la nivelul grupurilor parlamentare din partea de guvernare.

Vă mulțumesc. Mâine la ora 10,00, cu scuzele de rigoare.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot.

Pe procedură, domnul Duvăz.

Vedeți că propunerea este de la domnul Hrebenciuc.

 
   

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Doamna președinte, vă mulțumesc.

Sunt convins, așa cum vă cunosc și știindu-vă simțul dreptății, că recunoașteți că nu am avut nicio intenție, nicio clipă, să tergiversăm aceste lucrări, că n-am dorit nicio clipă să amânăm adoptarea acestei legi, că ne-ați acuzat pe nedrept și ați făcut niște procese de intenție. Și, sunt convins, fără să spuneți dumneavoastră asta, că ați dori, față de Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat și al Partidului Național Liberal, să vă scuzați că ați făcut aceste afirmații.

Mulțumesc.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog să faceți diferența. În niciuna din intervențiile mele de astăzi nu m-am referit la Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, și chiar le-am mulțumit pentru intervențiile constructive pe care le-au avut.

În momentul de față cred că este o propunere pe care trebuie să o supunem la vot.

Domnul Dumitrescu, pe procedură.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Stimată doamnă președinte,

Cred că nimeni nu se îndoiește și presupun că atunci când supuneți la vot, supuneți și acest lucru, că mâine la ora 10,00 - dacă trece prin vot - ceea ce nu cred, pentru că eu îi văd pe toți colegii mei dornici să parcurgă această lege și s-o dezbată cât mai repede, inclusiv din arcul guvernamental, că începem cu Legea educației, la ora 10,00.

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă supun la vot propunerea făcută de domnul Toader.

Votul este deschis. Vă rog să votați.

Votul s-a încheiat: 118 voturi pentru; 77 împotrivă; o abținere.

În ceea ce privește programul, el este adoptat de Biroul permanent al Camerei și, eventual, mâine dimineață, un lider de grup, dacă este de acord, poate face propunerea.

Trebuie, să respectăm programul.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Când v-am făcut o propunere în legătură cu numărul de ore în care să adoptăm acest proiect de lege, am făcut socoteala, înmulțind 5 minute cu fiecare amendament, că vom lucra programul așa cum a fost el prevăzut: astăzi de la ora 13,00 până la ora 19,00 ș.a.m.d.

În condițiile astea, cum să mai putem respecta programul, pentru că vă anunț că în momentul în care ajungem la sfârșitul celor 39 de ore, conform procedurilor parlamentare, amendamentele se supun la vot fără să mai fie susținute, ceea ce încalcă posibilitatea colegilor noștri de exprimare.

Deci, gândiți-vă, dumneavoastră, în înțelepciunea dumneavoastră, la nivelul conducerii Camerei, cum rezolvați această problemă?

 
   

Doamna Roberta Alma Anastase:

Este în regulă.

Vă mulțumesc și vă doresc o seară bună!

 
   

*

Ședința s-a încheiat la ora 17,30.

 
       

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 13 november 2019, 4:17
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro