Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of June 8, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.95/18-06-2010

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 08-06-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 8, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Mihai Alexandru Voicu și Sever Voinescu-Cotoi, secretari.

 
Ioan Stan - aducerea în discuție a unor politici economice în privința drumurilor și podurilor din județul Suceava;

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor!

Declar deschisă ședința de astăzi consacrată declarațiilor politice.

Începem astăzi cu opoziția.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan din partea Grupului parlamentar al PSD și se pregătește domnul deputat Márton Árpád din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnă,

Domnilor colegi,

În mintea multora dintre noi persistă, împotriva strădaniilor susținute ale unora, ideea că Parlamentul este forul suprem la care cel nedreptățit, disprețuit, uneori chiar disperat, sau uluit cum este cazul meu astăzi, își poate căuta, și de ce nu, își poate găsi răspunsul la preocupări. Așa că, după ce am încercat să lămuresc niște lucruri cusute cu ață albă la mine acasă, la Suceava, și am avut același succes cu ăl de bătea toaca la urechea surdului, mi-am zis că, până a se transforma primul for legislativ al țării într-un apendice al Cotroceniului, să vă înștiințez și pe domniile voastre ce-i duce capul pe cei care au pus mâna pe Consiliul Județean Suceava.

Iată despre ce este vorba.

Societatea Comercială pe acțiuni Drumuri și Poduri Suceava are ca acționar unic sus-amintitul consiliu județean. În afară de această calitate, același consiliu o mai are și pe cea de principal datornic al Societății Drumuri și Poduri, contribuind substanțial la situația financiară mai mult decât îngrijorătoare a acesteia. Speranța celor de la firmă că vine și vremea spălării cinstitului obraz al Consiliului județean cu ocazia vreunei licitații de lucrări s-a spulberat când firma TASA - Botoșani a câștigat lucrările de întreținere multianuală a drumurilor sucevene.

Surpriza a fost atât de mare și de neplăcută pentru directorul societății perdante încât l-a provocat să facă presei declarații cel puțin surprinzătoare. Am aflat astfel că "licitația este o formă legală în România de a da lucrarea cui trebuie", că prevederile caietului de sarcini sunt permisive și că orice firmă care participă la licitații poate fi favorizată de la bun început prin prevederi ale acestuia fără să se încalce legea.

Sigur că atare afirmații l-au iritat copios pe acționarul principal. Chiar dacă pierderea unui contract pe o perioadă de trei ani, care valorează circa 100 de milioane ron, cumularea de debite restante ca și de datorii neachitate, precum și soarta incertă a celor 370 de angajați în condițiile de mai sus ar justifica în ochii "stăpânului" ieșirea nervoasă a directorului de la Drumuri și Poduri S.A., afirmații de genul "avem atuuri pe care nici o altă firmă nu le avea" nu mai sunt de suportat.

Așa că meditând, acționarul unic și viteaz la "atuurile" de care s-a făcut vorbire și care cu siguranță miros a campanie electorală de la o poștă, a reînceput să cânte, mârâind și încercând să muște, balada "datoriilor istorice" care ar încovoia grumazul drumarilor suceveni. Au fost reluate pentru acest motiv acuze la adresa fostei conduceri a Societății de Drumuri și Poduri, cum s-ar fi putut altfel, la adresa fostei conduceri a Consiliului Județean, a fost menționat, în treacăt desigur, și DNA-ul, a fost vehiculată patetic o sumă de opt miliarde de lei. Mă rog s-a folosit tot arsenalul obișnuit în dieta cu portocale.

Pentru că în fața dumneavoastră nu se poate să nu spunem adevărul, haideți să lămurim și aici, așa cum s-a lămurit și la DNA, subtil pomenit, chestiunea presupuselor datorii istorice care ar mai fi fost și electorale.

La data câștigării alegerilor pentru Consiliul Județean Suceava de către actualii "iubiți conducători", Societatea de Drumuri și Poduri înregistra, la șase luni, un profit net, recunoscut cu scrâșnete de nou-veniții în fruntea județului, de 21 miliarde lei. Ca să fim absolut corecți, a fost un profit de 85 miliarde la cele șase luni, dar oamenii cu chip portocaliu au considerat că alocarea unei sume de 64 de miliarde lei pentru nevoile drumurilor județene s-a făcut electoral, ca și cum cetățenii beneficiari erau locuitori ai Bangladeshului și nu ai județului. Cele 21 de miliarde au fost totuși obligați să le recunoască.

Cum spuneam, au venit băieții dornici să-și dovedească priceperile și în șase luni de recuperări ale cheltuielilor de campanie Societatea de Drumuri înregistra pierderi de aproximativ 40 de miliarde lei. Îngrijorați de viteza recuperărilor au decis, culmea ridicolului, să înregistreze ca profit la sfârșitul anului 2008 tocmai diferența de 64 miliarde lei care n-au recunoscut-o inițial. Nu vi se pare cinic, stimați colegi ?

Ei, și ca să nu-și iasă din mână, cum se spune, "fructuoasa" activitate a continuat și în anul 2009 când, în același tipic, s-au înregistrat 46 de miliarde de lei pierderi.

Iată deci cum operează Consiliul Județean Suceava:

  • se ia o societate comercială pe profit;
  • se exploatează eficient;
  • se conduce cu grijă pe drumul spre faliment;
  • se înlătură spectrul falimentului printr-o privatizare corespunzătoare, la un preț corespunzător, în favoarea unui client corespunzător.

Consiliul Județean Suceava are prestații vechi în acest domeniu, doamnelor și domnilor colegi.

În cunoștință de cauză fac aceste afirmații, căci și în orașul meu, Fălticeni, același conducător de destine județene are în proprietate două imobile, unul cu istoric ce datează de pe vremea Consulatului austro-ungar, pe care le lasă să se părăginească pentru a le putea vinde pe sume modice unora față de care mai au datorii sau pe care vor să și-i facă datori.

Și ca să nu credeți că numai cu asta se ocupă cei de la Consiliul Județean Suceava, vă temperez imediat. Nu, doamnelor și domnilor, Consiliul Județean Suceava se mai ocupă, printre altele desigur, și de alocarea sumelor necesare lucrărilor de înlăturare a efectelor inundațiilor din anul 2008. Bineînțeles, respectând stilul și metodele de acum arhicunoscute. Se alocă bani acolo unde primarul joacă după cum i se cântă chiar dacă localitatea cu pricina a văzut inundațiile doar la televizor. Dixit!

Sunt și aceste fapte repere ale unei politici economice edificate pe sacrificiul celor mulți și răbdători, politică despre care vizionarul nostru premier zice că ar fi "sănătoasă", având ca unic argument faptul că e făcută de ai lui.

O fi, dar și răbdarea celorlalți are margini!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Márton Árpád-Francisc - exprimarea unui deziderat: alegeri pentru consiliile minorităților naționale, având ca exemplu recent alegerile din Serbia;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Márton Árpád și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Mihai Cristian Apostolache.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule președinte,

Mileniul doi de după Hristos a adus Europei o istorie zbuciumată, brăzdată de războaie de cotropire, de eliberare națională, având un scop declarat economic, religios sau național. În decursul acestei istorii au luat ființă respectiv s-au destrămat state și imperii, milioane de oameni aparținând unor comunități naționale rămânând minoritari în statul în care trăiesc. Doar în secolul trecut, două războaie mondiale și tratatele care le-au urmat, respectiv istoria deceniului de după prăbușirea comunismului, a avut astfel de urmări. Istoria a demonstrat însă că nici războaiele, nici tratatele de pace nu au rezolvat problema națională.

În majoritatea statelor europene, ea s-a dorit a fi rezolvată prin acordarea de autonomii teritoriale sau culturale unor comunității naționale. Recent, în urma unei modificări legislative, mai concret pe data de 6 iunie, în Serbia au avut loc alegeri, alegeri pentru consiliile minorităților naționale din Serbia, 19 minorități, printre care și românii/vlahii din Serbia și-au ales Consiliul Național având competența de a administra domeniile învățământului, culturii, mass-media, a folosirii limbii materne. Eu cred că este un exemplu bun de urmat.

Eu cred că animozitățile dintre minoritățile naționale vor putea fi rezolvate numai atunci când fiecare comunitate va avea dreptul să decidă ea cum dorește să învețe, cum să-și exprime cultura, să și-o dezvolte. Avem și noi un proiect de lege în Parlamentul României, deocamdată, din păcate, blocată într-o comisie compusă din trei comisii, cea a Statutului minorităților naționale. Așteptăm și noi să avem alegeri pentru consiliile noastre.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Cristian Apostolache - referire la conducerea PSD-PNL a Orașului Vălenii de Munte;

Îl invit pe domnul deputat Apostolache, din partea Grupului parlamentar al PDL, să poftească la microfon.

îl invit să fie pregătit pentru a urma pe domnul deputat Vasile Mocanu, în limita a trei minute, conform Regulamentului Camerei Deputaților.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cu ceva timp în urmă, am trimis locuitorilor Orașului Vălenii de Munte o scrisoare în care îi informam în legătură cu activitatea mea parlamentară din perioada decembrie 2008 - mai 2010, precum și despre unele aspecte privind activitatea administrației publice locale din urbea de pe Valea Teleajenului.

La scurt timp, Primarul PSD al Orașului Vălenii de Munte a transmis un răspuns la scrisoarea adresată de mine locuitorilor Orașului Vălenii de Munte, de parcă îi scrisesem dumnealui, în care mă denigra în stilul său caracteristic și încerca să-i convingă pe vălenari că inclusiv realizările fostului primar, regretatul Stelian Manolescu, ale mele, ca de exemplu, modernizarea Spitalului Orășenesc, sau ale unor agenți economici privați, sunt realizările mandatului său. Cred că i-a scăpat domnului primar să spună că a construit și Casa Poporului sau Autostrada Soarelui, atât de multe lucruri a prezentat în scrisoare ca fiind realizate de dumnealui.

Dincolo de acest exercițiu de comunicare, atacul la adresa mea a fost orchestrat de grupul de interese din fruntea administrației Orașului Vălenii de Munte, în care intră primarul PSD, Nițu Mircea, viceprimarul PNL, Gheorghe Vasile, și finul acestuia, omul de afaceri cunoscut sub porecla de Bebe Moacă. Toți trei au un plan bine definit de a folosi administrația locală în interesul lor și nu în interesul locuitorilor orașului, dovadă stând numărul mare de lucrări primite de la Primăria Văleni de către omul de afaceri Bebe Moacă, fie prin selecție de oferte, încredințare directă sau licitație.

Totodată, pentru a limita scurgerile de informații din Primărie, actualii șefi ai administrației locale au încercat, într-o ședință de consiliu local, să acorde, în plină criză, anumite stimulente financiare pentru o parte a personalului din Primărie, uitând probabil că astfel de stimulente trebuiau acordate în primul rând profesorilor, sau banii respectivi, dacă existau în bugetul local, puteau să fie folosiți pentru continuarea lucrărilor de modernizare a Spitalului Orășenesc Vălenii de Munte.

Cu această ocazie îi anunț pe liderii celor două partide amintite, PSD și PNL, că la nivelul Orașului Vălenii de Munte, alianța PSD-PNL funcționează foarte bine în folosul grupului de interese format din primarul PSD, viceprimarul PNL și omul de afaceri Bebe Moacă, dar în detrimentul locuitorilor acestui oraș.

Orașul Vălenii de Munte merită mai mult. Merită, în primul rând, o administrație care să fie a cetățenilor săi și nu una dominată de grupuri de interese.

În final, doresc să-i amintesc primarului Orașului Vălenii de Munte, care, la ultima ședință de consiliu local, m-a amenințat că va riposta pe măsură dacă îmi permit să mai trimit informări cetățenilor, câteva din articolele cuprinse în Legea privind statutul deputaților și senatorilor:

Art. 11 alin.(2) "Deputații și senatorii au obligația menținerii unui dialog permanent cu cetățenii pe problemele care îi interesează și care rezultă din asumarea și exercitarea mandatului de parlamentar."

Art. 26 alin.(1) - "Pe durata exercitării mandatului de parlamentar, deputații și senatorii sunt purtători ai autorității publice de stat."

Alin.(2) - "Orice faptă prin care se aduce atingere onoarei ori reputației unui deputat sau senator ca și amenințarea ori actele de violență săvârșite împotriva acestuia, în legătură cu exercitarea mandatului, se pedepsesc conform dispozițiilor Codului penal privind infracțiunile contra autorității."

Vă mulțumesc!

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu numele Minciunile din statistici;

Îl invit la microfon pe domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al PSD. Urmează un vechi liberal, domnul Cătălin Cherecheș.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Minciunile din statistici".

Agricultura ieșeană este minunată, doar dacă ne luăm după datele oficiale. Potrivit informațiilor furnizate de Direcția Județeană de Statistică, producția agricolă a județului Iași este în creștere, mediul rural prosperă, iar fermierii sunt bombardați cu subvenții din toate părțile.

Astfel, în anul 2008, am consemnat o producție în sectorul vegetal de 1,70 miliarde de lei, în cel animal de 656 milioane de lei, iar în serviciile agricole de aproape 24 milioane de lei. De asemenea, mediul rural a primit peste 400 de milioane de lei, iar fermierii ieșeni au beneficiat de subvenții în valoare totală de aproximativ 180 milioane de lei.

Ce poate fi mai frumos decât atât?

În realitate, situația stă exact pe dos. Adică totul merge foarte bine, doar că agricultura ieșeană este la un pas de faliment. Avem tot mai puține animale și o din ce în ce mai mică suprafață agricolă.

O mulțime de bani se risipesc în ferme de subzistență, care nu produc mai nimic. Producțiile la hectar arată că suntem pe ultimul loc în Europa. De exemplu, în județul Iași, producția medie de grâu la hectar este de puțin peste 3 tone, în vreme ce în Bulgaria este de 4,1 tone, în Polonia de 5 tone, iar în Cehia de 5,7 tone. Și m-am referit doar la țările foste comuniste din jurul României.

Dar cea mai bună dovadă provine chiar din piețele ieșene. Aici se vând pepeni din Grecia, mere din Turcia, castraveți din Bulgaria și varză din Cipru. Piața este invadată de produse din import, cele românești fiind extrem de puține.

De ce mint guvernanții?

Răspunsul este întristător de simplu. Dacă s-ar spune adevărul, am descoperi că actualul Guvern a distrus aproape în totalitate agricultura românească, dar minciunile nu țin de foame și vom descoperi foarte curând această realitate păguboasă.

Vă mulțumesc.

Să trăiți, domnule vicepreședinte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat. Să trăiască toată lumea bine.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică cu titlul Despre așteptările românilor;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș, din partea Grupului parlamentar al PNL, și o rog pe doamna Maria Sonia Drăghici, din partea Grupului parlamentar al PSD, să se pregătească.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Mulțumesc, domnule președinte,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Despre așteptările românilor."

Doamnelor și domnilor deputați,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

România și românii trăiesc evenimente dureroase pentru majoritatea dintre ei. Multe au fost așteptările lor în toți acești ani și, din păcate, puține s-au îndeplinit. Din 1990 încoace, odată la patru ani, toate forțele politice au promis schimbarea în bine a României, iar schimbarea în bine ar fi trebuit să însemne, în primul rând, creșterea nivelului de trai. Criza economică a venit și ea să lovească și mai mult, iar măsurile luate de Guvern, cu acceptul președintelui României, nu fac altceva decât să asmută categoriile sociale unele împotriva altora și, ce este mai grav, împotriva instituțiilor statului.

Ca tânăr politician, dacă ar fi să răspund la întrebarea Unde suntem după 20 de ani? aș putea spune că avem un stat democratic, avem legi, avem libertate de expresie, avem chiar libertatea de a circula, dar avem, mai ales, grija zilei de mâine. Pensiile celei mai vulnerabile categorii sociale vor fi diminuate, salariile bugetarilor la fel, indemnizațiile pentru îngrijirea copiilor vor fi și ele micșorate, la fel și ajutoarele pentru mulți dintre români. Din păcate, s-au înmulțit abuzurile, am reușit să nu mai avem lideri și valori cu care să ne mândrim, am pierdut instinctul binelui.

Doamnelor și domnilor colegi,

E bine știut faptul că un stat puternic are nevoie de încredere și loialitate între instituțiile lui, între acestea și cetățeni. Dar în loc de concordie națională, care se impune în perioade de criză, pentru a ne sprijini și a clădi împreună, asistăm la învrăjbire și ură între categoriile profesionale și sociale. Guvernul și cei aflați la putere vorbesc despre solidaritate, dar solicită asta doar celor de la care iau, uitând că generozitatea, spiritul de răspundere și încrederea de la ei trebuie să vină.

În momentele grele, românii au avut puterea de a se regăsi pe ei și valorile la care se raportează. Doar că acum descoperă că țara nu mai are bani, că nimeni nu e răspunzător de această stare de lucruri, că România are de toate, de la hoți, la corupți, dar îi lipsește un proiect de construcție. In loc de vinovați, avem sacrificați.

Nimeni nu vorbește despre lipsa de decizie, despre competență, iar românii și-au pierdut încrederea în clasa politică și în instituțiile democratice. Aceasta este realitatea anului 2010.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Sonia-Maria Drăghici - declarație politică intitulată Trebuie să salvăm copiii cu epidermoliză buloasă!;

Urmează doamna deputat Sonia-Maria Drăghici. Se pregătește domnul deputat Lubanovici din partea Grupului parlamentar al PDL.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Trebuie să salvăm copiii cu epidermoliză buloasă!" Aceasta este declarația mea politică de astăzi.

Stimați colegi,

Epidermoliza buloasă este o boală genetică rară, care condamnă irevocabil o ființă umană, încă de la naștere, la chin și suferințe. Acestor copii nu le mai crește pielea accidentată, rănile nu li se mai vindecă, iar pielea lor e acoperită în întregime de bășici. Familiile atinse de aceasta catastrofă sunt condamnate, pe lângă suferința continuă, și la mizeria noastră tipic românească: dosare, anchete sociale, adrese peste adrese, pe la și de la instituțiile statului, trimiteri de la ministere la direcții locale etc. și primesc în final un ajutor de handicap de 68 de lei pe lună.

Pansamentele speciale care ajută la vindecarea relativă a rănilor copilașilor costă 110 lei și ajung pe 2 zile, nu mai vorbim de cremele de protecție. Lista de medicamente pentru boli rare? Această listă conține doar medicamente chimice de sinteză gen tetraciclină și alte alifii, unele iritante, care usucă pielea și măresc suferințele.

Conform Ordinului nr. 1386 din 30/07/2008, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605 din 14/08/2008 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 574/269/2008 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate în anul 2008, în România existau atunci 36 de bolnavi cu epidermoliză buloasă.

Conform aceluiași ordin, costul mediu pe bolnav urma să fie de 1000 lei, pentru asigurarea, în spital și în ambulatoriu, a medicamentelor specifice necesare tratamentului bolnavilor cu această afecțiune rară. "Medicamentele specifice necesare pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor cu mucoviscidoza (adulți, copii), epidermoliză buloasă și scleroză laterală amiotrofică se eliberează prin farmaciile cu circuit deschis, aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate", scria în Ordin.

Asociația Minidebra a pacienților cu epidermoliză buloasă identifica, în 2009, 51 de bolnavi cu această afecțiune și, printr-un Memoriu adresat Ministerului Sănătății, solicita revizuirea și îmbunătățirea listelor de medicamente utilizate în aceste cazuri rare, apărute la copii, pentru care, de fapt, îngrijirea nu este ocazională, ci permanentă.

Răspunsul a fost sec și neurmat de consecințe practice. Nu s-a revizuit lista cu medicamente necesare, deși în UE există zeci de produse extrem de utile și eficiente, pe care în prezent părinții le cumpără cu mari eforturi.

Uneori, drumul către un miracol este unul lung și anevoios. Poate că și prin demersul meu, care va fi formulat și ca interpelare, Ministerul Sănătății va lua măsuri pentru îmbunătățirea vieții și a tratamentului acestor copii. Nu îi putem lăsa fără niciun sprijin și condamna la o viață de chin.

Un stat responsabil are grijă de persoanele cu dizabilități. Ministrul actual al sănătății nu este încă tată, dar poate va fi și i-aș dori din inimă să aibă pe viitor copii sănătoși.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc și eu, doamna deputat.

 
Mircea Lubanovici - lansarea unui apel ca Ministerul Afacerilor Externe să instituie și să extindă cât mai urgent Programul consulatelor itinerante în Statele Unite, Canada și Australia;

Invit la microfon pe domnul deputat Lubanovici și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Aledin Amet, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Lubanovici:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În calitate de deputat ales în Colegiul nr.3 Diaspora, colegiu în care au ales să locuiască peste 2 milioane de români, doresc să afirm încă o dată că românii din Diaspora merită pe deplin respectul concetățenilor lor din România și, mai ales, al actualei administrații de la București.

Reamintesc, totodată, că banii trimiși în țară de milioanele de români din afara granițelor țării au contribuit și încă mai contribuie chiar și acum, în aceste condiții economice vitrege, la stabilizarea balanței de plăți a statului român.

Rămânând ferm atașat intereselor românilor pe care-i reprezint în Parlamentul României și pornind de la necesitatea soluționării problemelor consulare ale acestora, fac un apel și pe această cale la Ministerul Afacerilor Externe să instituie și să extindă cât mai urgent posibil Programul consulatelor itinerante în Statele Unite, Canada și Australia, cu posibilitatea rezolvării serviciilor consulare, incluzând dotarea tehnică necesară pentru reînnoirea pașapoartelor potrivit legislației în vigoare.

Trebuie să reamintesc Ministerului Afacerilor Externe că românii din SUA, Canada și Australia - pe care-i reprezint - sunt nevoiți să parcurgă distanțele imense dintre orașele în care locuiesc și cele în care există misiunile diplomatice ale României în SUA, Canada și Australia și să cheltuiască timp și bani pentru a putea beneficia de serviciile consulare de care au nevoie. Un exemplu concret, în acest sens, sunt cetățenii români care locuiesc în Vancouver (British Columbia) care sunt forțați să se deplaseze peste 4000 de kilometri tocmai la consulatul românesc din Toronto-Canada, cea mai apropiată misiune diplomatică românească.

Sunt conștient de situația bugetară a României și în special a MAE, dar consider că, în afară de faptul că există un potențial mare de prestări servicii consulare în comunitățile românești din țările amintite, sunt în beneficiul bilanțului financiar al Ministerului Afacerilor Externe. Reorganizarea și îmbunătățirea serviciilor din misiunile diplomatice românești poate reduce cheltuielile de administrare a consulatelor din Colegiul nr.3 Diaspora prin angajarea cetățenilor români care locuiesc în orașele unde sunt amplasate misiunile diplomatice ale României. Deci rezolvarea nevoilor legitime ale românilor din Diaspora nu numai că nu înseamnă o creștere a costurilor de funcționare a Ministerului Afacerilor Externe, ci reprezintă o sursă de venituri pentru bugetul României, prin încasarea taxelor legale pentru serviciile prestate.

De aceea fac apel la oficialitățile din MAE, ca în Canada, până la deschiderea unui consulat românesc în orașul Vancouver, să fie instituit Programul consulatelor itinerante cât mai curând posibil, cu începerea prioritară a activității din acest oraș, precum și extinderea acestui program în SUA și Australia.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică: Este nevoie de o cursă aeriană între Constanța și Istanbul;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Aledin Amet și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Tudor Ciuhodaru din partea Grupului parlamentar al independenților.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Este nevoie de o cursă aeriană între Constanța și Istanbul"

În urmă cu 3 ani și jumătate promovam ideea realizării unui traseu aerian între Constanța și Istanbul. La vremea respectivă se invoca faptul că nu erau îndeplinite toate condițiile tehnice și materiale pentru a putea fi finalizat demersul, cu toate că existase, cândva, o cursă similară.

Se cunoaște, în județele Constanța și Tulcea se găsesc semnificative comunități de tătari și turci. De asemenea, în această regiune își desfășoară activitatea numeroși oameni de afaceri, cetățeni turci, existând, așadar, un cadru favorabil dezvoltării, inclusiv în zona transportului, fie că este vorba de cel aerian, de cel maritim sau de cel rutier.

Mai mult, turismul fiind o preocupare de bază în cele două județe, inițiativa realizării cursei aeriene Constanța-Istanbul capătă substanță.

Cu siguranță, beneficiile ar fi reale și de durată. În primul rând, ar exista un câștig pentru cei dornici să ajungă mai repede la destinație.

În condițiile în care s-a demonstrat că variante precum Constanța-Bologna, Constanța-Pisa, Constanța-Bruxelles sunt eficiente, legătura cu metropola din Turcia nu poate fi decât o reușită.

Aeroportul din Istanbul reprezintă, însă, și un centru de unde se ajunge în zone ale Asiei și Africii.

Iată de ce pledez pentru finalizarea inițiativei. Iată de ce consider utilă o astfel de cursă între două orașe importante.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică legată de inițierea unui proiect legislativ de finanțare a sistemului medical;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ciuhodaru.

Dacă mai dorește cineva.

Da, vă rog.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

După 20 de ani asistăm la cel mai mic produs intern brut alocat sănătății. Am ajuns la 3,2% din p.i.b., avem aceleași costuri ca în Occident, în schimb, cheltuielile cu manopera medicală sunt dintre cele mai reduse.

În aceste vremuri de criză în care constatăm că se pun tot felul de taxe pentru pacient, am inițiat un proiect legislativ care prevede direcționarea fondurilor publice ale Ministerului Sănătății strict către unitățile sanitare publice. Poate că așa vom reuși să asigurăm gratuitatea pentru cei săraci, pentru cei aflați în suferință, pentru a da o șansă celor care nu au altfel cum să-și asigure nevoile de sănătate.

Mai mult decât atât, poate așa vom reuși să asigurăm o finanțare aproape de mulțumitor a sistemului medical românesc, în așa fel încât personalul medical să nu mai plece în străinătate și să n-ajungem la salariile de mizerie care sunt în sistemul de față în sistemul sanitar.

Eu cred că nu vom fi în stare să vindem sănătatea românilor pentru 30 de arginți și, în aceste condiții, vă invit să vă alăturați acestui proiect legislativ. Sănătatea nu are culoare politică și sunt convins, în schimb, dacă va exista susținere politică, acest proiect legislativ poate fi adoptat în vremuri de criză.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Oltean - declarație politică: Există mai multe moduri de a face politică;

Îngăduiți-mi să-mi prezint și eu propria mea declarație politică. (De la tribună)

 

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Există mai multe moduri de a face politică".

Doamnelor și domnilor deputați,

Politica este activitatea prin care oamenii elaborează, apără și amendează legile, construiesc regulile generale sub care și ei înșiși trăiesc. Într-un sens mai restrâns, ea e exercitarea puterii, a autorității de stat, elaborarea deciziilor colective și alocarea resurselor. Ca activitate dinamică procesuală, politica presupune mecanisme decizionale specifice, dependente de formele pe care le îmbracă puterea. Ea este capacitatea individului sau a unui grup de indivizi de transformare în direcția dorită a comportamentului altor indivizi sau grupuri. Într-un anume sens care trebuie foarte bine înțeles, ea este forma specială a exercitării influenței. Puterea este ansamblul proceselor și rolurilor sociale prin care sunt efectiv luate și apoi executate acele decizii care angajează și obligă întreg poporul. Pe de altă parte, ea este șansa actorului politic de a-și impune voința sa altui agent politic.

Stimați colegi, știm cu toții că puterea atrage ca un magnet. Cu cât este mai mare, cu atât eforturile sunt mai consistente pentru amplificarea ei. Puterea este un triumf al personalității, este încununarea geniului individului sau grupului. Indivizi și grupuri fac eforturi deosebite pentru a-și asigura accesul la putere, pentru a intra în rolul autorității în relația cu ceilalți membri ai comunității, dar mai ales pentru a beneficia de pârghiile autorității instituite.

Dar un foarte mare avantaj al puterii este posibilitatea de a influența toate componentele comunității, ceea ce duce firesc și la posibilitatea perpetuării prin abilitate și eficiență. Pentru a putea influența și a convinge masele, actorii politici au nevoie de un instrument și acela este discursul. Pentru a fi eficient, discursul politic trebuie să conțină raționamente convingătoare și proceduri care să îi confere expresivitate. Dar mai ales trebuie să fie sincer. Este știut faptul că discursul politic este o construcție ce susține și promovează interese, însă un lucru care este problematizat și pus sub semnul întrebării este multitudinea de interese apărute. Și pentru a se ajunge la satisfacerea acestor interese mulți recurg la minciună, la imoralitate, la manipulare în politică.

Din acest punct de vedere, există mai multe forme de manipulare: pozitivă, dacă se poate spune așa, care este în acord cu normele raționalității dar și cu normele moralității, care acționează în vederea satisfacerii binelui comun, și manipulare negativă, care se face prin minciună. Unii mint fără să-și dea seama, în necunoștință de cauză, din ignoranță, dar ce mi se pare mult mai grav este că alții mint cu bună știință, cunoscând adevărul, iar alții spun doar un adevăr trunchiat. Minciunile nu circulă separat. Ele se constituie în sistem, și există multe astfel de sisteme. Omul se naște și moare, până la urmă, printre minciuni. Ele ne chinuiesc și ne înșeală, ne irită și ne induc în eroare. Căile vieții noastre se întretaie mereu cu ele.

Sistemele minciunii funcționează și în viața noastră publică. Unele dintre ele se susțin și se completează reciproc, altele se iau la întrecere și ne amețesc. Iată de ce trebuie să ne gândim foarte serios la raportul dintre adevăr și politică, valori și politică, dintre morală și politică. Întrebarea este dacă se poate accepta doar un adevăr parțial sau un adevăr convenabil? Se poate accepta discursul politic fără valorizare, fără o anumită etică? Toate relațiile politice invocă valori precum "drepturile omului", "democrație", "stat de drept', "egalitate", "justiție". Ele sunt specifice domeniului politic. Trebuie să reflectăm cu toții asupra raportului dintre proclamarea valorilor și ideea de a acționa în practică în funcție de acestea.

În domeniul politic se întâmplă adesea ca în timpul discursului politic să aibă loc proclamarea unor valori, iar în practică să existe fapte în totală neconcordanță cu acestea. În atitudinea omului politic nu ar trebui să-și găsească un loc de frunte afirmațiile contradictorii. Pentru a fi credibil, trebuie să ai consecvență în opinii și credință, trebuie să fii fidel doctrinei și ideologiei din care faci parte. O dovadă de inconsecvență este cea din timpul campaniilor electorale, în care la noi una se afirmă în fața electoratului înainte de alegeri, și altceva după. Ceea ce este și mai grav este sfidarea opiniei publice prin prezentarea denaturată a realității.

Stimați colegi, politica pune alături trei termeni foarte importanți: pasiune, intuiție și responsabilitate. Politica ar trebui să se facă nu doar cu capul, ci și cu sufletul, cu pasiune și intuiție.

Adevărul în politică poate fi uneori în contradicție cu interesele unui grup sau altuia. Din nefericire, de cele mai multe ori se sacrifică adevărul, deoarece interesul e mult mai puternic. Alteori apare ideea "răului cel mai mic". Apoi se aduce în discuție alegerea acestuia pentru realizarea intereselor pe care le promovează. Discursul politic poate avea în componența sa mai multe caracteristici care pot influența adevărul.

Dar există și un alt fel de a face politică! Unii spun că am fi nerealiști să pretindem o moralitate absolută în politică, dar am fi de-a dreptul lipsiți de moralitate dacă am gândi că funcționarea unui regim politic este posibilă fără o minimă morală. De aceea, cei tineri care vor să intre în politică trebuie să fie conștienți de existența acestor paradoxuri etice și mai ales conștienți de ce pot deveni ei înșiși sub presiunea lor. Politica înseamnă pasiune, intuiție, dar și o tenace și lentă luptă cu imposibilul. Această luptă, dusă până la capăt, ar asigura primatul adevărului în politică!

Vă mulțumesc.

 
Vasile Popeangă - declarație politică: Răspuns portocaliu la o întrebare de bun-simț;

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, pentru a-și prezenta declarația politică.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică pe care am s-o citesc se intitulează "Răspuns portocaliu la o întrebare de bun-simț".

Am făcut greșeala să întreb omenește pe ministrul lalelei portocalii de la sănătate o chestiune normală într-o perioadă de criză - despre lipsa de bani pentru multe dintre activitățile care trebuie desfășurate în domeniul sănătății publice și ofeream, totodată, niște soluții ieftine de rezolvare a unor probleme arzătoare pentru sănătatea românilor.

Consecințele acestei griji ale mele, manifestate prin intermediul întrebării pe care am adresat-o, au fost: ignoranța de mare grof cu care s-a tratat întrebarea; lipsa totală de respect și de bun-simț manifestată față de un parlamentar român, prin semnarea răspunsului adresat mie de către unul dintre adjuncții săi (asta e: în 30 de zile, domnul Cseke n-a putut semna un amărât de răspuns, pesemne că îl deranja gulașul în stomac când se apropia de pix!); răspunsul este mai mult decât insultător.

la întrebarea mea, care era însoțită și de trei exemple de rezolvare a unor probleme (unul dintre ele reușind rezolvarea a peste 27 de tipuri de cancer!), în loc să mi se răspundă concret, mi s-a făcut trimitere la Legea nr. 118/2007, pentru care - citez! -: "Ministerul Sănătății va emite norme metodologice de aplicare" (da' până acu' ce-ai păzit, domnule ministru?), însă, atenție mare, că iar citez, chiar din paragraful următor! -: "În prezent, la Ministerul Sănătății se află în curs de elaborare un proiect de lege privind modificarea Legii nr. 118/2007" (noroc că MS va emite normele de aplicare, apoi va modifica imediat legea! Tipic pentru guvernul Boc!) Partea cea mai insultătoare a fost însă nu faptul că nu s-a înțeles ce am întrebat, deși era destul de simplu și de concret (asta e: ca de obicei, traducere proastă, probabil...), ci faptul că eu, cel care întrebam o normalitate și aveam curajul de a cere un răspuns concret și în scris, am fost luat la întrebări, solicitându-mi-se mie precizări referitoare la cele pe care le întrebam! Adică, pur și simplu am fost luat la mișto în 2 rânduri, în 3 paragrafe!!! Noroc că răspunsul se încheia cu formula "Cu stimă"... care stimă, domnule Cseke? După care dicționar ați folosit cuvântul? Că și cel marinăresc e mai amabil în acest sens! Adică permiți unui lacheu să răspundă prostii în numele tău (o fi vreun consilier, o ști mai bine ca dumneata simplul răspuns!), să mă ia la întrebări (nici măcar nu știi relațiile între parlament și guvern, domnule ministru: parlamentarul întreabă și ministrul răspunde, nu invers!), semnează în locul tău răspunsul în necunoaștere de cauză (asta e: n-a zis nimeni că guvernul Boc ar fi vreo competență în ceva pozitiv...), mă trimiți la lacheul (întrucât n-a avut curajul să semneze cu numele său, o să-1 numesc generic "domnul Fekete Kukio") din coccisul culoarului, ultima ușă de lângă flexura splenică, polipul de pe scaunul de la biroul din mijloc... Probabil că ai învățat măcar, de când ești ministru, să semnezi în românește statul de plată, altfel riști să n-ai nici măcar această satisfacție a muncii prestate în numele acestei țări, sectorul sănătate publică...

Am întrebat, în scrisoarea mea, de ce nu folosim, de exemplu, tehnicile de acupunctura pentru anestezii, întrucât substanțele și aparatura de narcoză sunt destul de scumpe, iar domnul ministru vorbește orice oricui are chef să-1 asculte văicărindu-se oriunde că nu are bani. Dar nici la alternative mai ieftine nu se gândește și nici nu-i cere adjunctului, cel care a semnat să gândească pentru el, răspunsul, nu doar să zgârie aiureli pe hârtie! Iar când e întrebat de ce n-o face, devine evaziv: că e deja (inoperabilă, bineînțeles) o lege de 3 ani, da' o să îi facă, probabil prin 2012-2020, norme de aplicare, însă o s-o modifice cât de curând. Caz în care stai și te-ntrebi, una din două: ori nu vrea să se gândească în direcția în care am întrebat, ori nu are cu ce să se gândească la așa ceva. Tertium non datur, cum zicea Biciul lui Dumnezeu...

Am mai făcut greșeala să întreb despre metoda doctorului oncolog italian Simoncini, cel care, de vreo 30 de ani vindecă peste 27 de tipuri de cancer. (doar cu... soluție de bicarbonat de sodiu!) Tratament care ar costa, zilnic, doar maximum jumătate din prețul... cazării cotidiene a bolnavului!!! 70-80 RON, cu manopera medicală cu tot! Probabil că e mai aproape vreo companie farmaceutică de domnul ministru Cseke decât suferința românului bolnav!

Am mai avut "tupeul" să-ntreb dacă le-a venit ideea să caute, prin dosarele de la OSIM, rezultate nevalorificate încă ale inteligenței medicale românești: medicamente (chiar și naturiste!), metode de tratament și/sau operatorii și alte remedii mai ieftine sau mult mai eficiente decât ce există acum în practica medicală, care să pună pe picioare un bolnav. Se pare că întrebarea a fost intraductibilă, întrucât răspunsul a strălucit prin totala sa absență. Asta e: o întrebare normală devine o întrebare-capcană pentru un guvern incompetent, așa că e mai bine să se treacă peste ea cu vederea...

Mă întreb ce ar fi răspuns adjunctul ministrului dacă aș fi întrebat despre aplicarea cercetării medicale universitare românești, domeniu pe care UDMR-istul de la sănătate se face că-1 conduce, nu-i așa? spre trăitul bine al poporului român...

Vă mulțumesc pentru atenție.

Și mai am o declarație politică pe care voi depune la secretariatul tehnic "Estetica minciunii Guvernului Boc."

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Dacă e vorba de estetică, atunci sunteți bine venit, domnule deputat. Mulțumesc pentru declarația prezentată.

Stimați colegi,

Dați-mi voie să-i nominalizez pe cei care astăzi și-au depus declarațiile în scris.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputați: Petru Movilă, Marius Rogin, Botiș Nelu Ioan, Pirpiliu Ștefan, Carmen Axenie, Marius Dugulescu, Daniel Buda, Victor Boiangiu, Petru Călian, Constantin Chirilă, Alin Trășculescu și Andrei Sava.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnii deputați: Covaci Dorel, Nica Ciprian, Florin Pâslaru, Vasile Popeangă, Emil Radu Moldovan, Ion Călin, Manuela Mitrea, Cristian Rizea, Nicolae Bănicioiu, Florin Iordache, Nicolae Rățoi și Bogdan Ciucă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnii deputați: Radu Stroe, Radu Bogdan Țîmpău, Horea Dorin Uioreanu, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donțu, George Dumitrică, Dominic Andrei Gerea, Cristian Buican, Virgil Pop, Titi Holban, Ionel Palăr, Horia Cristian și Lucia Varga.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnii deputați Miron Ignat și Miroslav Adrian Merka.

Și din partea Grupului de parlamentari independenți, domnii deputați Culiță Tărâță și Vasile Filip Soporan.

În total, 43 de deputați au depus astăzi declarațiile în scris.

O ultimă declarație depusă în scris, a domnului deputat Cornel Știrbeț, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Dragi colegi,

Cu aceasta, declar închisă ședința consacrată declarațiilor politice.

Ne revedem la ora 10, pentru a intra în ordinea de zi consacrată dezbaterilor proiectelor de lege.

Până atunci, să auzim numai de bine. Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Daniel Buda - declarație politică intitulată Asumarea răspunderii, asumarea curajului;

Domnul Daniel Buda:

"Asumarea răspunderii, asumarea curajului"

Despre politică s-au spus și s-au scris multe. În fapt, politica este asociată cu diverse concepte și categorii sociale, dintre cele mai colorate și inventive. Politica constituie o îmbinare între profesionalism și amatorism, un spectacol comic și grotesc, de seriozitate și de circ ieftin, de substanță și demagogie. Însă, niciodată politica nu a fost asociată cu morala.

Nu voi încerca să fac o pledoarie despre politică și politic, despre morală și politică sau despre putere și opoziție, ci mă voi opri asupra importanței unui sistem politic capabil de a elabora și de a aplica deciziile luate în mod colectiv, ceea ce înseamnă că funcționalitatea și supraviețuirea unui sistem politic - indiferent de arhitectonica instituțională internă - este condiționată de exercitarea unor funcții concrete. Una dintre aceste funcții este autoritatea și legitimitatea, respectiv capacitatea puterii politice de a-și impune voința sa în societate printr-o diversitate de mijloace în vederea asigurării stabilității și funcționalității acesteia.

Cu riscul de a fi bănuit de subiectivism, în fapt deloc nejustificat, pot spune că ceea ce se întâmplă acum în politica românească și în societatea românească, trebuia să se întâmple cel puțin acum 10 ani. În concret, ceea ce face Guvernul Boc nu este altceva decât să provoace o revoluție a moralității, o revoluție a deconspirării fraudelor și fărădelegilor desfășurate de-a lungul anilor în această țară, o revoluție a căderii sistemelor împământenite de ascensiune în viața publică prin cunoscutul sistem PCR (pile, cunoștințe și relații), o politică transparentă cu cărțile pe față.

În fapt, nu este altceva decât o încercare, bruscă și dureroasă pentru unii, de readucere a României pe făgașul normalității, pe un drum al stabilității, un drum al adevăratelor reforme care zdruncină din rădăcini sisteme formate de-a lungul anilor, un drum al europenizării și modernizării. Este greu să renunțăm cu toții la privilegiile și avantajele câștigate de-a lungul anilor, meritate sau nu, este greu să înțelegem faptul că ceea ce se întâmplă acum nu ni se datorează nouă, nu noi am fost cei care am inventat criza, nu noi suntem responsabili de faptul că timp de 20 de ani România a devenit un stat al asistaților social, un stat în care totul se primea pe bază de cerere, fără o bază solidă, sustenabilă și fundamentată.

Asumarea răspunderii Guvernului pentru măsurile de austeritate nu este un moft al Guvernului, nici o dorință de a profita de pârghiile constituționale, ci este o necesitate pentru restabilirea ordinii economice a României, astfel încât să nu fim puși în situații mult mai delicate din punct de vedere politic, economic și social. Este un mod transparent de a face politică, cu maximă responsabilitate și răspundere față de binele cetățenilor. Un gest de curaj criticat și blamat, un gest la care nimeni probabil că nu ar fi apelat din dorința de a nu pierde puncte electorale. E trist, dar, din păcate, adevărat.

Partidul Democrat Liberal a fost singurul partid care, după 20 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, a avut curajul să se lege de salariile magistraților, de salariile și pensiile de lux, să interzică cumulul de funcții și salarii, să elimine sporul de zâmbet și de cunoaștere a limbilor străine al angajaților de la Ministerul de Externe, a fost singurul care a spus un NU ferm practicilor de corupție și irosire a banului public.

Partidul Democrat Liberal a fost singurul partid care a trecut de la declarații la fapte, a fost și este singurul care nu a ținut cont de culoarea politică când a fost vorba de dezvoltarea și susținerea unor proiecte majore de investiții. A fost partidul care a alocat cea mai mare sumă de bani investițiilor, în special în infrastructură, prin reducerea cheltuielilor de consum din buget, a instituit pensia socială minimă garantată, a promis că nu va crește cota unică și TVA și și-a respectat promisiunea. În concret, a urmat exact angajamentul luat în fața cetățenilor. Din păcate, exemplul dat de PDL nu a fost urmat de celelalte partide care s-au perindat de-a lungul anilor la guvernare.

Desigur, este greu și pentru parlamentari, și vreau să mă refer aici la parlamentarii puterii, să se justifice în fața cetățenilor din colegiul care le-au acordat votul, dar un singur lucru trebuie menționat, și anume că numai de responsabilitatea noastră depinde, acum, o reală însănătoșire a economiei prin deblocarea banilor care urmează să vină de la FMI, prin asumarea răspunderii atât la bine, cât și la rău.

Suntem în fața unor provocări reale, care depășesc atât clasica relație dintre politică și politicieni, dar și dintre politicieni și cetățeni, este un moment în care fiecare dintre noi, parlamentarii, avem posibilitatea de a decide ceea ce vrem să facem, pe ce parte a baricadei să ne poziționăm: putere sau opoziție. Ne-am asumat cu toții această guvernare, am fost fericiți când în județele de unde venim au fost inaugurate obiective deosebit de importante care timp de 20 de ani au stat într-o stare latentă și de expectanță, am fost fericiți când cetățenii ne opreau pe stradă să ne mulțumească că am reușit să le acordăm un venit minim garantat sau când am reușit să oferim o șansă garantată tinerilor de a-și achiziționa o casă.

Nu ne putem permite să muncim pentru imagine, cum a procedat guvernarea PSD-PNL, ci trebuie să muncim pentru electorat prin aplicarea măsurilor dure, dar absolut necesare pentru ca aceiași cetățeni să poată avea un trai decent.

  Alin Silviu Trășculescu - intervenție despre Ziua Mediului, fără festivism;

Domnul Alin Silviu Trășculescu:

"Despre Ziua Mediului, fără festivism"

Ca în fiecare an, începând din 1972, data de 5 iunie marchează Ziua Mediului și pentru autoritățile și cetățenii români. În mijlocul vacarmului social și mediatic generalizat, cauzat de efectele crizei economice, acest eveniment a scăpat oarecum neobservat.

Nu sunt adeptul metodelor festiviste sau al strategiilor tip "simpozion" atunci când este cazul să fie atrasă atenția asupra unei probleme de maximă importanță pentru societate. Timp de 20 de ani, prin festivități și simpozioane cu privire la problemele de mediu s-au cheltuit zeci de milioane de euro, cu efecte aproape insesizabile. În continuare, atunci când ieșim din vama românească îndreptându-ne spre Vest, suntem șocați cât de curate pot arăta drumurile vecinilor. Efectul este și mai deprimant atunci când ne întoarcem acasă și dăm din nou cu ochii de pet-urile, hârtiile și pungile de plastic împrăștiate din belșug pe câmp sau pe șosele.

Cred că fiecare român s-a întrebat cel puțin o dată: de ce la ei se poate și la noi nu?

De ce anii de sensibilizare a populației cu privire la necesitatea unui mediu curat nu și-au atins, în cazul nostru, scopul?

Nu cred că greșesc prea mult atunci când spun că autoritățile române au urmat o strategie greșită. În loc ca statul să toace bani publici pe simpozioane sau pliante, ar trebui să nu se teamă și să aplice ceva tehnici punitive în campania de educație cetățenească. Desigur, amenzile pentru aruncarea pe jos a deșeurilor - fie chiar un banal ambalaj de hârtie - sunt nepopulare. Din acest motiv sunt atât de rare. Iar atunci când se întâmplă, stârnesc ilaritate.

Citeam nu demult un articol în presa locală despre gestul unui comisar de mediu care a amendat un șofer pentru că a aruncat din mers, pe geamul mașinii, un pachet gol de țigări. Iată cum ceea ce ar fi trebuit să fie un gest normal, chiar unul banal, a fost transformat într-un eveniment de presă.

În concluzie, cred că cel mai potrivit mod de a respecta natura este de a ne raporta normal la orice delict de mediu, așa cum ne cere legea și bunul-simț. Iar atunci când autoritățile și cetățenii vor cădea de acord asupra acestui lucru, Ziua Mediului va fi cu adevărat un prilej de sărbătoare.

  Angel Tîlvăr - declarație politică cu subiectul Rezultate excepționale, tineri excepționali;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Rezultate excepționale, tineri excepționali"

În această perioadă marcată de tulburări politice, economice și sociale vreau să aduc în atenția dumneavoastră, din nou, tinerii. Consider că e de maximă importanță să ne îndreptăm privirea și spre ei pentru că reprezintă viitorul țării, un viitor pe care astăzi Guvernul României îl transformă într-o incertitudine.

Auzim zi de zi doar aspectele negative ale acestei societăți și uităm sau omitem să ne întoarcem privirea și spre valori, adevăratele valori. Sistemul sanitar nu funcționează. oamenii își găsesc sfârșitul în locurile în care ar trebui să găsească speranța vindecării, sistemul de învățământ "scoate numai tâmpiți"(conform declarației șefului statului) când zeci de tineri aduc României de peste hotare rezultate excepționale la olimpiade. Sunt tineri care fără nicio ezitare își petrec timpul liber într-o manieră constructivă făcând tot ce le stă în putință pentru îmbunătățirea viitorului lor și implicit al țării în care trăiesc. Sunt tinerii care de cele mai multe ori nu au fost întrebați dacă le este bine, dacă se descurcă la școală, dacă au nevoie de suport fie el și moral, ca să nu aducem în discuție, din nou, latura financiară. Sunt tineri care au muncit și muncesc fără nicio așteptare din partea statului ci doar pentru dezvoltarea intelectuală proprie. Și, din păcate, sunt tineri care abia așteaptă să plece din țară și să-și caute aprecierea printre străini. Aceasta este realitatea.

Se pare, stimați colegi, că vom ajunge la vorbele lui Vasile Conta care spunea că "Dacă un popor nu are o tinerime entuziastă, cultă și cu dor de țară, este pierdut pentru totdeauna". Tot ce se întâmplă în jurul nostru ne demonstrează că România are o tinerime cultă, o tinerime entuziastă și chiar cu dor de țară. dar întrebarea e... țara își dorește așa o tinerime?

Proiectele statului pentru tineri lipsesc cu desăvârșire, ajutorul statului pentru continuarea studiilor și dezvoltarea de perspective pentru o carieră in domeniul în care s-au pregătit sunt date uitării. Probabil îmi veți spune de bursele Guvernul României, dar cred că știm cu toții ce s-a întâmplat cu acei tineri.

Cel puțin două au fost motivele care m-au determinat să aduc din nou in discuție acest subiect. Am citit recent în presă că în România rata de deces in rândul copiilor sub un an este de 13 la mie, comparativ cu media de 5,7 la mie în Uniunea Europeana, și că țara noastră se situează în fruntea clasamentului privind rata mortalității în UE. Un clasament care nu ne face cinste, dacă la acesta mai adăugăm și cei 750.000 de copii care sunt abandonați acasă de către părinții care mânați de sărăcie au plecat să muncească peste hotare. Cred că este cu atât mai îngrijorător cu cât acestea sunt doar cifrele oficiale.

Al doilea motiv a venit de pe plan local, din Vrancea. Nu am putut să nu fiu foarte plăcut impresionat și mândru în același timp să citesc despre rezultatele excepționale obținute de elevii vrânceni fie la diferite concursuri naționale și internaționale, fie la învățătură odată cu încheierea unui nou an școlar.

Întrucât mi-ar fi foarte greu să îi enumăr pe toți deoarece numărul lor este impresionant, îmi cer scuze anticipat de la cei care, de această dată, nu i-am menționat cu precizarea ca o voi face în intervențiile viitoare.

Recent, concursul interjudețean de matematică "Euclid" și-a desemnat câștigătorii: premiul I a revenit următorilor participanți pasionați de matematică: Octavian Berbu, elev la Școala nr.3 din Focșani, Alina Burlă, elevă la Școala "Anghel Saligny", Teodor Călin, elev la Școala "Duiliu Zamfirescu" și Radu Condrea, elev la Școala "Ștefan cel Mare". Tot locul I a fost obținut și de Răzvan Fudulică, elev la Colegiul Național "Unirea" și de Andrei Burdușa, elev al Școlii "Nicolae Iorga". La aceste premii I se adaugă premii II, III și peste 80 de mențiuni.

Elevii de la Liceul "Al.I.Cuza" s-au calificat la faza națională a "Concursului de educație pentru sănătate și acordarea primului ajutor". Elevii de la Centrul de Educație Incluzivă "Elena Doamna" și cei ai Școlii "Anghel Saligny" au reușit să obțină premiul special al juriului la Concursul de dans "Împreună pentru viitor", din cadrul Strategiei Naționale de Acțiune Comunitară (SNAC). Mihnea Nistoroiu, elev la Colegiul Național "Al. I. Cuza" și Amalia Giuclea, elevă la Colegiul Național "Unirea" au reușit să obțină câte o mențiune și medalii de argint în cadrul fazei naționale a Olimpiadei de matematică. Elevii Ionela Beteringhe, Cătălina Grigore, Alexandru Munteanu și George Forcoș de la Colegiul Național "A.I.Cuza" au reușit să obțină locul al III-lea în cadrul primei ediții a Concursului național interdisciplinar "Scriitori de azi", desfășurat în Timișoara. Și acestea sunt, stimați colegi, doar câteva exemple. Iată că s-a dovedit încă o dată că sistemul de învățământ românesc nu scoate "tâmpiți".

Din păcate, problema noastră este alta. Am avut ocazia să stau de vorba de nenumărate ori cu elevi din județ care nu s-au ascuns sub nicio formă în a-și manifesta intenția de a pleca la universități de prestigiu de peste hotare, intenția de a nu se mai întoarce în țară. Aceștia consideră ca aprecierea pe care o găsesc acolo nu o vor regăsi niciodată în propria lor țară. Cu regret spuneau că le va fi dor de România, de prieteni, de familie, dar sunt neîncrezători în oportunitățile oferite de propria lor țară.

În aceste condiții, Guvernul micșorează salariile cadrelor didactice cu 25%, profesorii fac în continuare naveta pe banii lor, bursele au fost și ele micșorate, ca să nu mai vorbim de condițiile igienico-sanitare proaste din multe școli și cămine studențești.

În încheiere, la sfârșitul unui nou an școlar doresc tuturor elevilor vacanță plăcută, iar celor care mai au de susținut bacalaureatul mult succes și fiți încrezători în șansa voastră!

  Nicolae Bănicioiu - declarație politică: Discipolii lui Băsescu lovesc din nou;

Domnul Nicolae Bănicioiu:

"Discipolii lui Băsescu lovesc din nou"

Nu că ar fi vreo surpriză, însă iată că o altă doamnă din portofoliul lui Traian Băsescu comite o eroare gravă. Mă refer aici la stimabila doamnă președinte a Camerei Deputaților, Roberta Anastase. Am asistat cu toții, zilele trecute, la ceea ce se numește un vot democratic, respectiv la desemnarea unui judecător al Curții Constituționale prin votul Parlamentului României. Am zis că am asistat cu toții la acest vot? Am greșit. Am asistat toți, mai puțin doamna Anastase.

Din câte știu eu și ne confirmă acest lucru algebra elementară de clasa a II-a, 161 este mai mare decât 123 peste tot în lume, inclusiv în plenul Camerei Deputaților. Cu alte cuvinte, domnul Valer Dorneanu a obținut un număr mai mare de voturi decât candidatul propus de PDL, Ștefan Minea. Din păcate, doamna Roberta Anastase nu a înțeles că atribuția domniei sale era aceea de a valida un vot desfășurat în condiții perfect legale și apelează la tertipuri ieftine doar pentru a-și îndeplini sarcina de partid.

Constat cu tristețe că principiile democratice după care ne lăudăm că funcționează statul român, îi sunt străine doamnei Anastase, dar intenționez să o ajut în acest sens și mă angajez să îi fac un cadou, nu doar frumos, cât și util. "Spiritul legilor" este cartea pe care intenționez să i-o ofer. Este scrisă de cel cunoscut publicului drept Montesquieu și prezintă un principiu fundamental al oricărui stat de drept: separarea puterilor in stat.

În final, doresc să precizez că doamna președinte nu a fost în niciun caz amenințată în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaților din data de 2 iunie, așa cum a susținut domnia sa, ci a fost un simplu apel la ceea ce era de datoria sa să facă, și anume să semneze desemnarea domnului Valer Dorneanu.

Date fiind cele menționate mai sus, până în momentul în care doamna Anastase nu-și va revizui atitudinea și nu va conștientiza faptul că funcția de președinte al Camerei Deputaților nu este un dat universal tuturor fostelor Miss România, voi analiza, împreună cu membrii Grupului parlamentar al PSD+PC, dacă vom continua să participăm la ședințele Biroului permanent.

  Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu tema Școala și piața muncii;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

Temă: "Școala și piața muncii"

Vârsta adolescenței este vârsta cea mai frumoasă, dar și cea mai tumultuoasă din viața fiecăruia, este vârsta frământărilor, a entuziasmului, a cristalizării relațiilor de prietenie și iubire, este vârsta întrebărilor care își caută răspunsuri. O importanță colosală în viitorul tânărului îl reprezintă relația adolescent-părinte, adolescent-școală, adolescent - grup de prieteni.

Grupul de prieteni și tot ce ține de afinitate poate schimba viața unui adolescent, proverbul acela cu "Cine se aseamănă, se adună" este foarte adevărat. Climatul educațional familial are un rol primordial în formarea tânărului și relația părinte - copil poate fi considerată cea mai importantă dintre relațiile care se pot forma, în general, între oameni. Comunicarea dintre părinți, adolescenți și școală este o condiție foarte importantă a relaționării, a orientării în carieră și a formării personalității tânărului. Am să insist asupra rolului decisiv pe care îl are școala și instituțiile statului în orientarea și consilierea profesională a adolescentului și asupra necesității corelării programelor de formare profesională și de calificare din învățământ cu cerințele actuale ale pieței muncii.

Tinerii întâmpină dificultăți la încadrarea în muncă din două motive. În primul rând, schimbările economice din zilele noastre fac ca actualele profesii, meserii, ocupații să fie mai puțin clar definite și previzibile decât în trecut. În al doilea rând, tinerii din anii terminali ar trebui să participe în mod obligatoriu la programe de consiliere și orientare în carieră. Insist asupra formării unor parteneriate între școală și agențiile pentru ocuparea forței de muncă pentru ca sistemul de învățământ să pregătească elevii pentru provocările legate de oportunități viitoare de angajare și să ia în considerare dinamica schimbărilor în economia românească.

  Cristian Buican - declarație politică Întâlnirea Traian Băsescu - PDL sau cum se sfidează populația;

Domnul Cristian Buican:

"Întâlnirea Traian Băsescu - PDL sau cum se sfidează populația"

Stimați colegi, am asistat duminică seara la o nouă piesă de teatru de prost gust pusă în scenă de Traian Băsescu și partidul său prezidențial, PDL. Mai mult decât atât, dacă mai era nevoie, Traian Băsescu, reales în toamna anului 2009 ca Președinte al României, a demonstrat că el este mai degrabă președintele PDL decât al tuturor românilor, așa cum scrie în Constituție. Așa cum s-a comportat ca și până acum, Traian Băsescu nu a ținut cont de legea fundamentală și i-a chemat la ordine pe cei de la PDL, observând posibilitatea căderii guvernului în urma asumării genocidului social de ieri. Mai mult decât atât, criticile din ce în ce mai multe și mai vocale ale parlamentarilor din PDL la adresa propriilor guvernanți, lipsa de reacție a conducerii oficiale a partidului în acest sens și "bazaconiile" de propuneri de abținere la votul moțiunii l-au făcut pe Traian Băsescu să ne demonstreze și să arate în cadrul PDL cine este cu adevărat șeful acestui partid. Nici nu mai contează faptul că prin acest gest a sfidat Constituția, legislația din România, partidele politice din opoziție și, cel mai grav, cetățenii acestei țări. Însă, sunt convins că această sfidare se va întoarce cu vârf și îndesat.

Un alt aspect pe care doresc să îl semnalez, este și acela că, în urma acestei discuții, o parte din colegii care declaraseră că vor vota moțiunea de cenzură s-au răzgândit brusc. În urma discuțiilor cu câțiva dintre participanți, și a informațiilor prezentate în presă, mi-am dat seama de ce. În același stil caracteristic dictatorial, Traian Băsescu i-a amenințat pe parlamentarii PDL că îi va trimite în opoziție în cazul în care vor vota această moțiune de cenzură și guvernul va cădea. Mai mult decât atât, acuzațiile la adresa unor miniștri din actualul cabinet care l-ar fi mințit pe el și pe premierul Emil Boc arată două lucruri: în primul rând că, pe lângă electorat, actualii guvernanți își mint și șefii de partid și că Traian Băsescu nu a găsit o persoană la fel de obedientă ca Emil Boc. În aceste condiții, implicarea și discuția de duminică seara a lui Traian Băsescu cu parlamentarii PDL ne arată că Traian Băsescu nu mai are soluții în afara lui Emil Boc pentru postul de premier. Să îi iei apărarea celui mai slab prim-ministru din ultimii 20 de ani, chiar doar și în fața parlamentarilor partidului care te susține, este un act care arată că singura ta cerință de la un prim ministru ține de obediența acestuia și nu de competența lui.

Vă spun sincer că, în urma unor declarații ale unor marcanți membrii PDL, am sperat că întâlnirea de duminică seara va avea rolul unei dezbateri în cadrul PDL pe marginea măsurilor de genocid social pe care guvernul și-a asumat răspunderea ieri și că în urma acestei întâlniri se va renunța cel puțin la tăierea pensiilor. Este foarte clar că m-am înșelat și că nu numai actualii membri ai cabinetului pot fi acuzați de lipsă de viziune, de caracter și lașitate, ci toți parlamentarii arcului guvernamental care nu vor vota pentru moțiunea de cenzură. Tot în urma mărturisirilor din presă am observat că întâlnirea de duminică seara nu a avut nimic de-a face cu măsurile pe care guvernul și-a asumat răspunderea, ci a ținut mai mult de transmiterea mesajului lui Traian Băsescu către PDL că în cazul în care nu vor vota împotriva moțiunii de cenzură îi va trimite în opoziție. Astfel, se poate observa foarte clar că discuțiile de duminică seara nu s-au referit la populația care va suferi în urma acestor măsuri de tăieri de salarii și pensii, ci despre jocurile de putere și necesitatea rămânerii PDL la guvernare.

În aceste condiții, stimați colegi, afirm cu toată convingerea că nu îl consider pe Traian Băsescu președintele meu. În condițiile în care el nu se comportă ca președintele tuturor românilor, așa cum ar trebui să fie, nici eu nu o să-l recunosc ca președinte al meu.

  Cristian Buican - declarație politică Încă o mostră de incompetență și minciună a Guvernului Boc: compromiterea tranșei de la FMI;

Domnul Cristian Buican:

"Încă o mostră de incompetență și minciună a Guvernului Boc: compromiterea tranșei de la FMI"

Stimați colegi, am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a demasca o nouă minciună a Guvernului Boc, care pe tot parcursul lunii mai ne spunea cum neaplicarea măsurilor de reducere a pensiilor și salariilor poate duce la compromiterea primirii următoarei tranșe de la FMI, ceea ce ar fi o grea lovitură dată bugetului de stat.

Declarațiile publice ale guvernanților în timp ce FMI era în România și scrisoarea de intenție pe care Guvernul a trimis-o ulterior Fondului au arătat că neaplicarea acestor măsuri de la 1 iunie ale anului 2010 ar fi dus automat la neprimirea în luna iulie a tranșei în valoare de 1,2 miliarde de euro de la FMI. În condițiile în care boardul Fondului se va întruni în jurul datei de 20 iunie pentru a discuta acordarea acestei tranșe României și în condițiile în care, cel puțin din punct de vedere procedural, aceste legi ale genocidului social pentru care ieri Guvernul Boc și-a asumat răspunderea nu se vor putea aplica mai devreme de 21 iunie, însemnă că următoarea tranșă de la FMI nu va fi acordată. Astfel, fie Guvernul Boc ne-a mințit cu privire la necesitatea acestei tranșe, fie, din cauza incompetenței ce caracterizează acest guvern, nu a fost în stare ca într-o lună de zile să aplice aceste măsuri de tăieri unitare. În ambele condiții, acest Guvern ar trebui să plece.

Vă spun sincer că personal mă bucur că nu vom mai primi următoarea tranșă de la FMI. Această afirmație poate părea foarte gravă, însă în condițiile în care guvernul Boc a primit în 2009 și 2010 aproximativ 12 miliarde de euro de la FMI, Uniunea Europeană și Banca Mondială și nici până acum destinația banilor nu este cunoscută, nu pot decât să sper ca până la acordarea unor explicații clare și precise, acest Guvern incompetent nu va mai avea posibilitatea îndatorării României și implicit a noastră, a tuturor. În această privință, atât eu, în calitate de deputat, cât și partidul din care fac parte, în calitate de partid parlamentar, am făcut o serie de demersuri instituționale și am cerut explicații cu privire la destinația banilor pe care acest guvern i-a primit de la aceste instituții financiare. Niciunul din răspunsurile primite nu a fost mulțumitor, iar în aceste condiții consider că dorința mea ca acest guvern să nu mai îndatoreze țara este una legitima.

Revenind la compromiterea primirii următoarei tranșe de la Fondul Monetar Internațional, trebuie precizat că toată vina este exclusiv a acestui Guvern Boc. După cum probabil bine știți, de când a început procedura parlamentară a asumării acestor legi ale genocidului social, Parlamentul și reprezentanții săi au făcut tot posibilul ca acestea să urmeze calea legală, fără însă a primi o ripostă procedurală ce ar fi putut întârzia acest proces cu 15-20 de zile. În acest fel, Parlamentul a înțeles să nu ofere șansa acestui Guvern de a da vina pe cineva. Astfel, o eventuală încercare a Guvernului de a pasa vina cuiva în condițiile în care nu vom primi următoarea tranșa de la FMI va fi sortită eșecului, recunoscându-și astfel incompetența.

Iată cum, stimați colegi, nu numai că acest guvern nu are nici un dram de viziune sau vreo strategie minimală de a scoate România din criză, dar se afundă și mai rău din cauza lipsei de profesionalism si necunoașterea procedurilor legale, a minciunii și a lipsei de comunicare.

  Cristian Buican - declarație politică Guvernul Boc e perseverent în incompetență;

Domnul Cristian Buican:

"Guvernul Boc e perseverent în incompetență"

Chiar dacă titlul acestei declarații politice poate părea dur, el este unul real. Din dorința de a încerca o minimă îmbunătățire a legilor asupra cărora Guvernul Boc și-a asumat răspunderea ieri în Parlament, mai mulți parlamentari și majoritatea grupurilor parlamentare au formulat amendamente, unele de înlocuire a acestor măsuri, altele de reducere diferențiata a pensiilor. Ei bine, stimați colegi, ce a făcut Guvernul Boc? A fost deschis în adoptarea acestora? A încercat să le integreze în legile genocidului social asupra cărora și-a asumat răspunderea? Nicidecum. Mai mult decât atât, nu a acceptat nici măcar amendamentele propriilor parlamentari. Cele cinci amendamente acceptate nu influențează major aceste legi și au fost adoptate în urma șantajului din partea UDMR și a UNPR, care au amenințat că dacă acestea nu vor fi adoptate, aceste două partide vor vota moțiunea de cenzură.

Singura explicație pentru care parlamentarii PDL au mai depus amendamente ține fie de lipsa de comunicare în cadrul acestui partid, ceea ce nu este de mirare, fie de populismul care a devenit politică de partid. Astfel, acei parlamentari PDL care au depus amendamente se vor duce în colegiile lor și vor spune electoratului că ei au încercat, au făcut tot posibilul ca aceste măsuri să nu fie chiar așa de dure. Ei bine, stimați colegi de la PDL, dacă vreți ca cetățenii din colegiile în care ați fost aleși să aibă în continuare încredere în voi, votați moțiunea de cenzură, chiar dacă ați fost amenințați cu trimiterea în opoziție de către Traian Băsescu.

Partidul Național Liberal a fost singurul partid politic parlamentar care în formularea amendamentelor la aceste legi ale genocidului social s-a pronunțat foarte clar pentru renunțarea la reducerea pensiilor, salariilor și ajutoarelor sociale, precum și la reducerea celorlalte drepturi ale diferitelor categorii sociale din România și schimbarea radicală a acestor legi cu măsuri concrete de relansare economică și ieșire din criză. Partidul Național Liberal este consecvent crezului său conform căruia doar economia privată poate scoate România din criză și doar prin stimularea acestui sector, care de un an și jumătate este amenințat de succesivele guverne Boc cu tot felul de măsuri aberante, poate mari încasările la buget și implicit asigurarea fondurilor pentru plata pensiilor și salariilor.

Măsurile pe care noi, ca partid de dreapta, le-am propus guvernului Boc au reprezentat baza amendamentelor pe care PNL le-a formulat la adresa acestor legi. Astfel, acordarea de bonusuri fiscale celor care își plătesc contribuțiile la timp, renunțarea imediată la impozitul forfetar, acordarea de facilități întreprinzătorilor care creează locuri de muncă, reducerea TVA pentru construcții la 5%, reducerea aparatului birocratic central (maxim 12 ministere și 30 de agenții) sunt doar câteva din măsurile care pot genera atât economii, cât și cel mai important, destule venituri la bugetul de stat astfel încât să nu se taie din salarii, pensii și astfel asemenea drepturi câștigate.

După cum probabil bine știți, acest guvern nu a fost deschis nici de această dată în promovarea unor politici publice care vin din sfera opoziției, măsuri ce au menirea de a relansa motorul economiei. Tocmai de aceea, am ales să numesc această încăpățânare ,,perseverența în incompetență" a acestui guvern. Ceea ce e mai grav este că fiecare zi în care Guvernul Boc mai rămâne la Palatul Victoria înseamnă ratarea unei noi șanse la un trai decent. De aceea invit Guvernul sa-și dea demisia înainte de a fi demis prin votarea moțiunii de cenzura care tocmai a fost depusa împotriva sa.

  Carmen Axenie - Despre măsura intervenției statului pe timp de criză;

Doamna Carmen Axenie:

"Despre măsura intervenției statului pe timp de criză"

Poate ca niciodată în ultimii douăzeci de ani, criza economică în care se află țara noastră ne pune în situația și a unei crize de comunicare. Am impresia că trăim un fel de "dialog al surzilor" din care nimeni pare că nu iese lămurit. În astfel de situații se cere să luăm o mică distanță pentru a încerca să vedem lucrurile mai clar. Dacă suntem atenți la dezbaterile publice organizate dincolo de studiourile televiziunilor, vom observa evenimente care ne aduc în față puncte de vedere ce pot deschide unele canale de comunicare.

Un astfel de eveniment s-a petrecut la Iași, la Universitatea "Al.I.Cuza", când în ziua de 4 iunie 2010, domnul profesor Pascal Salin (Franța) a susținut conferința cu titlul "Adevăratele cauze ale crizei financiare și economice". Un student din colegiul meu mi-a trimis un rezumat al acestei conferințe și m-a rugat să vi-l prezint și dumneavoastră. De asemenea, mi-a cerut și o opinie personală. Iată ce scrie acest tânăr: "Domnul Pascal Salin, susținător al unei societăți în care statul are o influență cât mai mică, așadar un libertarian, consideră drept cauze ale acestei crize mai întâi intervenția în exces a statului american și presiunea asupra băncilor de a credita populația în condiții de risc major, apoi politicile economice europene care nu lasă piața liberă pentru a-și regla mecanismele de producție și consum".

Analizând aceste afirmații, doresc să fac următoarele considerații:

În situații de criză este ușor să vizualizezi excese. Se spune: statul fie intervine prea mult și blochează piața, fie nu intervine îndeajuns spre a debloca situația. Cred că trebuie să alegem calea de mijloc, calea înțeleaptă a impulsionării mecanismelor pieței în perspectiva viabilității societății românești în întregul ei. Așadar, măsuri pro societate în întregul ei, nu doar pro stat sau pro mediu de afaceri.

În al doilea rând, cred că politicile economice nu sunt un rău în sine. Ele devin nefuncționale datorită viziunii înguste pe care sunt construite. România, să o spunem deschis, nu a deprins încă tainele capitalismului. Fără politici economice ne-am prăbuși în hău. Dar și invers, cu politici economice lipsite de sustenabilitate nu putem ieși din această criză greu de înțeles.

Reprezintă opinia profesorului francez un punct de vedere folositor României? Da și nu. Da, pentru că rostește un fel de avertisment cu privire la impulsul intervenționalist al statului. Nu, pentru că nu pune în loc decât un proiect neoliberal puțin realizabil în acești ani.

Doamnelor și domnilor colegi, vă mulțumesc pentru atenție și vă invit să reflectați pentru a lua în aceste zile cele mai folositoare decizii pentru România.

  Petru Călian - declarație politică cu subiectul România în contextul politic și economic actual;

Domnul Petru Călian:

"România în contextul politic și economic actual"

Premierul Emil Boc a venit în fața noastră pentru a-și asuma răspunderea pe un pachet de legi care va permite României să iasă din starea de criză. Procedura de asumare va permite Guvernului ca măsurile să fie aplicate începând cu data intrării în vigoare a legii. Doar prin această modalitate, țara noastră va reuși încadrarea într-un deficit de 6,8%. Chiar dacă aceste măsuri sunt atât de aspre, ele reprezintă soluția viabilă actuală a economiei românești. Pachetul de măsuri reprezintă o piatră de temelie pentru fundația unei economii sănătoase și reale, bazată pe eficiență. O măsură importantă, pe care am susținut-o încă de la apariția semnelor de criză, este constituirea unui Fond de Solidaritate, iar prin măsurile adoptate de Guvern se numără și acest proiect. Astfel, secretarii de stat și consilierii numiți în consiliile de administrație ale companiilor cu capital minoritar de stat, la CEC si Eximbank, vor fi obligați să își doneze indemnizațiile obținute în această calitate într-un fond de solidaritate, până la finele anului.

Nu mai putem amâna implementarea măsurilor. Potrivit specialiștilor, statul ratează economii de cel puțin 360 de milioane de euro cu fiecare lună de întârziere a măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare. Suma este echivalentă cu 0,3% din produsul intern brut al României estimat pe 2010. Problemele de finanțare sunt cu atât mai grave cu cât bancherii s-au arătat în ultimele luni mai reticenți față de creditarea statului.

România a cheltuit în acest an un miliard de euro în fiecare lună cu salariile bugetarilor și încă aproape 850 de milioane de euro pentru pensii. Din reducerile de salarii și pensii cu 25, respectiv 15%, Guvernul ar realiza în șapte luni economii de aproape 2,6 miliarde de euro, cifră echivalentă cu 2,1% din produsul intern brut estimat pentru 2010.

Soluții concrete, care să dea un răspuns 100%, nu sunt și nimeni, indiferent cine ar veni la putere, nu ar putea să relanseze economia românească imediat.

Un alt aspect, deloc neglijabil, îl constituie imaginea României, cam tulbure și incertă pentru investitori din cauza condițiilor macroeconomice. Reticența investitorilor datorată incertitudinii politice și economice afectează profund fondurile de investiții, precum și redresarea pieței economice. O eventuală cădere a Guvernului ar însemna o accentuare a crizei atât economice, cât și sociale. Cu toții suntem conștienți că acordul României cu FMI atârnă de un fir de ață, iar incertitudinea sau demiterea Guvernului ar fi un gest de infantilitate și iresponsabilitate din partea clasei politice.

Având în vedere timpul scurt pe care îl avem la dispoziție, consider oportună o continuare a proiectelor asumate de România, în joc fiind acordul de împrumut cu Uniunea Europeană, FMI, Banca Mondială și alți finanțatori internaționali. Altfel, am lua-o de la capăt: alt guvern, alte măsuri de echilibrare bugetară și o altă tentativă de a repune pe rol acordul de împrumut care va fi, fără îndoială, întrerupt.

  Constantin Chirilă - declarație politică cu tema Rasele de bivoli din Transilvania sunt pe cale de dispariție;

Domnul Constantin Chirilă:

"Rasele de bivoli din Transilvania sunt pe cale de dispariție"

În România, în zona Transilvaniei, există o tradiție în ceea ce privește creșterea bubalinelor (bivoli) pentru lapte și carne, iar perspectivele acestei specii ecologice sunt mari și mult prea puțin exploatate.

Din informațiile pe care le dețin, în țara noastră situația actuală a gospodăriilor unde se mai cresc încă bivoli este destul de precară, crescătorii de bubaline fiind în general oamenii în vârstă care nu mai au nici resurse fizice și nici financiare pentru a continua să crească această specie de animale. În plus, prețul pe care îl primesc pe litru de lapte este mult prea mic și descurajator, nu li se acordă subvenții, iar fabricile de procesare a laptelui de bivoliță sunt extrem de puține. În acest context, numărul bivolilor în țara noastră este în continuă scădere, fiind imperios necesar luarea unor măsuri și găsirea unor soluții care să ducă la salvarea acestei specii de la dispariție.

Rasa românească de bubaline (omologată în anul 1987) a parcurs în ultimii 30 de ani o evoluție numerică pronunțat descrescătoare. Este suficient să menționez că efectivul total de bubaline actual (24 mii capete) a scăzut față de anul 1980 (228 mii capete) cu peste 89%, cea mai mare parte fiind astăzi concentrată în județele din centrul și partea de nord-vest a Transilvaniei.

De altfel, începând cu 1995, specia sus menționată nu mai este consemnată în nicio situație statistică a statului român, respectiv în cele ale FAO. La toate acestea se mai adaugă și exportul nerecomandat de juninci și bivolițe în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană (Anglia, Italia, Germania, Franța, Elveția, Ungaria etc.), în ultimii 15 ani numărul acestora depășind 50 de mii.

În vederea conservării speciei și respectiv a rasei mai sus menționate, se impun câteva măsuri de mare urgență, dintre care cele mai stringente consider că sunt următoarele:

  • nominalizarea și tratarea speciei sus-menționate ca atare;
  • acordarea tuturor subvențiilor prevăzute pentru rasele de taurine și pentru rasa românească de bubaline;
  • acordarea indemnizației și subvențiilor de conservare a speciei, respectiv a rasei, acordată pentru bivolițele înscrise în registrul genealogic.

Prin această declarație politică doresc să trag un semnal de alarmă instituțiilor abilitate ale statului care trebuie să sprijine rezolvarea problemelor legate de specia sus-menționată.

  Ioan Cindrea - declarație politică privind Crezul politic al PDL: măsuri represive pentru populație, conjugate cu alocarea de bani publici suplimentari pentru clientela de partid;

Domnul Ioan Cindrea:

Unde sunt mult trâmbițatele măsuri active ale Guvernului "BOCSESCU" pentru redresarea economică a României, enunțate la începutul anului?

Salarii reduse cu 25% pentru bugetari, pensii reduse cu 15%, plafonarea indemnizației pentru creșterea copilului la 600 ron, sunt în opinia puterii soluțiile cele mai viabile și la îndemână pentru a scoate România din criză, soluții inovatoare și devastatoare social, pe care încă nimeni în Europa nu a îndrăznit și nu a avut curajul să le aplice.

Ca și când toate acestea nu ar fi de-ajuns, puterea, vector al matrapazlâcurilor, și-a dovedit încă o dată excelența și competența în hoție și imoralitate propunând modificarea plafonului maxim pentru atribuirea contractelor fără licitație (așa-zisa atribuire directă de contracte cu dedicație) de la 15.000 euro la 50.000 euro. În prezent, circa 40% din banii publici se duc în buzunarul clientelei politice, pe principiul "noi dăm, noi împărțim și tot la noi ajung", datorită numeroaselor acte adiționale ulterior încheiate la contractele de lucrări publice ale statului, precum și a facturilor umflate depuse la dosarul de decont, după crezul politic al PDL: măsuri represive pentru populație, conjugate cu alocarea de bani publici suplimentari pentru clientela de partid.

Puterea a identificat modelul economic de ieșire din criză a României: buzunăritul cetățenilor. Pentru că ea nu are ce pierde, nici măcar rânjetul, hoția, cinismul și imoralitatea.

Membrii guvernului actual uită că există pensionari în nevoie, angajați la stat, care trăiesc la limita subzistenței, studenți care riscă să rămână fără burse de studiu, copii care fac primii pași în viață și care, dincolo de educația de la părinți, trebuie să se integreze în societate, sau oameni bolnavi internați în spital care, în mod normal, ar trebui să beneficieze de o asistență socială și medicală din acel fond la care personal au cotizat pe perioada activității lor profesionale.

Din păcate, guvernanții au uitat de utilitatea funcției, închiși între pereții cabinetelor ministeriale se cred infailibili și atotștiutori și pot trăi în afara regulilor statului, după bunul lor plac. De dragul funcțiilor pe care le au, sacrifică pe toți cei care se află în afara familiei proprii, ca și cum nu ar mai avea semeni. Au uitat de unde au plecat și de oamenii care i-au votat să ajungă în aceste funcții. Minciuna și ipocrizia reprezintă filozofia lor politică și stau cu vodă la masă.

Prin aceste acțiuni ale lor își dovedesc încă odată brutalitatea și sălbăticia împotriva cetățenilor acestei țări. Se cred atotputernici și cred că se pot juca cu viața oamenilor printr-o singură iscălitură pe un act guvernamental.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Defrișarea pădurilor;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Defrișarea pădurilor"

Efectul defrișărilor masive din ultimii ani ne afectează pe toți, indiferent dacă locuim în mijlocul unui oraș sau la marginea unei păduri: poluare, alunecări de teren, schimbări climatice majore. Cu toții contribuim la această distrugere, conștienți fiind de răul ce ni-l producem și nu e de mirare că în multe zone de deal și de munte pădurile parcă se topesc. Pe lângă fenomenele naturale foarte vizibile la care se mai adaugă seceta, gerul, incendiile, alunecările de teren, căderile de grindină, pădurile din România resimt efectul global al schimbărilor climatice de mediu. Peste jumătate dintre ele sunt supuse unui efect lent de uscare anormală a arborilor.

Prețul scăzut al lemnului în țară stimulează exportul și încurajează exploatările, de cele mai multe ori ilegale. Acesta este unul dintre factorii care periclitează viitorul pădurilor din România. In România, ecologiștii sunt considerați încă visători, în vreme ce Occidentul a transformat ecologia într-un crez, o datorie față de echilibrul și armonia naturii.

Prima condiție pentru a rezolva această problemă ar fi să admitem că ea există și că pădurile României dispar pe zi ce trece. În țara noastră, omul vede în pădure doar un cont în bancă, iar consecințele le suportăm cu toții. Sărăcirea în continuare a ecosistemului forestier va duce la dezechilibre ecologice foarte grave, ca degradarea terenurilor. Fără păduri și viețuitoarele lor, va dispărea o resursă capitală pentru turism, căci peisajul montan și cel al stațiunilor vor suferi mutilări irecuperabile.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Măsuri imediate pentru relansarea economică a țării;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Măsuri imediate pentru relansarea economică a țării"

Doamnelor și domnilor colegi voi detalia câteva dintre măsurile urgente pe care România trebuie să le adopte, în regim de urgență, pentru evitarea colapsului economic și social.

1. Modificarea legii evaziunii fiscale concomitent cu modificarea legii responsabilității funcționarului public, în sensul înăspririi pedepselor pentru evaziune, termen definit exact în lege, și al atragerii răspunderii pentru funcționarul care o aplică incorect sau discreționar. Solicităm retragerea OUG privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale propusă de Guvern și discutarea în regim de urgență a unei noi legi privind combaterea evaziunii fiscale de orice fel. Actuala OUG este plină de inexactități, de prevederi prin care deciziile se vor lua prin ordin al președintelui ANAF sau al ministrului finanțelor. Această ordonanță poate fi ușor folosită ca un instrument de presiune și de intimidare deoarece nu este explicită. În același timp, această ordonanță poate bloca și mai mult economia prin prevederile legate de răspunderea administratorilor privind neanunțarea insolvenței în cazul debitelor către buget, fără să țină seama de creanțele pe care le are statul față de companii.

2. Instituirea unui sistem fiscal motivant pentru mediul privat care să stimuleze înființarea de firme noi, scăzând astfel numărul de șomeri de pe piața muncii. Crearea unor locuri de muncă prin înființarea de noi firme micro, mici sau mijlocii.

Impozitarea pe profit să se facă progresiv: în primul an impozitul să fie zero; în anul al doilea, 50% din impozit (8%); în anul al treilea impozitare normală de 16 %.

În primii trei ani de la înființare a IMM-urilor, salariile angajaților să fie impozitate cu 50% din impozitul curent. Pentru plata taxelor și impozitelor cu 10 zile înainte de termen, firmele trebuie să primească o scădere cu 5% din cuantumul datorat, iar la plata cu 20 de zile înainte de termen să primească o reducere cu 10% din cuantumul datorat.

Plata impozitului pe profit pentru IMM-uri să se facă o dată pe an, 30% din impozitul plătit în anul fiscal trecut, urmând să se regularizeze la depunerea bilanțului fiscal în primul trimestru a anului următor.

Pentru toate firmele care au plata la zi a asigurărilor de sănătate pentru salariații proprii, certificatele medicale să fie plătite de Casa de Sănătate.

Anularea ordonanței prin care s-a introdus plata de penalități și dobânzi penalizatoare de 0,05 plus 5 %, respectiv 15% pe zi, pentru întârzieri mai mari de 60, respectiv 90 de zile, atâta timp cât nu se aplică și în cazul creanțelor create de stat și atâta timp cât plățile se fac în medie la 90-120 de zile.

3. Taxa pe valoarea adăugată. Situația blocajului în rambursarea TVA, evaziunea fiscală privind plata TVA, precum și termenele mari la care se încasează în economie justifică modificările privind regimul TVA în România. TVA să fie plătit la 30 de zile de la încasarea facturii, concomitent cu interzicerea deducerilor de către firme a facturilor de achiziții neachitate.

TVA diferențiat:

  • 0 la medicamente;
  • 5% la alimentele de bază;
  • 19% la servicii și produse;
  • 30 % la produse și servicii de lux.

Deducerea la persoane fizice a 50% din TVA-ul plătit pentru construcții de case, locuințe, sedii de firme, renovare și reparații de case sau achiziții de bunuri de lungă folosință în baza facturilor.

4. Garantarea statului pentru IMM-urile care doresc să atragă fonduri structurale.

Acordarea pe schema de minimis de 500.000 de euro a sumelor de cofinanțare necesare IMM-urilor pentru atragerea fondurilor structurale.

Simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor europene și suplimentarea fondurilor pentru IMM-uri (axa I de competitivitate).

5. Notificarea de noi scheme de ajutor de stat în agricultură care să crească nivelul de competitivitate a sectorului agricol.

6. Modificarea legii achizițiilor publice în scopul creșterii gradului de transparență, a reducerii corupției și a creșterii competiției.

Achizițiile publice să se facă exclusiv prin depunerea și publicarea ofertelor pe internet. Condițiile de adjudecare să fie clare, cuantificabile și cunoscute. Adjudecarea să se facă în funcție de calitate, preț, termen de livrare, dar cu responsabilități precise pentru respectarea calității și a termenului de execuție.

Eliminarea din licitații timp de un an de zile a oricărei firme care la ultimul contract nu a respectat cel puțin una din cerințele caietului de sarcini (calitate, cantitate, termen de execuție) "

Eliminarea oricărei posibilități de a se modifica prețul prin creșterea sumei din oferta în baza căreia s-a adjudecat comanda/ proiectul.

7. Modificarea Codului muncii pentru flexibilizare, diminuarea costurilor angajatorilor și diminuarea conflictelor de muncă datorită formulărilor interpretative.

8. Revizuirea Codului fiscal pentru eliminarea dublei taxări, a unor nedeductibilități, a exprimărilor inexacte, simplificarea modalităților de plată și de compensare a impozitelor și taxelor între stat și contribuabil.

9. Diminuarea birocrației în instituțiile centrale și locale pentru diminuarea cheltuielilor publice și private.

Introducerea unor proceduri de sistem și operaționale noi, conform ISO 9001, și publicarea lor, pentru cunoașterea de către toate persoanele juridice și fizice care interferează cu oricare dintre instituții.

Introducerea criteriilor de performanță și eficiență la nivelul fiecărei instituții centrale sau locale. Criteriile să fie publice, alături de norma de timp pentru orice serviciu prestat "

10. Introducerea legii holdingului, după modelul european, pentru evitarea costurilor suplimentare a firmelor ce lucrează în grup.

11. Stimularea proceselor inovative, ale activității de cercetare, prin neimpozitarea salariilor personalului care lucrează în cercetare-inovare, aplicată în industria prelucrătoare.

12. Stimularea formării profesionale a salariaților și a șomerilor, prin acordarea de stimulente angajatorilor.

Deducerea impozitelor și taxelor pe salariile angajaților timp de un an, dacă parcurg o formă de școlarizare în cadrul firmei, din totalul taxelor și impozitelor plătite pe salariile acelei firme.

În situația angajării de șomeri, firma să nu plătească un an taxe și impozite pe salarii, dacă organizează un curs de formare sau perfecționare în cadrul firmei.

13. Stimularea investițiilor în producția de energie neconvențională, prin scutirea de impozit pe profit în primul an de funcționare

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Europa diversității;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Europa diversității"

Răsăritul de soare a lui Claude Monet a constituit începutul unui curent denumit în pictură impresionism, în anul 1874. În următorul secol, în 1950, la începutul lunii mai, un alt Monnet, dar având prenumele Jean, va impresiona lumea cu un nou curent, denumit de cel integrare. Robert Schumann a fost un compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori, contribuind la dezvoltarea romantismului primei jumătăți a secolului XIX. Robert Schuman, ministrul de externe francez, propune Franței și Germaniei și oricărei alte țări europene care vor să li se alăture punerea împreună a resurselor de cărbune și oțel ("Declarația Schuman"), în 1950.

Acestea sunt fericitele coincidențe de nume ale unor personalități culturale și politice care au marcat arta și harta istoriei secolelor XIX, XX și XXI, alături de ei situându-se, spre cinstea românilor, și câteva nume de conservatori: Eminescu, Titu Maiorescu etc.

Cei doi artizani ai construcției europene - Robert Schuman și Jean Monnet - afirmau că integrarea țărilor europene trebuie să înceapă prin integrarea culturală.

Apropierea și unirea oamenilor se face, așadar, în primul rând, prin cultură și abia apoi economic, acest fapt fiind confirmat de toate marile valori românești care nu au avut nevoie de pașaport european pentru a se integra în familia spiritualității continentului nostru.

Am putea spunea că, din punct de vedere cultural, suntem aproape integrați în Europa, cu mențiunea că avem obligația morală să ne conservăm și să ne promovăm valorile.

Europa subvenționează proiecte care încurajează dialogul cultural și coproducțiile. În general, este nevoie de opt state care să coopereze, din care jumătate să fie state membre "noi", pentru a obține o subvenție. Dar bugetul rămâne foarte limitat. Cultura rămâne doar 0,04% din bugetul general UE.

Problema principală este locul culturii în societate. Oamenii sunt uimiți de lipsa de cunoaștere a Europei de către cetățeni, dar nu numai prin publicitate și presă se simt oamenii europeni, ci și prin practici comune. Vibrând împreună într-o sală de concert sau într-un muzeu - chiar dacă nu vorbim aceeași limbă - ne simțim mai aproape unii de ceilalți.

Această "Europă a diversității" este un experiment unic din multe puncte de vedere. Unele date statistice dovedesc cât de eterogene sunt cele 27 state ale Uniunii Europene și ce mare realizare este "unitatea lor în diversitate".

Dar prin eterogenitatea cea mai surprinzătoare se remarcă România, între moțiuni și alianțe conjuncturale, între discursuri trâmbițate într-o engleză pocită de un președintele lipsit de maniere și civilitate, fiind într-o permanentă stare conflictuală.

Preocupați de proiectele noastre care să aducă bunăstare acestui popor, noi, conservatorii, suntem indignați de practicienii acestei politici de mahala pe care o exportăm la Bruxelles, și propunem ca întreaga clasă politică să treacă printr-un minim proces de culturalizare, modelul pe care-l propunem spre adoptare pentru a fi acceptați ca europeni fiind modelul conservator.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Sunt împotriva măsurilor de austeritate asumate de către Guvern;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Sunt împotriva măsurilor de austeritate asumate de către Guvern"

Populația României a scăzut în ultimele două decenii de la 23,2 milioane în 1990 la 21,4 milioane în 2009. Acest declin se datorează scăderii natalității, creșterii mortalității și migrației externe. Rata brută a natalității în 1989 era de 16% și a ajuns în 2009 la aproximativ 10%. Rata brută a mortalității a crescut de la 10,6 în 1990 la circa 12% în 2009. Structura pe vârste a populației a fost afectată negativ, astfel că ponderea cetățenilor de vârstă mai mică de 30 de ani a scăzut de la 46% în 1990 la sub 35% în 2009. Calitatea învățământului românesc a suportat o degradare fără precedent datorită nenumăratelor disfuncționalități manageriale.

Calitatea asistenței medicale și a actului medical a scăzut datorită precarității finanțării, dar și a managementului de sistem. Populația ocupată și numărul de salariați a înregistrat o scădere majoră. S-a ajuns de la 10,8 milioane populație ocupată în 1990 și 8,156 milioane de salariați, la 9 milioane populație ocupată și 4,368 milioane de salariați în 2009.

România este dezindustrializată, numărul de salariați din industrie scăzând de la 3,846 milioane în 1990 la 1,3 milioane în 2009. Ponderea salariaților în total populație ocupată a scăzut de la 75,4% în 1990 la 48,4% în 2009, iar ponderea salariaților din industrie în raport cu totalul salariaților a scăzut de la 47,1% în 1990 la 28,9% în 2009. În acest context regresiv, când s-a instalat o acută subocupare a forței de muncă și, pe de altă parte, o excesivă birocrație dublată de cel mai înalt nivel al corupției, când numărul pensionarilor (deci a celor cu venituri mici) a crescut de la 3,679 milioane în 1990 la 5,679 milioane în 2009, rezultă în mod evident că procesul de dezvoltare economică, socială și culturală a țării noastre implică riscuri majore cu acest mod de guvernare.

incompetența, indecizia, imoralitatea celor care conduc țara reprezintă factori determinanți ai stării critice în care ne aflăm, dar mai ales reprezintă factori majori de risc pentru viitor. Din acest motiv "schimbarea la față "a României este absolut necesară.

Acest lucru nu se poate realiza fără implicare, responsabilitate, competență și moralitate. Orice altceva ar acutiza actuala criză. Decizia aberantă a Guvernului de amputare a pensiilor, salariilor și ajutoarelor sociale și lipsa de măsuri active pentru economia privată dovedește cu prisosință că actuala guvernare nu deține calitățile mai sus invocate. Accentuarea recesiunii va duce la creșterea șomajului cu toate implicațiile lui în partea socială și va accentua comportamentele deviante, munca la negru, evaziune fiscală, agricultura de subzistență, migrația forței de muncă calificată.

Partidul Conservator spune NU pachetului legislativ pe care îl asumă Guvernul și propune un pachet de măsuri cu aplicare imediată și cu efecte cumulate pe termen scurt, mediu și lung, dar și măsuri pentru o mai bună utilizare a fondurilor europene.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Reducerea salariilor din sectorul bugetar și a pensiilor plătite din sistemul asigurărilor sociale de stat;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Reducerea salariilor din sectorul bugetar și a pensiilor plătite din sistemul asigurărilor sociale de stat"

Guvernul intenționează să-și asume răspunderea în fața Parlamentului cu privire la un proiect de lege privind stabilirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. În esență, prin proiectatul act normativ, Executivul în funcție al României își propune să diminueze cu 25% toate veniturile salariale și asimilate, plătibile din bugetul de stat și, respectiv, cu 15% pensiile plătibile din bugetul asigurărilor sociale de stat. Iar motivațiile economice sunt aparent de necontestat: necesitatea restabilirii echilibrului bugetar al țării noastre, diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor publice și, nu în ultimul rând, ieșirea României din criza economică în care se găsește.

Rămâne însă problematic temeiul juridic la care intenționează a se raporta Guvernul în încercarea sa de a legitima măsura reducerii salariilor și a pensiilor plătite din resurse ale bugetului consolidat al statului; este vorba despre art. 53 din Constituția României. Acest text are următorul conținut:

"(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".

Justificarea constituțională de care Guvernul de azi al României încearcă să se prevaleze spre a determina, pe calea unei legiferări excepționale, o scădere cu 25% a salariilor personalului bugetat și cu 15% a pensiilor din sistemul public este neconvingătoare. Putem fi de acord cu rațiunile economice care au determinat Guvernul să recurgă la astfel de măsuri, însă climatul legislativ contemporan obligă Executivul din România, în această privință, la o libertate de mișcare extrem de redusă.

Din capul locului, nu poate fi omis faptul că România este parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și la Protocoalele adiționale, între care - pentru subiectul abordat - de importanță majoră ni se înfățișează a fi Protocolul nr. 1 la Convenție privitor la Protecția proprietății. Potrivit acestui din urmă text, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

În jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor a fost stabilit faptul că noțiunea generică de "bun" acoperă și dreptul unei persoane asupra unei creanțe inclusiv a uneia de natură salarială; dreptul de a fi beneficiar al unei prestații sociale pentru persoanele fără nici un venit; dreptul la o pensie de bătrânețe; dreptul la o pensie pentru văduvi. În alți termeni, în optica instanței de contencios european umanitar, noțiunea de "bun" are un înțeles extrem de larg și încorporează orice interes al unei persoane de drept privat, care are o valoare economică.

În fața cerințelor normative și a notelor jurisprudențiale mai sus arătate, credem că Guvernul României nu poate aduce atingere salariilor și, respectiv, pensiilor în plată fără respectarea dispozițiilor art. 15 paragrafele 1 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit art. 15 paragraful 1 din Convenție, în caz de război sau de alt pericol public ce amenință viața națiunii, orice înaltă parte contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligațiile prevăzute de Convenție, "în măsura strictă în care situația o cere și cu condiția ca aceste măsuri să nu fie în contradicție cu alte obligații care decurg din dreptul internațional".

Invocarea de către Guvern a nevoii restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu se poate constitui într-un veritabil temei pentru a legitima reducerea salariilor și a pensiilor plătibile din resurse ale bugetului public.

Din punctul meu de vedere, criza economică, un prea ridicat cuantum al cheltuielilor publice ori dezechilibrul bugetar nu sunt circumstanțe anume prevăzute în cuprinsul art. 53 din Constituția României și nici nu credem că pot fi asimilate cu situațiile excepționale menționate în cuprinsul acestui text fundamental.

În contextul mai sus descris, în legătură cu atitudinea Guvernului față de diminuarea drastică a salariilor și a pensiilor plătibile din fonduri publice, credem că se ridică o primă majoră întrebare: Recurgând la dispozițiile art. 53 din Constituție, spre a-și motiva demersul cu implicații exclusiv economice, oare Guvernul României nu ar fi trebuit să se asigure că, în prealabil, pe teritoriul țării ar fi trebuit să fie instituită starea de asediu ori cea de urgență?

Diminuarea cu 25% a salariilor și cu 15% a pensiilor plătibile din fonduri bugetare poate determina, după caz, salvgardarea democrației constituționale, conservarea instituțiilor statului de drept ori menținerea sau restabilirea stării de legalitate? Un astfel de demers este apt să înlăture perspectiva unui dezastru ori a unui sinistru sau să limiteze ori să înlăture efectele deja produse ale unor astfel de evenimente?

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Măsuri în vederea unei mai bune utilizări a fondurilor europene;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Măsuri în vederea unei mai bune utilizări a fondurilor europene"

În viziunea mea, câteva sunt măsurile care trebuie implementate de urgență pentru accesul imediat la finanțarea europeană a proiectelor românești.

Transferul fondurilor europene de la pilonul întreprinderilor mari spre pilonul IMM-urilor și alte măsuri pentru sprijinirea IMM-urilor

a. Fondul European de Investiții va gestiona cele 100 de milioane de euro din programul JEREMIE, dedicat întreprinderilor mici si mijlocii. Fondurile vor fi utilizate pentru dezvoltarea pieței de garantare a creditelor pentru IMM-uri și respectiv a fondurilor de investiții (venituri, capital), având astfel un efect pozitiv asupra posibilităților IMM-urilor de a-și finanța activitățile de dezvoltare.

Fondul de participare JEREMIE este blocat în prezent (nu s-a agreat banca colaboratoare), deși trebuia deschisă schema în perioada 2008-2009. Prin urmare, 100 milioane de euro pentru alocații pentru cofinanțarea IMM-urilor care accesează fondurile structurale sunt blocați.

IMM-urile renunță la proiectele europene datorită lipsei de cofinanțare sau datorită lipsei de acces la credite pentru asigurarea cofinanțării.

b. Măsurile pentru crearea de poli de competitivitate sau integrarea întreprinderilor în lanțuri de furnizori sau clustere nu s-au deschis niciodată. Alocarea totală a acestor măsuri este de 450 milioane euro. Acești bani ar putea fi redistribuiți către o nouă măsură pentru întreprinderile mari și către schemele de finanțare pentru IMM-uri.

În cazul realocărilor de sume în cadrul aceleiași axe nu trebuie decât cerut avizul Comitetului de Monitorizare, fiind o procedură ușor de urmat.

c. Accelerarea proceselor de programare și evaluare a proiectelor pentru IMM-uri.

Deși se invocă la nesfârșit lipsa personalului necesar pentru derularea proceselor de accesare a fondurilor structurale de către Autoritățile de Management, acestea nu ar trebui să fie afectate de măsurile "anticriză", respectiv reducerea personalului sau reducerea veniturilor personalului deoarece pentru AM-uri exista un program special care trebui să asigure accesarea cu succes a fondurilor structurale. Prin urmare, Autoritățile de Management dețin toate instrumentele necesare pentru derularea cu succes a programelor cu finanțare nerambursabilă. Dacă nu se găsește ca fiind oportună externalizarea serviciilor din cadrul AM-urilor, măcar un procent de 50% din alocarea financiară să fie redistribuit către IMM-uri.

d. Amânarea termenului de plată a TVA la facturările emise de către furnizori a societăților care implementează proiecte cu finanțare nerambursabilă până la momentul intrării proiectului în perioada de exploatare.

IMM-urile, în proiectele cu finanțare nerambursabilă, își iau angajamentul creării locurilor de muncă și asigurării unei funcționări economice pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Prin urmare, având în vedere avantajele finanțării acestor tipuri de proiecte (care asigură creșterea locurilor de muncă) se impune acordarea unor facilități pentru creșterea atractivității depunerii de proiecte. Această amânare la plata a TVA-ului pentru investiții cu finanțare nerambursabilă, cu siguranță va crește interesul companiilor, deblocându-se astfel situația actuală, în care IMM-urile nu mai fac investiții.

e. Demararea de programe europene de reconversie profesională în scopul realizării unei plase de siguranță pentru bugetarii disponibilizați.

Prin acordarea de finanțare europeană (în cadrul POS DRU) pentru Serviciul Public de Ocupare (SPO) se urmărește creșterea calității și eficienței serviciilor furnizate către ANOFM pentru a asigura:

  • corelarea ofertei cu cererea de forța de muncă;
  • pentru a asigura o asistență personalizată persoanelor în căutarea unui loc de muncă și acelora care aparțin grupurilor vulnerabile;
  • creșterea competențelor profesionale ale personalului implicat în furnizarea acestor servicii;
  • îmbunătățirea cooperării SPO cu alte organizații și organisme active pe piața muncii, cu autoritățile publice locale și cu furnizorii de educație și de formare profesională, precum și pentru a oferi servicii de consiliere profesională de înaltă calitate pentru dezvoltarea carierei.

Propun unele măsuri imediate în sensul că Autoritatea de Management a programului POSDRU (în contextul crizei actuale) să deschidă măsurile pentru Serviciul Public de Ocupare. Conform calendarului orientativ se deschid măsurile doar pe grant (max 500.000 euro/proiect) în iunie, acest lucru este însă incert. Pentru anul 2010 nu se prognozează deschidere sesiunilor pentru proiecte de tip strategic (max. 5.000.000 euro/proiect). Prin urmare, nici anul 2010 nu va reprezenta un an în care poate crește gradul de absorbție pe axa indicată, promovarea implicării active a personalului SPO pentru accesarea fondurilor disponibile.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Agroturismul românesc în declin;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Agroturismul românesc în declin"

Aduc, pentru a nu știu câta oară, în discuție problematica agroturismului autohton. Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori culturale istorice - artă populară, etnografie, folclor, tradiții, vestigii istorice - un cadru natural armonios îmbinat cu un fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea sunt valențe ale turismului rural românesc, în mod special. Agroturismul românesc este un important mijloc de atracție turistică reprezentat printr-o gamă largă și diversificată: țesăturile decorative, costumele populare, sculpturile în lemn și piatră, pictura pe sticlă sau lemn, vopsitul ouălor, împletiturile din nuiele și, totodată, muzica populară și dansurile românești. Agroturismul poate fi stimulent pentru dezvoltarea locală în multe zone rurale.

Acest sector permite dinamizarea activităților economice tradiționale și valorificarea particularităților culturale locale, oferind în același timp locuri de muncă și stăvilind astfel exodul rural pe care societatea românească îl deține. Trebuie amintit faptul că, pentru a putea vorbi despre fenomenul turistic dintr-o anumită zonă, este necesar să se verifice existența unui flux de turiști care să viziteze zona respectivă. Pentru ca turiștii să vină, e nevoie mai întâi să existe posibilitatea de cazare. Dacă nu se procedează așa, vor exista numai fluxuri de turiști care nu vor contribui la dezvoltarea bogăției zonei, ci numai vor utiliza resursele fără altă posibilitate de a oferi beneficii importante pentru comunitate.

Spațiul rural, cealaltă componentă a produsului turistic, este mult mai dificil de definit. În general, putem aprecia că spațiul rural este un spațiu cultural rezultat din relația dintre natură și activitatea umană de-a lungul mai multor secole. Astfel, în zona rurală, urmele activității productive legate de sectorul primar, cum ar fi clădirile, modificările peisajului sau amenajarea și dezvoltarea teritoriului sunt încă prezente și active.

La nivel comunitar există interes sporit pentru dezvoltarea turismului rural și pentru capacitatea acestuia de a diminua o parte din efectele dăunătoare ale politicii agrare ale Uniunii Europene, prin protejarea moștenirii din zonele rurale ale continentului și pentru a îmbunătăți pretutindeni rezultatele turismului rural. Agroturismul nu s-a născut într-o formă spontană, ci a fost creat în urma cercetărilor și proiectat de guvernele și ministerele agriculturii și turismului din țările Comunității Europene, pentru a da răspunsuri la o serie de probleme create de situația zonelor rurale, și anume: reducerea puternică a veniturilor agrare, abandonarea agriculturii, noua cerere de servicii privind mediul, precum și stabilitatea populației. Țări precum Franța, Germania, Austria sau Italia au încurajat dezvoltarea agroturismului, iar experiența lor în acest domeniu este de ordinul zecilor de ani.

  Dorel Covaci - declarație politice intitulată Ziua copilului, sub auspicii mai puțin favorabile în 2010;

Domnul Dorel Covaci:

"Ziua copilului, sub auspicii mai puțin favorabile în 2010"

Prima zi a lunii iunie nu a fost parcă la fel de frumoasă ca alte dăți. Îngrijorați de traiul zilei de mâine, părinții au lăsat în plan secundar cadourile, zâmbetele și jocurile cu care îi obișnuiau pe cei mici, într-o zi specială, dedicată numai lor.

Banii sunt puțini, spre deloc; în atmosferă planează pericolul pierderii locurilor de muncă. Aproape nimeni nu se mai gândește la bucuria copiilor. Prioritară e obținerea hranei, a medicamentelor, satisfacerea nevoilor de la baza piramidei. Se gândește și se acționează în termeni de balans la linia de plutire, pe un orizont de timp cât mai lung. Bucuria a devenit un lux, pe care cu greu o mai putem întreține și finanța. Suportul bănesc alocat dreptului la fericire, pe care obișnuiam, cel puțin, să îl pretindem, nu mai există. Se aspiră acum în punga milei pentru guvern și pentru nevoile acestuia, în continuă creștere.

Cu capetele plecate și umerii aduși de griji, părinții își strigă cu obidă neputința. Teama, furia, deznădejdea nu mai lasă loc și altor sentimente. Bugetul de stat e în zdrențe, ba chiar rușinos de gol. Nu mai sunt bani, nici măcar pentru tratamentele și operațiile copiilor foarte bolnavi, a căror viață atârnă de un fir de păr. Zeci și zeci de spitale se află deja în incapacitate de plată, cu rezervele de medicamente și materiale complet golite. Viața este suma unor necesități variabile, cu trend continuu crescător, ușor satisfăcute în prezența banilor. Fără elementul comun, banul, rezultatul dă cu minus.

Sunt asigurări certe că sumele pentru cointeresare și sprijin acordat creșterii copiilor, din partea statului, se vor reduce drastic. Actualii guvernanți nu mai consideră o prioritate sporirea natalității, a generației tinere, altădată supranumită apoteotic viitorul țării, poate pentru că însuși viitorul, așa cum l-au desenat mai marii, li se prefigurează în nuanțe opace, obscure, tenebroase. Guvernanții nu mai acordă sprijin nici pentru încurajarea tinerilor de a-și întemeia o familie, pentru că nu mai cred nici ei, la rândul lor, în viitorul nației române. Nu mai doresc decât filoane de bogăție fără număr pentru procurarea satisfacerii necesităților-sugativă și favorizarea clienților politici-paraziți.

Că mai există un viitor sau nu, câți dintre români vor mai trăi să-l vadă? Acum se lansează fraze stereotipate, cum că cine și-a făcut copii să și-i crească. Poate fi adevărat, dar, în orice țară civilizată, minimul nivel de supraviețuire trebuie asigurat și garantat unor copii nevinovați. Altfel, cu noua politică asumată a guvernanților nu vom ajunge decât o Românie fără români, într-un trend de exterminare a celor cărora soarta le-a surâs mai puțin. Într-o țară în care elitele au luat drumul bejeniei, în speranța unei vieți mai bune, fără o generație nouă, proaspătă și speranța pe care o poate insufla aceasta, toate vor fi în zadar. Chiar dacă vom răzbate greutățile, va fi în van, căci pentru cine ne vom fi zbătut? Fără un suflu nou, o boare de altceva vom deveni o țară de hoți, leneși, mediocri, care se vor călca în picioare, în numele supraviețuirii și afirmării superiorității spiritului de clasă.

De această dată, invocarea securității naționale se poate avansa, în contextul problemelor copiilor, copilăriei și a viitorului în care credem și ne punem speranța. Viitorul nostru decent și demn este prioritate națională și îl deslușim, atât cât se poate, doar în ochii copiilor noștri. Bunăstarea și fericirea lor este cea mai inspirată și rațională investiție pe care o putem face, de aceea ei sunt ultima redută pe care trebuie s-o apărăm, acum când guvernul și-a înfrânt și scrupulul minimal, acela de a lua de la gura copiilor.

  Dorel Covaci - declarație politice intitulată Din viața românilor din afara granițelor țării;

Domnul Dorel Covaci:

"Din viața românilor din afara granițelor țării"

Comunitatea românească din Ungaria, care după 1990 a devenit activă, în principal, în recunoașterea identității de români, așezată de-a lungul graniței de vest a României, localitățile în care locuiesc români au devenit centre ale manifestărilor ce vizează limba, tradiția și spiritualitatea românească. Amintind aici localitățile Gyula, centrul cultural administrativ și religios al românilor din Ungaria, unde funcționează autoguvernarea pe țară a românilor din Ungaria, centrul de informare și documentare al românilor, Episcopia Ortodoxă Română, singurul liceu cu limba de predare în limba română (Liceul Nicolae Bălcescu), Chitighaz, Micherechi, Aletea, Otlaca Pusta, Cenadul Unguresc, Batania și altele.

Pe lângă autoguvernarea pe țară a românilor din Ungaria, formă statală de organizare, există mai multe organizații neguvernamentale printre care cea mai reprezentativă este Uniunea Culturală a Românilor, formată din câțiva intelectuali români din Ungaria, dar care mențin tot timpul o stare de disensiune, de neînțelegere între forma organizată și cea nonguvernamentală.

Uniunea Culturală a Românilor are și o publicație "Foaia Noastră", finanțată atât de București, cât și de guvernul maghiar, iar Autoguvernarea "Cronica", finanțată de Guvernul maghiar.

Activitățile reprezentative sunt organizate de Autoguvernarea la nivel național cât și cel local, multe din ele devenind tradiționale și privesc cultura, tradiția, limba, școlile, precum și legăturile culturale cu România.

Un rol important în unitatea românilor din Ungaria, prin promovarea românismului, îl are Biserica Ortodoxă Română condusă de Ps Siluan, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române, și un grup de preoți, parte veniți din România, parte născuți în Ungaria.

În jurul Bisericii se adună în principal românii, se organizează manifestări tradiționale care se desfășurau pe lângă biserici cu mii de ani în urmă și care între timp au fost interzise: Hramul bisericilor, Ruga satului. Preasfinția sa Siluan reușește să mențină Biserica în centrul preocupărilor românilor de acolo, luptă pentru unitatea românilor, fiind imparțial în disensiunile dintre autoguvernare și organizațiile neguvernamentale, în mod special Uniunea Culturală a Românilor.

Din păcate, în școlile românești, deși oficial este limba de predare română, se învață limba maghiară deoarece copiii vor urma licee maghiare, învățământul superior, de asemenea. Cei care urmează Liceul în limba română "Nicolae Bălcescu" sunt puțini la număr, doar o parte studiază în România cu burse, de regulă provin din familii fără posibilități materiale și de multe ori și-au exprimat nemulțumirea că li se impun anumite centre universitare din țară și nu acolo unde doresc.

A fost o problemă și încă mai este preluarea de către Autoguvernarea pe țară de la primăriile locale a învățământului în limba română, acțiune la care s-au opus Uniunea Culturală a Românilor și cadrele didactice, temându-se că vor suferi din punct de vedere financiar și nu vor beneficia ca toate școlile din Ungaria de dezvoltare a învățământului. Problema a ajuns și în instanță.

O altă problemă care a rămas nerezolvată a fost dorința românilor, a Bisericii Ortodoxe Române de a ridica o statuie a lui Andrei Șaguna în fața catedralei Sf. Nicolae din Gyula. S-au opus grupuri naționaliste din Gyula, problema urmând să fie rezolvată între cele două guverne, român și maghiar. Catedrala Ortodoxă Română din Gyula, proprietate a Bisericii Ortodoxe Române, centrul vieții religioase și spirituale române, vizitată până acum de toți foștii președinți și actualul Președinte al României, este într-o stare necorespunzătoare, se degradează, de fapt, ea reprezentând simbolul românesc de acolo. Se impun lucrări de schimbare a pardoselii, de eliminare a igrasiei și refacerea picturii interioare. Cereri pentru atribuire de fonduri s-au făcut către Guvernul României, Patriarhia Română, dar fără răspuns. De asemenea, în satele în care locuiesc români mai dăinuie biserici românești și aici se impun reparații. De la Guvernul Ungariei nu se primesc fonduri, enoriași sunt puțini, singura soluție este ajutorul României.

Există dorința de a face din Palatul Gojdu de la Budapesta un centru ortodox românesc, dar și aici, din lipsă de fonduri, lucrările stagnează (Biblioteca Gojdu, amenajarea Centrului Cultural Ortodox, a exteriorului clădirii, proprietate a Bisericii Ortodoxe Române).

De asemenea, pentru cunoașterea culturii, tradiției, a limbii din țara mamă se impune intensificarea vizitelor taberelor pentru tineret, alte activități de cunoaștere atât de dorite de unii din Ungaria. Există o bună colaborare în acest domeniu cu zona Făgetului, în special cu organisme neguvernamentale: Fundația Augusta, Asociația Culturală Făgețeana, cu domnul profesor Ioan Gh. Oltean și cu fostul primar Dorel Covaci, actual deputat.

Din păcate, colaborările cu alte județe sunt de regulă unilaterale și se așteaptă doar ca românii să fie invitați să participe la manifestările din Ungaria, fără să ofere reciprocitate. Aceste activități sunt coordonate, în principal, de Autoguvernarea pe țară și Episcopia Ortodoxă.

În ceea ce privește românii din Serbia, problemele sunt mult mai complicate în special în Serbia de Răsărit și Valea Timocului, unde românii își caută identitatea. Există o multitudine de organizații neguvernamentale de diferite orientări, în special spre partidele politice, unele care se declară românești, altele vlahe. S-a constituit și a fost recunoscut Consiliul Național al Rumânilor (vlahilor) de către Guvernul Serbiei. o mare majoritate a românilor de aici au acceptat această denumire în scopul de a obține fonduri și de a fi un pas spre recunoașterea existenței românilor în această zonă. Și aici a existat sprijin unilateral din partea Guvernului României, s-a dus politica "primul venit, primul servit", fără a se vrea o cunoaștere reală a modului în care sunt folosiți banii proveniți din România. Un rol important în comunitatea românească de aici l-a avut Dusan Parvulovici, fost președinte al organizațiilor românești din Serbia de Răsărit și Valea Timocului, dar care, în cele din urmă, a fost înlăturat pentru că promova prea mult românismul.

A funcționat un program de televiziune în limba română finanțat de Institutul Cultural Român, dar finanțarea s-a oprit și totul a luat sfârșit.

Biserica Românească, reprezentată de preotul protopop Boian, este mereu în ochii și acțiunea organelor de ordine și nu se acceptă construirea de noi lăcașe de cult românești, deși românii doresc.

Problemele sunt complexe aici și disensiunile atât de puternice dintre grupările românești sunt necunoscute de cei din țară și, acționându-se haotic, ele se adâncesc. În Voievodina, disensiunile între grupări, organizații neguvernamentale și Consiliul Național al Românilor sunt la ordinea zilei, în principal situându-se C.R.I. care a profitat de fonduri substanțiale din România, ceea ce a dus la dezbinare și la neîncredere între oameni.

Ridicarea vizelor dă posibilitatea apropierii de România și, în special, în spațiul cultural. Aici există legături deosebite culturale cu centrul de la Făget, schimburi culturale, tabere, învățarea limbii române pentru românii din pe Valea Timocului, cu resurse proprii fără sprijin guvernamental.

Se constată și în Serbia o acțiune românească disparată fără a se lua în considerare necesități urgente și perspective în ceea ce privește existența comunității românești, învățământ, cultură, Biserica.

Relațiile noastre cu românii din Republica Moldova și Ucraina au vizat în principal organizarea de tabere, participări la deniile eminesciene, școlarizarea de tineri la școlile romanești, și aici se lasă pe seama organizațiilor neguvernamentale, organizarea de activități de cunoaștere, de apropiere cu românii din aceste teritorii. Sumele alocate sunt distribuite la fel ca și în Serbia și Ungaria, fără o viziune clară a necesităților, o cauză fiind și schimbările dese de guverne și de orientări care bulversează și pe românii din afară în relațiile lor cu România, îi fac neîncrezători în capacitatea României de a veghea la cultura și spiritualitatea românească din Diaspora.

Credem că activitatea concentrată a tuturor celor implicați în activități cu românii din afara granițelor și cei care dispun de fonduri aprobate de Guvern, Departamentul pentru românii din afara granițelor, Institutul Cultural Român, poate corija haosul din relațiile cu românii din afara granițelor.

Orice timp pierdut, fie cât de scurt, este o grea palmă dată așa-zisei primăveri în spiritul românesc din afara granițelor.

Să sprijinim Diaspora română chiar și în aceste condiții foarte grele! De ajutorul nostru depinde dezvoltarea relațiilor și buna conlucrare cu românii din afara granițelor.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică Scoaterea la lumină a economiei subterane;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Scoaterea la lumină a economiei subterane"

Într-un moment în care criza economică europeană și măsurile de austeritate larg aplicate la nivelul întregii Comunități Europene sunt pe buzele tuturor nu este suficient să ne oprim aici, fără a încerca să identificăm noi soluții fezabile de stopare a recesiunii și de punere din nou pe roate a economiei naționale.

În condițiile în care, potrivit datelor Institutului Național de Statistică sau cele ale mediul de afaceri, avem de-a face cu o economie subterană în jurul a 40% din p.i.b., iar Guvernatorul Băncii Centrale a României afirmă că evaziunea fiscală se plasează undeva la peste 20%, nu putem nega faptul că avem de-a face cu o economie subterană care capătă o amploare tot mai mare. Aceasta a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând ca statul să piardă anual între 8 și 15 miliarde de euro, mai mult decât valoarea împrumutului contractat de la FMI și de cel puțin patru ori mai mult decât economiile pe care Guvernul estimează că le va realiza prin aplicarea recentelor măsuri de austeritate.

Este suficient să vorbim despre agricultură, care contribuie cu 7% la formarea p.i.b. În raportul Consiliului Concurenței, pentru cunoașterea pieței cerealelor de panificație se constată existența unei piețe negre de circa 40% din totalul tranzacțiilor. În plus, potrivit reprezentanților mediului de afaceri, în industria alimentară evaziunea pornește de la 20%-25% ajungând până la 70% din total. La pâine, evaziunea ajunge la 70%, la carne, până la 60%, la alcool, la peste 50%, iar la lapte și brânză, piața neagra este pe la 50% din industria alimentară.

În plus, în luna martie a anului 2010, datele de la Garda Financiară arătau că evaziunea fiscală din domeniul comercializării produselor din tutun se ridicau la un miliard de euro, principalele surse fiind reprezentate de traficul de frontieră cu Ucraina și Republica Moldova și vânzările prin duty-free.

Cred că sunteți de acord cu mine atunci când spun că problema evaziunii fiscale trebuie combătută ferm. Avem nevoie ca Guvernul să accelereze acțiunile de evitare a evaziunii, aceasta fiind o sursă de creștere a colectărilor la buget. De aceea, este necesar ca Guvernul să beneficieze și de sprijinul nostru, al Parlamentului.

Apelul la cetățeni și la moralitatea acestora este unul oarecum firesc, dar atât timp cât legislația descurajează activitatea economică și continuă să încurajeze evaziunea fiscală nu putem să ne găsim scuze. Cel mai important în momentul de față este să lucrăm alături de Guvern pentru combaterea evaziunii fiscale și creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică Descentralizarea spitalelor și reducerea numărului unităților medicale;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Descentralizarea spitalelor și reducerea numărului unităților medicale"

Proiectele de descentralizare a spitalelor și reducerea numărului acestora au produs reacții aprinse în țară, atât din partea managerilor de spitale și a autorităților locale, cât și din partea presei ori a reprezentanților politici. Cert este faptul că avem de-a face cu un set de măsuri care, dincolo de contextul dificil în care sunt luate, este prevăzut să aibă rezultate și pe termen lung în ceea ce privește eficiența unităților sanitare și nu doar reducerea și reorganizarea cheltuielilor, ca parte a măsurilor convenite de autoritățile române cu FMI.

În ceea ce privește proiectul de descentralizare, în prezent, avem de-a face cu un sistem hibrid, în care clădirile spitalelor se află în proprietatea administrațiilor publice județene, în timp ce managerii acestor instituții sunt numiți de către ministrul sănătății. Cu alte cuvinte, 435 de spitale sunt în mâinile ministrului sănătății, de aici plecând problema privitoare la dificultatea actului de verificare a modului în care este condus un număr atât de ridicat de instituții. Astfel, descentralizarea presupune și faptul că managerul din aceste unități va încheia contractul de management cu conducerea administrației locale și nu cu ministrul sănătății, cum se întâmplă în momentul de față.

Este important să privim către aspectele pozitive ale descentralizării, prin care fiecare comunitate se va putea preocupa mult mai bine de felul în care funcționează un spital și se va putea realiza o dezvoltare coordonată a serviciilor sanitare, în conformitate cu nevoile populației. Totodată, descentralizarea nu trebuie să însemne abandonarea sistemului medical pe umerii comunităților locale sau să creeze probleme financiare suplimentare autorităților județene, motiv pentru care păstrarea actualei forme de finanțare a spitalelor prin care unitățile sanitare cu paturi se vor finanța pe baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate este una adecvată situației prezente.

Printre țările care au descentralizat spitale se numără state precum Germania sau Franța, țări recunoscute pentru organizarea lor administrativă, de la care primim multe lecții pe care e bine să le învățăm.

De cealaltă parte, realitatea ne demonstrează că avem de-a face cu un sistem păgubos, iar prin măsura de reducere considerabilă a numărului de spitale ce apare în scrisoarea de intenție semnată de autoritățile române cu FMI se încearcă reorganizarea și eficientizarea la maxim a aparatului sanitar. Dacă e să luăm drept simplu exemplu urgențele medicale, spitalele mici sunt mai curând dăunătoare decât salvatoare de vieți omenești, atunci când timpul pierdut spre spitalul unde șeful de gardă este probabil un medic de laborator, poate fi ratarea șansei de a supraviețui.

Permiteți-mi să cred că sunteți de acord cu mine atunci când spun că este nevoie de corectări de esență a sistemului de asigurări, dezvoltarea unui sistem de competiție benefic pacienților între serviciile publice și cele private, eliminarea ineficienței și reducerea drastică a risipei, dar pentru toate acestea este important să parcurgem o serie de pași pe care astăzi îi începem prin descentralizarea și reducerea numărului de spitale. În timp, soluția poate veni și din privatizarea unor părți din spitale care sunt nesustenabile pentru supraviețuirea acestora și din raportarea mult mai exactă a tarifelor spitalelor la realitate.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică: Un moment de cumpănă pentru România: asumarea răspunderii sau neasumarea haosului rezultat;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Un moment de cumpănă pentru România: asumarea răspunderii sau neasumarea haosului rezultat"

Asumarea răspunderii de către Guvern pe pachetul de legi privind reducerea deficitului bugetar pentru anul 2010 înseamnă un act de curaj politic și un sacrificiu major, deopotrivă pentru membrii Guvernului, dar și pentru parlamentarii care formează majoritatea. Nu trebuie să fii expert în sociologie, consultant politic sau jurnalist ca să îți dai seama că aceia care propun și pun în practică astfel de măsuri vor avea de suferit, politic și electoral. De altfel, destul de puținele sondaje apărute până acum arată faptul că simpla asumare discursivă a curbei de sacrificiu a dus Guvernul, Președintele și principalul partid de guvernământ la o cotă de încredere modestă. Și atunci, dacă toți acești oameni știu că o asemenea măsură înseamnă un sacrificiu propriu însemnat, de ce o fac? Iată întrebarea la care nici opoziția și nici presa ostilă puterii nu au reușit să ofere un răspuns.

Pentru că altfel nu se poate! La momentul actual, și aici preiau din discursul oficialilor BNR, factorul determinant este timpul. Trebuie să ne mișcăm repede și hotărât. Altfel, vom pierde tranșa de la Fondul Monetar Internațional. Îmi permit să fac un scurt calcul pentru a vedea ce înseamnă neasumarea acestor măsuri: tranșa de la FMI (800 de milioane de euro), dobânda practicată (3%), împrumut similar de la alte instituții de finanțare (dacă am reuși să obținem astfel de credite) ar avea o dobândă de minimum 10%. Per total, nepunerea în aplicare a acestor măsuri înseamnă 7% din 800 de milioane. Adică vreo 56 de milioane de euro, asta neluând în considerare celelalte efecte economice pe care le-ar avea încheierea acordului cu Fondul. Aș spune că este o moțiune de cenzură de 56 de milioane de euro și un text de doi lei, mai mult pamflet decât argumente, mai mult retorică dâmbovițeană, decât critici constructive.

Dar nu considerentul economic este cel care mă preocupă, ci principiul fundamental al politicii democratice: care este alternativa, ce punem în loc?

Analiza declarațiilor din ultima perioadă arată că PSD și PNL au puncte de vedere ireconciliabile privind soluțiile de scoatere a României din criză. Deci nu se pune problema unui Guvern PSD-PNL. Dacă am alege unul singur dintre aceste partide, atunci am avea parte de un Guvern ultraminoritar. PNL are experiența concesiilor PSD făcute în 2007-2008 și o bună parte a vinei pentru situația actuală. Singurul guvern eminamente liberal de după 1990 s-a dovedit mai socialist decât Nicolae Văcăroiu în zilele bune.

De partea cealaltă, PSD, prin vocea președintelui Victor Ponta, a spus că nu se pune problema unei asumări a responsabilității guvernamentale. Carevasăzică, social-democrații doar vor să dărâme Guvernul, fără să pună nimic în loc. Nu au soluții, nu sunt bărbați să-și asume puterea, dar nici nu vor să-i lase pe cei care măcar își asumă răspunderea acțiunilor proprii, cu riscurile politice de rigoare.

Mai există o variantă, atât de des vehiculată, cea a Guvernului de tehnocrați. Poate fi o soluție, dar neasumarea politică a unui Guvern, pentru că e greu de crezut că o majoritate parlamentară ar putea să stea deoparte fără să guverneze, dar să deconteze politic tot ceea ce urmează să se întâmple, înseamnă prelungirea instabilității politice. Să zicem că guvernatorul Mugur Isărescu vine și își asumă funcția de premier și spune în secunda a doua (ceea ce a făcut și până acum prin consilierii săi de la BNR) că trebuie dați afară 400.000 de bugetari, salariile celor care rămân trebuie tăiate cu 30% până la sfârșitul anului, se impozitează toate terenurile agricole și se îngheață pensiile vreo doi-trei ani, de aici începând. Sunt curios cam câți dintre parlamentarii de la PNL și PSD, care vehiculează varianta Mugur Isărescu - premier, ar fi dispuși să-și dea votul pentru un asemenea pachet de măsuri de austeritate. O simulare simplă arată că nici această variantă nu pare a fi viabilă.

Întrebarea firească ar fi următoarea: și-atunci, ce facem, mergem în alegeri anticipate? Alegerile anticipate pot fi o variantă de lucru, costisitoare și poate mai dureroasă decât asumarea răspunderii pe actualul pachet de legi. Spre exemplu, mie mi-ar fi greu să merg și să le spun oamenilor din colegiul meu că trebuie să mă voteze din nou, că trebuie să cheltuim niște bani noi în campanie și cu organizarea alegerilor, în loc, spre exemplu, să folosim aceiași bani pentru ca de la 1 ianuarie lucrurile să revină la normal. Și mai e și factorul timp, domnilor din opoziție. Ce facem, o să avem Guvern abia din octombrie? Sau poate că semnalul pe care ni-l transmit oamenii (că s-au săturat de campanii electorale, minciuni și pomeni) nu este suficient de percutant și pentru dumneavoastră.

Poate că acest Guvern ar fi trebuit să comunice mai bine, ar fi trebuit să fie mai hotărât și să ia măsuri ceva timp. Asta nu înseamnă însă că premierul poate fi bănuit de rea-credință. Un om care a suferit cele mai josnice atacuri, cele mai crunte invective i-au fost atribuite și care e capabil să meargă mai departe și să facă un lucru de care e convins că e în folosul țării, pentru mine e un om de toată isprava. Este omul care își asumă plenar sacrificiul politic. Este omul în locul căruia șefii opoziției nu și-ar dori să fie, pentru că știu sigur că nu ar da dovadă de aceeași capacitate de a se pune pe sine în planul doi.

Eu nu votez împotriva moțiunii de cenzură pentru că sunt convins că nu s-ar putea mai bine, că n-ar mai exista și alte soluții. Votez împotriva moțiunii de cenzură pentru că nimeni nu mi-a arătat acel "mai bine" și acele alte soluții. V-aș recomanda să votați măcar o dată rațional, stimați colegi.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică cu titlul Politica nu se face rigid în sistemul binar al lui zero și unu;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Politica nu se face rigid în sistemul binar al lui zero și unu"

Măsurile de austeritate au venit, din păcate, cu efecte dramatice pentru marea majoritate a cetățenilor României. Acest lucru depășește nivelul informației, iar opiniile se concentrează acum prin intermediul analizelor asupra acțiunilor ce trebuie inițiate, și nu asupra lucrurilor ce trebuiau realizate doar de adversarul politic, și nu de cel care este sau a fost la guvernare pe perioada mandatului.

Fiecare guvernare a ultimilor douăzeci de ani, poate mai puțin trecerea din anul 2000, a considerat că lucrurile pentru România încep cu guvernarea momentului, uitându-se documentele strategice elaborate de-a lungul celorlalte guvernări. Această manieră demonstrează superficialitate, aroganță, neînțelegerea mecanismelor care sunt generate de strategiile care depășesc intervalul unei guvernări. Lipsa de viziune și de profunzime a ultimelor guvernări ale PNL, PSD, PDL, UDMR, în diferite combinații, sunt dezarmante și creează spaime puternice că vremurile pot deveni mai grele sau tot mai grele, demonstrând în fapte că încă nu avem mentalitatea construcției interesului național adevărat înaintea comentariilor care văd numai momentul, puterea acestuia și bătălia dusă pentru cucerirea lui.

Cu aceste gânduri am parcurs, este adevărat, din motive profesionale, Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă a României. Lucrarea reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD) și al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, aprobat prin Hotărârea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial Nr.737 din 31 octombrie 2007. Numărul de accesări ale website-ului dedicat proiectului (www.strategia.ncsd.ro) a fost în medie de 550 pe săptamână în perioada noiembrie 2007 - septembrie 2008. Paralel cu finalizarea textului proiectului de Strategie, s-a realizat versiunea în limba engleză, în vederea obținerii de consultanță externă informală înainte de prezentarea oficială a documentului la Comisia Europeană. În această formă, proiectul de Strategie pentru Dezvoltare Durabilă a României a fost prezentat în cadrul sesiunii secțiunii europene a Clubului de la Roma (București, 23-24 mai 2008). Cu aceste eforturi, SNDDR a fost aprobat în ședința de guvern din 12 noiembrie 2008.

Am făcut acest istoric al desfășurării evenimentelor pentru a arăta că programele politice, ofertele electorale, dezbaterile politice și publice trebuiau să țină seama de acest document vital pentru asigurarea dezvoltării României în context european. Aș mai aminti că în această perioadă au avut loc alegerile europarlamentare din 2007, alegerile locale din iunie 2008, alegerile parlamentare din noiembrie 2008, alegerile europarlamentare din iunie 2009 și alegerile prezidențiale din noiembrie 2009. Cred eu că au fost suficiente momente politice pentru analize serioase și pentru prefigurarea soluțiilor de asigurare a dezvoltării durabile a României. Personal, am plătit politic pentru faptul că solicitam public unui lider politic, înaintea alegerilor europarlamentare din 2009, necesitatea de a aborda cel puțin una din problemele de fond ale României. Această solicitare a fost considerată ca fiind un atac și mai puțin o necesitate politică majoră.

Afirm din nou că această abordare era una majoră, gândindu-mă la evoluția României și la situația ei în momentul de față, dacă s-ar fi ținut cont de riscurile și vulnerabilitățile generate de factori endogeni și exogeni în asigurarea creșterii sustenabile (transformările structurale și echilibrele macroeconomice), a dezvoltării regionale, a acțiunii locale și problematicii specifice dezvoltării rurale, a amenajării teritoriului și planificării spațiale, a dimensiunii culturale a dezvoltării durabile și capacității administrative.

Consider că altfel ar fi arătat programele și acțiunile guvernamentale responsabile ale guvernărilor succesive liberale, democrat-liberale și pesediste, singulare și combinate între ele, dacă acestea ar fi ținut cont de aprecierile documentului, făcute, rețineți!, în anul 2007. Prezentând o parte dintre ele, veți constata că a existat un prevestitor deosebit care a vorbit, pardon a scris, în pustiu. Iată câteva din aprecierile făcute în cadrul documentului previzionar amintit.

Principalii factori endogeni de risc ar putea fi următorii:

  • ajustarea conjuncturală a politicilor economice;
  • întârzierea implementării unui sistem îmbunătățit de luare a deciziilor și de creștere a responsabilității instituțiilor publice în raport cu rezultatele politicilor promovate, analizelor de impact și utilizării tehnicilor de monitorizare sistematică și activă;
  • continuarea actualelor tendințe demografice negative;
  • accentuarea neîncrederii față de imparțialitatea, transparența și operativitatea actului de justiție;
  • cooperarea formală și ineficiența instituțiilor publice cu sectorul privat (patronatele), asociațiile profesionale și partenerii sociali;
  • selectarea după principii clientelare a priorităților în alocarea financiară a fondurilor cu caracter public în detrimentul proiectelor cu impact economico-social major și efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competentă a raportului efect/efort financiar, pe termen mediu și lung;
  • întârzierea descentralizării și a măsurilor pentru creșterea substanțială a capacității administrative, a potențialității de a genera proiecte eligibile pentru finanțare, din punctul de vedere al eficienței economice, sociale și ecologice și de a executa asemenea proiecte în cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate (amânarea acestor măsuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE, precum și posibilitățile de acoperire a deficitului de cont curent);
  • eficiența limitată a politicilor orientate spre continuarea procesului de dezinflație;
  • capacitatea limitată de a anticipa apariția unor fenomene meteorologice extreme, ca urmare a schimbărilor climatice;
  • continuarea tendințelor de creștere exagerată a creditelor de consum și a importurilor pentru consumul curent;
  • creșterea veniturilor în neconcordanță cu evoluția productivității muncii;
  • amânarea implementării politicilor adecvate pentru reducerea intensității energetice și a măsurilor pentru asigurarea necesarului de energie, în condiții sustenabile, pentru funcționarea economiei și asigurarea consumului populației;
  • utilizarea ineficientă a fondurilor publice destinate formării inițiale și continue a resurselor umane și stimulării activităților de cercetare-dezvoltare-inovare.

Printre factorii de risc exogeni care trebuie avuți în vedere s-ar putea număra:

  • accentuarea dincolo de limite sustenabile a fenomenului migrației externe;
  • amplificarea tendințelor de creștere a prețurilor la petrol, gaze naturale, minereu de uraniu, ceea ce poate genera efecte serioase asupra inflației și a siguranței energetice;
  • incertitudinile cu privire la atitudinile investitorilor străini față de piețele emergente;
  • creșterea costurilor finanțării externe, ca urmare a turbulențelor financiare internaționale și a scăderii posibile a rating-ului de țară.

În același timp, fără a se substitui programelor existente de dezvoltare a României, Strategia a propus, încă din 2007, realizarea următoarelor obiective:

  • asigurarea sustenabilității, pe termen lung, a consumurilor energetice și materiale bazată pe evaluarea realistă a capacității de suport a capitalului natural;
  • modernizarea treptată a macrostructurii economiei pentru a corespunde cerințelor sociale și de mediu;
  • creșterea productivității muncii și îmbunătățirea ratei de ocupare a forței de muncă;
  • îmbunătățirea managementului micro și macro-economic;
  • politica de investiții și diversificarea surselor de finanțare;
  • menținerea echilibrelor macroeconomice.

Ce puternici am fi fost astăzi, dacă, la momentul deciziilor vizionare, ar fi existat puterea depășirii luptelor politice sterile și construcțiile ar fi dominat deciziile politice importante făcute în interesul României? Poate că altfel ar fi fost prezentul și nu am fi fost puși astăzi în situația de a alege răul cel mai puțin periculos.

Astăzi, ne aflăm în fața unei noi decizii care ne poate conduce la următoarele situații extreme:

  • la demiterea guvernului, la incapacitatea de plată, la anularea, cel puțin pe moment, a ultimei tranșe, la plata obligațiilor statului în baza unor împrumuturi la dobânzi care se situează la două cifre, la deteriorarea finanțelor publice pe durată lungă;
  • la menținerea guvernului într-o stare de nemulțumire generală, justificată, din păcate, prin diminuarea drastică a retribuțiilor și pensiilor, prin continuarea execuției neprofesioniste a bugetului și a politicilor publice, la degradarea în continuare a stării economice și sociale și la impunerea unor noi măsuri de austeritate, de amplitudini mult mai mari și mai dramatice.

Practic, politica nu se face în sistemul binar al lui zero și unu. Din acest motiv aș dori realizarea unei construcții cu responsabilitate, a unei decizii care să nu conducă la deteriorarea și mai puternică a situației economice și sociale. Suntem capabili să realizăm o asemenea construcție sau iarăși vom neglija evidențele și bătălia politică neconstructivă va ieși învingătoare? În acest context, consider că trebuie gândite câteva măsuri complementare de prefigurare a evoluției României pe termen mediu și lung, care să sprijine relansarea economică, stabilitatea finanțelor publice, recâștigarea competitivității, care vor determina creșterea productivității și, astfel, plasarea României pe un drum al prosperității. Acest lucru se poate realiza prin considerarea obiectivelor Strategiei Dezvoltării Durabile și a obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Dată fiind situația prezentă, nu cred că este vorba numai de timpul nostru, ci este vorba de timpul României, de așezarea acesteia cu responsabilitate în domeniul soluțiilor bune și durabile, de căutare și a altor soluții care se găsesc poate în afara rigidului și simplistului sistem binar, valoros și eficient pentru stările de normalitate și foarte bine reglementate. Unii pot spune că nu avem nevoie de documente, ci că avem nevoie de acțiuni. Corect, așa este. Consider, în acest cadru, că este nevoie de acțiuni eficiente, nu de speculații de moment, de acțiuni, de inteligență și inovare în cadrul fundamentat al Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă. Cu toate aprecierile făcute în timp, consider că independenții și UNPR-ul pot să construiască o politică novatoare și inteligentă, în conformitate cu interesul național legat de dezvoltarea durabilă a României.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată «Insomniile doamnei Udrea salvează Guvernul Boc!»;

Domnul Teodor Atanasiu:

«Insomniile doamnei Udrea "salvează" guvernul Boc!»

După ce toată țara a constatat că de un an și jumătate ne conduce un premier care doarme non-stop, care nu a fost în stare să ia nici măcar o măsură benefică pentru ca economia României să nu intre în colaps și, care, atunci când a mai întredeschis ochii, ne-a prevestit numai lucruri minunate, de care, din păcate, nu am avut deloc parte, putem răsufla ușurați acum, când am aflat că, în toate guvernele domnului Boc, cineva a vegheat și asupra noastră.

Dacă nu știți încă despre cine este vorba, vă spune doamna Udrea pe toate site-urile și posturile de știri din România: evident, dumneaei este îngerul nostru păzitor.

Doamna în cauză, în loc să ne explice ce a căutat în patru guverne bociene în care nu s-a făcut nimic și care au aruncat România într-o situație absolut dezastruoasă din punct de vedere economic, social și financiar, se scuză cu propriile probleme și insomniile fără număr cauzate de acestea. Ba, mai mult decât atât, doamna ministru ne precizează că cele mai multe idei bune ale sale s-au născut în nopțile insomniace de care a avut parte din belșug.

Eu nu pot decât să vin și să vă întreb, doamnă ministru Udrea, la ce v-au folosit aceste idei bune, așa cum le numiți dumneavoastră, pentru că eficiența guvernelor prin care ați trecut, de la sfârșitul anului 2008 și până în prezent, nu se întrezărește nicăieri. La ce le folosește românilor lamentarea dumneavoastră că nu mai puteți dormi din cauza creditelor sau a stagnării unora dintre afacerile pe care le gestionați, dacă acestora le tăiați pensiile și salariile, micșorându-le cu sume impresionante, ca să mimați că salvați timpul în care nimeni din aceste patru guverne, cu PDL în prim-plan, nu a făcut nici măcar un gest că i-ar păsa de direcția în care se îndreaptă România?

Dacă insomnia v-a acaparat gândurile, doamnă ministru Udrea, nu ați reușit, în aceste zeci de ore fructuoase pentru ideile dumneavoastră, să le găsiți și pe cele în care să-i faceți pe colegii dumneavoastră de guvern să nu mai mintă românii și să-și facă treaba pentru care au fost învestiți?

Dacă dumneavoastră credeți că insomniile de care ne vorbiți pot echivala tragedia la care-i condamnați pe români, din cauza minciunilor nesfârșite și a incompetenței crase de care ați dat dovadă toți miniștrii guvernelor portocalii, atunci, cei care vor rămâne fără pâine pe masă, fără medicamente pentru a se trata de boli grave, precum cancer sau HIV sau cei care vor fi dați afară din case de către băncile cărora nu le vor mai putea plăti ratele la credite, ce ar trebui să vă răspundă, doamnă Udrea, că sunteți demnă de mila poporului român?

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică intitulată România fără sistem public de sănătate;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

Declarație politică intitulată "România fără sistem public de sănătate"

Colapsul în care a ajuns sistemul de sănătate din România este fără precedent în ultimii 20 de ani și, ceea ce este și mai grav, nici nu se întrevede vreo îmbunătățire la orizont!

Guvernul Boc nu a făcut nimic până în prezent pentru ca sistemul de sănătate din România să evolueze, ba dimpotrivă, a reușit performanța să-l pună pe butuci, în numai un an și jumătate!

Este incredibil ce se întâmplă în spitalele românești la această oră! Marile spitale din capitală au ajuns să rămână fără niciun ban în conturi, ceea ce le-a pus în imposibilitatea de a mai cumpăra materialele și medicamentele necesare operațiilor și îngrijirii pacienților internați!

De la răspândirea infecțiilor grave prin mai toate spitalele, până la înmulțirea peste noapte a incidentelor cu consecințe nefaste, plimbarea pacienților de la un spital la altul, amânarea sau anularea operațiilor programate și refuzarea internărilor, lipsa acută de materiale și medicamente de urgență sau a celor vitale pentru blocul operator, trimiterea pacienților să-și cumpere singuri medicamente, pansamente, seringi etc., toate acestea sunt numai câteva din consecințele subfinanțării cronice a sistemului, pe care a practicat-o intens premierul Boc și ai săi miniștri ai sănătății!

Politica pe care aceștia au adoptat-o în privința compensării rețetelor de medicamente este, de asemenea, uluitoare! A-i pune pe bolnavii de HIV sau cancer să-și plătească mare parte din tratamentele lunare de care au nevoie, reprezintă un adevărat genocid! Aceștia sunt și ei contribuabili la asigurările de sănătate și, atunci când s-au îmbolnăvit, știau că din ceea ce au plătit sistemului, primesc înapoi prin asigurarea tratamentelor de care au nevoie! Dacă acești bolnavi nu-și vor putea permite să-și plătească singuri medicamentele de acum înainte, își vor risca cu siguranță viețile, care atârnă oricum de un fir de ață!

Contribuția lunară a fiecărui bolnav ar putea ajunge de la 100 până la 1.000 de lei. "Sunt situații dramatice în care pacienți bolnavi de cancer vor trebui să plătească până la 1000 de lei pe lună, conform proiectului care este în momentul de față pe site-ul Casei Naționale de Asigurări", susțin producătorii de medicamente. Potrivit acestora, bolnavii de SIDA vor avea coplată de 100 de lei lunar pentru tratamente. Producătorii mai susțin că noua compensare propusă de Casa Națională nu respectă ghidurile terapeutice ale Ministerului Sănătății sau indicațiile organizațiilor internaționale.

Eu consider că prin tot ceea ce se întâmplă în sistemul de sănătate ni se demonstrează, încă odată, nepăsarea guvernanților portocalii!

Haosul nemaiîntâlnit la care s-a ajuns, fără ca acest guvern sau precedentele, conduse de premierul Boc, să intervină cu soluții rapide, să vină cu vreo strategie pe care să și aibă voința să o implementeze rapid, reprezintă maximul de incompetență pe care marii conducători aflați la cârma guvernării ni-l puteau arăta!

  George Ionuț Dumitrică - Ce a făcut premierul Boc cu banii? I-a distribuit conștiincios, în buzunarele portocalii!;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Ce a făcut premierul Boc cu banii? I-a distribuit conștiincios, în buzunarele portocalii!"

Doamna Udrea scuză greșelile flagrante și aruncatul cu bani pe tot felul de proiecte fabuloase și extrem de costisitoare ale guvernelor conduse de domnul Boc, prin aceeași clasică și veșnică acuzație - greaua moștenire de la liberali: "PDL ar trebui să spună clar că deși își asumă responsabilitatea, alături de toată clasa politică, pentru problemele structurale ale economiei, dezastrul din acest moment este mai ales consecința dezmățului bugetar din anii 2007-2008".

Dar dumneaei uită să ne vorbească despre necesitatea stringentă de a aloca foarte multor membri PDL contractele pentru sute de săli de sport, patinoare de lux și pârtii portocalii de milioane de euro, despre investițiile inutile în promovarea turismului, - la o simplă privire aruncată peste cifrele din domeniu se poate constata foarte clar că rezultatul acestora este un real fiasco -, sau despre halucinantul proiect de un miliard de euro, tot al doamnei Elena Udrea, "10 case pentru specialiști", în 2.500 de comune pustii ale României etc.!

Toate aceste impresionante cheltuieli, cum se pot numi, domnule Boc și stimată doamnă Udrea, nu cumva, dezmăț bugetar?

Guvernul Tăriceanu a investit în școli, grădinițe, drumuri locale și județene, în canalizări și stații de epurare a apelor și multe alte proiecte de care cei din mediul rural nu avuseseră parte până atunci și care le erau cu adevărat necesare! Dumneavoastră le oferiți, în contrapartidă, investiții în proiecte mai mult decât inutile pentru cetățeni, dar foarte fructuoase pentru buzunarele pdl-iste!

Ați lăsat mii de proiecte, vitale pentru comunitățile din România, nefinalizate, doar pentru că au fost inițiate de fostul guvern liberal și, în același timp, în vremuri de criză fără precedent, vreți să investiți un miliard de euro în casele pentru specialiștii inexistenți și, culmea ridicolului, acest proiect a fost aprobat deja în luna mai a anului curent, odată cu începerea zecilor de proteste din cauza măsurilor de austeritate pe care le-ați decis tot atunci! Hotărârea de Guvern pentru acest proiect prevede alocarea de la buget a nici mai mult nici mai puțin de 285 de milioane de euro numai pentru acest an, pentru demararea proiectului și începerea licitațiilor de construcție a celor 25.000 de case. În total, valoarea proiectului se va ridica la peste un miliard de euro până la sfârșitul lui 2011 și începutul lui 2012, adică pensiile tuturor pensionarilor din România pentru jumătate de an! Construcția acestor case este evaluata la 35-40.000 de euro pe bucată, iar proiectul prevede și o posibilă mărire a numărului de case la 30.000.

Cum justificați toată această risipă fantastică, domnule prim-ministru Boc? Cum ați prioritizat investițiile absolut necesare pentru români, dacă pentru drumurile care arată ca după bombardament nu aveți soluții și nici pentru autostrăzile pe care ați jurat că le veți construi în mandatul dumneavoastră?

Este absolut jenant ceea ce considerați dumneavoastră esențial, domnule Boc: tăiați la sânge pensiile și salariile cetățenilor doar pentru specialiștii imaginari ai doamnei Udrea și pentru promovarea turismului sortit oricum pieirii, din cauza lipsei acute de infrastructură!

  Victor Boiangiu - declarație politică având ca subiect România, între drepturi și responsabilitate;

Domnul Victor Boiangiu:

Declarație politică: "România, între drepturi și responsabilitate"

Un vechi proverb latin spune "Ireparabile tempus fugit". În această notă vreau să încep intervenția mea de astăzi în fața dumneavoastră. Cred că acum, mai mult ca oricând este momentul să realizăm cât de repede se scurge timpul, stimați colegi. cei care cred că trăim într-un "Illo tempore", după cum ar putea spune Mircea Eliade, se înșală amarnic.

Îndoiala cu care cei mai mulți privesc măsurile de austeritate nu este de blamat, oamenii care simt nevoia să strige în stradă nu sunt de blamat, dar, stimați colegi, nici guvernul actual nu merită blamul la care este supus astăzi.

Pentru oricine ar fi în aceste momente la conducerea României, aceste măsuri, mai mult decât nepopulare reprezintă cel mai mic preț pe care cu toții îl putem plăti. Dar poate cel mai important este faptul că, pentru o neglijare a ceea ce trebuie făcut acum, și nu mai târziu, oricât de dureros ar fi, copiii și nepoții noștri vor plăti un preț mult prea mare. Eu unul nu îmi permit așa ceva, mai ales pentru un interes efemer. Timpul este scurt și orice tergiversare a măsurilor care trebuiesc luate poate însemna un rău ireparabil pentru țara noastră.

Vreau să reamintesc tuturor celor care poate uneori uită că România nu există într-un spațiu independent de Europa sau de restul lumii. La Bruxelles și la Strasbourg se vorbește de solidaritate în fața efectelor năpraznice ale crizei, dar noi alegem să vorbim de dezbinare, în cel mai machiavelic mod cu putință. Un exemplu concludent în acest sens este faptul că pe 9 mai anul curent guvernele statelor membre s-au pus de acord cu un plan de ajutorare prin înființarea unei rezerve financiare din fonduri UE. Metoda legală folosită de Consiliul Europei pentru implementarea acestei măsuri pentru înființarea unei rezerve de 16 miliarde de euro ridică o chestiune foarte importantă în elaborarea politicilor publice europene și anume, cooperarea economică europeană. Sunt de părere, stimați colegi, că trebuie să conștientizăm odată și pentru totdeauna că nu suntem singuri. Nu suntem din păcate singurii cu probleme de natură economică în Europa, toate statele membre, cu posibila excepție a Poloniei, se află în situația ca fără o creștere economică susținută de minim 2 sau 3%, schemele ce compun sistemele de pensii vor fi în curând nefinanțabile. Sunt, într-adevăr, sumbre aceste previziuni, dar pe măsură ce trece timpul, începem cu toții să le simțim din ce în ce mai puternic.

Sunt de părere că avem nevoie de o continuitate la guvernare, care să ne poate permite să depășim aceste momente grele în mod solidar și coerent. Recunosc fără echivoc dreptul opoziției de a se folosi de instrumentele pe care le are la dispoziție. Dar astăzi, îmi dau seama ușor că nicio forță politică concurentă nu cunoaște realitățile momentului, cel puțin acesta este motivul pe care îl pot invoca eu pentru lipsa de soluții alternative, însoțite de cifre și prognoză viabilă. Orice drept atrage după sine multe responsabilități. Oare nu este clar, stimați colegi din opoziție, că timpul este scurt și nu se întoarce înapoi, oare nu ne aflăm într-un punct în care lupta politică trebuie să se ducă în plan secund, iar binele public să primeze, oare nu este acum timpul să facem un apel la calm și solidaritate, în loc să chemăm la dezbinare și violență?

  Gheorghe Dragomir - declarație politică pe subiectul Boc, te așteaptă comuna Răchițele!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Boc, te așteaptă comuna Răchițele!"

Măsurile fiscale halucinante anunțate de premierul Emil Boc au înecat definitiv orice speranță a românilor în ceea ce privește viitorul acestei țări. Președintele Băsescu a mințit o țară întreagă anunțând, în campania electorală pentru prezidențiale, că România nu va fi afectată de criză, apoi a îndatorat o țară întreagă, prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internațional.

România se apropie cu pași repezi de faliment. În 2009, președintele Băsescu, referitor la împrumutul de la FMI în valoare de 20 miliarde de euro, aprecia că acesta nu ar fi neapărat necesar. Odată contractat, după negocierea lui de către capetele luminate din Guvernul Boc, în loc să fie direcționat spre investiții, să sprijine mediul de afaceri, să creeze locuri de muncă și să repornească economia reală, sumele provenite din împrumut au ajuns să fie folosite pentru plata pensiilor, a salariilor din sectorul public și, cel mai probabil, pentru plata datoriilor către clientela politică.

După cum spuneam, România se află acum într-o stare de criză avansată din care cu greu se va mai putea ieși. În prezent, nimic din ce ar mai face sau ar mai spune premierul Boc și pleiada sa de miniștri nu mai poate avea aprobarea publică. Sfidând dreptul comunitar și chiar hotărâri ale Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, primul cosaș al țării calcă pe Constituție când și cum vrea pentru a-și justifica măsurile insuportabile cu care distruge o importantă parte a populației.

Astăzi, premierul Boc este mai important decât pare. Nu pentru calitățile sale de premier, nu pentru calitățile sale de profesor în drept constituțional sau pentru statura sa impunătoare, ci prin plecare. De ce? Pentru că nu a apărut în momentul anunțului făcut de președinte. Nu că ne-am fi așteptat. Dar se putea adresa țării după. Pentru că el este responsabil pentru modul în care s-au precipitat lucrurile. Miniștrii lui au avut patru luni la dispoziție să facă tăierea în mod controlat. Dar au refuzat! Dacă n-ai nicio autoritate asupra echipei tale, pleci acasă. Pentru că este responsabil de acordul cu FMI, încă de pe vremea când era o variantă indezirabilă și până azi. Pentru că după atâtea minciuni și eșecuri, nu se mai poate angaja la nimic în mod credibil. Pentru că tăierea de salarii și pensii e apă de ploaie dacă gașca de căpușe din Guvern va continua să sugă. În scurt timp, economiile se vor transforma în risipă și vom ajunge în aceeași situație.

Și nu în ultimul rând, pentru că știe să folosească coasa, să pască gâștele, drept pentru care e mai folositor la iarba verde de acasă decât la Guvern.

În tot acest timp, Guvernul se confruntă cu criticile venite din interiorul PDL și chiar cu dezertări ale parlamentarilor nemulțumiți de planul anticriză susținut de Executiv. Săptămâna trecută, senatorul PDL, Iulian Bădescu, a anunțat că pleacă în tabăra PSD, iar surse politice susțin că aceeași mișcare o vor face și alți democrat-liberali, dacă Boc va merge înainte cu aplicarea măsurilor de austeritate.

  Marin Almăjanu - declarație politică intitulată Bietul premier Boc, a fost mințit!;

Domnul Marin Almăjanu:

"Bietul premier Boc, a fost mințit!"

Președintele Băsescu amenință și se revoltă împotriva tuturor miniștrilor pdl-iși, mai puțin împotriva stimatei doamne Udrea, ale cărei proiecte sunt considerate primordiale în continuare și, bineînțeles, mai puțin a domnului prim-ministru Boc, văitat că a fost mințit cu nerușinare de proprii săi colegi de cabinet! În consecință, aceștia vor fi remaniați, iar cei care vor vota vreo moțiune de cenzură susținută de opoziție, expulzați fără regrete! Și, prin aceste demersuri, consideră domnul președinte că se rezolvă tot haosul creat cu bună știință de deciziile sale, privind cumplitele măsuri de austeritate care au scos toată România în stradă!

În timp ce domnii Berceanu și Vlădescu recunosc minciuna utilizată pe post de promisiuni electorale și de realizări inexistente, domnul Boc nu știe, n-a văzut, n-a auzit despre nicio faptă sau vorbă neconformă cu adevărul în ceea ce-l privește, deși a condus până în prezent patru guverne!

Săracul premier Boc! A fost mințit, înșelat și dus cu zăhărelul de miniștrii săi, că vor reduce cheltuielile și vor salva economia României și el doar a așteptat, cuminte, ca acest lucru să se întâmple, neprevăzând niciun dezastru în tot acest timp!

După ce domnul președinte s-a văzut cu sacii în căruța prezidențială și are parte, datorită minciunilor din repertoriul pdl-ist, de încă un mandat de cinci ani, poate să dea liniștit de pământ cu tot poporul român, să-i subțieze acestuia substanțial buzunarele, numai să-l scoată curat ca lacrima pe domnul Boc, din toată această bătaie de joc fără precedent!

Nu domnul Boc este vinovat că deficitul României reprezintă 11% din PIB în anul 2010, că numai în luna aprilie, cheltuielile bugetului consolidat au crescut la 34 miliarde lei; de la 20 miliarde lei pe primele trei luni ale anului, cheltuielile de personal au fost cu 20% mai mari decât media din ianuarie - martie, iar bugetul de bunuri și servicii, care în primele trei luni era de 600 milioane lei, în aprilie a urcat la 1,12 miliarde lei!

N-are premierul Boc nicio vină că în luna aprilie, cea mai grea pentru noi, când FMI ne cerea socoteală pentru dezastrul găsit în vistierie, bugetul de stat a cheltuit aproape cât celelalte trei luni la un loc! Unde era domnul Boc în tot acest timp, domnule președinte? I-ați cerut cumva să ia somnifere, ca să doarmă buștean, de când l-ați învestit ca premier și până acum?

În mandatul trecut, susțineați sus și tare, domnule președinte Băsescu, că tot ceea ce faceți este pentru binele poporului român, acum veniți și ne spuneți senin, că vreți să salvați țara... Și poporul, în care țară ar trebui să plece, domnule președinte, și ai cui ar trebui să fie acești români pe care-i sacrificați acum pentru binele și liniștea dumneavoastră și a minciunilor minunatelor guverne Boc, pe care le-ați oblăduit, deși știați perfect unde vom ajunge?

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică având ca subiect Lecția de competență a guvernului bulgar, pentru premierul Boc;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Lecția de competență a guvernului bulgar, pentru premierul Boc"

După ce în 2009 economia Bulgariei a scăzut cu 5%, în 2010, guvernul vecin anunță deja creștere economică, modestă, este adevărat, dar e vorba despre creștere! Iar datele prezentate despre economia acesteia sau susținerile publice ale miniștrilor bulgari nu sunt minciuni sfruntate, precum cele practicate de guvernanții autohtoni!

La noi, vina prăpastiei în care se prăbușește cu viteză România aparține tuturor, probabil și răposatului Ceaușescu, dar în niciun caz domnului Boc sau guvernelor acestuia!

Bulgaria este condusă de un guvern de dreapta, din luna iulie a anului trecut și, chiar din primele două săptămâni de guvernare, acesta a reușit să reducă cheltuielile bugetare cu 15%!

Ce spuneți despre această eficiență dovedită cu fapte reale, domnule prim-ministru Boc? Dumneavoastră de ce nu ați luat absolut nicio măsură în acest sens, ba dimpotrivă, ați dănțuit cât ați putut de frenetic cu contractele fabuloase din banii publici și cu nepăsarea la purtător?

Bulgaria nu are nevoie de un acord cu FMI! Nu taie drastic pensiile și salariile, ci reduce cât se poate de frecvent celelalte cheltuieli!

"Restructurarea inițială a cheltuielilor publice ne-a ajutat să depășim situația dificilă de la sfârșitul lui 2009 și începutul lui 2010, situație complicată și de evoluțiile din Grecia", ne spune ministrul de finanțe al Bulgariei.

Guvernanții vecini au redus numărul de posturi din sistemul bugetar și vor continua acest lucru, până la sfârșitul acestui an, au redus și continuă cu reducerea cheltuielilor administrative, dar nu se vor atinge nici de salarii, nici de pensii!

Bulgaria ne demonstrează că se poate și altfel! Și ei au fost loviți de criză, dar au reacționat prompt, nu au lăsat lucrurile să se degradeze, așa cum s-a întâmplat la noi! Într-un timp foarte scurt, guvernul instalat la Sofia a luat măsuri rapide, pe care le-a și aplicat imediat, și rezultatele se văd deja în economie! Cheltuielile sunt reduse sistematic, fiscalitatea este, de asemenea, relaxată, iar șomajul a scăzut și el în ultimele trei luni în Bulgaria; la noi, toate sunt pe un trend de creștere vertiginos în continuare! La sfârșitul lui februarie, rata șomajului era de 10,3%, acum se situează la 9,7% în Bulgaria. De asemenea, la vecini, exporturile sunt în creștere de aproape cinci luni și stimulează recuperarea în sectorul productiv care a început, la rândul lui, să crească, iar sectorul bancar are și el o tendință de recuperare. Previziunile guvernului bulgar arată că, la sfârșitul anului, Bulgaria va avea o creștere economică de 1%! Și toate acestea într-un mod absolut logic și în deplină concordanță și cu propunerile PNL pentru ieșirea din criză, pe fondul reducerilor de taxe și impozite!

Ați fost informat, domnule Boc? Este vorba de 10% cotă unică, 5 % impozit pe dividende și alte facilități fiscale, în Bulgaria.

Din păcate, la acest succes al guvernului bulgar contribuie din ce în ce mai multe firme românești, care își mută activitatea la sud de Dunăre, atrase de mediul economic de acolo.

Faptul că ignorați cu bună știință acest lucru și că, de un an și jumătate, de când guvernați țara, refuzați să veniți cu un program anticriză, mă face să cred că dumneavoastră și colegii dumneavoastră, Berceanu, Videanu, Udrea și, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Traian Băsescu, faceți parte dintr-o conspirație antinațională, dintr-un guvern al trădării naționale, aflat în slujba exclusivă a banului, a interesului material strict personal!

Diferența dintre noi și vecinii noștri bulgari constă în faptul că ei au avut parte de un guvern serios, competent și în stare să intervină imediat, din primele săptămâni de guvernare, cu măsuri pertinente, deși acesta nu are niciun an de când s-a instalat, iar noi, românii, am primit în dar multă tergiversare, timp de patru guvernări bociene, cantități industriale de minciuni și o reală incompetență, afișată la fiecare pas guvernamental!

  Ionel Palăr - declarație politică având tema Guvernul Boc trebuie să plece;

Domnul Ionel Palăr:

"Guvernul Boc trebuie să plece"

Zilele acestea în Parlament se derulează procedura asumării răspunderii Guvernului în fața legislativului asupra a două proiecte de lege care ilustrează incapacitatea actualului Executiv de a scoate țara din criză. Asta în cazul în care acum și-a propus acest obiectiv, pentru că în urmă cu câteva luni, cei aflați la putere susțineau că nu acesta ar fi obiectivul lor.

Parlamentarii liberali au depus o serie de amendamente pe cele două proiecte de lege pe care Guvernul și-a angajat răspunderea, demers rămas fără nici un răspuns din partea Executivului, care a respins aceste amendamente.

Consider inacceptabilă atitudinea Guvernului de a arunca criza pe umerii pensionarilor și bugetarilor din această țară, de aceea, sunt convins că măsurile liberale propuse în vederea ieșirii din criză, oferă o alternativă reală și viabilă la situația existentă, astfel încât să nu fie afectate veniturile acestor categorii.

De aceea, am depus amendamente la legile pe care Guvernul își asumă răspunderea, amendamente care urmăresc pe de o parte eliminarea tuturor prevederilor din cele 2 proiecte de lege ca inacceptabile și înlocuirea acestora cu un program de măsuri fiscale, măsuri financiare și măsuri de reducere drastică a cheltuielilor cu aparatul de stat și a celor considerate inutile.

Respingerea acestor amendamente, coroborată cu adoptarea celor doua proiecte de lege, conduce la posibilitatea ca un număr foarte mare de pensionari afectați de recalculare să se adreseze instanțelor de judecată, naționale și internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat. Șansele de câștig ale unui astfel de demers sunt foarte mari. Așa că nu putem să nu ne întrebăm, cine va plăti atunci? Tot românii.

În concluzie, iată cam în ce situație se află românii: trebuie să plătească datoria externă, trebuie să plătească sumele acordate ca despăgubiri de instanțe pensionarilor care vor acționa statul român în instanță, vor trebui să suporte reducerile de salarii, pensii și alte prestații sociale și foarte probabil vor trebui să suporte creșteri de taxe și impozite.

Așadar, există o singură soluție: Guvernul Boc să plece!

  Radu Stroe - declarație politică: Guvernul și măsurile de austeritate;

Domnul Radu Stroe:

Declarație politică "Guvernul și măsurile de austeritate"

Răul național creat de gravele dezechilibre în gestionarea banului public, datorat incompetenței dramatice și neluării la timp a măsurilor anticriză, precum și sistemul de privilegii care a erodat echilibrul bugetar, par a nu-și mai găsi paliative sau chiar vreo amăgire provizorie.

Urgența măsurilor de austeritate, aplicate, fatalmente, și celor mai vulnerabile și expuse categorii sociale, îi determină pe guvernanți să devină subit trâmbițașii adevărului ultim, pretinzând "complicitatea" îngăduitoare a celor afectați, în conformitate cu proverbul: "o minciună recunoscută e pe jumătate iertată". "Trecutul nu poate fi schimbat, dar ar trebui să ne învețe. Primul lucru ce ar trebui să ne învețe este că nu e bine să minți", declara ministrul de finanțe Sebastian Vlădescu la dezbaterile pe tema moțiunii PNL. Truismul de mai sus poate părea rident-școlăresc, ținând cont de faptul că a nu minți intră în decalogul celor șapte ani de acasă, dar el a fost premers de o altă declarație-șoc a unui alt ministru, Radu Berceanu, care declara, nonșalant, faptul că în campanie s-a mințit "prin omisiune". Dilema pe care o ridică acest gen de declarații ne aruncă într-o adevărată aporie: dacă știau cât de gravă era situația - și cu siguranță știau -atunci ce resorturi i-au determinat să nu ia la timp măsurile care se impuneau, de ce au risipit cu o incredibilă iresponsabilitate sume colosale de bani pe proiecte a căror utilitate este cel puțin discutabilă, ca să nu zicem că multe dintre ele sunt de-a dreptul stupide?

Toate simulările realizate de Guvern cu privire la măsurile de austeritate sunt, în cea mai mare parte, ireductibile la masa de pensionari și bugetari. Dubla măsură pe care o impune Guvernul relativ la aceste măsuri este evidentă.

Consilierul premierului pe probleme economice, Andreea Vass, pune un diagnostic necruțător: "Dacă nu aplicăm măsurile de austeritate asumate de Guvern, suntem niște tâmpiți". Nu ne surprinde această apreciere, întrucât ea face parte din lexicul prezidențial. Termenul tâmpit, preluat, probabil, inconștient, se originează într-o altă expresie folosită de președintele Traian Băsescu acum câteva luni când, după o adâncă cugetare filosofică, exclama: "Școala scoate tâmpiți!".

Minciunile, abuzurile și iresponsabilitatea Guvernului au fost îndreptate, precum o canonadă, împotriva propriului popor. Feed-backul acestei guvernări îl regăsim în greve, proteste, demonstrații de stradă, mitinguri, pichetări, lanțuri umane, disperare și neîncredere.

Întemeietorul liberalismului politic, John Locke, atrăgea atenția, încă din secolul al XVIII-lea că "[...] un guvern care nu mai există în mințile supușilor va dispărea ipso facto și în lumea reală" (Ion Goian, De la polis la ontologia politicului).

  Virgil Pop - Despre onoare și lașitate!;

Domnul Virgil Pop:

"Despre onoare și lașitate"

Într-o lume normală (atenție, nu ideală), onoarea ar trebui să reprezinte unul din principiile de bază după care să se ghideze oamenii statului, fie ei președinți, premieri, miniștri, secretari de stat sau simpli funcționari la ghișeu. Iar de respectarea promisiunilor, responsabilitate, bună-credință nici nu mai pomenesc: sunt ingredientele care ar trebui să însoțească, de principiu, orice act al guvernării, semnul celui mai înalt act de patriotism. Exemplele de oameni politici, lideri marcanți ai lumii care cunosc valoarea acestor virtuți sunt multe și grăitoare. Iar oamenii ce s-au aflat sub conducerea acestor oameni își cunosc drepturile și puterea votului lor, își respectă liderii și, mai presus de toate, trăiesc decent.

Acum câteva zile, președintele Germaniei, Horst Koehler, și-a dat demisia pentru că ar fi insinuat că implicarea armatei germane în conflictele armate ar fi un garant al intereselor economice ale țării. O declarație! Atât a fost de ajuns pentru ca președintele celei mai influente țări europene să își dea demisia. De o sinceritate debordantă, poate prea precipitată, demisia președintelui german ne arată că într-o țară normală, civilizată, cu pretenții europene, politicienii, și chiar și șeful de stat trebuie să dea socoteală pentru faptele și pentru spusele proprii, dacă acestea lezează, în orice fel, integritatea statului pe care aceștia îl servesc.

În România, lucrurile stau fix pe dos: statul, legile și onoarea sunt numai bune de călcat în picioare, iar de demisie nici nu poate fi vorba, chiar dacă faptele comise sunt mult mai grave. Așa că avem un președinte care amenință că își dă demisia și uită de promisiune 5 minute mai târziu. Avem un președinte care a încălcat de nenumărate ori Constituția, flagrant chiar, dar nu s-a sinchisit nici măcar să recunoască acest lucru. Avem un președinte campion la gafe diplomatice (vă reamintesc doar episoadele "Marea Neagră, lac rusesc" sau "Trebuie să evităm grecizarea României") pentru care niciodată nu și-a făcut mea culpa. Și, desigur, avem eternele promisiuni nerespectate, încălcări grave ale separației puterilor în stat, rea-credință, minciună, dosare penale, beizadele îmbogățite peste noapte și multă nesimțire, fapte care i-ar băga în pământ de rușine pe cei mai mulți dintre liderii europeni. Dar, surprinzător, nu avem nicio demisie. Și nu cred să o avem parte de așa ceva în timpul mandatului lui Traian Băsescu.

Tot recent, premierul Japoniei, una din cele mai mari puteri economice ale lumii, și-a dat demisia după ce a recunoscut că nu își mai poate onora promisiunile din campania electorală, afirmând că munca Guvernului nu mai reflectă dorințele societății civile. Mai mult, premierul nipon a afirmat că nu va mai candida la vreo funcție în Camera Inferioară a Parlamentului, în semn de respect pentru cetățenii pe care i-a dezamăgit.

Credeți că ar recunoaște vreodată Emil Boc că Guvernul pe care l-a condus a fost cel mai dezastruos din '90 încoace? Credeți că premierul ar admite vreodată că măsurile sale fiscale au distrus economia? Credeți că premierului îi pasă, în mod sincer, de milioanele de români cu pensii și salarii tăiate? Răspunsul este nu și premierul ne-a demonstrat deja că este incapabil de a se retrage onorabil, când, demis în urma unei moțiuni de cenzură, și-a reluat cu dezinvoltură funcția, cu ajutorul președintelui.

Cred că este foarte clar. Pentru acești oameni, verticalitatea și instituția demisiei de onoare sunt niște noțiuni goale de conținut și, din lașitate, ei nu se vor lăsa duși, de mâna lor, cu niciun preț, chiar dacă semnalele sunt clare în favoarea plecării lor de la putere. Din acest motiv, trebuie să îi "ajutăm" puțin. vom începe cu premierul, cu moțiunea de cenzură, pe care o vom vota, sunt sigur, cei mai mulți dintre noi. Și sper ca acest pas care ne va scăpa de incompetența Executivului Boc, să fie un semnal de alarmă, o somație pentru președintele Traian Băsescu, care trebuie să stopeze urgent politica de falimentare a României.

  Titi Holban - declarație politică intitulată Până unde se întind tentaculele doamnei Udrea?;

Domnul Titi Holban:

"Până unde se întind tentaculele doamnei Udrea?"

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului devine treptat un minister mamut, care gestionează poate cele mai importante fonduri de la bugetul de stat. E un proces continuu dar care, din păcate, nu a venit pe fondul mult așteptatei restructurări guvernamentale și comasări de agenții și instituții. Nu există reduceri de personal sau reduceri de cheltuieli.

Motivul pentru care Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului crește de la o zi la alta este acela că i se transferă în subordine noi instituții. Și nu orice fel de instituții. Este vorba de instituții de control și investiții, fiecare având în gestiune bugete semnificative.

După ce la începutul lunii am aflat despre trecerea Inspectoratului de Stat în Construcții din coordonarea premierului Emil Boc în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, condus de Elena Udrea, finalul lunii aduce o nouă informație aproape similară. Doamna ministru a decis că ministerul pe care îl conduce trebuie să gestioneze și activitatea Companiei Naționale de Investiții.

Conform propriilor sale declarații, compania va înceta să existe, personalul, programele și evident bugetul pe care această instituție îl avea în gestiune, urmând să treacă în subordinea direcției de investiții a Ministerului Dezvoltării.

În fața unei astfel de comasări, care nu se regăsește în alte domenii de activitate ale statului, ci vizează exclusiv portofoliul din subordinea doamnei Udrea, nu putem să nu ne întrebăm ce se urmărește în realitate?

De ce simte doamna Udrea nevoia de a controla bugete tot mai mari, având în vedere că ministerul pe care îl conduce a fost oricum cel mai favorizat de alocarea bugetară făcută la începutul anului? Asistăm oare la o măsură de centralizare menită să asigure o și mai mare lipsă de transparență în ceea ce privește contractele statului cu firmele liderilor PDL?

În definitiv, nu putem să ignorăm ultimele informații apărute în presă, despre contracte de sute de milioane de euro acordate firmelor de partid, în timp ce președintele Băsescu vorbește despre reducerea cheltuielilor bugetare, dar care vizează buzunarele și așa sărăcite ale românilor, și nicidecum cheltuielile abuzive ale statului, pe contracte cu firmele de apartament ale rudelor și membrilor Partidului Democrat Liberal.

Un lucru este sigur: acest guvern trebuie să plece. Acest guvern a dat dovadă în doi ani de zile nu doar de incompetență în gestionarea unei perioade de recesiune economică, ci de minciună, nesimțire, aroganță și ignorare a interesului public, alegând să sărăcească o națiune întreagă pentru propășirea afacerilor de partid.

  Florin Iordache - declarație politică având tema Incompetență sau rea-voință;

Domnul Florin Iordache:

"Incompetență sau rea-voință"

Guvernul Boc a venit în Parlament luni 07.06.2010 cu două legi pe a căror conținut și-a asumat răspunderea.

Asta în ciuda criticilor partidelor politice, sindicatelor și a societății civile.

La ambele legi au fost aduse din partea cetățenilor foarte multe critici și, cu toate acestea, Emil Boc, în dispreț total față de nemulțumirile cetățenilor, și-a asumat răspunderea.

Aceste măsuri care prevăd diminuarea salariilor cu 25% și a pensiilor cu 15% nu au fost cele mai bune și necesare și nici nu au fost o cerință a experților FMI.

Cu toate acestea, fie din incompetență, pentru că nu s-a ținut cont de alternativele oferite de opoziție, fie din rea-voință, pentru a arăta că nu-i pasă legile în discuție, au păstrat forma inițial propusă.

În aceste condiții, singura șansă pe care o au parlamentarii de la putere sau opoziție este de a vota moțiunea de cenzură a PSD și de a opri astfel dezastrul generalizat și haosul instalat în România.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică intitulată Universitatea în parteneriat cu mediul privat - o soluție pentru profesionalizarea absolvenților;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Universitatea în parteneriat cu mediul privat - o soluție pentru profesionalizarea absolvenților"

Universitatea nu este și nu trebuie să devină ex abrupto o școală de meserii, ci trebuie să rămână un loc unde primează reflecția teoretică și pregătirea intelectuală a tinerilor care vor activa mai apoi pe piața muncii din România. Dincolo de acest punct de vedere perfect legitim, Universitatea trebuie să furnizeze mediului public și privat, specialiști în diversele domenii de pregătire, iar specializarea presupune o permanentă dualitate: teorie și practică. De aceea, o soluție viabilă și sustenabilă pentru profesionalizarea viitorilor absolvenți este, fără îndoială, parteneriatul universităților cu mediul privat, prin programe de finanțare și pregătire profesională, dincolo de zidurile spațiului universitar.

Un studiu realizat de Agenția Română pentru Asigurarea Calității și centrul Educația 2000+ relevă că jumătate dintre absolvenții facultăților de drept și inginerie susțin că nu au obținut în facultate abilitățile și competențele cerute la locul de muncă, în timp ce specialiștii în IT se plâng de vechimea sistemelor de operare predate în universitățile de profil. Multe dintre programele universitare românești eșuează mai ales la nivelul formării abilităților și competențelor profesionale, precum și în dreptul abilităților personale (comunicare interpersonală, orientare profesională și capacitatea de angajare și adaptare la piața muncii). Activitățile care ar trebui să conducă la crearea deprinderilor și a competențelor (laboratoare, studii de caz, proiecte, practică) sunt inadecvate (dacă ne referim la dotările laboratoarelor din învățământul tehnic) sau desfășurate în mod formal (practica studenților).

Într-un astfel de context, al unei economii dinamice pentru care primează competitivitatea și sustenabilitatea investițiilor pe termen mediu și lung, se impune dezvoltarea unui parteneriat real și bine susținut între universitate și mediul de afaceri, instituțiile statului și organizațiile nonguvernamentale, cu implicarea activă a organizațiilor studențești. Investițiile în sistemul educațional universitar trebuie să vizeze în mod prioritar crearea unor burse private pentru susținerea studenților performanți, implementarea și dezvoltarea internship-ului ca formă de activitate practică a studenților, stabilirea unor study-tours în firmele și companiile din zona locală de afaceri, propunerea și finanțarea unor noi programe de cercetare, susținerea universității în organizarea conferințelor și a simpozioanelor, inițierea unor contracte de servicii cu instituțiile de cercetare, oferirea unor granturi de cercetare. Trebuie subliniat în acest sens, faptul că rolul donațiilor care se pot îndrepta spre universități, dinspre mediul privat, este de a menține excelența în spațiul universitar; donațiile nu constituie un substitut pentru alte surse de finanțare și presupun un parteneriat echitabil între finanțator și finanțat, pe principiul beneficiilor reciproce.

Este foarte important ca un număr semnificativ de programe de master sau doctorat să fie oferite în urma unui parteneriat între universitate și o companie, instituție sau organizație nonguvernamentală, realizându-se astfel o tranziție legitimă a studentului dinspre mediul universitar spre angajator.

Pe de altă parte, universitățile trebuie să fie deschise către nevoile mediului privat, oferind programe de studii în domeniile cerute cu preponderență pe piața muncii, posibilități de identificare a studenților potriviți pentru a fi profesionalizați, de a iniția și organiza cursuri sau programe de formare continuă și de a oferi posibilități de promovare în universitate a partenerilor externi.

Doamnelor și domnilor deputați, se impune crearea unui cadru legislativ relevant în materia practicii studenților; universitățile fiind obligate prin lege să asigure un număr suficient de locuri de practică. Să faciliteze apoi, agenților economici, instituțiilor sau ONG-urilor interesate, promovarea ofertei de locuri de practică, fără a intermedia în mod direct relația dintre partenerii externi și studenți. De asemenea, trebuie promovate mecanisme legislative eficiente de stimulare a acordării burselor private, în strânsă legătură cu centralizarea datelor din fiecare universitate la nivel național, pentru a verifica eficacitatea acestor mecanisme.

Universitatea în parteneriat cu mediul privat va conduce în mod incontestabil la dezvoltarea și consolidarea învățământului universitar românesc, dar mai ales la profesionalizarea absolvenților, prin explorarea alternativelor propuse de mediul privat, unde competiția încurajează excelența.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică intitulată Lupta pentru libertate continuă! Curtea Constituțională a declarat Legea lustrației neconstituțională;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Lupta pentru libertate continuă! Curtea constituțională a declarat legea lustrației neconstituțională"

Cinismul și relativismul moral, ignoranța istorică, ipocrizia morală, nostalgia edulcorantă pentru dictatură - sunt realități ale timpului prezent.

Dovada irecuzabilă în acest sens este Decizia Curții Constituționale din data de 7 iunie 2010, când a soluționat, în cadrul controlului anterior promulgării legii, prevăzut de art.146 lit.a) din Constituția României, sesizările privind neconstituționalitatea Legii lustrației, privind limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sesizări formulate de un număr de 29 de senatori, respectiv 58 de deputați. În urma deliberării, Curtea Constituțională a constatat, cu majoritate de voturi, că Legea lustrației este neconstituțională.

Într-o societate care își caută reperele democratice, punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, care avea menirea de a reda adevărata demnitate Revoluției Române, este desconsiderat și exclus din logica statului de drept de înaltul for constituțional din România anului 2010.

Doamnelor și domnilor deputați, în calitate de parlamentar ales de cetățenii orașului-martir Timișoara, am pledat constant pentru adoptarea Legii lustrației, fiind pe deplin încredințat că o astfel de lege nu este lovită de tardivitate, ci reprezintă cu adevărat o condamnare în fapt a comunismului, cu toate stafiile lui care au bântuit din 1989 până astăzi spațiul public românesc. Critica neconstituționalității Legii lustrației nu se poate susține în logica democrației, deoarece art. 53 din Constituția României prevede că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți se poate realiza numai prin lege și numai dacă se impune, printre altele, ca și în cazul nostru, apărarea moralei publice. Mai mult, prin Decizia din data de 7 iunie 2010, Curtea Constituțională dovedește o îngrijorătoare inconsecvență în viziunea juridică de interpretare a textului constituțional. Dar pentru a răspunde concret criticilor Curții Constituționale, voi aștepta publicarea motivării deciziei Curții în Monitorul Oficial al României.

Uitarea, amnezia generalizată, disimularea, schimbarea măștilor ideologice și sfidarea decenței politice pentru a ajunge în funcții de demnitate publică ne conduc spre o întrebare legitimă, cu atât mai mult acum, când Legea lustrației a fost declarată neconstituțională: ce legătură au demnitatea, onoarea funcției, cu persoana care poartă cu sine pecetea unui trecut discutabil sub aspect etic, dezonorabil la nivel politic, fiind vinovat moral de ororile totalitarismului?

Legea lustrației nu este o armă politică, ci un act concret de justiție morală, în spiritul reconcilierii și al onestității față de sine, dar mai ales față de ceilalți.

îmi exprim tristețea și dezamăgirea pentru faptul că la 20 de ani de la redobândirea libertății în România, țara noastră nu este pe deplin pregătită să plătească prețul dreptății sociale, odată cu aflarea adevărului. Pe 19 mai 2010, (la cinci ani după depunerea proiectului în Parlamentul României) când Legea lustrației a fost adoptată de Camera Deputaților, am crezut că am câștigat o bătălie dreaptă, în numele libertății. În data de 7 iunie 2010, prin Decizia Curții Constituționale, am înțeles că victoriile de ieri nu pot înlocui bătăliile de astăzi. Așadar, lupta pentru libertate continuă, cu un sentiment al datoriei față de martirii Revoluției Române, dar mai ales față de copiii și tinerii României!

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică: Cine acționează împotriva poporului?;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Cine acționează împotriva poporului?"

În orice țară în care democrația funcționează normal există responsabilități clare pentru puterile statului, astfel:

  • președintele ales democratic și guvernul reprezintă puterea executivă, care are ca principală atribuție îndeplinirea programului de guvernare aprobat de Parlament la învestire, dar și care este în conformitate cu promisiunile electorale pe baza cărora s-au obținut voturi;
  • parlamentul ales, de asemenea, de populație reprezintă puterea legislativă, cea care face legi și controlează activitatea guvernului, sancționând activitatea acestuia prin moțiuni, de cenzură sau simple, prin comisii parlamentare de anchetă, prin întrebări și interpelări, prin audieri în cadrul comisiilor de specialitate;
  • instanțele de judecată și ministerul public reprezintă puterea judecătorească și asigură aplicarea legii de către cetățeni și persoane juridice, prin sancționarea juridică a celor care încalcă legea.

Din păcate, Traian Băsescu vorbește mult, populist, demagogic și diversionist, îndreptând nemulțumirile oamenilor către Parlament, o instituție neiubită de oameni din cauză că, în multe cazuri, nu a știut să facă bine ceea ce trebuia și nu a știut să explice alegătorilor de ce a votat cum a vrut guvernul, și nu așa cum se așteptau oamenii.

Este ușor să îndrepți nemulțumirea generală către o instituție democratică în care câțiva aleși nu-și îndeplinesc obligațiile, dar care este cea care asigură funcționarea democratică a statului.

Traian Băsescu a aruncat anatema și a reușit să facă din Parlament oaia neagră a societății românești, deși acum Parlamentul este cel care trebuie să apere interesele cetățenilor împotriva atitudinii unui guvern incompetent.

Suntem acum în situația în care parlamentarii sunt obligați să respecte interesele și drepturile cetățenilor, iar cei de la PDL, UDMR și trădătorii de la UNPR vor vota împotriva poporului român, vor vota pentru scăderea pensiilor și salariilor, a altor indemnizații sau ajutoare cu caracter social.

Ce vor spune cetățenii când numai parlamentarii opoziției - PNL și PSD - vor vota pentru apărarea lor?

Ce vor spune oamenii când parlamentarii lui Traian Băsescu vor vota să la taie pensiile și salariile?

Se pare că pe acești parlamentari nu îi interesează decât să rămână la putere, să se găsească la masa cu fonduri bugetare pentru interesele proprii!

Ce se poate face?

Să li se ceară de către alegători să respecte electoratul din Colegiul respectiv!

În Colegiul 1 Călărași sunt doi parlamentari:

  • deputatul PNL Gheorghe-Eugen Nicolăescu, care va vota împotriva legilor guvernului care taie pensiile și salariile, care nu acceptă ca incompetența guvernului să fie suportată de către cetățeni - pensionari și salariați,
  • senatorul Vasile Nedelcu, fost PNL, trădător la UNPR, care va vota pentru legile guvernului, pentru reducerea pensiilor și salariilor.

Dragi călărășeni, mergeți la cabinetul senatorului și cereți-i să fie cu dumneavoastră, nu împotrivă!

  Florin Postolachi - declarație politică având tema Decizia Curții Constituționale a îngropat Legea lustrației;

Domnul Florin Postolachi:

"Decizia Curții Constituționale a îngropat Legea lustrației"

După ce a fost adoptată de Parlament cu o întârziere de 20 de ani de la prăbușirea comunismului, legea lustrației s-a lovit ieri de verdictul negativ al Curții Constituționale.

În urma sesizărilor formulate de 29 de senatori și 58 de deputați PSD, magistrații au declarat neconstituțional actul normativ care interzice accesul la demnități, pe o perioadă de cinci ani, a celor care au avut funcții de conducere, remunerate, în structurile de putere și in aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Vreau să-mi exprim astăzi, în fața dumneavoastră, profunda nemulțumire cu privire la această decizie, dar și în legatură cu declarațiile unor colegi din opoziție.

Decizia magistraților Curții Constituționale se leagă, din punctul meu de vedere, de situația mai multor judecători ce pot intra sub incidența legii lustrației. Dacă este normal acest lucru? Evident, nu! Solidaritatea judecătorilor în a declara neconstituțională legea lustrației este inadmisibilă.

Contestările permanente venite din partea PSD, partidul moștenitor al înaltelor idealuri ale comunismului atotbiruitor, ne demonstrează, dacă mai era nevoie, că cele mai multe persoane vizate de legea lustrației vin din rândurile social-democraților. Părintele spiritual al colegilor de la PSD consideră legea lustrației ca fiind "aberantă".

Vreau sa-i transmit domnului Iliescu, care dacă se știa cu conștiința curată ar fi trebuit să fie primul susținător al lustrației anticomuniste, că lustrația nu este "aberantă", și, chiar dacă discutăm de două decenii despre acest subiect, trebuie să admitem că nu este niciodată prea târziu pentru o lege esențială pentru reformarea sistemului politic.

Adoptarea Legii lustrației înseamnă redarea încrederii în societate și ar asigura ca foștii activiști comuniști, ce au făcut parte din organele de represiune și care au instrumentat cazuri politice, să nu mai abuzeze de cota de putere pe cale democratică, ca să aplice metodele și practicile totalitariste, invocând și compromițând democrația.

Vă las pe dumneavoastră să decideți de ce domnul Iliescu este atât de convins că această lege nu este necesară.

Nu este atât de greu de înțeles că, deși puterea în țara noastră s-a tot schimbat de-a lungul timpului, umbra lui Ion Iliescu și a persoanelor din jurul domniei sale domnește peste fiecare dintre noi. Este clar că ruperea de trecutul comunist nu se dorește de cei care s-au opus legii lustrației permanent pe parcursul celor cinci ani de dezbateri parlamentare.

Partidul Democrat Liberal este singurul partid care a susținut în mod constant această lege și a făcut tot posibilul ca ea să treacă de Parlament. Noi nu ne vom dezice de importanța acestui act normativ și vom modifica legea, astfel încât să nu mai existe discuții cu privire la constituționalitatea sau neconstituționalitatea ei.

Lupta pentru dreptatea celor căzuți la Revoluție continuă și va continua până ce ne vom achita de datoria pe care o avem față de victimele comunismului, față de rudele acestora și față de cei 20 de ani de insistență a societății civile pentru îngroparea definitivă a comunismului.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Greva - un drept garantat;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică intitulată "greva - un drept garantat"

În Constituția României, la art. 43 - Dreptul la grevă, este prevăzut că: "Salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale. Legea stabilește condițiile și limitele exercitării acestui drept, precum și garanțiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate".

În Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 250, se arată că: "Salariații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale", iar în Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, la art. 2 se precizează că: "Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmărește promovarea unor relații de muncă echitabile, de natură să asigure protecția socială a salariaților, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă ori evitarea declanșării grevelor. Fac parte din contractele colective de muncă și acordurile dintre părțile semnatare ale contractelor colective de muncă, prin care se soluționează conflicte colective de muncă. Contractul colectiv de muncă poate cuprinde și prevederi referitoare la protecția celor aleși sau delegați în organele de conducere ale sindicatelor, respectiv a reprezentanților salariaților aleși potrivit prevederilor art. 20".

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvântul "grevă" are următoarea definiție: "grevă - încetare organizată a activității într-una sau mai multe întreprinderi, instituții etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritățile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.)".

În plus, dreptul la grevă este menționat și în Declarația Universală a Drepturilor Omului: Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unitela 10 septembrie 1948,Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată de guvernele membre ale Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950, Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unitela 20 noiembrie 1989, precum și Carta Europeană a Autonomiei Locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985.

Ca orice organism social, și întreprinderea are două caracteristici: atât dialogul, cât și conflictul social.

Conflictele sociale sunt naturale și necesită aplicarea unor proceduri specifice pentru rezolvarea lor.

Realitatea apariției lor are în vedere divergențele ivite în legătură cu punctele de vedere, obiectivele sau interesele diferiților salariați, grupuri, conducerea întreprinderii etc.

Conflictele sociale pot fi clasificate după diferite criterii. În raport cu nivelul la care apar, există:

  • conflicte individuale, specifice unor anumiți salariați, și privesc strict pe fiecare lucrător în parte (de exemplu, divergențele exprimate de un salariat privind suma primită drept remunerație);
  • conflicte la nivelul unei categorii de lucrători dintr-un atelier sau specialitate profesională (de exemplu, în legătură cu modul de repartizare a primelor ca stimulente financiare);
  • conflicte la nivelul întregii întreprinderi, care cuprind ansamblul salariaților, având cauze diferite (de exemplu, referitor la procentajul de indexare a salariilor);

Din punct de vedere al organigramei întreprinderii, pot fi:

  • conflicte orizontale, care apar între persoane sau compartimente de muncă aflate pe același nivel ierarhic, dar pe linii ierarhice diferite (de exemplu, conflictul care poate să apară între directorul tehnic și directorul economic în legătură cu anumite probleme financiare);
  • conflicte verticale, ce apar între persoane sau compartimente de muncă situate pe trepte ierarhice diferite, acestea sunt cele mai frecvente și pot să existe și între persoane aflate pe aceeași linie ierarhica (de exemplu, între maistru și lucrătorii de echipă), și între persoane sau compartimente de pe linii ierarhice diferite (de exemplu, între șeful serviciului contabilitate și șeful biroului aprovizionare).

O formă a conflictului colectiv o reprezintă greva.

aceasta implică o încetare a lucrului de către salariați, ținând cont de o serie de revendicări profesionale, evidențiate fie pentru prima dată, fie solicitate anterior, dar nesatisfăcute încă.

Forma clasică de grevă presupune întreruperea completă a lucrului de către salariați pe o durată de timp, determinată sau nu.

În practica conflictelor sociale de muncă se pot întâlni însă și alte variante de grevă, cum ar fi:

  • greva de avertisment, ce presupune o oprire scurtă a lucrului de către salariați, urmărind atât mobilizarea greviștilor, cât și determinarea părților aflate în conflict pentru a începe negocierile;
  • greva repetată, care se caracterizează prin opriri succesive ale lucrului de către salariați, pe perioade scurte de timp;
  • greva turnantă, când au loc încetări succesive ale activităților în diferite verigi de producție (ateliere, secții etc.) sau compartimente de muncă, în acest caz se înregistrează o masivă dezorganizare a producției, iar costurile întreprinderii cresc;
  • greva surpriză presupune stoparea lucrului de către salariați, fără existența unui preaviz în acest sens. în general, această variantă de grevă este interzisă prin convențiile colective de muncă, iar în serviciile publice din țările occidentale este, de regulă, ilicită;
  • greva cu ocuparea localurilor întreprinderii de către greviști este în principiu nelegală, deoarece încalcă dreptul de proprietate (privată sau publică). Astfel, conducătorul întreprinderii poate cere organelor în drept să procedeze la evacuarea localurilor ocupare de greviști.

În practica țărilor cu economie de piață se constată că dreptul la grevă al salariaților este limitat în două situații, ținând cont de:

  • dreptul de proprietate, care interzice deci greva cu ocuparea localurilor întreprinderii;
  • dreptul la muncă, de asemenea, interzice salariaților greviști să oprească lucrul pentru alți salariați care doresc să-și continue activitatea (și astfel să nu participe la grevă).

O cerință de bază a managementului resurselor umane într-o întreprindere o constituie cunoașterea permanentă a reclamațiilor și revendicărilor salariaților, și rezolvarea, pe cât posibil, a acestora, în scopul prevenirii conflictelor sociale. În acest sens, un rol important îl au diferitele structuri instituționale ale dialogului social din întreprindere.

În foarte multe cazuri, rezolvarea unui conflict de muncă se face prin semnarea unei convenții sau a unui acord între părțile aflate în dispută. Sunt situații însă când negocierea directă, între părțile respective aflate în conflict, este dificilă în climatul existent. în aceste cazuri se apelează la diferite procedeuri instituționale de rezolvare a conflictelor colective, cum ar fi: concilierea, medierea, arbitrajul etc.

Concilierea este efectuată de către o persoană neutră sau comisie de conciliere și presupune organizarea de discuții între părțile aflate în conflict, în scopul amortizării pozițiilor acestora și ajungerii la un anumit acord. În general, aceasta procedură de dezvoltare este prevăzută în acordurile sau convențiile colective de muncă.

Medierea solicită intervenția unei persoane sau comisii neutre, care anchetează conflictul social, audiază părțile, iar în final propune acestora o soluție pentru rezolvarea respectivului conflict.

Arbitrajul constă în soluționarea conflictului social de către unul sau mai mulți arbitri, stabiliți de comun acord de către părțile opozante. Decizia arbitrului este însă obligatorie pentru părțile aflate în conflict (ținând cont de faptul că acestea au acceptat atât procedura arbitrajului, cât și pe respectivul arbitru).

Ca tendință generală, în ultimii ani se constată în țările occidentale scăderea însemnată a conflictelor de muncă atât privind numărul acestora, cât și efectivele care au încetat lucrul, numărul de zile de inactivitate, numărul de întreprinderi la care s-au înregistrat etc. Această situație are multiple explicații, iar printre elementele favorizante ale diminuării conflictelor de muncă se află indiscutabil și dezvoltarea managementului resurselor umane în cadrul întreprinderilor respective (dialogul social, motivarea personalului etc.).

Greva este o acțiune de protest extremă a salariaților dintr-o organizație economică sau dintr-o instituție, manifestată, în principal, prin încetarea activității. Greva este organizată în general de sindicatul salariaților, dar poate fi și spontană. Greva generală îi cuprinde pe toți salariații dintr-un sector economic sau dintr-o structură administrativ- teritorială (țară, provincie, etc.). Greva de tip japonez se manifestă doar prin avertizarea patronatului (de exemplu prin banderole albe), dar munca nu este oprită. Greva de avertizare are o durată limitată, în general la două ore, și precede o grevă declanșată pentru o perioadă nedeterminată.

Greva are o istorie foarte lungă. Spre sfârșitul celei de a douăzecea dinastii egiptene, în timpul domniei faraonului Ramses al III-lea în, Egiptul Antic, în sec XIII Î.Hr., muncitorii necropolei regale au organizat prima grevă cunoscută în istorie. Evenimentul a fost descris pe un papirus păstrat și aflat actualmente la Torino. Prima grevă de pe teritoriul actual al României a fost consemnată în anul 1733, în Banat, la Ciclova.

Potrivit unei analize, prima grevă semnalată pe teritoriul României a fost greva pantofarilor din Sibiu, în 1853. La acea dată nu putem vorbi însă de sindicate, prima organizație a muncitorilor fiind înființată în 1905, respectiv sindicatul tâmplarilor, care reunea 15-20 de membri.Dupăexemplul acestora, cizmarii și croitorii se organizează și ei în sindicate.

În 1906, în România existau 30 de sindicate, care grupau peste 4.400 de membri, pentru ca, un an mai târziu, organizațiile sindicale să ajungă la 55, cu un număr dublu de membri.

Până la debutul Primului Război Mondial, protestele sindicale din România nu au fost de mare amploare, poate și din cauza slabei dezvoltări industriale. Au rămas în istorie însă greva muncitorilor din Portul Constanța, din 1868, greva de la Atelierele CFR București, din 1888, sau grevele feroviarilor din Transilvania și a minerilor din Valea Jiului, din 1904 și, respectiv, 1906.

După Primul Război Mondial și până la începutul celui de-al doilea război, mișcările greviste din România s-au amplificat, datorită dezvoltării economice de după război și, mai apoi, ca urmare a crizei din anii '30.

De reținut sunt prima grevă generală, din 1920, greva muncitorilor forestieri din Valea Mureșului, din 1925, grevele muncitorilor de la Reșița și de la Lupeni, din 1926 și 1929, precum și greva de la fabrica Saturn, din București, din 1933, prima grevă în care muncitorii au ocupat fabrica.

În perioada interbelică, ridicarea sindicatelor împotriva puterii a dus de mai multe ori la un deznodământ tragic de partea protestatarilor. Astfel, în timpul protestelor minerilor de la Lupeni, din 1929, sub guvernul țărănist, au fost omorâți 23 de muncitori și alte câteva zeci au fost răniți.

Un alt moment înscris în cărțile de istorie este greva muncitorilor de la Atelierele Grivița din București, din ianuarie-februarie 1933. Având inițial revendicări salariale, protestul a fost ulterior confiscat de sindicatul comunist, care a transformat greva în mișcare politică.

Greva a fost înăbușită violent de către guvernul român de atunci, bilanțul confruntării dintre protestatari și autorități, din 16 februarie, fiind de 4 morți și 34 de răniți, dar și doi soldați și un gardian public fiind uciși în timpul evenimentelor.

Lesne de înțeles de ce mișcarea sindicală din România a fost ca și inexistentă în perioada regimului comunist. Chiar dacă au mai existat încercări de revoltă, acestea au fost înăbușite înainte de a se afla despre ele.

Două momente au rămas însă în memoria românilor, refuzul minerilor din Valea Jiului de a intra în subteran, în 1977, din cauza condițiilor draconice de muncă din mină, și protestele din noiembrie 1987 de la uzina Steagul Roșu din Brașov.

Despre protestul de la Brașov se spune că a reprezentat momentul care a declanșat manifestările de peste doi ani, din decembrie, care au dus la răsturnarea regimului comunist.

Mișcarea sindicală din România s-a revigorat după decembrie 1989, protestele de la începutul anilor '90 fiind frecvente și destul de agresive. De cele mai multe ori, însă, acestea au fost asociate, din nou, cu scopuri politice.

Nicio confederație sindicală nu are o cronologie a tuturor grevelor care au avut loc în ultimii 20 de ani, dar au rămas în istorie greva națională din 1991 pentru legea sindicatelor, greva organizată de CSI Frăția în 1993 pentru recuperarea zilei de 1 Mai, greva națională din 1995 pentru acordarea de salarii compensatorii salariaților disponibilizați sau grevele succesive ale transportatorilor, CFR-iștilor sau ale profesorilor din anii 2000.

De fiecare dată când au avut revendicări salariale, angajații CFR au blocat activitatea pe căile ferate; fie pentru câteva ore, fie pentru câteva zile, spontan sau nu, cert este că mecanismul funcționează. Chiar dacă de cele mai multe ori protestele sunt declarate ilegale în instanță, pe termen scurt oamenii își primesc majorările cerute.

Cel mai important moment din istoria protestelor feroviarilor a fost greva din 2005, când Federația Mecanicilor de Locomotivă a întrerupt lucrul pentru 20 de zile, unul dintre cele mai îndelungate proteste din România postdecembristă.

Pe lângă feroviari, profesorii sunt cunoscuți ca având o activitate sindicală efervescentă și lideri de sindicat bătăioși. Mișcarea sindicală a cadrelor didactice a prins contur mai degrabă după anul 2000, iar de atunci nu există an în care profesorii să nu organizeze mitinguri, greve japoneze, de avertisment sau generale, amenințând de fiecare dată cu blocarea anului școlar.

Cele mai lungi greve din educație au avut loc în 2000, o grevă generală de două luni, și în 2005, când dascălii au refuzat să intre la ore o lună de zile. În principal, revendicările profesorilor au fost legate de salarizare și de subfinanțarea sistemului.

Când vor majorări salariale, și angajații de la metroul bucureștean fac sau măcar amenință cu greva. În istoria de după 1989, metroul a fost de șapte ori în grevă generală, cea mai îndelungată fiind cea din 1990, când protestul a ținut trei zile. Ultima grevă de la metrou a avut loc pe 17 noiembrie 2009, iar cea programată pentru 18 martie 2010 a fost anulată în ultimul moment, după ce sindicatele au obținut majorările salariale cerute.

în septembrie 2009 se producea, pentru prima dată în istoria modernă a României, un protest generalizat la nivel național al personalului din justiție. După zile întregi de negocieri și de promisiuni, magistrații au reluat activitatea după mai bine de trei săptămâni de pauză, timp în care România a fost paralizată la propriu.

Prin urmare, dreptul la grevă este un drept garantat de Constituția României, de legile interne, precum și de convențiile și tratatele internaționale la care România este parte.

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Societatea civilă nu acceptă depolitizarea de fațadă a serviciilor publice de radio și televiziune;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "Societatea civilă nu acceptă depolitizarea de fațadă a serviciilor publice de radio și televiziune"

Pe adresa personală de e-mail am primit următoarea adresă semnată de 18 confederații sindicale, organizații profesionale și ale societății civile și organizații patronale din România, care reprezintă un punct de vedere privind organizarea șifuncționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune: "Organizațiile semnatare protestează față de modul în care Proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune a fost votat de către Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă din Senat și cere plenului Senatului reexaminarea legii, prin trimiterea ei spre comisia de specialitate pentru raport suplimentar, în conformitate cu art.105 din Regulamentul Senatului sau, în caz contrar, respingerea ei de către plen.

Senatorii din Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă au decis, săptămâna trecută, într-o ședință cu ușile închise, soarta celor două instituții. În prealabil, reprezentanții sindicatelor, ai ONG-urilor din mass-media și jurnaliștii acreditați la Parlament au fost dați afară din sală.

Amendamentele depuse de organizațiile societății civile nu au fost luate în considerare de membrii Comisiei pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă. În forma avizată, proiectul de lege a fost deturnat de la principalul său scop: asigurarea independenței celor două instituții și reprezentativitate la nivelul întregii societăți. Astfel, proiectul inițiat de deputatul Raluca Turcan nu preia câteva propuneri majore ale ONG-urilor și sindicatelor care vizau garantarea independenței politice și editoriale a SRR și SRTV:

  • Înlocuirea Consiliilor de Administrație desemnate pe criterii politice cu unele reprezentative pentru întregul spectru al societății.
  • Introducerea răspunderii individuale pentru membrii Consiliilor de Administrație și imposibilitatea demiterii în bloc a celor două Consilii.
  • Asigurarea independenței SRR și SRTV, prin garantarea unui mecanism eficient de finanțare.

Proiectul de lege validat de comisia de specialitate din Senat conține prevederi discriminatorii și nu asigură o depolitizare reală a radioului și televiziunii publice.

Astfel, mai multe articole din proiectul de lege conțin prevederi periculoase pentru buna funcționare în interes public a celor doua instituții, cum ar fi:

  • Art. 20 - Consiliul de Administrație (CA) nu este structurat astfel încât toate domeniile importante ale societății civile să fie reprezentate. Introducerea în CA doar a unor reprezentanți ai societății civile (uniuni de creație și unele organizații de media, un reprezentant al Academiei Române și un singur reprezentant al salariaților) este discriminatorie. Deși a existat un consens asupra eliminării din Consiliile de Administrației a reprezentanților zonei politice, proiectul avizat de Comisie include un reprezentant al Președinției și un reprezentant al UDMR-ului.

Pe de altă parte, celelalte minorități cu reprezentare parlamentară primesc un singur loc în fiecare Consiliu de Administrație, încălcându-se astfel Carta Minorităților.

Organizațiile semnatare consideră că unele dintre organizațiile nominalizate prin lege pentru a desemna membri în Consiliile de administrație se află în conflict de interese. Astfel,uniunile de creație (care sunt direct interesate de promovarea producțiilor membrilor lor pe posturile publice și de recuperarea creanțelor pe care le au de încasat de la cele doua societăți) sunt chemate să numească 5 din cei 13 membri ai Consiliilor. Reprezentanții acestor organisme sunt părți în contractele pe care legea le impune pentru a fi încheiate în mod obligatoriu între radiodifuzori și aceste organisme, astfel, candidații propuși de către aceste entități vor reprezenta un alt interes decât cel prevăzut în art. 1 al legii. Tot astfel,CRP are în componență societăți de presă cu activitate concurentă SRR și SRTV). Totodată, se îngrădește posibilitatea altor organizații ale societății civile să propună reprezentanți. Nu în ultimul rând, alegerea reprezentantului salariaților doar de către personalul de specialitate este tot o discriminare, deoarece ne referim la reprezentatul angajaților în CA, iar deciziile CA îi afectează pe toți angajații.

  • Art. 26 introduce numirea Președintelui CA de către plenul Parlamentului, prin vot, deși toți membrii CA au fost deja supuși o dată votului Parlament.Această validare poate fi folosită ca un instrument de presiune pentru alegerea unui candidat acceptat politic.
  • Art. 6 - s-a exclus obligativitatea promovării producției autohtone.
  • Art. 14 alin.(11), care garanta confidențialitatea surselor, a fost eliminat, ceea ce încalcă toate normele internaționale privind libertatea de exprimare a jurnaliștilor.
  • Art. 16 alin.(3) desființează departamentele de emisiuni pentru străinătate din cele două instituții.
  • Art. 28 - se elimină restricția ca persoanele care colaborează sau sunt angajate în companii de media concurente să facă parte din CA.
  • Art. 31 - Nu s-au introdus criteriile propuse de organizațiile din mass-media privind răspunderea individuală a membrilor CA.
  • Art. 36 încalcă flagrant Legea sindicatelor deoarece restricționează dreptul sindicatelor reprezentative de a avea câte un observator în CA.
  • Art. 40 - nu s-a luat în calcul propunerea privind prezența a 3 membri din SRR și SRTV în cadrul Comisiei de Examinare a Directorului General.
  • Art. 45 dă posibilitatea structurilor teritoriale să aibă personalitate juridica în condițiile în care legea se referă doar la o singură persoană juridică. Se creează posibilitatea unor structuri "stat în stat" în cadrul societăților.
  • Art. 55 dă posibilitatea unor fraude inimaginabile și a constituirii unor entități nonprofit "profitoare", prin posibilitatea participării SRR și SRTV la patrimoniul unor ONG-uri.
  • Art. 57 dă posibilitatea Parlamentului să demită CA în urma respingerii raportului de activitate, ceea ce menține pârghia controlului politic asupra radioului și televiziunii publice.

De asemenea, respingerea amendamentelor sindicatelor și ONG-urilor privind finanțarea corectă a celor două societăți menține aceeași politizare promovată și de actuala lege.

Organizațiile semnatare fac apel la partidele politice parlamentare să dea dovadă de responsabilitate și să solicite, în plenul Senatului, reexaminarea în comisia de specialitate a acestui proiect de lege atât de periculos pentru independența societăților publice de radio și televiziune și luarea în considerare a amendamentelor societății civile, chemată chiar prin această lege să guverneze cele două instituții".

Cu siguranță că cel puțin Comisia juridică va lua act de această luare de poziție și va analiza în consecință proiectul de lege propus.

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Guvernul Boc la a V-a încercare;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "Guvernul Boc la a V-a încercare"

În aceste zile, Guvernul Boc se confruntă cu o nouă încercare de destituire, datorată moțiunii de cenzură "Opriți genocidul social!" înaintată de opoziție, pe tema diminuării salariilor și a pensiilor.

Întreaga opinie publică a reacționat la măsurile dure ale Guvernului Boc de diminuare a pensiilor și salariilor, considerând că actualul guvern este incapabil de a continua măsurile aberante și extrem de dure asumate fără acoperire.

Se vede bine că politica economică a României trebuie regândită, iar acest lucru trebuie făcut cu oameni de specialitate, capabili de a conduce România spre rezultate așteptate de populație.

Toată clasa politică din România este îndreptată spre înlăturarea actualului cabinet și înlocuirea sa cu un alt cabinet, care în cazul în care va fi demis, va fi condus din nou de un prim-ministru numit în același mod de președintele Traian Băsescu.

Personal, mă îndoiesc de faptul că președintele Traian Băsescu îl va numi din nou pe Emil Boc, pentru a 5-a oară, însă întrebarea este cine își va asuma o nouă guvernare.

A apărut deja o asumare a guvernării, care a fost anunțată de președintele liberal Crin Antonescu, însă totul depinde de demisia actualului cabinet, care are o majoritate firavă, care oricând poate întoarce votul, extrem de șubred.

Cine își va asuma toate riscurile?

Grupul parlamentar al minorităților naționale va avea și de această dată un rol imens de mare, cel puțin în actuala conjunctură politică, având în vedere că poate demite sau nu guvernul actual, prin votul celor 18 deputați.

Dar mai importante sunt voturile opoziției actuale, pentru că au sprijinul cetățenilor nemulțumiți de promisiunile din campania electorală și nu numai.

Pe fondul acestei crize economice, toate sondajele de opinie arată că România se îndreaptă spre un drum greșit. Așadar, soluția nu poate fi alta decât demiterea cabinetului actual. La unison, cetățenii și politicienii susțin că redresarea poate reîncepe doar prin demiterea actualului Guvern. Până pe 15 iunie vom avea un răspuns pe măsură.

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Apel la conștiință;

Domnul Mircea Grosaru:

Declarație politică: "Apel la conștiință"

La adresa de e-mail a subsemnatului a sosit un apel din partea a 5(cinci) confederații sindicale, pe care îl prezint în ceea ce urmează:

"Stimate domnule parlamentar,

Noi v-am votat! Acum este rândul dumneavoastră să votați pentru noi!

Votați pentru dreptul nostru la viață!

Vă solicităm să fiți prezent în sală în momentul votului la moțiunea de cenzură. Vă solicităm să votați pentru moțiunea de cenzură.

Vă rugăm să nu permiteți să ne fie afectate salariile și pensiile.

Apelul nostru către dumneavoastră este unul de suflet. Cetățenii României au dreptul să trăiască în demnitate. Drepturile noastre nu trebuie tăiate sub pretext de criză, o criză pe care guvernanții vor să o arunce asupra populației. Efectele unor decizii aberante nu vor fi resimțite doar de bugetari și pensionari, ci de fiecare familie din România. Și asta, în timp ce șmecherii profitori ai tranziției și ai crizei au găsit un aliat în Guvernul care construiește un zid de protecție în jurul lor. Protejații nu suportă consecințele crizei economice. Dimpotrivă, sunt ajutați să câștige și mai mult!

Dacă nu votați pentru moțiunea de cenzură, înseamnă că vreți ca noi să fim condamnați la foame și sărăcie cruntă.

Dacă votați contra moțiunii de cenzură, înseamnă că vreți ca șmecherii să profite în continuare și să-și rotunjească veniturile și mai mult. Înseamnă că pe noi vreți să ne sacrificați! Cele două legi pentru care Guvernul își asumă răspunderea reprezintă de fapt întoarcerea la epoca robiei.

Vă rugăm să nu îi condamnați pe cei care au muncit o viață la umilința de a cerși un colț de pâine pentru a reuși să supraviețuiască într-un mod rușinos. Vă rugăm să refuzați condamnarea noastră, a copiilor și bătrânilor noștri la moarte prin înfometare.

Domnule parlamentar, nu ne luați dreptul la demnitate!

Votați pentru moțiunea de cenzură".

  Horia Cristian - declarație politică: De ce moare sănătatea? (I);

Domnul Horia Cristian:

"De ce moare sănătatea?" (1)

Nimeni nu contestă că sistemul sanitar are foarte multe probleme și că cea mai importantă este lipsa finanțării. Lipsa banilor poate conta pentru 40% din probleme. Adică dacă mâine fondurile în sănătate s-ar dubla, poate ca unele probleme vor fi rezolvate. Dar sigur nu toate. Calitatea actului medical în România nu s-ar dubla!

Dar dacă 40% din problema sănătății este finanțarea, care sunt și cum pot fi rezolvate restul problemelor?

Însă 60% din probleme nu sunt legate de bani. Ele sunt legate de relația medicilor și asistentelor cu pacienții, de modul în care noi, medicii, înțelegem să ne facem meseria. Să ne înțelegem clar, sistemul e subfinanțat, dar sunt alte "1000 de probleme" care nu țin de bani.

Cel mai "cald" exemplu s-a întâmplat chiar vineri la Timișoara, când un medic a refuzat internarea unui pacient pe motiv că "nu are identitate"! Incredibil, nu?! Să nu ai identitate. În fapt, pacientul nu avea buletin, adică era un boschetar amărât care nu avea buletin.

Ce a gândit "medicul"? Vă explic eu, că și mie mi s-a explicat: dacă nu are buletin, sigur nu e asigurat și deci "Casa" nu îl plătește. Pare plauzibil? Poate da, dar sigur e profund greșit.

În primul rând, "casa" nu are ce să caute, să se interpună între medic și pacient, să îi spună medicului: "pe ăsta îl tratezi, că e asigurat, și pe ăsta nu, că nu e asigurat". "Casa" nu are voie, constituțional vorbind, să oblige medicul să nege tratamentul pacienților. Are doar obligația să recupereze banii de la cei neasigurați. Așa că, din acest punct de vedere, "colegul meu" nu avea dreptate.

În al doilea rând, în acest caz special era vorba de un tratament oncologic, care este un Program Național de Sănătate și care e gratuit pentru toți cetățenii români și europeni. Deci iar nu avea dreptate.

Care e, de fapt, problema?

Problema e că medicii români s-au dezumanizat, s-au deprofesionalizat, au uitat ce înseamnă să fii "doctor", au uitat Jurământul lui Hipocrate. Au uitat că această meserie e despre compasiune, ajutor, altruism și abia apoi despre competență și știință.

Și toate acestea nu țin de bani. Poate că vom găsi argumente care să explice de ce s-a ajuns aici. Și poate că argumentele țin de bani. Dar știu că putem repara toate astea și că asta nu costă nimic.

Nu costă nimic să zâmbești, să vorbești cu pacienții, să ai și să arăți compasiune și grijă. Nu costă nimic să fii bun și să încerci să judeci și să acționezi ca și cum în fața ta ar fi tatăl tău, fratele tău, mama ta, soția sau soțul tău, copilul tău.

Nu costă nimic să faci toate astea. Trebuie doar să vrei.

Nu ai voie, ca medic, să "fugi" de răspunderea tratamentului, chiar dacă nu ai bani. Pacientul are nevoie să înțeleagă de ce toate costă. Sigur că nu va fi mulțumit că trebuie să plătească medicamentele, dar în final va înțelege și va accepta. Dacă îi explică cineva, de ce trebuie să plătească. Și acel cineva trebuie să fie medicul. Și dacă îi explică omul în mâinile căruia e gata să își pună viața, el va avea încredere și va fi mulțumit. Că a înțeles și că face ce trebuie pentru sănătatea lui.

  Ioan Holdiș - declarație politică având subiectul Sectorul IT, un vector important al creșterii economice;

Domnul Ioan Holdiș:

Declarație politică: "Sectorul IT, un vector important al creșterii economice"

Ultimii douăzeci de ani au reprezentat o explozie a Internetului și a sectorului IT la nivel global. De la an la an, a devenit un instrument de business comparativ, competitiv și flexibil la multiplele cerințe apărute, cu scopul de a nu mai pierde timp pe rapoarte și analize eterogene, salvarea venind de la o soluție modernă, performantă, de ultimă tehnologie, și anume sectorul IT.

Cu toate că nu a fost privilegiat de a trece neatins de criza economică, sectorul IT nu a înregistrat pierderi majore. Anul 2009 înregistrează o scădere față de cifra de afaceri din 2008, când atingea apogeul. Nivelul pieței s-a menținut constant, fiind de un interes major pe piața globală.

Tehnologia este importantă pentru ieșirea din recesiune, fapt ce reiese și din topul firmelor, la nivelul anului 2009, cu cea mai rapidă creștere în ultimii trei ani, ocupând primele trei locuri în lume.

Acest sector foarte important ajută la creșterea economică, având un rol major în redistribuirea forței de muncă. Dezvoltarea pieței se estimează că va duce la o creștere cu 21.000 de locuri de muncă în intervalul 2010-2013, în 2009 având o bază de 44.000 de locuri de muncă. În acest interval se estimează o creștere de cincizeci de ori mai rapidă decât creșterea totală a forței de muncă din România, cu un avans de 7,4% pe an.

România este o destinație favorită a multinaționalelor din domeniu, lucru ce se datorează forței de muncă calificată și ieftină, abilităților lingvistice și cadrului legislativ favorabil.

În anul 2007, sectorul IT din România devenea cea de-a doua piață ca mărime din Europa Centrală și de Est, după Polonia. Aproximativ 13.000 de firme erau înregistrate, din care 9.000 exportau produse și servicii.

În momentul de față sunt prioritare: modernizarea României, prin trecerea la o societate informațională și integrarea în agenda digitală europeană. Aceste fapte duc la o mai bună informare a cetățeanului, reducerea timpului și a cheltuielilor populației. toate aceste vor produce o reducere la toate costurile Guvernului cu 35%.

Fără a se face investiții majore în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor, contribuția la produsul intern brut va urca în acest an cu 1,3%, iar pe viitor se dorește să se ajungă la un procent de peste 10%.

Am dorit să vă prezint acest domeniu mult prea puțin mediatizat, ce aduce contribuții majore la p.i.b., ajută la dezvoltarea regională, stimularea competitivității, reducerea dezechilibrelor între regiuni, iar toate acestea stând la distanță de un singur "click".

  Lucia-Ana Varga - declarație politică intitulată Situație de criză - primii sacrificați: copiii și femeile României!;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Situație de criză - primii sacrificați: copiii și femeile României!"

Orice cercetare sociologică, dar și o simplă discuție cu orice părinte întrebat ce își dorește pentru copilul său și pentru familia sa va avea un prim răspuns ferm: siguranță! Siguranța pentru ziua de mâine, pentru accesul la educație, pentru oferirea unui trai decent.

Iată că prin măsurile Guvernului Băsescu - Boc din această săptămână este atacată tocmai siguranța copiilor noștri, fiind pus în pericol potențialul lor de dezvoltare.

Și pentru a nu fi acuzată de sentimentalism și afectivitate excesive, vă propun să reflectați la următoarele cifre:

  • 189.647 de mame cărora li se diminuează cu 15% alocația de creștere și îngrijire a copilului de până la 2 ani;
  • 14.274 (media estimată) de bebeluși care nu mai beneficiază de alocația pentru nou-născuți;
  • 15.077 de nou-născuți cărora le este eliminată indemnizația pentru trusou;
  • 6.154 de familii cărora le este tăiat sprijinul financiar pentru constituirea familiei.

Iar prin această politică, Guvernul PDL lovește în cei care sunt lipsiți de orice apărare: copiii, mamele ce-i îngrijesc și tinerele familii. Nu există un sindicat al mamelor. Nu există un sindicat al copiilor. Dar ei sunt cei care îi vor judeca mai târziu pe cei care îi tratează acum cu dispreț și ignorare.

Mă întreb, domnule Boc, câți copii și câte mame ați fi salvat de la aceste monstruoase reduceri de venituri dacă ați fi tăiat din umflatele salarii și stimulente ale consilierilor și directorilor ale căror singură calitate este că au un carnet de partid portocaliu?

  Adrian-Miroslav Merka - declarație politică: Județul Bihor, fruntaș în topul drumurilor proaste;

Domnul Adrian-Miroslav Merka:

"Județul Bihor, fruntaș în topul drumurilor proaste"

Județul Bihor se află de mult timp între județele cu cele mai proaste drumuri din țară. Două din cele patru drumuri naționale care traversează județul se prezintă și în acest an într-o situație deplorabilă, fiind pline de gropi.

Cum s-a ajuns aici? Greu de găsit un singur vinovat. Se vorbește despre lucrările de reparații făcute de mântuială, fapt ce a permis o degradare acută inclusiv a segmentelor de drum reabilitate în ultimii ani. În alte cazuri însă, pur și simplu nu s-a făcut niciun demers pentru repararea asfaltului deteriorat. Gropile s-au înmulțit, făcând aproape imposibilă circulația mașinilor.

Drumurile naționale Oradea-Deva-Târgu Jiu și Arad-Oradea-Satu Mare, care fac legătura între orașe importante din vestul și sudul României, cel de-al doilea fiind și una din principalele căi de acces către granița de vest a țării, cât și cele între Oradea -Chiribiș - Zalău, Aleșd - Zalău, au ajuns adevărate tranșee, punând la grea încercare nervii șoferilor și automobilele acestora.

Este greu de înțeles de ce autoritățile nu iau măsuri pentru asigurarea unor reparații de calitate, care să permită traficul în condiții decente. Starea actuală a drumurilor din județul Bihor a ajuns să fie un obstacol major inclusiv pentru agenții economici, în special pentru transportatori. Aceștia acuză, pe drept cuvânt, pierderi cauzate de cheltuielile masive pe care trebuie să le facă cu reparația mașinilor.

Or, în condițiile în care statul român încasează sume considerabile pe rovignete, unde se duc acești bani? Sumele încasate din această sursă trebuie să se întoarcă în investiții pentru asigurarea unei mai bune calități a transportului pe drumurile publice, și nicidecum să se piardă în bugetul de stat.

Mai mult decât atât, este tot datoria autorităților publice să monitorizeze felul în care se execută întreținerea drumurilor, odată ce acestea au fost reparate. Aceasta este din păcate o problemă distinctă, pentru că majoritatea firmelor care au obligația întreținerii șoselelor fac treabă de mântuială, știind că nimeni nu se deranjează să le controleze. Și, la final, cei care suferă de pe urma neglijenței sunt cetățenii și agenții economici obligați să plătească daunele produse mașinilor de starea proastă a drumurilor.

În ceea ce privește starea drumurilor din județul Bihor, doresc, pe această cale, să trag un semnal de alarmă față de necesitatea alocării de urgență a fondurilor necesare reabilitării principalelor artere de circulație. Starea acestor drumuri a rămas extrem de proastă, nedemnă de o țară europeană și de un județ aflat la frontiera de vest a României.

  Miron Ignat - despre Reamenajarea și ecologizarea lacului Ciuperca;

Domnul Miron Ignat:

"Reamenajarea și ecologizarea lacului Ciuperca"

Județul Tulcea se află într-o zonă cu un potențial turistic ridicat, însă în ultimii 20 de ani turismul local a fost slab dezvoltat. Astfel, autoritățile locale au hotărât să impulsioneze turismul în orașul Tulcea și să-i convingă pe turiștii aflați în drum spre Delta Dunării să poposească câteva zile în orașul așezat pe șapte coline.

Astfel, în anul 2006 s-a inițiat un proiect pentru amenajarea și ecologizarea lacului Ciuperca, lac situat în centrul orașului, și pentru amplasarea unor spații destinate unităților comerciale, în vederea transformării zonei într-o atracție turistică.

Realizarea acestui proiect a fost posibilă prin sprijinul acordat de Administrația Fondului pentru Mediu și de Consiliul Local Tulcea și a constat în reabilitarea malurilor și a iluminatului public, realizarea unei plaje dotată cu toate utilitățile necesare, amenajarea parcului de pe malul lacului și plantarea de material dendrologic.

Înainte de anul 1989, lacul Ciuperca era singura zonă de agrement din oraș, unde exista o plajă, o bază de agrement nautic, un loc de desfășurare a competițiilor sportive pe apă, însă cu timpul toate amenajările au ajuns într-o stare de degradare avansată.

În anul 2007, la inițiativa Consiliului Local Tulcea au început lucrările de reabilitare. După drenarea și curățarea lacului, s-au amenajat marginile, s-au făcut lucrări de ambientare a drumurilor, s-au reabilitat zonele verzi și zonele de agrement.

Toate aceste investiții au fost făcute cu scopul de a dezvolta și promova turismul în orașul Tulcea.

  Manuela Mitrea - intervenție intitulată Ziua Mondială a Mediului;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Mondială a Mediului"

Ziua Mondială a Mediului (Ecologiei) a fost instituită în 1972 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite pentru celebrarea Conferinței "Ecologia Umană", de la Stockholm, și reprezintă elementul cel mai important al Programului Ecologic al Națiunilor Unite.

Marcarea Zilei Mondiale a Mediului reprezintă un binevenit semnal și un îndemn de a acționa unitar pentru salvarea patrimoniului nostru natural, pe care avem datoria de a-l lăsa nealterat generațiilor viitoare.

Manifestările dedicate Zilei Mondiale a Mediului se înscriu în efortul comun de transmitere către generațiile viitoare a unui spațiu de viețuire curat și sănătos, pentru că problemele de mediu ne privesc pe toți oamenii, pentru că râurile, mările și oceanele nu cunosc granițele formale inventate de oameni.

Protejarea Dunării sau Mării Negre trebuie să fie în preocuparea întregii Europe, pentru că un eveniment ecologic petrecut undeva pe cursul superior al Dunării poate avea impact asupra Mării Negre. De exemplu, Dunărea colectează în drumul ei european și apoi varsă în Marea Neagră anual 60.000 de tone de fosfor și 340 de tone de azot anorganic. Protejând Dunărea, protejăm și Marea Neagră. Alte pericole la adresa Mării Negre sunt pescuitul excesiv, urbanizarea neregulată, turismul în masă și deșeurile revărsate în apă.

Stimați colegi, este bine că preocuparea pentru protejarea mediului înconjurător a devenit în ultimii ani o temă din ce în ce mai importantă, totuși cred că suntem încă la început și că multe lucruri au mai rămas de făcut, inclusiv în domeniul legislativ. De aceea consider că trebuie să ne îndreptăm atenția mai mult asupra îmbunătățirii legislației interne și europene în domeniul mediului înconjurător și că România trebuie să fie mai activă în domeniul cooperării internaționale pentru protejarea Dunării și Mării Negre, în special și a mediului, în general.

  Adrian Mocanu - declarație politică: Între criza economică și criza de încredere;

Domnul Adrian Mocanu:

"Între criza economică și criza de încredere"

Se știe că opoziția din România va depune o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, reacționând împotriva noilor măsuri de austeritate ce sunt promovate în scopul îndeplinirii obiectivelor din Memorandumul încheiat cu FMI și cu UE.

Guvernul român nu reușește să îndeplinească obiectivele de reducere a deficitului în baza acordului, lucru care pune în pericol acordarea unei noi tranșe din ajutorul oferit de creditorii internaționali, dacă nu vor fi aplicate noi reduceri. Printre noile măsuri se numără reducerea cu încă 25% a salariilor din sectorul public și cu 15% a pensiilor și a indemnizațiilor de șomaj.

Pe data de 7 iunie Guvernul își asumă răspunderea pe două proiecte de lege referitoare la noile măsuri de austeritate, urmând ca acestea să fie puse imediat în aplicare, astfel încât să se îndeplinească obiectivul de reducere a deficitului la 6,8% din p.i.b., față de 7,2% cât a fost anul trecut.

Guvernul trebuie să treacă noul program de austeritate până la data de 15 iunie pentru a primi ajutorul de aproximativ 2 miliarde euro, așa cum a spus președintele României la data de 13 mai a.c.

Pentru ca moțiunea de cenzură să treacă, din calculele efectuate, opoziția mai are nevoie de 24 de voturi.

Referitor la această situație, în actualul context economico-social, inflamat de lupta orgoliilor politice și de acutizarea stării de revoltă în rândul bugetarilor și pensionarilor, se pune problema dacă depunerea unei moțiuni de cenzură ar avea efectul scontat: izbucnirea unei crize politice în momentul în care - ipotetic vorbind - moțiunea ar trece și Executivul ar cădea.

Se aud tot mai multe voci care spun că chiar dacă moțiunea nu trece, Guvernul nu va mai rezista mult timp.

Ceea ce este și mai trist este faptul că aceste măsuri anticriză au scăzut încrederea cetățenilor în clasa politică, în instituțiile și valorile democrației, dar și în capacitatea noastră ca popor că putem să ieșim curând din această criză.

În această situație, populația are tendința de a se polariza pe o scală a avuției, scăzând autopoziționarea în clasa de mijloc. Crește numărul celor care se consideră săraci, dar și al celor care se văd bogați, cea mai afectată fiind clasa de mijloc și așa puțin cristalizată la noi.

Deși fac parte dintr-un partid al cărui președinte a declarat că nu votează moțiunea, este de datoria mea să spun că nu sunt de acord cu reducerea salariilor și pensiilor și că trebuie găsite alte soluții de reducere a cheltuielilor publice.

Îmi vine tot mai greu când constat că mulți oameni optimiști pe care-i cunosc au devenit pesimiști în ceea ce privește viitorul nostru ca popor.

Consider că renașterea noastră economică nu va putea avea loc dacă nu vom învăța să avem mai multă încredere în noi și în capacitățile noastre.

  Petru Movilă - declarație politică intitulată Cine îi alungă pe medici?;

Domnul Petru Movilă:

"Cine îi alungă pe medici?"

Zeci de medici din județul Iași sunt pe picior de plecare din țară. Salariile motivante ale personalului medical din statele UE, condițiile de muncă deosebite din spitalele europene, dar și respectul de care se bucură medicii din străinătate sunt principalele motive ale acestui veritabil exod.

Dar dacă Uniunea Europeană a descoperit repede că România are medici care merită plătiți regește, autoritățile din țara noastră continuă să dea dovadă de o ciudată opacitate în această privință.

Una din marile probleme din sistemul medical românesc este diferența prea mare dintre salariile anumitor categorii de medici. Sunt greu, dacă nu chiar imposibil de înțeles criteriile care stau la baza salarizării medicilor din România.

Există medici care au venituri de peste 100 de milioane de lei, la fel cum există medici care nu câștigă mai mult 10 milioane pe lună. Uneori, sunt avantajate cadrele medicale din domeniul medicinei legale, alteori sunt valorizați medicii pediatri sau chirurgii, dar întotdeauna sunt desconsiderați rezidenții. Sporurile, gărzile și orele suplimentare pot mări veniturile medicilor în unele spitale, la fel cum în alte unități medicale, acestea nu înseamnă mai nimic.

De asemenea, au fost consemnate cazuri în care anumiți medici de familie - puțini, e drept - au ridicat salarii fabuloase, deși nu prea s-au arătat la cabinetele medicale. În același timp continuă să existe prea mulți medici care nu pleacă acasă din unitățile medicale în care funcționează decât după 36 sau 48 de ore de muncă asiduă și după ce au consultat zeci de pacienți. Mulți dintre acești medici nu sunt însă răsplătiți pentru eforturile lor.

Poate de aceea asistăm la un paradox: în timp ce spitalele din Iași se plâng de lipsa specialiștilor, medicii de familie sunt cu mult mai numeroși decât posibilitățile pieței medicinei de familie. În acest moment, în județul Iași, celor peste 450 de medici de familie care au contract cu Casa de Asigurări, li se adaugă încă aproape 200 de rezidenți la medicina de familie care se află în diferiți ani de studiu.

Atâta vreme cât atât medicii de familie cât și medicii din spitale sunt supuși unor astfel de discriminări salariale, un singur lucru este sigur: sistemul medical din România va deveni tot mai puțin performant.

O vorbă înțeleaptă spune că medicina este în primul rând iubire. În România există tot mai puțină iubire!

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică: NU dictaturii Băsescu!;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"NU dictaturii Băsescu!"

Cu fiecare zi ce trece ne apropiem din ce în ce mai mult de un regim politic care seamănă izbitor de bine cu cel de dinainte de 1989. Mi-am exprimat, de nenumărate ori, opiniile în legătură cu incompetența acestui guvern, cu incompetența acestui prim-ministru, dar și în legătură cu propaganda PDL care are darul de a-i manipula pe români.

Am arătat că acestei clici care conduce arbitrar România nu-i pasă decât de propria clientelă și că deciziile luate nu vor face altceva decât să ne ducă, pe noi, românii, în prăpastie, dar, totodată, să îi facă pe ei, cei care conduc, mai bogați, mai infatuați. Am mai arătat că, prin manipulare, PDL dorește să ne pună pe toți să tragem la jugul unei puteri care se distanțează tot mai mult de români.

Acestea au fost convingerile mele încă de la începutul acestui an și iată că, deși nu mi-aș fi dorit, multe dintre ele se adeveresc. Ușor, ușor intențiile lui Băsescu și ale locotenenților săi ies la iveală, ușor, ușor se conturează un regim politic în care Constituția României devine preșul PDL, în care puterile în statul român nu mai sunt luate în considerare, un regim politic în care instituțiile nu sunt decât paravanul unei orânduiri în care singurul care dictează este Băsescu și clica lui.

Din nefericire pentru România, acestea nu mai sunt doar convingerile mele, ci sunt realitățile pe care le trăim. La început intențiile au fost doar schițate, apoi, odată cu aducerea la putere a Guvernului marionetă Boc, Băsescu și-a impus regimul aproape brutal, la fel de brutal cum a hotărât, de unul singur, că cea mai bună soluție de redresare economică a României ar fi tăierea pensiilor și a indemnizațiilor de creștere a copilului.

Toate aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat fără complicitatea a sute de mii de oameni, care, într-un fel sau altul, beneficiază de pe urma regimului Băsescu. Sunt cei care "trudesc" în laboratoarele de propagandă ale PDL pentru a găsi justificările necesare ca acest regim să meargă înainte. În locul promisiunilor de mărire a salariilor cu 100 lei pe care le făcea Ceaușescu înainte de a fi alungat de la putere, românii au promisiunea că pensia le va reveni la normal, din 2011, iar exemplele pot continua.

Citind presa de luni, în ziare devenite celebre pentru modul în care au pus la punct sistemul de propagandă, aflăm că "premierul Emil Boc își va asuma răspunderea pentru cele mai dure măsuri de austeritate din ultimii ani" ca și cum acest lucru ar fi o nouă victorie a socialismului, ca și cum măsurile de austeritate impuse poporului român ar fi și măsurile de austeritate pe care ei le trăiesc. Mai aflăm și că "Sursa: Răzvan VălcăneEmil Boc ar putea căpăta lejer titlul de cel mai responsabil prim-ministru", în sensul că Executivul pe care îl conduce și-a asumat răspunderea de cele mai multe ori.

Morala, din păcate, tristă, a celor care încă mai citesc ziarele puterii este aceea că avem niște guvernanți conștiincioși, preocupați de binele public pentru că, nu-i așa, Guvernul Boc este cel care și-a mai asumat răspunderea în trecut și pe legile salarizării unice și pe legile educației. Vă reamintesc faptul că legea salarizării unice a dus la scăderea salariilor bugetarilor, încă de la 1 ianuarie 2010, iar legea educației este una dintre cele mai contestate din istoria postdecembristă a României.

Mă tem că sintagma "postdecembristă" pe care am folosit-o puțin mai sus este desuetă, pentru că vremurile de dinainte de 1989 s-au întors. Zilnic avem exemple care să ne ducă cu gândul că ceea ce au trăit românii în perioada comunistă revine.

Atunci și acum românii erau înfometați pentru idealurile nobile ale "conducătorilor iubiți". Atunci românii erau înfometați pentru ca idealurile comunismului să învingă în lume, acum suntem înfometați pentru că "acesta este răul cel mai mic". În regimul Ceaușescu apăruseră "tacâmurile" de pasăre și de pește! Românilor le erau vândute ghearele, gâturile și capetele de pasăre, în timp ce pulpele, pieptul și aripile erau trimise la export. După revoluție, "tacâmurile" deveniseră cea mai mare rușine a poporului român. Acum, în 2010, în epoca Băsescu, au reapărut "tacâmurile!" Au reapărut nu pentru că pieptul, aripile și pulpele se vând la export, ci pentru că românii nu mai au bani să le cumpere.

Vă întreb: îi este cuiva rușine că românii au reînceput să cumpere "tacâmuri"? Îi este cuiva rușine că pensionarii trebuie să aleagă între medicamente, pâine neagră sau plata întreținerii? Îi este cuiva rușine că ne afundăm în cea mai cruntă sărăcie? Cui ar trebui să-i fie rușine ne dă lecții de demagogie și ne spune cât de bolnavă este societatea în care trăim și cum sunt pensionarii și bugetarii cancerul acestei societăți. O societate în care cel care ne bate obrazul la toți a fost, pe rând, secretar de stat în ministerul transporturilor, ministrul transporturilor, primar general și, de șase ani de zile, președinte al românilor.

Mai are încă patru ani de zile timp să devină unicul președinte al românilor, conducătorul nostru suprem! NU îi urez noroc și la mai mare, ci, dimpotrivă, pentru binele acestui popor îi doresc lui și PDL-ului să facă câți mai puțini purici la guvernare, pentru că doar așa România poate fi redată românilor și doar așa vom scăpa, din nou, de "tacâmurile" din galantare.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Tsunamiul Băsescu-Boc;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Tsunamiul Băsescu-Boc"

Multor români le-au dispărut vorbele și frazele și suflul când au aflat că pensia lor, pentru care au cotizat o viață, că salariul lor, și așa o rușine, cum e cazul lefurilor de profesori, medici, magistrați, în comparație cu munca depusă și procesul continuu de studiu și perfecționare, precum și indemnizația de șomaj - oamenii fiind și așa disperați că nu mai au unde să găsească un loc de muncă, sectorul privat fiind de un an și jumătate în restrângeri masive de activitate, acolo unde falimentul sau insolvența nu au intervenit deja, deci toate acestea sunt un atentat la siguranța națională.

Criza economică în care ne aflăm a fost potențată de totala lipsă de profesionalism a guvernanților, precum și de risipa bugetară făcută în ultimii ani.

În momentul de față există aproximativ 140 de instituții pe lângă guvern sau în subordinea ministerelor, majoritatea agențiilor, institutelor și departamentelor acestora dovedindu-și eficiența doar la cheltuirea banului public.

Toate calculele oficiale arată că în 2009 s-a întrecut orice limită a risipei bugetare. Căpușele de pe lângă ministere și-au făcut treaba minunat, Traian Băsescu a avut cea mai costisitoare campanie electorală, iar acum dă din umeri că nu mai sunt bani de pensii și salarii.

Siniștrii sunt primul-ministru, miniștrii, secretarii de stat, șefii de agenții, șefuleții de deconcentrate, consilierii, în frunte cu președintele, cel preocupat de un aparat nou, performant pentru fotografiat de vreo 10.000 de euro, ca să ni se arate într-o postură mai luminoasă, mai clară, iar cei circa 15 milioane de români care vor fi afectați, într-un fel sau altul, de tsunamiul Băsescu-Boc să-i perceapă adevăratul chip: chipul unui om care nu s-a gândit decât la cum să fie negreșit reales.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Planuri de demolare;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Planuri de demolare"

Ziarele scriu despre planul de demolare a două palate de secol XIX de pe Kiseleff, aflate într-o paragină criminală și construirea, în locul lor, a unor blocuri. Despre clădirea de pe Aviatorilor, care purta amprenta Henriettei Delavrancea, Policlinica de pe Batiștei, complexul Moara lui Assan, fosta vilă a Simonei Lahovary sau fosta casă de pe Gutenberg a prințului Gheorghe Zizi Cantacuzino.

Schema după care au fost puse la pământ clădiri istorice care dădeau culoare "Micului Paris" a fost exersată pe scară largă în România postdecembristă.

Zona, altădată plăcută și liniștită, e un șantier. Deja locul e dominat de blocuri pătrățoase, metal și sticlă, ridicate la 2-3 metri distanță de clădirile vecine.

Sute de foste întreprinderi de stat au fost deliberat puse pe butuci pentru a fi vândute apoi ieftin, fie pentru relansări spectaculoase, fie pentru a fi făcute una cu pământul și parcelate, devenind leagăne ale unor cartiere rezidențiale de lux. Prea mulți oameni s-au îmbogățit prea repede, jefuind. Nimeni nu i-a întrebat despre primul milion, nimeni nu-i întreabă de ce măcar nu creează locuri de muncă.

Dar ceea ce caracterizează cel mai bine România și locuitorii săi este capacitatea incredibilă de autodistrugere. Fix așa sunt și vremurile actuale! În loc să încerce să construiască ceva, să folosească inteligent criza ca pe o oportunitate de a reforma statul, puterea PDL dă vina, de doi ani, pe guvernul Tăriceanu și reia la nesfârșit discursuri de care au început să se plictisească până și susținători convinși ai regimului.

Pentru clientela politică și caută să ridice pragul achizițiilor publice directe (limita maximă ar putea ajunge la 4,85 milioane de euro, dacă ordonanța de urgență va intra în vigoare! Vorbim despre sume acordate fără licitație de către autoritățile publice, deci surse de furtișaguri de nepedepsit).

În realitate, aceia care mai așteaptă vreo minune de la garnitura Boc-Blaga-Videanu-Berceanu-Udrea sunt naivi. Încă se mai pot monta borduri o dată la doi ani, mai sunt palate gata să fie culcate la pământ pentru că au fost ridicate în zone unde metrul pătrat de teren e mai scump ca aurul.

Dacă mai durează mult show-ul ăsta cu scrisoarea de intenție, va trece și proiectul Roșia Montană pe nesimțite. Căci nesimțirea nu miroase, dar îmbogățește.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Vulnerabilitatea guvernului;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Vulnerabilitatea guvernului"

Traian Băsescu, aflat la cel de al doilea mandat, este în cădere liberă. În plus, a arătat la ultimele alegeri vulnerabilități majore ce l-au făcut dependent de baronii partidului și practicile lor.

Dacă face ceea ce trebuie pentru țară, PDL rămâne fără clientelă și sponsori, sacrifică interesele de afaceri ale reprezentanților săi și ia măsuri nepopulare cu cost electoral mare.

Ar fi momentul să ceară un referendum și să afle cum stă cu popularitatea. Așa-zisele 500 de milioane necesare pentru pensii le putea găsi în altă parte. Dar, firește, ar fi deranjat multă lume bună, lume rafinată, importantă.

Emil Boc și-a arătat vădit slăbiciunea în toate felurile cu putință. Nimeni nu-l percepe ca pe o forță, ci doar ca pe o marionetă. În felul lui, este unul dintre cele mai tragice personaje ale politicii românești.

Tot ce mai poate face acum președintele este să tacă rușinat pentru starea în care a adus România și mai ales pentru amenințările pe care le face la adresa celor afectați de tăieri, ei devenind un fel de teroriști care vor să atace întreaga planetă, nu doar România.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Guvernul încearcă salvarea imaginii;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Guvernul încearcă salvarea imaginii"

Traian Băsescu afirmă că nebunia în economie a atins apogeul din 2007. Dar unde era domnul președinte în ultimii trei ani? Nu cumva tot el era stăpân peste tot ce mișcă și respiră în țara asta? Nu era el președintele jucător, fără de care nici inundațiile nu se potoleau, nici podurile nu se construiau, nici casele din Mihăileanu nu se acordau și recuperau?

Din moment ce s-a acceptat o extravaganță bugetară de neimaginat în ultimii ani, iar acum se recurge la exproprierea românilor, prin deposedarea valorii pensiilor, nu înseamnă că doar ei, guvernanții în frunte cu președintele, sunt responsabili? Un învățător care va trebui să supraviețuiască cu 964 de lei, de un medic rezident care va primi doar 800 de lei, un sublocotenent rămas cu 1.200 de lei, în condițiile în care o familie cheltuiește 40% din venituri pe alimente?

Cum rămâne, domnule președinte, domnule prim-ministru, cu cei cărora le băgați pumnul în gură, cu siguranța națională, calamitatea și sinistrul din articolul 53 al Constituției - cu un alt articol din Legea fundamentală, cel referitor la nivelul de trai? Cel care spune că statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Și că, de asemenea, cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.

În disperarea de a-și salva imaginea sa, mai întâi, și pe a Guvernului Boc, plăsmuit tot de el, nu mai știe cum să întoarcă pe toate fețele cancerul din economie la care tot face referire, dar la care a asistat și chiar a contribuit magistral.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Motivele pentru care medicii preferă să plece din țară;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiect: "Motivele pentru care medicii preferă să plece din țară"

Un medic rezident are salariu net de 940 de lei. Nu i se plătesc gărzile, dacă se îmbolnăvește, la fel ca toți medicii din țară, își cumpără medicamente, cu toate că incidența bolilor este extrem de mare în spitale, stresul este enorm ca la tot personalul sanitar, spitalele nu au instrumentar adecvat, nu au medicamente și, pe deasupra, acum se taie 25% din salariu. Cum să nu emigrez dacă în străinătate un salariu minim este de 2.000 de euro?"

Paradoxal, problema veniturilor pe care le obține este motivul de pe locul doi. Sunt trei cauze majore pentru care pleacă: cariera profesională, pentru că nu se pot realiza profesional. Adică el știe ce trebuie să facă, dar se duce într-un spital unde mijloacele nu-l ajută, deci nu are cu ce, nu-și poate planifica această carieră din cauza politizării excesive a sistemului. El știe că într-un concurs poate fi cel mai performant, dar postul îi poate fi luat de unul obedient, care are relații și susținere politică. Astfel se decredibilizează concursurile.

Al doilea motiv ar fi veniturile, care ar fi de minimum 8-10 ori mai mari în străinătate decât în România, și, în al treilea rând, poziția socială.

În România, deja situația este îngrijorătoare. La sfârșitul anului 2009 și începutul anului 2010, prin prisma marilor companii de recrutare care au intrat în țară și a târgurilor de joburi, în București, în decembrie 2009 au fost 2.000 de posturi scoase la târgul de joburi și 2.000 de precontracte încheiate. În martie 2010, la București, au fost 2.500 de posturi, iar la sfârșitul lui martie, la Iași, au fost 2.000 de precontracte încheiate și 4.000 de solicitări din partea medicilor.

  Ștefan Daniel Pirpiliu - declarație politică: Obligativitatea statului român de a se implica în lupta împotriva pirateriei maritime;

Domnul Ștefan Daniel Pirpiliu:

Tema: "Obligativitatea statului român de a se implica în lupta împotriva pirateriei maritime"

Declarația mea politică se dorește a fi un apel pentru stoparea unui flagel care se numește piraterie maritimă și căruia îi cad victime inclusiv cetățeni români. Mă văd nevoit să revin asupra acestui subiect, pe care l-am abordat prima dată pe parcursul anului trecut, motivat fiind de cazul marinarului Virgil Teofil Crețu.

Un cetățean român a fost ținut prizonier, alături de alți nouă sirieni, încă din 2 februarie 2010, după ce cargoul MV Rim, proprietate a companiei libiene White Sea Shipping, a fost capturat în nord-vestul Golfului Aden. S-au scurs de atunci patru luni de zile și nu pot să nu îmi pun întrebarea care a fost reacția autorităților române pentru recuperarea acestui marinar, cu atât mai mult cu cât, acum câteva zile, Virgil Teofil Crețu a fost rănit prin împușcare, iar la bordul navei nu exista asistență medicală. Anterior, respectiv la 25 mai, marinarul și-a anunțat familia, prin telefon, că pirații l-au amenințat că-l vor ucide dacă nu vor primi suma de 400.000 de dolari drept răscumpărare.

Exemplificarea pe care v-am oferit-o a suscitat în ultimul timp atenția mass-media, dar în situația acestui marinar există și alți cetățeni români capturați de pirați în apele somaleze, iar despre soarta lor nu se mai știe uneori nimic.

Deși în zonă patrulează nave din flota a V-a americană, nave din coaliția navală multinațională condusă de Marea Britanie (CTF 150) precum și forțe ale Uniunii Europene, fenomenul proliferează nestingherit în continuare, iar potrivit cotidianului american "New York Times", grupările de pirați somalezi au strâns din răscumpărări nu mai puțin de 100.000.000 de dolari în doar cinci luni. Țintele preferate sunt transportoarele de containere, cargourile și petrolierele. Anul trecut, 433 de persoane au fost victime ale atacurilor piraților, iar majoritatea dintre ei au fost uciși în momentul în care pirații au atacat navele.

Pirateria maritimă a devenit o afacere mai mult decât profitabilă, în 2009 înregistrând cel mai înalt nivel din ultimii șase ani. Principala problemă este că majoritatea banilor obținuți din piraterie ajung la grupări teroriste. Un motiv suficient de puternic, care ar trebui să genereze o implicare mult mai activă a NATO și UE, și nu numai în plan militar. Dincolo de aceste programe militare, indiscutabil utile, o problemă reală în stoparea fenomenului sunt complicațiile legale și dificultățile logistice pe care le presupun o eventuală capturare a piraților, respectiv transportul acestora și a martorilor la tribunale.

Ca dovadă, deși fenomenul există de ani de zile, primul proces din Europa împotriva unor cetățeni somalezi acuzați de piraterie s-a deschis abia în luna mai 2010 la Rotterdam, în Olanda, cei cinci inculpați riscând până la 12 ani de închisoare pentru tentativă de capturare a unui cargou în Golful Aden, în ianuarie 2009.

Este nevoie, în vederea soluționării acestei probleme, să fie adoptate măsuri atât la nivel național cât și comunitatea mondială să să întreprindă eforturi colective pentru crearea unor mecanisme de tragere la răspundere a piraților pe mare.

  Cristian Rizea - declarație politică: Roberta Anastase și Constituția României;

Domnul Cristian Rizea:

"Roberta Anastase și Constituția României"

De ieri, 7 iunie 2010, activitatea Curții Constituționale este grav afectată de așa-zisa neînțelegere invocată de președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase, care a refuzat să semneze numirea în funcție a lui Valer Dorneanu drept judecător al CCR. Fără a se întruni numărul de judecători prevăzut de Constituție, această instituție nu poate funcționa. Mulțumită doamnei Anastase, nu numai instituția condusă de domnia sa prin voia Președintelui Băsescu merge prost, ci și Curtea Constituțională.

Din nefericire, doamna Anastase nu înțelege nici principiile unui stat democratic și nici legitimitatea pe care o are Camera Deputaților, legitimitate acordată fiecărui parlamentar prin votul direct al cetățenilor României. Mai mult decât atât, se pare că nici prevederile Constituției, cu atât mai puțin articolul 142 alin. (3), care prevede clar că 3 judecători sunt numiți de Camera Deputaților, 3 de către Senat și 3 de către Președintele României, nu îi sunt familiare stimabilei doamne.

Aceasta reprezintă o încălcare flagrantă a legilor, o sfidare a tuturor principiilor statului de drept, o anulare a separației puterilor în stat și instituirea unei singure puteri: cea portocalie. Orice are o limită. Nu este cazul ca ea să fie forțată acum, mai ales în acest moment dificil atât din punct de vedere economic, cât și social sau politic.

Pe această cale, fac apel la rațiunea și respectul față de Constituția României pe care doamna Anastase le mai deține, să facă ceea ce este corect, legal și mai ales democratic: să semneze numirea lui Valer Dorneanu în funcția de judecător al Curții Constituționale, chiar dacă nu este coleg de partid cu domnia sa.

  Marius Rogin - declarație politică: România - rol pivotal în Balcani;

Domnul Marius Rogin:

"România - rol pivotal în Balcani"

Madeleine Albright, fosta șefă a diplomației americane în timpul conflictului din Kosovo, consideră că România, prin exemplul succesului său în NATO și UE, "poate juca un rol pivotal pentru consolidarea transformărilor necesare avansării parcursului european al țărilor din Balcani", potrivit unui comunicat MAE.

Ministrul afacerilor externe, Teodor Baconschi, care a efectuat o vizită oficială în SUA, a avut un mic dejun de lucru cu Madeleine Albright, fost secretar de stat al SUA în administrația Clinton (1997-2000), în prezent coordonator al grupului de experți care a elaborat noul concept strategic al NATO.

Pe agenda discuțiilor s-au aflat Balcanii de Vest, noul concept strategic al NATO, rezultatele Conferinței de revizuire a Tratatului de neproliferare nucleară și chestiuni de actualitate referitoare la situația din Orientul Mijlociu.

Cei doi oficiali au convenit că Balcanii de Vest reprezintă unul dintre dosarele rămase deschise pe agenda de extindere a NATO și UE. Madeleine Albright a subliniat faptul că România, prin exemplul succesului său în NATO și UE, poate juca un rol pivotal pentru consolidarea transformărilor necesare avansării parcursului european al țărilor din Balcani, arată un comunicat al MAE.

Pe de altă parte, cei doi demnitari au avut un schimb de opinii referitor la Republica Moldova și Ucraina și au evidențiat importanța consolidării relațiilor transatlantice și a unui angajament susținut al SUA în Europa.

Moldova are, după opt ani, o conducere prooccidentală, iar Washingtonul s-a numărat printre primele destinații din străinătate alese de premierul Vlad Filat, care s-a întâlnit în ianuarie cu secretarul de stat Hillary Clinton. SUA au oferit Republicii Moldova o asistență financiară nerambursabilă de 262 de milioane de dolari pe o perioadă de cinci ani, dând un semnal pozitiv altor donatori și creditori ai Chișinăului. Republica Moldova are înscrisă neutralitatea în Constituție, dar are cu NATO relații de parteneriat. Pe de altă parte, noua conducere prooccidentală de la Chișinău nu a exclus posibilitatea de a organiza un referendum pentru o modificare a Constituției care să facă posibilă o eventuală aderare la NATO.

Puterea s-a schimbat și la Kiev, care are, în schimb, după cinci ani, un președinte propus în persoana lui Viktor Ianukovici. După ce fostul președinte prooccidental Viktor Iușcenko nu a reușit să aducă Ucraina în NATO, demersurile sale în acest sens neîntrunind un consens la summitul NATO de la București din 2008, Kievul a anunțat marți că de pe agenda sa diplomatică a fost exclusă aderarea la NATO, dar țintește în continuare o aderare la UE.

NATO trebuie să clarifice și să aprofundeze relațiile cu parteneri-cheie, să demareze noi relații și să extindă aria activităților de parteneriat, potrivit proiectului noului concept strategic al NATO. În relațiile cu Moscova, NATO trebuie să continue o politică de apropiere de Rusia, reasigurând în același timp statele membre că securitatea și interesele lor vor fi apărate. Trebuie urmărite oportunitățile de colaborare pragmatică în atingerea unor obiective comune, ca neproliferarea nucleară, controlul armamentului, contraterorism, apărarea antirachetă, gestionarea situațiilor de criză, operațiunile de pace, securitatea maritimă, combaterea traficului de droguri, au recomandat experții. Noul concept strategic al NATO prevede, pe de altă parte, menținerea politicii ușilor deschise. "Noi extinderi sunt avute în vedere în vestul Balcanilor, Georgia și Ucraina. Procesul pentru statele care și-au exprimat interesul trebuie să continue pe măsură ce fiecare țară îndeplinește cerințele pentru aderare. Este clar că NATO este o organizație la care statele aderă voluntar", se afirmă în proiectul conceptului.

În discuțiile cu Madeleine Albright, ministrul Baconschi și-a exprimat speranța că noul concept strategic va întruni consensul aliaților la Summitul NATO de la Lisabona. Potrivit MAE, convorbirile cu fosta șefă a diplomației americane au abordat și aspecte de interes comun privind cooperarea regională, fiind amintit rolul României în promovarea proiectului de interconectare energetică Azerbaidjan-Georgia-România (AGRI).

Interconectorul AGRI (Azerbaijan-Georgia-România) este destinat transportului gazelor naturale azere în România, în stare lichefiată. Proiectul prevede construirea a două terminale de gaz natural lichefiat, unul pe litoralul georgian al Mării Negre și celălalt la Constanța. La 13 aprilie 2010, miniștrii energiei din România, Georgia și Azerbaidjan au semnat, la București, Memorandumul de Înțelegere în domeniul gazelor naturale lichefiate.

  Sulfina Barbu - declarație politică: Colectarea selectivă - protejarea mediului și crearea de noi locuri de muncă;

Doamna Sulfina Barbu:

"Colectarea selectivă - protejarea mediului și crearea de noi locuri de muncă"

Pledoaria în favoarea colectării selective a deșeurilor nu poate ocoli realitatea: în România nivelul colectării selective extrem este de scăzut.

Jumătate de țară, adică mediul rural, nu are nici măcar un loc corespunzător pentru depozitarea deșeurilor, iar gunoiul este aruncat la marginea satului. Nici nu mai încape discuția despre colectarea selectivă. Deși poate avem impresia că la oraș situația este mai bună, nu avem niciun motiv să fim bucuroși.

Un studiu Eurostat din martie 2010, care evaluează colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor în 2008, arată că România este printre codașele Europei.

Dacă rata medie de reciclare în UE pentru deșeuri municipale a fost de 21%, România a reciclat în 2008 doar 1% din deșeurile produse în orașele din țară. La cantitatea de deșeuri care ajunge în gropile de gunoi, media europeană este de 40%, iar în România de 9%. Iar țintele europene pe care România le are de respectat pentru 2020 sunt de 50% din masa totală de deșeuri.

Cifrele vorbesc de la sine despre câtă nevoie avem să impulsionăm colectarea selectivă a deșeurilor și reciclarea. Și despre cât de dificilă este cursa cu obstacole în care am intrat.

Consider că este important să privim în perspectivă asupra problemelor și soluțiilor de mediu. Iar contextul economic actual trebuie să ne ajute să înțelegem că mediul poate fi o soluție anticriză. Cu condiția să avem o viziune coerentă, pe termen lung asupra gestionării mediului. Iar lucrul pe care trebuie să îl avem în vedere tot timpul este dezvoltarea durabilă.

Proiectele de mediu aduc locuri de muncă verzi. Creează oportunități pentru dezvoltarea de firme noi, pentru dezvoltarea reală la sate. O serie de investiții foarte importante pot veni din proiectele de mediu. Atât din finanțare internă, cât mai ales din fondurile europene.

România nu își permite să treacă mediul în plan secund, pretextând că suntem în criză economică. Dimpotrivă, un bun management poate transforma mediul în soluție la criza economică.

Iar colectarea selectivă a deșeurilor este un bun exemplu. Creșterea gradului de colectare selectivă a deșeurilor poate crea locuri de muncă în firmele care se ocupă cu colectarea deșeurilor sau cu producerea infrastructurii specifice cum sunt containerele speciale sau în firmele care se ocupă cu reciclarea deșeurilor. Mediul este o resursă pe care nu ne putem permite să o mai neglijăm.

Colectarea selectivă obligatorie în instituțiile publice creează locuri de muncă. Este important să vedem mediul ca pe o resursă de combatere a crizei economice.

Mediul este o șansă pentru dezvoltarea de firme noi, pentru dezvoltarea reală la sate. Dacă vom colecta selectiv deșeurile în cantități mai mari, vom crea locuri de muncă în firmele care se ocupă cu colectarea deșeurilor sau cu producerea infrastructurii specifice cum sunt containerele speciale sau în firmele care se ocupă cu reciclarea deșeurilor. Mediul este o resursă pe care nu ne putem permite să o mai neglijăm.

Adoptarea legii privind obligativitatea colectării selective în instituții publice, pentru care vă mulțumesc, reprezintă o metodă eficientă de a proteja mediul înconjurător.

Vremea acțiunilor exclusiv simbolice pentru protejarea mediului a trecut. Avem nevoie de acțiuni consistente, prin care să ne asigurăm că atitudinea responsabilă față de mediu este respectată și devine o practică de zi cu zi, nu doar de câteva ori pe an, când sărbătorim oficial protejarea mediului.

Legea privind colectarea selectivă va obliga toți funcționarii din instituții publice să colecteze selectiv hârtia, plasticul, sticla și aluminiul pentru a fi revalorificate. Este un pas înainte în asumarea unui comportament responsabil față de resursele naturale. Concret, legea impune sarcini clare pentru autoritățile statului, în privința colectării în instituțiile publice: obligativitatea organizării și operaționalizării sistemului de colectare selectivă a deșeurilor; modalități și condiții de implementare, termene clare, desemnarea responsabililor. Am prevăzut și o serie de contravenții pentru nerespectarea obligațiilor autorităților, precum și pentru operatorii obligați să preia selectiv deșeurile.

Este important să știm că introducerea obligativității colectării selective în instituțiile publice va ajuta România să respecte Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European, prin care suntem obligați ca până în 2015 să introducem colectarea selectivă cel puțin pentru hârtie, metal, plastic și sticla.

În final, vreau să vă spun că apreciez în mod deosebit maniera constructivă în care am lucrat cu colegii din toate partidele parlamentare, pentru a duce la bun sfârșit această inițiativă legislativă.

Am avut acum ocazia să văd că atunci când ceea ce primează este interesul pentru o cauză comună, așa cum s-a întâmplat cu o lege pentru protejarea mediului, apartenența la partide politice diferite trece în planul doi.

Vă mulțumesc încă o dată. Deschiderea și interesul dumneavoastră pentru problemele de mediu mă încurajează să urgentez și restul proiectelor pe care le am în acest domeniu.

  Cornel Știrbeț - declarație politică cu titlul Iartă-l, Doamne, că nu știe ce spune!;

Domnul Cornel Știrbeț:

"Iartă-l, Doamne, că nu știe ce spune!"

Ne-am obișnuit în ultima vreme cu declarațiile inflamate și infamante ale domnului Crin Antonescu, dar am crezut tot timpul că ele se vor opri undeva la marginea absurdului sau a ridicolului. Iată că ne-am înșelat!

Domnul Antonescu a depășit cu seninătate acest prag, duminică, la Galați, când a declarat nici mai mult, nici mai puțin decât că: "Dacă se pune problema să punem în practică programul nostru, atunci îmi asum calitatea de premier."!?

Nu-mi amintesc să-l fi invitat cineva pe domnul Antonescu să își asume cu atâta bărbăție această funcție, într-o perioadă atât de grea pentru țară, dar dacă el și-o dorește, nu văd cine ar avea dreptul să îl împiedice a visa.

"Dacă m-ar desemna partidul să ocup această funcție, atunci voi răspunde că sunt de acord", i-a asigurat domnul Crin pe participanții la Conferința Filialelor Teritoriale Galați. Bine că a fost de acord și ne-a risipit emoțiile legate de un eventual refuz!

Bineînțeles că pentru a accepta funcția de prim-ministru, domnul Antonescu pune câteva condiții, dintre care cea mai importantă este aceea ca el și partidul pe care îl conduce să guverneze singuri, respingând din start ideea oricărei alianțe: "(...)suntem dispuși să ne asumăm guvernarea României (...), dar suntem dispuși să ne-o asumăm singuri".

Există oare o mai mare dovadă de curaj politic, de bărbăție și de spirit de sacrificiu, decât cea făcută de domnul Antonescu, gata să preia pe umerii săi întreaga povară a guvernării unei Românii aflate în plină criză?

Este greu de crezut ca vreun alt om politic român să vină astăzi în fața concetățenilor săi cu astfel de dovezi și tocmai de aceea nu ne putem înfrâna admirația față de gestul domnului Antonescu, cu toate că avem câteva nedumeriri și ridicăm câteva semne de întrebare. De pildă: a câștigat cumva PNL alegerile, iar șeful statului urmează să-l cheme pe domnul Crin Antonescu să formeze guvernul? Parcă îmi amintesc că la ultimele alegeri generale nu a adunat mai mult de 15% din voturile alegătorilor! Se poate guverna cu o majoritate de numai 15% ? Se poate, dar numai cu ajutorul PSD-ului, așa cum a mai făcut partidul domnului Antonescu, cu rezultate catastrofale, în trecutul nu prea îndepărtat.

Apoi, mă întreb de ce nu-l mai vrea pe Klaus Iohannis în fruntea guvernului? L-a dezamăgit? L-a refuzat? A aflat de uneltirile viclene ale acestuia, ca după preluarea conducerii guvernului să preia și conducerea PNL-ului, detronându-l pe Crin Antonescu din scaunul Brătienilor?

Dacă va accepta instalarea în fruntea Executivului, care vor fi principalii colaboratori ai domnului Antonescu, miniștrii cu care va forma Cabinetul? Va apela oare tot la "specialiștii" deja consacrați: Adomniței, Vosganian, Orban, Chiuariu, Voicu, Nicolăescu etc. sau va apela la lupii tineri și flămânzi? Gurile rele spun că domnul Antonescu a cam luat-o raznași că totul i se trage de la unele posturi de televiziune, care îl prea răsfață și-l arată românilor seară de seară ca pe Sfintele Moaște, ca pe un guru, ca pe un Gregorian Bivolaru al politicii românești. Cel autopropus la funcția de prim-ministru a rămas încremenit în ultima campanie electorală, atunci când a atins apogeul carierei sale politice (în afara situației în care va prelua frâiele guvernării), venind astăzi în fața românilor cu un program de guvernare ce suferă de sindromul amatorismului și de blestemul diletantismului, program care nu este altceva decât o oferta electorală naivă și găunoasă, clădită pe demagogie, pe minciună și pe impostură.

În "Jurnalul" său, dramaturgul Mihail Sebastian povestește cum în aprilie 1944, când bombardierele anglo-americane așterneau covoare de bombe asupra Bucureștilor, marele prozator, dramaturg și filozof Camil Petrescu, i-a cerut o audiență mareșalului Ion Antonescu, solicitându-i să-l numească în funcția de comandant al apărării antiaeriene a capitalei și dându-i toate asigurările că doboară toate avioanele agresoare și că nicio bombă nu va mai cădea asupra Bucureștilor! Pe atunci, Camil Petrescu era directorul Teatrului Național și suferea de hipoacuzie, adică era surd. Mareșalul s-a minunat de o asemenea năstrușnicie și l-a refuzat elegant pe marele scriitor, pe care, de altfel, îl prețuia în mod deosebit. Dacă autorul Jocului Ielelor și-a dorit să devină comandantul apărării antiaeriene a Bucureștilor, în plin război, de ce nu și-ar dori și Crin Antonescu să devină prim-ministru al Guvernului României, în plină criză?

Închei cu un gând care mă frământă: de ani buni, naționala de fotbal a României se zbate în mediocritate, ratând obiectiv după obiectiv. Oare salvarea ei nu ar putea veni tot de la domnul Crin Antonescu, care dacă ar accepta să preia conducerea echipei, ar purta-o cu siguranță spre câștigarea Campionatului Mondial din Africa de Sud, chiar dacă nu s-a calificat?

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică: Atenție PDL: România fierbe - la toamnă va da în clocot!;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Atenție PDL: România fierbe - la toamnă va da în clocot!"

România este năucită sub loviturile Guvernului PDL, care aplică strategia maestrului păpușar de la Cotroceni - "Trăiți cum puteți, că noi vă ajutăm":

  • iunie 2010 - minus 15 % din pensii și ajutoare sociale;
  • iunie 2010 - eliminarea totală a ajutoarelor acordate nou-născuților și tinerelor familii;
  • iulie 2010 - minus 25% din salariile profesorilor, medicilor și ale tuturor bugetarilor;
  • septembrie 2010 - facturi uluitoare la întreținere, aplicabile tuturor, indiferent de statut sau condiție socială!
  • începutul anului 2011 - scăderea salariilor cu încă 30%, conform anunțului alarmant al domnului Șeitan!

În vâltoarea grevelor, a mitingurilor și a protestelor, românii sunt mult prea dezorientați pentru a observa dimensiunea adevărată a avalanșei scumpirilor care se prăvălește peste ei. Aproape neobservat de nimeni, Sorin Oprescu a anunțat într-o emisiune televizată că întreținerea la bloc se va majora cu 200%! Această triplare a costurilor este determinată de eliminarea de către Guvern a subvențiilor acordate locatarilor. În acest fel gigacaloria va fi suportată în totalitate de consumator.

Iar acest fapt, anunțat deocamdată doar de edilul Bucureștiului, se va aplica cu siguranță în toate orașele țării.

Așa că îi propun domnului Băsescu un exercițiu simplu: o familie compusă din doi adulți și un copil, ale cărei venituri sunt reduse oricum cu 25% și care se așteaptă la o diminuare cu încă 30% a salariilor, trebuie să plătească o întreținere de trei ori mai scumpă! Și asta pe lângă celelalte utilități și rate la bănci!

Vă invit, domnilor guvernanți, să invitați populația la un miting de lăudare a domnului Băsescu și să aveți curajul de a scanda în fața oamenilor "Să trăiți bine!".

Vă asigur că reacția va fi pe măsură !

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică: Emil Boc legitimează dictaturile;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Emil Boc legitimează dictaturile"

Profesorul de drept neconstituțional, actualmente premier, demonstrează din nou cât de fragilă este pregătirea sa profesională în acest domeniu. Domnia-sa nu a învățat nimic din eșecul ordonanțelor de urgență care aveau rolul de a repolitiza serviciile deconcentrate ale ministerelor, ordonanțe desființate de Curtea Constituțională. El perseverează în a încălca o serie de drepturi fundamentale ale cetățenilor, invocând chiar Constituția.

Domnul Emil Boc încearcă să-și justifice acțiunile și deciziile, respectiv tăierile de salarii, pensii, indemnizații de șomaj și alte ajutoare sociale, bazându-se pe articolul 53 din Constituția României. Zile întregi analiștii au întors pe toate fețele prevederile acestui articol, încercând să descopere în care din situațiile înscrise în legea fundamentală ne găsim. Concluzia a fost clară: nu suntem în situația de a preveni nicio calamitate naturală, despre alt dezastru decât actualul Guvern nu avem știință, iar sinistru este doar pachetul de măsuri propus de executiv pentru reducerea deficitului bugetar. Așadar, alineatul (1) al articolului amintit nu a avut darul de a mă ajuta să-i găsesc o scuză domnului prim-ministru Emil Boc pentru intenția de a aduce la disperare o țară întreagă.

Guvernul a mai greșit fundamental, tot în baza articolului invocat. Astfel, la alineatul (2) al articolului 53 din Constituție se prevede că "restrângerea (...) trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății". Iar aici primul ministru are o problemă: tăierile salariale și de pensii sunt discriminatorii tocmai prin faptul că se aplică același procent pentru toți beneficiarii, indiferent de cuantumul salariului sau al pensiei. Or, cei care azi au salarii sau pensii de câteva sute de lei, majoritatea "beneficiarilor" proiectelor de lege, vor fi în situația de a nu-și mai putea asigura cele necesare traiului. Dreptul la viață, la integritatea fizică și psihică, drepturi fundamentale, vor fi astfel încălcate. La fel va fi încălcat și caracterul obligatoriu al convențiilor colective în ceea ce privește dreptul muncii, respectiv contractele colective de muncă în vigoare.

Se pare că premierul, asemenea mentorului său, președintele Traian Băsescu, interpretează Constituția după bunul plac, sau, în cel mai bun caz, respectă și aplică doar articolele care-i vin bine. Una din prevederile de care premierul nu a auzit, sau pe care o eludează cu bună știință, este cea din articolul 47, alineatul (1), care prevede obligativitatea statului de a lua "măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent". Cred că nu trebuie să mai explic cum sunt încălcate aceste prevederi!

Măsurile adoptate de executiv pentru reducerea cheltuielilor bugetare și, implicit, a deficitului bugetar, fără a ține cont de părerea partenerilor sociali sau a opoziției parlamentare, sunt semnul clar al dictaturii. Toți dictatorii din istoria recentă au aplicat politici care au ținut populația în stare de sărăcie, invocând, de obicei, siguranța națională. Susținând că, astăzi, siguranța națională este în pericol și adoptând măsuri care vor afecta negativ nivelul de trai a milioane de familii, profesorul de drept neconstituțional Emil Boc nu face altceva decât să legitimeze dictaturile trecute și viitoare.

  Radu Costin Vasilică - protest la adresa modului de exercitare a atribuțiilor de președinte al Camerei;

Domnul Radu Costin Vasilică:

Declarația mea de astăzi se constituie într-un protest la adresa modului în care domnișoara deputat Roberta Anastase înțelege să exercite atribuțiile de președinte al Camerei Deputaților din România.

Fiind parlamentar la primul mandat, am evitat pentru o anumită perioadă de timp să reacționez la maniera cel puțin ciudată în care domnișoara Anastase conduce lucrările în plen ale Camerei Deputaților. Acum, însă, cred ca sosit momentul să protestez față de un lucru pe care eu îl găsesc intolerabil, și anume lipsa totală de respect a domnișoarei președinte Anastase față de exactitatea cu care ar trebui cuantificate voturile în Parlamentul țării.

Prin "numărătoarea aproximativă" pe care o realizează, adesea fără a consulta secretarii de ședință așa cum îi cere regulamentul, Roberta Anastase nu desconsideră numai parlamentarii, ci, implicit, pe toți cetățenii României a căror voință este exprimată prin intermediul aleșilor lor.

Exemple de situații în care parlamentarii se "multiplică" spectaculos în ochii domnișoarei Anastase sunt nenumărate, pornind de la cele mai celebre (votul pentru Legea educației naționale sau pentru Legea ANI) până la voturile din ședința comună a Parlamentului de ieri, 7 iunie 2010, dovadă incontestabilă fiind înregistrările existente pe site-ul Camerei Deputaților.

Nu înțeleg de ce nu se dorește folosirea exclusivă a sistemele electronice de votare, care numai la noi se întâmplă să se "defecteze" exact atunci când reprezentanții puterii PDL-iste au acest interes. Nu înțeleg nici de ce nu se compatibilizează sistemele de vot de la Cameră cu cele de la Senat, astfel încât să se poată vota electronic și în cadrul ședințelor comune ale Parlamentului, mai ales atunci când dezbatem bugetul țării. Nedumerirea mea este cu atât mai mare cu cât dificultatea și costurile unei astfel de operațiuni sunt nesemnificative în raport cu beneficiile democratice și de percepție publică a Parlamentului.

Domnișoara președinte Anastase a vizitat cu siguranță multe foruri legislative naționale în calitatea sa publică. Eu nu am vizitat decât vreo patru-cinci parlamente din lumea aceasta (toate în calitate de turist). Nicăieri însă nu am întâlnit acest dispreț față de cuantificarea voturilor, această lejeritate cu care este denaturată în mod voit esența procesului democratic, și anume votul parlamentar. Credeam că, făcând parte din generația politică tânără, domnișoara deputat Roberta Anastase se va ține departe de anumite practici nefericite și va avea respectul cuvenit față de procesul de vot din instituția fundamentală a democrației care este Parlamentul. Din păcate, nu a fost așa!

Mai mult, președinta Camerei ne-a demonstrat că, dacă interesul portocaliu o cere, putem sfida și legile aritmeticii, 123 de voturi PDL-iste fiind mai multe decât restul de 161, în cazul votului de săptămâna trecută privind desemnarea unui judecător la Curtea Constituțională.

În final, vreau să îi atrag atenția domnișoarei președinte Anastase, că scăderea nivelului de încredere a românilor în instituția Parlamentului rezultă și din lipsa dânsei de respect pentru corectitudinea măsurării voturilor pe care aleșii cetățenilor le exprimă în plenul Camerei Deputaților.

  Vasile Popeangă - despre Estetica minciunii Guvernului Boc;

Domnul Vasile Popeangă:

"Estetica minciunii Guvernului Boc"

"V-am mințit! Vă mințim! Vă vom minți!". Iată motto-ul sub care dorește să rămână în istorie guvernul Boc. Deși rușinos, da, acest grup de indivizi a fost învestit cu numele de guvern al României! Cât de frapant este acest fapt pentru oricare om de bun-simț!

Iată ce a putut poporul român să emane: un Boc, un Funeriu, un Șeitan, o Udrea, un Berceanu, un Vlădescu... Ăștia conduc și reformează poporul român! "Puteam să vă mai mințim încă șase luni!". "V-am mințit prin omisiune!". Și acești oameni încă mai sunt în libertate, în ciuda Codului penal, căci de codul bunului-simț nu au mai auzit de mult respectivii miniștri! De atât de multă vreme n-au mai auzit de bun-simț, încât au scos noțiunea din vocabularul propriu! Oameni care au uitat și cuvântul respect, dar care cer să fie respectați, pe banii noștri!

Măcar Funeriu e mai delicat: în loc să mintă, tace de nu se mai oprește când este întrebat, de cineva, ceva ce nu-i convine... Probabil o fi auzit că e o vorbă printre români: "Dacă tăceai, filosof rămâneai!", și s-o fi gândit bietul încălzitor al scaunului lui Spiru Haret că n-ar fi rău să-1 creadă lumea filosof, dacă tot are oarece trecut prin Japonia - țară recunoscută pentru importanța pe care o acordă înțelepciunii. Ce nu a aflat epigonul lui Spiru Haret e că o pungă cu apă caldă poate fi un încălzitor de scaun mai de calitate...

Măcar epicureanul și pleziristul Vlădescu e de înțeles de ce minte: n-are nicio apăsare, de niciun fel, nici măcar politică: cică e independent - da, independent de adevăr, de bun-simț, de... o, ce listă se mai poate alcătui în continuare... Listă care, după cum se vede, se înghesuie și Berceanu să și-o însușească, recunoscând cinstit minciuna prin omisiune ca mod de lucru normal în politica PDL...

Din păcate, nici măcar n-au învățat să mintă frumos, cu eleganță: prostimea înghite mai ușor otrava când e băgată-ntr-o pastilă dulce și frumos colorată. Până și pieile-roșii au dat o groază de aur pe mărgele de sticlă colorată și pe apa-de-foc. Însă, până și ei, când s-au prins că au fost mințiți și furați, mai scalpau pe câte unii! Aviz amatorilor: mămăliga explodează rar, da' bine...

  Neculai Rățoi - despre Măsurile proaste ale Guvernului Boc;

Domnul Neculai Rățoi:

"Măsurile proaste ale Guvernului Boc"

Săptămâna trecută, Guvernul a aprobat proiectele de reducere a pensiilor și salariilor bugetarilor cu 15%, respectiv 25%. Măsuri pe care executivul le ia în ciuda protestelor românilor și fără a lua în calcul părerile sindicatelor, ale partidelor politice din opoziție sau ale reprezentanților Fondului Monetar Internațional care au propus mărirea taxelor, în special pentru bogați, ca măsură alternativă.

Nu suntem singura țară din Europa aflată în dificultate, dar măsurile pe care guvernul le propune sunt dintre cele mai drastice. Luați exemplul Portugaliei, unde s-a decis înghețarea salariilor din sistemul bugetar, reducerea cu 5 % a salariilor oficialilor cu rang înalt, creșterea t.v.a. cu 1% și creșterea impozitului pe profiturile de mai mult de 2 milioane de euro pe care companiile le fac. Aceste măsuri au scos zeci de mii de oameni în stradă, deși la nivelul populației, efectele lor sunt mult mai blânde decât ale măsurilor pe care Guvernul României le propune. În Italia, se propune reducerea salariilor doar pentru bugetarii cu salarii foarte mari și o prelungire cu 6 luni a perioadei active pentru cei care ies la pensie. Celelalte reduceri vizează bugetele autorităților locale. În Spania, s-au luat măsuri ca reducerea cu 5% a salariilor bugetarilor, cu 15% ale miniștrilor, prelungirea vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani și taxarea celor cu venituri foarte mari. Germania a redus impozitele pentru veniturile foarte mici și cuantumul contribuțiilor pentru sănătate, alegând să susțină firmele cu fonduri de la bugetul de stat și toate acestea pentru a încuraja consumul.

România taie și iar taie de la categoriile cele mai defavorizate. Nicăieri în Europa nu s-au luat măsuri de micșorare a pensiilor. Executivul nostru este singurul care crede că ieșirea din criză stă în mâinile pensionarilor. Nu în ale celor îmbogățiți peste măsură din relațiile dezvoltate cu statul. Pentru aceștia guvernul păstrează un climat bun, în care să poată câștiga în continuare și să cotizeze la partid.

Măsurile drastice de tăiere a cheltuielilor bugetare nu numai că vor afecta grav nivelul de trai al românilor, dar nu sunt suficiente pentru ca România să iasă din criza economică. Acestea nu atrag venituri suplimentare la buget, ci doar lungesc perioada de supraviețuire cu câteva luni. Acțiunile Guvernului Boc sunt îndreptate împotriva cetățenilor acestei țări și nu spre ieșirea din criza fără precedent în care ne aflăm. PDL continuă să trateze cu aceeași lipsă de respect și cu aceeași lipsă de interes românii, prin luarea unor decizii cu efecte pe termen scurt și fără șanse de succes pe termen lung. Iar pentru starea în care România se află acum, executivul dă vina pe ultimii 20 de ani, neavând curajul de a-și asuma greșelile.

Doamnelor și domnilor deputați, acest guvern laș și incapabil trebuie schimbat și de aceea vă îndemn să votați moțiunea de cenzură pe care opoziția o va susține în plen. Închei prin a vă spune că pentru a avea o alternativă mai bună la starea actuală de lucruri, avem nevoie de un alt guvern la conducerea țării.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică: Blestemul omului providențial;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Blestemul omului providențial"

Ce ne-a oferit regimul lui Traian Băsescu și PDL de la preluarea puterii? O societate construită pe frustrări și lipsuri, o societate a nonvalorilor sau mediocrităților, o societate supravegheată din umbră de mii de securiști, o societate în care jaful național numit Achiziții publice a devenit politică de stat, o societate obedientă până la servilism desuet. Asta dorește Traian Băsescu și PDL să ofere românilor.

În fapt, Traian Băsescu și PDL sunt bolnavi de comunism-securism, de unde și metodele securisto-bolșevice pe care le folosesc în politica pe care o practică: cultul personalității din vremea ceaușismului sau trimiteri directe la practicile asociate regimurilor autoritare, promovarea fiicei și a altor apropiați cu carnet de partid în funcții politice pentru sporirea averilor personale prin spolierea bugetului de stat, în timp ce românii pur și simplu nu mai pot să trăiască în propria lor țară.

Dar ce contează pentru Traian Băsescu, omul providențial care știe cum e mai bine pentru țară, că majoritatea românilor trăiesc cu frica faptului că nu mai pot să supraviețuiască de pe o zi pe alta cu veniturile reduse, important este numai faptul că mult prea iubitul conducător a decis că tăierea veniturilor românilor este cea mai bună soluție și cu asta se încheie orice discuție și trebuie trecut la punerea în aplicare a măsurilor, doar cel care știe cel mai bine ce trebuie făcut nu poate să greșească.

Însă realitatea anilor de mandat al președintelui Băsescu ne-a arătat că aproape de fiecare dată președintele, deși a asigurat românii că știe ce trebuie făcut și că acționează doar în interesul lor, de fapt, a acționat doar în interesul găștii de partid portocalii și în detrimentul celor mai mulți dintre români.

Astfel, în timp ce din 2004 o preocupare constantă a președintelui a reprezentat-o slăbirea instituțiilor statului și terfelirea justiție pentru a-și consolida puterea personală și a încerca instaurarea unui regim cu puternice accente dictatoriale, după 2009 interesele sale se reorientează spre acapararea puterii economice și după ce la începutul mandatului instinctele sale dictatoriale au dus la încălcarea drepturilor unui număr restrâns de cetățeni, de această dată numărul lor crește semnificativ și conduce, în unele cazuri, la rezultate dramatice.

În concluzie, omul providențial Traian Băsescu nu face altceva decât ceea ce știe mai bine subjugă, subordonează orice sistem și orice instituție care îi stă în cale, încât, în aceste zile, democrația română este pusă între paranteze de blestemul omului providențial care distruge orice fel de viață decentă în România de secole.

  Ion Călin - declarație politică: PDL: vorbe și fapte;

Domnul Ion Călin:

"PDL: vorbe și fapte"

Actualii guvernanți au câștigat alegerile parlamentare și prezidențiale aducând argumente împotriva practicilor folosite de fostul guvern și făcând declarații, la modul cum nu vor face ei dacă vor ajunge la putere, de fapt, chiar președintele în discursul de învestitură declara următoarele: "Este inacceptabil, într-o societate democratică cu economie de piață, ca anumite grupuri de interese să aibă parte de o reprezentare privilegiată, în detrimentul concurenților lor. Înacest sens, doresc să reafirm importanța separării clare a afacerilor de politică.

Fiecare este liber să aleagă calea care i se potrivește: binele public sau cel privat. Ambele sunt la fel de legitime, dar confuzia între ele este periculoasă".

Cum au pus în practică membrii PDL aceste îndemnuri, odată ajunși la guvernare? Să reamintesc doar câteva exemple, cu toate că în fiecare județ există asemenea cazuri.

Înjudețul Dolj, ministrul Radu Berceanu, prin firma sa (producție de piese folosite la întreținerea sau repararea unor vehicule de transport public, precum autobuze, troleibuze, trenuri subterane sau supraterane) derulează afaceri cu majoritatea companiilor și regiilor din subordinea ministerului transporturilor, Metrorex, CFR, chiar și cu Poșta Română.

Înjudețul Dâmbovița, Florin Popescu, președintele consiliului județean și finul său, Gabriel Boriga, primarul municipiului Târgoviște, au încheiat în perioada decembrie 2008-decembrie 2009 contracte cu un SRL, fie pentru tipărituri la prețul a două vile de lux, fie pentru publicitate. Iar consilierul județean și director general al APDRP, Mihai Vădan, a derulat prin firma sa contracte de consultanță fie pe OG nr.7/2006 , fie pe Măsura 3.2.2, care apoi au devenit proiecte eligibile cu finanțări asigurate.

Încazul senatorului PDL de Galați Marius Gerard Necula, firma care a fost cedată părinților săi, Atlas SA Galați, a beneficiat anul acesta de mai multe contracte din partea Companiei Naționale de Investiții, în valoare totală de 7.800.838 de lei, pentru execuția de săli de sport, finanțate prin Compania Națională de Investiții, patronată de ministrul Elena Udrea.

Dacă în anul 2000, societatea civilă avea o cerință majoră către partidele politice, să trimită în Parlament o clasă politică nouă, formată din oameni curați sau care nu au fost compromiși în diverse scandaluri, iar unul dintre tinerii din noul val al politicii era Cristian Boureanu, acum, după ce a câștigat cel de-al doilea mandat de parlamentar, vicepreședintele PDL Cristian Boureanu este acționar la o firmă (Topanel Trading Panels) care face afaceri cu bani publici.

Cel puțin 13 parlamentari ai PDL au sau au avut afaceri cu statul în ultimul an, iar șapte din cei zece miniștri PDL din cabinetul Boc dețin acțiuni la diverse firme.

Și câte exemple se pot da. Dar să ne amintim declarația vicepreședintelui PDL Emil Boc din anul 2003: "Aceștia ar trebui numiți ciocoi locali, care profită de banul public pentru a-și face averi".

Și cum astfel pot fi numiți, acum, când miniștrii cabinetului spun poporului că "România nu are atâția bogați ca să dea la toți săracii, că resursele de care dispunem la ora actuală sunt extrem de limitate", dar cabinetele demnitarilor se sufocă sub povara consilierilor personali și a directorilor de cabinet proveniți din rândul clientelei de partid pentru care statul achită venituri lunare consistente, iar în ministere și în companiile naționale există o risipă pe care nimeni nu o stăvilește.

După ce mass-media a început să publice adevărul despre risipa guvernanților din PDL, unii dintre aceștia au început să dea înapoi și să le ceară colegilor să aleagă între a face afaceri cu statul și politică. Cât de mare este jaful făcut de acestea încât au început să recunoască singuri?

"Am descoperit un jaf în achiziții când am venit la minister", declara Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale și turismului, despre modul în care se fac achizițiile publice în ministere, "mână în mână cu angajații statului".

Sau cât de dezamăgiți pot fi unii dintre membrii PDL, proveniți din societatea civilă: "Așteptarea mea a fost mare de la PDL. De asta pentru mine e foarte grav ceea ce se întâmplă cu PDL. Constat că procedează absolut la fel ca toți ceilalți, iar domnul Boc știe", precizează europarlamentarul Monica Macovei.

Sau poate sunt speriați că pierd puterea datorită acestor afaceri: ,,Suntem lipsiți de credibilitate când facem afaceri cu statul, chiar dacă totul este legal. Trebuie să renunțăm. Ne pierdem credibilitatea în fața electoratului".

Să ne reamintim un fragment din discursul rostit de premierul Emil Boc la învestirea actualului guvern: "Am preluat mandatul de prim-ministru, în urma desemnării de către președintele României, nu pentru a deveni mai popular, ci pentru a face în continuare ceea ce trebuie pentru România, pentru cei 22 milioane de români. Guvernarea este însă pentru România, guvernarea îi afectează pe toți românii. Guvernul cu care vin în fața dumneavoastră nu deține monopolul adevărului, nu deține monopolul celor mai bune soluții pentru România. De aceea, voi avea o deschidere totală pentru preluarea tuturor ideilor bune, tuturor propunerilor legislative, care pot aduce binele în această țară. Programul electoral cu care președintele României a câștigat alegerile este inclus în Programul de guvernare și constituie axa actului de guvernare.

Acum, în acest moment, când a anunțat măsurile de austeritate, cred că și dumnealui se gândește să declare la fel ca și cei doi miniștri ai cabinetului că a mințit prin "omisiune" sau că ar putea să ne mai mintă. Oare până când credeți că ne va mai minți actualul guvern în numele "ordinii publice și al siguranței naționale"?

  Culiță Tărâță - comentariu legat de agricultura românească, satul românesc și variantele de ieșire din criză;

Domnul Culiță Tărâță:

Zilele trecute a fost dezbătută în Parlament o moțiune simplă, având drept temă Programul național pentru agricultură al actualului Executiv. Inițiat de social-democrați, într-un moment când țara nu mai știe pe unde să scoată cămașa, din cauza efectelor din ce în ce mai dezastruoase ale crizei economice, acest nou demers al Opoziției, îndreptat împotriva conducerii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a fost respins ca și cele anterioare care vizau gestionarea activității în domeniile educației și transporturilor.

Într-adevăr, agricultura noastră se confruntă cu grave probleme, dar o asemenea situație trenează de 20 de ani și, ca atare, ea nu poate fi pusă exclusiv în cârca actualului ministru. Redresarea acestui sector vital pentru întregul popor nu se poate realiza pe baza discuțiilor (de cele mai multe ori având un caracter politicianist) pe care le declanșează moțiunea. Pentru aceasta este nevoie de o dezbatere la nivel național, care să reunească la aceeași masă pe reprezentanții Guvernului și ai celorlalte instituții fundamentale ale statului, specialiști, cercetători și economiști, indiferent de opțiunile lor politice și, de ce nu, țărani cu o bogată experiență în ale agriculturii.

În intervenția mea, voi încerca să supun atenției dumneavoastră o serie de probleme nevralgice, de a căror soluționare cred că depinde, în mare măsură, redresarea agriculturii românești.

Comparativ cu țările vest-europene, România are o agricultură cu un fond funciar extrem de fărâmițat, foarte vulnerabil la excesele meteorologice și cu o slabă productivitate. Deși dispunem de 14,7 milioane hectare de teren agricol (66,8% din suprafața țării), România situându-se, din acest punct de vedere, pe locul al cincilea în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, recoltele sunt modeste, iar după distrugerea marilor complexe de tip industrial pentru creșterea vacilor și porcilor, acest proces se realizează în ferme de mici dimensiuni și gospodării țărănești, fiind total nerentabil. Altădată grânarul Europei, România a devenit dependentă de importul de produse alimentare, întrucât agricultura noastră este astăzi una de subzistență. Conform datelor Institutului Național de Statistică, anul trecut am importat 776.000 tone de porumb, 584.000 tone de grâu, 447.000 tone de zahăr, 134.000 tone de floarea soarelui. Scăderi alarmante s-au înregistrat și în zootehnie.

În comparație cu perioada corespunzătoare din 2009, astăzi numărul de bovine este cu 7% mai mic, cel al porcinelor s-a redus cu 6,2%, iar al păsărilor cu 0,6%, la nivel european țara noastră aflându-se pe ultimele locuri din punct de vedere al densității animalelor și păsărilor la suta de hectare de teren. La acest capitol doar Ungaria și Bulgaria se află în urma noastră.

În asemenea condiții, nu este de mirare că am importat 70% din necesarul de carne de porc, 80.000 tone de lapte și smântână, și tot pe această cale ne-am asigurat 80% din consumul intern de legume și fructe. Este inadmisibil ca o țară ca a noastră, care dispune de un imens potențial agricol, să importe două treimi din necesarul de alimente, când printr-o producție vegetală și animală intensivă, România ar putea hrăni nu numai propria-i populație, dar și pe cea a Bulgariei, Sloveniei, Ungariei, Slovaciei, Cehiei și Austriei, în ansamblu.

În mod firesc ne întrebăm: care sunt cauzele ce au împins agricultura noastră, atât de rapid, spre colaps? Înainte de toate, este vorba de o permanentă subfinanțare a agriculturii, sumele prevăzute în buget pentru acest sector diminuându-se de la an la an. La noi s-a încetățenit mentalitatea că agricultura trebuie să ne umple hambarele, fără ca noi să băgăm mâna în pungă și să finanțăm lucrările de ameliorare a solului, de însămânțare, irigare și recoltare, așteptând totul de la pământ și cer.

Dincolo de o asemenea mentalitate păguboasă, trebuie spus că satul românesc este apăsat de o sărăcie endemică. Neavând bani, lipsiți de un sprijin substanțial din partea statului și de fonduri comunitare, neavând mașini și unelte, lovindu-se de costurile ridicate ale motorinei (să sperăm că recenta hotărâre a Guvernului de a reduce prețul la motorină, la 21 euro pentru 1000 de litri, va constitui un real ajutor pentru agricultori), ale irigațiilor și altor lucrări, țăranii au ajuns să nu mai însămânțeze integral loturile lor și așa reduse ca suprafață.

Anul trecut circa 40% din suprafața arabilă a țării a rămas pârloagă. Pe de altă parte, din cele 3,5 milioane hectare care utilizau cu ani în urmă instalațiile de irigare, astăzi dacă se mai irigă 400 - 500 de mii de hectare. Instalațiile vechi și energofage comportă costuri mari pe care mici fermieri nu le pot suporta.

Trebuie să amintim, totodată, că noi n-am știut să profităm de fondurile comunitare care ne-ar fi permis să dezvoltăm fermele agricole și să ridicăm nivelul de civilizație în satele noastre. Bruma de fonduri pe care am primit-o din partea Uniunii Europene a fost anihilată de cotizațiile pe care le-am plătit ca stat comunitar și de penalitățile usturătoare ce ni s-au aplicat ca urmare a nerespectării legislației comunitare în privința utilizării banilor primiți de la Bruxelles, dar mai ales din cauza fărâmițării proprietății agrare.

La noi, media unei ferme agricole este de 3,4 hectare, în timp ce în Bulgaria ajunge la 4,4 hectare, în Ungaria și Polonia este de 6 hectare, iar în Cehia și țările comunitare occidentale depășește 80 de hectare. În același timp, trebuie spus că în țara noastră doar 846.340 de exploatații agricole, din totalul celor 3.913.650 existente, ating pragul de unitate economică de dimensiune europeană, fapt care a constituit una dintre cauzele fundamentale, în neputința de a atrage fondurile comunitare alocate țării noastre. Toate aceste obstacole l-au împiedicat pe fermierul român să devină competitiv în confruntările cu cei din uniune Europeană. Și mai grav este faptul că peste 90% din exploatațiile noastre agricole sunt unități de subzistență, 7,5% de semisubzistență și doar 1,5% sunt exploatații comerciale.

Noi n-am știut să profităm de fondurile comunitare destinate agriculturii, iar acum este prea târziu, întrucât de la începutul acestui an, subvențiile au dispărut. În aceste condiții, credem că se impune adoptarea unei legi prin care subvențiile suprimate de Comisia Europeană pot fi înlocuite prin alte forme de ajutor pentru agricultori, din partea statului. O asemenea lege este cu atât mai necesară cu cât fermierii sunt nemulțumiți de relațiile lor cu băncile care nu sunt dispuse să acorde credite celor din agricultură.

În condițiile actuale, când agricultura se confruntă cu mari greutăți de ordin financiar, dar și cu calamități naturale care în ultimele trei decenii au devenit atât de frecvente, când sporul populației pe plan mondial înregistrează o adevărată explozie, creșterea producției vegetale și animale se impune ca o cerință imperioasă. Dar agricultura de oriunde nu poate realiza un asemenea deziderat fără sprijinul statului.

Într-un raport întocmit cu aproape trei ani în urmă privind dezvoltarea globală, Banca Mondială pleda în favoarea sporirii masive a investițiilor în agricultura țărilor în curs de dezvoltare, avertizând că acest sector trebuie plasat în centrul agendei de dezvoltare, pentru a se realiza obiectivele privind reducerea la jumătate a sărăciei extreme și a foametei până în 2015. Potrivit Raportului amintit, pentru populația cea mai nevoiașă, creșterea produsului intern brut provenită din agricultură este de circa patru ori mai eficientă în procesul reducerii sărăciei decât sporirea p.i.b. în afara acestui sector.

Conform documentului Băncii Mondiale, agricultura poate oferi căi de ieșire din sărăcie dacă se depun eforturi pentru ridicarea productivității în domeniul produselor alimentare de bază, pentru asocierea gospodăriilor mici, extinderea rapidă a horticulturii de înaltă valoare. De mult mai mult ajutor ar trebui să beneficieze avicultura, piscicultura, precum și impulsionarea creșterii producției de lapte și brânzeturi. O prioritate ar trebui s-o constituie, de asemenea, sporirea numărului de muncitori în economia rurală extraagricolă. Din păcate, noi nu ne aliniem dezideratelor și tendințelor de dezvoltare pe plan mondial, nici în industrie și cu atât mai puțin în agricultură.

Am putea spune că, din punct de vedere al investițiilor, agricultura este o cenușăreasă a economiei. Ca atare, în comparație cu celelalte ramuri, agricultura are cea mai redusă pondere în cadrul p.i.b., întrucât importul masiv de produse agro-alimentare și exporturile extrem de mici influențează în mod negativ balanța de plăți a agriculturii.

Evoluția dramatică a crizei economice ne-a adus într-un nou și mare impas din care nici nu știu cum vom ieși, de vreme ce nu ne putem baza pe o producție industrială proprie, pe o balanță de plăți excedentară, ori pe investiții străine. Spre orice punct cardinal ne-am îndrepta ochii, privirile noastre cad pe loc gol. De nicăieri, nicio speranță în afara FMI.

Am fi putut avea însă, în agricultură, un adevărat pilon în jurul căruia să ancorăm lupta împotriva crizei economice. Dacă în ultimii 20 de ani statul ar fi acționat în direcția dezvoltării unei agriculturi moderne, de mare productivitate, care pe lângă asigurarea necesarului intern de produse agro-alimentare, să aducă la buget importante sume bănești din export, un asemenea sector ne-ar fi scos acum din impas. În acest sens este cât se poate de edificator următorul calcul: dacă în loc să cheltuim anual 2,9 - 3 miliarde de euro pentru importul de cereale, carne, produse lactate, zahăr, legume și fructe, am fi exportat anual produse vegetale în valoare de 3 - 4 miliarde de euro, cu siguranță că astăzi n-am fi recurs la scăderea salariilor, a pensiilor și a celorlalte cheltuieli de ordin social.

Din păcate, ne lipsește o asemenea pârghie și este greu de crezut că o vom avea într-un viitor apropiat, întrucât recesiunea apasă greu asupra agriculturii. Dintotdeauna, însă, agricultura a fost haina de vreme rece care ne-a salvat din toate vicisitudinile ce s-au abătut asupra noastră. Un asemenea sector ne-a ajutat să scăpăm, într-o mare măsură, de povara armistițiului ce ne-a fost impus la sfârșitul celui de al doilea război mondial. Agricultura a contribuit, în mod decisiv, la finanțarea programelor de industrializare și de electrificare și a celor de lucrări edilitare, realizate în a doua jumătate a secolului trecut.

Un lucru trebui să ne fie clar. În condițiile în care nu vom mai putea reindustrializa țara, nu ne rămâne decât șansa reconstrucției din temelii a agriculturii și transformarea ei într-un pilon al economiei. Nutresc speranța că forțele politice, toți oamenii acestei țări vor înțelege necesitatea realizării, în anii următori, a unui asemenea deziderat capital și vor acționa, dincolo de orice prejudecăți, dincolo de orice convulsii politicianiste, pentru redresarea agriculturii noastre.

  Eugen Bejinariu - declarație politică intitulată Puteam să mai mințim șase luni;

Domnul Eugen Bejinariu:

România se află într-o situație complexă, controversată, dar mai ales într-o mare stare de sărăcie. în această situație grea m-am gândit ca declarația mea politică de astăzi să poarte un titlu semnificativ: "Puteam să mai mințim 6 luni".

Separarea în timp a alegerilor prezidențiale de cele parlamentare a făcut posibilă o îndesire a campaniilor electorale: alegeri locale în 2008, alegeri parlamentare-2008, alegeri europarlamentare - 2009 și alegeri prezidențiale în 2009.

Campanie electorală înseamnă la noi mari cheltuieli pornind de la afișe, pliante și postere și terminând cu mita electorală sub diferite forme, începând cu găleata portocalie și terminând cu plicul cu bani. La alte niveluri, promisiunea a însemnat funcții, ranguri și roluri sociale încărcate de avantaje. Nimeni nu știe oficial sumele cheltuite, iar cele mai multe sume sunt asigurate pe căi oculte foarte diferite. La Suceava ne amintim de uriașa risipă de materiale la alegerile prezidențiale, când pe fiecare stâlp al rețelei electrice a fost montat un tablou în ramă cu suporți metalici pentru bună fixare. Și aceasta fiind doar una din mulțimea formelor de exprimare a promisiunilor PDL. Ne putem închipui cât a costat doar o singură adunare electorală la care liderii PDL și-au susținut candidatul la președinție.

Campania electorală înseamnă la noi și promisiuni, foarte multe promisiuni, unele de domeniul fanteziei. Atât de mult s-a utilizat promisiunea, încât a provocat cel puțin două urmări: candidații într-o campanie electorală au "dreptul" să facă orice promisiune; aleșii obișnuiți a face promisiuni continuă să promită și în afara campaniei electorale, ca și cum lumea trăiește din promisiuni.

Campanie electorală înseamnă acum la noi, în politica PDL, și a spune minciuni. "Am spus minciuni prin omisiune" - spune un ministru PDL și "Am fi putut continua să mințim" spune alt ministru PDL. Această declarație publică, bine cunoscută de cetățeni, duce politica și pe oamenii politici, în general, în cea mai gravă circumstanță morală. Să faci din renunțarea la a mai spune minciuni drept un merit, un act de bravură pentru PDL aflat la guvernare, este adevărata față a oamenilor Puterii, dar mai ales aducerea în politică a unei conduite grave, compromițătoare și periculoase social. Iată că cei care ne spun minciuni, vin acum și ne îndeamnă la solidaritate și la acceptarea austerității.

Trebuie să propunem și să susținem așezarea alegerilor parlamentare și prezidențiale la aceeași dată și deci cu o singură campanie electorală, iar minciuna la oamenii politici să fie socotită infracțiune și sancționată prin lege.

Oare cum ne califică lumea politică europeană după ce a aflat că oamenii politici de la guvernarea României au spus minciuni poporului român?

  Adrian Gurzău - declarație politică: De ce este demagogic și de ce nu este posibil referendumul lui Ponta.

Domnul Adrian Gurzău:

"De ce este demagogic și de ce nu este posibil referendumul lui Ponta"

De câteva zile încoace, președintele Partidului Social Democrat, domnul Victor Ponta, nu obosește să propună un referendum popular cu privire la măsurile de austeritate propuse de Guvernul Boc. S-ar putea spune că președintele PSD este un fariseu politic și atât. Este ca și cum chirurgul ar trebui să-și consulte pacientul dacă trebuie operat de apendicită acută sau nu! Dar este mai grav decât o demagogie de extracție comunisto-iliesciană. Este dovada că nu-și cunoaște nici meseria.

Domnul Ponta, care se prezintă publicului ca fiind un om al legilor, ar trebui să știe câteva chestiuni simple. Și anume, că, de pildă, legea românească spune că nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale. Cu alte cuvinte, cetățenii nu au dreptul legal de a propune instituirea și desființarea de taxe și impozite, nu se pot pronunța la cât de mari sau de mici trebuie să fie impozitele și taxele, nici dacă acestea trebuie să se mărească sau să scadă. Potrivit legii românești, pe care domnul Ponta ar trebui să o cunoască, cetățenii pot propune legi, dar nu legate de finanțele publice.

Dacă președintele PSD cunoaște într-adevăr acest lucru, însemnă că îl ignoră atunci când propune un referendum pe tema reducerii deficitului bugetar și că, de fapt, nu are decât intenția demagogică de a mai lovi încă o dată în efortul de redresare a situației cu care ne confruntăm în această vreme de recesiune. Că referendumul nu este același lucru cu dreptul de inițiativă legislativă a cetățeanului e perfect adevărat, însă fundamentul rațional al lor este același.

Ca să nu mai vorbim de faptul că însuși partidul domnului Ponta ignoră în continuare decizia unui referendum din care a reieșit că Parlamentul trebuie reformat. Victor Ponta și PSD nu au vrut să audă atunci glasul poporului. Pentru că, de fapt, nu-i interesează ce spun românii.

Așadar, domnule Ponta, dacă ignorați un referendum încheiat, cu ce drept mai cereți unul? Dacă nu țineți cont de voința populară, de ce vă prefaceți că vă interesează?

Dar dacă tot insistați, voi propune și eu un referendum, prin care să-i întrebăm pe români dacă vor să fie pedepsiți cei care se vor dovedi vinovați de sărăcia în care au ajuns. Sunt sigur că domnul Iliescu nu v-ar aproba insistența.

     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 7 december 2019, 22:01
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro