Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of September 15, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-11-2019
04-11-2019 (joint)
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 15-09-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 15, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,42.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Valeriu Ștefan Zgonea, vicepreședinte al Camerei Deputaților și, în a doua parte, de doamna Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, și domnul Ioan Oltean, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Sever Voinescu-Cotoi și Mihai Alexandru Voicu, secretari ai Camerei Deputaților.

 
Viorel Arion - declarație politică: Avram Iancu, Luceafărul libertății;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Bună dimineața!

Domnilor, am făcut o greșeală, în Bucureștiul domnului Prigoană și, în loc să plec pe jos să ajung la Parlament, am plecat cu mașina și am uitat că în ultimii 8 ani de zile am avut doi primari care au fost aproape de cetățeni și împreună cu ei, unii fugăreau câinii și ceilalți puneau borduri. Drept pentru care, Bucureștiul a rămas format din oameni și mașini.

Bună dimineața! Haideți să începem declarațiile politice.

O să fie o zi frumoasă, sunt convins că sunt colegi care vor ajunge la orele 12 la serviciu, drept pentru care Guvernul va avea un motiv în plus să facă reduceri de personal, aceasta fiind reforma pe care noi o gândim astăzi. Mai glumim și noi de dimineață.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal sunt 29 de colegi înscriși în acest moment, PSD+PC - 21, PNL - 25, Grupului parlamentar al UDMR, în acest moment, nu văd pe nimeni; minoritățile naționale - 2 distinși colegi, deputații fără apartenență la un grup parlamentar - 3 colegi în acest moment; deputații mai independenți decât independenții, așa cum se numesc ei după noile norme făcute de... Bine ați venit în Partidul Democrat Liberal, domnule Prigoană! "..doar unul singur, distins coleg, și, bineînțeles că sunt convins că foarte mulți vor mai depune astăzi în scris sau vor veni să completeze această listă spunând că și telefoanele au fost ocupate de dimineață și ieri în Parlament.

Dacă din partea Grupului parlamentar al PDL vreun distins coleg vrea să ia cuvântul?

Domnule deputat, știți, trei minute și restul o să-i citesc că au depus. Da? Vă mulțumesc.

 

Domnul Viorel Arion:

Mulțumesc, domnule președinte. Viorel Arion - Grupul parlamentar al PDL.

 
 

Domnul Viorel Arion:

"Avram Iancu, Luceafărul libertății"

Motto: "Uitați-vă pe câmp românilor, suntem mulți, ca cucuruzul brazilor, suntem mulți și tari, că Dumnezeu e cu noi". (Avram Iancu, 1848 - Câmpia Libertății de la Blaj)

S-au împlinit, la 10 septembrie 2010, 138 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Avram Iancu a fost, în fapt, liderul moților, comandant de oști, un adevărat revoluționar. A fost avocat, un intelectual de frunte care a luptat pentru emancipare socială și națională.

În primăvara anului 1848 a participat la începutul evenimentelor revoluționare din Transilvania și la Adunarea Națională de pe Câmpia Libertății de la Blaj. Ulterior, va ajunge să conducă armata moților împotriva invaziei trupelor maghiare. După revoluție începe prigoana autorităților austriece împotriva lui Iancu.

În februarie 1850 Avram Iancu pleacă spre Viena pentru o audiență la împăratul Francisc Iosef. Avram Iancu a refuzat decorațiile imperiale, pe motiv că el a luptat pentru drepturile poporului român, nu pentru medalii și nu acceptă să fie decorat. Câteva zile mai târziu este chemat la poliția din Viena și i se sugerează să primească medaliile imperiale. Refuzând din nou, Avram Iancu este expulzat din capitala austriacă. Neprimind medaliile imperiale, Iancu declara: "...Eu distincția ce mi s-a acordat, pentru care în ceea ce privește persoana mea îi mulțumesc Maiestății Sale cu toată supunerea, nu o pot primi atâta timp cât acele făgăduieli nu vor fi împlinite și dorințele juste ale națiunei române nu vor fi satisfăcute, fiindcă în caz contrar, făcând abstracție de faptul că eu aș fi considerat ca un bărbat de rea-credință de către popor, pe care aș fi ținut numai să-l înșel cu promisiuni goale, dar mi s-ar face imposibilă calea ca să mai realizez ceva în viitor pentru monarhul meu și pentru națiunea mea."

În anul 1850 își face testamentul, un scris scurt, dar cuprinzător, care oglindește întreaga sa dorință față de poporul pentru care a luptat, poporul român, pe care nicio forță străină nu a reușit până în zilele noastre să-l îngenuncheze, și nu va reuși niciodată, în vecii vecilor. În testamentul său, Avram Iancu spune: "Unicul dor al vieții mele e să-mi văd Națiunea mea fericită, pentru care după puteri am și lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimica. Nu știu câte zile mai pot avea, un fel de presimțire îmi pare ca mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc, dar și hotărât dispun ca după moartea mea, toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii, pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi; tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile națiunii mele".

Avram Iancu a fost contemporan cu Mihai Eminescu. Putem spune, fără să greșim, că România a avut pentru scurt timp doi luceferi în constelația națională. Unul menit să înalțe spre eternitate sufletul nemuritor și sensibil al neamului românesc, celălalt menit sa facă să-i vibreze inima de mândrie și patriotism.

Inimă și suflet. Vorbele înălțătoare ale criticului George Călinescu, dedicate poetului nostru național, se potrivesc ca o mănușă și pentru celălalt luceafăr românesc, luceafărul libertății, Avram Iancu.

"Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea se va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Vă rog frumos, distinse coleg, numai o secundă.

Mulțumesc mult.

 
Cornel Itu - declarație politică intitulată Libertatea presei este în pericol;

Din cei 3 corifei ai PSD și PC care ar vrea să fie primul? Transilvania, de data asta. Data trecută a fost Muntenia, domnule deputat.

De data asta începem cu fruntea... Suntem prieteni, nu-i problemă. Domnule Itu, vă rog frumos, scurt, ca domnul Damian, după aceea să ia cuvântul. Da? Vă mulțumesc mult.

 

Domnul Cornel Itu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

"Libertatea presei este în pericol"

Politicienii de la putere urăsc ziariștii. Cum urăsc și oamenii cu casele distruse de inundații care-și spun păsurile, cum urăsc profesorii care-și cer drepturile, cum urăsc pensionarii care n-au acceptat să li se reducă pensiile. Politicienii de la putere au ajuns să-și urască propriul popor, popor ce nu mai acceptă minciuna, batjocura și crasa lor incompetență. Iar ziariștii, cu minusurile și plusurile lor, ca toți oamenii, sunt cei ce scriu despre starea de spirit existentă, despre calvarul prin care trece România sub conducerea lui Traian Băsescu și a camarilei sale. Ceea ce nu convine și exasperează. Ceea ce produce prăbușirea în sondaje a acestor oameni pricepuți doar în nepricepere, încolțiți de teama apropiatului lor sfârșit politic. Care este inevitabil.

Asemuirea ziariștilor cu teroriștii, ca un risc pentru siguranța națională, într-un document al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, a fost primul semn de netăgăduit, nedrept, revoltător și stupid, al urii față de presă. A urmat istoria cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr.58/2010, umilitoare a creatorilor, printre care se numără și gazetarii, ce a născut un imens scandal - despre care am vorbit în declarația mea politică anterioară, când m-am solidarizat cu acești oameni de valoare - nestins încă, fiindcă bâjbâielile de ultimă oră ale Guvernului nu au reparat încă răul generat. Nu amintesc ieșirile bruște în peisaj ale câte unui potentat, zbârlelile câte unuia cu nervii slăbiți la presă, acestea sunt insulițe pe marea de ură a guvernanților față de presă, pe care ar dori-o obedientă și controlată, poate asemenea celei din Estul nu prea îndepărtat. Controlul asupra presei a devenit o obsesie a guvernanților, simptomatică pentru teama lor, în fond, pentru dorința lor arzătoare de a ascunde ce nu le convine.

Ca politician nu ai cum să nu fii omenește nemulțumit de ce scrie câteodată vreunul despre tine. Dar trebuie să accepți situația, face parte din regula jocului, nu poți să-i mulțumești pe toți. Și să încerci să tragi o concluzie, dacă textul nu este vădit rău-intenționat, ca să vezi dacă ai greșit. Însă, când aproape toți te critică, atunci ai o problemă. Ca în povestea cu insul căruia îi zice și al treilea apropiat că este beat și el se hotărăște, în final, să meargă să se culce. Așa-i și cu actuala putere, numai că liderii ei nu recunosc că ar trebui să meargă să se culce, să se eclipseze.

Ca politician, fără să mă tem că greșesc folosind cuvinte mari, am convingerea că trebuie să încerc să veghez și asupra libertății presei, presă confruntată și așa cu grele probleme economice, care-i fac extrem de dificilă activitatea. Pentru că românii au murit în decembrie 1989 și pentru libertatea cuvântului, nu numai pentru căldură în case și alimente. Din această cauză, proiectul de lege depus la Parlament de un grup de parlamentari în frunte cu Silviu Prigoană, de trecere a presei scrise sub controlul Consiliului Național Audiovizualului, care să emită licențe publicațiilor și să le retragă, la o adică, atunci când ziariștii nu ascultă comenzile politice, a fost pentru mine picătura care a revărsat paharul.

Libertatea presei este într-un serios pericol. Fac apel la toți oamenii responsabili din Parlament să nu mai tolereze această stare de lucruri.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, mulțumesc mult, dați-mi voie să facem o primă citire celor care au depus în scris.

 
Aledin Amet - declarație politică: Împotriva reducerii numărului personalului de specialitate din cadrul bibliotecilor județene;

De la Grupul parlamentar al PDL: domnul Daniel Buda, doamna Carmen Axenie, domnul Marius Rogin, domnul Cristian Burlacu, domnul Avram Marian, domnul Constantin Chirilă, domnul George Ionescu, domnul Gheorghe Ciobanu, domnul Samoil Vîlcu, domnul Petru Călian, domnul Marius Dugulescu, domnul Arion Viorel a citit, domnul Petru Movilă depune și domnia-sa în scris.

De la PSD: subsemnatul Valeriu Zgonea, domnul Ioan Stan și domnul Cornel Itu deocamdată a citit. Domnul Ioan Oltean de la PDL și domnia sa a depus în scris.

Iar de la Grupul parlamentar al PNL: domnul Teodor Atanasiu, domnul Mihai Donțu, domnul Andrei Dominic Gerea și domnul Marin Almăjanu au depus în scris, ca și domnul Radu Stroe.

Dacă de la Grupul parlamentar al UDMR este cineva? Nu.

Din Grupul parlamentar al minorităților naționale domnul Grosaru sau domnul Amet Aledin, care dintre colegii mei vrea să ia cuvântul? Am înțeles, deci minoritatea musulmană are dreptul să vorbească astăzi.

Domnule Amet Aledin, aveți cuvântul, vă rog frumos, bine ați venit. Bună dimineața! Și, atunci înseamnă că domnul deputat Mircea Grosaru depune în scris. Vă mulțumesc mult.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Împotriva reducerii numărului personalului de specialitate din cadrul bibliotecilor județene"

Am susținut, în ultimii ani, în Parlamentul României, problemele bibliotecilor și, firesc, problemele bibliotecarilor. Chiar dacă, de multe ori, acestea sunt minimalizate, mergându-se pe principiul "există situații mai dificile în alte domenii", nu trebuie omise teme precum numărul mult prea mic de specialiști în biblioteconomie, salarizarea la limita minimă, lipsa de investiții în ceea ce privește achiziționarea materialelor specifice.

Trecerea unor instituții de cultură, așa cum sunt bibliotecile județene, în subordinea autorităților locale, nu a reprezentat, în unele locuri, un succes. Se poate afirma chiar că, mai degrabă, procedura a fost greșită. Altfel nu se poate explica de ce, din ce în ce mai mulți reprezentanți ai unor instituții de profil își propun ca acestea să revină la starea inițială, adică să fie din nou preluate de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

Sigur, situația generală nu este una favorabilă. Bugetul alocat unui sector vital pentru păstrarea identității unei națiuni, mă refer la cultură, nu a cunoscut, în ultimii ani, creșteri spectaculoase. Protecția oferită, însă, de un minister, constituie un avantaj suplimentar.

Iată de ce există aceste tendințe. Nu este normal, chiar și în condițiile de criză economică, ca numărul personalului de specialitate din cadrul bibliotecilor județene, să fie redus drastic. Unii au impresia că astfel pot fi făcute economii. Ceea ce nu cunosc, însă, persoanele respective, este că, în timp, se va dovedi inutilitatea acestor hotărâri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Luminița Iordache - Poliția e cu noi?;

Au mai depus în scris, în acest moment, de la Grupul parlamentar al PSD: domnul Mircea Dușa și domnul Neculai Rățoi, deocamdată.

Iar de la Grupul parlamentar al PDL: domnul Alin Trășculescu, domnul Răzvan Mustea și domnul Iacob Strugaru.

De la Grupul parlamentar al PNL, am să citesc pe toți: Ciprian Dobre, Virgil Pop, Sorinel Știrbu, Relu Fenechiu, Viorel Buda, Dan-Ștefan Motreanu, Grațiela Gavrilescu, Bogdan Tîmpău, Titi Holban, Nini Săpunaru, Cristian Adomniței, George Scutaru, Cristian Buican și Diana Tușa au depus în scris.

De la Grupul parlamentarilor fără apartenență la un grup parlamentar, deci cum spuneam, independenții mai independenți, domnul Dan Morega a depus în scris.

Și dacă doamna Luminița Iordache este în sală și dacă vrea să citească. Vă rog frumos, doamna deputat. Ciclic, totul se repetă, domnule deputat. Lăsați, Iașiul, ați văzut, e fruntea, după Transilvania vine Moldova lui Ștefan cel Mare.

 

Doamna Luminița Iordache:

Bună dimineața, domnule președinte.

Bună dimineața, stimați colegi.

Declarația mea politică se intitulează: "Poliția e cu noi?"

Titlul nu e întâmplător. Am ocazia de multe ori să asist la evenimente, să primesc sesizări la cabinet, să mi se întâmple chiar și mie lucruri care îmi pun la îndoială credința în faptul că poliția e chiar cu noi, adică cu cetățeanul român, pe care are obligația să-l apere de toate și de toți.

Îmi aduc aminte cu mare neplăcere anii de dinainte de revoluție, când numai la vederea unui milițian - că așa li se spunea atunci - orice om avea imediat o senzație de frică, de teamă și chiar se speria săracul om că putea să i se întâmple ceva foarte rău. Da, așa era, Miliția era un instrument de oprimare la îndemâna statului, cu ajutorul căruia li se punea oamenilor pumnul în gură, li se inocula un sentiment de frică, ca să nu mai spun de nesiguranță totală atât a lui, dar mai ales a familiei sale. Cine nu încremenea când suna milițianul la ușă? Pe cine nu apuca leșinul când era oprit și legitimat de un milițian? Dar a venit revoluția, așa-zisa revoluție, când mii de oameni au murit. Dar pentru ce? Pentru ca noi toți să fim liberi să călătorim, să vorbim, să scăpăm de acea frică continuă.

Da, au murit oameni pentru a ne bucura de libertate, de a fi beneficiarii unor legi, unor regulamente care să ne pună la adăpost de orice instrument de represiune, de a ne bucura că în sfârșit putem să ne vedem visul îndeplinit.

Dar iată că nu s-a întâmplat chiar așa, și încă au mai rămas, chiar și peste 20 de ani, reminiscențe ale trecutului.

Deci:

Am transformat Miliția în Poliție, am încercat să-i învățăm pe noii angajați, dar și pe cei vechi, că poliția este acum un instrument în slujba cetățeanului căruia trebuie să îi asigure securitatea și siguranța.

Am încercat, noi toți, să le demonstrăm polițiștilor că sunt plătiți din banii noștri, din bani publici, că sunt în slujba cetățeanului și numai în slujba cetățeanului.

Am încercat să îi învățăm că e mai ușoară munca de prevenție, mai benefică pentru cetățean, mai ales dacă ținem la viața și la siguranța lui.

Am încercat să îi învățăm că e mai important ca oamenii să respecte legea, să fie educați în acest sens, și că mai presus de orice e viața și siguranța cetățeanului în slujba căruia s-au angajat și ne-am angajat.

Am încercat să îi învățăm să privească orice cetățean ca pe un cetățean corect și onest, și nu ca pe un eventual infractor. Primează prezumția de nevinovăție pentru fiecare, nu?

Dar câte s-au realizat din toate acestea? Puține, chiar foarte puține.

Cel mai des, zi de zi, ne întâlnim cu polițiștii de la rutieră. Îi vedem peste tot: în trafic, în oraș, pe drumurile județene, pe drumurile europene. Dar credeți că vederea echipajelor de poliție ne asigură o circulație în siguranță? Foarte rar.

De obicei, echipajele de la rutieră sunt primele care încalcă legea; merg cu semnale luminoase și sonore și atunci când nu se justifică, de crezi că s-a întâmplat, ferească Dumnezeu, nu știu ce grav accident sau poate că e în vizită chiar președintele Americii. Dar nu, nu e așa. Ei sunt regii șoselelor de care toți șoferii trebuie să se teamă. Când ești la volan și vezi un echipaj de poliție trebuie automat să te gândești că sigur o să ți se întâmple ceva - o amendă, câteva puncte luate - în loc să te simți protejat și apărat.

Te simți hăituit când cu viteză maximă întorc în plin drum european și încalcă linia continuă, și sigur tot tu ești cel amendat. Și crezi că amenzile sunt toate conform legii? Da de unde? Sunt sute și sute de procese-verbale anulate de instanță. Și te întrebi: polițiștii nu cunosc legea, sunt superficiali, sunt rău intenționați, au normă de amenzi sau pur și simplu nu le pasă?

E adevărat, sunt multe accidente, mulți oameni își pierd viața pe șoselele României, dar unde e munca de prevenție? În afară de unele pancarte puse pe ici și colo, nimic.

Nu le pasă ce se poate întâmpla, le pasă numai să facă constatări, să întocmească prost procese-verbale, să pară persoane importante. Că de, poartă uniformă și asta nu e la îndemâna oricui! Ca și cum ne-am întrece în statistici, în cifre, în norme. Viața omului nu mai contează și nici ce am putea realiza. Contează numai imaginea lor de polițiști corecți care se ascund în spatele unor regulamente care și acelea nu sunt la îndemâna noastră, să le știm măcar.

Îmi aduc aminte de vremurile când excepționalul Mihai Alexa era inspector șef la Bacău. De la ieșirea din Bacău până la ieșirea din județ întâlneai un echipaj de poliție care elegant, dar și cu bune rezultate, avertiza din când în când: "Reduceți viteza! Circulați mai pe dreapta! Puneți-vă centura! Viața are prioritate!" Adevărat, parcă te simțeai mai în siguranță.

E atât de greu să facem prevenție întâi în trafic, să-i avertizăm pe șoferi de pericole și apoi să aplicăm sancțiuni? E așa de greu?

Eu cred că e mai important să îi avertizezi pe oameni, să-i înveți cum să se protejeze și mai puțin e important să constați și să dai sancțiuni.

Mă întreb dacă Autoritatea de Ordine Publică își face bine treaba la nivelul fiecărui județ și dacă se mai fac proiecte comune pe linie de prevenție, dacă societatea civilă constată și sancționează și atitudinea polițiștilor, care se trezesc pe tarlaua lor proprie, și mă mai întreb dacă chiar poliția încearcă să-și îmbunătățească modul de a lucra cu cetățeanul. Că programe și proiecte europene sunt, important e dacă le accesează cineva, și dacă da, unde se vede eficiența?

Și mă mai întreb dacă orice polițist e conștient că e plătit din banii contribuabililor, că tocmai de aceea e slujba lor: să-i apere, și nu să-i hăituiască.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Doamna deputat, mulțumim mult.

 
Tinel Gheorghe - declarație politică intitulată Școala - între a fi sau a nu fi de tip european;

Domnul Gheorghe Tinel, m-am și speriat, m-am gândit că ați revenit în Grupul parlamentar al PSD. Cum criticați poliția română...

 

Domnul Tinel Gheorghe:

Să nu vă speriați prea tare, domnule președinte.

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică din această dimineață, stimați colegi, se numește: "Școala - între a fi sau a nu fi de tip european".

Deschiderea noului an școlar și schimbările efectuate au produs multă agitație atât printre profesori, cât și printre părinți, elevi, dar și politicieni.

Pe părinți și profesori îi înțeleg, unii nemulțumiți de condițiile oferite - școli nefinalizate, grupuri sanitare în lucru, realocări de elevi la alte școli, cu disconfortul de rigoare, alții, profesorii, de faptul că li s-au redus salariile cu 25%.

Dar pe politicieni nu-i înțeleg deloc. Practic ce se întâmplă acum în unitățile de învățământ este din vina exclusiv a politicienilor, care în ultimii 20 de ani au vândut iluzii pentru voturi. La mine în județ și în colegiu nu știu de ce până acum Ministerul Învățământului nu a cerut o verificare a tuturor investițiilor începute în ultimii 4 ani și nefinalizate încă.

Ar fi putut afla că la Sinești, aici, la 30 de km de București, un grup sanitar s-a construit cu circa 6 miliarde delei, și este nefinalizat.

La Drogoești, la vreo 40 de km de București, s-au băgat circa 12 miliarde de lei în reabilitarea școlii la sfârșitul anului 2006, iar în 2007 copiii au fost mutați în comuna vecină, Roșiori, la Patru Frați, un sat aparținând de comuna Adâncata, un grup sanitar încă neterminat a costat până acum 6,3 miliarde de lei și mai necesită încă 500 de milioane, aceeași școală, deși în scripte apare învelităLindab, în realitate are tot tablă zincată de 30 de ani pe acoperiș. La mine la Fierbinți, lucrurile sunt mai complicate, până acum s-au băgat circa 15 miliarde lei într-un corp de campus și cred că în realitate nu sunt mai mult de 2-3 miliarde. De altfel, cred că multe astfel de "nemernicii" care produc dispute interminabile și pe care nu le pot finaliza decât organele abilitate ale statului, sunt în tot județul și în toată țara.

Vă rog, domnule ministru, să dispuneți în județul Ialomița, și mai ales în Colegiul 4 Urziceni, un control al tuturor acestor investiții începute, făcând o analiză privind oportunitatea, necesitatea și eficiența acestora.

Solicit ca această declarație politică să ajungă expres pe masa Ministrului Educației Naționale.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Damian - declarație politică având tema Sportul românesc - în mare suferință;

Are cuvântul reprezentantul celui mai frumos și cel mai important județ al României, domnul Damian, vă rog frumos... Nu, Doamne, îmi permit așa ceva? Sunteți prietenul meu de atâția ani de zile...

Domnule deputat, aveți cuvântul. Se pregătește din partea deputaților independenți, domnul doctor Tudor Ciuhodaru.

 

Domnul Ioan Damian:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Oriunde v-ați afla în această dimineață declarația mea politică se referă la un domeniu, sunt absolut convins, drag dumneavoastră, majorității dintre dumneavoastră - la domeniul sportului, și se intitulează, nu știu dacă, până la urmă chiar sugestiv: "Sportul românesc - în mare suferință".

Nutresc convingerea că foarte mulți dintre dumneavoastră stimați colegi, sunteți mari iubitori ai sportului, acest fenomen social al planetei care înseamnă nevoia de sâmbătă și duminică a săptămânii popoarelor.

Sportul românesc a fost (folosesc, din păcate, perfectul compus), dintotdeauna ambasadorul cel mai frumos și performant al României în lume.

O întâmplare fericită face ca în actualul Parlament al României, să fi fost alese câteva personalități din această lume minunată a sportului: Senatorul Anghel Iordănescu, antrenorul secolului la fotbal, deputatul Marian Săniuță, maestru emerit la volei, dar și cel mai plăcut rostitor de slovă sportivă românească, inegalabilul Cristian Țopescu, senator.

Ca unul care am reprezentat România, ca arbitru judecător de box, la șase ediții ale campionatelor mondiale, patru campionate europene, la două ediții ale jocurilor olimpice de la Sidney și Atena, două cupe mondiale, dar și zeci de turnee de categoria întâi, cu îngrijorare și teamă mă întreb și îl întreb pe domnul ministru Funeriu, de la educație, ce se întâmplă cu sportul României de azi, unde se va opri această cădere liberă în care se află acesta.

Nu vă voi enumera marile valori, fostele glorii sportive, din teama de a nu omite pe cineva și pentru că sunt foarte multe nume imense, de la Nicolae Linca la Ivan Patzaichin și de la Nadia Comăneci la Alina Dumitru, sportul românesc a făcut cunoscut într-un mod glorios numele României.

Pentru că trebuie să fim corecți și să recunoaștem că pentru întreaga lume, România înseamnă acum: Nadia, Ilie Năstase, Hagi, Bute, Drăgulescu sau Gabi Szabo, nu înseamnă Boc, Udrea, Funeriu, Ponta, Antonescu și nici măcar Băsescu.

Anul 2011 va fi premergător Jocurilor Olimpice de la Londra, iar în funcție de condițiile create pentru pregătirea sportivilor, vor depinde rezultatele României la olimpiadă. Lipsa banilor, lipsa sălilor, a terenurilor, puținătatea sponsorilor care nu sunt încurajați de o lege favorabilă, creează un orizont sumbru și o mare lipsă de speranță privind bilanțul sportului românesc la olimpiada londoneză. Nu sunt singurul care mă îndoiesc că de la Londra vom veni cu vreo medalie de aur.

Avem campionate mondiale, europene, calificări pentru jocurile olimpice și este greu să ne descurcăm fără sprijinul Ministerului Educației, prin intermediul Autorității Naționale pentru Sport, condusă de fosta regină a semifondului mondial, doamna președinte Doina Melinte.

La recenta rectificare, sportul a fost uitat. Sperăm la puțini bani, ca suplimentare, la următoarea rectificare de buget. Pentru că, domnule ministru Funeriu, în zadar vom face rost de bani peste doi ani la data olimpiadei, dacă nu vom reuși să ducem sportivii la turneele de calificare. Adică vom merge acolo doar delegație de oficiali.

Automat prioritățile trebuie să însemne sporturile olimpice chiar, dacă și celelalte federații merită să fie respectate și susținute.

Fac un apel sincer și călduros către dumneavoastră, domnule ministru Funeriu. Sunteți un om tânăr, un spirit fin, cu o cultură aleasă și nu cred că vă este indiferentă situația de acum a sportului românesc.

Ați văzut lumea și cunoașteți desigur ce importanță acordă alte state sportului de performanță.

Acești adolescenți și tineri care practică sportul de performanță trudesc din greu fără sâmbătă, fără duminică și, în unele discipline, fără copilărie. Despre alte renunțări nici nu vreau să mai amintesc, pentru că vă sunt cunoscute.

Și încă ceva, sportul nu a avut și nu trebuie să aibă culoare politică. Pe spatele tricourilor tinerilor sportivi români nu scrie nici PDL, nici PSD și nici PNL, scrie întotdeauna România, iar atunci când drapelul nostru este înălțat pe cel mai înalt catarg, din nefericire foarte rar în ultimul timp, nu se cântă imnul niciunuia dintre partide, ci se intonează, printre lacrimile învingătorilor, imnul dulce al României.

Ajutați mai mult sportul, domnule ministru Funeriu, așa cum zice românul "din toată sărăcia" pe care o cunoaștem și pe alocuri chiar o înțelegem.

Vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, mulțumesc mult de tot.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată Distrugerea învățământului românesc;

Au mai depus în scris domnul Bogdan Ciucă de la Partidul Social Democrat și domnul Dorel Covaci de la același partid.

Are cuvântul domnul Cătălin Cherecheș. Se pregătește domnul doctor Ciuhodaru.

Iertați-mă. Am două grupuri de independenți. Nu mai știu pe care să-l citesc primul.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Un grup de deputați liberi și unul de independenți.

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule vicepreședinte,

Declarația mea politică de azi se intitulează "Distrugerea învățământului românesc."

Există câteva realități care îmi argumentează acest titlu al declarației. România nu are bani de salarii pentru cadrele didactice, dar când vine vorba de tocat banul public pe construcții inutile, este campioană. Sume uriașe din bani publici au fost alocate pentru modernizarea unor școli care, însă, se vor desființa din cauza lipsei elevilor.

S-au reabilitat clădiri acolo unde nu mai sunt copii, iar școli în care învață copii nu au autorizații de funcționare din cauza condițiilor în care sunt nevoiți să stea copiii. în toată țara sunt 1.400 de construcții începute în 2008 și care acum zac în paragină, din lipsa fondurilor.

Pe de altă parte, statisticile UNESCO arată că suntem pe locul al doilea, ca număr de analfabeți, din Europa Centrală și de Est, după Rusia, și pe locul al cincilea pe întreg continental. Conform statisticilor, România are 440 000 de analfabeți. Așa încât este îndreptățită întrebarea, cum reușește România, de fiecare dată, să intre în topurile în care nicio țară nu și-ar dori să fie prezentă.

Europa este însă un continent norocos - nicio țară nu are mai mult de un milion de analfabeți, iar în regiunea central și est europeană, pragul superior este chiar mai scăzut. La polul opus, Africa este continentul cu cei mai puțini oameni alfabetizați.

Reforma în învățământ bate pasul pe loc și din tot mai multe părți vin acuzații către ministrul Daniel Funeriu, de distrugere a învățământului. Ele se referă la intenția Ministerului Educației de a închide peste 1.000 de școli și de a limita efectivul de posturi didactice și nedidactice din învățământul superior. În loc de măsuri viabile pentru reformarea învățământului, s-a demolat exact ceea ce în alte țări europene se construiește.

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu știu dacă este vorba de nepricepere sau de rea-credință, dar știu sigur că desființarea a sute de școli, inclusiv în Maramureș, județul pe care îl reprezint în Parlament, și distrugerea autonomiei universitare au condus la haos într-un domeniu esențial pentru viitorul României. Nici în cea mai neagră perioadă a României nu s-au desființat atâtea școli și n-au fost concediate sau în curs de concediere, după cum a promis domnul ministru Funeriu, atâtea cadre didactice.

În Maramureș, deși sunt 208 unități școlare care au personalitate juridică, doar 148 au fost autorizate de curând. Cea mai mare problemă, însă, o reprezintă școlile comasate sau arondate. Există 328 de astfel de unități de învățământ, dintre care doar 71 au autorizație sanitară de funcționare. O cifră care arată precaritatea în care funcționează școala românească.

Domnul ministru Daniel Funeriu a fost recent în Maramureș. Aș vrea să știu dacă s-a deplasat în teritoriu și a vizitat școlile din județul nostru, acolo unde sunt problemele reale, sau s-a limitat în a vizita doar birourile Prefecturii Maramureș. Nu vorbim aici despre dotări cu aparatură și material didactic modern, ci de apă curentă, toalete pentru elevi și cadre didactice, iluminat corespunzător, mobilier adecvat elevilor. Este minimul necesar pentru a fi avizate sanitar. Minim care, din păcate, nu este asigurat. Despre ce fel de șanse să discutăm când vorbim de elevii româniei? Cum vede ministrul educației șansa oricărui copil de a merge la școală, în condițiile în care unele școli se închid, altele nu au autorizații de funcționare, altele sunt la kilometri buni de domiciliul elevilor, iar sărăcia bântuie dramatic viața satelor și orașelor României. În acest moment se poate vorbi despre o viziune defectuoasă a Guvernului și a ministerului de resort vizavi de educația elevilor României.

Acesta să fie viitorul copiilor și tinerilor României? Ca să nu fie așa, avem datoria cel puțin morală să acționăm împreună pentru binele învățământului românesc.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, mulțumesc mult.

Cred că suntem din ce în ce mai mulți colegi care începem să spunem că criza aceasta este suportată de foarte mulți colegi din învățământ.

 
Tudor Ciuhodaru - declarație politică cu titlul Guvernul lacom;

Au mai depus în scris domnul deputat Vasile Mocanu, domnul deputat Vasile Popeangă depune și domnia sa în scris.

Domnule deputat Ciuhodaru, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul deputat Militaru, de la Partidul Democrat Liberal.

 

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Guvernul lacom".

Stimați colegi,

Poate vă întrebați de ce am ales acest titlu pentru declarația politică. Nu voi vorbi astăzi despre corupția din guvern. Am ales astăzi să vorbesc despre un alt fel de lăcomie și despre tipul de om aflat la guvernare. George Orwell i-a numit sacerdoții puterii. Dintotdeauna sacerdoții au tins către absolut. În cazul de față este vorba nu numai de controlul resurselor economice, ci de controlul absolut al mecanismelor statului. În ciuda vastelor cunoștințe de drept constituțional ale premierului, se pare că domnia sa are în continuare dificultăți majore în interpretarea termenilor executiv și legislativ. Probabil imprecis definiți în Constituția Republicii Socialiste România. Credeam că parlamentul nu este doar un apendice al guvernului. Credeam că rolul său nu este doar de a aproba ordonanțe de urgență emise în urmă cu mulți ani și de a vota bugetul de stat.

Gravă eroare. Legile inițiate de parlamentari au slabe șanse de a trece prin comisii și de a ajunge în plen, atât timp cât zi de zi acestea sunt preluate de reprezentanții puterii și prezentate cu mici modificări ca proiecte proprii. Pentru cei care mai au încă dubii, aceasta este chiar definiția plagiatului.

Am început să îmi pun problema dacă să îmi înregistrez proiectele legislative la OSIM, dar nu vreau să îngroș și mai mult rândul celor care stau la coadă pentru plata contribuțiilor sociale aferente drepturilor de autor. Sau poate că guvernul le va reține direct de la sursă; adică de la guvern.

Am remarcat că mâna lungă și scormonitoare a guvernului nu intră doar în buzunarele bugetarilor și ale firmelor care încă mai cred că trebuie să își plătească taxele. Mai nou, această mână ajunge și la inițiativele legislative pe care le-am depus în Parlamentul României. Iar dacă memoria le e prea scurtă sau prea obosită, le amintesc de legile privind etnobotanicele, malpraxisul, agresiunea împotriva personalului medical, deblocarea posturilor din sistemul medical, transplantul și datele înscrise pe cardul național de sănătate. Toate aceste proiecte legislative, pe care le-am depus cu mult timp în urmă în parlament, stau de prea mult timp în comisii, în timp ce membri ai guvernului le pun pe tapet drept proiecte proprii.

Ar fi bine ca guvernul să acționeze și nu doar să reacționeze. În locul măsurilor pompieristice avem nevoie de inițiative parlamentare care să creeze un cadru legal care să supraviețuiască primei crize apărute într-un sistem.

Până atunci, guvernul Boc papă tot. Până și inițiativa parlamentară...

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc mult.

 
Constantin Severus Militaru - declarație politică intitulată Prizonier la bancă;

Din partea Grupului Partidului Democrat Liberal, domnul Constantin Militaru.

Vă rog frumos, aveți cuvântul. Trei minute.

 

Domnul Constantin Severus Militaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Prizonier la bancă".

Stimați colegi,

Una dintre categoriile de români cel mai puternic afectate de efectele crizei economice din România este reprezentată de cei care, bucuroși de creșterea economică din perioada 2007-2008, s-au încumetat să acceseze un credit bancar, fie pentru o casă, fie pentru achiziția unei mașini sau chiar pentru cheltuieli curente.

În entuziasmul lor, noii clienți ai băncilor nu au apelat la consultanță juridică specializată, atunci când au semnat contractul de creditare, motiv pentru care astăzi se văd confruntați cu îndeplinirea unor condiții și plata unor rate de rambursare pe care nu le mai pot susține. Comisioane ascunse, altele redenumite sau chiar unele total necuvenite, dincolo de costul efectiv al creditului, modificări succesive ale ratelor dobânzii, pentru rațiuni care nu avantajează decât instituția bancară sau financiar nonbancară au adus clienții români, persoane fizice sau juridice, în pragul disperării.

Din nefericire, profitul uriaș pe care îl generează astfel de practici nu determină instituțiile bancare să abandoneze o astfel de relație cu clienții lor. Acest lucru e demonstrat faptic de sancțiunile aplicate atât de Consiliul Concurenței, cât și de Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor, pentru unele bănci, care nu au avut nicidecum efectele scontate.

Pericolul pe care îl generează această stare de fapt, ar trebui să îngrijoreze în egală măsură atât autoritățile române, pe oficialii Băncii Naționale, cât chiar și pe managerii instituțiilor bancare, efectul cel mai vizibil al acestui comportament pe piață fiind concretizat în creșterea uriașă a restanțierilor și în abandonul bunurilor cumpărate în sistemul de finanțare leasing.

Transparentizarea condițiilor contractuale ale creditelor, în principal, a costurilor, fermitatea clauzelor prevăzute în contract și nu modificarea lor pe baze unilaterale, fermitatea ratelor dobânzii, asistarea juridico-contractuală și informarea corectă a viitorilor clienți sunt măsuri obligatorii de implementat, de urmărit și de controlat de autoritățile române abilitate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc că v-ați încadrat în cele trei minute.

 
Lucia-Ana Varga - declarație politică intitulată Guvernul să privească cu precauție măsurile luate de către Ministerul Agriculturii;

Din partea Grupului Partidului Social Democrat nu mai există nimeni să ia cuvântul.

Din partea Grupului Partidului Național Liberal, doamna Lucia Ana Varga.

Doamna deputat, aveți trei minute. Vă mulțumesc.

Se pregătește domnul deputat Mircea Irimescu din partea Grupului de independenți.

 

Doamna Lucia-Ana Varga:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Guvernul să privească cu precauție măsurile luate de către Ministerul Agriculturii."

În sesiunea parlamentară anterioară, am depus în Parlament, împreună cu 78 de deputați și senatori, o propunere legislativă prin care ceream un moratoriu pe o perioadă de cinci ani pentru cultivarea în România a organismelor modificate genetic.

Deși este un subiect de care sunt preocupate majoritatea statelor europene, deși este o chestiune care vizează direct viața oamenilor, nu am primit niciun punct de vedere de la oficialii guvernamentali. Ignorarea acestui subiect de către Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului ne îngrijorează. Își asumă aceștia riscurile de sănătate și de mediu pentru generațiile actuale și viitoare de români? Țin oare cont guvernanții de avertizările specialiștilor în nutriție care atenționează asupra faptului că adevăratele efecte ale consumului de organisme modificate genetic încă nu au explodat, acestea fiind introduse în consum relativ de curând, zece ani, iar atacul asupra corpului uman putând fi cu adevărat evaluat pe parcursul unei generații.

La toate acestea se adaugă și efectele ireversibile asupra mediului înconjurător prin atacul asupra altor specii și contaminarea culturilor ecologice.

Tăcerea Ministerului Agriculturii este cu atât mai profundă cu cât la conducerea acestei instituții a fost numit domnul Tabără, om politic, care s-a pronunțat public de mai multe ori în favoarea cultivării și consumului de organisme modificate genetic, ba chiar asociat unor interese ale marilor producători.

Este de explicat, de altfel, și faptul că noul ministru al agriculturii a fost contestat încă din prima zi de mandat, majoritatea asociațiilor de mediu cerându-i demisia imediat.

Acesta este motivul pentru care solicit Guvernului Boc, în ansamblul său, precum și premierului, în special, să privească cu precauție și responsabilitate deciziile ministrului Tabără. Trebuie să înțelegem că România nu poate ignora semnalele tot mai puternice care limitează zona extinderii organismelor modificate genetic, așa cum ar trebui să privim cu interes la exemplele altor state europene care au adoptat o poziție rezervată și de protejare a propriilor cetățeni și a mediului înconjurător pe acest subiect.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Doamna deputat, mulțumesc din suflet. Întotdeauna ați fost o distinsă doamnă și ați vorbit de lucrurile care ne vor lovi în viitor și ne lovesc în fiecare zi când mâncăm.

 
Mircea Irimescu - declarație politică intitulată Relațiile româno-ucrainene astăzi;

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică este intitulată "Relațiile româno-ucrainene astăzi".

Stimați colegi,

Duminică, 12 septembrie, la Cernăuți, a avut loc cea de-a XXI ediție a celei mai importante serbări a comunității românești din nordul Bucovinei: "Limba noastră cea română".

Instituită în 1990, după modelul patentat la Chișinău la începutul valului reformator ce a cuprins țările din centrul și răsăritul Europei, manifestarea de la Cernăuți s-a dovedit a fi în decursul anilor un important for de dezbatere a gravelor probleme naționale românești din partea înstrăinată a Țării de Sus. Dincolo de creșterea gradului de solidaritate a compatrioților de aici și de promovarea unei mișcări artistice naționale adecvate, printre câștigurile certe trebuie subliniat și faptul că dezbaterea problemelor minorității române din Ucraina se făcea în fața reprezentanților autorităților statului român din București și din județele învecinate, în prezența reprezentanților presei din țară. Multe greutăți ale nord-bucovinenilor și-au găsit rezolvare prin aceste întâlniri ale demnitarilor cu locuitorii etnici români ai Regiunii Cernăuți.

Spre deosebire de cele întâmplate la Chișinău la sfârșitul lunii august, la Cernăuți, pentru prima dată de la ediția inaugurală, nicio autoritate românească nu a avut reprezentanți la manifestarea din Palatul Tineretului din capitala Bucovinei. Nici măcar Consulatul General al României din localitate nu a catadicsit să-și trimită un delegat la întrunire, mulțumindu-se să expedieze doar un mesaj de salut.

Efectul moral asupra comunității românești locale al acestei absențe generalizate este lesne de bănuit. Deznădejde, frustrare, amarul sentiment al abandonării din partea patriei istorice etc. etc. Și nu trebuie uitat că rana cauzată de încheierea tratatului româno - ucrainean în sufletele acestor oameni nu s-a închis încă, ceea ce-i face să fie deosebit de sensibili la semnalele care le vin din țară. Ei suferă enorm la gândul că în acest an, când s-au împlinit 70 de ani de la ocuparea Basarabiei, Herței și a nordului Bucovinei, în țară, despre destinul lor tragic nu s-a discutat nimic, în timp ce maghiarii din secuime au sărbătorit recent 70 de ani de la Dictatul de la Viena.

Nu știu care este cauza noii atitudini a statului român față de românii din Ucraina. Ar fi bine să fie vorba doar de o nefericită întâmplare accidentală care sper să nu se mai repete în viitor, dar mă tem că nu este așa. Fără implicarea statului român, marile probleme naționale ale comunității românești din Ucraina nu pot fi rezolvate.

Relațiile româno - ucrainene se află astăzi poate la cel mai scăzut nivel de la declararea independenței vecinului de la frontiera noastră nordică. Adevărurile istorice care privesc relațiile româno - ucrainene nu pot fi eludate; este bine că președintele Băsescu s-a pronunțat răspicat despre starea cetățenilor ucraineni de etnie română, însă păstrarea unor relații acceptabile cu autoritățile de la Kiev este în interesul tuturor. Prestații diplomatice românești profesioniste, inteligent susținute, de eficiență deosebită, sunt mai necesare ca oricând.

Din păcate, nu totdeauna se întâmplă asta. De exemplu, românii din Ucraina consideră inadecvat comportamentul delegației conduse de președintele Camerei Deputaților Roberta Anastase, care a participat la solemnitatea depunerii jurământului de către președintele ales al Ucrainei. Absentarea de la prezentarea felicitărilor protocolare din finalul manifestărilor de învestire poate fi o atitudine în măsură să înrăutățească gratuit relațiile cu statul vecin. În aceste condiții, adversitatea pe care o practică Ucraina față de toate interesele românești din spațiul ex-sovietic, cu precădere în Republica Moldova, alimentată și din astfel de stângăcii politice, n-ar mai trebui să mire pe nimeni.

Amânarea sine die a unei întâlniri la nivel înalt a conducerilor celor două țări poate compromite rezultatele eforturilor unor diplomați pricepuți. Acordurile pentru echivalarea în Ucraina a diplomelor obținute de românii din Ucraina care fac studii în România, pentru stabilirea condițiilor de mic trafic în zona frontierelor și pentru deschiderea unei filiale a Centrului Cultural Român din Kiev la Cernăuți, negociate cu succes cu partea ucraineană ce urmează a fi semnate cu prilejul întâlnirii dintre președinții Băsescu și Ianukovici sunt esențiale pentru viitorul european al comunității românești din țara vecină.

Dificultatea raporturilor noastre cu Kievul, cel puțin din punct de vedere politic și economic, este evidentă. Dar ea nu scade prin neparticiparea instituțiilor statului la evenimentele naționale semnificative din viața etnicilor români din Ucraina. Dimpotrivă, adoptarea unei astfel de atitudini este o gravă greșeală în care este bine să nu se persiste.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, domnule deputat.

Distinșii mei colegi din Grupul nealiniat, deputați declarați independenți în cursul mandatului, și-au închis lista.

 
Florian Daniel Geantă - despre Promoții comerciale mincinoase;

De la Partidul Democrat Liberal, domnul Daniel Geantă are cuvântul.

Se pregătește distinsul Octavian Bot.

 

Domnul Florian Daniel Geantă:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește "Promoții comerciale mincinoase".

În ultimele luni, din ce în ce mai mulți români sunt înșelați de ofertele false din marile magazine, iar Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a constatat, după mai multe raiduri prin aceste supermarketuri și hipermarketuri, că multe din produse sunt vândute prin oferte promoționale, însoțite de campanii publicitare expirate, iar în foarte multe cazuri aceste oferte promoționale false induc în eroare mulți cumpărători.

ANPC recomandă consumatorilor să verifice de fiecare dată dacă aceste oferte sunt valabile atunci când fac cumpărături, avertismentul este pentru toți clienții acestor magazine, pentru că până la urmă aceste promoții sunt făcute doar pentru a atrage cumpărătorul, care odată ajuns la raft constată că este păcălit, iar de multe ori prețul este mai mare cu mult față de cel afișat.

ANPC trebuie să aplice legea, să se implice mai mult în aceste cazuri semnalate de către cetățeni, chiar dacă marile lanțuri de magazine primesc amenzi, continuă să păcălească clienții.

Chiar dacă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a făcut eforturi serioase pentru ca la fiecare punct comercial să existe un număr de contact pentru reclamații, ANPC va trebuie să desfășoare și campanii de conștientizare și încurajare a clienților păgubiți de a reclama inconvenientele create de comercianți.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ștefan Valeriu Zgonea:

Domnule deputat, mulțumesc mult de tot.

 
Octavian Bot - declarație politică cu titlul Justiția ca o pradă;

Așa cum am spus, următorul este colegul dumneavoastră, domnul deputat Octavian Bot.

 

Domnul Octavian Bot:

Mulțumesc, domnule președinte.

Parafrazând titlul unuia dintre cele mai cunoscute romane ale lui Marin Preda, aș intitula declarația mea politică "justiția, ca o pradă."

De la o vreme, ai impresia că actul de justiție, procedurile judiciare s-au transformat într-un interminabil serial de televiziune. Așa după cum îi stă bine unui serial, fiecare episod are același regizor, același scenarist, diferă doar distribuția; când Patriciu, când Becali, iar mai nou, Sorin Ovidiu Vântu.

Dacă "distribuția" este binecunoscută, în jurul regizorului sau scenaristului plutește misterul. Mister ce deschide un larg câmp pentru speculații, prilej pentru opoziția, molipsită de scenarită, de a bate câmpii cu grație.

Cine să fie regizorul, cine să fie scenaristul? se întreabă o lume întreagă.

O fi vorba doar despre incompetență?

Arestarea controversatului Sorin Ovidiu Vântu ridică serioase semne de întrebare și amplifică misterul.

Ca cetățean român și, nu în ultimul rând, ca om politic, aș vrea să știu dacă SOV este sau nu vinovat. Nu știu dacă SOV trebuia sau nu trebuia să fie reținut. Se pare totuși că justiția română are măsuri diferite în ceea ce privește pericolul social pe care îl reprezintă învinuiții.

Dacă arestarea împricinatului ar fi fost înfăptuită și doar anunțată ca o știre de larg interes, ar fi fost o procedură judiciară obișnuită. Când însă am asistat la un adevărat spectacol televizat, te întrebi pe bună dreptate ce s-a urmărit sau cui folosește toată mascaradă.

Dacă mai adăugăm și scena cu împușcatul câinelui, poți crede că ai văzut un film cu proști. Poți crede, dar nu poți fi sigur. De un singur lucru poți fi sigur: procedând în modul acesta, justiția s-a compromis sau a fost compromisă.

În fața acestei situații, cetățeanul de rând stă și se întreabă năuc și contrariat: "oare de unde bate Vântu"?.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică intitulată Școală, spital sau lăcaș de cult;

Dați-mi voie să mai fac o scurtă citire a celor care depun în scris: de la Grupul PSD+PC, domnul Ioan Sorin Roman, domnul Mugurel Surupăceanu, doamna Antonella Marinescu, domnul Cristian Resmeriță, Costică Macaleți, Emil Radu Moldovan, Florin Pâslaru și Florentin Gust și lista s-a încheiat la PSD au depus în scris.

De la Partidul Național Liberal: domnul Nicolăescu, prezent întotdeauna și apreciat de domnul profesor Stanciu, depune în scris, e greu să vorbească; domnul Mihai Lupu, domnul Gheorghe Dragomir, domnul Cristian Mihai Adomniței, domnul Horia Cristian, vor depune și domniile lor în scris.

Grupul UDMR nu are pe nimeni, toți independenții au vorbit.

Îi dau cuvântul distinsului meu coleg, domnul Silviu Prigoană.

Vă rog frumos, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Eu am ajuns la ședință chiar în aglomerația făcută de Partidul Democrat Liberal în ultima perioadă, ceea ce demonstrează că încă criza nu a ajuns în România, ținând cont de marea aglomerație de pe șoselele patriei care din ce în ce se lățesc mai mult și locurile sunt din ce în ce mai puține...

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

... e de pe vremea ailaltă.

 
 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Da. Mulțumesc încă o dată, domnule președinte, pentru bunăvoință.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Școală, spital sau lăcaș de cult".

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă mulțumesc pentru numărul impresionant, pentru numărul mare de deputați care sunt astăzi prezenți în sală.

Mulțumesc și domnului președinte că reușește să stăpânească sala atât de bine!

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Am învățat de la dumneavoastră.

 
 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Vă mulțumesc.

Sunt un model de inspirație, după cum se observă.

Aproximativ 3.300.000 de elevi și preșcolari au început, luni, cursurile primului semestru din anul școlar 2010-2011. Peste 220.000 dintre ei sunt boboci de clasa I, iar 500.000 sunt copii de grădiniță. Cursurile, atât la grădiniță, cât și la școală și liceu, vor fi predate de aproximativ 250.000 de cadre didactice titulare și suplinitoare.

Sunt cifre impresionante pentru un sistem de învățământ pe care mai toată lumea îl consideră anacronic și lipsit de performanță.

Din păcate, există peste 5.900 de unități școlare ce nu au primit autorizații sanitare de funcționare, elevii fiind obligați să suporte condiții improprii desfășurării în bune condiții a procesului de învățământ. Deși avem cu circa 7.000 de școli mai puține decât în urmă cu 20 de ani, nu reușim să rezolvăm problema permanentă a salubrizării corespunzătoare a acestora.

În schimb, reușim să construim noi și noi lăcașuri de cult, ca posibilă asigurare a unora că, probabil pe lumea cealaltă, vor putea să-și cumpere spălarea păcatelor din lumea asta.

În ultimii ani, sume importante din bugetul de stat au fost alocate pentru lucrări de construcție și consolidare a noi lăcașuri de cult. Statul și comunitățile locale preferă să-și bage banii în ridicare de biserici, nu în construirea și renovarea unor școli sau spitale.

După 1989, în medie, România s-a ales cu 200 de biserici noi pe an, în timp ce numărul școlilor a scăzut cu peste 300 de unități pe an.

În ritmul acesta, peste 20 de ani nu știu dacă vom fi mai credincioși, însă, cu siguranță vom fi un popor mai puțin educat, mult mai analfabet.

Nu neg importanța religiei în societate și pentru fiecare dintre noi, însă este necesar să înțelegem că educația și sănătatea sunt nevoi primare ale societății contemporane.

Autoritățile locale trebuie să înțeleagă faptul că descentralizarea realizată în ultimii ani le obligă să ia decizii de care depinde, în bună măsură, viitorul cetățenilor din localitățile pe care le administrează. Sunt cei în măsură să decidă dacă școala, dispensarul sau spitalul, drumul, podul sau alimentarea cu apă a localității trebuie făcute înainte de a fi construite biserici.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, sala dumneavoastră a vibrat după o asemenea declarație politică. (Rumoare.)

Voci din sală: Aplauzele nu se aud!

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

După cum ați observat, există murmur în sală.

Vă mulțumesc foarte mult pentru declarație.

 
Ioan Holdiș - declarație politică intitulată PSD-iștii lui Ponta vor să câștige alegerile cu bătaie și amenințări;

Dintre următorii colegi de la Partidul Democrat Liberal, dacă mai există vreun coleg care vrea să ia cuvântul?

Domnule deputat, vă rog frumos, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Holdiș:

Domnule președinte de ședință, vă mulțumesc.

Bună dimineața, stimați colegi.

Să știți că până ieri nu eram decis dacă voi depune această declarație politică, dar ceea ce mi s-a întâmplat mie în 8 septembrie mâine vi se poate întâmpla și dumneavoastră, și cred că ar fi foarte bine ca pe viitor să luăm măsuri ca asemenea acțiuni să nu se mai întâmple.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: "PSD-iștii lui Ponta vor să câștige alegerile cu bătaie și cu amenințări".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt sigur că mulți dintre dumneavoastră ați aflat sau ați văzut cum în România anului 2010, la 20 de ani de la căderea comunismului și, implicit, a dobândirii libertății de exprimare atât de mult dorite, am ajuns să fiu agresat fizic și verbal de către hoarda de primate comuniste aflate în așteptarea mentorului lor, Victor Ponta.

Toate acestea în contextul în care, cu ocazia alegerilor locale parțiale din comuna Racșa, județul Satu-Mare, însoțit de alți 12 colegi, făceam campanie electorală într-un loc public, pentru susținerea candidaților noștri.

În acest județ, comuna Racșa este renumită pentru unipartidismul de tip comunist al primarului PSD-ist, a cărui camarilă formată din evazioniști și infractori locali intimidează oamenii care ar putea fi o amenințare la dictatura instaurată de "ciuma roșie", prin ai săi exponenți.

Anul trecut, în campania prezidențială ne-a fost blocat drumul către localitate și am fost amenințați cu bătaia. În urmă cu un an, un lider local liberal a fost bătut tot în această localitate de către același primar cu a sa trupă. Drumul a fost totuși eliberat, dar numai după intervenția Poliției.

Bineînțeles că celui care a blocat drumul și ne-a amenințat, nimeni nu i-a pus niciun fel de întrebare. Acum, un deputat ales și legitimat prin voturile a mii de alegători, adică subsemnatul, a fost lovit, iar poliția locală s-a limitat la a ne trimite acasă, pentru a nu deranja prezența și primirea oficială a președintelui PSD.

"Dacă nu ești cu noi, atunci ești dușmanul nostru" este sloganul cu care sunt terorizați sătenii simpli. Și atunci poți fi bătut și amenințat. Prin astfel de metode a rămas Racșa - ultimul bastion comunist din județul Satu-Mare. Nu credeam că în secolul XXI așa ceva se mai poate întâmpla în România, să avem un sat unde primarul îi terorizează pe oameni, îi amenință că le va închide firmele sau că îi va muta din localitate, dacă nu vor vota cu dânsul.

La Racșa am fost nu numai eu jignit, ci și președintele țării, Guvernul, Parlamentul, uitându-se că toate realizările din această comună (primărie, sală de nunți, bloc social, post de poliție) s-au făcut în ultimii 6 ani, pe timpul guvernărilor PNL - UDMR și PDL - UDMR și în perioada în care președintele României era domnul Traian Băsescu.

Cu sprijinul mass-mediei aservite, din agresat am devenit peste noapte, brusc, agresor. Deși am fost lovit mișelește, pe la spate, de către tatăl fostului primar interimar, m-am trezit apoi acuzat că eu l-aș fi lovit pe fiul actualului primar. Și toată această diversiune pentru a ne îndepărta cu violență de spațiul în care trebuia să ajungă, după cum spunea într-una din zile colega noastră (Raluca Turcan), "adevăratul moștenitor ideologic al lui Iliescu" - cel care odată ajuns la București, în acea seară, pe un post de televiziune național și la o oră de vârf instiga oamenii din Racșa la mai multe violențe.

Cum este posibil ca în anul 2010, un parlamentar al României să fie lovit, iar președintele principalului partid de opoziție să instige la și mai multă violență? Domnule Ponta, așa vreți să câștigați alegerile viitoare? Aceasta este strategia dumneavoastră - bătaia și amenințările? Sunteți mândru cu astfel de susținători bețivi și primitivi?

Stimați colegi,

De aproape 20 de ani, PSD ne-a adus încet, dar sigur, în pragul ruinei. Acum, în loc de o competiție corectă între programe și strategii, la Racșa PSD ne-a mai servit un exemplu de democrație PSD-istă. Văd însă, că la felul în care conducerea PSD înțelege democrația, pluralitatea politică și dreptul alegătorului la o opțiune politică, oricare ar fi ea, atitudinea violentă a militanților săi nu ar mai trebui să surprindă aproape pe nimeni și deloc.

Ceea ce s-a întâmplat la Racșa este un eveniment în plus, în caz că mai era nevoie, ca să înțelegem că PSD nu se va reforma niciodată. Este un partid înțepenit în trecut, și chiar dacă și-a primenit de fațadă conducerea, habar nu are ce înseamnă democrația. E regretabil că acesta promovează politica urii, a violenței, a șantajului, așa cum este evident că PSD-ul de azi încă nu poate oferi un viitor democratic României și românilor.

Stimați colegi,

Ceea ce mi s-a întâmplat mie astăzi, mâine vi se poate întâmpla dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc mult de tot. Îmi dau seama acum de ce ați luat doar 13%, fiind doar 12 - 1,1 procente de fiecare om. Dar este regretabil că totuși unui parlamentar i se întâmplă. Să știți că și eu sunt vechi în politică și am pățit și eu de foarte multe ori ceea ce ați pățit dumneavoastră. Câteodată și fuga este sănătoasă, asta e. Suntem toți cetățeni ai României.

 
 

Dacă mai există vreun coleg de la Partidul Democrat Liberal care vrea să ia cuvântul?

Domnul Gheorghe Roman, domnul Viorel Arion, domnul Adrian Gurzău, domnul Mircia Giurgiu, domnul Mircea Lubanovici și domnul Mihai Apostolache au depus în scris, din partea Partidului Democrat Liberal.

Salut prezența presei. Bună dimineața, doamnelor și domnilor, bine ați venit! Ați reușit în acest București..., cred că pe jos ați ajuns. Sau aveați aici depuse...

Doamnelor și domnilor,

Declar ședința de declarații politice închisă.

Ne vedem peste un sfert de oră la ședința de plen.

Vă mulțumesc mult. O zi plăcută!

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Costică Macaleți - declarație politică: Nu triplării contribuțiilor sociale pentru activitățile independente;

Domnul Costică Macaleți:

"Nu triplării contribuțiilor sociale pentru activitățile independente!"

Declarația mea politică de azi se referă la intenția Guvernului de a modifica Codul fiscal astfel încât, de la 1 ianuarie 2011, cei care au venituri din drepturi de autor și cei cu profesii liberale și care plătesc în prezent contribuții totale de 16,5%, odată cu intrarea în vigoare a modificărilor, să achite aproximativ 35%. Contribuțiile pentru pensie ar urma să se majoreze de la 10,5 la 24,43%. De asemenea, la sănătate ar putea să fie mai mare contribuția, de la 5,5% la 8,35%, iar la șomaj, de la 0,5% la 0,78%. Asta s-ar traduce cam așa: cine câștigă, de exemplu, 2.000 de lei, va da statului 690 de lei contribuții sociale, față de 330 lei în prezent. Adică exact ce ne mai lipsea după ce același guvern a distrus sute de mii de microîntreprinderi prin introducerea impozitului forfetar!

Majorarea contribuțiilor sociale pentru persoanele cu venituri din activități independente nu este o măsură justificată nici din punct de vedere economic, nici politic sau social. Când în toate teoriile economice despre criză se precizează că soluția în astfel de perioade o regăsim ori în investiții publice masive ori în reducerea taxelor și impozitelor, guvernanții noștri propun majorarea dărilor. Dar cine va mai plăti taxe? Micii întreprinzători s-au "curățat", a avut "grijă" de ei domnul Boc! Acum, aceste majorări vor duce practic atât la dispariția liber-profesioniștilor, cât și a persoanelor fizice autorizate, care se vor vedea nevoite să renunțe la afacerile pe care le desfășoară din cauza fiscalității foarte ridicate!

Și ce rezolvăm prin asta? Din ce bani publici își vor mai trage domnii de la putere comisioanele? Eu cred că ar trebui să se mai gândească. Nu de alta, dar iobăgia și fumăritul n-au adus decât nenorociri.

  Diana Adriana Tușa - declarație politică cu titlul Reformă a la Boc;

Doamna Adriana Diana Tușa:

"Reforma à la Boc"

Declarația mea politică de astăzi se dorește a fi un semnal de alarmă pentru cei responsabili de buna administrare a sistemului sanitar din România.

Efectele dramatice ale celor doi ani de guvernare PDL ne demonstrează încă o dată că lipsa profesioniștilor este una din marile hibe ale actului guvernamental. Din păcate, e lesne de constatat faptul că Guvernul Boc a reușit ceea ce niciun guvern postdecembrist nu a reușit: să îi scoată pe români în stradă, cum de altfel s-a și întâmplat ieri la Brăila, în curtea Spitalului Județean de Urgență, unde angajații, speriați de reducerea drastică a salariilor, au ieșit să protesteze în fața spitalului.

Îi înțeleg și sunt alături de ei. Cu atât mai mult cu cât m-a indignat modul incalificabil în care au reacționat angajații firmei ce asigură paza spitalului, ajungându-se până la a se folosi spray-uri lacrimogene împotriva angajaților. Se pare că se uită faptul că acești oameni au familii acasă care trebuie întreținute. Au rate la bănci care trebuie plătite. Au copii de trimis la școală și statul nu mai plătește nimic. Iar când ești anunțat că salariul îți va scădea cu 60-70%, asta după ce ți-a mai fost scăzut deja cu 25%, într-adevăr, te apucă disperarea.

Acesta este rezultatul mult doritei descentralizări și al reformei mult lăudate de domnul Boc. Transferul pe genunchi, fără fondurile aferente, al spitalelor către autoritățile locale.

În luna iulie, de exemplu, Casa Națională de Sănătate a transferat Spitalului Județean din Brăila 50 de miliarde. În condițiile în care 49 de miliarde merg la plata salariilor, alte 3-4 pe produse medicale, alte câteva pe medicamente, altele pe întreținerea aparaturii și altele pe utilități și hrana pacienților, cum poți să asiguri serviciile medicale de calitate de care vorbea domnul Boc?

În aceste condiții nu trebuie să ne mai mire faptul că oamenii aleg să iasă în stradă ca să își reclame drepturile. Disperarea oamenilor este de înțeles în condițiile în care, pe bună dreptate, majoritatea românilor sunt convinși de faptul ca România se îndreaptă într-o direcție greșită.

  Bogdan Cantaragiu - despre necesitatea reabilitării podului CFR de peste Argeș, din comuna Grădiștea, județul Giurgiu;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

"Importanța și necesitatea reabilitării podului CFR de la Grădiștea, comuna Comana, județul Giurgiu, pentru fluidizarea transportului de persoane și mărfuri pe ruta Giurgiu - București"

În data de 12 august 2010 s-au împlinit 5 ani de când a fost închis traficului feroviar pe ruta București - Giurgiu, din cauza avarierii podului de cale ferată de la km 23+577 - mai exact podul vechi din satul Grădiștea, comuna Comana, județul Giurgiu - creând astfel grave sincope în ceea ce privește transportul de persoane și mărfuri pe ruta București - Giurgiu. De atunci, în ciuda demersurilor făcute de Ministerul Transporturilor și Sucursala Regională CF București, traficul nu a mai fost reluat, linia se degradează pe zi ce trece și, poate cel mai grav, mii de giurgiuveni fac naveta cu ce pot sau chiar au renunțat la slujbele avute în Capitală. În fapt, acesta este cel mai dificil aspect al blocării traficului CF.

Localitățile din județul Giurgiu, în special cele din zona de sud, nu excelează la capitolul locuri de muncă. Nici măcar municipiul nu este un magnet din acest punct de vedere, iar anii boom-ului economic au trecut peste orașul de la Dunăre fără să lase urme. Dacă în alte părți, 2000 - 2008 a reprezentat o perioadă înfloritoare și mai peste tot au răsărit zone industriale, la Giurgiu nu a însemnat decât ștergerea ultimelor urme ale industriei comuniste. Acum, locuri de muncă sunt din ce în ce mai puține și mai prost plătite. În atare condiții, aici s-a creat un real exod al forței de muncă spre Capitală, de care, evident, a profitat cineva: proprietarii firmelor de transport, cei care au crescut nepermis de mult tarifele. Astăzi, o călătorie Giurgiu - București, dus-întors, costă 30 de lei, iar un abonament pe o lună întreagă înseamnă jumătate de salariu. Nu mai vorbim de faptul că o călătorie durează o oră și jumătate, iar programul unui giurgiuvean care muncește în București depășește binișor 12 - 13 ore zilnic. Din păcate - și acest lucru trebuie subliniat - mulți au renunțat la această navetă chinuitoare. Azi, ei se mulțumesc cu câteva milioane salariu în Giurgiu sau sunt, pur și simplu, asistați social ori lucrează la negru.

Nu aș fi vrut să vă vorbesc neapărat de problema socială din Giurgiu. Ea are cauze multiple și rezolvarea ei depinde de o analiză complexă. Ceea ce vreau să vă prezint azi, ca posibilă măsură de creștere economică pentru județul vecin Capitalei, este reluarea transportului de persoane și marfă pe calea ferată. Ar însemna o scădere a costurilor de deplasare pentru cei care fac naveta, ar fi o variantă de transport sigură și economică între România și Bulgaria și ar reprezenta și o opțiune de luat în seamă pentru operatorii economici. Gândiți-vă la următorul aspect: se poate face transport de orice fel pe Dunăre, iar legătura dintre Dunăre și Capitală, pe cel mai scurt traseu, ar fi prin Giurgiu.

Știu că în acești cinci ani care au trecut de la închiderea podului, Ministerul Transporturilor a făcut câteva demersuri pentru reluarea circulației. Nu știu, însă, de ce aceste demersuri nu au avut finalitate. La Grădiștea există două poduri: cel vechi, de care vorbeam, care s-a surpat la inundațiile din 2005 și unul mai nou, început înainte de 1989, nefinalizat. În plus, la minister mai există un studiu de fezabilitate care s-a concretizat, în anul 2008, într-o hotărâre de Guvern prin care sunt aprobați indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții "Redeschiderea circulației feroviare pe podul nou de cale ferată peste râul Argeș, linia CF București - Giurgiu între stațiile CF Vidra - Grădiștea".

Acest studiu nu este, însă, suficient pentru ca giurgiuvenii să poată circula din nou pe un traseu scurt, de doar 60 de km, cu un mijloc de transport rapid, ieftin și sigur.

Fac cu această ocazie un apel către noul ministru de resort, doamna Anca Boagiu, să analizeze cazul podului de la Grădiștea, județul Giurgiu și să ia o decizie rapidă și fermă în avantajul giurgiuvenilor. Știu că problematica "autostrăzilor" este prioritară pentru reabilitarea infrastructurii din România, dar cred că și "drumurile de fier" pot avea importante avantaje economice și sociale. Astfel, în doi - trei ani vom putea vorbi de reluarea activității și a transportului pe cea mai veche cale ferată din România. Or, dacă nu, va fi reprimată, poate iremediabil, speranța de a progresa a municipiului Giurgiu și a majorității localităților din județ.

  Cristian Buican - despre Necesitatea unui nou program de guvernare;

Domnul Cristian Buican:

"Necesitatea unui nou program de guvernare"

Stimați colegi, am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă supune atenției un lucru extrem de grav care se întâmplă de ceva timp în România condusă de căpușele portocalii. Este vorba de lipsa unui program de guvernare pe baza căruia executivul să își desfășoare activitatea. După cum probabil bine știți, orice guvern dintr-o țară normală guvernează pe baza unui program pe care și-l asumă. Astfel, atunci când vine în fața Parlamentului pentru învestitură, pe lângă echipa miniștrilor, parlamentarii votează și un program de guvernare. Acest document ar trebui să reprezinte pentru executiv "Biblia" după care se ghidează activitatea sa. Nu e normal să stipulezi în programul de guvernare o anumită măsură, pentru ca după doar câteva luni să adopți un act normativ contrar. Nu e normal să îți asumi în cadrul programului de guvernare o anumită direcție iar apoi să nu o mai respecți. Însă, trăind în România condusă de căpușele portocalii orice e posibil.

Votul acordat Guvernului de parlamentari este cu siguranță și al programului de guvernare. Sprijinul anumitor grupuri parlamentare se primește și în urma negocierii programului de guvernare. Astfel, ținând cont de aceste lucruri, lipsa unui program de guvernare sau nerespectarea lui ar trebui să fie condiții obligatorii pentru demiterea unui executiv. Nu am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a înșirui o serie de motive ce reies din aberațiile legislative pe care actualul executiv le promovează și pentru care acest guvern trebuie să plece, ci pentru a supune atenției dumneavoastră un principiu: respectarea programului de guvernare asumat. Or, acest guvern ne-a demonstrat cu prisosință nu numai că nu respectă programul de guvernare pe care și l-au asumat, ci și adoptă acte normative ce vin să contrazică principii de bază enunțate în "actul constitutiv" al unui executiv.

Pentru a vă oferi un singur exemplu de decizie a Guvernului care vine în contradicție cu programul de guvernare aprobat, o să mă refer în continuare la majorarea TVA-ului de la 19% la 24%. Am ales acest exemplu, dintr-o listă ce ar putea părea mult prea lungă, deoarece îl consider cel mai grav, atât în ceea ce privește efectele acestei măsuri, cât și în ceea ce privește legalitatea aplicării lui. Astfel, dacă vreun pedelist din Guvern, din Parlament, sau din teritoriu ar citi măcar programul de guvernare ar putea observa foarte clar că unul din principiile asumate în acest program a fost păstrarea nivelului taxelor și impozitelor, explicitându-se "păstrarea cotei unice la un nivel de 16% și a TVA-ului de 19%". Ori, în aceste condiții de clară contradicție între două acte oficiale ale executivului, noi, Parlamentul României, ar trebui să luăm măsuri. Pot asculta explicații și argumente legate de necesitatea majorării TVA-ului, chiar dacă nu le pot accepta, însă, problema de fond rămâne aceeași: o contradicție gravă între programul de guvernare și o măsură luată de executiv.

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă supune dezbaterii acest subiect și dintr-un alt motiv: în urma numeroaselor interpelări adresate membrilor Guvernului legate de probleme de interes național sau județean, o parte din răspunsurile primite făceau trimitere la același program de guvernare. Credibilitatea acestor răspunsuri a fost astfel grav afectată de nerespectarea programului de guvernare. De ce aș crede eu un ministru care vine și îmi spune că într-o anumită speță rămâne ca în programul de guvernare, iar la nici două săptămâni distanță îmi demonstrează că actul normativ semnat de el contrazice același act numit anterior. Ori, și în acest caz, fie e vorba de incompetență, fie e vorba de minciună.

Vă solicit pe această cale o poziție comună a Parlamentului prin care să obligăm actualul executiv fie să respecte programul de guvernare asumat, fie să vină în fața noastră cu un nou program de guvernare pentru care să ceară votul.

  Cristian Buican - Un nou an funebru pentru sistemul de învățământ;

Domnul Cristian Buican:

"Un nou an funebru pentru sistemul de învățământ"

Stimați colegi, am venit astăzi în fața dumneavoastră în dublă calitate, aceea de parlamentar, având astfel posibilitatea de a vorbi de la această tribună, și de profesor, vocația și meseria mea. Am ales această profesie, aceea de profesor, deoarece am considerat că atât prestigiul meseriei, cât și vocația principală, aceea de modelator al caracterelor cetățenilor de mâine, sunt principalele caracteristici ale unei meserii nobile. Însă, am ajuns astăzi să vorbesc în calitate de deputat despre profesori și sistemul de învățământ și nu mai regăsesc nici una din caracteristicile de mai sus atunci când mă gândesc la meseria de profesor. Prestigiul acestei meserii a fost, nu doar în ultimii 20 de ani, tocat treptat și aproape a dispărut. Vocația însă se zbate ca un fluture multicolor dintr-o specie rară, atins pe aripile-i superbe de un funebru anonim biped.

Astăzi, la două zile de la începerea anului școlar 2010/2011, la doi ani de când nu mai profesez, mă gândesc la ce le-aș fi putut spune elevilor mei la începutul unui nou an educațional. Cu ce le-aș mai fi putut suscita interesul pentru școală când ei văd în fiecare zi că succesul, funcțiile și banii sunt obținuți de cei ce țipă mai tare, de cei ce dau cu pumnul în masă, de impostori și de agramați? Ce le-aș fi putut transmite generațiilor de mâine în condițiile în care școala ar pica pe ei, dotările ar lipsi cu desăvârșire, iar lipsurile financiare ce caracterizează majoritatea familiilor din țara asta s-ar vedea și pe fețele lor nevinovate? Cum i-aș putea îndemna la studiu și muncă în timp ce la televizor defilează miniștrii ajunși în posturile respective doar pentru că au fost slugarnici, obedienți, mincinoși și lipsiți de caracter?

Nu știu câți dintre dumneavoastră sunteți profesori. Însă vă spun sincer că atunci când vorbesc cu foștii colegi care au rămas în învățământ mă îngrozesc. Nu e zi în care să nu mă sune și să îmi spună ce năzbâtie a mai făcut cel aflat în fruntea Ministerului Educației, nu e zi în care să nu aud despre lipsa banilor pentru renovarea școlilor și nu e zi în care să nu primesc cereri de la directorii de școală de la mine din colegiu în care să mă roage să îi ajut cumva, oricum.

Ieri a fost dat publicității și un sondaj de opinie despre opinia cetățenilor asupra sistemului de învățământ. Rezultatele sunt grăitoare și probabil le cunoașteți. Concluzia este una singură: suntem la pământ. Iar de acest dezastru îl pot numi ca principal vinovat pe anonimul, până mai ieri, Daniel Petre Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, care se putea lăuda, înaintea instalării sale ca ministru, că a calculat viteza brațului cu care Traian Băsescu a lovit acel copil în 2004. Or, la așa ministru, așa sistem de învățământ.

Soluția pe care o întrevăd în îmbunătățirea sistemului de învățământ ține de voința politică de a lăsa acest sistem degrevat de influențele politice. Poate suna ca o utopie, poate suna ca o promisiune electorală, însă, în lipsa unei asemenea direcții, nu va mai rămâne nimic din acest sistem ce odată se putea mândri cu multe realizări. Educație este o prioritate pentru orice stat civilizat. La noi, însă, doar pe hârtie. În orice democrație din lumea asta, liderii politici știu că doar prin educație se pot clădi națiuni puternice, se pot educa viitorii lideri de mâine și se poate obține progres. Păcat însă că, în România, profesorii sunt muștruluiți de către președinte, fie că pe oră sunt plătiți mai bine ca el, fie că nu sunt în stare să scoată decât chelneri și tinichigii.

  Călin Potor - declarație politică intitulată Politicieni, întoarceți-vă cu fața spre oameni!;

Domnul Călin Potor:

"Politicieni, întoarceți-vă cu fața spre oameni!"

Când nimeni nu se mai aștepta, epoca lui Caragiale revine în forță în România, politicienii și certurile lor interminabile aruncând în haos și debandadă întreaga societate de o bună bucată de vreme. Actorii de atunci, Cațavencu, Trahanache, Agamiță Dandanache sau coana Joițica, au fost mici copii față de protagoniștii de astăzi, care, mai grav, conduc de facto interesele României. Toată această mascaradă balcanică de joasă speță denotă faptul că avem o clasă politică slabă, cu partide interesate doar de a-și menține oligarhiile financiare, cu politicieni preocupați doar de binele lor, în disprețul simplului cetățean. Dacă politicienii ar coborî în mijlocul oamenilor, numai în cazul în care sunt inumani nu ar încerca să propună soluții și să încerce să facă în așa fel încât criza economică mondială, și cea tipic românească, mult mai accentuată, să poată fi suportabilă pentru marea majoritate a românilor. Nu am auzit pe nimeni să fie interesat de viața de mizerie a pensionarilor, de soarta celor care sunt evacuați din casele naționalizate, nimeni nu arată vreun interes pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru a oferi o șansă românilor să muncească în România, nu în alte țări, nimeni nu este preocupat de situația încă precară a sănătății și învățământului.

Din păcate, acest comportament politic de cabaret dâmbovițean a trecut granițele țării, a ajuns și la Bruxelles, oficialilor europeni fiindu-le transmis deliberat un mesaj de îngrijorarea față de soarta României, care este măcinată de instabilitate, neseriozitate și lipsă de preocupare față de adevăratele probleme preconizate să le rezolvăm. Nefiind în nici un fel implicat în aceste scandaluri cu parfum de mocirlă, eu am ales să îmi dau demisia din Partidul Democrat Liberal, cu convingerea că în acest fel nu voi rămâne stigmatizat pe viață din punct de vedere moral, aidoma politicienilor care se complac în situații neplăcute.

În calitate de deputat independent, fac un apel la moralitate, și solicit tuturor forțelor politice să se trezească la realitate, să ne conturăm prioritățile reale și să ne concentrăm atenția înspre oameni și nevoile lor stringente, să rezolvăm problemele grave ale populației și ale economiei. Nicolae Iorga spunea cum nu se poate mai bine că "Țara noastră are, înainte de toate, datoria de a munci". Consider că oamenii politici trebuie să se apuce cu toții de muncă adevărată și spornică, iar munca nu se poate face decât prin seriozitate și solidaritate națională.

  Călin Potor - declarație politică intitulată SOS, viitorul școlii românești;

Domnul Călin Potor:

"SOS, viitorul școlii românești"

Noul an școlar a început, din nefericire, sub aceleași auspicii nefaste ca și anii precedenți. Problemele nu numai că nu s-au rezolvat, spre exemplu cea a lipsei autorizațiilor sanitare a unităților de învățământ, dar s-au și acutizat, prin desființarea a numeroase școli. Avem din ce în ce mai multe știri despre situația precară în care se află învățământul românesc. Paradoxal, cele mai multe dintre informațiile difuzate de media nu sunt optimiste, în ciuda eforturilor bugetare impresionante destinate educației cu care se laudă guvernanții din ultimii ani. Din păcate, constatăm la toate nivelurile învățământului un fenomen generalizat de lipsă de disciplină, de rigoare, la care se adaugă distanțarea copiilor din ziua de astăzi de școală, sau, mai exact, de principiile oferite școală.

Este evident că procesul de maturizare al copiilor, încă din ciclul gimnazial, este mult superior față de cel existent cu 20 de ani în urmă. Avem de-a face cu copii într-o formare rapidă, practic cu adolescenți care sunt altfel de copii decât am fost noi, mult mai maturi. Indiscutabil, acești copii au alte nevoi, au alte cerințe educaționale, iar abordarea oferită de școală ar trebui să fie făcută din cu totul alte perspective, ceea ce, din păcate, nu se prea întâmplă în România. De asemenea, accesul copiilor la mass-media, la televiziuni, și din ce în ce mai mult la internet, mai ales în mediul urban, unde adolescenții au calculator în proporție de 80-90 la sută, le conferă o mare diversitate de informație.

Școala însă, și ceea ce se predă la ore, a rămas mult în urma copiilor, oferindu-le o programă școlară extrem de încărcată de lucruri cu care ei nu au ce să facă. În continuare, sistemul de învățământ românesc se bazează pe transmiterea de informații și nu pe crearea de abilități, nu pe crearea de competențe. În plus, ceea ce lipsește aproape cu desăvârșire din sistemul de învățământ românesc este formarea și educarea copilului. Ar trebui să ajungem la transmiterea doar a informațiilor foarte importante, care sunt obligatorii pentru formarea intelectuală a elevilor, să învățăm copilul să și gândească, să-și pună întrebări, să identifice răspunsuri, nu doar să învețe pe de rost lecțiile predate.

Este clar că elevii zilelor noastre nu mai sunt obișnuiți să citească. Așa cum se mai făcea pe vremuri, citeai din plăcere. Școala actuală nu mai promovează așa ceva, iar părinții sunt destul de ocupați cu alte activități pentru a se mai ocupa într-un grad satisfăcător de educația copiilor. Te îngrozești de-a dreptul când auzi cu câtă lejeritate discută elevii de liceu despre droguri, violență și alte subiecte care nu au nicio legătură cu școala. Din nefericire, viitorul educației românești nu se vede în roz, iar în același timp există pericolul iminent al distanțării tot mai mari a copiilor față de școală. Este un capitol la care guvernanții și Parlamentul trebuie să reflecteze mult mai serios, pentru că nu este suficient să aruncăm cu bani în școli și să numărăm stelele de pe steagul Uniunii Europene, ci se impune și o analiză profundă și aplicată a stadiului actual al educației.

  Gheorghe Ciobanu - despre Oportunitatea unui nou acord cu FMI;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Oportunitatea unui nou acord cu FMI"

Săptămâna trecută s-a tot discutat despre posibilitatea ca România să ceară un nou împrumut de la Fondul Monetar Internațional. Cred că lucrul cel mai înțelept este ca, înainte de a ne pronunța asupra oportunității unui asemenea acord, să vedem în ce măsură împrumutul vechi și-a atins scopul.

Din punct de vedere enunțiativ, împrumutul de la FMI a avut trei obiective principale:

  1. Stabilizarea monedei naționale, iar acest obiectiv a fost pe deplin atins. Practic, euro nu a variat mai mult de 2 - 3% în această perioadă.
  2. Asigurarea credibilității României în fața mediului financiar-bancar internațional, obiectiv care, de asemenea, a fost atins. Pe lângă împrumutul de la FMI, am avut înțelegeri și cu Comisia Europeană, dar și cu Banca Europeană de Dezvoltare.
  3. Repornirea creditării, lucru care, din păcate, nu s-a întâmplat și care afectează major mediul economic privat, cu precădere IMM-urile. Parțial, acest ultim obiectiv nu a fost atins și din cauza băncilor.

De altfel, în mai multe rânduri am făcut apel în declarațiile politice la responsabilitatea băncilor românești cu capital străin să înceapă să crediteze firmele românești, altfel nu vom ieși din criză.

Una peste alta, acordul cu FMI a generat câteva puncte de stabilitate pe care nu este corect să le minimizăm. Pe de altă parte, nu a rezolvat nici pe departe problemele structurale ale economiei românești și ale felului în care noi, politicienii, am construit bugetul de stat în ultimii ani.

Împărtășesc parțial viziunea președintelui Traian Băsescu: nu putem ieși din criza economică dacă împrumutăm bani pentru a plăti pensii și salarii. Tocmai de aceea mă declar total împotriva unui împrumut de la FMI care ar urma să meargă la acoperirea deficitului bugetar sau care ar urma să meargă în continuare la BNR, precum precedentul.

Cred însă că orice infuzie de capital în România este binevenită. Chiar și din împrumuturi, banii trebuie să fie rulați. Atât timp cât dobânda practicată de FMI este una mică, împrumutul pentru finanțarea unor obiective majore de investiții poate fi o variantă. Din discuțiile pe care le-am purtat cu mai mulți miniștri ai Cabinetului Boc, am înțeles că există dificultăți majore, mai ales la transporturi și dezvoltare, cu cofinanțarea proiectelor europene. Pentru simplul fapt că nu avem bani să contribuim la proiecte majore de infrastructură, rata noastră de absorbție a fondurilor europene este una dintre cele mai joase dintre toate țările proaspăt aderate la Uniunea Europeană.

Deci, un împrumut de tip precautionary, eventual supervizat de BNR, dar și de ONG-uri din zona mediului de afaceri, poate fi o soluție. Împrumutăm bani cu dobândă foarte mică și știm clar pe ce se duc aceștia. FMI ne pune la dispoziție fondurile, pe care urmează însă să le deblocheze doar pentru cofinanțări ale proiectelor europene. Într-o asemenea variantă, împrumutul poate fi realizabil.

De asemenea, consider că un asemenea împrumut nu trebuie să atragă după sine condiționări suplimentare din partea Fondului. România nu trebuie condusă prin impuneri de la Washington, acolo unde se află sediul FMI. Guvernul și Parlamentul sunt perfect capabile să ia decizii cu privire la soarta României, fără să apeleze la reprezentanții Fondului.

Acestea ar fi condițiile în care eu, parlamentar al puterii, aș accepta un nou împrumut. O altă variantă nu este potrivită. Ea poate genera doar o spirală a împrumuturilor, al căror scop este să plătească alte împrumuturi.

Stimați colegi, de la Putere sau din Opoziție, vă rog să nu tratați posibilitatea unui nou împrumut de la fond într-o cheie politică. Este prea puțin important dacă PSD, PNL sau PDL mai câștigă câteva voturi, atât timp cât situația economică a țării este atât de dificilă. Vă cer să analizați lucid această variantă și să nu dați drumul la megafoanele propagandistice pe care le-ați tot purtat în ultimii ani electorali asupra voastră.

  Ciprian Minodor Dobre - referire la interesul guvernanților pentru problemele reale ale țării;

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

Interesul guvernanților pentru problemele reale ale cetățenilor este egal cu zero si asta se vede din plin, în ultima perioadă, prin măsurile pe care aceștia le-au luat în toată perioada în care au condus destinele țării. Același dezinteres îl manifestă executivul și pentru activitatea pe care noi, parlamentarii, o depunem, dar și pentru activitatea legislativului în general.

În urmă cu patru luni am adresat Ministerului Administrației și Internelor mai multe întrebări referitoare la stadiul alocărilor bugetare în baza Ordonanței 7/2006 către anumite obiective de interes local din Județul Mureș, județ pe care îl reprezint în Parlament. Prin răspunsurile venite, mult după termenul prevăzut de Regulamentul Camerei Deputaților, insuficiente și nefolositore, mi s-a comunicat că responsabilitatea pentru precizările solicitate revine Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, alături de Ministerul Finanțelor Publice și Secretariatul General al Guvernului.

Acest lucru demonstrează faptul că miniștrii aleg să-și paseze responsabilitatea între ei, deși au atribuții clare pe domeniile lor de activitate, pe care cu bună știință nu le respectă. Se vede clar că aceștia nu sunt interesați de problemele oamenilor, de cei care trăiesc la limita subzistenței, nu au apă potabilă sau facilități elementare unui trai decent.

Stimați miniștri ai Guvernului Boc, mai grav este că dumneavoastră alegeți să vă spălați pe mâini și să pasați problemele numai atunci când acestea țin de cetățenii acestei țări, iar când e vorba de interesele clientelare puteți rezolva orice. Ce să mai vorbim de situația în care sarcinile sunt trasate direct de la Cotroceni, atunci mergeți ca pe sârmă.

Eu vă asigur însă, domnilor și mai ales pe cei din actualul guvern, care nu vor sau nu au chef să-și facă treaba, că suntem perseverenți și vom continua demersul nostru pentru a afla unde sunt banii prevăzuți în bugetul de stat, bani care nu sunt direcționați către localitățile unde există o reală nevoie, ci, probabil, către patinoarele doamnei Udrea sau scenele doamnei Ridzi.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Cu privire la Proiectul Legii privind sistemul unitar de pensii publice;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Cu privire la Proiectul Legii privind sistemul unitar de pensii publice"

Apreciez ca dezonorantă și nedreaptă situația în care se încearcă să fie adus personalul din structurile sistemului de securitate, ordine publică și apărare națională, activ și în rezervă (pensionarii militari), prin includerea în conținutul acestei legi a prevederilor, incorecte și nedrepte, referitoare la pensia militarilor.

În majoritatea statelor membre NATO și UE, salarizarea și pensionarea personalului Forțelor Armate sunt reglementate prin legi și norme specifice și distincte. În unele state în care există grile comune pentru personalul bugetar, ministerele apărării sunt abilitate să completeze aceste legi cu acte normative proprii, ordine și alte reglementări interne.

Vă reamintesc doar faptul că în procesul de transformare a armatei romane au fost utilizate modele legislative din țările cu democrații avansate, iar implementarea principiilor acestora a constituit un important atu în procesul de aderare la NATO și UE.

Tocmai de aceea, susțin:

1. Eliminarea prevederilor referitoare la militari, precum și menținerea actualei Legi nr.164/ 2001 privind pensiile militare de stat (cu completările și modificările ulterioare) și respectiv a Legii nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, care se încadrează în pilonul al doilea privind schemele ocupaționale (profesionale) guvernate de Directiva Europeană nr. 86/378/EEC, modificată prin Directiva nr. 97/96/EEC.

Ar fi o eroare impardonabilă să nu se țină cont de acest argument, în favoarea altora de circumstanță, mai ales că principiile care stau la baza pensiilor militare de stat din legea aflată în vigoare sunt deja aliniate la legislația europeană.

Acest adevăr este confirmat prin Decizia nr.20/02.02.2000 a Curții Constituționale care precizează că instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare nu reprezintă un privilegiu, ci ea este justificată în mod obiectiv, constituind o compensare parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii.

2.Reglementările propuse pentru recalcularea pensiilor militare și ale polițiștilor încalcă nu numai principiul "neretroactivității legii" prevăzut de art.15 alin.(2) din Constituția României, ci introduce premisă falsă că pensiile ocupaționale actuale pot fi recalculate ca și cum ar fi fost obținute în baza principiului contributivității prevăzut în proiectul legii supus dezbaterii la art. 2, lit. c).

Dacă prin lege militarul ieșit la pensie nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale, cum putem inventa o contribuție virtuală, atât timp cât, în înțelesul art.3, alin. (1) din Proiectul Legii militarul nu a avut calitatea de "asigurat" în sistemul public de pensii și nici de "contribuabil"?

Faptul că militarii nu au avut niciodată până acum "Carte de muncă" ar trebui să constituie un argument la fel de convingător, în acest sens.

În plus, referitor la metodologia recalculării vă supunem atenției faptul că prin Decizia nr. 120/2007, Curtea Constituțională a dispus ca: "În toate cazurile în care din recalculare, rezultă un cuantum mai mare al pensiei se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior".

Apreciem că reglementările proiectului de lege sunt nu numai neavenite, dar și antiumane, antieuropene și anticonstituționale, afectând în mod direct cadrele militare ajunse în postura de "pensionari" datorită procesului de restructurare a Armatei, și duc la desființarea profesiei militare și a statutului de rezerviști pe care îl au pensionarii militari, care în virtutea legii au obligația că, în situații de criză său război, să-și reia activitatea ca luptători în rândul forțelor armate.

Luând act de situația actuală, nu putem să nu ne întrebăm: militarii au greșit atunci când au contribuit la aderarea României la NATO și UE sau greșesc acum, acceptând măsurile propuse împotriva lor? Cine dorește decredibilizarea, demobilizarea și demotivarea cadrelor Armatei României și chiar desființarea statutului de militar în România?

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Consiliile de administrație clientelare;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Consiliile de administrație clientelare"

Spitalele din România "beneficiază" de serviciile a peste 3.000 de membri ai consiliilor de administrație care au "rolul de a dezbate principalele probleme de strategie, de organizare și funcționare a spitalului", dar nu pot lua nicio decizie sau hotărâre imperativă.

Consiliile de administrație asigură teoretic buna administrare a spitalelor publice, dar nu au avut niciodată vreo reacție publică privind activitatea spitalelor. Totul e roz în activitatea acestor unități, în concordanță cu așteptările populației și cu respectarea tuturor normelor legale.

Managerul nu are obligativitatea de a respecta niciuna din opiniile acestui consiliu de administrație întrucât, prin lege, este ordonatorulde credite, fiind cel care poartă răspunderea administrativă, civilă și chiar penală pentru modul în care sunt cheltuiți banii. Legea prevede imperativ faptul că "managerul are obligația să respecte măsurile dispuse de către conducătorul ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie sau primarul unității administrativ teritoriale, primarul general al municipiului București sau președintele consiliului județean, după caz, în situația în care se constată disfuncționalități în activitatea spitalului public".

Consiliul de administrație care nu poate face nimic în fața reprezentantului administrației locale, proprietarul de drept al unității sanitare, se dovedește a fi inutil.

În locul acestor persoane ar putea fi angajat personalul medical necesar acoperirii corespunzătoare a activității medicale, iar asociațiile pacienților interesate de binele persoanelor bolnave ar putea fi implicate în administrarea unităților sanitare.

Prin această propunere legislativă vom realiza orientarea resurselor către pacienți și nu spre unii clienți ai sistemului!

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică Întrebări retorice?;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Întrebări retorice?"

Întrebări retorice? Cred că nu mai miră azi pe nimeni...Ministerul Sănătății vrea să reducă numărul spitalelor. Așa-numita raționalizare a serviciilor medicale are la bază un raport al Băncii Mondiale, care arată că rata de internare în țara noastră este mult mai mare decât cea din Uniunea Europeană.

Oare specialiștii Băncii Mondiale au și un raport al stării de sănătate din România când o raportează cu celelalte țări? Din câte știm, suntem pe ultimul loc și în ceea ce privește starea de sănătate în ansamblu, iar pentru multe afecțiuni grave care necesită spitalizare suntem fruntași.

Cine sunt specialiștii care au stabilit că ajung 150 de spitale și care e dimensionarea acestora (în număr de paturi)? Care ar fi distribuția lor teritorială ca ele să fie într-adevăr suficiente? Care sunt studiile care au dus la aceste concluzii?

Evaluarea și închiderea spitalelor se referă și la cele descentralizate deja? Nici măcar în aceste cazuri, comunitatea locală nu are un cuvânt de spus în ceea ce privește necesitatea existenței sau eficiența și să hotărască dacă sunt de folos?

Odată cu planul arbitrar de reducere cu un anumit procent din capacitatea inițială, ministerul vine și cu proiectul de redimesionare proprie atât centrală, cât și la nivel de direcție tot cu același procent?

Sănătatea noastră beneficiază doar de mărețele planuri de "raționalizare", în timp ce "descentralizarea" de dragul descentralizării a celor mai multe spitale, nu a schimbat nimic în organigrama și așa stufoasă a acestor structuri ministeriale anchilozate, menite doar să spună că treaba nu merge bine fără să facă nimic.

  Cristian Mihai Adomniței - referire la Noul an școlar 2010-2011;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Noul an școlar 2010-2011"

Stimați colegi, ne aflăm în fața unui nou început de an școlar, probabil cel mai trist de până acum pentru elevi, părinți și profesori datorită politicilor haotice și incoerente promovate de actualii guvernați.

Din păcate, în România anului 2010, educația nu mai reprezintă o prioritate, iar modul în care este gestionat acest domeniu reprezintă o dovadă clară a incompetenței și nepăsării actualei guvernări. Elevii vor merge în școli unde igienizarea lasă de dorit. Părinții vor trebui să subvenționeze în continuare procesul de învățământ, să cumpere manuale pentru că școala pune la dispoziție manuale ieșite din uz, la a doua sau a treia editare fără a le fi schimbat conținutul. Din păcate, pe fondul crizei economice, unii părinți s-ar putea să fie atât de strâmtorați încât nu vor mai putea ține copiii în școală. Ce vor face guvernații pentru aceștia? Cu siguranță, nimic. Profesorii, cu salariile tăiate cu 25%, probabil că se vor lăsa de meserie, asta dacă nu vor fi disponibilizați în perioada următoare sau, mai rău, vor părăsi țara.

Legea educației, propusă de actuala putere, este o lege anacronică, haotică, fără predictibilitate, realizată doar pentru a mai puncta ceva de ochii electoratului. Părinții și cadrele didactice au nevoie de o lege clară, care să asigure stabilitatea, predictibilitatea și eficiența actului educațional și a sistemului de învățământ românesc.

Guvernarea Boc nu face altceva decât să taie salariile profesorilor și să facă disponibilizări în educație. În loc să facă asta, guvernanții ar fi trebuit să se uite în propria curte, acolo unde clientela sa politică ocupă, în continuare, pe criterii non-profesionale, posturi publice plătite cu sume uriașe din banii românilor.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică: Educația este o investiție! Chiar și pe timp de criză...;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Educația este o investiție! Chiar și pe timp de criză..."

Într-o cultură a libertății care se lasă modelată de artizanii mediocrității și ai conformismului ideologic, investiția în educație trebuie să continue, cu atât mai mult în timpul recesiunii economice. În condițiile în care căutarea globală de competitivitate pe termen lung devine imperativă, educația trebuie să fie cu adevărat o prioritate națională.

Prețul plătit de reforma educației românești este foarte mare, având un impact puternic asupra reducerii posturilor, a veniturilor corpului profesoral, dar adevărata reformă a sistemului trebuie să vizeze eficacitatea și eficientizarea procesului de învățare a elevului. Impactul formator al educației trebuie să devină principiul de hotar al reformei învățământului românesc. Cât timp insistăm în a preda tuturor elevilor aceleași subiect, în același fel, progresul va fi doar o iluzie. Dar odată cu implementarea educației individualizate și cu adoptarea unor metode noi de eficientizare a procesului de învățare, prin promovarea tuturor alternativelor educaționale în sistem, reforma își va continua cursul firesc într-o ordine naturală a realității.

Educația este o investiție atât din partea statului, ca politică de finanțare publică, dar și o investiție considerabilă din partea părinților, a familiei. Un studiu al Organizației Salvați Copiii arată că, pentru un elev, costul minim pe an școlar din partea familiei este 1.500 de lei. Educația nu a primit niciodată mai mult de 4,5% din produsul intern brut prin bugetul de stat, în ciuda faptului că reglementările aflate în vigoare prevăd că finanțarea ar trebui să fie de 6%.

Educația cere un preț, dar, fără a plăti un preț, nimic nu valorează. De aceea, Guvernul României trebuie să sprijine în continuare reforma în educație și sub aspectul bugetului alocat reformei din sistem. Investiția familiei trebuie să fie susținută și asigurată în mod constant de investiția publică pe care statul este dator să o realizeze. De aceea, 670 000 de copii, echivalentul a trei generații de copii, vor beneficia în acest an școlar de rechizite gratuite, fiind alocate în acest sens 18 milioane de lei. De asemenea, toți elevii până la clasa a X-a vor beneficia de manuale gratuite dintre care 20% manuale noi, iar toți elevii clasei I vor primi manuale noi. Trebuie menținut, în continuare, programul "Bani de liceu" de care beneficiază 125 000 de elevi români, primind o bursă de 180 de lei pe lună pentru a merge la liceu, program finanțat de la bugetul de stat cu 178 de milioane de lei.

Doamnelor și domnilor deputați, într-un astfel de context al unei economii dinamice pentru care primează competitivitatea și sustenabilitatea investițiilor pe termen mediu și lung, se impune dezvoltarea unui parteneriat real și bine susținut între școală și mediul de afaceri, instituțiile statului și organizațiile nonguvernamentale. Investițiile în sistemul educațional trebuie să vizeze, în mod prioritar, crearea unor burse private pentru susținerea elevilor performanți și implementarea unor programe de cercetare, reînființarea unor centre de excelență care să devină mai apoi adevărate think-tankuri.

În mod irecuzabil, reforma educației românești se cuvine a fi susținută de un cadru legislativ coerent și bine ancorat în realitățile sistemului de învățământ, de aceea Legea educației naționale trebuie adoptată cu celeritate, fiind desăvârșită cu modificările pertinente și legitime care se impun. Adoptarea acestui act normativ deosebit de important trebuie să fie o prioritate pentru actuala sesiune parlamentară.

Stimați colegi parlamentari, investiția în educație este un privilegiu al unei societăți moderne și civilizate, pentru că dreptul la educație al cetățenilor români este un drept garantat, protejat și inalienabil.

  Cornel-Cristian Resmeriță - declarație politică cu tema Se închid minele în Valea Jiului;

Domnul Cornel-Cristian Resmeriță:

"Se închid minele în Valea Jiului"

Prin H.G. nr.56/2010, modificată și completată prin H.G. nr.357/2010, s-au stabilit unele măsuri pentru reorganizarea producătorilor de energie electrică și termică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, prin înființarea Companiei Naționale Electra - S.A. și Companiei Naționale Hidroenergetica - S.A.

Ulterior înființării Companiei Naționale Hidroenergetica S.A., aceasta urma să preia și patrimoniul Companiei Naționale a Huilei - S.A. Petroșani, în condițiile unui plan de restructurare, eficientizare și dezvoltare a minelor, care va fi întocmit de conducerea executivă și de administratorii societății și aprobat de ministrul economiei, comerțului și mediului de afaceri.

Urmare acestor hotărâri de guvern, în cadrul CNH - S.A. Petroșani s-a făcut o analiză tehnico-economică și s-a estimat evoluția activității după data de 31 decembrie 2010, analiză ce a conturat două scenarii ce sunt dezastruoase pentru Valea Jiului.

Scenariul I: Toate unitățile CNH-SA intră în program de închidere.

Scenariul II: Trei unități din cadrul CNH-SA intră în program de închidere.

Având în vedere că astfel de măsuri ar avea consecințe grave pentru comunitățile locale din Valea Jiului, primul scenariu ar duce la pierderea a 10.000 de locuri de muncă, solicit noului ministru al economiei, comerțului și mediului de afaceri să se implice pentru adoptarea de urgență a unui set de reglementări de natură legislativă și organizatorică care să salveze unitățile miniere din Valea Jiului.

Cu toate că s-au prevăzut direcții clare până în anul 2020 în strategia energetică a României cu privire la contracte pe termen lung pentru furnizorii interni de cărbune care să le asigure acces la piețele financiare, să fie sporite investițiile în domeniul extracției de cărbune, în modernizarea și reabilitarea echipamentelor în continuarea susținerii producției de huilă nu s-a făcut nimic în acest sens.

Întârzie promovarea unui act normativ clar privind reorganizarea sectorului de huilă pentru crearea unei structuri organizatorice viabile.

Nu s-au reglementat drepturile și obligațiile autorităților publice locale din orașele față de care societățile miniere au obligații.

Solicit Guvernului României să se implice, așa cum au promis, în păstrarea a 10.000 de locuri de muncă și în salvarea unei comunități locale de peste 150.000 de locuitori.

  Cristian Rizea - declarație politică cu titlul Ghinion pentru învățământul românesc!;

Domnul Cristian Rizea:

"Ghinion pentru învățământul românesc!"

Anul școlar a început în 2010 într-o zi parcă predestinată ghinionului, pe 13 septembrie.

Problemele care măcinau învățământul românesc în anii trecuți și care erau afișate în mass-media în fiecare septembrie, pentru ca apoi să cadă într-un con de umbra și să nu mai auzim de ele, se repetă într-un ritm sacadat, exact, sub tutela nepăsării guvernanților.

Până acum aveam unități de învățământ care stăteau să cadă pe elevi, care nu erau încălzite iarna, care nu aveau aviz sanitar de funcționare, care nu erau dotate sau, și mai rău, aveam copii care pentru a ajunge la școală trebuiau să străbată kilometri întregi. Anul acesta problemele de mai sus sunt doar o parte a dezastrului din învățământ, doar un palier din cele trei.

A doua hibă a învățământului este structura și componența curricumului școlar. Un an de zile este un timp mult prea scurt pentru ca domnul ministru Daniel Funeriu să revizuiască un curriculum școlar despre care a recunoscut că este depășit de cerințele pieței de muncă. Promovabilitatea de 67,4% înregistrată la examenul de bacalaureat anul acesta este nu doar rușinoasă, dar și alarmantă, este dovada faptului că în sistemul educațional ceva nu funcționează bine.

Al treilea palier al imaginii de ansamblu asupra prăbușirii sistemului de învățământ este dat de părăsirea sistemului educațional de un număr mare de cadre didactice sau solicitarea concediului fără plată ca urmare a scăderii cu 25% a salariilor în luna iulie.

Acestea sunt realizările acestui Guvern, acesta este respectul pentru cei care formează și educă generații, aceasta este grija pe care o poartă sistemului educațional, sistem care are în mâinile sale starea acestei națiuni și viitorul său.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică: A început cel mai trist an școlar din istoria României;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"A început cel mai trist an școlar din istoria României"

Luni a început un nou an școlar. Nu au fost deschideri fastuoase, cu prezența președintelui sau a premierului, iar agențiile de presă nu au consemnat participări ale vârfurilor principalului partid de guvernământ. Din două motive nu am consemnat augustele lor prezențe. Primul, dar nu principalul, este simplu: 2010 nu este an electoral, deci nu sunt neapărat necesare afișările în public. Cel de-al doilea este însă capital: mai marii țării nu au riscat să dea ochii cu o categorie socială - cea a dascălilor - pe care au condamnat-o la salarii de mizerie și, în multe situații, la condiții de lucru mult sub standardele unui stat din Uniunea Europeană. De fapt, în ultimul timp, politica catastrofală din toate domeniile a "axei răului" - Băsescu-Boc - i-a determinat pe componenții acesteia să evite pe cât posibil contactul cu cetățenii.

Dacă nu au fost prezenți fizic la evenimentul din 13 septembrie, atât premierul, cât și președintele au găsit de cuviință să transmită câte un mesaj cu ocazia începerii noului an școlar.

Scurtul mesaj, 214 cuvinte, al președintelui Traian Băsescu, este antologic. Am descoperit că și domnia sa este posesorul unui clasic limbaj de lemn. Începutul și sfârșitul mesajului parcă ar fi extrase dintr-un discurs al lui Nicolae Ceaușescu ocazionat de un eveniment similar: "Doresc să urez celor aproximativ 3,3 milioane de elevi, care se vor îndrepta de luni spre sălile de clasă, mult entuziasm, curiozitate și putere de muncă. (...) Numai prin dezvoltarea unui simț al comunității în jurul școlii, în care toți actorii interesați să participe la îndrumarea copiilor noștri, vom avea generații mai educate, cu spirit civic, care prețuiesc cunoașterea și sunt animate de dorința de a învăța. Mult succes în noul an școlar tuturor elevilor și cadrelor didactice!" " Lipsesc doar aplauzele.

În ceea ce privește mesajul premierului Emil Boc, acesta a fost unul hilar și, evident, cu tentă electorală. O frază sugestivă în acest sens: "Viitorul an școlar este unul cheie pentru ceea ce înseamnă învățământul românesc. În 2009-2010 nu a fost ușor pentru nimeni, dar după ploaie apare soarele de fiecare dată". Dar soarele nu va apărea pentru toată lumea, dacă ținem cont de ce a spus la Turnu Severin același Emil Boc: "... din punct de vedere politic, în 2012, principalii câștigători vor fi cei care azi susțin Guvernul PDL, UDMR, UNPR și grupul minorităților naționale".

Este regretabil faptul că într-un mesaj care are printre adresanți și elevii, premierul nu renunță la elementele ce țin de campania electorală. Partea hilară a mesajului este cea în care premierul susține că "bacalaureatul a devenit un examen cu adevărat reprezentativ", venind cu argumentul: "au lipsit scandalurile legate de subiectele aflate înainte de vreme, metodele de fraudare a examenului au fost drastic reduse". Din păcate, toată lumea știe, rezultatele la bacalaureat - în ambele sesiuni din acest an - au fost mediocre, cu un grad mare de nepromovare, dar probabil primul ministru al României nu știe acest lucru. Și amuzant mi se pare și îndemnul adresat elevilor "să nu vă pierdeți în tot ce vă oferă televiziunea, pentru că adevărata educație se clădește în timp, citind carte după carte și nu urmărind serial după serial". O altă povață adresată elevilor: "Vă spun că important este să aveți o educație solidă, care să vă dea libertatea să alegeți ceea ce vreți să faceți în viață". Cred că Emil Boc a uitat în ce țară trăiesc acești elevi și cine și cum o conduce în acest moment. Sau poate nu s-a referit la România, ci la vreo altă țară din UE.

În ceea ce-l privește pe Daniel Funeriu, ministrul de resort, acesta a preferat să fie prezent la o serie de școli dintr-un fief încă sigur al PDL, județul Arad, dar nici aici nu a riscat să se întâlnească cu liderii de sindicat, el schimbându-și, conform relatărilor din presă, de trei ori traseul.

Acestea au fost "evenimentele" celei mai triste deschideri de an școlar din istoria României. Un an școlar care începe cu profesori sărăciți, la propriu și la figurat, cu 10.000 de dascăli mai puțini la catedre, cu elevi care încă învață în școli fără autorizații sanitare, în școli din mediul rural care nu diferă de cele din lumea a treia, și cu părinți care au grija zilei de mâine.

  Daniel Buda - declarație politică cu referire la Politica de securitate europeană la granițele României;

Domnul Daniel Buda:

"Politica de securitate europeană la granițele României"

Integrarea țării noastre în Uniunea Europeană a adus cu sine o avalanșă de informații, oportunități și, nu în ultimul rând, obligații, fie ele oficiale, legate de negocieri sau pur și simplu obligații de conduită și de moralitate. Fără doar și poate, așteptările noastre, ale românilor, sunt mari, plecând de la standardul de viață până la respectarea actelor normative și abordarea unui comportament moral corespunzător în cadrul structurilor europene. În acest ultim aspect, un lucru demn de precizat este faptul că Europa nu ne poate ajuta în acest sens, ajutorul nu poate veni într-o formă convențională, cu care suntem, istoric vorbind, obișnuiți. Europa ne ajută să ne ajutăm noi înșine, să aplicăm noi singuri mecanisme care să ne faciliteze accesul la noile oportunități, la noi abordări. Din păcate, aceste noi oportunități au fost, uneori, înțelese și experimentate totalmente greșit, astfel încât, plecând inclusiv de la dreptul de liberă circulație în Comunitatea Europeană, de multe ori cetățenii români au fost ținta unor atacuri directe sau indirecte și responsabili de anumite acte criminale, justificate sau nu.

Contextul economic - financiar actual, grav afectat de criza internațională, pe de o parte, iar, pe de altă parte, marcat de accelerarea globalizării, contribuie, fără doar și poate, la amplificarea actelor criminale în regim organizat și, desigur, la consolidarea grupărilor infracționale. Astfel, prin politica din domeniul securității naționale, avem menirea de a consolida condițiile politice și administrative necesare pentru garantarea unei securități reale și eficiente în mod deosebit la nivel trasfrontalier. Și menționez acest aspect deoarece, prin poziția geografică a țării noastre, respectiv, ca țară de tranzit, avem o obligație sporită să aplicăm o politică coerentă și eficientă pentru prevenirea și contracararea riscurilor și reducerea vulnerabilităților.

În calitate de președinte al Comisiei juridice, nu îmi sunt indiferente raportările pe domeniul justiției ale forurilor europene și am criticat tot timpul neajunsurile sistemului, dar trebuie să recunosc faptul că țara noastră a făcut în ultimii doi ani progrese semnificative în reformarea sistemului judiciar românesc privind lupta împotriva infracționalității și a criminalității și, evident, întărirea controlului la granițe.

În acest sens, recentele măsuri abordate de actualul ministru al administrației și internelor privind includerea țării noastre în strategia unică de securitate din interiorul Uniunii Europene reprezintă garanția eforturilor susținute ale acestui Guvern de a contribui în mod decisiv la asigurarea protecției individuale și de combatere a fenomenului infracțional. Interconectarea sistemelor economice, politice, sociale, culturale ale statelor membre a fost un principiu esențial care a stat la baza înființării Comunității Europene, astfel că realizarea unei strategii unice de securitate la nivel european este, în fapt, continuarea politicilor aplicate, o nouă provocare pentru asigurarea stabilității și a unei securități sporite, în special în zonele strategice ale Uniunii Europene, cum este cazul României.

Am convingerea că, prin demersurile inițiate de Guvern în vederea alinierii la standardele de securitate europeană prin compatibilizarea și armonizarea legislației din domeniul securității și ordinii publice cu cea din statele membre ale Uniunii Europene, statutul României de stat cu o importanță geopolitică strategică în cadrul Uniunii va fi consolidat, fenomenul infracțional va scădea în mod accentuat, iar imaginea țării noastre va fi mai bună atât la nivel European, cât și internațional.

  Dorel Covaci - declarație politică intitulată An școlar cu ițele-ncurcate;

Domnul Dorel Covaci:

"An școlar cu ițele-ncurcate"

A sunat iar clopoțelul pentru un nou an școlar. 2010-2011 începe sub auspicii dintre cele mai sumbre, în haos și degringoladă: salarii mici pentru cadrele didactice, umilințe, școli funcționale care stau să se prăbușească, iar altele noi, închise, tensiuni sindicale și expectația unor ample mișcări de protest.

Guvernul a decis reducerea a 15.000 de posturi din învățământ și desființarea a peste 3.000 de școli, din rațiuni de economisire la un buget de stat găurit până și în petice. Numai că multe dintre aceste școli, contrar unei strategii de bun simț de cheltuire a banului public, sunt obiective nou construite sau reabilitate și dotate, în conformitate cu normele europene, în timp ce 400.000 de elevi continuă să învețe în școli improprii.

Cheltuielile pentru o parte dintre aceste investiții școlare au fost alocate în anii trecuți de către chiar același executiv, care acum pare că a uitat oportunitatea și necesitatea probată deja a acestor obiective, pe care le flutura pe lista realizărilor guvernării expiratului serial Boc.

Dar s-au sucit în stilul caracteristic. Nu rămâne decât să recunoască hăhăind că au greșit, că banii s-au risipit și că trebuie să înceapă negocierile pentru noi împrumuturi pe piața externă. Aceste investiții executate și apoi lăsate pradă paraginii sunt exemple bune de bani risipiți în vânt pe proiecte fără o analiză a durabilității și o anticipare a rezultatelor sau a eficienței.

Un studiu al situației din învățământ ne demonstrează că aproape 2.000 de școli și grădinițe funcționează fără autorizație sanitară, din lipsă de utilități sau reparații neterminate, iar, drept consecință, unii elevi vor fi nevoiți să facă naveta sau să învețe în două sau trei schimburi.

În plus, programa școlară este nereformată, studiul efectuându-se după o curriculă școlară sufocantă, învechită, mult prea teoretizată și neatractivă. La ora actuală, 60% din locurile la licee au specializări teoretice și vocaționale și se adresează unui procent de doar 20% din piața muncii.

Situația profesorilor e dezastruoasă, încât mulți preferă să-și ia concediu fără plată și să presteze alte munci, mai bine remunerate. Tăierea de salarii i-a aruncat la limita subzistenței pe mulți dintre ei sau le-a anulat recompensele dobândite prin ani de vechime sau promovarea unor grade profesionale. Oficial, veniturile s-au redus cu 25%, dar, efectiv, tăierea sporurilor și eliminarea altor avantaje duc la o scădere chiar de peste 50%, în unele cazuri. În viitor, auspiciile nu sunt cu nimic mai bune, noua lege a salarizării unice menținându-i sub media grilei, cu indicii semnificativ micșorați, chiar față de nivelul actual.

O profesie cu înalte cerințe vocaționale și disponibilitate de sacrificiu ca aceea de dascăl, e greu să fie practicată la standarde înalte, în aceste condiții umilitoare din prezent, de grijă pentru ziua de mâine. Adăugate la celelalte constrângeri, demoralizarea și demotivarea cadrelor didactice nu fac decât să scadă din calitatea actului de învățământ, deja compromis.

Cu toate acestea, domnul ministru al educației, într-un discurs demagogic de început de an sau acces de naivitate debordantă, se declara mulțumit, spunând că este cel mai bine pregătit an școlar de până acum.

Păcat că profesorii nu sunt în asentimentul domniei sale și nu mai cred decât în aplicarea propriei legi a haiduciei pentru rezolvarea problemelor lor.

Vă mulțumesc și doresc mult succes în noul an școlar tuturor elevilor și cadrelor didactice!

  Carmen Axenie - Despre morala fiecărei zile în politica românească;

Doamna Carmen Axenie:

"Despre morala fiecărei zile în politica românească"

După cum bine știți, astăzi, creștinii ortodocși s-au strâns la chemarea Bisericii pentru a fi laolaltă la sărbătoarea Înălțării Cinstitei Cruci. Această sărbătoare, care se ține încă din secolul al IV-lea, ne reamintește că, în viața aceasta, ajutorul lui Dumnezeu este fundamental, fie că ești împărat, fie că ești un om simplu. Dar, pe lângă aceasta, ne mai spune ceva, anume că noi înțelegem purtarea de grijă a lui Dumnezeu abia atunci când, în momente cruciale, socotind epuizate modalitățile omenești de a ieși din impas, ridicăm ochii și inimile spre cer. Ne facem semnul sfintei cruci și ne întărim, ne liniștim și căutăm să privim lucrurile cu mai multă răbdare și înțelepciune.

Acolo, în biserici, semenii noștri se roagă pentru noi astăzi ca să le fim de folos lor și copiilor lor, adică prezentului și viitorului acestei țări. Cu acest gând al recunoștinței față de aceste fapte bune, doresc să vă spun astăzi câteva cuvinte.

De la primul legislativ al României postdecembriste și până astăzi, parlamentarii au inițiat și votat mii și mii de legi. Socotesc că nimeni dintre noi nu am putea cuprinde dintr-o privire acest uriaș mozaic al legilor. Noi, parlamentarii români, am încercat să îmbunătățim multe situații de-a lungul anilor. De multe ori nu am reușit aceasta. Drumul de la bunele intenții până la realizarea lor a fost deseori presărat cu fel de fel de obstacole. Dar alteori, și faptul acesta l-a sesizat în multe rânduri poporul care are lumina credinței și arta măsurii, anumite legi nu s-au articulat cu morala creștină. Aceasta din urmă evidențiază întotdeauna valoarea persoanei umane și frumusețea traiului în comun, după modelul vieții creștine.

Am auzit cu toții de-a lungul acestor ani cuvinte aspre, dar adevărate la adresa Parlamentului: "Faceți politică fără Dumnezeu" sau "Nu vă mai interesează de cei care v-au ales". Cum putem să îi convingem pe cei care ne spun acestea că le vrem binele, când noi legalizăm vânzarea drogurilor, discutăm legalizarea prostituției, a vrăjitoriei, a căsătoriilor între persoane de același sex, a obligativității de a trăi într-o societate a suspiciunii și a monitorizării totale a celuilalt? Oare nu sunt acestea legi care bulversează societatea? Parcă îi și aud pe unii care vor spune: "România modernă trebuie să se schimbe la față, cu orice risc, cu orice preț. Să lăsăm în urmă cadavrul societății tradiționale și să ne aruncăm fără zăbavă în valurile viitorului".

Stimați colegi, să nu uităm cumva ceea ce poporul știe foarte bine. România a fost, este și trebuie să rămână o țara creștină pentru ca și ajutorul lui Dumnezeu să rămână cu noi. Voi încheia cu un exemplu din parlamentul colegilor noștri din Israel. A doua zi după ce s-a votat legea căsătoriei între persoane de același sex, un mare cutremur a zguduit Țara Sfântă. Atunci, un parlamentar a urcat la tribună și a spus: "Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu și El ne-a dat un semn pe măsură".

Să învățăm din toate acestea și să nu punem, din pricina crizei, valoarea omului sub valoarea banului.

  Valeriu Alecu - declarație politică cu tema Cum vom sprijini fermierul român?;

Domnul Valeriu Alecu:

"Cum vom sprijini fermierul român?"

Nu cred că mai sunt cuvinte pentru a exprima starea de insatisfacție a fermierilor români față de politica agricolă din România și lipsa totală de sprijin pentru activitatea acestora.

Oameni politici, jurnaliști și chiar cetățenii simpli reclamă zilnic inflația prețurilor produselor agro-alimentare, precum și calitatea din ce în ce mai scăzută a produselor de origine străină. De asemenea, în lipsa produselor românești, consumatorii români sunt din ce în ce mai nemulțumiți de faptul că sunt constrânși să consume produse din import, în producerea cărora se utilizează substanțe chimice sau amelioratori, soiuri modificate genetic cu efete negative asupra calității și gustului produsului și poate chiar asupra sănătății oamenilor.

Nu am afirmat niciodată că elaborarea și implementarea unei politici agricole coerente la nivel național ar fi un moft, ușor realizabil. Istoria Uniunii Europene a demonstrat că acest sector este cel mai complex domeniu de decizie și cu un impact semnificativ asupra produsului intern brut.

Speranța mea se leagă de înțelepciunea și experiența extraordinară a noului ministru însărcinat cu miile de probleme ale agriculturii românești, pe care atât eu, personal, cât și opoziția parlamentară îl învestește cu o încredere fără precedent pentru un ministru în ultimii 20 de ani.

Toată această încredere va trebui, însă, să se fructifice în veritabile politici orientate către fermierii care desfășoară activități licite, în sprijin real către cei care cultivă suprafețele și nu către cei care obțin subvenții pentru suprafețe lăsate în paragină, pentru cei care se află în dificultate pentru că rezultatele muncii lor se orientează către piață și nu către rețelele subterane ale economiei agrare.

Și economia agrară oficială, asemeni celorlalte ramuri ale economiei, trebuie încurajată. Chingile politicii agricole comune sunt încă destul de largi în România, permițându-ne încă sprijin pentru semințe, un minim ajutor pentru combustibil și deplin ajutor pentru infrastructura agricolă, de la drumuri agricole, sisteme de irigații, până la mașini și utilaje specifice.

Pe termen scurt, obiectivele politicii agricole trebuie îndreptate numai către cei care orientează produsele către piață și plătesc în mod corect obligațiile către stat. Ei sunt ținta politicii noastre, nu economia subterană, nu fermele de subzistență. Până să ajungă să adauge valoare la exporturile românești, fermierii români vor trebui să distrugă definitiv concurența pe piața locală, căci, fără niciun fel de superlative, faima agriculturii românești ar fi păcat să piară.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică: Județul Botoșani aparține României!;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Județul Botoșani aparține României!"

A devenit deja un negru obicei acela prin care toți oamenii politici compătimesc sărăcia, efectele calamităților naturale, infracționalitatea și Dumnezeu știe câte alte probleme nu afectează județele din nordul țării.

Nu a devenit, însă, în ultimii douăzeci de ani, un obicei acela de a construi strategii clare de dezvoltare, de a aloca prin prevederi bugetare stricte sume pentru investiții locale sau regionale, nu a devenit nicidecum un obicei acela de a elimina disparitățile de dezvoltare economică și socială între regiunile țării.

Pe fondul unei astfel de stări de lucruri, județul Botoșani nu mai domină statisticile naționale doar la cea mai mare rată a șomajului, cel mai mic salariu mediu, cea mai mică productivitate a muncii, cea mai defectuoasă infrastructură, dar și la cele mai mari amenințări demografice pentru populația locală.

Natalitatea extrem de scăzută, completată de serviciile medicale deficitare cu impact asupra unei rate a mortalității infantile demnă de secolul trecut, au creat un climat de incertitudine și lipsă de speranță fără precedent.

Bruma de tineret care mai populează așezările sunt deja în căutarea unui loc de muncă în străinătate, dacă nu au reușit deja să plece, iar activitățile economice locale, chiar și cele agricole sunt în pericol, pentru că nu mai pot fi sprijinite decât de botoșăneni de vârsta a treia.

Există soluții și ele sunt la îndemâna noastră. E vorba despre investițiile reale și despre promisiuni sau proiecte demarate și niciodată finalizate. Botoșaniul poate deveni puntea economică de legătură a Europei cu nord-estul continentului și poate redeveni un pol de prestigiu al economiei agro-alimentare.

Plătiți bine și cu perspectiva construcției unei vieți decente, tinerii vor considera mai profitabil să se întoarcă în satul natal decât să ia drumul străinătății.

  Răzvan Mustea-Șerban - declarație politică cu titlul Lecții de solidaritate de la oamenii școlii către politicieni;

Domnul Răzvan Mustea-Șerban:

"Lecții de solidaritate de la oamenii școlii către politicieni"

Doresc să încep intervenția mea reiterând o idee pe care am mai exprimat-o de la această tribună, aceea că școala românească reprezintă una dintre soluțiile viabile și pe termen lung la problemele cu care se confruntă țara noastră, prin educația trainică pe care o dă tinerei generații și prin valorile adevărate pe care le transmite copiilor români. În vremuri grele, trebuie să ne gândim la viitorul copiilor noștri și cred că cel mai sigur mod de a-i proteja de vicisitudinile vremurilor este să învestim în educația lor.

În calitate de aleși uninominal în Parlamentul României, cred că este de datoria noastră să ne implicăm în găsirea de soluții pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă sistemul educațional și împreună cu toți membrii comunității și cu factorii decizionali din administrația locală și centrală să redăm școlii locul pe care îl merită în societatea românească.

Din păcate, începutul anului școlar 2010-2011 ne înfățișează o clasă politică blocată în clișee cu pronunțat iz electoral și încă prea puțin convinsă că școala nu este un instrument de adunat voturi. Toate canalele media abundă în declarații politicianiste prin care se critică nerealizările din sistem. Se refuză cu obstinație să se constate și lucrurile bune și, lucrul cel mai grav, nu se oferă soluții pentru îmbunătățirea situației.

Ca și cadru didactic, dar mai ales ca și părinte, mi-am pus mari speranțe că noua Lege a educației va reprezenta un pas înainte în ceea ce înseamnă așezarea școlii pe fundamente corecte și în redefinirea rolului pe care îl au toți participanții la procesul educațional. Încă mi-e străin motivul pentru care această lege, care reprezintă, din punctul meu de vedere, un progres important al sistemului educațional românesc, stă blocată de luni de zile într-o comisie de specialitate a Parlamentului României. Mă întreb cine are interesul ca un nou an școlar să înceapă fără a defini noi principii de funcționare ale unui sistem învechit, care, în mod evident, își arată astăzi limitele. Consider că, după douăzeci de ani de experimente nereușite, România merită șansa de a se dezvolta printr-o resursă umană educată, responsabilă și implicată în construcția propriului viitor.

Cu toate acestea, nu pot să nu constat că o parte dintre oamenii școlii ne dau adevărate lecții în ceea ce privește solidaritatea în condiții de criza și dedicația față de acest domeniu nobil. Vreau să mulțumesc pe această cale conducerii unuia dintre liceele din colegiul pe care îl reprezint, care a reușit mobilizarea elevilor și profesorilor într-un efort de a finaliza curățenia din parcul școlii, în condițiile în care fondurile alocate de către autoritățile de resort pentru aceste activități au fost insuficiente. Sunt sigur că exemplul pe care l-am dat nu este unul izolat, iar astfel de inițiative ne arată că nici măsurile de austeritate și nici alte condiții potrivnice nu pot diminua dragostea de școală.

În încheiere doresc să urez, alături de dumneavoastră, un nou an școlar plin de satisfacții și împliniri tuturor cadrelor didactice, elevilor și părinților și fie ca înțelegerea, înțelepciunea, dedicația și valoarea să fie axele directoare după care se va ghida activitatea noastră viitoare.

  Alin Silviu Trășculescu - declarație politică: Să nu uităm să celebrăm democrația!;

Domnul Alin Silviu Trășculescu:

"Să nu uităm să celebrăm democrația!"

"Democrația este un sistem politic imperfect, cel mai bun, însă, pe care omenirea le-a inventat până acum!" spunea, în urmă cu mai bine de jumătate de secol, Winston Churchill.

În acest sens și pentru că prea mulți oameni s-au jertfit și prea multe state ale lumii au luptat de-a lungul anilor pentru câștigarea sau recâștigarea drepturilor și libertăților individuale, în data de 8 noiembrie 2007, Adunarea Generală a ONU a proclamat ziua de 15 septembrie ca "Ziua Internațională a Democrației".

Aș dori să reamintesc că, pe 16 septembrie 1997, Consiliul Interparlamentar, reunit la Cairo, semna un document, cu rezonanță mondială, ce avea să poarte numele de "Declarația Universală asupra Democrației" și care conținea dezideratele principale ale extinderii democrației pe întreaga planetă, atât în interiorul statelor, cât și în relațiile dintre ele.

Nu cred că noi, românii, ar trebui să trecem cu indiferență peste un astfel de eveniment, mai ales că în luna decembrie vom sărbători douăzeci și unu de ani de la recâștigarea propriilor drepturi democratice. În ciuda crizelor, a sfidărilor și dificultăților pe care țara noastră le traversează, democrația din România există, chiar și imperfectă, și ne creează toate premisele de a ne bucura de toate drepturile și libertățile cetățenești.

România, țară care, poate, prețuiește recâștigarea valorilor democratice mai mult decât alte state, care nu au înregistrat în istoria lor regimuri opresive sau totalitare, trebuie să devină un adevărat promotor regional al valorilor democratice în regiune. Sunt state în regiune care au nevoie de sprijinul și experiența noastră în a depăși momente critice și a alege pentru popoarele lor regimul care garantează cel mai bine drepturile și libertățile individuale.

  Eugen Constantin Uricec - declarație politică: Cum a început școala?;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Cum a început școala?"

Încercând să ne detașăm de puternicele emoții ale primei zile de școală, ca oameni politici trebuie să privim cu multă atenție la auspiciile sub care a început noul an școlar.

Lipsa severă a resurselor bugetare, restructurarea rețelei școlare, precum și restructurarea numărului de cadre didactice din sistemul educațional românesc nu avea cum să nu aibă puternice ecouri în toată țara, în toate școlile, liceele și grădinițele, în toate familiile care au copii școlari sau preșcolari.

Din pricina încăpățânării nejustificate a opoziției parlamentare, în anul 2010 am pierdut șansa de a deschide un adevărat nou an școlar, care să se ghideze după o nouă lege a educației, modernă, eficientă, adaptată noilor condiții socio-economice din România.

În aceste condiții, este datoria noastră, a tuturor oamenilor politici, o datorie pentru care am depus jurământ de credință la începutul mandatului, de a veghea ca soarta educației copiilor români să nu rămână un alt subiect abordat doar în campanii electorale și fără efecte în realitate.

De ani de zile declarăm obligatorie asigurarea unei finanțări de minimum 6% din produsul intern al țării pentru educația românească, slogan și prevedere legală ignorată an de an.

În privința investițiilor în instituțiile școlare, a îndeplinirii condițiilor igienico-sanitare, a asigurării unui minim de logistică pentru desfășurarea actului educativ, s-au făcut pași importanți, chiar dacă mai sunt încă multe de făcut. Mult mai important și mai grav, însă, cred că este migrația masivă a personalului didactic bine pregătit, cu ani de experiență în învățământ, care nu mai are niciun fel de stimulent să rămână la catedră.

Ceea ce toți oamenii politici au uitat, au ignorat sau, mai grav, n-au știut, este că educația se face de oameni pentru oameni. Or, cine pierde acest lucru din vedere este imposibil că va putea realiza obiectivele unei educații moderne.

Soluțiile acestei probleme sunt simple și cred că stau la îndemâna noastră, a tuturor. Imediat, dar absolut imediat finalizării procesului de restructurare, stimularea pe cale salarială a cadrelor didactice trebuie să devină realitate. Dacă restructurarea se va realiza în termeni reali, nu pot să nu propun ministerelor abilitate reanalizarea grilei privitoare la salarizarea cadrelor didactice. Valoarea din sistem se va putea menține numai cu o salarizare adecvată, iar dacă cineva mă va întreba de ce propun aceste lucruri, îi voi răspunde ferm că, personal, consider că importanța socială a muncii dascălilor ar trebui să fie cea mai mare pentru români și România.

Pentru investițiile pe care le vom realiza astăzi în educație, vom culege roadele peste ani de zile. De aceea decizia nu așteaptă niciun fel de amânări, scuze sau piedici.

  Dan Ilie Morega - declarație politică cu subiectul Starea necorespunzătoare a autostrăzii A1 pune în pericol siguranța rutieră în sezonul rece;

Domnul Dan Ilie Morega:

"Starea necorespunzătoare a autostrăzii A1 pune în pericol siguranța rutieră în sezonul rece"

Cunoaștem cu toții că starea generală a drumurilor europene sau naționale, dar și lipsa de operativitate în intervenții rapide de reparare la timp a acestora au condus la cheltuieli mult mai mari. Un exemplu în acest sens îl constituie drumul european Pitești-Râmnicu-Vâlcea, care a necesitat reparații și acoperirea cu un covor asfaltic de uzură pe o porțiune de peste 50%.

Din nefericire, în loc să se tragă învățămintele necesare, asistăm la un fenomen repetitiv cu autostrada A1 Pitești-București. Pe ambele sensuri de circulație, aceasta prezintă fisuri și degradare pe toată lungimea.

Dacă până cel târziu în luna octombrie nu se vor concentra toate forțele în vederea reparării și acoperirii cu strat asfaltic de uzură, la iarnă, din cauza intemperiilor (apă, îngheț-dezgheț), autostrada A1 va reprezenta un pericol pentru siguranța traficului rutier.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată A început cel mai trist an școlar din istoria postdecembristă;

Domnul Teodor Atanasiu:

"A început cel mai trist an școlar din istoria postdecembristă"

Un nou an școlar a început cu stângul, în aceste zile de septembrie. Din păcate, este primul an care deschide școlile dezolant de trist, cu prea mulți părinți săraci, cu mare parte din școli nerenovate, insalubre și neautorizate sanitar, deși ministrul educației susține cu totul altceva, cu elevi debusolați, triști, și, mai ales, cu extrem de puțini profesori rămași în sistem.

Unul din zece elevi, adică peste 320.000 de copii vor merge în continuare în școli fără apă curentă și grupuri sanitare. Aproape 30% din numărul de școli existente nu au primit autorizații de funcționare, adică peste 5.900 de unități, conform datelor oficiale comunicate de minister. Ministrul de resort a anunțat concedierea a 10.000 de angajați din cei 370.000, iar alte zeci de mii pleacă de bună-voie, din cauza salariilor de mizerie la care s-a ajuns în domeniul educației.

Premierul Boc se laudă în prime-time că este cel mai reformist premier de care au avut parte vreodată românii. La auzul unor astfel de declarații, stupefacția este mare pentru orice contribuabil din țara asta care se lovește la fiecare pas de efectele măsurilor dezastruoase întreprinse de cele cinci guverne reformiste. Dar, cine știe, poate miniștrii domnului Boc au aplicat reforma de care ne tot vorbesc într-o altă țară, în care trăiesc bine dumnealor, dar de care noi nu am aflat încă și, în niciun caz, în cea falimentară în care abia mai respiră, de atâtea poveri și neajunsuri, cele câteva milioane de români rămași ca supraviețuitori.

Dacă prin reformă, guvernanții portocalii înțeleg doar sărăcie acutizată, concedieri în masă, proteste nesfârșite și, eventual, cât mai multă muncă voluntară, prestată cu maximă condescendență din partea rarilor profesori rămași pe baricade, atunci, da, acești măreți reformiști și-au îndeplinit obiectivele!

Probabil, punerea pe butuci a sistemului de educație românesc a constituit prima prioritate a celor cinci guverne bociene, conduse spre aceste impresionante culmi de însuși președintele Băsescu, cu toată energia de care dispune.

Dacă reformă înseamnă, domnilor Boc și Băsescu, în accepțiunea dumneavoastră, doar celebra promisiune, legiferată în campania din 2008, dar neonorată niciodată, referitoare la faptul că profesorii vor fi mai bine plătiți (cu 50%) decât până la acea dată și repuși în drepturi cum se cuvine, după o lungă perioadă de discrepanțe față de alte categorii sociale, da, ați reușit să-i "mulțumiți" pe deplin, după reducerea veniturilor acestora, de la 1 ianuarie 2010, cu peste 40%.

"Suntem conștienți că fără o educație de calitate, România nu va putea să-și privească viitorul cu încredere și de aceea recredibilizarea învățământului este principala misiune a mandatului meu", le-a transmis domnul ministru Funeriu, în direct, la deschiderea anului școlar, atât părinților, cât și elevilor din România.

Aproape că poți rămâne fără replică atunci când constați că visele miniștrilor portocalii nu reprezintă decât coșmarul unei națiuni și, eventual, doar încă o cantitate impresionantă de vorbe goale, pentru care nu se va face vreodată vreun efort de materializate. La final, nu pot să nu-i pun măcar o singură întrebare domnului ministru Funeriu, după ascultarea unor asemenea incredibile declarații: Domnule ministru, cum aveți de gând să rezolvați problema calității învățământului românesc dacă, în prezent, un profesor de școală generală, proaspăt titularizat, câștigă 400 de lei pe lună, în timp ce salariul mediu pentru învățământul preuniversitar este de aproximativ 900 de lei pe lună? Credeți, domnule ministru, că, în acest secol, mai puteți schimba ceva, în condițiile în care, pe cei pe care doriți dumneavoastră sa-i calificați, cu sume derizorii, președintele Băsescu îi sfătuiește să plece pe alte meleaguri, dacă vor să trăiască mai bine?

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică: În România nu mai sună clopoțelul pentru elevi, ci strigătele protestatarilor pentru guvernanți;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"În România nu mai sună clopoțelul pentru elevi, ci strigătele protestatarilor pentru guvernanți"

De această dată, clopoțelul veseliei nu a mai sunat de intrare în noul an școlar. Au putut fi, în schimb, auzite strigătele profesorilor protestatari, așezați cu mărinimie de guvernanții domnului "Boc al Cincilea" în fața celei mai grele situații cu care s-a confruntat vreodată această grea încercată tagmă.

Elevii s-au trezit în acest an fără profesori la clase deoarece mulți dintre aceștia au fost puși deja pe liber, cu voia Ministerului Educației, care a dispus concedieri în masă în domeniu, începând cu data de 1 septembrie. Alți profesori și-au agățat în cui profesia și au ales calea pribegiei, îndrumați de cel mai bun ghid al țării, nimeni altul decât, bineînțeles, domnul Băsescu, iar cei rămași pe loc de sacrificiu nu au cum să acopere nevoia reală de posturi calificate.

Nicio problemă! Rezolvă instant totul domnul ministru Funeriu, cu suplinitori la îndemână și ajunge imediat la standardele de calitate dorite.

Cu ce sunt răsplătiți profesorii după numeroșii ani de stat la catedră de către cei mai înalți demnitari ai țării, premierul etern și președintele neînfricat? Doar cu sărăcie, șomaj și, mai ales, cu foarte multă critică pentru munca lor fără rezultatele cerute de cei mai calificați miniștri aflați la cârma educației în ultimii doi ani.

Ce ar mai putea face, oare, profesorii altceva decât să protesteze în fața situației fără precedent în care au fost aduși cu bună-știință de cele mai dezamăgitoare și incapabile guverne portocalii?

Meseria de profesor nu a fost niciodată una bănoasă, dar decentă aproape că ajunsese să fie, până în anul 2008, deși mai erau încă multe de făcut pentru a putea fi îndeplinit pe deplin acest deziderat. Nici profesorii nu au avut vreodată pretenția de a fi plătiți cu salarii de lux, la fel ca angajații domnilor Boc, Videanu, Berceanu sau ai doamnei Udrea, de prin instituțiile sau direcțiile protejate de către aceștia, cu prețul furiei unui întreg popor.

Dar decența în veniturile meritate și-au clamat-o întotdeauna dascălii noștri și acest drept nu le poate fi îngrădit și nici înșelat fără scrupule, la infinit, așa cum au procedat, in corpore, conducătorii pdl-iști după ce și-au văzut sacii în căruța plină de minciuni.

Dacă și președintele Băsescu a ajuns să le spună profesorilor că cele 16 ore pe zi muncite de un profesor într-o săptămână nu se pot compara, pentru nimic în lume, cu cele 16 ore prestate, cu mult sârg, de dumnealui, într-o singură zi, de ce ne-am mai mira că la acest început de an școlar mulți dintre profesorii români au ales să nu se mai întoarcă la catedră, ci să-și caute soluții în alte domenii, recurgând la noi meserii, căutate în alte țări, care să le ofere în cele din urmă doar un trai decent?

  Marin Almăjanu - declarație politică cu titlul Este o certitudine: 2011 va fi și mai greu pentru România;

Domnul Marin Almăjanu:

"Este o certitudine: 2011 va și mai greu pentru România!"

După ultimele aprecieri ale specialiștilor în domeniu, dar și conform rezultatelor economice obținute ca urmare a măsurilor de austeritate întreprinse de puterea portocalie, se pare că dezastrul economic în care România se afundă, cu aportul întregii energii guvernamentale, nu se va sfârși curând, așa cum ni s-a tot "jurat", ba chiar va fi mult mai profund în anul următor.

Un prim semnal al acestor negre previziuni este dat chiar de știrea promovată, nu întâmplător, la bursa zvonurilor, de către președintele Băsescu și ale sale ecouri guvernamentale, referitoare la faptul că România are nevoie, din nou, de un împrumut de la FMI.

Ni s-a promis că măsurile de austeritate drastice, luate de la 1 iulie a.c., deși cele mai grele din Europa, sunt foarte necesare României pentru a grăbi ieșirea din criza fără precedent în care aceasta se blocase de prea multă vreme! Dar surprizele neplăcute, anunțate mai mult sau mai puțin voalat de către domnul Boc sau alți guvernanți pdl-iști, nu mai contenesc să ne copleșească prezentul și, din nefericire, pe termen nelimitat și viitorul.

În ultimii doi ani nu am avut parte de vești bune în ceea ce privește oprirea prăbușirii tuturor indicatorilor economici, decât sub formă de promisiuni mincinoase, care s-au dovedit ulterior a fi cele mai mari aberații emise vreodată la Palatul Victoria.

Ni s-a tot spus că miliardele de euro împrumutate necontenit sunt pentru investiții masive în infrastructură și pentru crearea a cât mai multor locuri noi de muncă, dar, în realitate, acestea s-au dovedit a fi doar cârpeli ale găurilor bugetare prin care s-au tot scurs bani grei, însă absolut necesari pentru contractele cu destinații trasate privilegiat de PDL.

Ni s-a promis modernizare, calitate, într-un cuvânt reformă profundă și susținută atât în educație, cât și în sănătate, dar avem parte, în schimb, de cele mai grave falimente ale celor mai importante domenii pentru orice națiune sănătoasă.

Nici măcar acum, în al treisprezecelea ceas al coșmarului în care se tot zbate economia românească, guvernanții domnului Boc nu dau vreun semn de trezire la realitate și nici nu par a fi impresionați de strigătele de disperare ale mulțimilor pe lângă care aceștia mai trec cu diferite ocazii.

Nu le pasă nici premierului Boc, nici pdl-iștilor săi imperturbabili, că toți cetățenii sunt din ce în ce mai sătui de minciuni și lașitate, că aceștia îndrăznesc să se revolte de fiecare dată când îi văd prin preajmă pe oficialii portocalii sau că, efectiv, românii nu mai au vreo posibilitate să meargă mai departe plini de datorii și fără soluții pentru ziua de mâine.

Din cauza prezentului sumbru, impus cu forța de către cei ce țin să rămână conducători cu orice preț, nu mai putem resuscita nici șansele viitoare de supraviețuire. Într-o țară guvernată doar pentru buzunarele portocalii de partid, acestea au fost îngropate, fără scrupule, pe termen nelimitat.

Ne mai rămâne ceva, oare? Exodul medicilor este urmat acum de cel al profesorilor și, probabil, în curând, va fi urmat de cel al tuturor românilor.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică: Boc al Cincilea, mândru de performanțele sale falimentare;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

«"Boc al Cincilea", mândru de "performanțele" sale falimentare»

Ne-am despărțit de mai bine de 20 de ani de faimoasa "epocă de Aur", care ne-a ținut în frig, întuneric, sărăcie și în extrem de multă minciună și demagogie, cu prețul multor sacrificii, umane în mare parte, ca să ajungem acum, în anul 2010, să ne îndreptăm vertiginos spre aceeași nefastă direcție.

În ultimii doi ani am avut parte de cei mai demagogi, corupți, mincinoși și incapabili conducători din toată perioada postdecembristă, dar, cu toate acestea, fiecare român a mai îndrăznit să spere că lucrurile nu vor degenera într-o măsură atât de mare încât premierul în funcție să aibă tupeul să ne cosmetizeze permanent realitatea, după bunul său plac și al șefului său suprem.

Domnul "Boc al Cincilea" ne prezintă, ori de câte ori are ocazia, dezastrul măsurilor sale, de un haotism nemaiîntâlnit în Europa, ca pe cele mai inteligente și necesare reforme, care au avut magnificul rol de a ne salva de la prăpastia în care tot dumnealui și ale sale cinci guverne ne-au aruncat.

Spre disperarea românilor, toleranți o vreme la acest stil, de make-up artist, al domnului Boc (care vede realitatea de fiecare dată cu alți ochi, decât toți experții și analiști români sau străini), această șmecherie, dezavuată deja de rezultatele dezastruoase obținute cu fiecare trimestru care mai trece, nu mai poate acoperi în continuare eșecul instalat cu desăvârșire în mai toate domeniile.

Promisiunile veșnice ale celui de al cincilea premier Boc, că de luna viitoare sau din trimestrul următor ne va fi cu siguranță mai bine și economia românească va reînvia, ca urmare a inovatoarelor și inteligentelor sale idei, care au doar rolul de a căpușa profund resursele firmelor supraviețuitoare, precum și buzunarele fiecărui cetățean, nu mai au cum să înșele la infinit percepția adresanților.

Și, cu toate acestea, "Al Cincilea" recidivează: deși FMI ne avertizează că în 2011 relansarea economiei își va încetini destul de tare viteza, premierul Boc ne liniștește, asigurându-ne că "Marea Sa Reformă" ne va face mândri că existăm pe meleagurile bociene, începând cu anul 2012.

Unul din cei mai mari oameni de afaceri din România, dar și mulți alți analiști economici responsabili susțin că anul 2011 va fi și mai greu decât 2010, că cercul vicios în care ne-au închis măsurile extreme de austeritate marca Băsescu-Boc, nu va fi spart cu vreo revigorare a economiei, iar premierul revine cu optimismul său debordant și ne prezintă falimentul ca pe cea mai importantă și reală reformă economică și socială pe care numai dumnealui și al său viteaz partid au fost în stare să o implementeze.

Nu pot trage decât o singură concluzie după toată această insistență fără fond a cacialmiștilor portocalii, cum că ei și numai ei sunt promotorii "Marii Reforme" din România: în viziunea clară a oricărui pdl-ist, dar în special în cea a celui de-al cincilea premier, prin reformă se înțelege: sărăcie, faliment, pensii și salarii tăiate sângeros de tare, impozite cât mai multe, taxe pe aer și pe viață, șomaj total și convulsii sociale zilnice.

  Radu Stroe - declarație politică intitulată Remanierea guvernamentală față cu criza;

Domnul Radu Stroe:

"Remanierea guvernamentală față cu criza"

Recenta reconfigurare guvernamentală a consfințit, într-un ambitus temporar relativ mic, al cincilea guvern condus de Emil Boc. Remanierea, în sine, este un act constituțional, legitim, dezirabil atunci când situația o impune. Așa cum am văzut, covârșitoarea majoritate a celor numiți în noul Cabinet Boc V nu au o imagine bine structurată, sunt chiar necunoscuți, aleși parcă din garnitura de rezervă a partidului. Și, cel mai rău, acest lucru se întâmplă în contextul în care România alunecă fără oprire pe toboganul crizei, iar țara este afundată într-o datorie fără precedent.

Ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, președintele Traian Băsescu declara, după întâlnirea cu șeful FMI în România, Jeffrey Franks, că este de văzut "dacă soluția potrivită este să extindem acordul existent, sau să avem un alt acord preventiv". Întrebarea-cheie este dacă acest împrumut va fi folosit pentru investiții care, la rândul lor, să genereze creștere economică. Dacă nu, pe principiul bulgărelui de zăpadă în rostogolire, va fi nevoie de alte și alte împrumuturi, cu consecințe catastrofice pentru viitorul țării. Vecinii noștri de peste Dunăre, bulgarii, au declarat că ei nu mai au nevoie de vreun împrumut, executivul bulgar luând la timp măsurile necesare.

Pe premierul Emil Boc și președintele Traian Băsescu îi auzim clamând numai cuvântul "austeritate", austeritate pe toate planurile, nicidecum vreun plan fiabil de relansare economică care să facă posibilă o întrezărire a speranței. Nu numai că deriva socială, asociată austerității, nu a putut fi domolită, dar până la sfârșitul anului se vor mai face încă 63.600 de concedieri, "aproximativ jumătate din totalul anunțurilor de restructurarea făcute în spațiul Uniunii Europene".

Economistul Joseph Stiglitz atrăgea atenția că «"promovarea măsurilor de austeritate reprezintă un "pariu greșit" al guvernelor europene"».

Sufocarea populației și a agenților economici prin impozite și taxe din ce în ce mai împovărătoare, lipsa de interes și fonduri cu care se confruntă agricultura (unul din domeniile care ar fi contribuit major la redresarea economică prin potențialul existent), degradarea majoră a învățământului și a sănătății, incapacitatea atragerii fondurilor europene, toate acestea fac din România o țară cu prezent și viitor incert. Mai mult ca oricând, România ar fi avut acum nevoie de somități recunoscute, de profesioniști capabili și responsabili.

Schimbarea la față de conjunctură a "eternalizatului" guvern Boc, nu face decât să confirme teoria maioresciană a formelor fără fond.

  Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică: România lui Boc și Băsescu - țara tuturor aberațiilor;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"România lui Boc și Băsescu - țara tuturor aberațiilor"

Dacă SUA este țara tuturor posibilităților, România, cu siguranță, este țara tuturor aberațiilor. Numai într-o țară ca România se poate organiza o manifestare de genul celei care a avut loc pe 11 septembrie la Miercurea Ciuc. Se știe, sâmbătă, o organizație maghiară din regiune a celebrat împlinirea a 70 de ani de la semnarea Dictatului de la Viena și implicit intrarea în Miercurea Ciuc a trupelor de ocupație hortiste.

Vreau să fiu foarte clar: nu am absolut nimic împotrivă ca minoritățile naționale care trăiesc în România să-și celebreze evenimente marcante ale națiunii lor, indiferent dacă sunt de natură culturală, religioasă sau politică. Dar de aici și până la a se celebra un act care a generat ocupația țării în care trăiesc, un act care a generat numeroase tragedii în rândul populației autohtone, un act care a generat traume care s-au vindecat extrem de greu, este o cale lungă. În ultimă instanță, ceea ce s-a întâmplat la Miercurea Ciuc reprezintă și o încălcare a legii privind arborarea însemnelor fasciste.

Dacă evenimentul de la Miercurea Ciuc reprezintă un fapt grav, extrem de grav este și faptul că autoritățile competente nu au reacționat deloc. De sâmbătă și până marți, la ora la care am conceput această declarație politică, am monitorizat din oră în oră toate agențiile de știri interne. Nu am remarcat nici măcar o dezavuare verbală a manifestării de la Miercurea Ciuc. Este rușinos modul în care s-au comportat autoritățile competente. Niciun cuvânt din zona Administrației prezidențiale. Nu cred că președintele Traian Băsescu sau consilierii domniei sale nu au aflat nimic despre cele întâmplate la Miercurea Ciuc. Nici un cuvânt din partea premierului Emil Boc. Mă rog, domnia sa are o scuză. A fost ocupat cu probleme de ordin propagandistic, pentru că țara trebuia să afle că în 2012 vor fi câștigători cei care susțin PD, UNPR și UDMR.

Ministrul de interne, Vasile Blaga - deși probleme de genul celor de la Miercurea Ciuc intră în fișa postului instituției pe care o conduce - nu a scos de asemenea niciun cuvânt. Iar procurorul general sau Parchetul, care aveau obligația să se autosesizeze, nu au avut nicio reacție. Mi se pare normal, ținând cont de faptul că în ultimul timp procurorii nu au altă preocupare decât să ofere spre publicare probe din dosarele adversarilor politici ai lui Traian Băsescu.

Nimeni nu a sesizat seninătatea cu care primarul municipiului Miercurea Ciuc, fostul nostru coleg de acum câțiva ani, Raduly Robert Kalman, a afirmat că manifestarea este legală, el participând de altfel la ea ținând chiar și un scurt discurs, prezentând "importanța" evenimentului din urmă cu 70 de ani.

Aș vrea să supun atenției președintelui Traian Băsescu, premierului Emil Boc, ministrului Vasile Blaga, a procurorului general, Laura Codruța Kovesi, prefectului județului Harghita și primarului municipiului Miercurea Ciuc, următoarele: știu domniile lor ce s-ar întâmpla dacă etnicii mexicani din Texas ar celebra victoria de la Alamo din 1836? Au auzit cumva domniile lor ca vreodată minoritatea română din Ungaria să celebreze intrarea trupelor române în 1919 în Budapesta pentru a neutraliza agenții bolșevici ai Moscovei care temporar preluaseră conducerea în statul vecin? Credeți că ar fi fost posibil așa ceva în Ungaria? Credeți că este posibil sau este cineva de acord ca etnicii germani din Polonia să sărbătorească pe 1 septembrie intrarea trupelor Wermachtului în Polonia? La toate aceste întrebări, răspunsul este un categoric nu. Dar, repet, România este țara tuturor aberațiilor sub conducerea lui Traian Băsescu și PDL.

Aflu că totuși domnul Băsescu a luat o poziție: "Orice încercare de a oferi puncte de sprijin regimurilor separatiste este o contribuție nefastă la deteriorarea stabilității regionale."

Însă președintele s-a referit la republicile ex-sovietice.

  Ioan Oltean - declarație politică cu titlul Globalizarea, spațiul geopolitic și multiplele lor implicații în plan național;

Domnul Ioan Oltean:

"Globalizarea, spațiul geopolitic și multiplele lor implicații în plan național"

Fenomenul globalizării este acum o etapă certă a procesului general de dezvoltare politico-economică, dar și culturală, a omenirii.

Pentru moment, având în vedere actualele probleme de ordin economic și, implicit, social care ne preocupă, este destul de dificil să vorbim cu certitudine despre efectele de lungă durată ale procesului de globalizare asupra comunității internaționale și implicit naționale. Dar, chiar și acum, este clar că procesul de globalizare are atât un impact pozitiv, cât și unul negativ.

Să le luăm pe rând. Partea pozitivă a acestui proces este că va spori interacțiunea dintre țări, care la rândul ei deschide noi posibilități îndeosebi în sfera economică. Intensificarea schimburilor comerciale, investiționale și tehnologice între diferite regiuni, facilitarea contactelor interumane, sunt, cu siguranță, benefice. Cât despre partea negativă, se știe că odată cu aceasta, globalizarea comportă și noi provocări. Multe "pericole" au un caracter regional sau chiar planetar: catastrofele ecologice și tehnologice, criminalitatea transnațională, terorismul internațional, traficul de persoane etc.

Expansiunea necontrolată a unor modele culturale de calitate îndoielnică aduce un prejudiciu tradițiilor naționale și culturale ale popoarelor, și nu exagerez când spun că poate amenința chiar originalitatea lor. Dar să fim realiști și să recunoaștem că intensificarea procesului de globalizare prezintă chiar și unele pericole pentru economiile naționale. În același timp, din cauza distribuirii neuniforme a avantajelor globalizării, aspectele negative ale acestui proces se pot răsfrânge negativ în special asupra țărilor cu economii mai puțin dezvoltate. Astfel, într-un scenariu considerat de unii ca fiind sumbru, acestea ar putea rămâne departe de progres sau chiar ușor în afara lui.

Creșterea interdependenței în relațiile internaționale generată de globalizare aduce în discuția publică și noi aspecte ale noțiunii de "securitate națională și internațională", crescând numărul factorilor externi care influențează funcționarea societății. De aceea, menținerea stabilității la nivel global, acordarea asistenței în crearea unor astfel de mecanisme internaționale ce ar asigura o dezvoltare durabilă și echilibrată, va deveni o prioritate si una din principalele probleme pentru comunitățile regionale.

Există opinii conform cărora fenomenul globalizării nu ar fi unul nou și necunoscut anterior omenirii. Bazele sistemului economic global au fost puse odată cu descoperirile geografice, dezvoltarea transporturilor și telecomunicațiilor, a întregii economii mondiale. Ceva similar cu ceea ce numim noi astăzi "globalizare" a avut loc și înaintea primului război mondial, când lumea a fost împărțită între marile puteri, devenind astfel mai omogenă. Primul și al doilea război mondial, revoluțiile ce le-au urmat, la fel ca și procesul de decolonizare, au încetinit puțin procesul de globalizare a economiei mondiale. Astăzi, această problemă este din nou pe ordinea de zi a politicienilor și a politologilor.

Mai întâi de toate, globalizarea este un proces geoeconomic și mai apoi geopolitic și geocultural. Acest proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor țări. Se schimbă caracteristicile calitative ale acestor economii care se transformă din niște sisteme închise în elemente ale unui sistem mondial. Se schimbă însăși noțiunea de "economie națională".

În discuțiile despre globalizare apare tot mai des noțiunea de "învinși". Acestea sunt unele pături sociale sau chiar națiuni întregi care s-au trezit în afara dezvoltării economice, fără vreo șansă de a ieși de unele singure dintr-o situație extrem de dificilă, la fel cum circuitul liber al mărfurilor din țările dezvoltate spre țările în curs de dezvoltare diminuează posibilitatea țărilor sărace de a-și dezvolta producțiile în diverse domenii. Astfel, globalizarea este un proces de creare și dezvoltare a unui sistem informațional și financiar unic, care cuprinde întreaga lume și care este legat de accesul absolut la informație, dar și de mișcarea rapidă a capitalului. Aceasta constituie, în fond, cel mai înalt nivel al integrării.

Dacă pe parcursul întregii sale istorii, omenirea nu a făcut altceva decât să schimbe natura, atunci, în prezent, presiunea antropogenă asupra naturii a atins nivelul critic și omenirea nu mai rezolvă problemele apărute prin acomodarea naturii la propriile interese, ci, invers, pe calea acomodării proprii la natură. Pragul creat în urma apariției noilor tehnologii a devenit cea mai profitabilă afacere. Este clar pentru oricine că acest proces duce la schimbări internaționale, deoarece concurența capătă noi resurse.

Aceasta, însă, implică o oarecare destabilizare și o nesiguranță globală.

Globalizarea poate înseamnă și limitarea democrației, deoarece pentru a asigura influența este îndeajuns să poți influența elita, care este un model pentru imitare. În urma acestor activități de lungă durată se schimbă și modelul de conștiință al elitei. Ea începe să gândească puțin altfel, apar noi stereotipuri. «Democrația are nevoie să fie "democratizată"», spune Anthony Giddens, cunoscutul autor britanic al mai multor cărți despre integrarea globală. El menționează în ultimul său volum, "Cum globalizarea schimbă modul nostru de viață", că în prezent cel mai important pentru omenire este dezvoltarea "puterii" și culturii civice, precum și transformarea organismelor transnaționale, așa precum este Uniunea Europeană, în structuri mai deschise și mai responsabile.

Puține teme sunt atât de controversate precum este tema globalizării. Însă, luând la un loc piețele oarecum distanțate și oamenii poziționați în toată lumea, situându-i mental, dar și faptic mai aproape unul de altul, vom simți cu toții o schimbare imensă ce ne afectează pe fiecare dintre noi, fie pe țăranii din Ardeal sau India, pe studenții din Paris sau Sofia, pe bancherii din Zurich sau New York. O astfel de perturbare este greu de ordonat, în special când aceasta este incontrolabilă. De obicei, oamenii se așteaptă la ce este mai rău: ceea ce are valoare în prezent se va pierde și ceea ce va fi pus în loc poate aduce numai rău. Dar mii de specialiști încearcă zilnic să convingă oamenii că globalizarea este, în general, o forță de schimbare spre binele lor.

În ultimii 20 de ani am fost martorii unei creșteri accentuate a standardelor de trai ale populației în mai multe țări ale lumii, dar beneficiile care au fost obținute pot fi pierdute foarte ușor. Sunt voci care spun că problema globalizării este lipsa "feței umane". Probabil ei încearcă să spună că beneficiile globalizării înseamnă doar să-i ordonezi, să-i "înregimentezi" într-un anume fel pe oameni, dar nu este așa. În cele din urmă, niciunul nu a depășit încă baricade reale de ordin conceptual, cerând în primul rând ca eficiența să fie maximizată.

Când se vorbește despre globalizare ca despre ceva care întunecă aspectul uman, aceasta se referă mai mult la faptul că omul simplu crede el însuși că nu va avea niciun beneficiu. Este adevărat că standardele de viață în țările sărace nu se compară cu nivelul celor bogate. Este o tragedie faptul că o pătrime din populația globului supraviețuiește cu un dolar sau mai puțin de un dolar pe zi, iar aproximativ 1, 6 miliarde de oameni trăiesc având un venit între 1 și 2 dolari pe zi. Reducerea unei astfel de extreme a sărăciei este o prioritate pentru toate țările. Desigur, este mai ușor să spui decât să faci.

Dar noi putem să învățăm din exemplele țărilor care au fost odată în curs de dezvoltare și care astăzi au obținut cu succes calificativul de "țări bogate".Globalizarea are un potențial enorm de a genera creștere, dar, de asemenea, să nu uităm că procesul de globalizare poate provoca un status quo, adică integrarea poate slăbi cadrul reglementărilor financiare naționale fără a furniza o alternativă satisfăcătoare.

În ceea ce ne privește, rămân la părerea că nu este momentul să ne retragem din viitor negându-l, sau să ne reîntoarcem la trecut - un trecut al cortinei de fier care ne-a demonstrat nouă, românilor, cu atâta claritate, cum barierele aplicate de unii sau de alții pot numai să facă economia noastră mai săracă.

Stimați colegi, închei acum, spunându-vă că fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan, a fost de părere, la un moment dat, că "...sărăcia este sărăcie nu din cauza globalizării excesive, ci, poate, tocmai din cauza insuficienței ei".

  Mircea Grosaru - declarație politică despre Început de an școlar fără politicieni;

Domnul Mircea Grosaru:

"Început de an școlar fără politicieni"

Anul acesta, începutul anului școlar a fost deosebit față de anii anteriori. Pentru prima dată, după mult timp, evenimentul a avut loc fără participarea politicienilor. Este o schimbare de salutat, întrucât învățământul nu trebuie sub nicio formă politizat. Nu este o platformă pentru campania electorală. Procesul educației este crucial pentru evoluția oricărui popor. El trebuie ferit de lupta între diverși poli de interese. De altfel, legea spune foarte clar că în școală nu este voie să se facă politică. Mulți colegi de-ai noștri au fost sau mai sunt încă profesori. Unii, spre cinstea lor, uită că fac parte dintr-un partid atunci când intră în sala de curs. Alții confundă catedra cu tribuna Parlamentului.

Dincolo de profesia fiecăruia, politicienii ar trebui să aibă o singură preocupare față de învățământ, și anume aceea de a elabora cele mai bune legi pentru sprijinirea procesului pedagogic, de a crea cadrul necesar pentru ca specialiștii din domeniu să își poată desfășura activitatea în condiții optime.

Din păcate, învățământul românesc trece printr-o perioadă foarte grea. Acest an școlar îi urmează celui în care s-a înregistrat cel mai slab procent de promovabilitate la bacalaureat - 67,4% - din ultimul deceniu.

Au existat județe precum Ialomița, Călărași, Dâmbovița și Brașov, în care doar jumătate din numărul candidaților au luat toate examenele. Perspectivele sunt și mai îngrijorătoare, în condițiile în care nemulțumirea cadrelor didactice este în creștere, după micșorarea cu 25 % a salariului. Harul și dragostea de a-i învăța pe tineri vor duce o luptă crâncenă cu disconfortul psihic cauzat de grijile cotidiene.

Este o situație delicată și ne trebuie calm și înțelepciune pentru a trece peste ea. În acest context, revenim și spunem că începutul de an școlar fără politicieni este un important pas în față.

Sperăm că vor urma și alții, în spiritual depolitizării multor domenii de activitate în care clientele politică ocupă locuri nemeritate și care au dus și vor duce în continuare la neprofesionalism și nonperformanțe în domenii în care nu ne mai putem permite niciun moment acest lucru, pentru că intrarea în Uniunea Europeană și din acest punct de vedere implică altceva.

  Mircea Grosaru - declarație politică Sindicaliști sau politicieni?;

Domnul Mircea Grosaru:

"Sindicaliști sau politicieni?"

În această toamnă se anunță ample mișcări sindicale ce pot culmina cu o grevă generală pe termen nedeterminat în sistemul public.

Pentru unii lideri sindicali, va fi momentul oportun să apară pe toate posturile de televiziune și să strige sus și tare cât de nemiloși sunt cu guvernanții, să afirme cât de puternici sunt ei, să amenințe cu paralizarea țării în cazul în care nu li se vor rezolva revendicările.

Se poate ca opinia publică să aibă un deja-vu. E probabil ca filmul acesta să fi mai rulat de multe ori pe micile ecrane. Nu în cadrul cinematecii, ci la emisiunile de știri și talk-show-uri. În primăvara care a trecut, am avut mitinguri care au adunat zeci de mii de cetățeni nemulțumiți, cărora șefii de sindicat le spuneau, prin portavoce, exact ceea ce doreau să audă. Aceiași lideri i-au trimis apoi acasă, promițându-le că va fi bine. Dar nu s-a schimbat nimic. Treptat, sindicaliștii de rând au început să își piardă încrederea în acești lideri, pe care îi acuză că negociază în interes personal și nu al grupului pe care îl reprezintă.

Oare este compromisă mișcarea sindicală când este atâta nevoie de ea?

Da, într-o oarecare măsură. De-a lungul timpului, mai mulți șefi de sindicat au trecut de partea cealaltă a baricadei, după ce au acumulat capital de imagine în timpul momentelor de tensiune socială. Au renunțat la luptă în schimbul privilegiilor oferite de un partid sau de altul. Aceste precedente, coroborate cu pasivitatea suspectă a unora dintre actualii lideri, fac ca sindicatele să nu mai aibă credibilitate. Sunt asemenea unor câini care latră, dar nu mușcă.

În timp ce, în alte țări, sindicaliștii sunt priviți ca o forță teribilă pusă exclusiv în slujba categoriilor sociale, în România ei se confundă, de multe ori, cu o masă de manevră. Fiecare grevă este pusă pe seama intervenției vreunui partid politic. Astfel, este mai ușor ca protestele să fie contracarate.

Este de urmărit care va fi relația dintre sindicate și noul Guvern. Ce răgaz concret le va fi oferit miniștrilor instalați la începutul lunii și care dintre liderii sindicali vor încerca să spele imaginea defavorabilă pe care o au acum.

  Mircea Grosaru - declarație politică Emigrația italiană la Galați;

Domnul Mircea Grosaru:

"Emigrația italiană la Galați"

La începutul secolului 19, Regatul Sardiniei era deja prezent din punct de vedere economic în aria pontico-danubiană, prin navigația comercială; în 1827 se deschisese o agenție consulară în zona Dunării de Jos, în ținutul Basarabiei, la Ismail, devenit porto-franco, iar apoi, în deceniul următor, guvernul regatului sard deschidea consulate în porturile dunărene Galați, în 1833, și Brăila, în 1838. Din 1841 se deschide și consulatul Regatului celor Două Sicilii.

Rapoartele consulare dau mărturie despre creșterea traficului comercial între Regatul Sardiniei și Principatele Române, mai ales după 1837, când Galați și Brăila sunt declarate porto-franco. Unele societăți italiene, în principal cele genoveze, cum erau Pedemonte, Fanciotti, Bega și Lamberti, cu sediul la Galați și filiale la Brăila, ajunseseră la o poziție însemnată în activitatea de import-export, în relație cu principalele porturi italiene și europene. Până la începutul Războiului Crimeii (1856), în mișcarea comercială din porturile de la vărsarea Dunării în mare, navele sarde, prin număr și tonaj, erau depășite doar de cele grecești și turcești, și se aflau în concurență directă cu marina austriacă și engleză.

Mărturie a prezenței consolidate a societăților italiene și a formării unei mici comunități italiene rezidente la Galați o constituie tipărirea unei gazete, între 1846 și 1850. "Dunărea - Il Danubio. Gazetta comerciale, giornale di navigazione e commercio", în italiană și română, unul dintre primele periodice tipărite în oraș, un săptămânal fondat și condus de piemontezul Mario Pietro Cugino, rezident de mai mulți ani în orașul portuar, mai întâi ca agent de comerț, iar ulterior, după obținerea cetățeniei române, devenind inspector școlar și, în cele din urmă, ajungând judecător pe lângă Secția Comercială a Tribunalului local. Jurnalul era tipărit în tipografia italianului Francesco Monferrato, înființată în 1845 și activă până în anul 1871.

Galațiul devenise singurul oraș din țară în care funcționa o bursă de mărfuri în prăvălia negustorului sard Francesco Delvecchio, transferată apoi în "il grande salotto" al proprietarului Vicenzo Fanciotti. Viața italiană la Galați va avea o ulterioară dezvoltare, odată cu crearea Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești (1859), și mai ales după instituirea Principatului României (1866). În cultura vremii, în Italia exista deja o mișcare de opinie filoromână, bazată pe elementele de analogie ale acțiunilor politice în lupta celor două popoare pentru unitate și independență națională și prin punerea în lumină a rădăcinilor comune lingvistice și istorice.

Dincolo de proclamata apărare a principiului naționalității și de simpatia pentru "cealaltă Italie", fiica și sora latină din Orient, activitatea diplomatică a Regatului Sardiniei, favorabilă unificării Principatelor de la Dunăre, trebuie văzută în lumina acordurilor dintre Cavour și Napoleon al III-lea, tinzând a încuraja o acțiune revoluționară unită maghiaro-română antihabsburgică, o insurecție de un tip deosebit, accesibilă mai ales emigranților unguri și polonezi, care se organizau și se înarmau la Dunărea de Jos. Această politică cavouriană era coordonată prin proiectul său strategic, printr-o campanie ce înainta către mijlocul secolului 19, prin intermediul consulilor Strambio la București și Vignali la Galați. Orașul era un punct important în traseul revoluționarilor italieni spre ținuturile poloneze și maghiare.

Nume ca Antonio Dodero sau Davide Vaccarezza, revoluționari apropiați ai lui Giuseppe Garibaldi, și-au găsit protecție în casele gălățenilor. Însuși marele erou al națiunii italiene vizitase orașul dunărean, după cum a reieșit dintr-o scrisoare expediată din Caprera, la data de 1 iulie 1858, fratelui consulului Piemontului la Galați, Giacomo Carpeneti: "Fost-am la Galați către 1826 și mare deosebire trebuie să fie în acel oraș de la acel timp. Îmi amintesc totuși poziția sa foarte frumoasă, care fără îndoială îmi evocă dorința de întoarcere către acea solitudine. Dacă, din întâmplare, vă veți îndrepta din nou spre acele locuri, să nu uitați măcar că le doresc binele și cât mă consider de onorat de a le fi prieten sincer pentru toată viața". (Documento No. 714 - Istituto Mazziniano, Genova).

Galațiul, oraș portuar, s-a găsit de-a lungul istoriei sale într-un contact neîntrerupt cu exteriorul, aici stabilindu-se din timpuri îndepărtate colonii de străini, care alcătuiau la un moment dat o treime din totalul populației sale. Aceste colonii erau formate din evrei, greci, bulgari, ruși, unguri, germani și nu, în ultimul rând, de italieni. Interesele italienilor erau reprezentate din 1859 de un consulat general, iar încă din anul 1834 aceștia se constituiseră în "L'Associazione della Comunità Cristiana di Galazi". Un gazetar local consemna: "Asemenea colonizări cu frați de-ai noștri de la Tibru, le credem nimerite și am dori ca ele să se facă în număr cât se poate de mare pe întinsele domenii ale statului nostru". Din regiunile nordice ale Italiei începură să sosească "în valuri" meseriași sau simpli locuitori ai satelor de munte, preocupați de căutarea unui pământ ce le fusese făgăduit, pentru stabilirea unei gospodării și a unui loc de muncă. Angajați ca buni meșteșugari, după un timp le erau concesionate terenuri pentru gospodărire.

În acest context istoric, în procesul accelerat al modernizării economice, de creare a unor rețele indispensabile de infrastructură stradală, feroviară și edilitară, în țara "surioară latină a Orientului" - cum fusese denumită de scriitorii italieni ai Risorgimentului - firmele de construcții venete și friulane în special, au avut un rol predominant și constant, distingându-se prin profesionalism, seriozitate și eficiență. Prezența mâinii de lucru calificate devenise stringent necesară pentru dezvoltarea țării, angrenată în edificarea unui stat modern după model occidental.

La început, pentru emigranți, condițiile de viață erau precare și deloc satisfăcătoare, pentru că aceștia erau angajați fără nicio garanție și fără niciun contract preliminar, iar salariul era cu totul insuficient la viața scumpă din acel timp. Era de fapt vorba de o emigrație necontrolată a grupurilor de lucrători în căutare de lucru: "Ei ajung neorganizat, lipsiți cu totul de cele necesare și deoarece nu pot să găsească imediat de lucru, locurile de muncă fiind insuficiente și concurența foarte mare, în momentul când pun piciorul pe teritoriul românesc se găsesc în condiții aproape disperate".

În iunie 1876, consulul Regatului Unit al Italiei la Galați, C. Durando, trimitea ministerului de resort un raport plin de date și informații asupra vieții comerciale, asupra compoziției etnice a diferitelor comunități, asupra unor instituții publice și private din oraș, o parte a acestui raport fiind rezervată situației comerțului italian de aici, unde de zeci de ani exista un număr mare de case comerciale italiene stabilite pentru exportul de cereale și importul de orez, de paste, de vinuri și alte articole speciale, cum erau colonialele, produsele de manufactură, toate provenind din depozitele din Genova.

Consulul estima o creștere a schimburilor comerciale italiene, oferea informații asupra numărului și compoziției sociale a comunității italiene: Sucursala locală a Băncii Române, condusă de cavv. Augusto Dall'Orso, Casa Italiana pentru import, patronată de Eugenio Pennazzi, care se ocupa de comerțul cu vinuri, lichioruri și conserve alimentare franțuzești, existența unei școli italiene subvenționată de Italia, frecventată de 60 de elevi și gratuită, având trei profesori franciscani minori conventuali, care se ocupau și de serviciul liturgic în biserica celor 3500 de catolici din orașul dunărean. Cei 60 de copii ai școlii italiene sunt mărturie a formării deja a unei colonii nu temporare de lucrători, colonie ce avea să se consolideze în ultimele două decenii ale secolului.

Trebuie amintit că terenul pe care fusese ridicată biserica catolică, fusese dăruit în 1842 de Principele Mihai Sturza, pe atunci domnitorul Moldovei, biserica fiind construită pe cheltuiala regelui Carlo Alberto și cu contribuția credincioșilor. Cei 3500 de catolici din Galați se compuneau din austrieci, francezi și italieni, în bună parte comercianți, agenți ai companiilor de navigație și de asigurări, tehnicieni și funcționari ai Comisiunii Europene a Dunării, care își avea sediul administrativ central la Galați. În rest, marea majoritate a străinilor catolici, "lumea săracă", era formată din lucrători și angajați temporar, cărora unele state ca Franța, Austria sau Italia le acordau anual ajutoare.

În raportul consular se mai remarcă prezența în teritoriu a unui mare număr de lucrători, în cea mai mare parte proveniți din provinciile italiene venete Udine și Belluno, care desfășurau îndeletniciri specifice și indispensabile în toate sectoarele. Autoritățile consulare se ocupau cu regularitate de această prezență venetă de la Galați și Brăila, mai ales după anul 1890, când fluxul migrator crește în cele două districte dunărene care prezentau în acel timp o dezvoltare edilitară considerabilă, datorită dezvoltării de mari lucrări publice portuare, stradale și urbane.

Elemente de noutate față de perioada precedentă constau în prezența firmelor și societăților italiene venete, piemonteze, marchigiane, romane, care acceptau acționau în colaborare cu statul român atât în construcțiile publice, cât și în lucrările de sistematizare urbană, stradală și feroviară.

În anul 1894, emigrația temporară depășea 5.000 de lucrători, sosiți în general din același Veneto, și care lucrau la căile ferate, tuneluri, poduri, canale și construcții publice și private. În anul următor, emigrația ajunge la 7000 persoane și celor din Veneto li se adaugă piemontezi, napolitani și toscani, implicați în sectoarele de lucru amintite, numărul lor sporind în anii succesivi cu încă 3300 persoane.

Emigrația italiană prinzând o asemenea vigoare, în raportul consular este introdus un tabel, în care lucrătorii erau distribuiți după firmele italiene și străine care îi angajase, după zona în care lucrau și după tipul de activitate desfășurată. Astfel, la Galați, lucrau la cheiul Dunării, la canalizare (sub antrepriza Fratelli Carmiz d'Ancona), la căile ferate (sub antrepriza Curti și Mattioli din Roma), la drumuri (sub antrepriza Vincenzo Lapenna), apoi la cazărmi, la poduri și tuneluri feroviare (sub antrepriza Ferrero), la docuri și în fabrici, la edificiile publice din oraș, în calitate de zugravi, pietrari, la amenajări de terasamente, la extragerea pietrișului și întărirea solului.

În afară de negustori, unii dintre italienii stabiliți la Galați mai erau agenți navali sau reprezentanți pe lângă carantina din port. Micii întreprinzători au încercat să-și croiască un nou destin în portul dunărean. Își deschideau prăvălii cafegii, limonagii, bijutierii, hangii și modistele. Italienii care lucrau în port, aduși de inginerul Anghel Saligny, erau prezențe obișnuite în viața cotidiană a orașului. Funcționarii de la firmele comerciale și de la consulatele sard și napolitan, mai apoi de la Comisiunea Europeană erau în majoritate italieni. Se mai găseau liberi profesioniști, printre care medici, sau profesorii de la Școala comercială sau de la pensioanele private, unde se studia italiana. Un interes aparte îl reprezentau redactorii și tipografii de origine italiană.

O categorie aparte a imigranților italieni o constituia aceea a artiștilor. Exista încă din 1848 o trupă de diletanți care a constituit prima societate filodramatică italiană. Solicitărilor coloniei i-a răspuns un animator al teatrului, pe nume Victor Delmary, care contractează reprezentații de operă italiană la Galați, începând cu anul 1852. Profesorul de muzică Luigi Ademollo înființează un mic teatru, în niște încăperi clădite din lemn și organizează baluri mascate în perioada carnavalului de iarnă. Printre animatori amintim pe Antonio Vernice, impresar și Donato Boldini, coregraf. Dar cea mai remarcabilă personalitate culturală rămâne Fany Tardini, fiică a coloniei și artistă de prestigiu a epocii, care înființează în 1859 o trupă proprie, reprezentațiile acesteia constituind un eveniment pentru publicul gălățean, până prin anul 1900. În domeniul artelor plastice amintim pe Vicenzo Fattorini, sculptor de valoare în marmură și alabastru, pictorii Carlota Zanelli și Attilio Macor, cu frumoase expoziții, librarul Nebunelli, cunoscut propagator de literatură italiană ș.a.

Emigrația temporară italiană se va întrerupe începând cu anul 1915, în momentul declarației de război a Italiei către Austria, când o parte a populației masculine rezidente în România a fost nevoită să se conformeze ordinelor de încorporare emise de patria natală și ca urmare a părăsit țara de adopție. La sfârșitul războiului, conform Anuarului statistic al emigrației italiene din perioada anilor 1876-1925, s-au expatriat în România între anii 1919-1922, dintre acei care plecaseră, 542 rezerviști și 177 membri de familie.

Recensământul italienilor din afara Italiei la mijlocul anului 1927, prezenta un număr de 12.246 de italieni rezidenți în România, dintre care 3.586 erau localizați în districtele consulare de la Galați și Constanța. În afară de imigranții temporari, multe dintre persoane se integrau într-o comunitate permanent rezidentă, membrii acesteia fiind reținuți aici fie de legăturile de familie, fie de interese de durată, de clientela formată sau de obișnuințele de viață dobândite.

Dacă din punct de vedere numeric, emigrația italiană în țara noastră are o mai mică însemnătate, din punct de vedere economico-financiar și profesional are o deosebită importanță. Cei sosiți în țară până la izbucnirea celui de al doilea război mondial, au fost exclusiv lucrători cu o înaltă specializare. Printre ei nu se găseau simpli zilieri sau persoane fără o meserie. Colonia italiană nu se remarca ca aceea elenă prin mari averi acumulate, dar se bucura de recunoașterea de a fi harnică, cumpătată, cinstită și pricepută în toate meșteșugurile pe care le practica.

La Galați, datorită portului său maritimo-fluvial, se consolidează prezența de tehnicieni calificați proveniți din cele Trei Veneții. Ingineri, arhitecți și meșteri constructori, atrași de noile posibilități economice oferite de România, s-au stabilit în principalele orașe ale țării. Pentru majoritatea acestor profesioniști, era vorba de o alegere care le determina destinul. În orașul dunărean își vor găsi împlinirea proiectele constructoare ale inginerului I.B.Giuliani, responsabil, încă din 1894, al Serviciului lucrărilor tehnice al orașului București, și ale arhitectului Angelo Viecelli, emigrat către Muntenia în 1883, apoi stabilit la Barboși, lângă Galați. În acest centru urban, tatăl și fiii Viecelli s-au angajat în construcții civile și de drumuri (exemplu șoseaua de la malul Dunării spre Tulcea etc.). Mai apoi, Angelo, părăsind Galațiul, a devenit un remarcabil arhitect în structuri tehnico-sanitare de pe întreg teritoriul țării. La fel de bine apreciați au fost în localitate arhitecții Guido Marion și Cometto, ale căror frumoase construcții proiectate sunt încă admirate în peisajul edilitar gălățean.

În decursul secolului 20, membrii coloniei italiene din oraș se aflau în evidența Consulatului General al Italiei, condus de diplomați care îndeplineau totodată și funcțiile de delegați ai Comisiunii Europene a Dunării. Comunitatea etnicilor italieni își desfășura activitatea la "Casa Italiană", un așezământ de cultură cu săli destinate activităților cultural-distractive și dotat cu o bogată bibliotecă. Aici se adunau, fără deosebire, constructori, meșteșugari, comercianți, intelectuali, simpli gospodari, împreună cu familiile lor, persoane care au lăsat în urma lor frumoase amintiri materiale și spirituale. Școala italiană funcționa în continuare cu 120 elevi anual, predarea făcându-se în ambele limbi.

Activitatea lucrătorilor specializați, a inginerilor, a arhitecților, care fusese foarte mult apreciată în perioada dintre cele două războaie mondiale, a fost cu brutalitate întreruptă odată cu instalarea regimului comunist, în 1948. Alessandro Vigevani, atașat la Institutul de Cultură Italiană din București și profesor de friulană, remarca atunci: "Odinioară se calcula că emigranții friulani în România erau în număr de circa 20.000. Se vorbea de colonia cea mai numeroasă. Recent numărul lor, din diferite motive, s-a redus mult. În toată România, la 31 decembrie 1948, se aflau 7052 cetățeni italieni, dar de câțiva ani numărul lor tinde să se micșoreze".

Începea pentru rezidenții italieni în România o perioadă de nesiguranță și de rătăcire, datorită crizei grave și a dezintegrării comunității, a dificultății repatrierii și impunerii tot mai presante din partea autorităților românești a obligației naturalizării. Condițiile de existență atât materiale, cât și morale ale etnicilor rezidenți deveniră foarte dificile. Acestea au determinat plecarea în anii '50 a unui număr de persoane de o foarte bună condiție socială și profesională. Soarta celor rămași, a celor care, fie că nu erau hotărâți să-și lase țara unde trăiseră mulți ani, și unde mai posedau oarecare bunuri, fie că nu aveau curajul să înfrunte nesiguranța asigurării unui loc de muncă în Italia de după război, sau că pierduseră orice contact de interese cu țara mamă, devenise dificilă și incertă pentru viitor.

S-a întâmplat un fenomen dureros pentru nu puțini emigranți care au trebuit să ceară cetățenia română. Ei au fost determinați să facă acest pas cu mâhnire și în ciuda sentimentului viu patriotic, care caracteriza comunitatea italiană, de teama de a nu pierde locul de muncă datorită statutului de străin, aflați sub presiunea autorităților mai ales datorită complicațiilor cauzate de ultimul război mondial, fapt care putea să-i ducă la închisoare sau deportare.

Dezagregarea comunității rezidente, exodul miilor de italieni și asimilarea forțată a celor puțini rămași și a descendenților lor sunt mărturia directă a acelor momente istorice dramatice. Supraviețuirea unei identități lingvistice și culturale, naționale și regionale italiene, va deveni foarte problematică în deceniile ce au urmat, până la căderea sângeroasă a regimului dictatorial, de la sfârșitul anului 1989.

Astăzi, după recâștigarea demnității persoanei, ne regăsim noi, descendenți ai celei de-a treia, respectiv a patra generație, care reprezentăm emigrația italiană la Galați. Acești nepoți și strănepoți sunt în continuare păstrători ai bunului simț al limbii și culturii italiene, ai cinstirii muncii creatoare a strămoșilor de sânge, fiind mândri de modelul de viață transmis.

Să încerci recuperarea unui timp pierdut în istorie, pentru reintegrarea în cultura europeană și latină, înseamnă străduința de redescoperire a valorilor umaniste, de regăsire a propriei identități în spațiul patriei în care te-ai născut, în respectul față de patria de sorginte etnică, ca o deplină recunoaștere a sacrificiilor făcute de bunicii și străbunicii care și-au părăsit patria nu din dispreț, ci pentru salvarea și binele familiilor lor.

"A fi etnic în România - scria jurnalistul nostru Virgilio Toso - înseamnă a fi rezultatul contopirii a două nobile popoare. În vine păstrezi sângele a două seminții, o flacără nestinsă, adorația pentru Italia și recunoștința de a întâlni pe zidurile marilor orașe ale țării tale numele bunicilor, străluciți constructori și arhitecți, fapt care te face să fii un fel de păstrător de blazon".

  Mircea Grosaru - declarație politică Harta istorică a comunității din Greci, Tulcea;

Domnul Mircea Grosaru:

"Harta istorică a comunității din Greci, Tulcea"

Comunitatea italiană din Greci s-a născut în momentul în care regele Carol I a chemat pietrarii să muncească la cariera de piatră din munții de lângă comună, în anii 1880 - 1885. Aceștia s-au stabilit în Greci, sat situat în regiunea Dobrogea, din sud-estul României. Colonizarea italienilor în acest loc s-a petrecut în anii 1886-87. Ei munceau piatra și practicau agricultura. De atunci, italienii trăiesc aici împreună cu românii, în bună înțelegere.

Acum o sută de ani, italienii veneau în România primăvara, iar toamna plecau în Italia, acolo unde aveau familiile. Statul român le-a dat terenuri pentru a-și construi case și pământ pentru agricultură, încercând să îi țină legați de acest pământ. Lor le lipsea, însă, o casă a Domnului, astfel că a fost construită o biserică care se numea Santa Lucia. Aceasta era protectoarea ochilor, care erau foarte expuși prin natura muncii pe care o făceau italienii. Biserica Santa Lucia a fost construită în 1912 și l-a avut pe Gustav Meiller drept prim paroh. Altarul a fost ridicat de tâmplarul Ottavio Piuzzi di Maniago. Între cele două războaie mondiale, viața spirituală a italienilor din Greci era de un înalt nivel. Biserica catolică din Greci avea o bibliotecă mare cu cărți, reviste, jurnale și documente valoroase. De asemenea, biserica era locul unde italienii cu mai puțină carte și cultură primeau învățătură. Acolo, ei aflau despre cultura și civilizația italiană. În biserică, parohul a fost și dascăl, până când s-a construit o școală unde au venit învățători din Italia.

Corul bisericii cunoștea cântece religioase în limba italiană pentru toate sărbătorile anului. Școala s-a făcut în limba italiană până când, în 1944, statul a obligat copiii să frecventeze școala română. Școala din Greci se chema "Iridio Montavani", numele unui erou căzut în război și în memoria căruia părintele a donat fonduri pentru construirea ei.

Italienii mai vorbeau doar dialectul folosit în familie și care se mai vorbește și astăzi. Astfel, vocabularul s-a redus semnificativ. În această situație, acum șapte ani, doamna Onțeluș Boro Celia a luat decizia de a începe un curs de limba italiană pentru copiii din comunitate. La început, cursul se făcea fără cărți. Lecțiile erau scrise pe tablă. Apoi, ministrul învățământului a trimis cărți bilingve. În prezent se continuă cursurile în biserică, de către preotul Vicențiu Pal. Elevii nu sunt numai italieni, ci și români.

Cea mai mare parte a tinerilor au plecat de la țară spre orașele unde era nevoie de mână de lucru pentru progresul economiei românești. Astfel, comunitatea italiană din Greci s-a micșorat și numără în prezent numai 70 de familii, toate mixte. Descendenții familiilor au păstrat tradițiile și obiceiurile din secolul trecut. Limba, cântecele, mâncărurile tradiționale, jocurile sportive și ce făceau familiile în lungile seri de iarnă.

La început, italienii din Greci își conservau originea căsătorindu-se între ei. În decursul timpului au apărut familiile mixte. Astfel, limba și tradițiile au început să se diminueze, pierzându-se din originalitatea adevărată italiană.

Cunoscuți ca buni pietrari, italienii din Greci au fost chemați să realizeze diferite lucrări, edificii sociale și culturale în România și în afara granițelor. La Greci au lăsat un monument impozant dedicat eroilor căzuți în cele două războaie mondiale. Au lucrat, de asemenea, la hidrocentrala de la Bicaz, la Casa Albă, la Casa Sporturilor din Constanța, la farul de pe malul Mării Negre, la podul de la Cernavodă, la podul Giurgiu - Ruse. De asemenea, au restaurat monumentul de la Adamclisi, ridicat de romani după colonizarea Daciei. Cu granitul escavat din cariera de la Greci s-a placat un mare stadion în Munchen (Germania).

Trăind între români s-au format familii mixte. În cadrul acestor familii au avut loc schimburi de obiceiuri și tradiții. Încă se prepară paste făcute în casă, gnochi cu cartofi, carne de porc după rețete vechi de o sută de ani. În prezent, la Greci, pietrarii sunt acum români, deoarece italienii bătrâni nu mai pot munci, iar tinerii italieni nu mai practică această meserie.

Raporturile culturale italo - române sunt prezente și astăzi în comunitatea italiană de acolo, deoarece Italia a fost mereu pentru România simbolul latinității. Cultura italiană a intrat în România sub diverse forme.

Cei 50 de ani de izolare și de presiune comunistă au fost caracterizați de momente dramatice. După 1948, autoritățile au interzis toate activitățile comunității italiene în România și le-au confiscat proprietățile, arhivele, documentele și bibliotecile. I-au obligat pe toți cei care erau cetățeni italieni să accepte cetățenia română. În caz de refuz, urma expulzarea. În aceste circumstanțe, mulți s-au repatriat. Celor care au decis să rămână li s-au confiscat pașapoartele. Le-au fost tăiate toate legăturile cu patria mamă, cu cultura italiană și chiar cu limba. Momentul decisiv pentru reluarea legăturilor a fost 1989, după căderea regimului comunist. Astăzi remarcăm o revitalizare a legăturilor întrerupte. În școlile române se studiază din nou limba și cultura italiană.

Cultura circulă fără bariere în interiorul Comunității Europene, favorizând cunoașterea reciprocă a limbilor naționale.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Ceaușescu are de ce să invidieze PDL;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Ceaușescu are de ce să invidieze PDL"

A venit toamna și a început școala. Anul școlar 2010-2011 a debutat cu flori și fluturași. Este vorba despre fluturașii pe care dascălii clujeni și i-au prins în piept și pe care era inscripționată noua stare a sistemului bugetar, minus 25%. În alte părți, protestele au fost mai puțin elegante, profesori și părinți huiduind reprezentanții puterii.

Ieri am aflat vești noi: sindicatele bugetarilor purced la proteste. Unele de stradă, pe 22 septembrie, dar o federație vorbește și de cea mai radicală formă de protest, greva generală, protest ce ar urma să se declanșeze pe 27 septembrie. Ca număr, că or fi 12 sau 34 de mii, probabil că potențialii greviști nu impresionează. Dar ar trebui să impresioneze faptul că este vorba despre funcționari publici cu activități în zona combaterii evaziunii fiscale, funcționari a căror grevă ar urma să afecteze circa 350 de instituții publice. Adică Garda Financiară, Inspecția Muncii, Protecția Consumatorului, Ministerul de Externe, CNSAS, Ministerul Transporturilor, Ministerul Economiei, Garda de Mediu, instituții ale căror angajați sunt afiliați la Sindicatul Național al Funcționarilor Publici. Mai mult, e foarte posibil ca și sindicaliștii din administrația publică să se solidarizeze cu această grevă. Adică alte sute de instituții, în general primării și consilii județene, s-ar putea să aibă activitatea blocată din cauza acestei greve.

Motivele acestor proteste au fost cum nu se poate mai bine prezentate de unul dintre liderii de sindicat. "Funcționarul public este flămând, îndatorat, n-are stabilitatea locului de muncă, stabilitate salarială, iar cu acești funcționari nu se pot combate fenomenele care afectează bugetul de stat, adică evaziunea fiscală, munca la negru, protecția consumatorului". Personal nu sunt de acord cu greva drept mijloc de protest, dar nu pot să nu fiu de acord cu spusele liderului de sindicat. După reducerea salariilor din sectorul bugetar, cei mai afectați s-au dovedit a fi funcționarii de execuție din instituțiile publice și din administrația publică locală. Cea mai mare parte a acestora au salarii mai mici de 800 de lei, iar apropierea iernii, cu toate creșterile de prețuri anunțate, de la alimente la utilități, are darul de a-i îngrijora chiar și pe cei mai bine plătiți. Singurii care par sa stea liniștiți și să nu vadă dezastrul care se apropie sunt guvernanții. Închiși în turnul de fildeș al puterii, ei văd doar ceea ce le convine și le place: ciolanul.

Îl rog pe domnul prim-ministru Emil Boc ca, între două vizite la Palatul Cotroceni, să arunce o privire și asupra lumii reale, lumea în care copiii nu mai stau cu mâna pe telecomandă, pentru că nu mai au televizor sau pentru că locuința lor a rămas fără electricitate. La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, românii sunt mai săraci, veniturile lor sunt mai reduse și speranțele așijderea. Înainte de 1989, dascălii erau respectați, nu doar de elevi, ci și de stat, medicii erau încurajați să-și practice meseria, iar absolvenții școlilor, indiferent de nivel, aveau șansa unui loc de muncă. Și cred că Nicoale Ceaușescu și susținătorii săi ar jubila acum dacă ar vedea cum o duc românii. Sau ar fi invidios pentru că nici în 20 de ani nu a sărăcit țara cum a reușit PDL. Plus că a plătit și datoria externă.

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică: Institutul Cantacuzino a înființat Cutia milei;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

«Institutul "Cantacuzino" a înființat "Cutia milei"»

Încă de anul trecut, Institutul "Cantacuzino" se confruntă cu dificultăți de ordin financiar și organizatoric deosebite. Poate că vă amintiți și dumneavoastră de închiderea unor linii de fabricație, neautorizate, de protestul salariaților de acolo, de necesitatea importării de vaccinuri BCG etc.

Ca membru al Comisiei pentru sănătate, consider că este nevoie să readuc în atenția opiniei publice și, desigur, a Guvernului acest institut ajuns în pragul falimentului... din cauza statului.

Pe scurt, vă spun că, anul trecut, pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul gripei porcine, Ministerul Sănătății a comandat fabricarea a 5 milioane de doze de vaccin, care urmau să fie livrate, ritmic, până în luna aprilie. În februarie, când deja se livraseră 3 milioane de doze, celelalte două aflându-se în diferite faze de producție, oficialii au ajuns la concluzia că, dat fiind numărul mare al refuzurilor de vaccinare, livrarea și producția ar trebui stopate.

Ministerul a achitat comanda integral, însă, în urma verificărilor financiare, institutul a fost obligat să returneze tot ce încasase în plus față de cele trei milioane de doze livrate, deși, repet, cheltuise și pentru restul comenzii nefinalizate. Acest blocaj s-a suprapus celui deja existent, iar Institutul "Cantacuzino" a ajuns să înființeze o "Cutie a milei" online.

Cum suntem prea săraci ca să ne putem permite, la nesfârșit, importul unor vaccinuri mult mai scumpe și se spune și mai puțin performante decât le putem produce în București, le solicit domnilor miniștri ai sănătății și finanțelor să identifice posibilitatea deblocării situației apărute la Institutul "Cantacuzino".

  Manuela Mitrea - declarație politică privind Situația învățământului; închiderea școlilor din mediul rural;

Doamna Manuela Mitrea:

"Situația învățământului; închiderea școlilor din mediul rural"

În aceste zile, la începerea unui nou an școlar, în județul Constanța, 41 de unități de învățământ nu își vor mai deschide porțile. Dintre acestea, 39 provin din mediul rural. Câte or fi la nivelul întregii țări?

Am ajuns în această situație, în condițiile în care în ultimii 20 de ani sistemul de învățământ din România a fost declarat prioritate națională de fiecare guvernare și a suportat atâtea reforme, câți miniștri ai învățământului au fost. N-am avut viziune, ne-a lipsit o strategie coerentă în educație, managementul a fost defectuos, au lipsit investițiile și banii care să-i motiveze pe dascăli. Toate acestea sunt doar câteva dintre elementele care au adus învățământul din țara noastră aici.

Odată cu scăderea nivelului de trai și sărăcirea satului românesc care, oricum, era în urma urbanului, accesul la învățământ a devenit tot mai dificil. În unele sate, cheltuielile instituționale sunt acoperite cu greu. Multe primării nu dispun de sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de menținere a școlii; nici nu se mai pune problema unor lucrări importante de reparații sau de investiții noi în clădiri sau în echipamente școlare.

Stimați colegi, educația are nevoie de o strategie națională coerentă, acceptată de toate forțele politice din țară, pentru că toți copiii trebuie să meargă la școala, atât cei din mediul urban, cât și cei din mediul rural. România are nevoie și trebuie să învestească în pregătirea continuă a oamenilor, capitalul uman fiind cea mai importantă resursă.

  Antonella Marinescu și Eduard-Stelian Martin - prezentarea unor critici la adresa guvernului celui de-al V-lea Boc;

Doamna Antonella Marinescu și domnul Eduard-Stelian Martin:

În intervenția de astăzi - succintă, concretă și fără obsedantele preocupări de a releva sensuri și semnificații - voi releva, prin argumentul faptei, încă o modalitate prin care guvernul celui de al V-lea Boc transformă încet, dar sigur, statul român din stat de drept în stat de drepți.

Concret, prin O.U.G nr. 41/2010 privind unele măsuri de întărire a disciplinei în construcții, onor guvernul celui de al V-lea Boc, sub motivația protejării zonei costiere, prin derogările de la Legea nr. 50/1991 prevăzute în art. 1, că încalcă în mod flagrant autonomia locală și introduce, în mod abuziv, prin prevederile art. 2 și art. 3 imixtiunea administrației publice centrale în sfera de competență a autorităților locale, ignorând faptul că la nivelul autorităților locale există servicii specializate de constatare a construcțiilor fără autorizații de construire sau fără respectarea acesteia.

Statul de drepți, focalizându-se exclusiv asupra litoralului Mării Negre, în detrimentul zonelor din Valea Prahovei sau de aiurea, prin procedura rapidă de desființare a construcțiilor, fără posibilitatea contestării măsurilor administrative, își creează platforma de a beneficia de o prezumție absolută de adevăr și încalcă nonșalant principiul potrivit căruia plângerea împotriva unei măsuri administrative dispusă printr-un proces verbal suspendă executarea actului administrativ.

Concomitent, definirea absurdă și arbitrară a limitei prevăzute în art. 1, respectiv 200 de metri de la linia de coastă, conduce la abuzuri semnificative. În sensul menționat, invocând tehnica de argumentare prin reducerea la absurd, dacă mâine, în condițiile dramaticelor schimbări geoclimatice, nivelul apei crește cu doi metri, înseamnă că cei 200 de m invocați ar putea să întindă limita invocată până la Bulevardul Tomis, iar toate locuințele dincolo de această limită ar trebui demolate.

Iată de ce, doamnelor și domnilor, linia de coastă și depășirea limitei autorizației de construire reprezintă un element de analiză tematică, eventual expertizată, și nu o simplă constatare din teren.

În context, motivarea caracterului urgent și extraordinar al măsurilor întreprinse de o gravitate extrema, este insuficient justificată. Acest fapt, atât de specific statului de drepți, când o persoană - fie ea și un ministru - indică ridicând o mână și zeci și sute de locuințe dispar, a determinat, inevitabil, distrugerea unor construcții și, deci, încălcări brutale ale dreptului de proprietate privată ale unor persoane juridice sau fizice.

De aceea, doamnelor și domnilor, acceptarea acestei derogări de la Legea nr. 50/1991 înseamnă instituirea unui consistent abuz, în sensul centralizării activității de urbanism și de amenajare a teritoriului, deoarece, în conformitate cu Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, această activitate reprezintă competența exclusivă a autorităților locale, rolul ministerului constând doar în emiterea avizului de specialitate și numai pentru construcțiile de interes turistic.

De altfel, sesizând probabil abuzul consistent, ministrul administrației și internelor, domnul Blaga, deși avea obligația să sesizeze - conform art. 108 alin. (4) din Constituția României, republicată - a pus un secretar de stat să facă acest lucru.

În încheiere, doamnelor și domnilor, declar că la acest guvern supranumit "al V-lea Boc", nimic nu mă mai miră. De altfel, în țara în care avem un împărat, doi regi și doi prim-miniștri, unul la Palatul Victoria și altul la Palatul Cotroceni, totul pare să fie posibil, inclusiv această ordonanță ce contribuie efectiv la transformarea treptată, dar și sigură, a statului de drept în stat de drepți.

  Marius Rogin - intervenție privind Referendumul constituțional din Turcia;

Domnul Marius Rogin:

"Referendumul constituțional din Turcia"

Europa si Statele Unite au salutat rezultatul referendumului constituțional din Turcia, prezentat de Ankara ca un atu pe calea integrării sale în UE, perspectivă care continuă însă să întâmpine reticențe foarte puternice în rândul celor 27 de state ale blocului comunitar. Ministrul spaniol al afacerilor externe, Miguel Angel Moratinos, a văzut în rezultatul referendumului "un semnal clar al vocației europene a Turciei.

"Acest rezultat deschide ușa europeană, chiar dacă realizarea acestui pas va dura", a declarat și omologul său suedez, Carl Bildt, apreciind că Ankara "pregătește terenul pentru o evoluție mai deschisă și democratică a țării".

Statele Unite, care militează puternic în favoarea aderării Turciei la Uniunea Europeană și acuză autoritățile de la Bruxelles că îndepărtează Turcia de Occident prin tergiversarea negocierilor, au salutat prin vocea președintelui Barack Obama nivelul ridicat de participare la referendum. Obama a declarat că acesta este un semn al "vitalității democrației turce".

Chiar și șeful diplomației germane, Guido Westerwelle, care se teme de o derivă a țării către Orientul Mijlociu și Asia, a evocat "un pas suplimentar important pe drumul Turciei către Europa". Totuși, el este cunoscut pentru faptul că este mai deschis la ideea de integrare a Turciei în UE decât cancelarul german Angela Merkel, care preferă un "parteneriat privilegiat" cu Ankara. În aceste condiții, adoptarea reformelor constituționale nu va fi suficientă pentru intensificarea ritmului negocierilor de aderare la UE pentru Turcia.

"Există o coaliție a refuzului care se formează în mai multe țări și care grupează partide de dreapta antiislam și proeuropene, ce se tem de o dizolvare a proiectului UE prin integrarea Turciei. Este o spirală foarte nefavorabilă pentru Ankara", a adăugat el. "Nu cred că acest rezultat va modifica situația. Pozițiile mai multor state-cheie, cum ar fi Germania sau Franța, au devenit mai inflexibile pe tema aderării. Și, orice ar face Turcia azi, ele nu se vor schimba", apreciază Jose Ignacio Torreblanca, analist la European Council on Foreign Relations.

Aproximativ 58 la sută dintre alegători au aprobat reforma propusă prin referendum, a anunțat, la Istanbul, premierul Recep Tayyip Erdogan. Poporul turc a dat un câștig de cauză net Guvernului islamo-conservator, circa 58 la sută aprobând, potrivit premierului, o reformă constituțională, care limitează puterea ierarhiei judiciare și a armatei, două bastioane ale regimului laic, opuse actualului regim.

"Data de 12 septembrie va reprezenta o dată de referință în istoria democratică a Turciei", a declarat Erdogan. Partidul acestuia, Partidul Justiției și Dezvoltări (AKP, rezultat din mișcarea islamistă) a adoptat în Parlament, în mai, aceste amendamente la Legea fundamentală, redactată de militari după puciul din 1980. "Poporul nostru a intrat într-o etapă istorică, pe calea democrației și supremației statului de drept", a afirmat el. Participarea la acest scrutin a fost "de ordinul a 77-78 la sută", a adăugat premierul turc.

Erdogan a reafirmat faptul că această reformă ar consolida instituțiile democratice din Turcia, constituind un atu pentru candidatura țării la Uniunea Europeană. Revizuirea limitează prerogativele justiției militare și modifică, în favoarea puterii, structura Curții Constituționale și a Consiliului Superior al Magistraturii, care numește judecătorii și procurorii. Principalul partid pro-kurd din Turcia a făcut apel la o boicotare, argumentând că această reformă nu consolidează drepturile celor 15 milioane de kurzi.Acest vot constituie un succes important pentru Erdogan și partidul său, înaintea viitoarelor alegeri parlamentare, prevăzute în vara lui 2011. Această consultare, care s-a desfășurat exact la 30 de ani de la puciul din 1980, a vizat un ansamblu de 26 de prevederi, între care o reorganizare a înaltelor instanțe judiciare ostile AKP, aflat la putere din 2002.

  Mircea Dușa - declarație politică cu subiectul Noul acord cu FMI poate fi colacul de salvare al României?;

Domnul Mircea Dușa:

"Noul acord cu FMI poate fi colacul de salvare al României?"

Economiștii Fondului Monetar Internațional au devenit un sac fără fund, din care România își extrage periodic sumele necesare pentru a ține în viață actuala guvernare a țării.

Până în momentul de față, banii împrumutați de la Fondul Monetar Internațional s-au dus în consum și în buzunarele clientelei politice. Dacă vom continua să ne împrumutăm de la Fondul Monetar Internațional, datoria publică va crește și asta va pune presiune pe moneda națională, dar mai ales pe buget.

Nu ne-am opune acestui împrumut dacă am fi asigurați că, în urma contractării acestuia, România va avea o relansare economică și banii sunt destinați în principal investițiilor. Dacă nu se vor lua măsuri de stimulare a economiei subterane sau a mediului economic, în general toate aceste împrumuturi de la Fondul Monetar Internațional nu vor duce decât la o îndatorare mult prea mare a României, însă fără nicio posibilitate reală de a putea înapoia banii primiți.

Ținta principală a actualului guvern ar trebui să fie atragerea banilor europeni, accelerarea reformelor în domeniul sănătății, muncii, precum și măsuri care generează creșterea economică. Pe de altă parte, în cazul în care este impetuos necesar acest nou acord cu Fondul Monetar Internațional, populația României ar trebui înștiințată referitor la modul de alocare a banilor.

În momentul de față, România este mult prea înglodată în datorii. Nu ne putem permite să mai facem altele, în condițiile în care nu producem nimic. Cum vom plăti toate creditele contractate? Din ce bani?

Un lucru este cert de foarte mult timp - singurul principiu de guvernare al actualului executiv este următorul: tăiem ca să avem. Dar întrebarea este cât putem tăia?

Cred ca ar fi de datoria partidelor din arcul de guvernare să gândească puțin mai departe de mandatul domniilor lor.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu tema Bolnavii de diabet cheamă la solidaritate;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Bolnavii de diabet cheamă la solidaritate"

Federația Română de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice și Societatea Română de Diabet, Nutriție, Boli Metabolice, împreună cu Federația Asociațiilor Bolnavilor de Diabet din România declară solidaritate totală cu persoanele pe care le îngrijim: persoane cu diabet zaharat, obezitate, dislipidemii, alte boli metabolice.

Prin natura profesiei noastre am fost întotdeauna solidari cu semenii noștri, dar considerăm că în această perioadă de criză economică manifestarea solidarității trebuie atât rostită, cât și demonstrată.

În spiritul acestei declarații, ne manifestăm solidaritatea cu asociațiile persoanelor cu diabet pentru ca să nu se producă nicio modificare calitativă în tratamentul diabetului zaharat. aceasta presupune păstrarea actualului standard de gratuitate pentru medicamentele antihiperglicemiante, precum și optimizarea facilității automonitorizării glicemice, în mod deosebit ne referim la copii.

Ne manifestăm plenar dorința ca profesia de educator specializat în diabet, nutriție, boli metabolice să fie recunoscută și statuată ca atare.

O mențiune specială este necesară pentru a sublinia încă o dată că tratamentul cu insulină este cel mai complex tratament din patologia umană. Dacă savantul român Nicolae Paulescu a avut o contribuție excepțională la descoperirea insulinei, noi să avem o contribuție excepțională pentru ca tratamentul cu insulină să se desfășoare în condiții optime în România.

Ne permitem să sugerăm ca oricine, oricând și sub orice formă să ajute la creșterea calității vieții semenilor pe care noi îi îngrijim. În acest sens, acțiunile de optimizare a stilului de viață la toate vârstele, la cei bolnavi și la cei sănătoși de pe cuprinsul întregii țări, ar fi o garanție a sănătății poporului.

Consider că este puțin ceea ce solicită bolnavii de diabet din România și este la îndemâna oricui să ajute.

  Petru Movilă - declarație politică cu referire la un Mic manual de antidemagogie;

Domnul Petru Movilă:

"Mic manual de antidemagogie"

Spre surprinderea unora, a început din nou școala! Deși nu s-au mai înghesuit să participe la festivitățile de deschidere a anului școlar, ca în trecut, toți liderii politici au ținut să-și arate încă o dată, oral sau doar în scris, marea dragoste față de școala românească.

I-am auzit pe liderii PNL exprimându-și speranța că vor veni și vremuri mai bune. Le înțeleg nostalgiile, dar nu le scuz. Niciodată, în istoria recentă, nu s-au risipit atâția bani ca în guvernarea liberală. În județul Iași, tocmai s-a închis o școală nou-nouță, care a costat câteva milioane de euro. Motivul? Nu erau elevi. Nici nu fuseseră vreodată. Dar pentru că fostul primar este membru PNL, fosta guvernare s-a grăbit "să ajute" școala românească din mediul rural. Sau, poate, doar clientela politică a PNL. Liberalii și-au format mâna din timp, când au construit, prin toată Moldova, toalete de sute de mii de euro ce deservesc școli care sunt pe punctul de a se prăbuși peste elevi.

I-am auzit și pe liderii PSD manifestându-și încrederea în viitor. Și pe ei în înțeleg, dar nu îi pot ierta. Vreme de 15ani au ținut școala românească pe loc, învățându-i pe copii doar cum poate fi falimentată economia românească sau cum pot fi arestați cei care criticau regimul direct de pe stradă. Da, mă refer la Mugur Ciuvică. Au mai predat elevilor lecții de onoare, de modestie și de bună creștere inspirându-se din viața lui Che Guevara sau Ion Iliescu.

Și i-au mai învățat cum se pot planta trandafiri chemând minerii la București.

Și pentru că, așa cum mai spuneam, a început școala, poate n-ar fi rău să fie introdus în liceu și un mic manual de antidemagogie. Cursul i-ar ajuta pe elevi să-i identifice foarte rapid pe politicienii care vorbesc doar ca să se afle în treabă. I-am văzut pe liberali și PSD-iști cât de pricepuți sunt la toate, atunci când au fost la guvernare. Încă plătim greșelile lor!

  Nini Săpunaru - declarație politică: Politica formelor fără fond continuă...;

Domnul Nini Săpunaru:

"Politica formelor fără fond continuă..."

Mă întreb de câteva zile care este utilitatea acordării unor sume considerabile din banii publici pentru servicii de publicitate și promovare ale ministerelor. Într-o țară aflată sub spectrul austerității, în care Guvernul decide tăierea unui sfert din salariile a milioane de cetățeni și prevede noi taxe și impozite majorate, te-ai aștepta ca astfel de măsuri de criză să fie însoțite de o atitudine mai conservatoare a autorităților în ceea ce privește felul în care manevrează banii publici.

În condițiile în care atât președintele, cât și membrii Guvernului îți repetă zi de zi cât de adâncă este criza economică și cât este de important în aceste momente grele să dăm dovadă de solidaritate și să ajutăm statul să depășească perioada de recesiune, te-ai aștepta ca aceiași guvernanți să dea dovadă că știu să folosească în mod inteligent și cu rezultate maxime banii pe care îi au totuși la dispoziție.

Ei bine, nu! În România, așa ceva nu se va întâmpla niciodată, câtă vreme la conducerea acestei țări se află echipa Boc-Băsescu și Partidul Democrat Liberal. Pentru că de bună seamă prioritatea autorităților de azi nu este scoaterea României din criza economică, ci mulțumirea finanțatorilor de partid care se doresc recompensați pentru efortul financiar acordat în ultima campanie electorală.

Altfel cum poți explica sumele fabuloase cheltuite de miniștri PDL pentru acțiuni de publicitate și imagine. În urmă cu un an, fostul ministru al tineretului acorda contracte de publicitate în valoare de peste 600.000 de euro fără licitație unor firme de apartament. Încă actualul ministru Udrea a plătit din fondurile ministerului 800.000 de euro pentru un brand de țară supraestimat. Adăugăm aici și mult mai recentul contract de jumătate de milion de euro atribuit de fostul ministru al muncii, domnul Șeitan, cu puține zile înainte să părăsească această funcție.

Astfel de decizii însoțite probabil de altele despre care încă nu am aflat, nu fac altceva decât să dovedească până la ce punct au ajuns reprezentanții PDL, aflați azi la guvernare, să sfideze cetățenii acestei țări.

Toate lucrurile astea sunt de două ori mai stranii la vreme de criză, când statul anunță de dimineața până seara că nu mai are bani și că va face economii la sânge. Parcă-parcă îți vine să crezi că, îndărătul perdelei de fum asigurată de criza economică, politicienii aflați la cârma țării se grăbesc să caute cele mai bune soluții pentru a folosi eficient resursele de care dispun.

Când colo, risipa banului public continuă sa fie singura regulă. Și așa se face că în loc să avem soluții pentru ieșirea din criză, avem ministere care își fac reclamă și se promovează pe banii publici.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu tema Împrumut FMI;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Împrumut FMI"

Traian Băsescu vorbește de prelungirea acordului de împrumut cu FMI în octombrie, ori de încheierea unui acord preventiv. Mai exact, alte împrumuturi, alte datorii. Pentru ce? Pentru a plăti datoriile existente deja. Cu plusul de dobândă aferent.

Prin lipsă de viziune și prin incompetență, guvernul Băsescu-Boc a împins și mai tare România în criză. Majorarea TVA, diminuarea cu 25% a salariilor, trimiterea în șomaj a zeci de mii de bugetari, ignorarea avertismentelor și a strigătului de sprijin venite din partea firmelor, toate acestea au condus la scăderea consumului și implicit a veniturilor bugetare. La toate acestea se adaugă dobânzile la împrumuturi și, într-un viitor nu foarte îndepărtat, înapoierea banilor împrumutați.

În loc să atragă mai mulți bani la buget prin stimularea economiei, Guvernul bagă tot mai mult mâna în buzunarul populației.

Problema e că atâta timp cât suntem condiționați de rambursarea împrumuturilor de la FMI, nu poate fi vorba de nicio relaxare fiscală. Nici de măsuri care să stimuleze investițiile. Singurul lucru care se obține e prelungirea agoniei. Adică moarte sigură. Iar dacă cineva mai crede că banii respectivi vor fi folosiți pentru investiții, le recomand să recitească declarațiile făcute de actualii guvernanți în urmă cu un an.

Ce s-ar obține, practic, cu un eventual nou împrumut? Supraviețuirea actualei guvernări încă un an sau doi. Pe spatele contribuabililor români care vor rămâne cu datorii de plătit pe ani de zile.

Așadar, banii împrumutați nu se vor duce în investiții, ci în plata primului împrumut. România trăiește pe datorie. Împrumut după împrumut, Guvernul Băsescu-Boc va îndatora generațiile viitoare.

Băsescu și PDL împrumută bani pe care îi consumă ei și pe care îi plătim noi, miliarde și miliarde de euro.

Actuala guvernare a distrus prezentul, iar acum vrea să distrugă și viitorul acestei țări.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu tema Banul public, risipit de guvernanți;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Banul public, risipit de guvernanți"

Dă-i putere unui om pentru a-l cunoaște cu adevărat. De la constatarea anticului înțelept Pitagora, lucrurile au rămas neschimbate, aspect dovedit în fiecare zi de către guvernanții noștri. În momentul în care au ajuns la putere, au început să își dea măsura caracterului - minciuna, înșelătorie, parvenitism.

Ei decid pentru noi fără a lua în considerare realitățile, adoptă măsuri doar în interesul lor, într-un cuvânt ne conduc după bunul lor plac. Guvernanții noștri, chiar dacă mai sunt printre ei câțiva de bună credință și vor să facă ceva util pentru cei mulți, se gândesc cel mai mult la cum să ne fure, să ne mintă, cum să mai înhațe o felie de cașcaval.

Ei se țin departe de oamenii de rând. Fac afaceri între ei pe banul public, ies la televizor și în conferințe de presă cu măsuri populiste, sunt împotriva măsurilor dispuse de colegii lor de ai zice că sunt dușmani de moarte. În realitate, ei livrează circul pentru popor, pentru oamenii obișnuiți care se trezesc de dimineața pentru a câștiga cinstit o bucată de pâine.

Președintele Băsescu ne anunța încruntat, acum câteva zile, că «originea risipei banilor publici se află într-un comportament politic de natură populistă», uitând că, în urmă cu un an, susținea sus și tare majorarea salariilor profesorilor cu 50%, când criza economică rânjea la fereastră. Banii publici sunt risipiți chiar de către miniștrii puși de el.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu tema Incluziunea socială a romilor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Incluziunea socială a romilor"

România are o nouă problemă: incluziunea socială a romilor. Cetățenii români de etnie romă au în ultimul timp probleme cu șederea în țările europene. Autoritățile din aceste țări încearcă să scape de ei prin expulzare. Luna trecută, în Franța a izbucnit un adevărat scandal din cauza etnicilor romi, inclusiv români, care cerșeau pe bulevardul parizian Champs-Elysees, profitând de faptul că în zona respectivă se perindă zilnic un număr foarte mare de turiști străini.

De asemenea, în Danemarca, peste 20 de romi din România au fost deportați din cauză că au instalat o tabără ilegală în apropiere de Copenhaga.

Situația etnicilor romi nu este mai grozavă nici în România, unde aceștia nu sunt foarte mult ajutați de statul român să se integreze în societate. Chiar dacă numărul celor școlarizați este în continuă creștere, după absolvirea unei forme de învățământ, romii se confruntă cu greutăți în găsirea unui loc de muncă.

Ministrul european al Franței, Pierre Lellouche, a propus chiar înființarea în România a unui minister special pentru integrarea romilor.

În domeniul educației, deși s-au făcut încercări pentru școlarizarea unui număr cât mai mare de romi, maximum 3.000 de tineri romi sunt admiși la liceu anual, iar aproximativ 500 în universități, pe locuri rezervate acestei minorități de către autoritățile de la București, în continuare ar trebui amplificate eforturile pentru școlarizarea și integrarea socială a acestora. În schimb, piața locurilor de muncă rămâne limitată pentru cetățenii de etnie romă, doar între 25 și 30 la sută dintre aceștia având un loc de muncă stabil.

Incluziunea socială a romilor trebuie să reprezinte un punct important pe agenda Guvernului. Nu trebuie să ne spălăm pe mâini de responsabilitate în această privință. Ei nu trebuie izolați și excluși.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu tema Președintele la TVR;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Președintele la TVR"

Traian Băsescu, manipulator versat, a ieșit la postul public de televiziune pentru a arunca responsabilitatea dezastrului economic și social pe spatele opoziției și pentru a promova aceleași soluții falimentare de ieșire din criză.

În ultima vreme amestecă miliarde de idei, jumătăți de adevăr, transferuri de răspunderi, moșteniri dezastruoase de la "ticăloși", refuzând să recunoască, fie și în al 12-lea ceas, eșecul unei politici economice și sociale inițiate chiar de el și soldate cu prăbușirea fără termen de comparație în Europa a nivelului de trai al populației și îndatorarea înrobitoare a țării la FMI.

Președintele Băsescu trăiește într-o lume a lui și nu are nicio legătură cu România. Guvernarea pe care o patronează nu oferă nicio perspectivă cetățenilor acestei țări. Nu mai are simțul realității și al ridicolului.

Intervenția publică a lui Traian Băsescu a fost una mincinoasă și duplicitară. A anunțat că vârful crizei a fost depășit, dar, în realitate, se pregătesc noi disponibilizări, noi creșteri de taxe și impozite, precum și impozitarea pensiilor mici.

Cum poate să vorbească despre depășirea vârfului crizei când oamenii au în continuare cu 25 % mai puțin în buzunar, când șomajul crește, când creșterea TVA a scumpit produsele și când sunt anunțate noi măsuri de austeritate? Nici de astă-dată nu a dat vreo explicație plauzibilă a modului în care s-au cheltuit zeci de miliarde de euro împrumutate în ultimii doi ani.

Este clar că actuala putere nu are nicio viziune despre evoluția țării și îndreaptă România spre fundătură. Marea majoritate a românilor consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică cu tema Noul an școlar 2010;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Noul an școlar 2010"

Luna septembrie înseamnă nu doar începutul unei noi sesiuni parlamentare, ci și începutul unui nou an școlar.

Cu ani în urmă și pentru noi luna septembrie însemna începutul unui nou an școlar. Dar noi mergeam parcă la școală, în prima zi, cu bucurie în suflet, cu dorința de a începe o nouă etapă de educare. Din păcate, acum în prima zi de școală întâlnim în curțile unităților de învățământ chipuri triste, atât din rândul dascălilor, cât și al elevilor. Interesul pentru școală începe să se piardă tot mai mult și nu e de mirare, ținând cont de starea în care se află învățământul românesc de ani de zile.

Toți știm că profesia de dascăl este o profesie de elită și tocmai de aceea profesorul trebuie să aibă un statut social demn în societate, pentru că el este cel care, până la urmă, formează și modelează caractere.

Cadrul didactic reprezintă pentru elevi din toate punctele de vedere, de la ținută și până la demnitate, exemplul pe care ei ar trebui să-l aibă. Acest lucru, inevitabil, este conferit și de salarizare.

Actualul Guvern trebuie să înțeleagă că fără o salarizare decentă, care să motiveze cadrele didactice să intre și să rămână în sistem, nu vom ajunge niciodată la un învățământ de calitate. Ar trebui să se ia în considerare toate exemplele din Uniunea Europeană, unde se are în vedere, în primul rând, o salarizare corespunzătoare.

Școala, învățământul de astăzi reprezintă viitorul nostru. Trebuie să avem grijă de copiii noștri, trebuie să ne pese și să depunem toate eforturile să facem școlile să fie un adevărat izvor de cunoaștere de unde tinerii să pornească în viață cu încredere și speranță.

Pe această cale vreau să le mulțumesc oamenilor școlii pentru dăruirea lor, pentru toată abnegația și tot efortul pe care îl depun zi de zi și să le doresc un an bun, putere de muncă și mult succes.

  Georgian Pop - declarație politică despre Fondurile structurale - o oportunitate de modernizare a României;

Domnul Georgian Pop:

"Fondurile structurale - o oportunitate de modernizare a României"

Documentul prin care se stabilesc prioritățile de intervenție ale Instrumentelor Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune) este Cadrul Strategic Național de Referință. Acesta realizează legătura între prioritățile naționale de dezvoltare, stabilite conform Planului Național de Dezvoltare 2007-2013, și prioritățile la nivel european, atât cele expuse în documentul denumit Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea 2007-2013, cât și cele prevăzute de Strategia Lisabona, revizuită. Obiectivul strategic național stabilit de CSNR este utilizarea Instrumentelor Structurale în scopul reducerii disparităților de dezvoltare economică și socială dintre România și statele membre ale Uniunii Europene.

În perioada 2007-2013, Comisia Europeană alocă României o sumă totală deaproximativ 19,67 miliarde euro, din care 19,21 miliarde euro pentru Obiectivul "Convergență" și 0,46 miliarde euro pentru Obiectivul "Cooperare teritorială europeană". Momentul adevărului va fi la 31 decembrie 2010, când România va trebui să prezinte la Bruxelles situația fondurilor structurale atrase după aderarea la UE. Atunci vom trage linie, iar partenerii europeni vor trage concluzii. Cu ce rezultat ne prezentăm în fața forurilor europene? Din păcate, răspunsul este mai mult decât dezamăgitor. După 5 ani de existență în cadrul Uniunii Europene nu rămânem decât cu un sentiment amar că nu am reușit să învățăm și să acumulăm nimic din spiritul pragmatic, din abilitățile și capacitatea de organizare, dorința de implicare și devotament față de obiectivele de dezvoltare ale țărilor cu economii avansate și cu tradiție în inițierea și derularea de proiecte europene.

Domnul prim-ministru ne vorbește în mod constant despre absorbția acestor sume. Mesajul domniei sale este mereu același: gradul de absorbție este scăzut și urmează, de acum încolo, să accelerăm ritmul, să cizelăm procedurile, să mobilizăm personalul etc. Raportul publicat la 31 iulie 2010 de Guvernul României este grăitor pentru slabele performanțe ale Guvernului. Astfel, la data de 31 august 2010, valoarea totală a alocărilor din perioada 2007 - 2010 era de 8.669.952.888 euro. Au fost depuse un număr de 19.371 de proiecte, dar au fost aprobate doar 4.878 de proiecte, restul de 8.589 fiind respinse și 5.802 în curs de evaluare. Valoarea totală a plăților către beneficiari este de 4.650.403.195 lei, ceea ce înseamnă aproximativ 1 miliard de euro. Deci, din cele 8 miliarde și jumătate alocate abia dacă s-au făcut plăți în valoare de un miliard, adică bani efectiv intrați în economie. Este o sumă îngrijorător de mică, mai ales dacă avem în vedere perioada de criză economică pe care o traversăm. Acești bani ar fi fost o adevărată șansă pentru investiții mai multe, pentru mai multe locuri de muncă și pentru menținerea economiei pe un trend măcar constant dacă nu ascendent.

Regretabil este faptul că rezultatelor slabe li se mai adaugă și multe discuții iscate și legate de clientela politică, de anumite interese asociate unor contracte, puține dintre ele dovedite într-o manieră serioasă, ci mai mult susținute la nivel declarativ, dar care generează un sentiment de neîncredere în imparțialitatea procesului de analiză și evaluare a proiectelor.

"Absorbția fondurilor structurale și de coeziune, prioritate zero a Guvernului României", așa se numește raportul Executivului, în care se prezintă realizările privind accesarea banilor europeni până la 31 iulie 2010. Din păcate, și performanțele tind spre zero...

  Virgil Pop - declarație politică privind Câteva întrebări fără răspuns;

Domnul Virgil Pop:

"Câteva întrebări fără răspuns"

Nu știu, zău, în ce țară își închipuie președintele Traian Băsescu și premierul Emil Boc că trăiesc și guvernează, dar sigur nu este țara în care restul românilor își duc zilele. Cei doi, ca niște optimiști incurabili, ne spun de doi ani de zile că țara iese din criză, că economia românească pare să-și revină, că alții o duc mai rău decât noi și că, de fapt, lucrurile nu sunt atât de grave precum par la prima vedere.

Aveau dreptate. Lucrurile sunt și mai grave decât s-au manifestat până acum, pentru că cei doi lideri sunt total rupți de realitatea cruntă care ne înconjoară. Altfel nu s-ar explica mesajul președintelui la deschiderea anului școlar, prin care ne-a transmis că școala românească are nevoie de creativitate, inovație și inițiativă în momente dificile din punct de vedere economic.

Domnule președinte, cereți cumva inițiativă din partea unor profesori cărora le-ați tăiat salariul cu un sfert, asta în cazul fericit în care nu i-ați disponibilizat? Faceți apel la creativitate către elevii care învață din manuale învechite și neadaptate la programa școlară și la realitatea de azi? Sau vă așteptați la uimitoare experimente inovatoare de la cercetătorii cărora le-ați tăiat fondurile constant în ultimii ani?

Președintele Băsescu ne spune totodată că ce e mai greu a trecut, din punctul de vedere al crizei economice. Toate bune și frumoase, doar că, potrivit acestuia, am mai trecut peste acest hop și în noiembrie 2009, atunci când domnia sa candida pentru încă un mandat la Cotroceni. Să înțelegem că România a regresat financiar în 2010? Sau că statul român a depășit deja viteza precaută de recuperare a celorlalte state membre? Sau că, de fapt, ne mințiți, la fel cum ați făcut-o în ultimii ani?

Nici premierul Emil Boc nu se lasă mai prejos și ne oferă o mostră din același optimism iremediabil: peste abia doi ani, românii se vor putea mândri în Europa cu țara în care trăiesc, în urma procesului de reformare promovat de PDL. Cu ce exact ne vom făli în fața europenilor, domnule prim-ministru? Cu o viitoare lege a salarizării care îi imunizează pe cei numiți politic în administrație? Cu acte normative care sfidează contribuabilul român? Sau cu o frunză de sute de mii de euro și cu branduri de țară penibile de milioane de euro?

Sunt sigur că întrebările acestea vor rămâne fără răspuns, la fel cum vor rămâne și toate ofurile și drepturile românilor cerute în acești doi ani. Pentru că cei doi lideri politici nu suferă, de fapt, de optimism incurabil, ci de grava boală a minciunii și a disprețului față de cetățeni.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Telejustiție cu telecomandă de la Palatul Cotroceni;

Domnul Relu Fenechiu:

"Telejustiție cu telecomandă de la Palatul Cotroceni"

Cel mai recent episod, cazul Vântu, din "Telejustiția", serialul de succes care ni se servește curent în ultimii șase ani, a debutat fără vreo surpriză majoră: mascați luând cu asalt mai multe domicilii și publicarea în presă a stenogramelor interceptărilor telefonice ale principalului acuzat. În legătură cu acest ultim aspect, să facem un apel la memorie: ce stenograme din dosare judiciare au mai apărut în presă, nu într-o ordine cronologică, amintesc că am avut ocazia să lecturăm convorbirile lui Adrian Năstase, Dinu Patriciu, Decebal Traian Remeș ( în acest caz am avut și un bonus, când, cu concursul neprecupețit al postului public de televiziune am vizionat și un așa-zis flagrant filmat), Ioan Mureșan, Cătălin Voicu ș.a.

Vreau să precizez de la bun început că nu comentez în nici un caz problemele de ordin judiciar în care sunt implicate toate persoanele mai sus enumerate. Este problema magistraților să se pronunțe. Altceva este însă foarte interesant. Toate persoanele cărora li s-au publicat interceptările convorbirilor telefonice au ceva în comun: într-o anumită perioadă, mai lungă sau mai scurtă de timp, s-au aflat în opoziție cu președintele Traian Băsescu.

Să le luăm pe rând. Adrian Năstase: a fost contracandidatul lui Traian Băsescu la alegerile prezidențiale din 2004, iar în campanie au ieșit scântei. Cum au ieșit și în perioada în care Adrian Năstase era premier și Traian Băsescu primarul Capitalei. În plus, după alegerile din 2004, Adrian Năstase s-a declarat în permanență un oponent al șefului statului.

Dinu Patriciu: a intrat în divergențe cu Traian Băsescu între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale, s-a opus planurilor lui Traian Băsescu de a subordona PNL și a devenit, după 2004, un critic al acestuia.

Decebal Traian Remeș: personal nu a intrat în vreo dispută directă cu șeful statului, dar fiind ministru al agriculturii la data când au fost publicate stenogramele sale a fost însă o țintă indirectă, șocul loviturii urmând să fie resimțit de guvernul liberal și, implicit, de premierul Tăriceanu.

Ioan Mureșan a avut divergențe cu Traian Băsescu în perioada în care amândoi se aflau în cabinetul CDR-PD-UDMR; a fost unul dintre țărăniștii care nu a agreat întotdeauna soluțiile democraților în respectivul guvern.

Cătălin Voicu a încercat să facă o serie de jocuri în cadrul MAI și a avut o tentativă de a diminua influența președintelui în acest minister extrem de important.

Despre Vântu, lucrurile sunt clare: după o relație specială cu șeful statului a devenit, în ultimul an, un contestatar pe față al lui Traian Băsescu.

Acestea sunt constatări care sunt de notorietate. Nici unul dintre cei enumerați nu face parte din tabăra politică agreată de Traian Băsescu. Este un al doilea numitor comun al celor cărora le-au fost publicate interceptările telefonice. Există o excepție, primarul Craiovei, Antonie Solomon, membru al PD-L. Totuși, avem de-a face doar cu o jumătate de excepție, pentru că există informații certe cum că edilul oltean l-ar fi sprijinit, mascat, în campania și la alegerile prezidențiale din 2009 pe contracandidatul lui Traian Băsescu, Mircea Geoană.

Toate elementele prezentate mai sus conduc spre o singură concluzie: există o implicare a politicului, concret a zonei Palatului Cotroceni în toate aceste cazuri. Nu mă refer, până la proba contrarie - pronunțarea definitivă a instanței - la o implicare în probleme de fond ale actului judiciar, ci la cele de formă. Motivele implicării sunt mai multe: acoperirea mediatică a unor realități negre ale zilei, răzbunarea personală, discreditarea politică a formațiunii din care face parte cel căruia i se publică interceptările telefonice.

Lăsând însă la o parte implicarea de ordin politic, mi se pare la fel de grav docilitatea procurorilor, în special, în a răspunde la aceste comenzi politice. Adică exact cei care trebuie să vegheze la respectarea legalității, sunt primii care o încalcă. În niciunul din cazurile mai sus prezentate nu am asistat măcar la vreun simulacru de anchetă pentru a afla cine este vinovat de scurgerile către presă. Am asistat, doar în câteva situații, la simple negări în ceea ce privește scurgerea de informații din dosare. Atât și nimic mai mult.

Nu vreau cumva să se înțeleagă că militez pentru restrângerea dreptului de exprimare a presei,dar este vorba de probe din dosare judiciare care nu sunt destinate, până la momentul ajungerii în instanță, publicului larg. Pentru că este posibil ca, în anumite cazuri, persoana acuzată inițial să fie găsită ca fiind nevinovată, dar imaginea publică grav deteriorată nu i-o mai repară nimeni. Pentru că regula într-o justiție democrată este aceea a respectării principiului prezumției de nevinovăție. Or exact acest lucru este încălcat prin publicarea pieselor de la dosar.

Drept urmare, consider că se impune de urgență o completare a legislației juridice: în momentul când se înregistrează o astfel de scurgere de informații, toate persoanele care dețineau în custodie documente dintr-un dosar să fie exemplar sancționate. Dacă nu se vor lua măsuri în acest sens, riscăm să avem o justiție total nedemnă de o țară membră a UE, riscăm să revenim la justiția din anii '50.

  Adrian George Scutaru - declarație politică: Un nou an școlar - un nou an de proteste;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Un nou an școlar - un nou an de proteste"

Luni, 13 septembrie anul trecut, peste 3,2 milioane de elevi din învățământul preuniversitar au început cursurile școlare care se vor încheia pe 17 iunie 2011.

Cu toți ne-am dori ca acest an școlar să fie unul liniștit, fără prea multe proteste, iar dascălii și elevii să-și concentreze întreaga atenție asupra creșterii calității actului educațional. Din păcate, semnalele actuale ne indică faptul că acest lucru nu va fi posibil, profesorii protestând încă de la festivitatea de deschidere, nemulțumiți fiind de nivelul foarte scăzut al salariilor (în prezent, un profesor de școală generală, proaspăt titularizat, câștigă 400 de lei pe lună, în timp ce salariul mediu pentru învățământul preuniversitar este de aproximativ 900 de lei) și mai ales de reducerea salariilor cu 25% începând cu data de 1 iulie a.c. La acestea se adaugă și faptul că de la 1 ianuarie au fost tăiate toate sporurile.

O dovadă în plus a faptului că în acest an școlar nu vom avea parte de o bună desfășurare a cursurilor și de o eficientizare a actului educațional o reprezintă atitudinea pe care o are Guvernul condus de premierul Emil Boc cu privire la personalul din sectorul bugetar, inclusiv profesori. În loc să găsească măsuri pentru ameliorarea problemelor existente, Guvernul Boc nu face altceva decât să le acutizeze pe cele prezente și să mai dea naștere și la altele, cum ar fi spre exemplu decizia de a concedia 10.000 de angajați din învățământ și, în consecință, creșterea alarmantă a numărului de șomeri.

Problema nivelului foarte scăzut al salariilor din învățământ nu este singura problema existentă în domeniu la momentul actual. Deschiderea pentru un nou an școlar a unităților de învățământ a readus în discuție condițiile de igienă existente în școlile românești. Astfel, cu doar câteva zile înainte de primul clopoțel, sute de școli din țară nu îndeplineau condițiile necesare pentru a-și primi elevii, fie din cauza faptul că lucrările de reabilitare și/sau de modernizare nu s-au finalizat încă, fie din cauza faptul că astfel de lucrări nu au fost demarate din lipsa fondurilor. În ceea ce privește autorizațiile acordate, ministrul educației e mândru de faptul că 90% din copii vor învăța în școli autorizate sau în curs de autorizare fără a pomeni niciun cuvânt de ceilalți aproximativ 320.000 elevi care vor fi nevoiți să meargă în continuare în școli fără apă curentă și grupuri sanitare, punându-și în pericol sănătatea.

În concluzie, în cazul în care actuala coaliție nu își va recunoaște propriile neajunsuri în gestionarea economiei românești și nu va renunța la actul guvernamental, politica distructivă a Guvernului Boc nu va aduce nimic benefic, nici în acest an, învățământului românesc.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică cu titlul Primele semne de frică ale puterii că pierde puterea!;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Primele semne de frică ale puterii că pierde puterea!"

În urmă cu 20 de ani auzeam profeția lui Silviu Brucan și îmi închipuiam o Românie în care orice tânăr sau cetățean de orice vârstă își va dori să trăiască. În aceste vremuri, când termenul profetic se împlinește pot spune, fără aroganță și suficiență de sine: din păcate, ați greșit.

Am crezut că purgatoriul României a fost trecut în perioada 2000-2004, atunci când corupția politică stăpânea România, când instituțiile statului nu serveau cetățeanul, ci asupreau interesele acestuia, când aroganța și tupeul guvernanților lezau bunul simț și moralitatea românilor. Am privit urcușul plin de speranță al României în perioada de până la sfârșitul anului 2009, dar toate acestea s-au prăbușit în momentul în care Traian Băsescu a conferit întreaga putere hoardelor PDL-iste.

Realegerea lui Traian Băsescu reprezintă începutul puterii discreționare în România, reprezintă slobozirea (pentru a folosi un termen deja celebru) câinilor puterii asupra oricăror instituții sau persoane ce încă doresc să respecte procedurile democratice. Așa s-a întâmplat în Parlament săptămâna trecută când, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, puterea PDL ce a denaturat voința cetățenilor prin coruperea unora dintre parlamentari, a schimbat regulamente și a încălcat proceduri democratice de care nici Iliescu sau Năstase nu au îndrăznit să se atingă. Mai mult, vedem o întețire a show-ului mediatic dat de către instituțiile ce răspund comenzii de la Cotroceni: arestări și judecăți pe timp de noapte, dinamitare a unor instituții de presă, iar loviturile cu dosul palmei au devenit metode de comunicare publică.

Cu toate că acestea par semne de întărire a puterii, cred că sunt de fapt primele semnale ale faptului că PDL-iștii se tem că pierd dominația asupra României. Un regim democratic este unul care respinge autoritarismul excesiv și teroarea, este unul care respectă drepturile și libertățile fiecărui cetățean.

Nu în ultimul rând vreau ca astăzi, 15 septembrie, să urez succes dascălilor și elevilor, chiar dacă același Guvern Boc a schimbat discreționar data începerii anului școlar și a limitat manifestările festive, luând în acest fel și singurul motiv de sărbătoare pentru cei atât de greu încercați de tăieri de salarii și concedieri.

  Titi Holban - solicitare adresată ministrului finanțelor publice să facă o analiză reală a situației financiare în care se află România;

Domnul Titi Holban:

Ne confruntăm la începutul acestei sesiuni parlamentare cu o nouă serie de discursuri fanteziste ale membrilor Guvernului referitoare la starea proastă a finanțelor țării. Acestor discursuri li se alătură tot soiul de zvonuri, informații date "pe surse" de aceeași guvernare, privind posibile creșteri de taxe și impozite. Mai mult decât atât, cu câteva zile în urmă, președintele a readus în dezbaterea publică perspectiva unui nou împrumut de la FMI.

În acest peisaj întunecat în care România pare că nu găsește resurse să întrezărească luminița de la capătul tunelului, ne întrebăm cu îngrijorare unde ne va duce guvernarea PDL patronată de președintele Traian Băsescu.

Dacă pentru unii mai optimiști, deciziile de la începutul lunii iunie privind tăierile salariale, reducerile de personal și creșterea TVA au părut că reprezintă soluția ieșirii din criză, realitatea ne arată că nu ne apropiem nici pe departe de finalul recesiunii economice.

În timp ce alte țări europene în jurul nostru raportează creșteri economice de până la 2% pe ultimul trimestru, România sub guvernarea Boc-Băsescu se afundă într-o datorie publică pe care nu o va putea plăti zeci de ani de acum înainte.

Mai rău decât atât este faptul că Guvernul Boc în continuare nu vorbește despre nicio măsură de relansare economică. Singurele lucruri despre care se discută la palatele Cotroceni și Victoria sunt reducerile salariale, reducerile de personal și creșterile de taxe, ignorând cu încăpățânare faptul că și buzunarele românilor au ajuns să fie tot mai goale.

Din informațiile disponibile știm că situația României a ajuns disperată, dacă ne gândim că datoria externă a țării s-a dublat în doi ani și a ajuns la 87 miliarde de euro, iar o parte din aceste împrumuturi vor ajunge la scadență în 2011.

Redresarea economică nu poate fi obținută prin impunerea de noi biruri. Trebuie să punem ceva în schimb. Trebuie să sprijinim activitatea economică pentru a spera la o îmbunătățire a veniturilor încasate la bugetul de stat.

În fața acestei provocări, Guvernul Boc-Băsescu rămâne însă mut și indiferent. Singurul răspuns pe care l-a oferit a fost înlocuirea ministrului de finanțe și anunțarea unui nou împrumut de la FMI.

Este îngrijorător faptul că în ultimii doi ani comunicarea publică s-a rezumat doar la anunțarea listei de sacrificii pe care cetățenii trebuie să le facă pentru a realiza redresarea economică. Acest guvern nu a făcut niciodată publice informații privind efectul măsurilor adoptate.

De aceea, solicit pe această cale, noului ministru al finanțelor publice să facă o analiză reală a situației financiare în care se află România și să prezinte până la finalul lunii date concrete privind încasările la bugetul de stat, situația și nivelul împrumuturilor făcute de Guvern în ultimii doi ani, cuantumul economiilor rezultate din reducerile salariale și de personal efectuate la începutul trimestrului II al anului curent, precum și destinația care a fost dată acestor sume, nivelul încasărilor suplimentare rezultate de pe urma aplicării impozitului minim obligatoriu și a cotei majorate de TVA.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică despre Realizări fără număr pe tărâmul educației;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

«"Realizări" fără număr, pe tărâmul educației»

Recunosc că l-am criticat de mai multe ori pe actualul ministru al educației, domnul Funeriu, nu doar de dragul de a critica, ci dintr-un motiv simplu și elocvent: educația ne privește pe toți, în egală măsură, elevi, studenți, profesori, părinți.

Acum, la început de an școlar, îmi propusesem să nu îl mai critic. Însă copilul meu, spre deosebire de copilul domnului ministru Funeriu, nu este protejat de experimentele PDL-iste din școala românească. În plus, m-a uimit tupeul actualilor guvernanți de a veni în fața elevilor și a dascălilor, în prima zi de școală, pentru a le vorbi cu seninătate despre dăruirea cadrelor didactice și împlinirile din școala românească.

Un scurt bilanț al "realizărilor" guvernării Băsescu-Boc în domeniul educației demonstrează, încă o dată, că această guvernare nu este capabilă să construiască nimic.

Peste 1000 de școli au fost închise, deși cele mai multe dintre acestea au beneficiat de investiții capitale. În județul Dolj, 48 de unități de învățământ (printre care și Școala "Obedeanu" din Craiova, instituție cu valoare de patrimoniu, fiind cea mai veche școală din Oltenia) vor rămâne cu lacătul pe ușă. Școlile au fost desființate "din pix", la ordin, fără nicio reținere. Sunt convins că nimeni din Ministerul Educației nu știe cum arată satele Georocel, Lăcrița, Curmătura sau Moșneni, nimeni nu s-a interesat dacă elevii din aceste sate au mijloace de transport până la o altă școală din localități învecinate. Vă spun eu, domnule ministru, că nu au microbuze școlare! Îi condamnați pe acești copii, le călcați în picioare dreptul la educație și șansele la un viitor mai bun.

Toate investițiile în sistemul de învățământ au fost stopate. Aproape 30% dintre școli nu au autorizație sanitară de funcționare. Un primar din Gorj a adunat pentru ministrul educației o căruță de păpuși fără mâini și picioare, în speranța că nu se vor cheltui 2,75 de milioane de euro pe păpuși cu dizabilități, când primăriile din mediul rural nu au bani nici de cauciucuri pentru microbuzele școlare, nici de materiale de curățenie și dezinfectanți pentru grădinițe și școli.

Nu există transparența execuției bugetare și a activității din Ministerul Educației, în ciuda promisiunii că, începând cu 1 iulie 2010, se vor publica pe site toate cheltuielile. Nu există standarde de performanță și de calitate ale activității structurilor subordonate Ministerului Educației. Inspectorii și directorii sunt numiți după criterii politice. O persoană care nu a condus nici măcar o grădiniță ia decizii ce bulversează întregul sistem de educație și confundă reforma învățământului cu improvizația și planul de concedieri.

Cel mai rău nu este felul în care arată școlile, ci ceea ce se întâmplă în ele. Și în acest an școlar, elevii vor învăța după același curriculum școlar sufocant. Manualele, oricum depășite și zdrențuite, sunt pe cale de dispariție. Editurile nu mai au bani pentru retipărirea acestora. Se va ajunge la împărțirea unui manual la 3 elevi!

Stabilirea planurilor de școlarizare pentru clasa a IX-a nu a ținut cont de structura pieței muncii. Învățământul tehnico-profesional a rămas văduvit în continuare, prin absența școlii profesionale.

15.000 de cadre didactice au fost date afară din învățământ. Salariile au fost reduse. În prima zi din noul an școlar, dascălii au protestat în tăcere, purtând în piept, ca ecuson, fluturașul de salariu, pe care au scris "minus 25%".

Nici viitorul nu le aduce nimic bun profesorilor. Viitoarea lege a salarizării unitare a bugetarilor îi menține în jumătatea de jos a grilei de salarizare, fără nicio legătură cu criteriile de performanță. Ce spune ministrul educației în acest sens? Că nu cunoaște vreun profesor care moare de foame în România! Avem toate șansele să cunoaștem, grație guvernării portocalii. În curând, vom vedea elevii împărțind "cornul și laptele" cu profesorii, în pauza mare.

Informațiile de ultimă oră dezvăluie un fenomen care va duce la prăbușirea sistemului de învățământ: mii de profesori au părăsit sistemul, în ultimele luni, din cauza salariilor mici și a umilințelor, pentru că guvernarea Băsescu-Boc îi tratează ca pe niște dușmani, ca pe niște paraziți care "toacă" banii publici de pomană.

Uniunea Europeană privește educația ca pe o chestiune de echitate socială, dar și ca pe un factor care face o țară atractivă pentru investiții. Lipsa unei strategii în educație va lăsa urme adânci, pe termen lung, în societatea românească. În educație trebuie învestit mai ales în perioade de criză, fiindcă aceste fonduri oferă pe termen lung dobânzile cele mai mari și mai sigure.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică: Prima zi de școală: în loc de sărbătoare, îngrijorare;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Prima zi de școală: în loc de sărbătoare, îngrijorare"

Zeci de ani, în România, prima zi de școală a fost una de sărbătoare pentru elevi, pentru părinți și pentru profesori. Luni, prima zi a anului școlar 2010-2011, nu a mai fost o sărbătoare. Nici pentru cei 3,2 milioane de elevi, nici pentru cei mai mulți dintre părinții lor și nici pentru corpul didactic.

Perspectivele sunt mai mult decât sumbre. Cu un buget aflat la limita de avarie, cu profesori, și așa prost plătiți, cu salarii diminuate cu 25%, cu foarte mulți părinți care nu sunt siguri pe ce le oferă ziua de mâine, prima zi de școală nu a putut genera decât îngrijorare. O școală care începe cu 10.000 de dascăli mai puțin și numărul celor care vor părăsi catedra s-ar putea să crească dacă se vor ivi oportunități în alte domenii, în țară sau în străinătate. Am fost șocat să aud că au fost cadre didactice care au renunțat temporar la meserie pentru a pleca în străinătate chiar dacă nu aveau decât perspective unor munci necalificate, dar, cu siguranță, mai bine plătite decât activitatea didactică din România.

O școală care începe cu un cost de instruire pe cap de elev de 2.857 lei în mediul urban și 3.494 lei în mediul rural. În Spania și Franța, cheltuielile pe cap de elev sunt de 5 ori mai mari, iar în Marea Britanie, de 6 ori. Cred că orice comentariu la acest capitol este inutil.

Domnul ministru Daniel Funeriu spune că principala misiune a mandatului său este "recredibilizarea învățământului". După câteva luni în fruntea ministerului de resort, nu există nicio speranță că va realiza ceva.Rezultatele mai mult decât mediocre de la cele două sesiuni de bacalaureat din acest an, trebuie să-i dea de gândit domnului ministru de resort. Sau, dacă domnia sa ignoră acest lucru, ar trebui ca un sondaj realizat între 6 și 8 septembrie de IRESCOP, și dat publicității ieri, să fie un semnal de alarmă pentru domnia sa.

Conform datelor prezentate în cadrul respectivei cercetări de piață, 61% din români au o părere proastă și foarte proastă despre școala românească și tot 61% ar prefera studiul în străinătate pentru copiii lor. (O mică paranteză, între acești 61% se află și ministrul de resort și cred că ne aflăm în fața unei premiere: într-un stat care se consideră civilizat, într-un stat membru al Uniunii Europene, copilul ministrului educației învață la o școală din altă țară) Ce ne mai spune sondajul: 69% din români consideră că învățământul românesc nu îi pregătește pe elevi pentru viață, 78% apreciază că învățământul este centrat prea mult pe informație și mai puțin pe formarea de competențe. Alte răspunsuri: 71% din cei chestionați cred că absolvenții de facultate sunt slab pregătiți, iar 77% cred că diplomele nu mai au nicio valoare, iar cireașa de pe tort - 86% din români consideră că actualii elevi sunt mai slab pregătiți decât cei din perioada antedecembristă. Totodată, 80% din români consideră că profesorii sunt prost plătiți, în timp ce 51% apreciază că sunt slab pregătiți. Cu alte cuvinte, criticatul - de contemporanii perioadei - sistem de învățământ din regimul comunist este considerat ca fiind superior celui actual.

Cu astfel de date, cu realitatea pe care o palpăm zi de zi, îmi este greu să cred că domnul ministru Funeriu va reuși să "recredibilizeze" învățământul românesc. Și nici domnia sa nu are șanse să devină credibil, fiind, după doar câteva luni de mandate, cel mai criticat ministru care a ocupat vreodată funcția de ministru al educației.

  Dragoș Gabriel Zisopol - despre Uniunea Elenă din România, multicultularitate și voluntariat;

Domnul Dragoș Gabriel Zisopol:

"Uniunea Elenă din România, multiculturalitate și voluntariat"

Europa a devenit un pământ roditor al multiculturalității. Extinderea Uniunii Europene, cât și mulți alți factori au amplificat caracterul multicultural al multor state, contribuind la diversificarea religiilor, etniilor și culturilor. Ca urmare, dialogul intercultural are un rol primordial în promovarea identității și cetățeniei europene.

Trebuie să recunoaștem și să păstrăm marea diversitate culturală a Europei ca pe un avantaj unic ce oferă oportunitatea de a învăța trăind și a trăi învățând din diferitele tradiții culturale europene.

În acest context, proiectele emblematice ale Uniunii Elene din România (UER), care poartă pecetea proiectelor europene precum și a programelor de parteneriate, sunt menite să mobilizeze societatea civilă în general și pe membrii noștri în special, în evidențierea bunelor practici și în identificarea nevoii de dialog intercultural.

Trebuie să recunoaștem contribuția voluntară a membrilor Uniunii Elene din România la dezvoltarea comunităților teritoriale ca o formă de cetățenie activă de nivel european, cu atât mai mult cu cât anul 2011 a fost declarat "Anul european al voluntariatului".

Uniunea Elenă din România încurajează și sprijină dezvoltarea voluntariatului, într-un context european în care trei din zece europeni sunt voluntari și 80% din populația Uniunii Europene consideră implicarea activă în viața socială drept crucială pentru democrație.

  Marian Avram - declarație politică în legătură cu penalizarea proprietarilor de terenuri nelucrate;

Domnul Marian Avram:

Declarația mea de astăzi vine în sprijinul celor afirmate de ministrul agriculturii, Valeriu Tabăra, în legătură cu penalizarea proprietarilor de terenuri nelucrate atât extravilan, cât și intravilan, care nu îngrijesc și nu curată respectivele suprafețe.

Suntem cu toții conștienți de marile probleme cu care se confruntă agricultura românească, iar necultivarea terenurilor agricole constituie una dintre multele probleme. În momentul de față, în România, valoarea terenurilor nelucrate este de circa 20% din suprafața arabilă, în condițiile în care sunt cultivate circa 8,1 milioane hectare.

România a plătit 581 de milioane de euro din subvenții directe pe suprafață fermierilor români, subvenții aferente anului 2009. Mulți dintre aceștia se înscriu pentru primirea subvențiilor europene, însă sunt cazuri în care terenurile pentru care se plătesc aceste sume de bani nu au văzut niciodată un utilaj agricol, singurul lucru care crește acolo fiind ciulinii.

Apreciez implicarea domnului ministru Tabăra și salut luarea unor asemenea măsuri, dar să nu uitam ca o astfel de lege există din 1991, Legea 18, o lege care îi amendează pe cei care nu își cultivă terenul, lege care până în momentul de față nu s-a aplicat.

Oamenii trebuie să înțeleagă că pământul trebuie lucrat în asociații sau arendat. Sunt oameni care, deși nu au puterea financiară pentru a lucra terenul, refuză să îl dea în arendă. Prin aplicarea acestei legi se elimină aceste cazuri.

  Cristian-Ion Burlacu - declarație politică cu titlul Joc pasiv PSD, aruncare liberă pentru echipa Boc!;

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"Joc pasiv PSD, aruncare liberă pentru echipa Boc!"

Exact cu o săptămână în urmă, moțiunea simplă pe agricultură a PSD+PC, intitulată "Agricultorii români sufocați de importuri și falimentați de politica agricolă a Guvernului Boc", a fost respinsă.

Nu vreau să mă întorc, acum, la fondul demersului respectiv, ci vreau să ridic o problemă de principiu. Desigur, este dreptul și chiar obligația unui partid de opoziție de a sancționa prin moțiuni activitatea Guvernului, însă, și de această dată, am avut de-a face cu ceea ce, în handbal, se numește "joc pasiv".

După ce, în urmă cu un an, PSD, dând de greu, și-a luat jucăriile și a plecat de la guvernare și după ce, de aproape un an, cere demisia Guvernului Boc fără a avea curajul de a spune ferm: să plece PDL pentru că noi ne asumăm responsabilitatea scoaterii țării din impas prin masurile A, B, C,..., și de această dată, același PSD mimează... activitatea parlamentară.

Tragerea de timp, jocul pasiv despre care aminteam, nu sunt unele întâmplătoare: orice zi care trece greu pentru poporul român pune procente în contul PSD. Logica este simplă: blocăm, două zile, activitatea Parlamentului cu inițiative inutile, ca cea a moțiunii simple pe agricultură, două zile în care majoritatea parlamentară nu are posibilitatea să urnească niciuna dintre legile așteptate de români de luni de zile, facem zgomot la televizor, facem și puțin teatru... dacă tot se televizează... și mai ciupim un procent-două de încredere din partea românilor...

Ce alt rost ar fi putut avea o moțiune cu referire la un ministru deja demis, în contextul în care, în locul acestuia, tocmai fusese numit un altul, a cărui competență și onestitate sunt indubitabile?

În handbal, când arbitrul constată o posibilă tendință de joc pasiv, arată semnalul de preavertizare, dând posibilitatea echipei să schimbe modul de atac.

Prin declarația politică de astăzi, nu am pretenția să mă substitui poporului român, singurul arbitru îndreptățit să ne invite în sau afară din arena politică. Doresc doar să atrag atenția că jocul pasiv practicat de PSD durează cam de mult, că se vede și că, aici, în Parlament, timpul înseamnă... legi!

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică intitulată Un popor care mai crede în glume;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Un popor care mai crede în glume"

Guvernul Băsescu-Boc-Udrea, un guvern PDL, a scăpat din mână orice legătură cu populația, cu economia, cu viața reală, cu problemele oamenilor și ale societății românești și se ocupă de îmbărbătarea propriilor aleși în administrația publică locală.

Am văzut de curând cum reprezentanții de seamă ai PDL au petrecut un sfârșit de săptămână în județul Mehedinți pentru a discuta despre problemele lor și nicidecum ale țării.

Am văzut că miniștrii, primarii, consilierii locali PDL în frunte cu prim-ministrul său formal s-au ocupat de activul de partid, spunându-și cât de bine conduc ei țara, cum tăierea pensiilor și a salariilor este un lucru bun, cum contractarea de împrumuturi de la FMI sau de oriunde se mai poate este mană cerească pentru românii din ce în ce mai datori, cum în justiție nu se face dreptate și oamenii aleargă cu anii prin diverse procese, cum prețurile cresc în special la alimente, cum toate se înrăutățesc... iar PDL va câștiga viitoarele alegeri parlamentare chiar dacă țara noastră o duce tot mai greu.

Românii sunt oameni toleranți, cu răbdare multă și foarte inteligenți, preferând să fie ironici, să dea dovadă de umor, să creeze bancuri așa cum făceau înainte de 1989 ca să facă față regimului dictatorial, plin de suferințe pentru mulți din cauza lipsei de alimente, de lumină, de TV etc.

În ultima vreme s-au înmulțit bancurile și asta dovedește nemulțumirea gravă a cetățenilor care își găsesc refugiul în glume acide la adresa guvernanților. Am citit câteva într-o revistă de rebus cu glume.

Două prietene vorbesc la telefon, din care una îi spune celeilalte că își va schimba modul de salut când va răspunde la telefon, astfel: Bună ziua, dragă, ție și ... ascultătorilor noștri!

O altă glumă: Guvernul a decis să mute orășenii fără serviciu la țară. Ce au răspuns aceștia? De acord, dar ... în altă țară!

Iată starea de spirit a tot mai multor români după 18 luni de guvernare catastrofală portocalie, condusă de gruparea odioasă Băsescu, Boc, Udrea - PDL.

România este o țară în care poporul său mai crede în glume ca formă de protest și supraviețuire, alternativă la batjocura guvernamentală PDL.

  Gheorghe Roman - declarație politică despre Remanierea guvernamentală din 2010;

Domnul Gheorghe Roman:

"Remanierea guvernamentală din 2010"

Mesajul pe care doresc să îl transmit se adresează atât dumneavoastră, colegilor, cât și cetățenilor României, care au fost și sunt în continuare afectați de măsurile anticriză adoptate de Guvern. Fie că vorbim despre un "fost guvern" sau despre structura guvernamentală nou formată, trebuie să punem accentul pe proiectele de reformă inițiate, al căror curs trebuie să continue înspre realizarea obiectivelor propuse, și anume: ieșirea din criză care, de altfel, actualmente, reprezintă prioritatea și totodată responsabilitatea Guvernului.

Referitor la criticile aduse la adresa noilor miniștri, atât de către o parte a presei, cât și de către opoziție, consider că, pentru început, ar trebui să acordăm noului Guvern o perioadă de grație pentru că în situația în care se află țara noastră, în momentul de față, abilitatea de a-și conduce fiecare în parte ministerul nu poate fi dovedită decât odată cu trecerea unei perioade de timp de la instalare, iar îmbunătățirile pe care aceștia le pot aduce pot fi resimțite treptat. Or în contextul acesta, criticile sunt nefondate, și spun asta deoarece nu poți critica modalitatea de conducere a unei persoane, dacă, in prealabil, nu ai lăsat-o să își demonstreze capacitatea de administrare.

Susțin noua structură guvernamentală pentru că vorbim despre o echipă formată din oameni de bună-credință, care cred că vor face tot posibilul pentru a aduce economia României la liman.

  Neculai Rățoi - declarație politică intitulată Profesori, elevi și părinți disperați;

Domnul Neculai Rățoi:

"Profesori, elevi și părinți disperați"

A început un nou an școlar. Din păcate, condițiile în care învață elevii români sunt la fel de nefavorabile ca și în anii trecuți. Degeaba tragem semnale de alarmă privind importanța educației pentru dezvoltarea și viitorul acestei țări. Administrarea proastă a învățământului și falsul entuziasm al miniștrilor care au vrut mereu să schimbe sistemul nu au făcut decât să înrăutățească starea școlii românești. Nu pot să nu mă întreb care sunt motivele pentru care ministrul Funeriu a fost păstrat în funcție la mult trâmbițata remaniere a guvernului Boc IV. Un ministru fără zvâc, mereu în conflict cu dascălii și sindicatele, lipsit de calitățile necesare unui om care gospodărește un domeniu atât de important. Mai mult, un ministru care își recunoaște incapacitatea afirmând că "nu oferim educația necesară copiilor noștri".

Este adevărat că învățământul din România nu oferă copiilor educația pe care aceștia trebuie să o aibă. Dar primul motiv pentru care acest lucru se întâmplă este chiar prezența domnului Funeriu la conducerea Ministerului Educației. Așa-zisa reformă pe care domnul Funeriu o invocă atât de des nu este decât un set de născociri gata să agraveze situația sistemului de învățământ.

Anul școlar care a debutat ieri a luat din nou autoritățile prin surprindere, astfel încât multe unități școlare nu sunt pregătite să primească elevi. Lipsesc avize, nu există grupuri sanitare funcționale, în unele școli reparațiile abia au început, iar în altele s-au suspendat din lipsa de fonduri. Cum pot fi aceste autorități luate prin surprindere când școala începe în fiecare an în septembrie, după un calendar destul de clar? Răspunsul nu poate fi decât unul, și anume lipsa de interes pentru educația copiilor.

Elevii români, oricât de dornici de performanță ar fi, nu pot să reușească în asemenea împrejurări. Nu au rechizite, nu au clase încălzite iarna sau locuri de recreare, nu au acele condiții minime în care să poată învăța.

Doamnelor și domnilor deputați, între educație și învățare există o mare diferență, însă România nu își învață copiii și, cu atât mai mult, nu îi educă. Învățarea se poate face în condiții prielnice și ține mai mult de culegerea de informații. Educația se poate face de către dascăli cu talent și cu vocație. Însă puțini sunt dascălii care își mai permit să trăiască din salariul de profesor, nimicit de deciziile guvernanților și care nu visează un viitor mai bun în afara țării. Profesorii care s-au prezentat în școli la începutul acestui an școlar sunt din ce în ce mai îngrijorați și trăiesc din ce în ce mai greu. Cum putem aștepta performanță de la acești oameni și ce drept are ministrul Funeriu să le ceară acest lucru când nu a putut nici măcar să stabilească un dialog cu ei, darămite să le protejeze drepturile în Guvern?

Guvernații trebuie să înțeleagă că trebuie oprită această bătaie de joc. Că trebuie oprite experimentele care se fac pe sistemul de învățământ, pe viitorul țării și al copiilor români. Altfel, tinerii români nu vor mai fi căutați decât pentru munci necalificate și nu vor avea șansa de a se bucura de statutul de egal al celorlalți cetățeni europeni, statut pe care România l-a obținut cu atâtea sacrificii.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică cu tema Un nou an școlar;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Un nou an școlar"

Pentru mine, parcă dintotdeauna și pentru totdeauna, în septembrie începe școala. Nu este o continuă reamintire, nu este nici nostalgia pentru anii trecuți, este pur și simplu sentimentul unui început ce exprimă noutăți, acum doar bănuite, și mai ales dorința de a le afla. Și tot în septembrie, într-un ciclu constituțional, de data aceasta, începe o nouă sesiune parlamentară. Poate nu este întâmplător ca aceste instituții atât de diferite să-și suprapună măcar momentul de reluare a activității. Ambele sunt destinate să formeze și să proiecteze pentru viitor o națiune, prin educație sau prin lege, de ambele depinzând soarta acestei națiuni Și, atunci, să nu uităm că dascălii noștri ne-au pregătit pentru ce trebuie să facem acum pentru că datorită lor am căpătat în viață un sens și o perspectivă.

Am învățat principii și legi, am tocit teoreme și declinări latine. A venit momentul să înțelegem de ce am învățat toate acestea. Toate s-au ordonat și mai ales s-au sintetizat în modul în care gândim și acționăm în viață. De aici și neliniștea mea la acest început de sesiune parlamentară. Oare să fi uitat tot ce am învățat în mereu reluatul septembrie al studiilor noastre? Oare nu am înțeles nimic sau, dacă am înțeles, am înțeles oare bine? Se poate demonstra că tehnic este posibil, dar tot atât de bine se poate demonstra că este lipsit de sens. Principiile și legile științelor exacte și ale științelor naturale au fost aduse, prin studii îndelungate, aproape la gradul de a fi imuabile și, în orice caz, definitorii în timp.

Noi am acumulat numai finalitatea unei imense și laborioase activități de secole a umanității. Este timpul să gândim ca și legilor fundamentale ale vieții sociale să le dăm aceeași valoare. Unele dintre ele există, exemplul Codului civil napoleonian, în vigoare și astăzi după 102 ani, având rădăcini viguroase în dreptul roman milenar, îmi este cel mai la îndemână. Câte din legile noastre vor rezista măcar 10 ani? E păcat că am uitat definiția și scopul legilor. E păcat că am început să uităm să aplicăm principii simple care din principii ale științelor devin principii de viață.

E septembrie și începe școala, dar și o nouă sesiune parlamentară, ultima din această legislatură, o legislatură în care individual ne-am pregătit, fiecare în felul său, pentru examenul din această toamnă și unii dintre noi, pentru un nou ciclu parlamentar.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică cu tema Energia verde;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Energia verde"

Dezbatere despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice și disponibilității resurselor, în condițiile unei importante creșteri demografice și necesității de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt private de acesta. Utilizarea surselor de energie regenerabile SER au avantajul perenității lor și al impactului neglijabil asupra mediului ambiant, ele neemițând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. În același timp, aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârșitul vieții, spre deosebire de instalațiile nucleare, este relativ simplă. De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deșertului, în cadrul proiectului Desertec.

Conceptul Desertec vizează să pună tehnologia și deșertul "la lucru" pentru a produce energie, apă potabilă și un climat de securitate. Mai multe țări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc și Tunisia, au manifestat deja interesul pentru acest gen de cooperare. Mulți dintre noi cunoaștem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporție de 20% a energiei obținute din surse regenerabile. Dar câți dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În țările occidentale vedem la tot pasul instalații eoliene de producere a energiei electrice și totuși, în Occident, de consideră că nu s-a făcut îndeajuns.

Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... doar pe hârtie. În viața de zi cu zi, însă, nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o dețină hidroenergia și foarte puțin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în țările vestice - biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.

Producătorii de energie care au beneficiat de schema de promovare a resurselor regenerabile prin acordarea de certificate verzi au generat anul trecut peste 46.000 de MWh de energie, dublu față de 2006. Din aceasta, 83% a reprezentat-o energia din surse hidrologice și 16,3% din cele eoliene. Chiar și în urma acestor creșteri ale producției de energie curată, cantitatea este mică în comparație cu potențialul real la nivel național.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică cu tema Etichetarea plantelor modificate genetic;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Etichetarea plantelor modificate genetic"

Subiectul etichetării produselor obținute din organismele modificate genetic a generat dezbateri intense atât la nivel național, cât și la nivel european, organizațiile de mediu și cele sanitare denunțând influența lor negativă atât asupra sănătății, cât și asupra mediului. Deși aceste organisme modificate genetic au depășit cu mult granițele cultivării, aprobării și apoi comercializării lor, studiile internaționale în domeniu demonstrează că în realitate acestea sunt dăunătoare atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru sănătatea animalelor.

Unul dintre cele mai disputate aspecte privind organismele modificate genetic ține de etichetarea acestora, în momentul de față existând un act normativ care reglementează modul în care se face etichetarea, dar care însă lasă la aprecierea producătorului dimensiunile mesajului de pe aceste produse. Această situație confuză din Uniunea Europeană se transpune și în România, care a devenit un însemnat producător și consumator de organisme modificate genetic, asta din cauza faptului că nu avem o legislație adecvată în domeniu și a lipsei informării consumatorilor.

Potrivit Greenpeace, în România, pe lângă soia modificată genetic, se mai comercializează și cartofi, orez, porumb și prune modificate genetic, iar autoritățile competente "închid ochii" la o problemă atât de gravă, cetățenii devenind cobai pentru aceste produse, constatându-se că cei care consumă "OMG-uri" sau lucrează cu acestea, pot suferi afecțiuni foarte grave ale rinichilor, ale pancreasului sau ale sistemului nervos, mărirea riscului de avort la femei, precum și nașterea copiilor cu malformații genetice.

Problema devine gravă dacă ne gândim că există magazine de produse naturiste care comercializează aceste produse obținute din plante modificate genetic. Deci, așa-zisa valoare nutrițională îmbunătățită a organismelor modificate genetic nu este decât o poveste frumoasă, menită să ademenească credulii. Nu ne putem imagina cât de distructive pot fi efectele secundare și accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se "joacă" cu ordinea și echilibrul atât de fragil al celulelor vieții.

Consider că este nevoie urgent de un cadru normativ adecvat care să reglementeze corect și fără echivoc situația în care consumatorii nu au posibilitatea de a-și exercita dreptul de a opta pentru alimentele pe care preferă să le consume, prin introducerea unui mesaj de avertizare, în interiorul unei buline galbene, care să reprezinte 30% din suprafața etichetei produsului. De asemenea, ar trebui avute în vedere și situațiile în care comercializarea se face atât în magazine, cât și în piețe, instituindu-se măsuri distincte de afișare a avertismentului.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică cu tema Măsuri pentru relansarea mediului de afaceri;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Măsuri pentru relansarea mediului de afaceri"

Câteva sunt măsurile ce trebuie implementate de urgență pentru accesul imediat la finanțarea europeană a proiectelor românești. Transferul fondurilor europene de la pilonul întreprinderilor mari spre pilonul IMM-urilor și alte măsuri pentru sprijinirea IMM-urilor.

a. Fondul European de Investiții va gestiona cele 100 de milioane de euro din programul JEREMIE dedicat întreprinderilor mici si mijlocii. Fondurile vor fi utilizate pentru dezvoltarea pieței de garantare a creditelor pentru IMM-uri și respectiv a fondurilor de investiții (venituri, capital), având astfel un efect pozitiv asupra posibilităților IMM-urilor de a-și finanța activitățile de dezvoltare.

Fondul de participare JEREMIE este blocat în prezent (nu s-a agreat banca colaboratoare), deși trebuia deschisă schema în perioada 2008-2009. Prin urmare, 100 milioane de euro pentru alocații pentru cofinanțarea IMM-urilor care accesează fondurile structurale sunt blocați.

b. Măsurile pentru crearea de poli de competitivitate sau integrarea întreprinderilor în lanțuri de furnizori sau clustere nu s-au deschis niciodată. Alocarea totală a acestor măsuri este de 450 milioane euro. Acești bani ar putea fi redistribuiți către o nouă măsură pentru întreprinderile mari și către schemele de finanțare pentru IMM-uri.

În cazul realocărilor de sume în cadrul aceleiași axe nu trebuie decât cerut avizul Comitetului de Monitorizare, fiind o procedură ușor de urmat.

c. Accelerarea proceselor de programare și evaluare a proiectelor pentru IMM-uri.

Deși se invocă la nesfârșit lipsa personalului necesar pentru derularea proceselor de accesare a fondurilor structurale de către Autoritățile de Management, acestea nu ar trebui să fie afectate de măsurile "anticriză", respectiv reducerea personalului sau reducerea veniturilor personalului deoarece pentru AM-uri exista un program special care ar trebui să asigure accesarea cu succes a fondurilor structurale. Prin urmare, Autoritățile de Management dețin toate instrumentele necesare pentru derularea cu succes a programelor cu finanțare nerambursabilă. Dacă nu se găsește ca fiind oportună externalizarea serviciilor din cadrul AM-urilor, măcar un procent de 50% din alocarea financiară să fie redistribuit către IMM-uri.

d. Amânarea termenului de plată a TVA la facturările emise de către furnizori a societăților care implementează proiecte cu finanțare nerambursabilă până la momentul intrării proiectului în perioada de exploatare.

IMM-urile, în proiectele cu finanțare nerambursabilă, își iau angajamentul creării locurilor de muncă și asigurării unei funcționări economice pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Prin urmare, având în vedere avantajele finanțării acestor tipuri de proiecte (care asigură creșterea locurilor de muncă), se impune acordarea unor facilități pentru creșterea atractivității depunerii de proiecte. Această amânare la plata a TVA-ului pentru investiții cu finanțare nerambursabilă, cu siguranță va crește interesul companiilor, deblocându-se astfel situația actuală, în care IMM-urile nu mai fac investiții.

e. Demararea de programe europene de reconversie profesională în scopul realizării unei plase de siguranță pentru bugetarii disponibilizați.

Prin acordarea de finanțare europeană (în cadrul POS DRU) pentru Serviciul Public de Ocupare (SPO) se urmărește creșterea calității și eficienței serviciilor furnizate către ANOFM pentru a asigura:

  • corelarea ofertei cu cererea de forța de muncă;
  • pentru a asigura o asistență personalizată persoanelor în căutarea unui loc de muncă și acelora care aparțin grupurilor vulnerabile;
  • creșterea competențelor profesionale ale personalului implicat în furnizarea acestor servicii;
  • îmbunătățirea cooperării SPO cu alte organizații și organisme active pe piața muncii, cu autoritățile publice locale și cu furnizorii de educație și de formare profesională, precum și pentru a oferi servicii de consiliere profesională de înaltă calitate pentru dezvoltarea carierei.

Propun unele măsuri imediate în sensul că Autoritatea de Management a programului POSDRU (în contextul crizei actuale) să deschidă măsurile pentru Serviciul Public de Ocupare. Conform calendarului orientativ se deschid măsurile doar pe grant (maximum 500.000 euro/proiect) în iunie, acest lucru este însă incert. Pentru anul 2010 nu se prognozează deschidere sesiunilor pentru proiecte de tip strategic (max. 5.000.000 euro/proiect). Prin urmare, nici anul 2010 nu va reprezenta un an în care poate crește gradul de absorbție pe axa indicată, promovarea implicării active a personalului SPO pentru accesarea fondurilor disponibile.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică cu tema Regresul economic al României;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Regresul economic al României"

Guvernele naționale trebuie să depună eforturi pentru consolidarea sistemelor de protecție socială, oferind o serie de soluții la nevoile identificate de societate, cu accent special asupra integrării sociale a persoanelor, prin reinserția profesională și locuri de muncă.

Ministerele de resort trebuie să acționeze în sensul reducerii polarizării și ameliorării stării de sărăcie, printr-o serie de proiecte și programe destinate grupurilor vulnerabile.

În activitatea acestora trebuie inclusă toată problematica legată de bunăstarea și protecția familiei, deci are ca scop realizarea de politici destinate tuturor persoanelor care se află în risc crescut de excluziune și marginalizare socială (copil, persoana cu handicap, familia în ansamblul ei) și pentru toate tipurile de structură în care se poate găsi: tinerii aflați în dificultate, persoanele vârstnice dependente, persoanele aflate în sărăcie etc.

Efectele negative ale crizei economice internaționale s-au manifestat în România, declanșând comprimarea economiei, ceea ce a afectat piața forței de muncă și a determinat reducerea semnificativă a numărului de asigurați. Reducerea numărului de asigurați a condus la creșterea numărului de pensionări anticipate, înregistrându-se o triplare anuală a numărului de pensionări anticipate, ajungându-se în anul 2009 la circa 110.000 de pensii anticipate parțiale în plată. Criza economică și socială ce afectează în prezent România are efecte negative asupra condițiilor de viață ale cetățenilor.

În România, pragul sărăciei absolute este calculat prin însumarea costului unui coș minim alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare și de servicii, egal cu cheltuielile efectuate de persoanele al căror consum alimentar este egal cu costul coșului alimentar. Costul coșului alimentar a fost estimat pentru a asigura necesarul de 2.550 de calorii zilnic, în funcție de consumul populației din decilele 2 și 3 ale distribuției populației după cheltuielile de consum. Pragul sărăciei absolute pentru o persoană a fost, în anul 2009, de 254,5 lei. Plecând de la această sumă ne putem da seama câte persoane sunt în pragul absolut al sărăciei în România și cum primesc ele aceste reduceri ale salariilor și pensiilor, operate ilegal de către Guvern.

  George Ionescu - declarație politică cu privire la Organizația Țărilor Exportatoare de petrol (OPEC);

Domnul George Ionescu:

"Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)"

În luna septembrie a anului 1960, la Conferința de la Bagdad, a fost creatǎ Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC).

Ideea înființǎrii acestei organizații a venit atunci când companiile monopoliste au luat măsuri de scădere la jumătate a prețului petrolului brut exportat de țările producătoare. Acest lucru a produs pagube materiale semnificative în economiile țărilor producătoare, care au fost forțate să se gândească la noi modalități de asigurare a intereselor lor și de prevenire a irosirii surselor lor de venit.

Organizația a cǎrei limbǎ oficialǎ este engleza, a avut sediul la Geneva pentru primii cinci ani de activitate, iar din 1965 sediul central se află la Viena, Austria.

Organizația interguvernamentală permanentă, care include în componența ei statele exploatatoare de petrol brut, indiferent de naționalitatea acestora, coordonează și uniformizează politicile în domeniul petrolului ale țărilor membre, în vederea asigurării unor prețuri stabile și echitabile pentru producători.

Statutul OPEC stipulează că "orice țară cu un substanțial export net de țiței care are interese fundamental asemănătoare cu cele ale țărilor membre poate deveni membru cu drepturi depline al Organizației dacă este acceptat de o majoritate de ¾ din membrii cu drepturi depline, având toate voturile membrilor fondatori".

Statutul face diferența între cele trei categorii de membri: membru fondator, membru cu drepturi depline și membru asociat. Organizația de apărare a intereselor producătorilor a avut ca membri fondatori Iranul, Irakul, Kuweitul, Arabia Saudită și Venezuela. Cele 5 state fondatoare au fost urmate ulterior de alte state membre, în prezent organizația fiind formata din 12 membri de pe 3 continente (Africa, Asia si America de Sud): Algeria, Angola, Libia, Nigeria, Irak, Iran, Kuweit, Qatar, Arabia Sauditǎ, Emiratele Arabe Unite și Venezuela. Ecuador a fost membru deplin între 1973 - 1992, revenind în organizație în octombrie 2007. În mai 2008, Indonezia, care a devenit importator net de petrol, a anunțat că se va retrage din OPEC Gabon a fost membru deplin OPEC între 1975 - 1995. Sudan și-a exprimat intenția de a deveni membru, state candidate la poziția de viitori membrii ai organizației fiind si Norvegia, Bolivia, Mexic si Siria.

În cadrul OPEC, deciziile se iau prin consens. Fiecare țară are, teoretic, suveranitate absolută asupra producției sale de petrol. Țările membre decid, însă, prin vot unanim asupra nivelului maxim al producției pe întreaga organizație, dar și defalcat pe fiecare țară membră.

Determinarea celor mai bune modalități pentru apărarea intereselor statelor membre în mod individual și colectiv; considerarea continuă a intereselor națiunilor producătoare și a necesității securizării venitului stabil a țărilor membre; întocmirea și adoptarea metodelor pentru a garanta stabilizarea prețurilor pe piețele acțiunilor petroliere internaționale în vederea eliminării fluctuațiilor dăunătoare și inutile; susținerea eficientă, economică și regulată cu petrol a națiunilor consumatoare și o întoarcere cinstită a capitalului pentru investitorii din industria petrolieră, reprezintǎ scopul principal al organizației, conform statutului ei.

Influența OPEC pe piață nu a fost întotdeauna una de stabilizare. Ea a alarmat lumea favorizând inflația atât în țările în curs de dezvoltare, cât și cele dezvoltate prin folosirea "armei petrolului" în criza petrolului din 1973. Capacitatea OPEC de a controla prețul petrolului s-a diminuat semnificativ din acel moment, ca urmare a descoperirii și dezvoltării unor mari exploatări de petrol în Golful Mexic și Marea Nordului, începutul ascendent al Rusiei si modernizarea de piață. Cu toate acestea, OPEC are încă o mare influență asupra prețului petrolului, întrucât exporturile de petrol ale organizației reprezintă aproximativ 60% din petrolul comercializat la nivel mondial. Țările membre OPEC produc aproximativ 40% din țițeiul mondial și 14% din gazele naturale.

Dependența de produsele livrate de Organizația Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) va crește în următorii 5-10 ani, în condițiile în care producția statelor din afara cartelului va scădea. "Am constatat o creștere a ofertei statelor din afara OPEC, dar pe termen mediu aceasta va scădea. Din acest motiv, dependența de petrolul OPEC va fi mai mare", a declarat șeful Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Nobuo Tanaka. În august 2010, OPEC a prognozat că cererea mondială de petrol va crește în acest an cu 1,8 milioane de barili pe zi la 86,6 milioane de barili pe zi

  Constantin Chirilă - declarație politică cu titlul Administrate judicios, terenurile statului pot contribui la micșorarea deficitului bugetar;

Domnul Constantin Chirilă:

"Administrate judicios, terenurile statului pot contribui la micșorarea deficitului bugetar"

Doresc să vă supun atenției problema terenurilor aflate în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului. Recent, mi-a fost adusă la cunoștință informația potrivit căreia există suprafețe de terenuri date spre exploatare către agenți economici, prin contracte care au pretenția de a concura cu Matusalem ca vârstă. În vremuri de criză, este necesar să privim cu atenție fiecare contract prin care bunurile statului sunt date spre folosință, să vedem care este câștigul adus bugetului. În cazul în care acest câștig nu există sau este ridicol de mic, consider că este mai bine să adoptăm o formula mai eficientă de acordare a acestor bunuri spre folosință.

Criza economică trebuie combătută cu măsuri de reducere a costurilor, de maximizare a câștigurilor, de renunțare la activități neprofitabile. Dacă transpunem aceste principii economice din mediul privat către activitățile economice ale statului, trebuie să dăm dovadă de o aliniere corectă la cerințele momentului. Prin urmare, contractele de folosință ale terenurilor din patrimoniul Agenției Domeniilor Statului trebuie să fie reanalizate periodic, în așa fel încât încasările să fie cât mai mari.

Rămânând la capitolul încasări provenite din închirierea sau concesionarea terenurilor Administrației Domeniilor Statului, am remarcat că există importante suprafețe de teren care nu au fost preluate spre exploatare de către agenții economici. Astfel, la șirul de terenuri lăsate în paragină de către proprietarii care nu au bani să le lucreze sau le-au cumpărat doar pentru potențialul imobiliar, mii de hectare ale statului vin să completeze peisajul dezolant al agriculturii românești. În acest fel, Agenția va cheltui resurse pentru a proteja terenurile de intruși, dar nu va atrage resursele necesare acestor costuri. După cum se știe, orice cheltuială a statului se adaugă deficitului bugetar.

Extrapolând aceste aspecte sesizate de mine la nivelul tuturor activităților statului din care se pot încasa venituri, trebuie să remarcăm faptul că reducerile de cheltuieli cu salariile și numărul de personal nu sunt suficiente. Trebuie ca autoritățile de resort să găsească formule eficiente de lucru, pentru a micșora povara cheltuielilor statului.

În încheiere, atrag atenția asupra faptului că Agenția Domeniilor Statului este o entitate cu caracter financiar și comercial, având ca scop valorificarea terenurilor aflate în proprietatea statului. Sper că sunteți în asentimentul meu atunci când afirm că "valorificarea" trebuie să însemne să dăm valoare acestor terenuri.

Este cazul să ieșim din inerția rămasă de pe vreme comuniștilor, când bunurile statului erau ale tuturor, dar ale nimănui. Aceste terenuri reprezintă un potențial de încasări la bugetul de stat, astfel ca ele trebuie să fie un punct de interes major, în condițiile în care fiecare leu din buget este obținut cu dificultate și trebuie drămuit cu grijă.

  Petru Călian - declarație politică: Învățământul, nota 4 la control;

Domnul Petru Călian:

"Învățământul, nota 4 la lucrarea de control"

Începutul gri din acest an școlar a fost în concordanță cu discursul ministrului Funeriu, care a urat copiilor un bun venit în clasa "întâia". Tradiția școlii noastre, interesul pentru un anumit câmp de cercetare înalt specializat, bagajul de cunoștințe, metoda și stilul de muncă, toate acestea nu mai reprezintă țelul elevilor și cadrelor didactice. Auspiciile sub care a început anul școlar sunt dureroase și adânci. Ponderea cadrelor didactice fără pregătire pedagogică adecvată, reprezentată destudențiși de persoane provenite din programe de reconversie profesională, lipsa autorizațiilor sanitare și a utilităților, precum și starea tensionată a profesorilor compun rețeta marca Funeriu, intitulată "Recredibilizarea învățământului românesc ca principală misiune a mandatului său de ministru".

Criza fără precedent din sistemul educațional pălește în fața remanierii anunțate de către ministrul de resort, remaniere care din păcate rămâne un proiect nefinalizat.

Noua abordare a educației are, cu siguranță, intenții bune, dar vedem cu toții că în ciuda speranțelor de a intra în normalitate, învățământul din România se confruntă cu un continuu proces de degradare și instabilitate.

Dezvoltarea societății constă în dezvoltarea capacității intelectuale a viitoarelor generații. Remodelarea, transformarea, reorganizarea și modernizarea sunt concepte pe care societatea le ia din mers, în evoluția sa în timp. Societatea românească, în ansamblu, este supusă unor ample și complexe procese de reformare, palierele sistemului educațional depinzând de criza economică prin care trecem.

Reformarea învățământului trebuie concepută în corelare cu tradițiile valoroase ale școlii românești, dar și cu valorile europene. Aceasta trebuie dezvoltată pe mai multe planuri și direcții, cu finalități specifice. E suficient să copiem modelele altor țări, care au reușit cu succes să-și dezvolte societatea datorită educației.

Sunt de părere că școala reprezintă nucleul unei societăți sănătoase îndreptate spre dezvoltare.

În prima zi a noului an școlar, a fost publicat un sondaj de opinie privind modul în care este perceput învățământul românesc. În funcție de întrebare, numărul nemulțumiților variază între 60 și 80%. Peste jumătate dintre români apreciază școala românească drept mai slabă decât școlile din celelalte state UE. O mare parte din respondenți au găsit drept soluție a redresării nivelului învățământului românesc revenirea la câteva reguli din vremea comunismului. Acest lucru confirmă faptul că învățământul românesc necesită trecerea de la un sistem bun la unul adaptat actualelor cerințe ale societății.

Școala se definește ca un univers al căutărilor și al incertitudinilor, așa ar trebuie să fie și reforma ei: cu rezultate și răspunsuri.

  Samoil Vîlcu - declarație politică despre Învățământul, domeniu strategic pentru România;

Domnul Samoil Vîlcu:

"Învățământul, domeniu strategic pentru România"

Un nou an școlar a început pe 13 septembrie. Emoția începutului pentru cei de clasa I, dar și a revederii colegilor și profesorilor a fost ușor de sesizat în prima zi de școală. Învățământul, cred eu, este un domeniu strategic pentru orice țară. Având un învățământ de calitate, poți spera în evoluția societății și chiar într-o clasă politică mai bună.

Conform Constituției, în țara noastră au dreptul la învățătură toți cetățenii țării indiferent de origine socială, sex, apartenență, politică sau religioasă și fără alte îngrădiri care ar putea constitui nerespectarea drepturilor omului. Învățământul de stat are un caracter deschis, toți cetățenii având acces la toate gradele și formele de învățământ și este gratuit.

Trebuie să recunoaștem că învățământul românesc este unul performant, dacă avem în vedere numărul mare al cercetătorilor, oameni de știință, ingineri, care fac carieră și în afara granițelor României, în importante institute, companii din Occident, și care prin contribuția lor au revoluționat dezvoltarea mondială.

Este adevărat, numeroasele modificări aduse sistemului de-a lungul anilor au slăbit calitatea învățământului sau au scos la suprafață probleme majore ce nu pot fi rezolvate rapid, dar învățământul românesc a fost și este o rampă de lansare pentru oameni de o deosebită valoare.

La fel ca întreaga societate, și învățământul românesc trece printr-o perioadă dificilă, dacă ne gândim la reducerea numărului de posturi și la închiderea unor școli, dar toate acestea ar putea duce la creșterea calității actului de învățământ.

Începerea unui nou an școlar îmi oferă prilejul, stimați colegi, de a ura cadrelor didactice și elevilor succes și rezultate deosebite!

  Mircea Lubanovici - pledoarie pentru o lege electorală mai accesibilă pentru românii din diaspora;

Domnul Mircea Lubanovici:

În calitate de deputat ales în Colegiul nr.3 Diaspora, dar și de cetățean al Statelor Unite ale Americii, doresc să-mi exprim cu claritate convingerea că toți românii din Diaspora merită pe deplin să beneficieze de o lege electorală, conform căreia să voteze în condiții mai accesibile, fără a consuma atâta timp și, implicit, resurse materiale în acest scop nobil.

În acest context, reamintesc compatrioților mei din țară că românii din SUA, Canada și Australia, pe care-i reprezint - țări care reunesc 35 de secții de votare - se deplasează de multe ori de la sute de kilometri depărtare, cheltuind bani și timp, pentru a-și exercita dreptul democratic de a vota, în semn de iubire și loialitate față de patria-mamă.

Proiectul de lege privind votul prin corespondență pentru românii din străinătate - inițiat de ministrul de externe, Teodor Baconschi - vine tocmai să rezolve aceste probleme ale alegătorilor români din Diaspora, ca și o inițiativa legislativă similară aparținând colegei de partid, doamna deputată Raluca Turcan.

Proiectul de lege al Ministerului Afacerilor Externe privind votul prin corespondență vine să rezolve aceste neajunsuri și să asigure accesul mai amplu, mai ușor și mai puțin costisitor al românilor din străinătate la procesul electoral din România, eliminând în același timp supraaglomerarea secțiilor de vot din străinătate și asigurând o alternativă de exprimare a votului pe care multe democrații avansate o utilizează deja cu succes. Menționez că votul prin corespondență există în multe dintre țările occidentale cu democrație consolidată.

Pentru cetățeanul român din străinătate, votul prin corespondență creează o modalitate alternativă de vot fără a exclude însă modalitatea tradițională de vot. Pe de altă parte, dacă alegătorul dorește să-și exercite dreptul de vot chiar în ziua alegerilor, direct în secțiile de vot deschise de ambasadele sau consulatele României, acesta va avea în continuare această posibilitate, cu condiția să vină la secția de vot cu certificatul de alegător și cu buletinul de vot nefolosit.

Pe de altă parte, este vorba doar de avantaje - potrivit noului proiect de lege - și pentru românii aflați în străinătate, dar fără domiciliul stabil acolo (doar aceștia pot vota la ambasade), care nu pot vota pentru că au în actul de identitate o adresă diferită față de locul în care trăiesc de fapt. Dreptul de a alege este garantat de Constituție, dar cu toate acestea mulți cetățeni - în 2008 a fost vorba de cel puțin un milion, se pare - nu și l-au putut exprima, tocmai din această cauză.

Având în vedere cele prezentate, susțin și salut - împreună cu alegătorii mei - aceste inițiative legislative menite să îmbunătățească sistemul de votare din România și să transforme pentru românii din Diaspora exercitarea dreptului la vot dintr-o corvoadă într-o acțiune simplă.

  Cătălin Cherecheș - declarație politică; Banii s-au dus, iar ecologizarea perimetrelor miniere nu se vede;

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Banii s-au dus, iar ecologizarea perimetrelor miniere nu se vede"

Am vorbit de mai multe ori de la tribuna Parlamentului despre problemele pe care le au Baia Mare și Maramureșul din cauza sistării activității miniere. Și am mai spus că închiderea minelor este una dintre afacerile netransparente, ca să nu spun necurate, nu doar din Maramureș. Stau argument cele peste 35 milioane euro alocate, pentru ecologizare, dar fără a se vedea și rezultatele. Prezentă în Maramureș, în acest an, directoarea adjunctă a SC Conversmin, spunea că, până la sfârșitul anului 2009, pentru activitatea de proiectare, conservare, închidere, ecologizare și monitorizare post-închidere pentru obiectivele miniere din Maramureș au fost alocate fonduri bugetare în valoare totală de 99.695.562 lei. Iar pentru 2010, pentru obiectivele miniere din județ s-au alocat fonduri în sumă totală de 48.351.443 lei. Adică peste 35 milioane euro, pentru punerea în siguranță, stabilitatea și ecologizarea a patru iazuri de decantare, pentru funcționarea și retehnologizarea a 4 stații de colectare și epurare a apelor de mină amplasate în bazinul hidrografic Someș-Tisa, cu posibil impact transfrontalier, iar pentru conservarea și protecția perimetrelor miniere a căror activitate a fost sistată (15 obiective miniere, 5 stații de tratare a apelor și 7 iazuri de decantare la care nu s-a început punerea în siguranță) s-au repartizat 7,5 milioane lei. Au mai fost alocați 1,4 milioane lei pentru serviciile de asistență termică pentru lucrările de închidere și ecologizare încheiate cu Conversmin, dar și a celor finanțate prin Banca Mondială.

Sumele sunt mari, iar o parte dintre autoritățile județene recunosc că lucrările au fost făcute de mântuială, semn că mulți dintre banii alocați n-au ajuns la lucrările care trebuie efectuate, ci s-au pierdut pe drum, de la licitație și proiectare, până la execuție. Iar dacă te iei după ce se scrie în presă, cei care verifică modul de execuție a lucrărilor sunt pe aceeași mână cu executanții. Se decontează lucrări care nu s-au făcut, iar din stațiile de epurare ies tot ape poluate, sau stațiile nu funcționează deloc, banii au ajuns la firmele abonate la banul public, în loc să ajungă în economia reală.

Priveliștea oferită de perimetrele miniere în care nu se mai lucrează este dezolantă: guri de mină care poluează, halde și iazuri lăsate de izbeliște, stații de epurare prin care trec ape otrăvite etc. Reprezentanții Gărzii de Mediu din Maramureș spun că firmele care au lucrat la închiderea perimetrelor miniere au fost alese, și în acest an, în baza contractelor semnate în anii anteriori.

Așa se face că o singură firmă a câștigat, la încetarea activității Companiei REMIN, licitația de întocmire a proiectelor tehnice. Este vorba de peste 80% dintre lucrări.

Și în tot acest timp, Ministerul Economiei, dar și Ministerul Mediului și cel al Turismului vorbesc despre strategii de dezvoltare durabilă și alternative la minerit.

  Vasile Popeangă - declarație politică Regulamentul trădării;

Domnul Vasile Popeangă:

"Regulamentul trădării"

E de groază ce poate să mai scornească gașca portocalie și vasalii ei pentru a se menține la putere! În locul lor, niște politicieni de bun-simț, ajunși la o așa de joasă încredere în ochii poporului pe care declară că-l conduc, și-ar lua bocceluțele și s-ar călători către vastele locuințe proprii, în așteptarea unor zile mai bune, dar ei se țin cu ghearele și cu dinții de putere, deoarece sunt convinși că nu mai pupă puterea în următorii 50 de ani, în nicio combinație guvernamentală rațională posibilă. Așa că trag cu toții de actuala coaliție nerațională, sub pretextul reformei pentru a face prostii cât Casa Poporului și cu imbecila justificare a crizei și a lipsei banilor la orice nu reușesc să facă într-o guvernare reală. Piară România, trăiască guvernarea portocalie! Nu contează că sunt incapabili, nu contează că habar n-au să atragă fonduri europene, cât contează faptul că aceste fonduri de orice natură sunt pentru jumulit. Din acest motiv speculează orice cuvânt scris care i-ar putea avantaja, se dau de ceasul morții și cu fundul de asfalt doar-doar or rămâne încă o zi în scaunul puterii și se roagă permanent să mai rămână puțin la guvernare, că n-au jumulit suficient și altă ocazie nu mai pupă. Ce jalnici! Ce penibili! Ei sunt mai răi ca popoarele migratoare, își lasă semnele pe tot ce ating: onoare, conștiință, legi, regulamente... Să amintim doar jenanta prestație cu iz de pseudointeligență prin care se dau toți portocaliii de ceasul morții ca să le ofere niscaiva funcții în parlament vasalilor lor, foștii independenți fugiți din toate partidele, actualii neindependenți, dar membri de partid liber-schimbist ai generalului peste curele și obiele.

O femeie de la care națiunea română ar avea pretenții că, cică, a reprezentat-o și cu o altă ocazie, se tot dă peste cap ca să nu priceapă că în Parlament funcțiile sunt date reprezentanților poporului. Cum transfugii lui Oprea (cu el în frunte) nu au dat ochii cu electoratul în postura de reprezentanți ai UNPR-ului, rezultă, chiar și pentru un om simplu, că nu pot avea un grup parlamentar al UNPR-ului, deoarece ei nu reprezintă pe nimeni. Ca să reprezinte pe cineva, băsiștii lui Oprea ar fi trebuit să se întoarcă la popor, de la Băsescu citire! Da, au fost votați, unii uninominal, dar au fost votați pe platforma partidelor din care provin. Pe vremea aia, juraseră credință electoratului partidelor respective, așadar au fost votați ei, dar pe motive ținând de partidele de proveniență. Dacă ar fi fost într-adevăr niște valori independente bine conturate, candidau independent de la bun început. Înregimentându-se sub flamură partinică, din start au pierdut atu-ul independenței pe care o clamează acum. Scuza că au fost votați uninominal pentru marile valori care sunt și nu pentru doctrinele și ideile pe care le-au reprezentat, nu stă în picioare.

Vreți să demonstrați că aveți dreptate? OK, lăsați locurile libere, faceți iar alegeri și vedeți dacă mai puteți ocupa vreunul locurile de reprezentare pe care vă lăfăiți acum, dar fără a mai reprezenta pe cineva. Așa că, acum nu vă deosebiți cu nimic de statutul reprezentanților minorităților etnice sau cultelor care au, ipso facto, un reprezentant în parlament, chiar dacă sunt sub norma de reprezentare electorală. De asemenea, nici nu poți cere tu, minoritatea X (neetnică), o funcție de conducere într-o comisie, doar pentru că îți închipui, tu și încă vreo câțiva împricinați cointeresați, foști reprezentanți, că ai fi, prin dezertare, vreun alt soi de mare reprezentant sau ceva...

Și tot de la Băsescu citire: chiar dacă UNPR-ul s-a înscris la tribunal, locul lui în Parlament ar fi fost eventual de la următorul mandat, iar alianța (dom' Băsescu, alianța PDL-UDMR-UNPR e cumva înscrisă la tribunal ca să fie majoritară legal în Parlament?) va fi valabilă tot de la următorul mandat.

Consider că eforturile de strâmbare a înțelesurilor slovelor regulamentului Camerei Deputaților sunt pentru perpetuarea la putere a nesimțirii și bunului plac, a dictaturii unei minorități tot mai nesemnificative în detrimentul poporului român chinuit de criză, chiar dacă se transformă cu bună știință bietul regulament într-un regulament al trădării.

Stimați portocalii, sunteți doar la un pas de trădarea de neam și țară, și mai e doar un pic până la momentul în care indiferent cine va veni după voi la putere o să-și facă un titlu de onoare din a vă aduce pe toți în fața justiției, pentru a răspunde pentru toate ilegalitățile pe care le-ați comis cât ați fost la putere.

Temeți-vă de mânia poporului acesta, căci aspră s-a dovedit a fi! Ceaușescu stă mărturie!

  Vasile Popeangă - declarație politică Reforma prostituției;

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma prostituției"

Spuneam cu ceva timp în urmă că, Guvernul Boc IV urmează să implementeze cea de-a 30-a măsură pentru înflorirea economiei românești, respectiv impozitarea reformei celei mai vechi meserii.

Acum se pune de zor pe tapet reforma prin impozitare a celei mai vechi meserii din lume - prostituția. Că acum propunerea de îmbogățire a bugetului statului prin impozitarea gunoiului moral vine din partea unui rege al gunoaielor, nu e o surpriză deosebită. Bașca, dacă luăm în calcul că, nu cu mult timp în urmă, au fost trimiși în documentare, dar și sub acoperire, însăși unii parlamentari PDL, chiar din județul de baștină al premierului mic la stat - mare la sfat.

Distinșii colegi au studiat pe îndelete nu numai sfintele taine ale meseriei aducătoare de mangoți în vistieria bugetului, dar și unde vor instala casa de marcat fiscală sau, de ce nu, ceasul de verificare pentru ca meseriașele să nu pice pe panta evaziunii fiscale. Nu știm la ce concluzie s-a ajuns, dar tare mi-aș dori ca activitatea să înceapă de la cele mai înalte vârfuri, având în vedere că însuși Băsescu a zis că ar cam trebui ca unii să-și găsească un al doilea job și bineînțeles, ca de obicei, fiind o activitate reformată după chipuri și asemănări portocalii, să fie impozitate conform importanței. Să vezi atunci prosperitate pe capul ministerului Finanțelor! Își vor dubla personalul doar pentru a ține evidența și a controla afacerea frumoaselor fericite.

Propun, însă, ca din start, specialistele menționate mai sus să primească un spor de impozit de 25%, așa, cu dedicație direct de la conducerea superioară a PDL, pe motiv de invidie de breaslă, spre fericirea premierului care, la mușchii care i-au crescut la limbă în ultimii ani, deși se spune că politica-i o femeie de moravuri ușoare, tipul ar da faliment și-n branșa asta, tot cum a dat și în domeniul științei legii fundamentale...

Acum, sincer, ziceți dumneavoastră, chiar și cei mai portocalii la suflet, cine s-ar duce la premier ca să-i taie o chitanță? În cazul său, poporul român face donații caritabile sau se mulțumește doar cu zisul... Asta e. După cum bine zicea și Topârceanu: un țânțar nervos și foarte slab la Constituție, în zadar vrea să ia parte la o prostituție... Cine mă poate contrazice, să ridice două degete.

Iar eu zic: Boc, lasă mâna jos că te ia Băsescu de ciuf!

  Vasile Popeangă - declarație politică Reforma ticăloșiei;

Domnul Vasile Popeangă:

"Reforma ticăloșiei"

Traian Băsescu, în marșul portocaliu triumfal spre reforma a orice în România, făcută după chipul și asemănarea băsescienilor, a ajuns și la reforma ticăloșiei. După spusele înaltului, da' degeaba demnitar al României, cică ticăloși sunt doar ceilalți care au mărit pensiile, ai lui - nu! Deși numai în 2009 s-au mărit pensiile de două ori: cu 2%, respectiv 3%!

Nu, domnule Băsescu! Ticăloși sunt doar cei care se gândesc numai la cum să fure ei, nu să împartă din venitul național și cu cei care îl produc, prin măriri de pensii și de salarii.

Ticăloși sunt doar cei care, numai c-așa vrea mușchiu' lor, "reformează" după bunul plac valoarea forței de muncă, în scădere subită cu minim 25%, sub imbecilul pretext al crizei pe care n-au știut s-o managerieze sub nicio formă.

Ticăloși sunt cei care se răzbună pe pensionari pentru că n-au fost capabili să le fure legal 15% din pensii, iar acum nu știu cum să mai impoziteze pensiile cu 16%.

Ticăloși sunt cei care, la niște pensii impozitate deja - cel puțin înainte de 1989 și câțiva ani după, întâi se luau impozitele la salariul brut, apoi se repartizau procentele pentru pensii, asigurări sociale etc.-, după impozitare mai vor să aplice încă 16% impozit.

Ticăloși sunt cei care spun nemulțumiților de tăierile de salarii ca să-și mai ia încă o slujbă, când la peste un milion de neangajați (șomeri plus cei scoși din evidențe prin depășirea timpului alocat - altă ticăloșie! -) nu sunt decât vreo 12.000 de locuri de muncă oferite, multe dintre acestea fiind în condiții de muncă subumane sau scoase "de formă" la agențiile de muncă.

Cum tot ticăloșie înseamnă să jefuiești poporul român de miliarde și miliarde de euro pe vreme de criză, aruncându-i pe fleacuri care fac portofelul ca purcelul firmelor "de casă" ale puterii, și cum tot ticăloșie a fost împrumutul de la FMI luat fără aprobarea Parlamentului, împrumut pe care o altă putere democratică n-ar fi imposibil să-1 recupereze de la cei care acum se joacă de-a conducerea României. Căci, nu-i așa? După faptă și răsplată. Nu poate să plătească un popor întreg ce intră în buzunarele altora.

Cam astea sunt formele primare ale ticăloșiei portocalii, pe care, din păcate toată lumea le știe, dar față de care instituțiile statului nu acționează.

Să trăiți bine !

  Emil Radu Moldovan - declarație politică ce are ca subiect Dezastrul puterii portocalii;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Dezastrul puterii portocalii"

În urmă cu un an, în campania electorală, președintele Băsescu le spunea românilor cu mândrie și satisfacție că România a ieșit din criză datorită Guvernului Boc, iar în aceste zile le transmite românilor că e dezastru și că toți trebuie să fim solidari și să acceptăm reducerea veniturilor în aceste vremuri grele. Dar, odată trecută campania electorală, deși puteau să mai mintă așa cum spunea un ministru cu puțin timp în urmă, pentru a nu îngropa de tot România, adevărul a fost spus și astfel dezastrul în care guvernul de acum, de tristă amintire Boc, a aruncat România din cauza incompetenței și clientelismului fără margini de care dă dovadă a ieșit la iveală.

Nimic nu a rămas neatins de ciuma portocalie care distruge tot ce întâlnește în calea sa, de la sistemul de sănătate la sistemul asigurărilor sociale, la învățământ, orice poate aduce un venit pentru camarila portocalie care este din ce în ce mai înfometată și lasă impresia că nu vrea să se oprească decât după ce va falimenta totul în această țară.

Astfel, în timp ce bugetul asigurărilor sociale are un deficit mare, guvernul nu se preocupă să rezolve situația în sensul de a determina instituțiile statului să-și facă treaba și să ia măsuri pentru ca restanțele la bugetul asigurărilor sociale al firmelor la care statul este acționar majoritar să fie plătite, astfel, încât să nu fie nevoie să se impoziteze pensiile pentru a reduce deficitul.

Însă această preocupare nu este printre prioritățile guvernului cenușiu Boc, deoarece ar însemna să deranjeze clientela de partid care este instalată în toate consiliile de administrație și la conducerea companiilor de stat pentru a se îmbogăți pe spatele românilor, nu pentru a fi eficienți, competenți și a lucra pentru bunăstarea românilor. Dar ce contează pentru ei? Atâta timp cât își fac plinul, poate să se întâmple orice, cetățenii nu contează, importanți sunt doar șefii portocalii care trebuie mulțumiți.

În timp ce dezastrul se generalizează, oamenii puterii se preocupă de soarta partidului care se dovedește a fi mai importantă pentru ei decât viața românilor care în această perioadă au nevoie de măsuri concrete de redresare economică pentru a le da o speranță și nu pentru a le distruge orice urmă de optimism. Dar în afară de a distruge viața cetățenilor din această țară, Partidul Democrat Liberal nu știe să facă altceva, și din acest motiv trebuie să plece de la putere pentru a da României și românilor o șansă.

  Cornel Itu - declarație politică intitulată Campusurile școlare, șantiere veșnice;

Domnul Cornel Itu:

"Campusurile școlare, șantiere veșnice"

S-au scurs trei ani de când fostul ministru al educației și cercetării, Mihail Hârdău, pe un ton triumfal, a prezentat Programul de reconstrucție și reabilitare a campusurilor școlare ca obiectiv prioritar al strategiei de dezvoltare a învățământului, aprobată de Guvern pentru perioada 2006-2008.

Inițial, programul la nivelul întregii țări cuprindea 84 de campusuri școlare, dintre care 15 obiective de investiții noi, 26 reabilitări și 43 extinderi și reabilitări.

Vă întreb stimați colegi, ce s-a ales de acest program? Câte din aceste proiecte au fost finalizate?

Întrebările sunt retorice, realitatea se vede, se știe. Astăzi după trei ani, ne putem mândri cu o idee, cu o intenție, cu proiecte începute și nefinalizate, cu bani aruncați pe apa sâmbetei.

Pot spune că din entuziasmul de început s-a ales praful și pulberea. Unele campusuri au rămas în stadiu de proiect, altele, într-o situație și mai gravă, au ajuns niște șantiere abandonate, adevărate ruine, pentru care s-au făcut cheltuieli uriașe fără nicio finalitate. Aceste veșnice șantiere întregesc imaginea declinului economic în care ne zbatem și pentru care actualul guvern n-are nicio soluție.

În aceste condiții, mă întreb dacă într-o țară cu o industrie precară, cu o agricultură de subzistență, cu o infrastructură învechită, distrusă de vreme, mai poate fi vorba de investiții în domeniul social, în învățământ, în sănătate?

Răspunsul oficial este arhicunoscutul laitmotiv: lipsa banilor.

În realitate este vorba, în primul rând, de elaborarea unor proiecte care prin anvergura lor, depășesc posibilitățile noastre reale, precum și de cheltuirea ineficientă, necontrolată și părtinitoare a banului public de către autoritățile teritoriale.

Astfel, multe dintre firmele angajate în executarea lucrărilor, de teamă să nu rămână fără bani, executând o parte din lucrări, au cerut recepție parțială, au luat banii și pe-aci ți-e drumul. Un exemplu concret îl oferă situația campusurilor școlare din județul Cluj.

La Dej și Huedin au început lucrări de reabilitare și extindere a campusurilor proiectate, apoi din lipsa banilor lucrările au fost sistate, iar ce s-a construit se deteriorează pe zi ce trece. Prin grija ministerului, ne-am procopsit cu niște șantiere în ruină, cu niște șantiere veșnice, în locul campusurilor școlare visate.

  Ioan Stan - declarație politică referitoare la îngrijorarea creșterii infracțiunilor cu violență din România;

Domnul Ioan Stan:

Îngrijorarea și nedumerirea mă fac să verific, încă odată, valabilitatea zicerii că, orice ar fi, mai multe capete judecă mai bine decât unul singur, indiferent cât de bogată i-ar fi "încărcătura" acestuia din urmă. Acesta este motivul pentru care vă rog să-mi acordați atenție și sprijin.

Îngrijorarea se naște de fapt din nedumerirea care mă face să mă tot întreb cum se poate întâmpla așa ceva în lumea în care trăiesc, deși cred că mai corect ar fi să mă întreb pur și simplu în ce lume trăiesc.

Un polițist de 24 de ani se zbate între viață și moarte.

Un specimen de 21 de ani, căruia suntem obligați să-i spunem "om" doar pentru faptul că umblă pe două picioare și vorbește, este deja recidivist de penal. A crescut la sânul nașului atotputernic, s-a format după chipul și asemănarea celui care la 36 de ani de viață a adunat deja 38 de dosare penale, fiind acuzat de aproape toate infracțiunile cu violență care se regăsesc în Codul penal. Și-a câștigat prin fapte dreptul de a se număra printre membrii clanului Ghenosu și, implicit, protecția nașului realizată nu doar direct, ci, ticăloșia ticăloșiei, cu sprijinul unor magistrați!

Cu atare descendență și proptele, individul nu putea să nu valorifice apartenența la clan. Din acest punct de vedere n-am nicio nedumerire. Am doar îngrijorarea provocată de dezlănțuirea fiarei din acest produs interlop, împotriva polițistului care a îndrăznit să creadă că legea trebuie respectată de toți și peste tot în această țară.

Vorbesc de lege așa cum este ea la ceasul acesta, la care se dovedește că poate fi eludată de juriști ca Elena Turcu și Dumitru Rebegea, oameni plătiți din banii micului contribuabil ca să-i asigure traiul în adevăr și dreptate, și care au ales să semneze pactul cu diavolul. Ei sunt cei care l-au lăsat în libertate pe Florin Pîrjol, zis Ghenosu, pentru ca acesta împreună cu locotenenții săi să facă propria lege în Dâmbovița, Prahova și Argeș. Și mă cutremur văzând contrarierea de care se lasă dominat ministrul de resort când se întreabă retoric ce anume face posibil ca Dumitru Rebegea să se afle după gratii, iar fiare ca Ghenosu ori Danezul să se afle în libertate.

Oricine, altul decât un lucrător al sistemului, retribuit din ban public, ar avea dreptul să pună astfel de întrebări. Nici într-un caz ministrul care își subordonează de drept Poliția.

De ce să mă mai mir că nefericita statistică publicată de Poliția Română, în rapoartele sale, și de unde aflăm că în anul 2010 s-au înregistrat 215 cazuri de ultraj asupra lucrătorilor de poliție, este considerată ca doveditoare de bună evoluție, în comparație cu perioada similară a anului trecut când s-au înregistrat 252 astfel de fapte. Să mă bucur deci de aceste rezultate! Ele spun că totul merge spre bine și că va și mai bine, ca urmare a diminuărilor de salarii și de forțe numerice în rândul polițiștilor. Același ministru, la care m-am referit, aprecia, în treacăt, că victima Danezului nu prea avea ce să caute la locul agresiunii. Adevărat! La fel a gândit și agresorul când 1-a lovit pe polițistul care îl jena prin prezență într-un loc public.

Acum, când victima nu poate trece către speranță, cu toate eforturile medicilor, avocata puiului de ghenos face declarații lacrimogene cu privire la presupusele regrete de care ar fi măcinat clientul său, mai ales că destinatarul loviturii ar fi fost, în intenția sa, o cu totul altă persoană decât polițistul. Ca și cum pe altul criminalul ar fi fost chiar îndreptățit să-l lovească. Și toate acestea pentru că legea permite.

Acesta este răspunsul cutremurător la nedumeririle și îngrijorările care se vor transforma în spaimă dacă nu vom lua din mâna celor spurcați în tovărășia cu necuratul, instrumentul care folosit diabolic îi servește pe cei pe care ar trebui să-i condamne, și-i pune la voia interlopilor pe cei care ar trebui să ne apere pe noi, dar și pe ei însuși.

Particip la dezbaterea proiectelor de acte normative, la amendarea lor, la adoptarea lor de către Camera Deputaților. Nu sunt în măsură să dau sfaturi tehnice făuritorilor de lege, dar sunt obligat de mandatul meu să le cer în mod imperativ o altă lege. Una clară "ca bună ziua", una aspră și intransigentă, una care să ne apere și să ne pedepsească pe oricare dintre noi, ținând cont numai de ipostaza în care faptele noastre ne vor situa. O lege valabilă pentru toți și peste tot în această țară. O lege a cărei cunoaștere să înceapă la grădiniță și pe care s-o revedem periodic, așa cum am face un tratament, așa cum am lua niște medicamente vitale pentru fiecare dintre noi. O lege care să pedepsească de zece ori mai aspru la încălcare pe cei puși s-o aplice decât pe ceilalți.

Dacă nu vom avea un astfel de instrument în uzanță corectă și responsabilă, nu ne va rămâne decât să ne rugăm pentru viața celor agresați și a noastră. Sau să acceptăm să trăim într-un stat interlop în care noi, cetățenii captivi, va trebui să mai plătim încă o taxă pe care mă tem că actuala guvernare o percepe deja - taxa de protecție!

  Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Ce mai propune Cabinetul Boc?.

Domnul Vasile Mocanu:

"Ce mai propune Cabinetul Boc?"

Guvernanții se întrec în propuneri de măsuri aberante.

În primul rând, se pare că Guvernul Boc a găsit modalitatea de a pune agricultura pe roate. Amenzile! Astfel, proprietarii de terenuri agricole nelucrate ar putea fi amendați cu o sumă ce poate ajunge până la 60 de euro pe hectar.

Guvernanții nu se întreabă, însă, de ce circa 3 milioane de hectare de teren agricol au devenit pârloagă în 2010. Și de ce dezastrul în agricultură s-a consemnat taman în guvernarea portocalie. De cinci ani, dar mai ales în ultimul an și jumătate, agricultura s-a prăbușit aproape complet.

Lipsa unei strategii coerente privind agricultura din România, care nu poate porni decât de la sprijinirea fermierilor autohtoni și de la înțelegerea realităților din mediul rural, este principala cauză a dezastrului din agricultură. Nu de amenzi au nevoie agricultorii din România, ci de subvenții care să vină la timp! Suprafețele uriașe de teren lăsat pârloagă sunt doar efectul măsurilor proaste luate în ultimul timp.

Că PDL nu are niciun fel de viziune, o dovedesc și noile angajamente ale Cabinetului Emil Boc luate față de FMI. În anul 2011, dacă PDL se va mai afla la guvernare, vom avea parte de concedieri masive în rândul bugetarilor, precum și de noi reduceri ale veniturilor. În acest moment, datoria externă a României este de peste 80 de miliarde de euro. Și crește continuu!

Din nefericire, din nou, lipsesc măsurile economice autentice care să dinamizeze mediul privat. Dimpotrivă, noile majorări de taxe și impozite vor avea drept rezultat o și mai mare reducere a consumului, o creștere a inflației, dar și a șomajului. Așadar, efectul acestor măsuri va consta doar în prăbușirea nivelului de trai al populației.

Dar Cabinetul Boc perseverează în greșeală. Propunerile de modificare a Codului muncii, a legii sindicatelor și a conflictelor de muncă nu urmăresc altceva decât distrugerea drepturilor sindicaliștilor. Speriat tot mai tare de opoziția salariaților față de politica dusă de PDL, Guvernul vrea să închidă gura protestatarilor. În această toamnă, zeci de mii de sindicaliști din toată țara și-au propus să-și arate nemulțumirea față de lipsa de soluții a Guvernului la marile probleme cu care se confruntă România.

Iată de ce se tem PDL, Guvernul Emil Boc și președintele Traian Băsescu: de români!

Și ca să fie siguri că vocile critice vor fi reduse la tăcere, PDL pune la cale inclusiv cenzurarea presei. Înăsprirea regulilor de acordare a licențelor, controlul drastic al mediei de pe internet, dar și trecerea unor posturi de televiziune sub aripa unor ministere nu urmăresc altceva decât îngenuncherea presei.

Cu PDL, viitorul sună a catastrofă!

     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 13 november 2019, 11:15
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro