Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 iunie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.107/02-07-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-03-2021
02-03-2021 (comună)
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 22-06-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 iunie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii Dumitru Pardău și Ștefan Valeriu Zgonea, secretari.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică intitulată Încotro lumea, încotro națiunea română?;

Domnul Ioan Oltean:

Doamnelor și domnilor deputați,

Dați-mi voie să deschid ședința de astăzi consacrată prezentării declarațiilor politice.

Astăzi începem cu puterea. O să-l rog pe domnul deputat Iosif Veniamin Blaga din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal să-și susțină declarația și îl pe domnul Vasile Popeangă, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat să se pregătească pentru a urma la microfon.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Bună dimineața, domnule președinte.

Bună dimineața, domnilor colegi.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Încotro lumea, încotro națiunea română?"

Faptul că economia mondială, fie din teorie, fie din practică nu mai corespunde realității este un lucru recunoscut de unii economiști ai lumii.

Românul, în general, spune că economia se face la gura sacului, nu la fundul sacului. Cu toate acestea, pare-se că principiul multor state și al guvernelor românești a fost altul. Iată că am ajuns într-o situație complexă, într-o criză de toate felurile pe care nu am previzionat-o, așa cum niște conducători adevărați trebuiau să o facă. Îndrăznesc să spun că nu am dorit acest lucru. Normal era ca la preluarea unei guvernări, națiunea să știe de unde repornim economia.

Peste toate acestea, lăcomia unor corporații, lăcomia unora din poziții cheie ale vieții politice și economice, gestionarea necorespunzătoare a banului public și satisfacerea intereselor clientelei politice în ultimii 20 de ani ne-au adus în situația de față.

Am plecat de la început cu o gândire și acțiuni păguboase. "Industria românească - un morman de fiare vechi" a fost un slogan care a dus de-a lungul anilor la vânzarea a o serie de obiective pe bani puțini și foarte puțini, scurgându-se valori în buzunarele unora care nu le meritau sub nicio formă.

Unii dintre aceștia fac astăzi politică. Ce politică este aceasta-când votul secret nu mai este secret și conștiința este controlată, manipulată în detrimentul de multe ori al unor măsuri importante de luat sau al altora care nu ar trebui luate?

Ce politică de opoziție facem când, de regulă, totul se reduce la sintagma "Scoală-te de pe scaun, să mă pun eu"?

Oare când vom înțelege că măsurile trebuie luate la momentul potrivit, că de transparență și adevăr avem nevoie tot timpul, nu numai în momentele grele de criză. Depindem astăzi de foarte mulți factori, de foarte multe contradicții.

Euro și dolarul se luptă, națiunile se luptă pentru câștigarea piețelor de desfacere, partidele se luptă între ele, schimbările climatice ne amenință, revoltele sociale și stările conflictuale sunt răspândite pe mapamond, mentalitatea oamenilor este de multe ori conflictuală, depărtându-se mult de ceea ce Dumnezeu o cere.

Politicienii din ce în ce mai mult folosesc antiteza: eu sunt bun, tu ești rău, eu cinstit, tu hoț, eu important, tu neimportant, eu simțit, tu nesimțit, rușine să îți fie; și putem continua.

Cu asemenea mod de gândire, nu știu încotro se îndreaptă națiunea noastră, mai ales că lumea, în ansamblul ei, are problemele ei. State precum Spania, Portugalia, Grecia, după cum declară președintele Comisiei Europene, Manuel Barosso, sunt într-o situație foarte delicată. Se discută existența euro, a Uniunii Europene.

Peste toate acestea nu suntem în stare să exportăm măcar produse agricole, precum grâul sau porumbul, nu mai vorbesc de elicoptere sau alte produse de înaltă tehnologie. Și cunosc o țară care le vrea, China

Un fapt neplăcut, printre altele neplăcute mie, întâmplat în Parlamentul României, și anume rugămintea unui parlamentar de a discuta despre problemele agriculturii și nu pierderea de timp important în dezbateri sterile, de dragul imaginii publice, a bilanțului luărilor de cuvânt, m-a pus pe gânduri și îmi explică una din cauzele pentru care suntem în situația actuală.

M-am întrebat și mă întreb, printre altele, la ce au folosit cei 140 milioane euro acordați firmei Ford, de ce nu au fost investiți în alte afaceri, la uzinele IAR Brașov, în întreprinderile de prelucrare a aurului, în unele sectoare agricole, cel cerealier, de exemplu.

Stimați colegi și colege,

Am convingerea că vor fi cântărite foarte bine datele problemei, în context mondial și european, iar votul rezultat în urma moțiunii de cenzură față de unele măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare să fie un vot care să angreneze eforturile tuturor, ale guvernanților în special, în vederea reducerii riscurilor posibile, inclusiv acela de cădere a actualului guvern.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Popeangă - declarație politică: La Cotroceni se poate trăi doar cu aer!;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă și se pregătește doamna deputat Sulfina Barbu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "La Cotroceni se poate trăi doar cu aer!".

Pe vremuri de criză năprasnică, atunci când țara colcăie în sărăcie, când marea majoritate a românilor abia își mai duc traiul de pe o zi pe alta, drămuind puținii bani care le-au mai rămas pentru achitarea facturilor, taxelor, impozitelor și poate pentru mâncare și medicamente, ce poate "da" mai bine în ochii norodului decât...da! ați ghicit, - măsurile populiste.

Așa a gândit-o cu siguranță și președintele ales al României într-un mod mai mult sau mai puțin veridic, atunci când a luat decizia de a-și dona salariul într-un fond de solidaritate. Însă ce nu a reușit să afle Traian Băsescu și gașca pedelistă este că românii sunt sătui până peste cap de măsuri cinice, demagogico-populiste de genul celor inventate de "El lider maximo de România" și implicit ale Guvernului Boc, menite doar să "dea" bine la public.

Mai mult decât atât, românii au început să își facă griji cu ce va mai trăi familia prezidențială, atâta timp cât prima doamnă nu are o sursă de venit, iar președintele s-a hotărât să își doneze leafa în semn de solidaritate cu ei. Nu cumva aici își fac apariția "banii negri pentru zile albe", obținuți din afacerile necurate ale celor din PDL? Nu cumva aici își fac apariția și "sponsorizări" provenite de la clientelismul politic al PDL-ului, de care, deși nu-i place să recunoască, nici președintele nu este străin, bani ai statului furați prin diferite trucuri, licitații, contracte de milioane de euro păguboase pentru stat, câștigate pe nedrept de unele firme portocalii și care cu siguranță au finanțat și campania electorală a PDL-ului?

Evident, trocul ieftin, demagogic și populist aruncat pe piață de președinte "în semn de solidaritate" nu aduce decât a "praf în ochi",... în ochii de prea multe ori înlăcrimați ai românilor.

Așadar, iată cum s-a gândit președintele Băsescu să scoată țara din criză, în lipsa unor măsuri concrete și eficiente de protecție socială.

Oamenii nu așteaptă mila prezidențială, care oricum nu acoperă nici cel mai mic procent din nevoile reale ale societății, ci își vor drepturile care li se cuvin cu adevărat, garantate prin Constituția României, drepturi ce le-au fost grav încălcate de guvernarea "Să trăiți bine": drepturi salariale, dreptul la pensie, dreptul la protecție socială, dreptul la școală, dreptul la asistență medicală și chiar dreptul la viață și libertatea unui trai decent.

Domnule președinte Băsescu, nu credeți că ați mers prea departe...?

Opriți genocidul social, acum în ceasul al 12-lea!

Și mai am o declarație, "Reforma foamei", pe care o s-o depun la Secretariatul tehnic.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Să aveți o zi frumoasă.

 
Sulfina Barbu - declarație politică: Regionalizare sau fărâmițare administrativ-teritorială - care va fi opțiunea României?;

O rog pe doamna deputat Sulfina Barbu să poftească la microfon, pentru a-și susține declarația și pe domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar PSD+PC, să se pregătească.

Doamna colegă, aveți cuvântul.

 

Doamna Sulfina Barbu:

Bună dimineața!

Domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la regionalizare. "Regionalizare sau fărâmițare administrativ-teritorială - care va fi opțiunea României?"

Stimați colegi,

Am auzit de multe ori spunându-se că această criză economică pe care o traversăm trebuie privită drept o șansă pentru reformarea țării. Iar acesta este un adevăr.

Actuala criză economică privită ca o șansă de reașezare economică, pe baze solide, care să asigure o creștere economică sănătoasă. Actuala criză economică, văzută drept o șansă pentru modernizarea României. Să nu uităm însă că modernizarea reală a țării nu poate avea loc în lipsa regândirii împărțirii administrativ-teritoriale a României.

Doamnelor și domnilor,

Uniunea Europeană gândește în termeni de "regiuni" atunci când vine vorba despre dezvoltare.

Regionalizarea este modelul spre care merge Europa, iar modernizarea României va trebui să țină cont de această realitate. Reorganziarea administrativ - teritorială este parte a reformei statului, care are în centrul său flexibilizarea și eficientizarea instituțiilor.

Reorganizarea administrativ - teritorială este inevitabilă pentru un stat membru UE, care funcționează încă după o împărțire teritorială veche din 1968.

Ca o paranteză, simt nevoia să clarific că mă refer la reorganizare administrativ teritorială, nu la reîmpărțirea teritoriului, care, așa cum știm, este indivizibil.

Modul de organizare administrativ - teritorială nu mai corespunde nevoilor actuale de dezvoltare. Iar primul efect se simte în dificultățile create în accesarea fondurilor europene. Proiectele eligibile pentru finanțare depășesc în mod constant limitele geografice ale unui județ - principala unitate administrativ teritorială a României - și obligă la depunerea de proiecte comune între mai multe județe sau mai multe unități administrativ-teritoriale. Coordonarea între județe implică în acest moment un management dificil, uneori chiar greoi, ceea ce conduce la încetinirea ritmului de depunere a proiectelor și ,prin urmare, la încetinirea accesării finanțărilor externe pentru dezvoltare.

Din 2013, modelul de organizare administrativ - teritorială a României va deveni un obstacol major în procesul de dezvoltare. Deoarece, începând din 2013, fondurile europene pentru dezvoltare vor fi acordate cu prioritate pentru entitățile teritoriale de tip 2, conform Nomenclatorului Unităților Teritorial Structurale, care reprezintă regiunile, și mai puțin entitățile de tip 3, care reprezintă județele.

Dacă nu abordăm problema împărțirii administrativ teritoriale cât mai repede, dificultățile pe care le va întâmpina România vor deveni o frână în procesul de modernizare.

Primul pas ar fi acela să stopăm fărâmițarea administrativă, un fenomen care în ultimii 10 ani a căpătat amploare. Am constatat că ultimii 10 ani au fost înființate un număr de 229 localități noi, ceea ce a condus practic la slăbirea eficienței administrației locale.

Actuala criză economică este o hârtie de turnesol, inclusiv pentru problemele din administrația locală. Fărâmițarea administrativă a ultimilor ani a slăbit puterea financiară a unităților teritoriale mici. Ceea ce, combinat cu o criză financiară la nivel național și global ne-a adus în situația de acum, când numeroase primării nu mai au fondurile necesare nici pentru propria funcționare.

Un al doilea pas este instituționalizarea dezbaterii privind reîmpărțirea administrativ teritorială a țării.

Este necesar să formăm o comisie parlamentară care să pună în dezbatere această problemă. La fel cum este necesar ca dezbaterea parlamentară sa fie puternic și permanent sprijinită de către societatea civilă. Avem nevoie de perspective dintr-o arie cât mai extinsă: clasa politică, societatea civilă, mediul privat, mediul academic.

Din considerente politice, dar și calcule electorale - asupra cărora nu voi insista aici - observ că această temă este trecută cu vederea. A închide ochii asupra unei teme atât de importante consider că nu este o soluție. Realitatea vine peste noi și nu o vom mai putea neglija. Este foarte simplu: din 2013, fondurile europene pentru dezvoltare vor fi acordate cu prioritate regiunilor de dezvoltare.

Pentru a nu ne trezi în fața unei mari probleme în 2013 este necesar să acționăm acum.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulțumesc, doamna deputat Sulfina Barbu.

 
Vasile Mocanu - declarație politică: Nu mai vin banii pentru Iași;

Îl rog să se deplaseze spre microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și pe domnul deputat Daniel Budurescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, să se pregătească pentru a urma să-și susțină declarația de la microfon.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte, și pentru indicații.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Nu mai vin banii pentru Iași".

Iașiul a fost ocolit din nou de programul guvernamental de reabilitare termică. Deși ne aflăm la mijlocul anului, autoritățile locale nu au primit până acum decât o simplă comunicare din partea Executivului referitoare la alocarea sumei de 160.000 de lei pentru acest program. Nu se preciza dacă fondurile respective sunt pentru anul în curs sau pentru lucrările efectuate anul trecut. Oricum, suma este insuficientă pentru nevoile reale ale Iașiului, care s-ar ridica la peste 4 milioane de lei. Dar Guvernul pare surd și orb.

Cu toate acestea, circa 20 de blocuri din municipiul Iași așteaptă încă bani pentru începerea lucrărilor de reabilitare termică. Pentru alte 22 de blocuri, autoritățile sunt pe cale de a finaliza documentația tehnică. Dar, până astăzi, cel puțin, Guvernul nu a decontat nici măcar lucrările derulate în 2009.

Ignorarea Iașiului pare un gest premeditat, de vreme ce alte orașe din țară primesc în continuare fonduri generoase de la Guvern pentru programul de reabilitare termică. Printre ele Slatina, Piatra Neamț, Drobeta-Turnu-Severin, Târgoviște, Năvodari, Panciu sau Vulcan. Pentru Vulcan, de pildă, au fost alocați de circa 3 ori mai mulți bani decât pentru Iași.

Nu cu mult în urmă, într-o ședință de Guvern ținută la Iași, premierul Emil Boc nu mai prididea cu promisiunile privind investițiile guvernamentale care vor veni în valuri spre Capitala Moldovei. De atunci nu s-a întâmplat nimic.

Să fie din cauză că Iașiul are primar al Partidului Social Democrat? Sau pur și simplu pentru că Guvernul Boc vorbește doar pentru a se auzi vorbind? În orice caz, un lucru este sigur: cei care, în cadrul programului de reabilitare termică, și-au văruit blocul în portocaliu, regretă acum alegerea profund neinspirată!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Da. Mulțumesc, domnule deputat.

 
Daniel-Stamate Budurescu - declarație politică intitulată Mostre din minciunile Guvernului Boc;

Îl invit la microfon pe domnul Daniel Budurescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și îl rog să se pregătească, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, pe domnul deputat Amet Aledin.

Aveți cuvântul, stimate coleg.

 

Domnul Daniel-Stamate Budurescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se intitulează "Mostre din minciunile Guvernului Boc" și începe în felul următor:

Domnule prim-ministru,

  1. În replica pe care ați dat-o la dezbaterea moțiunii de cenzură, marți 15 iunie 2010, ați afirmat, continuând aceeași propagandă mincinoasă și fără nicio legătură cu subiectul moțiunii, că opoziția se împotrivește eliminării pensiilor speciale. De fapt, această placă, a pensiilor nesimțite, a început să fie pusă încă de la începutul lui 2009, dar nu ați avut niciun moment intenția să le desființați. V-ați plâns că în octombrie 2009 opoziția a demis Guvernul Boc tocmai ca să împiedice adoptarea măsurii, dar nu ați mai amintit nimic de eliminarea pensiilor speciale de la instalarea Guvernului Boc IV și până acum, în iunie, când vă folosiți din nou de pensiile speciale în scop pur propagandistic. Aceasta, în timp ce o inițiativă legislativă a domnului senator Dan Voiculescu, de eliminare a pensiilor speciale, depusă încă din aprilie 2009, a fost respinsă de guvernul și parlamentarii PDL în februarie 2010.
  2. Acuzați existența unui raport de 100 de ori între cele mai mici pensii și cea mai mare pensie de serviciu, cea a unui aviator. Haideți să ne amintim puțin Legea nr.223/2007 privind statutul personalului navigant și pensionarea acestuia lua în calcul venitul brut obținut pe ultimele 3 luni și a pornit ca o inițiativă legislativă a 14 senatori și deputați, dintre care remarcăm pe: Mihai Tănăsescu care ne dă acum sfaturi de cumpătare de la Washington, domnul Marian Sârbu, mai marele specialist în muncă și pensii, doamna Anca Boagiu de la PD și vicepreședinte al Senatului și ca să fim corecți, Bogdan Olteanu, fost deputat PNL. Legea a fost votată în unanimitate la Senat, chiar și de domnul Berceanu care se indignează acum de nivelul unor pensii rezultate dintr-o lege pe care a susținut-o și aprobat-o.

Interesantă este însă poziția altor două instituții răspunzătoare de apariția acestei legi. Răspunsul guvernului, prin semnătura prim-ministrului Tăriceanu, a fost că legea creează situații discriminatorii și că, în concluzie, se opune aprobării acesteia, pe când președinția a primit legea de la Parlament pe 2 iulie 2007 și a promulgat-o fără nicio ezitare, într-o grabă, aș numi-o, suspectă, chiar în ziua următoare, pe 3 iulie 2007. Întrebarea se pune: cine sunt adevărații susținători ai legilor speciale de pensionare?

3. În privința reducerii numărului de bugetari, cameleonismul dumneavoastră, domnule prim-ministru, tinde să atingă perfecțiunea și în acest domeniu. Iată ce scria presa din Cluj în ziua de 9 august 2007: "După două comunicări către presa, președintele PD a abordat temele zilei și a trecut la un atac dur la adresa lui Călin Popescu-Tăriceanu..."

Alt citat din presă, dar cel mai vehement, a fost (Boc) la adresa ideii reducerii personalului din administrație cu 10%. Deci primul-ministru Tăriceanu, încă din 2007 a abordat această idee. Și ce spune domnul Boc:

"Premierul (Tăriceanu) demonstrează fie că nu pricepe ce este descentralizarea, fie este împotriva ei", a tunat Boc explicând că odată cu transferarea de competențe, în țările civilizate se transferă și resurse și se lasă posibilitatea existenței unui personal apt să rezolve problemele cetățenilor. Probabil așa justifică fostul primar Emil Boc, dublarea numărului funcționarilor din aparatul primăriei Cluj-Napoca, pe timpul mandatului său.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, stimate coleg.

 
Aledin Amet - declarație politică: Unele unități de cult islamice trebuie reconsolidate;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Amet Aledin, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale și-l rog să se pregătească pe domnul deputat Nicolae Bud, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Unele unități de cult islamice trebuie reconsolidate".

În județul Constanța există mai multe unități de cult islamice, unele vechi, fiind nevoie de consolidări, pentru a nu se degrada, sau de noi clădiri, necesare integrării în sistemul arhitectural general.

Astfel, în localitatea Pecineaga se dorește construirea unui minaret, în comuna Valu lui Traian realizarea unei noi geamii, iar în alte așezări, precum Poiana, Amzacea, Grădina, efectuarea unor lucrări de întreținere.

Firesc, pentru a fi finalizate aceste programe trebuie să existe un sprijin material din partea autorităților. Situația economică a țării este, din păcate, una delicată și înțelegem acest aspect esențial. Nu putem însă să neglijăm obiective, precum cele enunțate.

În aceeași ordine de idei, trebuie să existe investiții, pentru a fi reabilitate șoselele județului, în primul rând, cele care fac legătura între așezările izolate.

De multă vreme pledez pentru a fi asfaltat drumul Limanu-Hagieni. Din păcate, proiectul este neglijat, așa cum au fost neglijate și alte demersuri importante.

Nu în ultimul rând, este nevoie să amintim că reabilitarea Podului IPMC, din municipiul Constanța, reprezintă, pentru mai mulți inițiatori, un obiectiv primordial. Au fost susținute interpelări, fără a exista, însă, rezultate concrete.

Așadar, problematica are un caracter complex. Particularitățile județului Constanța sunt legate și de existența unor comunități religioase distincte.

Într-un cadru general, nu trebuie minimalizate cele specifice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Da, mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Nicolae Bud - considerații legate de evenimentele petrecute într-o zonă minieră din Maramureș și eforturile de conștientizare și soluționare a situațiilor ecologice critice;

Domnul deputat Nicolae Bud este invitat la microfon și se pregătește domnul deputat Florin Iordache din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnule coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Bud:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi vizează un accident ecologic de dimensiuni mai reduse care a avut loc recent într-un perimetru minier din Maramureș.

Nu o singură dată, ci de trei ori la rând, în aprilie și mai din acest an, din adâncurile abandonate ale Minei Ilba în perimetrul Purcăreț a erupt apa din mină aducând la suprafață în cantități neașteptate șuvoaie pline de nămol care s-au revărsat în toate direcțiile, atacând nemilos tot ce le-a stat în cale, șosele, gospodării ale cetățenilor și fântâni.

Dacă la scară națională răsună ecourile unor astfel de întâmplări, în plan teritorial consecințele lor au dimensiuni catastrofale. Am fost de față la ultima din aceste răzbunări ale naturii la adresa unor oameni care nu meritau acest blestem. Am văzut cu ochii mei apa, asemenea unei reptile pofticioase să distrugă, pornind către locuințe, către căile de acces dintre localnici, către izvoarele făcute să potolească setea zilnică, dar transformate de această dată în posibilă sursă de otravă. Groaznică imagine!

Salut reacția rapidă a autorităților locale cărora li s-a asociat reprezentantul organelor de resort de la București. De remarcat în același timp și rapiditatea cu care au fost aprobate primele măsuri însemnând contractul pentru elaborarea documentației tehnice menite să pună și să asigure punerea în siguranță a zonei, ca și alocarea de urgență a unei prime tranșe de măsuri financiare.

Dar, doamnelor și domnilor deputați, oamenii izbiți de nevoi au nevoie de măsuri asiguratorii pe termen mediu, lung și de siguranța zilei de mâine. Este motivul pentru care, cu permisiunea dumneavoastră, îmi îngădui să avansez de la această tribună unele considerații legate de nefericitele evenimente de la Mina Ilba, loc geografic pentru mine de neuitat, unde mi-am consumat cândva ani buni de tinerețe inginerească, mai întâi ca șef de sector și ulterior ca inginer șef.

Mă veți înțelege de ce o dată în plus, cerebral și sentimental, vibrez alături de acești oameni, rezonez cu gândurile și cu trăirile lor. Cele întâmplate recent la Mina Ilba se află în atenția și grija autorităților de resort și nu îmi este felul să-mi adjudec nici atribuții și nici merite ce nu-mi aparțin. Dar, mă aflu la această tribună și doresc să fac cunoscute două puncte de vedere.

În primul rând, oricât de mult ne-ar fi luat prin surprindere și oricât de greu s-ar dovedi demersul reparator, el trebuie privit, după părerea mea, ca o necesitate de extremă urgență în tot ceea ce însemnează prospectiv, managerial și financiar. Înclin să afirm, parafrazând o cunoscută sintagmă, cu riscul de a fi tratat drept nepotrivită, dar eu cred în ea, nici un efort nu poate fi apreciat drept prea mare când e vorba de soarta oamenilor și de nevoile lor.

Spre cunoștința dumneavoastră, vă informez că am adresat domnului ministru Adriean Videanu un memoriu care cuprinde aprecieri referitoare la ceea ce s-a întreprins și ce este pe cale să se întâmple. Cuvântul de ordine, după opinia mea, rămâne clar. Proiectul vizând punerea în siguranță a zonei trebuie finalizat în acest an.

În al doilea rând, în zona Minei Ilba s-a produs după regulile acceptate o catastrofă ecologică. Apreciind cele întreprinse până în prezent, poziția și competența factorilor de specialitate în sfera ecologică, sunt îndemnat să solicit Ministerului Mediului și Pădurilor demersuri adecvate de natură să mențină interesul pentru activitățile de conservare, închidere a minelor și reconstrucția ecologică a zonelor afectate de activitatea minieră, în corelație strictă cu protecția mediului înconjurător, în mod deosebit având de grijă preîntâmpinarea unor eventuale reacții și sancțiuni din partea forurilor europene de resort.

Menționez că m-am adresat în legătură cu aceste aspecte domnului ministru Borbely Laszlo, persoană desemnată de guvern să consemneze întreg complexul de probleme în domeniu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Florin Iordache - declarație politică intitulată Se dorește subordonarea Curții Constituționale de către actuala Putere?;

Îl invit acum la microfon pe domnul deputat Florin Iordache, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și-l rog să se pregătească pe domnul Cristian Buican din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Intervenția mea politică de astăzi se intitulează "Se dorește subordonarea Curții Constituționale de către actuala Putere?"

Și spun asta, deoarece, săptămâna trecută, cel mai important eveniment mediatic a fost moțiunea de cenzură. Toată lumea a fost captată, interesat sau nu, pensionari, vârstnici, copii au dorit să știe dacă de aici încolo le vor fi tăiate pensiile sau salariile și, datorită acestui important eveniment care s-a desfășurat în Parlament - mă refer la moțiunea de cenzură - a trecut neobservat cel puțin un lucru: modul în care a fost desemnat judecătorul din partea Camerei Deputaților, cel de-al 9-lea judecător, desemnat de Camera Deputaților. Apoi, este vorba de desemnarea judecătorului de Senat.

Dacă, în cazul judecătorului desemnat de Senat a existat un vot valabil și, din punctul nostru de vedere, colegii, în deplină cunoștință de cauză, au stabilit acest lucru, la Camera Deputaților, în total dispreț față de lege, de Regulament, de Constituție, votul a fost repetat. Și s-a constatat că, de fapt, a fost încălcat, din punctul nostru de vedere, grosolan, modul în care trebuia desemnat acest judecător.

Spun asta pentru că în aceste zile se află în discuție la Curtea Constituțională cele două legi cea care vizează micșorarea salariilor și Legea care vizează micșorarea pensiilor și întreb: nu, cumva, s-a dorit, prin această numire forțată a unui membru sau a unui judecător care a fost susținut de Partidul Democrat Liberal, subordonarea Curții Constituționale de către actuala Putere? Nu se dorește cumva prin această numire să se încline balanța efectiv la Curtea Constituțională, din cei 9, să fie 5 care, de fiecare dată când vom sesiza Curtea Constituțională, să facă să fie respinse aceste sesizări. Și spun asta, deoarece, în zilele trecute, și noi și colegii de la Partidul Național Libera am făcut sesizări la Curtea Constituțională și aștept cu nerăbdare să văd dacă aceste sesizări vor fi admise sau vor fi respinse.

Dacă aceste sesizări vor fi respinse, fără îndoială, este primul pas pentru subordonarea - dacă mai trebuia spus - Curții Constituționale de către actuala Putere.

Vă mulțumesc mult, domnule președinte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Buican - declarație politică prezentând Adevărul despre tăierea pensiilor;

La microfon este invitat să participe reprezentantul Partidului Național Liberal, domnul deputat Cristian Buican, și-l rog pe domnul deputat Dan-Radu Zătreanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, să se pregătească, pentru a urma la microfon.

Stimate coleg, aveți cuvântul.

 

Domnul Cristian Buican:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația politică pe care vreau să o susțin astăzi în fața dumneavoastră se numește "Adevărul despre tăierea pensiilor".

Vă supun atenției câteva din tertipurile pe care actualii guvernanți le au în vedere când se referă la pensii, precum și la faptul că reducerea pensiilor cu 15% va fi făcută doar până la 31 decembrie 2009. De asemenea, aș dori să ridic și problema reducerii pensiilor celor care se vor pensiona de acum înainte, în decursul acestui an.

În primul rând, aș vrea să vă anunț că în actualele legi de genocid social există o serie de formulări ambigue care ar putea duce la o scădere a pensiilor cu până la 28%. Și nu o spun doar eu, ci și experții Consiliului Legislativ, care au sesizat Guvernul cu privire la faptul că în proiectul de lege asupra căruia și-au asumat răspunderea în Parlament există o serie de ambiguități. Astfel, la articolul 9 alineatele (1) și (2) din Proiectul de Lege privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar se prevede ca reducerea cu 15% a pensiilor să fie aplicată la un punct de pensie de 622,9 lei, și nu la un punct de pensie de 732,8 lei, cum este în prezent. Acest lucru însemnă că cei care vor ieși la pensie după intrarea în vigoare a legilor genocidului social vor avea pensii mai mici cu 28% față de nivelul pensiei pe care ar trebui să o primească în acest moment. În condițiile în care și după ce Consiliul Legislativ a sesizat Guvernul asupra acestor ambiguități aceste articole din lege s-au păstrat în corpul legii, consider ori că acest Guvern este rău intenționat, dorind să taie până la 30% din noile pensii, ori că este atât de incompetent încât nu a înțeles punctul de vedere al Consiliului Legislativ.

O a doua chestiune asupra căreia doresc să vă atrag atenția se referă la faptul că la întâlnirea de la Snagov, pentru a doua oară în acest an, domnul Traian Băsescu a declarat că dorește ca de la 1 ianuarie 2011 să nu mai existe venit în România care să nu fie impozitat cu 16%. În condițiile în care am văzut că declarațiile președintelui reprezintă literă de lege pentru actualii guvernanți și PDL, nu pot decât să mă gândesc că de la 1 ianuarie 2011 toate veniturile din România vor fi impozitate. Dacă vor fi cu 16%, cât e cota unică acum, sau cu mai mult, în cazul unei majorări a acestei taxe, asta rămâne de văzut. Însă esențial este că impozitarea tuturor veniturilor ar însemna și impozitarea pensiilor mai mici de 1.000 de lei care în prezent nu sunt impozitate.

Pe cale de consecință, domnul Traian Băsescu și PDL au un calcul simplu. Anunță că actualele tăieri de pensii de 15% vor ține doar până în 31 decembrie 2010, iar de la 1 ianuarie 2011 vor impozita și pensiile sub 1.000 de lei. Prin acest calcul cinic PDL speră să atingă două obiective: să își respecte, pe de o parte, cuvântul dat, cum că reducerea pensiilor nu va fi făcută decât până la sfârșitul acestui an, iar, pe de altă parte, să mențină aceste reduceri, prin impozitarea pensiilor mai mici de 1.000 lei. Or, în cazul fericit în care cota unică va rămâne la 16%, pensionarii vor pierde de la începutul anului viitor cu 1% mai mult decât vor pierde o dată cu reducerile deja anunțate.

Fac, pe această cale, un apel la colegii care nu mai departe de săptămâna trecută au votat împotriva moțiunii de cenzură și implicit pentru reducerea pensiilor și salariilor, să facă presiuni asupra propriilor guvernanți ca acest plan cinic să nu fie pus în practică. Oricum pensionarii care au pensii sub 1.000 lei trăiesc la limita subzistenței, iar această impozitare i-ar duce pe marginea prăpastiei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat Cristian Buican.

 
Dan-Radu Zătreanu - declarație politică intitulată Pe Valea Timocului locuiesc români, nu vlahi!;

Îl invit pe domnul Dan Radu Zătreanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, pentru a-și susține declarația politică, și rog pe distinsul nostru coleg, Horea Uioreanu, deputat de Cluj și de Gherla, să se pregătească pentru a-și susține declarația politică.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la situația românilor de pe Valea Timocului și are titlul «Pe Valea Timocului locuiesc români, nu "vlahi"!».

"Îi rugăm pe prietenii sârbi să-și faciliteze parcursul european, prin ușurarea dialogului între statul sârb și minoritățile naționale".

Acesta este tonul pe care l-a folosit, stimați colegi parlamentari, ministrul Teodor Baconschi la întâlnirile oficiale pe care le-a avut cu prilejul vizitei de săptămâna trecută din Serbia. Și asta după ce, în ultima lună, autoritățile de la Belgrad au intimidat, prin anchetări de tip fascist, membrii comunității române de pe Valea Timocului, care au dorit să-și aleagă proprii reprezentanți în consiliile naționale. Problema românilor timoceni, cărora autoritățile sârbe vor să le șteargă identitatea națională, datează de peste 200 de ani! În tot acest timp, generație după generație, românii de pe Valea Timocului s-au întrebat din tată în fiu de ce sunt numiți "vlahi". Modelul stalinist îl cunoaștem, căci am mai auzit teoria aceasta și dincolo de Prut, unde se acreditează ideea că basarabenii noștri nu vorbesc limba română, ci limba moldovenească, așa cum și limba românilor de pe Valea Timocului ar fi, chipurile, limba vlahă! Am atras atenția, inclusiv de pe băncile Camerei Deputaților, asupra nedreptăților la care este supusă comunitatea românească din nord-estul Serbiei. Nu s-a făcut nimic. Ministerul Afacerilor Externe mi-a răspuns la interpelarea pe care am făcut-o, într-o limbă de lemn pe care ar fi invidiat-o până și secția de cenzură a Partidului Comunist! Cuvinte goale, copiate din acordurile internaționale, prin care nu se comunică absolut nimic concret.

De fapt acest concret îl așteptam și de la recenta vizită în Serbia a ministrului român de externe. Câte școli în limba română se vor face pe Valea Timocului? Câte ore de program în limba română vor fi introduse în grilele radiourilor și ale televiziunilor locale?

lată doar câteva dintre temele pe care, dacă am fi fost luați în seamă și am fi fost incluși în delegația care s-a deplasat în Serbia, după cum ne-am arătat disponibilitatea încă de acum o lună, le-am fi abordat și am fi insistat să le perfectăm prin acorduri scrise. Înțelegem că limbajul diplomatic cere anumite eleganțe, dar nu putem fi de acord ca, în vreme ce conaționalii noștri sunt anchetați în masă, orbindu-le ochii cu lampa, chiar, noi să aruncăm cu petale de trandafiri pe drumul către Uniunea Europeană al Serbiei. Să nu uităm câte stegulețe am avut noi de eliminat în perioada de preaderare. Să nu uităm câte dojeneli am primit. Nu s-a purtat nimeni cu mănuși cu noi!

România va trebui să-și exprime foarte clar și fără echivoc poziția cu privire la acordarea drepturilor minorităților românești din Serbia, ca o condiție a aderării vecinilor noștri la Uniunea Europeană. Nicio concesie nu mai poate fi făcută guvernului lui Tadici, care una spune și alta face în privința românilor din Timoc. Sunt peste 300.000 de români timoceni care au dreptul la cultură, la școli, la religie în limba română! Aceasta este poziția pe care doresc să o exprim de la tribuna Parlamentului României și pe care, după cum am văzut din comunicatele oficiale ale Ministerul Afacerilor Externe, ministrul Baconschi a evitat-o! Românii din Timoc au nevoie de sprijinul nostru concret și de acțiuni ferme ale statului român pentru a nu le fi ștearsă identitatea națională.

De aceea, vă solicit, stimați colegi, să adoptăm o poziție oficială a Camerei Deputaților față de situația românilor din Serbia, de pe Valea Timocului, pe care avem datoria să-i protejăm și să le apărăm drepturile.

De altfel, am trimis o scrisoare oficială doamnei președinte Roberta Anastase, pentru a lua o poziție în această privință.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică având titlul Vuvuzelele lui Traian Băsescu;

Domnule Horea Uioreanu, sunteți invitat la microfon și rog un alt distins clujean, mare amator de declarații politice și de interpelări, domnul deputat Mircia Giurgiu, să se pregătească.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Vuvuzelele lui Traian Băsescu".

Vuvuzela este o trompetă de aproximativ un metru lungime, folosită de populațiile zulu pentru a-și anunța diferitele întâlniri. De aproximativ un deceniu a început să fie utilizată de suporterii de pe stadioanele din sudul Africii, devenind cunoscută lumii anul trecut, la Cupa Confederațiilor. Acum, stresează până la isterie sau distrează o lume întreagă, fiind principalul "obiect de făcut zgomot" pe stadioanele pe care se desfășoară meciurile din cadrul turneului final al Campionatului Mondial de Fotbal din Africa de Sud.

Supărați că naționala României a ratat calificarea, suporterii acesteia au totuși o mângâiere: un român a creat o vuvuzelă autohtonă. Una originală, mai lungă de un metru, născută și crescută pe plaiurile mioritice, special pentru români. Această vuvuzelă românească are unele avantaje în plus față de surata sa sud-africană: vorbește și face zgomote la simpla comandă vocală a vuvuzelului șef, este flexibilă, astfel că se îndoaie când aude vocea celui care o stăpânește. Totuși, trebuie să recunoaștem faptul că vuvuzela românească are și dezavantaje: un vocabular sărac, limitat la poruncile transmise de stăpân. Repetând la nesfârșit și fără odihnă aceleași vorbe, vuvuzela românească duce la disperare un popor întreg. În măsura în care zgomotele scoase de vuvuzela românească sunt transmise de televiziunile internaționale, acestea stârnesc hazul celor care o ascultă, deoarece nimic din ceea ce spune nu dovedește că ar avea și idei proprii.

Vuvuzela românească a fost creată, cu trudă și migală, de președintele Traian Băsescu, și este îndeobște numită Emil Boc. Cel care a creat-o este foarte mândru de opera sa, mulțumit de felul în care reacționează la ordinele sale. Șeful statului i-a dat un palat în care să stea și să se joace de-a guvernarea și nu vrea cu nici un chip să renunțe la vuvuzela-Boc. Nici opoziția politică, nici sindicatele, nici patronatele, nici chiar unii dintre apropiații săi care au avut curajul să încerce, nu l-au putut convinge pe președinte că vuvuzela face rău și că ar fi cazul să o trimită departe de capitala țării și de palatul în care a instalat-o.

Mai mult, duminică, la ceas de seară, într-o fostă casă de protocol a familiei Ceaușescu, vuvuzelul-șef, Traian Băsescu, și-a strâns "orchestra" de vuvuzei-pedelei, pentru a-i învăța să cânte la unison. Rău i-a mai certat pe cei care cam fals au cântat până acum - Blaga, Videanu și Berceanu, ba chiar și pe vuvuzelu-Boc l-a mustrat cu mânie proletară. Blând și bun a fost vuvuzelul-șef doar cu vuvuzica-blondă, cea ascultătoare, care întotdeauna pe placul președintelui a cântat și osanale i-a adus...

Date fiind asemănările care există între vuvuzela-Boc și cea sud-africană, trebuia să-l atenționez pe vuvuzelul-șef, Traian Băsescu, că simpatica trompetă a băgat în spital o femeie în Africa de Sud, și că jucătorii se plâng că le este afectată concentrarea. Și ar trebui să ia măsuri împotriva vuvuzelei-Boc înainte ca numărul tentativelor de suicid să crească și înainte ca cetățenii acestei țări să se sature de tacticile, strategiile și sunetele de sirenă ale scumpei noastre creații.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc.

Am auzit sfânta creație. Mulțumesc domnului deputat Horea Uioreanu.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată De ce am votat împotriva tăierii salariilor, pensiilor și ajutoarelor sociale;

Îl rog pe domnul Mircia Giurgiu să-și prezinte declarația politică. Dacă mai este un coleg în sală care este înscris, și dorește să-și prezinte de la microfonul Camerei declarația politică.

Domnule Mircia Giurgiu, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "De ce am votat împotriva tăierii salariilor, pensiilor și ajutoarelor sociale".

În 13 ani de zile, am luptat pentru apărarea drepturilor și intereselor salariaților.

În campania electorală din anul 2008, la Cluj-Napoca am avut mai multe întâlniri, inclusiv în Biroul Partidului Democrat Liberal, cu președinții sindicatelor din județul Cluj, cu cei ai Blocului Național Sindical, dar și cu cei ai CNSLR "Frăția", anume, Sindicatul SANITAS, plus celelalte sindicate: Sindicatul "Ambulanța", Sindicatul profesorilor - e vorba de cei de la CSDR, precum și colegii de la Cartel Alfa.

În aceste condiții, pentru mine, ziua de marți, 15 iunie, a fost cea mai grea zi, de fapt, din activitatea mea parlamentară de 5 ani și jumătate, fiindcă, pe de o parte, era presiunea sindicatelor, iar, pe de altă parte, erau colegii mei din PDL.

Spere ca măsurile care au fost anunțate să dureze cât mai puțin. Altfel, toți colegii noștri, colegii mei parlamentari PDL, vom avea mari probleme, în momentul în care ne vom întoarce acasă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică având subiectul Tranzacții pe justiție;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al independenților, deputat fără apartenență la un grup parlamentar.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică este intitulată "Tranzacții pe justiție"

Stimați colegi,

În chiar zilele interesului major stârnit în opinia publică românească de dezbaterea și votarea moțiunii de cenzură depusă recent de unul dintre partidele din opoziție la angajarea răspunderii guvernului pe tema Legii privind unele măsuri de reducere a deficitului bugetar, atent și abil, partidul de guvernământ a dat lovitura la Cutea Constituțională. Tranzacționând cu spor voturile grupurilor independenților și al minorităților naționale, oferind UDMR-ului suficient pentru a fi mulțumit, mobilizând bolnavi, răniți și lehuze, s-au adunat cele 168 de voturi necesare în Camera Deputaților, astfel încât candidatul perdant al PDL-ului de ieri să devină învingătorul de azi și deținător de fotoliu moale la Curtea Constituțională. Mult mai ușor decât s-ar fi cuvenit, prin noile numiri de judecători și prin alegerea unui fost deputat PDL în funcția de președinte, Curtea Constituțională este în pericol de a se fi desprins din puterea judecătorească a statului, căzând sub dominația ilegală a politicului, mai exact a partidului din fruntea bucatelor - câte au mai rămas! - în România de astăzi.

Este drept că luptele pentru influență la instanța supremă și unică în jurisdicție constituțională nu sunt, din păcate, numai de dată recentă. Și altui partid al perioadei postdecembriste, când i s-a părut că puterea pe care o dobândise deborda fără să-i aducă suficient câștig sau protecție sigură asupra tot ceea ce întreprinde, i s-a "pus pata" pe instituția care decide constituționalitatea actelor normative emise în țară. Prin numiri interesate, cu vreo două legislaturi în urmă, acest partid a avut parte de un arbitru constituțional care i-a dat dreptate de mai multe ori decât o avea. Cum la noi năravurile au o contagiozitate de speriat, iată-i acum și pe alții făcând la fel.

Despre consecințele nefaste ale acestei stări de lucruri s-a scris destul de palid în presă, deși miza este enormă. Au luat poziții critice o parte dintre oamenii politici și unii dintre reprezentanții societății civile. Însă, aceste acțiuni nu au provocat nici măcar o ușoară urmă de înroșire a obrajilor celor care au plănuit și făptuit ce le era necesar pentru a fi siguri că pot face tot ce vor în materie de guvernare, indiferent de limitele constituționale. Împiedicarea acestui ultim atentat la democrația românească cerea mult mai multe eforturi pe care, în acest caz, nu a avut cine le depune. Nu mai insist în această direcție.

Mi se pare important de reliefat similitudinea de mentalitate între cei care și-au dorit subordonarea politică a Curții Constituționale și infractorii de toate tipurile, nu puțini, ai acestei nefericite țări. Așa cum, să zicem, un traficant de substanțe interzise își dorește cu ardoare o "proptea" undeva în justiție, care să-i asigure măcar iluzia unei protecții, așa și majoritatea guvernamentală vrea să știe că legile pe care le adoptă nu vor fi invalidate la instanța îndrituită a le verifice concordanța cu legea fundamentală a statului. Așa cum caută, cu mari cheltuieli bănești, contrabandiștii sau evazioniștii să aibă "oamenii lor" în autoritățile judiciare, așa și mai-tarele partid politic al momentului, prin numiri, uneori costisitoare, dorește să-și asigure "spatele constituțional". Spre paguba irecuperabilă a poporului pe care clamează că-l apără și diriguiește.

La limită, tranzacționarea ca la tarabă a voturilor unor parlamentari, în favoarea unui candidat care cu nici două săptămâni mai înainte fusese respins chiar de aceiași deputați, nu văd de ce nu ar putea fi considerată ca un grav caz de corupție. Impactul negativ asupra ansamblului societății egalează în astfel de cazuri cam tot ceea ce s-ar putea imagina în materie de mită sau trafic de influență. Sfera luptei anticorupție a organelor specializate ale statului trebuie să cuprindă și astfel de cazuri. Altfel, justiția statului român nu va fi putere independentă în stat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Dacă mai este vreun coleg care nu a depus în scris?

Avem 13 parlamentari care astăzi și-au prezentat de la tribuna Camerei Deputaților declarația politică.

Pe lângă aceștia, avem un număr mare de deputați care au preferat să aleagă varianta depunerii în scris a declarațiilor politice și dați-mi voie să-i reamintesc pe aceștia.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnii deputați: Iorguș Zanfir, Călian Petru, Daniel Buda, Marin Mircea, Chirilă Constantin, Ionescu George, Marius Rogin, Zătreanu Dan Radu, Iacob Strugaru, Uricec Constantin, Doinița Chircu, Brîndușa Novac, Ioan Oltean, Ciobanu Gheorghe și Ioan Holdiș au depus în scris declarațiile politice.

Același lucru l-au făcut și următorii deputați ai Partidului Social Democrat: Ion Stan, Ioan Stan, Covaci Dorel, Zgonea Valeriu Ștefan, Manuela Mitrea, Rizea Cristian, Florin Pâslaru, Ciprian-Florin Luca, Emil Radu Moldovan, Gheorghe Ciocan, Marian Ghiveciu, Ion Călin, Ion Dumitru, Filip Georgescu, Neculai Rățoi, Bogdan Ciucă și Mircea Dușa.

Grupul parlamentar al PNL, prin deputații: Radu Stroe, Viorel Buda, Virgil Pop, Ciprian Dobre, George Scutaru, Cornel Pieptea, Titi Holban, Ionel Palăr, Bogdan Țîmpău, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Gheorghe Dragomir, Mihai Donțu, George Dumitrică, Andrei Gerea, Mihăiță Calimente, Cătălin Cherecheș, Lucia Varga și Nicolae Jolța, de asemenea, au depus declarațiile în scris.

Din partea minorităților naționale, domnul deputat Mircea Grosaru; iar din partea Grupului parlamentar al deputaților independenți, domnii deputați Prigoană Silviu și Soporan Vasile.

De asemenea, domnul deputat Cătălin Nechifor a depus, în scris, declarația politică.

Doamnelor și domnilor colegi,

Nemaiexistând alte solicitări de a se susține declarația de la tribuna Camerei, declar închisă ședința de astăzi consacrată declarațiilor politice.

Ne revedem la ora 10,00, la ora la care va începe ședința pentru dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

O zi bună tuturor! Doamne ajută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică intitulată Maternitatea Botoșani - nu ne tăiați viitorul!;

Domnul Costică Macaleți:

"Maternitatea Botoșani - nu ne tăiați viitorul!"

Declarația mea politică de azi se referă la decizia absolut aberantă a Ministerului Sănătății care a hotărât să reducă numărul de paturi din Maternitatea Botoșani de la 295 la 175. Astfel, în urma aplicării acestor măsuri, circa 30% dintre salariații din unitatea spitalicească urmează să fie disponibilizați. Ca urmare, angajații maternității au ținut să protesteze față de faptul că ministerul nu a ținut cont de realitățile din teren când a luat această decizie. Mai exact, nu s-a prezentat la Botoșani nicio comisie de la București care să evalueze condițiile de acolo și care să dispună măsuri logice și conforme cu ce există, tăierile fiind ordonate dintr-un birou de minister, pe baza unor date teoretice, știute numai de "specialiștii" din subordinea ministrului Attila Cseke.

Puse în fața unei astfel de situații, responsabilii locali ai Direcției de Sănătate Publică Botoșani nu au reacționat așa cum era firesc, insinuând că este mai degrabă vorba de un demers sindical decât unul rațional. Ceea ce uită însă acești responsabili este faptul că din pricina acestei decizii nu suferă numai salariații maternității, ci mai ales mamele și copiii lor. Care este rațiunea unei astfel de decizii? Ea nu poate fi economică în lipsa unei analize la fața locului a situației exacte. Ea nu poate fi decât o decizie aberantă la ale cărei baze stau incompetența și inconștiența unor oameni care se ghidează după principiul "întâi tragem și apoi punem întrebări!". Dar ce vom face când ne vom trezi că am închis toată România ca să facem "economii"?

Declarația mea nu este una politicianistă. Este un apel normal și de bun simț la rațiune. Dacă Maternitatea Botoșani trebuie să rămână cu mai puține paturi, asta trebuie într-adevăr să decidă specialiștii, dar nu de pe un scaun de la sute de kilometri depărtare, ci după o analiză la fața locului a situației și specificului local, după o consultare cu medicii și autoritățile botoșănene și, nu în ultimul rând, după consultarea pacienților, celor care beneficiază de serviciile medicale oferite de maternitate. Mai ales că nu vorbim despre saci de cartofi, ci despre mame și copii nou născuți.

  Cristian Buican - declarație politică cu privire la: Înființarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru verificarea acordării proiectelor pe măsura 3.2.2.;

Domnul Cristian Buican:

"Înființarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru verificarea acordării proiectelor pe măsura 3.2.2."

Știu că probabil subiectul pe care îl voi aborda în această declarație politică nu îi va interesa pe câțiva dintre dumneavoastră, mai ales pe cei de la putere. Știu acest lucru nu numai pentru că afișați un dispreț profund față de cetățenii care v-au trimis în Parlament, exemplul cel mai clar fiind votul de săptămâna trecută împotriva moțiunii de cenzură, dar și datorită faptului că uitându-mă pe lista proiectelor aprobate pe măsura 3.2.2. mi-am dat seama că în colegiile pe care le reprezentați în Parlamentul României există localități care au avut proiecte eligibile și nu au fost aprobate.

Săptămâna trecută, mai exact pe data de 17 iunie 2010, la inițiativa Partidului Național Liberal, deputații partidelor politice din opoziție au depus la secretariatul Camerei Deputaților cererea pentru înființarea unei comisii de anchetă pentru verificarea modalității de atribuire a proiectelor europene pe măsura 3.2.2. Acest demers al Partidului Național Liberal vine în completarea acțiunilor pe care europarlamentarii PNL le-au făcut în decursul săptămânii trecute în vederea atenționării președintelui Comisiei Europene și a președintelui Parlamentului European asupra faptului că acordarea eligibilității proiectelor pe măsura 3.2.2. se face pe criterii politice. În aceste condiții, doresc să fac un apel la dumneavoastră pentru un vot în favoarea înființării acestei comisii parlamentare de anchetă.

Parlamentul României este singura instituție din România care are posibilitatea să tragă la răspundere Guvernul. Tocmai de aceea, am propus, și voi propune în continuare, un control mai strict al Parlamentului asupra acțiunilor acestui Guvern care a reușit "performanța" transformării incompetenței, rea-voinței și nepotismului în politici de stat. Mai mult decât atât, Guvernul Boc - PDL a început să distribuie și fondurile europene pe criterii politice, ceea ce contravine atât regulilor de bun-simț, cât și normelor europene. În urma activității acestei comisii de anchetă vom vedea foarte clar mecanismul prin care Boc și camarila PDL încearcă să pună mâna și pe banii europeni.

Știu foarte bine cum primarii vâlceni au făcut eforturi deosebite pentru a concepe proiecte eligibile și nu pot să fiu de acord ca un funcționar care răspunde politic să își bată joc de munca unor zeci de oameni și de viitorul a câteva mii. Tocmai de aceea, Partidul Național Liberal va face toate demersurile necesare pentru demascarea alocării fondurilor europene pe criterii politice și va sesiza organismele europene în acest sens. Vă spun sincer că pentru județul Vâlcea trebuiau aprobate minim 30 astfel de proiecte, nu doar 3, așa cum s-a întâmplat.

Pe această cale fac un apel la dumneavoastră, parlamentari din opoziție și de la putere, să votați pentru înființarea acestei comisii de anchetă. Acest lucru nu va întârzia în niciun fel alocarea fondurilor europene și are rolul de a controla modalitatea prin care au fost aprobate aceste proiecte, despre care noi, parlamentarii opoziției, spunem că au fost alocate pe criterii politice. Astfel, dacă PDL și celelalte partide care susțin activitatea guvernului ar dori o transparență în actul decizional nu înțeleg de ce nu ar vota pentru înființarea acestei comisii de anchetă.

  Cristian Buican - declarație politică Primele cazuri de tentative de suicid din cauza măsurilor aplicate de Guvernul Boc;

Domnul Cristian Buican:

"Primele cazuri de tentative de suicid din cauza măsurilor aplicate de Guvernul Boc"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă aduce la cunoștință câteva din primele efecte ale legilor de genocid social promovate de acest guvern criminal cu susținerea parlamentarilor PDL, UNPR și UDMR. Personal, am venit la această tribună și am făcut apel la dumneavoastră pentru a vota moțiunea de cenzură, care nu înseamnă doar căderea pentru a doua oară a celui mai incompetent executiv din România ultimilor 20 de ani, ci mai ales stoparea legilor genocidului social de tăiere a pensiilor și ajutoarelor de șomaj cu 15% și a salariilor bugetarilor cu 25%. Chiar dacă nu pot înțelege motivele pentru care ați ales să susțineți aceste legi, vreau să vă vorbesc astăzi despre efectele acestora, chiar dacă ele nu au intrat în vigoare. După cum probabil intuiți, nu este vorba de vreun efect benefic, pentru că următoarele luni vor demonstra că acest tip de efect nu va exista, ci despre dramele personale și umane care se înmulțesc în fiecare zi.

Chiar dacă dezbaterea publică din acest weekend s-a focalizat pe ideea unei remanieri guvernamentale sau pe deja celebra întâlnire de la Snagov, acolo unde încă o dată Traian Băsescu a demonstrat că este președintele PDL și nu președintele țării, sunt sigur că ați observat un subiect care riscă să devină minor, dar care ar trebui să fie în mijlocul dezbaterii publice: au început să apară cazuri de tentative de suicid în rândul pensionarilor din cauza legilor de tăiere de salarii și pensii anunțate de Guvernul Boc-PDL. Nu știu cum vi se pare dumneavoastră, dar mie mi se pare extrem de grav acest lucru, iar creșterea acestor cazuri ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru actualii guvernanți.

Mai mult decât atât, am sesizat de câte ori am avut ocazia faptul că în momente de criză, în momente de austeritate în care se adoptă tăieri de pensii și salarii, chiar dacă tăierea pensiilor este fără precedent, ar trebui suplimentat bugetul din domeniul sanitar și cel al ministerului de interne. Este foarte simplu și logic faptul că în condițiile în care aceste legi vor trece și de Curtea Constituțională și se vor aplica, nu numai că numărul cazurilor de tentative de suicid va crește exponențial, dar vom asista la din ce în ce mai multe drame personale și la o creștere a persoanelor care vor avea nevoie de îngrijiri medicale, psihologică și nu numai, precum și o creștere a infracționalității.

Sper ca actualii guvernanți să își dea seama în al treisprezecelea ceas că aceste măsuri vor duce la drame care pot culmina chiar cu pierderea de vieți omenești. Sper că măcar să ia măsuri în privința suplimentării bugetului sanitar care să vină în preîntâmpinarea acestor cazuri de suicid și mai sper ca infracționalitatea să nu scape de sub control. Oare actualii guvernanți nu știu că unui polițist căruia i s-a redus leafa cu 25% nu îi mai arde de stat ore suplimentare pentru rezolvarea unui caz, ci de cum să își asigure un trai mai bun? Oare actualilor guvernanți nu le mai pasă de sutele și zecile de drame personale pe care le vor provoca aceste măsuri de genocid social? În aceste condiții, le solicit parlamentarilor care susțin puterea să pună pe masa Guvernului și aceste probleme care sunt de o gravitate fără precedent și care, în lipsa unor măsuri clare, se vor înmulți exponențial.

  Cristian Buican - declarație politică Pentru a avea și controlul Curții Constituționale, Partidul Democrat Liberal încalcă Constituția și Regulamentul Camerei Deputaților;

Domnul Cristian Buican:

"Pentru a avea și controlul Curții Constituționale, Partidul Democrat Liberal încalcă Constituția și Regulamentul Camerei Deputaților"

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a-mi exprima punctul de vedere cu privire la evenimentele petrecute în seara zilei de luni, de săptămâna trecută, din Parlamentul României. După cum probabil bine știți, ședința Camerei Deputaților la care vreau să fac referire este cea legată de reluarea votului pentru desemnarea judecătorului propus de Camera Deputaților pentru Curtea Constituțională, precum și evenimentele la care am asistat în cadrul acelei dezbateri.

Vă spun sincer că, după această ședință, în care am asistat la un comportament deplasat, nedemocratic și neregulamentar al parlamentarilor de la PDL, care nici măcar nu ascultau argumentele pentru care reluarea acelui vot nu numai că era în dezacord cu regulamentul Camerei Deputaților, dar nici nu exista vreun motiv, fie el și inventat, pentru care acest vot trebuia reluat, am simțit că nu trăiesc într-o țară democratică a Uniunii Europene, ci într-un stat autoritar în care Parlamentul este condus prin telefon de către un singur om. Nici nu îmi pot imagina abuzurile pe care le face actuala putere în condițiile în care, în seara zilei de luni, toată România a văzut cum se încalcă legile, regulamentele și Constituția doar pentru a îndeplini dorința unei singure persoane.

Sunt sigur că o parte dintre dumneavoastră, și mă refer aici la acei talibani PDL care nu pot concepe că există și alte puncte de vedere decât cele exprimate de Traian Băsescu, vor acuza modalitatea prin care opoziția a înțeles să se manifeste în acea seară, blocând fizic, accesul la urnele de vot. Pentru aceștia, am o singură întrebare: ce puteam face în condițiile în care în fața oricăror argumente, regulamente, sau chiar decizii ale Curții Constituționale, răspunsul era unul obsesiv până la enervare? Și știți foarte bine că singura replică care stătea pe buzele reprezentanților dumneavoastră care au condus ședința era: "solicităm reluarea votului", fără niciun fel de argument, fără niciun fel de explicație, fără vreo urmă de bun-simț sau respect pentru lege și logică. Tocmai de aceea, opoziția a ales să se manifeste în acest fel și consider că am procedat corect în fața unor oameni care nu înțeleg că Parlamentul României este un loc al dezbaterilor, argumentelor, negocierilor și respectului față de lege și Constituție.

Aș vrea de asemenea să mă declar împotriva gestului făcut de Victor Ponta, președintele Partidului Social Democrat, care a renunțat în jurul orei unu noaptea la lupta pe care ne angajasem să o purtăm împotriva abuzurilor actualei puteri. Gestul președintelui PSD mă pune pe gânduri. În primul rând, pentru că în condițiile în care PSD și PNL stabiliseră să rămână în sală și să blocheze reluarea votului cu orice risc, inclusiv acela ar prelungirii ședinței până a doua zi dimineața, nu este normal ca o parte a unei înțelegeri să nu își mai respecte cuvântul dat, cu atât mai mult cu cât era vorba de un vot pentru un reprezentant al acelui partid și nu unul din cadrul PNL. În al doilea rând, gestul lui Victor Ponta a reprezentat sfârșitul luptei împotriva măsurilor de genocid social asumate de Traian Băsescu, Emil Boc și PDL, pentru că doar la Curtea Constituțională aceste măsuri mai pot fi oprite.

Aș vrea de asemenea să vă spun că în condițiile în care opoziția ar fi reușit să blocheze această victorie a partidului de guvernământ ar fi reprezentat un semnal puternic pentru votul pe moțiune de a doua zi dimineața. Și cum diferența de voturi a fost de doar 8 voturi, orice s-ar fi putut întâmpla în condițiile în care PNL și PSD ar fi demonstrat unitate și forță în seara zilei de luni prin blocarea unui nou vot dat pentru reprezentantul desemnat de Camera Deputaților la Curtea Constituțională.

  Mihăiță Calimente - declarație politică analizând asemănarea între cancer și Traian Băsescu;

Domnul Mihăiță Calimente:

Astăzi doresc să vă spun câteva cuvinte despre cancer. Cancerul este o categorie de boli caracterizate printr-o diviziune necontrolată a celulelor și capacitatea acestor celule de a invada alte țesuturi din organism, fie prin creștere directă în țesuturi adiacente (invazie) sau prin migrația celulelor spre locuri mai îndepărtate în organism (metastază).

Nu vă speriați, stimați colegi, nu am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă ține o prelegere pe teme medicale. Nu pot însă să nu observ asemănarea izbitoare între "boala secolului" și Traian Băsescu. Și în cazul lui Traian Băsescu, avem de a face cu o evoluție necontrolată în interiorul unui organism viu, care este societatea românească și care atacă toate celulele sănătoase ale acestui organism, dezvoltându-se și atacând tot ce are acesta mai bun.

Mi se pare absolut corectă această comparație în condițiile în care Președintele României a atacat tot ce avea mai bun societatea românească: elite, morală, sistem de învățământ, intelectualitate, absolut tot.

Mai mult, Traian Băsescu a reușit să lovească și în structura națională a statului român, prin menținerea la guvernare, în vederea susținerii guvernului său de marionete, a UDMR, partid care nu urmărește altceva decât împărțirea României și nerespectarea Constituției.

Chiar Traian Băsescu calcă în picioare Constituția României, transformând-o într-un preș la poarta Palatului Snagov, acolo unde a preluat pe față funcția de președinte al PDL.

Pentru România, metastaza nu este departe, dar, din punctul meu de vedere, comparația între Traian Băsescu și cancer se oprește aici, pentru că societatea românească începe să reacționeze. Această acțiune s-a văzut și zilele trecute în Parlament. Moțiunea nu a trecut, dar a rupt puternic din forța unei dictaturi asumate de Băsescu. Mai mult, afirm cu cea mai mare responsabilitate că Băsescu și PDL sunt terminate politic, pierzându-și cea mai mare parte din sprijinul popular.

Cu oamenii care nu mai cred în președintele lor și în Guvern, cu un Parlament în care voturile împotriva Executivului, deși insuficiente, au fost mai multe decât cele în favoarea acestuia, teoria democratică spune un singur lucru clar: conducerea actuală a României este ilegitimă, trăsătură definitorie a unei dictaturi.

Ilegitimitatea însă nu poate dura o veșnicie, chiar regimuri dictatoriale mult mai puternice au avut un sfârșit tragic la un moment dat. Asta se va întâmpla și în cazul Băsescu - cancerul României.

  Constantin Chirilă - declarație politică cu tema Sprijin pentru zonele vulnerabile la nitrați din Dobrogea;

Domnul Constantin Chirilă:

"Sprijin pentru zonele vulnerabile la nitrați din Dobrogea"

Sudul României figurează printre zonele din Uniunea Europeană în care apele subterane conțin niveluri crescute de nitrați. Un raport al Comisiei Europene precizează că folosirea agricolă a fertilizatorilor chimici și organici cu nitrați este o sursă majoră de poluare a apei în Europa.

România are obligația de a implementa directiva europeană privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole. Principalele obiective ale Directivei 91/676/CEE, cuprinse în Planul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării din surse agricole, sunt următoarele:

  • reducerea poluării produse sau induse de nitrați din surse agricole;
  • prevenirea poluării apelor cu nitrați;
  • raționalizarea și optimizarea utilizării îngrășămintelor chimice și organice.

Îmbucurător este faptul că Ministerul Mediului și Pădurilor a demarat proiectul "Controlul integrat al poluării cu nitrați" finanțat de Banca Mondială din fonduri ale Facilității Globale de Mediu (GEF).

Din câte am văzut, obiectivul general al proiectului îl reprezintă acordarea de sprijin Guvernului României în vederea alinierii la cerințele Directivei Nitraților a UE prin: a) reducerea deversărilor de nitrați în corpurile de apă; b) promovarea schimbărilor comportamentale la nivel regional; c) sprijin pentru întărirea cadrului de reglementare și capacității instituționale. Obiectivul global de mediu este reducerea pe termen lung a deversărilor de nitrați în apele ce se varsă în Dunăre și Marea Neagră, printr-un management integrat al solului și apelor.

Ce nu este tot atât de îmbucurător, este faptul că din totalul celor 251 de localități selectate să beneficieze de sprijin financiar, nu este nicio localitate din Dobrogea. Ca deputat de Constanța, cunosc bine realitățile acestui județ. Cunosc bine localitățile rurale și cred că este destul de greu să implementeze prevederile Directivei Nitrați. Mai mult decât atât, Dobrogea are multe zone vulnerabile și, în acest context, aș face un apel către Ministerul Mediului să includă în această listă și localități din sud-estul țării. Cred că a fost o regretabilă scăpare a celor care au întocmit lista și cred că este de datoria noastră să reparăm această eroare.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Printre declarații;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Printre declarații"

În momentul în care mi-am exprimat votul pentru moțiunea de cenzură, nu am făcut-o decât din considerente morale. Pur și simplu, era unica opțiune pentru a putea să privesc oamenii și pe mine. Nu m-au interesat în acel moment posibilele declarații laudative sau punitive ale celor care fac politica sau care analizează fenomenul politic.

Din acest motiv, declarația domnului Nichita, prin care susține că nici nu se pune problema revenirii mele în PSD, este total nelalocul ei. Nu se pune problema înregimentării mele în acest moment în niciun partid, în PSD cu atât mai puțin, și în organizația Iași condusă de distinsul mai sus numitul domn și mai puțin.

Să nu uităm că plecarea mea din PSD nu a fost cauzată deneînțelegeri cu liderii naționali, cu care am colaborat mereu bine și cu care am avut o relație permanentă de respect reciproc, ci s-a produs în urmaextrem de proastei comunicări cuinițial numitul domn șiabsenței sprijinului politic pe plan localîn realizarea principalului meu punct din programul politic din campania electorală, program cu care inițial a fost 100% de acord.

În urma alegerilor locale în PSD la nivelul municipiului și județului Iași, în structura conducerii nu s-a schimbat nimic, deși rezultatele destul de modeste ale ultimelor campanii electorale ar fi impus-o.Așadar, revenirea în PSD Iași, anchilozat în aceleași tipare de mai bine de zece ani, neadaptat și chiar nereformat, este cea mai puțin ofertantăvariantă care mi se deschide.

Agenda îmi va fi ocupată în continuare cu promovarea legilor menite să întregească promisiunile făcute în campanie, legi pentru care sunt convins ca voi obține sprijinul tuturor celor care doresc cu adevăratbinele Iașiului.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică De ce am votat pentru ...;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"De ce am votat pentru..."

Prin natura meseriei mele, prea puține lucruri pe care le fac sunt de natură să fie plăcute. Cu toate acestea, pacienții acceptă manevrele medicale deoarece știu că ele sunt cele care îi salvează viața sau îi aduc sănătatea înapoi. Nu pot să îi spun unui pacient: "Îți voi face ceva care doare foarte tare, dar nu sunt studii care să ateste că îți și va ajuta în vreun fel".

Știu că urmează o perioadă foarte grea, dar ea trebuie neapărat să fie încununată cu speranță, iar această speranță nu poate fi dată decât de competență maximă și transparență absolută.

Am votat conform principiilor mele morale, mă pot uita în ochii oricui și mai ales mă pot uita în oglindă fără să mă apese conștiința că din cauza mea mâine mulți copii vor trebui să mănânce cu 25 sau chiar 50% mai puțin, că vor trebui să îmbrace o hăinuță și după aceasta va trebui peticită, că pensionarii, care oricum aveau nevoie de servicii medicale mai mult decât alte categorii, nu vor mai avea cu ce să își ia rețetele, că vor trebui să rezolve o dilemă extremă: îmi cumpăr medicamente, ori de mâncare, ori îmi plătesc întreținerea?

Sunt și voi fi alături de colegii mei care trudesc zile și nopți, alături de cazuri de multe ori disperate, plătiți și până acum cu salarii mici și mă tem că, în scurt timp, vor fi din ce în ce mai puțini deoarece se vor duce să muncească în țări unde li se recunoaște munca din toate punctele de vedere.

Am votat pentru a nu trebui să mint profesorii că pot face performanță cu copiii noștri și dacă sunt ceva mai flămânzi, mai prost îmbrăcați și cu restanțe la bancă. Am votat pentru că nu pot spune polițiștilor că nu trebuie să fie invidioși pe averea hoților și că foamea poate fi combătută și cu principii așa ca să fie rezistenți la mită, iar militarii noștri aflați pe teatre de război, departe de țară, pot muri și pe bani mai puțini ca să nu întregească și ei dezmățul bugetar creat de prea mulți pensionari, prea mulți dascăli, prea multe cadre sanitare, prea mulțipolițiști și prea mulți militari.

Am votat, deoarece am constatat că, în general, noi, bugetarii, încurcăm cam tare.

Aștept cu interes introducerea taxei pe respirat.

Vă închipuiți că dacă fiecare cetățean al României respiră de aproximativ 18 ori pe minut și am percepe doar un ban pe fiecare respirație, câți bani am aduce la buget.

Singura problemă este că din cauza scăderii veniturilor vor respira din ce în ce mai puțini, și asta nu este o metaforă.

  Cristian Rizea - declarație politică intitulată La Loteria Română încă e loc de tunuri;

Domnul Cristian Rizea:

"La Loteria Română încă e loc de tunuri"

Domnul Emil Boc spune că nu sunt bani. Domnul Sebastian Vlădescu amenință cu creșterea taxelor, din același motiv, că nu sunt bani. La domnul Radu Berceanu chiar se vede că nu sunt bani, kilometrii de autostradă promiși rămânând deocamdată doar pe hârtie. Însă iată că Loteria Română chiar are bani! Mai exact are cel puțin 4 milioane de euro pentru a cadastra și intabula 1000 de imobile.

În urmă cu puțin timp, Loteria Română a organizat o licitație deschisă pentru a desemna firma câștigătoare ce urmează să execute lucrările cadastrale și de intabulare a 1000 de imobile aparținând acestei instituții. Firma câștigătoare a fost SC Construct Co Grup, însă nu a avut cea mai bună ofertă în sensul prețului, ci dimpotrivă, a prezentat cel mai mare preț. Astfel, pentru aceste servicii, Loteria Româna ajunge să plătească 4000 de euro/ amplasament, în condițiile în care pe piața liberă prețul practicat este de cel puțin 10 ori mai mic.

Eu înțeleg că licitațiile în România se fac cu ușile închise cu mult înainte de a fi publicat caietul de sarcini, pe care de cele mai multe ori îl redactează însăși firma care "trebuie" să câștige, însă în condițiile în care bugetarii și pensionarii au ieșit în stradă pentru că Guvernul a anunțat măsuri mult prea greu de suportat, mi se pare inacceptabil să alegi o ofertă de 4 milioane de euro în condițiile în care existau oferte de 1,2 milioane de euro. Lăsând la o parte faptul că se încalcă principiile unei licitații publice deschise, acestea sunt detalii insignifiante pentru Executivul nostru, este o dovadă de imoralitate și ipocrizie față de cetățenii acestei țări. Se pare că ei sunt singurii care vor suporta austeritatea. Nici acum, în al 12-lea ceas, când scaunele guvernanților se clatină și au trecut ca prin urechile acului de moțiunea de cenzură, nu se dau bătuți și nu vor să nu lase în urma lor niciun leu din banii publici.

Diferența de aproape 3 milioane de euro pe care Loteria Română a preferat să o achite către firma SC Construct Co Grup, doar pentru că avea pentru GPS cu 220 de canale și scanner 3D poate că nu este una mare pentru cei care au plănuit această fraudă, însă ea este uriașă pentru cei cărora urmează să li se taie 25% din salarii și 15% din pensii.

Și deoarece gaura în buget nu este destul de mare, să nu uităm că imediat după instalarea în funcție, în februarie 2009, domnul Gheorghe Benea, director general al Companiei Naționale Loteria Română a angajat o renumită casă de avocatură, Rațiu & Rațiu, cu milioane de euro, pentru a prelua litigiile instituției, deși Departamentul juridic al Loteriei Române avea prevăzute 29 de posturi de juriști, dintre care doar cinci erau ocupate. Contractul de asistență juridică și reprezentare cu firma Rațiu & Rațiu este o nouă dovadă de cheltuire irațională și netransparentă a banului public.

Așteptăm în continuare răspunsuri și soluții, însă acestea întârzie să apară. O să închei în aceeași notă în care am început. Se pare că dacă se dorește cu adevărat, bani se găsesc. Totuși, modul în care aceștia sunt folosiți nu este unul de utilitate publică, ci unul de înavuțire a celor care au acces și control asupra resurselor.

  Daniel Buda - declarație politică cu subiectul România, membră a Uniunii Europene, dar fără viză în Spațiul Schengen;

Domnul Daniel Buda:

"România, membră a Uniunii Europene, dar fără viză în Spațiul Schengen"

După aderarea la structurile europene, toate demersurile inițiate de țara noastră s-au axat pe câteva capitole considerate problematice, între care justiția, afacerile interne și externe. În momentul semnării tratatului de aderare la Uniunea Europeană, toate forțele politice din România, indiferent de coloratura politică, și-au manifestat, la unison, voința politică de a contribui la adoptarea tuturor măsurilor necesare integrării în cadrul structurilor europene.

Perioada care a trecut după momentul 1 ianuarie 2007 a fost contra cronometru, marcată de lupta cu inerția, cu mentalitățile depășite, cu interesele înguste de partid sau cu orgoliile personale. Deși ne-am angajat cu toții, ne-am luat răspunderea politică să contribuim la reformarea clasei politice, la reformarea justiției, la anihilarea practicilor de corupție, la lupta cu birocrația și încetineala adoptării legilor, la libertatea de mișcare și a forței de muncă în cadrul Uniunii Europene, cu toate acestea, unii dintre reprezentanții partidelor din opoziție și-au manifestat, constant, reticența pentru aplicarea și adoptarea acestor măsuri de maximă importanță pentru dezvoltarea și atingerea standardelor europene de către țara noastră. Rezistența a venit din toate părțile și în toate domeniile: de la adoptarea celor două coduri juridice - civil și penal - pe care, după dezbateri sterile provocate de opoziție, am reușit să le aprobăm, lupta anticorupție s-a pus greu în mișcare, după o perioadă în care România devenise notorie ca țară cu un înalt grad de corupție, dar fără a avea corupți, până la o reală reformă a societății românești și a clasei politice bazată pe principii și valori europene, toate au fost supuse unor atitudini ostile și blocaje ale politicienilor conduși de propriul interes de partid.

Partidul Democrat Liberal este partidul care a înțeles care este direcția de urmat a României ca stat membru al Uniunii Europene. De aceea nu a ținut cont de piedicile puse și a mers mai departe pentru atingerea unui nivel de viață european, așa cum îl merită cetățenii acestei țări. După 3 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, țara noastră încă se confruntă cu restricții în circulația cetățenilor și a forței de muncă pe teritoriul altor state. De aceea, clasa politică actuală are datoria de a face toate demersurile necesare astfel încât să se renunțe la aceste restricții. Rezultatele din ultima perioadă, confirmate și în cadrul forurilor europene, evidențiază progrese semnificative făcute de țara noastră în această direcție. Indiferent de obstacolele politice, vom continua munca pentru securizarea frontierelor externe, aplicarea politicilor europene pentru migrația legală, prevenirea și oprirea migrației ilegale și, desigur, pentru introducerea sistemului de informații Schengen. Este responsabilitatea noastră, a celor care vremelnic ne aflăm la guvernare sau în opoziție, de a continua munca și eforturile depuse după aderarea României la UE să oferim românilor posibilitatea de a se bucura pe deplin de drepturile de liberă circulație.

România are obligația de a adopta reformele necesare pentru îndeplinirea criteriilor de convergență pentru intrarea în Spațiul Schengen. În fapt, acest lucru depinde de progresele înregistrate, la nivelul instituțiilor statului român, cu privire la asigurarea bunei funcționări a piețelor, a statului de drept, a unui mediu de afaceri predictibil și stabil și, desigur, implementarea unor sisteme moderne, eficiente și eficace de justiție, educație, sănătate, agricultură și dezvoltare rurală, economie și finanțe publice. Prin politicile promovate, Partidul Democrat Liberal are misiunea să scoată România din criză, dar și să accelereze demersurile privind cooperarea internațională și europeană în domeniul reglementării și asigurării accesului echitabil și deschis la piețele țărilor europene astfel încât România să răspundă problemelor create de criză și cerinței de îmbunătățire a investițiilor.

Avem datoria de a fi o națiune responsabilă, în primul rând față de noi înșine și apoi față de ceilalți, prin îndeplinirea angajamentelor luate în cadrul structurilor europene, de a căror realizare depinde în mod direct și bunăstarea cetățenilor acestei țări.

  Marius Rogin - declarație politică cu titlul Alegerile din Olanda;

Domnul Marius Rogin:

"Alegerile din Olanda"

Rezultatul alegerilor din Olanda este în consonanță cu evoluțiile din Europa. Alegerile anticipate din Olanda au fost câștigate pentru prima dată după aproape 100 de ani de către liberali. Rezultatul vine să confirme o tendință generală la nivelul întregii Europe.

Schimbarea de guvern din Olanda a fost provocată de criza economică și nu de xenofobie. Electoratul olandez l-a sancționat pe nepopularul premier conservator Jan Peter Balkenende, încrezându-se în liderul partidului liberal de dreapta, Mark Rutte, care a promis în campanie crearea de noi locuri de muncă.

Totuși, dezbaterea legată de moneda euro și de criza datoriilor nu a produs un derapaj complet spre dreapta în Olanda, fiindcă social-democrații au reușit să se claseze în Camera inferioară a Parlamentului pe locul doi, la distanță minimă de câștigători.

Rezultat obținut de islamofobul Geert Wilders, un populist de dreapta, este expresia unei adânci nesiguranțe existente în sânul societății olandeze, legată de tratamentul ce trebuie aplicat imigranților și mahomedanilor.

În general, în societate domnește nemulțumirea că sistemele de protecție socială sunt luate cu asalt de străini, că integrarea acestora a eșuat și în țară s-au format societăți paralele. Aceste temeri se suprapun și se contopesc chiar cu frica pentru ziua de mâine, provocată de prezenta criză economică.

Pe fundalul acestei stări de fapt nu trebuie să mire că liberalii care au devenit cea mai puternică formațiune au cerut în fața Parlamentului de la Haga ca ajutoarele sociale să nu fie plătite către străinii provenind din state nemembre ale UE decât după 10 ani.

Alcătuirea guvernului va fi complicată în Olanda. Cele 10 partide parlamentare pot forma până la șase coaliții, care urmează a fi sondate de așa-numitul "informator" desemnat în curând de regină.

Rezultatul scrutinului se înscrie într-o tendință generală în Europa, în ciuda particularităților olandeze. Criza economică a determinat deja în acest an schimbări de guvern în Marea Britanie, Cehia și Ungaria. În toate aceste țări, alegerile au fost câștigate de conservatori. În Spania, cea de-a patra țară ca pondere din zona euro, guvernul laburist minoritar se luptă pentru supraviețuire, în condițiile în care reformele sale nu se bucură de popularitate.

Totuși, și unele alianțe conservatoare au pierdut puterea din cauza crizei financiare și economice. Așa de pildă, alianța conservator-liberală din Letonia s-a destrămat, alegeri anticipate fiind programate pentru luna octombrie, iar în Grecia, conservatorii au pierdut puterea deja din toamna anului trecut, fiind înlocuiți de socialiști.

O relativă stabilitate se poate constata în Franța, Polonia și Italia. În Germania, chiar dacă raporturile dintre liberali și conservatori sunt tensionate, nu există un risc major ca alianța să se destrame.

Îngrijorător este că în numeroase state, mai ales din Europa Centrală și de Est, pe fondul problemelor economice majore existente apare o creștere a neîncrederii față de imigranți și față de minoritățile din propria țară, fie ei țigani, evrei sau homosexuali. În Cehia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria, Croația și Serbia se poate constata un reviriment al extremei drepte.

Pentru activitatea UE, numeroasele schimbări de guvern sunt mai degrabă contraproductive. În vederea depășirii crizei economice, Consiliul European ar avea nevoie de stabilitate și continuitate. Acestea lipsesc însă, fiindcă la următoarea reuniune la vârf, o treime din echipă va fi formată din politicieni noi.

  Gheorghe Ciobanu - Considerente privind remanierea guvernamentală și limitarea deficitului bugetar;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Considerente privind remanierea guvernamentală și limitarea deficitului bugetar"

Respingerea moțiunii de cenzură inițiate de PSD și PNL este un semnal puternic pe care clasa politică românească îl transmite mediului economic. După mult timp, parlamentarii, culmea!, aleși uninominal, au lăsat la o parte interesul electoral propriu și au ales calea corectă. În acest moment, responsabilitatea se deplasează dinspre Parlament spre Guvern. Executivul are acum toate pârghiile pentru a pune în aplicare programul de reducere a cheltuielilor bugetare pe care și-a asumat răspunderea. Nouă, ca parlamentari, ne rămâne obligația să monitorizăm eficiența cu care Executivul pune în aplicare planul de austeritate.

Actuala formulă ministerială este una care are, cu siguranță, plusuri și minusuri. Dintr-o anumită perspectivă, o remaniere guvernamentală poate fi oportună. Nu pentru a înlocui un ministru cu altul, ci poate pentru a restructura unele ministere care nu își au utilitatea într-o asemenea perioadă. O formulă de Executiv mai suplă, având 10-12 ministere, poate fi dezirabilă în detrimentul actualei formule guvernamentale. Nu trebuie uitat că această formulă este moștenită în bună parte din perioada în care prim-ministru era Călin Popescu Tăriceanu. Or, la momentul respectiv, criza economică încă nu-și făcuse efectul și se justifica un număr mai mare de ministere.

Remanierea guvernamentală, dacă ea se va produce, nu trebuie să stea sub calculul factorului electoral. E mai puțin important acum dacă principalul partid de guvernământ scade în preferințele electoratului, mai important este ca Guvernul să devină mai eficient. De aceea, remanierea nu e musai să se facă săptămâna aceasta sau peste două săptămâni sau peste o lună, mai ales că eu cred că înlocuirea unor miniștri cheie poate să afecteze tocmai ceea ce se numește operaționalitate pe termen scurt. Nu ne permitem să amânăm momentul implementării măsurilor de austeritate pentru că asta ar însemna noi decalaje ale efectelor pozitive. Voi repeta ori de câte ori va fi nevoie: factorul determinant în acest moment este timpul. Dacă noi am fi luat toate aceste măsuri anul trecut sau la începutul anului acesta, lucrurile ar fi stat cu totul diferit în acest moment.

Din punct de vedere funcțional, în prezenta declarație politică aș vrea să fac un scurt comentariu asupra unui principiu din dezbaterea publică prezentat, cred eu, distorsionat. Este vorba despre nivelul deficitului bugetar. Realitatea contondentă este aceea că multe firme nu își mai plătesc la timp impozitele, nu pentru că ar fi dat faliment, nu pentru că ar fi intrat în insolvență, ci, pur și simplu, pentru că nu au lichidități și atunci preferă această variantă. În condițiile date, veniturile estimate de Ministerul Finanțelor nu concordă cu veniturile reale. Dacă noi am face în așa fel încât respectivele firme să aibă banii pentru a-și plăti impozitele, atunci, implicit, deficitul bugetar ar scădea considerabil.

De aceea, cred că pe două direcții merită insistat în perioada următoare. Cea mai importantă este cea a creditării pentru a oferi, în sfârșit, credite mediului privat, pentru a crea acel rulaj de bani necesar oricărei economii funcționale. Cea de-a doua zonă de interes este cea a felului în care își face treaba Garda Financiară. Consider că reprezentanții ANAF ar trebui să dea dovadă de o rigoare mult mai mare în această perioadă. Problema nu este a celui care face evaziune fiscală, ci a statului, care nu știe să se protejeze de această molimă. Ca să parafrazez, problema nu este a șoferului care trece pe roșu, ci a polițistului care nu-i dă amendă și nu-i ia carnetul. De aceea, dintr-o anumită perspectivă, nu sunt de acord cu plata t.v.a.-ului la intrarea unor bunuri în țară, mai ales că respectiva măsură nu corespunde nici măcar acquis-ului comunitar. Pe mine nu mă satisface explicația ministrului Vlădescu referitoare la punerea în practică a măsurii de infringement din partea Comisiei Europene. Consider că problema trebuie rezolvată de statul român, iar responsabilitatea nu trebuie plasată în zona mediului de afaceri onest și cinstit. Când toată lumea se plânge de cash-flow, tu, ca stat, nu poți merge în zona aplicării unui nou garou financiar.

Sunt de acord cu unirea Gărzii Financiare cu reprezentanții vamali, sunt de acord cu mult mai multe controale pe care ar trebui să le deruleze structurile din subordinea Ministerului Administrației și Internelor. Sunt de acord cu orice tip de măsură a combaterii evaziunii fiscale care nu sporește artificial costurile produselor de import și nu generează blocaje financiare suplimentare. Și-așa, statul s-a împrumutat de la bănci, lăsând multe firme private necreditate.

În final, aș vrea să transmit o laudă, o încurajare Guvernului, care a decis că una dintre prioritățile sale în următoarea perioadă trebuie să fie plata datoriilor către firmele private. A-i da mediului de afaceri banii pentru care acesta a muncit creează cu adevărat premisele unei reveniri economice importante. În măsura în care acest tip de stimulent va produce efectele scontate, cred că în toamnă ar fi oportună o dezbatere mai largă privind posibilitatea ca firmele să plătească t.v.a. abia în momentul încasării facturii, nu în momentul emiterii sale, așa cum se întâmplă acum.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică: Soluții de vreme bună și construcția de vreme grea;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Soluții de vreme bună și construcția de vreme grea"

România și cetățenii României se găsesc într-o situație dificilă, perioada dezvoltării speculative creează efecte asupra stării economiei, a vieții politice și a calității vieții cetățenilor.

În acest moment, consider că este necesară o analiză clară și profesionistă asupra stării României, cu precădere asupra situației economiei, a investițiilor, asupra firmelor care execută investițiile, a situației acestora, a capacității lor financiare și tehnologice, a pregătirii acestora pentru bătălia economică care trebuie dusă la nivelul Europei, asupra soluțiilor posibile din punctul de vedere al politicilor monetare, financiare, fiscale, sociale și economice, din punctul de vedere al specialiștilor din domeniul economiei și al dezvoltării durabile și din punctul de vedere al instrumentelor juridice și constituționale care creează cadrul de reglementare și de funcționare.

Specialiștii analizelor de acest tip afirmă că ar trebui explicate cauzele crizei economice, pentru a putea stabili pașii care trebuie efectuați pentru atenuarea prezentei situații. S-ar putea spune foarte multe în această direcție, dar aș vrea să amintesc câteva lucruri care sunt neglijate în anumite explicații care sunt date în momentul de față. Iată câteva dintre ele:

  • distrugerea sofisticată a mijloacelor de producție, fie prin sistemul de privatizare, fie prin nepăsarea transformării acestora în suportul unor activități necompetitive și ineficiente;
  • achiziționarea masivă și cumpărarea produselor de pe piețele mai dezvoltate din punct de vedere economic;
  • lipsa unei strategii de dezvoltare și promovarea capitalului cu preponderență în cadrul tranzacțiilor imobiliare, la care se adaugă folosirea ineficientă a resurselor financiare dobândite, din punctul de vedere al investițiilor productive și al dezvoltării durabile;
  • dezvoltarea unui consum neacoperit prin dezvoltarea unor sisteme de creditare inteligente și facile, asigurându-se cu precădere achiziționarea produselor altora;
  • transferarea masei monetare peste graniță și alimentarea, pe această cale, a economiilor deja dezvoltate;
  • neluarea în considerare într-o manieră concretă a strategiilor și a finanțărilor care funcționează la nivelul Uniunii Europene;
  • neasigurarea transparenței în ceea ce privește utilizarea banului public, neglijându-se astfel realizarea marilor lucrări de infrastructură și consolidarea firmelor românești în context european și global. Transparența este necesară și pentru a se evita percepția de astăzi că alimentarea bugetului de stat se face într-un sac fără fund, gestionat discreționar și clientelar, chiar în momentul în care statul a devenit un dator veșnic și constrâns să preia și alte datorii ale altora de aici sau de prin alte părți.

Aceste lucruri sunt confirmate de îngrijorarea mediului de afaceri, exprimată prin reprezentanții Camerei de Comerț și Industrie a României, în care se arată că se încearcă "exterminarea capitalului românesc, existând afaceriști străini care doresc să cumpere societățile românești, profitând de oportunitatea oferită de criza economică. Capitalul românesc mai reprezintă doar 15% din economia românească, iar Guvernul nu are pârghii să relanseze economia în aceste condiții. Guvernanții ar trebui să poarte negocieri cu cei care controlează economic România și să obțină condiții mai bune pentru țara noastră, inclusiv cu băncile care obțin profituri uriașe de pe urma dinamitării mediului de afaceri". Antreprenorii români se simt frustrați pentru că "băncile solicită o dobândă mai mare decât cea aplicată clienților care provin din țara lor de origine și țin la acea dobândă", în speranța că va apare renunțarea la creditul respectiv. Prin urmare, băncile trebuie să fie obligate legislativ să lucreze cu dobânzile pe care le aplică la nivel european. Ce se întâmplă este "o campanie de exterminare a mediului de afaceri autohton, astfel că așa vom fi mereu dependenți de alții". (Nicolae Țucunel, vicepreședintele Camerei de Comerț și Industrie a României).

Pot fi arătate și alte aspecte, dar și din acestea rezultă clar că lipsa resurselor financiare la nivelul mediului de afaceri și la nivelul bugetului de stat constituie principala problemă cu care se confruntă România în momentul de față. În concluzie, avem o lipsă majoră de capital pe o piață care trebuie sa fie în plină dezvoltare. Se știe că sunt necesare măsuri pe termen mediu și lung pentru a ne așeza cu adevărat în familia europeană. Pentru a avea, în același timp, o bază reală pentru eliminarea măsurilor de austeritate până la sfârșitul anului, consider că sunt necesare măsuri imediate, proactive de redresare a economiei, în sensul disponibilizării, în primul rând, a resurselor financiare. Deblocarea economiei are nevoie de infuzie de capital și de introducerea unei mase monetare în țară pentru a putea dezvolta mijloace productive și a crește puterea de cumpărare a populației. Și pentru faptul că integrarea în Europa abia a început, asigurarea resurselor financiare poate să facă apel la atragerea capitalului străin sau la găsirea soluțiilor interne. Acestea din urmă, chiar dacă nu sunt în stare să deblocheze singure situația, pot atenua, cel puțin, starea dificilă în care ne găsim. Soluțiile preconizate trebuie să vizeze mărirea vitezei de circulație a capitalului și creșterea capacității de consum.

Pentru realizarea acestora propun următoarele măsuri:

  • deducerea integrală a sumelor investite, cu efecte benefice asupra creșterii consumului și a ușurării controlului fiscal, într-o primă fază, această procedură asigurându-se cel puțin pentru activitățile productive de bază;
  • recuperarea creanțelor statului român de la agenții privați prin convertirea acestora în acțiuni la companiile private. În această manieră, statul devine asociat cu partenerul privat în contul datoriei pe care acesta o are față de statul român. Astfel, reprezentanții statului vor deveni membrii în consiliile de administrație ale societăților private care nu mai au calitatea de datornici, ci de parteneri ai statului. În această manieră, ar exista un obstacol în calea achiziționării de către alții, pe prețuri de nimic, a societăților aflate în dificultate, cu o condiție, aceea ca instituțiile statului să trateze cu maximă corectitudine și transparență această nouă relație.

Efectele acestor măsuri pot fi următoarele: achitarea datoriilor către stat, acolo unde este rea-voință, deoarece este puțin probabil ca agentul economic să dorească pentru afacerea sa un nou partener, și acesta să fie statul; transferarea în sistemul privat a unor funcționari ai statului, aceștia trebuind să opteze pentru funcția publică administrativă sau pentru funcția de reprezentant al statului într-o societate sau un grup de societăți, măsura fiind benefică și în perspectiva viitoarelor disponibilizări; ajutor către societățile aflate cu adevărat în dificultate prin stoparea penalităților de întârziere; posibilitatea participării acestor firme la licitații și la accesarea fondurilor europene prin eliminarea constrângerilor de neparticipare datorită datoriilor la bugetul consolidat al statului. Această modalitate, corelată și cu un management îmbunătățit, poate să determine o relansare economică, care altfel nu s-ar putea face decât prin infuzie de capital, capital care nu există;

  • evitarea pe cât posibil a plăților "cash" și asigurarea plăților prin cardurile bancare, prin această modalitate se valorifică și sumele nefiscalizate, iar o parte din economia subterană va ieși la suprafață;
  • crearea unui fond de locuințe prin preluarea acestora de la companiile imobiliare falimentare în contul datoriilor și transformarea acestora în locuințe de serviciu; aceste locuințe pot să fie închiriate bugetarilor sau acordate ca locuință viageră celor care au ieșit la pensie sau au încheiat o misiune în slujba României, în condițiile clare stabilite de o lege specifică. Acest fond de locuințe se poate transforma în sursă de venit către stat și ar debloca societățile imobiliare aflate în dificultate;
  • eliminarea monopolurilor de la produsele de bază, în special la energia electrică și la gazul metan, fie prin adoptarea unei politici clare antitrust, fie prin preluarea lor de către statul român;
  • realizarea din producție proprie a fondului de consum elementar, cu precădere a hranei și a energiei, altfel orice creștere a consumului, în special pe produsele și serviciile altora, ne-ar readuce într-o situație similară, probabil mult amplificată;
  • includerea în caietele de sarcini a unor indicatori de performanță socială și de implicare la nivelul comunității pentru firmele doritoare, participante la licitații.

Poate că nu am construit un cadru politic complet, însă consider că în momentul de față este necesară o activitate intensă în găsirea soluțiilor, în discutarea acestora, în proiectarea variantelor necesare pentru a demonstra faptul că soluțiile bune nu sunt numai cele care apar pe vreme bună, ci, cu precădere, cele care sunt create și impuse vremurilor grele, cu furtună la nivel financiar, economic și politic.

Practic, astăzi ne aflăm între soluțiile de vreme bună și construcția de vreme grea. Cele trecute puteau fi mai bune, iar cele care vor veni, obligatoriu, trebuie să fie mai bune la nivelul construcției.

Consider că aceste gânduri sunt fundamentale pentru a putea spune că va fi mai bine dacă se va acționa corect și corespunzător.

  Ciprian Minodor Dobre - prezentarea unor considerații în privința absorbției și cheltuirii fondurilor comunitare;

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Actuala putere a găsit și perfecționat nenumărate metode de conectare a banului public la interesele private și de partid și de aceea ne confruntăm acum cu situații în care proiecte de interes public și pentru comunitățile locale suferă și se deteriorează din cauza lipsei de finanțare.

În această situație se află și proiectele finanțate din fonduri europene existând numeroase sesizări privind nereguli în evaluarea și acceptarea dosarelor. Tocmai de aceea, consider necesar și am solicitat Camerei Deputaților să înființeze o Comisie de anchetă parlamentară privind situația proiectelor finanțate pe măsura 3.2.2. Sesizările în această chestiune au ajuns și în atenția oficialilor europeni care au luat în calcul trimiterea în România a unei Comisii de monitorizare și control pentru a verifica modul în care sunt atribuite și cheltuite fondurile europene.

Banii atribuiți proiectelor pe măsura 3.2.2. trebuie să se reflecte exact în destinațiile lor inițiale: dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru agenții economici și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale, adică îmbunătățirea vieții din mediul rural și nu trebuie să devină o resursă pentru finanțarea partidelor aflate la putere.

Suspiciunile asupra felului în care sunt atribuite fondurilor și a modului de cheltuire derivă din câteva evidențe semnalate atât de autoritățile locale, reprezentanți ai societății civile și mass-media precum: schimbarea criteriilor de evaluare în timpul evaluării proiectelor, deci schimbarea regulilor în timpul jocului, supra-reglementări și complicarea procedurilor legislative din partea României în dezacord cu procedurile și legislația europene privind modalitățile de atribuire a contractelor și la schimbarea criteriilor de evaluare.

Acestea sunt motivele pentru care este necesară înființarea unei comisii de anchetă parlamentară pentru a aduce clarificările necesare și care să îndepărteze orice pată de pe obrazul României în privința absorbției și cheltuirii fondurilor comunitare.

  Mircea Marin - declarație politică intitulată Reconciliere acum;

Domnul Mircea Marin:

"Reconciliere acum"

După 20 de ani de la revoluție, România are nevoie de încă o revoluție. Cea a reconcilierii naționale. Am încercat și am experimentat formule politice diverse care ne-au adus fără discuție libertate, integrare și progres. Dar nu a fost suficient. România are nevoie mai mult ca oricând de pace internă, o "pax democratica", precum altădată "pax romana", reprezintă un parteneriat pentru dezvoltare. O pace democratică în care fiecare, umăr la umăr, ca în vechile falange, să ne așezăm la lucru în jurul unor programe de dezvoltare și renaștere națională.

În mijlocul acestei reconcilieri sunt chemate instituțiile statului și, înainte de toate, Parlamentul, prima instituție a țării, reprezentativă la nivel național, alături de Președinție, cu atribuții legislative.

Parlamentul, cu una, cu două sau cu mai multe camere, cu mai mulți sau mai puțini membri, a avut rolul de a face posibilă concilierea. Acolo era și este locul ca oamenii să vorbească și să lucreze pe teme de interes public, pe teme de interes național.

Parlamentul este credibil și reprezintă o garanție în fața tentațiilor extremiste, autoritariste, militariste de ieri și de azi, de la noi și de aiurea. Este foarte adevărat că din punct de vedere istoric spațiul românesc se află în afara unei tradiții parlamentare puternice, dar niciun popor nu s-a născut învățat, cu atât mai puțin poporul român care s-a născut atât de greu, în condiții atât de dificile. Mai târziu asta l-a ajutat să depășească momente critice.

Unul dintre aceste momente, poate cel mai dramatic din istoria sa, a fost anul 1940. Atunci, România a pierdut jumătate din teritoriu, regele a abdicat, democrația a fost suspendată, un partid extremist a ajuns la putere și peste un an țara intra în război, toate acestea, repet, doar într-un singur an. A fost prea mult chiar și pentru un popor încercat ca al nostru. Și toate acestea mai ales din cauza vrajbei interne.

Reconcilierea de azi ar trebui începută în primul rând cu schimbarea atitudinii unor colegi parlamentari și cu refacerea imaginii principalei instituții a democrației românești. Toate acestea ar fi trecut mai ușor dacă clasa politică, Parlamentul, ar fi reușit să strângă în jurul său forțele credibile, sănătoase ale societății. Dar ca și astăzi, Parlamentul avea o imagine deformată, în principal negativă, cauzată de performanțele slabe ale unor colegi, dar și din cauza unor permanente atacuri din partea celor care doreau o Românie autoritară, sau o Românie a extremelor.

Desigur, într-un spectacol, cel care se vede cel mai bine este solistul, și chiar mai bine decât el se vede dirijorul, chiar dacă este așezat cu spatele la public. Dar nici solistul și nici dirijorul (clasa politică) nu pot exista fără orchestră, fără instrumente diverse, fără sunete diverse (Parlamentul). Și din acest motiv trebuie să existe un echilibru armonios între toți actorii politici. Tentațiile autoritare, dictatoriale de o parte sau de cealaltă nu fac decât să altereze sunetul și să gonească publicul (poporul) din sală sau chiar să provoace acțiuni violente. Și asta este în dezavantajul tuturor. Aș zice că este în principal în dezavantajul solistului. Haideți, domnilor, "să cântăm" aceeași partitură, aceea a interesului național!

Știu că asemeni mie există colegi tineri care se pot alătura acestui efort de schimbare a imaginii Parlamentului și a parlamentarului. Majoritatea dintre noi suntem la primul mandat. Ca și mine, sunt parlamentari nemulțumiți de imaginea proastă, în parte neadevărată, a instituției în care lucrăm. Haideți să ne concentrăm pe problemele reale ale țării și să găsim soluții. Acum este momentul să lăsăm la o parte divergențele dintre partidele noastre și să dezvoltăm un proiect credibil, un proiect nou pentru România de mâine.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică cu titlul Nu îngropați reforma din educație!;

Doamna Doinița Mariana Chircu:

"Nu îngropați reforma din educație!"

Nu a trecut mai mult de o lună de când Camera Deputaților, printr-un efort concertat al tuturor partidelor parlamentare, a reușit să înainteze Senatului un proiect de lege privind reașezarea, pe baze noi, a procesului de educație din România. A fost un efort greu, sinuos, care a demonstrat că în Camera Deputaților poate exista suficientă înțelepciune politică atunci când este vorba de interesul generațiilor viitoare.

Proiectul adoptat de Camera Deputaților a reprezentat rezultatul unui compromis larg, în care atât partidele de guvernare, cât și cele din opoziție și chiar ministerul de resort au înțeles că orgoliile personale și politice trebuie abandonate în favoarea unei șanse mai bune pentru copiii noștri.

Din nefericire, orice lucru care demarează sub auspicii bune în România are tendința de a sfârși prost. Acest lucru poate caracteriza și proiectul reformei din educație, care a determinat o rivalitate nejustificată în Senatul României, încât opoziția nici nu se mai gândește la conținutul legii, ci doar la modalitățile de a-i împiedica adoptarea. Declarațiile ipocrite ale unor lideri politici privind dorința de a ameliora toate componentele educației din România nu mai sunt crezute nici de ei înșiși.

Avem nevoie cât mai repede de voință politică pentru ca legea să fie adoptată, așa cum s-a convenit politic în Camera Deputaților, înainte de sfârșitul acestei sesiuni parlamentare și în forma negociată politic cu sindicatele de profil și cu reprezentații celor care vor aplica această lege.

Legea educației este legea timpului său. Răspunde problemelor emergente din societatea românească și dorește să impregneze un traseu sigur și corect capitalului uman din România. România nu mai trebuie să fie în topul țărilor cu analfabetism și abandon școlar. România nu-și mai permite șomeri hipercalificați și sectoare de piață neacoperite de formare profesională.

România are nevoie să se impună pe scena europeană și mondială ca un adevărat promotor al cercetării și cunoașterii și nu ca un exportator net de resurse umane superior calificate. Sistemul de educație din România trebuie să înceteze să mai piardă dascăli bine pregătiți, iar școala și slujitorii ei trebuie să-și recâștige locul și rolul în societatea românească.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică cu subiectul România are nevoie de independență energetică;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"România are nevoie de independență energetică"

Chiar dacă ne apropiem de miezul anotimpului cald, iar miza costurilor energiei și securitatea furnizării acesteia nu reprezintă un subiect de cea mai mare actualitate, va trebui să luăm în calcul că vara va trece, iar problemele acestea ne vor presa și ne vor costa mai mult decât ne imaginăm, în ciuda faptului că avem o țară încă bogată, capabilă să susțină mai bine de jumătate din consumul intern de gaz natural și petrol, diferența, din ce în ce mai accentuată și în creștere, provenind din importuri scumpe, prost negociate în trecut și, cel mai rău, incerte.

Experiența "Ukraina" din 2005 și exemplul "Belarus" de anul acesta trebuie să ne scoată din amorțeală și să ne gândim cât mai curând la evitarea unor surprize neplăcute în privința aprovizionării cu resurse energetice.

Soluția provizorie, prefigurată de statele europene, constă în proiectele energetice alternative, precum Nabucco, BTC sau altele. Dar, este și aceasta doar o soluție provizorie!

O strategie energetică sustenabilă, care să protejeze mediul economic național și să îl poată facă mai competitiv, care să protejeze mediul ambiant și care să vegheze la siguranța și sănătatea populației are în vedere implicare, utilizarea și exploatarea inovațiilor și a tehnologiei moderne.

România nu duce lipsă de niciunul dintre elementele care ar putea pune bazele unui program de dezvoltare sustenabilă. România nu duce lipsă de resurse umane bine pregătite. România nu duce lipsă de resurse naturale regenerabile. România nu duce lipsă nici de resurse financiare necesare, având în vedere finanțările asigurate de Uniunea Europeană pentru investițiile în energie verde.

România duce însă lipsă de o viziune și de o strategie pe termen lung, de coerență în implementarea unui plan de măsuri menite să ne scape de dependența energetică din exteriorul frontierelor țării și chiar din afara frontierelor Uniunii Europene.

România încă nu și-a conștientizat importanța și influența în regiunea Mării Negre, oportunitățile derivate din calitatea de membru al UE și pierderile inacțiunii într-o astfel de direcție.

România este în momentul în care își poate decide în mod fericit viitorul.

  Cornelia Brîndușa Novac - declarație politică Despre copiii uitați;

Doamna Cornelia Brîndușa Novac:

"Despre copiii uitați"

Puțini dintre noi își amintesc și înțeleg dramele familiilor care, din nefericire, în loc să se bucure de fericirea adusă de un nou membru al familiei trăiesc coșmarul luptei cu viața pentru propriul copil. Și de parcă nu ar fi suficientă această tragedie, aceste familii se lovesc și de zidul pe care sistemul de asistență medicală și protecție socială l-a ridicat împotriva lor.

Sunt multe cazuri în care anumite dizabilități curabile, din pricina sistemului medical deficitar, se transformă în dizabilități iremediabile. Barierele și piedicile în calea vieții acestor copii sunt în cea mai mare măsură birocratice, determinate de un prost management al sistemului și de subfinanțare. Altfel spus, dacă natura a fost nemiloasă cu soarta acestor copii, noi, cei care putem face ca viața lor să fie mai frumoasă, nu le acordăm nicio șansă.

Sunt puțini cei care se dedică trup și suflet unor cauze nobile, mai importante decât mize politice meschine și vremelnice. Cu doar un dram de voință se pot muta munții. Au demonstrat-o oameni care au trăit tragedii și care nu s-au lăsat bătuți. Grație unui astfel de om, copiii vor avea o nouă secție de chirurgie la Spitalul "Marie Curie" din București. Deci, stimați colegi, se poate!

Azi-noapte a izbucnit un incendiu la Centrul de plasament pentru copii cu dizabilități. Cât timp va trece până efectele nefericitului eveniment vor fi înlăturate? Și, de cine? Tot de către societatea civilă?

Cred cu putere că, din când în când, ar trebui să ne uităm în jurul nostru și să acordăm toată energia noastră unor lucruri mult mai importante decât lupta parlamentară.

  Eugen Constantin Uricec - declarație politică cu tema Trecerea la moneda unică - un obiectiv pe termen scurt;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Trecerea la moneda unică - un obiectiv pe termen scurt"

Știm cu toții că undele seismice ale crizei economice care s-a instalat și în România au periclitat într-o oarecare măsură liniile de convergență ale trecerii la moneda unică europeană, începând cu anul 2014.

Cu toate acestea, grație Băncii Centrale și a acordului de împrumut cu Fondul Monetar Internațional, fluctuațiile cursului de schimb ale monedei naționale au fost păstrate în limite rezonabile. Datoria publică a României se păstrează încă la mai puțin de jumătate din limita de 60% din produsul intern brut, iar inflația, chiar încă mare, poate să îndeplinească obiectivele stabilite la începutul anului.

Singura mare piedică în îndeplinirea exigențelor de la Maastricht rămâne lupta cu deficitul bugetar excesiv. Măsurile de austeritate luate de Guvern nu vor fi suficiente pentru a impregna echilibrul bugetului de stat. Restructurarea administrațiilor publice, a serviciilor publice, eficientizarea cheltuirii banilor publici, precum și creșterea ratei de colectare a veniturilor către 38-40% din produsul intern brut vor crea premisele unui buget statal sănătos.

România are o șansă istorică, din punct de vedere monetar, prin integrarea în această zonă, avantaje economice importante fiind transferate către sectoarele românești dedicate comerțului intraeuropean.

Nu trebuie însă să neglijăm lecția statelor care au adoptat o monedă, fără a fi însă și pregătite din punct de vedere economic. Lecția grecească este cea mai reprezentativă în acest sens. Pe lângă exemplul dat de risipa banilor publici, lecția grecească ne-a demonstrat și avantajele apartenenței la gruparea monetară, care a reușit să sprijine printr-o finanțare importantă deficitul bugetar uriaș al Greciei.

Așadar, de ritmul și calitatea reformelor demarate în prezent, care trebuie susținute pe termen mediu și lung, va depinde în mod decisiv atât sustenabilitatea bugetară, cât și capacitatea economiei de a susține investițiile publice, transferurile bugetare, precum și plata salariilor și a pensiilor publice.

Decizia luării unor măsuri de austeritate în plină criză economică nu reprezintă decât o condiție necesară nu și suficientă. Ea va trebui însoțită imediat de măsuri de sprijinire a întreprinderilor micro, mici și mijlocii și de crearea premiselor favorabile atragerii investițiilor străine directe în domenii în care economia României poate deveni competitivă pe piețele externe și pe piața internă.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată Milostivul Guvern Boc;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Milostivul Guvern Boc"

Incredibilele idei ale guvernanților bocieni sunt mai mult decât șocante și mai ales jenante, în condițiile deciziilor de proliferare a sărăciei în masă.

A le spune românilor că Guvernul este solidar cu ei, după ce le taie în mod abuziv pensiile și salariile, lăsându-i pe mulți dintre cei afectați de aceste măsuri să moară de foame, frizează un cinism fără margini, pe care niciun alt guvernant din Europa nu a mai îndrăznit să-l inventeze.

După ce peste nouă milioane de români sunt puși să plătească din propriile buzunare incompetența totală a guvernelor pdl-iste și incapacitatea acestora de a ține în frâu cheltuielile impresionante pe care le-au făcut pentru a-și achita notele de plată către susținătorii portocalii, domnii Vlădescu și Boc anunță candizi că au deschis cutia milei la Palatul Victoria. Astfel, Ministerul de Finanțe a deschis un cont de solidaritate unde românii pot dona bani pentru bugetul statului. Și, mai mult decât atât, unii dintre angajații bugetari cu venituri mai mari de 8000 de lei sunt obligați să doneze sumele câștigate peste acest cuantum.

Acest populism extrem de teatral este de o batjocură ieșită din comun, domnule prim-ministru!

De ce nu ați fost solidari cu criza și cu românii, găsind și implementând cele mai rapide și bune soluții pe care vi le-am tot strigat în gura mare, în fiecare zi din ultimul an și jumătate?

Veniți acum cu idei potrivite pentru epoca feudală în cel mai rău caz, deschizând o cutie a milei care nu-i consolează cu nimic pe cei sărăciți brusc de nepăsarea dumneavoastră afișată până în prezent.

Ați mințit zilnic că vor trăi mai bine, ați promis în fiecare minut că nu vor fi probleme cu salariile și pensiile, că România va avea creștere economică, ați jurat că ați făcut reformă și că ați implementat cele mai bune măsuri anticriză și unde sunt rezultatele mult așteptate?

Nimic din cele promise nu s-a realizat și acum le cereți imperativ celor care v-au creditat în tot acest timp să plătească noianul de minciuni pe care v-ați clădit patru guverne.

Totul are un preț, domnule prim-ministru! Dar a-i pune pe români să acopere, din puținul mărunțiș care le-a mai rămas, risipa cu care v-ați delectat în campaniile fastuoase ale partidului dumneavoastră și ale prețiosului său conducător, este peste limita suportabilității oricărui cetățean din țara asta.

Puteți să vă așezați și în genunchi, domnule Boc, și să-i rugați cât de mult puteți pe români să vă doneze ceva bani la buget pentru a scoate țara din criză, dar, sincer, nu mai meritați niciun leu credit din partea celor care v-au crezut și votat.

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică despre Surprizele plăcute ale premierului Boc;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

«"Surprizele plăcute" ale premierului Boc»

După ce majoritatea parlamentarilor PDL au ignorat voința poporului și au votat săptămâna trecută împotriva moțiunii de cenzură a opoziției, dar pentru aplicarea măsurilor drastice susținute de Guvernul Boc, de tăiere a salariilor și pensiilor, aceștia l-au chemat urgent pe premier să le descrie viitorul luminos al României în noile nuanțe de portocaliu.

Dacă pdl-iștii nu-și cunosc președintele, după tot ce s-a întâmplat în ultimele patru guvernări bociene, orice român ar putea să le dea suficiente detalii, astfel încât să înțeleagă și ei mai ușor că un nou set de promisiuni, adresat fie lor, fie poporului, nu schimbă cu nimic dezastrul pe care acesta l-a implementat cu bună știință până în prezent.

Astfel, premierul Emil Boc, după ce a depășit cu bine focul moțiunii de cenzură în Parlament, a cărui vâlvătaie i-ar fi putut arde instant scaunul de la Palatul Victoria, și-a revenit rapid din sperietură trecând imediat la ceea ce știe dumnealui mai bine să facă: multe promisiuni, noi-nouțe de această dată.

Domnul Boc le-a promis deputaților PDL, la o întâlnire de după moțiunea de cenzură, că în trei zile va veni în fața lor cu un set de măsuri pentru relansarea economiei românești. Foarte impresionant, nu-i așa? Dar acest plan va fi conceput de marele premier după ce tot dumnealui s-a străduit, timp îndelungat, cam un an și șase luni, să aducă economia în sapă de lemn, țara în haos și poporul în cea mai gravă sărăcie. Nu-i nimic. Domnul Boc merge mai departe, fără mustrări de conștiință.

Și ca să liniștească cât mai facil spiritele agitate din cadrul grupurilor parlamentare ale PDL, primul-ministru a mai inventat ceva, suficient de îmbucurător, pentru cei alungați cu ouă și găleți portocalii din propriile colegii parlamentare: "a anunțat o surpriză, plăcută, în privința pensiilor". A făcut publică fericita veste unul dintre deputații pdl-iști!

Domnilor cu carnete de partid expirate de multă vreme în țara asta, ce i-ar mai putea oare surprinde pe pensionarii din România, după ce le-au fost amputate serios buzunarele și li se mai pregătește încă o notă fabuloasă de plată pentru medicamente și orice alt tratament spitalicesc? Căci, oricum, v-au ieșit cam mulți la număr și un guvern atât de costisitor nu poate duce în spate atât de mulți pensionari!

"Toți parlamentarii democrat-liberali, în discuția cu domnul premier, am avut o poziție foarte fermă în ceea ce privește ce va face PDL-ul în continuare, am cerut, printre altele, să ni se prezinte un plan de atac pe care-l are Guvernul în perioada următoare și am cerut foarte clar ca aceste măsuri să fie luate până la sfârșitul anului", ne-a mai înștiințat același domn parlamentar.

Minunat, domnilor pdl-iști, dar eu v-aș întreba, totuși, dacă-mi permiteți, unde ați fost până acum, în toată această perioadă, când guvernele dumneavoastră nu au avut niciun plan, nici de atac, nici de relansare economică, nici de susținere a mediului privat măcar, ci doar de punere a majorității firmelor pe butuci, prin inventarea a tot felul de impozite și taxe noi, reușind cu brio doar alungarea acestora pe alte meleaguri mai prietenoase?

De ce nu ați fost fermi și când s-au făcut patinoare de lux în loc de autostrăzi sau săli de sport, în loc de drumuri, canalizări și școli sau grădinițe?

De ce nu l-ați întrebat până acum pe domnul Boc ce a făcut la Palatul Victoria, în afară de lungi liste de promisiuni și planuri inexistente?

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică cu titlul Domnul Boc a mințit din nou. Se va opri vreodată?;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"Domnul Boc a mințit din nou. Se va opri vreodată?"

Cel mai mare demagog al tuturor timpurilor, premierul celor mai incapabile guverne din istoria României, ale căror programe de guvernare nu au făcut altceva decât să ridice minciuna la rang de promisiune solemnă, domnul Boc își încalcă din nou cuvântul dat în fața românilor. Nimic din ceea ce a fost scris în acele programe nu a fost îndeplinit până în prezent. Nici măcar una dintre promisiunile făcute cu mâna pe inimă în campanii nu a fost transformată în rezultat palpabil.

Și, cu toate acestea, domnul Boc este încă premier în funcție, cel puțin până în toamna acestui an, pentru că așa își dorește președintele Băsescu, deși țara a intrat în faliment din cauza politicilor haotice implementate de miniștrii săi, iar promisiunile domnului Boc se dovedesc, din nou, cele mai mincinoase auzite vreodată de la Palatul Victoria.

"Am ales răul cel mai mic, să nu majorăm taxele", ne declara hotărât premierul, zilele trecute în Parlament, sau în conferințe de presă. Și ne explica, cu respectivele ocazii, că mărirea taxelor și a impozitelor ar fi pus o foarte mare presiune pe mediul privat și că acest lucru nu este de dorit deoarece s-ar prăbuși definitiv întreaga economie.

Dar cele susținute de premier nu au avut acoperire decât câteva zile, până ce dumnealui s-a văzut scăpat de hopul moțiunii de cenzură și, apoi, ceea ce era de așteptat s-a întâmplat și de această dată, în conformitate cu stilul său consacrat: domnul Boc și-a schimbat brusc declarațiile, ieșind la rampă cu noile sale intenții și anunțând hotărârea Guvernului de modificare a Codului fiscal, începând cu data de 1 iulie a.c., prin care se recurge și la mărirea taxelor și a impozitelor pe unele segmente.

Deci, așa cum preconizasem deja, tăierea salariilor și a pensiilor nu are niciun impact asupra vistieriei goale, pusă pe butuci de către termitele portocalii. În consecință, noi biruri sunt pe cale să fie legiferate: impozitarea tichetelor de masă, a dreptului de proprietate intelectuală sau majorarea impozitului pe proprietate sunt numai câteva din noile invenții bociene.

Acest nou hățiș legislativ, aceste tăieri de venituri și creșteri de taxe și impozite, aplicate toate de-a valma și în același timp, nu vor face decât să închidă tot ce-a mai rămas în funcțiune în România.

Nu impozitul pe aer și taxa pe supraviețuire vor scoate țara din criză, domnule Boc, ci oxigenul dat la timp celor slăbiți de boală și sărăcie, acesta ar putea stimula vindecarea economiei aflate pe patul de moarte.

  Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată Iluzii pentru românii care au credite;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Iluzii pentru românii care au credite"

Printr-o ordonanță, Guvernul și-a propus să dea liber la rambursarea anticipată a creditelor de consum și ipotecare, amăgindu-i pe români că își pot refinanța creditele de la o bancă la alta, plătind doar un comision de cel mult 1% din suma achitată anticipat, iar în cazul creditelor cu dobândă variabilă, comisionul de rambursare anticipată va fi zero.

La prima vedere, măsura pare a veni în sprijinul celor care au contractat credite de la bănci. Numai că Guvernul "uită" că românii au datorii la bănci de un miliard de euro și trei sferturi dintre restanțele populației sunt neachitate de peste 90 de zile, iar în ultima lună nu și-au plătit ratele peste 700 de mii de oameni.

Mai uită Guvernul că dobânzile nu diferă mult între bănci și nu se așteaptă la migrări semnificative ale clienților de la o bancă la alta. Cel mult, poate vor fi refinanțate doar creditele cu dobânzi foarte mari.

Și mai este un aspect deloc de neglijat, pe care Ordonanța Guvernului a uitat să-l aibă în vedere. În cazul creditelor ipotecare, clienții trebuie să aibă în vedere că valoarea garanțiilor care au fost luate în calcul la contractarea creditului inițial a scăzut foarte mult, astfel că la solicitarea unui credit de refinanțare, aceeași garanție s-ar putea dovedi insuficientă și cei care au credite vor trebui să aducă o garanție suplimentară sau să vină cu bani de-acasă.

E adevărat că iluzia servită românilor preia prevederile unei directive europene pentru eliminarea barierelor de pe piața comunitară a creditului, dar le și extinde în mod cu totul spectaculos prin aplicarea plafonului de 1% pentru comisionul de rambursare anticipată și la creditele ipotecare și la creditele deja în derulare, indiferent dacă sunt de consum sau pentru locuințe, ceea ce nu prea este pe placul băncilor.

Rămâne de văzut dacă Guvernul va reuși să înduplece Asociația Română a Băncilor să nu facă lobby pentru modificarea ordonanței în cadrul dezbaterilor din Parlament, mai ales că BNR le susține punctul de vedere.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică: Este fiscalitatea excesivă o măsură de dreapta, domnule prim-ministru?;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Este fiscalitatea excesivă o măsură de dreapta, domnule prim - ministru?"

Decizia de aplicare a noului Cod fiscal de la 1 iulie a.c. demonstrează doar minciuna și demagogia Guvernului Boc, care a pretins că nu se va atinge de taxe și impozite, ci va introduce doar măsurile de reducere a salariilor și pensiilor.

Aceste măsuri promovate de partidul de guvernământ arată încă o dată faptul că acesta este un partid fără ideologie, deși se declară un partid de dreapta.

Față de vechiul Cod Fiscal, varianta 2010 prevede:

  • impozitarea tuturor tichetelor (de masă, de creșă, de vacanță și a tichetelor cadou);
  • impozitarea veniturilor din dobânzi (depozite la termen și conturi curente);
  • impozitarea plăților compensatorii și a ajutoarelor primite, calculate în raport cu venitul lunar, salariul mediu pe economie sau salariul mediu pe unitate;
  • introducea impozitului de 16% și pentru câștigurile din tranzacții cu valori mobiliare, deținute de mai mult de un an (până acum erau impozitate cu 1%); această prevedere se aplică și în cazul câștigurilor realizate din tranzacționarea unităților de fond (emise de fondurile de investiții);
  • de asemenea, începând cu 2011, cota de impunere a veniturilor obținute din transferul titlurilor de valoare va fi de 16%;
  • scad deducerile în cazul veniturilor din drepturi de autor. Astfel, pragul de cheltuieli deductibile pentru cei plătiți prin drepturi de autor va fi scăzut de la 40% la 20%. În schimb, va fi păstrată impozitarea anticipată de 10%, aplicată acestor venituri în fiecare lună;
  • cresc impozitele pe locuințe cu destinație rezidențială. Impozitul pe clădiri se dublează la 30%, față de cota actuală, pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu a contribuabilului. Pentru a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu (deci cea de-a treia proprietate a contribuabilului), impozitul crește de la 50% la 100%. Pentru a treia proprietate, impozitul crește de la 75% la 200%.

La o primă vedere putem spune că impozitarea tichetelor de masă lovește în economia albă și, mai mult, reducerea valorii tichetelor de masă cu 16% va diminua consumul și, implicit, producția autohtonă. Noul Cod fiscal afectează și profesiile liberale prin impozitarea drepturilor de autor.

Ca reprezentant al dreptei și apărător al oamenilor care produc plusvaloare în România, Partidul Național Liberal nu va accepta niciodată această lovitură dată dreptului de proprietate intelectuală.

În timp ce România împovărează cât mai mult sistemul fiscal, țările vecine, Ungaria și Bulgaria, și ele membre ale Uniunii Europene, au trecut la măsuri de micșorare a impozitelor pe venit pentru companiile mici și mijlocii, care vor fi scăzute de la 19% la 10% în cazul Ungariei sau de la 16% la 10% ca în cazul Bulgariei.

Așa cum nu ne mai miră să vedem străzile pline de mașini înmatriculate în țara vecină Bulgaria, așa cred că vom avea neplăcuta surpriză să vedem întregi afaceri mutate în Bulgaria sau Ungaria din motive pur fiscale. Dar, românii vor căuta întotdeauna soluțiile cele mai rentabile pentru ei, chiar cu riscul micșorării numărului de contribuabili.

Și atunci, la ce sunt bune aceste măsuri fiscale?

  Marin Almăjanu - declarație politică cu titlul Președintele jucător a jucat soarta României la ruleta disperării;

Domnul Marin Almăjanu:

"Președintele jucător a jucat soarta României la ruleta disperării"

Am avut parte, de vreo șase ani încoace, de foarte multă acțiune prezidențială, uneori exagerat de îndrăzneață, alteori cam anticonstituțională sau chiar halucinantă pentru manifestările unui om de stat, președinte al unei țări europene. Dar n-a contat foarte mult acest aspect în ochii românilor, ci, din contră, aceste trăsături controversate, energizante în opinia unora, ale conducătorului de la Cotroceni, au fost privite cu foarte multă îngăduință de către cetățeni și cu foarte multă mândrie, presărată la fiecare pas cu termeni laudativi, de către cei cu carnete de partid portocalii.

"Este un președinte jucător", ne declarau la unison pdl-iștii extaziați de constatare.

Din păcate, nu ei sunt cei care trebuie să suporte consecințele implementării unui haos fără precedent în România. Nu ei sunt cei care trebuie să plătească îndărătnicia cu care domnul președinte Băsescu a susținut un premier care i-a fost loial și supus orbește numai dumnealui, dar nu și poporului român, popor pe care-l sacrifică acum pe altarul minciunilor fără acoperire și al promisiunilor neîndeplinite! Nu ei sunt cei care nu vor mai avea bani de pâine mâine și nici cei care vor trăi cele mai negre vremuri cauzate de incompetența și demagogia duse până la paroxism de către acești falși guvernanți.

Președintele a decis singur să-l susțină pe domnul Boc de patru ori, uneori împotriva Constituției și a unei majorității care avea o alternativă viabilă și, apoi, tot dumnealui a tăiat pensiile și salariile celor pe care i-a obligat să accepte cele mai slabe și incapabile patru guverne pe care le-a avut România vreodată.

Îi chemați, la ceas de noapte, pe pdl-iști, oricând aveți chef să-i aduceți la noi ordine, ba amenințându-i că-i remaniați, ba încercând să-i reconciliați pe cei revoltați împotriva veșnicului dumneavoastră protejat, domnul Boc!

Domnule președinte, nici măcar acum, în al treisprezecelea ceas, nu ați înțeles că joaca dumneavoastră permanentă a bulversat și pârjolit o țară, a învrăjbit o clasă socială împotriva alteia, a semănat doar război între instituțiile statului și a sărăcit o națiune?

"Mergeți pe mâna mea și de data asta! E ultimul lucru pe care vi-l cer", le-ați spus zilele trecute supușilor dumneavoastră portocalii. Și ei poate că vă vor asculta și de această dată, dar, domnule președinte Băsescu, cu această cerere îi constrângeți și pe români să mai rabde în fruntea țării un guvern incompetent, corupt, plin de interese de partid și impasibil în fața problemelor cetățenilor.

Că v-ați jucat cu soarta PDL, unde ați făcut și desfăcut partide și partidulețe, arătând lumii întregi că sunteți unicul decident în sânul acestuia și că oricând îl creșteți sau micșorați, coagulați sau destrămați, după voia dumneavoastră, am înțeles cu toții, deși nu mai era aceasta treaba dumneavoastră, din momentul în care ați fost ales președintele tuturor românilor, dar că vă jucați și cu soarta noastră, a unui întreg popor, obligându-ne să vă credităm la nesfârșit deciziile proaste, care ne-au băgat cu bună știință în faliment, este mai mult decât am putea tolera în această țară.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică: De ce România trebuie să ia cele mai dure măsuri?;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"De ce România trebuie să ia cele mai dure măsuri?"

În timp ce deficitul Cehiei este de doar 5,3% din p.i.b. și guvernul face eforturi pentru reducerea acestuia până la 4,8, deficitul României se apropie de 10, 11%. Pentru atingerea acestui deziderat, Cehia reduce cheltuielile operaționale ale statului, îngheață eventual pensiile și impozitează veniturile foarte mari. Și se mai gândește la o creștere a t.v.a. de 2%, de la 10 la 12%.

Tot în acest timp, guvernul bulgar, prin premierul său, anunță: "Vom dovedi că Bulgaria face față problemelor economice mai bine decât România!""Revenirea economică se va simți mai puternic în septembrie"anunță și ministrul de finanțe al Bulgariei, care consideră că indicatorii financiari ai Bulgariei sunt mai buni decât media Uniunii Europene, iar statul are o poziție favorabilă pentru obținerea sustenabilității fiscale pe termen lung. Și, deși merge peste câteva zile cu revizuirea bugetului de stat pe anul 2010 în parlamentul bulgar, guvernul vecin nu are în vedere tăierea pensiilor și a salariilor și nici modificarea taxelor.

Singura țară din Europa care a luat măsuri similare cu cele ale domnilor Băsescu și Boc este Letonia, care a tăiat pensiile în anul 2009 și, surpriză, Curtea Constituțională a Letoniei a respins aceste măsuri de austeritate și a decis că Guvernul letonian trebuie să returneze toți banii reținuți din pensii: "Decizia de a tăia pensiile violează drepturile individului la securitate socială", se arată în motivația Curții Constituționale letone. În aceeași motivație se explica în continuare că Guvernul leton poate să strângă cureaua în timp de criză, pentru a respecta acordurile cu cei de la care a împrumutat bani (FMI), însă "acestea nu pot servi ca argumente pentru limitarea celor mai elementare drepturi".

În România, domnul Boc a amputat brusc și în mod dramatic pensiile și salariile, după ce a uitat, timp de un an și jumătate, că trebuie să facă totuși ceva pentru economia țării, să ia măcar o singură măsură viabilă pentru a ține cheltuielile în frâu. Și ca să fie acoperit cumva împotriva furiei celor afectați, premierul în funcție și-a luat ca măsură de precauție și un argument halucinant: a invocat art 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Și uite așa, vor nu vor, românii sunt puși în fața unor decizii care le afectează bugetul, sănătatea și viața pe termen lung, deși nu este absolut deloc vina lor că au votat crezând că nu au de-a face numai cu demagogia, minciuna și inconștiența. Premierul Boc invocă la fiecare pas cuvântul nesimțite: pensii nesimțite, salarii nesimțite și mai nou, stimulente nesimțite.

Dar domnul Boc nu ne vorbește niciodată despre cheltuielile miniștrilor săi, mai mult decât nesimțite, despre contractele fabuloase, încheiate de foarte mulți membri PDL, puțin spus nesimțite, despre campaniile făcute pe bani publici, care nu pot fi numite altfel decât nesimțite și în urma cărora au câștigat încrederea unor oameni cărora le taie acum și aerul.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Dați un leu pentru clientela politică!;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Dați un leu pentru clientela politică!"

Guvernul PDL taie tot, de la pensii, salarii și ajutoare sociale la speranță și dreptul la viață. Apoi, se milogește să-i donăm bani, în semn de solidaritate. Solidaritate cu cine? Cu acești mincinoși care sunt preocupați doar de propriile afaceri și de clientela politică?

Este absurd ca un Guvern incompetent, care a afundat România în criză și care a tăiat pensiile și salariile, să ceară de la cetățeni solidaritate. Oamenilor le este teamă că actualii guvernanți le vor fura banii. Orice leu donat va merge în buzunarele clientelei politice.

Românii nu au nevoie de donații și de mila guvernanților, ci de respectarea drepturilor lor, de măsuri și politici ferme de stimulare a economiei. Donațiile temporare nu anulează faptul că în regiile și agențiile de stat clientela portocalie încasează nejustificat venituri extrem de mari. Aceste venituri trebuie impozitate diferențiat și nu reduse sub amenințarea demiterii.

Guvernul PDL minte când afirmă că pensiile și salariile vor fi tăiate doar până la sfârșitul acestui an. Guvernanții caută deja scuze pentru a explica faptul că salariile și pensiile nu pot fi aduse la nivelul anterior tăierilor. Conform Comisiei Naționale de Prognoză, momentul revenirii pensiilor și salariilor va fi amânat și până în 2014, când România ar putea înregistra o creștere economică de peste 5%.

Și mai grav este faptul că urmează concedieri în masă în rândul bugetarilor, urmează creșterea taxelor, iar românii vor ajunge în pragul disperării. PDL va da vina pe unii miniștri, pe rezistența din sistem, pe opoziție, pe toate guvernările trecute, de la Alexandru Ioan Cuza și până în zilele noastre.

PDL și Traian Băsescu, care conduce țara de 6 ani, sunt singurii vinovați. Se evită orice discuție despre efectele sociale ale diminuării subvenției la încălzire, pe fondul tăierilor de pensii și salarii. Guvernul ar trebui să facă de urgență o analiză și să își reconsidere decizia, pentru că efectele sociale vor fi dramatice. Însă guvernanții au alte treburi, își reglează conturile între ei, se bat pentru sfere de influență și pentru contracte cu bani publici, în vreme ce pensionarii au ajuns în pragul sinuciderii.

În România condusă de Traian Băsescu și Emil Boc, oameni în vârstă de 80 de ani au încercat să-și pună capăt zilelor, de teamă că nu vor avea din ce să trăiască după tăierea pensiilor, că vor deveni o povară prea mare pentru copii.

În România condusă de Traian Băsescu și Emil Boc, copiii sună la Telefonul Copilului și cer ajutor pentru părinții lor săraci.

În România condusă de Traian Băsescu și Emil Boc, marea majoritate a cetățenilor consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.

Indiferent dacă ies sau nu în stradă să protesteze, românii sunt tot mai pesimiști. Cei mai mulți dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani se gândesc să plece din țară.

Măsurile aberante adoptate de Guvernul PDL puteau fi evitate prin introducerea impozitării diferențiate. Pensiile și salariile românilor putea fi salvate. Fără regândirea sistemului de impozitare și fără măsuri proactive de sprijinire a investițiilor și a locurilor de muncă, România nu poate depăși criza.

Aș fi fost curios să văd un plan alternativ al Guvernului, fără sacrificii aruncate pe umerii celor slabi. Aș vrea să văd cum reușesc domnii de la PDL să decupleze clientela politică de la robinetele cu bani publici, cum încep austeritatea din propria ogradă și cum sunt solidari cu românii care se zbat în sărăcie din cauza proastei guvernări.

PSD a propus măsuri echilibrate pentru evitarea catastrofei economice și sociale. Am lansat un program coerent care cuprinde măsuri de stimulare a unor sectoare cu efect de antrenare în economie, măsuri de creștere a sustenabilității finanțelor publice și de reducere a cheltuielilor bugetare. Avem propuneri concrete pentru salvarea locurilor de muncă, pentru creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, sprijinirea mediului de afaceri și stimularea IMM-urilor. Nu ne ascultă nimeni din acest Guvern care nu este capabil să producă nimic bun.

PSD va elabora în perioada următoare mai multe proiecte pe zona economică și socială. Vom arăta Guvernului că se pot oferi și altfel de răspunsuri la problemele actuale, nu buzunărindu-i pe pensionari și condamnând la sărăcie milioane de români.

  Dorel Covaci - intervenție intitulată În amintirea unui om deosebit;

Domnul Dorel Covaci:

"În amintirea unui om deosebit"

La sfârșitul acestei luni vom comemora trecerea în neființă a marelui om de cultură și drag prieten, Romulus Zaharia. A trăit ultimii 6 ani ai vieții la Făget, după o odisee tumultuoasă prin colțuri îndepărtate ale lumii: Africa, Spania, SUA.

S-a născut la Chișinău, în 15 februarie 1930. A avut un destin marcat de suferințe, exil, boală și răzvrătire împotriva condiției poporului român asuprit.

Și-a pierdut fratele geamăn, Remus, la doar 7 ani, într-un accident tragic și, apoi, tatăl, în cel de-al doilea război mondial. S-a refugiat împreună cu sora și mama sa la Alba Iulia, pentru a se pune la adăpost de trupele sovietice care ocupaseră Moldova. Este arestat la Petroșani și extrădat. În drum spre lagărele autorităților bolșevice, fuge de sub escortă și trece Dealul Feleacului, spre Cluj. La numai 15 ani își întreține familia, lucrând la o librărie, perioadă care îi influențează decisiv orientarea sa profesională și culturală.

Absolvește Școala de Ofițeri de la Măgurele, cu gradul de sublocotenent grăniceri și este repartizat la Serviciul de Presă, în cadrul MAI. Înființează și editează aici revista "Pentru Patrie" și alte publicații.

Se mută împreună cu soția și fiul la București, unde lucrează, în diferite tipografii și edituri, ca reporter și machetator. Devine secretar de redacție al revistelor "Aviația Sportivă", "Radioamatorul" și "Sănătatea". Debutează literar în revista "Gazeta Literară" și devine secretar general de redacție al revistei "Luceafărul". Începutul publicistic are loc în ziarul "Lupta Ardealului", iar cel editorial odată cu cartea "Întâmplări din viață și sport".

Absolvește Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București. În 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este șef serviciu presă al Direcției Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor, inspector general la Centrul Național al Cinematografiei și Consiliul Culturii și Educației, redactor principal al Editurii Științifice și Enciclopedice.

Publică cărțile "Ademenirea", roman moral-politic dedicat grevei studenților din Cluj și partidelor istorice, de după cea de-a doua conflagrație mondială, "Casa cu ochii scoși", despre tragedia exploatării uraniului din Munții Apuseni, de către sovietici, "Cal bătrân cu chingă roșie", "Pământul, marea, cerul și oamenii", "Semnul delfinului", ecranizat de regizorul Stere Gulea.

După publicarea romanului "Ademenirea", a fost urmărit, persecutat, degradat din funcție și amenințat cu arestarea, astfel că, în 1986, este nevoit, împreună cu familia, să ia drumul exilului. Imediat după retragerea romanului și a dreptului la semnătură i s-au făcut percheziții la domiciliu și i s-au confiscat alte două manuscrise, despre grecizarea forțată a mănăstirilor românești de la Muntele Athos și violarea culturii și tradiției românești de către ruși, documente care nu au fost recuperate nici până azi. I se confiscă de către statul comunist casa de la Breaza, cumpărată de scriitor împreună cu familia sa, și nu i se retrocedează nici până în prezent. Stabilit, în cele din urmă, la New York, a continuat să scrie povestiri și romane, și să editeze revista de cultură și atitudine "Hic Ego".

După anul 2000, când se întoarce împreună cu soția sa în România, tipărește cărțile "Epihia în stil valah. Povestiri din America", "Anotimpurile unei țigănci" și "Călare pe milioane de dolari. Povestiri din America". Ultima dintre ele a fost înmânată scriitorului, grav bolnav, chiar în ziua morții, ca o ultimă bucurie în această lume.

A fost talentat la desen și pictură, martore stând numeroase desene, crochiuri, peisaje, mulaje, icoane pe sticlă. S-a preocupat de fitoterapie, având nenumărate cercetări și rezultate în domeniu.

A primit numeroase onoruri și distincții: Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, Ordinul Sfântului Stanislas în SUA, Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, oferit de domnul Președinte Ion Iliescu etc.

Ca un lup singuratic, așa cum a fost numit de cunoscuții săi, nu s-a dat bătut în lupta pentru redarea demnității și mândriei poporului român greu încercat de-a lungul istoriei, cotropit, furat și batjocorit de așa-zisele mai mari ale lumii. Cu prețul libertății, sănătății, bunăstării și liniștii sale și a familiei a reușit să prezinte netrucat fapte și evenimente din trecutul tragic al poporului român, care altfel ar fi rămas poate neștiute sau ignorate. Exilul și dizgrația politică, pe care și le-a asumat, l-au marginalizat, l-au ținut departe de faima și onorurile pe care le merita și pe care, cu siguranță, le-ar fi obținut, dacă acomoda o toleranță oarecare la compromis, la închis ochii, cum au făcut și alții în acele vremuri tulburi, care își cunoșteau mai bine interesul personal.

L-am cunoscut. A fost un om fascinant. Am fost onorat să îi fiu în preajmă. Am avut norocul să mă numească prieten. Îl numeam "adevărată enciclopedie". Zâmbea încurcat. Era și foarte modest și blând, așa cum sunt doar marii oameni și marile valori. Își iubea țara și poporul și dorea cu ardoare ca pământul românesc să-l primească în brațele sale, atunci când va veni clipa marii treceri.

Astfel de oameni nu pot fi uitați. Sunt suflete mereu vii în amintirea noastră. Capodoperele udate cu lacrimi și suferință, ale scriitorului Romului Zaharia, trebuie și merită să fie făcute cunoscute țării întregi și ar fi o mare pierdere să zacă în uitare.

  Radu Stroe - declarație politică ce are ca subiect Guvernul postmoțiune;

Domnul Radu Stroe:

"Guvernul postmoțiune"

Supraviețuitor la limită al unei noi moțiuni de cenzură, Guvernul Boc rămâne consecvent principiului ambiguității și contradicției care l-a consacrat, al polarizării discursului și al lipsei totale de unitate de esență între miniștri, informații colportate presei sunt apoi, după o rezonabilă fezandare, contrazise și contracarate, pentru a ține ocupată agenda publică sau, cel mai probabil, pentru tatonarea terenului.

Așa se explică faptul că mult dezbătuta remaniere guvernamentală a trecut în subsidiar faptul că reducerile salariale și a pensiilor pot fi făcute nu până la sfârșitul anului, ci, așa cum declara consilierul guvernatorului BNR, pentru minim doi ani de zile, că până la sfârșitul anului vor mai fi disponibilizați peste 100.000 de bugetari.

Tot Lucian Croitoru aserta halucinant, la un seminar privind sectorul IMM: "Trăim într-o ipocrizie colectivă. Cum să ai miniștri de înaltă calitate dacă îi plătești cu extrem de puțini bani? Din cauza asta nu poți să ai în Guvern miniștri de cea mai înaltă calitate, pentru că nu îi poți răsplăti pe măsură, iar cei care sunt bogați au o agendă paralelă cu cea a reformei".

Iată, s-a găsit vinovatul pentru ineficiența guvernului și starea de marasm generalizat a țării, salariile mici ale miniștrilor! Numai că afirmația suscită o descifrare, tocmai prin paradoxul pe care-l conține logica acestui raționament. Dacă miniștrii erau plătiți mai bine ne puteam lăuda și noi, precum Bulgaria, că vom ieși din criză, că măsurile de austeritate nu sunt atât de draconice încât pot periclita viața a numeroși concetățeni mai puțini favorizați, pentru că ei dețineau pârghiile de atenuare și chiar de ieșire din criză, însă nu s-au străduit, tocmai pentru că salariul era prea mic sau au fost cu premeditare numiți miniștri tocmai pentru ca valoarea lor profesională să fie, în mod echitabil, echivalentă cu salariul primit. Cele două raționamente devin caduce. Miniștrii au demonstrat că nu trăiesc din salariul aferent funcției de ministru. Din păcate, rămâne valabil cel de-al treilea raționament.

Odată respinsă moțiunea de cenzură, Guvernul e liber să aplice, inspirat probabil de mitologicul Procust, cele două măsuri: 15% și 25%. Nefiind, pesemne, îndeajuns, și-au adus aminte și de ceea ce este nelipsit într-o biserică: cutia milei. Adică tot populația să facă donații pentru ca țara să supraviețuiască.

Față de aceste măsuri percepția străinilor, referitoare la Guvern, este edificatoare și reprezintă o radiografie cruntă pe care aceștia o fac României: "Persoanele cu venituri mici plătesc prețul pentru ineficiența notorie și corupția din cadrul Guvernului [...] Dar va fi nevoie de mult mai mult decât atât pentru a schimba o cultură de nepotism, clientelism și scandaluri privind licitații publice" (The Economist). "Asta înseamnă că Guvernul lui Emil Boc are mână liberă să impună reduceri drastice de cheltuieli în condițiile în care încearcă să mențină un împrumut de mai multe miliarde de euro de la FMI" (Euronews). Liderul PSE, Poul Nyrup Rasmussen, într-un comunicat comun PSE-PSD, atrăgea atenția: "În ultimele săptămâni am fost martorii unui atac grav la adresa sistemului democratic și de bunăstare al României. După ce a pus toată povara crizei pe umerii angajaților la stat, pe copii și pensionari, domnul Băsescu, președintele României, pare calat pe reducerea libertăților civile, inclusiv a dreptului legitim de a protesta".

România plătește fabulos - pentru cât timp de acum încolo? - prețul incompetenței guvernanților, adică a faptului că aceștia au avut o "agendă paralelă" cu cea a poporului român.

  Virgil Pop - declarație politică intitulată Calculul politic bate interesul național;

Domnul Virgil Pop:

"Calculul politic bate interesul național"

Deși unii democrați-liberali clamau, înainte și după moțiunea de cenzură, remanierea Guvernului Boc, se pare că tactica de a sacrifica câțiva miniștri complet incompetenți pentru a "da sânge poporului", a fost avansată doar de ochii lumii, altul fiind, de fapt, calculul electoral.

Duminică, la Snagov, la întâlnirea de taină dintre președinte, parlamentarii PDL și câțiva miniștri, ca și când toate problemele României ar fi fost rezolvate, altele au fost temele discutate de cei mai de bază membri ai partidului-stat: cine îi va urma lui Traian Băsescu la cârmă, care sunt strategiile pentru ca PDL să nu scadă în sondaje, plus tehnicile de dedublare a partidului care se vrea și la guvernare și în opoziție. Remanierea guvernamentală a fost lăsată pe luna septembrie, iar Guvernul a primit, pentru a nu știu câta oară, încă o perioadă de grație de la președintele Băsescu.

Deși plecarea câtorva miniștri nu ar schimba cu absolut nimic soarta românilor, remanierea va fi cu siguranță folosită ca temă recurentă la toamnă, când banii pentru salarii și pensii se vor termina. Tot în septembrie, românii vor simți pentru prima oară efectele devastatoare ale măsurilor absurde de austeritate impuse de Guvernul Boc și vor cere socoteală celor aflați la guvernare. Și abia atunci, când dezastrul economic își va arăta cu adevărat colții, Băsescu sau Boc vor constata stupefiați, că unii miniștri nu își fac datoria și că trebuie demiși pentru "binele poporului".

Oricum am privi întregul act guvernamental, dirijat în mod evident de Băsescu, este clar ca lumina zilei că, și atunci când miniștrii cei mai nepricepuți și mânjiți din Guvernul Boc vor fi demiși, această tactică va fi pusă în aplicare doar din rațiuni de calcul politic, în încercarea de a salva câteva voturi pentru un partid aflat deja în picaj liber, și nu din dorința de a schimba ce nu merge în Guvern. Incompetența, iresponsabilitatea și nepriceperea nu vor fi niciodată, pentru cei din PDL, motive suficiente pentru o remaniere guvernamentală.

Și până când acești miniștri sau acest Guvern vor pleca, PDL va încerca să îi amorțească pe români cu pseudorestructurări guvernamentale sau cu trucuri ieftine de genul "ne donăm indemnizațiile publice", care vor potoli, într-o oarecare măsură, setea de sânge a poporului.

Dar, din păcate, până când cuțitul le va ajunge cu adevărat românilor la os, încât să ceară din nou pedepsirea țapului ispășitor, guvernanții mai au încă câteva luni pentru îndestularea clientelei politice din bani publici, pentru a mai da două-trei tunuri financiare sau pentru a mai construi alte vile de mii de metri pătrați pentru mai-marii țării.

  Nicolae Jolța - declarație politică despre cinismul guvernării;

Domnul Nicolae Jolța:

"Despre cinismul guvernării"

De la Machiavelli încoace cinismul a devenit un soi de sinonim nerostit al politicii. Oricine reușește în politică ar trebui, conform percepției generale, să posede o oarecare doză de cinism.

Cinismul se manifestă în politică ori de câte ori se iau decizii, deciziile bazându-se și în politică, ca și în orice alt domeniu, pe analiza unor situații date, și, cum rareori există situații din care toată lumea are de câștigat, politicianul își asumă cu cinism decizia pe care o consideră cea mai potrivită. Politica se face însă cu un cinism moderat, dublat de multă responsabilitate și, din păcate, dacă cinismul nu lipsește actualului Guvern și șefului său de la Palatul Cotroceni, responsabilitatea se găsește cu greu în deciziile luate de putere în ultima vreme.

La începutul săptămânii trecute, credeam că maximul cinismului în politică înseamnă să numești, cu prețul unui abuz parlamentar, un judecător la Curtea Constituțională. La mijlocul săptămânii trecute, credeam că cinismul în politică este să diminuezi cu 15 procente veniturile celei mai defavorizate categorii sociale pentru a atinge țintele stabilite de forurile monetare internaționale. Însă la sfârșitul săptămânii trecute, Președintele României care declara la întâlnirea de la Snagov că: "Pentru 30.000 de oameni care sunt clientela voastră, sacrificați nouă milioane de alegători", a dus cinismul în politică dincolo de orice imaginație a unui om politic onest.

Domnul președinte nu a vorbit despre 9 milioane de oameni reali, despre 9 milioane de familii cu probleme, cu rate la bancă, cu restanțe la întreținere, cu medicamente lipsă, nu a vorbit despre 9 milioane de români ale căror venituri au fost diminuate drastic în ultima săptămână, ci s-a referit strict la 9 milioane de voturi.

Pe lângă acest exemplu de cinism, numirea unui judecător la Curtea Constituțională care să asigure punerea în aplicare a legilor, în opinia mea neconstituționale, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea în Parlament, pare o joacă de copii. Și dacă în cazul neconstituționalității legilor există instanțe internaționale care probabil vor sancționa acest abuz, modul în care Președintele României își percepe cetățenii nu poate fi sancționat de nimeni.

Oscar Wilde spunea că cinicul este un om care știe prețul tuturor lucrurilor, dar nu știe valoarea lor. Președintele Traian Băsescu știe prețul celor 9 milioane de voturi, dar îi este necunoscută valoarea celor 9 milioane de oameni.

Actuala majoritate cunoaște prețul plătit pentru numirea unui judecător la Curtea Constituțională, dar îi este străină valoarea democrației.

Guvernul Boc cunoaște prețul măsurilor pe care le-a impus, dar nu cunoaște valoarea vieții cetățenilor afectați de măsurile impuse.

  Lucia-Ana Varga - declarație politică cu titlul Pericol de dictatură în statele din Europa cu datorii mari;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Pericol de dictatură în statele din Europa cu datorii mari"

Săptămâna trecută, președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a afirmat răspicat într-un cotidian britanic că: "Statele din sudul continentului - Grecia, Spania și Portugalia mai ales - ar putea cădea pradă loviturilor militare și revoltelor violente provocate de faptul că guvernele acestor țări riscă să rămână fără niciun ban".

De asemenea, cotidianul britanic mai scria că: "Alte țări din Uniunea Europeană care se confruntă deja cu proteste legate de măsurile de austeritate sunt Italia, Ungaria și România, unde salariile din sectorul public urmează să fie reduse cu 25%".

Teama oficialului european se fundamentează, pe lângă greutățile economice cu care se confruntă statele menționate, pe faptul că acestea s-au democratizat abia în anii '70, după o perioadă îndelungată de regim dictatorial. În acest caz, care sunt așteptările europenilor pentru România care are o democrație de doar 20 de ani și se află pe penultimul loc din Europa, din punct de vedere al p.i.b.-ului pe cap de locuitor?

Aceste remarci au trecut neobservate săptămâna trecută, în România, oficialitățile ferindu-se să comenteze în vreun fel pericolul real în care se află România, de a aluneca pe panta abuzului politic și chiar a dictaturii.

Dictatura constă într-un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni.

Oare felul în care se iau deciziile în România, în ultima perioadă, nu a început să semene izbitor cu definiția anterioară? Oare numirea după miezul nopții a unui judecător la Curtea Constituțională, cu încălcarea regulamentelor parlamentare, dar cu votul majorității, nu face parte din impunerea cu forța și prin orice mijloace a unor decizii luate nu se știe unde, dar sprijinite de actuala majoritate? Oare măsurile de reducere a salariilor și a pensiilor nu au fost impuse de către un partid, în ciuda evidentei pauperizări a unei întregi clase sociale din România?

Am mai spus de la această tribună că guvernarea trebuie făcută în conformitate cu interesele cetățenilor, altfel ajungem în situația în care singurul moment când opinia cetățeanului contează este momentul votului. Apoi, uitat și umilit, cetățeanul este ignorat de către putere până la următoarele alegeri, fapt ce justifică lehamitea și neimplicarea politică a românilor și a europenilor, în general.

Poate însă că aceasta este rețeta instaurării unei dictaturi. Puterea ignoră zecile de mii de cetățeni care ies în stradă, ignoră cei 97% dintre români care s-au pronunțat, conform unui sondaj, împotriva măsurilor impuse de Guvernul Boc, ignoră cele mai elementare necesități ale pensionarilor, în speranța că la momentul alegerilor populația va ignora clasa politică și regimul politic instaurat, fiind prea ocupați cu procurarea unui trai pentru ei și copiii lor.

  Mircea Dușa - declarație politică cu tema România... la marginea prăpastiei;

Domnul Mircea Dușa:

"România... la marginea prăpastiei"

După începutul crizei, declinarea politică și socială a legitimității statale se dovedea esențială pentru asigurarea unui climat economic funcțional într-o lume în care reperele economice se prăbușeau.

Dezbinarea și prăpastia de neîncredere între guvernanți și guvernați vin să agraveze situația. Grevele recente arată că toată lumea se răzbună pe toată lumea, aparent fără să înțeleagă de unde vine răul. Conflictul și dezbinarea din societatea românească sunt și mai mult ajutate de către cei de la guvernare. Sistemul sanitar este în pragul falimentului, focare de infecție periclitează viața și sănătatea pacienților. Rețeaua feroviară este grav degradată, cu consecințe directe asupra siguranței transportului de persoane și mărfuri.

În acest ritm România se îndreaptă cu pași siguri spre dezastru. Totul este o bătaie de joc dusă deja în derizoriu.

Ce se întâmplă acum în România nu este nici reformă, dar nici plan anticriză. Sunt doar niște măsuri luate în disperare, menite să mai dea statului o gură de aer înainte de a se îneca.

Reducerea drastică a pensiilor și a salariilor din sectorul public va conduce la scăderea consumului. Prăbușirea consumului va reduce încasările la bugetul de stat. Așadar, măsurile care se doresc a fi luate de către actuala guvernare nu sunt nici pe departe începutul ieșirii din criză, ci mai degrabă începutul sfârșitului.

România este astăzi un stat cu o bază industrială slabă și cu un grad de corupție ce face imposibil orice proiect public. În jurul puterii centrale stau camarilele și clientelele, în cercuri concentrice. România e un stat dependent de banii diasporei și de instituțiile financiare internaționale, în care ineficiența economiei, corupția și incompetența guvernelor conduc regulat la crize majore și la ajustări dure.

Indiferent câte acorduri vom finaliza, dacă nu vom avea un plan de dezvoltare, cel puțin pe termen mediu și lung, nu vom putea asigura cadrul pentru o economie eficientă, performantă, competitivă, ci vom rămâne la coada Europei, acolo unde suntem și în prezent, ca urmare a unei politici inconștiente dezvoltată de actuala guvernare.

Suntem la o margine de prăpastie. Oare ne vor ajuta măsurile luate de către acest Guvern să ne întoarcem din drum sau vom cădea fără a avea vreo șansă de salvare?

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică despre Ce se poate face pentru cei cu pensiile și salariile tăiate de Guvernul PDL al lui Băsescu?;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Ce se poate face pentru cei cu pensiile și salariile tăiate de Guvernul PDL al lui Băsescu?"

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea, Guvern PDL, a scăpat de moțiunea de cenzură și legea privind tăierea pensiilor și salariilor, a trecut de un Parlament dominat de PDL, UDMR și traseiștii politici, numiți UNPR.

PNL a considerat că trebuie să se stopeze legea privind reducerea pensiilor și salariilor și a contestat această lege la Curtea Constituțională, însă șansele sunt mici pentru că Băsescu și PDL și-au numit judecători credincioși la această înaltă instituție.

PNL a încercat să blocheze numirea judecătorului propus de PDL la Curtea Constituțională, însă PSD a greșit, a negociat cu PDL, iar după cum îi este obiceiul, PDL a trădat și lupta a eșuat.

Acum așteptăm cu multă neîncredere decizia Curții Constituționale, speranțele sunt mici, puterea Băsescu-PDL controlează majoritatea judecătorilor de la Curtea Constituțională, majoritate pe care și-au asigurat-o încălcând prevederile constituționale și ale Regulamentului Camerei Deputaților.

De asemenea, liniștea Guvernului PDL și a lui Traian Băsescu demonstrează că se așteaptă de la Curtea Constituțională o hotărâre politică favorabilă în disprețul așteptărilor normale, legale, constituționale ale pensionarilor și ale celor angajați la stat.

De aceea, în calitatea de deputat PNL de Călărași, am luat decizia de a asigura prin biroul parlamentar consultanță juridică gratuită pentru toți cei care vor dori să acționeze Guvernul în instanțele de judecată.

Am credința că judecătorii vor lua decizii corecte, favorabile pentru apărarea intereselor cetățenilor împotriva abuzurilor Guvernului PDL- Băsescu.

Am luat act de faptul că Asociația Magistraților din România a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să conteste la Curtea Constituțională o lege neconformă cu prevederile Constituției.

Dacă magistrații consideră legea neconstituțională este evident că hotărârile judecătorilor vor fi în concordanță cu această convingere pentru salvarea veniturilor pensionarilor și salariaților bugetari, considerând nelegală această tăiere de pensii și salarii.

Din păcate, procesele sunt greoaie și lungi, cu mai multe căi de atac, dar reprezintă ultima formă legală prin care oamenii își pot proteja veniturile, înainte de a apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului care deja a dat hotărâri favorabile unor cetățeni din alte țări, obligând statele respective să respecte legea.

Biroul meu parlamentar îi va sprijini pe pensionari și salariați până la ultima cale de recurs, pentru ca aceștia să-și obțină drepturile care au fost încălcate de o putere discreționară și ipocrită.

Puterea PDL-Băsescu speră că va dura mult timp până când oamenii își vor câștiga dreptatea în instanțele de judecată și va plăti un alt Guvern, cel care va fi atunci.

Oare câți dintre părinții sau bunicii noștri vor rezista până când li se va face dreptate?

  Filip Georgescu - o analiză a societății românești în context european;

Domnul Filip Georgescu:

Pe zi ce trece, actuala criză economică devine pentru noi, românii, un adevărat cataclism, reeditând tragedia curbelor de sacrificiu de acum 80 de ani, care le-au marcat amarnic viața părinților și bunicilor noștri. Economia românească trece astăzi prin cele mai dramatice momente pe care le-a traversat în ultimele două decenii de declin, fiind creditată cu a treia mare scădere a Produsului Intern Brut, înregistrată în cadrul Uniunii Europene. De altfel, datele statistice pe primele patru luni ale acestui an arată că datorită diminuării cu 10% a vânzării de mărfuri și a scăderii cu 7% a salariilor, sumele vărsate la buget de firme și de populație au fost mai mici cu 4 miliarde de lei, în timp ce, în mod paradoxal, cheltuielile publice au crescut cu 3,5%. Pe de altă parte, potrivit unor statistici realizate la nivel european, anul trecut autoritățile noastre au adunat din impozite o sumă reprezentând doar 28,8% din p.i.b., fapt care situează România pe ultimul loc în rândul țărilor comunitare. Aceleași surse menționează că Danemarca, Suedia, Belgia și alte state membre ale Uniunii Europene au strâns din taxe și impozite aproape jumătate din p.i.b.

Drept urmare, în primele patru luni ale acestui an, România a înregistrat un deficit de 12,1 miliarde lei, cu 30% mai mare decât în perioada similară a anului trecut, rezultat care arată limpede că economia noastră națională se află în recesiune. După aprecierile Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), în aceste condiții, în anul 2010, țara noastră nu are șanse să înregistreze vreo creștere economică oricât de mică.

Din păcate, răul de până acum, generat de actuala guvernare, nu este decât începutul marelui dezastru, care se resimte, din zi în zi, tot mai amenințător în viața noastră. Epuizând strategia minciunii, la adăpostul căreia a mascat și a minimalizat consecințele reale ale recesiunii, actuala putere se trezește astăzi total debusolată de propriile-i neghiobii, care aruncă țara în prăpastie, la care nu vrea însă să renunțe, întocmai ca avarul care strânge banii la piept și pe patul morții. Așa se facă că, la începutul lunii mai, președintele Băsescu a impus brutal slugarnicului premier Boc și Cabinetului său amputarea cu 25% a salariilor bugetarilor și cu 15% a pensiilor și a celor mai multe dintre ajutoarele de ordin social.

Majoritatea zdrobitoare a populației condamnă cu vehemență asemenea măsuri criminale, prin care actuala putere atentează fățiș la existența ființei umane. Este îndeobște cunoscut că în România salariul mediu este de 4-5 ori mai mic decât în țările comunitare. Cu toate acestea, nici șeful statului, nici premierul, nici ministrul finanțelor nu se întreabă cum vor trăi de mâine bugetarii care vor pierde un sfert din actualele salarii și așa neîndestulătoare. S-au găsit, totuși, impertinenți din rândul parlamentarilor portocalii care le-au cerut salariaților și pensionarilor să nu se mai plângă, întrucât "cu 500-600 de lei pe lună nimeni nu moare de foame". În schimb, unor asemenea politicieni îmbuibați nu le ajung mii de euro pe lună.

Cât despre pensionari, care din veniturile lor amărâte abia își târăsc viața de pe o zi pe alta, președintele Băsescu nu catadicsește astăzi nici măcar să-i mai ironizeze cu urarea "Să trăiți bine!", întrucât știe că în Germania pensia medie este de 4,5 ori mai mare decât în România, în Franța de 6 ori, în Elveția de 7 ori, în Luxemburg de 17 ori. Și tot atât de bine știe domnia sa, că în nicio țară din lume, bântuită de criză, pensiile n-au fost amputate, ci cel mult înghețate, pentru o perioadă determinată. Ceea ce nu știe sau nu vrea să știe Președintele Traian Băsescu este faptul că pensia nu poate fi considerată o pomană, pe care Guvernul Boc o plătește de milă celor care au muncit o viață, ci un drept pe care fiecare salariat și l-a asigurat plătind lunar, vreme de 30-40 de ani, o cotă din salariu, toate aceste sume reținute din salariu fiind gestionate de stat. Mai mult, pensia nu este un venit, ci o proprietate, care nu poate fi tăiată după bunul plac al nu știu căror guvernanți. Orice abuz în această privință este sancționat de instanțele judiciare.

Numai că pe mai marele țării îl doare-n cot că în următoarele luni ar putea pierde mii, zeci de mii de procese. Actuala putere care nu are nicio soluție pentru rezolvarea crizei, are nevoie de timp, pe care-l va câștiga, amânând cu luni, cu un an sau doi plata drepturilor recâștigate de pensionari în instanță. În cinismul ei, puterea portocalie mizează pe faptul că unii pensionari, probabil nu puțini, nu vor mai apuca ziua în care ar trebui să-și încaseze sumele de bani ce le-au fost sustrase în mod tâlhăresc, în numele apărării securității naționale, pretext invocat de minți care și-au pierdut orice dram de rațiune.

Spre deosebire de soluțiile de groaznică austeritate adoptate de autoritățile noastre, în celelalte țări al Uniunii Europene, unele mult mai grav afectate de recesiune, guvernele au elaborat programe anticriză axate pe modalități de impulsionare a economiei, asociate cu măsuri suportabile de reducere a cheltuielilor bugetare. În Spania, unde deficitul bugetar depășește 11%, gradul de îndatorare se apropie de 70%, piața muncii prezintă grave disfuncționalități, creșterea productivității este anemică, iar competitivitatea slabă, Guvernul Zapatero și-a propus ca, până în 2013, să reducă deficitul bugetar la 3%. În acest sens, salariile mari și cele ale funcționarilor publici vor fi reduse cu 5%, indemnizațiile parlamentarilor se vor diminua cu 10%, iar salariile primarilor și altor aleși cu 15%, în timp ce pensiile vor fi înghețate. În programul anticriză, elaborat de Executiv, este prevăzută, totodată, reducerea fondurilor destinate finanțării de la buget a proiectelor de investiții. Grecia, care în 2009 a înregistrat cel mai mare deficit din Uniunea Europeană (13,6%) și o datorie de aproape 300 miliarde euro, își propune, prin programul de măsuri anticriză, să reducă deficitul bugetar la 2,6% până în 2014. În acest sens, guvernul elen va îngheța salariile și pensiile, care sunt cu mult mai mari decât cele ale românilor, va spori cu 10% accizele la benzină, alcool și tutun, iar cota TVA va fi majorată de la 19 la 23%.

Și alte țări adoptă măsuri de reducere a impactului social pe care criza îl exercită asupra cetățenilor. Sunt măsuri de austeritate, dar suportabile de către toate categoriile de oameni. Franța, care are un deficit bugetar de 8% va îngheța toate cheltuielile publice pe o perioadă de trei ani, iar în eventualitatea în care va trebui să recurgă la reduceri de salarii, acestea îi vor viza doar pe miniștri. La rândul lor, autoritățile germane, care își propun să reducă deficitul anual de 3,3%, vor îngheța pensiile și vor reduce unele ajutoare (mult mai consistente decât salariile din țara noastră), iar ca măsuri de rezervă preconizează majorarea unor taxe.

La noi, dimpotrivă, sub impulsul unor ambiții politicianiste, guvernate de cinism, incompetență și corupție, autoritățile recurg la măsuri de o duritate extremă, prin intermediul cărora aruncă întreaga povară a crizei pe spatele a peste 85% dintre români. Guvernanții noștri se cramponează în mod irațional de masacrarea salariilor și pensiilor, afirmând că aceasta este singura soluție viabilă, deși liderii și parlamentarii partidelor de opoziție, ba chiar și unii democrat-liberali, analiști și specialiști în domeniul economiei demonstrează că există multe alte posibilități de ieșire din criză, mult mai eficiente și în același timp suportabile de către populație.

Astfel, spun economiștii, în condițiile în care Guvernul Boc ar fi sprijinit 200.000 de IMM-uri cu circa 10 miliarde de euro, bani proveniți de la FMI sau din alte împrumuturi, ar fi putut fi absorbiți 500-600.000 de șomeri, s-ar fi încasat impozite, s-ar fi realizat importante cantități de produse pentru piața internă și externă, de pe urma cărora statul ar fi beneficiat de TVA. De asemenea, dacă agricultura ar fi fost sprijinită cu 4-5 miliarde de euro, statul ar fi economisit 2-2,7 miliarde de euro pe care-i cheltuiește anual pentru importul de cereale, legume, fructe, carne, lactate, iar pe deasupra ar fi putut să exporte produse agroalimentare în valoare de 1-2 miliarde euro. Un izvor important pentru alimentarea bugetului l-ar fi putut constitui resursele energetice ale țării, încăpute pe mâna grupurilor de interese care mișună în jurul puterii. Din păcate, premierul Boc refuză, de mai bine de un an, să desecretizeze contractele de energie, știind bine câți mafioți portocalii sunt implicați în asemenea afaceri dubioase.

Există, de asemenea, multe alte modalități de soluționare a crizei: impozitarea cu 0,5% a tuturor tranzacțiilor financiare din sistemul bancar, care s-ar traduce printr-un venit pentru stat de 2 miliarde lei; înghețarea cheltuielilor pentru bunuri și servicii (autoturisme de lux, calculatoare sofisticate, mobilier și altele) și a cheltuielilor de protocol și deplasări în străinătate s-ar solda cu 2,5 miliarde de lei la buget; atribuirea prin mijloace electronice a contractelor de achiziții publice a unor lucrări ori cumpărarea de bunuri ar aduce statului circa 2 miliarde de lei; zeci de miliarde de lei s-ar obține, de asemenea, prin stârpirea evaziunii fiscale, a contrabandei de țigări și alcool ori prin accizarea corectă a importului de țiței, încât n-ar mai fi nevoie să fie jecmăniți salariații și pensionarii.

Dacă nevoia de fonduri bugetare ar fi presantă, impunându-se reduceri salariale, acestea ar trebui operate în acele instituții în care angajații realizează venituri de vis, cum ar fi Banca Națională, unde de la guvernator la șoferi salariile depășesc zeci de mii de lei, ca și la Ministerul de Finanțe, unde vistiernicul șef al țării a câștigat aproape 100.000 de lei de la companii de stat ca CEC Bank, Romavia și Fondul Proprietatea, doar într-un singur an; tot într-un singur an a încasat contravaloarea a 266 de salarii medii, doar prin participarea la câteva ședințe ca factor politic, și tot într-o perioadă de un an, ministrul-rechin a greblat, făcând parte din consiliile de administrație ale unor societăți de stat, contravaloarea a 570 de pensii medii. Nici în ministerele conduse de Adriean Videanu, Radu Berceanu, Elena Udrea, Teodor Baconschi și în agențiile guvernamentale lucrurile nu stau altfel. Sumedenia de secretari de stat, consilieri, directori, șefi de servicii și alți angajați pe posturi de soții, copii, nepoți, veri sau prieteni, încasează lunar mii, zeci de mii de lei, în timp ce Guvernul se vaită că nu are bani pentru bugetarii de rând și pentru pensionari.

De ce resping cu înverșunare președintele Băsescu și premierul Boc asemenea măsuri eficiente anticriză? Întrebarea este, desigur, retorică, în condițiile în care toată lumea știe că PDL are de achitat o notă electorală de multe miliarde de lei pe care nu poate s-o facă uitată și nici s-o mai amâne, dacă nu vrea să piardă sprijinul clientelei la viitoarele alegeri, așa cum l-a pierdut pe cel al alegerilor din întreaga țară. Un Guvern iresponsabil și-a asumat răspunderea pe niște legi tipice unui regim bolșevic. Chiar dacă va scăpa de moțiunea de cenzură, beneficiind de sprijinul unor parlamentari iresponsabili, actualul Executiv nu va avea viață lungă. În lunile următoare, când oamenii se vor trezi cu salariile și pensiile ciuntite, dar obligați să facă față prețurilor exorbitante ale medicamentelor și alimentelor, întreținerii care se va dubla și altor cheltuieli insuportabile, nu se vor mai rezuma la proteste. Nemulțumirea lor va exploda în stradă.

Singura soluție înțeleaptă ar fi aceea ca Guvernul Boc să demisioneze și să lase locul unui Cabinet de Uniune Națională, format din specialiști de mare calibru, care să oprească țara de la o prăbușire iremediabilă.

  Filip Georgescu - comentariu legat de măsurile luate de Executiv și efectul lor asupra țării;

Domnul Filip Georgescu:

În prima săptămână a acestei veri extrem de caniculare nu doar din punct de vedere meteorologic, cât mai cu seamă al exploziei sociale, iresponsabilul nostru premier Emil Boc și-a asumat răspunderea pentru programul băsescian de groaznică austeritate, asigurându-ne, cu proverbiala sa impertinență, că amputarea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor, asigurărilor și ajutoarelor sociale cu 15% este singura soluție salvatoare pentru a reduce deficitul bugetar la nivelul convenit cu FMI.

Urcând la tribuna Parlamentului, forul reprezentativ al democrației, primul-ministru Boc n-a făcut altceva decât să-i reafirme, și de această dată, detestabila slugărnicie față de mentorul său de la Cotroceni, politicianul care de 20 de ani nu face altceva decât să reabiliteze dictatura comunistă, sub înrâurirea căreia și-a format întreaga concepție morală și politică. Pentru a motiva adoptarea legilor prin care împinge sărăcia și disperarea dincolo de limitele oricărei suportabilități, nevolnicul premier a afirmat în fața Parlamentului că țara a ajuns în situația disperată de astăzi, întrucât românii consumă mai mult decât produc, fără să precizeze însă că cei care se înfruptă peste măsură și în mod abuziv din banul public sunt români constituiți în imensa clientelă portocalie.

Șeful Executivului a constatat, de asemenea, cu mare întârziere, că în ultimii 20 de ani, clasa politică a construit un sistem economic cu dezechilibre structurale majore, uitând că în 7 din cei 20 de ani, democrații, deveniți mai apoi democrat-liberali, s-au aflat la guvernare, în diverse formule de alianțe și ar fi putut să corecteze toate erorile. Din păcate, PDL le-a agravat. În sfârșit, cu un ton ironic, afișat în mod ostentativ, primul-ministru a remarcat că azi nu mai avem BCR-ul de vânzare ca să finanțăm deficitul bugetar, omițând să spună că un Berceanu a distrus transporturile feroviare, iar acum se pregătește să scoată la mezat CFR Marfă, că un Videanu, care a pus mâna pe exploatările de marmură ale țării, este în același timp stăpânul marilor surse energetice în jurul cărora mișună o întreagă oligarhie clepto-securistă.

Ambițiosul premier n-a convins însă pe nimeni că legile pentru care a angajat răspunderea guvernului ar putea să aibă vreun efect oricât de mic asupra impactului devastator al crizei economice. Este și firesc, întrucât nu poți să visezi nici măcar la un dram de prosperitate atunci când încerci și cârpăcești pauperitatea cu petece de sărăcie. Pe termen mediu și lung, singura cale viabilă de relansare a economiei ține de creșterea sectorului productiv al economiei și orientarea ei către operațiuni de export, această reorientare fiind sprijinită de o devalorizare controlată a leului și o creștere a productivității.

În demagogica sa alocuțiune, premierul ne mai dă o lecție ieftină de economie, spunându-ne că statul nu mai poate plăti salarii atât de mari ca acelea de azi, în condițiile unei productivități a muncii extrem de scăzute. L-am întreba însă pe șeful Executivului, unde să realizeze românii o productivitate sporită? În marea industrie care a fost lichidată? În agricultura de subzistență ori în transporturile aflate mai întotdeauna în pană financiară? Premierul Boc nu ține seama de realitățile existente astăzi în țara noastră, ignoră propunerile opoziției și ale tehnocraților, asumându-și slugarnic răspunderea pentru promovarea politicii antipopulare și antinaționale, concepută de președintele Băsescu în favoarea mafiei clientelare. Slugarnic până în măduva oaselor și total dependent de drogul băsescian al dictaturii, Guvernul Boc a dovedit că nu are voința, curajul și capacitatea de a se disocia de politia absurdă țesută la Cotroceni. Emil Boc știe bine că orice gest de independență față de seniorul de la Cotroceni îl va costa nu doar pierderea fotoliului de premier, dar și pe cel de lider al PDL, iar fără aceste galoane n-ar mai fi nimic.

Nu mai departe decât zilele trecute, Emil Boc a fost martorul mâniei dezlănțuite a lui Traian Băsescu împotriva unor palide divergențe intervenite în PDL, în legătură cu votul pe marginea moțiunii de cenzură depuse de social-democrați. În câteva cuvinte și în câteva minute, Traian Băsescu a pus la zid oastea parlamentară portocalie convocată la Snagov: "Aveți 48 de ore ca să alegeți între putere și opoziție". Iar mai apoi, i-a "ciuruit" și pe asociații la guvernare (UDMR și UNPR) mai cu posturi guvernamentale, mai cu șantaje la DNA. În aceste condiții este greu de crezut că moțiunea va trece.

De ce se cramponează președintele Băsescu de o asemenea politică inumană? Tot mai mulți analiști politici afirmă că PDL are nevoie de o asemenea soluție ca să adune cât mai repede cu putință miliardele de lei pe care trebuie să le achite clientelei politice, care în condițiile tulburi de azi, cere cu o tot mai mare insistență să i se achite nota de plată electorală. În totală contradicție cu reacția milioanelor de cetățeni ai țării care condamnă măsurile de austeritate elaborate de actuala putere, Cabinetul Boc și-a asumat răspunderea pentru o asemenea politică de genocid.

Dar, în ultimă instanță, ce este acest gest disperat? Nimic altceva decât continuarea politicii totalitariste, promovate de președintele Băsescu, a acelei politici nefaste de sfidare a Parlamentului și de repudiere a democrației. Premierul Boc n-a ezitat să angajeze răspunderea guvernului său, întrucât știe că oricât de mari și de costisitoare vor fi eșecurile unui asemenea act, pe cât de legal, pe atât de arbitrar, nici el și nici miniștrii săi nu vor achita daunele din propriile buzunare. Va plăti statul, cu vârf, toate neghiobiile unor politicieni incapabili, dar ambițioși și aroganți, care nu vor să piardă din mână ciolanul guvernării. Sunt puține șansele ca moțiunea de cenzură depusă de parlamentarii PSD și PC să se soldeze cu demolarea actualului Executiv. Mașina de vot portocalie, bine gresată cu promisiuni și amenințări, va funcționa probabil fără rateuri.

Guvernul Boc va supraviețui. Întrebarea este pentru cât timp? În mod sigur, pentru două-trei luni, până atunci când milioanele de pensionari și de bugetari vor simți, în mod concret, cât li s-a furat din veniturile lor și așa amărâte, până în ziua în care nu vor mai avea ce pune pe masă, nu-și vor mai putea cumpăra medicamente și nu vor mai putea achita întreținerea și celelalte servicii, din cauza exploziei prețurilor. Atunci, năpăstuiții din întreaga țară vor ieși în stradă și își vor cere dreptul la viață. Cu ce mesaj de dragoste turbată, cu ce alte urări de trai bun ar mai putea să iasă Băsescu în fața poporului care, până mai ieri, l-a "iubit" dar care astăzi îi arde portretul în stradă și îi strigă demisia?

Actuala putere, ai cărei reprezentanți trăiesc ca-n sânul lui Avram, n-a înțeles cât de dureroase sunt măsurile anticriză adoptate, dar mai ales un fapt și mai dramatic, acela că ele afectează 85% din populația țării. Va înțelege însă în curând, când se va trezi cu "gloata" dezlănțuită la porțile Cotrocenilor și în Piața Victoriei. S-ar putea însă ca atunci să fie mult prea târziu!

  Adrian George Scutaru - declarație politică: Ce garanții avem că actualul Guvern Boc nu va mări TVA și cota unică?;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Ce garanții avem că actualul Guvern Boc nu va mări t.v.a.-ul și cota unică?"

Guvernul României a decis diminuarea veniturilor salariilor bugetarilor, a pensiilor, diminuarea indemnizației pentru mame prin asumarea răspunderii în fața Parlamentului. Singura speranță care le-a mai rămas românilor în acel moment era moțiunea de cenzură, care s-a dovedit a avea, din păcate, un rezultat favorabil pentru Guvern și catastrofal pentru români și economia țării.

Împotriva tuturor românilor și ignorând complet realitatea economică, ați ales, domnule prim-ministru, să reduceți veniturile de la pensionari și bugetari, care și așa în ultima perioadă au fost destul de afectați de măsurile luate de dumneavoastră, dar nu v-ați gândit nici măcar un minut să reduceți fondurile de care dispune clientela politică.

În mare parte, situația cruntă în care se găsește economia națională se datorează modului defectuos în care Guvernul Boc a decis să contracareze criza economică. Degeaba se lamentează acesta, așa cum a făcut și la prezentarea moțiunii, să dea vina pe guvernarea liberală, pretextul cel mai uzitat în momentul în care vine vorba de eșecul actualei politici de guvernare. Principalul responsabil pentru situația în care se află România este chiar domnia sa, care conduce Guvernul de un an și jumătate în cel mai prost mod posibil, aspect de care nu a pomenit niciun cuvânt.

Din păcate, în ceea ce privește măsurile de austeritate impuse de Guvern, mi-e greu să cred că acestea nu vor fi aplicate și după 1 ianuarie 2011 și că nu vor crește și cota unică de impozitare și t.v.a.-ul, pentru că mereu au mințit și au susținut că nu vor scădea veniturile bugetarilor și pensionarilor și că economia s-a stabilizat, ca mai apoi să ne prezinte un tablou apocaliptic al situației economice din țară.

Ținând cont de demagogia și minciuna care v-au caracterizat mandatul, vă cer public, domnule prim - ministru, să ne spuneți dacă reducerile de salarii și pensii vor continua după 1 ianuarie 2011, dacă veți crește valoarea TVA -ului și a cotei unice de impozitare și când aveți de gând să anunțați un pachet de măsuri pentru stimularea economiei, împovărată de fiscalitate, care să ducă la noi locuri de muncă și creșterea încasărilor la buget.

  Marian Ghiveciu - declarație politică: Opriți dezastrul!;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Opriți dezastrul!"

În campaniile electorale de la sfârșitul anului 2008, pentru alegerile parlamentare, și sfârșitul anului 2009, pentru alegerile prezidențiale, o maree politică portocalie inunda satele, comunele și orașele României cu un "Program de guvernare" care prevedea cu prioritate o mai bună "Politică agricolă și dezvoltare rurală".

Românii ieșeau la porți și au constatat că purtătorii acestui mesaj îi salutau într-un mod cu totul neobișnuit pentru ei, nu bună ziua, nu bună seara, nu lăudat fie Isus, ci cu "ispititorul" dar: "Primiți un pachet PDL și o găleată portocalie!"

Românii au primit cadoul "toxic" dar și-au dat seama "cam târziu" că este prea toxic pentru ei, abandonându-l în final în curtea guvernanților portocalii.

Și-au dat seama, de fapt, ce se ascundea în spatele acestor cadouri toxice, o guvernare incorectă, incompetentă, lipsită de strategii valabile, cu măsuri legislative care se obstrucționează unele pe altele, mai simplu spus, o guvernare catastrofală.

Sănătatea este în colaps, neexistând, practic, medicamente compensate. Pensiile sărmanilor bătrâni, un drept constituțional și moral, au devenit tot mai mici și apoi au fost reduse cu 15%. Prețurile au luat-o razna în România, depășind unele nivelul din țările Uniunii Europene, în timp de salariile la majoritatea salariaților au stagnat, apoi au fost reduse cu 25%.

Plata gazului metan, a benzinei și motorinei, a curentului electric, a apei și a altor resurse și servicii de strictă necesitate a devenit pentru români un adevărat coșmar. Economia este în pragul falimentului, urmând recesiunea, datorită unei politici fiscale greșite.

Politicienii actualei puteri au deschis deja ușa spre dezastru. Oare ce se vede prin această ușă ? Oameni săraci, oameni care luptă singuri cu calamitățile naturale, oameni care așteaptă inutil, sub cerul liber, sprijin real din partea guvernanților portocalii.

Ce au făcut însă Guvernul Boc și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, condus de Mihail Dumitru, din "Programul de guvernare" promis în campaniile electorale ?

În primul rând, numita "alocare completă și eficientă a resurselor bugetare pentru sprijinirea producătorilor agricoli" a fost ilogică, incoerentă și, prin urmare, neeficientă.

Ca dovadă a incapacității sale, Guvernul nu a fost în stare să notifice ajutoarele de stat pentru agricultură la Uniunea Europeană, singurul ajutor notificat fiind motorina și aceasta obținându-se prea târziu pentru agriculturi.

  Mircea Grosaru - declarație politică După moțiune, urmează remanierea și refacerea sistemului?;

Domnul Mircea Grosaru:

"După moțiune, urmează remanierea și refacerea sistemului?"

După ce am anticipat că moțiunea nu va trece, iar Grupul minorităților naționale, cu câteva excepții, nu o va vota, într-o logică firească, guvernul va trebui remaniat, cel puțin pentru un motiv: moțiunea nu a trecut datorită numărului insuficient de voturi, adică majoritatea simplă, însă au fost mai multe voturi în favoarea moțiunii decât împotrivă.

Așadar, după această logică, câțiva dintre miniștrii neperformanți ar trebui să fie remaniați. Nu este greu de observat anumite aspecte ale neperformanței, însă cine poate decide altfel decât partidul de guvernământ.

Președintele partidului, în calitatea sa de premier, urmare a consultărilor din aceste zile de la Snagov, poate propune președintelui României o asemenea măsură, dar și aceasta trebuie asumată.

Poate cel mai greu în această perioadă este însăși asumarea, pentru că poate crea multe disensiuni, iar țara are nevoie mai mult ca oricând de stabilitate. Stabilitatea însă înseamnă inclusiv remaniere.

Ceea ce nu înțeleg cetățenii de rând și mulți dintre politicieni este însă altceva, și anume de ce numai unii din cadrul partidului aflat la guvernare pot avea privilegii și alții nu. Este mai greu de explicat acest lucru care se simte, se vede și împotriva căruia nu se găsesc răspunsuri clare.

De ce în România actuală s-a ajuns ca dezinformarea să ia locul cinstei, minciuna să fie uitată o dată la 4 ani, iar drepturile cetățenilor să fie opționale?

De unde pornesc toate aceste rele ale societății, dacă nu chiar de la fiecare dintre noi, de la absenteismul la vot, de la nepăsare și de la bucuria de a obține ceva rapid și nemuncit.

Cum se explică votul uninominal în Parlamentul României, dacă toți deputații și senatorii, într-un spectacol de prost gust, arătau partidului bilele pe un "vot secret", în disprețul Regulamentului Camerei Deputaților, legea fiecăruia dintre noi.

Oare nu de aici trebuie refăcut sistemul ?

  Mircea Grosaru - declarație politică Moțiunea și rolul minorităților;

Domnul Mircea Grosaru:

"Moțiunea și rolul minorităților"

Desigur că în această săptămână politică, moțiunea de cenzură a PSD și PNL reprezintă cel mai important eveniment, având în vedere măsurile antipopulare preconizate datorită situației critice a economiei din țara noastră.

Ce aduce nou această moțiune o intuim cu toții, pentru că, pe de o parte, se vot limpezi apele în partidele politice, prin cristalizarea poziției deputaților și senatorilor, iar, pe de altă parte, vocile dizidente vor avea încă o posibilitate de a-și clarifica situația politică.

Este un moment greu pentru care se preconizează o luptă cel puțin la fel de dură, precum și numirea unui judecător la Curtea Constituțională.

Declarațiile politice cu siguranță că se vor succeda în apărarea sau împotriva moțiunii de cenzură, însă cu siguranță că cel mai important pentru toți românii este relansarea economică, sau trecerea cu ușurință și cât mai rapidă a crizei.

Din acuzațiile reciproce ale puterii și opoziției nu va rezulta nicicum o soluție de redresare a României și nici nu se întrevede a rezulta prea curând, așadar cred că și de această dată nu vom vedea pădurea din cauza copacilor.

Atacurile nu se vor opri aici, vor continua și mai departe, însă ceea ce ar fi important ar fi soluțiile pentru cei care fie că stau în stradă, fie la televizor cu sufletul la gură că nu le vor mai ajunge nici salariile și nici pensiile, nici pentru rate, nici pentru cheltuieli și nici pentru a trăi decent.

Oare pentru acestea toate cine poate avea soluții în afară de clasa politică? Tot clasa politică, desigur!

Dar de data aceasta ar trebui să-și dea mâna, să colaboreze și să încerce împreună fie să acceseze fondurile europene neaccesate, sau accesate într-o foarte mică proporție, fie să gândească un proiect la care contează și cuvântul opoziției. Nu pot să cred că nu putem găsi soluții.

Grupul parlamentar al minorităților naționale nu va susține moțiunea, dintr-un motiv extrem de simplu: consecvența.

Consecvența privind neimplicarea politică, așa cum a susținut de fiecare dată acest grup, va conta la fel de mult și acum și se va vedea...

  Horia Cristian - declarație politică privind moțiunea de cenzură;

Domnul Horia Cristian:

Declarație politicăprivind moțiunea de cenzură

Așa cum am declarat în mai multe rânduri, eu personal nu am fost de acord cu textul moțiunii, care nu oferea decât un minim de soluții de stânga.

Am votat această moțiune fiind convins că Guvernul Boc trebuie să plece. Dacă mai era nevoie, Boc a reușit din nou să ne convingă de incapacitatea sa de a conduce un guvern.

Chiar și în acest al XII-lea ceas, Boc a găsit de cuviință să dea vina pe greaua moștenire și pe criza economică. A arătat că este surd și orb nu numai la problemele românilor, dar și la soluțiile economice elementare. Nu a reușit în 21 de luni de mandat să producă o singură măsură anticriză.

A îndatorat fiecare român cu 1000 de euro "pentru BNR, pentru a susține leul", dar în 21 de luni, leul s-a devalorizat cu peste 30% față de euro, în condițiile în care euro s-a devalorizat cu 17%. În plus, a demonstrat că, în afară de tăierea salariilor și pensiilor, nu are nicio soluție pentru viitor.

Sunt de acord că sistemul bugetar trebuie restructurat și că trebuia restructurat încă din 2009. Și guvernul a avut la îndemână instrumentele necesare selectării personalului din sistemul bugetar, aceasta fiind evaluarea funcționarilor publici. Dar Boc a ales să facă o "lege a salarizării unitare" care a fost adoptată fără un minim de dezbatere, ducând la anomaliile semnalate de presă cu salarii de zeci de mii de lei. Și acum adoptă o măsură brutală și primitivă de tăiere a salariilor fără discernământ.

Pot să văd punctul de vedere al lui Băsescu când a decis tăierea salariilor, nu pot fi de acord, dar pot să îl văd. Dar cu pensionarii ce a avut? Tăierea pensiilor este o faptă de neconceput, din mai multe motive.

Deficitul de 1,5 miliarde euro este cauzat în mare măsură de Guvernul Boc, când a acordat "pensia minimă socială" care fură din bugetul de pensii 0,8 miliarde euro anual. Aceasta nu e pensie, ci reprezintă un ajutor social și e un furt din bugetul de pensii unde sunt banii celor care au contribuit la acest buget zeci de ani de muncă.

Sumele necesare puteau fi găsite foarte ușor tăind de la cheltuieli materiale sau investiții. Așa cum a spus cu seninătate Elena Udrea, din cele 4,5 miliarde de euro pe care îi are pentru investiții ministerul ei. Construcția de 10 000 de case pentru "specialiști" în zonele rurale este o risipă inutilă de resurse. Mai bine ar oferi condiții de muncă decât case pomană.

În final, trebuie remarcat cinismul Guvernului Boc, care vrea să ofere și ceva "sânge", adică remanierea unor miniștri. De fapt, remanierea este doar nota de plata a UNPR pentru votul dat judecătorilor Curții Constituționale și împotriva moțiunii. UNPR dorește cu ardoare Ministerul Muncii pentru a-și crea partid. Pentru că UNPR are "parlamentari", dar nu are partid. De aceea are nevoie de casele de pensii, AJOFM-uri pentru a-și crea structura de partid în teritoriu.

E atât de simplu: soarta României a fost vândută unui partid de trădători.

  Horia Cristian - declarație politică privind dezaprobarea actelor de vandalism asupra sediilor PDL Timișoara;

Domnul Horia Cristian:

Luni, 21 iunie, am luat la cunoștință cu îngrijorare de evenimentele produse în noaptea de sâmbătă spre duminică, la sediile PDL din Timișoara.

Eu personal și PNL, în general, dezavuăm manifestările care exced limitele civilizației și ale legii. Condamn ferm vandalizarea clădirilor și sediilor, indiferent cui aparțin, indiferent de motivele care au dus la aceste acte.

De asemenea, consider că afirmațiile făcute de domnul consilier Ovidiu Ciuhandu sunt insinuante și lipsite de substanță, ele fiind un atac lipsit de eleganță la adresa adversarilor politici.

Noi, ca partid, și eu personal, ca deputat, ne-am exprimat public punctul de vedere atât prin mass-media cât și prin votul dat în Parlament și sunt sigur că vocea noastră a fost auzită de toți concetățenii.

Consider că atitudinea domnului consilier de a învinovăți presa "Cred că este un incident izolat provocat de incitarea din presă..." (www.pressalert.ro) sau adversarii politici - "Rugăm colegii de la alte partide care și-au dorit să treacă acea moțiune prin Parlament, să se abțină să demonstreze că Timișoara este un oraș în care se practică genul acesta de mesaje și evenimente de huliganism" (www.agenda.ro) denotă frustrare, lipsă de eleganță și aroganță politică.

Poate ar fi momentul să se gândească la cei care, forțați de legile generate de incompetența Guvernului PDL, au ales această cale de a se exprima.

  Ioan Holdiș - declarație politică: Salvarea sectorului bancar, pe umerii contribuabililor;

Domnul Ioan Holdiș:

"Salvarea sectorului bancar, pe umerii contribuabililor"

După criza economică în care se află majoritatea statelor lumii, ne pregătim, din păcate, de o criză socială fără precedent.

Criza sistemului bancar din întreaga lume a determinat specialiștii din domeniu să vină cu măsuri de prevenire în cazul unor falimente. Comisia Europeană, la finele lunii mai, venea cu propunerea creării unei rețele naționale de fonduri la care băncile să aibă obligația să contribuie, iar în cazul falimentelor unor bănci, o parte din pierderile financiare să fie acoperite din aceste fonduri.

Directivele Uniunii Europene se aplică și în România prin Ordonanța de urgență nr. 50/2010. Prin aceasta, Guvernul prevede eliminarea comisionului de rambursare anticipată la creditele cu dobândă variabilă, băncile fiind obligate să modifice inclusiv contractele aflate în derulare, prin acte adiționale. Eliminarea comisionului va fi valabilă atât la creditele cu garanții imobiliare, cât și la cele fără acest tip, precum și eliminarea la 1% a comisioanelor la creditele cu dobândă fixă. De asemenea, consumatorul are dreptul să se retragă din contractul de credit, fără a invoca motive, în termen de 14 zile calendaristice.

Se va interzice semnarea de contracte de credit în locurile de vânzare a bunurilor și serviciilor destinate la finanțare prin respectivele credite, iar în cazul creșterii cu mai mult de 15% a valorii creditului după încheierea contractului, trebuie reactualizate informațiile financiare despre debitor și reverificată bonitatea acestuia. Perceperea unui comision de analiză a dosarului de credit, în cazul în care creditul nu se acordă, precum și perceperea unui comision de depunere/retragere în numerar pentru plata ratelor de credit sunt pe punctul de a deveni istorie.

De asemenea, numărul comisioanelor aferente contractului de credit se limitează la patru: de administrare credit, de rambursare anticipată, după caz, de penalizare pentru întârzierea la plată și comision unic pentru serviciile prestate la cererea consumatorilor.

Astfel, băncile sunt puse în situația de a modifica până în luna septembrie toate contractele de credit încheiate pentru a le adapta noilor reglementări UE.

Aproape 8 milioane de contracte de credit vor trebui modificate în următoarele luni, modificări ce vor aduce pierderi de milioane de euro băncilor. Până când vom beneficia de dobânzi mai reduse și de un sistem bancar cu o creștere a concurenței mărite, din păcate, ca primă măsură avem de a face cu costuri mărite chiar și pentru simplele retrageri de la ATM-uri și se prevede o influență directă asupra costurilor creditelor noi.

Costurile ridicate ale implementării noilor prevederi i-a determinat pe bancheri să continue greul crizei bancare pe spatele contribuabililor atât cât mai pot face asta și să facă presiuni pentru amânarea punerii în aplicare a ordonanței de urgență.

Pe primele locuri, populația se confruntă cu plângeri pentru clauze abuzive, reclamații privind cesionarea creanțelor bancare către terți, adică firmele de recuperare și mai nou apărute, ca ciupercile după ploaie, așa-zisele instituții financiare nebancare, care au costuri nejustificat de mari la achiziționarea de bunuri în rate.

Aceste măsuri au ca scop principal consolidarea coordonării economice în România, eliminând dezechilibrele macroeconomice, și întărirea sistemul bancar, creând un caracter mai sigur pentru ieșirea din criza economică și oferind mai multă siguranță și încredere populației.

  Ioan Oltean - declarație politică: Modernizare și societate civilă. Concepte distincte, dar interdependente;

Domnul Ioan Oltean:

"Modernizare și societate civilă. Concepte distincte, dar interdependente"

Societatea civilă și sfera vieții politice localizate în structurile statului sunt uneori privite, din anumite perspective ideologice, ca realități aflate în raporturi de excludere reciprocă. În fapt, ele sunt două laturi complementare ale existenței umane în societățile moderne. Statul reprezintă axul domeniului politic al unei societăți. În schimb, societatea civilă privește domeniul relațiilor directe dintre interesele grupurilor sociale și dintre indivizi în toate planurile vieții sociale.

Societatea civilă apare ca un proces major al modernității și ca un produs al modernizării. Diferențierea sferei private de cea politică, paralel cu restructurarea profundă a modului de existență și-au pus amprenta asupra culturii și psihologiei individuale și colective.

Societatea civilă ca entitate activă și autonomă există doar în măsura în care dimensiunea sa obiectivă, adică prezența unui spațiu al intereselor umane particulare și private, se întregește cu cea subiectivă, mai precis cu conștiința organizării diverselor structuri de interese, cu posibilități de acțiune în plan social, politic etc.

În primul rând, democrația nu poate decât să beneficieze de accentuarea elementelor rațional-comportamentale care caracterizează în general mentalitățile individuale și colective ale membrilor unei societăți civile. Acest lucru permite lărgirea orizontului conștiinței, depășirea cadrului îngust al relațiilor comunitar-familiale și descoperirea unor elemente de identificare la scară național-statală.

Mobilizarea socială și politică pe care o pregătește și o susține societatea civilă grație factorilor social-culturali, diferențierii și multiplicării rolurilor sociale ale membrilor săi, nu poate fi decât o premisă excelentă, necesară și de cele mai multe ori, benefică democrației.

Democrația are nevoie prin urmare de societatea civilă, întrucât aceasta îi pune la dispoziție nu numai indivizi-cetățeni activi, ci și structuri de organizare a intereselor de grup, de clasă sau general cetățenești, respectiv pluralismul social și politic, una dintre premisele și formele instituționale indispensabile democrației moderne. Societatea civilă nu este nici omogenă din punct de vedere social, nici unitară sau amorfă din punct de vedere cultural sau ideologic. Ea nu este altceva decât o întruchipare a diversității și mobilității sub cele mai variate aspecte. Ea reflectă multiplicitatea structurilor și forțelor sociale ca și diferențierea intereselor individuale și colective autonome.

Este însă indiscutabil, în baza datelor istorice și empirice, că această modernizare se realizează mult mai dificil în planul mentalităților și al relațiilor politice. Modernizarea economică determină unele schimbări în universul cultural și comportamental al unei societăți tradiționale. Dar aceste schimbări pot fi nu neapărat de ordin pozitiv, și nici uniforme. În unele cazuri, ele accelerează criza valorilor tradiționale fără ca un nou sistem de valori moderne să apuce să se înrădăcineze în țesuturile societății.

În alte cazuri, modernizarea economică poate fi susținută de elemente perene și valori specifice ale culturii tradiționale, fără ca acest proces să impună cumva destructurarea modelului cultural endogen sau înlocuirea lui neapărat cu unul de tip occidental.

Afirmarea autonomă a societății civile nu reprezintă forma de amenajare a raporturilor sociale în măsură să ofere mijloacele rezolvării juste a tuturor problemelor. Societatea civilă, îndeosebi, nu determină în mod inevitabil și direct ordinea social-politică democratică.

O ordine politică profund și cimentat democratică este o condiție favorizantă pentru funcționarea societății civile. Ea reprezintă forma cea mai adecvată de rezolvare a conflictelor din sfera societății civile și de instituire a unei ordini politice legitime.

  Ion Dumitru - o avertizare: Democrația în pericol;

Domnul Ion Dumitru:

"Democrația în pericol"

Democrația se naște cu adevărat atunci când relațiile dintre individ și stat se armonizează de așa natură încât ambele părți sunt mulțumite și se pot dezvolta nestingherite. Nici libertatea individului și nici cea a instituțiilor statului nu trebuie îngrădită. În primul caz se naște haos și economia subterană, respectiv mafiotism, care poate sufoca structurile statale, iar în al doilea caz se naște dictatura, indiferent de forma care o îmbracă.

Oricât de toleranți am fi cu noi înșine și cu situația din România, se poate spune că democrația nu s-a instalat încă în acest spațiu. Există "semne" de democratizare, există "semne" de respectare a drepturilor și libertăților individului, dar prin nefuncționalitatea instituțiilor statului nu există deloc garanția că acestea se exercită în sensul lor real. Semnele de slăbiciune sau, pe alocuri, de îmbolnăvire gravă a democrației le întâlnești la tot pasul, în modul cum se comportă unele instituții de bază ale statului: președinție, guvern, poliție etc. în absolut toate se găsesc manifestări brutale ale lipsei democrației, ale unei atitudini sfidătoare față de drepturile omului. În cele mai multe cazuri însă, manifestarea lipsei de democrație se recunoaște ușor prin lipsa de funcționalitate a instituțiilor statului, adică exact a autorității acestuia.

Două sunt cauzele acestor stări de lucruri:

  1. Pe de o parte, nefuncționarea instituțiilor de bază ale țării au creat condițiile necesare apariției "liberalismului" și a ideii că dreptatea și-o poate face fiecare după propria-i dorință. A fost încurajată nemunca, hoția, criminalitatea sub toate formele, nesiguranța cetățeanului și a proprietății private.
  2. Acolo și mai ales atunci când statul nu a mai putut stăpâni forțele răului, distructive, devoratoare de democrație, pentru a-și manifesta totuși prezența în spațiul românesc, el, statul, și-a încordat mușchii împotriva cetățeanului onest, susținător al acestuia.

Avem, în acest moment, o dictatură guvernamentală și prezidențială, care sufocă parlamentul țării, iar pe de altă parte, o disoluție a instituțiilor statului provocată tot de cele două instituții nominalizate. Există deci o sabotare a statului de către guvernanți, adică exact aceia care ar trebui să-l apere și să-l întărească.

Cauza cauzelor provine din faptul că s-au ratat reformele democrației și, în primul rând, reforma economică, baza celorlalte reforme și, firește, baza instaurării democrației reale.

În finalul declarației politice îmi pun următoarea întrebare, astăzi: Capitalismul poate fi oare conceput fără democrație?

  George Ionescu - despre Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sânzienele;

Domnul George Ionescu:

"Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sânzienele"

Data de 24 iunie cade aproape de solstițiul de vară (ziua cea mai lungă a anului), motiv pentru care această sărbătoare mai este cunoscută și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Este o zi cu multiple semnificații în calendarul satului tradițional românesc: sunt sărbătorite atât Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cât și Sânzienele, una dintre cele mai cunoscute serbări câmpenești românești, dar și momentul sfârșitului anului agrar, când începe secerișul.

Lumea ortodoxă sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul pe 24 iunie. Ioan Botezătorul este ultimul și cel mai mare dintre proorocii Vechiului Testament, acela care l-a botezat cu apă pe Iisus, "cel mai mare dintre cei născuți din femeie". De regulă, Biserica noastră strămoșească serbează ziua morții sfinților. Excepție fac Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul cărora li se sărbătorește atât zămislirea, cât și nașterea sau alte evenimente din viața lor. Potrivit Evangheliei, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a stat sub semnul unei minuni, venind pe lume din părinți mai înainte neroditori, cărora, după rugăciuni stăruitoare înălțate la Dumnezeu pentru a putea avea un fiu, dorința le-a fost îndeplinită. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă rodul iubirii nețărmurite a lui Dumnezeu față de împlinitorii voii Sale.

Drăgaica este o sărbătoare religioasă legată de cultul recoltei, al vegetației și al fecundității, închinată coacerii grânelor și vizează prosperitatea și protecția culturilor, fiind un amestec de creștinism, păgânism și vrăjitorie.

Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele, închipuiri ale zeițelor aducătoare de rod și prosperitate, își au originea într-un cult solar străvechi, denumirea fiind preluată de la Sancta Diana, zeița din mitologia romanǎ sau având origine slava (Drăgaica). Ritualul de origine agrară vizează prosperitatea și protecția culturilor, mai ales de cereale.

În folclorul românesc, Sânzienele sau Drăgaicele sunt preotese ale soarelui, făpturi fantastice, frumoase și nemilostive, care bântuie prin ogoare, câmpuri și prin păduri. Conform tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, binecuvântează rodul holdelor, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Sânzienele pot lovi pe cei păcătoși, stârnind din senin vijelii, aducând grindină, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac. Se spune, de asemenea, cǎ animalele se strâng și stau la sfat, iar cine le pândește le poate înțelege graiul și poate afla multe taine.

Multe sunt obiceiurile și tradițiile populare legate de această zi. Tradiția cere ca în această zi nimeni să nu lucreze. Tot tradiția popularǎ spune că Drăgaica face ca fructele să se coacă mai repede, dă bob grâului, miros florilor, sănătate bolnavilor, apără holdele de furtuni și grindină, ursește fetele de măritat.

"În ziua de Sânziene sau în ajunul ei, oamenii culeg flori de sânziene cu care împodobesc porțile, ferestrele, streșinile caselor, deoarece se crede că ele apără de agresiunea zânelor rele și a duhurilor necurate", spunea Ivan Evseev, în "Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească". De Sânziene/Drăgaică se culeg plante de leac pentru tot felul de boli, dar și pentru vrăji. În aceastǎ noapte cu semnificații magice, când se găsește iarba fiarelor, existǎ un anume moment de liniște în care are loc un contact între lumea noastră și "lumea cealaltă".

De asemenea, drăgaica poate desemna și floarea galbenă denumită științific Galium verum. Planta cu miros frumos are două denumiri zonale: sânziana (Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureș și nordul Moldovei) și drăgaica (Dobrogea, Moldova de Sud și Centrală și Muntenia) și crește prin fânețe și livezi, pe marginea drumurilor sau prin păduri. Florile, tulpinile, semințele și rădăcinile au numeroase utilizări în medicina și cosmetica populară, fiind utilizate și în obiceiurile și actele magice împlinite în ziua înfloririi lor, în perioada ritualului. Aceeași tradiție străveche spune cǎ este semn rău dacǎ florile nu sunt înflorite: înseamnă că ceva a încurcat desfășurarea anului, sau că oamenii au supărat sânzienele.

Românii, cunoscând virtuțile magice ale acestor sărbători, continuǎ și astăzi sǎ marcheze prin datini străvechi ziua de 24 iunie - Sânzienele, dar și nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

  Zanfir Iorguș - declarație politică: Fondurile europene - șansă majoră pentru ieșirea din criză a României;

Domnul Zanfir Iorguș:

"Fondurile Europene - șansă majoră pentru ieșirea din criză a României"

În aceste zile guvernate de incertitudine, când subiectul crizei economice a atins dimensiuni culminante, transformându-se practic în obsesie națională, fondurile europene devin foarte importante pentru ca economia României să iasă din recesiune.

În contextul actual, când investițiile străine directe sunt tot mai mici, iar consumul, care în trecut a fost motorul creșterii economice, scade din ce în ce mai mult, fondurile europene nu numai că sunt fonduri de investiții extraordinar de valoroase, dar sunt adevărata gură de aer pe care o primește țara noastră în această presiune extraordinară a crizei.

Dar, în condițiile în care statele membre ale Uniunii Europene contribuie la bugetul comun cu o cotă de 1,14% din Produsul Intern Brut și pot atrage fonduri europene de o valoare mai mare dacă au proiecte eligibile pentru a le implementa, România abia reușește să atragă fonduri egale cu contribuțiile pe care le plătește. Deși țara noastră este membră a Uniunii Europene de trei ani deja, iar fondurile disponibile au un termen limită până în anul 2013, din păcate, până acum, din cele peste 30 de miliarde de euro puse la dispoziție de Uniunea Europeană, am absorbit doar 5%.

Și asta deoarece, până acum, ne-am obișnuit să considerăm aceste surse financiare ca fiind surse de asistență economică, socială și nu de investiții economice, limitându-ne doar la a sta cu mâna întinsă după tot felul de proiecte de asistență.Este momentul să ne schimbăm modul de gândire, cultura economică și de piață, deoarece, în acest moment, discutăm de proiecte de dezvoltare care au ca sursă de investiții fondurile structurale europene.

În plus, este necesar să existe și să fie respectată o strategie cât se poate de clară referitoare la procesul de dezvoltare sustenabilă și restructurare economică. Numai că acest lucru implică existența unui management eficient al fondurilor europene foarte bine corelat cu programele și strategiile de dezvoltare de care România are foarte mare nevoie.

De aceea, în acest context, administrația centrală și locală ar trebui să acorde prioritate maximă utilizării eficiente a acestei surse de finanțare. Este esențial ca toate departamentele, atât cele guvernamentale cât și cele regionale, implicate în gestionarea și managementul fondurilor UE, să depună eforturi concertate pentru îmbunătățirea rezultatelor și a performanțelor.

În condițiile în care comunitatea de afaceri și numeroși investitori au subliniat, în repetate rânduri, că starea deficitară a infrastructurii în România constituie un impediment serios în calea investițiilor, fondurile europene reprezintă o oportunitate unică de încurajare a investițiilor și de îmbunătățire a infrastructurii. Trebuie să conștientizăm faptul că accesul la fondurile europene dă posibilitatea României să stimuleze economia, să dezvolte echilibrat regiunile rămase în urmă, să modernizeze infrastructura de transport și mediu, să creeze locuri de muncă, să promoveze politici sociale care să ducă la creșterea nivelului de trai.

Este esențial ca România să profite de sumele considerabile puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Fondurile europene sunt de maximă utilitate și, dacă sunt utilizate în mod eficient, chiar pot produce restructurare, dezvoltare și, de ce nu, chiar sustenabilitate.

  Manuela Mitrea - despre Ziua mondială a refugiaților;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua mondială a refugiaților"

În 2001, cu ocazia celebrării a 50 de ani de la adoptarea Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat data de 20 iunie ca fiind Ziua Mondială a Refugiatului.

Conform unui raport al "Global Trends", publicat recent de către United Nations High Commissioner for Refugees - Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (U.N.H.C.R.), în acest moment, la nivel mondial, există 42 de milioane de victime ale războaielor, conflictelor religioase, persecuției politice, dintre care 16 milioane sunt refugiați și solicitanți de azil, iar 26 de milioane sunt persoane deplasate intern, dezrădăcinate în propria țară.

Tema, din acest an, pentru Ziua Mondială a Refugiatului este "Acasă", recunoscându-se astfel situația în care se află cele peste 40 de milioane de oameni dezrădăcinați din întreaga lume.

Fugind de conflicte armate și persecuție, ducând cu ei doar câteva haine, refugiații sunt separați de tot ce le este drag - familie, prieteni, loc de muncă, comunitate și cultură. Pierderea căminului însemnă pierderea propriei identități.

Totuși, în ciuda suferinței uriașe, refugiații nu renunță niciodată la visul de a avea o casă, cu tot ce presupune aceasta - familie, toleranță, siguranță, sentimentul apartenenței și al încrederii în propria persoană.

România participă la efortul de protecție a refugiaților, atât prin Centrul de Tranzit în Regim de Urgență de la Timișoara, cât și prin faptul că recent, a devenit și stat de relocare.

Ziua Mondială a Refugiaților trebuie să ne amintească nu numai importanța solidarității umane cu cei peste patruzeci de milioane de oameni, ci cauzele care au dus ca aceștia să fie rupți de casele și familiile lor - războiul, conflictele religioase, persecuțiile politice.

Cu intoleranța, indiferent de forma pe care o îmbracă, trebuie să luptăm chiar noi.

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică: Ceaușescu nu mai e, dar Snagovul a rămas;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Ceaușescu nu mai e, dar Snagovul a rămas"

Dacă posibilitatea remanierii Guvernului aprinsese focurile de tabără printre miniștrii PDL, întâlnirea acestora cu Traian Băsescu la Snagov a stins rapid temerile și ambițiile. Deși susținută chiar din interiorul grupului de câțiva parlamentari portocalii, remanierea nu se va produce până la toamnă. Nu pentru că nu ar fi utilă, ci, bineînțeles, pentru că este "în interesul" țării, deoarece numai așa măsurile anticriză pot fi aplicate cu randament maxim.

Prin urmare, fără miniștri demiși, fără ministere comprimate, cu interes pentru adoptarea Codurilor juridice, a Legii ANI și a Legii educației și nu fără ironii caracteristice împotriva câtorva dizgrațiați, reuniunea PD-L de la Snagov a demonstrat încă o dată, dacă mai era cazul, că nimic nu mișcă fără aprobarea domniei sale, președintele Băsescu. Și pentru că nimic nu este etern, un punct de discuție l-a reprezentat, se pare, problema "erei postBăsescu" - mare provocare pentru un partid care trebuie să-și antreneze de pe acum candidatul la viitoarele alegeri prezidențiale.

Deși greșesc imaginându-și că românii nu vor fi învățat până atunci din propriile greșeli care îi costă mai mult ca niciodată, asupra unui singur lucru nu s-au înșelat participanții de la Snagov: chiar dacă are numai cinci ani, mandatul lui Traian Băsescu ne va părea chiar cât o eră ".. și ceva mai mult.

  Cătălin-Ioan Nechifor - pledoarie în favoarea verificării folosirii banilor europeni;

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

România este stat membru al Uniunii Europene din 1 ianuarie 2007. Am tot vorbit în acești ani, dar și înainte, în perioada de preaderare, despre beneficiile integrării europene. Am vorbit despre fonduri structurale nerambursabile, am vorbit despre 31 de miliarde de euro care ar trebui să ajungă în proiecte de dezvoltare a României până în 2013, pentru reducerea decalajelor față de statele membre care au aderat înaintea țării noastre. S-a promis că regulile europene vor aduce acea stare de transparență și de credibilitate pe care românii, dar și ceilalți cetățeni europeni, o așteaptă în ceea ce privește cheltuirea banilor publici. Am vorbit despre proceduri europene, despre principiul primul venit, primul servit în ceea ce înseamnă finanțarea proiectelor, indiferent de statutul beneficiarului: persoană juridică privată, autoritate publică locală sau ONG. Și am rămas cu vorbele. Gradul de absorbție la trei ani de la integrare este cel mai mic dintre toate statele membre, principiile sunt călcate în picioare, iar regulile sunt schimbate în timpul jocului. Ieri, 21 iunie 2010, am asistat în Camera Deputaților la un caz fără precedent în raportul dintre România și UE. Ieri a fost blocat demersul opoziției de a constitui o comisie de anchetă a modului în care s-au jurizat proiectele depuse de primăriile din mediul rural pe măsura 3.2.2., renovarea satului românesc.

Ieri, puterea actuală s-a ferit ca dracul de tămâie de acceptarea unei comisii de anchetă care ar fi trebuit să facă lumină în acest caz în care sute de primării din toate județele țării au depus contestații la APDRP față de modul în care au fost aplicate procedurile de evaluare și scorare a proiectelor de drumuri, apă, canalizare, investiții în infrastructura socială și culturală. De ce oare se blochează instituirea acestei comisii de anchetă? De ce oare le este frică unora? Aceste întrebări vor avea răspuns doar dacă comisia de anchetă va fi aprobată de deputați peste două zile. Și pentru a parafraza un clasic în viață, pentru că de ce le e frică, nu scapă, sper din tot sufletul ca și deputați din arcul guvernamental să voteze alături de noi pentru înființarea acestui instrument prin care putem demonstra Europei că suntem corecți și, dacă nu, că putem să corectăm greșelile făcute la comandă politică. N-ar trebui să le fie frică colegilor din PDL, iarna nu-i ca vara, iar vara trecută au funcționat două comisii de anchetă, în cazurile Udrea și Ridzi, iar nimeni nu a murit din acest lucru.

Demersul nostru este unul corect, nu punem România în dificultate, ci dorim să eliminăm riscurile ulterioare, care pot fi majore dacă se va dovedi că evaluarea proiectelor s-a făcut pe criterii politice. România riscă inițierea unei proceduri de infringement în domeniul fondurilor destinate dezvoltării rurale și mai grav, putem să ne trezim în situația în care beneficiarii proiectelor, primării din mediul rural, să fie obligați să returneze banii primiți de la UE pentru modernizarea infrastructurii din satul românesc. Vrem să ne asigurăm că acest lucru nu se va întâmpla, ne-am dorit prea mult statutul de stat integrat în UE și nimeni nu are voie să își bată joc de sacrificiile și speranțelor românilor care și-au dorit ca visul european să devină realitate.

Fac un apel către toți parlamentarii, indiferent de culoarea carnetului de partid, ca în calitatea lor de aleși uninominal să se gândească bine înainte de votarea comisiei de anchetă referitoare la evaluarea proiectelor pe măsura 3.2.2. și să decidă înspre binele locuitorilor din localitățile în care au fost aleși să le reprezinte interesele în Parlamentul României.

  Ionel Palăr - declarație politică: Opriți măsurile aberante și antieconomice!;

Domnul Ionel Palăr:

"Opriți măsurile aberante și antieconomice!"

Săptămâna care a trecut a fost una foarte importantă pentru viața politică românească. Moțiunea de cenzură a fost respinsă, iar măsurile de reducere a pensiilor și salariilor urmează să se aplice.

Deși Guvernul Boc anunța, nu cu mult timp în urmă, că nu se va lua măsura creșterii taxelor și impozitelor, iată că de la 1 iulie vor intra în vigoare o serie de modificări la Codul Fiscal. Acestea prevăd o "mărire a bazei de impozitare", mai pe românește, alte costuri pentru populație.

Decizia de aplicare a noului Cod Fiscal de la 1 iulie a.c. demonstrează minciuna și demagogia Guvernului care a pretins că nu se atinge de taxe și impozite, ci introduce doar măsurile de reducere a salariilor și pensiilor.

În fapt, Guvernului nu îi sunt suficiente tăierile de pensii și salarii, așa că recurge și la impozitarea tichetelor de masă, a dreptului de proprietate intelectuală precum și la majorarea impozitului pe proprietate. Noul Cod fiscal afectează și profesiile liberale, prin impozitarea drepturilor de autor.

Aceste măsuri promovate de partidul de guvernământ arată încă o dată faptul că acesta este un partid fără ideologie, deși se declară un partid de dreapta.

În calitatea mea de reprezentant al PNL, partid care apără oamenii ce produc plusvaloare în România, nu pot accepta niciodată această lovitură dată dreptului de proprietate intelectuală.

Susțin încă o dată faptul că singurele soluții reale de ieșire din criză și de relansare economică sunt soluțiile de centru-dreapta, promovate de PNL, soluții ce presupun menținerea la același nivel a taxelor și impozitelor și acordarea de stimulente pentru întreprinzătorii din mediul privat.

Așadar, fac iarăși un apel către reprezentanții puterii, ca măcar în acest al treisprezecelea ceas, să realizeze că măsurile de reducere a veniturilor populației și de creștere a taxelor nu vor conduce sub nicio formă la redresare economică, ci dimpotrivă, și să renunțe la adoptarea acestor măsuri aberante.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Măsurile Guvernului, un cerc vicios;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Măsurile Guvernului, un cerc vicios"

Potrivit vrerii președintelui țării, Traian Băsescu, "al IV-lea Boc" nu vrea să audă de nimic altceva decât de ciuntirea salariilor bugetarilor și a pensiilor.

Cei 3,6 milioane de pensionari, cu pensii de cel mult 1.000 de lei lunar, sunt aruncați pe marginea prăpastiei de măsurile Guvernului, dacă acestea se vor aplica.

Bugetarii și pensionarii cum vor strânge punga dacă salariile și pensiile sunt tăiate? Conturile bancare ale populației de rând vor suferi, economiile se vor subția, cureaua se va strânge la bunuri și servicii.

Economia preconizată de Guvern va produce găuri în sumele ce vin la buget din t.v.a.-ul încasat și din impozitul pe profit, găuri vor apărea și la capitolul venituri obținute din impozitul pe salarii. La salarii mai mici revin impozite mai mici. Reducerea încasărilor din t.v.a. afectează negativ sumele prelevate din acest capitol de venituri al bugetului de stat, ce se întorc apoi în unitățile administrativ-teritoriale, după criterii ce țin seama, pe post de lege nescrisă, de apartenența politică a primarilor.

Reducerea profiturilor poate lovi de două ori bugetul. O dată, prin sumele mai mici încasate din cota de 16 la sută și a doua, din dezvoltarea fenomenului evaziunii fiscale, scăderea profiturilor va genera o reducere a locurilor de muncă sau trecerea acestora de la suprafață în sectorul subteran.

Finanțiștii știu că cei mai siguri bani, care intră regulat, lună de lună, la stat, sunt leuții strânși din pensiile și salariile multe și mărunte. Posesorii acestor bugete familiale, adesea extrem de limitate, sunt cei mai buni plătitori de facturi la utilități, de impozite și taxe ori alte asemenea angarale. Din puținul lor, nu din prea-plinul conturilor grase adăpostite în bănci, se scurge grosul râului ce alimentează bugetul statului.

Și, uite așa, măsurile adoptate de Guvern pot declanșa un cerc vicios din care odată intrați, cu greu vom mai putea ieși.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Singura soluție e să-și dea demisia;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

«"Singura soluție" e să-și dea demisia»

Domnul Băsescu scoate din nou pe tapet urgia cunoscută a "singurelor soluții" și se repede precum o acvilă de pradă asupra celor mai loviți oameni.

În anii nouăzeci, Guvern condus de amicul Theodor Stolojan, Traian Băsescu știa că prin acea majorare descrescătoare de pensii, milioane de pensionari au ajuns ca niște veritabili milogi. Domnul președinte nu era taman un "nimeni" în acele guverne, cum nu era nici în cele conduse de fosta Convenție Democratică, când milioane de salariați au fost trecuți în șomaj și respectiv, la pensie, unde evident că nu aveau o contribuție sustenabilă prin alimentările legale la fondul de asigurări și cel de șomaj.

Chiar și așa, cu șase luni în urmă, acest fond avea încă relevante disponibilități, ca să nu fie cazul de diminuări ale pensiilor cu 15%. Dar acest fond, evident că prin trecerea forțată la pensie a milioane de salariați, până la urmă a intrat și el în degringolada actuală.

Acum, într-adevăr, rămâne ca fiind "impertinentă" această afișare a domnului președinte, când încearcă să ne convingă că dumnealui n-are nicio vină pentru starea jalnică a României de azi.

Președintele și-a săpat, cum se spune, propriul mormânt, în materie de charismă și prestigiu politic în fața românilor. De ce? Întrucât această "singură soluție" este o perfidie politică care nu o dată a fost folosită și de către marile puteri să înrobească pe alții. Și după războiul rece, ea a fost scoasă pe tapet, cum o face acum domnul președinte, când vine timpul deschiderii ochilor și mulți ca noi realizează că oricând "graba strică treaba".

Ce-a făcut domnul Băsescu ca noi, românii, să fim "noi înșine"? Am ajuns să importăm totul, ca și când geografia României ar fi mutat-o cineva în Sahara, ne duce armata prin Afganistan, ne cheamă la umbra rachetelor și avioanelor, iar "instructori" și militari străini în țară.

Căci dacă e vorba să ne îmbătăm din nou cu vreo apă chioară gen "singura soluție", atunci poate că ea ar fi astăzi cea mai fericită pentru țară, ca domnul președinte să-și dea demisia, precum a făcut-o cu demnitate domnul Kohler, președintele Germaniei, ținând într-un fel seamă că și acesta este cumva de-al nostru, fiind moldovean la origine.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Oamenii președintelui;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

«"Oamenii" președintelui»

Orice persoană poate fi evaluată prin prisma calităților sale și, în această privință, președintele Traian Băsescu e tare doar la intensitatea dorinței de putere, ce pare absolută, și la capacitatea la fel de intensă de răzbunare.

O persoană publică trebuie judecată și prin anturaj.

Acum câțiva ani, președintele îl socotea pe domnul Boc măsură etalon a politrucilor băștinași. I-a plăcut atât de mult formula, că l-a lăsat moștenitor la partid și, după un stagiu la primăria Cluj, ni l-a pus pe cap premier și nu o dată, ci de patru ori.

Mandatele fiind epuizate, președintele poate face ce vor mușchii lui cu electoratul. Dar domnul Boc e doar o parte a răului, pentru că vin domnii Videanu, specialist în borduri, vacanțe și-atât, Berceanu, "glumețul șef" al partidului, Blaga care, deși e ministru de Interne, habar n-are de mega-afacerile cu statul ale ginerelui propriu! Ministrul justiției a dispărut în ceață, deși Raportul CE se apropie, iar domeniul dumisale e în vizor. Să nu-l uităm pe ministrul educației, ajuns la mila suflatului purtătoarei de cuvânt, doamna Udrea care se roagă zilnic Domnului să n-avem soarta Greciei!

Cu așa miniștri, tare mă tem să nu ajungem să-i invidiem pe greci.

Însă, laolaltă cu miniștrii săi, crede că se pricepe la economie. Bâlciul e pe banii noștri!

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Realitatea concretă;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Realitatea concretă"

A devenit deja obișnuit să vedem oameni care ies în stradă, care strigă "strigături" dintre cele mai năstrușnice împotriva guvernanților și președintelui, care ard, protestatar, tabloul președintelui.

Oamenii au ieșit în stradă pentru ceea ce ne așteaptă, pentru că cei care ne conduc au luat măsuri ce vor conduce la o situație extrem de neplăcută pentru cetățenii României. Însă premierul spune că măsurile luate nu sunt împotriva cetățenilor, după ce președintele susținea că e greu să iei măsuri împotriva cetățenilor.

Nu au ieșit în stradă pentru cât de săraci sunt acum, ci pentru ce se va întâmpla, însă, peste o lună, două, trei, patru, la iarnă, adică atunci când, într-adevăr, pe fluturașul de salariu sau cuponul de pensie vor fi mai puțini bani?

Ce vor face atunci când buzunarele le vor fi mai goale? Dacă acum au ars tablourile președintelui, ce vor face atunci?

Cuțitul la os va ajunge abia mai încolo, când banii vor fi din ce în ce mai puțini, când se vor mări și impozitele și taxele, asta pentru cei care au crezut că nu se vor mări taxele, așa cum au crezut că se vor mări salariile profesorilor cu 50 de procente sau că România nu are probleme cu plata pensiilor și a salariilor sau, nu în ultimul rând, că, taman în campanie electorală, pentru a fi ales președinte, domnul Traian Băsescu vindea gogoși calde direct de la taraba TVR, că țara a ieșit din criză.

Prețurile produselor și serviciilor vor fi mai mari, facturile de întreținere pe perioadă de iarnă nu vor mai putea fi plătite, vom trece în anul în care pensiile și salariile vor rămâne la fel - sau poate chiar mai rău, locuințele oamenilor vor fi, poate, scoase la licitație, pentru plata datoriilor datornicilor, când, probabil, statul va lua locuințele datornicilor, când, involuntar și ușor mascat, ne-am putea da cu capul de o nouă naționalizare, pentru a ne trezi că a fost dictatură în patrie.

Hai să încheiem și cu o veste proastă: să vedeți ce rău o s-o ducem!

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică Premierul caută nesimțirea unde nu trebuie;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

«Premierul caută "nesimțirea" unde nu trebuie»

Când nu mai are niciun discurs populist pregătit, Emil Boc aduce din nou în discuție "salariile nesimțite", "pensiile nesimțite", restructurarea ministerelor și a agențiilor guvernamentale.

Executivul și-a asumat răspunderea pe o lege care prevedea restructurarea agențiilor. După un an și jumătate de incriminare a "salariilor nesimțite", unii secretari de stat obțin venituri mai mari decât ale miniștrilor, și lista poate continua.

Premierul caută nesimțirea unde nu trebuie, ori nu știe, ori nu vrea. Culmea că marea nesimțire se află aproape de premier: prin mașinile de lux de prin ministere, prin contractele publice de pază a unităților militare, prin borduri și asfaltări, prin portaluri de milioane de euro, create pentru diferite instituții ale statului, prin renovările de sedii ale direcțiilor ministeriale, prin afacerile cu societățile de stat, intermediate de firme ale activiștilor de partid.

Nesimțirea are culoare portocalie, jonglează banul public și se găsește în direcții cu șefi numiți politic, în companii private ale miniștrilor, consilierilor, secretarilor de stat, șefilor de cabinet.

  Petru Călian - declarație politică: Măsuri moderne pentru economia românească;

Domnul Petru Călian:

"Măsuri moderne pentru economia românească"

Criza financiară a determinat scăderea puterii de cumpărare, în special a principalelor produse alimentare. Din acest motiv, ca o soluție anticriză, un prim pas ar fi înlăturarea obstacolelor birocratice existente în prezent cu privire la modul de repartizare și decontare a tichetelor de masă, respectiv eliminarea comisioanelor, plătite atât de angajator cât și de agenții economici ce decontează aceste tichete a căror comisioane depășesc 15-20 % din valoare. Înlocuirea tichetelor de masă cu contravaloarea lor prin virament pe carduri de masă personalizate ar implica un comision de administrare de 2% din alocația individuală de hrană.

În acest sens, consider oportună înlocuirea tichetelor de masă cu carduri de masă, avantajele materializându-se sub mai multe aspecte: la nivel de securizare - se elimină posibilitatea falsificării lor, ca întrebuințare - se înlătură obligativitatea de a cumpăra alimente într-o valoare minimă egală cu valoarea tichetului, ca modalitate de atribuire - este mult mai facilă prin virarea pe card a sumei cuvenite, precum și ca verificare și control - de către organele abilitate în acest sens.

Prosperitatea cetățeanului se regăsește într-o economie de piață funcțională, care, în speță, trebuie să fie capabilă să asigure cele mai performante și mai eficiente instrumente de piață și de decontare în cadrul operațiunilor de acordare a alocației individuale de hrană.

Tichetele de masă reprezintă o practică învechită, în neconcordanță cu instrumentele moderne aflate pe piața europeană.

Această idee este una care ajută la scăderea prețurilor alimentelor, într-o perioadă în care România are nevoie de cât mai multe soluții anticriză. Pe lângă faptul că este o metodă mai simplă și mai elegantă de a acorda alocația individuală de hrană, ar duce la o reducere a prețului la alimente de minimum 5%, întrucât administrarea și emiterea tichetelor de masă se ridică la cel puțin 10% din valoarea lor individuală, iar aceasta se regăsește în adaosul comercial al produselor achiziționate.

Avantajul unui astfel de card se face resimțit asupra veniturilor angajatului, a angajatorului, cu efecte reale și imediate asupra economiei românești.

  Cornel Pieptea - declarație politică: Politicianismul ieftin de pe malul Dâmboviței;

Domnul Cornel Pieptea:

"Politicianism ieftin de pe malul Dâmboviței"

Cuvintele care caracterizează clasa politică actuală sunt ipocrizia și demagogia. Cred că v-ați obișnuit însă cu aceste epitete, care într-o societate cu valori morale, ar fi considerate grave și ar atrage niște demisii sau sancțiuni.

La noi nici vorbă de asumarea responsabilității actelor politice, atitudine de înțeles din moment ce peștele de la cap se strică. Care cap? Întâiul cap al țării. În decembrie 2009, președintele statului s-a folosit de prerogativa de convocare a unui referendum. Referendumul nu a fost unul oarecare, ci și-a propus chiar reformarea clasei politice prin reducerea numărului de parlamentari și transformarea Parlamentului din bicameral în unicameral.

Observ însă cu dezgust că rezultatul referendumului este folosit doar ca armă de șantaj la adresa Parlamentului atunci când acesta începe să capete personalitate. Observ cum parlamentarii susținători ai proiectului prezidențial reclamă refuzul opoziției de a aplica rezultatele referendumului. Observ cum dintre parlamentarii opoziției sunt unii care își fac titlu de glorie, prin discursuri, din reforma clasei politice, dar când e vorba să acționeze, îi lovește amnezia.

Vin acum și vă întreb, stimați colegi, cum vă explicați că propunerea legislativă nr. 248/2010, aflată în dezbatere la Comisia pentru administrație din cadrul Camerei Deputaților privind amendarea articolului 5 din titlul I al Legii nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr.215/2001 și a Legii nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali a fost respinsă? Menționez că anterior, în cadrul ședinței din 26 aprilie 2010, Senatul a respins în plen acest amendament.

Vă rog să îmi permiteți să vă explic, dacă nu știți, la ce se referea amendamentul propus de PNL la art. 5: schimbarea normei de reprezentare pentru alegerea unui deputat de la 70.000 la 110.000 de locuitori, iar pentru un senator de la 160.000 la 221.000 de locuitori. Cu alte cuvinte, Parlamentul României ar fi devenit mai mic cu 155 senatori și deputați; prin adoptarea amendamentului propus, Camera Deputaților ar fi trebuit să aibă 215 mandate față de 334, iar Senatul 99, față de 137.

La un calcul sumar, cheltuielile exagerate ale Parlamentului, atât de mult invocate în această perioadă de criză, ar fi fost diminuate direct prin eliminarea salariilor și sumelor forfetare, cu circa 7.000.000 de euro/an.

Deci, cine nu își dorește reforma clasei politice? Nu cumva aceia care o propovăduiesc mai tare, o blochează mai cu spor?

Îmi doresc, totuși, ca măcar în cadrul plenului Camerei Deputaților, în calitate de for decizional, votul final să infirme afirmațiile mele despre clasa politică.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică: Uniunea Europeană - Un vis împlinit?;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Uniunea Europeană - Un vis împlinit?"

Astăzi, 22 iunie 2010, se împlinesc 15 ani de când România a transmis cererea de aderare la Uniunea Europeană. Cererea a fost transmisă împreună cu "Declarația de la Snagov", document ce conținea voința exprimată a 14 partide politice - toate partidele existente pe scena politică a momentului - și rezuma intenția tuturor de a sprijini integrarea europeană.

În iulie1997, Comisia și-a publicat "Opinia asupra solicitării României de a deveni membră a Uniunii Europene", iar în anul următor, a fost întocmit un "Raport privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport, publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiția îmbunătățirii situației copiilor instituționalizați și pregătirea unei strategii economice pe termen mediu). După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.

Obiectivul României a fost de a obține statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summitul de laSalonic din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv, deși în Raportul de țară din 2003 - întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentar european în Grupul popularilor creștin-democrați - se menționează că "finalizarea negocierilor de aderare la sfârșitul lui 2004 și integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupției și punerea în aplicare a reformei".

România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg, iar aderarea a avut loc la 1 ianuarie 2007.

Ca mecanismele europene să se structureze în România - avem nevoie de eficiență pentru a face față acum așteptărilor ca stat membru. Prestația României în afacerile comunitare se simte, însă nu convingător.

Consider că este momentul să ne gândim la un nou document unificator, un fel de "Snagov 2", în care România să-și definească obiectivele pentru adevărata integrare în Uniune. Avem nevoie de abordări mult mai realiste și consistente ale dimensiunii europene, de optimizare a relațiilor între structurile publice și private românești cu structura comunitară și componentele acesteia. Mă refer aici inclusiv la coordonarea lobby-ului românesc, la consolidarea imaginii de țară și a prezenței românești în spațiul european, în politica europeană.

  Angel Tîlvăr - despre Substanțele etnobotanice, o problemă mereu actuală...;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Substanțele etnobotanice, o problemă mereu actuală..."

Potrivit unei monitorizări făcute de Consiliul Europei, România ocupă un loc fruntaș în Uniunea Europeană în ceea ce privește consumul de etnobotanice. Devansată doar de Marea Britanie, Germania și Olanda, România a ajuns în doar doi ani să ocupe locul patru în UE și să dețină o piață de 7% din substanțele etnobotanice, în condițiile în care în 2008 nici măcar nu figura în acest clasament.

Până când Guvernul s-a hotărât să ia o măsură în acest sens, numai în luna ianuarie 2010, 13 tineri din Vrancea au ajuns la spital. Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență, potrivit căreia pe lista produselor etnobotanice interzise se află 27 de noi denumiri și nouă plante etnobotanice. Printre plantele interzise se regăsesc mai multe tipuri de salvie, planta care produce halucinații, specii de mitragină cu efecte similare cocainei, soiuri de ciuperci, sarea de baie și altele.

Fiind unul dintre cei care au susținut întotdeauna lupta împotriva consumului de droguri, indiferent de natura lor, am apreciat și chiar am susținut demersul Guvernului de a declara substanțele etnobotanice ilegale.Eu însumi am atras de nenumărate ori atenția asupra efectelor pe care aceste substanțe le au asupra organismului, asupra necesității politicilor de prevenire, demonstrând adesea că nu e suficientă doar interzicerea lor. "Însă, după cum bine știm cu toții, interzicerea consumului de droguri, indiferent că sunt ele plante etnobotanice sau droguri grele, nu implică și dispariția consumului sau a comercializării. Este necesară o monitorizare atentă a apariției noilor tendințe, dar la fel de necesară este și conceperea și implementarea unor politici de prevenire ca modalitate de control a consumului de droguri. "

Mai mult decât atât, într-o declarație politică din octombrie 2009, am dat exemplul țărilor vecine care au înțeles, în urma unor studii amănunțite, importanța conștientizării efectelor nocive pe care plantele halucinogene, ciupercile sau alți derivați le pot avea asupra organismului. Nu de puține ori am afirmat că Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie prezintă anual un raport privind situația drogurilor în Europa, iar în subcapitolul "Droguri noi și tendințe emergente" face referire la importanța monitorizării continue a tendințelor privind consumul de droguri în vederea depistării substanțelor noi și introducerea lor pe lista substanțelor interzise.

Într-o altă declarație politică din aprilie 2009 subliniam necesitatea monitorizării grupurilor vulnerabile, determinate în urma unor studii efectuate în Țara Galilor. Experiența altor țări europene ne arată că accentul pus pe anumite grupuri, îndeosebi cele vulnerabile, sau analiza unor factori demografici și sociali, precum rata șomajului, absenteismul școlar, familii dezrădăcinate constituie direcții clare privind expunerea la riscul consumului de droguri. Într-un sondaj efectuat în Țara Galilor s-a arătat că doar 1% din tinerii nonvulnerabili consumă droguri, pe când adevărații consumatori de droguri sunt în proporție de 24% chiulangii, 33% sunt cei care nu au o locuință și 39% sunt cei care au mai fost arestați în trecut.

Într-o altă declarație de la sfârșitul anului trecut puneam accent pe necesitatea implementării unor politici de prevenire din perspectiva identificării grupurilor vulnerabile, a modalităților de prevenire cât și a locațiilor de desfășurare a actului preventiv, considerând că mai bine previi decât să tratezi. Am oferit spre exemplificare experiența Germaniei și a Țărilor de Jos.

Potrivit Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie, școala este considerată locul propice unde prevenirea poate fi eficientă la cote maxime, precizând că intervenția timpurie asupra copiilor cu tulburări comportamentale necesită o cooperare strânsă între serviciile medicale, sociale și pentru tineret. Experiența altor țări a demonstrat eficacitatea cooperării dintre cele trei direcții. Conceptul german de "tratament multi-modul" care oferă o combinație de consiliere pentru părinți și îngrijitori, sprijin concomitent medical, psihoterapeutic și psihosocial, precum și sprijin educațional în grădinițe și școli, abordarea irlandeză de educație specifică și consiliere psihologică și cea a Țărilor de Jos, unde s-a pus accent pe tratarea comportamentelor perturbatoare ale tinerilor în copilăria mijlocie sunt doar câteva dintre exemplele de succes privind importanța prevenirii încă de pe băncile școlii.

Studiind aceste exemple am realizat că ele dau rezultate, iar aplicabilitatea lor este maximă. Însă cum în România era pe val la acea vreme Ordonanța de urgență nr.6/2010 pentru modificarea Legii nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și a Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor stupefiante și psihotrope, am trimis primului-ministru în luna martie o scrisoare prin care solicitam elaborarea unor norme stricte de aplicare a respectivei ordonanțe.

Răspunsul primit "elaborarea de norme de aplicare nu este necesară și nici nu a fost prevăzută de ordonanța de urgență" m-a descurajat în demersul meu de a stabili un cadru legislativ care să nu permită interpretări.

Întrucât cadrul legislativ lejer a fost de preferat, iar acest subiect a fost trecut într-un con de umbră, el fiind "resuscitat" doar atunci când se urmărește îmbunătățirea imaginii Guvernului, am trimis, în luna mai 2010, Ministerului Sănătății o nouă întrebare, interesat fiind de modalitatea prin care vor implementa politici de prevenire a consumului de droguri și care este conținutul acestora.

Nu mică mi-a fost mirarea când citind răspunsul primit, am aflat de la Ministerul Sănătății că politicile de prevenire lipsesc cu desăvârșire și că singurul aspect pe care au putut să mi-l relateze legat de această întrebare a fost că "prin Ordonanța nr.6/2000(...) a fost îmbunătățită procedura de introducere a noilor substanțe psihotrope pe lista substanțelor aflate sub control" și ca "Secțiunea plante și substanțe aflate sub control național" se actualizează ori de câte ori este necesar prin hotărâre de guvern.

Iată, stimați colegi, că nu avem nicio direcție de urmat în acest sens! Iată că pe lângă cadrul legislativ superficial, politicile de prevenire ale Guvernului lipsesc cu desăvârșire. Încă o dată a fost demonstrat că nu învățăm nimic din experiența altor țări, că actualul Guvern al României a uitat de tineri și de problemele lor și că deciziile luate pe picior, doar pentru imagine și fală proprie nu pot fi susținute până la capăt.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică: Cine sunt adevărații câștigători ai guvernării portocalii?;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Cine sunt adevărații câștigători ai guvernării portocalii?"

Săptămâna trecută, premierul Boc și Guvernul pe care îl conduce au dat adevărata dovadă a cinismului: au fost surzi la strigătele străzii, au ignorat vuietul mulțimii, au tratat cu nepăsare apelul opoziției. Știm deja cine vor fi sacrificați: cei 9 milioane de pensionari și bugetari ai României!

Cu toate acestea, ne-am obișnuit cu ideea că PDL este un așa-zis partid pragmatic: știe că din tot ceea ce face, cineva dintre ai lor trebuie să câștige. Și pentru a vedea cine sunt aceia este suficient să ne uităm la ultimele sondaje de opinie. Astfel, la întrebarea: "Cum este situația financiară a dumneavoastră și a familiei dumneavoastră acum, comparativ cu anul trecut" doar 1,7% din cei care au răspuns au declarat că este mai bună. De asemenea, doar 3,5% cred că țara merge într-o direcție bună.

Ne întrebăm, cine sunt cei 1,7% cărora le merge mai bine - pentru că oameni de afaceri, medici, profesori, muncitori, bugetari și pensionari își strigă nemulțumirea. Cu siguranță, în cei 1,7% se regăsesc prietenele doamnei Udrea și ale domnișoarei Băsescu, familiile și apropiații lui Berceanu și Videanu, nepoatele și șoferii domnului Boc. De asemenea, se regăsesc și toți directorii și directorașii numiți de cei din PDL și totodată rudele acestora. Este o minoritate tăcută, fără a fi discretă, dar extrem de activă în stabilirea conexiunilor de scurgere a banului public.

Cu toate acestea, cei 1,7% sunt necesari conducerii portocalii, dar nu suficienți pentru PDL. Pentru că altfel cum să ne explicăm prăbușirea acestui partid în sondaje și teama celor care iubeau băile de mulțime în a se întâlni cu electoratul. Poate cea mai mare realizare a Guvernului Boc este că a descoperit în anotimpul mișcărilor sindicale căile secrete, subteranele și ușile de serviciu pentru accesul în Parlament.

De asemenea, vă întreb, stimați colegi de la PDL, unde sunt acum așa-zisele proiecte de reformă a clasei politice și de modernizare a statului. Pentru că de când barometrul PDL se oprește în sondaje la aproximativ 20%, nimeni dintre dumneavoastră nu mai amintește nici de parlamentul unicameral, nici de reducerea numărului de parlamentari și nici de schimbarea legii electorale. Nu-i așa - în aceste condiții, nu mai este loc pentru voi toți în viitorul Parlament și de aceea este necesară o tăcere de mormânt asupra subiectelor care v-ar putea aduce prejudicii funcțiilor!

Dar eu vă îndemn, stimați colegi, testați-vă curajul: ieșiți în fața mulțimii, explicați cât de bine se trăiește în România și apoi modernizați clasa politică! Vă asigur că veți trăi senzații de carusel care plonjează în gol...în golul spațiului extraparlamentar!

  Titi Holban - declarație politică intitulată De la vorbe la fapte, doar circ!;

Domnul Titi Holban:

"De la vorbe la fapte, doar circ!"

Așa s-ar traduce politica PDL și activitatea liderilor acestui partid din ultimul deceniu. Să ne amintim cu toții de circul oferit de actualul președinte al României pe vremea când conducea Primăria Generală a Capitalei, când a pornit mai multe războaie pe placul bucureștenilor, fără a câștiga vreunul. În spatele circului a avut grijă întotdeauna să ascundă și să crească atent, minuțios, clientela politică care din 2004 s-a mutat la Palatul Cotroceni, pentru ca de 2 ani încoace să acapareze toate structurile statului. Totul a devenit o mare afacere PDL-istă, care a substituit actul de guvernare și interesele bucureștenilor, apoi ale românilor. Astfel, noul slogan al PDL ține loc de politică oficială a statului român promovată de la palatele Cotroceni și Victoria.

În cadrul acestei politici se înscrie și discursul populist al PDL despre modernizarea statului și reformarea și restructurarea clasei politice promovat cu atâta sârg atât de președintele Băsescu, cât și de adjunctul său de la Victoria. Ultima dovadă a demagogiei PDL o avem în Parlament, la Comisia pentru administrație condusă de deputatul PDL, Sulfina Barbu, care a reușit să strângă o majoritate PDL-istă pentru a respinge Propunerea legislativă a PNL care viza tocmai reducerea numărului de parlamentari, un prim pas de reformă și restructurare a Parlamentului și de reducere a cheltuielilor parlamentare. Singura explicație ar putea fi scăderea bruscă în sondaje a PDL și, din frica de a nu mai prinde în viitor locuri în Parlament, liderii PDL refuză să discute tema reducerii numărului de parlamentari, care a întrunit sufragiile populare necesare la referendumul din 2009 pentru a fi reglementată prin lege. Când e vorba de fapte, PDL oferă circ!

  Adrian Mocanu - declarație politică Moțiunea de cenzură și reforma clasei politice au picat la vot;

Domnul Adrian Mocanu:

"Moțiunea de cenzură și reforma clasei politice au picat la vot"

Este cunoscut faptul că moțiunea de cenzură a picat la vot în Parlament, dar din acest fapt au rezultat cel puțin două lucruri importante: coaliția de guvernământ nu mai deține majoritatea voturilor în Parlament și că schimbarea sistemului electoral de alegere a parlamentarilor a erodat foarte puțin puterea partidelor în raport cu proprii membri parlamentari.

Am citit și ascultat la televizor în ultimele zile comentarii despre faptul că unii parlamentari nu au votat conform instrucțiunilor date de șefii lor de partid, și anume au votat împotriva moțiunii de cenzură.

Se pare că am uitat foarte repede comentariile din mass-media și zarva care s-a făcut în anul 2008 în vederea schimbării sistemului electoral pentru alegerea deputaților și senatorilor în Parlamentul României.

A existat atunci un consens general pentru necesitatea înlocuirii listelor de partid pe circumscripții cu candidați aleși în colegii uninominale, tocmai în scopul de a lega cât mai mult pe parlamentari de cetățenii din colegiul în care candidează, dar și de problemele cu care aceștia se confruntă.

Foarte mulți politicieni și analiști politici sperau atunci la o reformare a clasei politice în beneficiul alegătorilor, odată cu schimbarea sistemului de vot.

La aproximativ doi ani de la adoptarea legii respective, ne facem că am uitat scopul adoptării ei. Spun asta pentru că sunt astăzi unii șefi de partide care încearcă să impună sancțiuni acelor parlamentari care au votat moțiunea, respectând voința celor care i-au trimis prin votul lor în Parlament.

Această moțiune a fost, în opinia mea, și un test pentru verificarea maturității clasei politice în relația cu alegătorii. Este simplu de tras această concluzie, întrucât, dacă efectuăm un sondaj de verificare a susținerii măsurilor de austeritate propuse de Guvern în rândul alegătorilor, constatăm că acestea nu au susținerea majorității.

Mai mult decât atât, se pare că perioada invocată de Guvern, de aplicare a acestor măsuri, nu este suficientă pentru atingerea obiectivelor asumate pentru anul următor. În acest sens, au fost făcute declarații chiar de la Banca Națională a României. Cu alte cuvinte, măsurile propuse de Guvern sunt nerealiste.

De la aceste afirmații referitoare la contextul socio-politic național voi trece la a explica gestul meu de a vota moțiunea, oferind astfel un răspuns celor care mai dau interpretări politicianiste acestui gest.

În primul rând, vreau să afirm că, în urma discuțiilor cu diverși cetățeni din colegiul în care am fost ales, n-am întâlnit nici măcar unul care să fie de acord cu măsura reducerii pensiilor și a salariilor.

În al doilea rând, consider că adevărata reformă a clasei politice presupune o legătură mai puternică între nevoile alegătorilor și cel care a fost ales de aceștia să-i reprezinte.

În al treilea rând, voi aduce un argument de natură juridică invocat de Asociația Magistraților Pensionari din România, și anume că în practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului și în cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pensia este considerată un drept patrimonial și, în consecință, diminuarea ei printr-o lege asumată de Guvern ar leza acest drept.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică: Democrația în pericol;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Democrația în pericol"

Cu câteva zile înainte de dezbaterea moțiunii de cenzură și cu două zile după, două declarații publice au trecut practic neobservate. Prima a fost făcută de președinta Camerei Deputaților, doamna Roberta Anastase. Dânsa a afirmat în fața ziariștilor din presa scrisă și video, că "susțin asumarea și nu susțin această mascaradă politică, această fraudă morală pe care o încearcă opoziția".

Această afirmație conține două teze extrem de periculoase. Prima: un exercițiu democratic, prevăzut și recunoscut de Constituția României (la art.113), moțiunea de cenzură este considerată ca fiind o mascaradă. A doua teză: depunerea de către opoziție a unei moțiuni de cenzură este considerată ca fiind o fraudă morală. Dacă aceste afirmații ar fi fost făcute de un susținător fanatic al principalului partid de guvernământ cu un nivel de educație mai redus, sau de un alegător care merge la vot pentru că a primit un stimulent, ajutor social etc., atunci nu ar fi ceva grav. Dar când aceste afirmații aparțin unui om politic, iar acest om politic nu este altcineva decât președintele Camerei Deputaților, este nu doar revoltător, ci și extrem de grav. Un astfel de mesaj venit de la al treilea om în stat nu poate fi tradus decât prin negarea unui exercițiu democratic, prin negarea unei acțiuni perfect constituționale. Aceasta pentru început. Cine ne va garanta că într-un viitor apropiat, beneficiind de o majoritate parlamentară conjuncturală, puterea nu va încerca, printr-o modificare a Legii fundamentale, să dilueze, să golească de conținutul consecințelor de ordin juridic acțiunea democratică numită moțiune de cenzură. Declarațiile președintei Camerei reprezintă un prim pas în acest sens. Dacă domnia sa nu va retracta public respectivele afirmații, putem să ne așteptăm la orice.

A doua declarație pe care o consider ca fiind periculoasă a aparținut vicepreședintelui PDL, Valeriu Stoica și a fost făcută la o emisiune TV. Rugat să anticipeze cum va judeca instanța Curții Constituționale sesizarea opoziției referitoare la legile asumării, domnul Stoica a afirmat că este posibil ca judecătorii Curții Constituționale să judece ținând cont de contextul economic al momentului actual. Dacă o astfel de declarație venea de la o persoană care nu are cunoștințe juridice, este acceptabilă, dar până la un punct. Dar când cel care face o astfel de declarație este un fost ministru al justiției, este un fost membru al comisiei constituante, atunci lucrurile sunt extrem de grave. Practic, declarația domnului Valeriu Stoica este una preventivă. Practic, nu doar reprezentanții opoziției, dar și românii, în general, sunt pregătiți pentru viitoare decizii ale Curții Constituționale în care nu Legea fundamentală va sta la bază, ci interesul de ordin politic.

Este regretabil că la 20 de ani de la despărțirea de regimul comunist, facem pași uriași înapoi în ceea ce privește democrația. Care se află în mare pericol.

  Ciprian-Florin Luca - comentariu legat de o recentă propunere legislativă de impozitare;

Domnul Ciprian-Florin Luca:

La evantaiul de aberații și absurdități pe care PDL-ul îl flutură sub denumirea de "măsuri anticriză", se adaugă încă una. Poate că motivul este acela de a face vânt și ultimelor rămășițe de bun simț și de rațiune. Altfel este greu de înțeles cum de un deputat a putut gândi un proiect de lege care este și tragic prin consecințele sale, și umilitor pentru cei cărora acest proiect se adresează.

Mă refer aici la proiectul de lege inițiat de către deputatul PDL William Brînză prin care se dorește impozitarea tuturor sumele de bani pe care românii ce lucrează în străinătate le trimit familiilor rămase în țară. Conform acestui proiect, românii din diaspora care trimit bani în țară din străinătate vor fi obligați să cotizeze la stat cu 1% din valoarea sumei transferate. Domnul deputat William Brînză consideră că, în acest fel, toată lumea va fi fericită.

Ei bine, îl anunț pe domnul Brînză că se înșeală. Singurul fericit va fi Guvernul României care, incapabil de a lua cu adevărat măsuri de ieșire din criză, se va bucura de încă o găselniță ce va duce atât la agravarea stării de sărăcire sistematice a populației, cât și la agravarea crizei economice. Îl mai anunț pe domnul Brînză că acest proiect vine pe fondul scăderii transferurilor bancare făcute de cei care muncesc în străinătate.

Conform statisticilor, așa cum au apărut ele și în presă, anul trecut, în lunile ianuarie și februarie, intrau în țară prin transferuri bancare 1,49 miliarde de euro și ieșeau pe aceeași cale 501 milioane de euro. Transferurile curente aveau așadar un rezultat net de 989 milioane de euro. Anul acesta, în aceeași perioadă, prin transferurile bancare făcute de cei care muncesc în străinătate, au intrat în țară doar 874 de milioane de euro, deci cu 616 milioane mai puțin decât anul trecut. Mai mult, prin intermediul transferurilor bancare, au plecat din țară 562 milioane de euro. Oricine poate vedea și calcula, chiar și domnul Brînză, că diferența dintre banii care au intrat și cei care au ieșit din țară este de 312 milioane de euro. Și că această cifră este de trei ori mai mică decât cea înregistrată anul trecut.

Îl mai anunț pe domnul Brînză că românii din străinătate au un rol major, prin sumele pe care le trimit în țară, la depășirea crizei. Dar, se pare că, pentru domnul Brînză, românii din străinătate nu sunt buni decât ca masă de colectat voturi pentru PDL. Iar această atitudine nu este o excepție, ci reprezintă o regulă pentru PDL.

Dacă PDL mai are o brumă de rațiune și un dram de bun simț, ar trebui să îi retragă sprijinul politic domnului deputat William Brînză. În Arad și în colegiul pe care îl reprezint există mii de familii care vor fi afectate în cazul în care acest proiect aberant se va transforma în lege. De aceea, în numele arădenilor care pot fi afectați și în numele tuturor românilor care vor suferi din cauza acestui, deocamdată, doar proiect, vă solicit dumneavoastră, colegi deputați, să respingeți atunci când va fi cazul inițiativa domnului Brînză. Iar dumneavoastră, colegilor de la PDL, vă propun să retrageți sprijinul politic domnului deputat William Brînză, nu doar pentru a demonstra că PDL mai este totuși un partid, ci și pentru că așa este normal să se comporte un partid față de toți alegătorii săi, indiferent că aceștia se află în țară sau în străinătate.

  Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Reforma foamei;

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma foamei"

Guvernul care, de la instalare, ocupă degeaba și în detrimentul unei națiuni întregi locul unor miniștri competenți, s-a specializat doar în a se autoproclama ca fiind personalizarea responsabilității, dar și a servilismului cotrocenist, marele "reformator" al societății românești, a ajuns la capitolul reformării... foamei! Cum, în accepțiunea generală, cuvântul "reformă", asociat celui de "societate", înseamnă o "transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obține o ameliorare sau un progres", "a schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.", la mintea portocaliilor (eh, ce bine ar fi să fie mintea lor de pe urmă...) cuvântul "reformă" înseamnă doar "scoaterea din uz a"... ceva, ceva care nu încape în logica unui neuron singuratic, amărât, agonizând de inaniție.

Gândind toți ca și teleghidați, ca și mancurtizați, toți ca Unul și acela gândind printre sticle de whisky, băsescienii se răzbună pe întregul popor român, chiar și cel care a căpătat culoarea morcovului turbat. Apreciem (negativ, dar apreciem ca atare...) tăcerea vinovată și absurdă, tăcerea complice a Partidului Popular European, care se solidarizează astfel cu producătorii genocidului din România, cu cei care naționalizează (halal reformă!) 15% din pensiile unor oameni cărora oricum nu le ajungeau banii pentru medicamente, nici măcar din vechea pensie, nejumulită în favoarea unor Blaga, Berceanu, Udrea, Videanu și a altor "hârciogi" ai banului public.

"Reforma" foamei înseamnă luatul cu japca, mai rău ca în 1907, de către acest simulacru de guvern, de la gura copiilor, orfanilor, bolnavilor, văduvelor și altor oameni lipsiți de posibilitatea de a se apăra, c-așa se pare că l-au învățat părinții săi pe Boc-cel-mic-da'-viteaz-mare: "Dacă tot ești mic, răzbună-te și tu, ca orice complexat care se respectă, pe cei neputincioși (că ăi mari sau valizi te rup cu bătaia, cât o să fii tu de premier - a se vedea el Băse, coana Nuți etc.!) și să vezi ce mândri o să fim de tine și noi, părinții tăi, și nevastă-ta, și copiii tăi, și profesorii tăi, și toți cei care au muncit degeaba să te educe...".

Mult amintitele curbe de sacrificiu, care au incendiat societatea pe vremea ultimului război mondial, erau împrumuturi, nu naționalizări, ca în varianta "reformei" Boc, și tot au scos masiv în stradă populația. Acum, atât de sărăciți și îndobitociți au fost oamenii încât li se pare normală orice tâmpenie a acestui Guvern. S-ar fi putut spera în mintea de pe urmă a românilor ca fiind depozitată la Curtea Constituțională, însă ferocitatea cu care s-au luptat portocaliii, cu ghearele și cu dinții, cu spaimele morții (a se citi "plecării de la mierea puterii") în suflet, ca să-și impună oamenii lor în CCR, a lămurit pe oricine că și acest ultim bastion al democrației a căzut preș la picioarele diabolicilor sfătuitori ai lui Băsescu, căci e foarte greu să-1 credităm pe cotrocenist cu atâta glagorie... Poate n-ar strica să reînviem niște Gavroche, căci ei au rămas ultima speranță a acestui popor, cât încă nu vor fi și ei "reformați"... sau dați la reformă...

  Neculai Rățoi - declarație politică despre Fondurile europene - puține și doar pentru PDL;

Domnul Neculai Rățoi:

"Fondurile europene - puține și doar pentru PDL"

De câțiva ani de zile discutăm despre necesitatea unei bune absorbții a fondurilor europene. In acești ani am asistat de fapt la lipsa de interes de care autoritățile române au dat dovadă și am văzut cum se pot pierde miliarde de euro din cauza indiferenței. Instituțiile abilitate se mișcă greu, termenele limită se depășesc, iar banii alocați proiectelor românești se duc pe apa sâmbetei. Intr-un moment în care România se confruntă cu o gravă lipsă de resurse și când oamenilor le sunt tăiate salariile și pensiile pentru ca bugetul de stat să poată supraviețui, Guvernul rămâne absent la posibilitatea accesării fondurilor UE. Asta în ciuda deselor ieșiri publice ale guvernanților care vorbeau despre importanța investițiilor pentru ieșirea din criză. Așa cum știm cu toții, economia poate fi salvată doar prin atragerea de investiții și prin restructurarea reală a sistemului bugetar.

Satul românesc din secolul XXI este prădat de autorități. Comune fără canalizare, electricitate, apă curentă și cel mai des fără drumuri creează tabloul unei Românii care nu poate și nu dorește să trăiască european. Sigur că unele dintre aceste comune sunt avantajate în obținerea banilor europeni doar pentru simplul fapt că sunt conduse de primari PDL. Pentru că cea mai mare parte a proiectelor sunt declarate eligibile doar în baza culorii politice și a prieteniei sau obligațiilor pe care miniștrii PDL le au față de anumite persoane. Din păcate, județul Iași nu se află pe harta portocalie, iar cei care suferă de pe urma acestui fapt sunt locuitorii județului.

Să nu uităm nici un moment că România plătește o cotizație anuală, în calitate de contribuabil la bugetul UE, de peste 1,4 miliarde euro și reușește să absoarbă doar 300-400 milioane de euro pe an. Așadar, în loc să fim beneficiari ai bugetului european, banii destinați României se duc spre alte țări membre ale UE care știu să beneficieze de acest statut.

O cauză importantă care stă la baza acestei situații este faptul că Guvernul nu reușește să asigure cofinanțarea proiectelor europene, ceea ce face ca absorbția să fie mult limitată. Stimați colegi, în loc să luăm bani nerambursabili de la Uniunea Europeană, urmează să luăm un alt împrumut, cu dobânzi mari, de la Fondul Monetar Internațional. Bani care nu vor merge nici de data aceasta în investiții, ci vor acoperi incapacitatea Guvernului de a pune în practică politici eficiente. Fondurile europene nu înseamnă însă doar bani, înseamnă spitale, școli, drumuri, înseamnă apă, canalizare și electricitate. Iar de aceste lucruri este nevoie în toată țara, nu doar în zonele portocalii.

Mesajul pe care eu doresc să îl transmit guvernanților este că e o crimă să ai de primit și să nu iei, mai ales atunci când duci lipsă. Este o crimă să dai doar la cei conduși de oameni care se supun politic și nu tuturor cetățenilor țării care, conform Constituției, sunt egali în drepturi și obligații.

  Ion Călin - declarație politică: Solidaritate și circ;

Domnul Ion Călin:

"Solidaritate și circ"

De când președintele Traian Băsescu a făcut publice măsurile de austeritate, membrii partidului de guvernământ au făcut încontinuu apel la solidaritate națională, indiferent de preferințele politice, au deschis chiar un Fond de solidaritate, unde se depun bani pentru persoanele afectate, iar Ministerul Finanțelor a emis chiar un ordin, publicat în Monitorul Oficial nr. 395/15.06.2010, unde românii - persoane fizice sau juridice - pot face donații bugetului de stat.

Noi, opoziția, nu am înțeles dacă trebuie să fim în totalitate solidari și cu:

Prevederile proiectului de lege care modifică regulamentele de funcționare a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM), a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) si a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), lege care scoate cele trei instituții de sub controlul parlamentar, le consolidează independența și le oferă putere de decizie deplină asupra domeniilor și piețelor reglementate. Acest proiect de lege, în forma adoptată, nu prevede însă niciuna dintre prevederile FMI privind necesitatea alinierii gradului de independență și autonomie financiară a autorităților de reglementare, supraveghere și control din sectoarele financiare la cele ale Băncii Naționale a României.

Cei din Ministerul Transporturilor care aprobă de trei ani subvenții pe bandă pentru firmele private de transport feroviar de călători, aceleași firme care au primit gratuit de la stat și liniile ferate neinteroperabile. Statul acordă compensații de până la 70% firmelor particulare de transport călători, în timp ce CFR Călători e obligată să tragă pe dreapta.

Ministrul Radu Berceanu care nu are bani de autostrăzi, are însă suficiente fonduri pentru regii asfaltului din noua generație, astfel lărgirea unui kilometru la patru benzi pe tronsonul 33-43 km din Centura sud a Capitalei a ajuns să coste 2,2 milioane euro, adică mai mult decât construirea integrală a tronsoanelor București-Fundulea și Lehliu-Drajna de pe Autostrada Soarelui. Compania de Autostrăzi a decis să majoreze cu 20% contractul firmelor pe porțiunea menționată, iar această majorare nu va fi ultima.

Conducerea Loteriei Române care cheltuiește peste patru milioane de euro pentru a-și intabula cele 1.000 de imobile, adică o simplă măsurătoare ajunge la 4.000 euro/amplasament

Sistemul clientelar, amplificat după alegeri, și incompetența administrației care întârzie procesul de absorbție a fondurilor europene, dar care știu să cheltuiască la petreceri sume importante.

Peste 90% din Biroul Permanent Național al PDL este format din acționari ai unor firme care au afaceri cu statul. Pe această cale doresc sa fac un apel la solidaritate: politicieni portocalii aflați în fruntea țării, stopați afacerile cu banii publici!

Acestea sunt doar câteva exemple, cu care noi cei din opoziție nu dorim să fim solidari, noi dorim să fim solidari cu cei menționați în studiul "După 20 de ani: opțiuni pentru România", realizat de Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții, sub egida Academiei Române, și care menționează că statul român cheltuiește pentru domeniul social proporția cea mai mică, nu numai în raport cu p.i.b., dar și ca pondere din buget: 36,5% față de 55,9% media UE. Inegalitatea socială e mai mare decât înainte de 1989 și contrazice teoria că avem un stat obez.

Datele arată că în România anilor 1998-2009, ponderea veniturilor publice s-a aflat, în medie, la 32,8% din p.i.b., iar ponderea cheltuielilor la 36,1% din p.i.b. Aceasta ne plasează pe ultimul, respectiv penultimul loc în Europa (după Irlanda).

Și cum să nu fim solidari dacă prin aplicarea acestor măsuri, reducerea salariilor cu 25%, a pensiilor cu 15%, a indemnizației de șomaj și a celei pentru îngrijirea copilului, nu vor aduce o economie semnificativă la buget, ci doar 1,56% din produsul intern brut (p.i.b.). Adică Guvernul Boc aduce venituri la buget:

  • prin tăierea cu un sfert a salariilor bugetarilor, 535.962.532 lei lunar (127.610.126 euro, la cursul de 4,2 lei);
  • prin reducerea pensiilor cu 15%, măsură care va împinge în sărăcie o mare parte a vârstnicilor, o economie lunară la buget de aproximativ 568.873.058 lei (135.445.966 euro);
  • prin măsurile de austeritate aplicate părinților care sunt în concediu de îngrijire a copilului până la 2 ani, Guvernul câștigă lunar la buget o sumă aproape nesemnificativă - 6.300.000 de lei (1.500.000 euro);
  • nici șomerii nu au scăpat de goana autorităților după venituri la buget, economia rezultată fiind de 441 de milioane de lei (105 milioane de euro) pe tot anul, adică 63 de milioane de lei pe lună.

Deci, economia totală pe care va reuși Guvernul să o facă prin toate aceste tăieri și reduceri care afectează milioane de persoane, economia din cheltuielile publice totale abia ajunge la 4,33%.

Cei din arcul guvernamental, știați că România se află în cea mai dificilă situație după cel de-al doilea război mondial? Acum, după ce legile asumate de Guvern ca urmare a acordului cu FMI au trecut de votul parlamentului și urmează a fi puse în practică, credeți că sunteți credibili în fața instituțiilor internaționale? Dar în fața românilor cum credeți că sunteți percepuți?

Chiar dacă premierul știe cât de greu o duc oamenii, că nu a fost niciodată desprins de realitate, după cum declară, credeți că dacă măsurile votate de dumneavoastră în Parlament nu vor duce la respectarea cerințelor celor de la FMI și va fi necesară și creșterea taxelor, sperați că plecarea guvernului Boc să fie suficientă și pentru poporul român?

Președintele Traian Băsescu a câștigat primul mandat cu sloganul "Să trăiți bine!", acum, în cel de-al doilea mandate, realitatea economică a țării și nepriceperea guvernanților, să nu fie pusă în aplicare vorba "I-am ciuruit", și românii să moară de foame, frig și boală, iar ceilalți să-l citeze pe Emil Boc: "Iertați-i, Doamne, că nu știu ce fac!".

  Ion Stan - declarație politică: Săptămâna neagră a politicii românești;

Domnul Ion Stan:

"Săptămâna neagră a politicii românești"

Pentru cine este îndatorat poporul român Fondului Monetar Internațional, dacă BNR finanțează cu banii primiți deficitele bugetare ale altor state, iar trezoreria româniei este alimentată din curbele de sacrificiu impuse samavolnic populației?

În cronica națională, ce-a de-a doua săptămână a lunii iunie 2010 va fi interpretată de generațiile viitoare ca cel mai tragic exemplu de eșec al demagogiei politice românești.

Iată și faptele ce vor fi supuse judecății istoriei.

Deși Guvernul nu obține votul de încredere al majorității parlamentare, scorul fiindu-i defavorabil cu 21 de voturi, din cauza unei prevederi strâmbe a legii, cea mai lacomă, incompetența și aroganta guvernare a României din toate timpurile, va rămâne la putere să continue adâncirea dezastrului național.

În fața evidențelor flagrante de neconstituționalitate a legilor prin care Guvernul confiscă 25 și, respectiv, 15 la sută din dreptul de proprietate al cetățenilor liberi asupra salariilor și pensiilor, președintele României, în calitate de naș al Mafiei Portocalii, a forțat schimbarea componenței Curții Constituționale astfel încât majoritatea membrilor acesteia să fie alcătuită din foști activiști ai partidului prezidențial. Cel ales ca președinte al Curții Constituționale are o contraperformanță unică: în întreaga sa carieră în slujba științelor juridice și a dreptului și-a pus numele pe un singur articol, iar experiența de judecător constituționalist a deprins-o în calitate de jurisconsult la o bază județeană de aprovizionare tehnico-materială. Prin această manevră, puterea s-a asigurat că va putea atenta împotriva Constituției după bunul plac, urmând a-i fi legitimate toate violările legii fundamentale, suprimările și îngrădirile drepturilor și libertăților fundamentale.

În pofida unei crize acute de resurse financiare și a curbelor de sacrificiu fără precedent, în România și în lume, Guvernul este ferm hotărât să-și pună, în continuare, căpușele politice la suptul banului public, prin acordarea de împrumuturi de stat primăriilor care urmează să alimenteze pușculița Partidului Democrat Liberal. Împrumuturile au termen de grație, dobânzile sunt mici, iar sarcina restituirii va reveni, în parte de 75 la sută, administrațiilor locale ce se vor constitui după alegerile din 2012.

O singură instituție din România sfidează criza, Banca Națională. Aceasta a trecut, în luna aprilie a.c., 5 miliarde de euro din rezerva sa din depozite în obligațiuni emise de guvernele și organizațiile guvernamentale străine. În total, până la aceste moment, Banca Națională a României a finanțat cu 21 de miliarde de euro (58 la sută din rezerva totală!) deficitele SUA și ale statelor din Europa de Vest. În tot acest timp, în care rezervele BNR se diminuează cu echivalentul plasamentelor, Trezoreriei statului român nu-i este finanțat deficitul de nicio bancă centrală occidentală. Din nou, o lege strâmbă interzice Băncii Naționale a României ceea ce băncilor centrale din occident le este permis: finanțarea statului.

Băncile central din SUA si Uniunea Europeană au ales, mai cu seamă în criză, să finanțeze propriile guverne, pentru a se asigura că în economia reală ajung suficiente lichidități, în condițiile în care băncile comerciale nu își mai îndeplineau rolul de a realiza intermedierea financiară.

Faptul că aproape 60 la sută din rezerva totală a BNR a fost plasată în obligațiuni emise de alte state, a fost posibil pe seama sumelor intrate în contul BNR din împrumutul acordat de Fondul Monetar Internațional.

Dată fiind această situație, este imperativă interpelarea primului-ministru și a guvernatorului Băncii Naționale pentru a nu ne mai ascunde adevărul, fiindcă a ne îndatora Fondului Monetar Internațional și a se folosi Banca Națională pentru a redirecționa acești bani în scopul finanțării deficitelor altor state, când însuși statul român este în criză, nu miroase deloc bine, miroase chiar a înaltă trădare! Sărăcimea României plătește îndoit: o dată prin curbele de sacrificiu inumane și, a doua oara, prin efortul - și al generației viitoare - de a restitui împrumuturile externe folositoare altora. Nu mai vorbim de faptul că, în raporturile cu Uniunea Europeană, România are abonament permanent și exclusive de contribuitor.

Profitând din plin de slăbiciunile statului român, datorate conducerii sale nevolnice și trădătoare, participantul nelipsit la toate formele de guvernare, Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, triumfă pe toate planurile, iar euforia liderului uniunii este atât de fără măsură încât, în calitate de viceprim-ministru al Guvernului României, Marko Bela ne încheie cea mai neagră săptămână a politicii românești cu declarația: "Permiteți-mi să-l salut pe domnul Samjen Zsolt, vicepremierul Republicii Ungaria, cât și pe membrii delegației domniei sale. E prima vizită oficială a domnului viceprim-ministru în Ungaria, la invitația mea!" Până la această declarative, tot în săptămâna neagră, europarlamentarul român de origine maghiară, Laszlo Tokes, o persoană dragă președintelui Traian Băsescu, a fost ales vicepreședinte al Parlamentului Europei, în condițiile unui vot pe care europarlamentarii social-democrați și liberali le-au declarat suspecte și confuze, iar dacă au cerut explicații, acestea le-au fost refuzate. Și fiindcă tot suntem în zona trocurilor politice trădătoare pe care Traian Băsescu și Partidul Democrat Liberal le-a încheiat cu Internaționala Neorevizionistă Maghiară, nu putem să nu observăm cum neonorabilul cetățean român Paskany, un oligarh de Cluj-Napoca, simpatizat de Traian Băsescu și Emil Boc, în calitatea sa de președinte al Uniunii Mondiale a Ungurilor (organizația liberă a luptei pentru refacerea Ungariei Mari) s-a pus în fruntea unei manifestații internaționale "anti-Trianon" a diasporei maghiare. Reamintim, pentru cine are nevoie, că la Trianon a fost semnat Tratatul prin care s-a consfințit România Mare interbelică.

Se apropie vacanța parlamentară. Guvernul va conduce țara prin ordonanțe anticonstituționale și prin acte samavolnice, conform Axiomei Boc a Democrației: "Se execută, nu se discută!" pe care nimeni nu o va mai contesta, știut fiind că în România are un președinte care a proclamat: "Eu sunt Parlamentul, eu sunt Curtea Constituțională, eu sunt Guvernul, eu am ascuns flota, si voi m-ați ales președinte. Eu v-am vândut țara Mafiei. Mai vreți să trăiți bine?

  Ioan Stan - comentariu pe tema Strategii fiscal-bugetare 2011-2013;

Domnul Ioan Stan:

La începutul acestei luni ce nu-și dezminte supranumele de cireșar și ne aduce, aproape sigur, cireașa de pe tortul guvernării Băsescu, la începutul acestei luni, cum spuneam, a apărut în presa scrisă un material despre întâlnirea pe tema Strategiei fiscal-bugetare 2011-2013.

Strategia fiscal-bugetară (impusă de Legea responsabilității fiscale, act normativ pe care Guvernul s-a angajat să îl aprobe în urma negocierilor cu FMI) stabilește obiectivele și prioritățile în domeniul fiscal-bugetar, țintele veniturilor și cheltuielilor bugetului general consolidate, ale bugetelor componente ale bugetului consolidat și evoluția soldului bugetului general consolidat pe o perioadă de trei ani.

Departe de mine gândul de a mă arăta profesor de finanțe în fața dumneavoastră. Pasajul anterior a avut drept țel intenția de a demonstra că nu numai nouă, ăstora de populăm plaiurile mioritice și ne încăpățânăm să nu dăm ortul popii cu tot sprijinul guvernamental de care ne bucurăm, ni se servesc, în texte savant construite, "ingredientele" de bază ale acestei guvernări - minciunile.

Nu, stimați colegi, are și FMI-ul partea lui, deși se ține destul de bățos când ne școlește în legătură cu ce avem de făcut ca să corespundem unor mereu repetate împrumuturi. Nu că i-aș plânge de milă sus-numitului FMI. Oricum, pe noi ne are deja.

Știind și eu zisa aceea cu "vorba multă", mă întorc și vă spun că documentul trebuia să fie înaintat FMI până la 30 mai, ceea ce nu s-a întâmplat. Și iată de ce.

Guvernul hotărâse că, parte a strategiei de care vă vorbesc, va continua lucrările doar la 10-15 investiții cu impact economic major la nivel național, restul urmând să fie vândute, realizate în parteneriat public privat sau transferat unor instituții care le vor finaliza cu bani din bugetele proprii. Urma ca miniștrii să se întâlnească cu experții Ministerului Finanțelor, ceea ce s-a și întâmplat. Ce nu s-a întâmplat însă a fost înțelegerea între miniștri și respectivii experți asupra desemnării proiectelor ce vor fi finanțate cu prioritate.

Așa că, așteaptă mata FMI, că doar nu dau turcii!

Și dacă în afara Fondului, cam des amintit, mai există cineva interesat în legătură cu motivele întârzierii finalizării Strategiei fiscal-bugetare pentru perioada 2011-2013, îi pot oferi eu câteva argumente.

Cum să pui pe hârtie considerări despre alocări bugetare prioritare, despre cofinanțarea proiectelor europene ca domeniu de prim interes național, despre țintele cheltuielilor bugetare, când, ca de obicei, una zici și alta faci.

Prin Hotărârea de Guvern nr.615/2004 care reglementa "strategia industriei miniere pentru perioada 2004-2010" s-au alocat, de unde dacă nu de la bugetul de stat, 623 milioane dolari pentru închiderea unor mine. Banii au fost alocați, cheltuiala lor s-a făcut cu entuziasm. În anul 2009, înțelegerile electorale, pentru care sindicaliștii din minerit și-au vândut sufletul și pe mulți dintre noi și care fluturau mirajul că respectivele mine vor fi date spre exploatare foștilor salariați cu acordare de resurse financiare garantate de stat, au rămas vorbe goale după ce s-au văzut cu sacii în căruță cei ce vindeau pielea ursului din pădure. Așa încât în bugetul de stat pentru 2010, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și-a prevăzut alocarea a încă 148,37 milioane de lei pentru închiderea și conservarea acelorași mine, cu aproape 12 milioane de lei mai mult decât în 2009.

Și acum, pentru că vorbeam de priorități bugetare, nu-i așa?, același minister elaborează un proiect de hotărâre prin care pentru 47 de obiective miniere a căror închidere făcea obiectul anterioarelor decizii ministeriale se suplimentează bugetul cu 414 milioane de lei, iar pentru închiderea a încă patru mine și a unei stații pilot se alocă încă 158 milioane de lei.

Ce impact economic major, ce alocări bugetare în domeniul infrastructurii rutiere? Ce dacă alocăm bani în 2010 pentru închiderea unei stații pilot pentru care, în plin program strategic de restructurare a industriei miniere, am alocat bani în vederea construirii doar cu un an înainte? Ce n-avem de unde? Din 25% luați din salariile bugetarilor, din 15% de la pensionarii plini de bani, din alocațiile pentru creșterea copiilor, din subvenții și, dacă numai un pic ne mai batem capul, mai găsim resurse. Că de asta suntem la guvernare!

În timp ce ei se gândesc, vă las pe dumneavoastră să apreciați dacă poate fi simplu pentru bietul ministru de resort să stabilească, ajutat sau nu de experții Ministerului de Finanțe, prioritățile bugetare, să informeze premierul care să dispună cuprinderea gândirii respective în strategia fiscal-bugetară pe care o așteaptă atâția, inclusiv FMI. Și să mai subvenționezi în același timp și echipe de fotbal ale minelor pe care le închizi.

Puțin lucru credeți domniile voastre că este?

Până la urmă, mult, puțin, eu am certitudinea că este destul!

  Gheorghe Ciocan - declarație politică intitulată Guvernarea în timp de criză: 25% interes propriu, 15% indolență;

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Guvernarea în timp de criză: 25% interes propriu, 15% indolență"

De Paște, tatăl primului ministru Emil Boc a ciocnit un ou de capul fiului său. Desigur, n-a vrut să-și pună fiul într-o situație jenantă: a făcut-o cu drag, chiar dacă gestul său a fost poznaș. Ne întrebăm, însă, câte ouă i-ar sparge acum, cu toată indulgența, după pozna pe care a făcut-o fiul tăindu-i pensia lui și tuturor pensionarilor din această țară? Dar să presupunem că 1-ar înțelege, totuși, și nu l-ar admonesta. Însă, milioane de alți pensionari nu-1 înțeleg și nu-1 vor înțelege curând.

Realitatea crizei, care nu afectează numai țara noastră, ci regiuni întregi ale globului, e incontestabilă, iar guvernele tuturor statelor afectate au luat măsuri împotriva acesteia. Dar cum se face că în nicio țară, din Europa cel puțin, oricare sunt măsurile de austeritate luate, printre acestea să nu se numără și tăierea pensiilor? Cum au putut alte state să-și protejeze cea mai vulnerabilă categorie socială - pensionarii - iar Guvernul nostru - nu? Sau altfel spus: cum au putut găsi alte state resurse de contracarare a efectelor crizei fără să aducă atingere veniturilor pensionarilor? Și de ce nu a reușit guvernarea actuală să găsească alternative similare? Este situația noastră atât de dramatică încât asemenea măsuri să fie inconturnabile? Nici în acest caz nu se pot deroba de responsabilitate: intervenția în ultima clipă, de urgență, nu reflectă decât faptul că n-au fost luate măsuri preventive, anticipative, pentru a nu se ajunge în această situație critică.

Guvernarea actuală s-ar fi putut inspira din înțelepciunea populară: omul prevăzător pune răul în față. Și, cu certitudine, se știa de acest rău cel puțin de anul trecut. Au recunoscut acest lucru chiar miniștrii, adică cei responsabili de asigurarea unei bune guvernări. Guvernarea actuală a mizat totuși, nesăbuit, pe o evoluție pozitivă. De ce? Asta înseamnă a fi responsabil, a fi optimist?

Dar de bună seamă că nu optimismul în legătură cu o evoluție generală pozitivă a fost sentimentul care a animat guvernarea actuală, ci optimismul în legătură cu propriul interes: accesul la resurse și satisfacerea clientelei politice. Acesta e adevăratul sentiment care a obnubilat evaluarea rațională a stării în care se găsea cu adevărat țara noastră.

Astfel că numai indolența ne-a adus în acest punct critic. Iar indolența, când se intersectează cu interesul național, trebuie sancționată.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Disprețul puterii portocalii;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Disprețul puterii portocalii"

România traversează în prezent o perioadă pe care nici cei mai pesimiști analiști politici nu o anticipau. Promisiunile președintelui Traian Băsescu și ale premierului "trâmbițaș" Emil Boc nu doar că nu s-au adeverit, dar au fost dublate de măsuri antisociale fără precedent.

Criză economică severă își face simțită prezența din ce în ce mai tare, de vină nefiind faptul că trăim într-o epocă a globalizării și că un cutremur financiar provocat în Statele Unite zguduie încă toată lumea, ci lipsa de soluții a actualului Guvern. "Portocaliii" domnului Băsescu nu au găsit mecanismele necesare pentru a menține economia măcar pe linia de plutire, măsurile luate având doar rolul de a proteja clientela politică.

Cei mai afectați de această situație economică gravă sunt tot cei săraci, pentru care reducerea chiar și cu câteva zeci de lei a veniturilor are efecte mult mai mari în subzistența zilnică. Între timp, "specialiștii" democrat-liberali, puși în funcție după gradul de rudenie și cuantumul cotizației în campania electorală, cei care au dus țara în această situație, dar și clienții lor din mediul de afaceri, nu au pentru ce să se teamă.

Nici pentru cei din companiile de stat sau din regiile autonome, păstorite de domnii Adriean Videanu sau Radu Berceanu, nu se întrevăd zile negre. În urma presiunii mediatice, veniturile acestora au fost plafonate pe o perioadă determinată, lucru care nu se aplică în ceea ce-i privește pe muritorii de rând. Oamenii puși în funcție pe criteriu politic, democrat-liberali pursânge, rămân la salarii exorbitante, de-a dreptul nesimțite. În timp ce clientela se mai bucură de prime de vacanță, de sărbători și alte beneficii, bugetarii, pensionarii, șomerii, dar și majoritatea celor care încă mai lucrează în mediul privat de-abia mai au după ce să bea apă. Debandada financiară patronată de actualul Guvern ține de cald protejaților cu sau tară carnet de partid.

Domnul președinte Traian Băsescu cere românilor să fie solidari. Dar cu cine sau în ce scop? Puțini sunt românii care nu și-ar dori să fie "uniți" în lefuri și privilegii cu miniștrii, secretarii de stat, șefii de companii, de regii, cu directorii și directorașii PDL. Dacă oamenilor de rând le spunem să rabde de foame, să nu-și mai cumpere toate medicamentele, să se mulțumească și cu câțiva bănuți, atunci de ce nu propune "mintea luminată" a partidului de guvernământ aceleași lucruri și pentru ascultătorii săi elevi.

Aparatului guvernamental, chiar dacă a picat examenul moțiunii, i s-a dat păsuire de la domnul diriginte încă 60 de zile. Oare domnul Băsescu crede că ceva care nu s-a putut rezolva într-un an și jumătate de guvernare portocalie va fi soluționat în două luni? Sau răgazul a fost acordat pentru ultimele licitații și cheltuieli nesăbuite făcute pe spatele poporului?

Cât mai trebuie să suporte românii pentru ca domnul președinte și acoliții săi să înțeleagă că avem nevoie de o schimbare totală de direcție, pentru că altfel România riscă să naufragieze? Românii nu mai pot vâsli la o barcă la a cărei cârmă stă un om care nu știe spre ce se îndreaptă și când va ajunge la liman.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Absenteismul școlar;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Absenteismul școlar"

Problema absenteismului ar trebui să reprezinte o preocupare permanentă a autorităților și instituțiilor publice, așa cum rezultă din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar: Art.110: "Elevii din învățământul de stat și particular au datoria de a frecventa cursurile, de a se pregăti la fiecare disciplină de studiu și de a-și însuși cunoștințele prevăzute de programele școlar"; Art. 127 alin. (2): "Sancțiunea se aplică și pentru un număr de cel puțin 40 de absențe nejustificate din totalul orelor de studiu sau cel puțin 30% din totalul orelor la o singură disciplină de studiu/modul, cumulate pe un an școlar"; Art. 131: "Pentru toți elevii din învățământul preuniversitar, la fiecare 10 absențe nejustificate, pe semestru, din totalul orelor de studiu sau la 10% absențe nejustificate din numărul de ore pe semestru la o disciplină/modul, va fi scăzută nota la purtare cu câte un punct";

Legea nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la art. 180 alin. (2) precizează ca: "Părintele, tutorele legal instituit sau susținătorul legal este obligat să ia măsuri pentru asigurarea frecvenței școlare a elevului în învățământul obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa părintelui, a tutorelui legal instituit sau a susținătorului legal constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 50 lei și 200 lei";

Art.180 alin. (3): "Constatarea contravenției și aplicarea amenzii se fac de către autoritățile desemnate de Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul de Interne, printr-o metodologie comună."

De asemenea, proiectul Legii Educației Naționale prevede următoarele:

(1) Unitățile de învățământ încheie cu părinții, în momentul înmatriculării ante-preșcolarilor, respectiv preșcolarilor sau elevilor, un contract educațional în care sunt înscrise drepturile și obligațiile reciproce ale părților. Contractul educațional-tip este aprobat prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului și este particularizat, la nivelul fiecărei unități de învățământ, prin decizia consiliului de administrație.

(2) Nerespectarea prevederilor contractului educațional de către unitatea de învățământ este sancționată de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în conformitate cu prevederile metodologiei specifice, aprobată prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

Părintele sau tutorele legal instituit este obligat să ia măsuri pentru școlarizarea elevului, pe perioada învățământului obligatoriu. Nerespectarea acestei prevederi din culpa părintelui sau a tutorelui legal instituit reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă între 100 și 1000 lei sau muncă echivalentă în folosul comunității, prestată de părinte sau de tutorele legal instituit.

Amenzile sau munca în folosul comunității sunt aplicate de către autoritatea administrației publice locale sau județene, după caz, la sesizarea directorului unității de învățământ. Sumele de bani încasate pot fi utilizate exclusiv în folosul învățământului preuniversitar."

În concluzie, ministerul de resort trebuie să asigure pârghiile legale pentru eradicarea absenteismului, dar modul de aplicare a acestora și monitorizarea fenomenului, ține, conform principiului descentralizării, de managementul instituțional specific fiecărei școli și de implicarea părinților și a comunității locale.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Bursele studențești;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Bursele studențești"

Bursele din mediul studențesc sunt din ce în ce mai mici, iar studenții sunt tot mai neîncrezători în viitorul lor. În învățământul superior se acordă mai multe tipuri de burse, în funcție de criteriile generale și criteriile specifice de acordare și sursele de finanțare.

În temeiul art. 7 alin. (5), (6) și (7) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, au fost stabilite criteriile generale de acordare a burselor și a altor forme de sprijin material pentru elevii, studenții și cursanții din învățământul de stat, cursuri de zi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 558/1998 pentru modificarea anexelor nr. 1 și 2 la Hotărârea Guvernului nr. 445/1997 privind stabilirea criteriilor generale de acordare a burselor și a altor forme de sprijin material pentru elevii, studenții și cursanții din învățământul de stat, cursuri de zi.

În instituțiile de învățământ superior de stat se alocă fonduri de la bugetul de stat pentru acordarea următoarelor categorii de burse: burse de studiu pentru studenți români, cursuri de zi, acordate în funcție de rezultatele obținute la învățătură; burse de studiu pentru doctoranzi români, înscriși în programele de doctorat cu frecvență; burse de studiu pentru studenți cu domiciliul în mediul rural, acordate în baza Hotărârii Guvernului nr. 769/2005; burse de performanță "Meritul olimpic", acordate în baza Hotărârii Guvernului nr. 1004/17/2002.

Fondurile alocate de la bugetul de stat pentru aceste tipuri de burse se repartizează instituțiilor de învățământ superior de stat către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, proporțional cu numărul studenților de la cursurile de zi, înscriși la studii universitare de licență, de masterat și de doctorat, înmatriculați pe locuri fără taxă, din instituția respectivă și următoarele cuantumuri, care se mențin pentru anul 2010 la nivelul anului 2009.

Instituțiile de învățământ superior de stat pot completa fondul de burse provenit de la bugetul de stat cu fonduri provenite din venituri proprii extrabugetare și pot acorda și alte categorii de burse, cum ar fi: burse de studiu și burse de merit pentru studenții cu taxă, burse sociale, burse de performanță științifică; burse de performanță sportivă și burse de performanță cultural-artistică, precum și alte tipuri de burse speciale.

Cuantumurile diferitelor tipuri de burse sunt stabilite de către senatele universitare în funcție de fondul alocat pentru burse și numărul de burse acordate în funcție de criteriile specifice de acordare a burselor la nivelul instituțiilor de învățământ superior. Cuantumul minim al bursei ar trebui să acopere cheltuielile de cazare și masă în cămine și, respectiv, la cantine, ceea ce nu se întâmplă.

În concluzie, studenții pot primi sume variabile cu titlu de bursă în decursul unui an, ca urmare a ponderii diferite a fondurilor provenite din venituri proprii extrabugetare la constituirea fondului de burse.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Nevoia de programe solide în vederea sprijinirii persoanelor disponibilizate;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Nevoile de programe solide în vederea sprijinirii persoanelor disponibilizate"

Prin concedierile anunțate în sectorul bugetar autoritățile vor trebui să-și asume responsabilitatea identificării unor programe solide și concrete în vederea sprijinirii persoanelor disponibilizate. Potrivit declarațiilor, politica în privința reducerii efectelor negative ale concedierilor va urmări dezvoltarea unor programe de reconversie profesională, dar și consiliere în ceea ce privește inițierea unei afaceri.

Specificul pieței forței de muncă actuale presupune atât o identificare a programelor de reconversie profesională adaptate noilor cerințe, cât și dezvoltarea unor programe de asistență în vederea inițierii unei afaceri într-un anumit domeniu, care să ia în considerare posibilitatea dezvoltării reale a unui anumit gen de activitate, în condițiile economice actuale.

Potrivit Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, și actelor de punere in aplicare în scopul prevenirii și reducerii efectelor sociale nefavorabile ale restructurării activității angajatorilor, agențiile pentru ocuparea forței de muncă ar trebui să comunice în scris disponibilizările de personal ce vor fi efectuate pe plan local prefecturilor și autorităților administrației publice locale, pentru ca acestea să participe activ la elaborarea și realizarea măsurilor pentru prevenirea șomajului. Pentru acordarea serviciilor de preconcediere, agențiile pentru ocuparea forței de muncă trebuie să contacteze conducerea unităților, precum și organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, reprezentanții aleși ai salariaților, în vederea stabilirii unui program comun de lucru.

Prin programul comun de lucru se stabilesc: data și locul desfășurării serviciilor de preconcediere, tipul serviciilor furnizate, numărul participanților, precum și reprezentanții angajatorilor, ai organizațiilor sindicatelor reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, reprezentanții aleși ai salariaților care colaborează cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă pentru realizarea serviciilor de preconcediere.

Din punctul meu de vedere, măsurile ce trebuie implementate ar trebui să prevadă acordarea de servicii gratuite de informare și consiliere profesională persoanelor în căutarea unui loc de muncă, prin furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor, evaluarea și autoevaluare personalității, în vederea orientării profesionale, dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, precum și instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Coplata în sistemul medical;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Coplata în sistemul medical"

Pornind de la necesitatea creșterii resurselor alocate sănătății, obiectiv al actualei strategii privind politica de stat in domeniul sănătății, ministerul de resort a reconfigurat pachetul general de servicii medicale din sistemul asigurărilor sociale de sănătate și s-a identificat un mecanism adecvat acestui obiectiv, coplata. Coplata reprezintă contribuția personală la plata serviciilor medicale, a medicamentelor și dispozitivelor, în momentul utilizării efective a acestora.

Se propune aplicarea acestui mecanism la toate nivelurile de asistență medicală, cu excepția asistentei medicale de urgență. Pacientul care plătește contribuția personală primește un document numit tichet moderator pentru sănătate, prin care se face dovada realizării actului medical și plata acestuia. Tichetul va avea valoare accesibilă, iar categoriile defavorizate de populație vor fi scutite de la plata lui, urmând ca, contravaloarea să fie acoperită de la bugetul de stat. Categoriile de persoane pentru care se propune suportarea de la bugetul de stat a tichetelor de sănătate sunt următoarele: persoane fără venituri sau care fac parte din familii care primesc ajutor social (363.553 persoane), pensionari cu pensii sub 700 lei/lună (3.153.030 persoane), copiii până la 18 ani, tinerii între 18-26 ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți, dacă nu realizează venituri din muncă (4.814.478 persoane), șomeri (517.700 persoane), alte categorii - revoluționari, veterani de război, persecutați politic etc. - care beneficiază de gratuități în virtutea unor legi specifice (388.174 persoane). Sumele aferente coplății vor constitui în totalitate venituri ale furnizorilor de servicii medicale, funcționând atât ca sursă suplimentară de finanțare a sănătății, cât și ca mecanism de reglare și creștere a calității asistenței medicale.

În anul 2010, plafonul maxim aferent coplății se estimează la 600 lei/pacient/an.

S-a considerat că, în acest context economic dificil, coplata este cea mai puțin împovărătoare soluție.

Din punctul meu de vedere, introducerea acestui mecanism va avea efecte negative asupra calității actului medical, nu va elimina plățile informale, nu va furniza sistemului fonduri suplimentare care se vor reflecta în tratamentul corespunzător al bolnavilor, nu va stimula competiția între medici și spitale pentru pacienți, nu va crește adecvarea la nivelul de asistență medicală, nu va îmbunătăți monitorizarea și transparentizarea cheltuielilor.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Drepturile persoanelor care au lucrat în DGSM;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Drepturile persoanelor care au lucrat în DGSM"

Detașamentele de muncă din cadrul DGSM au fost înființate de regimul comunist pentru tineri care nu prezentau încredere față de regimul opresiv și nu aveau origine socială sănătoasă, provenind din părinți deținuți politici, ofițeri și subofițeri care au luptat împotriva URSS, chiaburi, preoți, doctori, profesori, cadre universitare, studenți care trebuiau oprimați.

Regimul de muncă forțată din aceste detașamente era asemănător celui din lagărele de muncă fascisto-comuniste, respectiv de exterminare, prin acest regim de muncă, dictatura comunistă urmărind exterminarea fizică și psihică a acestor tineri.

Deosebirea esențială dintre persoanele care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și cele care l-au efectuat în cadrul Ministerului Forțelor Armate, în detașamente de muncă necombatante, este dată de statutul fiecărei categorii, și nu de activitatea în sine desfășurată în perioada respectivă. Înaintările în grad în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii erau aprobate de directorul instituției, acestea nefiind recunoscute de Ministerul Forțelor Armate, în timp ce militarii în termen erau avansați în grad conform reglementărilor în vigoare la acea dată.

Militarii în termen care au desfășurat activități în economia națională în acea perioadă nu au fost încadrați în structuri speciale în afara organizării forțelor armate, ci au făcut parte din unități militare, au purtat uniformă militară, au îndeplinit planul pregătirii de luptă și au depus jurământul militar, fapt pentru care aceștia pot fi asimilați persoanelor recrutate în detașamentele de muncă din cadrul Serviciului Muncii.

Desființarea Serviciului Muncii în ianuarie 1961 nu a determinat încetarea activității în unitățile militare, iar aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002 persoanelor care au efectuat stagiul militar în perioada 1950-1961 în aceste unități conduce la noi inechități și forme de discriminare, atât în rândul militarilor conscriptibili care au desfășurat același gen de activități și în aceleași condiții după anul 1961, cât și al militarilor care au fost încadrați în structuri cu misiuni de luptă și instrucție, al celor care executau și alte lucrări în economia națională (construcții și exploatare căi ferate, construcții și întreținere porturi, drumuri și poduri, strânsul recoltei sau alte activități conexe domeniului agriculturii sau industriei) și care, într-un fel sau altul, au înfruntat greutățile serviciului militar.

Acordarea acestor drepturi persoanelor care au fost încorporate în sistemul Ministerului Forțelor Armate presupune ca persoanele care au efectuat serviciul militar obligatoriu, să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002, ca o măsură reparatorie financiară și morală.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Exodul medicilor;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Exodul medicilor"

Analiza densității medicilor în țările din regiunea europeană a Organizației Mondiale a Sănătății, arată că România se află pe locul 31 din 33 de țări, cu o densitate de 1,9 medici la 1000 locuitori, doar Albania și Bosnia-Herțegovina înregistrând densități mai mici decât țara noastră. România ocupă ultimele locuri, înregistrând o situație la fel de critică și pentru asistentele medicale (3,89 asistente medicale la 1000 locuitori), dentiști (cu 0,22 dentiști la 1000 locuitori) și farmaciști (0,06 farmaciști la 1000 locuitori). Aceleași comentarii se pot face și pentru moașe, în toate aceste situații, România având un număr cu cel puțin o treime mai mic decât media europeană, în condiții de mortalitate și morbiditate mult superioare mediei UE, iar la nivelul anumitor specialități medicale deficitul de personal este și mai mare.

În același timp, în afara numărului redus de personal medical la nivel național, există și importante dezechilibre geografice, cu concentrarea resursei umane în mediul urban, în detrimentul celui rural, precum și evitarea regiunilor sărace sau a celor populate cu grupuri specifice și care sunt cele mai expuse la risc (minorități, săraci etc). Un alt factor ce afectează performanța resurselor umane din sănătate este cel legat de prezența unui sistem insuficient de motivare. Acesta se referă atât la veniturile obținute de personalul medical, cât și la aspecte precum condițiile nesatisfăcătoare de muncă și posibilitatea redusă de promovare profesională pe baza unor criterii obiective.

Conștient de situația dificilă a resurselor umane din sectorul de sănătate consider necesară deblocarea posturilor vacante din sectoarele și specialitățile medicale deficitare.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Datoriile la întreținere;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Datoriile la întreținere"

Am inițiat, împreună cu alți colegi parlamentari, un proiect de modificare a Legii privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, prin care cei care au venituri medii pe familie de sub 1000 de lei, dacă își plătesc datoria cu titlul de bază în termen de un de zile de la apariția și publicarea în Monitorul Oficial a actualei modificări legislative, vor fi scutiți de plata penalităților, cu condiția să-și plătească integral datoria cu titlu de bază. Cei care și-au plătit datoria cu titlu de bază scapă de plata penalităților. Datoria aceasta este ștearsă și din relația asociație-furnizor de serviciu, pentru ca asociația să nu rămână încărcată cu penalitățile către furnizor. Deci penalitatea se șterge până la capăt, iar furnizorul își primește datoria cu titlul de bază.

Adoptarea acestei inițiative legislative nu afectează bugetul statului în niciun fel, iar furnizorii și-au exprimat, în cadrul unor discuții consultative, aprobarea față de acest proiect de lege, o atitudine similară având și organizația asociațiilor de locatari. Aceasta este o soluție eficientă de a bloca amplificarea necontrolată a datoriilor locatarilor față de furnizorii de utilități. Sunt oameni care au 2.000 de lei datoria cu titlul de bază, iar printr-un mod de calcul aberant, trebuie să plătească penalități de 3.000 de lei la datoria de bază.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Descentralizarea spitalelor;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Descentralizarea spitalelor"

Chiar dacă părerile sunt împărțite cu privire la descentralizarea spitalelor din România trebuie să înțelegem că aceasta nu înseamnă aruncarea responsabilității asupra autorităților locale. Descentralizarea unităților spitalicești va fi pusă în aplicare de la 1 iulie, în scopul creșterii responsabilității unităților administrativ-teritoriale în ceea ce privește existența și funcționarea spitalelor.

Descentralizarea este necesară pentru eficientizarea sistemului de sănătate, dând posibilitatea ca acestea să se poată implica mai mult în această activitate. Descentralizarea nu va duce la scăderea fondurilor alocate spitalelor, ci dimpotrivă, la surse de finanțare. Se vor adăuga pentru cheltuielile de întreținere și funcționare banii alocați de primărie pentru spitalul respectiv. Deci putem spune că va exista o a doua sursă de finanțare pentru spitalele care se vor afla în subordinea consiliilor locale.

Ministerul Sănătății va coordona din punct de vedere profesional și își va desfășura politica sanitară la nivel național. CAS va deconta în continuare serviciile medicale prestate de unitățile spitalicești. Instituția Primăriei va finanța bugetele spitalelor și va acoperi costurile de utilități și reparații.

Consider că această colaborare va fi mult mai bună, în avantaj sunt și clădirile care aparțin Consiliilor județeane, nemaifiind nevoie ca pentru orice problemă să se apeleze la minister (pentru modernizarea unei secții era nevoie de cereri și aprobări la nivel național). Sper ca ministerul de resort sa fie alături de autoritățile locale, prin dotarea cu aparatură de înaltă performanță, iar CAS va trebui să deconteze și să contracteze serviciile medicale prestate de personalul medical al spitalelor.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Proiectul de directivă privind traficul de persoane;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Proiectul de directivă privind traficul de persoane"

Salut inițiativa promovării la nivelul legislației comunitare a Directivei privind traficul de persoane, care se va adresa statelor membre. Aplicarea directivei în Regatul Unit, Irlanda și Danemarca va fi stabilită în conformitate cu dispozițiile protocoalelor (nr. 21 și nr. 22) anexate la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Traficul de persoane este considerat în întreaga lume una dintre cele mai grave infracțiuni, o încălcare gravă a drepturilor omului, o formă modernă de sclavie și o afacere extrem de profitabilă pentru rețelele de crimă organizată. Acesta constă în recrutarea, transferul sau primirea de persoane, operațiuni efectuate prin mijloace coercitive, frauduloase sau abuzive, în vederea exploatării, inclusiv a exploatării sexuale sau a muncii prestate, precum și în vederea muncii forțate, a servituții domestice sau a altor forme de exploatare, inclusiv a prelevării de organe.

Prin urmare, răspunsul la trafic trebuie să fie ferm și trebuie să vizeze prevenirea infracțiunii și sancționarea acesteia prin mijloace penale, precum și protejarea victimelor acesteia. O serie de state membre ale UE sunt importante țări de destinație a fluxurilor de trafic de persoane dinspre țările din afara UE. În plus, există dovezi referitoare la existența unor fluxuri de trafic în interiorul UE. Se poate estima din cifrele disponibile că, anual, câteva sute de mii de persoane fac obiectul traficului fie din afara UE înspre UE, fie între diferite locații de pe teritoriul UE.

Vulnerabilitatea socială este indiscutabil principala cauză a traficului de persoane. Vulnerabilitatea rezultă din factori economici și sociali, precum: sărăcia, discriminarea bazată pe sex, conflictele armate, violența domestică, familiile disfuncționale, și din factori de ordin personal, precum: vârsta, starea sănătății sau un handicap. Această vulnerabilitate este exploatată de rețelele de crimă organizată pentru a facilita migrația și a-și exploata apoi victimele într-un mod grav, prin uz de forță, amenințări, constrângere sau diverse forme de abuz, cum ar fi servitutea pentru datorii. De altfel, nivelul ridicat al profiturilor generate este un stimulent subiacent important. Un alt stimulent este cererea de servicii sexuale și de forță de muncă ieftină.

Obiectivele propunerii nu pot fi atinse într-o măsură suficientă doar de către statele membre, din următoarele motive. Combaterea traficului de persoane necesită coordonarea eforturilor statelor membre, precum și cooperarea la nivel internațional, în vederea atingerii obiectivelor stabilite. Diferențele de tratament juridic între statele membre reprezintă un obstacol în calea coordonării eforturilor și obstrucționează cooperarea judiciară și polițienească la nivel internațional.

Acțiunea la nivelul Uniunii Europene va atinge într-o mai mare măsură obiectivele propunerii, din motivele expuse în continuare. Propunerea va apropia dreptul penal material și normele procedurale ale statelor membre într-o măsură mai mare decât decizia-cadru în vigoare. Acest lucru va avea un impact pozitiv asupra cooperării judiciare și polițienești internaționale, precum și asupra protecției și asistenței acordate victimelor. Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarității. Propunerea respectă principiul proporționalității prin faptul că se limitează la minimul cerut pentru a realiza obiectivele prevăzute la nivel european și nu depășește ceea ce este necesar în acest scop.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Remanierea guvernamentală;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Remanierea guvernamentală"

Consider că amânarea remanierii guvernamentale nu este decât o strategie politică și electorală care nu are drept scop ca acest Guvern să vină cu măsuri sănătoase și pozitive pentru populație. O moțiune de cenzură depusă în toamnă va avea un alt rezultat decât cel al ultimei moțiuni. Cred că actualul Guvern este lăsat să absoarbă nemulțumirea electorală și, probabil când această nemulțumire va ajunge la saturație, va veni propunerea de remaniere, pentru a da o gură de oxigen cu privire la așteptarea electoratului față de viitorul Guvern.

Cred că această păsuire nu are decât un fundament electoral. Actualul Guvern e lăsat să absoarbă toată nemulțumirea populară și, probabil când această nemulțumire va ajunge la paroxism vor fi schimbați unii miniștri. Din păcate, credem că această măsura va veni prea târziu pentru populație.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Lipsa măsurilor anticriză;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Lipsa măsurilor anticriză"

Partidul Conservator a atras atenția Guvernului, în mai multe rânduri, că lipsa de măsuri concrete duce la continuarea declinului economic și la pierderea de locuri de muncă. Primele luni ale anului 2010 confirmă acest lucru: este nevoie de revenirea cererii interne și de revigorarea consumului intern, pentru ieșirea din criză. Acest lucru nu se poate realiza prin ignoranța măsurilor esențiale de susținere a IMM-urilor, a producției interne, a creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor cetățenilor. Faptul că nu s-a renunțat la impozitul minim, deși premierul a anunțat la începutul anului că așa va face, lipsa dezbaterii Codului fiscal, așa cum a cerut-o Partidul Conservator, menținerea unei birocrații stufoase și costisitoare, a unei politici fiscale greoaie, dar și a parafiscalității, arată încă o dată modul haotic și dezorganizat în care se conduce România. Datoria externă a țării noastre a crescut de la zero, în 1990, la 82,348 miliarde de euro (5.100 dolari pe locuitor) la sfârșitul lunii aprilie 2010.

Partidul Conservator crede că anul 2010 se va încheia tot cu scădere economică. De aceea, avem nevoie de asumarea unor politici pro dezvoltare economică, măsuri clare și eficiente pentru susținerea IMM-urilor și industriașilor, care să stopeze declinul economic, șomajul și creșterea consumului.

Consider că Executivul trebuie să spună care sunt măsurile anticriză pe care le va lua în 2010 și 2011 pentru îmbunătățirea indicatorilor economici.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică Violența în familie;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Violența în familie"

Legea nr.217/2003 definește violența în familie ca fiind orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu intenție de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. De asemenea, împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale se încadrează tot în conceptul de violență în familie. Astfel, această lege extinde conceptul de violență în familie și la alte forme de violență decât cea fizică.

În sensul acestei legi, prin membru de familie se înțelege soțul sau ruda apropiată, așa cum este definit în articolul 149 din Codul penal, însă de efectele acestei legi beneficiază și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copil, dovedite pe baza anchetei sociale (articolele 3 și 4).

Violența în familie trebuie redusă și prevenită. Violența în cadrul familiei este nu numai o problemă socială și de sănătate publică, dar și o problemă a nerespectării și a încălcării drepturilor omului.

Statisticile naționale privind violența în familie sunt îngrijorătoare, reprezentând doar partea vizibilă a acestui fenomen. În perioada 2004 - mai 2010, la nivelul întregii țări a fost înregistrat un număr de 59.795 cazuri de violență în familie și au fost raportate 778 de decese provocate ca urmare a actelor de violență comise în familie.

Potrivit datelor statistice realizate de către ministerul de resort, în anul 2009 s-au înregistrat 444 inculpați trimiși în judecată pentru infracțiuni de violență intrafamilială, adică 0,9% din totalul celor trimiși.

Atrage atenția numărul mare de infracțiuni grave comise între membrii familiei (omor, viol, vătămare corporală și vătămare corporală gravă), ceea ce impune cu necesitate acțiuni de prevenire din partea autorităților și a organizațiilor neguvernamentale.

În vederea dezvoltării rețelei de servicii sociale specifice domeniului prevenirii și combaterii violenței în familie, în baza Hotărârii Guvernului nr. 197/2006 privind aprobarea programelor de interes național pentru victimele violenței în familie, cu modificările și completările ulterioare, s-au organizat cinci sesiuni de selecție de proiecte, fiind atribuite 28 de proiecte de finanțare nerambursabilă de la bugetul de stat, dintre care 22 centre destinate victimelor violenței în familie și 6 centre destinate agresorilor familiali.

În momentul de față, la nivelul întregii țări există 50 de adăposturi, dintre care 29 sunt publice, 7 în parteneriat public - privat și 14 private, a căror capacitate se ridică la 600 de locuri pentru victime adulte plus copiii acestora. De asemenea, sunt 27 centre de consiliere a victimelor violenței în familie, 2 centre de recuperare și 2 centre de informare și sensibilizare a populației. Din anul 2006 s-au înființat 6 centre de asistență destinate agresorilor familiali, care oferă programe specializate de tratament și consiliere a acestui segment.

Consider că Guvernul trebuie sa asigure protecția copilului și egalitatea de șanse, prin adoptarea următoarelor soluții:

  • modificarea Legii nr.217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, prin adoptarea unor măsuri care să asigure o protecție imediată victimei violenței în familie. Proiectul de act normativ vizează introducerea măsurilor preventive cu caracter temporar, care urmăresc protejarea provizorie a unei persoane împotriva oricărei vătămări, prin instituirea unei interdicții adresate alteia de a se apropia de aceasta, de casa sau locul de muncă ori de a o contacta, prin orice mijloace. În caz de nerespectare, sunt prevăzute sancțiuni severe. Măsura poate dobândi caracter definitiv și poate fi extinsă pe o perioadă îndelungată de timp;
  • întărirea capacității Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului - ca autorități județene, respectiv a Serviciilor Publice de Asistență Socială - ca autorități locale, în vederea promovării, monitorizării, elaborării de strategii de intervenție și implementării legislației în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie;
  • realizarea unor campanii de informare asupra drepturilor pe care le au victimele violenței în familie și a unor campanii de schimbare comportamentală, prin promovarea valorilor familiale, prin dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor nonviolente, precum și conștientizarea asupra efectelor actelor de violență în familie;
  • continuarea campaniilor de informare privind actele de violență intrafamilială, pentru a crește intoleranța față de acest tip de violență și a determina o reacție de respingere din partea victimelor și din partea persoanelor din proximitatea acestora. Campaniile de informare, sensibilizare și educare vor fi direcționate și către ideea necesității intervenției persoanelor din imediata vecinătate și crearea unor rețele sociale de intervenție (rude, prieteni, vecini, colegi);
  • elaborarea și implementarea unei metodologii comune de înregistrare, sesizare și orientare a cazurilor de violență în familie la nivelul instituțiilor competente;
  • promovarea unor emisiuni de radio și TV în vederea dezbaterii de caz a victimelor violenței în familie și a dialogului cu publicul în vederea conștientizării impactului negativ al violenței asupra individului și asupra armoniei familiale;
  • continuarea formării corespunzătoare a tuturor categoriilor profesionale (asistenți sociali, psihologi, polițiști, medici de urgență, medici legiști, consilieri juridici, mediatori familiali, procurori, avocați, consilieri de probațiune și profesori) ce lucrează cu victimele violenței în familie și cu agresorii familiali;
  • înființarea liniei telefonice naționale gratuite adresată victimelor violenței în familie, care va facilita accesul acestora la consiliere primară și informare, inclusiv asupra drepturilor de care beneficiază;
  • întrucât separarea victimelor violenței în familie de agresori nu este întotdeauna o soluție pentru care optează partenerul agresat, considerăm că ar trebui acordată o mai mare atenție agresorilor, în sensul orientării lor către centre speciale de tratament și de reeducare în care, cu ajutorul specialiștilor, să învețe să-și controleze comportamentul violent și eventual să primească asistență medicală adaptată nevoilor lor;
  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică intervenție intitulată Ziua drapelului național.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Ziua drapelului național"

Anual, în 26 iunie se sărbătorește Ziua Tricolorului, sărbătoare instituită prin lege (Legea nr.96/1998). S-a considerat că drapelul național este simbolul cel mai sfânt al românilor și manifestările dedicate lui pot contribui major la formarea și consolidarea sentimentelor patriotice. De altfel, în toate țările, drapelul de stat are acest rol de întărire a patriotismului, în jurul lui solidarizându-se, la bine și la rău, fiecare popor. Un astfel de comportament nu poate fi acuzat de naționalism șovin; nici o formă de respect față de propriul drapel, nici o formă de punere a acestuia în evidență nu pot fi etichetate critic.

Dar de ce 26 iunie? Pentru a afla un răspuns la această întrebare trebuie să privim în trecut, mai exact în prima jumătate a secolului XIX. Astfel, din 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea "de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii". Dacă steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.

O altă informație o descoperim printre mărturiile unui francmason, Jean Alexandre Vaillant, potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva, zona Comarnic. Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Pentru noi, cei de astăzi, este un prilej de adâncă emoție gândul că acei țărani și ciobani anonimi din Comarnic, adunați în jurul tricolorului, pe muntele Pleșuva, au fost poate martorii neștiutori ai unui eveniment istoric de mare semnificație pentru făurirea națiunii noastre. Ca și faptul că, atunci, în ajunul "regenerării" noastre ca națiune, s-au găsit, alături de acel drapel, un francez și un român, ca o întruchipare simbolică a unei prietenii ce a înfruntat veacurile.

Coroborând primele informații cu mărturiile lui Vaillant, rezultă în primul rând o constatare neașteptată: tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național, așadar cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa. Atenția ne este atrasă și mai mult de anul revoluționar 1848. Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo - democratice (1848 - 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea Decretului nr. 1, de instituire a drapelului național.

Mai puțin cunoscut este însă faptul că el exista, am putea spune, in pectore, în inimile revoluționarilor încă de mult timp. El a fluturat poate pentru prima oară odată cu izbucnirea Revoluției din februarie 1848 de la Paris, pe Hotel de Ville, primăria capitalei franceze, alături de celelalte steaguri ale "naționalităților". Poate, pentru prima dată tricolorul românesc a fost înfățișat public, ca simbol vexicologic național, în contextul aceluiași an revoluționar 1848, după 25 februarie, la Paris, când o delegație de tineri români a mers în "cântări de libertate" la Primăria Parisului, să felicite guvernul provizoriu.

Sigur este că revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca "Frăția": "Dreptate - Frăție" și dându-i frumoasa denumire de "stindard al libertății". În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, "zi de mântuire pentru toată România", sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat "flamura cea mare tricoloră a națiunii române", a întregii națiuni române.

Potrivit unei alte ipoteze, tricolorul se impune ca drapel național în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâșia roșie să fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.

În finalul acestei scurte treceri prin istoria tricolorului, tragem concluzia că Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul - roșu, galben și albastru - să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea.

După 1989, conform art. 12 alin.(1) din Constituția României, poziția culorilor s-a schimbat, aceasta fiind cu albastru lângă lance.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 5 martie 2021, 22:21
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro