Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of September 21, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.134/01-10-2010

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 21-09-2010 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of September 21, 2010

2. Mesajul Președintelui României, adresat Parlamentului, pe probleme actuale de politică internă.

Domnul Traian Băsescu (președintele României):

Vă mulțumesc.

Este interesant, nu găsesc articolul constituțional prin care președintele face ordine în Parlamentul României. Probabil în noua Constituție, pe care chiar și domnul Victor Ponta o s-o semneze, o s-o voteze și o s-o susțină, ar putea să apară așa ceva.

Deocamdată, voi rămâne același președinte corect în relația cu instituțiile statului și nu mă voi amesteca în dezbaterea parlamentară sau în atitudini parlamentare.

Din câte știu, doar Curtea Constituțională poate arbitra o dispută de constituționalitate, așa că nu numai în calitate de președinte, dar și în calitate de fost parlamentar, timp de 8 ani, recomand domnului Victor Ponta să citească propriul Regulament.

Domnule președinte al Senatului României,

Doamnă președinte a Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Doamnelor și domnilor,

Dragi români,

Ne aflăm într-un moment cu adevărat important, un moment în care trebuie să înțelegem că suntem în fața unei alegeri decisive. Vrem un stat european, cu instituții puternice, care să lucreze pentru bunăstarea și prosperitatea tuturor cetățenilor sau vrem un stat de tranziție, cu instituții slabe, care servesc politicienii și clientela lor.

Ceea ce trebuie să facem acum, fără întârziere și fără ezitare, în fața valului de populism cu care ne confruntăm în această perioadă, este să punem capăt complicității politicienilor și partidelor în relele practici de guvernare. Este cea mai importantă misiune a Guvernului și a Parlamentului.

Românii sunt pe bună dreptate revoltați, pentru că au fost mințiți. Mulți au primit în perioada 2007 - 2008 mai mult decât se putea da, din considerente electorale, și acum se văd în situația grea de a li se lua înapoi.

Cu toții trebuie să avem curajul să le spunem că statul român nu-și mai poate permite să plătească salarii și funcționarilor incompetenți, și bolnavilor închipuiți, și nu mai poate aloca ajutoare sociale celor care pot să muncească, dar nu vor.

România nu se mai poate împrumuta doar pentru a consuma. Avem nevoie de bani pentru a investi în dezvoltare. Este singura cale de a crea locuri de muncă și a genera o creștere economică sănătoasă.

Exercițiul puterii în orice democrație este, în primul rând, un exercițiu de responsabilitate. Cu toții avem o responsabilitate față de viitorul țării, și ea trebuie să fie mai presus de loialitățile de partid sau de interesele de grup.

Criza economică și financiară la nivel internațional nu a cruțat pe nimeni. Creșterea șomajului, încetinirea ritmului de creștere economică, criza de lichidități și încredere pe piețele financiare sunt consecințe care s-au propagat în toate țările și în toate straturile sociale.

Pentru România, această criză a fost și o oportunitate. Ne-a arătat vulnerabilitățile noastre. Trebuie doar să avem curajul și tăria să le corectăm. Corecțiile presupun inevitabil o perioadă de austeritate, în care fiecare dintre noi trebuie să renunțe la ceva, dar și să se gândească la binele comun. Austeritatea nu poate fi traversată fără solidaritate. Este clar că unii au fost loviți mai mult decât alții de actuala criză. Unii îi suportă mai ușor efectele, alții le resimt în mod dramatic.

În aceste momente este nevoie, mai mult decât oricând, de solidaritate socială. Adevărata solidaritate socială se construiește în vremuri grele. Din păcate, în 2007 și 2008 s-a construit în vremuri bune o falsă solidaritate, bazată pe clientelism, minciuni economice și nemuncă, dar, în același timp, o așa-zisă solidaritate aducătoare de voturi, ce-i drept, insuficiente pentru menținerea la guvernare.

Domnilor parlamentari, doresc să vă dau o cifră exactă și o exemplificare a ceea ce înseamnă utilizarea banului public, a bugetului de stat pentru voturi.

În 2004, România avea în asistență socială, de la nivel central, 6,4 milioane de cetățeni. Din 2004 până în 2008, Guvernul condus de domnul Tăriceanu a ajuns la 13,9 milioane de asistați, o dublare a numărului celor asistați social. Este evident că avem dificultăți uriașe în a suporta financiar asemenea utilizare a bugetului. Dramatic este că nici acum politicienii care au guvernat în 2004 - 2008 nu par a fi conștienți de ce au făcut.

Lupta noastră cu criza economică a fost îngreunată de existența unei crize de încredere. Avem un deficit de încredere în noi înșine, care este provocat, întreținut și încurajat.

Eu, ca președinte, ca și ceilalți lideri politici, am datoria să nu las disputele politice să degenereze într-o limitare a șanselor României de a progresa.

Discursul public negativ de azi mă obligă să reamintesc unora că România este o țară europeană, România este o țară democratică, România este o țară cu un uriaș potențial de dezvoltare. Dincolo de toate acestea, știu că mai avem un drum dificil de parcurs până ne vom recăpăta cu adevărat încrederea în noi, în statul român, în viitorul României. Pentru aceasta este nevoie de mult curaj politic, este nevoie de sacrificiul interesului politic imediat. În momente de criză nu se poate guverna cu gândul la alegerile viitoare.

Încrederea va deveni o realitate când discursul economic de tip populist va fi marginalizat așa cum se cuvine. Nimic nu alimentează mai mult neîncrederea decât corupția și conflictele de interese. Încrederea vine pe măsură ce nimeni nu este privilegiat în fața justiției. Încrederea va veni atunci când Guvernul va dovedi mai multă coerență și o mai bună capacitate de a explica politica sa. Încrederea va veni odată cu rezultatele politicii economice chibzuite, atunci când datorită reformei cetățeanul nu va mai plăti ineficiența aparatului de stat.

Doamnelor și domnilor,

România va avea în 2010 un deficit bugetar de 6,8% din produsul intern brut.

În primele trei luni ale anului 2010, deficitul atingea aproape 10% din produsul intern brut. Aceasta, în condițiile în care anul trecut Guvernul a început să ia primele măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, prin blocarea angajărilor în administrație și reducerea salariilor prin zilele de concediu neplătit, în lunile noiembrie și decembrie. Nu a fost suficient. Din păcate, la începutul anului s-au făcut excese, cum ar fi acordarea celui de-al 13-lea salariu sau a unor prime și stimulente în ministere, dar și creșteri cu peste 20% a cheltuielilor administrației publice locale.

În primăvara acestui an, prin Memorandumul încheiat cu Fondul Monetar Internațional, Uniunea Europeană și Banca Mondială s-a stabilit un set de măsuri care să reducă în continuare cheltuielile bugetare. Acest acord înseamnă întoarcerea la realitate. Iar realitatea este una singură: nu mai putem cheltui peste nivelul de resurse generat de economia României. Nu mai putem împrumuta bani doar pentru consum.

S-au redus salariile bugetarilor cu 25%. Știu că o asemenea măsură a generat nemulțumiri și frustrare. Sunt salarii în sectorul bugetar foarte mici, pentru cei care se află la început de drum. De asemenea, sunt salariați în sectorul bugetar care au experiență și vechime și care merită salarii mai mari.

Dar trebuie să fim conștienți că avem un aparat administrativ supradimensionat. Avem ghișee care nu fac decât să consume inutil timpul și nervii cetățeanului. Obiectivul nostru nu este să avem mulți funcționari cu salarii mici, ci să avem un corp de funcționari de elită bine plătiți.

Profesionalizarea administrației este un obiectiv esențial pentru România următorilor ani. Aceasta înseamnă ca analiza de structură să fie însoțită de o selecție a personalului pe criterii de performanță și nu pe criterii politice. Este un proces în desfășurare, dar care trebuie accelerat de Guvern.

Politizarea excesivă este dușmanul performanței în administrație. Înlocuirile periodice pe criterii politice, la toate nivelurile, au făcut ca astăzi să avem instituții slabe, cu performanțe modeste, incapabile să dezvolte viziune și programe pe termen lung, incapabile să absoarbă banii europeni.

În ceea ce privește sistemul de educație și sistemul sanitar, vreau să arăt din nou că cele două sisteme sunt încă nefinanțate corespunzător. Dar înainte de a discuta despre subfinanțare, ar trebui să ne asigurăm că resursele existente sunt corect utilizate. Mare parte din resurse se găsesc în interiorul sistemelor și nu este nevoie decât de o onestă realocare a acestor resurse.

Este inadmisibil să constați că în ultimii zece ani alocarea bugetară pentru sistemul sanitar a crescut de aproximativ patru ori, iar calitatea serviciilor nu s-a îmbunătățit. Ce dovadă mai bună avem că subfinanțarea sistemelor nu este prima problemă, ci risipa resurselor și administrarea ineficientă.

Guvernul trebuie să continue reforma acestor sisteme, să descentralizeze, să optimizeze, să redimensioneze și să clasifice unitățile de învățământ și unitățile sanitare, în așa fel încât banii pe care îi avem la dispoziție să ajungă acolo unde putem avea performanțe, altfel nu vom face decât să risipim resurse, fără a avea rezultate.

În același timp, trebuie eliminate inechitățile din sectorul public, printr-o lege care să stabilească raporturile corecte de salarizare, între diferitele categorii de bugetari. Iar dacă astăzi discutăm despre austeritate, atunci ea trebuie să fie pentru toți.

Cheltuielile sociale trebuie și ele reduse. Ponderea acestora, de 46% din veniturile bugetului de stat, este îngrijorătoare. Și vă rog să faceți un exercițiu simplu: din veniturile pe care le obținem din economia românească 46% merg pe programele sociale, pe toată asistența socială, inclusiv pensii, iar alți 30% merg pe salariile sectorului bugetar. Deci, 76% din veniturile bugetului de stat se duc în cele două zone de plăți bugetare: asistență socială și salarii pentru aparatul bugetar.

Cu ce se mai pot face investiții? Cu ce se pot face cheltuieli materiale pentru sănătate? Cu ce se pot face cheltuieli materiale pentru educație, pentru interne, pentru Ministerul Apărării, pentru tot ceea ce avem nevoie în viața de zi cu zi?

O analiză atentă arată că nu avem atât de multă sărăcie în România, cât avem nemuncă și abuzuri în sistem. Constatările Ministerului Muncii din ultima perioadă, cu mii de pensionați fără justificare, cu zeci, sute de mii de alocări de ajutoare sociale fără justificare sunt relevante.

Prin menținerea acestui nivel al cheltuielilor sociale sacrificăm nevoile de dezvoltare ale României, pentru că avem prea puțini bani pentru investiții și în același timp punem în dificultate cele 3,5 milioane de angajați din sectorul privat, care își plătesc contribuțiile.

În perioada 2007-2008, deși România înregistra o creștere economică puternică, paradoxal, crește numărul asistaților sociali. Și v-am dat cifrele exacte ale trecerii de la 6,4 milioane de asistați la 13,6 milioane de asistați, într-o perioadă de mare creștere economică. Acesta este un indiciu că s-au plătit ajutoare sociale pentru voturi.

Trebuie să regândim întreg sistemul de asistență socială și să eliminăm abuzurile prin întărirea controlului, dar și prin modificări legislative. Trebuie să-i ajutăm pe cei care au cu adevărat nevoie să fie ajutați, trebuie eliminată orice formă de ajutor social care îi încurajează pe cei apți de muncă să nu-și mai caute slujbe.

În 2007 am atras atenția Guvernului de atunci că în doi sau trei ani efortul cu plata pensiilor mărite la 45% din salariul mediu brut este prea mare.

Deficitul bugetului de pensii a crescut de la an la an. În 2009 a fost de 1,5 miliarde euro. În 2010 ne așteptăm la un deficit de 1,7 miliarde euro pe bugetul de pensii. Iar anul viitor estimarea este a unui deficit între 3,1 și 3,6 miliarde de euro.

Așadar, în vreme ce numărul contribuabililor este aproape același, alocările de la bugetul de stat la bugetul de pensii cresc. Presiunea pe care o punem asupra sectorului privat, afectat de criza economică, devine deja insuportabilă.

Măsura de creștere progresivă, până în 2030, a vârstei de pensionare până la 65 de ani, precum și de egalizare a acesteia la femei și bărbați este necesară, având în vedere tendințele demografice îngrijorătoare din România și nu numai, inclusiv în Uniunea Europeană.

Îmbătrânirea populației și scăderea ratei natalității ne pot aduce în situația în care un număr foarte mic de salariați trebuie să susțină o populație majoritar îmbătrânită.

Avem datoria, ca oameni politici responsabili, să nu ne jucăm cu speranțele actualilor și viitorilor pensionari, să nu le promitem mai mult decât se poate oferi, să le explicăm situația dramatică în care se află acum fondul de pensii și variantele realiste prin care putem reduce și acoperi deficitul. Scopul nostru este să salvăm și să garantăm sustenabilitatea actualului sistem de pensii de stat.

Creșterea veniturilor în bugetul de stat poate fi făcută prin diminuarea evaziunii fiscale și lărgirea bazei de impozitare. Sunt încă prea multe categorii de venituri exceptate de la impozitare. Sunt încă prea mulți angajați și firme care eludează legile fiscale.

Faptul că suntem într-o perioadă de criză, nu poate fi o scuză pentru cei care nu-și plătesc obligațiile către stat. Așa cum statul, la rândul lui, trebuie să-și plătească datoriile către agenții economici.

Solidaritatea socială înseamnă și acest tip de egalitate între stat și agenții economici, în fața autorității fiscale.

O regândire a sistemului de taxe și impozite trebuie să aibă la bază o viziune integrată, pe termen mediu și lung, care să ofere predictibilitate mediului de afaceri.

România are nevoie în continuare să împrumute resurse financiare, pentru că trebuie să ne continuăm dezvoltarea. Acesta este motivul pentru care în 2011 vom semna un nou acord cu Fondul Monetar Internațional.

Aici permiteți-mi, vă rog, să fac o paranteză pentru clarificare. Chiar ieri auzeam un profesor de renume mondial, susținând că România trebuie să împrumute bani pe termen lung. Aceasta este problema și ea nu poate fi servită ca soluție. Problema României este că, datorită deficitelor, datorită lipsei de reforme structurale, nimeni în momentul de față nu împrumută România pe termen lung. Sigur că orice minister de finanțe ar vrea să se împrumute pe termen lung, pe 10 ani, cu scadență la 15 ani, chiar la 5 ani.

România, în momentul de față, are probleme uriașe să contracteze împrumuturi cu scadență la trei ani. Deci, bine ar fi ca având în vedere titlurile universitare pe care ni le arogăm și calitățile politice, să știm măcar ce vorbim când ne adresăm românilor. România ar vrea, dar datorită dezechilibrelor macroeconomice, nimeni nu o împrumută pe termen lung.

Împrumuturile reprezintă o soluție numai dacă sunt direcționate către investiții și nu către consum. Dar cea mai mare resursă nefolosită acum o reprezintă fondurile europene nerambursabile.

Din păcate, după aderarea la Uniunea Europeană din 2007, ritmul accesării fondurilor a fost foarte lent. Avem un grad de absorbție redus al fondurilor europene nerambursabile. Pe lângă lipsa resurselor de cofinanțare avem, totuși, probleme serioase de management al proiectelor. Poate fragmentarea unităților de coordonare și împrăștierea acestora în diverse ministere nu s-au dovedit eficiente. Ar fi, poate, mai util să avem gestionarea fondurilor europene într-o singură instituție a statului.

Doamnelor și domnilor,

România nu poate merge înainte dacă investitorii își pierd încrederea în capacitatea noastră de a face reforme. Noi toți, împreună, putem să trecem proba încrederii, asigurând stabilitatea socială și politică în această perioadă.

Menținerea într-un acord cu Fondul Monetar Internațional este legată direct de credibilitatea noastră pe piețele financiare și în fața investitorilor străini și este un sprijin ca, la orizontul anului 2012, să avem un rating de țară în categoria A.

Jocurile politice, care până la urmă fac parte din democrație, trebuie să aibă ca limită interesul național.

Orice guvern ar veni în acest moment, ca rezultat al regulilor democrației parlamentare, are nevoie de o majoritate care să sprijine reformele structurale. Reformele acestea nu sunt de stânga sau de dreapta. Este vorba de responsabilitate pentru reformarea statului, despre responsabilitate pentru reforma economică și bugetară, despre respectarea angajamentelor asumate de România, prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.

Avem nevoie de o continuitate a reformelor, indiferent ce guvern ar conduce țara.

Parlamentul poartă o mare responsabilitate. Aveți varianta populismului economic, care ne va duce la ratarea obiectivelor de dezvoltare și varianta reformelor susținute.

Orice guvernare responsabilă, în actualul context, va promova o politică de austeritate, tocmai pentru a pune bazele unei dezvoltări economice și sociale durabile.

Nemulțumirea populară nu poate fi ignorată. Dar cei care o exploatează într-un mod populist nu au înțeles că reprezintă un mod falimentar de a face politică.

Partidele de opoziție care în orice țară democratică au vocația de a reveni la guvernare la un anumit moment sunt primele interesate să fie pusă ordine în economie și în finanțele publice. În aceste condiții, apelul meu la responsabilitate este adresat tuturor.

Doamnelor și domnilor,

Dragi români,

Știm pe ce drum vom merge înainte în următorii ani: este drumul Europei unite. Este drumul deschis de Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, este drumul deschis prin cele șapte programe operaționale, finanțate de Uniunea Europeană, dar și prin noile angajamente care definesc perspectiva următoarei decade.

Două noi oportunități se deschid în fața noastră pe drumul european. Este vorba de Strategia Europa 2020, pentru creșterea competitivității economice și procesul de consolidare a guvernanței economice, la nivelul Uniunii Europene. Două procese fundamentale pentru următorii zece ani. Ambele reprezintă șanse reale ca în următorii zece ani să reducem decalajele față de celelalte țări membre, dar și să evităm posibile derapaje macroeconomice.

În fapt, Strategia Europa 2020 fixează câteva ținte ambițioase la nivel european și național. Sunt ținte pe care avem obligația să le realizăm. De altfel, sunt ținte asumate deja de Guvernul României.

Prima dintre ele se referă la rata de ocupare a populației active din România. Aceasta trebuie să ajungă la 70% în 2020, față de 57% în prezent.

A doua țintă se referă la investițiile în educație și cercetare și în mod deosebit pentru cercetare și dezvoltare România și-a asumat ca obiectiv să aloce 2% din produsul intern brut până în 2020 pentru cercetare, față de 0,6% din produsul intern brut, în momentul de față.

O a treia țintă se referă la energie și schimbări climatice. Până în 2020 emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse cu 20%, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final trebuie să fie de 24%, iar intensitatea energetică trebuie să crească cu 19%.

O a patra țintă se referă la rata sărăciei. Numărul persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei trebuie redus în România cu 25% până în 2020.

Toate țările europene s-au angajat să atingă propriile ținte pentru că, în fapt, ele înseamnă un obiectiv mai înalt, înseamnă o uniune mai integrată și mai competitivă. Pentru România, însă, înseamnă mai mult, înseamnă reducerea decalajelor istorice care ne separă de celelalte țări europene.

Strategia fiscal bugetară 2011 - 2013 trebuie să ia în calcul și aceste ținte stabilite la nivel european. Succesul acestei strategii înseamnă, în primul rând, alocarea de resurse; resurse naționale și resurse europene.

Strategia Europa 2020 este șansa României de a accelera procesul de integrare europeană în următorii zece ani.

Din această perspectivă, cred că întreaga clasă politică trebuie să fie solidară în a susține eforturile executive și legislative pentru atingerea acestor ținte naționale.

Alături de cele șapte programe operaționale, finanțate de Uniunea Europeană, de finanțarea agriculturii din politica agricolă comună a Uniunii Europene, obiectivele asumate prin Strategia Europa 2020 reprezintă reperele fundamentale ale dezvoltării României în decada viitoare și trebuie să facă parte dintr-un plan național care să identifice atât mijloacele, cât și resursele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor.

Permiteți-mi încă o paranteză. Sunt foarte mulți care caută programe naționale pentru România. Avem aceste programe. Sunt cele șapte programe operaționale finanțate de Uniunea Europeană, este Strategia 2020 care alocă alte cinci mari obiective la nivel național pentru România și mai ales cuantifică evoluțiile. De aceea, este greu de înțeles cine vrea să producă planuri, proiecte, programe suplimentare, dar nesusținute financiar. Cele despre care eu vorbesc și pe care noi toți le avem la îndemână sunt programe parțial, aș spune, în cea mai mare parte finanțate de Uniunea Europeană.

Guvernanța economică este un alt nou concept la nivel european, care va introduce mai multă disciplină și rigoare în procesele macroeconomice din țările membre și va preveni viitoarele crize.

În ceea ce privește moneda euro, trebuie să rămânem ferm angajați pe acest drum. Prin respectarea criteriilor programului de convergență, România se angajează să devină pe deplin parte integrantă a spațiului economic european.

În același timp, trebuie să stabilim o dată realistă, repet, o dată realistă de aderare la moneda euro, ținând cont în primul rând de nevoile noastre de dezvoltare, dar și de nivelul de pregătire a economiei românești pentru a trece la moneda unică europeană.

Indiferent de majoritatea care va guverna România în următorii zece ani, oamenii politici vor trebui să țină cont de parcursul stabilit prin Strategia Europa 2020 și de constrângerile guvernanței economice europene.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Aș vrea doar o scurtă explicație pentru guvernanța economică. Spre exemplu, începând din aprilie anul viitor România trebuie să transmită Comisiei Europene proiectul bugetului de stat pentru anul 2012. Fără avizul Comisiei Europene nu se poate adopta bugetul de stat. Nu este valabil numai pentru România. Lucrurile sunt valabile de la Germania, Marea Britanie, Franța, Olanda, Bulgaria, toate cele 27 de state membre trebuie să-și supună bugetele avizului Comisiei Europene, un aviz care va deveni imperativ.

Acum, marea problemă este nu neapărat avizul, ci să respecți cifrele pe care le-ai pus în buget. Și atunci, în momentul de față, se analizează soluțiile de penalizare a țărilor. Nu s-a luat încă o decizie definitivă. Vă pot spune ce s-a discutat la ultimul Consiliu: statele din zona euro vor fi penalizate prin amenzi reprezentând procente din produsul intern brut. Că va fi 0,5, că va fi 0,3, că va fi 1, nu știm. Se discută, dar aceasta pare a fi soluția către care ne îndreptăm pentru statele membre ale zonei euro.

Statele care nu se află în zona euro vor fi penalizate prin reducerea alocărilor Uniunii Europene. Nu e stabilit încă mecanismul, dar putem să ne imaginăm, spre exemplu, că o depășire cu un procent a deficitului înseamnă că România ar fi sancționată cu o reducere de 1,3 miliarde de euro din fondurile nerambursabile.

Deci nu se mai joacă nimeni cu nerespectarea criteriilor de la Maastricht. Și principalele două criterii care vor fi în analiza sancțiunii statului care nu îndeplinește criteriile de Maastricht vor fi deficitul bugetar și nivelul de îndatorare publică. De aceea, ați văzut în obiectivele Guvernului că până în 2012 trebuie să trecem la un deficit maxim de 3% pentru că așa ne-am angajat, aceasta este regula pentru toate statele Uniunii. Sigur, față de multe alte state europene, stăm foarte bine, cel puțin acum, și dacă vom avea grijă vom sta și în continuare, în ceea ce privește datoria publică, care la sfârșitul acestui an, va fi de maxim 37% din produsul intern brut, ceea ce ne lasă o marjă până la 60%, suficientă. Scuzați-mă că vă dau aceste detalii, dar este bine ca Parlamentul să le știe.

Indiferent de majoritatea care va guverna România în următorii 10 ani, oamenii politici vor trebui să țină cont de parcursul stabilit prin Strategia Europa 2020 și de constrângerile guvernanței economice europene. Aș îndrăzni să spun că ambele sunt medicamentele cu cea mai bună eficiență împotriva populismului și a demagogiei, dar și cel mai bun stimulent pentru dezvoltare.

În plus, Strategia Europeană a Dunării, ce va fi adoptată de Comisia Europeană în prima parte a anului 2011, creează premise excepționale pentru dezvoltarea economică și socială de-a lungul celor 1.075 de kilometri pe care Dunărea îi străbate pe teritoriul României.

Ceea ce ne-am propus încă din acest an, și anume: reforme structurale, reducerea cheltuielilor bugetare pentru diminuarea deficitelor, accelerarea atragerii fondurilor europene și scăderea nivelului împrumuturilor pentru 2011, precum și orientarea banilor împrumutați spre investiții, sunt deja pași pe care-i facem în drumul Strategiei Europa 2020.

Doar în acest mod putem genera resurse pentru dezvoltare și inovare și ne putem menține în limitele macroeconomice decente pentru a fi credibili și competitivi pe plan european. Credibilitatea pe plan european o putem câștiga doar respectând angajamentele luate prin Tratatul de aderare.

Numai cele câteva fraze, doamnelor și domnilor parlamentari, ne arată că România are program de urmat. Foarte important este să avem voința politică, decizia de a urma aceste programe pe care le avem în primul rând ca membri ai Uniunii Europene.

O Românie competitivă din punct de vedere economic trebuie să aibă un sistem judiciar reformat în care în primul rând românii să aibă încredere, dar și partenerii europeni.

Menținerea mecanismului de cooperare și verificare în domeniul justiției și al luptei împotriva corupției reprezintă un semn că România nu își îndeplinește încă toate angajamentele luate la aderarea la Uniunea Europeană.

S-a făcut un efort extraordinar prin adoptarea a patru coduri: Codul penal, Codul civil, Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă, în mai puțin de un an. Este meritul Guvernului, dar și al Parlamentului, deopotrivă. Pentru acest lucru, vă mulțumesc.

Sper însă într-o colaborare strânsă și în ceea ce privește adoptarea celorlalte legi care așteaptă votul dumneavoastră. Mă refer, aici, în primul rând, la legile privind mica reformă în domeniul justiției, dar și la Legea privind salarizarea unitară în sistemul bugetar.

Vreau să subliniez că Legea micii reforme este aproape determinantă pentru îmbunătățirea Raportului Comisiei Europene legat de evoluțiile în justiția din România și cu accente către accesul în spațiul Schengen. Sigur, nu acceptăm amestecul a două probleme, dar asta e realitatea politică.

Vă felicit, de asemenea, și pentru adoptarea unei forme acceptabile a Legii de funcționare a Agenției Naționale de Integritate. Aici, mai mult decât respectarea unui angajament față de Uniunea Europeană, vorbim despre un angajament de încredere și solidaritate al elitei politice în fața românilor.

Permiteți-mi, însă, să vă adresez rugămintea să dați prioritate și noii Legi a educației naționale, precum și reexaminării Legii parteneriatului public-privat. Amândouă sunt esențiale. Dacă s-a votat deja, ați făcut un lucru extraordinar. Iată că președintele nu-i întotdeauna la curent cu tot ce face Parlamentul.

Intrarea în spațiul Schengen în aprilie 2011 este un deziderat al nostru, al tuturor. Ne-am dorit libertatea de circulație. O putem avea pe deplin, odată cu intrarea definitivă în spațiul european fără granițe.

Știm că trebuie respectate anumite criterii, dar, să recunoaștem, aici avem de trecut și obstacole de ordin politic, obstacole ridicate de unele state membre. Nu vom accepta să amestecăm criterii specifice reformei din sistemul judiciar cu criteriile de aderare la spațiul Schengen.

Ne dorim să rezolvăm în mod european și democratic, în colaborare strânsă cu partenerii noștri europeni, orice probleme cauzate de unii cetățeni români în afara granițelor României.

România nu este și nu va fi un exportator de infracționalitate. Respingem orice încercare de a transfera probleme punctuale ale comunităților de emigranți de origine română asupra tuturor românilor.

Doamnelor și domnilor,

Dragi români,

Dacă rămânem solidari până la capăt și ne păstrăm încrederea în forța noastră de a continua pe drumul reformelor, atunci putem fi optimiști în legătură cu viitorul. Chiar eu sunt optimist.

Datele statistice arată încurajator. În primul rând, putem spune că am depășit vârful crizei economice, dar nu și pe cel al crizei sociale. Încet, încet, economia noastră iese din recesiune. Producția industrială este deja în creștere de câteva luni. Putem vorbi despre un optimism prudent atunci când ne gândim la relansarea economică.

Pentru 2011, prognozele arată că putem intra în zona de creștere pozitivă de aproximativ 2%, cu condiția să accelerăm reformele structurale. Pentru următorii ani, 2012 și 2013, această creștere ar putea să atingă 3-4 procente. Din păcate, astfel de creșteri nu ne sunt suficiente. O creștere de 2-3% nu poate asigura dezvoltarea. Pentru ca România să se înscrie în reducerea decalajelor, este nevoie de o creștere medie de cel puțin 5% pe an.

În plus, trebuie redus progresiv deficitul bugetar. Dacă anul acesta el se va situa undeva la 6,8%, la anul ne-am angajat să atingem o țintă de deficit de 4,4%, iar pentru anul 2012, deficitul bugetului consolidat al statului nu va putea să depășească 3% din produsul intern brut. Aceasta înseamnă că în 2011 va trebui să împrumutăm aproximativ 5,7 miliarde de euro, doar pentru a acoperi deficitul bugetar.

Sunt necesare în continuare reforme serioase care să creeze spațiu fiscal pentru investiții și posibilitatea de a accesa fondurile europene care să ducă la realizarea proiectelor prioritare de infrastructură, crearea de noi locuri de muncă, stimularea IMM-urilor și a investițiilor străine, dezvoltarea agriculturii, dezvoltarea sistemelor de protecție împotriva inundațiilor.

Pe termen mediu sunt necesare măsuri de creare de facilități de împrumuturi pentru IMM-uri prin contribuția comună a băncilor și a sectorului public la finanțarea europeană. Aceasta contribuie la crearea de noi locuri de muncă și la dezvoltarea comunităților locale.

Cea mai mare resursă de ocupare de care dispunem însă se află în mediul rural, unde avem nevoie de politici coerente care să susțină dezvoltarea depozitării și a procesării în industria alimentară la nivelul comunităților locale.

Iar fac o paranteză. România are ca obiectiv asumat ca până în 2020, 70% din forța de muncă aptă să fie angajată. De aceea, fac referire la mediul rural, unde avem cea mai mare resursă de creștere a nivelului de ocupare, de la 57% la 70%.

Un nivel de ocupare de 70% ar fi un nivel optim pentru România, care ne-ar permite dezvoltare, ar lăsa în afara zonei ocupaționale copiii, pensionarii. Dar această cifră o putem realiza dacă dăm atenție dezvoltării de întreprinderi mici și mijlocii în mediul rural, acolo unde este imperioasă nevoie să creăm locuri de muncă pentru tineri, pentru femei - care în mediul rural își găsesc mult mai greu un loc de muncă.

Flexibilizarea Codului muncii și accentul pe performanță ar permite angajatului mai multe opțiuni pe piața muncii, iar angajatorului încurajarea unei competiții bazate pe performanță și calitatea resursei umane. Flexibilizarea legislației muncii ar duce pe termen scurt la scăderea ratei șomajului cu mai bine de un procent.

Aici trebuie să obținem cooperarea sindicatelor, pentru că flexibilizarea forței de muncă prin modificări la Codul muncii este în primul rând în avantajul salariaților.

Trebuie să regândim și rolul statului în economie pentru viitor. Trebuie să privatizăm societățile care nu sunt performante de ani de zile și cărora statul le plătește pierderile și ineficiența pe considerente de cele mai multe ori politice.

Trebuie să gândim la dezvoltarea pieței de capital ca soluție de a asigura lichiditățile pentru companii și investitori, prin listarea acțiunilor minoritare - fapt care va responsabiliza investitorii și va aduce venituri bugetului statului, care să fie folosite pentru dezvoltare, nu pentru consum.

Trebuie să gândim la atragerea investițiilor și a capitalului privat, în parteneriat cu cel public, pentru marile proiecte de infrastructură și energie, întrucât statul nu are resursele necesare finanțării priorităților din aceste domenii.

Până la sfârșitul anului, trebuie să punem la dispoziția cetățenilor și a firmelor un sistem informatic care să reducă la maxim nevoia de a intra în contact direct cu instituțiile și funcționari ai statului.

Aici vă informez că există de mai bine de o lună o hotărâre a CSAT prin care toată infrastructura de comunicații și transmisie de date deținută departamental - Ministerul Transporturilor, Ministerul Sănătății, Termoelectrica, Transelectrica, Romgazul, toate vor fi unificate, dându-se în același timp acces cetățenilor la informații plus la plăți direct prin sistemele informatice. Sper că domnul ministru a preluat această hotărâre a CSAT și va deveni o realitate până la 31decembrie.

Bugetul anului 2011 trebuie să reflecte și o prioritizare a investițiilor și iată de ce: în momentul de față sunt deschise peste 46 de mii de obiective de investiții. Repet, în momentul de față, în România, cu finanțare de la bugetul de stat, sunt deschise peste 46 de mii de obiective de investiții. Finalizarea lor ar necesita alocarea a 40 de miliarde de euro. Este evident că s-a ajuns la această situație datorită incoerenței guvernelor care s-au succedat la putere. Este evident că nu dispunem de resurse pentru a le finaliza, și atunci singura soluție este prioritizarea acestor investiții.

Acesta este efectul incoerenței guvernelor, dar și al opțiunilor politice înaintea opțiunilor de eficiență. Fiecare Guvern a deschis investiții acolo de unde credea că vin voturi. A venit Guvernul următor, a deschis alte investiții. Toate cele 46 de mii de investiții le alimentăm din bugetul de stat cu sume modice, pentru a le ține în viață și pe ele și pe client. Deci, va trebui Guvern și Parlament să stabilească, din cele 46 de mii de investiții deschise, care se finanțează în 2011.

Începând din 2011 se va aplica reforma finanțelor publice locale, deja legiferată, și vă mulțumesc din nou, în așa fel încât autoritățile locale să includă în bugetele proprii arieratele și nu vor putea angaja credite sau cheltuieli noi înainte de rambursarea vechilor datorii.

Guvernul s-a angajat în revizuirea sistemului de ajutoare sociale prin modificări legislative, întărirea controlului asupra solicitărilor de ajutoare sociale și limitarea nivelului de ajutoare sociale pe care le poate primi o persoană.

Adevăratele motive de optimism trebuie să fie legate de înfăptuirea obiectivelor de reformă.

Renunțarea la practicile statului asistențial, la practicile clientelare și populiste nu se poate face în mod durabil decât printr-un acord al tuturor forțelor politice parlamentare.

De asemenea, ar trebui să avem în vedere posibilitatea unui program legislativ de lucru pe care Guvernul să-l prezinte în Parlament înainte de începutul fiecărui an și asupra căruia să dea seamă la sfârșitul fiecărui an.

Nu este doar un mod de a crește colaborarea între Executiv și Legislativ, dar și o soluție de planificare coerentă, care ar face instituțiile democratice mai eficiente și mai predictibile.

Convingerea mea este că trebuie continuată și modernizarea sistemului politic.

Avem nevoie de un sistem electoral generator de majorități ferme, iar acesta nu poate fi asigurat decât de votul uninominal într-un singur tur sau în două tururi.

Pornind de la voința majorității românilor, exprimată la referendumul din noiembrie 2009, cred că a sosit momentul ca și Parlamentul să arate solidaritate, să participe activ la procesul de reformare a statului, regândindu-și propria structură.

Vă reamintesc, în proporție de peste 80%, românii au votat pentru Parlament unicameral.

Este și un bun început pentru o discuție privind revizuirea constituțională.

Nu putem concepe modernizarea statului în viitorii ani, fără a ne gândi la o Constituție înnoită, adaptată realităților vremii.

Instituțiile nu pot acționa coerent dacă nu au un cadru constituțional care să le definească cu precizie rolul, atribuțiile și limitele.

O Constituție modernă trebuie să pună instituțiile cu adevărat în slujba cetățeanului și a binelui public.

Vă mulțumesc. (Aplauze puternice.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumim domnului președinte Traian Băsescu pentru Mesajul adresat Parlamentului României și vă propun o pauză de cinci minute, pentru ca domnul președinte să se poată retrage.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 17 november 2019, 9:55
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro