Plen
Ședința Camerei Deputaților din 26 mai 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.86/04-06-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-03-2021
02-03-2021 (comună)
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 26-05-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 mai 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Sever Voinescu-Cotoi și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

*

 
Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Statul clientelar și Măsura 322;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor colegi.

Vă doresc o zi frumoasă. Deschid ședința consacrată declarațiilor politice de astăzi, miercuri, 26 mai 2010.

Începem astăzi cu opoziția, pentru că tot e în vervă. Să vedem dacă domnul deputat Laurențiu Nistor este? Nu. Mircea Dușa? Ștefan Valeriu Zgonea? Bogdan Liviu Ciucă? Ioan Stan? Marian Neacșu? Manuela Mitrea? Cristian Rizea? Vasile Popeangă?

Domnule Vasile Popeangă, bună dimineața. Ne revedem cu drag. Aveți cuvântul. Îl rog pe domnul Iosif Veniamin Blaga, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal să se pregătească.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dragi colegi, declarația mea politică se intitulează "Statul clientelar și Măsura 322".

De foarte multe ori am atras atenția că în România s-a instaurat o guvernare de tip fanariot, foarte periculoasă nu numai pentru români și România, dar și pentru Europa. După ce Traian Băsescu s-a instaurat prin fraudă morală la conducerea acestei țări, n-a făcut altceva decât să numească în Guvern pe cel mai obedient om al său și împreună cu clanurile din Modrogan să înceapă devalizarea acestei țări pentru ei, afacerile lor asigurând în acest fel liniștea domnului președinte.

Odată instaurat la putere, partidul stat s-a pus să controleze toate resursele publice, în așa fel încât să poată să-și recupereze nu numai sumele plătite în campania electorală, dar și să-și asigure un trai îndestulat pentru cel puțin 150 de ani, în timp ce românii mor de foame. Datorită faptului că instituțiile statului au fost portocalizate și înțesate numai de "competenți" care zeciuiesc contractele publice, în România, oamenii de bine nu mai pot continua afacerile, punând lacătele pe firme ce au în spate mii de oameni ce urmează a fi trimiși în șomaj, în timp ce firme de apartament, din paradisuri fiscale sau de clan câștigă pe bandă rulantă tot ceea ce este ban public în România.

Trag un semnal de alarmă atât pentru Guvernul României, cât și pentru președintele Traian Băsescu, care se vrea, dar nu se dorește omul de bine al românilor, că această teroare portocalie trebuie să înceteze, având în vedere că în cel mai scurt timp, noi, cei care dorim într-adevăr binele românilor, vom sesiza Comisia Europeană în legătură cu ultimele abuzuri în ceea ce privește eligibilitatea unor proiecte de culoare "portocalie" pe Măsura 322 din programul APDRP.

Cum este posibil domnule președinte, ca acum, în actuala criză economică, când se pune în discuție cu cea mai mare acuitate problema absorbției fondurilor europene, în contextul restrângerii creditării și reducerii volumului investițiilor străine directe, ca oamenii dumneavoastră portocalii, implantați în toate structurile statului să elimine de la finanțare proiecte ale comunităților locale, doar pentru că banii nu merg spre firmele de casă ale camarilei dumneavoastră.

Exemplul cel mai grăitor cu ceea ce se întâmplă în județul Gorj sunt cele 32 de proiecte pe Măsura 322, perfect eligibile, rase de camarila portocalie, după ce au schimbat regula jocului în timpul desfășurării meciului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică cu titlul Apropo de criză, apropo de lipsa de bani și sărăcie;

Îl invit la microfon pe domnul Iosif Veniamin Blaga și se pregătește, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, un liberal get-beget, Cătălin Cherecheș.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineața, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Apropo de criză, apropo de lipsa de bani și sărăcie".

Sunt multe scurgeri de bani nejustificate la nivelul economiei unui stat, există multă imprudență în utilizarea banilor publici, constatăm o utilizare proastă a acestora, fapt care, din păcate, nu este analizat decât în situații de criză.

Apar, de după vrafurile de cărți, filozofi în arta economică și socială, cu așa-zisă expertiză în domeniu. Aceștia, pozând în inocenți care de multe ori par a nu fi avut nimic cu situația în care țara noastră a ajuns, dau soluții, critică.

Dar de ce doar în momentele în care, vorba românului, "a ajuns cuțitul la os", ajungem să fim sau să părem și transparenți și deștepți?

Când vom reuși să fim cu adevărat buni români și buni patrioți, buni cetățeni ai acestei țări? Când vom reuși să fim cu adevărat răspunzători și interesați de cei mulți?

În acest context, permiteți-mi să vă expun un exemplu, care poate părea întârziat, deși nu cred, pentru că din greșeli recunoscute, trebuie să învățăm. Este vorba de "așa-zisa" pandemie datorată virusului AH1N1. Spun "așa-zisă", fiindcă, în opinia multora, au fost rapoarte contrare adevărului.

Un stat precum Polonia a gestionat cel mai bine aceasta falsă problemă, făcând importante economii la nivelul statului, evitând o scurgere majoră de bani, cu aprobarea puterii publice.

România nu a făcut acest lucru, cheltuind mulți bani pentru o epidemie care nu a fost așa gravă, după cum a fost anunțată.

Dar nu vorbim numai de bani, deși aceștia sunt la ordinea zilei, vorbim și de un fenomen care întreține sărăcia la nivelul multor state. Se pare că trăim într-o perioadă în care nu sunt scrupule când e vorba de bani.

S-au făcut greșeli la nivelul Organizației Mondiale a Sănătății (organizație politică, pentru care partea administrativă ar trebui depolitizată). La nivelul UE nu a fost o coordonare corectă, iar la nivelul unor state precum România, decizia nu este clar cine a luat-o și pe ce bază, plătindu-se mult prea mult pentru o experiență tristă.

În ultima vreme, la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, se pun multe întrebări pe tema pandemiei și a vaccinului Tamiflu împotriva virusului AH1N1.

O întrebare se referă la independența experților care fac rapoarte privind o anumită stare de fapt. S-a constatat că unii experți sunt în conflict de interese, plătiți fiind de întreprinderile interesate în diferite situații, în speță de către marile corporații farmaceutice.

De asemenea, întreprinderile farmaceutice recrutează lideri de opinie. Există, de altfel, și o conjunctură uneori mai puțin favorabilă binelui, când țările bogate antrenează țările sărace într-o decizie greșită.

Stimați colegi și colege, membri ai Parlamentului,

Ridic un semn de întrebare în ceea ce privește situația în care am ajuns. Câte alte exemple se pot da, în care o serie de decizii se iau în defavoarea banului public, datorită unor experți, oameni de știință sau persoane aflate în punctele cheie ale deciziei, cu interese în societăți naționale sau transnaționale?

Stimați colegi și colege, cred că rolul parlamentarului trebuie întărit, cred că parlamentarii trebuie să se bată pentru o democrație reală, în care statul nu trebuie să fie la mâna întreprinderilor.

Parlamentarii pot face viitorul și trebuie să îl facă!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Cătălin Cherecheș - Despre răul cel mic și răul cel mare;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Cătălin Cherecheș și se pregătește domnul deputat Mircea-Gheorghe Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de azi este intitulată "Despre răul cel mic și răul cel mare".

Ni s-a tot spus de ceva vreme că România nu avea decât două soluții pentru a-și rezolva problemele grave cu care se confruntă: reducerea salariilor și pensiilor, sau creșterea taxelor și impozitelor. Fluturându-ne sperietoarea Fondului Monetar Internațional, președintele Traian Băsescu și Guvernul domniei sale, al cărui premier este Emil Boc, au ales varianta care să aducă în pragul disperării milioane de români. Cei mai năpăstuiți fiind pensionarii, care își văd dijmuite pensiile pentru care au contribuit mulți ani și care constituie singura șansă de existență.

În toată această perioadă, Guvernul ne-a spus că e criză, e deficit bugetar, sunt multe cheltuielile, veniturile la buget au scăzut, dar nu ne-a spus nimic despre măsurile care să contracareze toate aceste realități. Și pentru că nu are soluții, Guvernul își asumă răspunderea. E mai simplu așa. Dar nu aceasta este calea ieșirii din criză. În locul asumării răspunderii, Guvernul ar fi trebuit să arate românilor un program credibil, pe termen scurt, mediu și lung, cu obiective realizabile, cu calcule clare, cu surse de finanțare.

De aceea întreb cu voce tare: când vor înțelege premierul și Guvernul său că singura sursă de creștere economică pentru România sunt investițiile? Că dacă diminuezi veniturile multor milioane de români sunt slabe șansele de a crește consumul și, deci, de a ajuta producția. Li se tot spune românilor că nu mai sunt bani. Dar banii de care România are nevoie ar fi trebuit să vină dacă nu din veniturile interne, măcar din fondurile europene.

Dar, din păcate, statisticile privind absorbția fondurilor europene plasează România pe ultimul loc în Europa Centrală și de Est. În același timp, sub ochii statului, milioane de euro se topesc în facturi umflate, în achiziții al căror preț aproape se dublează de la încheierea contractului de licitație până la darea în folosință a lucrării, costul pierderilor pe această filieră fiind enorm.

Alături de evaziunea fiscală, practica umflării facturilor fiind cea mai eficientă metodă de drenare a banilor statului. Iar în vreme ce administrația este sufocată de clientela politică, piața licitațiilor publice, care înseamnă 10% din produsul intern brut, este controlată de circa 350 de oameni.

Doamnelor și domnilor colegi,

Fiecare dintre noi știe că tăierea veniturilor bugetarilor cu 25%, reducerea ajutorului de șomaj și a pensiilor cu 15% și diminuarea drastică a subvențiilor de la buget nu înseamnă măsuri de criză, iar faptul că guvernatorul Băncii Naționale a României a spus, fără menajamente, că Guvernul a mințit, ne arată dimensiunea dezastrului în care se scufundă România.

De aceea, de la această tribună, i-aș întreba pe președintele țării, pe primul-ministru și pe miniștrii săi dacă se pot uita în ochii triști ai bătrânilor, ajunși muritori de foame, ai profesorilor batjocoriți, ai medicilor care pleacă masiv din țară, ai șomerilor, ai tuturor românilor cărora li s-a promis că vor trăi mai bine. Cum le explică românilor lipsa oricărei perspective, decalajele economico-sociale și înrăutățirea raporturilor interumane?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea-Gheorghe Drăghici - declarație politică: Pe principiul: dacă nu ești portocaliu, nu exiști în România. Sprijinul european merge doar la Partidul Democrat Liberal;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea-Gheorghe Drăghici. Dacă între timp a mai venit cineva care vrea să susțină? Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Pe principiul: dacă nu ești portocaliu, nu exiști în România. Sprijinul european merge doar la Partidul Democrat Liberal".

Clasamentul oficial al proiectelor acceptate la finanțare prin Măsura 322 -"Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale" este de fapt, topul sau mai bine zis bursa valorilor și a influențelor în PDL! Să vedem unde merg cei 760 milioane de euro pentru care s-au depus nu mai puțin de 1600 de proiecte.

Din sprijinul european, cea mai mare felie, respectiv 19 proiecte, revin județului Bihor, unde bineînțeles domnește stăpânul portocaliu, Vasile Blaga. Pe locul doi, cu 18 proiecte este Clujul natal al premierului Emil Boc, urmat de Caraș-Severin - 17 proiecte, aflat sub asediul PDL-istului Sorin Frunzăverde și de Suceava - 16 proiecte, unde îl întâlnim pe Gheoghe Flutur. Pentru Sălaj a câștigat 16 proiecte PDL-istul Lucian Bode, iar pentru Timiș, Gheorghe Ostaficiuc a fost răsplătit cu 15 proiecte, la egalitate cu dâmbovițeanul Florin Popescu. Liderii portocalii din Iași (Constantin Simirad) și Satu Mare (Ioan Boldiș) vor avea bani fiecare pentru câte 14 proiecte, iar Mircea Hava la Alba va fi premiat cu 11 finanțări. Nici Neamțul lui Gheorghe Ștefan, zis Pinalti n-a rămas mai prejos cu 10 proiecte, la fel ca județul Maramureș, unde tartor este PDL-istul Mircea Man.

Pe poziția a 15-a este Bacăul lui Gabriel Berca, unde vor merge bani pentru 9 proiecte, urmat de Vaslui (Dan Marian). Nici finul lui Traian Băsescu, Gheorghe Falcă din Arad, n-a fost uitat și a primit de la nașu' 8 proiecte!

Ultimele locuri, de la 34 la 37 sunt ocupate în ordine de Călărași, Buzău, Teleorman, Vrancea, care au văzut roșu în fața ochilor și care au fost pedepsite cu doar un proiect câștigat! Să fie județele Buzău și Teleorman, puse la colț pentru că nu trăiesc în țara președinților de consilii județene portocalii sau în aceste zone, dezvoltarea rurală a atins brusc standardele europene? Nici Dolj, Mehedinți, Vâlcea, județe cu putere social-democrată, nu merită decât firimituri în opinia guvernanților, care le-au aruncat bani doar pentru două-trei proiecte, în timp ce Harghita, Gorjul, Brăila și Ialomița au fost eliminate definitiv! Așadar, România lor și România noastră!

Județul Argeș se află pe locul 14 cu nouă proiecte câștigate, din care cinci depuse de primari PSD. Per total, edilii social-democrați argeșeni au depus 69 de proiecte de finanțare, dar numai 5 vor primi bani europeni, rata succesului fiind de doar 3,45%. Nu același lucru se poate spune despre cele trei proiecte depuse de primari PDL-iști, care au fost toate acceptate la finanțare, rata succesului fiind de 100%, după principiul "cine împarte, parte își face!".

De remarcat că vineri după-amiază, pe lista proiectelor câștigătoare, afișată pe site-ul Ministerului Agriculturii figura și Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Mușătești-Brăduleț, ulterior, printr-un "miracol tehnologic", picând fix sub linia celor admise la finanțare. Identică a fost situația și cu alte 4 proiecte din Bihor, toate depuse de primari PSD și ulterior rase de pe listă.

Domnilor parlamentari PDL, vă rugăm să înțelegeți că românii sunt români, nu portocalii și restul poporului!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Buciuta - intervenție cu titlul Festivalul interetnic Conviețuiri - 22-23 mai 2010, oraș Siret, județul Suceava;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ștefan Buciuta, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale și se pregătește domnul deputat Tudor Ciuhodaru, deputat de Iași.

 

Domnul Ștefan Buciuta:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează "Festivalul interetnic "Conviețuiri" - 22-23 mai 2010, oraș Siret, județul Suceava".

În perioada 22-23 mai 2010, Uniunea Ucrainenilor din România (UUR), împreună cu Primăria orașului Siret, județul Suceava și cu sprijinul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, au organizat Festivalul Minorităților, sub denumirea de "Conviețuiri".

Manifestarea culturală s-a desfășurat la a XVII-a ediție, reunind formațiile artistice ale etniilor: ucraineană, rusă-lipovenească, germană, polonă și greacă, precum și invitați din Ucraina și Republica Moldova.

La festivitățile de deschidere a Zilelor orașului Siret și a Festivalului Minorităților "Conviețuiri", alături de primarul Adrian Popoiu, din partea Uniunii Ucrainenilor din România a participat deputatul Ștefan Buciuta, iar din partea Ucrainei au fost prezenți reprezentanții Consulatului General al Ucrainei la Suceava, în frunte cu domnul consul general Yurii S. Verbytskyi, precum și oficiali din Ucraina: consilieri din raionul Hliboca, regiunea Cernăuți, șeful delegației, președintele raionului Hliboca, domnul Zahariciuc Nicolae, cu un grup de 12 persoane și din partea Republicii Moldova, o delegație de 58 de persoane, însoțite de președintele Uniunii Culturale a Ucrainenilor din Chișinău, domnul Maistrenko Alexander.

Au evoluat formații artistice din România, din partea minorității ucrainene: "Kolomeika" și Fanfara "Armonia" - Șiret "Kazacioc" - Bălcăuți, "Soacrele" - Suceava, "Veselea" - Vășcăuți, "Strunele Negostinei" - Negostina, "Cervona Calena" - Călinești, "Miculeanca" - UUR Satu Mare, Fanfara - UUR Iași și alte minorități: Comunitatea Elenă - Piatra Neamț "Mala Poiana" - Poiana Micului - grup polonez "Bucovina" - Forumul German, "Manolea", ruși - lipoveni.

Au participat și formații din Ucraina și Republica Moldova: Grupul "Kamencianka" din raionul Hliboca, regiunea Cernăuți, solistul Vasily Daneliuk, artist emerit din Ucraina și Grupul "Rodena" din Chișinău.

Prin această manifestare de la Siret, s-a demonstrat încă o dată că locuitorii acestei părți a României conviețuiesc în bună pace și înțelegere.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică cu titlul Spitalele sunt în comă, iar sănătatea este în colaps;

Domnul deputat Tudor Ciuhodaru și se pregătește doamna deputat Doina Burcău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Spitalele sunt în comă, iar sănătatea este în colaps".

După 20 de ani de subfinanțare asistăm la căderea sistemului sanitar...

Vreți să vorbiți cu mine? Domnule Mocanu, vă rugăm frumos să nu întrerupeți discuția.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Nu dați seama la discuțiile din sală, vă rog frumos!

 
 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

După 20 de ani de subfinanțare cronică, asistăm, practic, la moartea sistemului sanitar.

Mai mult decât atât, "minunații" care ne-au condus și care au fost politizați în sistemul medical au luat întotdeauna decizii pompieristice și vedem dublarea unor linii de gardă, vedem o organizare deficitară și vedem că uneori pompierii pot să conducă institute.

Sunt lucruri prost organizate și se uită faptul că atunci când creștem cu un an speranța de viață, de fapt creștem produsul intern brut și creștem investițiile din România.

Mai apare acum un lucru nou. Se consideră că sănătatea nu este productivă, sănătatea nu este eficientă și că cei din sistemul sanitar trebuie pedepsiți, pentru că au suportat aceste măsuri de-a lungul timpului, inclusiv cu hăcuirea salariilor în această perioadă.

Vă avertizăm că au mai rămas puțini, că sunt extrem de rari aceia care mai vor să rămână să facă medicină în aceste condiții, atunci când sunt agresați, când au salarii mici, când nu găsesc soluțiile optime pentru pacienți din cauza unei proaste organizări a sistemului.

Cred că deciziile trebuie luate diferențiat și trebuie să ne gândim, atunci când vorbim de sănătatea noastră, că fără investiții, fără orientarea fondurilor către acest sistem, mâine, poimâine s-ar putea să avem nevoie de un spital și el să nu existe.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Doina Burcău - expresia dezaprobării față de modificările preconizate a se aduce indemnizației pentru creșterea copilului, alocațiilor pentru familia monoparentală și pentru copii;

O invit pe doamna deputat Doina Burcău, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat să ia cuvântul și îl rog pe domnul deputat Aledin Amet să se pregătească.

 

Doamna Doina Burcău:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dorim ca prin intermediul acestei declarații politice, de la acest microfon, să ne manifestăm consternarea și dezaprobarea cu privire la modificările ce se preconizează a fi aduse indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului, alocației pentru familia monoparentală, precum și alocației complementare pentru copii. Dezaprobăm orice scădere a indemnizației de creștere și îngrijire a copilului, a alocației pentru familiile monoparentale și/sau a alocației complementare pentru copii. De asemenea, dorim să subliniem că respingem diminuarea concediului parental de la 2 ani la 1 an, în condițiile în care în România nu există servicii sociale (creșe) suficiente de îngrijire a copiilor.

Împreună cu Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen - Filia dorim să atragem atenția că:

  1. Aceste măsuri nu au sens nici politic, nici economic, nici moral. În România, potrivit datelor disponibile, în luna martie la nivelul întregii țări, beneficiau de indemnizația pentru creșterea copilului 193.004 persoane, plățile cumulând 189.883.868 de lei. Din acestea, doar un procent de 20% primește o indemnizație mai mare de 600 de ron pe lună. "Economia" care s-ar face ar fi una infimă, care ar produce suferință nejustificată.
  2. Indemnizația de creștere și de îngrijire a copilului nu este o "pomană" făcută de statul român femeilor și bărbaților. Indemnizația nu este nici ajutor social, aceasta înlocuiește salariul unei persoane care a contribuit la bugetul de stat.
  3. Plafonarea la 600 de lei este nedreaptă, în condițiile în care beneficiarii au contribuit în mod diferit la bugetul de stat. Dorim ca principiul contributivității să fie aplicat și în calcularea indemnizației de creștere și de îngrijire a copilului și să nu fie folosit ca argument politic în funcție de nevoile Guvernului, în condițiile în care în prezent indemnizația este oricum plafonată la un prag de 400 de lei.
  4. Majoritatea familiilor monparentale sunt constituite din mame singure. Această categorie de femei se confruntă cu imposibilitatea de a beneficia de facilități de îngrijire a copiilor, (din cauza diminuării veniturilor prin absența unui al doilea părinte) și cu un grad sporit de sărăcie. Aceste categorii de populație, extrem de vulnerabile, ar trebui protejate și sprijinite prin politici guvernamentale, nu sacrificate și, astfel, excluse social.
  5. Intrarea imediată în vigoare a acestor măsuri, începând cu data de 1 iunie a.c, afectează planurile de viață ale părinților beneficiari sau ale celor ce sunt în așteptarea unui copil. Cei care au contractat credite și cei care au achiziționat bunuri și servicii (inclusiv servicii de maternitate) au ținut cont de un anumit cuantum al indemnizației. Reducerea acestei indemnizații ar fi trebuit să le fie comunicată din timp, în niciun caz cu doar două săptămâni înainte.
  6. Adoptarea acestor măsuri este un atentat la adresa securității sociale și economice pe termen lung a țării, întrucât va accentua și mai mult declinul demografic cu care se confruntă România. Previziunile actuale sunt deja sumbre, indicând că în anul 2050 populația României va scădea la 16 milioane, numărul adulților activi fiind foarte mic. Statul ar fi trebuit să adopte de urgență măsuri care să conducă la creșterea natalității, nu la descurajarea ei.
  7. Reducerea altor tipuri de alocații, precum alocația de stat pentru copii, alocațiile complementare și de susținere pentru familiile monoparentale, alocația pentru nou-născut și renunțarea la ajutorul pentru trusoul nou-născutului reprezintă măsuri ce vor avea efecte negative și vor contribui la generalizarea sărăciei în România.
  8. În cadrul Consiliului European de la Barcelona din 2002 a fost stabilit ca statele membre să asigure până în 2010 servicii de îngrijire pentru cel puțin 33% din copiii sub 3 ani. Statul român nu a avut ca prioritate investițiile în creșe ori grădinițe, în prezent existând județe în România cu o singură creșă și județe în care numărul copiilor înscriși este de zece ori mai mare decât locurile disponibile.
  9. Intersecția dintre muncă, familie și viață privată este reglementată deficitar în România. Actualele măsuri o vor destructura. Propunerile legislative (din 2008 și 2009) care să includă alternative la serviciile publice de îngrijire pentru copiii preșcolari, precum centre bebe și serviciul bebe, bone, baby-sittere au fost "uitate" prin sertarele Ministerului Muncii, Familiei și Solidarității Sociale. Astfel, părinții se află în imposibilitatea unei alternative viabile care să vizeze creșterea și îngrijirea copiilor, în afara acceptării concediului de creștere și de îngrijire a copilului și a indemnizației.
  10. În 2003, plafonarea indemnizației de creștere și de îngrijire a copilului prin Ordonanța de urgență nr. 9/2003 a Guvernului Năstase a declanșat protestele Partidului Democrat. Senatoarea PD Maria Petre și deputata PD Anca Boagiu au lansat, într-o conferință de presă, acțiunea "Eșarfele albastre", prima acțiune de protest fiind îndreptată împotriva adoptării Ordonanței nr. 9/2003.
  11. Trusoul pentru nou-născuți, "năzbâtia" asistențială, se dă prin Legea nr. 482 din 19 decembrie 2006 privind acordarea de trusouri pentru nou-născuți. În acea perioadă, activitatea din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale era gestionată de ministrul PD Gheorghe Barbu.

Prin acțiunile lor, femeile social - democrate și-au propus să ia o atitudine hotărâtă, de dezaprobare, neacceptând "dictatul" lui Băsescu. Orice gest de solidaritate cu asemenea măsuri inumane ar putea pune România în situația de a se confrunta cu un adevărat genocid social.

Sacrificiul celei mai dezavantajate părți a societății nu va putea să contracareze lipsa de viziune, de voință și capacitate politică a actualilor guvernanți în a găsi soluții reale și viabile pentru scoaterea țării din criza gravă în care ne aflăm.

Adâncirea României în criză nu trebuie privită ca o fatalitate, iar aceste lovituri succesive și interminabile preparate în laboratorul Băsescu nu trebuie acceptate cu resemnare. PSD respinge genocidul social și propune măsuri echilibrate pentru evitarea catastrofei economice și sociale!

Vă solicităm luarea atentă în considerare a tuturor acestor observații și efectuarea unei analize aprofundate a raportului pierderi/beneficii, dincolo de aspectele strict financiare.

În această situație, chemăm alături de noi, într-o solidaritate angajantă, toate organizațiile de femei din partidele politice, din sindicate, ONG-uri, precum și pe toți cetățenii afectați de decizii aberante, ca împreună să ne facem auzit protestul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, doamna deputat.

Vă reamintesc, stimați colegi, că durata unei intervenții nu poate depăși trei minute. Vă rog să vă integrați în acest termen și îl rog pe domnul doctor să nu mai agite spiritele și așa profund agitate, în cadrul acestui partid de opoziție.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Ziua Republicii Azerbaijan;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet și îl rog pe domnul Cristian Buican, deputat PNL să-și pregătească intervenția.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Bună dimineața.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Ziua Republicii Azerbaijan".

La data de 28 mai se sărbătorește Ziua Republicii Azerbaijan. Evenimentul, de mare importanță pentru întreaga lume turcă, marchează un moment istoric deosebit: cel al constituirii, în urmă cu 92 de ani, a actualei forme statale.

Țară cu un trecut bogat în fapte, Republica Azerbaijan reprezintă astăzi un exemplu pentru ceea ce înseamnă progres economic, social, cultural, științific.

Transformările sunt indiscutabil evidente, modernismul devenind un concept deja pus în practică.

Numeroasele resurse materiale, naturale: petrol, gaze, sare, aur, cobalt, cupru, dar și capacitatea creativă a specialiștilor au oferit și oferă posibilitatea unei dezvoltări uniforme.

Populația, în număr de 8.629.900, conform unui recensământ recent, este, în mare parte, de religie islamică. Baku, o capitală modernă, având 1.757.000 de locuitori, se distinge, în primul rând datorită unei reușite combinații între arhitectura tradițională și cea contemporană.

Relațiile României cu Republica Azerbaijan au căpătat consistență, existând, în ultima perioadă, o creștere semnificativă a schimburilor comerciale între cele două țări. Desele vizite oficiale reciproce confirmă această realitate. Practic, se poate discuta despre un volum al schimburilor comerciale pentru a doua parte a anului 2008, în valoare de 79,9 milioane dolari SUA. Cifra, cu siguranță, trebuie îmbunătățită, existând, în acest sens, condițiile create.

Dezvoltarea colaborării în toate domeniile de activitate trebuie să fie permanent un subiect de reală însemnătate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Buican - prezentarea opiniei sale cu privire la curba de sacrificiu pe care Guvernul Boc încearcă să o impună bugetarilor și pensionarilor;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cristian Buican și o rog pe doamna deputat Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să se pregătească.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Cristian Buican:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta opinia mea cu privire la curba de sacrificiu pe care Guvernul Boc încearcă să o impună bugetarilor și pensionarilor.

Încă de la început, doresc să vă spun că măsurile de reducere a pensiilor și ajutoarelor sociale cu 15%, precum și a salariilor bugetarilor cu 25%, propuse de acest Guvern, nu are altceva decât lipsa de viziune și incompetența care caracterizează acest Guvern. Mai mult decât atât, impunerea unor astfel de măsuri de austeritate poate fi pusă în practică doar de un Guvern credibil. Ori, în cazul Guvernului Boc, nu putem vorbi despre credibilitate.

Precizând că nu sunt de acord cu măsurile Guvernului Boc de tăiere a salariilor și a pensiilor, consider că, dacă această măsură ar fi necesară, Guvernul ar trebui să îndeplinească cel puțin trei condiții pentru implementarea ei.

Primul lucru pe care Guvernul Boc trebuia să-l facă după anunțarea acestor măsuri, era să precizeze pe ce perioadă sunt ele aplicate.

În al doilea rând, Guvernul trebuia să precizeze foarte clar câți bani se vor economisi prin aplicarea acestor măsuri.

De asemenea, Guvernul trebuia să explice foarte clar care sunt domeniile în care se vor investi banii obținuți din reducerea salariilor și pensiilor.

Îndeplinirea acestor minime condiții de către Executiv în încercarea de impunere a unei curbe de sacrificiu a poporului român era necesară și obligatorie. Ar fi redus presiunea sindicatelor și patronatelor, ar asigurat o informare corectă a opiniei publice și ar fi deschis calea dialogului cu partidele de opoziție.

În condițiile în care acest Guvern nu ne-a spus nici câți bani se vor economisi, nici ce se va face cu banii, sau pentru cât timp bugetarii și pensionarii vor suporta această curbă de sacrificiu, nu am niciun motiv să nu cred că aceste măsuri au fost luate pentru îndestularea clientelei portocalii. Mai mult decât atât, lipsa totală de comunicare și informațiile venite pe surse, nu fac altceva decât să bulverseze și mai mult opinia publică și în special pe cei afectați.

În aceste condiții, protestele de stradă, greva generală sau moțiunea de cenzură, pe care opoziția este obligată să o depună sunt acțiuni legitime ale celor care nu înțeleg necesitatea unor astfel de măsuri de o gravitate nemaiîntâlnită în România postdecembristă.

Fac un apel pe această cale la guvernanți, la partidele politice care susțin acest Guvern și la toți factorii implicați în luarea unor astfel de măsură să vină imediat în fața parlamentarilor, nu doar cei ai arcului guvernamental, și să dea răspunsul la cele trei întrebări formulate anterior. Doar așa se poate asigura informare corectă a tuturor cetățenilor din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă mulțumesc pentru declarația făcută.

 
Sonia-Maria Drăghici - declarație politică intitulată Atunci i-am condamnat pe toți la moarte;

O invit la microfon pe doamna deputat Maria Drăghici, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea aceluiași grup.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În fiecare an, data de 26 mai este dedicată Zilei mondiale a persoanelor bolnave de scleroză multiplă. Acest eveniment se încadrează în "Săptămâna Speranței", sărbătorită în întreaga lume de persoanele suferinde de această boală și de cei care le sunt alături în lupta împotriva cumplitei maladii.

Scleroza multiplă, leuconevraxita sau scleroza în plăci este o boală cronică demielinizantă a sistemului nervos central, care afectează predominant tinerii și sexul feminin, nu modifică intelectul, dar poate crea dizabilități motorii și senzoriale. Tulburările de echilibru și de vedere, alături de gravele probleme de deplasare și locomoție sunt doar câteva dintre formele de manifestare ale acestei afecțiuni. Tratamentul actual stopează sau încetinește evoluția bolii, permițând pacienților, în general tineri, să aibă o viață normală, să învețe și să poată munci. În absența tratamentului, toți vor deveni ireversibil asistați social.

Tratamentul cu Interferon ce trebuie aprobat în cadrul Programului național pentru scleroză multiplă este costisitor și a fost întrerupt pentru toți cei aproximativ 10 000 de bolnavi din România din aprilie 2010, lucru care va genera complicații grave în evoluția stării pacienților și costuri suplimentare pentru recuperare și suport social. Consider că este profund discriminatorie această măsură, ce vizează viețile unor tineri care merită să trăiască și să aibă parte de o viață apropiată de normalitate.

Îmi exprim, în calitate de medic, deplina solidaritate cu cauza lor și a Societății de Scleroză Multiplă din România și solicit Ministerului Sănătății să găsească resurse pentru reluarea urgentă a finanțării Programului național, pentru a nu-i condamna la o moarte lentă pe toți acești bolnavi.

Îmi vine în minte rolul lui Ipu, interpretat magistral de regretatul Amza Pellea, din filmul "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte", în regia lui Sergiu Nicolaescu. Un militar neamț a fost ucis de un necunoscut într-un sat românesc din timpul ocupației germane din al doilea război mondial. Dacă nu ar fi fost găsit criminalul, ar fi fost executați mai marii satului, cu familiile lor. Aceștia, ca să își salveze propria piele, îl trimit la moarte cu bună știință pe un nevinovat, un om de pripas, singur și lipsit de mijloace materiale, pe care îl conving fățarnic că trebuie să se sacrifice pentru interesul general. "Ascultă, bace Todore, dumitale n-o să-ți facă nimic, că ești idiot", îi spun ei. În simplitatea lui, Ipu a răspuns: "Mare cinste mi-ați făcut, domnilor! ". O nedumerire îl frământa însă pe bietul om: "Oare, cum o fi când te omoară?".

Guvernul va aproba azi scrisoarea de intenție către FMI. Măsurile de austeritate luate de Guvernul României pentru echilibrarea balanței bugetare sunt, din punctul meu de vedere, neprincipiale, de sacrificare a persoanelor defavorizate. Vor avea de suferit milioane de români, dintre care unii, din nefericire, bolnavi.

Soarta celor fără resurse financiare, dar și fără sănătate, este pecetluită. Putem doar să ne întrebăm "Oare, cum o fi când te omoară?"

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc și eu, doamnă deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Fabrica de gogoși;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Rog să se pregătească domnul deputat Marian Neacșu.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Fabrica de gogoși". Întrucât moțiunea simplă pe agricultură nu a fost votată ieri și va fi votată astăzi, mi-am permis să fac o declarație politică pe această temă.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Fermierii din Iași au anunțat că nu vor mai cultiva grâu, ci doar gogoși. Văzând cât de bine se vând azi, pe piața românească, gogoșile, agricultorii din județul Iași sunt ferm hotărâți să-și schimbe obiectul de activitate.

În România, găsești gogoși oriunde. Pe stradă, în parcuri, în discursurile politicienilor puterii, dar mai ales în programul guvernamental. Spicuiesc din promisiunile de ieri ale guvernanților de astăzi, referitoare la agricultură:

  • sprijin financiar consistent pentru fermierii din România,
  • eforturi susținute, din partea Executivului, pentru ameliorarea producției agricole;
  • creșterea exporturilor de produse agro-alimentare;
  • extinderea sistemului de îmbunătățiri funciare;
  • expertiză pentru accesarea fondurilor europene;
  • prezervarea și majorarea suprafețelor forestiere;
  • dezvoltarea mediului rural, pentru atenuarea diferențelor dintre România și țările UE.

Pe scurt, gogoși, gogoși, gogoși!

Realitatea agricolă din România, din anul de grație 2010, arată cu totul altfel decât o previzionau specialiștii din PDL. Lipsa unei viziuni din partea guvernanților a adus și agricultura la un pas de colaps.

Astfel, în ultimii ani, suprafața de teren nelucrat a crescut enorm. Numai în județul Iași, în 2009, existau, la o suprafață agricolă totală de 380.315 de hectare, mai mult de 20.000 de hectare lăsate pârloagă. Pentru comparație, în 2002, la aceeași suprafață agricolă, existau doar 4.752 de hectare nelucrate. Pe de altă parte, mulțumită politicilor agricole ale actualului Guvern, în timp ce pământul stă nelucrat, tot mai multe comunități rurale sunt asistate social. Tot în județul Iași, există comune în care aproximativ 50% din populație primește ajutoare sociale.

Sunt convins că această situație păguboasă poate fi regăsită peste tot în țară.

Cine se plângea de uriașele cheltuieli bugetare?

De asemenea, acolo unde se mai practică, cultivarea pământului are rezultate slabe. În 2009, România a ajuns pe ultimul loc în Europa ca productivitate la hectar cam la toate culturile agricole. Absența irigațiilor, ca și întârzierea subvențiilor pentru fermieri provoacă pierderi financiare mari, reducerea drastică a locurilor de muncă, dar și diminuarea salariilor. Se cunoaște faptul că, în lipsa irigațiilor, peste 3.000.000 de ha de culturi agricole merg în pierdere. Nu se scoate nici cât s-a băgat. Concomitent, piețele agricole sunt invadate de produse alimentare din import, de proastă calitate, deseori nefiscalizate, iar statul nu face nimic împotriva concurenței neloiale.

Cine promitea reducerea evaziunii fiscale?

Prin urmare, lipsa de coerență a politicilor agricole, dar și absența profesioniștilor au făcut din fermierul român o specie pe cale de dispariție. Și, totuși, soluții pentru revigorarea agriculturii există, dar ele sunt la PSD. Nu suntem secretoși. Le-am făcut deja cunoscute!

Dar ce ne spun acum guvernanții?

Că vinovații pentru starea dezastruoasă din agricultură vor plăti.

Că toate datoriile restante către fermieri vor fi acoperite în cel mai scurt timp.

Că accesarea fondurilor europene va fi tratată cu maximă seriozitate.

Încă o dată gogoși, gogoși, gogoși! Să le mâncați bine!

Noi, ceilalți, vrem doar să vă respectați promisiunile pentru care ați cerut votul românilor.

Ei v-au dat votul, voi le-ați luat pâinea!

Dar a venit vremea s-o plătiți!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Oof, ce bune ar fi niște gogoși, domnule deputat, acum, așa ... V-am servi și pe dumneavoastră cu câteva...

Da, vă mulțumesc, domnule deputat Vasile Mocanu.

 
Marian Neacșu - declarație politică cu titlul Reducerea pensiilor și salariilor bugetare - soluția disperată a unui guvern incompetent;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacșu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Aveți cuvântul.

 

Domnul Marian Neacșu:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Opoziția este trează, și nu numai că-și face datoria, domnule președinte, pentru că în ultima vreme s-au spus atât de multe lucruri de la microfonul ăsta, am ținut să nu vă lăsăm singuri în dimineața asta.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Reducerea pensiilor și salariilor bugetare - soluția disperată a unui guvern incompetent".

M-am întrebat deseori cu ce se ocupă de fapt Guvernul actual, pentru că ideile și soluțiile cu care vine pentru contracararea crizei economice sunt puține și proaste. De fapt, dacă examinăm modul amator în care a fost administrate afacerile publice și de stat, ajungem inevitabil la concluzia că statul ar fi funcționat tot așa, și cu echipa domnului Boc, și fără ea, dintr-o inerție administrativă. Este evident pentru toți oamenii avizați că soluția prezentată de cabinetul Boc, de a reduce toate pensiile și toate salariile de stat, este atât de simplistă, că nu îi trebuiau domnului Emil Boc doctorate, ci nu mai mult de 8 clase de școală ca să emită o astfel de teorie la mintea cocoșului.

În primul rând, se știe că soluție este una temporară, paliativă. Ea este temporară, pentru că nu face decât să amâne cu câteva luni de zile falimentul bugetului de stat. Toți economiștii avertizează că tăierea pensiilor și salariilor de stat nu va fi de ajuns la reducerea deficitului bugetar, întrucât ea contribuie cu unul sau maxim două procente.

În al doilea rând, tăierea domnului Boc nu este suficientă pentru a reduce deficitul bugetar, pentru că ea vine prea târziu. Măsurile de combatere a crizei trebuiau adoptate treptat, începând cu anul 2009, în condițiile în care criza economică se anunța începând cu toamna anului 2008.

Este bine să ne amintim cum mediul de afaceri trăgea de mânecă Guvernul, arătând că este imposibil din punct de vedere economic ca salariul mediu de la stat să depășească salariul mediu din sectorul privat, iar numărul angajaților din sectorul public să fie mai mare decât al celor din privat; că este incorect ca să se desființeze sute de mii de firme mici în anul 2009; că este nerealist ca firmele private să concedieze oameni în anul 2009, iar în sectorul bugetar să nu se miște nimic. Este bine să ne amintim cum se jura Traian Băsescu că nu este criză, fiindcă România este deasupra oricăror influențe negative financiar-economice și cum amenința în stilul caracteristic pe analiștii economici "care nu își țineau gura" într-un an electoral.

Și, întrucât anul 2009 era an electoral, iar tătucul Băsescu trebuia musai să câștige un nou mandat, toate avertismentele și toate prognozele au fost băgate sub preș de Guvernul Boc. Același Guvern Boc care primise vot de neîncredere în Parlamentul țării și care a fost reînvestit, ca dovadă de încredere, de către Președintele Traian Băsescu.

Iată cum, pentru interesul economic al unui grup restrâns de oameni, o țară întreagă se află în pragul colapsului economic și financiar. Am convingerea că pentru acest grup de interese lucrează acum Guvernul Boc, astfel încât să satisfacă, prin fonduri publice, obligațiile materiale ale acestora, rezultate din campania electorală în favoarea lui Traian Băsescu. Cum altfel poate fi explicată avalanșa de investiții arvunite de firmele PDL, pentru construirea de bazine de înot și săli de sport în diverse cătune izolate și depopulate din țara noastră, unde nici tineri nu mai există, și nici asfalt nu s-a mai văzut? Cum altfel să interpretăm, decât că se aruncă cu banii publici spre clientela politică a PDL, faptul că se construiesc patinoare cu prețuri de 3-4 ori mai mari decât în străinătate?

Un guvern serios ar fi procedat cu totul altfel și ar fi recunoscut că este nevoie de măsuri grele chiar dacă era an electoral. Un guvern competent de stânga ar elimina cota unică și ar introduce impozitarea progresivă. Un guvern responsabil ar reduce cheltuielile de administrare ale statului și ar introduce măsuri administrative de excepție pentru a reduce contrabanda și evaziunea fiscală. Un Guvern onest ar elimina sistemul clientelar de atribuire a contractelor de achiziții publice, astfel încât să nu se mai cheltuiască pe furiș fondurile publice, ci să existe competiție corectă.

Un guvern social-democrat ar lua în calcul intervenția statului pentru creșterea nivelului de ocupare din sectorul privat și pentru ca patronii de întreprinderi să nu câștige chiar și în condițiile actuale, prin disponibilizări nejustificate și exploatarea angajaților rămași câte 10 ore pe zi, fără sărbători legale și fără concedii medicale.

Eu consider că este nevoie de chibzuință atunci când se gândesc măsurile de austeritate, astfel încât greutățile să nu le deconteze tot cei slabi și tot cei săraci care muncesc. Și mai cred că trebuie ca statul să treacă de urgență la transparentizarea achizițiilor publice, să se publice contractele din fonduri publice, astfel încât să se elimine posibilitatea risipirii banilor publici.

Într-un cuvânt, ne trebuie alt Guvern care să îndeplinească toate aceste grele cerințe.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Oltean - declarație politică intitulată România pe harta geopolitică a Europei;

Întrucât puterea a fost astăzi slab reprezentată la microfon, dați-mi voie să ofer cuvântul domnului deputat Ioan Oltean, pentru a-și susține declarația politică. ( Coboară la tribună.)

 

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică pe care am pregătit-o pentru a fi prezentată astăzi în plenul Camerei Deputaților se intitulează "România pe harta geopolitică a Europei".

Doamnelor și domnilor deputați,

Retrospectiva geoistorică din vremurile noastre și până la rădăcinile etnogenezei românești argumentează fără nici o rezervă că unul din popoarele cele mai unitare ale Europei, atât din punct de vedere antropologic, cât și lingvistic, este poporul român. Spațiul românesc a fost supus de-a lungul istoriei presiunilor alogene, conturându-și formațiunea statală în limitele convenționale stabilite între valea Tisei, Nistrului, Dunăre și Marea Neagră. Această unitate s-a afirmat aproape în întregime în spațiul vechii Dacii, cunoscând forme de organizare teritorială social-politică perfect corespunzătoare evoluțiilor din cadrul statelor autohtone europene.

Pentru formarea unei imagini mai complexe a suportului geoistoric care a stat la baza primelor forme statale din spațiul românesc, documentele sunt relevante. Ele demonstrează o succesiune de formule statale încadrate de manifestări semnificative în plan istoric ale diverselor epoci. Unitatea geografică a teritoriului României s-a răsfrânt în mod direct în unitatea etnică și de limbă a locuitorilor săi.

Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, după perioada de refacere a economiei cu ajutorul Planului Marshall, în Europa Occidentală a început un plan de apropiere între state, pe linia colaborării economice. Paralel cu liberalizarea circulației persoanelor și a mărfurilor a început să se dezvolte o nouă formă de colaborare, în afara celei între state, și anume în cadrul regiunilor transfrontaliere. Euroregiunile sunt definite drept zone-regiuni transfrontaliere de interferență economică, dar nu numai, în care se valorifică în comun, de către două sau mai multe state, resursele umane și materiale, prin inițierea și derularea de activități și programe agricole, industriale, comerciale. Primele regiuni transfrontaliere au luat naștere în urmă cu patru decenii. Euroregiunile la care participă România sunt: Euroregiunea Carpatică, Euroregiunea Dunăre-Mureș-Criș-Tisa și Euroregiunile estice.

În prezent, la granița dintre cele două milenii este mai mult decât evident că pe continentul european se manifestă două tendințe diametral opuse: una de integrare, respectiv de unificare a Europei, pășind pe calea și în spiritul tratatului de la Maastricht, și cealaltă de "dezintegrare", de fragmentare a continentului. Fragmentarea Europei este accentuată, în plus, de tendințele de autonomizare. Aceste tendințe se manifestă atât în estul continentului, dar și în vestul acestuia. De pildă, Belgia a devenit, în 1988, în urma unei îndelungate dispute lingvistice între vorbitorii de limbă franceză, valonii, și cei de limbă olandeză, flamanzii, stat federal cu trei regiuni autonome: Flandra, Vallonia și enclava francofonă Bruxelles. Cinci ani mai târziu sunt aprobate noi amendamente constituționale care adâncesc autonomia regiunilor federale, în prezent discuțiile pe această temă fiind reluate cu o și mai mare vehemență.

În condițiile în care se afirmă, sau cel puțin se dorește a se afirma o Europă de "expresie germană" (Germania, Austria, Elveția), și o alta de "expresie slavă"- e adevărat, cu o vioară care vrea să cânte o partitură proprie, respectiv Polonia, nu se impune, oare, și o manifestare comună a "Europei de expresie latină", în care România să aibă un cuvânt de spus?

Dar să vedem în cele ce urmează, care este situația statistică a latinității europene în prezent. Aceasta acoperă o suprafață de peste 1,7 milioane de kmp, ceea ce înseamnă în jur de o șesime din întinderea continentului și însumează aproape 200 de milioane de locuitori, reprezentând în jur de un sfert din populația Europei, mai exact 28%. Iată, așadar, că, mai ales ca populație, Europa latină este destul de reprezentativă.

Construcția unei Europe latine, a unui "arc latin" pornind din Iberia și sfârșind la Nistru, ar putea aduce, credem, un spor de dinamism întregii "construcții" actuale de pe bătrânul continent. O Europă unită, funcțională, în care grupul țărilor latine dorește să își asume responsabilități sporite, nu poate fi împlinită dacă nu se ține cont de apartenența de aproape două mii de ani a spațiului românesc la spațiul latin. Europa latină nu va putea să-și pună în valoare întregul ei potențial, inclusiv cel strategic, fără "insula" latină numită România, plasată în sud-estul părții centrale a bătrânului continent.

Vă mulțumesc. (Își reia locul la prezidiu.)

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor colegi,

Pe lângă declarațiile citite de la microfonul Camerei, în număr de 13, din care 8 ai opoziției și 5 ai puterii, mai avem depuse încă o mulțime de declarații în scris.

Dați-mi voie să-i nominalizez pe colegii noștri care au recurs la această modalitate de a lua act de declarațiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputați: Marius Rogin, Constantin Chirilă, George Ionescu, Silviu Prigoană, Uricec Eugen, Răzvan Mustea, Buda Daniel, Petru Călian, Ioan Holdiș, Vasile Gherasim și Marius Dugulescu au depus declarațiile în scris.

Au depus, de asemenea, declarațiile în scris, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat+PC, următorii deputați: Ion Stan, Rățoi Neculai, Marian Ghiveciu, Valeriu Zgonea, Bogdan Ciucă, Mircea Dușa, Ion Mocioalcă, Manuela Mitrea, Cristian Rizea, Ion Dumitru, Mugurel Surupăceanu, Vasile Popeangă, Ion Călin, Ciprian Nica, Florin Pâslaru și Dorel Covaci.

Următorii deputați, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal au depus, de asemenea, în scris, declarațiile politice: Radu Stroe, Nicolae Jolța, Bogdan Țîmpău, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Gheorghe Scutaru, Viorel Palașcă, Ionel Palăr, Titi Holban, Alina Gorghiu, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, George Dumitrică, Mihai Donțu, Andrei Gerea și Mircea Irimescu.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnii deputați: Miron Ignat și Mircea Grosaru, iar, din partea Grupului parlamentar al independenților, domnul deputat Vasile Soporan.

Domnilor colegi,

Cu acestea, declarăm ședința consacrată declarațiilor politice închisă.

Vă dorim o zi frumoasă, să ne revedem la următoarea ședință.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Tudor Ciuhodaru - declarație politică cu titlul Cenușăreasa României;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cenușăreasa României"

Nu trebuie să considerăm sănătatea Cenușăreasa României. Dincolo de temele de campanie electorală este o problemă prioritară tuturor românilor care revine în prim plan mai ales în vremuri de criză. Chiar în aceste condiții țările europene au alocat 6-8% din p.i.b. pentru sănătate, considerând că această criză aduce de fapt și un plus de morbiditate.

Am susținut în Comisiile pentru sănătate ale Senatului și ale Camerei Deputaților alocarea a 8% din p.i.b. pentru sănătate, considerând că a investi în sănătate înseamnă a trata oamenii repede și bine, mai puține zile de spitalizare, mai puține concedii medicale, mai puține pensii pe caz de boală și invaliditate și mai puține rețete compensate.

Considerăm că în termeni reali reducerea acestui buget la mai puțin de jumătate înseamnă pentru fiecare dintre noi jumătate de pat, jumătate de ventilator, jumătate de pungă de sânge și jumătate din personalul necesar pentru a ne trata.

România a atins masa critică în ceea ce privește exodul personalului medical, iar fără acesta spitalele sunt simple muzee uneori aflate în paragină.

Considerăm că fiecare român are dreptul constituțional la sănătate și ne propunem stoparea fenomenului Lăzărescu, a plimbării pacienților între spitale, prin asigurarea accesibilității la servicii medicale de calitate, acolo unde românii au nevoie.

Am inițiat proiecte legislative precum: "ambulanțe în cartiere"- vizând distribuirea stațiilor de ambulanțe în interiorul marilor orașe, pentru a scădea timpul de răspuns pentru fiecare intervenție; asigurarea protecției personalului medical împotriva agresiunilor; Legea cardului național de asigurat; Legea transplantului; Legea malpraxisului; Legea privind decontarea serviciilor medicale de către cei ce ajung în stare de ebrietate; Legea înăspririi sancțiunilor pentru șoferii surprinși băuți în trafic; Legea privind reforma în domeniul sănătății privind stabilirea contractuală a serviciilor medicale de bază de care beneficiază fiecare pacient; Legea privind interzicerea comercializării produselor etnobotanice; Legea privind voluntariatul în domeniul medical.

Considerăm că este necesară o evaluare reală a tuturor resurselor medicale de care dispune sistemul în momentul de față și luarea de măsuri pentru a acoperi deficitul existent în sistem în acest moment.

Am inițiat toate aceste măsuri în urma unui dialog permanent cu decidenții implicați în starea de sănătate a populației, Asociațiile de pacienți, Colegiul Medicilor, DSP-urile, Ordinul Asistenților și Ministerul Sănătății.

Dacă aceste măsuri nu vor fi inițiate rapid nu putem spune decât că sănătatea românilor are un pronostic rezervat.

  Tudor Ciuhodaru - declarație cu titlul Accidentele sistemului sanitar din Iași;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Accidentele sistemului sanitar din Iași"

De la începutul anului au fost tratate în UPU de la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan" 133 de victime ale accidentelor rutiere - 1 accidentat pe zi. Dintre aceștia, 94(70,67%) au fost bărbați, iar 39 (29,32%) au fost femei. În ceea ce privește mediul de proveniență, 96 (72,18%) sunt din urban, iar 37 (27,8%) sunt din rural. Pe grupe de vârstă, cei mai numeroși au fost cei între 18-25 de ani - 36 (27,06%) urmate în ordine descrescătoare de cei între 31-40 de ani - 27 (20,30%), 26-30 de ani - 23 (17,29%), 61-90 de ani - 21 (15,78%) și grupele 41-50 și 51-60 de ani - câte 13 cazuri (9,77%).

Majoritatea cazurilor au fost între 18 și 50 de ani (74,43%), iar peste 50% din cazuri (mai precis 64,66 %) afectează grupa 18-40 de ani. În weekend s-au înregistrat 57 de cazuri (42,85%), adică aproape jumătate, deși traficul nu a fost neapărat la fel de intens. Cele mai multe accidente s-au înregistrat la începutul weekendului - 27 (47,36 % din cazuri - adică aproape jumătate din cazurile de la sfârșit de săptămână și 20,30% din totalul accidentelor) urmate de cele de sâmbătă - 21 (36,84% din cazurile de weekend), iar cele mai puține au fost duminica - 9 (15,78 %).

Din datele pe care le avem - profilul victimei accidentului rutier - este un bărbat (în 70,67%) tânăr (în 74,43%) din urban (în 72,18%) accidentat adesea în prima zi a weekendului. Dacă ținem cont de faptul că oricare dintre acești pacienți poate asocia pe lângă leziunile de ortopedie-traumatologie, chirurgie de urgență, chirurgie vasculară și chirurgie reconstructivă (rezolvabile la Spitalul de urgențe "Sfântul Ioan") și leziuni neurochirurgicale (rezolvabile doar la Spitalul de neurochirurgie "N.Oblu") putem vedea clar potențialul fenomenului Lăzărescu (plimbarea pacienților între spitale). Fenomenul Lăzărescu înseamnă nu doar plimbarea între spitale (cu ambulanțe blocate în transportul acestor pacienți, în loc să intervină pentru alții ce reprezintă urgențe), ci și blocarea resurselor și așa insuficiente de personal medical în etapele plimbării prin diverse unități spitalicești, dublarea explorărilor imagistice și biologice în vederea evaluării și reevaluării (și implicit a costurilor) temporizarea intervențiilor cu impietarea prognosticului funcțional și vital, creșterea costurilor intervențiilor și a duratei de spitalizare, riscul de infirmități și sechele.

Singura soluție pentru "vindecarea" domnului Lăzărescu accidentat rutier este deschiderea urgentă a noului Spital de Urgențe din Copou pentru ca acești pacienți să poată beneficia într-un singur loc de toate specialitățile necesare rezolvării corespunzătoare a acestor cazuri. Să nu uităm că acești tineri, fără alte patologii, au șanse maxime de a-și relua existența normală și de a trăi mulți ani fără probleme prin deschiderea Centrului Regional de Urgențe din Copou.

Oricine și oricând poate fi victima unui accident! Puteți medita la asta... pentru că somnul rațiunii a născut deja monștrii...

  Tudor Ciuhodaru - Explozia fenomenului Lăzărescu la Iași;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Explozia fenomenului Lăzărescu la Iași"

Conform datelor publicate de DSP Iași anul trecut, 146.714 de persoane au ajuns la cele patru UPU; 47.012 de pacienți au fost aduși de ambulanță, restul ajungând singuri. 77.614 (peste 50 %) de persoane au fost internate în spital pentru investigații și tratament, 19.282 au fost redirecționate către alte unități sanitare și 74.620 s-au întors la domiciliu.

Din aceste statistici rezultă că 19282 de pacienți s-au plimbat între spitale, căutând specialitatea necesară rezolvării patologiei pe care o prezentau. Altfel spus, 1606 în fiecare lună, peste 400 în fiecare săptămână sau 52,82 în fiecare zi. Ei reprezintă 13,14% din totalul pacienților prezentați în Unitățile de Primire Urgențe din centrul universitar medical Iași.

În traducere "fenomenul Lăzărescu" reprezintă nu numai pacienți plimbați între spitale.

Pentru pacienți înseamnă suferință inutilă, temporizarea explorărilor și intervențiilor medicale, riscul afectării funcționale și vitale, riscul de complicații, sechele și infirmități, eventual iradieri repetate inutile.

Pentru sistemul de sănătate înseamnă blocarea inutilă a ambulanțelor în transport interspitalicesc și scăderea capacității reale de intervenție în deservirea urgențelor medicochirurgicale din prespital, blocarea resurselor de personal (și așa insuficiente) în mai multe UPU (care și așa sunt aglomerate), creșterea numărului de explorări de laborator și imagistice (necesare evaluării și reevaluării în dinamică a pacienților în diferite "stații" din diferite spitale, eventual completarea anumitor investigații conform ghidurilor de practică medicală a diverselor specialități), necesar crescut în terapie datorită temporizării tratamentului, creșterea duratei spitalizării.

Pentru sistemul asigurărilor de sănătate înseamnă costuri crescute direct (număr crescut de ambulanțe utilizate, repetarea investigațiilor clinice, imagistice și biologice, suplimentarea terapiei și a zilelor de spitalizare prin temporizarea intervențiilor), dar și indirect (zile suplimentare de concediu medical, controale repetate în ambulatoriu, rețete compensate, creșterea duratei și a costurilor recuperării, infirmități și pensii de invaliditate).

Singura soluție de rezolvare a acestei problematici este deschiderea rapidă a noului Spital de Urgențe din Copou -finalizat în proporție de 90% pentru a se asigura într-un singur loc, într-o clădire monobloc, toate specialitățile necesare rezolvării rapide a acestor cazuri.

Mă întreb câți trebuie să mai moară pentru ca Iașiul să aibă acest nou spital de urgențe. Până când ?

Domnule ministru al sănătății, vă voi reaminti în fiecare săptămână de la tribuna Parlamentului de acești "domni Lăzărescu" ce nu au posibilitatea de a se trata în străinătate.

Și poate că veți auzi strigătul disperat al acestor pacienți și veți da un ordin pentru deschiderea imediată a noului Spital de Urgențe din Copou.

  Tudor Ciuhodaru - Situația reală a consumului de etnobotanice la Iași;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Situația reală a consumului de etnobotanice la Iași"

Într-o singură săptămână - 17-23.05.2009 - 28 pacienți au ajuns la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan" în urma intoxicației cu produse etnobotanice.

Aceștia au fost preponderent bărbați 78,57% cu vârste cuprinse între 18 și 50 de ani, dar majoritatea 50% cu vârste cuprinse între 21-30 de ani. Cei de peste 40 ani au reprezentat sub 10% din cazuri (7,14%). În cele trei zile de sfârșit de săptămână se înregistrează 35,71% din cazuri, iar distribuția pe grupe de vârstă este similară celei din timpul săptămânii (50% fiind cei cu vârste între 21-30) la fel ca și distribuția pe sexe - 80% bărbați și 20% femei. 75% dintre acești pacienți sunt fără ocupație - se remarcă vulnerabilitatea socială a acestor pacienți și gradul scăzut de ocupare a timpului liber subsolicitarea, restul fiind salariați, elevi și studenți.

Toți pacienții au necesitat încă de la preluare în UPU de măsuri de suport respirator, volemic, depurare a toxicului, antidotism, terapie simptomatică și au rămas internați la Toxicologie unde au beneficiat și de suport CÎRTIȚA. Numărul crescut de pacienți cu intoxicații acute exogene ce se adresează singurei secții de Toxicologie din Moldova de la "Sfântul Ioan", precum și condițiile improprii de tratament pledează pentru deschiderea cât mai rapidă a noului Spital de urgențe din Copou, în care să existe un Centrul Regional de Urgențe Toxicologice.

  Marian-Florian Săniuță - declarație politică intitulată Comemorare în stil PDL;

Domnul Marian-Florian Săniuță:

"Comemorare în stil PDL"

Departe de ochii opiniei publice, fără a ține cont și de propunerile opoziției, într-o zi tristă de 19 mai, dualismul PDL - UDMR a impus românilor noua lege a educației.

În numele unei reforme antireformă, arcul guvernamental, coborât parcă din negurile istoriei, a hotărât implacabil ca elevii aparținând minorităților naționale din România să nu mai studieze istoria și geografia în limba română. asta se întâmplă într-o Românie europeană, în care se pune accent din ce în ce mai mult pe păstrarea specificului național în fața ofensivei globalizării.

Ce este trist, în opinia mea, este că la douăzeci de ani de la primele alegeri libere din România s-a pornit o adevărată ofensivă împotriva statului român unitar, suveran și indivizibil, în loc să ne aducem aminte de lecțiile istoriei, pe care nu trebuie să le uităm vreodată.

Rostul acestei declarații politice nu este de a incita la tensiuni interetnice, dar nu mă pot abține să nu mă întreb dacă membrii PDL nu cumva au uitat de tragicele evenimente din Transilvania, ce au avut loc în toamna anului 1940 și de la care anul acesta comemorăm șaptezeci de ani.

Repet, ca să fiu clar: iertarea istoriei s-a așternut peste acea pagină neagră a vieții românilor, dar nu și uitarea.

Cum vor învăța la istorie și geografie copiii minorităților din Transilvania despre Ip, Treznea, Moisei?

Cum vor citi ce a dăinuit în piatră sculptorul Vida Geza în limba română? Cum îi vor condamna pe cei ce au omorât copii doar pentru că erau români?

Așa cum nu știu cum vor învăța despre lupta de la Călugăreni din 1595, când Mihai Viteazul și bravul căpitan secui Albert Kiraly au luptat împreună și au câștigat, vorbind românește!

Sau cum vor comenta bătălia de la Posada? Sau Tratatul de la Trianon și Marea Unire a Românilor de la 1918?

Este clar că de dragul puterii liderii PDL au ales să-și uite lecțiile istoriei. Iar cine nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții, a spus Nicolae Iorga. Iar un copil fără părinți este unul orfan. Iar PDL este, a dovedit asta prin gestul făcut, copilul orfan de români al istoriei moderne.

Cum altfel să fie parlamentarii PDL care au susținut această dezromânizare a copiilor născuți în România?

Fie și numai ca recurs la memorie, voi spune că cei care reprezintă românii din localitățile Ip, Treznea, Moisei, Sărmasu, Nușfalău, Cerișa, Marca, Brețcu, Mureșenii de Câmpie, Mihai Bravu, Ciumarna, Zalău, Huedin, Belin, Zăbala, Halmășd, Sântion, Cosniciu De Sus, Camăr, Aghireș Sucutard, Ditrău, Suciu De Sus, Tărian, Prundu Bârgăului, Cătina, Răchitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin, au uitat jurământul depus și au rămas corijenți la istorie.

Istoria ce va să vină va arăta cât de mult au greșit, trădând idealurile românilor de la Mihai Viteazul încoace.

  Adrian Mocanu - declarație politică cu titlul Ziua mondială a biodiversității la români;

Domnul Adrian Mocanu:

"Ziua mondială a biodiversității la români"

Trebuie să ne amintim că anul 2010 - Anul Internațional al Biodiversității, lansat de Organizația Națiunilor Unite, la 11 ianuarie 2010, are ca obiectiv creșterea gradului de conștientizare în plan global asupra importanței biodiversității pentru binele omenirii, precum și necesitatea protejării acesteia.

Comisia Europeană marchează Ziua Mondială a Biodiversității, care se aniversează în fiecare an, pe data de 22 mai, printr-o serie de evenimente ce se vor desfășura în șase țări țintă, printre care și România.

Mai trebuie amintit că biodiversitatea - diversitatea formelor de viață sub toate aspectele - furnizează o gamă largă de bunuri/servicii omenirii (spre exemplu: bunuri - lemn/cherestea și plante medicinale - și servicii de vitală necesitate precum - ape curate, reducerea riscurilor naturale, reducerea poluării, polenizare). Pierderea continuă a biodiversității a fost unanim recunoscută de către toate statele ca fiind cea mai urgentă problemă de mediu cu care societatea de azi se confruntă. Bogăția fondului natural și a habitatelor reprezintă un element de mare valoare pentru calitatea vieții noastre. Valoarea economică a acestor "servicii de ecosistem" este mult mai mare comparativ cu costul necesar protejării și conservării lor. Oamenii însă au tendința de a considera aceste servicii ca fiind gratuite și inepuizabile.

Uniunea Europeană a lansat o campanie inovatoare destinată să evidențieze acest mesaj și se bucură actualmente de participarea a mii de oameni din întreaga Uniune Europeană și din afara ei. Având ca slogan "Biodiversitatea - o chestiune care ne privește pe toți", campania intenționează să sensibilizeze populația cu privire la problema declinului biodiversității și să ilustreze implicațiile acestui declin asupra vieții noastre de zi cu zi. Campania are și o componentă educativă, care expune beneficiile aduse de biodiversitate, punând accentul mai ales pe ideea de servicii ecosistemice și pe pericolele generate de dispariția lor.

Peste 190 de țări au convenit în anul 2002 să diminueze pierderea biodiversității până în anul 2010, însă nu s-a observat încă o diferență considerabilă. Guvernele lumii nu au reușit să atingă scopurile pentru reducerea pierderii biodiversității până în anul 2010 și sunt necesare mai multe acțiuni pentru a conserva ecosistemele, se arată într-un raport al Națiunilor Unite.

"Natura 2000" este principalul instrument de protejare a biodiversității în Uniunea Europeană. Este cea mai amplă rețea ecologică de arii protejate din lume, fiind formată din peste 25000 de situri și cuprinzând 17% din teritoriul terestru al UE.

Fiindcă provin dintr-un colegiu din județul Buzău, trebuie să apreciez eforturile și realizările Consiliului județean care se implică în proiecte legate de protejarea biodiversității, cum ar fi cele legate de atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate/siturilor de importanță comunitară "Siriu" și "Penteleu", aprobate prin Hotărârea Consiliului Județean Buzău nr.60/2009.

Deși aceste aspecte legate de protejarea biodiversității sunt lăsate în plan secundar de către autorități, pentru că cetățenii și mijloacele mass-media sunt concentrate pe criza economică și pe consecințele sociale ale acesteia, consider că este la fel de important pentru noi toți ca măsurile ce vor fi luate de Guvern în perioada imediat următoare să aibă în vedere și problema biodiversității.

Chiar dacă, în contextul economic relatat, s-ar putea crede că nu mai avem timp să ne gândim și la aceste aspecte, consider că acum este momentul pentru ca statul să poată crea acele politici publice de relansare economică, în concordanță cu politicile globale de protejare a biodiversității și a mediului, în general. Suntem într-un moment crucial al existenței pentru că nu mai putem amâna adoptarea unui sistem de dezvoltare economică și socială în armonie cu mediul înconjurător, care ne asigură habitatul și resursele necesare vieții.

  Angel Tîlvăr - declarație cu titlul România protestează;

Domnul Angel Tîlvăr:

"România protestează"

România protestează împotriva unui sistem, împotriva unei conduceri dezastruoase a Guvernului Boc, care nu se mai află de mult timp în slujba românilor și împotriva unui președinte care a dus țara în colaps. Am privit și eu, la fel ca și dumneavoastră, manifestările sindicale de săptămâna trecută și am ajuns la concluzia că, cei cărora ar trebui să le pese de români nu au conștiința acestui lucru.

Am ajuns la concluzia că dacă ar fi vorba doar de un colaps financiar, am lupta din răsputeri să îl redresăm, dar este vorba de colapsul societății în ansamblul ei. Degradarea societății, generată de lipsa de viziune și coerență a Guvernului a atins cote inimaginabile, iar situația pare să fie fără ieșire.

Fără greșeală, putem afirma că România protestează împotriva unui Guvern, a unui președinte care transformă țara într-un teatru de bătălie. E, fără îndoială, bătălia spiritului civic al cetățenilor onești împotriva celor care ar trebui să îi reprezinte și care și-au pierdut legitimitatea de a le apăra interesele!

În plină criză politico-economică, în plină decizie de diminuare a salariilor, pensiilor, a prestațiilor sociale, a măririi impozitelor, România se confruntă cu o situație cel puțin paradoxală.

Spiritul haotic al guvernanților din București se multiplică și se propagă pe tot teritoriul României. Instituțiile centrale fac angajări, își măresc numărul de secretari de stat, de consilieri și specialiști - adică tot felul de indivizi care reprezintă clientela politică - iar președintele țării anunță că nu putem supraviețui decât dacă salariaților onești li se reduc salariile, iar pensionarilor li se taie 15% din pensii.

Oare deciziile președintelui nu au fost valabile și pentru aparatul central sau, pur și simplu, miniștrii sub a căror oblăduire se întâmplă toate aceste lucruri erau absenți în ziua în care președintele se fălea la televizor cu invențiile sale în materie de economie?

În orice caz, îmi fac eu datoria de a le aminti miniștrilor că președintele vorbea în mesajul său și de solidaritate. Oare unde era solidaritatea primului ministru când și-a mărit numărul de secretari de stat? Căci Monitorul Oficial nr.0278 din 28 aprilie 2010, la Actul nr.145 ne anunță decizia privind desemnarea domnului Călin Emilian Hintea, secretar de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al primului-ministru, în calitate de coordonator al Departamentului pentru Strategii Guvernamentale din cadrul Secretariatului General al Guvernului. În dreptul emitentului nu e nimeni altul decât primul ministru. Actul nr.144 din același Monitor Oficial, apărut în aceeași dată, 28 aprilie 2010, ne anunță că s-a emis decizia "privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de secretar general adjunct al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de către doamna Daniela Anghel". Iar Actul nr.147 prezintă decizia de numire a "domnului Csutak-Nagy Laszlo în funcția de vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat, la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor".

Trei numiri, într-o singură zi! Într-o perioadă în care Guvernul României, prin vocea președintelui, cere tuturor sacrificii. Cere sacrificii pensionarilor amărâți, cetățenilor care au restanțe la bănci, studenților care doresc cu adevărat să își construiască o carieră, profesorilor și medicilor care încearcă să țină această țară pe linia de plutire.

Trei numiri pe șestache, în timp ce, în public, cerem solidaritate: "Nu poți cere oamenilor reduceri de salarii și pensii și să accepți în continuare evaziunea. Evazioniștii nu plătesc pensii și dacă autoritățile nu își fac datoria, înseamnă că statul este pus în pericol. Vă cer să-i schimbați fără somație pe cei care nu aplică programul Guvernului împotriva evaziunii fiscale, nu avem timp să mângâiem pe creștet. Cine nu aplică programul Guvernului pleacă", afirma premierul Emil Boc, același care semna și deciziile de numire a secretarilor de stat.

În aceste condiții, vă întreb, domnule prim-ministru: este drept faptul că ați semnat acele decizii de numire în funcție într-o perioadă în care cereți reduceri de salarii și pensii și oprirea evaziunii fiscale? Este drept, domnule prim-ministru să susțineți încă o dată că deciziile împotriva bugetarilor și pensionarilor au fost luate pentru a proteja sectorul privat când, în fapt, se pregătește atât o majorare a contribuției la Fondul asigurărilor sociale de stat la 14%, cât și tăierea contribuției la Pilonul II de pensii la 0,5% în condițiile în care, conform legii, aceasta ar fi trebuit să ajungă la 3% în 2010? Și vă întreb, domnule prim-ministru: cine ar trebuit să plece?

Răspunsul acestei întrebări este în stradă! Dacă nu mă credeți, uitați-vă pe geamul de la cabinet și veți vedea Piața Victoriei plină de oameni care vă cer același lucru: să plecați acasă, căci ați distrus România și pe români!

  Dorel Covaci - declarație intitulată Genocid asupra poporului român, dictat de către guvernanți;

Domnul Dorel Covaci:

"Genocid asupra poporului român, dictat de către guvernanți"

Așa cum s-a speculat încă de la formularea declarației publice a domnului președinte, privind necesitatea impunerii măsurilor de scădere a veniturilor pensionarilor și bugetarilor, de curând s-a confirmat, printr-o expunere a directorului general al FMI, că decizia decimării unei bune părți a populației României se datorează, în exclusivitate, guvernării democrat-liberale. Tăierea pensiilor și salariilor a fost opțiunea și decizia acestora. FMI-ul, ca orice bancă, nu a impus decât direcția de urmat, pentru mult așteptatul reviriment economic. Încadrarea în limita de deficit se putea realiza, fie prin scăderea cheltuielilor publice, fie prin creșterea fiscalității. Potrivit declarației șefului FMI, recomandarea creditorilor a înclinat spre protejarea celor vulnerabili, prin creșterea impozitării doar a veniturilor mari, printr-o cotă diferențiată. Guvernul român a fost însă foarte ferm: doresc scăderea în masă a pensiilor și salariilor, neglijând costul social. Până și străinii s-au dovedit mai umani și mai solidari cu poporul român, decât aleșii acestora. Chiar și optarea pentru soluția scăderii cheltuielilor publice, destul de extinsă și ofertantă, în sine, lăsa posibilitatea economisirii din alte surse. Dar nu, achizițiile publice inutile și nesimțite continuă, parcă cu și mai multă înverșunare, în paralel cu tăierea veniturilor, grăbindu-se să înhațe și ultimele fărâme care au mai rămas. Se scurg valori de neimaginat pe bunuri și servicii derizorii, având drept sursă o clientelă politică mafiotă, ahtiată după câștiguri nemeritate. Se spune că dacă înșeli statul, nu se pune, statul nefiind o entitate bine conturată, nonconcretă și vag determinată, dar statul este alcătuit din toți cei care acum plătesc neîntrebați neștiința și nesimțirea guvernanților.

Cazurile pensionarilor care trăiesc mai rău decât câinii străzii nu sunt izolate; sunt 4 milioane de pensionari foarte săraci în România. Cu venituri infime, deja nu își pot permite nici măcar pâinea cea de toate zilele. Medicamentele, hrana, îmbrăcămintea, serviciile sunt un lux pentru majoritatea dintre ei. Se hrănesc cu alimente stricate, aruncate la gunoi de către comercianții din piețe, se luptă cu câinii străzii pentru resturile din gunoaie și binecuvântează orice coajă de pâine. Sunt poate părinți, bunici, care nu au pe cineva să le întindă o mână de ajutor.

În aceste condiții, măsurile guvernanților noștri nu se mai pot numi măsuri de solidaritate socială, ci devin instrumente de eradicare în masă a celor slabi, bătrâni sau bolnavi; acte guvernamentale împotriva intereselor naționale, genocide ale zilelor noastre.

Mai rămâne și problema oportunității creditului de la FMI. Toate aceste costuri sociale ale angajării banilor străini sunt năucitoare. Dar ne întrebăm, oare pentru ce îndurăm toate acestea? Se vede undeva luminița de la capătul tunelului? Nici măcar. S-a vehiculat că acești bani vor da o gură bună de oxigen economiei, pieței bancare. Nu trebuie să fim observatori fini ai fenomenului economic, pentru a ne da seama că investiții nu s-au realizat, creditarea nu e deblocată. Rămâne aceeași problemă a volatilizării banului public. În plus, a consultat cineva categoriile cărora acum li se cere atât de ușor să se solidarizeze, să pună umărul la scoaterea din marasm a țării? Dacă nu, atunci să plătească cei care i-au cheltuit, și nu amărâții de pensionari și bugetari fără vină.

Dacă problema pensionarilor e evidentă, nici salariații din România nu stau pe roze. 20% din totalul salariaților au venitul sub 750 ron, 59% se află sub salariul mediu de 1.500 ron și doar 6% au peste 4.000 ron. De unde și de la cine să se mai taie, ca să mai și rămână pentru traiul de zi cu zi?

Este evident că așa-zisele măsuri de stopare a dezastrului nu fac obiectul niciunei gândiri sau analize strategice. De ce 25% și 15%? De ce nu 20% și 10% sau 30% și 20%? Niciun membru al Guvernului nu poate răspunde, pentru că aceste cifre sunt roade ale dispoziției prezidențiale în fatidica zi a anunțului public, sau trase la sorți, date cu banul sau poate șoptite de faimosul consilier pe probleme ezoterice, după o consultare prealabilă a tărâmurilor nevăzute.

Așadar, vă invit, să descalificați acest guvern-paiață prin respingerea măsurilor criminale și votarea moțiunii de cenzură!

  Vasile Filip Soporan - declarație cu titlul Decizia politică între activism și profesionalism;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Decizia politică între activism și profesionalism"

Momentul adevărului sosește fără să vrei, el acumulează, uneori dramatic, acțiunile sau lipsa de acțiune, care se materializează în fapte concrete, poate faptul cel mai grav și concret pentru o democrație și o economie de piață fiind acela al lipsei resurselor financiare. Spun cu greutate și cu părere de rău aceste lucruri, gândindu-mă la faptul că de multe ori am fost privit cu neîncredere - ca să nu spun mai mult - în momentele în care am afirmat că dezvoltarea noastră este speculativă, iar nevoile noastre de durată medie și lungă sunt legate de evoluția și consolidarea dezvoltării durabile.

În condiții dramatice pentru România - ne găsim probabil în fața celei mai puternice crize care ne-a afectat și ne va afecta în continuare - este foarte greu să faci astăzi o analiză, când sunt puse în pericol pensiile și retribuțiile. Pentru cei în cauză, în special pentru cei aflați sub nivelul minim al retribuției și al pensiei, este de neînțeles să vorbești despre criză, despre globalizarea acesteia, despre lipsa de competitivitate a economiei, despre starea economiei, despre starea statului, despre poziționarea noastră la nivel internațional, despre piața care ne aparține sau nu ne aparține, despre capacitatea redusă de capitalizare pe care o aduce actuala structură a economiei.

Analizele, chiar dacă abordează de cele mai multe ori lucruri și fapte foarte concrete, sunt de cele mai multe ori percepute ca fiind abstracte, fără eficiență și fără putere de a schimba lucrurile. Am constatat pe propria-mi piele că dorința de câștig la nivel de partid, în bătăliile electorale, a fost mai mare decât realizarea unei proiecții sănătoase, în baza datelor reale de poziționare a României în context european. Astfel am propus pentru alegerile europarlamentare o dezbatere asupra stării țării noastre în comparație cu media europeană și cu evoluțiile țărilor care au venit în structura europeană cu aceeași foaie de drum pe care și noi am avut-o. Diferența prezentă, între starea medie europeană și starea României, trebuie să determine declanșarea mecanismelor de dezvoltare de care are nevoie România în momentul de față.

Pe lângă presiunea politică și socială mai există încă o presiune, aceea a incertitudinii implicării capitalului în acest proces de redresare structurală al economiei românești, fiind interesantă, cu multiple variante de interpretare, mai mult de declarația lui Dinu Patriciu prin care acesta cerea o amnistie fiscală pentru o implicare mai activă a capitalului în perioada următoare, decât de soluții reale, care să ofere alternative viabile în aceste momente dificile.

Am suprapus aceste stări deoarece am convingerea, având în vedere starea de fapt a României, că ieșirea din criză nu se poate face numai prin decizie politică, ci și prin racordarea capitalului, a sindicatelor și a procedurilor europene la acest proces deosebit de complex. Consider că numai în această manieră putem să consolidăm statul, să-l facem mai puternic prin utilizarea proceselor democratice europene în reglementarea situațiilor de acest fel.

În această situație, consider că trebuie să ținem cont de propunerile Comisiei Europene pentru consolidarea guvernanței economice în Europa. La 12 mai 2010, Comisia a propus buna funcționare a Pactului de stabilitate și de creștere pentru intensificarea dezechilibrelor macroeconomice. Abordarea se bazează pe trei piloni: consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere, supravegherea dezechilibrelor macroeconomice și a divergențelor în competitivitate și realizarea unui cadru de lucru permanent și robust pentru gestionarea situațiilor de criză. Situația existentă, în care cel puțin 8 state, cu economiile între primele 20 sau primele 50 ale lumii, sunt conduse de guverne care s-au îndatorat, fapt care i-a determinat pe specialiști, printre care și economistul american Nouriel Roubini, cel care a prevăzut criza de pe Wall Street din 2008, să afirme: "Criza euro precede o criză mondială a datoriilor publice".

Am făcut această prezentare pentru a arăta că situația este dificilă nu numai în context național, ci și european, și că procesul de redresare al României trebuie gândit și proiectat la nivel european și global. De ce acest lucru? Deoarece în perspectivă europeană, Comisia încurajează statele membre să integreze în legislația națională a obligațiilor ce revin din Tratatul privind disciplina bugetară (Protocolul nr.12 TFUE). Tot în acest cadru trebuie amintită "Procedura de deficit excesiv", procedură aplicată statelor a căror datorie are o pondere mai mare de 60% din p.i.b.

Având în vedere faptul că procedurile sunt tot mai complexe, iar deciziile trebuie luate în cunoștință de cauză la nivel politic, consider că România trebuie să stimuleze coagularea eforturilor specialiștilor pentru realizarea următoarelor institute-programe: Institutul pentru gestionarea situațiilor de criză, Institutul pentru dezvoltare durabilă, Institutul pentru creșterea competitivității economice și Institutul pentru responsabilitatea corporativă socială. Unii pot să considere acest lucru un lux, dar cred că luxul este mai mare dacă nu ar exista asemenea instituții, având în vedere faptul că acest tip de instituții funcționează la nivelul Uniunii Europene. Asemenea programe ar putea să funcționeze prin reunirea specialiștilor universitari, a celor care acționează în institutele de cercetare, a celor care își desfășoară activitățile în diferite domenii, fără a încărca bugetul la un nivel suplimentar.

Acest cadru ar putea oferi repere de continuare a activității pentru specialiștii-titulari ai unor posturi de prim rang administrativ, în perioadele când, fiind în opoziție, nu mai îndeplinesc pozițiile executive. În același timp, acest program ar putea fi și locul de formare/de stagiu pentru tinerii care doresc să îmbrățișeze o carieră politică sau administrativă. În această manieră, s-ar putea asigura și o continuitate normală a programelor de interes național, asigurându-se o eficiență sporită activităților de creație necesare proceselor de conducere la nivelele înalte decizionale. Pentru a asigura suportul neutralității politice, aceste programe ar trebui să funcționeze în subordinea Parlamentului României și a Academiei Române.

Expertiza acestora este necesară, având în vedere faptul că procesele se desfășoară cu o dinamică explozivă, fenomenele necesitând modelări și simulări pentru prefigurarea viitoarelor evoluții, iar noul management al proceselor economice și sociale trebuie să se facă prin decizii care să înglobeze expertiza profesională a specialiștilor din mai multe domenii de activitate. Prin urmare, se asigură un suport suplimentar pentru ca promisiunile, făcute cu sprijinul specialiștilor, să devină realitate într-o lume în care, de multe ori, "se confundă bogăția cu puterea, uitând că una este consacrată eradicării sărăciei și cealaltă menținerii stabilității globale", citindu-l aici pe Joseph Stiglitz, fost economist șef al Băncii Mondiale.

  Constantin Chirilă - declarație politică: Moțiunea simplă PSD+PC, de fapt, moțiune împotriva ministrului Ilie Sârbu, PSd+PC;

Domnul Constantin Chirilă:

"Moțiunea simplă PSD+PC, de fapt, moțiune împotriva ministrului Ilie Sârbu, PSD+PC"

Bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru 2010, adoptat de Parlament, face parte din bugetul consolidat, cu reguli impuse de Uniunea Europeană, pentru a nu depăși deficitul bugetar. De fapt, datoriile restante către fermieri pe anul 2009, invocate de către PSD+PC, provin din perioada în care stimatul ministru Ilie Sârbu conducea "cu patriotism" Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În ceea ce privește amendamentele propuse de PSD+PC, de mărire a bugetului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pe anul 2009, în perioada dezbaterilor, cu 2.100 mii lei, nu au fost aprobate pentru că stimabilii deputați PSD+PC nu au reușit să identifice sursa de finanțare, sursă ce nu trebuia să afecteze deficitul bugetar impus de instituțiile Uniunii Europene.

Inițiatorii moțiunii trebuie să-și aducă aminte că înșiși reprezentanții propriului partid au negociat condițiile integrării în Uniunea Europeană și au făcut-o prost. Trebuie să-i informez pe inițiatorii moțiunii că Guvernul Boc va achita datoriile din 2009 către agricultori, datorii ale domnului Ilie Sârbu, până la sfârșitul lunii mai.

Din ce cauză fermierii finanțează statul? Pentru că acest domn ministru, fost ministru al agriculturii al PSD+PC, cunoscând situația acordării subvențiilor pentru agricultură după 1 ianuarie 2010, impuse de Uniunea Europeană, nu a mișcat nici măcar un deget să emită în cursul anului 2009 un act normativ și să urmeze notificarea ajutoarelor de stat la Uniunea Europeană pentru agricultori în 2010. Având în vedere că "dumnealui", Ilie Sârbu, a negociat condițiile de aderare în privința agriculturii, îl putem încadra la poziția "demolatorul agriculturii".

Timp de 11 ani, PSD a fost la guvernare în mod direct. Nu mai punem la socoteală anii în care PNL guverna în minoritate susținut furibund de Partidul Social Democrat. Ce măsuri s-au luat atunci, au fost doar cele în favoarea clientelei politice. Din păcate, fermierii au rămas la fel de săraci, iar ajutoarele nu au ajuns în mod eficient să susțină acest sector prioritar al economiei naționale. Depășind "nesimțirea" ministrului agriculturii din 2009, Guvernul PDL a luat măcar măsura de a aproba Ordonanța Guvernului nr.14 din 2010 privind reglementarea ajutoarelor de stat.

Domnilor de la PSD+PC, toate neajunsurile din agricultură vă aparțin și dumneavoastră în proporție la fel de mare. Uitați cât timp ați guvernat România?

În concluzie, propunerile pe care le faceți pentru rezolvarea problemelor din agricultură, erau, în mare parte, de competența "ministrului repetent" Ilie Sârbu - PSD+PC".

  George Ionescu - intervenție având ca temă Ziua Internațională a Muzeelor;

Domnul George Ionescu:

"Ziua Internațională a Muzeelor"

Inaugurată de Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) în 1977, Ziua Internațională a Muzeelor este un eveniment anual, sărbătorit pe 18 mai, care își propune să întărească relațiile de cooperare între muzee și profesioniștii acestora, dar și creșterea gradului de conștientizare a importanței rolului acestora în demersul de promovare a armoniei și incluziunii sociale.

Rolul muzeelor este acela de a evidenția patrimoniul cultural, punând accent pe rolul indivizilor și al grupurilor, ale căror particularități constituie diversitatea acestui patrimoniu comun.

Prin sărbătorirea Zilei Internaționale a Muzeelor se evidențiază și se recunoaște în același timp atât diversitatea și apartenența fiecărei etnii, religii și națiuni, cât și acceptarea diferențelor culturale de la o regiune la alta. Ziua Internațională a Muzeelor își propune mediatizarea culturii fiecărei națiuni, dar și atragerea populației indiferent de vârstă către muzee și, implicit, satisfacerea nevoilor lor de a cunoaște și de a descoperi cultura, indiferent de zonă sau regiune.

ICOM are peste 20.000 de membri, din 115 țări, și susține inițiativele internaționale, programele de parteneriat și activitățile multilaterale, care se desfășoară în toate muzeele care fac parte din Consiliu. Ca în fiecare an, membrii ICOM din România s-au alăturat comunității mondiale a muzeelor, sărbătorind Ziua Internațională a Muzeelor.

În anul 2005, Europa adopta programul "Noaptea muzeelor". Anul acesta, în noaptea dinspre 15 spre 16 mai s-a desfășurat cea de-a șasea ediție a "Nopții Europene a Muzeelor", manifestare la care au fost invitate să participe toate țările membre ale Consiliului Europei. Muzeele și-au chemat publicul să petreacă o noapte printre exponate, în cadrul unei acțiuni care și-a propus să contribuie la afirmarea unei identități europene comune. Evenimentul s-a bucurat și în 2010 de înaltul patronaj al Secretarului General al Consiliului Europei, dar și, pentru al doilea an consecutiv, de patronajul UNESCO. Anul acesta, la fel ca și la edițiile precedente, manifestarea a venit să stimuleze interesul publicului larg asupra bogăției și diversității patrimoniului cultural național și european, asigurând accesul gratuit la colecțiile muzeale.

În 2010, Ziua Internațională a Muzeelor s-a desfășurat sub genericul Muzeele pentru armonia socială și a fost dedicată "preocupării pentru urgenta necesitate de a proteja și a salvgarda toate formele de patrimoniu (material și imaterial, mobil și imobil, cultural și natural), mai ales, în țările și regiunile unde aceste resurse ale patrimoniului sunt amenințate de conflicte armate, foamete, schimbări climatice, trafic ilicit și tensiuni între tendințele de conservare și cele de dezvoltare. Fundamentul armoniei sociale constă în dialog, toleranță, coexistență și dezvoltare bazate pe pluralism, respectul pentru diferență, competiție și creativitate", se arată într-un comunicat de presă al Comitetului Național Român al Muzeelor dedicat Zilei Internaționale a Muzeelor 2010. În același comunicat, Președintele Comitetului Național Român al Muzeelor își exprima convingerea că "în 2010, muzeele din întreaga lume, inclusiv muzeele din România, vor dovedi că armonia socială, care presupune înțelegerea, în ciuda deosebirilor de vederi, și căutarea unui spirit comun, în pofida diferențelor, vor reuși să atragă un număr record de vizitatori, prin programele speciale și prin angajamentul muzeografilor, pentru a aduce muzeele cât mai aproape de public, de cetățean, de comunitate".

"Noaptea muzeelor" a fost sărbătorită de peste 20 de muzee din toată România. În noaptea dinspre 15 spre 16 mai 2010, accesul a fost gratuit pentru vizitarea colecțiilor de artă din muzeele participante. Publicul s-a bucurat de expoziții, spectacole de muzică, dans, teatru și film, proiecții și evenimente speciale interactive. Potrivit Ministerului Culturii, anul acesta manifestarea "Noaptea muzeelor" a stimulat interesul publicului larg asupra bogăției și diversității patrimoniului cultural național și european.

Succesul manifestării "Noaptea muzeelor" a fost confirmat, o dată în plus, de numărul mare de vizitatori și de instituții participante.

  Eugen Constantin Uricec - declarație politică cu subiectul Lupta cu deficitele bugetare;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Lupta cu deficitele bugetare"

Deficitul bugetar excesiv cu care se confruntă România în ultimii ani nu este un caz unic în spațiul Uniunii Europene. Numeroase alte state au, în prezent, deficite bugetare de peste 3%, determinate în mare parte de recesiunea economică, care a adus cu sine scăderea veniturilor fiscale, dar și creșterea ajutoarelor pentru șomeri.

Diferența substanțială dintre România și celelalte state ale Uniunii rezidă în derapajul deosebit al cheltuielilor curente, într-o perioadă în care România se bucura de o creștere economică importantă. Ca exemplu, deficitul public al României a atins în anul 2008 un prag de 5,4% din p.i.b., prin creșterea considerabilă a cheltuielilor cu salariile din sectorul public, cu prestațiile sociale, o majorare mult peste creșterea economică a nivelului pensiilor publice, coroborat cu previziuni exagerat de optimiste și nefundamentate economic privind veniturile bugetare.

În anul 2008, Comisia Europeană analiza această evoluție și avertiza România asupra posibilității declanșării procedurilor de deficit excesiv. A ținut ministru finanțelor publice de atunci cont de aceste avertismente? Nu! Pentru că urma o campanie electorală pe care spera să o câștige! Concluziile experților europeni s-au rezumat atunci la faptul că, în perioada 2005-2008, România a urmărit o politică bugetară pro-ciclică, deficitul global crescând de la 1,2% la 5,4% din p.i.b., în ciuda unei creșteri medii reale a produsului intern brut de 6,5%.

Ne aflăm astăzi în fața unei realități dure: nu putem pretinde modificări ale cheltuielilor moștenite din anii trecuți, în condițiile în care veniturile au scăzut constant și previziunile sunt incerte.

La nivelul statelor europene, lupta împotriva deficitului mai mare de 3%, prevăzut ca sustenabil prin Tratatul de la Maastricht, a început deja. Redimensionarea cheltuielilor publice este deja aplicată în mai multe state europene, care, chiar după primul trimestru al anului în curs, au reportat creșteri economice pozitive.

Pe lângă aceste măsuri, state precum Germania propun membrilor Uniunii modificarea actelor constituționale naționale în care să se prevadă expres încadrarea într-o limită maximă a deficitului bugetar. De asemenea, creșterea sancțiunilor comunitare în materie de sistare a accesării resurselor financiare europene, precum și posibilitatea excluderii sau suspendării din zona monetară.

Oamenii politici din România trebuie să înțeleagă faptul că lupta cu deficitul bugetar este o luptă a noastră, a tuturor: a Guvernului Boc sau a oricărui guvern care s-ar afla la putere în aceste timpuri grele. Dacă ținta aderării României la moneda europeană s-a îndepărtat, obiectivul nostru imediat trebuie să fie reechilibrarea bugetară și sprijinirea sectorului privat din economia românească.

  Răzvan Mustea-Șerban - declarație politică: Solidaritate și susținere pentru evitarea agravării situației financiare a țării;

Domnul Răzvan Mustea-Șerban:

"Solidaritate și susținere pentru evitarea agravării situației financiare a țării"

Libera exprimare a nemulțumirilor este parte a drepturilor pe care democrația le oferă fiecăruia dintre noi, însă ceea ce cu toții trebuie să conștientizăm este faptul că ne aflăm într-un moment zero al necesității aplicării unor măsuri care să permită redresarea economică a țării.

Criza din economia românească face imposibilă susținerea în continuare a unui sector public crescut, a salariilor care nu au acoperire reală în productivitate, sectorul bugetar având nevoie de ajustări până la un nivel sustenabil. De cealaltă parte, sectorul privat nu trebuie sufocat prin majorarea TVA sau creșterea cotei unice pentru a se putea dezvolta și a genera locuri de muncă, creând premisele și asigurând condițiile unei viitoare creșteri economice serioase.

Împrumuturile de la Fondul Monetar Internațional ar trebui să aibă ca scop direcționarea de capital către investiții care să reprezinte infuzii de capital menite să creeze locuri de muncă. Dacă acești bani pe care îi contractăm se scurg pe salarii și pensii, atunci nu am făcut altceva decât să creștem datoria publică a statului și să ne săpăm singuri groapa.

Avem nevoie de luciditate și solidaritate. Când vorbesc de solidaritate nu mă refer la interesele partidelor din care fiecare dintre noi face parte, ci vorbesc de o asumare a unor responsabilități comune. Nemulțumiri există și este firesc, dar alimentarea lor în mod public nu va duce la scoaterea României din criză. Părerile sunt împărțite, dar sunt convins de faptul că niciun politician și niciun partid nu dorește scăderea pensiilor și a salariilor, iar misiunea noastră, a parlamentarilor, este una dificilă întrucât este sarcina noastră să explicăm aceste măsuri celor pe care îi reprezentăm.

Este foarte ușor să arunci vina asupra celorlalți, dar să nu uităm că situația în care ne aflăm este rezultatul a 20 de ani de guvernare și nu exclusiv a ultimilor ani, iar cei care acum depun moțiuni de cenzură și blamează actuala guvernare sunt la fel de răspunzători. România are acum nevoie de stabilitate politică, de liniște socială și de susținere pentru îmbunătățirea situației financiare în care se află.

Vă propun să nu uităm exemplul dureros al Greciei, pentru că ignorarea lui ne poate duce în aceeași direcție, ne poate duce în pragul falimentului. Invocând situația dramatică a Greciei, nu recurg la un clișeu moralistic, ci atrag atenția asupra unei stări de fapt, asupra unui stat care, deși se află în zona euro, este, în momentul de față, alimentat cu 110 miliarde de euro pentru a scăpa de faliment. Avem la îndemână instrumente pentru a evita ca această situație să aibă loc în România. Tergiversarea luării unor decizii în cel mai scurt timp va duce ca, peste câteva luni, românii să nu mai primească nici măcar 75% din salarii sau 85% din pensii, pentru că vom avea un buget secătuit de resurse.

  Mircea Dușa - declarație politică cu titlul Riscul unor tulburări sociale;

Domnul Mircea Dușa:

"Riscul unor tulburări sociale"

Acum două săptămâni, pensionarii au ieșit în stradă în mai multe județe din țară, precum și în fața Palatului Cotroceni, nemulțumiți de măsura privind reducerea pensiilor cu 15%, scandând împotriva președintelui și a premierului și cerând chiar demisia lor. De asemenea, în data de 19 mai 2010, în fața clădirii Guvernului, a avut loc cel mai mare miting al sindicatelor din România din ultimii 20 de ani. Celor cinci mari confederații sindicale - Confederația Națională Sindicală "Cartel Alfa", Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România - Frăția, Confederația Sindicatelor Democratice din România, Blocul Național Sindical, Confederația Națională Sindicală Meridian - li s-au alăturat și reprezentanți ai pensionarilor, ai persoanelor cu dizabilități, ai studenților etc. A fost un miting la care a participat aproximativ 50.000 de protestatari, oferind ocazia de a demonstra că în ciuda măsurilor dure anunțate de Guvern, cetățenii acestei țări, oricât de nemulțumiți ar fi, au bunul simț de a protesta în deplin respect pentru ordinea publică.

Încercările unor politicieni aflați la putere de a induce în opinia publică ideea că anumite partide ar încerca deturnarea acestei manifestații într-o acțiune violentă sunt cel puțin jenante și pun în evidență lașitatea celor care ne conduc. Demonstrează fie lipsa curajului de a-și asuma consecințele sociale ce decurg din aplicarea unor măsuri aberante, fie lipsa capacității de a înțelege și de a percepe realitățile economice și sociale ale României de astăzi.

A pierdut Guvernul contactul cu realitatea? Cum altfel am putea interpreta tăierea salariilor cu 25%, a pensiilor cu 15%, a diverselor forme de ajutor social cu 15% ? Este evident că poporul român este supus unei curbe de sacrificiu ieșită din comun. În multe țări din Europa se recurge la reducerea cheltuielilor bugetare, dar niciuna nu a decis să taie atât de dur veniturile populației. De exemplu, reducerea veniturilor pentru categorii largi ale populației împreună cu eliminarea subvențiilor la căldură și apă caldă este o măsură pentru care nu credem că s-a calculat gradul de suportabilitate. Este evident că cele două măsuri cumulate vor duce la sărăcirea multor milioane de români. Practic, oamenii nu vor mai avea bani de hrană.

Mai evidențiez aici și un alt fapt constatat zilele trecute: colapsul sistemului farmaceutic - la jumătatea lunii mai 2010 se înregistrau peste 1500 de farmacii în insolvență și peste 400 în faliment. Prăbușirea sectorului farmaceutic era previzibilă, dacă luăm în considerare că Ministerul Sănătății are datorii de aproximativ 500 de milioane de euro față de farmaciile care au distribuit medicamente compensate și gratuite. Deja există semnale că rețetele compensate sau gratuite se acordă cu greu sau chiar deloc. Să ne imaginăm ce înseamnă acest lucru pentru pensionari și pentru cei bolnavi? Pe lângă faptul că veniturile se diminuează, nici șansa de a procura medicamente ieftine nu mai există.

Săptămâna aceasta se va definitiva forma scrisorii de intenție ce va fi trimisă la Fondul Monetar Internațional. Fac din nou un apel la guvernanți de a adopta măsurile de a ieși din criză și nu pe cele care să ne lanseze pe o spirală descendentă: reducerea veniturilor - reducerea consumului - reducerea încasărilor la bugetul de stat etc. Aceste decizii, odată aplicate, pot genera nemulțumiri serioase în rândul populației și am putea spune că Guvernul, demonstrând o mare iresponsabilitate, se supune singur riscului unor tulburări sociale.

  Mircia Giurgiu - declarație politică: Există resurse financiare, dar le vom și folosi?;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Există resurse financiare, dar le vom și folosi?"

În contextul situației în care se regăsește România, trebuie găsite surse alternative de venit la bugetul de stat, nu neapărat din diminuarea salariilor, pensiilor sau ajutoarelor sociale ori reducerea posturilor din sistemul bugetar.

O astfel de sursă o poate reprezenta, cu ușurință, indemnizația pe care o ia un membru din consiliile de administrație și adunările generale ale acționarilor din cadrul societăților/companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar.

În prezent, la o medie de 9 membri în consiliile de administrație și adunările generale ale acționarilor cu o indemnizație de aproximativ 320 euro pe lună se adună o sumă de 2880 euro lunar, pe an 34.560 euro, iar această sumă înmulțită cu o medie de 500 de unități la nivel național se obține suma de 17.280.000 euro pe an, bani care pot deveni venit la bugetul de stat.

Situația în care se regăsește România în acest moment este de așa natură încât ne obligă din punct de vedere moral să reducem toate cheltuielile la minim. Salariile, marea majoritate, pensiile, ajutoarele sociale sunt extrem de mici. În condițiile acordului cu FMI, aceste vor fi și mai mici. De aceea, din solidaritate cu marea majoritate a populației, consider că și partidele politice ar trebui să se alinieze la politica reducerilor de fonduri și să renunțe pentru cel puțin un an la subvențiile primite de la bugetul de stat.

Astfel, ar putea fi economisiți aproximativ 24 milioane euro anual. Dar vom fi dispuși să le folosim?

  Miron Ignat - intervenție cu subiectul Festivalul poeziei ruse;

Domnul Miron Ignat:

"Festivalul poeziei ruse"

În perioada 28-31 mai 2010, la Brăila se va desfășura cea de-a III-a ediție a "Festivalului poeziei ruse". Acest festival este organizat de Comunitate Rușilor Lipoveni din România, împreună cu Fundația "Obsina" și în parteneriat cu Departamentul pentru Relații Interetnice. Acest eveniment se înscrie în cadrul acțiunilor dedicate interculturalității, a dialogului intercultural și are un rol important în promovarea identității noastre.

Comunitatea Rușilor Lipoveni din România își dorește ca prin acest proiect să promoveze în rândul etnicilor noștri bogăția literară a limbii și poeților ruși.

Concursul se va desfășura în două etape, prima fiind dedicată concursului individual cu temele: Serghei A. Esenin, poet național, și creație proprie, iar cea de - a doua etapă se va desfășura cu aceleași teme, dar pe echipe. La acest concurs vor participa elevi, liceeni, vorbitori de limbă rusă care să prezinte poezii din literatura rusă.

Obiectivul acestui proiect este de a apropia etnicii ruși lipoveni prin cultură și limbă și pentru a sprijini dialogul intercultural. Prin recitarea unei poezii putem înțelege o evoluție a culturii și a stării de spirit, abordate dintr-un unghi apropiat al literaturii. Atât în poezii, cât și în operele literare întâlnim elemente legate de datinile și obiceiurile unei comunități (tradiții, folclor, succesiunea muncii) și de viața de zi cu zi, ceea ce relevă desfășurarea vieții cotidiene.

Sonoritatea și ritmul cu care sunt prezentate și recitate poeziile, pot fi înțelese doar atunci când sunt citite în varianta sa originală. Prin operă se păstrează cultura și limba din generație în generație.

Acest eveniment are menirea să încurajeze tinerele generații să-și deschidă noi orizonturi spre cunoașterea operelor rusești. Pe această cale dorim să susținem promovare culturii ruse, să sprijinim tinerii ruși lipoveni să descopere bogăția artistică și literară a marilor clasici ruși. Festivalul a devenit o tradiție și sperăm să se desfășoare și în următorii ani.

  Marius Rogin - declarație politică cu referire la Summitul Uniunea Europeană - America Latină și Caraibe;

Domnul Marius Rogin:

"Summitul Uniunea Europeană-America Latină și Caraibe"

Ministrul de externe, Teodor Baconschi, a participat la Madrid săptămâna trecută, unde a fost programată o întâlnire cu omologii săi din Uniunea Europeană și America Latină. Discuțiile au fost axate pe schimbările climatice și criza economică mondială. Aceste convorbiri preced summitul comun al celor două regiuni, care s-a desfășurat la Madrid, în paralel cu reuniunea oficială a șefilor de stat și guvern din Uniunea Europeană, America Latină și Caraibe, care a avut loc în 18 și 19 mai, sub președinția spaniolă a Uniunii Europene.

Evenimentul ar putea fi perturbat, însă, de protestele care au loc la Madrid. Un purtător de cuvânt al manifestanților a declarat că se dorește denunțarea responsabilității și abuzurilor Uniunii Europene în statele sud-americane, în mod direct sau indirect, prin politicile pe care firmele europene le dezvoltă acolo. Spania este, în mod special, responsabilă de această situație, pentru că este puntea de legătură a Uniunii Europene cu America Latină, au mai afirmat organizatorii protestului

Potrivit unui comunicat al MAE transmis AGERPRES, reuniunea ministerială a abordat perspectivele parteneriatului biregional, iar Summitul UE - ALC a abordat ca principale subiecte de dezbatere strategiile de ieșire din criza economică mondială și problematica schimbărilor climatice. În cadrul celor două evenimente, ministrul Teodor Baconschi a reconfirmat importanța pe care o reprezintă pentru România consolidarea relațiilor cu America Latină, precum și interesul țării noastre de a contribui la amplificarea și diversificarea relațiilor de parteneriat strategic UE - ALC.

De asemenea, potrivit sursei citate, șeful diplomației române a subliniat necesitatea reformării arhitecturii financiare internaționale, în vederea asigurării unei dezvoltări sustenabile la nivel global, precum și importanța convenirii unui acord cuprinzător în ceea ce privește problematica schimbărilor climatice. Summiturile UE - ALC se desfășoară la fiecare doi ani, alternativ, în Europa și în America Latină și constituie momentul de vârf al dialogului politic instituționalizat UE - America Latină și Caraibe, instituit în anul 1999 la Rio de Janeiro. Obiectivul general al acestor reuniuni la nivel înalt este acela de a oferi un nou impuls parteneriatului strategic biregional.

Summitul Uniunea Europeană-America Latină și Caraibe (ALC) este precedat de un summit bilateral - Uniunea Europeană-Chile și două subregionale - UE-Cariforum și UE-Mercosur. De asemenea, miniștrii afacerilor externe din cele două regiuni s-au reunit în capitala spaniolă, pentru a pregăti summitul UE-ALC. Astfel, în cadrul summitului bilateral UE-Chile s-a stabilit foaia de parcurs pentru cooperarea dintre cele două părți în două domenii considerate prioritare: educație și energie, mediu și modificările climatice.

În ceea ce privește summitul UE cu țările din Cariforum (Forumul statelor africane, din Caraibe și Pacific), cu care există deja un acord de asociere economică, părțile urmăresc să pună bazele unui dialog politic. Pe de altă parte, summitul UE-Mercosur a avut loc în condițiile în care Comisia Europeană a aprobat reluarea negocierilor în vederea unui acord de asociere - un tratat între cele două părți putând să ducă la crearea celei mai extinse zone de liber schimb din lume. Ulterior summitului UE-ALC, Uniunea Europeană va organiza un summit cu America Centrală, pe durata căruia președinția spaniolă speră să formalizeze acordul de asociere strategică. La rândul său, summitul UE-Comunitatea Andină va servi la semnarea unui acord de liber schimb cu Columbia și Peru, care va rămâne accesibil și altor state din regiune, și care va conține elemente de dialog politic și cooperare, conținând și o clauză de revizuire privitoare la respectarea drepturilor omului.

Reuniunea la nivel înalt a constituit o oportunitate de coordonare a acțiunilor statelor europene și latino-americane, date fiind valorile comune împărtășite: democrație, justiție socială, respect pentru libertățile și drepturile fundamentale ale omului, cooperarea în forurile multilaterale, îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. În acest context, Uniunea Europeană și statele din America Latină și Caraibe au convenit consolidarea cooperării în forurile multilaterale pe subiecte majore de pe agenda internațională - schimbări climatice și sistemul financiar internațional. Totodată, a fost reconfirmat angajamentul Uniunii Europene de solidaritate cu Haiti și Chile în contextul reconstrucției în urma dezastrelor care au afectat ambele țări.

În cadrul summitului Uniunea Europeană-ALC au fost adoptateDeclarația de la Madrid, Planul de Acțiune și Termenii de Referință pentru Fundația EULAC.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată Când ați mințit românii ultima oară, domnule prim-ministru Boc?;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Când ați mințit românii ultima oară, domnule prim-ministru Boc?"

Era deja de domeniul obișnuinței pentru orice român ca ceea ce au spus domnul Boc și ai săi pdl-iști în campanii, să nu se materializeze în fapte prea curând, deși jurămintele din programele de guvernare portocalii au fost extrem de promițătoare și înălțătoare de fiecare dată. Dar, de la asigurări că totul merge bine în economie, că așteptam o creștere economică încă de la sfârșitul anului trecut, că recesiunea a rămas doar un vis urât, stins cu bagheta magică a guvernărilor pdl-iste, foarte pricepute, că au fost și sunt bani suficienți pentru plata pensiilor, a alocațiilor pentru copii și a salariilor, până a le spune brusc românilor că nu mai sunt bani deloc și că îi privește dacă nu acceptă cele mai mari sacrificii impuse peste noapte, este culmea ipocriziei și a cinismului.

Toate aceste minciuni, întinse pe durata unui an și jumătate de guvernări poleite cu realizări fără niciun rezultat concret, au acum cele mai grave repercusiuni, din păcate, nu asupra celor care le-au proliferat, fără nicio jenă, ci asupra tuturor cetățenilor care, de bună credință, au crezut tot ceea ce li s-a spus și au ajuns acum în situația de a li se cere să se sacrifice pentru că nu au presimțit la timp incompetența și nu au hulit cu înverșunare neadevărul.

Și ca acești magnifici guvernanți, cu brevet de mincinoși fără scrupule, să nu creadă că au de-a face cu o țară de amnezici, să îi amintim domnului premier Boc propriile vorbe susținute în septembrie 2009: "Vreau să fiu foarte clar și să nu las vreo urmă de îndoială: salariile, pensiile, alocațiile sociale, toate obligațiile sociale ale statului vor fi plătite până la sfârșitul anului fără niciun fel de problemă".

Tot în septembrie 2009, în precampania electorală pentru alegerile prezidențiale, ca președintele Băsescu să beneficieze, fără grijă, de un succes garantat, domnul Boc nu mai contenea cu dărnicia, dându-le asigurări pensionarilor că vor avea pensiile chiar mărite: "De la 1 octombrie, pensia socială minimă va fi majorată de la 300 de lei la 350 de lei. Peste 900.000 de pensionari vor beneficia de această prevedere și vor avea posibilitatea să aibă o pensie un pic mai mare pentru a asigura un nivel cât de cât decent de viață a unei categorii de persoane care au cele mai mici pensii".

Și acum, ce ați făcut, domnule prim-ministru, cu pensia minimă garantată și cu toate celelalte pensii, indiferent de cuantum? Cum de reușiți să vă răzgândiți de la un trimestru al anului la altul și chiar de la o săptămână la alta, crezând că nici acum nu o să dați socoteală pentru atâta bătaie de joc? De ce această grozavă curbă de sacrificiu, cum o denumiți dumneavoastră, o puneți tot în spatele celor mai greu încercați cetățeni, fără să vă pese de consecințele nefaste asupra celor vârstnici? Când ați dat din vistierie nouă milioane de euro pentru un singur patinoar, nu v-ați gândit că nu veți mai putea susține nici măcar cei 50 de lei în plus dați în toamnă pentru pensia minimă garantată? Dar când doamna Udrea arunca banii pe publicitate deșănțată și concerte fără număr, iar doamna Ridzi pe contracte controversate și scene de lemn improvizate, nu tot din banii de pensii și de salarii ați păgubit cetățenii, domnule prim-ministru?

De ce, domnule Boc, în decembrie 2009, le-ați declarat românilor că: "Și fără tranșa de la FMI avem bani pentru a plăti pensiile și salariile în decembrie și lucrăm să găsim soluții și pentru luna ianuarie. Avem modalitățile pregătite pentru a ne asigura că și în decembrie și în lunile următoare vom avea resursele financiare necesare", iar în aceste zile, după nici cinci luni de zile, le dați cea mai neagră veste pe care au auzit-o vreodată: "Alternativa este să plătim salarii și pensii, chiar dacă sunt mai reduse, sau, în decembrie, să nu plătim deloc. Asta este alternativa pe care o are România în momentul de față".

Cum ați lucrat, domnule prim-minstru, în această perioadă și în cele anterioare și ce fel de modalități ați avut pregătite de ați reușit, într-un timp atât de scurt, să băgați o țară întreagă în faliment?

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică cu tema Sacul fără fund al promisiunilor bociene a luat sfârșit;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Sacul fără fund al promisiunilor bociene a luat sfârșit"

Măsurile de reducere a salariilor cu 25% și a pensiilor cu 15% sunt menținute cu înverșunare de guvernul Boc IV, chiar dacă acestea vor avea un impact dezastruos asupra majorității cetățenilor și, în special, asupra celor cu venituri mici.

Nu contează nicidecum, pentru marea familie pdl-istă, ajunsă pe culmi datorită arsenalului de promisiuni cu care au vrăjit națiunea, că un pensionar care ia lunar cu 15% mai puțini bani rămâne fără pâine pe masă și fără posibilitatea de a-și mai plăti medicamentele absolut necesare, ce le asigură supraviețuirea de la o lună la alta.

Nu contează nici faptul că 25% mai puțin, adică un sfert dintr-un salariu, poate însemna suma necesară pentru o rată la bancă a unui salariat, care a garantat cu locuința și care, fiind pus în imposibilitatea de a mai plăti, riscă să-și lase întreaga familie în stradă.

Dacă într-o familie cu doi bugetari, veniturile sunt diminuate cu 50%, vă întrebați, domnule Boc, cât sunt nevoiți să taie acești oameni din coșul zilnic și cum să aleagă pe care dintre facturi să nu o mai plătească? V-ați pus vreodată în situația de a face față unei situații de acest gen, în care să fiți nevoit să trăiți cu mai nimic o lună întreagă și să mai aflați vestea că rămâneți, peste noapte, din cauza unor incompetenți și iresposabili, cu mult mai puțin și pe termen nelimitat?

Ce vină au acești oameni că dumneavoastră și mulțimea portocalie de miniștri, pe care ați gestionat-o atâta vreme, ați mințit cu nerușinare și ați risipit miliardele împrumutate pe orice altceva, numai pe siguranța zilei de mâine a românilor nu?

De ce ar gira salariații bugetari, pensionarii, mamele și copiii, invalizii de război și alți cetățeni oropsiți, pe care-i supuneți acum la chinuri, lașitatea dumneavoastră de a vă recunoaște faptele și meteahna de a arunca vina permanent pe alții, dar de a nu a face nimic altceva, în afară de pagubă nemăsurată?

Cum justificați faptul că ați luat în timpul guvernărilor dumneavoastră o mulțime de decizii anticonstituționale, care au dus la politizarea fără seamăn a administrației publice și la lăsarea pe un singur post a mai multor directori, pe care i-ați mai și plătit, în cor, pentru că ați greșit, iar ei și-au câștigat drepturile în instanță?

Nu a fost și aceasta o mare risipă bugetară, deoarece bugetul a fost și de această dată grav afectat, o dată prin plata a două sau trei persoane pe un post de conducere și a doua oară prin plata drepturilor anterioare a celor disponibilizați abuziv, prin aprobarea acestor ordonanțe neconstituționale?

De unde ați avut bani de cheltuit pentru plata mai multor persoane puse pe aceeași funcție, domnule prim-ministru? De ce ați luat astfel de decizii ilegale și extrem de păgubitoare?

Nu vi se pare și aceasta o cheltuială sinistră, în condițiile în care, acum, veniți și le spuneți românilor că de mâine s-ar putea să nu mai aibă nici măcar de o pâine, dacă nu stau cuminți și nu vă acceptă măsurile sărăciei fără precedent?

Pentru aceste fărădelegi, pe cine mai puteți arunca vina, că doar dumneavoastră cu propria mână ați semnat acele ordonanțe, deși, noi, liberalii, v-am spus de la început și Curtea Constituțională ulterior, că încălcați Legea fundamentală și că veți plăti pentru asta?

Din păcate, nota de plată le revine acum românilor, pentru că dumneavoastră nu recunoașteți factura, deși ați consumat pantagruelic.

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică: Tupeul guvernanților pdl-iști este incredibil: FMI minte!;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

«Tupeul guvernanților pdl-iști este incredibil: "FMI minte!"»

Când toată Europa vorbea de situația gravă a Greciei și de drasticele măsuri pe care aceasta ar trebui să le ia pentru a evita efectul de bumerang asupra altor țări din UE, domnul Boc ne prevestea cele mai bune și liniștitoare rezultate economice pentru acest an. Dar, atunci când ziua decontului în fața reprezentanților FMI a sosit, descoperirea că România se află în cea mai grea situație financiară pe care a traversat-o vreodată, a bulversat întreaga tagmă guvernamentală și a amuțit definitiv verva proverbială a premierului Boc.

În acest context, șeful suprem, realesul în funcția de președinte, nimeni altul decât domnul Băsescu, nu le-a dat domnilor guvernanți posibilitatea, nici de această dată, să-și demonstreze curajul și, mai ales, eficiența, măcar în ultimul ceas. Din păcate, adevărul a ieșit subit la iveală: președintele a girat timp de un an și jumătate un premier slab, pe care l-a controlat și suplinit permanent, un premier al celor mai incompetente și haotice guverne pe care le-a avut România după 1990 încoace, și care au reușit să o arunce definitiv în prăpastia haosului și a falimentului.

Domnul președinte a înlăturat fățiș orice vagă bănuială că România are în fruntea țării un premier capabil să ia vreo hotărâre și și-a asumat singur măsurile de austeritate, așa-zis salvatoare, pentru a le da senzația falsă românilor că nu domnul Boc are vreo vină că țara se duce de râpă.

Astfel, FMI i-a cerut domnului Boc să reducă cheltuielile și deficitul bugetar, iar domnul Băsescu a tăiat pensiile și salariile. Reprezentanții Fondului au recunoscut public faptul că nu ei sunt cei care impun anumite măsuri unui guvern, ci acesta trebuie să-și găsească singur soluțiile necesare pentru obținerea anumitor rezultate și așa s-a întâmplat și în cazul României: "Guvernul român ne-a spus: vom tăia 20 - 25% din salariile funcționarilor. Noi am spus: nu, nu luați această măsură dacă vreți să faceți economii; măriți impozitele și mai ales impozitele pentru cei mai bogați. Guvernul a spus: nu, noi suntem cei care decidem. Și acesta este adevărul: Guvernul decide întotdeauna, nu FMI. Noi spunem doar care e situația și care e drumul de urmat. Guvernul propune măsurile, guvernul român le-a ales", a declarat directorul general al FMI, domnul Dominique Strauss-Kahn într-o emisiune a postului France 2.

Deci, nu FMI este cel care le taie românilor pensiile și salariile, ci domnul Băsescu, președintele-premier, împreună cu al său executant, domnul Boc, incapabil să aibă discernământ în favoarea propriilor cetățeni. Dar acest fapt nu poate fi recunoscut cu ușurință de niciunul dintre ei.

Ce s-a întâmplat după ce șeful FMI a făcut declarațiile de mai sus, este absolut incredibil: toți pdl-iștii au găsit de cuviință să-l facă mincinos și interesat de propria campanie electorală pe domnul Dominique Strauss-Kahn. Aceasta este culmea lașității, domnilor guvernanți!

De ce aceste măsuri impuse de domnul Băsescu sunt cele mai drastice care s-au luat în Europa, până la acest moment, deși toată lumea murea de grija Greciei și în niciun caz a României? Simplu, dar trist: deoarece am avut parte în ultimii ani de cel mai nepăsător președinte, jucător cu soarta României și girant al minciunilor guvernamentale fără număr, dar, în special, al proliferării falimentului în masă. Și, din nefericire, am avut parte și de cel mai gălăgios, dar inexistent în fapte, premier. Acum avem și rezultatele...

  Mircea Irimescu - declarație politică cu titlul Salvatorii neamului;

Domnul Mircea Irimescu:

"Salvatorii neamului"

În ultimul secol, le-a fost dat românilor ca pe lângă războaie, cutremure, inundații, secete pârjolitoare, ierni cumplite, și un alt gen de nenorocire. Una națională, specifică nouă, cu o periodicitate de apariție de vreo 20-25 de ani: conducători care se cred aleși să croiască o nouă istorie pentru poporul lor. Desigur, ei cred, una mai bună, total diferită față ce trăise țara până la ei.

După o prestație de vreo 8 ani în fruntea statutului, regele-jucător Carol al II-lea a impus o nouă Constituție, credea el, menită a fi cadrul de drept al unei Românii a bunăstării. Atent la propria sa camarilă care-l ajuta la "reforme", și-a dorit și a numit numai prim-miniștri marionete în mâinile sale. Populația s-a ales, desigur, cu ce a semănat acest om dominat de patimi: o țară sfârtecată, izolată politic și militar, nepregătită în fața unui război fără precedent.

În locul lui Carol al II-lea, când era nevoie de un conducător cumpătat și modest, ne-am trezit cu un alt... salvator al neamului. Generalul Antonescu și-a pus în joc toată priceperea, tot prestigiul său de militar, toată faima sa de, incontestabil, om integru, pentru a scoate țara din războiul pustiitor care venise peste noi. Convins fiind că menirea sa pe pământ este mântuirea României, amețit de înălțimea misiunii sale, nu a ascultat și nu a întrebat pe nimeni când a trimis țara într-un război care, dincolo de Nistru, nu mai era al nostru. A pus onoarea sa mai presus de orice și și-a respectat cuvântul dat (temă obsesivă în politica românească!) mai ceva ca cel mai neamț dintre nemți. Și-a dorit enorm să fie EL reformatorul statului, creatorul unei noi Românii. Ce a rezultat? Un dezastru. Sute de mii de tineri morți în război, țara distrusă, datorii imense de plătit învingătorului și... teren mănos pentru cultivarea comunismului.

Mai trece aproape un sfert de veac. Am plătit datorii, am distrus elita politică și intelectuală a țării, am distrus tradițiile de dezvoltare urbană și rurală, am adoptat un tip de economie care, psihologic, era incompatibil cu populația noastră. După mari suferințe, reușim totuși să ieșim din cârpe, ne încălțăm, ne electrificăm, eradicăm foametea. Așteptăm un trai mai bun care pare a veni dar, vai, nu vine. Ne procopsim însă cu un nou salvator al patriei!

În câțiva ani, Ceaușescu ajunge să domine cu autoritate statul român. Și el scrie o nouă Constituție (altă obsesie păguboasă!), ba scrie chiar textul imnului național, face o marotă din idealul unui "om nou", vede industrializarea ca salvare națională. Dedicat ridicării țării pe "noi culmi de civilizație", nu mai ține seama de nimic, este convins că el, cerând sacrificii poporului, îl va conduce la fericirea milenară. Iluzii de om care și-a pierdut mințile. A sfârșit la zid și a rămas după el o ruină, o țară săracă, fără infrastructură, cu resursele minerale spre epuizare și cu o agricultură incapabilă de a rezista oricărei concurențe venite din lumea largă. O țară în care totul părea făcut în contratimp.

O luăm, sisific, de la capăt după trecerea în istorie a acestui personaj malefic care se credea providențial. Traversăm o altă gravă criză economică, risipim cu ușurință ceea ce am agonisit cu eforturi de robi, prindem gustul societății de consum, ne bucurăm de succese politice incontestabile rezultate din integrarea noastră în structurile politice care domină continentul nostru. Mijesc zorii unei prosperități care părea întemeiată. Dar, fatalitate. În scurt timp, se spulberă totul. Iarăși criză, iarăși lipsuri, iarăși proteste... Tot mai mulți oameni la limita subzistenței. Peste toate, aud din nou despre un șef - jucător al statului, despre reforme fără sfârșit, despre nevoia stringentă de o "nouă constituție", despre un prim ministru figurant, despre "modernizarea statului" cu orice preț, despre sacrificii și mi se face frică. Obsesii de oameni politici mărunți și bolnavi. Recunosc prototipul unui nou salvator al neamului și nu mai vreau. Ne-ar fi de ajuns un conducător normal cu un comportament adecvat. Prea ne-am fript amarnic cu salvatorii țării din politica noastră.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică având ca subiect România subterană;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"România subterană"

În efervescența goanei după bani a premierului Boc, după ce acesta s-a trezit cu vistieria goală, deși din visele sale zilnice ne descria numai întâmplări economice pozitive și rezultate guvernamentale pe măsură, întreg aparatul guvernamental a aflat peste noapte că economia subterană a României se află la cote alarmante, de aproximativ 40% din p.i.b.

Premierul a uitat poate că nu guvernează de ieri de azi și că această cifră impresionantă nu se topește peste noapte, chiar dacă intenția sa, cel puțin la nivel declarativ, pare extraordinar de hei-rupistă.

Ar fi trebuit ca atunci când a venit la guvernare, cu performantele sale echipe și cu sacul de promisiuni, care ar fi adus România pe cele mai înalte culmi de dezvoltare, domnul Boc să aibă și un plan concret și repede pus în aplicare în acest sens și nu să vină, imediat cum s-a instalat în fotoliul de premier, cu măsuri care au dat un elan nemărginit acestui fenomen al evaziunii, pe mai multe planuri.

Un prim exemplu este mărirea contribuțiilor sociale, care i-au făcut pe angajatori să renunțe în masă, după o perioadă de corectitudine, la angajarea forței de muncă necesare și să recurgă din nou la subterfugii, alegând astfel, între supraviețuire și legalitate.

Un alt exemplu este cel al sufocării întreprinzătorilor cu o mulțime de taxe noi și, în special, cu acel celebru impozit progresiv, care a pus pe butuci peste 100.000 de firme, convingându-i pe marea majoritate a acestora, că nu merită să facă afaceri curate în România dacă și în vreme de criză, propriul stat îi sufocă, la propriu, în loc să îi ajute să respire și să le administreze măcar câte o gură de oxigen, din când în când.

Și atunci când acesta vine și le mai taie substanțial salariile funcționarilor, care au menirea de a scoate la lumină contrabanda și a amenda făptuitorii, cum mai are oare pretenții ca aceștia să-și facă datoria, cu ochii închiși și să micșoreze acest fabulos procent de 40% din p.i.b. al economiei subterane?

Dacă până acum nu v-ați întrebat, măcar o singură dată - fapt demonstrat prin măsurile greșite pe care le-ați întreprins până în prezent - care sunt cauzele acestei creșteri a economiei subterane și care sunt cele mai bune și eficiente măsuri care ar putea diminua cauza și apoi, evident, efectul, nu văd ce așteptări aveți, dacă veți merge pe același trend și veți sufoca din nou zona privată cu reglementări excesive, în loc să le aplicați mai bine pe cele deja aflate în vigoare, domnule prim-ministru Boc!

Dacă ați hotărât în al doisprezecelea ceas să eradicați evaziunea, domnule Boc, nu veniți cu planuri pe hârtie, ca acele faimoase promisiuni din programele de guvernare portocalii, ci veniți cu fapte, cu lucruri bine gândite, care să aibă efect pozitiv pe termen lung și, în niciun caz, efectul invers celui scontat.

A! Era să uit: dacă vă interesează și nu v-a informat nimeni, să știți că în piețele agro-alimentare se vând țigări de contrabandă! De când s-au mărit accizele... Oare cât o fi pierdut de atunci bugetul țării?

  Marin Almăjanu - declarație politică: Criză și venituri tăiate din buzunarele unora, săli de sport și patinoare de milioane pentru buzunarele altora...;

Domnul Marin Almăjanu:

"Criză și venituri tăiate din buzunarele unora, săli de sport și patinoare de milioane pentru buzunarele altora..."

Care este oare etalonul acestui guvern portocaliu atunci când vine vorba de sacrificii necesare pentru binele României?

Nici măcar acum, când adevărul, ascuns cu grijă timp îndelungat de domnii guvernanți, a ieșit forțat la iveală, aceștia nu au bunul simț să renunțe la minciuni și la practicile jecmănitoare care au adus România în stare de faliment.

Nu mai sunt bani pentru plăți, nu mai sunt bani pentru salarii și pentru pensii, nu mai sunt bani pentru mame și pentru bebeluși, nu mai sunt bani pentru asistență socială, ne spune supărat președintele și noi suntem nevoiți să-l credem. Deși, în decurs de numai un an, domnul Boc s-a împrumutat doar vreo 20 de miliarde de euro și ne-a asigurat permanent că nu avem probleme în ceea ce privește plata salariilor și a pensiilor, acum nu mai are nimeni nicio justificare pentru situația la care s-a ajuns.

Și ceea ce este și mai grav, lăsând la o parte faptul că domnul Boc nu are curajul să-și asume responsabilitatea faptelor sale și a cheltuielilor nemăsurate pe care le-au practicat colegii săi de cabinet și de partid, îl reprezintă risipa continuă cu care pdl-iștii se răsfață și la acest ceas.

Unde sunt, domnule prim-ministru, miliardele de euro împrumutate? I-ați cheltuit pe toți numai pe salarii și pe pensii? De ce nu ați spus adevărul până acum? De ce le-ați dat românilor speranțe că mai pot trăi și mâine liniștiți, pentru că îi guvernați dumneavoastră cu maximă responsabilitate? Unde sunt, domnule Boc, creșterea economică mult promisă și investițiile de miliarde, care ar fi trebuit să scoată economia din recesiune și să creeze foarte multe locuri de muncă? De ce nu ați tăiat de la rădăcină răul, dacă acesta ne amenința de atâta vreme și ați lăsat lucrurile să meargă până la instalarea definitivă a dezastrului?

De ce, atunci când domnul Năstase construia săli de sport, acestea erau benefice doar pentru buzunarele PSD, iar când doamna Udrea a reluat aceeași meteahnă, ridicând aceste proiecte la costuri fulminante și răspândindu-le cu mărinimie prin comunele portocalizate, acestea au devenit brusc necesare ca aerul, deși nu avem canalizare, stații de epurare sau electrificare în foarte multe localități din România?

Guvernul dumneavoastră, domnule Boc, nu a alocat niciun ban pentru autostrăzi în acest an, doar pentru că aceste săli de sport sau patinoarele de multe milioane de euro, sunt chiar mai importante decât pensiile și salariile românilor?

Cum este posibil, domnule Boc, să le spuneți românilor că pot muri de mâine de foame, că nu mai aveți bani pentru ei, de parcă i-ați da din propriul buzunar, pentru că doamna Udrea vrea să facă săli de sport, pentru că domnul primar al sectorului 6 are o soție foarte pricepută la a câștiga licitațiile pentru aceste săli de sport sau pentru că unul sau mai mulți dintre primarii, senatorii, consilierii dumneavoastră portocalii au afaceri cu statul și câștigă cele mai grase contracte posibile în vreme de criză profundă?

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică cu titlul Studiile superioare? O formă de masochism;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Studiile superioare? O formă de masochism"

După ce măsurile taumaturgice ale Guvernului Boc au măturat și ultimele rămășițe de decență din venitul și așa oripilant de mare al profesorului român, noile victime ale sistemului de învățământ se anunță a fi studenții. Potrivit Mediafax, un proiect de ordonanță de urgență aflat în stadiu de elaborare prevede, printre altele, reducerea facilităților la transport și a burselor din educație. De la 1 iunie 2010, adică exact de Ziua Copilului, cuantumul burselor elevilor, studenților și doctoranzilor, dar nu numai, se va diminua cu deja canonicul procent de 25%.

Întrucât bursele elevilor sunt oricum mici, iar necesitățile lor de deplasare relativ reduse și fiindcă ponderea doctoranzilor e considerabil restrânsă, cei mai afectați de noua "soluție" vor fi, desigur, studenții. Obligați să naveteze de acum înainte pe banii lor spre centrele universitare în care îi așteptau până acum doar insuficientele locuri de cămin și paranormalele prețuri de chirie, pe studenții români îi va întâmpina din toamnă o nouă lipsă, a banilor de bursă.

În aceste condiții, la lipsa motivației dascălilor se va adăuga și lipsa motivației studenților, pe care nevoia îi va forța să-și găsească un loc de muncă pe parcursul studiilor, în defavoarea acestora din urmă. Pe principiul reducerii nediferențiate aplicată la toate nivelurile, putem presupune, dintr-o bursă socială redusă, un student își va mai permite probabil un bilet dus-întors spre casă, cu condiția să nu locuiască la mai mult de 300 km de centrul universitar. Cât despre o bursă de studiu, în cel mai bun caz, studentul beneficiar va putea să își achite mâncarea pe două săptămâni, într-un regim de viață draconic.

Curat instrument de tortură, domnilor guvernanți, să faci studii superioare în România acestor zile și, culmea, să trebuiască să mai și supraviețuiești pentru asta. Până când și până unde?

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Guvernare după inspirația de moment;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Guvernare după inspirația de moment"

Membrii Guvernului și președintele ne-au obișnuit cu un mod propriu și original de a adopta și apoi de a anunța măsurile anticriză: lansează idei și inițiative clocite în secret sub formă de zvonuri și filosofii de acțiune. Aruncă bombe fumigene și testează reacții. Măsoară opoziția în rândul populației afectate și apoi, cel mai des, dau înapoi, retractează, reformulează, dezmint peste doar câteva ore.

Inițial, Traian Băsescu a dat asigurări că România nu va fi atinsă de criză și ulterior s-a grăbit să anunțe că în 2010 vom ieși din criză, iar acum, la disperare, vine cu măsuri aberante. Asta este nenorocirea unei guvernări incapabile, neprofesioniste, incompetente și care apelează la măsuri antipopulare. Președintele Băsescu și-a asumat această răspundere ca să iasă în față și să indice direcțiile de acțiune care se pare că nici măcar nu au fost discutate în prealabil cu FMI. S-a interpus, s-a suprapus și s-a substituit Guvernului.

Actuala guvernare a părăsit orice formă de dialog, de consultare cu aceia care ar putea oferi soluții, și a venit cu "inspirația de moment". Într-un stat democratic, Guvernul trebuie să elaboreze măsuri și să le supună aprobării Parlamentului, după ce a consultat Consiliul Economic și Social, nu să supervizeze măsurile indicate de președintele țării.

Această guvernare de dreapta, care a venit din 2005 a mărit aparatul birocratic al țării de la 900.000 la 1.400.000. Și ei reclamă umflarea aparatului. Păi cine a făcut-o? Cui îi revine răspunderea?

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Lipsa de transparență și coerență;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Lipsa de transparență și coerență"

Campania de comunicare guvernamentală a măsurilor care se vor a limita impactul crizei are rezultate catastrofale în planul imaginii publice a Guvernului. Este prost gândită, necoordonată, lipsită de documentare, nepregătită și nesusținută temeinic și argumentat.

Această revărsare necontrolată de vorbe goale creează frustrare și confuzie în rândul electoratului, provocând inutil emoții și tensiuni sociale suplimentare într-o situație în care, oricum, nervii fiecăruia sunt întinși la maxim.

Arată o lipsă de coordonare și corelare în interiorul cabinetului în privința mesajelor publice. Denotă o libertate prost înțeleasă: fiecare ministru iese în public cu inițiativele sale înainte de a avea acordul colegilor din cabinet. A discuta însă pripit și neinspirat despre impozitarea pensiilor, diferențierea alocațiilor pentru copii, taxa fast-food, impozitarea suplimentară a proprietăților și averilor, a învinovăți contabilii pentru aplicarea Legii unice a salarizării, a posta pe site-urile oficiale ale ministerelor variante neactualizate ale proiectelor de lege supuse dezbaterii publice demonstrează doar confuzia și degringolada decidenților și aparatului guvernamental.

Astfel, românii nu știu pe ce se duc banii de la bugetul de stat, ei fiind însă cei care trebuie să plătească facturile în timp ce cheltuielile publice au crescut văzând cu ochii în ultimii ani, ducând deficitul bugetar la peste 8% din p.i.b. în timpul crizei financiare care a trimis România în recesiune. Un exemplu în acest sens îl constituie contractele de achiziții publice - cu o piață evaluată la 12 miliarde euro - ce sunt ținute departe de ochii opiniei publice.

Birocrații ar trebui să își justifice bugetele, achiziții în cadrul unor audieri publice și să renunțe la cheltuielile inutile. Modelul a fost deja implementat în Japonia, unde noul guvern încearcă să reducă datoria publică a statului, ajunsă la 200% din p.i.b.. Audierile din Japonia sunt transmise live pe internet, ca publicul să vadă cum sunt cheltuiți banii lor din taxe și impozite. În România, rapoartele unor instituții importante precum BNR, CNVM, Curtea de Conturi trec de Parlament fără ca nicio informație despre achiziții sau salarii să fie divulgată senatorilor și deputaților.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Măsuri procriză;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsuri procriză"

Așa-numitele măsuri anticriză promovate de regimul Băsescu sunt de fapt procriză - sunt sărăcirea săracilor și îmbogățirea bogaților. Se joacă cu nervii și cu răbdarea noastră greu încercate în hățișurile luptei pentru supraviețuire. Este un plan deliberat de utilizare a tuturor pârghiilor pentru a ne face cobai într-un experiment de reformă pe care nu îl stăpânesc suficient. Testează pe noi un "vaccin" despre care nu se știe sigur dacă va scăpa România de boala gravă a dezechilibrelor macroeconomice de care suferă.

Impozitele pe venit rămân înghețate în sistemul cotei unice, în timp ce salariile și pensiile se reduc. Astfel, în locul subvenționării consumatorilor sunt subvenționați furnizorii. Cum reducerea salariilor se referă doar la sectorul bugetar, inegalitatea crește. În sectorul productiv se păstrează impozitul forfetar, ceea ce distruge micii întreprinzători. Astfel, afectată este clasa mijlocie și în special doctorii, profesorii, judecătorii, polițiștii, adică furnizorii de servicii publice esențiale.

Cum vor restitui salariații creditele pentru casă, mașină etc. și ce se va întâmpla atunci când acestea le vor fi luate de bănci în contul datoriilor? Ni-i putem imagina însă pe perceptorii cu salarii diminuate ducându-se să culeagă mai multe venituri pentru stat și întorcându-se cu "mita compensatorie" pentru ei. Cum și polițiștii vor fi demotivați spre a combate corupția vor fi limitate libertățile civile. Prăbușirea serviciilor medicale și educației va afecta destinul națiunii pe termen lung. Degeaba flexibilizezi piața muncii dacă forța de muncă este bolnavă și slab calificată.

Reducerea deficitului și plata creditorilor, singure, nu relansează economia. Impozit progresiv și abrogarea taxei forfetare, debirocratizarea și descentralizarea reală, investiții strategice, combaterea îmbogățirii prin specularea crizei și ocrotirea defavorizaților, reglementarea pieței și democratizarea societății ar fi soluții diferite față de actuala guvernare Băsescu-Boc.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Salariile secretarilor de stat;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Salariile secretarilor de stat"

În goana după reducerea cheltuielilor, Guvernul s-a împotmolit în "tăierea" pensiilor și salariilor și se face că nu-i vede pe secretarii de stat din ministere care sunt plătiți cu cel puțin 1.000 de euro pe lună. În România sunt cel puțin 300 de secretari de stat, dacă sunt adunați pe cei angajați cu această titulatură la ministere, la cabinetul primului-ministru, pe șefii de agenții și pe consilierii de stat de la Administrația Prezidențială. Toți aceștia din urmă au rang de secretar de stat, chiar dacă nu sunt în ministere.

Doar pentru salariile secretarilor de stat, statul plătește anual 3 milioane de euro, în condițiile în care numărul acestora, dar și a angajaților din subordinea lor, ar fi trebuit înjumătățit de la începutul anului. Fiecare bugetar cu rang de secretar de stat are un salariu de 4.489 de lei (peste 1.000 de euro), la care se adaugă sporurile. Un calcul sumar arată că statul cheltuiește anual minim 3 mil. euro doar pentru salariile acestei categorii bugetare, în condițiile în care sumele alocate pentru aparatul propriu al fiecărui secretar de stat pot fi de zece ori mai mare. Și asta pentru că fiecare dintre secretarii de stat are secretară, șofer, consilieri, fond de protocol, fond de deplasări, diurnă, mașină de serviciu, cheltuieli care se adaugă la salariul propriu-zis.

Deși vorbesc despre reducerea cheltuielilor și a numărului de angajați, membrii Guvernului evită să-și dea afară din secunzi și ignoră mediul de afaceri care arată insistent cu degetul spre structura supradimensionată a aparatului de stat.

În mod cert, disponibilizările trebuie să înceapă din aparatul central. Nu se știe dacă aceste disponibilizări vor fi suficiente astfel încât să garanteze că nu mai sunt necesare reducerile de salarii și pensii, însă toate cifrele arată că încărcarea bugetară este în administrația centrală.

Reducerea cheltuielilor din administrație este principalul angajament al guvernului Emil Boc de la instalarea la Palatul Victoriei. În aproape un an și jumătate nu s-a făcut încă nimic, deși miniștrii au promis tăierea salariilor "nesimțite" de mii de euro a șefilor de regii și companii de stat, a sporurilor și a privilegiilor.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Singurătatea cetățeanului;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Singurătatea cetățeanului"

Traian Băsescu a luat locul întregului guvern, transformându-i pe miniștri într-o ceată de copiști care lucrează, zi și noapte, ca să dea viață gândului prezidențial.

Aici avem, firește, în primul rând, o problemă legată de încălcarea statutului instituțiilor, a atribuțiilor și responsabilităților constituțional definite. Cel care are răspunderea legală, Guvernul, nu-și asumă nimic. Cel care nu are nicio răspundere aici, președintele, își asumă totul. Finalul e deja previzibil, nimeni nu e și nu va fi vinovat de nimic, indiferent de evoluția lucrurilor. În rolul victimei colaterale, ca de obicei, cetățeanul (românul).

Constituția definește clar instituția prezidențială ca fiind menită să asigure echilibrul dintre stat și societate. Să așeze la masa dialogului, oricând e nevoie, guvernul și sindicatele sau mamele, sau medicii ori pensionarii.

Odată cu Traian Băsescu, a dispărut o instituție constituțională esențială deoarece "președintele" s-a transformat din mediator în jucător și șef al federației, în același timp.

Cum ar putea Băsescu să modereze discuții când el e cel care a generat problema, a propus soluții, a avansat cifre? Într-un moment de criză grea, când se vorbește aproape epuizant despre "solidaritate", cetățeanul e singur. Între el și stat nu mai există niciun pod. Doar câteva bariere păzite de jandarmi.

Această situație e rezultatul punerii în practică a gândirii constituționale marca Traian Băsescu. Chiar înainte de a schimba textul Constituției, el aplică zi de zi acea lege fundamentală din capul lui. Pentru un stat unipersonal în care există un singur lider și atât.

Privind goliciunea instituțională care se mărește, zi de zi, e imposibil să nu te întrebi cine va media, în perioada următoare, conflictul, tot mai dramatic, dintre Traian Băsescu și națiunea română?

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Principala ocupație a românilor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Principala ocupație a românilor"

Criza economică și politică a actualului guvern a dus la suspendarea activității a 133.000 de firme în anul 2009, de 11 ori mai multe față de 2008, potrivit datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului. În același timp, anul 2009 a consemnat o creștere de aproape cinci ori a numărului dizolvărilor, iar numărul radierilor a crescut cu 247%, ajungând la 43.615 și mulți angajatori anunță la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă ce concedieri vor face.

Dacă la sfârșitul anului 2009, numărul șomerilor era de 709.000, în anul 2010 rata șomajului va crește până la 8,5%, după cum estimează ministrul muncii, Mihail Șeitan, cu toate că cei de la Fondul Monetar Internațional prevăd că se va ajunge la un milion de șomeri.

În asemenea condiții, Guvernul a adoptat actul normativ prin care măsura șomajului tehnic se aplică și în 2010, de la 1 februarie, fiind astfel salvate 200.000 de locuri de muncă, urmând să fie luate și măsurile anunțate la începutul sesiunii parlamentare, prin acordarea unor facilități fiscale pentru firmele care angajează șomeri, îmbunătățirea cadrului legislativ de utilizare a programului european din Fondul Social European pentru sprijinirea firmelor care angajează șomeri, sperând astfel că acestea vor duce la crearea de noi locuri de muncă și scăderea numărului de șomeri.

Sper că actualul guvern are în vedere și altfel de programe, mai ales pentru cele 9 județe unde rata șomajului depășește deja 10%, luând măsuri speciale pentru sprijinirea agenților economici, pentru reconversia profesională, pentru păstrarea locurilor de muncă și crearea de noi locuri de muncă.

Domnilor guvernanți, în campania electorală ați promis "măsuri de securizare a locurilor de muncă, a rămânerii pe piața muncii a persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare", iar în programul prezentat la învestirea Guvernului ați promis "sprijinirea creării de noi locuri de muncă, inclusiv în mediul rural, protejarea și creșterea graduală a puterii de cumpărare a populației", când aveți de gând să le puneți în aplicare?

Dacă nu o să veniți cu politici active pe piața muncii, pentru că această problemă nu poate fi rezolvată decât prin adoptarea unor altfel de măsuri, altele decât cele pe care le-ați luat până acum pentru limitarea efectelor crizei economice și crearea de noi locuri de muncă, sloganul de campanie din 2008 "Ei cu ei, noi cu voi", acum, când sunteți la guvernare, se va transforma în "Ei cu ei, noi cu noi" și cetățenii acestei țări vor fi cei care vor avea cel mai mult de suferit.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Sărăcia în România;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sărăcia din România"

Dinspre sindicate răzbate zvon de glasuri, din ce în ce mai tăios, din ce în ce mai răspicat. Liderii sindicaliști nu mai pot face față presiunilor celor pe care îi reprezintă și care s-au săturat de atâta pace socială, pentru ei, fără perspectivă. Partidele din opoziție, mass-media, ong-urile, tot încearcă să atragă atenția asupra furtunii care va veni, dar guvernanții, prea preocupați să aplice fără greșeli algoritmul, n-au timp să privească spre barometru.

Ne apropiem de jumătatea mandatului, dar ne îndepărtăm de țelurile portocalii strălucitoare ale campaniei electorale. Românii câștigă tot mai puțin. Mulți dintre ei, poate cei mai mulți, nu-și pot acoperi din salarii, cu atât mai puțin din pensii, nici măcar minimul traiului zilnic. Obsedați de reușita unei reforme pe care nu o înțeleg nici ei, guvernanții au uitat sau poate n-au știut niciodată că indicatorul sintetic cel mai elocvent al implementării unei reforme îl reprezintă dinamica veniturilor reale ale populației.

Legitimați de alegătorii care ne-au trimis în Parlament, mai mulți decât cei înșelați de așa-zisa Alianță "Dreptate și Adevăr", mai tragem un ultim semnal de alarmă înaintea declanșării grevelor anunțate.

Nici salariile nu ni s-au dublat, așa cum ni s-a promis în 2004, nici revendicările formulate în acordul semnat toamna trecută între Executiv și federația sindicatelor din învățământ nu le-au fost luate în seamă. Au intrat în greva foamei cadre didactice care renunțaseră anul trecut la această formă de protest extremă, dar în urma unor artificii prezidențiale.

Revolta medicilor este iminentă, în urma haosului din sănătate, așa cum iminentă este și extinderea revoltei cadrelor medii din sănătate, în virtutea bine cunoscutei sintagme: "Azi în Timișoara, mâine în toată țara!"

Nici pensionarii nu mai acceptă să aștepte în fața televizoarelor binefacerile reformei portocalii a pensiilor. Se pare că au înțeles că nu mai au nimic de pierdut, așa că nu se lasă intimidați de desfășurările de forțe impresionante ordonate de prefecți, ca la cele mai crâncene demonstrații ale minerilor.

În nota de dispreț și nepăsare care caracterizează guvernanții, probabil nu vor înțelege gravitatea momentului. Chiar dacă ar înțelege-o, n-ar ști ce trebuie făcut. Unii dintre ei, mai maturi la gândire, ar putea spera în intervenția salvatoare a întâiului mediator al națiunii, cel care îi întoarce pe protestatari din greva foamei prin vizite prietenești și strângeri calde de mâini perfuzate.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Partidul Social Democrat are soluții pentru ieșirea din criză;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Partidul Social Democrat are soluții pentru ieșirea din criză"

Fiecare guvern este dator să-și protejeze cetățenii. Și când spun acest lucru, nu mă refer la unii cetățeni bogați, "afiliați" la clientela politică portocalie, ci la cei mulți și săraci, care vor fi afectați de măsurile de austeritate haotice luate de Guvernul Băsescu-Boc.

Majoritatea statelor Uniunii Europene au înghețat salariile și pensiile, au crescut TVA și au taxat serios veniturile mari. Niciun stat european nu a ales să lovească în bătrâni, în copii, în șomeri și persoane cu handicap. Niciun stat european nu a aruncat povara datoriilor pe umerii celor slabi.

Până și directorul Fondului Monetar Internațional, Dominique Strauss-Kahn, a declarat că FMI s-a opus scăderii salariilor și pensiilor românilor, deoarece acest sacrificiu ar fi prea mare, propunând în schimb impozite mai mari pentru cei bogați. Dar Guvernul Băsescu-Boc a ales să-i jupoaie pe români, să amenințe sindicatele și opoziția.

Guvernanții se încurcă în propriile minciuni pe care le aruncă poporului de un an și mai bine. Până luna trecută, Emil Boc susținea cu seninătate că nu avem nicio problemă cu plata pensiilor și salariilor. În noiembrie anul trecut, Traian Băsescu declara că vârful crizei a fost depășit și lucrurile merg pe calea cea bună. Creșterea economică bătea la ușă. Cred că Traian Băsescu și Emil Boc calculau p.i.b.-ul în numărul de borduri de cap de locuitor.

Responsabilitatea pentru situația în care ne aflăm astăzi și pentru lipsa oricărei perspective aparține actualei guvernări, campioană la dezmăț în cheltuielile bugetare și la îmbogățirea clientelei politice. Prin minciună și furt, PDL e vinovat de actuala situație. Nu trece o zi să nu apară dezvăluiri despre proiecte cu dedicație, menite a umple conturile "prietenilor" politici.

Traian Băsescu și Emil Boc au vorbit mereu despre reforma statului, pentru că dădea bine în ochii alegătorilor. Dar au dovedit că sunt incapabili ori nu doresc cu adevărat să reformeze statul și să închidă robinetele ce alimentează "sistemul ticăloșit".

Ar putea Emil Boc să blocheze investițiile umflate oneros, să verifice la sânge cheltuielile aberante din ministere și să aducă toate companiile de stat și regiile la grila de salarizare bugetară? NU, pentru că acolo sunt oamenii partidului și banii partidului.

Ce face atunci Emil Boc? Măcelărește pensiile și salariile fără să clipească.

Criza va lua sfârșit prin tăierea pensiilor și salariilor? NU, stimați colegi, pentru că acest guvern nu are soluții pentru a repune economia în funcțiune.

Concluzia este una singură: Trebuie să oprim acest guvern!

PSD nu acceptă politica tâlhărească a PDL care lovește în categoriile defavorizate.

Avem nevoie de un guvern de oameni competenți, capabili să scoată țara din criză și să-i protejeze pe români.

Avem nevoie de un nou model de dezvoltare în România, un model care să stimuleze creșterea economică pentru bunăstarea tuturor cetățenilor. Nu trebuie să fii de stânga sau de dreapta pentru a vedea uriașa prăpastie socială din România. Suntem datori, față de generațiile de azi și de mâine, să reducem polarizarea socială, să creăm locuri de muncă prin creșterea economică alimentată de investiții și export.

Avem nevoie de un nou contract social, bazat pe încredere și competență. Încredere din partea oamenilor într-un nou guvern și într-un plan corect de ieșire din criză. Competență din partea unui guvern care să nu uite ce scrie în Constituția României: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent" (art.47 alin.(1).

Partidul Social Democrat are soluții pentru ieșirea din criză. Am spus și repet acest lucru: avem soluții, dar actualii guvernanți cred că dețin adevărul absolut și nu acceptă propunerile noastre.

Avem o viziune clară, diferită de cea a PDL, o viziune bazată pe un alt model fiscal, pe o altă logică a distribuirii avuției naționale, dar și a răspunderilor în societate.

PSD propune un plan care abordează simetric măsurile de austeritate: atât reducerea cheltuielilor, cât și creșterea veniturilor.

Vom prezenta, punct cu punct, măsurile pentru creșterea veniturilor bugetare, pentru stimularea economiei și crearea de locuri de muncă, precum și măsurile de creștere a gradului de absorbție a fondurilor europene.

Depinde doar de cei aflați la guvernare dacă vor să ne asculte și să adopte planul nostru de măsuri. Soluțiile economice nu pot fi înlocuite cu diversiuni portocalii.

  Vasile Gherasim - declarație politică referitoare la Situația medicilor specialiști cu competență în medicina muncii, fără contract cu casele de asigurări de sănătate;

Domnul Vasile Gherasim:

"Situația medicilor specialiști cu competență în medicina muncii fără contract cu casele de asigurări de sănătate"

Recent am fost pus în temă cu situația, cel puțin nefericită, a medicilor ce au ales să fie salariați ai întreprinderilor în defavoarea unui contract cu casele de asigurări de sănătate. Pregătirea profesională a acestei categorii de medici, specializați în medicina de întreprindere, este echivalentă cu 6 ani de facultate de medicină plus încă 4 ani de secundariat sau rezidențiat. Din păcate însă, în prezent, întreaga categorie profesională a medicilor de întreprindere sunt puși în situația bizară de a nu avea drept să practice meseria pentru care s-au pregătit timp de cel puțin 10 ani.

Începând cu anul 2002, o serie de măsuri guvernamentale, printre care ordinele Ministerului Sănătății cu numerele 875/2002, și 933/2002 au împiedicat orice drept de practică medicală în această categorie. Spre exemplu, Ordinul 875/2002 al Ministrului Sănătății, care chiar la primul său articol prevede că medicii specialiști de medicină generală care își desfășoară activitatea în întreprindere sunt obligați să parcurgă 200 de ore de pregătire teoretică și practică pentru a fi certificați prin susținerea unui examen de competență în medicina de întreprindere. Or, după cum am spus și mai devreme, în urma a 10 ani de pregătire în cadrul universitar și de lucru efectiv, acești medici sunt considerați fără competență în a desfășura activitatea pentru care s-au pregătit și pe care au desfășurat-o timp de cel puțin 5 ani.

Am ales să susțin doleanțele acestui grup profesional în fața dumneavoastră și cauza principală pentru care mă adresez dumneavoastră, stimați colegi, este faptul că ne confruntăm cu un cadru legislativ inechitabil în această situație, ca în multe altele de altfel. Cred cu desăvârșire că este o responsabilitate a fiecăruia dintre noi, cel puțin cât timp suntem legitimați să ocupăm funcția de parlamentar, să ne asigurăm că astfel de situații nu dăinuie în legislația României.

Vreau, de asemenea, să atrag atenția asupra lipsei de oportunitate a acestor restrângeri ale libertății de practică. Numărul medicilor specializați în medicina muncii este extrem de redus. Asistăm la un monopol al acestei piețe de muncă pentru un grup de 400 de medici la nivel național. La nivelul județului Bacău, județul pe care îl reprezint în Parlament, la momentul 2008 erau peste 122.400 de angajați și doar 8 medici de medicina muncii. Este de prisos să zăbovesc aici asupra imposibilității celor 8 medici de a completa fișele de aptitudine ale tuturor angajaților în cunoștință de cauză.

Sunt convins că suntem cu toții capabili să cuprindem cât de hilară este această situație în care medicii specialiști în medicina muncii își dau ștampila pe fișele angajaților, "pe încredere". Din păcate, Bacău nu este singurul județ din România cu deficiență la acest capitol. Vă pot da exemple de județe care nu au nici măcar un medic specialist în medicina muncii, cum ar fi Giurgiu. În consecință, devine lesne de înțeles că problema pe care o prezint astăzi în plenul Camerei Deputaților devine o problemă de interes național.

Cred că este de prisos să pomenim din nou starea infrastructurii serviciilor naționale de sănătate. Stimați colegi, România este o țară cu multe deficiențe la acest capitol. Tocmai din acest punct de vedere consider că este necesar să investim în prevenție. Într-o țară cu peste un milion de cazuri de Hepatita C, prevenția poate aduce economii considerabile la bugetul fiecăruia dintre noi prin evitarea achiziționării de medicamente și tratamente foarte costisitoare. Consider că înlesnirea includerii medicilor generaliști, specializați în medicina de întreprindere, în rândul medicilor de medicină a muncii are câteva efecte vizibil pozitive.

În primul rând, suplimentarea numărului de medici specializați în medicina muncii va ajuta la îndeplinirea obligațiilor acestei categorii de medici, impuse de legislația în vigoare, cu alte cuvinte, un prim pas spre reintrarea în normalitate în ceea ce privește controalele medicale standard ale angajaților.

În al doilea rând, vor fi reduse cazurile în care, pentru a face un examen medical la angajare, sau un control periodic, persoanele trebuie să se deplaseze distanțe foarte mari, uneori dintr-un județ în altul.

Nu în ultimul rând, consider că numai astfel se poate face dreptate acestor medici care și-au câștigat statutul de experți în medicina muncii având ani de experiență în medicina de întreprindere și în prezent experiența dobândită pe parcursul a peste 10 ani de studiu și practică este considerată nulă.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică: Falimentarea pensionarilor - prețul pentru Renașterea satului românesc;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

«Falimentarea pensionarilor - prețul pentru "Renașterea satului românesc"»

O țară întreagă geme sub papucul mic, dar apăsat al domnului Boc. Toți membri Guvernului se sprijină pe spatele miilor de bugetari, pensionari, medici sau profesori pentru a se opinti în lupta lor pentru a nu fi urniți din fotoliile guvernamentale. Dar ceea ce este mult mai grav, este tocmai faptul că, pe fondul declarațiilor tânguitoare ale oficialilor privind lipsa banilor și criza economică, tocul lung și subțire al doamnei ministru Udrea se înfige adânc în bugetul sărăcit al acestei țări. Și asta pentru că, probabil, doamna Udrea se dorește a fi un om de cuvânt: a promis beneficii clientelei politici și astfel trebuie cu orice preț și în orice moment să le obțină.

Pentru că doar așa se poate explica paradoxul ca, în condiții în care pensionarilor și bugetarilor li se taie veniturile, prin Guvern se trece o Hotărâre (HG 151/2010 publicată în Monitorul Oficial 162/12 martie 2010) care prevede alocarea de la bugetul de stat a 285 de milioane de euro numai pentru acest an, pentru începerea licitațiilor de construcție a celor 25.000 de case în 2500 de comune ale României. Și asta în condițiile în care reprezentanți ai sindicatelor, dar și ai patronatelor au cerut începerea măsurilor de austeritate cu diminuarea cheltuielilor în domeniul investițiilor aberante. Iar acest proiect, în vremuri de criză, poate fi doar unul prostesc - asta dacă nu cumva este o alocare mascată către clientela politică.

Un calcul simplu ne arată că banii folosiți în acest proiect ar putea evita tăierea pensiilor cu 15% pentru întreaga categorie de pensionari din România!

Domnule Băsescu - iată care sunt prioritățile pupilei dumneavoastră! Domnule Boc - iată care este gradul de solidaritate al membrilor guvernului cu cei cărora le cereți să strângă cureaua!

Acesta este motivul pentru care vă solicit, domnule Boc, să veniți în Parlament odată cu asumarea răspunderii pentru măsurile de tăiere a pensiilor și salariilor, a indemnizațiilor pentru mame și persoane cu handicap și cu prezentarea în detaliu a priorităților guvernului dumneavoastră, așa cum reies ele din proiectele fanteziste ale doamnei Udrea! Doar atunci majoritatea pe care o ghidonați împreună cu domnul Băsescu va putea să își asume public responsabilitatea pentru "datoriile" prioritar de onorat ale doamnei Udrea!

  Ion Dumitru - declarație politică având subiectul Democrația nu se apără cu aparatul de ordine, ci prin reforme reale!;

Domnul Ion Dumitru:

"Democrația nu se apără cu aparatul de ordine, ci prin reforme reale!"

Puterea de azi tratează cu neglijență, ba chiar cu aroganță și dispreț marile probleme ale țării. Se observă fără prea multă analiză că guvernul acceptă deliberat conflictul și escaladarea lui, pentru a demonstra lipsa de profesionalism pe toate planurile. Sunt semne că nu se înțelege nici acum că oamenii țării, chemați de 20 de ani numai "să strângă cureaua", fac din ce în ce mai greu față nevoilor vieții de zi cu zi.

Nu se înțelege nici acum că reforma, mă refer la o reformă reală, și nu la una cosmetică și de propagandă, nu a început în economie și nici în instituțiile statului.

E greu de ocolit adevărul că diletantismul Puterii a condus la situația actuală, deși domnul Boc nu pare dispus să ia în considerare acest lucru.

Analizele mele, ca de altfel ale oricărui observator al vieții politice și social-economice, mă îndreptățesc să declar că profunda criză social-economică a țării nu poate fi rezolvată de actualul Guvern. Actualele instituții conduse de Guvernul Boc nu dovedesc să sunt capabile să ofere situații viabile, coerente pentru marile probleme dificile ale României. Evident că este extrem de îngrijorătoare această situație ce poate avea consecințe irevocabile asupra viitorului țării. Este, în aceste condiții, imperios necesară crearea altei alternative la putere, deci, schimbarea Guvernului Boc.

Se pare că societatea românească, și mai ales actuala coaliție, au contactat o maladie căruia i s-a pus numele de "scenarită", iar între timp boala a devenit cronică, ocolindu-se, din diverse motive, adevăratul diagnostic și, desigur, tratamentul adecvat.

A lăsa fără loc de muncă și salarii sute de mii de oameni e mai mult ca o măsură negândită, e o crimă, câtă vreme nu li se oferă o alternativă viabilă. Cum aș putea fi de acord și mulțumit de prestația puterii, de declarațiile arogante, de modul provocator în care unii miniștri au înțeles să arate poporului "mușchii ministeriabili", în locul unei gândiri lucide și a disponibilităților constructive.

Cum își poate permite Guvernul Boc, în condițiile în care dreptul omului la muncă este consfințit de Constituție, să lase pe drumuri sute de mii de oameni?

Soluția nu va putea fi aceea de a așeza organele statului în fața nemulțumirii populației.

  Marian Ghiveciu - declarație politică intitulată Microorganismele, președintele și guvernanții Boc;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Microorganismele, președintele și guvernanții Boc"

Am un respect deosebit pentru acele animale micuțe de tot, numite "organisme folositoare" care știu să-și facă treaba bine de tot, chiar dacă după ce au făcut-o mor în totalitate.

Un exemplu este acela al populației de bacterii care creează "minunatul iaurt bogat în vitamina B" și care a ajuns să coste 1 leu lingurița.

Dacă iaurtul nu este consumat, bacteriile continuă înmulțirea, continuă producția de acid lactic și, la o anumită concentrație a acestuia, se atinge limita toxică și bacteriile mor. Ele și-au făcut însă bine și complet treaba.

Admir aceste microorganisme și le iubesc, la fel cum urăsc pe cele nefolositoare, dăunătoare, care ne aduc tuberculoza, bolile alimentare și o grămadă de alte boli de care omul nu poate să scape de foarte multe ori în viața lui.

Am prezentat aceste adevăruri, gândindu-mă la guvernanți, adică la Homo Sapiens.

Noi ce facem?

Unde se poziționează în dinamica populațiilor biosferei?

Cred că prin obținerea capacității de a gândi am devenit extrem de perverși. Creierul nostru nu gândește numai soluții bune, cel mai adesea pe cele rele.

De două săptămâni, președintele țării și Guvernul Boc au reușit să învrăjbească clasele sociale în procesul de rezolvare a crizei. Președintele țării și Guvernul Boc sunt și ele ecosisteme destul de ciudate.

Aș putea spune că nici președintele și nici guvernul nu și-au făcut datoria în rezolvarea crizei. Adică în loc să facă "iaurt" au făcut "lapte stricat".

O bacterie lactică fără creier, pusă în locul unui ministru Boc "cu creier", ar fi făcut niște "enzime" să le zic - măsuri anticriză - prin care rezolva situația dramatică a populației României.

Bacteria n-ar fi zis nici "pâs", ar fi rezolvat problema și ar fi mers la celălalt "borcan cu lapte", adică la celelalte măsuri, care nu afectează așa greu viața românului.

Și aici apare perversitatea președintelui și Guvernului Boc. Au creier, și prima condiție cerută purtătorilor de creier este să gândească. România are nevoie acum, în criza economică, de "muncă intelectuală", și nu de "trăncăneala intelectuală" a puterii.

  Adrian George Scutaru - declarație politică având tema FMI - pretextul măsurilor dure impuse de Guvern;

Domnul Adrian George Scutaru:

"FMI - pretextul măsurilor dure impuse de Guvern"

Situația economică a României la momentul actual este extrem de gravă, acest lucru fiind resimțit de toate categoriile sociale.

Incapacitatea Guvernului de a elabora un program anticriză eficient a condus la instalarea colapsului economic și social. Nemulțumirea populației crește din ce în ce mult și este amplificată în prezent de măsurile antisociale pe care Guvernul României le-a anunțat începând cu data de 1 iunie. Acestea se referă la: diminuarea tuturor pensiilor cu 15%, reducerea cu 25% a fondului de salarii din sectorul bugetar, scăderea pensiei sociale minime garantate de la 350 lei la 300 lei, a indemnizației de șomaj cu 15%, reducerea indemnizației pentru mame cu 25%, diminuarea cu 15% a drepturilor invalizilor, veteranilor de război, revoluționarilor din 1989 etc. Modalitatea prin care Guvernul intenționează să impună pachetul de măsuri de austeritate este una cu care ne-a obișnuit, care subminează rolul Parlamentului ca for legislativ suprem, și anume asumarea răspunderii.

Adâncirea crizei economice și imposibilitatea de a gestiona propriile resurse financiare a determinat Guvernul român să solicite sprijin financiar de la FMI, astfel că la momentul actual acest împrumut reprezintă principala scuză a premierului atunci când vine vorba de măsuri antipopulare precum cele enunțate mai sus. Mai mult decât atât, domnul Emil Boc minte cu nerușinare, susținând că diminuările salariale și ale drepturilor de asigurări sociale vin în urma analizei efectuate împreună cu reprezentanții FMI în vederea stopării deficitului economic și îndeplinirii în bune condiții a obligațiilor asumate în vederea restituirii împrumutului. Astfel, premierul Emil Boc, cu privire la măsurile dure ce urmează a fi instituite de la 1 iunie, declara că: "propun asumarea răspunderii Guvernului pe un proiect de lege care să cuprindă măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare convenite cu FMI".

În urma acestor declarații, reacția FMI nu a întârziat să apară, contrazicând ceea ce susține Guvernul. Astfel, șeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks, a afirmat că: "Fondul a sugerat autorităților române o variantă care să pună accentul pe creșterea veniturilor prin majorarea t.v.a. și a cotei unice, dar și trecerea la impozitarea progresivă".

De asemenea, în ceea ce privește tăierea salariilor, directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, într-un interviu acordat postului public France 2 afirma că "Situația s-a degradat mai mult decât am crezut. Ca urmare, am cerut noi măsuri. Guvernul român ne-a spus: vom tăia 25% din salariile funcționarilor. Noi am spus nu: dacă vreți să faceți economii, măriți impozitele și mai ales impozitele pentru cei bogați. Guvernul a spus nu, noi suntem cei care decidem. Și ăsta e adevărul: Guvernul decide întotdeauna, nu FMI. Noi spunem doar care e drumul de urmat. Guvernul propune măsurile, Guvernul român le-a ales".

Și, într-adevăr, reducerea cheltuielilor nu este o soluție recomandată în acest context economic, pentru că în afară de urmările catastrofale pe care le va avea asupra celor amenințați cu diminuarea veniturilor, nu va produce decât revolte sociale, mitinguri și greve, precum cea de miercuri, 19.05.2010, când s-au adunat mai mult de 40.000 de oameni în Piața Victoriei încercând să-și apere drepturile.

Și lanțul urmărilor nu se oprește aici, reducerea veniturilor populației fiind reflectată ulterior și în consum, fapt care va afecta foarte mult firmele și va duce la falimentarea acestora, ceea ce înseamnă alte sute de mii de disponibilizări în sectorul privat, ajungându-se în final la prăbușirea societății românești.

Guvernul a preferat adoptarea unor măsuri care nu sunt ancorate în realitatea economică a României și care nu vor duce la relansarea economiei.

Din păcate, incompetența Executivul este plătită aspru de către pensionari, de către bugetari, de către mamele și de către toți românii care sunt neputincioși în fața celor care conduc în prezent țara și care, în loc să lupte pentru interesul general, nu se gândesc decât la propriile interese.

Consider că efectele pe care aceste măsuri le vor avea reprezintă premisele necesare pentru singura soluție care ne mai poate salva, și anume demisia Cabinetului Boc.

  Viorel Palașcă - declarație politică intitulată Curba de sacrificiu impusă de Guvernul Boc atinge și companiile de stat;

Domnul Viorel Palașcă:

"Curba de sacrificiu impusă de Guvernul Boc atinge și companiile de stat"

Reducerea cu 25% a salariilor îi aduce în pragul disperării pe cei mai mulți dintre bugetari, care se văd nevoiți să strângă și mai mult cureaua.

Potrivit Institutului Național de Statistică, după diminuarea salariilor, unele categorii bugetare - precum profesori, medici și polițiști - vor mai rămâne lunar cu un venit mediu cu puțin peste 1.000 de lei.

După ce Președintele Traian Băsescu a anunțat reducerea salariilor bugetarilor și a pensiilor, premierul Emil Boc a plusat, cerând o reducere cu 25% a drepturilor salariale în companiile de stat.

"Angajații din companiile de stat ar trebui să accepte o reducere a salariilor, din solidaritate" declară actualul ministru al economiei, Adriean Videanu, care susține că orice venit ar trebui impozitat.

Reducerea salariilor cu 25% și la angajații din companiile de stat reprezintă o încălcare a contractelor colective de muncă, va duce la plecarea specialiștilor din aceste companii care oricum unele dintre ele se află în competiție cu firmele private, iar măsura va scoate și mai mulți oameni în stradă.

Veniturile angajaților din acest sector sunt legate de productivitatea muncii și de performanțele obținute, și nu de bugetul de stat.

Atât în timpul anului 2009, cât și în anul 2010, o parte din angajații din minerit și energie au fost o perioadă de timp în șomaj tehnic și au primit salarii mult diminuate.

Prin reducerile salariale în companiile de stat nu se fac economii la bugetul de stat, ci dimpotrivă, se vor diminua veniturile la bugetul de stat iar mulți dintre specialiști se vor îndrepta spre companiile private sau chiar spre străinătate.

Consider că această măsură de reducere a salariilor în societățile comerciale cu capital de stat constituie o măsură la fel de aberantă și antieconomică precum și reducerea salariilor bugetarilor cu 25% și veniturilor pensionarilor cu 15%.

Sper ca măcar în ceasul al doisprezecelea Guvernul Boc să renunțe la această abordare, care este atât împotriva creșterii economice, cât și a bunăstării cetățenilor României.

  Cătălin-Ioan Nechifor - prezentarea foii de parcurs pentru susținerea mișcării sindicale la nivelul județului Suceava;

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

"Având în vedere situația dificilă economică și socială din România, pe fondul crizei financiare mondiale care a afectat economia globală, ținând cont de măsurile de reducere a deficitului bugetar propuse de președintele Traian Băsescu și asumate de Guvernul Boc, care reclamă reducerea salariilor bugetarilor, diminuarea pensiilor, precum și reducerea sau chiar eliminarea unor forme de asistență socială, întrucât pozițiile președinției României și ale guvernului sunt divergente față de poziția oficială a FMI, prezentată de Dominique Strauss-Kahn, referitoare la recomandările Fondului cu privire la creșterea impozitelor și taxelor, în locul măsurilor de diminuare a pensiilor și salariilor bugetarilor, considerând că soluțiile de ieșire din criză pot fi identificate prin dialog între actorii din mediul politic, sindical, antreprenorial și al societății civile implicați în viața românească, promovând un mod de interacțiune transparentă între toți factorii care pot contribui la o mai bună guvernare a României, organizația județeană a PSD Suceava adoptă prezenta foaie de parcurs, în urma discuțiilor purtate în data de 24 mai 2010 cu reprezentanți ai sindicatelor: BNS filiala Suceava, Cartel Alfa filiala Suceava, Sindicatul Poșta Română Suceava, - SLITC Bogdan Vodă, Sindicatul Salariaților FRE Suceava, Federația Univers BNS, Sindicatul județean din Învățământ Spiru Haret Suceava, afiliat la FSLI, Uniunea județeană CNSRL-Frăția Suceava.

Foaie de parcurs pentru susținerea mișcării sindicale la nivelul județului Suceava.

Parlamentarii PSD aleși în colegiile uninominale din județul Suceava vor cere plenului reunit al Camerei Deputaților și Senatului adoptarea modalității de vot deschis în cazul moțiunii de cenzură care va fi depusă de PSD la asumarea responsabilității guvernului pentru măsurile de reducere a pensiilor și salariilor bugetarilor. În caz contrar, parlamentarii PSD din județul Suceava vor vota cu bilele la vedere, pentru a ne asuma transparent opoziția noastră față de măsurile aberante propuse de președintele Traian Băsescu și asumate de Guvernul Boc.

PSD este solidar cu sindicatele reprezentate la nivelul județului Suceava și va oferi asistență juridică de specialitate în situația în care lideri și/sau membri de sindicat vor avea de înfruntat repercusiuni politice din partea actualei puteri de dreapta. Invităm sindicatele, asociațiile profesionale, precum și organizațiile neguvernamentale și asociațiile care reprezintă societatea civilă să continuăm acest tip de dialog, în speranța că în acest mod vom putea să identificăm soluții corecte și fezabile la gravele probleme cu care se confruntă România.

Credem că în interiorul PSD găsim resursele profesionale pentru a asigura o mai bună guvernare în condiții de criză, atât timp cât PSD și-a mai asumat acest rol și în perioada 2000 - 2004, atunci când preluarea mandatului s-a făcut după o perioadă de grave tulburări guvernamentale, generate de puterea de dreapta CDR și de aceiași actori pe care îi regăsim și astăzi în posturi cheie ale României: Traian Băsescu, Emil Boc, Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu. Sprijinim mișcările de protest inițiate de sindicate în perioada imediat următoare și ne asumăm propria noastră poziție publică, care va fi transpusă într-un miting de protest la adresa guvernării de dreapta județene și centrale, și nu putem interzice dreptul niciunei persoane să se ralieze la forma noastră de protest. Considerăm demersurile întreprinse de sindicate ca fiind legale și justificate și milităm pentru identificarea de soluții corecte pentru a evita măcar în cel de al 12-lea ceas o catastrofă economică și socială care ar putea afecta România pentru o lungă perioadă de timp de acum încolo.

  Radu Stroe - declarație politică intitulată România, încotro?;

Domnul Radu Stroe:

"România, încotro?"

Manipularea informațiilor, întreținerea iluziei, erorile voite și omisiunile vizând adevărata stare de fapt din România au avut drept rezultat efectele-bumerang pe care le suferă românii, dar au scos în evidență și o altă fațetă a Guvernului și a Președintelui. Altfel cum se explică faptul că într-un an și jumătate s-au luat numai măsuri factice, ineficiente, contraproductive, iar în urmă cu mai mult de două săptămâni, în cadrul unei conferințe de presă, Președintele Traian Băsescu, ca un adevărat premier, anunța tăieri drastice pe toate palierele: minus 25% salariile bugetarilor, minus 15% pensiile, 25% disponibilizări din aparatul funcționăresc. Acest lucru creează, în mod inerent, adevărate sincope sociale, cu atât mai mult cu cât ele sunt cele mai dure din întreaga Europă. Aplicarea acestor măsuri pe un segment de populație extrem de fragilizat poate avea consecințe dintre cele mai dramatice.

Solidarizarea în fața crizei, clamată pretutindeni de guvernanți, ar fi de înțeles, poate, în condițiile în care guvernul ar fi dat dovadă de responsabilitate și raționalitate, iar nu de o disimulare a practicii de guvernare. Nu poți pretinde sacrificii de la păturile sărace și foarte sărace când proprii miniștri aproape prăduiesc nestingheriți bugetul pe proiecte inutile într-o perioadă de criză, realizabile doar în momente de relaxare fiscală extraordinară. Să aloci încă 75 milioane de euro pe un alt brand de promovare a României, când primul a fost un fiasco, în condițiile în care România nu mai are de fapt turism, pentru că toate componentele necesare pentru acest lucru lipsesc sau suferă de o degradare inadmisibilă, cum se poate numi? Să aloci multe sute de milioane de euro, în orice caz o sumă fabuloasă pentru țara noastră în acest moment, pe proiectul e-România, cum poate fi numit? Alte asemenea proiecte inutile, unele de-a dreptul grandomane, cum pot fi numite? Și, ca să nu existe discuții că partidul-stat nu se gândește la sănătatea cetățenilor săi, acesta le face un bine cu forța: pune impozit și pe... sare; măcar așa, fiind scumpă, ei să se mai abțină, punând astfel punct bolilor declanșate de buclucașa și nociva sare.

Săptămâna trecută am asistat la cel mai puternic miting organizat de sindicate în ultimul deceniu, poate chiar de la căderea comunismului în 1989, intitulat sugestiv "Mitingul Sărăciei și al Disperării". Zeci de mii de protestatari din toate categoriile sociale, de la profesori și doctori până la pensionari, au scandat în Piața Victoriei mesaje antiguvernamentale și antiprezidențiale, cerând soluții clare la situația lor disperată. Mesajul transmis de ei a fost ferm: rezolvarea crizei nu poate fi pusă pe spinarea celor foarte săraci, oricum sacrificații de serviciu cei mai la îndemână!

Să amanetezi trecutul, prezentul și viitorul unei națiuni din cauza incompetenței și lăcomiei guvernanților este unul dintre lucrurile cele mai rele care se pot întâmpla unei țări!

  Mircea Grosaru - despre Variantele și curajul Președintelui Traian Băsescu;

Domnul Mircea Grosaru:

"Variantele și curajul Președintelui Traian Băsescu"

După ce și-a asumat public întreaga responsabilitate a guvernării de până acum, prin declarația publică de diminuare a salariilor și pensiilor, președintele Traian Băsescu a început să explice grupurilor parlamentare care susțin încă actualul Guvern, decizia.

Desigur că decizia nu a fost a domniei sale, precum se încearcă a se sugera, ci a fost o decizie greu de luat de către România și greu de acceptat pentru cei afectați.

În această situație în care întreaga Europă și nu numai este lovită de criza financiară, fiecare țară încearcă să se descurce pe cont propriu; așadar, România a cerut ajutor din partea Fondului Monetar Internațional. Renunțarea la acordul cu Fondul ar fi o greșeală, finanțarea deficitului bugetar de pe piața bancară este mult mai costisitoare și aproape imposibil de realizat, iar mărirea cotei unice și a t.v.a.-ului ar conduce spre o inflație galopantă de peste 10%.

Singura șansă a României a rămas reducerea salariilor bugetarilor cu 25% și a pensiilor cu 15%, care mai poate fi tradusă și prin disponibilizarea unui sector bugetar ultrapolitizat, cu angajări excesive ale clienților politici și cu păstrarea unor organigrame saturate, pe de o parte, și, de asemenea, diminuarea decalajului excesiv dintre categoriile de pensii.

Toate aceste realități ale României vin pe fondul unor calcule în care fondul de salarii depășește 27% din buget, pensiile 36%, iar contribuția României la Uniunea Europeană este de 3%, în total 66%. Din restul de 34% ar trebui să se acopere cheltuielile cu spitalele, școlile, armata și poliția, ceea ce la ora actuală este foarte greu.

Desigur că la ora actuală ne îndreptăm spre un nou împrumut de la Fondul Monetar Internațional, care, ca și orice bancă, în situația în care va avea un profit, o va face și de data aceasta, însă gradul de îndatorare a țării noastre prin deficitul bugetar va depăși 37%, cât este prevăzut la finele anului 2010.

Desigur că se caută soluții și se vor găsi, însă constat că prețul campaniilor electorale a fost unul mult prea mare pentru România, iar mișcările sociale sunt din ce în ce mai puternice.

După variantele Președintelui României, prezentate tuturor grupurilor parlamentare din actuala coaliție la guvernare, așteptăm variantele Guvernului, care pot duce inclusiv la demiterea acestuia. Și aceasta poate fi o soluție, dar care nu rezolvă criza...

  Titi Holban - Din lista abuzurilor Guvernării Băsescu-Boc: naționalizarea pensiilor private;

Domnul Titi Holban:

"Din lista abuzurilor Guvernării Băsescu-Boc: naționalizarea pensiilor private"

La numai doi ani de la reformarea sistemului de pensii prin introducerea fondurilor de pensii private, Guvernul a anunțat săptămâna trecută decizia de a anula practic această piață pentru a aduna mai mulți bani la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin reducerea nivelului contribuției plătite de angajați la fondurile de pensii private obligatorii de la 2,5% din salariul brut lunar la 0,5% în următorii 2 ani, Guvernul speră să diminueze deficitul bugetului public de pensii.

O astfel de decizie echivalează practic cu o naționalizare a sistemului de pensii private obligatorii, din moment ce afectează conturile private ale fiecărui contribuabil. Prin decizia anunțată este posibil ca pe termen scurt deficitul bugetului public de pensii să fie parțial acoperit, însă implicațiile pe termen mediu și lung ale acestei decizii pot fi dezastruoase pentru actuala populație activă.

Vorbim de o reducere cu cel puțin 30% a valorii pensiei, în contextul în care cuantumul contribuției nu numai că nu a crescut progresiv din 2009, așa cum fusese stabilit, ci urmează acum să fie redus considerabil. Adăugăm aici și faptul că o parte din asiguratorii actuali pot fi nevoiți să iasă de pe piață, în contextul în care nu își vor mai putea recupera investițiile făcute la momentul intrării pe această piață, ceea ce poate duce la o destabilizare sporită a sistemului de pensii.

Generația tânără este cea care va plăti pentru tot acest haos creat de un guvern aflat în căutare disperată de fonduri. Un guvern care, după ce a aprobat cheltuieli masive pentru propria clientelă politică, ajuns acum la fundul sacului, caută să reducă din cheltuielile bugetare, prin tăierea generalizată a salariilor și a altor contribuții.

Această ultimă decizie, anunțată cu aceeași lipsă de analiză ca și restul măsurilor propuse în ultimele două săptămâni, este cel puțin nedreaptă, din moment ce aduce prejudicii generației tinere, cea care participă în prezent la pilonul II de pensii și care a plătit deja prețul lipsei de viziune economică a acestui guvern în 2009 și 2010, preluând șocurile unei reașezări brutale a economiei, al restructurărilor, șomajului și dificultăților financiare.

Aceste decizii abuzive propuse de autorități, care nu au niciun fundament dovedit, nefiind însoțite de studii de impact care să ateste gradul de eficiență al măsurilor propuse, precum și implicațiile acestora pe termen scurt, mediu și lung, sunt de natură să creeze și mai multă destabilizare în societatea românească.

Nu poți guverna azi în ignoranță totală față de viitor. Nu poți sacrifica viitorul a mai multe generații pentru a rezolva parțial o problemă de moment. Există soluții pentru criza actuală și lipsa de fonduri publice. Soluții pe care Guvernul Băsescu-Boc le ignoră cu bună știință, preferând să adopte măsuri cu impact negativ pe termen lung.

Domnilor guvernanți, încetați să vă bateți joc de o țară întreagă. Încetați să vă jucați cu viitorul nostru și al copiilor noștri. Recunoașteți-vă incompetența și lăsați altora sarcina guvernării, înainte să fie prea târziu!

  Manuela Mitrea - intervenție consacrată Zilei Internaționale a Copiilor Dispăruți;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți"

În dimineața zilei de 25 mai 1979, Etan Patz din New York, în vârstă de 6 ani, dispare în drum spre școală și de atunci nimeni nu l-a mai văzut. Povestea zguduie întreaga opinie publică americană. Este lansată cea mai amplă campanie de căutare a vreunei persoane dispărute. Recompensa oferită a fost fabuloasă.

În 1980, mai multe organizații americane patronează manifestări în amintirea lui Etan, iar la 25 mai 1983, președintele Ronald Reagan declară ziua de 25 mai Ziua națională a copiilor dispăruți. Ulterior, tot mai multe state europene au luat aceeași hotărâre, astfel că 25 mai a devenit Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți.

Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți este aniversată în 15 țări membre ale Federației Europene pentru Copii Dispăruți și Exploatați. România este una dintre țările în care disparițiile de copii reprezintă o problemă reală.

În fiecare zi sute de copii dispar în Europa. Unii nu sunt găsiți niciodată, dar, din fericire, cei mai mulți dintre ei sunt găsiți în primele 24 de ore de la dispariție, prin eforturile pe care le depun cei implicați în domeniu.

În România, dispar în medie câte trei copii în fiecare zi, potrivit statisticilor Poliției, iar majoritatea nu mai ajung să se întoarcă niciodată lângă familiile lor.

Cei mai mulți dintre ei sunt băieți, cu vârste cuprinse între 11 și 18 ani, care își părăsesc familiile de bunăvoie și dispar fără urmă, transformându-se în dosare nerezolvate și cifre în statisticile Poliției.

Conform datelor furnizate de Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția de Investigații Criminale, numărul total de dispariții sesizate în ultimul ana fost de 3.084 de cazuri, fapt carese datorează în proporție de 95% plecărilor voluntare ale minorilor de la domiciliu sau de la centrele de ocrotire, doar 3-4% din cazuri reprezentând dispariții accidentale (rătăciri, înec, accidente) și 1% dispariții inexplicabile. În 168 de cazuri din cele 3.084 sesizate sunt implicați copii cu vârste de până în 10 ani.

O parte dintre minorii dispăruți au fost găsiți prin diverse state europene, unde fuseseră trimiși fie în scop de exploatare sexuală, fie să cerșească sau pentru munca la negru.

Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți are scopul de a trage un semnal de alarmă și, de asemenea, de a direcționa atenția publicului asupra importanței problematicii copiilor dispăruți, răpiți sau exploatați sexual.

Stimați colegi, cred că trebuie să încurajăm și să sprijinim activitățile de informare a opiniei publice în general, dar mai ales a elevilor, părinților și profesorilor, în legătură cu dispariția copiilor. De asemenea, cred că trebuie să înăsprim legislația în cazul abuzării și exploatării copiilor.

  Cristian Rizea - declarație politică intitulată Criza bugetarilor;

Domnul Cristian Rizea:

"Criza bugetarilor"

N-am depășit nici pe departe criza economică sau pe cea politică și totuși trebuie să ne așteptăm la ceea ce este probabil cea mai importantă criză, cea socială.

Urmare a pachetului de măsuri propus de Guvern drept soluție pentru ieșirea din criză și îndeplinire a obiectivelor impuse de FMI, ne vedem loviți de o majoră problemă socială, grevele. Toți acei bugetari care, pe bună dreptate, se consideră afectați grav de consecințele aplicării acestor planuri de reducere a cheltuielilor bugetare, ies în stradă și își opresc activitatea. Foarte important de menționat aici este faptul că bugetarii, domnilor guvernanți, cum prea bine știți sau nu știți, nu sunt doar funcționarii care mută hârtii dintr-un birou în altul. Bugetari sunt medicii, profesorii sau cei din transporturi. Prin natura activității lor, și așa destul de prost remunerată până în prezent, aceștia au ținut în spate întregi categorii sociale.

Ce înseamnă, așadar, domnule Boc, pentru bugetul de stat, economia de 300 de lei care se face prin tăierea salariului unui profesor de liceu sau al unui medic rezident? Dacă această întrebare este prea complicată, întreb altceva: ce înseamnă, pentru un elev sau un student, pierderea unui an școlar sau cât de greu ar fi pentru un pacient sa-și amâne un infarct pentru momentul când România va avea medici?

A fost aleasă cea mai simplă modalitate de reducere a cheltuielilor: tăiem uniform, 25% din fiecare salariu plătit din bugetul de stat și 15% din fiecare pensie. Procentele cred ca le-a visat domnul Boc în noaptea de după întâlnirea cu FMI, preocupat fiind de situația tării.

Mi-e teamă ca aceste soluții vor aduce în final mai mult rău decât bine, atât în economie, cât și pe plan social. Dacă nu sunt coroborate cu niște măsuri pozitive, de stimulare a consumului și a investițiilor, rezultatele vor fi tragice. În acest moment, domnul Boc trebuie să înțeleagă faptul că nu avem nevoie de un prim-ministru care să taie pe unde apucă, ca un măcelar, ci de un profesionist care să rezolve rapid și eficient problemele românilor.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică: Traian Băsescu: Să trăiți bine!?!?!?;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Traian Băsescu: Să trăiți bine!?!?!?"

Mult timp am crezut că sloganurile de campanie înseamnă responsabilitatea numărul 1 pentru momentul în care ajungi la guvernare, în acest mod promisiunile electorale se îndeplinesc și alegătorii - cetățenii - capătă încredere în aleși.

Mai cred și acum că așa trebuie să se întâmple și că acesta este singurul drum corect, adevărat și necesar în vederea întăririi democrației, aptă să răspundă așteptărilor oamenilor, dar și să-i sancționeze pe mincinoși, demagogi, populiști.

M-am străduit să nu promit decât ceea ce pot realiza eu însumi, prin puterile mele și ale partidului din care fac parte, astfel încât, dacă partidul ajunge la putere, să aibă responsabilitatea să nu-i trădeze pe cetățeni.

Sigur că atunci când nu se ajunge la putere nici nu se pot aplica măsurile propuse și pentru care oamenii au votat, dar acum, firesc, se urmăresc promisiunile celor care au primit votul majorității populației și se află la guvernare, cei care au luat voturi pe multe făgăduieli făcute electoratului.

Constatăm că în 2004 președintele Traian Băsescu, împreună cu Alianța DA, a câștigat alegerile cu sloganul "Să trăiți bine!", ceea ce, în mare parte s-a realizat în perioada 2005 - 2008.

Aduc aminte că în acea perioadă guvernul liberal Tăriceanu a dublat pensiile, aproape a dublat salariile din sectorul bugetar, medicilor rezidenți de anul I și II chiar li s-au triplat salariile de încadrare, precum și pensiile agricultorilor, indemnizațiile de creștere a copiilor, alocațiile de stat pentru copii, alte ajutoare sociale au crescut cu sume considerabile, uneori cu peste 100%, ceea ce poate să însemne un drum spre a trăi mai bine.

După alegerile din 2008, PNL a intrat în opoziție, iar Guvernul PDL - PSD a luat măsuri contrare a ceea ce promiseseră în campania electorală, astfel că au înghețat pensiile și salariile, economia a intrat în recesiune și a crescut numărul șomerilor.

În 2010, PDL, partidul majoritar al guvernării, condus de Traian Băsescu, a luat decizia tăierii pensiilor și salariilor, a tuturor prestațiilor sociale, ceea ce înseamnă introducerea de curbe de sacrificiu, în loc să asigure dezvoltarea economică, crearea de locuri de muncă, reducerea unor impozite și taxe.

Guvernul PDL condus de Traian Băsescu este incompetent, neputincios și aruncă povara prostiei pe umerii cetățenilor nevoiași, de fapt a tuturor cetățenilor, pentru că în final toți vor suporta consecințele grave ale unor politici dezastruoase.

Cu excepția clientelei politice a PDL susținută de Traian Băsescu nimeni nu trăiește bine în România.

Sistemul ticăloșit al lui Traian Băsescu a învins poporul român!

  Daniel Buda - declarație politică având subiectul Provocarea responsabilității - sindicatele, între statutul de parteneri sociali reali și instrumente ale opoziției;

Domnul Daniel Buda:

"Provocarea responsabilității - sindicatele, între statutul de parteneri sociali reali și instrumente ale Opoziției"

După evenimentele din decembrie 1989, unul dintre cele mai importante drepturi câștigate a fost libertatea de exprimare a opiniilor sau a credințelor prin orice mijloace de comunicare în public. Acest lucru a reprezentat o reală victorie, primită cu maxim entuziasm de către populația țării noastre, mai ales dacă se ține seamă de perioada zbuciumată și de suferințele prin care am trecut de-a lungul anilor de cenzură din perioada comunistă.

Numai că imediat după această perioadă de maximă exaltare, de entuziasm teribil, meritat, fără îndoială, din păcate au fost unii care au înțeles greșit acest drept câștigat prin vărsare de sânge. Practic, după momentul decembrie 1989, românii și-au câștigat dreptul de a-și exprima poziția cu privire la actul politic, la politicile guvernamentale, la măsurile propuse și evident de a se opune deciziilor autorităților publice.

Mișcarea sindicală nu a făcut notă discordantă din acest punct de vedere și nu a ezitat să adopte rezoluții sau să impună condiții față de practicile politice, economice și sociale inerente tranziției. În virtutea luptei pentru apărarea drepturilor și intereselor angajaților supuși vicisitudinilor unei tranziții economice, s-au identificat liderii de sindicat ca reprezentanți de frunte, portavocea, în fapt, a unor valori și principii. Însă ce păcat că o dată ajunși în funcții de reprezentare, acești lideri au fost preocupați primordial de propria persoană, iar interesul personal sau al grupurilor de interese a primat în fața valorilor sindicale și sociale.

O bună parte dintre liderii de sindicat care blamau măsurile politice, care se revoltau pentru modul cum se guvernează, conduși fiind de propriile interese au schimbat fără urmă de mustrare haina sindicală cu cea politică, și sindicatele pe care le reprezentau au fost aruncate în apriga luptă politică, alăturându-se în mod partizan unor forțe politice.

Fără a încerca să fac o pledoarie cu privire la rolul sindicatelor într-o societate democratică, cărora, de altfel, le respect eforturile de a se implica în actul de guvernământ, pentru și în interesul celor pe care îi reprezintă, nu pot să ignor jocurile de culise dintre liderii sindicali și Opoziția reprezentată astăzi de PNL și PSD. Ceea ce este, însă, mai grav este faptul că tocmai datorită acestor jocuri de culise și comportamentului oscilant al unor lideri de sindicat, mișcarea sindicală nu poate juca un rol constructiv în reforma economică. Plecând urechea la promisiunile deșarte ale Opoziției și jucând după cum le dictează aceștia, sindicatele nu fac decât să se îndepărteze de la valorile și principiile pe baza cărora s-au consolidat de-a lungul anilor. Este o chestiune ce ține de deontologia profesională și de respectul față de cei pe care îi reprezintă și care le-au acordat încrederea.

Calea dialogului sincer și a înțelegerii asupra unor chestiuni de ordin național și internațional a fost dintotdeauna cheia succesului garantat, însă fără a porni de la false premise și discursuri dinainte învățate.

Făcând jocul politic al unor partide, sindicatele, în marea lor majoritate nu fac altceva decât să contribuie la adâncirea României într-o criză economică, socială și politică, iar măsurile dure de reformare a țării noastre să fie amânate aproape sine die. Acestea sunt, însă, victorii sporadice deoarece, odată amânată luarea unor măsuri necesare pentru redresarea situației economice a țării, efectele pot fi dezastruoase în timp. Nu doresc să apelez la comparații cu alte țări europene care au cedat în fața presiunilor sindicale și au ajuns la colaps economic și financiar.

În calitate de parlamentar ales uninominal, nici mie nu îmi este ușor să le explic cetățenilor din colegiul pe care îl reprezint reducerile de salarii și pensii, însă un lucru este cert, și anume faptul că dintre toate variantele propuse, dezbătute și analizate, aceasta este cea mai bună variantă, în caz contrar economia va intra într-o criză profundă și, poate, ireversibilă. Sunt de acord cu faptul că cetățenii au dreptul de a protesta, de a se lupta pentru binele lor, dar nu pot fi de acord ca dreptul la grevă, la mitinguri să fie transformate în instrumente de punere în aplicare a politicilor Opoziției, și nu de protejare a intereselor salariaților și pensionarilor.

În aceste momente dificile pentru țara noastră, avem nevoie de responsabilitatea tuturor liderilor politici și sindicali, dar, în egală măsură, a cetățenilor, în caz contrar, efectele se vor răsfrânge asupra noastră.

Am convingerea că avem maturitatea politică de a gestiona cu maximă responsabilitate situația economică a țării și de ne asuma răspunderea pentru binele cetățenilor, în loc să apelăm la tot felul de subterfugii și să ne afirmăm punctele de vedere în fața camerelor de luat vederi numai din dorința de a ne crește notorietatea și de a contribui conștient și decisiv la adâncirea crizei economice.

Este de datoria noastră, a politicienilor, de a ne asuma responsabilitatea în fața celor care ne-au acordat încrederea, și nu prin lamentări și dezbateri sterile ci, din contră, cu înțelepciune, calm și responsabilitate.

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică intitulate Libertatea de exprimare - de la țigancă împuțită la controlul publicității pentru mass-media;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

«Libertatea de exprimare - de la "țigancă împuțită" la controlul publicității pentru mass-media»

Aș dori să aduc în fața dumneavoastră un subiect care mă îngrijorează. Este vorba de libertatea de exprimare, unul dintre puținele drepturi de care ne putem bucura, cu adevărat, în urma Revoluției din 1989.

Libertatea de exprimare nu înseamnă bancuri cu Emil Boc sau Traian Băsescu, spuse pe la colțul străzii. Libertatea de exprimare nu înseamnă nici înjurături grosolane pe diverse forumuri, spuse în spatele unui nickname. Să nu înțelegeți greșit! Bancurile cu Băsescu sunt savuroase, iar înjurăturile vin o dată cu decizia de a intra în viața publică, așa că fie le accepți de la început, fie nu faci politică.

Libertatea de exprimare este un concept care preocupă nu doar mass-media. Este o preocupare constantă a oricărei societăți civilizate și ori de câte ori societatea a înțeles că acest drept fundamental este în pericol, țările s-au grăbit să facă anumite reglementări pentru conservarea acesteia. Așa s-a ajuns ca libertatea de exprimare să fie declarat "un drept fundamental al omului și piatra de temelie a tuturor libertăților cărora li se consacră Națiunile Unite" de către Adunarea Generală a ONU, în prima sa sesiune din 1948. O amplă reglementare a libertății de opinie și exprimare se regăsește și în Convenția Internațională asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată și deschisă spre semnare și ratificare de către Adunarea Generală a ONU prin rezoluția 2106/XX din 21 decembrie 1965, iar Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că "Orice persoană are dreptul la libertatea opiniei și a expresiei; acest drept include libertatea de a susține propriile opinii, fără interferențe, libertatea de a căuta, primi și răspândi informații și idei prin orice mijloace și fără frontiere".

Probabil că unii dintre dumneavoastră - mă refer aici la colegii mei din PSD, PC, PNL și UDMR - știți că și Constituția României, în articolul 30 arată că sunt inviolabile: "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public".

După cum vedeți, libertatea de exprimare se bucură de un statut privilegiat în lume și este garantată de Constituție, așa cum este și firesc să fie, într-un stat care respectă valorile democrației, într-un stat membru NATO și UE. Și pentru că vreau să demonstrez că preocuparea legată de conservarea libertăților de exprimare nu reprezintă doar vorbe în vânt pentru actualii guvernanți, aș vrea să vă mai redau, în câteva fraze, o știre de la finele anului 2009, care a trecut neobservată de către opinia publică. La acea dată a fost semnat de către toți candidații la Președinția României "Pactul pentru Garantarea Libertății de Exprimare și Creșterea Responsabilității Presei", inițiat de către următoarele organizații nonguvernamentale: ActiveWatch - Agenția de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, Asociația Patronală a Editorilor Locali (APEL), Asociația Jurnaliștilor din România (AJR), Sindicatul Jurnaliștilor Galați, Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind, Asociatia AltPHel, Uniunea Jurnalistilor Maghiari din România - Mureș, Liga Jurnaliștilor Sibiu, Asociația Jurnalistelor din România "Ariadna", Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare (APPLE), Asociația Profesioniștilor din Presă - Cluj (APPC), Patronatul Presei din România - ROMEDIA.

Printre cei care au semnat acest pact se numără și actualul Președinte al României, Traian Băsescu, susținut în alegeri de către PDL. Ce prevede pactul? Printre altele că, pe durata mandatului, președintele se angajează să sprijine "dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la informare". Pactul semnat și de Președintele Traian Băsescu mai prevede că acesta va sprijini "asigurarea transparenței în aplicarea Legii achizițiilor publice, în principal a achiziției de publicitate și produse mass-media din bani publici", dar și "sprijinirea industriei de media prin politici fiscale adecvate pentru garantarea independenței financiare a instituțiilor de media, așa cum se aplică în majoritatea statelor din Uniunea Europeană".

Acum, la câteva luni diferență, mi-aș dori să îl pot felicita pe Președintele României pentru gestul "omenesc" de a semna acest pact! Nu pot să o fac, deoarece premierul Emil Boc a făcut ceea ce nici un guvern, nici un om politic nu și-a permis să facă.

În ședința de Guvern din 17 februarie a fost aprobat un memorandum prin care autorităților publice locale, cele care teoretic au independență față de Executiv, nu mai au voie să încheie niciun contract de publicitate și/sau promovare în cursul anului 2010, și atunci când derulează proiecte europene care au și capitole speciale destinate popularizării acestora prin mass-media, autoritățile publice locale trebuie să solicite avizul personal al premierului Emil Boc. Cum s-ar spune, doamnelor și domnilor, atât mass-media, cât și toți primarii și președinții Consiliilor Județene din România sunt la pixul lui Boc, chiar dacă Uniunea Europeană a fost de acord să finanțeze publicitatea prin mass-media pentru proiectele respective. Cu alte cuvinte, așa cum scrie presa din aceste zile, "Emil Boc va cenzura personal ceea ce Comisia Europeană a decis deja să finanțeze".

Tot mass-media atrage atenția că decizia luată de Guvernul Boc "încalcă regulamentele pe baza cărora se obțin finanțările europene" deoarece fiecare Program Operațional are un buget separat pentru publicitatea acestuia, iar fiecare proiect în parte include un buget de promovare, promovarea proiectului fiind unul dintre criteriile de evaluare folosite la acordarea finanțărilor pe fonduri europene.

Iată, stimați colegi, prima acțiune a actualei puteri legată de "protejarea" mass-media, acea putere care, prin semnătura Zeus-ului Băsescu s-a obligat să "sprijine industria de media prin politici fiscale adecvate pentru garantarea independenței financiare a instituțiilor de media, așa cum se aplică în majoritatea statelor din Uniunea Europeană".

Astăzi, puterea care a patentat jignirile la adresa ziariștilor de genul "găozarule" sau "țigancă împuțită" trece la o nouă fază de luptă împotriva libertății de exprimare. Prin decizia lui Boc, începe faza de cenzură economică a mass-media și, ulterior, ca urmare a lipsei fondurilor, "cenzorii" de la Cotroceni și de la Palatul Victoria vor trece la etapa de cenzură totalitaristă a acelei părți a presei care va fi dispusă să accepte acest compromis pentru a beneficia de "mărinimia" pixului lui Boc.

În 2009, Asociația "Reporters Sans Frontieres" arăta că în România libertatea de exprimare este mai puțin respectată decât în Ghana, Namibia, Cehia, Ungaria sau Slovacia. În ceea ce privește respectarea acestui drept "ne putem mândri" că suntem mai buni decât bulgarii, albanezii sau moldovenii. Vă atrag atenția că vorbim despre un top realizat în 2009. În 2010 vom fi la coada acestui clasament, alături de Venezuela, unde Hugo Chavez a dat dispoziție să fie oprită emisia Televiziunii RCTV, sau China, unde site-urile occidentale cum este Google nu funcționează.

Dacă Hugo Chavez a interzis RCTV de ce nu ne-ar obliga Băsescu să ne uităm doar la B1 TV și doar între orele 20,00-22,00? Nu este o întrebare retorică, dragi colegi, ci un semnal de alarmă pe care îmi permit să îl trag de la tribuna Parlamentului în legătură cu deciziile Guvernului Boc de a submina economic mass-media!

Acum, când mugurii cenzurii prind contur, cred, stimați colegi, că ar trebui să facem front comun pentru a preîntâmpina un nou pericol care amenință democrația.

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică Guvernul Boc și experimentele nereușite;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Guvernul Boc și experimentele nereușite"

Încep această declarație politică referindu-mă la o acțiune pe care am dorit să o demarez la nivelul colegiului pe care îl reprezint în Parlament, cât și la nivelul întregii Organizații PSD Vrancea.

Astfel, pe data de 12 aprilie 2010, în ziua în care Guvernul a trimis la Parlament proiectul Legii educației am dat publicității un comunicat de presă în care îi informam pe profesori că noi, parlamentarii PSD din județul Vrancea, am dori să modificăm, prin intermediul amendamentelor pe care le putem formula, acest proiect de lege și că așteptăm propunerile lor pentru ca aceste modificări să fie cât mai pertinente!

Acum, la mai bine de două săptămâni de la acel moment, vreau să vă informez că nici eu, nici colegii mei din PSD, dar nici alți parlamentari din Vrancea nu au primit niciun semn din partea celor 4.202 profesori din județ sau măcar din partea celor 1.060 de profesori care au făcut, pe data de 22 aprilie, grevă, nemulțumiți de prevederile proiectului de lege.

Vă veți gândi că lipsa de reacție a profesorilor mă va indigna și că vă prezint această temă cu intenția de a-i blama pentru faptul că nu se arată interesați de o eventuală "bătălie" pentru drepturile lor. Nici pe departe!

Vă prezint această temă pentru a trage un semnal de alarmă față de lipsa de încredere pe care cetățenii, în cazul de față profesorii, o au față de instituțiile statului. Cred că în acest moment românii care trăiesc în România nu mai au niciun fel de speranțe, nu mai au niciun fel de aspirații și, în același timp, nu mai cred în nimeni și în nimic. Și mai cred că această atitudine de resemnare și de alienare a societății civile în raport cu clasa politică este mediul propice pentru crearea și implementarea unor reguli politice care să ducă România înapoi cu 20 ani.

Așa cum spuneam, nu îi învinuiesc pe profesori pentru atitudinea de neîncredere pe care o manifestă! Atunci când vezi la televizor sau citești în presă gogomăniile spuse de cei care au gândit proiectul Legii educației e normal să nu mai reacționezi în niciun fel, deoarece ai senzația că nici cele mai radicale reacții nu vor putea îndrepta zecile de lucruri pe care acest Guvern le-a stricat în câteva luni de guvernare. Iar atunci când Guvernul nu a stricat nimic, prin promovarea vreunei legi tâmpe au avut grijă domnii miniștri să dea cu bățul în baltă!

Este cazul ministrului educației, Daniel Funeriu, care s-a lansat în fel de fel de elucubrații la o emisiune TV de săptămâna trecută - "Nașul" de la oficiosul B1 TV.

Ascultându-l pe acesta am aflat că deși toată lumea admite că salariile în educație nu sunt unele grozave, profesorii nu mor de foame sau că presa - atât de hulită de PDL - ar duce deliberat o campanie de dezinformare împotriva Ministerului Educației anunțând tăieri de salarii, de sporuri sau concedieri masive sau faptul că meditațiile, care se practică peste tot în țările civilizate, sunt acțiuni asociate cu promiscuitatea. Adică, mai pe românește, în viziunea lui Funeriu profesorii sunt persoane dubioase deoarece fac meditații!

Vă garantez, stimați colegi, că această emisiune a fost privită de profesori cu aceeași mirare cu care a fost privită și de mine! Și vă garantez că dacă ați fi privit și dumneavoastră o emisiune similară, în care Daniel Funeriu să "evolueze" cu aceiași dezinvoltură, ați realiza că orice amendament pe care l-ați propune la o lege ar fi sortit eșecului. Practic, tupeul imberb al unor astfel de indivizi ajunși să decidă soarta a sute de mii de cadre didactice anihilează orice fel de acțiune coerentă a celor care ar trebui să se revolte în fața propunerilor aberante care se regăsesc în proiectul Legii educației.

Firește, acestea sunt doar câteva exemple din aberațiile pe care, zi de zi, profesorii le aud de la guvernanți în legătură cu munca lor de la catedră. Ar fi ideal dacă miniștrii și secretarii de stat s-ar opri măcar din debitat inepții! Știți la fel de bine ca și mine că de la 1 ianuarie 2010 profesorilor le-a scăzut salariul care, și așa, era unul mic, iar acum stabilitatea lor profesională este amenințată, prin acest proiect de lege.

Să nu ne facem că nu înțelegem: Executivul face experimente pe tot ce mișcă în țara asta. Face experimente pe pensionari, face experimente pe medici, face experimente pe magistrați sau pe profesori. Românii, fie că sunt bugetari sau întreprinzători particulari, se simt ca într-un imens lagăr de concentrare în care un domn, mic la stat și cu ochelari, se joacă cu butoanele destinelor noastre! Astăzi învârte puțin butonul valorii punctului de pensie, mâine învârte puțin butonul disponibilizărilor din administrație, iar poimâine pe cel al disponibilizărilor din educație!

Vreau să precizez că am scris această declarație politică cu gândul de a le transmite profesorilor din județul Vrancea optimism și am sperat că indignarea mea le va insufla acestora puterea de a se revolta împotriva nedreptăților la care sunt supuși.

Nu știu dacă am reușit acest lucru! Vreau, însă, ca de la această tribună să îi asigur că noi, parlamentarii PSD din județul Vrancea, ne vom bate pentru drepturile lor, la fel cum vom încerca să ne batem și pentru drepturile pensionarilor sau ale oamenilor de afaceri pentru ca România să nu devină un "lagăr de exterminare" aflat la dispoziția unor politicieni incompetenți și rău intenționați, care pun în practică lucrurile pe care le-au visat noaptea!

Și vreau să mai precizez faptul că ne vom bate și pentru ca principiul separației puterilor în stat să fie respectat. Ministrul Funeriu reprezintă puterea executivă! El ar trebui să se preocupe de bunul mers al învățământului, adică ar trebui să fie preocupat ca profesorii să aibă salarii decente, iar elevii să aibă condiții bune în școlile pe care le frecventează. Binele școlii e treaba Ministerului Educației, iar legile destinate acestui sector sunt treaba națiunii și a reprezentanților ei!

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică Noi mai săraci, ei mai bogați;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Noi mai săraci, ei mai bogați"

2010 a fost declarat "Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale". Sub sloganul "Stop sărăciei acum!", Comisia Europeană a lansat o campanile care are drept obiectiv lupta împotriva sărăciei.

Statisticile europene arată că sărăcia afectează un european din șase, adică 80 de milioane de europeni - 17% dintre cetățenii din întreaga UE trăiesc la ora actuală sub pragul sărăciei.

Europenii consideră că lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale face parte integrantă din efortul de a ieși din criză.

Iată de ce anul european 2010 are drept obiectiv sensibilizarea față de cauzele și consecințele sărăciei în Europa, atât a actorilor-cheie, cum sunt guvernele și partenerii sociali, cât și a publicului larg.

Sărăcia și excluziunea socială sunt probleme care preocupă omenirea încă de la finele secolului trecut. Prin Rezoluția 47/196, adoptată în 22 decembrie 1992 de către Adunarea Generală a ONU, ziua de 17 octombrie a fost numită Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei. Iată că omenirea, în sine, este preocupată de acest fenomen.

În 2009, în România rata sărăciei a crescut de la 5,7% la 7,4%. Potrivit UNICEF, numărul populației sărace a ajuns la 1,59 de milioane de persoane, dintre aceștia 351.000 fiind copii până în 14 ani.

Într-o lume politică plină de scandaluri, de suspiciuni și de o detașare evidentă a jucătorilor politici față de agenda cetățeanului, unii dintre dumneavoastră vă veți întreba de ce am adus această temă în discuție în fața domniilor voastre? Răspunsul meu este simplu: îi reprezint pe cetățenii Colegiului 6, Vrancea, și simt că trebuie să atrag atenția în legătură cu o problemă cu care ei se confruntă la nivel local, dar cu care societatea românească se confruntă la nivel național. Și, mai ales, vreau să atrag atenția în legătură cu efectele generate de sărăcia lucie în care se zbat românii.

În acest sens, vreau să vă relatez despre fapta unui bărbat de 28 ani din municipiul Adjud care, pe data de 14 februarie 2010, a fost arestat după ce a încercat să tâlhărească, de foame, o bătrână. Bărbatul a intrat în casă peste vecina sa, căreia a vrut să-i fure mâncare. Când polițiștii l-au reținut el a recunoscut fapta comisă, motivând că nu mai mâncase de două zile și s-a hotărât să caute mâncare în casa vecinei.

Pe data de 24 februarie, un alt bărbat, din comuna Ciorăști a fost arestat pentru că a intrat în casă peste o bătrână de 85 ani căreia i-a furat suma de 200 lei și mai multe haine. Exemplele pot continua.

Iată, stimați colegi, că sărăcia extremă pe care românii o simt în 2010 duce la gesturi extreme. Cele două bătrâne despre care v-am vorbit au scăpat cu viață din lupta cu foamea a unor concetățeni de-ai lor dar, mai devreme sau mai târziu, foamea va ucide! Și toate aceste lucruri se întâmplă în 2010, "Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale".

Preotul Joseph Wresinski, unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva sărăciei, cel care a fondat mișcarea ATD Fourth World spunea "ori de câte ori un bărbat sau o femeie sunt condamnați să trăiască în sărăcie, drepturile omului sunt violate". Eu spun că cei care condamnă concetățenii la sărăcie și foamete sunt cei care vor primi reversul acestui comportament, mai devreme sau mai târziu.

Am dorit să aflu ce fac actualii guvernanți pentru a limita acest fenomen care, așa cum ați putut afla, a crescut în 2009. Am citit, cu mirare, că pentru a lupta cu sărăcia, "România are nevoie să reformeze sistemul de asistență socială și să vină cu măsuri concrete pentru sprijinirea familiilor tinere cu copii, care sunt cele mai afectate de criză". Am citat din ministrul muncii, Mihai Șeitan, care a făcut aceste declarații la conferința națională de lansare a "Anului european pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale". Sublimă declarație! M-a adus cu picioarele pe pământ un titlu din presa locală de zilele trecute din Vrancea mea dragă. Titlul suna așa: "Săracii directori bogați ai PDL vor case de la ANL". Adică directorul coordonator al Direcției de Sănătate Publică Vrancea și directorul coordonator adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Vrancea - tineri de peste 30 de ani, cu salarii de aproape 3.000 lei - doresc să primească locuințe sociale de la Primăria Focșani.

Citind articolul din cotidianul local am înțeles exact sensul declarațiilor ministrului muncii, care vrea sprijin pentru familiile tinere "cele mai afectate de criză"! Evident, sunt familiile tinerilor directori ai PDL care, nu-i așa, trebuie protejați cât mai bine de criză, nu de alta, dar ar fi păcat ca asemenea somități în domeniu să dea piept cu vicisitudinile vremilor pe care le trăim!

Sărăcia și excluziunea socială sunt chestiuni cu care nu ne putem juca! La fel cum nu ne putem juca nici cu instabilitatea legislativă! Nu putem anunța astăzi că vom reduce sau vom anula alocațiile de stat pentru copii, iar mâine declarăm senin că nu avem în intenție să facem așa ceva.

Dreptul copiilor la alocațiile de stat este prevăzut în Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, Constituția României și Legea nr.272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului! Dar ce sunt toate aceste prevederi legale pentru un guvern care dă vina pe contabili pentru diminuările drastice de salarii ale bugetarilor? Vorbe în vânt și nimic mai mult!

De ce spun aceste lucruri? Același ministru al muncii afirmă, cu ocazia conferinței naționale de lansare a "Anului european pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale" că nu crede "în eradicarea sărăciei, ci în reducerea acestui flagel, care se manifestă și în România".

Cred că sărăcia și excluziunea socială reprezintă nu doar o problemă a individului, ci a societății în ansamblul ei și ne afectează pe toți, pe toate planurile - politic, economic, cultural, social, moral și spiritual! Și mai cred că acest flagel nu poate fi eradicat cu amatori care au ajuns, printr-un concurs nefericit de întâmplări, să conducă Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Societatea românească trebuie să însemne mai mult decât o categorie foarte restrânsă de milionari și o categorie foarte răspândită de oameni sărăci care nu văd nicio perspectivă de a-și îmbunătăți traiul. Pentru a lărgi orizontul de așteptări al românilor care acum sunt pesimiști avem nevoie de profesioniști în vârful sistemului de protecție socială și de programe realiste, a căror aplicare să renască speranța de mai bine a zecilor de milioane de români care astăzi cred că țara merge într-o direcție greșită.

Le atrag atenția celor care guvernează România că politicile dumnealor în domeniul economic și social sunt dezastruoase și că numărul românilor care se vor declara săraci, la finele lui 2010, va fi mult mai mare decât a celor din 2009. Și mai vreau să le atrag atenția guvernanților asupra faptului că, o dată cu creșterea numărului de săraci, va crește și numărul celor dispuși să își riște libertatea pentru o lingură de mâncare. Atunci nici toți SPP-iștii din lume nu îi vor scăpa pe cei responsabili de această situație de furia românilor!

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică Condamnați la supraviețuire;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Condamnați la supraviețuire"

Subiectul abordat de mine astăzi este unul de mare actualitate pentru românii care sunt preocupați de viața lor, de sănătatea lor și mai puțin de ceea ce ce întâmplă în lumea politică sau în Parlament.

Ideea acestei declarații politice mi-a fost sugerată de mai mulți pensionari din orașul Panciu și din municipiul Adjud, din colegiul pe care eu îl reprezint în Parlament. O bătrânică din Adjud mi-a spus că de la 1 aprilie nu mai poate obține rețete medicale gratuite pentru că medicii de familie nu se înțeleg cu Ministerul Sănătății și, prin urmare, refuză să mai scrie astfel de rețete. Fără să-mi facă un reproș, mai degrabă resemnată, bătrânica m-a întrebat: "Ce vină am eu că sunt bătrână și bolnavă? De ce trebuie noi, pensionarii să fim mereu cei care tragem ponoasele atunci când Guvernul nu mai are bani de medicamente, atunci când Guvernul nu mai are bani de pensii, atunci când Guvernul nu se înțelege cu medicii de familie? Ce vină am eu că din pensia mea de câteva milioane de lei vechi nu pot să cumpăr și medicamentele de care am nevoie ca să trăiesc și pâinea de zi cu zi, lumina, întreținerea! De ce viața mea, la bătrânețe, nu poate fi liniștită și, in schimb, e plină de griji?".

În vorbele bătrânei am simțit toată durerea, toată suferința a milioane de oameni care nu mai înțeleg nimic, care nu știu la ce să se aștepte de la ziua de mâine. Am văzut disperarea a milioane de români care astăzi știu că au un salariu cu care își pot plăti ratele la bănci și pot asigura educația copiilor lor, iar mâine dimineață se trezesc cu noi taxe și impozite, în așa fel încât nu mai pot plăti ratele pe care le au, și abia dacă își mai pot trimite copiii la școală.

Am vrut să scriu această declarație doar pe tema sănătății și am vrut să vă aduc dumneavoastră în atenție ceea ce probabil că majoritatea știți deja: de la 1 aprilie 2010 sistemul sanitar e blocat! Pensionarii, bolnavii cronici nu mai beneficiază de rețete compensate sau gratuite! Oamenii care își drămuiesc până la ultimul leuț din pensie vor trebui să facă o alegere fatală: cumpărăm medicamente ca să supraviețuim sau cumpărăm pâine ca să nu murim de foame? Din păcate, aceasta nu poate fi o alegere într-o țară care peste un an de zile va adera la spațiul Schengen!

Și totuși este țara noastră în care, de câteva luni de zile, lucrurile parcă au luat-o razna de tot! Prima dată au fost huliți pensionarii cu așa zisele pensii nesimțite și, sub pretextul că acestea vor fi micșorate, Guvernul a redus toate pensiile! Au urmat apoi profesorii care, peste noapte, s-au trezit cu lefuri mai mici! Au venit și explicațiile: contabilii de la școli nu au știut să facă încadrările cum trebuie. O explicație jalnică, iar rezultatul s-a văzut: profesorii sunt în stradă și amenință că vor boicota închiderea anului școlar. Acum a venit rândul medicilor de familie să intre în malaxorul schimbărilor marca Boc și a "patrioților" UDMR-iști de la Ministerul Sănătății.

Când a fost numit ministru, Cseke Attila s-a bucurat de sprijinul și simpatia multor politicieni din România care afirmau despre domnia sa că este un tip în regulă. Și eu l-am creditat cu încrederea mea, mai ales că fusesem coleg de comisie parlamentară cu "Atti".

La patru luni de la numire, singurul lucru pe care pot eu să îl spun despre Cseke Attila este că numele său se leagă de "taxa fast-food" și de protestul medicilor de familie care, nemulțumiți de contractul-cadru propus de minister nu mai eliberează rețete compensate și gratuite către cetățeni. Sper doar că face aceste lucruri obligat de partenerii de guvernare de la PDL.

Și, de când m-am întâlnit cu bătrânica din Adjud, numele Cseke Attila îmi aduce aminte de întrebarea retorică a acesteia: "Eu ce vină am că medicii nu se înțeleg cu cei de la minister?".

Și, stimați colegi, iată ce am descoperit, citind știrile de prin ziare? Aceeași întrebare retorică este și pe buzele premierului Emil Boc care, cu câteva ore înainte de Înviere spune că: "Nu este normal ca populația să aibă de suferit ca urmare a negocierilor pe care medicii de familie le poartă cu Ministerul Sănătății", că "Ministerul Sănătății a stat în negocieri tot timpul și va negocia cât va fi necesar" și că "sper să se găsească înțelegere, pentru că nu e firesc ca oamenii să sufere din cauza negocierilor sau a birocrației".

O declarație care pe mine, personal, m-a pus pe gânduri! O opinie a unui om care parcă nu ar avea în mâini frâiele acestei țări, ci ar fi portar la Palatul Victoria și, în pauzele lungi și dese, și-ar da și el cu părerea pe chestiunea conflictului medici de familie-minister!

Am scris această declarație în timp ce medicii de familie se întâlneau cu ministrul fast-food și în timp ce alți medici mărșăluiau între Ministerul Sănătății și Piața Universității, pe trotuar, întrucât nu aveau aprobare pentru organizarea unui miting!

Probabil, pe viitor, nici alte categorii socio-profesionale nu vor mai avea voie să organizeze mitinguri de protest în Capitală pentru a nu-l deranja pe cel mai iubit dintre premieri, care acum e preocupat doar de ideea de a-și face blog și cont pe Facebook.

Probabil că, preocupat exclusiv de imaginea de lider politic competent, neaservit și vertical pe care Emil Boc vrea să și-o construiască în spațiul virtual, domnia sa uită să le explice oamenilor de afaceri de ce legile fiscale se schimbă de la o zi la alta, de ce pensionarii primesc pensii mai mici, de ce profesorilor nu li s-a mărit leafa, de ce medicilor de familie li se îngrădesc dreptuile și, pentru că tot uită, cel mai bine ar fi ca aceștia să nu mai aibă nici dreptul de a protesta!

Și, pentru că am început această declarație politică referindu-mă la sănătate și la bătrânica din Adjud care mi-a spus ce are pe suflet și m-a rugat să fiu portavocea ei, vreau să termin referindu-mă tot la acest subiect.

Pe 7 aprilie 2010 Organizația Mondială a Sănătății sărbătorește Ziua Mondială a Sănătății. În acest an organizația dedică ziua de 7 aprilie campaniei "1.000 de orașe - 1.000 de vieți" - o acțiune care dorește să arate cum este îmbunătățită starea de sănătate a populației în zonele urbane! Să știți că și în România se derulează această campanie. Din păcate, ea a fost organizată doar în sediile Direcțiilor de Sănătate Publică, pe stradă. În orașe nu a ajuns niciodată, iar bătrânica din Adjud va avea și pe viitor aceeași întrebare: "Cu ce sunt vinovată că trebuie să aleg între a cumpăra medicamente, ca să supraviețuiesc, și pâine, ca să nu mor de foame?"

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică Acordul cu FMi - justificarea PDL pentru distrugerea României;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Acordul cu FMI - justificarea PDL pentru distrugerea României"

Trăim vremuri pe care nici unul dintre noi nu și le-ar fi dorit să le trăiască. Vremuri care aduc parcă în prim-plan poveștile bunicilor noștri despre foametea de după războaie.

Lumea a fost lovită de criză, dar parcă nicăieri în lume tragediile celor care trăiesc în aceste vremuri amare nu sunt atât de mari, atât de intense așa cum sunt cele din România, și parcă nicăieri în lume guvernanții nu și-au întors fața de la popor, așa cum au făcut-o cei care conduc astăzi România.

De șase ani de zile, Președintele României spune poporului cât de răi, de meschini, de lipsiți de profesionalism sunt medicii, magistrații, profesorii.

În ultimul an, vocea lui Băsescu a fost dublată de cea a lui Boc, care explică poporului ce pensii nesimțite au pensionarii acestei țări...

În ultima lună, Băsescu, Boc, deontologii PDL ne spun cât de incompetent este acest popor și cât de rău a fost croit sistemul acestei țări pe care ei, într-o formă sau alta, o conduc de șase luni de zile.

În ultima lună, discursul guvernanților PDL la adresa poporului a devenit din ce în ce mai virulent, din ce în ce mai critic și din ce în ce mai tragic pentru fiecare român în parte. Spun tragic deoarece este neplăcut să îți auzi conducătorii cum de dimineață până seara te fac prost, hoț, incompetent pe tine, românul simplu, românul care trudește pentru a-și plăti dările la stat, românul sărac, care îi ține pe ei în huzur.

Și, pentru că propaganda avea nevoie să funcționeze, pentru ca românul să mai înghită senin, calm toate jignirile, toate palmele Guvernului PDL, a fost inventată și motivația perfectă: FMI!

"Stimați cetățeni, sunteți proști, hoți, incompetenți și aveți și pensii nesimțite nu pentru că noi, cei de la PDL, credem asta despre dumneavoastră, ci pentru că așa ne-au spus cei de la FMI, pentru că așa susține Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI pentru România" - aceasta este o strategie de discurs propagandistic cu care PDL speră să adoarmă, încă o dată, vigilența românilor și să înghețe la maxim dorințele acestora de a trăi bine!

De ce spun că este o strategie, pentru că, din punctul meu de vedere, PDL este doar la începutul singurului plan pe care acest partid îl poate pune în practică, respectiv distrugerea României.

Acest plan a început să se aplice o dată cu venirea la putere a Guvernului Boc și continuă. Singurul scop al planului este îmbogățirea peste măsură a clicii PDL și conservarea puterii cât mai mult timp! Deciziile de reducere a pensiilor și indemnizațiilor de șomaj cu 15% și a salariilor cu 25% reprezintă un pas important în acest plan! Dacă românii vor accepta să fie divizați și vor accepta să fie puși la jug pentru a trage căruța corupților din PDL cât mai mult timp, atunci înseamnă că ne merităm soarta, aceea de a fi în coada Uniunii Europene.

Personal cred că românii nu vor mai fi victime sigure ale acestui Guvern otrăvitor, ci vor realiza că sunt mai mult decât niște pioni pe tabla de șah a minților bolnave de la Cotroceni și Palatul Victoria și se vor revolta.

Se vor revolta împotriva deciziei aberante de a reduce numărul spitalelor cu 200. Pentru că este revoltător să știi că deși contribui la bugetul asigurărilor sociale nu poți beneficia de asistență medicală de specialitate.

Medicii și asistenții medicali, cei cărora Guvernul Boc le-a redus salariile de la începutul acestui an și cărora li se vor reduce, din nou salariile cu 25% și cărora li se va închide și spitalul în care lucrează, sunt primii care ar trebui să protesteze. Sunt primii care ar trebui să spună românilor că închiderea a 200 de spitale înseamnă condamnare la moarte pentru cei care fac un infarct sau suferă un șoc anafilactic. Personalul medical ar trebui să spună tuturor, și în special guvernanților, că nu avem suficient de multe ambulanțe pentru ca un bolnav care are nevoie de asistență medicală de urgență să o poată primi în timp util.

Tot medicii ar trebui să spună: Casa Națională de Sănătate, această bancă a sănătății, este ineficientă și produce mai mult blocaje în sistem. Iar farmaciștii ar trebui să spună și ei același lucru. Și să mai spună că pensionarii, cărora Guvernul PDL le ia 15% din pensie, vor muri, pentru că prețul medicamentelor este mult peste puterea lor de cumpărare.

La fel și profesorii, care ar trebui să spună țării întregi că nu sunt doar niște cetățeni care fac meditații după program, ci că sunt cei care asigură viitorul acestei țări. Profesorii, cei cărora Guvernul le-a redus salariul de la 1 ianuarie 2010 și le ia încă 25% din salariu deja ciuntit, sunt cei care ar trebui să le spună elevilor, părinților acestora, bunicilor că atunci când salariul îți scade peste limita de suportabilitate nu îți mai pasă de calitatea muncii pe care o prestezi și nu mai ai în tine puterea de a fi mândru că educi viitoarele generații ale României pentru că te gândești, înainte de toate, la ce vei da de mâncare propriului tău copil și cu ce vei plăti întreținerea.

Profesorii, toate cadrele didactice trebuie să fie unite și să spună românilor că ei, la fel ca și medicii acestei țări, nu sunt "niște bugetari care trăiesc pe spatele oamenilor de afaceri", ci sunt oameni care și-au dedicat viața studiului, salvării vieților și educării generațiilor viitoare.

Iar funcționarii din administrație, administrație căreia i se va mai retrage 0,3% din p.i.b., conform Acordului cu FMI, trebuie să spună că nu "taie frunză la câini", așa cum crede Guvernul PDL. Funcționarii trebuie să spună românilor că ei sunt cei care scriu proiecte pentru atragerea de fonduri europene, atât de necesare dezvoltării comunităților locale. Administrațiile locale trebuie să spună că ele sunt alături de oameni, cele care se gândesc la nevoile comunității, la faptul că tanti Sanda nu are bec în fața porții, sau că Strada George Coșbuc din Panciu nu este legată la utilitățile publice: apă, canal, gaz. Administrațiile locale trebuie să mai spună că pentru ca nea Ion din Străoane să aibă ulița pietruită, iar Strada Coșbuc să fie racordată la gaz și canalizare are nevoie de bani, bani pe care Guvernul PDL nu numai că nu îi alocă, dar îi mai și retrage de la nivelul acestora. Și trebuie să mai spună administrațiile locale încă ceva: că aparatul central al Guvernului PDL este stufos și incompetent și că le pune doar bețe în roate primarilor care vor să facă ceva în comunitățile lor.

Acesta este planul PDL de distrugere a României, acestea sunt metodele prin care vor aplica acest plan, iar strategia propagandistică, motivația este simplă: "Facem ce a cerut FMI. Jeffrey Franks, șeful misiunii FMI pentru România este vinovat! Băsescu și PDL vă iubesc!".

Înainte de a încheia, aș vrea să vă mai spun ceva! Vreau să aud și din partea PDL și a clicii lor corupte răspuns la câteva întrebări care ar putea reprezenta soluții de scoatere a României din criză, cu sau fără sprijinul FMI.

Prima întrebare: de ce România nu a atras decât 7% din cele 30 miliarde de euro pe care Uniunea Europeană i-a pus la dispoziție în perioada 2007-2013? Oare 30 miliarde euro gratis de la Uniunea Europeană nu reprezintă mai mult decât 20 miliarde euro împrumutați de la FMI?

A doua întrebare: de ce Guvernul PDL nu a început restructurarea administrației centrale de la 1 ianuarie 2010 și de ce acum, la 15 mai 2010, nu le este prezentată românilor o strategie unitară prin care și guvernanții se sacrifică pentru popor, și nu doar cer sacrificii de la popor?

A treia întrebare: de ce nu renunță Guvernul PDL la fondurile alocate achizițiilor publice? Achiziționarea de laptopuri și mașini în valoare de 120 milioane euro, de la 1 ianuarie 2010 și până în prezent, este mai necesară decât realizarea de autostrăzi, decât branșarea străzilor, a cartierelor la gaz, apă curentă sau canalizare? Răspunsul ne-a fost dat de PDL! Da, clientela politică care roiește la București în jurul ministerelor și Președinției este mai importantă decât nevoile lui nea Ion din Străoane sau a celor de pe strada George Coșbuc din Panciu.

În încheiere, vreau să le spun românilor că Acordul cu FMI este doar justificarea PDL pentru distrugerea României! Fac un apel la români și le cer să nu se lase pradă ușoară în mâna Guvernului otrăvit al PDL. Hai România!

  Marius Cristinel Dugulescu - considerații pe marginea subiectului: Apa caldă va deveni un lux în orașul european Timișoara?;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Apa caldă va deveni un lux în orașul european Timișoara?"

Timișorenii s-ar putea confrunta cu o situație incredibilă și dramatică pentru anul 2010. Din cauza datoriilor pe care COLTERM le are la furnizorul de gaz, cota de combustibil s-ar putea reduce la jumătate sau opri definitiv. În primă fază, furnizorul de gaz a amenințat cu închiderea robinetului la jumătate, urmând ca dacă banii nu se plătesc, gazul pentru încălzirea apei să fie oprit. O situație absurdă și dramatică pentru un oraș european ca Timișoara, cu atât mai mult cu cât compania de furnizare a căldurii și apei calde în oraș, COLTERM, transmite de 6 ani asigurări populației că, datorită investițiilor care s-au realizat, depășind 50 de milioane de euro, vom avea un preț mai scăzut la apă caldă și la gigacalorie, la încălzire. După 6 ani, timișorenii constată că trebuie să plătească mai mult, din cauza datoriilor de peste 80 de milioane de lei acumulate de COLTERM față de OMV PETROM, în perioada decembrie 2009 - aprilie 2010.

Pentru a putea funcționa în acest an, COLTERM-ul avea nevoie de subvenții de 51 de milioane de lei din partea Guvernului României și 57 de milioane de lei de la Primăria municipiului Timișoara. Guvernul a prevăzut pentru acest an subvenții de 21 de milioane de lei, din care a transmis până acum 12 milioane, iar primăria a prevăzut subvenții de 25 de milioane, din care a transmis către COLTERM doar 13,6 milioane de lei. De asemenea, COLTERM are de încasat de la timișoreni restanțe de 7 milioane de lei și alte 36 de milioane de lei din facturile la zi. De la instituții publice, școli și spitale, societatea de termoficare are de primit zece milioane de lei, iar de la agenții economici, patru milioane de lei.

În căutarea soluțiilor, edilii municipiului Timișoara susțin cu fermitate o falsă soluție, la o falsă problemă. Potrivit primarului Gheorghe Ciuhandu, singura soluție pentru funcționarea COLTERM-ului este scumpirea prețului de vânzare către populație a gigacaloriei. Dar nu există nicio justificare pertinentă, în raport și cu alte orașe din țară, pentru majorarea prețului local al energiei termice facturată populației de la 162 de lei la 207 lei pe gigacalorie începând cu data de 1 august 2010, fiind o măsură vădit îndreptată împotriva cetățenilor municipiului Timișoara.

Aleșii locali au mai aprobat, în iulie anul trecut, majorarea prețului la gigacalorie cu 15%, mai exact creșterea prețului local al energiei termice facturată populației de către COLTERM de la 162,62 lei la 187 de lei pe gigacalorie și totodată majorarea ajutoarelor suplimentare de încălzire acordate de la bugetul local, tot cu 15%. Respectiva hotărâre de Consiliu Local a fost în mod legitim atacată în instanță de Prefectura Timiș, care a contestat legalitatea ei, pentru nerespectarea procedurii legale pentru această majorare de preț. În consecință, hotărârea nu a putut fi pusă în aplicare, fiind suspendată până la finalizarea procesului.

Soluțiile reale care se impun în acest caz trebuie să vizeze managementul Companiei COLTERM și implicarea determinantă a Primăriei municipiului Timișoara în negocieri susținute cu reprezentanții OMV PETROM, dar și prin alocarea tuturor subvențiilor către COLTERM. Datoriile pe cale municipalitatea le înregistrează față de COLTERM sunt tot mai mari în fiecare an, ceea ce demonstrează o lipsă de interes față de companie, deși se află sub directa coordonare a Consiliului Local Timișoara.

Indiferent de gradul de vinovăție pentru această situație fără precedent în Timișoara, Societatea de termoficare și Primăria municipiului Timișoara trebuie să găsească urgent soluții viabile pentru rezolvarea crizei și să anuleze încă din faza de proiect programul de raționalizare a apei calde, care va afecta în mod direct timișorenii, mai exact cele 90.000 de apartamente conectate la sistemul centralizat: de luni până vineri de la ora 6,00 la 9,00 și între 17,30 și 23,30. Sâmbăta, duminica și în sărbătorile legale de la ora 8,00 la 11,30 și de la 18,00 la 23,30.

Acest program absurd îmi amintește de perioada comunistă, când incompetența și incapacitatea de a căuta și de a găsi soluții reale erau subordonate raționalizării fără drept de apel. Orașul european Timișoara nu merită să fie asimilat în anul 2010 unei perioade comuniste - cetățenii din orașul-martir Timișoara au dreptul la o viață cu adevărat decentă.

  Petru Călian - prezentarea unor Măsuri active pentru relansarea economiei;

Domnul Petru Călian:

"Măsuri active pentru relansarea economiei"

În calitate de deputat de Cluj și membru al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților, am inițiat un plan de măsuri active, complementar cu măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare, a pensiilor și a altor venituri. Aceste măsuri pot compensa măsurile propuse de Guvernul României, astfel încât să producă efecte precum: diminuarea impactului social negativ, atragerea de lichidități la bugetul de stat consolidat, diminuarea evaziunii fiscale, stimularea și dezvoltarea sectorului privat.

Prin aceste măsuri fiscale se vor scuti de la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aplicate impozitului pe salarii, t.v.a. și impozitului pe profit toți contribuabilii la bugetul de stat consolidat care își achită taxele și impozitele restante în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a acestei prevederi; se reduc cu 50% dobânzile și penalitățile de întârziere aplicate impozitului pe salarii, t.v.a. și impozitului pe profit, tuturor contribuabililor la bugetul de stat consolidat care își achită taxele și impozitele restante în termen de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a acestei prevederi și cu 25% pentru persoanele care își achită taxele în termen de 60 de zile.

O altă măsură face referire la introducerea unui sistem de compensare la limita a 3 nivele: stat, instituție bugetară, agent economic, astfel încât datoriile contribuabililor la bugetul general consolidat, care au de încasat bani de la diferite unități finanțate de la bugetul de stat, să se compenseze în baza unui ordin de compensare. Urmează ca fiecare parte implicată în acest sistem de compensare să plătească mai puțin cu cuantumul taxelor și impozitelor, documentul de bază fiind ordinul de compensare, care se va întocmi în 3 exemplare.

Ordinea de stingerea obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat se va modifica astfel: debitul principal în ordinea vechimii, iar dobânzi și penalități de întârziere în ordinea vechimii.

Alte măsuri importante:

  • Întreprinzătorii privați care desfășoară activități de servicii agroturistice vor fi scutiți de la plata impozitului pe profit și vor plăti t.v.a. redus, de 5%, în cazul în care vor folosi numai produse agroalimentare românești, producție proprie sau achiziționate din zona respectivă.
  • Se înlocuiesc tichetele de masă cu carduri electronice personalizate, în vederea reducerii cheltuielilor de procesare, cât și a personalului bugetar. Societățile comerciale care nu au înregistrat profit în ultimul an fiscal își vor pierde dreptul de a acorda tichete de masă, respectiv carduri personalizate.
  • Se reduce cu 50% impozitul pe salariile aferente pensionarilor, în vederea stimulării angajatorilor care doresc să angajeze pensionari;
  • Terenurile aferente construcțiilor vândute sau date în folosință în urma procesului de restructurare - privatizare, cele vândute de către lichidatorii judiciari sau de către ANAF etc., vor fi vândute la prețul de piață persoanelor fizice sau juridice care dețin construcțiile respective.
  • Se consideră venit licit orice sumă depusă de către persoanele fizice în băncile din România prin transfer bancar de la băncile externe.

Constituirea Fondului de Solidaritate Socialăreprezintă un pas important pentru economia românească. Acesta constă înîncasarea a 1% din profitul brut al tuturor agenților economici pe o perioadă de un an. Fondul de Solidaritate Socială va fi direcționat strict înspre acordarea de ajutoare sociale pensionarilor care vor avea pensii mai mici de 1000 lei în urma aplicării măsurii reducerii pensiilor cu 15%.

  Cristina-Ancuța Pocora - declarație politică: Traian Băsescu îi face pe români să plângă după Ceaușescu, iar pe tineri îi aruncă la coșul de gunoi;

Doamna Cristina-Ancuța Pocora:

"Traian Băsescu îi face pe români să plângă după Ceaușescu, iar pe tineri îi aruncă la coșul de gunoi"

Decizia premierului-președinte Traian Băsescu, însușită de PDL, UNPR și UDMR, de a face rost cu orice preț de bani la bugetul de stat, prin măsurile dure anunțate deja, are consecințe catastrofale pe termen mediu și lung.

Cei mai loviți de acestea sunt, din păcate, tinerii. Fie că sunt la început de drum, fie că deja au o familie, tinerii sunt cei mai afectați de măsurile dure ale actualilor guvernanți. Ei sunt cei care își doresc să se perfecționeze profesional, ei sunt cei care își doresc o casă, își doresc copii, își doresc un trai mai bun, iar dorințele lor sunt absolut justificate și de bun-simț. Ei sunt cei care au nevoie de credite de la bănci, au nevoie de sprijin pentru creșterea copiilor, au nevoie de un sistem economic guvernat de legi clare și corecte care să le ofere șanse de muncă și afirmare. Ei sunt cei care pun țara în mișcare, motorul societății.

Guvernul Băsescu nu înțelege însă acest lucru, fiind prea preocupat de satisfacerea clientelei politice. Mai mult, se face că nu înțelege sau ignoră total prevederile articolului 47 din Constituție, potrivit căruia "statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent".

Care trai decent, domnilor președinte și miniștri, când tinerii din ziua de azi se gândesc cu groază cum vor face față vieții de zi cu zi în momentul în care salariile lor vor fi tăiate cu 25 la sută și pensiile părinților lor cu 15 la sută, când își vor pierde locul de muncă, când indemnizațiile pentru mame vor fi micșorate drastic, și asta doar pentru că nu ați fost în stare să îndepliniți cea mai elementară prevedere constituțională. Cu ce bani își vor plăti acești tineri ratele la bancă, dările către stat, educația copiilor, cele necesare zi de zi dacă dumneavoastră, domnilor președinte și miniștri, prin incompetența de care dați dovadă, îi condamnați pe aceștia la o viață plină de privațiuni?

Mai mult, ca și cum efectele guvernării dezastruoase nu ar fi fost suficiente pentru perioada pe care o traversăm, Guvernul Băsescu are grijă să pună sub semnul întrebării și pensia la care tinerii de astăzi ar avea dreptul peste câțiva zeci de ani. Măsura blocării virării Pilonului II de pensii private obligatorii are drept consecință condamnarea cetățenilor la o pensie incertă, care ar avea drept sursă doar sistemul public de pensii care, după cum ne demonstrează Guvernul Băsescu, poate fi la cheremul politicienilor. Conform analizei Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România, "orice afectare a contribuției virate către Pilonul II mută practic sume importante dinspre economisire și investiții către consum și risipă, adică exact opusul măsurilor necesare acum economiei românești".

Toate acestea vor avea următoarele consecințe pe termen mediu și lung: plecarea masivă a tinerilor din țară, mai ales a specialiștilor de care avem atâta nevoie, disoluția familiei, scăderea natalității și creșterea mortalității infantile (unde, deja, din păcate, ocupăm un loc fruntaș în Europa), creșterea numărului de șomeri la cote inimaginabile în urmă cu câțiva ani de zile, creșterea abandonului școlar și a numărului de analfabeți, condamnarea pensionarilor și a persoanelor asistate la condiții inumane de viață. Aceasta este România pe care Guvernul Băsescu o creionează astăzi.

Dispreț, cinism, imoralitate, minciună și incompetență, este tot ceea ce poate dovedi Guvernul Băsescu astăzi. De aceea, până nu este prea târziu, este momentul să-i schimbăm pe cei care pun sub semnul întrebării însuși dreptul la viață stipulat în aceeași Constituție care în ochii lor nu mai valorează nimic.

Vina cea mai mare a premierului-președinte Traian Băsescu este aceea că la 20 de ani de la Revoluție, prin acțiunile sale iresponsabile, a reușit să trezească în români ideea că "era mai bine pe vremea lui Ceaușescu!" și atunci, stau și mă întreb, pentru ce sau, mai exact, pentru cine s-au sacrificat, în mod ironic, tot tinerii în decembrie 1989? Iată o întrebare dureroasă, la fel ca și sentimentul jertfei inutile a atâtor vieți pentru libertate și democrație, sentiment ce cuprinde tot mai mulți români.

  Alina-Ștefania Gorghiu - Despre pensionari, putere și nesimțire;

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

"Despre pensionari, putere și nesimțire"

Încep declarația politică de astăzi cerând scuze celor care au fost subiect de primă pagină a ziarelor și de prime time în jurnalele de știri, acei oameni care au o vârstă înaintată și cărora toate aceste discuții le-au creat neplăcuta impresie că încurcă pe cineva. Le cer scuze pensionarilor!

Știu că așteptau acest gest din partea reprezentanților puterii. Îi anunț că este o așteptare care nu aduce nimic bun, din contră: noi idei de reducere la buget pe seama celor care primesc oricum prea puțin din partea statului. "Reparațiile acestea istorice", cum numea cineva tăierile dure în pensii și salarii, sunt departe de a fi soluția ieșirii din criză, dar ne sunt ambalate și vândute cu o prezentare mincinoasă pentru a masca lipsa de control a situației din țară. Așa am ajuns să urâm pensionarii din magistratură, angajații de la stat (culmea, chiar și pe cei cu salarii de mizerie!), am ajuns să detestăm pensiile piloților, altădată aclamați la scenă deschisă, ale parlamentarilor "nesimțiți", cum plin de respect i-a numit primul ministru al României, chiar și pensiile militarilor.

Despre aceștia vreau să vorbesc astăzi, o categorie specială prin natura meseriei alese, a privațiunilor la care au fost supuși actualii pensionari din armata română în timpul serviciului militar și acum prin modul de calcul al pensiei.

Foarte mulți dintre rezerviștii militari de azi, indiferent de structura din care provin, sunt parte din prețul plătit de România pentru integrarea în structurile euroatlantice; ei au fost nevoiți să părăsească sistemul cu mult înaintea vârstei de pensionare și au făcut-o pentru că aceea a fost cerința atunci... Armata este prima instituție a statului român care a făcut cu adevărat o reformă reală, s-a aliniat la prevederile Tratatului de la Viena și, din 1996 până în 2007, efectivele militare au fost reduse de la peste 350.000 la circa 75.000.

Ei nu au "pensii nesimțite", așa cum i-au catalogat mulți dintre reprezentanții clasei politice de azi. Pensia lor medie este în jurul valorii de 1400 lei.

Nu găsesc niciun argument în favoarea includerii acum a pensiilor militare în Legea privind sistemul unitar de pensii publice și recalcularea lor pe baza unor principii care nu li s-au aplicat vreodată, în afară de preferința actualei puteri de a fi împotriva legii. Îi anunț pe stimabilii guvernanți că în acest caz putem discuta de încălcarea Constituției, a jurisprudenței Curții Constituționale a României, a legislației Uniunii Europene, chiar a jurisprudenței CEDO.

Felul în care ne-a fost livrată ideea reducerii pensiilor militare este cel puțin josnic, prin inducerea ideii de discriminare pe care ar face-o statul privilegind cadrele militare. Nu a fost nevoie decât de o scânteie pentru ca spiritele celorlalți pensionari să se aprindă și să se ajungă la falsa concluzie că se face dreptate. Suntem departe, stimați colegi, prin această lege a pensiilor, de ceea ce numim dreptate. Din contră, punem la zid nediferențiat niște oameni care și-au ales cariera militară, au acceptat regimul cazon și au ajuns la vârsta pensionării sau au fost pensionați forțat, cu promisiunea respectării contractului cu țara.

Acum, când a venit vremea ca statul să-și respecte partea de înțelegere, pensionarii din armată sunt printre primii sacrificați, pentru că este mai la îndemână să tai un drept câștigat decât să găsești resurse bugetare autentice.

Și pentru că am discutat despre lege, drepturi și jurisprudență, adaug, în calitate de jurist și președinte al Comisiei juridice a Partidului Național Liberal, că nu am întâlnit până acum o mai flagrantă încălcare a principiului neretroactivității unei legi, dacă îmi este permisă comparația.

Mai mult, proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii, aflat acum pe rolul Camerei Deputaților, contravine legislației comunitare privind structurarea sistemelor de securitate socială în trei piloni, prin integrarea nepermisă în pilonul 1 (care acoperă doar schemele de bază, generale) a sistemului ocupațional din care fac parte militarii, polițiștii și magistrații, categorii care reprezintă pilonul 2. România nu poate fi străină de aplicarea acestui sistem, deoarece i s-a acordat consiliere juridică, la Bruxelles, la 31 ianuarie 2007, în privința încadrării sistemelor speciale de asigurări sociale și/sau de pensii în "sisteme de securitate socială legate de profesie". Conform reglementărilor comunitare, criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupațional sunt îndeplinite în totalitate de actuala lege a pensiilor militare de stat din România. Așadar, sub incidența acestei legi intră o categorie particulară de lucrători - cadrele militare, cum sunt definite de legislația română - pentru care acordarea pensiei este direct legată de durata serviciului militar/pensia este calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului, respectiv ultima soldă a cadrului militar.

Consider că este nedrept și neproductiv să ceri pensionarilor militari să le fie rușine pentru suma pe care o primesc acum, încadrându-i la "nesimțiți", o nouă categorie profesională în accepțiunea PDL. Se puteau găsi alte metode și alte locuri de unde să se facă reduceri, de exemplu din salariile directorilor ilegali din instituțiile deconcentrate. Asta fiind primul exemplu care îmi vine în minte. Vă asigur că lista este lungă și cuprinzătoare.

Închei mulțumindu-le pensionarilor militari din Colegiul nr.22 al capitalei, pe care îl reprezint, pentru eleganța și corectitudinea pe care le afișează atunci când își expun punctul de vedere în legătură cu situația penibilă în care i-a pus guvernul. Este o lecție de viață din care mulți avem ce învăța.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică: Munca - resursă pentru ieșirea din criză;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Munca - resursă pentru ieșirea din criză"

Asistăm zilele acestea la un adevărat concurs de potențiale soluții care să diminueze impactul crizei economice asupra vieții de astăzi și de mâine a concetățenilor noștri. Întreaga societate românească se află, parcă, înaintea unui meci de fotbal în care strategia echipei este gândită în fiecare colțișor al țării...

Să luăm de la unii, să dăm mai mult la alții, să ajustăm sau să sporim, să atacăm pe partea stângă sau pe partea dreaptă, sunt posibile tactici menite în opinia unora să aducă victorie.

Observația pe care doresc să o fac cu privire la propunerile existente în această perioadă este că din conținutul lor lipsește un ingredient care a salvat toate națiunile atunci când s-au aflat în dificultate: munca.

Consider că principala sarcină a noastră, a tuturor, este să găsim acele formule care să ne transforme din preponderent consumatori în preponderent producători. Este de datoria fiecărui lider local - și mă refer aici în special la primari și prefecți - să identifice oportunitățile zonei pe care o au în responsabilitate și să faciliteze dezvoltarea unor activități specifice în care să fie înglobată o cât mai mare cantitate de muncă. Înglobarea muncii în activități și produse, o muncă cât mai calificată și eficientă, poate constitui o resursă locală care să sprijine eforturile administrației centrale de a depăși momentele dificile prin care trecem.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică: Agenda cetățeanului Boc vs agenda simplului cetățean;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Agenda cetățeanului Boc vs agenda simplului cetățean"

Una din cele mai îndrăgite expresii, cu șanse maxime de a intra în folclor, este "agenda cetățeanului". De mai bine de un an și jumătate, din campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2008, domnul Emil Boc și întregul PDL ne vorbesc zi lumină și, ca o bonificație, la talk-show-urile nocturne, despre agenda cetățeanului. Adică despre ceea ce consideră domniile lor că stă scris în aceasta.

În timp, domnul Boc a mai modificat pe ici, pe acolo prioritățile din agenda cetățeanului, nu de alta, dar trebuia să dea bine la public, adică la electorat. S-a ajuns ca agenda de azi să nu corespundă nici cu cea din toamna anului 2008, nici cu cea din vara anului 2009, ba nici măcar cu cea din ianuarie 2010! Probabil că la frizerie, locul de unde premierul mărturisea că adună idei, personalul își modifica constant opțiunile! Nu voi face un remember al mulțimii de "agende" pe care PDL și șeful său le-a atribuit cetățeanului, pentru că aș vrea nevoie de prea mult timp.

Vreau să mă refer doar la momentul actual și la ceea ce un sondaj de opinie a relevat că se află pe agenda cetățeanului, priorități care nu prea "pușcă" cu cele ale Guvernului. Întrebați care ar trebui să fie prioritățile românilor, respondenții acestui sondaj au pus pe primul loc crearea de locuri de muncă (50,5%), iar pe locul doi, e drept, la mare distanță, lupta împotriva corupției (12,5%). Aceste priorități erau urmate de creșterea salariilor și a pensiilor, stimularea mediului privat îmbunătățirea sistemului de educație și a celui sanitar, reducerea taxelor și impozitelor.

Vedem, așadar, că agenda cetățeanului Boc, aceea care reduce salarii, pensii, ajutoare sociale și se pregătește de creșterea taxelor și impozitelor, nu prea se potrivește cu agenda simplului cetățean. Simpli cetățeni demonstrează că știu mai multă economie decât experții PDL și că înțeleg că acum e nevoie de măsuri care să genereze locuri de muncă, măsuri care pot ajuta la depășirea crizei economice, iar scăderea angaralelor și stimularea mediului privat sunt unele din modalitățile care pot aduce venituri suplimentare la bugetul statului.

Cetățenii acestei țări știu și că lupta împotriva corupției nu se face prin declarații belicoase, nici prin arestări spectaculoase. Corupția se lăfăie și se îngrașă din fonduri publice, prin licitații cu dedicație, prin contracte păguboase pentru stat și profitabile pentru clientela politică.

Ca urmare, îi recomand domului prim-ministru Emil Boc să mai iasă din Palatul Victoria, să se întâlnească și mai ales să asculte și părerile celor care suportă azi efectele dezastruoase pe care agenda domniei-sale le-a avut asupra economiei românești. Poate că așa se va face un pic de lumină în mintea "grașilor" de bugetari care-i scriu discursuri și îi propun reduceri de venituri și va înțelege că din sărăcie nu se mai poate tăia nimic. Se poate doar adăuga mai multă sărăcie, caz în care apare disperarea. Or, se știe, disperarea nu poate fi controlată. Nici măcar prin demagogie.

  Virgil Pop - declarație politică intitulată Partidul te vrea mort;

Domnul Virgil Pop:

"Partidul te vrea mort"

Deși sună extrem de cinic, aceasta este concluzia ce se desprinde din toată pleiada de măsuri de austeritate aberante adoptate de Guvernul Boc, măsuri care au șocat, practic, întreaga opinie publică și care au generat mișcări de protest ample, care pot duce oricând la acte de violență nedorite.

Pentru cei aflați la guvernare, planul este destul de simplu: secătuirea și umilirea tuturor categoriilor sociale dependente de statul român și, prin urmare, îndepărtarea lor de la sursa de fonduri publice pentru a pompa bani în alte direcții, înspre clientela politică, spre exemplu. Iar orice încercare de a zădărnici acest plan, prin propunerea unor măsuri coerente anticriză este respinsă din start, din motive lesne de înțeles, acum, însănătoșirea economiei, protecția cetățenilor, susținerea sistemelor de învățământ și de sănătate nu se află pe lista de priorități a guvernului.

Doar așa se pot explica gesturile halucinant de duplicitare și paradoxale ale unui guvern incapabil să gestioneze angajamentul cu Fondul Monetar Internațional și frâiele economiei românești, gesturi menite, parcă, să anihileze sau, oricum, să micșoreze cu siguranță numărul celor care sunt dependenți, într-o măsură sau alta, de fondurile publice.

Președintele ne anunță că nu mai sunt bani pentru plata pensiilor. Paradoxal, se găsesc bani, însă, pentru covorașe de cocos, odorizante și combustibil, toate în valoare de sute de mii de euro, chiar pentru Administrația Prezidențială. Ni se mai spune că nu mai avem fonduri pentru mame, pentru salariați, pentru persoanele cu dizabilități, pentru preoți, pentru profesori. Se găsesc, însă, fonduri pentru construirea de săli de sport în satele cu populație îmbătrânită. Se găsesc, desigur, bani pentru ridicarea de patinoare în toată țara. Și mai avem fonduri și pentru cumpărarea unor utilaje extrem de scumpe, dar complet nefolositoare.

Acesta este planul. Umilirea și sărăcirea contribuabilului român. Altfel, este complet de neînțeles felul în care Guvernul refuză de un an jumătate să pună în aplicare măsurile coerente propuse de specialiștii în economie ai Partidului Național Liberal, măsuri care ar revitaliza economia românească în doar câteva luni și ar readuce țara pe un făgaș normal. Totodată, este de neînțeles cum, dintr-o singură mișcare bruscă, guvernanții au hotărât să impună populației o serie de măsuri anticriză ce se înscriu printre cele mai austere din Europa, deși, după spusele acelorași miniștri, România nu se află și nu s-a aflat nici pe departe într-o situație la fel de grea ca și Grecia, de pildă. Iată însă că, dintre țările europene, doar Letonia a mai luat o măsură la fel de restrictivă precum reducerea cu 25% a salariilor, în vreme ce majoritatea țărilor europene s-au limitat la reduceri de până la 5 la sută a veniturilor bugetarilor sau la înghețarea salariilor. Și, mai mult, niciun stat european nu a îndrăznit să se atingă de pensiile cetățenilor săi, un drept câștigat prin zeci de ani de muncă. Guvernele altor state s-au limitat la înghețarea veniturilor pensionarilor, în efortul de a-și proteja, totuși, vârstnicii.

Chiar dacă ni se pare tuturor extrem de greu de crezut și chiar dacă e destul de dificil să spui un asemenea lucru despre conducerea propriei țări, sunt din ce în ce mai convins de un lucru: Guvernul României și președintele acestei țări se fac vinovați de subminarea economiei românești, în detrimentul poporului român, în favoarea clientelei politice. Iar această nelegiuire nu mai poate continua și nu trebuie să rămână nepedepsită. Toți cei ce ne guvernează, inclusiv președintele, trebuie să plece urgent din funcții și să ceară iertare oamenilor de rând pentru toate atrocitățile fiscale la care i-au supus în ultimii ani. Pedeapsa, sunt sigur, nu va întârzia mai apoi să apară.

  Ioan Holdiș - despre Salvarea IMM-urilor prin fonduri europene;

Domnul Ioan Holdiș:

"Salvarea IMM-urilor prin fondurile europene"

Începând cu 1 ianuarie 2007, România face parte din Uniunea Europeană. Ca membră a Uniunii, țara noastră beneficiază de fonduri structurale nerambursabile, în valoare de 19,6 miliarde de euro. Comisia Europeană a alocat această sumă pentru intervalul 2007-2013, dar depinde doar de noi să atragem cât mai multe fonduri.

Pentru 2007, am avut dreptul să accesăm fonduri de 2 miliarde de euro (1,7% din p.i.b.), în 2008, 2,9 miliarde de euro (2,2% din p.i.b.), în 2009 la 4 miliarde de euro (2,5% din p.i.b.), iar în 2010 avem dreptul la 4,3 miliarde de euro (2,5% din p-i-b-).

Din nefericire, România se clasează pe penultimul loc în Uniunea Europeană, între țările ce au atras fonduri europene. Această situație se datorează mai ales imposibilității de a asigura cofinanțarea proiectelor majore. Cu toate acestea, se dorește ca până în noiembrie 2010, România să atragă 1,05 miliarde de euro.

Din păcate, ne confruntăm cu dezechilibre macroeconomice majore, ținând cont de contribuția la fondurile europene cu sume mai mari decât atragem. Accesarea fondurilor europene este o problemă stringentă a României.

Guvernul a făcut două lucruri majore pentru a veni în ajutorul atragerii de fonduri europene: a redus birocrația privind formalitățile și a făcut un proiect comun cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, numit "Regio", prin care sprijină și încurajează accesarea de fonduri nerambursabile.

Acesta simplifică procedurile de absorbție a fondurilor structurale și vine cu programe în ajutorul proiectelor derulate în domenii precum: transportul, mediul, competitivitatea economică, dezvoltarea regională, asistența tehnică, resurse umane și îmbunătățirea capacității administrative.

Printr-un memorandul adoptat în Guvern, s-a redus numărul actelor necesare prin care se primesc bani europeni, pentru întreprinderile mici și mijlocii, de la 29 de la 6. Ba mai mult, persoana ce solicită fonduri va depune inițial doar o declarație pe propria răspundere, urmând ca, într-un termen stabilit, să depună și actele necesare dacă este declarat eligibil.

Programul Operațional Regional - Regio - are drept scop să ajute dezvoltarea economică pe regiuni, categorii, ce se dezvoltă mai greu. Anexa 4.3 face referire la sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor, finanțând investițiile în anumite domenii de activitate economică, și sprijinirea acestora în atragerea de fonduri europene.Finanțarea microîntreprinderilor are drept scop sprijinirea continuării procesului de restructurarea și redresare economică a zonelor aflate în declin, îndeosebi a orașelor mici și mijlocii, aceste creând locuri de muncă având flexibilitatea necesară să se adapteze cerințelor unei economii de piețe dinamice.

IMM-urile pot beneficia de servicii de consultanță pentru identificarea programului de finanțare corect sau pentru a fi asistat pe parcursul procesului de aplicare.

Fondurile europene sunt singura soluție în acest moment prin care putem aduce bani la bugetul de stat, și mai ales bani nerambursabili, ce vor ajuta la ieșirea din criză a țării, într-un moment în care investițiile străine directe s-au redus, consumul intern scade, iar statul a redus drastic investițiile în infrastructură. 1,1 miliarde de euro a alocat Comisia Europeană până în 2013, pentru sectorul IMM-urilor, pentru a sprijini dezvoltarea și creșterea economică a acestora.

Stimați colegi, sunt de părere că unul din cele mai importante lucruri, în momentul de față, este creșterea ratei de absorbție a fondurilor europene.

  Ion Mocioalcă - comentariu legat de responsabilitatea rezolvării situației critice actuale;

Domnul Ion Mocioalcă:

Evoluția evenimentelor din ultimele săptămâni, situația extrem de gravă cu care se confruntă România urmare a unei guvernări incompetente, iresponsabile, încăpățânarea actualei puteri de-a refuza orice formă de dialog, cooperare cu celelalte partide politice, în interes public, încrâncenarea cu care Guvernul Băsescu-Boc continuă să impună măsuri aberante și care nu fac decât să depășească orice limită a legalității unui stat de drept lovind categoriile sociale cele mai defavorizate, toate acestea îndreptățesc demersurile PSD, ca principală reprezentare a celor mulți, de-a introduce și susține moțiunea de cenzură îndreptată împotriva principalilor vinovați ai acestei situații fără precedent.

Schimbarea celei mai neproductive guvernări din istoria postdecembristă, se impune!

Actuala guvernare Băsescu-Boc nu beneficiază nici de încrederea populară și nici nu oferă soluții de relansare a economiei în vederea depășirii crizei economice, cu atât mai puțin de atenuare a efectelor dramatice cauzate de iresponsabilitatea, dezinteresul și lipsa de viziune a PDL, ce au dus la apariția riscului ca criza socială să escaladeze.

Suntem în atenția forurilor internaționale pe aspecte ce nu ne fac cinste și amintim ca exemplu încălcarea drepturilor copiilor prin decizii criminale, copii cărora acest Guvern nu numai că nu le oferă vreo șansă, ci le retează cu bună știință aripile, ceea ce este condamnabil și de neiertat.

Stimați colegi, ne revine o mare responsabilitate, aceea de-a oferi soluții și a le pune în practică urgent!

Guvernul Băsescu-Boc, în multiplele-i ipostaze, a dovedit că nu e în stare. Orice tentativă a acestui organism care s-a limitat să execute ordinele primite de la Premierul Băsescu, nicidecum să-și îndeplinească obligațiile, s-a concretizat într-un lanț de eșecuri. Guvernul și-a pierdut identitatea. A devenit una din jucăriile preferate ale Premierului Băsescu. O mașinuță, telecomanda fiind în mâna insensibilului Băsescu. Roboțelul răspunde la comandă, execută ce i se impune. Niciunul din actualii miniștri n-a avut forța, capacitatea de-a demonstra că n-ar fi așa.

Nouă, celor ce ne dorim în adevăr evitarea falimentului și suntem în stare, celor ce venim cu un pachet de măsuri, o strategie limpede, ne revine datoria să insistăm pentru oprirea prăbușirii, să nu asistăm impasibili, să acționăm; resurse umane, disponibilitate, alternative la spectacolul incompetenței oferit de așa zisul Guvern Boc, există!

PSD propune, ca soluție de fond, reformarea sistemului fiscal-bugetar și susține aplicarea impozitului diferențiat, reducerea cheltuielilor administrative și amintim din nou că banii publici au devenit confetti în mâna unor inconștienți și nu e moral, corect, ca populația să suporte consecințele managementul defectuos al celor ce nu s-au priceput să gospodărească fondurile aflate-n mâna lor, a PDL. Dezmățul cu banul public va înceta! E necesar să se renunțe la satisfacerea clientelei politice apropiate Cotroceniului, la interesele de culise, la afacerile în interes personal, la actuala guvernare ce se comportă precum un clan, o haită prăduitoare.

Este inadmisibil ca populația să suporte costul destrăbălării nerușinate a celor ce confundă România cu moșia personală, iar pe români îi tratează cu dispreț, batjocoră, indiferență, servindu-le umilințe și poveri fără justificare legală, imorale și prin decizii necugetate. Nu austeritatea este cheia ieșirii din criza economică, ci redresarea economică. Nu cei săraci și mulți trebuie loviți repetat și fără milă, ci cei bogați trebuie să plătească impozite mai mari prin taxare diferențiată și aceasta ar însemna normalitate, măsuri democrate, nicidecum să te cațeri pe umerii deja aplecați ai populației pe care ai îngenunchiat-o afișând cu indolență aere de superioritate și să fii doar la nivel declarativ democrat.

Alternativa la dreapta agresivă o reprezintă unitatea, forța și echilibrul în orice demers, iar scopul final al oricărei decizii transpuse în acțiune concretă trebuie să fie satisfacerea interesului public, nu al famiglia, beneficii împărțite echitabil tuturor cetățenilor, nu direcționate spre categorii restrânse, găști, grupuri de interes.

PSD mizează pe eficiența reducerii evaziunii fiscale, favorabilă mediului de afaceri, propunem măsuri concrete de stimulare a economiei și creare de locuri de muncă, prioritate considerăm absorbția fondurilor europene, cu alte cuvinte, măsurile pe termen scurt, mediu și lung să preîntâmpine decalaje majore, să urmărească același scop, și anume, un model nou de relansare și dezvoltare economică pentru un nou model de societate, o societate echilibrată, corectă ale cărei baze e necesar să fie solide, durabile.

Viziunea PSD este compatibilă cu Planul Național de Reforme propus de România și cu programele de măsuri anticriză propuse de UE. Nu se pot ignora standardele europene, fluturând demagogie ieftină și necredibilă, efect al numeroaselor promisiuni neonorate de actuala guvernare care se impune trasă pe dreapta pentru că încurcă bunul mers al oricărui pas înainte. Am să amintesc, nu întâmplător, că circulația banilor trebuie să urmeze căi legale, nu oculte, că banul public nu se cuvine stocat în conturile neîncăpătoare ale unor șmecheri, e drept, cu încă funcții decizionale.

Asumându-ne responsabilitatea de-a dărâma sistemul mafiot piramidal, decapitând caracatița cu tentacule întinse pretutindeni și denunțând nașii clanurilor ce au concurat la dezastrul actual din România, vom demonstra că suntem salvatori ai României. Primul pas, dar poate că cel mai important este redobândirea pârghiilor statului ce au fost confiscate de PDL, de Cotroceni și aceasta o facem prin vot: votând schimbarea Guvernului incompetent, incapabil, nociv, care a abandonat poporul.

Parlamentul României e unica șansă de-a străpunge întunericul ce a acoperit ochii impostorilor ce au pus stăpânire pe România, al cărei destin nu e condamnarea la faliment în favoarea satisfacerii "pohtelor" suflețelelor unor oportuniști. Parlamentul României este în slujba poporului și aceasta trebuie s-o demonstrăm împreună, prin fapte, prin vot în interesul general, național, nu al fripturiștilor. E singura cale să recâștigăm încrederea populației ajunsă pe bună dreptate la limita răbdării, să salvăm România.

Parlamentul României trebuie să demonstreze că îi pasă și nu e insensibil la lacrimile părinților, bunicilor, ale celor ce au muncit cinstit o viață și acum le sunt furate drepturile, pentru că pensia este un drept. E incalificabil și o rușine că s-a ajuns în situația de a jecmăni buzunarele bătrânilor. Hoție, ilegalitate. Jos labele de pe bănuții bătrânilor noștri! Nu în ultimul rând și poate că cel mai important e că ne revine tuturor datoria și responsabilitatea de a asigura un trai decent copiilor, ei sunt viitorul României și aceasta depinde și de noi sau mai întâi de toate de noi, cei ce le reprezentăm interesele.

Votăm moțiunea de cenzură și pentru a ne privi fără rușine copiii, părinții, electoratul în ochi! Doamne ajută!

  Neculai Rățoi - apel pentru continuarea liniei de proteste prin adoptarea moțiunii de cenzură;

Domnul Neculai Rățoi:

După evenimentele care au avut loc săptămâna trecută, este evident că drumul pe care trebuie să îl urmăm acum este schimbarea acestui guvern.

În timp ce opoziția pregătește o moțiune de cenzură, se conturează o alianță împotriva guvernului mincinos, susținută și de intensificarea acțiunilor sindicale. Liderii sindicali au anunțat că vor face tot ce le stă în putință pentru a convinge parlamentarii să voteze moțiunea de cenzură și acesta este și apelul pe care eu îl fac astăzi către domniile voastre. Sunt convins că există printre aleșii PDL sau printre cei care s-au îndreptat către grupul independenților oameni pentru care soarta țării este mai importantă decât micile beneficii de care se bucură ca susținători ai puterii.

Acestor parlamentari mă adresez, în speranța că vor înțelege că este nevoie de sprijinul lor pentru demiterea actualului executiv și formarea unuia nou, capabil să facă tot ceea ce guvernul Boc nu a putut face. Pentru că, doamnelor și domnilor, nu plătim doar pentru greșelile din trecut, dar și pentru cele pe care executivul continuă să le facă și le va face în continuare ca și până acum, adică fără cea mai mică reținere. Modul mincinos și contradictoriu în care guvernul a acționat a dat naștere la o stare generală de nemulțumire și frustrare care a culminat cu protestul de săptămâna trecută. Protestele vor continua și se vor înmulți ca răspuns la ceea ce se întâmplă.

Avem datoria să ascultăm glasurile celor peste 50.000 de oameni care s-au aflat în Piața Victoriei, dar și a celor care au protestat în teritoriu, în fața prefecturilor. De noi depinde direcția în care România va merge în continuare și nu fac acum o declarație populistă. Putem alege să alunecăm în continuare în prăpastie sau ieșim din pericolul în care ne aflăm. Moțiunea opoziției are șanse, atât timp cât rațiunea va învinge scopurile frivole, atât timp cât cei pe care oamenii i-au ales își vor aduce aminte de ce se află în Parlament. 24 de voturi sunt necesare opoziției pentru ca moțiunea să treacă.

Vă invit, stimați colegi care susțineți Guvernul Boc, să reflectați la aceste lucruri și să alegeți calea cea bună. Soarta României și a cetățenilor ei se află acum în mâinile dumneavoastră!

  Ion Stan - declarație politică Legea lustrației portocalii: rămân nomenclaturiștii comuniști Băsescu-Boc și pleacă elevul UTC-ist Ungureanu!;

Domnul Ion Stan:

"Legea lustrației portocalii: rămân nomenclaturiștii comuniști Băsescu - Boc și pleacă elevul utecist Ungureanu!"

Că actuala putere are o capacitate extraordinară de a genera cele mai incredibile și aberante inițiative legislative este, deja, un fapt comun, de largă notorietate internațională, care intră în categoria a ceea ce legea categorisește ca fiind "fapte ce nu se cer dovedite".

Proiectul recentei legi a lustrației vine, în schimb, să mai demonstreze și altceva. Că România este condusă de o clică politică atât de coruptă, pervertită și perversă, încât nu mai legiferează în numele interesului social general, ci personalizat, cu dedicație pentru favoriții și, respectiv, incomozii puterii portocalii.

În proiectul inițial al legii, adoptat de Senat în anul 2006, la art. 1 lit.k) se prevedeau ca lustrabili "șefii misiunilor comerciale române în străinătate și adjuncții acestora". S-a spus atunci, că o distinsă doamnă deputat - inițiator al legii, ar urmări o vendetă personală cu cetățeanul Traian Băsescu, președintele României, fost șef al Reprezentanței NAVRON la Anvers și maior în rezervă (dar activ în legătura Centrului de Informații Externe, care i-a preluat dosarul din evidența Ministerului Apărării Naționale). În varianta proiectului legii, adoptat de Camera Deputaților miercuri, 19 mai 2010, șefii misiunilor comerciale ale României în străinătate au fost radiați. Chiar că nu merita, din moment ce pentru cei aleși, legea ar urma să se aplice numai după încheierea mandatului.

Varianta anterioară a legii avea în vedere, potrivit art. 1 lit.e), lustrarea "președinților și vicepreședinților Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România la nivel central și de centru universitar". Textul a fost radiat. Dacă se adopta o asemenea prevedere, cetățeanul Emil Boc ar trebui să părăsească Palatul Victoria. La fel, deveneau lustrabili și alți nomenclaturiști ai Partidului Democrat Liberal și ai partidelor satelite.

În schimb, noua variantă a legii vizează lustrarea "membrilor și membrilor supleanți ai Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist".

Prin coroborarea textelor modificate rezultă că nomenclaturiști comuniști cu dosare de "rezerviști activi" rămân, iar elevul utecist Răzvan Ungureanu ar trebui să plece "

Ceea ce este, însă, cu adevărat de luat în seamă, este știrea certă că listele lustrabililor au fost întocmite de către o anumită instituție, înainte ca legea să fie adoptată și promulgată, ceea ce constituie un fapt de o gravitate cu totul și cu totul specială, fiindcă vine să dovedească mârșăvia puterii: neutralizarea până după viitoarele alegeri parlamentare și prezidențiale a unor potențiali adversari, dar spălarea trecutului militanților proprii.

Legea ce ar urma să fie adoptată este, însă, mult mai periculoasă prin lacunele de fond în ceea ce privește lipsa de mecanisme și criterii procedurale, fiind deschisă calea arbitrariului și a abuzului în aprecierea diverselor spețe și aplicarea în spețele concrete.

Astfel, se prevede declarația pe proprie răspundere pentru situații de incompatibilitate ce se cer constatate de către instanța de contencios administrativ a Curții de Apel. Dacă o anumită situație, aceea de colaborator al securității ca polițe politică, se stabilește, potrivit legii, numai de către o instanță judecătorească, nefiind valabilă constatarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, atunci cum pot persoanele vizate să aprecieze în locul judecătorilor care decid pe baza probelor furnizate de CNSAS?

Legea conține și alte vicii care o vor face inaplicabilă. În plus, sunt mult prea evidente conflictele cu jurisprudența CEDO, care a dat câștig de cauză petenților din alte state care au atacat prevederile legilor lustrațiilor.

În loc de concluzie, într-un moment greu pentru oamenii acestei țări, o putere falimentară care continuă să adâncească țara în criză, deranjată fiind de tirul continuu al criticilor și dezavuărilor la care este supusă, lansează o nouă diversiune: intoxicarea și blocarea spațiului comunicării publice cu noi scandaluri. Scandalurile lustrației, tragere inutilă de timp.

Consecința: promotorii legii lustrației și-au asigurat candidatura pe indexul negru al unui viitor regim politic, care, în mod democratic, le va sancționa abuzurile de putere săvârșite.

  Ion Stan - declarație politică Apel către parlamentari pentru salvarea României;

Domnul Ion Stan:

"Apel către parlamentari pentru salvarea României"

Președintele Traian Băsescu și Guvernul său marionetă își dovedesc pe zi ce trece incompetența și reaua-voință în conducerea destinelor națiunii, manifestând un comportament politic și decizional antinațional, total iresponsabili și de netolerat.

Față de situația catastrofală pentru populație adusă de actualii guvernanți, care pregătesc dictatura personală a lui Traian Băsescu, a camarilei sale mafiote și dizolvarea statului de drept, Parlamentul României, în virtutea înaltelor sale îndatoriri față de cetățenii țării, trebuie să ia de îndată măsuri excepționale.

  1. Respingerea măsurilor inumane ale Guvernului care încearcă transferarea consecințelor dezastruoase ale actelor sale de subminare economică asupra populației și care nu vor avea alt efect imediat decât agravarea situației de criză. Scăderea puterii de cumpărare a populației, a veniturilor bugetului din impozite nu pot relansa economia, ci doar accentua criza.
  2. Stoparea achizițiilor publice fără legătură directă cu necesitățile de urgență ale populației.
  3. Impunerea unui impozit progresiv pentru toate veniturile care depășesc salariul mediu pe economie.
  4. Punerea sub acuzare a președintelui României, Traian Băsescu, care și-a încălcat jurământul, pentru înalta trădare și suspendarea lui de drept. În loc să se consacre propășirii spirituale și materiale a poporului - esența și rezultatul stării de securitate națională, Traian Băsescu a promovat interesele clientelei politice transpartinice, a destabilizat echilibrul puterilor statului, consecința fiind anularea supremației legii, încălcările sistematice ale Constituției și instaurarea unui regim politic cezarian.
  5. Demiterea prin moțiune de cenzură Guvernului pentru eșecul managementului politic, ignorarea avertismentelor de criză, necunoașterea stării națiunii, administrarea și gestiunea frauduloasă a finanțelor țării, întârzierea nepermisă a programului anticriză, incapacitatea evidentă de a soluționa criza, toate acestea fiind motive care fac Guvernul lipsit de credibilitate și legitimate.
  6. Realizarea consensului politic parlamentar pentru desemnarea unui Guvern tranzitoriu de tehnocrați care să gestioneze efectele imediate ale crizei și să organizeze alegeri parlamentare și prezidențiale "
  7. Anchetarea de către o comisie parlamentară extraordinară a demnitarilor care au prezentat denaturat și incomplet starea economiei românești, săvârșind acte de guvernământ împotriva intereselor naționale, precum și a conducerilor serviciilor de informații cu responsabilități pentru prevenirea surprizelor economice.
  8. Auditarea cheltuielilor tuturor partidelor politice care s-au aflat și se află la guvernare, urmare a mitei electorale din bani publici sau din donații ori sponsorizări din resurse ilicite: contrabanda, trafic de droguri, prostituție, jocuri de noroc, șantaje și altele asemenea.
  9. Amnistierea fiscală a tuturor celor care își vor repatria activele de capital aflate în bănci din străinătate (paradisuri fiscale) și vor finanța lucrări de infrastructură ori alte proiecte creatoare de locuri de muncă, urmând să-și recupereze investițiile din exploatarea serviciilor concesionate.
  10. Emiterea legislației speciale pentru combaterea economiei subterane.
  Ion Stan - declarație politică Puterea portocalie - o tagmă de jefuitori, o clică trădătoare a intereselor naționale. Președintele și primul-ministru trebuie puși sub acuzare pentru înaltă trădare;

Domnul Ion Stan:

"Puterea portocalie - o tagmă de jefuitori, o clică trădătoare a intereselor naționale. Președintele și primul-ministru trebuie puși sub acuzare pentru înaltă trădare."

Nu înțelegem de ce țipă Băsescu la popor, la dragii lui români ale căror dorințe, până mai ieri, le știa fără să-i întrebe?

Dacă în urmă cu șase luni, cel mai bine informat om din stat ne asigura că criza a trecut fără să ne doboare, de ce prevestește azi amenințător că România intră în colaps?

Președintele, primul-ministru, ministrul comerțului, industriilor și mediului de afaceri dădeau la început de an asigurări că economia se relansează, că încasările la buget cresc, că nu vor fi probleme cu salariile și pensiile în plată. Asemenea vești bune, rostite din gura celor care conduc România, deci știau ce spun, că doar aveau toate informațiile, cum pot să fie infirmate de aceiași care vin acum să ne spună că România, fără curbele de sacrificiu impuse de președinte și guvern, se va duce inevitabil în faliment?

Ce să înțelegem, că cei mai sus numiți au știut adevărul și premeditat au mințit, ori nu l-au știut și în ambele ipoteze se fac vinovați, nu de ignoranță criminală, ci de încălcarea jurământului, ceea ce, în cazul președintelui României, constituie crimă de înalta trădare?

După șase ani de luptă de imagine cu guvernările ineficiente, cu corupția, evaziunea și teroristul Omar Hayssam, obosit până la epuizare în nesfârșitele sale bătălii pentru învingerea "sistemului ticăloșit", reformarea clasei politice și a statului, a justiției, învățământului, sănătății, agriculturii, a societății, satisfăcut de macularea imaginii externe a României, care este bilanțul lui Traian Băsescu și al guvernelor sale portocalii?

Iată și răspunsurile:

  1. O administrație care a perfecționat și instituționalizat corupția, patronează rețele de contrabandiști și oferă protecție evazionismului.
  2. Un uriaș aparat de stat pe care nu populația l-a umflat artificial cu peste 250.000 de angajați numai în ultimii ani, ci interesele clientelare ale partidelor pe care președintele le-a invitat la guvernare ca să desăvârșească marile jafuri și trădări naționale.
  3. O țară fără o diagnoză și previziune strategică de securitate națională, cu o Administrație Prezidențială și un Guvern unde marile decizii, de care depind prezentul și viitorul națiunii, se iau, ori cu ignorarea voită, ori în absența estimărilor și avertismentelor informative pe care Comunitatea Națională de Informații am fost asigurați că le are în atribuții.
  4. Un popor fără suveranitatea deciziilor asupra patrimoniului de resurse strategice vitale supraviețuirii și perpetuării biologice.
  5. O politică financiară de drenare a resurselor bugetare în buzunarele rețelelor clientelare, care s-au îmbogățit din banul public, simulând tot felul de lucrări, multe inutile, preluând contracte cu statul pe care nu le-au finalizat, dar au multiplicat costurile, dincolo de orice imaginație, oferind, în schimb, populației doi ani de nesfârșite spectacole, pe bani furați, pentru ca acum să se ia din puținul bătrânilor pensionari, segmentul social care a edificat infrastructura economică a României și pe a cărei lichidare - prin pradă, jaf și gestionare frauduloasă - guvernele portocalii și-au întemeiat o iluzorie și efemeră legitimitate.
  6. Descurajarea, blocarea ori împingerea în faliment a inițiativei economice private, independente de condiționările partidelor din arcul guvernamental și rezistența la solicitările, mai mult sau mai puțin deghizate, de mită și foloase necuvenite, pentru a nu se pune piedici în desfășurarea legală, corectă și onestă a afacerilor.
  7. Un sistem electoral reformat pentru a facilita finanțarea campaniilor candidaților de către rețele oculte, manipularea alegătorilor și cumpărarea voturilor.
  8. Un monstruos aparat secret și polițienesc de stat, prin care ciuma portocalie să-și perpetueze puterea, să intimideze permanent opoziția, să împiedice forțele politice democratice să acceadă la guvernare pe căi constituționale.
  9. Interferența, pe baza comuniunii de interese ilicite, a deținătorilor puterii politice cu rețelele crimei organizate, cu clanurile lumii interlope și încurajarea organizațiilor parastatale ale acestora, pe a căror protecție scontează după ce nu vor mai fi la guvernare.
  10. Instituționalizarea principiului eredității și al nepotismului pentru perpetuarea principalelor familii politice portocalii în sistemul de putere, drept garanție pentru prezervarea marilor averi dobândite prin subminarea economică și politică a statului.

Acesta este decalogul unora dintre cauzele stării prezente a națiunii, pe care niciunul dintre serviciile de informații pentru securitate națională nu a prezentat-o Parlamentului, în virtutea obligației constituționale de a se supune controlului puterii reprezentative a poporului, fiindcă țara este condusă de o camarilă atât de nerușinată, încât se crede a fi poporul însuși.

Cu cine cere Traian Băsescu și primul-ministru românilor să fie solidari când le micșorează cu un sfert salariile și cu 15% pensiile?

Cu tagma portocalie a jefuitorilor care au pustiit România cum nici popoarele migratoare n-ar fi reușit?

Cu nou createle instituții, nu pentru că nu funcționa statul fără ele, ci pentru că ați avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare președinte și i-ați făcut cadou o instituție?

Cu fărădelegea, pe care nu populația o ocrotește în țara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese?

Cu o putere care la fiecare patru ani a distrus ce a găsit bine făcut de guvernul anterior, reluând totul de la zero, antrenând imense resurse din care să vă satisfaceți clientelele politice?

Cu noua și prostituata poliție politică prin care controlați tot, terorizând populația și instituțiile fundamentale ale statului?

Cine sunt nesimțiții și nerușinații României, cei pe seama cărora vreți să vă salvați pe voi de la judecata pentru înaltele crime de trădare, sau clanurile voastre care susțin economia subterană și subminează economia și finanțele naționale, dar de care nu vă atingeți, fiindcă fără banii drenați lor nu aveați cu ce vă cumpăra voturile și înaltele demnități publice?

Cei ce vor să scoată statul - pe care ei l-au împins în faliment - din criză pe spinarea șomerilor, a pensionarilor și a bugetarilor de execuție, care țin în spate aleșii și numiții în funcțiile de conducere, nu trebuie să se creadă nici curajoși, nici înțelepți și nici călăuziți de moralitate.

Dacă nu sunteți capabili să comasați sau să desființați instituțiile de pomană create de voi, măcar reduceți numărul exagerat de mare al directorilor. Ați umplut țara de șefi. Pe ei dați-i afară întâi și după aceea cereți solidaritatea sărăcimii.

Trei sferturi dintre directorii voștri, pe care i-ați instalat în instituțiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Dați-i pe aceștia afară! Nu ei să mănânce cu mai multe guri, iar alții să crape.

Luați-vă clientela politică din toate AGA și CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii județene și ministere!

Dați-vă afară armatele de consilieri de la sutele de birouri ale demnitarului! De ce ați crede că ei sunt mai puțin paraziți pe buget decât profesorul, medicul, sau pensionarul?

Încetați să mai căpușați ministerele (primăriile, consiliile județene) cu clientela pe care o serviți cu miliarde de euro.

Nu mai creați și nu mai întrețineți evaziunea fiscală și munca la negru. Oamenii voștri, ai partidelor de la putere îi protejează pe acești subminatori economici de lege.

Numai după ce toate astea vor fi făcute, abia atunci să aveți îndrăzneala să pomeniți de solidaritate.

Aici ați adus România, cetățene Băsescu. O știți, o cunoașteți, dar nu îndrăzniți să vă apropiați de clanuri, din moment ce aveți propriul clan.

În schimb, vă este mai la îndemână să-i jupuiți de vii pe bătrâni. Ei vi se par inofensivi, neputincioși, antrenați să rabde. Nu au nici putere ca să țipe, așa că loviți-i, loviți-i cât de tare vă lasă inimile voastre cu sânge rece, cetățene președinte și cetățene prim-ministru!

  Ion Călin - declarație politică: Președintele reales;

Domnul Ion Călin:

"Președintele reales"

Traian Băsescu ne asigura în campania electorală că odată ales ca președinte, în țară nu va fi liniște, astfel că nimeni nu va mai fura, nu se vor mai da tunuri, gen Petrom, nu va mai fi influențată decizia politică pentru ștergerile de datorii la companiile private.

Acum, însă, la cinci luni de la obținerea celui de-al doilea mandat, când țara freamătă, ne întrebăm cu toții oare cum ar fi arătat România dacă Traian Băsescu nu ar fi fost reales în 2009?

În mod sigur, Emil Boc nu ar mai fi fost premier și deci, nici nu ar mai fi condus un guvern atât de incompetent. Cum altfel putem să numim un guvern care conduce țara spre un dezastru, așa cum face acesta? Sub ce guvern datoria externă a țării a mai cunoscut o creștere atât de mare și pentru ce? Din toate împrumuturile luate de la FMI sub pretextul relansării economiei, realizării de investiții în infrastructură, nu s-a realizat nicio investiție, nu s-a finalizat nicio construcție și nu s-a relansat niciun sector al economiei, toate miliardele mergând către salarii, pensii și cheltuieli bugetare. Sau în ce guvern ar mai fi fost cel puțin 300 de secretari de stat, flecare cu șofer, secretară și consilieri, care, în afară de salariu de demnitar, mai au și câteva consilii de administrație.

Cu acest guvern în România, investițiile străine realizate pe primele luni ale anului au fost la jumătate față de anul trecut. Cum poate Guvernul Boc să aibă rezultate bune dacă membrii lui, majoritatea de la PDL, se întrec în cheltuirea banilor publici, în numirea și alocarea licitațiilor numai clientelei politice, în ineficientă și incompetență. Astfel, ce ministru al dezvoltării ar mai cheltui 700.000 de euro pentru achiziții publice, adică pe servicii de curierat rapid, servicii de curățenie și 75 de milioane de euro ca să creeze un brand turistic pentru țara noastră sau ce ministru al economiei ar mai da peste 1,3 miliarde de lei din bugetul de stat din 2009 sub forma de sporuri și prime, tichete de masă, de vacanță de aproape 100 milioane de lei și salarii de merit la directorii companiilor cu pierderi.

Și câte alte exemple se mai pot da. Dar cum să nu risipească guvernul dacă însuși președintele ales, după ce a anunțat măsurile ce vizează diminuarea salariilor bugetarilor cu 25% și reducerea cu 15% a pensiilor și ajutoarelor sociale, își permite să cumpere produse de curățenie de 10.000 euro și chiar un aparat foto performant de 40.000 lei și alocă 50.000 de euro pentru ca biserica Cotrocenilor să fie poleită cu aur. Dar ce mai contează? Președintele a anunțat poporul la televiziune în direct ce măsuri de austeritate urmează să fie luate, iar premierul ar trebui acum să le pună în practică, și dacă nu reușește, ar trebui ca dumnealui să demisioneze, că pe Băsescu îl judecă istoria, după cum susține consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu.

Oare asta au dorit majoritatea alegătorilor când l-au ales pe Traian Băsescu președinte? Credeau oare alegătorii că Traian Băsescu îl va desemna din nou premier pe Emil Boc și PDL va deveni principalul partid de guvernământ?

Iar dacă în campania electorală Traian Băsescu îl considera pe Dinu Patriciu un coșmar pentru țară, ca posibil premier, oare Emil Boc cum poate fi caracterizat ca prim-ministru de popor? Ce poate să mai creadă poporul acum când expresiile lansate chiar de Emil Boc la instalarea noului guvern, "salarii nesimțite" și "pensii de lux", au devenit acum "risipa nesimțită" și "diurne de lux", iar sloganul din campanie "PDL luptă pentru tine" s-a transpus în "PDL luptă pentru ei și împotriva poporului".

  Ionel Palăr - Exista și o a treia cale...;

Domnul Ionel Palăr:

"Exista și o a treia cale..."

Suntem la începutul unei săptămâni care este importantă, în care, așa cum am aflat din calendarul autorităților, al Guvernului, probabil miercuri, scrisoarea de intenție va fi asumată de către Guvern, la ordinul președintelui, sub forma angajării de răspundere în Parlament. Practic, vorbim despre un document politic, care conține decizii politice.

Știm deocamdată ce ne-a spus președintele României în numele Guvernului: reducerea tuturor pensiilor, fiecărei pensii cu 15%, reducerea salariilor în sectorul bugetar, a fiecărui salariu cu 25%. De asemenea, așa cum s-a spus, reducerea diferitelor forme de subvenții, ajutoare speciale etc.

Personal, consider falsă dilema pe care ne-o prezintă președintele și Guvernul, și anume ori măriri de taxe și impozite, ori aceste amputări dramatice din veniturile câtorva milioane de români. Din punctul meu de vedere, privitor la acest deficit bugetar, există următoarea formulă: 1. Nu cresc taxe și impozite. Ar fi catastrofal pentru economia românească vlăguită și așa, lăsată de un an și jumătate sub diversele guverne Boc fără niciun fel de soluție de relansare, ba chiar afectată de măsuri absurde, cum ar fi impozitul forfetar sau minimal, care a fost menținut și este menținut în continuare, în ciuda tuturor consecințelor sale nefaste și în ciuda tuturor apelurilor noastre pentru a fi abrogat, nu e cazul, deci, ca în acest moment să mai crească vreo taxă sau vreun impozit, ci, dimpotrivă, e nevoie de un program de măsuri de stimulare a mediului economic privat, a economiei reale.

În al doilea rând, da, e nevoie de reducerea cheltuielilor bugetare, dar o spunem foarte limpede, nu de la pensii și salarii, ci de la cheltuielile pe care partidul de guvernământ, Partidul Democrat Liberal, condus de Emil Boc, le face pentru propria sa clientelă.

Așadar, există și alte măsuri decât cele două alternative pe care ni le prezintă Guvernul.

  Cristian Buican - despre Programul PNL de ieșire din criză;

Domnul Cristian Buican:

"Programul PNL de ieșire din criză"

În condițiile în care președintele Traian Băsescu, secondat de Emil Boc, anunță măsuri de austeritate fără precedent, măsuri aberante ce afectează atât mediul privat cât și bugetarii și pensionarii, Partidul Național Liberal este singurul partid care propune un "Program de urgență pentru ieșirea din criză și reluarea creșterii economice".

După cum probabil bine știți, acum mai bine de o săptămână, în cadrul Biroului Politic Central al PNL, a fost adoptat acest document ce cuprinde măsuri concrete pe care România trebuie să le ia pentru ieșirea din criză. Acest document arată foarte clar că Partidul Național Liberal este partidul din România care are cei mai buni specialiști în economie ce pot propune soluții viabile, dar și faptul că PNL poate în orice moment să-și asume guvernarea.

De mai bine de două săptămâni opinia publică discută despre măsurile anunțate de Traian Băsescu, referitoare la reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor, a pensiilor și ajutoarelor sociale cu 15%. precum și alte măsuri care au în vedere o supraimpozitare a mediului privat. Ceea ce însă ar trebui să se spună este că, indiferent dacă aceste reduceri de salarii și pensii vor fi puse în aplicare, economia, singura care poate genera venituri suplimentare la bugetul de stat, nu este impulsionată în niciun fel. Din contră, reducerea salariilor și a pensiilor, impozitarea bonurilor de masă sau alte asemenea măsuri aberante ale acestui Guvern nu vor face decât să scadă consumul și implicit, veniturile la bugetul de stat, care oricum este gol.

Soluțiile pe care Partidul Național Liberal le propune reprezintă o serie de măsuri care trebuie luate imediat și care vizează nu numai reducerea cheltuielilor cu funcționarea statului, ci și o gură de oxigen pentru redresarea economiei și sprijinirea mediului privat, singurul în măsură să genereze prosperitate. Mai mult decât atât, reducerea cheltuielilor bugetare nu trebuie realizată din topor, așa cum propune actualul Guvern, ci trebuie făcută în urma unei analize reale și pertinente.

În primul rând, reducerea cheltuielilor nu trebuie realizată pe seama pensionarilor și a majorității bugetarilor. În condițiile în care în sistemul sanitar sau cel de educație există o lipsă acută de personal calificat, ministrul turismului, Elena Udrea, are 40 de consilieri personali. În timp ce președintele Traian Băsescu și executantul Emil Boc propun reducerea pensiilor cu 15%, în România există 300 de persoane ale clientelei politice PDL care au rang de secretar de stat. Asta înseamnă că fiecare dintre aceștia au șofer, mașină, secretară și minim 2-3 consilieri plătiți de la bugetul de stat. Reducerea cheltuielilor se poate face pe seama acestora și nu pe seama bugetarilor și pensionarilor cu venituri mici.

Partidul Național Liberal, în propunerea sa de "Program de urgență" de ieșire din criză și relansare economică stabilește 4 obiective foarte clare:

  1. crearea unui cadru favorabil mediului economic și promovarea unor măsuri sectoriale cu efect de antrenare a economiei;
  2. reducerea cheltuielilor publice prin restructurarea cheltuielilor bugetare și redimensionarea rolului statului, dar nu prin reducerea salariilor și pensiilor bugetare;
  3. creșterea veniturilor bugetare, precum și reducerea evaziunii fiscale;
  4. eficientizarea sistemului de management și control pentru creșterea absorbției fondurilor europene.

Fiecare dintre aceste patru obiective pot fi duse la îndeplinire prin măsuri concrete pe care le puteți găsi în "Programul de urgență" aprobat de conducerea PNL. Mai mult decât atât, acest program are în vedere nu numai reducerea cheltuielilor publice, fără însă a tăia din salariile bugetare și pensii, ci și măsuri de relaxare fiscală pentru impulsionarea mediului privat.

Fac apel mai ales la cei din cadrul arcului guvernamental: studiați acest document și propuneți aceste măsuri în cadrul coaliției de guvernare, deoarece doar prin aplicarea acestora încă de acum putem spera că anul 2011 va fi cel al relansării economice!

  Nicolae Jolța - declarație politică: Guvernarea mută, surdă și oarbă;

Domnul Nicolae Jolța:

"Guvernarea mută, surdă și oarbă"

Îmi asum și astăzi, așa cum am făcut-o în repetate rânduri, misiunea de a vă prezenta situația țării în care trăiesc eu, alături de familia mea, de domniile voastre și de un întreg popor. Vorbim însă de situația reală, așa cum se vede ea de la această înaltă tribună, nu de realitatea contrafăcută, văzută de ocupanții vremelnici ai Palatului Victoria.

În acest an, pe stradă, în colectivități diverse, în diferite medii profesionale, cetățenii dezorientați de măsuri de guvernare prost alese și aplicate, vorbesc tot mai mult de posibilitatea de a emigra. Oriunde. Chiar și Republica Moldova a devenit tentantă pentru afacerile românilor dispuși să plece oriunde numai să scape de măsurile incorecte ale acestui Guvern.

Am ajuns în situația în care cetățenii nu-și mai dau vreo șansă de reușită aici, în România, ajungând să-și încerce norocul oriunde altundeva.

România trece azi prin momente grele, încercată fiind de furia unei populații contra măsurilor luate de Guvern. Se spunea că România de după anul 1989 nu va mai fi niciodată România de dinainte de anul 1989.

Pentru prima dată însă, după anul 1989, un conducător al României este asimilat cu Ceaușescu, pentru prima dată strigătul fricii în fața unei sărăcii promise cu cinismul bine cunoscut, este auzit mult mai tare ca în alte proteste de până acum și tot pentru prima dată după Revoluție, cele două personaje care conduc România se ascund de popor, apar doar la televiziuni prietene, de teama de a nu fi contraziși.

Trebuie să vă reamintesc că suntem în anul 2010?

Vă întreb pe domniile voastre, de când nu s-a mai făcut politică în stradă, ei, bine, se întâmplă acum, în anul 2010, într-un singur ton, al nemulțumirii față de conducători. De când n-ați mai fost neputincios în fața a ceea ce se întâmplă în plan politic, ei bine, da, ne simțim neputincioși și inutili în fața puterii care, urmând mesajul campaniilor băsesciene par a fi surzi, muți și orbi față de noi și poporul nostru. De când președintele României nu s-a mai adresat populației noaptea, târziu, așa cum a făcut-o aseară președintele Băsescu inducând o stare de panică, amenințând cu catastrofe economice dacă măsurile propuse de el, în al 12-lea ceas, la propriu și la figurat, nu sunt luate imediat.

Să trăiți bine sau prost după cum ne este dictat de către proprii noștri conducători care nu ne văd, nu ne aud și nu ne vorbesc!

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Cuantumul pensiilor nu trebuie diminuat;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Cuantumului pensiilor nu trebuie diminuat"

După 20 de ani de așa-zisă democrație, politicile sociale din România sunt încă incoerente, ineficiente, sunt reactive și oferă soluții ad-hoc la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune, de abordare strategică, nu se bazează pe evidențe, pe indicatori sociali, nu recurg la monitorizarea și evaluarea programelor curente și anterioare.

Marea problemă a sistemului de protecție socială este lipsa de capacitate de planificare strategică integrată a politicilor sociale. România se află între țările europene cu incidență mare a sărăciei relative, categoriile de populație cele mai expuse riscului de sărăcie în România sunt copiii, vârstnicii singuri, agricultorii, șomerii și pensionarii. Sistemul de protecție socială protejează în mod evident mai puțin copiii, familiile cu mai mulți copii, asigurații din sistemul sanitar și pensionarii în comparație cu alte categorii sociale, așa-zis "privilegiate". Acest lucru nu este corect, nu este moral și nici logic, până la urmă.

Prin pachetul de măsuri pentru reducerea cheltuielilor, Guvernul dorește diminuarea cuantumului tuturor pensiilor cu 15 %, ceea ce ar determina scăderea tuturor veniturilor pensionarilor, iar aici nu mă refer la pensiile mari, ci la acele pensii și așa mici ale marii majorități a pensionarilor, și în special agricultorilor, siderurgiștilor și navaliștilor.

Încercăm să înțelegem că nu sunt bani la buget, că situația economică este dificilă, dar ce vină au oamenii aceștia, pensionarii simpli care au contribuit o viață întreagă la fondurile de asigurări sociale pentru a se bucura de o bătrânețe liniștită. Declaram la începutul mandatului că prioritatea mea rămân, în continuare, pensionarii. Subliniez că, spre deosebire de alți politicieni care se "îndrăgostesc" brusc de pensionari în preajma campaniilor electorale, eu mi-am menținut constantă această preocupare.

În majoritatea intervențiilor pe care le-am avut pe această temă, fie că a fost vorba de inițiative legislative, interpelări, întrebări, declarații politice adresate de la tribuna Parlamentului sau întâlniri cu membrii ministerului de resort, am încercat să rezolv problemele cu care se confruntă marea parte a pensionarilor din România.

Personal, sunt împotriva oricărei măsuri de diminuare a cuantumului pensiilor, pentru care, din punctul meu de vedere, nicio explicație de natură economică sau de alta natură nu este plauzibilă.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Reducerea sărăciei;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Reducerea sărăciei"

Reducerea sărăciei și a marginalizării sociale și îmbunătățirea standardului de viață pentru persoanele vârstnice reprezintă obiective strategice în demersul Guvernului privind îmbunătățirea actualului sistem de protecție socială din România. Creșterea constantă a prețurilor la alimente, creșterea costurilor la utilități (energie electrică, gaze, energia termică etc.) sunt probleme la care pensionarii cu greu mai fac față, un procent important al acestora trăind la limita sărăciei. Drama lor este cu atât mai mare cu cât la această vârstă, o bună parte din banii de pensie se duce pe medicamente. Este evident că pentru traiul de zi cu zi nu le mai rămân suficienți bani.

Așa cum se precizează și în Constituție, statul român are obligația să intervină cu măsuri de protecție socială. Este nevoie să se modifice art. 48 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în sensul implementării unui program prin care să se asigure gratuitatea medicamentelor pentru pensionari. Această măsură este necesară pentru îmbunătățirea stării de sănătate și creșterea speranței de viață, având în vedere creșterea vertiginoasă, în ultimul deceniu, a mortalității, precum și asigurarea continuității și a calității serviciilor medicale acordate pensionarilor. Pentru implementarea unui astfel de program se pot utiliza sume de la trezoreria statului, din sumele acumulate din procesul de privatizare.

În Constituția României, la art. 47 se menționează că:

"(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii."

În virtutea acestor prevederi din legea fundamentală a statului român, autoritățile sunt obligate să asigure condițiile unui trai decent pentru toate categoriile de populație, în special a celor defavorizate, categorie în care se încadrează și pensionarii.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Programe de reconversie profesională;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Programe de reconversie profesională" În România, sunt șomeri care încasează lunar cu mult mai mult decât majoritatea persoanelor care muncesc. Cea mai mare sumă plătită de statul român sub forma unei indemnizații de acest gen ajunge la 7.550 de lei și revine unui lucrător german care a avut "ghinionul" să fie disponibilizat când avea domiciliul pe teritoriul țării noastre.

Sumele primite de persoanele fără loc de muncă variază în funcție de vechimea angajatului, de perioada de cotizare, dar și de venitul încasat înainte de disponibilizare. Dacă majoritatea șomerilor primesc aproximativ 500 de lei pe lună, sunt și multe persoane care ridică de la casieriile agențiilor de ocupare a forței de muncă sume care ar putea provoca invidia și în rândul managerilor de companii.

Șomerii proveniți din rândul angajaților români au cu totul alt regim. Potrivit legislației în vigoare, ajutorul statului se acordă în mod diferențiat în funcție de stagiul de cotizare. În plus, valoarea indemnizației rezultă din cea a veniturilor declarate de disponibilizat în ultimul an de activitate. Persoanele care, pe lângă salarii, au fost răsplătite și cu anumite prime sau bonusuri, pot ajunge la un șomaj de mii de lei, deoarece nu există un plafon-limită pentru aceste indemnizații. Mulți dintre cei care apar pe listele agențiilor județene de ocupare a forței de muncă având ajutoare generoase s-au autodisponibilizat, știind că nu o vor duce prea greu în intervalul în care statul îi sprijină. Dar cum legislația în vigoare nu poate evita astfel de situații, autoritățile nu au altă soluție decât să plătească.

Reconversia profesională rămâne doar o iluzie, în timp ce în alte țări statul preferă să investească în reconversia profesională a persoanelor rămase fără un loc de muncă, la noi sunt preferate măsurile pasive. Pentru anul în curs, Guvernul a alocat doar 27,3 milioane de lei programelor de formare profesională. În plus, cursurile de calificare se înscriu în seria celor fără niciun viitor, predominând cele de bucătari, ospătari și frizeri. Nici cele 500 de milioane de euro puse la dispoziția României prin Fondul European de Adaptare la Globalizare nu au atras autoritățile de la București. Banii sunt destinați exclusiv ajutorării lucrătorilor disponibilizați să se reîncadreze în muncă.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică România fără cianuri;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"România fără cianuri"

Să ne aducem aminte cum în luna ianuarie a anului 2000, mii de tone de pește au murit în râurile Tisa și Dunăre din cauza unei scurgeri de cianuri de la mina "Aurul", deținută de o companie australiană. Aproximativ 99.000 mc de ape reziduale cu cianuri s-au revărsat din lacul de decantare al minei, provocând cel mai mare dezastru ecologic din Europa din ultima decadă. Biologii au estimat ca fiind necesari 5 ani pentru repopularea cu pește și între 10-20 de ani pentru refacerea totală a florei și faunei. Bazinul Tisei era unul dintre cele mai curate râuri din Europa, adăpostind cel puțin 20 de specii protejate de pește.

În urmă cu ceva timp, tot printr-o declarație politică, atrăgeam atenția asupra problemelor majore rezultate ca urmare a folosirii cianurilor în mineritul românesc. Același lucrul voi încerca să îl readuc în discuție prin aceasta declarație politică. Cu toții trăim într-un mediu care își pune amprenta asupra vieții noastre, iar prin distrugerea bogățiilor naturale și exploatarea lor pe bază de cianură nu se poate întâmpla altceva decât un dezastru natural. Cianura de sodiu este extrem de dăunătoare pentru sănătatea umană și pentru mediu, chiar în cantități mici putând fi fatală pentru oameni și faună, existând premisele creării unui dezechilibru natural. Folosirea cianurii în minerit a dus peste tot în lume la accidente cu grave urmări ecologice, numai între 1998 și 2006 înregistrându-se 25 de accidente cu cianuri în întreaga lume (în state cum ar fi Colorado, Nevada, Montana, Idaho, California, South Dakota și South Carolina, precum și în țări ca și România, Guyana, Canada, Kirghistan și Papua Noua Guinee), cauzând moartea unor cantități enorme de pește, distrugerea unor întregi ecosisteme și contaminarea surselor de apă.

Mai multe state au hotărât să interzică prin lege folosirea cianurii în minerit, printre acestea numărându-se Costa Rica, Republica Cehă, Montana, Colorado, Wisconsin (USA), precum și Argentina.

Având în vedere necesitatea protecției mediului, a vieților omenești, fără frica unui eventual dezastru ecologic, care este atât de iminent a se produce, consider că avem tot dreptul și trebuie să ne opunem oricăror inițiative care doresc să aducă atingere unor principii fundamentale. Noi trebuie să hotărâm, noi trebuie să luăm atitudine, să acționăm pentru a fi convinși că am făcut ceea ce este necesar, firesc și moral. Este mai ușor să prevenim un dezastru decât să ne tratăm de efectele lui. Proiecte ca Roșia Montană țin de trecut, nu țin de viitor.

În secolul XXI, aurul adevărat se va afla în acele țări în care va fi păstrată natura așa cum a creat-o Dumnezeu, și nu acolo unde se mutilează peisajul și se fură de la natură și "ultimul cântec de pasăre".

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Soluții pentru bolnavii de leucemie.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Soluții pentru bolnavii de leucemie"

O soluție pentru ca mai mulți români care suferă de leucemie să fie tratați ar fi dotarea și finanțarea centrelor deja existente în România. Cei care au puterea de decizie sunt însă indiferenți. O bună parte din tratamentele pentru care românii merg acum în străinătate, iar statul le plătește, ar putea fi făcute cu succes în țară, la costuri mult mai mici. Un exemplu relevant este situația bolnavilor depistați cu leucemie care au nevoie de transplant. Statisticile arată că circa 40% dintre cei care cer ajutor pentru a fi tratați în străinătate suferă de leucemie.

Experți români în hematologie consideră că multe persoane cu boli grave ale sângelui ar avea acces la transplantul de măduvă în România dacă ar fi posibilă finanțarea unui număr dublu de proceduri. La nivel național, Ministerul Sănătății a stabilit finanțarea unui număr fix de transplanturi:100 de autotransplanturi și 30 de allotransplanturi (cu măduva prelevată de la donatori înrudiți). Această limitare neortodoxă îi supune unui stres în plus pe bolnavi și pe familiile lor, care fac eforturi supraomenești să obțină banii sau aprobarea dosarelor pentru transplant în centrele din străinătate.

De asemenea, și medicii se simt constrânși profesional de lipsa banilor. În România, un autotransplant este decontat cu 25.000 de euro (doar recoltarea celulelor și administrarea grefei), respectiv cu 45.000 de euro pentru un allotransplant. În schimb, în străinătate, costul este de aproximativ 120.000 de euro, dar în acești bani intră absolut toate cheltuielile: plata medicului, condiții de spitalizare etc.

Pe de o parte, Ministerul Sănătății nu investește în dezvoltarea centrelor românești de transplant, fapt care ar putea duce la salvarea multor vieți înscrise pe listele de așteptare. Lipsa funcționării registrului național al donatorilor de celule stem hematopoetice micșorează considerabil șansele de supraviețuire ale persoanelor fără donator înrudit. Acești bolnavi sunt trimiși în străinătate tocmai pentru că la noi nu funcționează registrul național. Banii plătiți de Ministerul Sănătății pentru tratamentul în străinătate ar putea fi investiți în centrele din România.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 5 martie 2021, 21:56
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro