Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
15-10-2019
14-10-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 28-09-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

   

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ștefan Zgonea, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică intitulată De la volanul Loganului albastru;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Bună dimineața!

Putem începe sesiunea de declarații politice de astăzi, 28 septembrie. Avem aproape 95 de persoane înscrise pentru declarații politice.

Din partea Grupului parlamentar democrat liberal - 22 de persoane, din partea Grupului parlamentar PSD+PC - 24, PNL-14, UDMR-ul, în sfârșit, 2 persoane. Minoritățile naționale 2 persoane, independenții 4, până acum.

Dacă domnul Bot nu este prezent, domnule Blaga, aveți cuvântul, dacă vreți. Da, am o rugăminte la dumneavoastră, 3 minute. Sunt cu ochii pe dumneavoastră ca pe butelie. Exact cum erau polițiștii pe domnul Băsescu ieri.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Da, domnule președinte,

Bună dimineața!

Bună dimineața, domnilor colegi.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează «De la volanul Loganului albastru».

Este adevărat că România trece printr-o perioadă dificilă, că marea parte a poporului român nu știe ce să mai facă, cum să se mai descurce. La fel de adevărat este că în această situație am ajuns, de-a lungul anilor, prin tot felul de împrejurări și acțiuni politice, economice, spirituale, morale, interne sau externe, unele benefice, altele mai mult decât rele.

Nu găsirea unor vinovați este importantă, ci găsirea unor soluții și acceptarea acestora de majoritate, chiar dacă nu sunt perfecte. Totuși soluțiile trebuie bine gândite, riguros aplicate și urmărite. De multe ori nu a fost să fie așa.

Votul uninominal a fost o speranță, ar trebui să fie ceva bun, dar nu este așa. Am acceptat cu greu să candidez ca deputat. Este drept că am schimbat Espero cu șofer cu un Logan albastru pe care îl conduc, dar ideea a fost și este alta. Dintr-un vot uninominal insuficient gândit și pregătit, ne-am trezit în Parlament într-o situație de vot pe listă. Această situație nu este benefică nici țării, nici imaginii pe care majoritatea parlamentarilor au avut-o sau o dobândesc acum.

Ar fi multe de spus, deși au trecut numai aproximativ doi ani. Raportul satisfacție - insatisfacție este subunitar.

"De la volanul Loganului albastru" lucrurile sunt așa după cum cea mai mare parte a concetățenilor le văd.

Deosebirea este că parlamentarul poate și trebuie să facă ceva, ceva ce posibilitățile sale personale și generale îi oferă.

Dar când posibilitățile generale cuprind și oameni ca fostul ministru al finanțelor, domnul Vlădescu, care mă întreba "Ce interes aveți dumneavoastră, domnule deputat, pentru a pune în funcțiune o linie de producere a țevilor din fontă ductilă la Orăștie?", atunci ce mai pot spune?!

Sunt doi ani de când bat pe le porțile unor personaje importante. Speranțe, răbdare, înțelegere, așteptare, reluare explicații, adrese, interpelări și iar speranțe.

Întrebarea este: cât mai așteaptă investitorul german găsirea unor soluții? Dar cât mai trebuie să crească datoria Uzinei Mecanice Orăștie de la cele 50 milioane euro deja datorie față de stat în prezent a unei unități de stat.

O mică specificație: toată această creștere de la 17 milioane euro a fost sub ochii tuturor guvernelor - PSD, PNL și acum PDL.

"De la volanul Loganului albastru" văd cum multe promisiuni față de orașul meu rămân neîmplinite, unele speranțe legate de agricultura românească se spulberă.(TRANSILVANIA, prin împădurirea terenurilor agricole, devine TRANS - SILVA).

Ca și când nu ar fi de ajuns gustul amar lăsat de neîmplinirea problemelor economice și sociale, mă îngrijorează și degradarea psihicului românesc. Asistăm la o serie de acțiuni și poziții care nu țin cont de patriotismul curat, românesc. Un exemplu recent pentru mine este cel al hărții României de la intrarea în Salina Turda. Aici Transilvania este colorată în galben, în timp ce restul țării este colorat în roșu. Nu se face referire niciunde la România, sugerându-se că brandul țării este mai puțin important decât brandul Transilvania.

Stimați colegi și colege membri ai Parlamentului,

"De la volanul Loganului albastru" se văd și altele, dar cum speranța moare ultima, cred că într-un timp foarte scurt toate acestea să rămână simple episoade demontate și anulate de schimbări în bine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc mult.

 
Sonia-Maria Drăghici - declarație politică cu titlul «Memento mori sau cât timp le-a mai rămas?»;

Dacă din partea Grupului parlamentar social-democrat are cineva dorința expresă de a lua cuvântul?

Dumneavoastră ați fost social-democrat, după aceea v-ați schimbat.

Doamna deputat? Ei, așa au fost toți. Și pedeliștii au fost social-democrați și n-au fost social democrați până la capăt. Depinde cum de așezi, cum te trezești, cum te culci.

Aveți cuvântul, doamnă deputat.

 

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulțumesc mult, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează «"Memento mori" sau cât timp le-a mai rămas?»

Stimați colegi,

Viața bătrânilor a devenit o temă de discurs politic prin care se încearcă cu fraze mai mult sau mai puțin meșteșugite să se câștige bunăvoința auditoriului și mai puțin să se găsească niște soluții. Acest tip de discursuri nu țin de cald și nici de foame. Mai mult ca sigur că uneori chiar și jignesc.

La 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat prin Rezoluția 46/91 Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii de după pensionare. Principiul participării, principiul independenței, principiul integrării, principiul autorealizării și principiul demnității sunt prezentate complex, în multe pagini, menite a crea un cadru legal, dar mai ales moral de susținere socială a vârstnicilor. În sesiunea ONU din februarie 1995 s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca Zi Internațională a Persoanelor în Vârstă.

Am fost întotdeauna un om de acțiune și de mult timp mă preocupă problemele sociale. Știu că rolul familiei este esențial în viața bătrânilor. Grija copiilor față de părinți și prezența nepoților le aduc bucurii și o stare psihologică optimistă, dar, din nefericire, nu în toate situațiile bătrânii pot fi îngrijiți în familie.

În România, nu sunt destule cămine unde bătrânii să fie asistați și ajutați să-și ducă bătrânețile în mod demn, cum sunt în toate țările Europei civilizate. În puținele așezăminte existente se așteaptă să moară cineva, pentru a se face loc altei persoane. De aceea, unul dintre amendamentele "nesimțite" pe care le-am făcut la Legea bugetului pe anul 2010, în calitate de parlamentar al opoziției, a fost legat de demararea construcției unui cămin de bătrâni pe lângă biserica "Sfântul Vasile cel Mare" din colegiul meu de Oradea.

Cei aflați la guvernare nu mi-au acceptat niciun amendament, iar săptămâna trecută, noi, deputații PSD, am fost acuzați de însăși președinta Camerei Deputaților, doamna Roberta Anastase, de "vânzarea" pensionarilor. Îmi exprim public acum, în preajma Zilei Persoanelor în Vârstă, indignarea față de cele afirmate de domnia sa, nu am făcut și nu voi face nici un troc legat de viețile oamenilor și nici nu am cunoștință de așa ceva.

Tot ce îmi doresc este să pot fi de folos celor ce m-au votat și celor ce nu au făcut-o, de 30 de ani le-am îngrijit în calitate de medic sănătatea și viața. Iar dacă cei aflați acum vremelnic la putere cred că viața este doar un troc, le pot doar reaminti faptul că "timpul fuge ireparabil" și cei ce nu își respectă bătrânii, nu sunt vrednici de tinerețea lor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Vă mulțumesc mult, doamna deputat.

O să vă îndrăgostiți toți social-democrații de doamna Anastase, până la urmă. O să mă îndrăgostesc și eu. Atâta dragoste pentru dânsa nu am mai văzut de mult timp.

 
Octavian-Marius Popa - declarație politică cu titlul Atacuri repetate la libertatea presei ale primarului PDL de Tulcea, Constantin Hogea;

Dați-mi voie să vă citesc, din partea Grupului parlamentar democrat-liberal, care sunt colegii care au depus în scris: domnul Octavian Bot, doamna Claudia Boghicevici, domnul Constantin Dascălu, domnul Stelian Fuia, domnul Daniel Buda, Marius Dugulescu, Marian Avram, Gheorghe Ciobanu, Constantin Chirilă, Cristian Burlacu, Samoil Vîlcu, Ioan Oltean cu 3 declarații, Marius Rogin, domnul Uricec, domnul Andrei Sava.

Din partea Grupului social-democrat, până acum au depus: Georgian Pop, subsemnatul Valeriu Zgonea, domnul Sorin Stragea, domnul Ioan Stan, domnul Liviu Bogdan Ciucă, Ion Stan, domnul Marian Ghiveciu.

Dacă din partea Grupului parlamentar liberal, este cineva care vrea să ia cuvântul?

Domnule deputat, aveți cuvântul, vă rog frumos.

Doamna profesoară de la UDMR vă pregătiți. Bună dimineața!

 

Domnul Octavian-Marius Popa:

Declarația mea politică de astăzi are titlul: "Atacuri repetate la libertatea presei ale primarului PDL de Tulcea, Constantin Hogea"

Pentru început, o să facem un scurt istoric. În 2005, în ziarul tulcean "Acum" a apărut un articol în care primarul de Tulcea era prezentat cu o restanță de plată a întreținerii în valoare de circa 14 milioane de lei vechi, în timp ce erau mari probleme legate de încasările de la populație a contravalorii serviciilor publice de profil subordonate primăriei. Reacția promptă la articol a primarului Constantin Hogea, aflat atunci la primul mandat, nu a fost numai de a-și plăti această restanță ci și de a ridica de pe domeniul public cele 8 chioșcuri de vânzare a presei din oraș ale unei societăți partenere cu cea care edita ziarul "Acum", fără avertisment, pe baza unor pretexte copilărești.

Cu veniturile diminuate permanent prin restricționarea continuă a locațiilor de vânzare a ziarului, cu valoarea veniturilor din publicitate redusă drastic datorită semnalului politic dat potențialilor clienți, ziarul "Acum" și-a dat obștescul sfârșit în iunie 2010, după ce reprezentase timp de aproape 14 ani un reper de conduită jurnalistică. În cercuri apropiate lui Hogea, acesta se laudă și acum cu "victoria" obținută.

Cu circa două luni în urmă, imediat după anunțul făcut de fostul director al ziarului "Obiectiv" de Tulcea, că va fi candidatul la funcția de primar al municipiului Tulcea din partea unui partid de opoziție, precizez că nu Partidul Național Liberal, primarul Hogea și-a adus aminte de modul în care a procedat cu ziarul "Acum" și a ridicat de pe domeniul public al orașului 5 chioșcuri ultracentrale de difuzare a presei, practic cele prin care se făcea cea mai mare parte din vânzările ziarului menționat. Pretextul fiind că acestea nu ar fi avut programul afișat și că nu ar avea autorizație de comerț ambulant, deși acestea funcționau acolo de câțiva ani buni, sub ochii celor de la Primărie, pe atunci însă erau în relații bune. Locațiile fostelor chioșcuri de difuzare au fost date unei firme a unor apropiați PDL, aceeași metodă. Ziarul "Obiectiv" se vinde acum în diverse magazine de mărfuri generale, dar numărul acestora se restrânge în fiecare zi, datorită amenințărilor interpușilor primarului Hogea. Mai mult, deși la licitația pentru contractarea publicității de către Primăria Tulcea, ziarul "Obiectiv" a prezentat o ofertă cu cel mai mic preț, Primăria nu a acceptat oferta pe motiv că prețul este prea mic și că ofertantul nu ar face dovada că dispune de spațiu publicitar în ziar. Ce ciudat!

Indiscutabil, avem de-a face cu un atac la libertatea presei similar cu cel practicat de președintele Băsescu asupra trusturilor de presă "Realitatea" și "Antena". Se vede că primarul Hogea a învățat foarte multe lucruri de la mentorul său PDL, aflat acum la președinția țării.

Protestăm public, în calitate de partid de opoziție, împotriva unor astfel de comportamente politice și cerem asociațiilor din domeniul presei să acorde sprijinul lor colegilor de la Tulcea, pe care primarul PDL dorește să-i pună "cu botul pe labe".

Deputat al Partidului Național Liberal, Octavian Marius Popa.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule Popa, vă mulțumesc foarte mult.

 
Petö Csilla-Maria - declarație politică intitulată 1 octombrie, Ziua Internațională a Vârstnicilor;

Dați-mi voie să citesc din partea Grupului parlamentar național liberal care sunt colegii care au depus în scris: Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Andrei Dominic Gerea, George Dumitrică, Mihai Donțu, Radu Stroe, Bogdan Țîmpău, Ciprian Dobre, Titi Holban, Ionel Palăr, Cristian Buican, Horea Uioreanu, Virgil Pop, Gigel Știrbu, Relu Fenechiu și Viorel Buda.

Doamna deputat Petö Csilla-Maria, aveți cuvântul.

Domnul deputat Varga Attila a depus în scris.

 

Doamna Petö Csilla-Maria:

Domnule președinte,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "1 octombrie, Ziua Internațională a Vârstnicilor."

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

A îmbătrâni nu este un lucru deloc neglijabil, nu toată lumea are parte de el, la fel cum a îmbătrâni cu demnitate nu este la îndemâna fiecăruia dintre noi. Sau citându-l pe marele Goethe: "Nu însăși îmbătrânirea, ci modul de a trăi această stare constituie adevărata artă".

Declarația mea politică este dedicată acelora care știu îndurarea îmbătrânirii, împăcarea cu schimbările caracteristice acesteia - slăbirea stării de sănătate, alterarea vederii, încetinirea pașilor ce se vor alergând - nu este deloc simplu. Toate acestea însă pot deveni suportabile prin iubirea, prețuirea, cinstirea din partea familiei, a societății, a mediului înconjurător.

Astăzi, când ne aducem aminte de cei vârstnici, cred că se impune o întrebare justificată: oare facem tot posibilul ca acești oameni într-adevăr să simtă demnitatea îmbătrânirii? În mijlocul bătăliilor politice, a îndeplinirii obiectivelor impuse de lumea noastră schimbătoare, câteodată uităm: nu există o provocare mai mare decât grija celor dragi, a părinților noștri. A înapoia ceva din toate acele lucruri, care poate că nici nu pot fi înapoiate.

Trebuie să observăm că în ciuda tuturor condițiilor nefaste, în ciuda spinării adesea aplecate, acești oameni vârstnici au totuși ținută. Cum brațele au pierdut din putere, așa s-a întărit sufletul, cum s-a deteriorat memoria, așa s-a lărgit experiența de viață, odată cu aplecarea spinării, s-a îndreptat caracterul, iar alterarea biologică a vederii a condus la o agerime mărită a acesteia.

Totuși, acești oameni sunt puternici sufletește, în ciuda dificultăților încă se pot bucura și adesea constituie exemple de tenacitate și răbdare pentru cei tineri. Ei sunt aceia care au fost tineri în situații economice și sociale extrem de grele, care au muncit și au educat copii fără a se plânge. Oare cu cât este mai ușoară situația lor astăzi? Să fim sinceri: cu absolut nimic.

Ascultând oameni cu influență și răspundere, mă simt și eu de multe ori jenată și afirm: în ciuda oricărei situații economice grele, nici un concetățean de-al nostru nu se poate simți inutil sau, și mai rău, ca și cum ar fi sursa tuturor relelor. Tocmai din acest motiv, consider cuvintele regretatului Sütő András de o actualitate foarte mare: "Se cinstește pe sine orice generație prin recunoașterea faptului că lumea nu a început cu ea".

Apelul meu de astăzi se referă exact la acest aspect. Să nu-i considerăm pe membrii vârstnici ai familiei ca fiind de rangul doi. Să lăsăm loc aspirațiilor, planurilor lor, să le dăm posibilitatea de a fi independenți. Demnitatea umană și respectul nu sunt neapărat și întotdeauna o problemă materială, ci o atitudine simplă, plină de iubire.

Din aceste motive doresc să atrag atenția pe această cale că respectul față de vârstnici, de cei care au împlinit o vârstă frumoasă nu este o atitudine care trebuie să se manifeste doar pe 1 octombrie și în luna vârstnicilor. După cum știți, Ziua Internațională a Vârstnicilor a fost organizată pentru prima oară în 1991 de către ONU. De atunci au trecut aproape 20 de ani. În locul confruntărilor ideologice care gravitează în jurul puterii, ar trebui cu toții să muncim pentru ca atenția noastră, a celor mai tineri să se îndrepte către cei vârstnici nu doar o dată pe an, ci în toate cele 365 de zile ale anului.

Asta pentru că zilelor de sărbătoare importanța le-o conferă tocmai activitatea perioadei petrecute între ele. Să ne apropiem de momentul în care putem afirma: cei vârstnici au parte de admirația și respectul societății în fiecare zi a anului.

Să simtă într-adevăr că este nevoie de ei, să simtă că există lucruri pe care ei le știu mai bine și sunt și unele pe care doar ei le știu. Experiența de viață acumulată de-a lungul anilor nu poate fi compensată cu nimic, situațiile trăite în timp nu pot fi reduse pe o pagină a unei cărți sau la o întâmplare povestită.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Doamna deputat, vă mulțumesc.

 
Luminița Iordache - declarație politică: O lume nebună, nebună, nebună;

Doamna deputat Luminița Iordache, din partea Grupului deputaților declarați independenți, după care, în aceeași zonă, domnul Cătălin Cherecheș.

Domnul Vasile Soporan a depus în scris.

 

Doamna Luminița Iordache:

Ca independentă, domnule președinte de ședință, vă sfătuiesc, la vârsta asta, să nu vă mai îndrăgostiți, că este cam periculos.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Niciodată nu e periculos să te îndrăgostești.

 
 

Doamna Luminița Iordache:

Ba e periculos, întrebați-i pe cei care au făcut-o.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi, stimate colege,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "O lume nebună, nebună, nebună" în care cred că ne regăsim cu toții.

Dacă citim titlul și facem o pauză, ne putem gândi la ce oare se referă. Și sigur că titlul ne duce cu gândul la un film turnat mai demult, sau la o piesă de teatru, sau la o glumă, o glumă obișnuită și poate de ce nu, la o glumă proastă.

Dar eu nu m-am gândit la o glumă, nici măcar la un banc sau o snoavă, ceva, m-am gândit să traduc în câteva cuvinte simple vremurile pe care le trăim. Te uiți în jur și nu te lămurești. Ce se întâmplă cu adevărat? Trăim o vreme normală cu oameni normali, între oameni normali? Noi suntem normali sau cei de lângă noi nu sunt normali? Sau totul invers sau pe dos?

Poți să te uiți în jur și să ai senzația că totul în jurul tău e perfect așa cum ne-am închipui sau ne-am dori? Sau totul e o închipuire și nu știm niciunul dintre noi care e adevărul sau care e minciuna! Cine are dreptate dintre toți cei care se erijează în apărătorii tuturor lucrurilor normale și poate niciunul dintre ei nu e conștient că nici el măcar nu e normal?

Și în lumea asta nebună nu știi nici măcar cine e mincinos sau cine nu, cine e sănătos și cine e bolnav. Stai și te întrebi oare cine din Opoziție crede cu adevărat că are dreptul să arunce primul cu piatra? Cine poate face opoziție? Critică o lege la care nici măcar nu s-au aplecat măcar un minut asupra ei. Critică un vot dat de cei ce stau în sală la dezbateri, iar ei pleacă dezinvolți la o bere sau la o întâlnire de afaceri. Te uiți apoi cu câtă nonșalanță părăsesc sala de ședințe, tocmai ca să poată apoi găsi motive de atac. Te uiți la ei și îi vezi când armele lor se întorc chiar împotrivă-le și apoi o face fiecare pe lupul moralist...

Chiar, lor cine le ia din leafă?

Stai și te întrebi dacă tot din lumea asta nebună fac parte și sindicaliștii sau, mă rog, șefii lor care ba sunt cu puterea, ba sunt cu opoziția, după caz, ba vor să nu-și declare averile, că, de, ei nu trebuie să dea socoteală nimănui, că ei dispun de banii celor ce muncesc și nu de banii "deștepților". Și tot ei, sindicaliștii, le spun celor care i-au ales ca sunt cei mai sfinți, că nici usturoi nu au mâncat și nici gura nu le miroase, dar dau cu subsemnatul alături de Vântu. Dacă ar putea săracul muncitor să știe cu adevărat ce bani învârt ei în lumea asta nebună...!

Și mai stai și te întrebi că din lumea asta fac parte și doctorii care ne amenință ca lasă bolnavi în paza celei cu coasa, că nu le mai ajung banii și pleacă unde văd cu ochii... Dar nu se gândesc că noi toți cei care, de altfel, ne confundăm și noi cu nebunia asta, le-am suportat din taxe și impozite școala asta românească pe care au absolvit-o cu mândrie, și vor să plece aiurea, să aibă grijă de alt bolnav, care oricum nu-i va mai pune plicul în buzunar, și dacă treci în cont și lucrul ăsta, parcă la sfârșit de lună tot atât câștigă, dar cum să aibă grija de sănătatea amărâtului din țara lui?

Și profesorii, în ce lume trăiesc ei oare ? Au cerut salarii mari când au știut că nu au de unde lua, când școala românească trăiește într-o lume nebună, unde copiii nu mai iau bacalaureatul, unde taxa pe o ședință de pregătire depășește un sfert din salariul minim, unde nu mai este exemplul învățătorului de la țară care era dedicat numai și numai școlii.

Și funcționarii publici trăiesc într-o lume mai nebună decât nebună. Cer numai drepturi, dar uită ca au stârnit o revoltă în lumea celor pe care ei îi cred nebuni. Deveniseră o clasă de lux în România, aveau numai drepturi și stimulente și numai dispreț pentru cei pe care trebuiau să-i slujească.

Și polițiștii care parcă sunt mai nebuni ca infractorii, că după ce sunt prinși chiar ei în flagrant, tot ei fac grevă ca și cum s-au înțeles cu ăia să aibă cale liberă la nebunii.

Și Voiculescu, și Ponta, Tăriceanu sau Antonescu, și toți cei de lângă ei au condus România tot dintr-o lume a lor nebună, nebună.

Și toate guvernele de până acum care au condus țara asta ca și cum și ei ar fi provenit dintr-o lume nebună.

Și toată această lume nebună de politicieni, trecuți și prezenți, care dacă ar face front comun și s-ar gândi la acest popor, care nebun a fost că i-a votat, poate am trece de nebunia asta, și lumea asta nebună, nebună, nebună am vedea-o numai în emisiuni de umor, unde să putem râde, dar într-o pace națională, cu burta plină și copii învățați, cu nepoți sănătoși, cu legi normale, cu salarii mari sau mici, dar sigure.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, doamna deputat.

Să știți că nu mă iau după dumneavoastră și dacă pot să mă îndrăgostesc, mă îndrăgostesc. Măcar acum, că mai târziu nu se știe, poate ne luați și acest drept.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică: Infrastructura e la pământ;

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Dacă din partea minorităților naționale?

Domnule deputat, după domnul Cherecheș, vă rog frumos. Nu vă supărați, dumneavoastră sunteți un tip răbdător, așa că... (Domnului deputat Ștefan Buciuta.)

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Domnule președinte de ședință,

Declarația mea politică de azi este intitulată "Infrastructura e la pământ".

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu trebuie să ai studii de specialitate ca să știi că orice investiție pornește de la infrastructură: să fie drum de acces, să existe legături de transport, să ai utilitățile la îndemână. Dacă luăm în calcul doar aceste elemente, realizăm ușor de ce nu vin investitorii, de ce România nu este atractivă pentru cei care au bani și vor să investească.

Poate că doamna Anca Boagiu s-a bucurat mult că a fost învestită la Ministerul Transporturilor. Bănuiesc că oricui i-ar plăcea această postură. Dar cred că atunci când accepți, trebuie să ai și o strategie cu ajutorul căreia să realizezi ceva. Mai ales într-un domeniu în care nu s-a întâmplat nimic bun în ultimii 20 de ani. Altfel, rămâi doar cu imaginea că iubești puterea și... atât.

Dacă însuși președintele României, care susține necondiționat actuala putere, recunoaște că Ministerul Transporturilor stă cel mai prost la orice capitol, e clar că doamna Boagiu nu are zile ușoare. Și nu mă refer aici la minunile care s-ar putea numi autostrăzi, ci la micile dezastre, care tocesc nervii și omoară răbdarea celor care sunt nevoiți să circule pe drumuri, pe calea ferată, cu avionul sau pe apă. Fiindcă niciun capitol care aparține domeniului transport nu e ca lumea.

Companiile feroviare au ajuns praf și pulbere, de vină nefiind altceva decât dezinteresul, furtul și incompetența celor care ar fi trebuit să le facă rentabile, să atragă fonduri pentru investiții. Cum se poate comenta faptul că de la Constanța la Baia Mare, unde locuiesc eu, îți trebuie cel puțin 18 ore, dacă nu sunt evenimente nedorite pe calea ferată. Cei în vârstă spun că nici pe vremea războiului nu se circula astfel. Vreți să vorbim și de CFR Marfă? A fost distrusă, cu ajutorul statului, și apoi va fi vândută cu siguranță pe bani foarte puțini.

Ministerul Transporturilor, deși avea atâtea oportunități de finanțare europeană, a atras cele mai puține fonduri. Deși ar fi putut să fie vreo 5,5 miliarde de euro de la Uniunea Europeană, însă așa-zișii "competenți" din minister abia au reușit să atragă 36 de milioane de euro în trei ani.

Dar nu doar din această cauză nu sunt bani nici măcar pentru peticirea drumurilor, cu care românii s-au obișnuit, iar străinii refuză să vină în România în această perioadă. Nopțile friguroase ne anunță că iarna nu e departe și odată cu ea, revin din nou la modă gropile, unele adevărate cratere.

Revenind la autostrăzi, aproape totul e blocat. Nu se mai lucrează decât la limită de avarie pe ici pe colo. Iar dacă facturile nu vor fi achitate, se vor opri lucrările și așa făcute cu...încetinitorul. Cine mai știe de ce s-au blocat lucrările la tronsonul București - Ploiești, sau proiectul de concesiune pe Comarnic - Brașov? Unii spun că românilor li se mai pregătește ceva și pentru Deva - Orăștie.

Ni se tot spune că nu sunt bani, dar în același timp se pregătește un alt tun cu rovinieta electronică, pe care unii ar vrea să dea (sau să primească, depinde din ce unghi privești) vreo 30 de milioane de euro, când sistemul costă cam 100.000 de euro.

Despre aeroporturi ce să spunem? Autoritățile județene din Maramureș se chinuie de ani buni să facă investiții la aeroportul din Tăuții Măgherăuș, care doar în titulatură se numește internațional. Altfel, funcționalitatea lui lasă clar de dorit. Cauza? Tot banii. 156 de milioane de euro, atât scrie în programul pentru modernizarea aeroporturilor din țară, dar se aud voci care afirmă că Aeroportul Baia Mare nu e prioritate în dezvoltarea României. Este unul la Cluj, iar distanța e doar de 160 de kilometri. Și ne întoarcem din nou la calea terestră, care, vai mama ei cum arată.

Dacă nu mai avem drumuri ca lumea, cale ferată sau aeroporturi, ne mai rămân apele. Dar nici aici lucrurile nu stau bine. Pe vremea cealaltă, canalul Dunăre - București era la 15 km de București. A venit capitalismul și s-a furat aproape tot fierul de pe maluri.

În rest, ce să mai vorbim despre străzi, parcări, sufocarea orașelor. Sunt doar... mărunțișuri. Și în tot acest timp, negocierile cu sindicatele s-au blocat, oamenii sunt tot mai nemulțumiți de perspectiva ce-i așteaptă, iar alternativele lipsesc.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc și eu.

 
Ștefan Buciuta - declarație politică cu tema Conferința internațională Dezvoltarea durabilă a Carpaților și a altor regiuni din Europa - Ujgorod 2010;

Are cuvântul domnul Ștefan Buciuta.

 

Domnul Ștefan Buciuta:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Conferința internațională - Dezvoltarea durabilă a Carpaților și a altor regiuni din Europa - Ujgorod 2010".

La inițiativa Consiliului Regional și al Administrației de Stat din Transcarpatia, Ucraina, am participat la Conferința internațională "Dezvoltarea durabilă a Carpaților și a altor regiuni din Europa", care s-a desfășurat în perioada 8-10 septembrie 2010 sub egida Congresului Autorităților Locale și Regionale din Europa, a Președintelui și Guvernului Ucrainei. Am fost invitat ca deputat din partea Uniunii Ucrainenilor din România și ca vechi colaborator în problemele protecției mediului și ale ecologiei dintre județul Maramureș și regiunea Transcarpatia, Ucraina.

Scopul Conferinței a fost discutarea problemelor socio-economice actuale și de mediu ale Carpaților și din alte regiuni montane, formularea unor recomandări și proiecte de rezoluții ale Congresului asupra dezvoltării montane durabile în Europa.

În cadrul Conferinței internaționale de la Ujgorod, la deschiderea căreia a participat domnul Volodymyr Tomenko, vicepreședintele Radei Supreme a Ucrainei, am avut cinste să fac parte din prezidiul Conferinței atât la deschiderea, cât și la sfârșitul ei. Cu această ocazie am prezentat cuvintele de salut și de încheiere.

La Conferință au participat reprezentanții Euroregiunilor din Cehia, România, Slovacia, Ungaria și Ucraina la nivel de conducere a administrațiilor regionale, academicieni, specialiști în domeniul ecologiei, protecției mediului și silviculturii, rectori și decani de facultăți, deputați și reprezentanți ai unor guverne din țările vecine și ONG -uri.

România a fost reprezentată de deputatul Buciuta Ștefan, președintele Uniunii Ucrainenilor din România, de prim- vicepreședintele Uniunii Ucrainenilor din România, de către doi consilieri din partea Consiliului Județean Maramureș, doi reprezentanți ai Parcului Natural "Munții Maramureșului", cu sediul în Vișeu de Sus, de primarul și viceprimarul orașului Vișeu de Sus. Din păcate, nu au fost reprezentate județele Satu Mare și Suceava care fac parte din Regiunea Eurocarpatică.

În cadrul discursului meu atât la început, cât și la încheiere am căutat să expun contribuția noastră la dezvoltarea durabilă a Regiunii Eurocarpatice și interesul Guvernului României prin "Politici publice sectoriale, strategice și coordonarea politicilor structurale" pentru anul 2010 și perspective 2011-2013,titularul acestor politici fiind Ministerul Mediului și Pădurilor care acționează pentru a proteja mediul și resursele naturale, cu scopul de a garanta generației actuale și celor viitoare un mediu curat și sănătos, în armonie cu dezvoltarea economică și progresul social. De asemenea, Parlamentul României prin diferitele sale comisii de lucru contribuie la adoptarea diferitelor legi privind securitatea mediului înconjurător. Comisia pentru relații externe, al cărei președinte este Attila Korodi, fost ministru al protecției mediului și dezvoltării durabile, comisie în care eu dețin funcția de secretar, susține și dezbate legi privind securitatea mediului înconjurător.

În numele președintelui Grupului parlamentar al minorităților, în numele președintelui Comisiei pentru relații externe din cadrul Camerei Deputaților și al meu personal, am transmis tuturor participanților la Conferința Internațională "Dezvoltarea durabilă a Carpaților și a altor regiuni montane din Europa" muncă fructuoasă și mult succes în finalizarea Conferinței, iar organizatorilor sincere mulțumiri pentru invitație.

În cuvântul de încheiere a Conferinței am punctat câteva probleme de interes regional și pentru a realiza legături mai strânse între regiunile noastre și pentru a dezvolta turismul ecologic în vederea dezvoltării durabile a spațiului montan european este necesar să dezvoltăm infrastructura.

Pentru județele noastre, Maramureș și Satu Mare, sunt importante: drumul rapid Vaja, Ungaria - Baia Mare, România; repunerea în funcțiune a căii ferate dintre România și Ucraina între localitățile Teresva - Ucraina și Sighetu Marmației (pe la Câmpulung) și Rahiv (Ucraina) și Sighetu Marmației (pe la Valea Vișeului); deschiderea unor noi căi rutiere și terestre de trecere a frontierei între Dilove (Ucraina) și Valea Vișeului, comuna Bistra (România) prin realizarea unui pod peste râul Tisa; redeschiderea unor vechi drumuri dintre localitățile Vyșkovo (Ucraina) și localitatea Remeți (la Piatra - România) și drumului pe Valea Ruscovei dintre localitățile Poienile de sub Munte (România) și Zelene (Verchovyna - Ucraina).

Consider că această întâlnire de un nivel înalt va aduce succes în dezvoltarea durabilă a regiunilor noastre. Am mulțumit domnului președinte al Consiliului Regional Transcarpatia, Mychailo Kichkovski, pentru această frumoasă inițiativă și i-am dorit succese pe mai departe.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc mult de tot pentru intervenția dumneavoastră.

 
Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică denumită Stop traficului de persoane;

Distinsul meu coleg, domnul Prigoană, și Silviu și Vasile, va susține declarația. Am citit astăzi că piața e de 2,5 miliarde de euro, a gunoaielor, numai în București. Ce nenorociți sunt ziariștii ăștia!

 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Asta vreau să se dea și Legea presei, domnule președinte de ședință, să nu mai mintă în halul ăsta.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Sunteți un drăguț ca întotdeauna.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Stop traficului de persoane".

Traficul de persoane a devenit o afacere globală care generează profituri imense pentru traficanți. Noi rute pentru trafic sunt stabilite în mod regulat, iar piața documentelor false de călătorie, a transportului clandestin și a trecerii graniței în mod fraudulos devine tot mai bine organizată.

Sărăcia și inechitatea socială sunt cauzele de bază ale traficului. Unele victime sunt ademenite prin reclame la locuri de muncă atrăgătoare. Altele sunt vândute de rude, cunoștințe sau prieteni de familie. Discriminarea de gen în cadrul familiei și al comunității, precum și toleranța față de violența îndreptată împotriva femeilor și a copiilor, au și ele un rol important, acestea, alături de persoanele cu handicap fiind categoriile cele mai vulnerabile.

În cadrul țărilor din Europa Centrala și de Est, România este încă o țară cu risc crescut și este, în mod preponderent, țară de origine pentru victime ale traficului de persoane.

Problematica prevenirii și combaterii traficului de copii s-a conturat ca politică națională distinctă începând cu anii 2004-2005, odată cu finalizarea și aprobarea noii legislații în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, dar și odată cu structurarea cadrului legislativ și instituțional intern în domeniul prevenirii și combaterii traficului de ființe umane.

Dezvoltarea unei cooperări la nivelul societății și între diferite instituții pe plan național, regional și internațional este un pas important în combaterea traficului de persoane, de asemenea o colaborare între entitățile care dețin experiență în domeniu și cele care dețin resursele necesare punerii în aplicare a obiectivelor prevăzute în «Strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010».

În context, vin și subliniez că este necesară o reglementare exactă a măsurilor care să corespundă particularităților și nevoilor specifice de intervenție și reintegrare ale acestui grup.

Abordarea fenomenului traficului de persoane, a celui de copii în mod deosebit, ar trebui să depășească strictul necesar prevenirii sau sancționării și să îmbrățișeze o viziune mai largă, având în centru principiul interesului superior al copilului și respectarea drepturilor acestuia.

Acest lucru poate fi încă dificil de realizat în cadrul unui sistem de reacție încă autoritara și strict represivă, în cadrul căruia dimensiunea reintegrativă nu este suficient dezvoltată.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule președinte, sunt onorat de faptul că aveți o preocupare în această zonă. Vă invităm la audierile Comisiei de afaceri europene și la Grupul de combatere a traficului de persoane care s-a constituit prin votul dumneavoastră în Parlamentul României. Cu ocazia asta o să avem o valoare adăugată mai mare la raportul final.

 
Vasile Popeangă - declarație politică intitulată Reforma hoției;

O să-l rog pe domnul Popeangă, domnule deputat, poate închideți și dumneavoastră telefonul, conform regulilor în Parlament. Luați cuvântul și vorbiți în numele social-democrației. Salutați-l pe domnul Manțoc de la microfon, vă rog frumos, și în numele meu de la Dolj, dumneavoastră care sunteți de pe Jiul superior.

După care o să-l rog frumos pe domnul deputat Apostolache să se pregătească.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "Reforma hoției".

Am trăit s-o vedem și p-asta: marele reformator al României, PDL-ul băsescian, a rezolvat cu bine toate problemele mari ale țării, a reformat tot ce era de reformat, poporul trăiește bine, iar acum PDL-ul s-a apucat să reformeze hoția: a instituționalizat-o, ridicând-o la rang de principală metodă de lucru a actualei puteri, alături de demagogie și prostirea populației.

Furtul voturilor întotdeauna a fost pedepsit cu închisoare. Dacă, la urne, în loc de 80 de voturi, președintele secției de votare trece în procesul-verbal 170, și fapta este dată în vileag, închisoarea este garantată: de iei doar 5 ani, să zici bogdaproste. Dacă însă Miss Alma este prinsă cu votu-n gură, doar se repetă votul, ca să poată ieși legea cum vor băsescienii și cum să o poată aproba liniștit Zeus de la Cotroceni, în marea sa ură viscerală față de pensionari. Cum e chestia aia: nimeni nu-i mai presus de lege? Păi, în ce lege scrie că, în cazul mânăririi voturilor, se reia votarea și gata, asta e singura pedeapsă?

Președinta Camerei l-a apostrofat pe Victor Ponta, când acesta a pus-o în fața epitetului pe care portocaliii și l-au lipit singuri de frunte, acela de hoți, amintindu-i președintelui PSD că se află în Parlamentul României. Dar când a aflat Miss Alma unde se află: înainte sau după ce a mânărit voturile?

Tot Miss Alma a mai făcut o reformă. Bineînțeles, tot pe măsura sa absurdă și hilară, aducând nesimțirea pe noi culmi. A venit fâlfâind în mână niște hârtii și a mințit, în pur stil de matelot aflat sub influența masivă a alcoolului, or a drogurilor ușoare dar cu efecte grele, cum că PSD-ul a făcut pactul cu dușmanul și a primit bani (i-auzi brâul!) pentru a pleca din sală, și că 127 de miliarde ar fi costat trădarea PSD. Trădare, în DEX, este denumită fapta de a înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul. In sfârșit, Robertuța a recunoscut! PDL = dușmanul pensionarilor, implicit al poporului român! S-a și dovedit, cu deasupra de măsură că, pe de-o parte, listele cu care voia fosta Miss să arunce praf în ochii electoratului n-aveau nici în clin, nici în mânecă cu ce bolborosea ea, foarte multe dintre localitățile de pe listă fiind cu primari portocalii. Pe de altă parte, reforma ei reprezintă transformarea rezultatelor muncii lăudabile a parlamentarilor, la vreme de mare hoție guvernamentală, pentru atragerea de fonduri în teritoriul lor, într-un fapt blamabil, doar c-așa vrea nefericita creatură și amărâtul său protector cotrocenist. Și tot cu această ocazie a mai făcut o reformă: a reformat calificarea vinovăției. Adică, Ponta și PSD-ul sunt vinovați că a furat miss Alma voturile, pentru că au plecat din sală. Că, plecând pesediștii, portocaliii nu s-au putut abține să nu fure, chiar dacă numărul păgubiților din treaba asta trece de 6 milioane! O altă față a reformei hoției o reprezintă, în concepția portocalie, deh, așa funcționează neuronii în capetele pedeliste... schimbarea vinovatului doar prin arătarea unui nevinovat cu degetul. Miss Alma a furat, dar e vinovat Ponta, de parcă Ponta ar fi mânărit voturile în lipsă.

Oricum, toate acestea nu pot avea decât o singură finalitate: răspunderea penală. Și, dacă acum nu se poate face dreptate în România de către procurorii portocalii, că doar n-or să-și bage acoliții la pârnaie, sub ochii tătucului de la Cotroceni, atunci opoziția își va face un titlu de onoare din a aduce, atât în fața forurilor europene, cât și în fața instanței românești, pe actualii vinovați, în momentul în care justiția va fi repusă în drepturile ei normale, europene, conform secolului în care trăim. Aviz amatorilor!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc.

Devastator ați fost. Aveți ceva cu doamna Alma.

 
Mihai Cristian Apostolache - referire la dezbaterea cu tema Parteneriat pentru dezvoltare, administrație, mediu de afaceri;

După dumneavoastră, domnule deputat de Văleni de Munte, se pregătește nepotul Coranului, aici de față, domnul Amet Aledin.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Săptămâna trecută am organizat la Vălenii de Munte o dezbatere cu tema "Parteneriat pentru dezvoltare, administrație, mediu de afaceri", acțiune ce a avut menirea de a aduce în același loc reprezentanți ai mediului privat și reprezentanți ai administrației cu scopul de a declanșa un schimb de opinii între participanți și de a găsi soluțiile adecvate în vederea eliminării greutăților pe care le întâmpină agenții economici din zona Văii Teleajen.

Am apreciat consistența intervențiilor atât din partea agenților economici, cât și din partea administrației, ocazie cu care permiteți-mi să-i adresez mulțumirile mele prefectului județului Prahova, domnul Adrian Dobre, a cărei prezență a fost salutată de toți participanții, datorită deschiderii domniei sale față de preocupările mediului de afaceri din această parte a județului.

Consider că astfel de întâlniri sunt necesare deoarece ele asigură o comunicare eficientă între mediul economic, decidenții politici și mediul administrativ, reducând astfel prăpastia comunicațională care există de cele mai multe ori între factorul politic și zona economică și oferind cadrul necesar pentru construirea unei legături durabile care să fie în beneficiul ambelor părți.

Din dezbatere s-a desprins ideea necesității reducerii drastice a birocrației, dublată de măsuri de încurajare a sectorului privat și de acordare a unor perioade de grație pentru agenții economici aflați în dificultate pentru a-și redresa afacerile și a putea reveni pe piață.

Totodată, a fost abordată și problema atragerii fondurilor europene, consultanții prezenți insistând pe necesitatea simplificării procedurilor de absorbție a acestor fonduri și pe ideea de a ridica acțiunea de atragere de fonduri europene la nivel de politică de stat.

Un lucru este cert, și anume acela că pentru a găsi soluții și a răspunde preocupărilor mediului de afaceri este nevoie de un efort colectiv, administrație-mediu de afaceri. Dinamica transformărilor, efectele crizei economice impun un dialog permanent între sectorul public și cel privat, dialog care are drept scop realizarea unui parteneriat pentru dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Da. Mulțumesc și eu foarte mult.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Demers în favoarea unor importante instituții de cultură din Constanța: Biblioteca județeană I.N. Roman și Teatrul de operă;

Dați-mi voie, domnule deputat, să vă invit să luați cuvântul pentru a prezenta declarația politică. Bună dimineața!

Se pregătește distinsul meu coleg, domnul Marian Neacșu, din partea Partidului Social Democrat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Demers în favoarea unor importante instituții de cultură din Constanța: Biblioteca județeană I.N.Roman și Teatrul de operă."

Activitatea specialiștilor dintr-o instituție de cultură, precum Biblioteca județeană I.N.Roman din Constanța trebuie necondiționat sprijinită. Este un mesaj clar adresat atât reprezentanților Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, cât și autorităților locale obligat și obligate să asigure chiar într-o perioadă de criză economică decentul reper spiritual.

Din păcate, acest fapt nu se produce, politicul dominând într-o zonă în care nu ar trebui să existe patimi doctrinare. De pierdut cu siguranță pierd în primul rând utilizatorii. Este nedemn că această bibliotecă, având un impresionant fond de cărți, datorită sprijinului material necesar redus, a ajuns într-o situație critică. Disponibilizările efectuate în rândul personalului de specialitate, lipsa unor noi investiții în ceea ce privește achiziția de cărți, insuficienta implicare a factorilor decizionali, vor contribui încet dar sigur la fărâmițarea prestigiului instituției. Iar prestigiul real și deosebit a fost dobândit în timp, nu ușor, ci cu multă trudă.

Într-o altă ordine de idei, situația Teatrului de operă din Constanța trebuie clarificată. Există o dorință a conducerii Ministerului Culturii și Patrimoniului Național de a prelua valorosul teatru. Consilierii județeni și-au dat în acest sens acceptul, fiind de acord și cu transferul clădirii. Problema incertitudinii încă persistă, cu toate că întârzierea nu este deloc benefică.

Doresc, dorim salvarea acestui important lăcaș de cultură.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc.

 
Marian Neacșu - declarație politică cu titlul Vulgaritatea ca un bumerang în cariera politicianului Traian Băsescu;

Domnule Neacșu, aveți cuvântul în numele social-democrației conservatoare. Deși am înțeles că conservatorii astăzi sunt cu un picior și la liberali. Nu mai știu bine unde sunt. Știu că sunt în opoziție.

 

Domnul Marian Neacșu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Aș începe înainte de declarația politică cu o altă declarație, domnule președinte. Constat cu foarte multă plăcere că în sală este o atmosferă extrem de boemă atunci când dumneavoastră conduceți lucrările Camerei și vă doresc să faceți lucrul ăsta cât mai des.

"Vulgaritatea ca un bumerang în cariera politicianului Traian Băsescu."

După câștigarea alegerilor prezidențiale din anul 2009, printr-un miracol, căci numai prin miracol pot vota cinci oameni pe secundă la secțiile de vot încropite în consulatele statului român din străinătate, politicianul Traian Băsescu a continuat să guverneze țara în singurul mod în care știe, adică încălcând fără ezitare orice normă morală sau legală care-i stă în cale.

Cel mai recent exemplu de situație în care, a câta oară, politicianul Băsescu aruncă la coș democrația, dar și decența, este scandalul adoptării frauduloase a Legii pensiilor, prilej de încălcare a regulilor legale și constituționale privind cvorumul parlamentar. Văzându-se pus sub lumina reflectoarelor opiniei publice românești, partidul domnului Băsescu acuză comploturi fictive și aruncă minciuni din disperarea celui prins în flagrant. Un exemplu grăitor este conferința de presă a doamnei Anastase și a domnului Toader în care acești lideri PDL au refuzat să dea explicații privind încălcarea regulamentelor și frauda evidentă, în schimb punându-și fustele în cap și spunându-și lipsa de igienă politică în fața opiniei publice naționale prin transmisiune în direct oferită de mass-media.

Modul în care a fost adoptată Legea pensiilor nu este decât o secvență care a ajuns în public din cauza temei legislative de larg interes național.

Cu această ocazie, publicul a luat la cunoștință cu stupoare de modul în care este condusă Camera Deputaților de către deputatul PDL Roberta Anastase. Neregulile procedurale transformate de aceasta din accidente rare într-o practică parlamentară erau până acum un subiect cu prea puțin interes pentru publicul românesc, dar în contextul dezbaterii Legii pensiilor a devenit mijlocul esențial care a stat la baza votării frauduloase a acestui act normativ de importanță vitală pentru circa șase milioane de cetățeni.

Dacă până acum au mai fost cazuri în care s-au depistat mici nereguli procedurale privind procesul legislativ în domenii de mai puțin interes, în momentul adoptării Legii pensiilor am văzut ce înseamnă puterea ordinului despotic venit de la Cotroceni asupra grupului de deputați PDL. Ignorând faptul că ședința este înregistrată video, aceștia au consemnat fictiv că sunt mai mulți în sală decât erau în realitate, pentru a adopta ilegal și anticonstituțional o lege care schimbă regimul pensiilor în țara noastră.

Este clar pentru publicul român, chiar și pentru tot mai puținii membri și simpatizanți PDL din țară, că domnul Traian Băsescu este caracterizat de o vulgaritate funciară și de limbajul colorat asortat cu obscenități. Credeam că nimic nu ne mai poate șoca. Dar iată că domnia sa apare în public și ne consternează din nou, ba acuzând pe unii cunoscuți intelectuali români de vulgaritate, ba dându-se jignit de manifestațiile sindicale de sub geamul său de la Cotroceni care i-au lezat finul auz cu scandări apărute dintr-o justificată disperare.

Să nu mai fie oare domnia sa campionul vulgarității din România? Să fi observat că mizeria limbajului și comportamentul lansat în societate i se întoarce drept în figură, ca un bumerang? Să fi devenit peste noapte dintr-un personaj agresiv și ipocrit un anahoret, abandonând deliciile spirtului pentru plăcerile spiritului? Greu de crezut.

Dacă societatea actuală românească este produsul politicianului Traian Băsescu sau dacă politicianul Băsescu este produsul actualei societăți românești, aceasta este o dispută care nu s-a tranșat încă. Dar eu cred că a venit momentul în care românii trebuie să înțeleagă că lucrurile trebuie puse în ordinea firească. Elitele trebuie să conducă România pe bază de doctrine și ideologii politico-economice, iar partidele care greșesc să fie sancționate prin vot democratic. Trebuie să respectăm regulile, să nu mai onorăm excepțiile. Trebuie să punem la locul lor cuvenit profesorii, polițiștii, medicii, asistentele, magistrații, jurnaliștii, preoții, elevii, intelectualii, muncitorii. Trebuie să luăm atitudine și să reacționăm împotriva celor care au ridicat vulgaritatea la rang de virtute și împotriva celor care au aruncat după alegeri masca decenței, a dreptății și a adevărului. Trebuie să ne gândim la politicieni care pot să-și privească drept în ochi alegătorii înainte și după alegeri și care să fie gata de a demisiona atunci când se compromit politic.

Eu cred că avem nevoie de revenirea la normalitate. După această aventură nebunească, irațională, care durează de șase ani și nu a condus la nimic concret. Mă rog, cu excepția unor averi dubioase.

Trebuie să ne trezim o dată și să repunem atât valorile cât și rebuturile societății la locul lor. Altfel, descompunerea morală a națiunii ale cărei semne le vedem tot mai des în ultimul deceniu va continua și va avea efecte înfricoșătoare.

Vă mulțumesc, domnule președinte și stimați colegi.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc și eu foarte mult.

 
Florin Țurcanu - declarație politică: A fi parlamentar în România;

Dați-mi voie ca, înainte de a-i da cuvântul domnului Florin Țurcanu de la Partidul Național Liberal, să vă citesc lista colegilor care au depus în scris: domnul Ioan Țintean și domnul Ionuț Stroe, de la același Partid Național Liberal; domnul Mircea Grosaru de la minoritățile naționale; domnul deputat Mircea Irimescu, deputat independent; domnul Samoil Vîlcu, domnul Uricec Eugen Constantin și domnul Corneliu Olar, de la Partidul Democrat Liberal; domnii Vasile Mocanu, Filip Georgescu, Ioan Stan, Dorel Covaci, Ion Dumitru, Neculai Rățoi, doamna Manuela Mitrea, doamna Oana Niculescu-Mizil și domnul Aurel Vlădoiu, din partea Partidului Social Democrat.

Are cuvântul domnul Florin Țurcanu, din partea Partidului Național Liberal.

Domnul Cornel Ghiță se pregătește din partea Partidului Democrat Liberal.

 

Domnul Florin Țurcanu:

Bună dimineața!

Declarația mea politică se intitulează "A fi parlamentar în România".

Stimați colegi,

Acum aproximativ doi ani, în urma alegerilor parlamentare din toamna anului 2008, am câștigat detașat un colegiu preponderent agrar, fiind preferatul oamenilor simpli din zonă, oameni pe care mi-am dorit să-i pot ajuta pe parcursul mandatului de deputat. Mi-am dorit ca viața omului simplu, locuitor al satului românesc, să se transforme, să capete alte conotații, să imprime fiecăruia sentimentul că reprezintă un segment important al societății.

Am inițiat în acești doi ani de mandat numeroase demersuri menite să ușureze și să modernizeze viața țăranului român, dar reinstaurarea treptată a regimului fanariot de tip nou și faptul că ne îndreptăm cu pași repezi spre revitalizarea regimului ce a încetat, pentru o scurtă perioadă se pare, în 1989, nu a permis ca cei care constituie baza societății să primească sprijinul necesar pentru a transforma România din importator de produse agricole și zootehnice în producător al necesarului zilnic de acest tip de produse și chiar exportator.

Indolența celor care conduc România în aceste vremuri depășește orice limită, în condițiile în care se vede cu ochiul liber că segmentul care ar trebui să fie în prim planul dezvoltării economice a țării se află în colaps. De fapt cam tot ceea ce-i românesc se află în colaps! E mult mai simplu și mai profitabil pentru buzunarul unora, să imporți până și oul de găină decât să ajuți și să susții țăranul român să producă și să comercializeze banalul ou. E mult mai gustoasă carnea adusă din UE pentru comisioane foarte mari care intră nu în vistieria țării, cum ar fi normal, ci în buzunarul celor care "negociază"!

Este mult mai sănătos laptele pasteurizat adus în cisterne din Polonia sau Bulgaria, decât laptele vacilor noastre, lapte pentru care bieții țărani primesc câte 5 lei/litru, pe motiv că nu-i conform sau că nu are grăsime sau din alte motive sau interese.

Președinte, prim-ministru, miniștri, secretari de stat ne spun că ne va fi mai bine după ce ne va fi mai rău, adică să înțelegem că ne va fi mai bine după ce vom distruge tot ce am putea proteja pentru a revigora economia. Să înțelegem că vom renaște ca Pasărea Phoenix din propria cenușă, că se va întâmpla o minune și că în preajma anului 2012, când tagma jefuitorilor urmărește să câștige prin furt noi mandate de primari, președinți de consilii județene și parlamentari, va fi mai bine, vor fi bani pentru subvenții, finanțări și alte proiecte.

Domnilor, bani sunt și acum, dar nu pentru dezvoltarea societății, ci pentru dezvoltarea buzunarelor celor aserviți puterii. Un exemplu în acest sens este investiția pe care ministrul Udrea o face în Botoșani, investiție ce constă într-un parc de distracție. Fără salarii, fără locuri de muncă și flămânzi, cu siguranță botoșănenii se vor distra în parcul dumneavoastră, stimată doamnă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc.

 
Cornel Ghiță - declarație politică având tema Acordarea de ajutoare pentru încălzire;

Dați-mi voie să vă citesc încă câțiva colegi de la dumneavoastră, de la Grupul parlamentar liberal, care au depus declarațiile în scris: domnul Eugen Nicolăescu (celebru), doamna Cristina Pocora, doamna Diana Tușa și domnul Dan Motreanu. Cu ocazia aceasta, Grupul parlamentar liberal și-a închis lista pentru ziua de astăzi.

Domnule deputat, aveți cuvântul în numele Grupului parlamentar al PDL.

 

Domnul Cornel Ghiță:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi va fi scurtă, dar cuprinzătoare și mai ales la obiect, având tema: "Acordarea de ajutoare pentru încălzire".

Declarația mea de astăzi se referă la una din principalele măsuri adoptate de Guvern anul acesta pentru a ajuta categoriile aflate în dificultate, și anume mă refer la ordonanța care privește ajutoarele de încălzire.

Astfel, sunt mulți cei care deși au venituri declarate sub 615 lei/lunar pe membru de familie, au în proprietate case de vacanță sau alte locuințe pe care le închiriază, au mașini personale care depășesc 1600 cmc, dețin conturi bancare sau alte bunuri de pe urma cărora obțin venituri nedeclarate. Aceștia, deși pot beneficia și de alte surse financiare, pe care de regulă nu le declară, au pretenția, poate chiar mai mult decât cei care nu au alte venituri și care trăiesc din acei bani primiți de la bugetul de stat, să li se acorde aceste ajutoare.

Procesul început, de reorganizare a instituțiilor statului, dar și noua strategie în domeniul asistenței sociale, permit intervenția statului numai acolo unde este imperios necesar, acolo unde individul sau familia au nevoie de ajutor. Iar acest ajutor poate fi mult mai consistent, dacă cei care pot munci sau au alte surse de venit degrevează statul de aceasta povară inutilă.Noile legi în domeniile salarizării, a pensiilor de stat, eliminarea pensiilor speciale, regândirea pensiilor pe caz de boală, verificarea dosarelor persoanelor cu handicap și a celor care beneficiază de Legea nr.416, aduc ordine în domeniul social, încurajează munca și permit un sistem de pensii sustenabil pe termen lung.

De altfel, aceste aspecte arată unde poate duce strategia populistă cu implicare politică pe termen lung.

Consider că pe această cale se face dreptate familiilor care au într-adevăr nevoie de aceste ajutoare. Prin acest nou mod de acordare a ajutoarelor sociale stopăm furtul, stopăm abuzurile.

Noile reglementări prevăd în responsabilitatea primarului și a serviciului public de asistență socială obligativitatea efectuării de anchete sociale pentru a verifica veridicitatea datelor înscrise pe documente pentru primirea ajutoarelor.

Stimați colegi, astăzi, în plină criză mondială, România trebuie să reformeze întreg sistemul social, pentru a-l face echitabil, dar mai ales pentru a da o șansă de supraviețuire, să fie sustenabil în viitor.

Noi, cei care astăzi susținem arcul guvernamental, avem obligația să inițiem acest proiect de reînnoire, dar responsabilitatea pe termen lung revine întregii clase politice.

Limbajul dual al politicienilor, mai ales în campaniile electorale trebuie să înceteze, pentru a arata maturizarea clasei politice și racordarea ireversibilă a democrației românești la valorile europene moderne.

Măsurile curajoase luate astăzi vor permite ca societatea de mâine să asigure cetățenilor săi locuri de muncă bine plătite, iar pentru cei aflați în nevoi, o asistență socială consistentă. Dar pentru asta, resursele financiare trebuie bine gestionate, iar direcționarea lor și spre investiții va aduce ulterior plusvaloare, astfel încât statul să poată fi un garant al drepturilor cetățenilor săi.

Întregul set de măsuri are ca scop schimbarea atitudinii față de muncă, încurajarea inițiativei și stimularea responsabilității individuale, dar și a echității sociale. Astăzi 3,2 milioane de familii sau persoane singure beneficiază de ajutoare pentru încălzire, costul acestui program social ridicându-se la suma de 900 de milioane de lei. Cred că putem pune capăt inegalităților și abuzurilor din sistem cu privire la acordarea acestor ajutoare și să sprijinim primăriile în efectuarea acestor anchete sociale, pentru ca persoanele care au într-adevăr nevoie de acești bani să beneficieze de ei.

Astfel, noul Cod de asistență socială va aduce transparență în acest domeniu, dar mai ales pentru prima dată legislația noastră va fi aliniată la standardele europene în vigoare.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc.

 
Florentin Gust Băloșin - declarație politică intitulată «România - țara grevelor»;

Are cuvântul domnul deputat Florentin Gust, din partea Partidului Social Democrat.

Avem o listă de colegi care vor să ia cuvântul din partea Partidului Democrat Liberal.

Se pregătește după domnia sa, domnul Cosmin Popescu.

 

Domnul Florentin Gust Băloșin:

Bună dimineața, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește: «România - "țara grevelor"».

După cum bine știți, ultima săptămână s-a dovedit una extrem de agitată, atât din punct de vedere politic, cât și social. Am văzut mii de oameni în stradă, strigându-și nemulțumirile și solicitându-și drepturile; am văzut disprețul accentuat al Guvernului Boc față de aceștia; am văzut cum o vendetă personală se transformă în politică de stat.

În ciuda faptului că mii de oameni au ieșit în stradă și au protestat în fața Palatului Victoria, actualul guvern a mers pe principiul "Câinii latră, caravana trece", așteptând ca totul să se întoarcă la normalitate.

Dar ce nu ați înțeles dumneavoastră, domnule prim-ministru Emil Boc, este faptul că fără o strategie economică realistă România nu poate reveni la normalitate. Nepăsarea și disprețul față de cetățenii acestei țări nu fac altceva decât să accentueze situația dramatică în care se află România astăzi.

Ce atitudine ați luat, atât domnule premier Boc, cât și domnule președinte Traian Băsescu, în situația dată? O situație în care ați arătat lașitate și iresponsabilitate, deoarece în urma grevei polițiștilor din data de 24 septembrie 2010 aceștia au renunțat la serviciile Poliției române și Jandarmeriei.

Este un gest incalificabil, prin care atât președintele, cât și premierul își pun în aplicare binecunoscutele jocuri de culise pe baza instituțiilor statului, nu fac altceva decât ca acest guvern să ne ducă, să ne afunde cât mai mult în criză, prin jocuri de culise și vendete pe care vor să le facă în interiorul guvernului.

Ne confundăm, așadar, cu două crize: una economică, pe care o știm cu toții, cât și una guvernamentală, care se accentuează pe zi ce trece. Prin acest gest atât prim-ministrul, cât și președintele României nu fac altceva decât să discrediteze instituțiile statului.

Atâta timp cât ministrul educației și cercetării preferă, pentru educația copilului său, ca educația acestuia să fie făcută în afara țării, de ce, oare, ne mirăm că premierul, cât și președintele Traian Băsescu renunță la serviciile unei instituții importante din statul român?

În toate aceste situații este evident disprețul celor care ne conduc față de instituțiile statului român în momentul de față.

În ce stat european ați văzut ca premierul să renunțe la serviciile oferite de un minister aflat în subordinea sa?

Dacă primul-ministru observă că este ceva în neregulă în cadrul unuia dintre ministerele pe care le conduce, în mod normal ar trebui să caute soluții, să vină cu un plan viabil și în niciun caz să renunțe la serviciile acestui minister sau instituțiilor din cadrul acestui minister.

Aceasta, cu siguranță, nu este o soluție acceptabilă într-un stat european.

Aș dori să îi reamintesc domnului premier Boc că România se află în plin proces de aderare cu privire la spațiul Schengen, și toate aceste tensiuni care s-au creat în ultima perioadă în cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu fac altceva decât să afecteze acest proces.

Înțelegem, așadar, că atât premierul, cât și președintele și-au permis luxul unor răzbunări politice, abuzând de instituțiile statului, fără să se gândească la urmările pe care aceste decizii le vor avea, atât în plan politic intern, cât și extern.

Dacă analizăm puțin acest tablou patetic în care ne aflăm sub Guvernul Boc, nu putem decât să rămânem consternați în privința atitudinilor și soluțiilor absurde propuse de către miniștrii acestui guvern.

Să nu uităm și faptul că nu a trecut nici o lună de când am asistat la remanierea guvernamentală ce promitea cele mai bune strategii de depășire a crizei economice.

Unde s-a ajuns? S-a ajuns, după toate acestea, la o agitație în stradă, la noi greve, la nemulțumiri accentuate ale bugetarilor și la o "demisie", cu ghilimelele de rigoare, a unui ministru, Vasile Blaga.

Dar oare această unică demisie reprezintă soluția problemelor sociale sau acest model "Blaga", printr-o așa-zisă "demisie de onoare", ar trebui să fie preluat și de către președintele Traian Băsescu și de premierul Boc.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc.

 
Cosmin Mihai Popescu - despre Reforme independente de resurse bugetare!;

Dați-mi voie, înainte de a da cuvântul domnului deputat Popescu, să vă citesc colegii de la Partidul Social Democrat care au depus în scris: domnul Ciprian Nica, domnul Cristian Rizea, domnul Ion Călin, domnul Florin Pâslaru, domnul Costică Macaleți, domnul Eugen Bejinariu și domnul Angel Tîlvăr. Cu ocazia aceasta, și lista social-democrată a expirat.

Domnule deputat Popescu, aveți cuvântul.

Urmează domnul Militaru.

 

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarație politică: "Reforme independente de resurse bugetare!"

Cei mai mulți dintre cei care se opun reformelor structurale ale statului român invocă în cele mai multe cazuri argumente bazate pe lipsa fondurilor, pe constrângerile bugetare determinate de recesiunea economiei românești.

Aș spune că aceștia au dreptate doar pe jumătate. Este adevărat că sunt părți ale reformei din România strict dependente de mobilizarea unor resurse bugetare mai însemnate. Sunt, însă, reforme esențiale care nu implică în nici un fel resurse financiare suplimentare, și ele se pot face chiar în perioadele dificile ale crizei economice.

Cei mai mulți m-ar întreba la ce mă refer, pentru că puțini sunt capabili să disocieze reformele care solicită resurse financiare de cele care se pot face și fără resurse materiale.

Este vorba despre schimbarea radicală a managementului instituțional, a culturii organizaționale, a modului de funcționare al acestora, ce pot conduce la eficiență și eficacitate sporită. Redimensionarea resurselor umane, fie prin creștere, acolo unde capitalul uman este subdimensionat, fie prin diminuare, acolo unde el este excesiv în raport cu sarcinile, este primul pas imperativ.

De asemenea, redefinirea competențelor tuturor celor care lucrează în domeniul public, regândirea evaluării muncii pe criterii obiective, chiar și subiective, redefinirea atitudinii în raport cu beneficiarii serviciilor publice, sunt condiții sine qua non ale reformelor structurale.

Aș spune unora dintre contestatarii acestei viziuni că, în absența reconfigurării instituționale, chiar și în condiții bugetare generoase instituțiile vor funcționa la fel de deficitar ca în ultimii douăzeci de ani.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc.

 
Constantin Severus Militaru - declarație politică având tema Violența la volan;

Distinsul dumneavoastră coleg din aceeași zonă. Astăzi este ziua gorjenilor.

Se pregătește domnul Daniel Geantă.

 

Domnul Constantin Severus Militaru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește: "Violența la volan".

Stimați colegi,

În ultimul timp auzim din ce în ce mai des de înjurături, vedem gesturi obscene, certuri, scandaluri și chiar bătăi ale șoferilor aflați în trafic, iar agresivitatea acestora față de cei din jur nu mai are limite.

Fie că vorbim de violența verbală sau fizică, în ultima vreme ea se manifestă din ce în ce mai intens, chiar dacă Brigada Poliției Rutiere îi pedepsește pe aceștia cu amenzi și puncte-penalizare, numărul cazurilor este îngrijorător.

Agenții care se confruntă cu aceste cazuri au cerut înăsprirea legislației, iar în iunie anul acesta a intrat în vigoare noul Cod rutier, dar cred, stimați colegi, că Poliția trebuie să se implice mai mult în combaterea violenței în trafic.

Există din ce în ce mulți așa-ziși "șmecheri" ai șoselelor, iar prezența agenților în zonele cele mai aglomerate și amenzile aplicate trebuie să reducă numărul cazurilor.

Este foarte adevărat că una din principalele trăsături caracteristice ale traficului rutier din România este violența, pentru că aglomerația, lipsa locurilor de parcare, starea drumurilor, neajunsurile fac din șoferul calm un om violent.

La nivelul capitalei s-au montat de către Administrația Străzilor separatoare, dar șoferii nervoși le ignoră, iar agenții de circulație sunt neputincioși, deoarece ei sunt cei agresați verbal sau fizic, în majoritatea cazurilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumesc.

 
Florian Daniel Geantă - declarație politică intitulată Unde merg banii bucureștenilor?;

Distinsul dumneavoastră coleg, domnul Daniel Geantă, are cuvântul.

Se pregătește domnul Viorel Arion.

 

Domnul Florian Daniel Geantă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește: "Unde merg banii bucureștenilor?".

Domnilor colegi,

La douăzeci de ani de la Revoluția Română, străzile Bucureștiului sunt în continuare pline de gropi, absența gurilor de canalizare te trimite zi de zi cu mașina în service, câinii fără stăpân cresc numărul solicitărilor la unitățile de primiri urgențe.

Ce fac autoritățile? Ce face Primăria Capitalei?

Banii din bugetul primăriei nu sunt puțini și, din nefericire, se cheltuiesc după principiul "țara arde, baba se piaptănă".

Vorbim de bani aruncați de-a dreptul pe fereastră de către primarul "independent" Oprescu. Independent este, însă, de prioritățile locuitorilor capitalei.

Spun asta pentru că oricine poate constata că prioritățile sale nu sunt decât fântânile arteziene care nu funcționează nici măcar la inaugurare, ceasurile din aur cântătoare, camerele video din cimitirele Bucureștiului.

În ciuda acestor evidențe, jaful de la bugetul capitalei continuă. Mai nou, din vara acestui an se montează, cu mare entuziasm, separatoare între benzile de circulație, proiect care costă bugetul public milioane de euro. Aceste bucăți de plastic, inutile, odată montate dispar mult mai repede decât sunt montate, după care sunt înlocuite, reînlocuite, cheltuindu-se alți și alți bani.

Și ca să ne demonstreze că este de profesie medic, desenează pe trotuare urme de pași, ca nu cumva cetățeanul bucureștean să nu știe pe unde să calce.

Disprețul primarului continuă cu strămutarea statuilor din centrul capitalei, începând cu Lupoaica, Mihai Viteazul sau I.L. Caragiale.

Ce mai urmează, domnule Oprescu?

În logica proiectelor pe care le derulați, îmi permit să vă sugerez să îl mutați și pe Vlad Țepeș la dumneavoastră în birou, poate printr-o minune vi se va face puțină rușine de cetățenii care și-au pus speranțele în dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc mult de tot, domnule deputat.

 
Viorel Arion - intervenție cu tema 1 Octombrie - Ziua Internațională a Vârstnicilor;

Domnul deputat Arion, are cuvântul.

 

Domnul Viorel Arion:

Declarația mea politică de astăzi se numește: "1 Octombrie - Ziua Internațională a Vârstnicilor".

Prin Rezoluția ONU 45, din 1 iunie 1991, s-a hotărât ca ziua de 1 octombrie, să devină Ziua Internațională a Vârstnicilor. În 1998, Națiunile Unite au declarat perioada 1 octombrie 1998 - 1 octombrie 1999 ca Anul Internațional al Persoanelor Vârstnice.

Pare paradoxal, dar toata lupta noastră de zi cu zi are pentru cei mai mulți dintre noi același final: vârsta a treia.

Despre bătrânețe, Cicero spunea: "Urmărindu-ne în fugă, nu demult copii, nu demult tineri, pe negândite ne-a ajuns din urmă."

Până mai ieri, locomotive ale societății în care trăim, bătrânii de azi își doresc ceea ce își doresc toate persoanele în vârstă din lume: bătrâneți liniștite, sănătate, căldură sufletească, atenție din partea concetățenilor.

E datoria societății, a fiecărei societăți să aibă grijă de bătrânii ei. Lor, societatea le datorează existența însăși, fără ei nimic din ceea ce este nu ar fi existat.

Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, România a început un proces continuu de schimbare a politicilor, obiectivelor, principiilor și reglementărilor comunitare în toate domeniile, în vederea asigurării unei dezvoltări socio-economice de tip european. Unul dintre domeniile vizate a fost și este cel al protecției sociale a persoanelor vârstnice.

Interesele și nevoile specifice populației vârstnice din România au fost abordate, de cele mai multe ori, cu accent principal asupra sistemului de pensii, în detrimentul altor aspecte, cum ar fi: marginalizarea socială, abuzurile, riscul crescut de îmbolnăvire, dependența de ajutorul semenilor, dobândirea unor dizabilități. Problematica specifică vârstnicilor este una complexă, care presupune politici adecvate, cu atât mai mult cu cât evoluția demografică indică o creștere semnificativă a segmentului de populație vârstnică pentru următoarele decenii.

Conform unor studii recente, vârsta medie a populației europene va evolua de la 39 ani, în 2000, la 48 ani în 2050. Procentul persoanelor de peste 60 de ani va depăși actuala valoare de 21%, ajungând la 33%, în timp ce procentul tinerilor sub 15 ani se va diminua de la 23% la 19%.

În România, prin Hotărârea nr. 541 din 9 iunie 2005, s-a aprobat Strategia națională de dezvoltare a sistemului de asistență socială pentru persoanele vârstnice.

Strategia națională de dezvoltare a sistemului de asistență socială pentru persoanele vârstnice a fost elaborată în baza Planului Internațional de Acțiune privind Îmbătrânirea, și a Declarației Politice de la Madrid, dar și în baza altor documente programatice, recomandări sau angajamente internaționale recunoscute și ratificate de către țara noastră, cum ar fi: Carta Socială Europeană, Tratatul de la Amsterdam...

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat,

Mai există un coleg de-al dumneavoastră. Ați depășit trei minute. O să vă rog frumos, să-l lăsați și pe colegul dumneavoastră.

 
 

Domnul Viorel Arion:

O singură frază, domnule președinte.

...Carta Drepturilor Fundamentale, Codul European de Securitate Socială, Recomandarea Comitetului de Miniștri nr. R(87) privind constituirea Grupului de legătură pentru depistarea și supravegherea problematicii persoanelor vârstnice, Recomandarea Consiliului Europei nr.92/442/CCE, Recomandarea Comitetului de Miniștri nr.R(94)14, Recomandarea Consiliului Europei nr. 1428(1999)1 "Viitorul cetățenilor vârstnici: protecție, participare, promovare", Recomandarea Consiliului Europei nr.R(98)9 privind dependența.

Pentru asistența socială destinată persoanelor vârstnice e nevoie în continuare de:

  • construcția de noi cămine și modernizarea celor existente;
  • realizarea unor servicii socio-medicale integrate;
  • sprijinirea instruirii și formării personalului care furnizează servicii de îngrijire la domiciliu;
  • elaborarea standardelor de calitate în domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu;
  • dezvoltarea cadrului instituțional și organizatoric care să permită implementarea serviciilor de îngrijire la domiciliu (rețea de centre comunitare integrate cu unitățile de asistență medico-socială);
  • dezvoltarea unor programe destinate prevenirii situației de dependență și creșterea implicării persoanelor vârstnice în viața socială;
  • stabilirea de parteneriate cu autoritățile administrației publice locale pentru dezvoltarea serviciilor sociale de tip comunitar;
  • sprijinirea organizațiilor civile și a cultelor religioase furnizoare de servicii de asistență socială destinate persoanelor vârstnice fără familie.

România trece printr-o perioadă dificilă din punctul de vedere al vieții și al posibilităților de sprijin material al vârstnicilor.

În concluzie, situația materială a pensionarilor actuali și a celor viitori nu poate fi privită doar din perspectiva valorii pensiei medii, ci trebuie avute în vedere toate aspectele care concură la stabilirea nivelului lor de trai.

Criza economică pe care o traversăm nu trebuie în niciun caz să ne facă să uităm problemele vârstnicilor. Instituțiile statului, societatea civilă, au datoria ca acum, la greu, să manifeste o atenție sporită pentru această categorie, mai vulnerabilă în fața crizei decât orice categorie socială.

 
Andrei-Valentin Sava - declarație politică intitulată Autoritatea Poliției Române nu trebuie subminată;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnul deputat Sava, aveți cuvântul.

 

Domnul Andrei-Valentin Sava:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se numește: "Autoritatea Poliției Române nu trebuie subminată".

În momentul de față ne confruntăm cu o situație conflictuală între instituții și organe ale statului, o situație delicată cauză a disensiunilor dintre Guvern, Administrația prezidențială și conducerea Ministerului de Interne, pe de o parte, și Poliția Română, de cealaltă parte.

În urma protestului polițiștilor din fața Palatului Cotroceni, considerat ilegal, Administrația prezidențială a decis renunțarea la serviciile Poliției, decizie amplificată de Guvern prin persoana primului-ministru, care a considerat oportună asumarea aceleiași decizii.

Nu doresc să fac aprecieri cu privire la decizia domnului prim-ministru Boc, vreau doar să atrag atenția asupra faptului că Poliția Română este organismul care veghează și sancționează nerespectarea legii, motiv pentru care autoritatea acesteia în fața cetățenilor nu trebuie subminată.

Este evident faptul că protestul polițiștilor organizat în Piața Victoriei a degenerat, iar hotărârea protestatarilor de a porni în marș spre Palatul Cotroceni, fără a avea vreo autorizație, a fost una nechibzuită. Cu toate acestea, țin să precizez faptul că avem de-a face cu situația unei categorii sociale, nu o simplă revoltă a polițiștilor în relația lor cu Administrația prezidențială sau Guvernul.

Nu aprob modul în care ei au găsit să-și manifeste dezamăgirea față de deciziile guvernamentale, dar sesizez situația deloc fericită cu care aceștia se confruntă.

Pe de alta parte, polițiștii trebuie să înțeleagă că fac parte din sectorul bugetar și nu pot fi discriminați pozitiv față de celelalte categorii. Compromisul între cele două părți trebuie urmărit, cu atât mai mult cu cât Poliția este un pilon al statului de drept.

Nemulțumirea populară nu trebuie să ne surprindă. Este de așteptat, chiar, ca această tendință să continue și în perioada următoare. Situația de față este o reflectarea a consecințelor sociale date de reducerile salariale considerabile, creșterea TVA și alte măsuri de austeritate pe care Guvernul le-a luat pentru a lupta cu deficitul bugetar în condițiile recesiunii severe. Soluțiile trebuie să izvorască, însă, din promovarea dialogul sincer, și nu a lozincilor populiste, pe seama cărora toata lumea va avea de pierdut.

Stimați colegi,

În ceea ce privește demisia domnului Blaga, nu o aprob, dar o respect. Gestul de onoare este unul de admirat, un gest de demnitate, care se petrece, totuși, într-un moment inoportun. Deși avem în față un nou ministru, nu înseamnă că problemele privind nemulțumirile polițiștilor s-au rezolvat. Se anunță noi proteste. Revendicările reprezentanților Poliției Române rămân.

De aceea, mi-aș dori ca problema de față să fie tratată cât mai serios în Guvern, și sper ca premierul Emil Boc să înțeleagă că măsurile de austeritate pot fi în cele din urmă acceptate, doar dacă sunt explicate, și doar dacă dialogul social devine politică coerentă și permanentă a actualului Guvern.

Prin urmare, declarația mea politică este un apel la revenirea Guvernului la dialog cu polițiștii, ca un nou început în gestionarea relației cu cetățenii români afectați de criză. Încrederea o vom reface prin sinceritate, iar solidaritatea prin încredere.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulțumim, felicitări! Aveți o poziție corectă. Oamenii de stat nu au voie să renunțe la instituțiile statului, că nu asta este menirea pe care au primit-o prin votul cetățenilor.

 
 

Domnul Marius Neculai, domnul Mircia Giurgiu și domnul George Ionescu, de la Partidul Democrat Liberal au depus în scris.

Doamnelor și domnilor colegi,

Într-o deplină liniște, declar ședința consacrată declarațiilor politice închisă.

Doamnelor, vă urez o zi plăcută.

Distinse domn, serviciu ușor.

Domnule deputat, la comisii.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Adrian Gurzău - declarație politică cu titlul Laszlo Tokes pescuiește în ape tulburi;

Domnul Adrian Gurzău:

"Laszlo Tokes pescuiește în ape tulburi"

Să nu încerci niciodată să repari o gafă, spune o vorbă pe care mulți o cunosc. Revenind asupra ei, faci o gafă și mai mare. Experiența socială ne învață că o astfel de încercare poate aduce autorului prejudicii de imagine sporite. Este și cazul lui Laszlo Tokes care recidivează, cerând după autonomia ținutului secuiesc și pe cea a județelor Satu Mare și Bihor.

Probabil că vicepreședintele Parlamentului European, Tokes Laszlo, nu are încredere în această mostră de înțelepciune socială. Luni, domnul Tokes a încercat, într-o conferință de presă, să diminueze impactul politic al declarațiilor sale de la Școala de Vară de la Băile Tușnad privind autonomia Ținutului Secuiesc, afirmând că se gândește la introducerea autonomiei teritoriale, "cu consimțământul politicului românesc și prin înțelegere reciprocă", și în Bihor și Satu Mare.

Apelul pe care europarlamentarul îl face la "consimțământul politicului românesc și prin înțelegere reciprocă" nu doar că nu reușește să îndulcească iritarea provocată de declarațiile inițiale, dar și aruncă în derizoriu toată construcția ideologică pe care Tokes a încercat să o realizeze până acum.

Ignorând cu bună știință poziția categorică a clasei politice românești și, o spun fără teama de a greși, a marii majorități a populației - statuată în Constituția României - în chestiunea autonomiei etnice, pare că vrea să arunce discuția în derizoriu, propunând noi autonomii.

Și nici măcar asta n-ar fi o problemă pentru viața noastră politică, dacă ieșirile la rampă mai recente ale domnului Tokes nu ar pune în evidență jocul politic lipsit de orice morală al "platformelor" maghiare care aspiră să își impună pozițiile de forță după principiul "băiatului bun și băiatului rău". Succesiunea de propuneri anticonstituționale, urmate de retractări motivate de așa-zise calcule de oportunitate, pornită de europarlamentarul Tokes și de alți membri ai UDMR, indică mai curând o tentativă de șantaj politic care face parte dintr-un plan care ar putea culmina cu încercarea de suspendare a președintelui statului.

Actualul context politic este propice unor încercări de a pescui în ape tulburi, precum cea despre care vorbesc. Aceste demersuri nu vor ajuta însă cu nimic la ieșirea noastră din criză și nici nu va aduce capitaluri electorale celor care le pun în practică. Ele nu vor face decât să otrăvească viața noastră politică și să compromită pe termen îndelungat capacitatea de colaborare a forțelor politice în vederea reluării creșterii economice și a restaurării păcii sociale în România.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică: Care este prețul unui nou acord cu FMI?;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Care este prețul unui nou acord cu FMI?"

Deși, de vreo 20 de ani încoace, ne credeam o țară democratică și extrem de independentă după ruperea jugului comunist, în realitate dependența noastră de alți coordonatori, a devenit insurmontabilă în ultima vreme.

Spre deosebire de noi, vecinii noștri bulgari, confruntați și ei, ca și întreaga lume mondială, cu o criză economică și financiară fără precedent, ne-au demonstrat tuturor că pot fi propriii lor stăpâni când vine vorba de reforme, de măsuri și de menținerea economiei pe linia de plutire. Numai noi avem nevoie de asistență permanentă, căci un popor de asistați, așa cum ne etichetează președintele Băsescu, nu poate trăi decât legat ombilical de alții, mai mari, mai importanți, mai în stare să ia decizii pentru noi.

Așa s-a întâmplat cu autostrăzile (vezi cazul Bechtel), cu dotarea Armatei Române cu avioane de luptă (vezi cazul F16) și, mai nou, cu banii împrumutați pe datorie de România, bani care nu pot proveni din altă parte decât de la FMI și nu oricum, ci cu acceptarea unor drastice condiții, care se dovedesc, ulterior, mai mult decât păguboase și cu efecte chiar dramatice pentru economia românească. Dar nu contează, ne spun atât președintele, cât și docilul său premier: nu acest lucru este important, ci deficitele, credibilitatea, îndeplinirea țintelor impuse etc.

Ce dacă așa-zisul colac de salvare pe care ni-l tot aruncă FMI și pe care portocaliii l-au clamat ca vital, ne-a transformat într-o falimentară epavă, care nu mai găsește nicio cale de supraviețuire, indiferent cu câte sacrificii este obligat poporul român să îndure acest furtunos coșmar, președintele Băsescu ne-a anunțat deja că vrea un alt acord.

Degeaba i-am atenționat atât noi, cei din opoziție, cât și toți analiștii lucizi, că falimentele țărilor semnatare de acorduri cu FMI au fost iminente și imposibil de ocolit peste tot, guvernanții domnului președinte Băsescu au decis, la cererea expresă a acestuia, că noi, românii, nu putem respira altfel decât conectați la supravegherea nefastă a Fondului și asta pentru totdeauna.

Guvernele domnului Băsescu au luat banii, multe miliarde de euro, fără să ne consulte și fără să ne demonstreze eficacitatea împrumutului în vreun fel, iar noi, toți ceilalți, am plătit deja factura incapacității acestor ultime cinci guverne, de a ne menține pe propriile noastre picioare, cu tăieri majore de venituri, creșteri grandioase de taxe și impozite, falimente în lanț, șomaj în masă, blocaje de tot felul și proteste disperate și vom mai plăti multe alte facturi interminabile, cu dobânzi rostogolite la nesfârșit.

Șeful misiunii de evaluare susținea, de curând, că boardul FMI nu va aproba eliberarea tranșei următoare decât după ce România va îndeplini anumite condiții, anume plata arieratelor, în valoare de 2 miliarde de lei, și aprobarea Legii pensiilor.

Președintele Băsescu a comandat atingerea acestor noi ținte supușilor săi de serviciu, care s-au executat fără să pună întrebări, prin metode originale, neviciate de prea multe mustrări de conștiință: o parte din datorii s-au plătit instant, din banii economisiți din salariile bugetarilor, dar numai acolo unde factura încasatorilor este portocalie, iar Legea pensiilor a fost dezbătută și adoptată, la pachet, într-o singură zi, cu voturi imaginare și fraude pe bandă rulantă.

Nu contează mijlocele, ci scopul pentru președintele Băsescu: dacă Fondul cere, România dă tot ce poate. Doar are de luat...

  Angel Tîlvăr - declarație politică cu tema Guvernul Boc trebuie să înceteze practica de a se împrumuta de la firmele private;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Guvernul Boc trebuie să înceteze practica de a se împrumuta de la firmele private"

Vreau să vă rog să faceți un exercițiu practic: imaginați-vă că aveți o companie privată și, într-un moment al vieții, ați fost neinspirat. Atât de neinspirat încât ați făcut o afacere cu statul român. Fie că se numește minister, companie de stat sau instituție publică, statul a semnat cu dumneavoastră un contract, în care și-a asumat diverse obligații, inclusiv obligații de plată a serviciilor pe care le-ați prestat, obligații în baza cărora dumneavoastră ați făcut o serie de investiții. Și, vă rog să vă mai imaginați că, de luni bune de zile, așteptați ca statul să își achite obligațiile către dumneavoastră.

Din păcate, acest exercițiu îl fac, zi de zi, mii de oameni de afaceri din România, care sunt aproape în faliment, ca urmare a faptului că au băgat banii într-o afacere cu statul și acum așteaptă să îi recupereze.

Situația acestor întreprinzători este atât de gravă încât ea a fost semnalată și de către FMI care a atras atenția că motorul oricărei economii este capitalul care trebuie să circule. Inclusiv ambasadorul Franței a declarat că cea mai bună măsură anticriză este plata arieratelor. Dar se pare, doamnelor și domnilor, că doar Guvernul României nu poate înțelege acest lucru. Nu poate sau nu vrea. Este inadmisibil ca acest Guvern să ceară la nesfârșit derogări de la plata acestor arierate de la FMI, dar care să nu fie capabil să facă niciun pas spre rezolvarea acestei probleme.

Se pare că doar Guvernul României nu dorește să dea drumul la economie. Dorește doar disponibilizări și creșteri de prețuri. Dorește doar să ia tot ceea ce se mai poate lua de la populație fără să dea, în schimb, nimic.

Situația este cel puțin paradoxală. Deși la sfârșitul lunii iulie, potrivit datelor de la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), arieratele către contribuabili (din sectorul privat și public) mai mari de 90 de zile se ridicau la 1,95 miliarde de lei (460 milioane euro), diverși oameni de afaceri, de o anumită culoare politică, încă se abonează la vistieria statului. Se pare că dincolo de această fațadă a imposibilității plății arieratelor, Guvernul inventează rectificări bugetare pentru a plăti către "unele firme" diverse datorii.

Guvernul s-a angajat în acordul stand-by încheiat cu Fondul Monetar Internațional (FMI) să reducă până la zero arieratele către sectorul privat, dar la fiecare evaluare a acordului a cerut o nouă derogare, nereușind să se încadreze în valorile trimestriale asumate.Luna trecută, șeful misiunii FMI de evaluare a acordului cu România, Jeffrey Franks, declara că statul trebuie să plătească în jur de 2 miliarde lei în contul arieratelor acumulate și o nouă derogare de la ținta datoriilor restante va putea fi solicitată doar dacă vor exista eforturi "serioase" pentru rezolvarea problemei.

De cealaltă parte, statul înregistra cele mai mari datorii restante către companiile farmaceutice. Ministrul sănătății, Cseke Attila, a promis luna trecută că datoriile acumulate de spitale până la 30 iunie vor fi plătite în condițiile în care Ministerul a primit la rectificarea bugetară 2,81 miliarde de lei (peste 600 milioane euro). Până la jumătatea anului, spitalele acumulaseră arierate de 859 de milioane de lei (204 milioane euro).

Așa se face că, la această oră, Spitalul Județean de Urgență "Sfântul Pantelimon" Focșani are datorii de 16.578.121 lei, iar la finele anului arieratele vor ajunge undeva la 21.327.413 lei, la fel de mari ca și la mijlocul acestui an, când ele se situau la 21.335.738 lei. Ceea ce înseamnă imposibilitatea preluării spitalului de către Consiliul Județean până la achitarea acestor datorii.

Iată că plata datoriilor Guvernului nu este o prioritate pentru actualul Executiv. Repornirea economiei reprezintă o soluție doar pentru FMI și pentru ambasadorul Franței în România pentru ieșirea din criză a țării. Scandalurile fără sfârșit, unele închipuite altele izbucnite din senin, acestea sunt prioritățile Guvernului Boc, un guvern care susține eliminarea nemuncii, dar care a cheltuit 3.4 miliarde de lei pe venitul minim garantat. Este același Guvern care, conform Consiliului Fiscal, pentru a putea reduce deficitul fiscal până sub 3% în 2012, cerința a Comisiei Europene, trebuie să dubleze măsurile de reducere substanțială a cheltuielilor bugetare (ca procent din p.i.b.). În aceste condiții, ținta impusă nu va fi atinsă sub nicio formă, pentru că nu este realistă.

Consiliul Fiscal susține că strategia fiscală 2011-2013 nu acordă suficientă atenție problemei arieratelor, problemă devenită deja cronică, cu impact puternic negativ asupra mediului privat. "Deși strategia include unele măsuri de natură să prevină acumularea de noi arierate, documentul ar trebui să conțină o secțiune care să detalieze situația curentă a arieratelor și să ofere termene și măsuri clare privind eliminarea stocului existent." Tratarea superficială a acestei probleme duce la ținte imposibil de atins și la evaluări nerealiste a situației în care se află țara.

Este evident că actualul Guvern fie nu dorește, fie nu este capabil să scoată țara din criză. Relansarea economică nu este o prioritate pentru Guvernul Boc, iar acest împrumut indirect la firmele private la care este în permanență abonat va îngreuna și mai mult traiul de zi cu zi al românilor.

  Marian Avram - declarație politică pledoarie pentru O Românie mai curată;

Domnul Marian Avram:

"O Românie mai curată "

Declarația mea politică de astăzi vine să salute proiectul "Let's Do It, Romania!", un proiect cu o implicare socială mare, care în data de 25 septembrie a.c. a reușit să adune alături oameni care vor să locuiască într-o Românie mai curată.

Proiectul și-a propus, pe lângă curățarea deșeurilor din arealele naturale cu ajutorul voluntarilor, să îi responsabilizeze pe cetățeni astfel încât aceștia să devină conștienți de impactul pe care îl are un comportament indiferent față de mediu pe termen lung.

Realizat după modelul unui proiect din Estonia, care în 2008 și-a curățat natura de 10 000 de tone de deșeuri cu ajutorul unui număr de 50 000 de voluntari, proiectul a reușit și în România să adune peste 73000 de voluntari din toată țara, care au dorit să schimbe într-o zi modul cum arată țara.

Sâmbătă, 25 septembrie, și Județul Tulcea, prin cei peste 600 de voluntari, au reușit să strângă peste 6 tone de gunoi, echivalentul a 1223 saci. Ampla campanie de ecologizare a avut punctat câteva trasee turistice principale din județ, Bididia, Babadag, Niculițel și Luncavița. Voluntarii au fost însoțiți de câțiva jandarmi care au fost chemați pentru menținerea liniștii publice, dar care s-au implicat activ la campanie.

Cei peste 400 de voluntari care s-au prezentat la pădurea Bididia au adunat 2340 kg de deșeuri. LaMănăstirea Cocoș, 10 voluntari au reușit să strângă 153 de saci. La pădurea Babadag s-au strâns 120 de saci, la Isaccea 150, iar la Luncavița, 23 de elevi, împreună cu localnicii, au reușit să strângă 400 de saci.

Am luat parte activ la această campanie împreună cu familia și, înarmați cu saci menajeri și mănuși, ne-am alăturat elevilor de la Școala cu clasele I-VIII din comuna Nufăru, împreună cu reprezentanți ai autorităților locale și ai Agenției de Protecția Mediului Tulcea, alături de care am participat la curățarea și ecologizarea mediului înconjurător. Am reușit un lucru important: să curățim și să lăsăm natura să respire.

În speranța că, prin asemenea acțiuni, vom deveni mai responsabili și mai atenți cu mediul înconjurător, vă mulțumesc pentru atenție.

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică: «Trăim momente de împliniri mărețe, propagandă marca Băsescu-Boc»;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

«"Trăim momente de împliniri mărețe", propagandă marca Băsescu - Boc»

Am urmărit cu interes perindările prin fața Parlamentului, atât ale domnului prim-ministru Emil Boc, cât și ale domnului președinte Băsescu. Am crezut, cu naivitatea unui tânăr român, că vor spune ceva cu adevărat important pentru oamenii acestei țări. M-am înșelat!

Traian Băsescu ne spune din nou că "vârful crizei a fost depășit", că am traversat criza economică, dar că ne-a mai rămas criza socială. Și ne cere să fim solidari. Cu alte cuvinte, ne spune că țara merge bine, dar oamenii o duc prost. Și pentru asta, surpriză!, avem nevoie de un nou împrumut. Nu se știe exact destinația banilor, nu ni se spune pe cine vor ajuta și, mai ales, nu ni se spune cum vom reuși noi și generațiile viitoare să îi plătim înapoi creditorilor.

De altfel, cum am putea crede măcar un cuvânt din cele spuse atât de premier, cât și de președinte când, uitându-ne în spate, la cei doi ani în care au condus cu puteri absolute țara, vedem că nu au îndeplinit nimic din ceea ce au promis. Pentru că, de fapt, doar la atât se reduce mandatul domnului Boc: la promisiuni continue și perpetue, dar fără nici o măsură concretă. Și poate că este mai bine așa, adică să nu facă nimic, deoarece atunci când au făcut au distrus și bruma de dezvoltare economică. Este suficient să ne uităm la cele mai importante măsuri ale acestui guvern:

  • introducerea impozitului forfetar: rezultat: aproximativ 200.000 de firme falimentate și creșterea rapidă a numărului de asistați social;
  • mărirea TVA la 24%: rezultat: haotizarea și destabilizarea mediului de afaceri, precum și o creștere a prețului la produsele de consum;
  • plafonarea cheltuielilor cu bunurile și serviciile la nivelul anului 2009: rezultatul: au crescut aproape cu 7%.

La toate acestea puteam adăuga și faptul că volumul investițiilor este nesemnificativ. Dacă la învestitura Guvernului se anunța 10% din p.i.b., în bugetul pe anul 2010 acestea aveau valoarea de 6,9%, dar execuția propriu-zisă este, probabil, cu mult sub această cotă.

Ne întoarcem de altfel la sistemul de propagandă ceaușist în care una era realitatea, cu totul alta raportarea "producției la hectar"! Mai mult, "fuga" din țară a inteligențelor românești, fie aceștia medici, profesori sau alte profesii liberale, ne aduce aminte de exodul din timpul dictaturii, numai că acum aceștia fug într-un exil economic, deoarece refuză să fie creditorii și părtașii politicii de distrugere a României.

  Călin Potor - declarație politică intitulată PDL contra PDL, rețeta disoluției statului;

Domnul Călin Potor:

«PDL contra PDL, "rețeta" disoluției statului»

Ceea ce se întâmplă în aceste zile în România, la vârful nivelului politico-decizional, seamănă izbitor cu anarhia dinaintea unor revoluții sau cu alte acțiuni pregătitoare pentru subminarea autorităților unui stat. De neimaginat este însă faptul că, în acest moment, România este teatrul unei lupte surde între reprezentanții aceleiași baricade, respectiv între președinte și oamenii pe care domnia sa i-a girat să fie miniștri în Guvernul Boc. Din nefericire, populația țării, măcinată de efectele crizei și de neajunsurile financiare, este din nou deturnată de la adevăratele sale probleme, fiind silită să urmărească circul mediatic de prost gust pe care-l servesc mai marii vremelnici ai României.

Este din ce în ce mai evident faptul că asistăm la o disoluție fără precedent a autorității statului în România, comparabilă doar cu perioada mineriadelor de tristă amintire. În realitate, este un meci PDL contra PDL. Pe de o parte, președintele nu se mai comportă normal, renunță la instituția constituțională garant al ordinii și siguranței naționale, Poliția, premierul îl imită precum un papagal nevinovat, iar ministrul internelor își dă demisia de onoare, așa cum probabil Traian Băsescu a scontat.

Domnește haosul, dar un haos bine orchestrat de chiriașul Cotroceniului, care a reușit fără prea mari eforturi să-l debarce din Guvernul condus mascat de Boc pe ultimul său mare "ghimpe", Vasile Blaga, după ce scăpase anterior de Berceanu și Videanu. În aceste zile, românii au văzut cu ochiul liber cine e adevăratul șef al Executivului. Băsescu a scăpat de tripleta de aur a PDL-ului, cei trei, de pe acum foști miniștri, dobândindu-și oficial renumele de dizidenți ai partidului aflat la putere. Cum ar spune un clasic în viață, pohta ce-a pohtit i s-a îndeplinit!

Neîndoielnic, lupta fratricidă din interiorul PDL nu poate avea niciun învingător, doar un mare învins: populația României. O populație care, din păcate, nu este reprezentată cu cinste nici de partidele din opoziție, nici de mișcarea sindicală, nici de societatea civilă. Cu alte cuvinte, poporul este al nimănui, într-o țară mai degrabă neguvernată. Pe bună dreptate, românii se întreabă ce mai pot face în fața acestor scene de circ care li se servesc în loc de stabilitate politică, programe de scoatere din criză, alternative pe piața forței de muncă etc. Și, atunci, să nu ne mai mirăm că un slogan parcă învechit va reveni, încet-încet, în actualitate: "Unica soluție, încă-o revoluție"... Să dea Dumnezeu să nu ajungem până acolo!

  Călin Potor - declarație politică intitulată Declinul turismului românesc, între frunze verzi și... vorbe goale;

Domnul Călin Potor:

"Declinul turismului românesc, între frunze verzi și...vorbe goale"

De 30 de ani, data de 27 septembrie este Ziua Mondială a Turismului, dată care marchează adoptarea statutului Organizației Mondiale a Turismului (27 septembrie 1970), instituție specializată a ONU, destinată promovării și dezvoltării turismului, ce reunește 154 de state de pe cuprinsul întregului mapamond. Din păcate, nici în acest an România nu are motive de a sărbători cu mândrie această zi. De la an la an, turismul românesc este departe de a fi la un potențial care să-i permită să facă față concurenței cu statele membre ale Uniunii Europene. Mai mult, în ceea ce privește litoralul Mării Negre, în ultimii ani nu am reușit să scăpăm de complexul bulgar, turiștii români continuând să prefere țara vecină, îndeosebi în perioada verii.

Majoritatea turiștilor se plâng de serviciile oferite de operatorii autohtoni, mulți dintre ei susținând, pe bună dreptate, că criteriile actuale de clasificare a unităților hoteliere ar fi prea rigide și neconforme cu normativele Uniunii Europene în domeniu. Asociațiile profesionale și patronale din turism mai acuză statul român de birocrație, afirmând că investițiile de calitate sunt greu de realizat din cauza acestor criterii depășite.

Datele statistice indică faptul că aproximativ 1,8 milioane de turiști au ajuns în acest an pe litoralul românesc al Mării Negre, în scădere cu 15% față de anul 2009. Mai mult, încasările turoperatorilor au scăzut cu peste 25%, în condițiile în care prețurile au scăzut față de anul trecut. În antiteză, reducerea numărului de turiști de pe litoralul românesc a survenit în timp ce românii au continuat să prefere ofertele estivale externe, acestea dublându-se chiar în unele cazuri, pe destinații precum Grecia sau Turcia. Este din ce în ce mai evident că România nu mai este demult destinația preferată a românilor, fie că vorbim de litoral, fie că vorbim de stațiunile montane. În cazul în care găsesc oferte comparabile ca preț în străinătate, românii preferă să facă drumuri mai lungi, fapt îngrijorător pentru operatorii din turism, dar se pare mai puțin pentru conducerea ministerului de resort.

Este evident că ministerul patronat de "blonda de la Cotroceni" nu are o strategie coerentă în ceea ce privește reducerea deficitului potențialului turistic dintre litoralul autohton și cel bulgăresc, să nu mai vorbim de alte orizonturi preferate de români. Consider că România poate avea o mare șansă de a ieși din criza economică prin turism și agricultură. Anul acesta a fost ratat pentru ambele domenii. Nu ne rămâne decât speranța că anul viitor responsabilii turismului românesc vor iniția o strategie adevărată pentru readucerea turiștilor în România, nu doar prin frunze verzi și... vorbe goale.

  Ciprian Minodor Dobre - declarație politică cu titlul Guvernarea PDl, cel mai mare pericol pentru societatea românească;

Domnul Ciprian Minodor Dobre:

"Guvernarea PDL - cel mai mare pericol pentru societatea românească"

La douăzeci de ani distanță de la revoluție, guvernul PDL pare că dorește cu orice preț să anuleze toate progresele înregistrate de statul român și de fiecare cetățean în parte în acest interval de timp.

La douăzeci de ani de la revoluția care a dat jos un regim opresiv și a oferit românilor promisiunea că vor putea duce o viață demnă într-un stat democratic, guvernarea PDL reînvie tradiția comunistă, de a conduce prin frică, aplicând principiul "capul plecat sabia nu-l taie". Devine dușman de partid și de stat oricine care refuză politica slugărniciei, oricine refuză să stea încovoiat în fața puterii portocalii. Oamenii demni, care refuză să treacă prin viață cu spatele frânt sunt sancționați - prin suprataxare și umilințe - cum este cazul celor care trăiesc din drepturi de autor, prin încercarea de a transforma o țară întreagă în asistați sociali. În felul acesta, statul portocaliu crede că își asigură controlul și își poate impune autoritatea din ce în ce mai contestată asupra cetățenilor români.

La douăzeci de ani de la momentul care a fost pentru mulți dintre noi începutul schimbării în bine, guvernarea PDL a devenit cel mai mare pericol pentru societatea românească, prin schimbarea de mentalitate pe care încearcă să o impună.

Douăzeci de ani am învățat să gândim și să ne exprimăm liber, să muncim pentru a putea avea un trai mai bun, de care să ne și bucurăm. Douăzeci de ani am învățat să trăim într-un regim democratic care s-a construit treptat prin efortul nostru al tuturor. Iar azi, guvernul PDL a decis că societatea românească trebuie să se întoarcă în trecut. Într-un trecut în care slugărnicia era, la fel ca acum, politică de stat și unde decizia politică ținea cont nu de nevoile cetățenilor, ci de preferințele membrilor de partid.

Ni se spune zilnic și pe toate canalele de comunicare că trebuie să "strângem cureaua", dar niciun membru al actualei guvernări nu pare preocupat să aplice acest dictat la el acasă. Dimpotrivă, guvernanții de astăzi, la fel ca și cei de acum douăzeci de ani, își duc traiul în lux și risipesc cu nerușinare banul public, în timp ce ne predică, nouă, celorlalți, principiile austerității.

Mă adresez în special dumneavoastră, domnule Boc și domnule Băsescu, nu faceți greșeala să credeți că ne puteți întoarce în trecut. Am învățat din greșeli. Noi, românii, suntem poate răbdători, dar răbdarea noastră are limite.

Nu vreau să stau cu capul plecat. Vreau să stau drept, cu demnitate. Iar ca mine sunt cei mai mulți cetățeni români. Cei care vor să muncească și să trăiască bine. Cei care consideră că guvernanții le datorează respect.

Clasa de mijloc vrea să muncească mai mult și să câștige mai mult, nu să strângă cureaua. Se dorește respectarea legii, indiferent că ai carnet de partid sau nu.

Din păcate, instituțiile lipitorilor de afișe portocalii au împărțit cetățenii României în "de-ai noștri" și "restul". Cred că trebuie să ne întoarcem în realitate, la respectarea Constituției și a drepturilor fiecărui cetățean român.

Din păcate, azi avem o Românie slabă, vlăguită de dumneavoastră, cei care faceți parte dintr-un guvern incompetent și măcinat de intrigi politice. O Românie cu cetățeni respectați înseamnă o Românie puternică.

Așadar, respectați-ne, domnilor guvernanți!

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică cu subiectul Criza, noua realitate a României;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Criza, noua realitate a României"

Săptămâna care a început este în tonalitatea celor de care românii au parte de șase ani de zile: instabilitate, scandaluri, crize și neliniști. De data aceasta, noua criză guvernamentală a fost generată de polițiștii care, nemulțumiți de statutul pe care vrea să îl schițeze Băsescu pentru ei, i-au cerut demisia. Este adevărat că i-au cerut demisia într-un mod mai plastic, dar sloganurile folosite de către polițiști nu sunt cu nimic mai prejos decât "țigancă împuțită" sau "găozar", apelativele cu care Președintele României îi gratulează pe cei care îl enervează.

Este evident că Traian Băsescu nu poate fi tătucul românilor. Nu are maturitatea necesară unui astfel de mandat. În alegeri le-a promis românilor că îi va trimite pe oamenii răi la țepe, iar după ce le-a câștigat ne-a tras țeapă la toți, pe rând. Inițial s-a războit cu presa! I-a tăvălit prin noroiul prezidențial pe toți ziariștii care au avut îndrăzneala să le spună românilor că Băsescu este departe de ceea ce ar trebui să fie președintele unui stat civilizat, democratic. După ce s-a războit bine cu presa a inventat mogulii și a creat o strategie prin care le-a spus românilor că presa e rea cu el pentru că e manipulată de interesele meschine ale mogulilor. Românii l-au crezut din nou! Au urmat noi categorii sociale care au fost murdărite cu noroiul pe care Băsescu l-a adus cu el în Palatul Cotroceni.

Medicii au fost trimiși la muncă în străinătate, iar profesorii, cei care produc analfabeți pe bandă rulantă, au fost trimiși să-și mai găsească un job sau să cerșească în fața bisericilor ca să poată supraviețui de la lună la lună.

Toate aceste jigniri aruncate diverselor categorii sociale din jilțul prezidențial nu vor înceta decât atunci când Băsescu nu va mai fi ceea ce este. Cât timp va mai fi Băsescu președinte, românii vor fi, în continuare, jigniți, umiliți, cu salariile tăiate. Cât va fi Băsescu președinte, românii nu vor fi altceva decât martori ai unor crize politice fără sfârșit și privitori ai unor războaie pe care președintele lor le va purta cu dușmanii închipuiți și din care nimeni nu va avea niciun fel de câștig, martori ai unor scandaluri fără sfârșit, precum cel care se derulează în ultimele zile.

Indignat de faptul că polițiștii l-au făcut cu ou și cu oțet, Băsescu s-a supărat ca țiganul pe sac și, în disperare de cauză, încearcă iar să dea țeapă românilor și să le explice acestora cât de răi sunt polițiștii. Fals, stimați colegi! Polițiștii reprezintă o categorie socială foarte prudentă în relațiile lor cu autoritățile statului, o categorie care nu face gesturi disperate decât atunci când le ajunge cuțitul la os. Este ceea ce a reușit să facă Băsescu, Boc și PDL. Să îi aducă în pragul disperării și pe polițiștii care au protestat și care, pentru a-și arăta nemulțumirile, au dat cu "bașcheta" de gardul Cotrocenilor.

Săptămâna trecută, polițiștii și-au aruncat caschetele, dar, după reacțiile nefiresc de prostești ale lui Băsescu, polițiștii vor da cu el de toate gardurile, la următorul miting, dacă acesta nu va fi suficient de prudent și nu va fugi din palat cu elicopterul. Poate, tocmai de aceea, a și renunțat la escorta poliției. E prea fricos ca să își asume "riscul" de a se lăsa pe mâinile celor care au avut curajul să ceară salarii decente pentru ei.

Are și de ce să fie speriat. Profesorii nici nu vor să audă de Băsescu, medicii la fel, pensionarii se roagă prin biserici ca România să scape de ciuma portocalie, iar polițiștii i-ar face "dedicații" în fiecare zi, la fel și militarii sau funcționarii din administrație.

Ani de zile, Băsescu a fost zmeul. Pedeliștii săi chiar au văzut în el întruchiparea lui Zeus. Acum, pe zi ce trece, este din ce în ce mai evident că Băsescu este doar speriat. Dacă Băsescu nu va renunța la politica sa de umilire a românilor, de țepuire a acestui neam, de învrăjbire și de ridicare la rang de lege a nelegiuirilor făcute de pedeliștii săi, va trebui suspendat și apoi trimis în istorie, așa cum vor 90% dintre români.

Suspendarea lui Băsescu și alegerea unui nou președinte este soluția ca România să iasă din criză. Este soluția necesară pentru ca românii să nu mai fie mințiți, manipulați. Este soluția firească pentru ca profesorii să își recapete demnitatea, polițiștii să își recapete respectul în societate, iar pensionarii să își recapete speranțele într-un viitor mai bun.

  Claudia Boghicevici - declarație politică cu tema Integrarea comunității rrome atât în societatea românească, cât și în cea a Uniunii Europene;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Integrarea comunității rrome atât în societatea românească, cât și în cea a Uniunii Europene"

Mă prezint în fața dumneavoastră cu o temă dezbătută de curând în Parlamentul României: situația cetățenilor români de etnie rromă, aflați în proces de expulzare sau de repatriere din Republica Franceză și din alte state europene. Subiectul abordat este unul extreme de sensibil, deoarece are implicații politice și este de o vizibilitate care depășește granițele țării.

Dată fiind situația, trebuie să avem în vedere imaginea pe care o are România în perspectiva aderării la Spațiul Schengen. Este de datoria noastră, a tuturor, să intervenim în așa fel încât imaginea creată de cetățenii români de etnie rromă aflați în străinătate să nu impieteze șansele acestei aderări și nici funcționarea sistemului judiciar din România.

Cunoaștem cu toții care sunt carențele cetățenilor români de etnie rromă, atât a celor aflați în străinătate, cât și a celor din țară. Strategia pe care trebuie să o punem în aplicare este aceea de consolidare a unui sistem care să-i angreneze într-o viață socio-profesională firească.

Cunosc problematica comunității rrome din colegiul pe care-l reprezint în Camera Deputaților. Dincolo de drepturile și libertățile cetățenești, printre care și dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene și de egalitatea de tratament a cetățenilor comunitari fără deosebire de rasă sau origine etnică, subliniez încă o dată necesitatea conjugării eforturilor tuturor factorilor de decizie spre comunitatea rromă.

Situația actuală, generată de expulzarea cetățenilor români de etnie rromă din Republica Franceză este o situație de criză și, așa cum s-a arătat și în declarația referitoare la acest subiect, adoptată de Parlamentul României, se impune o reacție politică imediată la nivel înalt din partea autorităților române pentru identificarea de soluții rapide, care să împiedice agravarea situației cetățenilor români aflați în străinătate, dar și impactul negativ al relației bilaterale a României cu alte state ale Uniunii Europene.

În opinia mea, acesta este pasul necesar în acest moment. Acestuia trebuie să îi urmeze pașii de care aminteam mai devreme. Pașii programelor pentru etnicii rromi. Ei depind de Ministerul Învățământului, de Ministerul Muncii, Familiei și Solidarității Sociale, de Ministerul Sănătății. Colaborarea dintre specialiștii acestor ministere, elaborarea unor programe de educație, sociale, medicale destinate în exclusivitate comunității rrome pot să ofere alternative viabile pentru buna integrare a acestei comunități atât în țară, cât și în afara granițelor ei.

  Constantin Chirilă - declarație politică intitulată Aplicarea Legii cooperației agricole nr.566/2004, o necesitate;

Domnul Constantin Chirilă:

"Aplicarea Legii cooperației agricole nr.566/2004, o necesitate"

Inițierea Legii cooperației agricole nr.566/2004 a fost o idee nobilă și ea poate rămâne nobilă numai dacă vor fi bine înțelese principiile cooperației, în această formă de organizare a țărănimii. Necesitatea aplicării Legii cooperației este determinată de criza cumplită de organizare și de mentalitate prin care trec fermierii, de subzistență și semisubzistență în zona agriculturii (peste 4 milioane de proprietari). Mai persistă încă mentalitatea, după 20 de ani, că prin cooperație s-ar altera sau diminua conținutul proprietății. De aceea, ținând cont de conținutul politic și economic al celei mai negre perioade din tranziția românească, îmi permit câteva comentarii.

Este necesară cooperația? Să încep argumentarea cu o afirmație a savantului Gheorghe Ionescu-Șișești, publicată în "Viața agricolă" din 1920, deci acum 90 de ani: "Judecata obiectivă, științifică, ne duce la concluzia că odată cu împroprietărirea, obștile vor fi nu desființate, ci transformate în cooperative agricole. A se lăsa pe săteni într-un individualism amorf și dezonorant, ar însemna să nu înțelegem cele mai poruncitoare necesități ale vremii de față".

Cu cei peste 4 milioane de proprietari care ocupă peste 70% din suprafața agricolă a țării, dispersați pe zeci de milioane de parcele, proprietarii reprezintă, într-adevăr, o "masă amorfă" care, în mare parte, sunt descumpăniți de faptul că proprietatea nu le aduce bunăstare, nu le aduce fericire, ci numai probleme.

Proprietatea poate deveni un balast atunci când nu produce un profit care să acopere impozitele și taxele și să-l hrănească pe proprietar și pe ai lui.

Ideea nobilă a cooperației agricole a apărut cu sute de ani în urmă. Care ar fi avantajele cooperației agricole?

  • organizarea fondului funciar;
  • accesul la credite pentru retehnologizare;
  • posibilități de asigurare;
  • acces ușor pe piețe interne și externe;
  • creșterea producției și a calității.

Cooperația însă nu este unica soluție. Comasarea prin cumpărare sau arendare sunt tot atâtea soluții care pot contribui la relansarea agriculturii.

Necesitatea reorganizării agriculturii este strict necesară, pentru că România are nevoie de performanțe.

  Constantin Chirilă - declarație politică intitulată Adopțiile: între nepăsare și neputință;

Domnul Constantin Chirilă:

"Adopțiile: între nepăsare și neputință"

În România există 44.000 de copii orfani ce trăiesc în fiecare zi cu speranța că li se va da o nouă șansă în viață. În România există sute de mii de părinți ce trăiesc o dramă în fiecare zi pentru că nu-și pot oferi dragostea unui copil. În mod logic, între cele două categorii enunțate mai sus n-ar trebui să existe o distanța prea mare. În logica statului român, în schimb, între ele există o prăpastie imensă.

Soluția aceluiași stat român: reducerea personalului, astfel încât timpul scurs între depunerea unei cereri de adopție și rezolvarea ei într-un fel sau altul devine infinit. Nu pot spune că nu mi-e milă de toți acei oameni de bine care aleargă după dosare ce zac cu anii în cine știe ce birouri, atestate ce expiră chiar înainte de a fi folosite, speranțe ce par a fi distruse încă înainte de a încolți. Cu toate astea, mi se rupe sufletul atunci când mă gândesc la toți acei copii care resimt abandonul în fiecare zi, care rămân parte a unor statistici stupide cel mai probabil pentru tot restul vieții lor. În sfârșit putem fi fericiți: România a găsit un domeniu în care se poate spune că e mai catolică decât Papa! Birocrația în acest domeniu este dusă la extrem, ritmul de soluționare a unui caz ar stârni invidia până și a celui mai leneș melc din lume. Dublarea numărului de adopții soluționate într-un singur an ar face o economie la bugetul de stat de aproximativ 10 milioane de euro.

În aceste vremuri de criză, m-aș fi așteptat ca guvernanților să le dea prin cap că ar putea să împuște doi iepuri în același timp: o șansă la viață pentru unii dintre cei mai vitregiți semeni ai noștri și în plus scăderea cheltuielilor bugetare. În mod normal, această alăturare ar trebui să fie ireală, fără sens. De această dată, însă, ea chiar are noimă.

Nu va faceți iluzii deșarte, pentru ca mecanismele să funcționeze ar trebui să trăim într-un stat normal, condus de niște oameni cu viziune, cu planuri pe termen lung și cu capacitatea de a avea o vedere de ansamblu a ceea ce înseamnă binele public. Nu sunt vorbe goale: gândiți-vă ce înseamnă un copil orfan, integrat într-o familie, cu șansă la o educație adecvată și fără traumele psihologice asociate unei existențe duse într-o casă de copii sau lângă un asistent maternal oricât de bine intenționat ar putea fi acesta. Are șansa de a deveni un adult cu perspective, fără a rămâne o povară asupra statului, chiar și după ce ar trece de vârsta majoratului, rărind rândurile asistaților sociali. Mi-aduc aminte cu groază de imaginile prezentate de televiziunile "vestice" la începutul anilor '90, filmate în fostele orfelinate comuniste. Poate că acum lucrurile s-au mai schimbat în bine, dar ele sunt în continuare gestionate prost, ascundem în continuare gunoiul sub preș cu o încăpățânare înfiorătoare. Vinovații nu sunt alții, suntem noi, poate numai și pentru faptul că evităm în continuare cu obstinență să învățăm din greșelile trecutului.

Reglementările ar trebui să țină cont și de excesele care s-au făcut, ce au dus chiar la crearea unor rețele care au transformat dorința de a le găsi copiilor orfani un cămin într-o afacere profitabilă doar pentru una din părți.

O armonizare a legislației românești cu cea europeană, un control bazat pe criterii stricte și clare, acestea pot fi soluții alternative la situația în care ne aflăm în acest moment.

  Constantin Dascălu - declarație politică cu titlul Rețeta franceză pentru rromi: expulzarea;

Domnul Constantin Dascălu:

"Rețeta franceză pentru rromi: expulzarea"

Imaginați-vă pentru o secundă că faceți parte dintr-un popor care nu are un teritoriu originar la care să viseze și pe care să-l reclame și că 49% dintre locuitorii țării adoptive consideră, conform unei cercetări din 2006, că "sunteți atât de diferit încât nu veți putea fi niciodată acceptat de ceilalți membri ai societății". Aceasta este realitatea pe care o trăiește comunitatea rromă, o etnie cu origini misterioase și controversate, al cărei mod de viață anacronic a captat atenția opiniei publice internaționale din ultima vreme. Drept urmare, suntem cu toții familiari valului de expulzări lansat de președintele Franței, Nicolas Sarkozy, și a criticilor declanșate de acțiunile sale în acest sens, și nu putem să tratăm cu indiferență faptul că leagănul democrației europene a aplicat măsuri cu caracter rasist și xenofob minorității rrome din Franța, încălcând, astfel, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 45, respectiv dreptul persoanelor la libera circulație în cadrul comunităților europene.

Pe cât de mediatizat este acest subiect, pe atât de puțin cunoscută opiniei publice este inițiativa Fundației Generația și a Ambasadei României la Paris de a trimite Ministerului francez pentru Imigrație și Integrare o adresă prin care să solicite invitarea României la Summit-ul Imigrației, care urma să aibă loc la Paris, în data de 6 septembrie, anul curent. Acest demers nu și-a propus să condamne Franța pentru măsurile de expulzare a sute de conaționali aparținând etniei rrome, ci să invite la dialog și cooperare în vederea găsirii unor soluții de integrare în țara de origine. În ciuda acestui aspect și a faptului că problema imigrației rromilor ne privește în mod direct, România nu a fost primită la discuții cu ocazia acestei reuniuni speciale, dedicată în mare parte imigrației acestei comunități. În condițiile în care Franța se dorește a fi un exemplu demn de urmat din toate punctele de vedere de către celelalte țări membre ale Uniunii Europene, un model de la care avem ce învăța, oare ce am putea să învățăm cu această ocazie de pe urma unei asemenea abordări de tip exclusivist?

Consecințele atitudinii Franței în ceea ce privește etnia rromă nu au întârziat să apară și se înscriu în sfera predictibilității, punând sub semnul întrebării compatibilitatea repatrierilor cu dreptul internațional și legislația europeană. Astfel, rând pe rând, România și Bulgaria, presa franceză, precum și cea internațională, Biserica Catolică și Organizația Națiunilor Unite și, mai ales, Comisia și Parlamentul European și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu demersul în cauză, dat fiind faptul că, în calitate de cetățeni ai Uniunii Europene, etnicii rromi pot fi expulzați numai în urma primirii unei decizii scrise, deplin justificate și deschise apelului, având dreptul la un termen de cel puțin o lună pentru a părăsi țara. De asemenea, legislația UE nu permite expulzări colective, chiar dacă cei vizați au depășit perioada de 3 luni în care pot staționa într-un stat membru fără a trebui să se înregistreze la autoritățile locale.

La toate acestea se adaugă, într-adevăr, și posibilitatea ca aceștia să fie îndepărtați în situația în care nu mai îndeplinesc condițiile pentru ședere legală, în sensul că nu sunt angajați sau liber profesioniști astfel încât să poată să dovedească existența unor mijloace suficiente de subzistență, dar chiar și într-un astfel de caz nu se poate opera o expulzare automată, care ar fi contrară substanței dreptului de ședere, așa cum este el conferit de legislația europeană. De asemenea, nici legislația franceză nu înlesnește o ședere legală cetățenilor UE care se hotărăsc să rămână în Franța mai mult de 3 luni, dat fiind faptul că această țară a adoptat, chiar înainte de aderarea României și Bulgariei la UE, o serie de măsuri care vizează cetățeni ai celor două țări și care le restrânge dreptul la ședere, deci și accesul la prestații sociale, locuri de muncă sau locuințe, potrivit Colectivului Național al Drepturilor Omului - Romeurope. Acești străini nu au dreptul să solicite un loc de muncă, trebuie să dispună de o autorizație specială pentru a munci, iar angajatorii sunt obligați la plata unei taxe.

În general, acest angrenaj birocratic blochează accesul la locuri de muncă al etnicilor rromi. La această situație se adaugă permanenta "hărțuire" a rromilor de către poliție, ceea ce înăbușă orice încercare de integrare a acestei etnii, obligându-i pe aceștia să-și schimbe în permanență domiciliul și blocând accesul lor și al copiilor lor la îngrijire medicală și educație, conform aceleiași surse.

Un alt aspect delicat legat de acest subiect îl constituie referirile autorităților de la Paris la "securitate". Având în vedere acest fapt, putem aprecia că decizia de îndepărtare de pe teritoriul francez este motivată nu de neîndeplinirea de către persoanele vizate a formalităților administrative, ci de raționamente ce au la bază noțiuni precum "ordine publică" sau "securitate publică", însă, potrivit regulilor europene, acțiunile de îndepărtare de pe teritoriu a cetățenilor europeni care au altă naționalitate decât cea a statului gazdă, fundamentate pe astfel de motive, pot fi desfășurate doar respectând anumite condiții. Astfel, trebuie luat în considerare exclusiv comportamentul persoanei în cauză, în sensul în care situația fiecărui cetățean a cărui îndepărtare se dorește trebuie evaluată individual. La rândul ei, această evaluare trebuie să stabilească cu precizie faptul că acel comportament reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societății, cu mențiunea că este necesar ca statul francez să indice în această evaluare și care sunt acele interese fundamentale ale societății care se urmăresc a fi protejate prin îndepărtarea cetățeanului român. În plus, evaluarea ar trebui să evidențieze faptul că măsura expulzării era singura în măsură să satisfacă atingerea obiectivului de a proteja interesele fundamentale ale societății sau, folosind terminologia din directiva europeană, măsura îndepărtării trebuie să fie proporțională cu amenințarea reprezentată de persoana împotriva căreia se ia decizia expulzării.

Suntem curioși să aflăm în ce măsură expulzarea a sute de etnici rromi este proporțională cu amenințarea reprezentată de aceștia la adresa intereselor fundamentale ale societății franceze, având în vedere faptul că nu toți străinii care trăiesc la limita legii în Franța sunt rromi. Și cu toate acestea, repatrierile îi vizează în principal! Mă întreb dacă nu cumva Parisul comite un act de discriminare a rromilor, tratând problema lor diferențiat de cea a celorlalți cetățeni europeni, inclusiv români, aflați în situații ilegale?! În ciuda acestor controverse, Sarkozy pare hotărât să continue politica privind rromii, fapt deloc pe placul organizațiilor pentru drepturile omului și a opozanților săi, care-l acuză că încearcă astfel să-și crească popularitatea în ceea ce privește capitalul electoral. Și cum 48% dintre francezi susțin aceste măsuri de expulzare, este lesne de înțeles faptul că puterea și-a elaborat o strategie electorală pentru a-și însuși cât mai mult din simpatia electoratului francez.

Mai mult decât atât, un sondaj recent arată faptul că popularitatea liderului francez a crescut de la 32% în iulie, fiind și cel mai scăzut nivel de când a devenit președinte, la 34% în august, după declanșarea acțiunilor de demolare a taberelor de rromi. În plus, aceste tabere de rromi nomazi de la periferiile marilor orașe din Franța nu au apărut ieri și nici anul trecut. Ele au o vechime de cel puțin 10 ani și au fost tolerate de-a lungul acestui timp. Nu cred că în urmă cu câțiva ani, de exemplu pe vremea când Nicolas Sarkozy era ministru de interne, rromii cauzau mai puține probleme, însă pe atunci nu era criză economică și nici administrația Sarkozy nu era asediată cu acuzații de corupție. Oare liderul francez chiar nu a putut să găsească o altă strategie de marketing electoral în afară de cea pe care deja a adoptat-o și care presupune stigmatizarea unui grup etnic din cauza originii sale și desemnarea lui ca primă sursă a tuturor problemelor francezilor? Sau această măsură a fost cea mai la îndemână pentru a se distrage atenția opiniei publice de la responsabilitatea Franței în lupta contra delicvenței de pe propriul teritoriu?

Lăsând la o parte politizarea chestiunii rromilor de către președintele Sarkozy, România deține în mod real și cronic această problemă, iar cheia ei nu este una genetică, după cum ar considera cei mai mulți dintre români, ci una reflectată destul de limpede de un recent sondaj: 80% dintre copiii rromi nu merg la școală, iar o treime dintre ei sunt analfabeți. Educația este cheia integrării și a nediscriminării, dar accesul la educație al copiilor rromi este diminuat tocmai de neintegrare și discriminare. Este un cerc vicios pe care a trebui să-l anihileze politici guvernamentale inteligente și acțiuni serioase ale ONG-urilor, iar fondurile substanțiale puse la dispoziție de Uniunea Europeană să fie canalizate într-adevăr în direcția soluționării chestiunii rromilor.

Inițiative au fost și sunt, dar motivul pentru care consider că nu s-au înregistrat încă rezultate notabile este acela că nu s-au folosit specialiști în comunicare interculturală care să se așeze la masa negocierilor cu liderii rromi și care să propună soluții și programe de integrare și nu de asimilare pornind tocmai de la specificul culturii rrome și de la stilul lor de viață haotic. Până una alta, nu-mi rămâne decât să mă declar dezamăgit de direcția pe care a ales să o urmeze Franța în ceea ce-i privește pe rromi și să menționez că motivul pentru care mi-am permis să fac toate aceste remarci este acela că mă consider un prieten al Franței, dată fiind perioada de timp pe care am petrecut-o în această țară pentru a mă forma profesional.

Prin urmare, și în concluzie, am convingerea că francezii vor da dovadă, în cele din urmă, de o mentalitate deschisă și nu xenofobă față de o comunitate care a fost atât de nedreptățită încă de la începuturile civilizației, și că o abordare franco-română concertată, care să se bucure de un sprijin consistent din partea Uniunii Europene, va fi capabilă să rezolve, în sfârșit, problemele atât de delicate pe care le are această comunitate. În fond și la urma urmei, rromii sunt și ei cetățeni europeni și trebuie să se bucure de aceleași drepturi de care se bucură și francezii, de exemplu, iar Franța ar trebui să știe mai bine decât orice altă țară că expulzarea nu este o soluție, mai ales atunci când vorbim de Uniunea Europeană.

  Corneliu Olar - declarație politică cu titlul Restructurarea;

Domnul Corneliu Olar:

"Restructurarea"

Măsurile de restructurare anunțate de Guvern în domeniul instituțiilor bugetare au început să producă deja efecte. Desigur, în multe cazuri, ele sunt mai mult decât necesare și reușesc astfel să reducă birocrația și cheltuielile de la bugetul statului.

Din păcate, în destul de multe cazuri, mai ales în domeniile de învățământ și sănătate publică, dar și în administrație se procedează potrivit celebrului banc "...prima dată se taie, după aceea se numără", iar cei care suferă sunt în primul rând cetățenii și mai apoi cei restructurați. Un exemplu concret în acest sens îl reprezintă măsura prost gândită de desființare recentă a Cabinetului de Expertiză Medicală Câmpeni, astfel că peste 2000 de moți sunt acum puși pe drumuri. Iată cum este descrisă această situație de către medicii restructurați într-o scrisoare deschisă adresată cabinetului meu de parlamentar:

"În urma măsurilor de restructurare a sectorului bugetar, CJP Alba a hotărât restructurarea Cabinetului de Expertiză Medicală Câmpeni. Acest cabinet deservește întreaga zonă a munților Apuseni, de la Arieșeni până la limita cu comunele aparținătoare de Zlatna și Aiud, ocupând aproape o treime din suprafața și populația județului. Zona este dificilă din punct de vedere al accesului și al mijloacelor de transport.

Cabinetul de Expertiză Medicală Câmpeni asigură expertizarea pentru pensiile de invaliditate, prelungirea concediilor medicale, Legea privind venitul minim garantat și internările în căminele-spital pentru toată populația acestei zone. Numai în ceea ce privește pensionarii de invaliditate în evidența cabinetului Câmpeni există 1883 de pensionari care ar fi obligați să facă un drum de până la 250 de kilometri dus-întors într-o singură zi, de multe ori având de parcurs și distanțe mari pe jos, ceea ce mai ales în lunile de iarnă este practic imposibil. Trebuie precizat că ei sunt obligați să se prezinte la termen la revizuirile medicale, deoarece, în caz contrar, li se sistează pensia.

Pe de altă parte, în județul Alba mai există trei cabinete de expertiză medicală, care în condițiile actuale ale legislației din domeniu au fiecare în medie câte 40 de consultații pe zi, care sunt deja programate până în luna august 2011, peste care se suprapune activitatea de control impusă de Legea nr.119/2010, care ocupă o zi pe săptămână. În aceste condiții este, de asemenea, imposibil ca unul dintre medici să asigure activitatea la Câmpeni. În ultimii 20 de ani, în cadrul serviciului nostru nu s-au făcut angajări suplimentare, ci numai reduceri de personal, în condițiile în care volumul activității s-a mărit permanent. De aceea considerăm, cu toată necesitatea reducerii personalului din sectorul bugetar, că este absolut necesară păstrarea Cabinetului de Expertiză Medicală la Câmpeni (post și medic), în caz contrar activitatea întregului serviciu va fi blocată". (Semnează: dr. Simona Cosma, dr. Florina Sicoe, dr. Marcela Luca).

Pe lângă apelul disperat al medicilor de la cabinet, în ultimele săptămâni, la cabinetul meu parlamentar s-au prezentat zeci de pensionari și oameni cu probleme medicale care s-au plâns de necazurile pricinuite de desființarea cabinetului de expertiză și mi-au cerut să intervin la toate forurile competente pentru redeschiderea de urgență a acestuia. Ca o primă intervenție, am luat legătură cu domnul Nicolae Nartea, directorul executiv al Casei de Pensii Alba, care mi-a promis că va delega, o zi pe săptămână, medici de specialitate din cadrul Spitalului Județean Alba, însă din păcate are la dispoziție foarte puțini medici de specialitate. Dacă nu se poate nicicum în acest fel, atunci mai poate exista și soluția angajării în sistem de "prestări servicii" a unor medici specialiști din Câmpeni, aflați în prezent la pensie.

Vreau să vă rog ca de aici încolo orice măsură de restructurare să-mi fie deopotrivă adusă la cunoștință înainte de a fi aplicată, pentru că, în calitate de deputat ales în Parlamentul României în Colegiul nr.5 Munții Apuseni - Teiuș, răspund direct de soarta oamenilor din această zonă. De asemenea, pentru orice măsură ce se intenționează a fi luată vor trebui consultați deopotrivă primăriile și consilierii locali, ca și aleșii legitimi ai cetățenilor.

  Costică Macaleți - declarație politică cu privire la Spitale pline de bolnavi și golite de medici;

Domnul Costică Macaleți:

"Spitale pline de bolnavi si golite de medici"

Declarația mea politică de azi se referă la situația din spitalele botoșănene. Mai exact, scăderile salariale determină din ce în ce mai mulți medici și asistenți să plece din spitalele botoșănene, ceea ce va duce la un deficit și mai mare de personal în contextul în care tot nu se pot face angajări.

Sute de posturi sunt vacante în spitalele din județul Botoșani pe care-l reprezint în Parlament. Indiferent dacă e vorba de medici, asistente medicale, infirmiere sau brancardieri, niciunul dintre spitale nu are suficienți angajați încât să acopere posturile care au fost aprobate în funcție de specificul fiecărei unități medicale în parte. Aproape 300 de medici au plecat în acest an sau sunt pe picior de plecare. La fel și peste 50 de asistenți medicali. Aceste cifre au dus deficitul total de personal sanitar și de specialitate la 1.257 de persoane, cu alte cuvinte jumătate din cât s-a deblocat în această toamnă la nivel național.

Numărul total aprobat de la București pentru Botoșani este de 37 de posturi, dintre care doar 13 medici. Potrivit unei statistici a Direcției de Sănătate Publică, spitalele din Botoșani au nevoie de aproape 150 de medici și personal sanitar superior, peste 900 de asistenți și infirmieri și alți peste 200 de angajați de specialitate. În ciuda acestor realități, din posturile de medic aprobate pentru Botoșani nu avem decât nouă pentru Spitalul Județean, două pentru Spitalul Municipal Dorohoi și câte unul pentru Psihiatrie și Spitalul Orășenesc Săveni. Puțin, extrem de puțin! Țineți cont că ultima dată s-au solicitat 378 de posturi.

Potrivit unei statistici, Spitalul Județean Mavromati se află în topul unităților care se confruntă cu criză de personal, cu o lipsă de peste 300 de angajați, după acesta urmează Spitalul Municipal Dorohoi cu peste 200, Maternitatea cu 160 de angajați lipsă și Serviciul Județean de Ambulanță cu 150 de angajați în deficit.

Nu putem să nu luăm atitudine în fața unei situații în care pacienții, cetățenii sunt puși în fața unor dificultăți uriașe din cauza unei lipse de celeritate la nivelul autorităților de la București. Iată de ce solicit suplimentarea posturilor pentru spitalele din județul nostru și asigurarea unor condiții mai bune pentru medici și personalul sanitar.

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Telenovela subminării siguranței naționale;

Domnul Cristian Buican:

"Telenovela subminării siguranței naționale"

Evenimentele petrecute în ultima săptămână, cele referitoare la protestul polițiștilor, reacția președintelui, comportamentul de primat trăitor în junglă a primului-ministru, demisia lui Vasile Blaga și numirea pe criterii de cumetrie a domnului Igaș în fruntea Ministerului Administrației și Internelor sunt lucrurile deosebit de importante asupra cărora îmi doresc să mă opresc, lucruri care, în ansamblul lor, pot fi intitulate "Telenovela subminării siguranței naționale". Să le luăm însă pe rând, cum îi stă bine oricărei narațiuni, oricărei telenovele cu care acest personaj politic numit Traian Băsescu ne-a obișnuit de ceva vreme încoace.

Protestul polițiștilor de săptămâna trecută ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru toți cei cu funcții de conducere din această țară. Când ajungi în situația în care cei care sunt obligați nu numai să respecte, dar și să aplice legea, dintr-un exces de nemulțumire, au un comportament ca cel de săptămâna trecută de la mitingul polițiștilor, siguranța națională este în pericol. Nu afirm acest lucru pentru a-i acuza pe protestatari, întrucât reacția lor este una firească, însă din punctul meu de vedere nu este și normală, datorită violențelor verbale, încălcărilor repetate ale legii și a comportamentului de tip mafiot promovat de Traian Băsescu și gașca numită PDL.

Reacția pe care Traian Băsescu și Emil Boc au avut-o la protestul polițiștilor, aceea de a renunța la escorta acestora, ne demonstrează că cei doi nu au niciun fel de respect pentru lege și ordine publică. Mai mult decât atât, gestul lor va fi privit pe plan extern ca un act de neîncredere într-o instituție a statului, respectiv Ministerul de Interne. Pe lângă imaginea negativă pe care ne-o creează, această renunțare la escorta poliției reprezintă o încălcare a legii. Afirm acest lucru deoarece paza reprezentantului instituției președinției, indiferent de numele acestuia, este o problemă de siguranță națională, nu de moft personal, așa cum actualul chiriaș de la Cotroceni o consideră.

Punctul culminant al acestui serial demn de aprecierea scenariștilor de la Hollywood s-a petrecut ieri, atunci când fostul buldog al președintelui a demisionat, altminteri, gest de onoare și curaj. Privind însă mai atent, un telespectator avizat în ale politicii poate trage destul de ușor concluzia că demisia lui Blaga, pe motiv că oamenii din ministerul pe care el îl conducea nu mai respectau legea, nu este altceva decât încă o răfuială personală a lui Traian Băsescu cu foștii săi colaboratori. Întrebările care însă apar odată cu această problemă țin nu de relațiile personale între două cunoștințe mai vechi și nici măcar de vreun război din interiorul PDL, ci țin de interesul național. Astfel, demisia lui Blaga, cel care avea ca principal obiectiv aderarea României la Spațiul Schengen, nu înseamnă și compromiterea acestui scop? Întrebarea rămâne deschisă și va primi răspuns în primăvara anului 2011.

Nu este mai puțin important criteriul care a stat la baza numirii noului ministru al administrației și internelor, domnul Traian Constantin Igaș. Pe lângă asemănarea de nume cu întâiul cârmaci al țării, motivele sunt cele de cumetrie, așa cum ne-au obișnuit actualii guvernanți. Se pare că CV-ul domnului Igaș s-a rezumat la prenumele acestuia și la relațiile de prietenie pe care le are cu finul președintelui.

În concluzie, a sosit timpul ca politica în interes personal sau de grup să înceteze și să îi ia locul politica în interesul cetățeanului făcută de oameni numiți nu pe criterii clientelare, ci pe baza competențelor personale.

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Falimentul administrațiilor publice locale;

Domnul Cristian Buican:

"Falimentul administrațiilor publice locale"

Stimați colegi, am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a ridica în Plenul Camerei Deputaților o problemă cu care se confruntă majoritatea administrațiilor publice locale din țară. Pentru a vă oferi o imagine completă a dezastrului în care au ajuns administrațiile publice locale din cauza celui mai incompetent guvern din ultimii 20 de ani, voi exemplifica oferindu-vă detalii despre situația dezastruoasă în care se regăsesc primăriile din județul Vâlcea.

Astfel, la această dată, nu mai puțin de 16 primării vâlcene din totalul celor 89 ce compun acest județ înregistrează restanțe la plata drepturilor salariale ale angajaților ce lucrează în cadrul acestor administrații publice locale. Astfel, primării de toate coloraturile politice, inclusiv de la PDL se pot "lăuda" că nu au achitat salariile angajaților de două, trei și chiar șase luni de zile. Or, acest lucru nu numai că îi demotivează pe acești funcționari publici, ci îi aduce într-o încercare disperată de supraviețuire. Suma totală a acestor întârzieri se ridică momentan la aproximativ 1.500 mii lei (15 miliarde lei vechi), însă din discuțiile pe care le-am purtat cu restul primarilor din județul Vâlcea am aflat că bugetele lor nu acoperă până la sfârșitul anului plata salariilor.

O situație și mai dramatică, care ține însă tot de administrațiile publice locale, se poate observa în cadrul drepturilor sociale pe care acestea le acordă. Astfel, din totalul celor 89 de administrații publice locale, nu mai puțin de 75 nu au mai achitat drepturile asistenților personali ai persoanelor cu dizabilități. Întârzierile la acest drept sunt chiar și mai vechi de un an și cumulează suma de 7.700 mii lei (77 miliarde de lei vechi). Mai mult decât atât, 31 de primării din totalul celor 89 ce compun județul Vâlcea au restanțe și la plata ajutoarelor sociale sau cele de încălzire, în valoare totală de 1.000 mii lei (10 miliarde de lei vechi).

Această statistică dramatică arată foarte clar faptul că suntem conduși de cel mai incompetent și slab executiv pe care l-a avut România în toată istoria sa. Știu că unii dintre dumneavoastră veți spune că există probleme mai grave, că sistemul de sănătate este la pământ, că școlile nu mai funcționează, că poliția se află în război cu alte instituții, că agricultura nu merge și că, per ansamblu, Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a distrus România, însă, odată cu falimentarea administrațiilor publice locale, cetățenii din aceste localități nu vor mai beneficia de o serie de drepturi pe care orice stat de drept garantează că le poate oferi.

Statisticile de mai sus ne demonstrează destul de clar că Guvernul Băsescu-Boc-Udrea și politica în stil mafiot, bazat pe interese personale și de grup, nu mai poate continua. Acest stil mafiot de a face politică doar în interes de grup și nu pentru cetățeni s-a dovedit falimentar. Camarila portocalie, uneori cu complicitatea celei roșii, așa cum este cazul județului Vâlcea, a reușit să falimenteze și să distrugă tot, chiar și acele domenii care mai mergeau.

Această lecție trebuie învățată și nu mai trebuie repetată. Noi, ca parlamentari, trebuie să fim primii care să spună stop acestui stil mafiot de a face politică, să ne întoarcem cu fața la cetățeni, să guvernăm țara, județul sau chiar și localitatea din care facem parte pe baza unor principii de dezvoltare, și nu pe baza intereselor personale sau de grup. Vremea politicii de gașcă a trecut, iar oamenii politici ce nu vor înțelege acest lucru vor pierde.

  Cristian-Ion Burlacu - declarație politică cu titlul La Sinaia, viața bate filmul... TV!;

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

"La Sinaia, viața bate filmul... TV!"

Îmi sunteți martori că, de la această tribună, în comisia mea, precum și cu prilejul unor întâlniri de lucru cu membrii Executivului, am adus în atenție, cu obstinație, problema organizării în Colegiul 1 Valea Prahovei a Festivalului Olimpic de Iarnă FOTE 2013, în pregătirea căruia România și-a asumat obligația asigurării unei anumite infrastructuri.

În calitate de deputat, m-am simțit obligat moral și legal față de cetățeni să încerc, în limita prerogativelor, să urgentez alocarea fondurilor necesare, a avizelor și autorizațiilor, cu alte cuvinte să încerc să netezesc, repet, în limitele legii, drumul bolovănos al birocrației care încă ne face atâtea probleme.

Deși sunt sinăian, m-am străduit să tratez egal toate localitățile colegiului, fără partizanat politic sau mândrie locală exacerbată. Astfel, le-am cerut, oficial, tuturor primarilor, să îmi transmită informații privind investițiile din localitățile dumnealor și le-am comunicat faptul că intenționez să îi invit la o întâlnire cu reprezentanți ai ministerelor implicate, în scopul rezolvării problemelor cu care se confruntă.

Spre marea mea dezamăgire, deși, ieri, s-a scurs termenul legal de răspuns, tocmai primarul orașului meu, Sinaia, nu a catadicsit să îmi transmită informațiile solicitate, punând, ca de obicei, interesele sale politice și personale înaintea intereselor cetățenilor. A avut timp, în schimb, să se plângă - prin intermediul mass-media - de bețele în roate pe care i le pun Guvernul, Prefectura și... deputatul Colegiului 1?! în îndeplinirea mărețelor obiective pe care și le-a asumat în campania electorală. Pe modelul național, iată, și la nivel micro, avem parte de opoziție... în vorbe..., la televizor și în ziare, în deserviciul celor pe care îi reprezentăm.

Îi urmăresc, încă răbdător, demersurile edilului sinăian, în special pe cele pe care el însuși ni le servește ca exemplu: stâna turistică, realizată, fără autorizație, în disprețul legii, cu distrugerea unui sit protejat, telegondola, o investiție pe bani grei, la a cărei cârmă a așezat un proaspăt absolvent de liceu, de 19 ani, numindu-l director la SC Transport Urban Sinaia, preafrumoasele scumpe floricele, pe care le plantează, și în toiul iernii, firma unui apropiat al casei, tranșarea... pe cale amiabilă a problemelor reducerilor de personal din Primărie, prin înființarea unei noi structuri, Sinaia Forever SRL, cu un nou director, și înființarea a încă unui post de city manager, încredințat... nici nu mai contează cui... etc., etc....

Admirabil!

Aștept, repet, încă răbdător!, și alte exemple, pe care, însă, mi le-aș dori, mai întâi - ca sinăian și abia apoi ca deputat - în beneficiul real al orașului, în litera și spiritul legii și, dacă nu cer prea mult, în graficul de investiții pentru FOTE 2013!

  Dan Ilie Morega - referire la modul cum este aplicată Legea nr.39/1999 prin care a fost ratificat Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor;

Domnul Dan Ilie Morega:

Prin Legea nr. 39/1999 a fost ratificat Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice.

Legalitatea echivalării de drept a absolvenților Universității Libere Internaționale din Moldova este cu atât mai îndreptățită cu cât pentru o parte(?!) dintre studenții absolvenți ai aceleiași universități, ai aceleiași facultăți, promoții și ai aceleiași specializări a fost posibilă recunoașterea acestui drept prin ordin de ministru, la propunerea direcțiilor de specialitate, iar pentru alții nu.

Absolvenții care nu s-au bucurat în mod legal de acest drept așteaptă de mai bine de un an de zile, din cauza birocrației din Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în special al Direcției Juridice și de Contencios, eliberarea atestatelor de recunoaștere a licențelor obținute în Republica Moldova. Acestora li s-au adus grave prejudicii materiale și morale, fiind îndreptățiți, de facto și de jure, să facă acțiune în instanță pentru drepturile lor legale.

Prin scrisoarea nr. 10.657 din 24 februarie 2010, ca răspuns la interpelarea mea din aceeași lună, domnul secretar de stat Andrei Gheorghe Kiraly, între altele, îmi răspunde: "În cursul lunii februarie, în urma consultărilor dintre direcțiile de specialitate din Ministerul Educației, Tineretului și Sportului și domnul secretar de stat Cătălin Baba s-a luat decizia deblocării procedurii de echivalare a diplomelor universitare și a titlurilor științifice obținute la U.L.I.M. În consecință, C.N.R.E.D a inițiat, din nou, procedura de echivalare [...]". Cu alte cuvinte, ministerul își recunoaște vina întârzierii acestei probleme nesoluționate până în prezent.

Blocajul fără precedent al încălcării drepturilor absolvenților de la U.L.I.M. este ilegal și contravine propriilor acte normative interne ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, respectiv a procedurii prevăzute de Ordinul nr.4.022 din 14.05.2008 pe care directorul general al Direcției Generale Juridic și Contencios refuză să-l aplice. Art. 11 alin. (2) lit. (c) spune: "Regula precedentului se aplică numai pentru studii absolvite într-unul din statele membre ale UE, precum și în cazul în care există un acord bilateral de recunoaștere încheiat cu statul pe teritoriul căruia au fost absolvite studiile".

În același Ordin intern, la art.12 alin (1), se prevede imperativ: "În baza precedentului, a unor convenții bilaterale și a altor acte normative privind recunoașterea automată, recunoașterea studiilor, diplomelor și a certificatelor se realizează automat".

În concluzie, există lege, există precedent (atestatele eliberate pentru unii studenți), există convenție bilaterală între cele două guverne, legiferată prin Legea nr. 39/1999.

Motivațiile verbale ale domnului ministru Daniel Funeriu față de unii colegi parlamentari, relativ la faptul că acum a semnat un nou Acord cu Republica Moldova, sunt neavenite și nefondate. Era firesc și normal să se revadă Acordul anterior, dar până când va fi legiferat de Parlament, invit pe domnul ministru Daniel Funeriu să respecte Acordul ratificat prin Legea nr. 39/1999, dar și Convențiile internaționale, precum, de exemplu, cea de la Bologna, unde Republica Moldova este semnatară. Îi readuc aminte că acestea au prioritate față de legislația națională.

  Daniel Buda - declarație politică cu tema Parteneriatul public-privat, șansa infrastructurii românești;

Domnul Daniel Buda:

"Parteneriatul public-privat, șansa infrastructurii românești"

Cum lumea este într-o continuă transformare, procesele economice, financiare și politice nu au cum să ocolească nici administrațiile publice locale, nici pe cele regionale sau naționale. Făcând o analiză a stării de fapt în ceea ce privește finanțarea autorităților publice locale, putem constata că tendințele principale pe plan european se referă la finanțarea proiectelor de investiții folosind metoda parteneriatului public-privat.

Valorificarea de către autoritățile locale a acestor oportunități depinde în mare măsură de modul în care se vor transpune în practică facilitățile necesare unei bune funcționări a noilor mecanisme. Învățarea modului de confinanțare prudent și cu succes presupune noi provocări care necesită înțelegerea și acceptarea unor noi concepte și tehnici analitice, care vor ajuta autoritățile publice locale să determine în mod realist cât și cum vor putea să își asume, să își ducă la îndeplinire programul de guvernare sau actul de administrare.

Modernizarea și dezvoltarea oricărei comunități locale este, fără îndoială, problema primordială a oricărei autorități județene, regionale sau naționale. În special, actorii administrației interesați de un act administrativ responsabil și eficient au în vedere în mod permanent realizarea de strategii economice, sociale, culturale și financiare care să conducă spre o dezvoltare durabilă a comunității pe care o reprezintă, armonizând dezvoltarea acestor obiective cu rolul și influența mediului de afaceri din comunitatea respectivă. Fără doar și poate, încurajarea parteneriatului public-privat poate să conducă la promovarea și dezvoltarea unor obiective importante ale oricărei strategii de modernizare locală.

Foarte multe țări europene s-au dezvoltat pe această formulă legislativă, iar acum, în România, pe lângă faptul că, până la ora actuală, există pași făcuți în crearea cadrului legislativ, dar care au apărut mult prea încet și mult prea timid, mai există încă voci contestatare care, din prea mult orgoliu personal confundă politica de partid cu actul guvernamental sau administrativ, și încearcă pe toate căile tergiversarea, obstrucționarea și chiar anularea unui astfel de act normativ. Acest lucru nu denotă decât faptul că implicarea lor în comunitatea pe care o reprezintă este nulă, în caz contrar ar fi fost în cunoștință de cauză cu privire la faptul că sunt foarte multe primării a căror proiecte de dezvoltare stagnează din pricină că nu au un cadru favorabil care să le permită să coopteze o serie de investitori.

Consider că este momentul să înțelegem ce înseamnă să facem parte din structurile europene, să luăm măsurile care se impună astfel încât directivele europene să fie respectate, dar nu interpretate în defavoarea noastră. Trebuie să avem puterea de nu mai pleca capul în fața mentalității că "nu se poate" și să ne asumăm statutul de țară europeană cu toate avantajele și dezavantajele colaterale.

Însă, din nefericire, la nivelul României, în general, și la nivelul regiunilor de dezvoltare, în special, acestea se confruntă cu o lipsă de credibilitate și promovare a acestui nou concept de colaborare în interesul cetățenilor. Această situație este generată de lipsa unor criterii concrete și, evident, de lipsa cadrului legal care să permită realizarea acestora, precum și datorită suspiciunilor existente la adresa unor manageri locali.

Este pe de o parte vina noastră, a parlamentarilor, a celor care inițiem proiecte legislative că nu am sesizat din timp necesitatea unui asemenea act normativ, iar eu, în calitate de reprezentant al unui județ aflat în topul economiei românești, nu pot asista pasiv la întreruperea unor proiecte de o importanță majoră pentru județ și nu numai. Fără doar și poate, obiective ca Spitalul Regional de Urgență, Autostrada Transilvania, Aeroportul Internațional Cluj-Napoca, ar fi beneficiat de multă vreme de inaugurări. Pe de altă parte, rezistența unor autorități locale în a uza de metode avansate de dezvoltare este o realitate la fel de dură, aș spune chiar sinistră, unii manageri publici complăcându-se într-o simplă cheltuire a banului public, fără a gândi o creștere a veniturilor respectivei unități administrativ-teritoriale.

Un efort conjugat pentru dezvoltarea comunităților locale utilizând și Legea parteneriatului public-privat ar însemna, sunt convins, o creștere puternică a investițiilor în România și o redresare rapidă a economiei.

  Daniel Buda - declarație politică cu tema Despre exemplul elvețian;

Domnul Daniel Buda:

«Despre "exemplul"elvețian»

Cu ocazia desfășurării meciul de fotbal din Liga Campionilor dintre CFR Cluj și FC Basel din Elveția, o echipă de mari jurnaliști "deontologi" și-au luat un bine meritat răgaz de la principiile presei corecte și au recurs la realizarea unei prezentări tendențioase și absolut nedrepte a imaginii municipiului Cluj-Napoca, total depășită de realitățile concrete. Astfel, același grup de suporteri înfocați și dornici de a lua parte la o partidă de fotbal adevărat cu o echipă campioană a României, din lipsă de ocupație, însoțiți fiind de echipa "profesionistă" de jurnaliști a unui tabloid elvețian, până la începerea meciului, au făcut o incursiune pe baza propriului itinerar și a propriei intuiții pentru vizitarea orașului gazdă al meciului. Până aici nimic neobișnuit, ba din contră, însă ceea ce m-a surprins și în același timp mi-a lăsat un gust amar, au fost concluziile de la sfârșitul acestei așa-numite excursii de vizitare. Concluzii care au fost publicate, evident, în tabloidul elvețian.

Nu m-ar fi deranjat exprimarea unor opinii, însă mi-aș fi dorit ca activitatea jurnalistică să fie în concordanță cu principiile de bază care au consacrat-o, pe de o parte, iar pe de altă parte, această evaluare să fie una obiectivă, fundamentată și nu una de moment având la bază numai anumite aspecte subiective și negative.

Îmi exprim dezamăgirea profundă față de modul de abordare al tabloidului elvețian, care, plecând de la niște informații trunchiate, a etichetat un întreg oraș și a îngropat munca de ani de zile a reprezentanților municipalității. Este revoltător că munca unor oameni de câțiva ani pentru dezvoltarea și modernizarea municipiului Cluj-Napoca a fost trecută așa ușor cu vederea prin editarea unor articole exclusiv pe baza unor relatări de moment. M-ar fi bucurat să aud că așa numiții cercetători elvețieni ar fi apelat la un consultant turistic al municipiului în vederea documentării și fundamentării problemelor evidențiate, iar nu să debiteze doar injurii și să împroaște cu noroi, comportament caracteristic mai degrabă unor persoane lipsite de discernământ.

În calitate de reprezentat al unui colegiu din municipiul Cluj-Napoca, nu pot fi indiferent la astfel de abordări neprofesioniste și trebuie să constat faptul că, în ultimii 6 ani, municipiul Cluj-Napoca a făcut progrese semnificative atât din punct de vedere cultural, social, economic, educațional, cât și din perspectiva eforturilor susținute pentru atingerea standardelor europene.

Nu pot să asist la catalogarea unui oraș, pentru care eu personal m-am luptat alături de colegii mei parlamentari sau neparlamentari pentru atragerea de fonduri, pentru continuarea sau dezvoltarea unor proiecte de maxim interes cultural și economic, pentru reprezentarea orașului la nivel european și internațional. Nu este simplu ca, după 12 ani de administrație încorsetată în convingerile unei singure persoane, să reușești cel puțin să ajungi la nivelul unor orașe din România care, din fericire, au avut parte de un act administrativ responsabil și până în anul 2004.

Ceea ce este important, în opinia mea, este că această activitate și toate demersurile inițiate de către actuala administrație să se concretizeze, în fapt, în mulțumirea cetățenilor acestui oraș, în bucuria de a beneficia de servicii publice de cea mai bună calitate și, evident, într-o cât mai bună imagine a Municipiului Cluj-Napoca la nivel național, european și internațional.

Faptul că demersurile, eforturile și activitățile administrației clujene nu au putut fi redate obiectiv, corect, real și făcute cunoscute într-o țară denotă unele carențe fie în activitatea jurnalistică a celor care au realizat materialul informativ, fie constă, pur și simplu, în reaua voință a celor care, din nefericire, au avut "deosebita plăcere" de a vizita anumite părți ale orașului, în speță cele rău famate sau periferice care sunt incluse în programe de modernizare, zone caracteristice tuturor aglomerărilor urbane din această lume.

Am convingerea că, la fel ca și până acum, administrația clujeană își va continua demersurile în vederea promovării municipiului și va lua măsurile necesare astfel încât imaginea orașului și a cetățenilor ei să fie cea reală.

Ceea ce este, însă, mai revoltător este faptul că tonul aspru și critic al jurnaliștilor de la tabloidul elvețian s-a mai domolit imediat după eșecul fotbalistic înregistrat, ceea ce mă determină în mod justificat să mă întreb: oare această abordare făcea parte din strategia fotbalistică a adversarilor de intimidare a coechipierilor?

  Daniel Buda - declarație politică cu tema Opoziția din afara realității;

Domnul Daniel Buda:

"Opoziția din afara realității"

Săptămâna trecută, în Parlamentul României, am fost martorii unui circ oferit gratuit de către reprezentanții opoziției, un circ ieftin și demagogic, în care s-au făcut acuzații extrem de grave, plecând de la inițierea procedurii de cercetare penală până la suspendarea din funcție a președintelui României ca urmare a desfășurării votului pentru proiectul de lege privind pensiile. Circul este cel mai bun cuvânt, fără îndoială, pentru a descrie ce se întâmplă în cadrul partidelor de opoziție, însă, din nefericire, nu a fost decât un pas până la transferul lui în Parlamentul României datorită atitudinii regretabile a așa-zișilor lideri ai alternativei democratice. Escaladarea evenimentelor a mers atât de departe încât cetățeanul de rând care ne urmărește are motive temeinice să acuze parlamentarii de indiferență la adresa problemelor reale ale societății.

Ceea ce este mai jenant este faptul că PSD, în frunte cu marele lider politic, Victoraș Ponta, a uitat care este rolul opoziției într-un stat democratic, a uitat care este rolul unui Parlament și, mai cu seamă, a uitat de moralitate sau corectitudine. Filmul evenimentelor nici măcar nu mai are sens să fie dezbătut. Ceea ce consider eu, însă, mult mai important este faptul că trezirea la realitate a așa-zișilor lideri din opoziție, prin sesizarea presupuselor nereguli și a procedurilor vine după mai bine de două zile de la desfășurarea evenimentului, respectiv de la finalizarea procedurii de vot, care a fost sursa acestui circ politic. Toată această degringoladă mă determină, în mod justificat, să cred că strategia și calculele făcute în biroul de pe Kiseleff nu au funcționat conform planului.

În fapt, ceea ce opoziția a încercat din răsputeri să facă a fost inducerea în eroare a cetățenilor, în speță a pensionarilor, pe care susține că îi reprezintă, prin mimarea unei solidarități execrabile. Ceea ce este, însă, jenant este faptul că mărinimia liderilor opoziției a constat tocmai în obținerea propriilor avantaje pentru și ei și grupurile de interese pe care le reprezintă și nici pe departe să reprezinte interesele unei importante categorii sociale, respectiv a pensionarilor.

Încercările lor deșarte de a continua în aceeași manieră murdară și netransparentă de a face politică în mod aparent pentru folosul cetățenilor, pe scurt politica inițiată și practicată de nea Nelu și Năstase nu mai dă roade. Aceasta este, în fapt, esența frustrărilor și nemulțumirilor exprimate cu surle și trâmbițe de liderii opoziției.

Experiența politică a noului lider al PSD este insignifiantă pentru a putea pune în practică directivele și recomandările celor care dețin controlul în PSD. Tocmai datorită acestei lipse de viziune politică, jocurile de culise nu au funcționat conform așteptărilor și, prinși cu mâța în sac, s-au văzut nevoiți să născocească argumente astfel încât să distragă atenția de la mârșăvia solicitării de bani pentru voturi. Astfel, au ajuns în situația de a-și nega propria prezență în sala de plen, de a solicita reluarea votului și de a nu participa la el, de a se lamenta la nesfârșit în fața camerelor de luat vederi și de a reacționa în sens invers în timpul desfășurării lucrărilor decât susțineau inițial.

Dacă ar fi să justific acest comportament delirant, eu, în calitate de deputat la al doilea mandat, aș putea spune fără rețineri: nimic nou la PSD. Același mod comunist și obtuz de a face politică prin lamentări sterile la toate televiziunile, prin îndemnul la revoluție și la revoltă în stradă, prin încălcarea flagrantă a procedurilor parlamentare și prin discursuri populiste și demagogice. Aș dori să le aduc aminte domnilor din opoziție că, astăzi, România este un stat european, este un stat în care primează interesele cetățenilor și nu ale grupurilor de interese, un stat în care instituțiile acestuia trebuie respectate. Este inadmisibil ca discuția din cadrul celui mai înalt for de conducere al țării să fie coborât la nivelul străzii. Pentru mine, este mai mult decât jignitor să asist la asemenea dezbateri și doresc să atrag atenția "marilor" lideri politici să facă un mimin efort de memorie și să conștientizeze diferența dintre instituțiile statului și birourile din șoseaua Kiseleff.

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică: Avem un președinte supărat pe țară;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Avem un președinte supărat pe țară"

Președintele Băsescu ne-a arătat în ultimele luni, bineînțeles după ce i-a fost validat al doilea mandat în fruntea țării, că s-a schimbat peste noapte, devenind dintr-o dată extrem de irascibil cu toate categoriile sociale cu care intră în contact.

Avem acum parte de un președinte diferit de cel din primul mandat, care nu pierde nicio ocazie de a le vorbi cetățenilor săi ori acuzator, ori zeflemitor sau chiar jignitor atunci când este abordat public de vreun român.

În ultima vreme, președintele care, nu demult, se scălda în băi de mulțime zilnice și care declara înflăcărat, cu mâna pe inimă, că-și dedică întregul mandat prezidențial poporului său, se poartă, în prezent, ca și cum îl deranjăm foarte tare cu toții și nu-și dorește altceva de la noi, decât să-l lăsăm să trăiască singur și liniștit în această țară.

Pe domnul Băsescu îl supără, mai nou, oricine i se adresează, oricine manifestează sau protestează, în vreun fel, în România: l-au supărat profesorii cu pretențiile lor exagerate, de a fi plătiți mai bine pentru munca lor delicată, cu atâtea generații de copii; l-au supărat medicii, salvatori de vieți, care îndrăznesc să ceară condiții mai bune în spitale pentru pacienții lor, în loc să plece cu toții din țară; l-au supărat funcționarii, indiferent de categorie, doar pentru că sunt bugetari și vampirizează bugetele austere ale domnului Boc; l-au supărat fermierii, deoarece au avut tupeul să protesteze zgomotos în fața Palatului Său, în loc să falimenteze mai repede agricultura; l-au supărat pensionarii, pentru că nu și-au lăsat veniturile amputate atunci când a dorit dumnealui și au devenit, dintr-o dată, o mare nesfârșită de asistați, care nu fac altceva decât să producă deficite uriașe.

Ultimii care au avut îndrăzneala să-l supere pe președinte au fost polițiștii și jandarmii: marșul neautorizat al celor 6.000 de polițiști care au ieșit în stradă vinerea trecută, l-a determinat pe președintele Traian Băsescu să renunțe la serviciile Poliției și Jandarmeriei și să ceară Guvernului să rezolve "imediat problemele de disciplină și respectare a legii în Ministerul Administrației și Internelor".

De această dată, supărarea președintelui s-a transformat într-o vehemență fără precedent, dându-i acestuia posibilitatea de a porni un adevărat uragan împotriva autorităților statului care au permis acele proteste considerate de dumnealui ilegale și de a arunca cu tunetele și fulgerele din dotare, care să necesite, în regim de urgență, și consecințe demisionare: "Polițiștii și jandarmii au încălcat legea. Vor avea o dificultate în a cere respectarea legii la manifestațiile altor categorii profesionale. Polițiștii au subminat autoritatea statului român."

Efectele discursurilor sale pline de acuzații nervoase, nu s-au lăsat prea mult așteptate și președintele a obținut, imediat, rezultatul poruncit: demisii pe bandă rulantă. Astfel, șefii Jandarmeriei, Olimpiodor Antonescu, DGIPI, Ștefan Pop, și Departamentului de Ordine și Siguranță Publică, Dan Valentin Fătuloiu s-au simțit datori să-și fluture demisiile, dar ministrul Blaga chiar a demisionat, grăbindu-se să îndeplinească dorința aducătoare de calm prezidențial.

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat fără prea mari eforturi, nu cu trimiteri directe, dar cu realizări scontate: furtuna a trecut, liniștea s-a reinstalat, iar președintele se poate lăuda tuturor că și-a tratat în mai puțin de o lună astenia, prin încheierea cu brio a curățeniei de toamnă guvernamentale.

  Dorel Covaci - despre fraudarea votului la Legea pensiilor și implicațiile negative uriașe ale acesteia asupra poporului român;

Domnul Dorel Covaci:

"Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani! /

Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă,/

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!"

Mesajul energic și mobilizator pe care-l conține imnul nostru național a unit românii și le-a insuflat curaj în momente cruciale ale trecutului acestei țări. Ne confruntăm acum cu un astfel de episod fără precedent în istoria democrației din România.

Puterea a coborât "mai jos" decât termenul "mai jos" poate suporta.

Practicienii tehnicilor de manipulare știu că un scandal care te afectează direct poate trece în plan secundar, dacă lansezi un alt scandal, care să distragă atenția. De asemenea, o minciună repetată, în mod constant, se poate ridica la rang de adevăr.

Concret, democrat-liberalii au fraudat votul unei legi organice, în văzul întregii lumi, cu implicații negative uriașe asupra poporului român și, în loc să recunoască greșeala și să încerce să o corecteze, în frunte cu șeful statului creează diversiuni pentru a abate oprobriul public, pentru a atrage în marasmul în care băltesc și pe ceilalți colegi, membri ai opoziției. Fură, mint și înșeală și cred că dacă împroașcă cu noroi și pe cei care au rămas imaculați în acest scandal, mizeria lor parcă nu mai e atât de neagră, iar contrastul nu mai există și nu-i mai scoate în evidență. Numai că nu toți suntem o apă și un pământ, fie că doresc sau nu să recunoască asta.

PSD nu poate fi pus în aceeași oală cu trădătorii. Alături de colegii mei social-democrați și conservatori am susținut atât public, cât și în comisia de specialitate, cu o poziție fermă și constantă, menținerea punctului de pensie la 45% din salariul mediu, neegalizarea vârstei de pensionare a femeilor și bărbaților și diminuarea sancțiunilor pentru pensiile anticipate. Toate aceste solicitări au fost explicate și susținute cu argumente în Comisia pentru muncă și protecție socială. Parlamentarii puterii au votat alături de noi în comisie pentru aprobarea acestor măsuri. Raportul a fost favorabil acestor amendamente. Din păcate, în plen, ca de atâtea alte ori, parlamentarii PDL nu și-au mai păstrat votul și s-au exprimat împotriva acestui raport.

Când s-a ajuns la votarea articolului 102, privitor la menținerea punctului de pensie, PSD-ul a cerut apel nominal, pentru ca cetățenii să poată vedea clar cine votează împotriva intereselor alegătorilor. Această cerere a fost respinsă, pe motiv că există vot electronic. Convinși că reprezentanții puterii doresc să fraudeze votul în favoarea variantei avansate de Guvern, opoziția a decis să părăsească sala, în semn de protest și, totodată, pentru a nu se realiza cvorumul. În mod normal, lucrările trebuiau suspendate, pentru că dezbaterile și votul în plen ar fi fost neconstituționale.

Acest fapt a fost sesizat de vorbitorii PSD+PC și PNL la tribună. Sfidând orice reguli, parlamentarii democrat-liberali au reluat fără cvorum, fapt dovedit și de înregistrările video și sesizat în mass-media de președintele Victor Ponta.

Au adoptat legea pensiilor prin fraudă, în forma pe care o doreau, cu girul președintelui țării, și acum încearcă să spele creierii opiniei publice și să arunce pisica în ograda vecinului. Au tăria de a minți, de a contesta evidențele, privindu-te în ochi și spunându-ți că ți se pare, că nu ai văzut bine, că negrul e alb și plopul face pere. Mai mult, au țesut o poveste halucinantă, ușor demontabilă, care spusă cu gura până la urechi și mulți decibeli sparți în timpane ar trebui să intimideze și să-i exonereze de răspunderea penală pe care și-au atras-o.

Lucrurile sunt simple, pentru oricine ar fi avut o minimă curiozitate de a analiza scenariul hiperbolizant al decăderii opoziției la limita de jos a decenței și moralei pe scena politică, luând mită, pentru a face jocul puterii:

Reprezentanții arcului guvernamental aveau majoritate în Parlament, deci nu aveau nevoie să negocieze nimic, pentru a-și atinge scopurile.

Negocierea pe care o invocă, nici măcar nu avea cum să le fie favorabilă. Consecințele plecării PSD din sală erau în detrimentul puterii: fie lipsa cvorumului plătită pe bani, fie adoptarea în ilegalitate a legii.

Alături de membrii opoziției, au părăsit sala și colegii lor în arcul guvernamental, membrii UDMR și o parte a PDL, fapt ce ar putea să-i implice, din nou, aberant, și pe aceștia în trocul favorurilor "demascat" de domnișoara Anastase.

Sumele vehiculate a fi fost plimbate pe la nasul opoziției erau, dacă considerăm în bani vechi, ridicol de mici, raportate la numărul de primării, iar dacă erau în bani noi, astronomice, la capacitatea bugetului de astăzi, pe care îl plâng cu fiecare ocazie.

Majoritatea primăriilor din lista pe care ne-au fluturat-o aveau conducere PDL, ceea ce ar infirma din start o posibilă apetență a parlamentarilor PSD de a negocia, cu prioritate, în numele acestora.

Despre consiliera PSD care ar fi negociat sumele, în numele partidului, se știe că doamna Adriana Costescu a plecat din structurile PSD de 18 luni și lucrează ca șefă a Departamentului de Studii Parlamentare și Drept Comunitar din cadrul Camerei Deputaților, deci, în prezent, aflându-se în subordinea stimatei domnișoare Anastase.

Mai mult, email-ul domniei sale este trimis la data de 17.09.2010, deci la 2 zile după votarea Legii unitare a pensiilor în Parlament, și conține un simplu logo Gmail în antet, cu iz de "făcătură" sau, cel mult, corespondență personală, fără a se uzita domeniul și serverul email al PSD-ului sau al Camerei Deputaților

Practicile și povestirile murdare la care se dedau ne fac să ne întrebăm, de altfel, până unde sunt dispuși să meargă atunci când ochiul opiniei publice nu e ațintit, în mod evident, spre ei. Câte fac și câte au mai făcut la adăpostul scutului de la Cotroceni. Așa au acționat în campaniile electorale, la voturi, în fruntea instituțiilor publice sau la tribuna Parlamentului, de la mic la mare, ridicând tupeul și minciuna la rang de virtuți.

E de datoria noastră, a parlamentarilor nepervertiți, să luăm o atitudine fermă împotriva celor care încearcă, aplicând aceste metode staliniste în detrimentul poporului român și al instituțiilor statului de drept, să dărâme ultima redută a democrației și reprezentativității - Parlamentul României.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică: Dacă Traian Băsescu renunță la Poliție, eu, cetățean român, pot să fac același lucru?;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Dacă Traian Băsescu renunță la Poliție, eu, cetățean român, pot să fac același lucru?"

Președintele României, Traian Băsescu, după șase ani de mandate și cu încă patru rămași de executat, s-a supărat pe polițiști că au avut curajul să-și spună părerea, să protesteze, să exprime liber ce gândesc și să-și ceară drepturile furate de o putere care este indiferentă la cerințele oamenilor.

Am încercat să înțeleg ce înseamnă să renunți la serviciile Poliției atunci când vrei, când nu-ți convine, când ai alte interese...

Evident că răspunsul este unul singur: nu se poate renunța din calitatea de cetățean la serviciile polițiștilor pentru că aceștia sunt în slujba statului român, a tuturor cetățenilor, polițiștii fiind aceia care trebuie să asigure ordinea și liniștea publică, să apere drepturile cetățenești, să urmărească respectarea legii de cetățeni și să intervină pentru respectarea întocmai a legislației în vigoare.

Pentru aceste servicii noi, cetățenii, plătim impozite și taxe către bugetul de stat ca acesta să organizeze serviciile statului pentru a ne garanta respectarea drepturilor constituționale și legale.

Toți știm, puțini recunoaștem că statul nu-și face datoria în condiții mulțumitoare, că aproape niciun sector de activitate nu mai merge, că nemulțumirile populației sunt tot mai mari cu privire la nefuncționarea statului roman și a instituțiilor sale din cauza politizării PDL-iste în mod exagerat, nepermis.

La fel de bine, toți știm că serviciile publice se desfășoară birocratic, fără niciun fel de interes pentru cetățean, cu umilirea acestuia, funcționarul public fiind arogant și șperțar, în percepția publică generală, chiar dacă nu sunt toți funcționarii așa.

În mediul rural, șefii de post sunt stăpâni locali, la orașe mulți polițiști tratează cetățeanul de sus, la ghișee se mai cere șpagă pentru servicii care se efectuează mai repede sau mai târziu după grosimea atenției, dar aceasta este societatea românească.

Cu toate acestea, la nivelul polițiștilor rutieri constatăm o ameliorare a comportamentului, o creștere a atitudinii de prevenție și nu de luat imediat banii, o anumită grijă față de cetățean...

În alte împrejurări am văzut o îmbunătățire a activității polițiștilor în relația directă cu omul obișnuit, ceea ce înseamnă că ceva semn de schimbare în bine există, dar ca lucrurile să nu meargă bine, statul s-a gândit să enerveze polițiștii, ca și pe alți angajați ai statului, tăindu-le lefurile.

De fapt, guvernul PDL condus de Băsescu-Boc-Udrea a vrut să arate că el este stăpân și că-și poate permite orice, chiar să-și bată joc de categorii sociale întregi din această țară.

Oamenii au ajuns să fie disperați din cauza acestui guvern corupt, indiferent la nevoile oamenilor și protestează din ce în ce mai mult și mai hotărât și probabil că vor continua până când acest guvern pleacă.

De cele mai multe ori oamenii sunt învățați să aibă încredere în instituțiile statului, care lucrează pentru cetățean, dar dacă președintele renunță la serviciile polițiștilor, noi cetățenii de rând putem să facem la fel? Adică nu mai avem nevoie de Poliție și ne facem singuri dreptate, deși suntem un stat de drept!

Asta ne învață iubitul conducător: să facem ce vrem, după cum ni se pare, după ce interese avem, după cum ne enervăm...

Aceasta este țara noastră din anul 2010, țară membră a Uniunii Europene și care nu mai respectă nicio regulă!

  Eugen Constantin Uricec - despre Fondurile europene, soluția de avarie în contextul recesiunii economice din România;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Fondurile europene, soluția de avarie în contextul recesiunii economice din România"

De ani de zile avem la îndemână oportunitatea accesării unor resurse financiare nerambursabile, acordate în baza aderării noastre la Uniunea Europeană. Spectrul finanțărilor este extrem de larg, pornind de la educație, sănătate, dezvoltare rurală și turism și până la cofinanțarea marilor lucrări de infrastructură.

În anii precedenți, slaba accesare a acestora a fost pusă pe seama incapacității potențialilor beneficiari de a concepe și realiza proiecte de finanțare, de tentația unora de a deturna astfel de fonduri în alte direcții decât cele pentru care s-a solicitat finanțarea, de incapacitatea de a cofinanța cu procente de până la 25% implementarea proiectelor.

Am convingerea că astăzi astfel de probleme au fost depășite, iar o astfel de oportunitate trebuie să devină un motor de creștere pentru România. Nu cred că aș exagera dacă aș compara sprijinul financiar al Uniunii Europene pentru România cu un adevărat Plan Marshall în secolul XXI. Sumele ajutorului sunt comparabile ca valoare, numai că, de această dată, sunt orientate către un singur stat și nu către 16 state, cum s-a întâmplat cu ajutorul american de la sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale.

Nu cred că mai este cetățean român care să nu perceapă efectele benefice ale implementării unor astfel de proiecte. Administrațiile publice locale care au înțeles acest lucru se pot bucura astăzi de rețele de apă potabilă, canalizare, iluminat public, gropi de gunoi ecologice și alte lucrări de infrastructură în zone unde și iluminatul era considerat un lux nesperat.

Cercetarea-dezvoltarea, întreprinderile micro, mici și mijlocii, organizațiile nonguvernamentale, dar și alte entități naționale au înțeles că Europa ne ajută, însă va trebui să ne ajutăm și noi înșine.

Auspiciile anului 2010 sunt cât se poate de îmbucurătoare, fiind în proces de accesare sume mai mari decât în ultimii patru ani la un loc.

Ceea ce este important este ca aceste proiecte să înceapă să producă efecte benefice asupra societății românești, asupra stabilității sociale și chiar să reducă în mod substanțial unul dintre efectele negative ale recesiunii economice, șomajul.

  Filip Georgescu - comentariu legat de starea actuală a agriculturii și satului românesc;

Domnul Filip Georgescu:

Ca specialist în silvicultură, în domeniul agriculturii, în general, iar, în prezent, deputat într-un colegiu din sudul județului Argeș, unde majoritatea locuitorilor trăiesc și muncesc în mediul rural, nu pot să nu observ că în satul românesc bate astăzi, mai cumplit decât oricând, vântul sărăciei și al disperării.

Situația este într-atât de dramatică, încât mulți, foarte mulți oameni și-au uitat menirea milenară și își așteaptă resemnați sfârșitul, ca și cum s-ar afla în fața unui cataclism inevitabil. Țăranul român, înfrățit de când lumea cu țarina lui, trudind întreaga sa viață pe brazdă, dar mai presus de toate, apărându-și cu cerbicie glia străbună în fața cotropitorilor străini sau a celor autohtoni, pregetă astăzi să-și mai însămânțeze ogorul, deși știe bine că acolo, în marea copaie a câmpului, se dospește pâinea sa cea de toate zilele.

Orice trecător poate vedea cu ochiul liber că de-o parte și de alta a autostrăzii București-Pitești se află zeci de mii de hectare nelucrate. De fapt, anul trecut, ca și în 2010, peste 3 milioane de hectare de teren arabil au rămas pârloagă. Nici în vremuri de război, când bărbații satelor erau pe front, agricultura românească nu se confrunta cu o asemenea situație.

Vârfurile actualei Puteri, de la președintele țării și premier la ministrul agriculturii, continuă cu vehemență această dramatică realitate, amenințându-i pe cei care nu-și cultivă pământul că nu vor mai primi subvenții de la stat. Aparent, o asemenea măsură este cât se pare de îndreptățită. Numai că, în marea lor nepăsare față de soarta țării, dar mai cu seamă față de mediul rural, în totala lor incompetență de care dau dovadă în gestionarea crizei economice, actualii guvernanți, putrezi de bogați, nu-și pun cea mai elementară întrebare: cum să-și cultive pământul țăranii, când cei mai mulți dintre ei nu au plug, animale de muncă și nici bani ca să închirieze tractoare ori să recurgă la irigații?

Reprezentanții actualei Puteri cred că în agricultură nu-i nevoie să bagi bani, ci dimpotrivă, de acolo trebuie să tragi mălaiul, că pentru a-și exploata ogorul este de ajuns ca țăranul să-și pună sapa ori coasa pe umăr și să meargă cântând la câmp, de primăvara până toamna, eventual cu un cameraman în urma sa, după modelul premierului Boc, ieșit la cosit.

În ultimii 20 de ani, nimeni n-a făcut aproape nimic pentru agricultură, un asemenea sector vital pentru țară degradându-se fantastic. Neputând să vămuiască după bunul plac banii puși la dispoziție de Uniunea Europeană pentru agricultură și dezvoltare rurală, actualii guvernanți, ca și predecesorii lor, au manifestat un total și condamnabil dezinteres pentru accesarea fondurilor comunitare, astfel că România a ajuns să verse ea mai mulți bani în vistieria de la Bruxelles decât să primească.

O asemenea mentalitate, coroborată cu ideea subfinanțării acestui sector vital, a făcut ca agricultura noastră să se întoarcă la stadiul de subzistență din urmă cu o sută de ani. Astăzi, nivelul mecanizării în agricultura țării noastre este comparabil cu cel din 1968, când la un tractor reveneau 140-150 de hectare, față de 10-20 de hectare în țările occidentale. Dacă în urmă cu două-trei decenii circa 3,5 milioane de hectare utilizau instalații de udare a semănăturilor, astăzi, când energia electrică pentru pompare și apă costă enorm, dacă se mai irigă 400-500.000 de hectare. Încercările unui ministru social-democrat de a moderniza instalațiile de pompare a apei, vechi de când lumea și energofage, și de extindere a suprafeței irigate la câteva milioane de hectare au rămas baltă, fiindcă la noi fiecare nouă guvernare aruncă la coș proiectele și programele inițiate de predecesori.

Efectivele de animale și păsări au fost decimate, milioane de bovine, porcine și ovine au dispărut din cauza lipsei de nutrețuri și a bolilor, iar puținele complexe zootehnice și avicole care mai supraviețuiesc se confruntă cu mari greutăți și cu o puternică concurență străină. Deficitul comercial determinat de activitatea agricolă, depășește anual două miliarde de euro. Modul în care este sprijinit agricultorul român pentru a-și menține și dezvolta propria exploatare este ca și inexistent.

Astfel, s-a ajuns ca, în anul 2009, să fie importate de către România 254.000 tone de carne de porc, 174.000 tone de carne de pasăre, 67.000 tone de carne de vită și oaie, sute de mii de hectolitrii de vin, sute de mii de tone de legume și fructe, importante cantități de cereale și produse lactate. Importăm, de exemplu, mari cantități de fructe, în timp ce marii producători din țara noastră, inclusiv Institutul național de cercetări în domeniul pomiculturii Mărăcineni, din județul Argeș, se confruntă cu mari probleme financiare, sunt în pragul falimentului.

După cum se știe, la sfârșitul lunii aprilie a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, care impune tuturor producătorilor agricoli să se înscrie la Registrul Comerțului ca persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau familială, pentru a-și putea vinde marfa în piață. Întrucât nu face distincție între marii fermieri care produc strict pentru comerț și țăranii cu exploatații mici, care vând ocazional în piețe cantități mici de legume, zarzavaturi, lapte, ouă și alte produse, obținute în gospodăriile lor, amintita OUG reprezintă o nouă și grea apăsare pe spatele oamenilor de la sate care, în mare parte, își duc viața de pe o zi pe alta. În mod practic, Guvernul actual impozitează până și agricultura de subzistență. Pentru milioane de țărani care trăiesc la limita sărăciei, proprietatea asupra pământului a devenit o grea povară.

După 20 de ani de reforme neinspirate, ba unele de-a dreptul scandaloase, care vizau trecerea României de la socialismul totalitar la capitalismul sălbatic, satul românesc este o mare ruină, care se prăbușește de la un an la altul. Bătrânii mor pe capete de foame, de boli, iar copiii abia dacă mai dau pe la școli, în condițiile în care multe dintre ele stau să se prăbușească, iar altele au fost închise, în timp ce cadrele didactice, lipsite de orice condiții decente de viață, refuză uneori să predea în învățământul rural.

Abandonul școlar și analfabetismul înfloresc iarăși în satele noastre, ca în perioada interbelică. Medicii tot mai puțini la număr se abat când și când pe la sate, ceea ce a dus la reapariția tuberculozei și a altor boli, eradicate cu decenii în urmă. Mulți tineri își iau lumea în cap, preferând să-și câștige existența pe meleaguri străine. În ultimii opt ani, mai mult de 10% din populația României a ajuns în Spania, Italia și Germania, cei mai mulți dintre cei plecați fiind de la sate. În multe dintre satele noastre s-au închis căminele culturale și bibliotecile, iar în locul unora dintre ele s-au deschis baruri și discoteci, locuri în care proliferează scandalurile și criminalitatea. Sărăcia lucie a pus stăpânire pe satul românesc și este greu de crezut că acesta mai are viitor.

Demnitarii cu răspunderi în domeniu nu-și îndreaptă privirile către sate decât în campaniile electorale, când prin minciună, demagogie și nerușinare încearcă să smulgă votul a milioane de țărani. În condițiile în care politicianul nostru deșănțat a pervertit din temelii nu doar orașul, ci în aceeași măsură și mediul rural, făcând ca minciuna să ia locul adevărului, hoția să subjuge cinstea, injustiția să triumfe în fața dreptății, nebunia să ucidă înțelepciunea, iar opulența să sfideze traiul decent, este greu de crezut că satul românesc mai are viitor, că veșnicia va mai sălășlui la sat, așa cum credea, la vremea sa, marele poet și filozof Lucian Blaga.

  George Dumitrică - declarație politică: «Președintele joacă din nou Constituția României»;

Domnul George Dumitrică:

«Președintele "joacă" din nou Constituția României»

De șase ani fantasmagorici îi auzim pe afonii coriști portocalii cum se laudă în prime-time, plini de entuziasm, că suntem conduși de cel mai bun președinte de care am avut parte pe pământ românesc, cel mai eficient și, mai ales, jucător prin excelență.

Ce vrea să însemne, oare, această extrem de mândră apreciere, atribuită cu cea mai mare emfază domnului Băsescu, de către supușii săi perfect dresați, lăudacii cu carnet sau cu peniță, și anume, cea de jucător neînfricat?

Demonstrațiile în acest sens au fost suficient de concludente până în prezent și, așa cum era de așteptat, minunat catalogate, de fiecare dată, de către extaziații de serviciu. Dar, în ultima perioadă, joaca președintelui devine inimaginabil de periculoasă.

Ne-a arătat tuturor președintele cum se joacă dumnealui cu miniștrii, cu numirea sau revocarea acestora, în funcție de propriile criterii, cu desemnarea premierilor și alegerea unor guverne, al căror sprijin parlamentar nu poate consta decât într-o majoritate socotită pe degetele dumnealui, cu o politică nouă, băsesciană, inventată, probabil, în alte vremuri, în largul mărilor și aplicată cu brio brevetatului partid-stat, creație proprie.

Am aflat cum își joacă domnul Băsescu șansa electorală la cacealma în campanii, prin osanale scrise cu oi pe dealuri, hramuri inventate zilnic în fiecare sat din țară, hore cu Bercea Mondialu sau chete de la Ridzi, cu promisiuni învățate pe de rost de toți portocaliii la unison și recitate la fiecare ieșire publică, dar neonorate vreodată, cu minciuni nesfârșite, ridicate la rang de umilință maximă pentru un întreg popor și cu rezultate imposibil de contorizat în beneficii pentru țară și cetățenii ei.

De asemenea, am mai aflat că președintele nu este al tuturor românilor, așa cum scrie în Constituție. Ci este, de fapt, unicul premier al ultimelor cinci guverne și singurul președinte al unui partid îngenuncheat perfect la comanda Domniei Sale. Devine din când în când și președinte al românilor, dar numai atunci când aceștia îl votează, căci imediat după numărarea voturilor, dumnealui se supără subit pe toți și se răzbună în consecință.

Președintele decide singur când buzunarele cetățenilor sunt prea pline și consideră necesar să le subțieze substanțial: nu de alta, dar ca să aibă al său partid suficiente resurse de tocat mai cu sârg.

Acesta îi ceartă pe toți salariații, fie că sunt medici, profesori, polițiști sau funcționari, reproșându-le că muncesc prea puțin pentru ca statul să le aprecieze și răsplătească în vreun fel eforturile și le subliniază că, din acest motiv, nu merită să fie plătiți mai bine vreodată, deci ar fi mult mai nimerit să plece din țară, dacă mai au de gând să și trăiască.

Sau pentru că nici un român, dacă nu este portocaliu, nu-i mai este folositor președintelui, deoarece acesta nu mai vizează vreo funcție din punct de vedere electoral, ne aruncă pe toți în balta umilinței profunde, etichetându-ne ca fiind un popor de asistați.

Dar când vine vorba de apărarea asistenților săi fideli, domnul președinte Băsescu se transformă: acesta devine instantaneu cel mai înverșunat avocat și se bate cu toată energia sa de mare jucător, construind cele mai abracadabrante argumente, desigur favorizante, supușilor săi.

Este și cazul doamnei Roberta Anastase, pe care președintele nu ezită să o albească cu toți detergenții din dotare, deși toată presa, parlamentarii, dar și toți cetățenii știu foarte clar acum că, dumneaei a trecut Legea unitară a pensiilor prin plenul Parlamentului, furând la propriu, fără scrupule și teamă, prin numărarea unor voturi inexistente.

Există dovezi, video, audio și stenograme oficiale ale Camerei Deputaților, care demonstrează fără niciun echivoc faptele reprobabile ale doamnei Anastase. Dar președintele se face că nu vede adevărul incontestabil și preferă să arunce și de această dată vina oriunde în altă parte, dar la opoziție să ajungă și să rămână, numai doamna în cauză să nu fie cumva învinuită.

Nu mai contează nimic pentru domnul Băsescu în această țară, nici poporul, nici economia, nici democrația cu greu câștigată și nici măcar viitorul. Totul este expirat pentru președinte, în afară de protejații săi fideli, care, indiferent ce ar făptui, aceștia sunt și rămân, pentru eternitate, cei mai buni, cinstiți și, bineînțeles, inegalabili.

  Georgian Pop - declarație politică: Poliția română și criza de autoritate;

Domnul Georgian Pop:

"Poliția română și criza de autoritate"

În ultimii ani, cazurile de ultraj sunt din ce în ce mai numeroase. Numărul agenților de poliție care sunt agresați de către infractori este într-o creștere alarmantă și, în ultimă instanță, ele reliefează o criză de autoritate a Poliției române.

Iată doar câteva exemple, relevante pentru gradul de agresivitate extrem la care sunt expuși agenții de poliție: în data de 10 iulie 2010, la Balotești (Ilfov), un grup de 20 de persoane având asupra lor arme albe au agresat trei tineri, printre aceștia fiind și un polițist care a fost bătut cu bestialitate și adus în stare foarte gravă la Spitalul Elias din Capitală; în data de 5 septembrie 2010, la Târgoviște (Dâmbovița), polițistul Codruț Oprea a fost lovit cu o sticlă în cap, într-un bar din Târgoviște, de un tânăr pe care agentul îl ancheta, faptă în urma căreia agentul de poliție era adus în comă la Spitalul Floreasca din București, fiind supus unor multiple operații din cauza unui edem cerebral extrem de mare; în data de 17 septembrie 2010, la Moldova Veche (Caraș-Severin), un interlop s-a luat la ceartă cu un polițist de frontieră, pentru un loc de parcare, agresând respectivul polițist care a fost internat în spital; în luna august 2009, la Constanța, doi polițiști ai Serviciului Poliției Rutiere au fost agresați de unturist chiar în fața Parchetului; în luna august 2009, doi polițiști din Galați care au vrut să oprească un cetățean ce circula pe un moped neînmatriculat au fost bruscați, înjurați și amenințați de bărbat și de rudele acestuia, agenții scăpând doar cu actele rupte și câteva zgârieturi; în luna mai 2008, la Pitești, un polițist este atacat și rănit cu o rangă de către un cetățean.

Din datele statistice reiese că, în mai puțin de un an, s-au înregistrat 467 de cazuri. Un calcul simplu arată că, în fiecare zi, câte un polițist este victimă a unei agresiuni. Situația dificilă în care se află astăzi Poliția română, dată de numărul mare de agenți agresați de către infractori, este amplificată și de realități interne ale sistemului. În prezent, polițiștii au salariile reduse, sunt demotivați din cauza condițiilor improprii de exercitare a atribuțiunilor, a lipsei dotărilor etc.

Ceea ce este și mai îngrijorător este faptul că dacă nu se iau măsuri, situația se va înrăutăți. Trebuie să recunoaștem că în joc se află credibilitatea polițistului și autoritatea acestuia, în plin proces de disoluție. Aceasta nu poate avea consecință decât asupra siguranței noastre, a tuturor cetățenilor. O poliție a cărei autoritate este pusă în discuție, o poliție umilită de salarii reduse și condiții de muncă improprii nu poate decât să încurajeze infracționalitatea. În acest sens, atât Executivul, prin măsurile administrative și organizatorice, cât și Legislativul, prin activitatea de legiferare, au datoria de a veni cu măsuri concrete pentru ca Poliția română să redevină o instituție puternică, cu polițiști respectați în societate.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică: Cum stăm cu atragerea fondurilor europene și ce trebuie să facem;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Cum stăm cu atragerea fondurilor europene și ce trebuie să facem"

În ultimii ani, atragerea fondurilor europene a devenit un stereotip extrem de obositor, perpetuat și de clasa politică, dar și de către mass-media. Indiferent cine s-a aflat la putere, ritmul de absorbție a fondurilor europene nu a crescut considerabil. Ceea ce înseamnă fie că există o problemă structurală la nivelul instituțiilor care trebuie să atragă aceste fonduri, fie că întreaga clasă politică și economia, alături de ea, nu erau pregătite pentru intrarea în Uniunea Europeană. E foarte greu de stabilit un diagnostic real al motivațiilor care ne aduc în acest punct, dar se poate ușor observa că nu utilizăm acești bani europeni și că, implicit, nu reușim să ieșim din criza economică.

Avem o problemă, și asta o recunosc din postura de parlamentar al Puterii, cu modul în care s-a construit bugetul de stat în acești patru ani de când suntem în UE. Niciodată nu am alocat bani special pentru cofinanțarea proiectelor europene. Or, eu cred că acesta trebuie să fie primul pas pentru care să folosim bugetul pe anul 2011. Să ne luăm cu toții responsabilitatea de a redirecționa banii către cofinanțarea acestor proiecte.

E adevărat și că multe dintre fondurile structurale sunt direcționate către administrațiile locale. Birocrația este destul de mare, iar ritmul de executare al lucrărilor este lent. Așa se face că, deși există bani alocați pentru diverse proiecte, aceștia nu pot fi plătiți pentru că proiectele efectiv nu au ajuns în stadiul de plată. Există semne evidente ale acestui blocaj dacă privim la ceea ce se întâmplă pe Măsura 3.2.2, cât și în cadrul Programului Operațional Regional.

La nivel intuitiv, e greu de crezut că toate administrațiile locale din țară au specialiști pentru implementarea respectivelor proiecte. Ministrul dezvoltării regionale și turismului a alocat peste 2,5 miliarde de euro către aceste proiecte europene, dar plățile efective sunt foarte puține, în comparație. Ceea ce înseamnă că problema, încă o dată o spun, se află și la nivel local.

Ce ne doare pe noi este faptul că nu există proiecte majore pe zona de infrastructură. La Ministerul Transporturilor, rata de absorbție este foarte mică, iar acest lucru este cauzat de procedurile preliminare începerii proiectului. Pe scurt, până să ne apucăm să construim o autostradă, trebuie să facem exproprieri la care avem nevoie de bani proprii. Nu știu cum se face că, în România, exproprierile costă cam tot atât cât autostrada. Perspectivele absorbției de fonduri comunitare pe această zonă rămân, din punctul meu de vedere, la un nivel jos. Nu vreau să fiu pesimist. De aceea, îi urez mult noroc doamnei Anca Boagiu și o felicit privind decizia înlocuirii directoarei CNADNR.

Avem și un minister care a reușit o rată de absorbție foarte bună. Mă refer aici la Ministerul Muncii. Există explicația, pe de o parte, a eficienței AMPOSDRU, pe de altă parte, a felului mult mai facil în care se implementează proiectele în această zonă. Din păcate, însă, efectele atragerii acestor bani sunt minime pentru economie. Eu nu am văzut să apară mai mulți specialiști sau personal substanțial mai bine calificat, ca urmare a proiectelor pe resurse umane. Sigur, aici trebuie luată în calcul și variabila șomajului.

Am încercat această analiză, ce-i drept, succintă, pentru a scoate în evidență niște lucruri care nu sunt neapărat vizibile în mass-media, dar care grevează asupra dorinței de a beneficia de fondurile comunitare.

Ceea ce trebuie făcut pe mai departe, iar un asemenea pact național trebuie semnat de toate partidele politice, este să construim un buget de stat orientat către cofinanțare. Eventual, multianual, pentru ca primăriile să știe de ce fonduri ar putea să aibă parte pe o perioadă de doi-trei ani. Iar asta este sarcina noastră, a Parlamentului.

Și pentru că tot suntem la capitolul dezbateri privind un nou împrumut de la Fondul Monetar Internațional, eu cred că trebuie să construim o corelare între cele două elemente. Am mai spus-o și acum două săptămâni - dacă tot e nevoie să luăm un împrumut de la FMI, trebuie să-l folosim într-un mod constructiv, iar acesta nu este consumul, ci realizarea unui fond de cofinanțare a proiectelor europene. Fie pentru Guvern, în ansamblu, fie pentru administrațiile locale. Este o idee care trebuie luată în seamă și sper să ajungem la un consens.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Supărarea văcarului pe sat;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Supărarea văcarului pe sat"

Polițiștii au protestat vinerea trecută în Capitală, nemulțumiți de scăderea salariilor și de condițiile de muncă. Protestul a început la ora 11.00 în Piața Victoriei și a continuat printr-un miting neautorizat prin Capitală până la Palatul Cotroceni.

Revolta uniformelor albastre a început din Piața Victoriei, unde câteva mii de polițiști scandau în fața Guvernului împotriva premierului Emil Boc și a ministrului de interne, Vasile Blaga. Polițiști și jandarmi strigau la unison, huiduiau și fluierau. Erau îmbrăcați în uniforme, cu steaguri și pancarte cât mai ingenios confecționate, aveau și două cruci de lemn pe care scria "Demnitatea polițistului". Ajunși la Palatul Cotroceni, polițiștii au ocupat spațiul de la intrarea în clădire. Zeci de jandarmi cu căști și bastoane pregătiți de intervenție îi așteptau în spatele gardurilor de protecție. Polițiștii au început iar să scandeze "Jos Băsescu", "Demisia", "Băsescu la închisoare". Au aruncat cu sticle de plastic, alții mai furioși și-au smuls benzile de prins epoleții și și-au aruncat cascheta.

În ciuda antipatiei pe care o am față de domnul președinte Traian Băsescu, nu pot fi de acord cu un slogan excesiv de violent pe care l-au folosit polițiștii în fața Palatului Cotroceni. Nici pentru noi, civilii, astfel de sloganuri nu își au locul. Din păcate, trebuie să ne punem întrebarea: din pricina cui, din cauza cui în societatea românească se manifestă astfel de anomalii. Nu cumva din cauza domnului președinte Traian Băsescu?

Și care a fost reacția domnului președinte Traian Băsescu? Bineînțeles, una fără precedent, și anume aceea de a renunța la serviciile Poliției Rutiere și, ulterior, ale Jandarmeriei. Gestul președintelui a fost imediat urmat de cel al primului-ministru, care surpriză! a renunțat și el la serviciile celor două structuri.

Reacțiile disproporționate ale președintelui și ale premierului Boc de a renunța la serviciile Poliției Rutiere și ale Jandarmeriei sunt decizii eronate, decizii pripite, care nu fac decât să creeze și mai multă tensiune în societatea românească. Mă întreb dacă se va renunța la serviciile Poliției Rutiere și când vor veni delegații străine, șefi de state, șefi de guverne. E foarte interesant de știut acest lucru. Atitudinea premierului Emil Boc nu o discut, pentru că el nu face decât această eternă imitatio. Dacă președintele Traian Băsescu a renunțat, sigur că trebuia să renunțe și dânsul.

Președintele a reușit imposibilul: să aducă o societate întreagă la nivelul său, mă înjuri - te înjur, mă scuipi - te scuip sau, chiar mai bine, "ba pe a mamei dumneavoastră".

Singura urmă de normalitate pare a fi demisia de onoare a ministrului Blaga, însă pe fondul discuțiilor avute duminică seara în Palatul Victoria, se pare că și această demisie este tot o comandă a "comandantului suprem".

Domnul președinte a renunțat de curând mai întâi la profesori - știm opinia domniei sale față de calitatea profesorilor, știm și opinia față de cei din sănătate, am văzut-o și față de pensionari, și față de cei din Ministerul de Interne și despre salariații bugetari. Practic, pe domnul președinte nu îl mai interesează cetățenii din România (căci, oricum, suntem cetățeni de categoria a doua) pentru că și-a văzut sacii în căruță, a fost ales a doua oară, iar până una, alta, mai mult de două mandate Constituția nu permite. Dacă cumva, cine știe, vremurile erau altele, Traian Băsescu forța poate și o modificare a Constituției pentru cine știe câte mandate. Din păcate, astea sunt rezultatele.

Ceea ce am văzut săptămâna trecută, cu sindicate zi de zi în stradă, cred că este doar începutul manifestărilor care vor urma. Cu cât se apropie iarna, astfel de proteste vor fi cu atât mai multe și mai violente. De aceea, consider că cel mai urgent fapt care trebuie făcut este de a trimite acasă acest incompetent Guvern Boc, pentru că orice zi întârziată cu acest guvern în fruntea României nu face decât să adâncească criza economică.

  Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică: Premierul nostru și premierul lor;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"Premierul nostru și premierul lor"

Primul-ministru al României (cel din scriptele oficiale), domnul Emil Boc, a fost săptămâna trecută în SUA, unde a participat la dezbaterile celei de a 65-a reuniuni a Adunării Generale a ONU. Un extraordinar prilej de a avea contacte cu omologi din state care ar putea sprijini România. Un bun prilej pentru domnul Emil Boc de a infirma, în ceea ce-l privește, "legenda" care spune că este unicul premier din istoria României care este ignorat de șefii de guvern din statele civilizate.

Din păcate, "legenda" nu a fost infirmată. Singura știre importantă venită de peste Ocean a fost cea referitoare la atenția organizatorilor care i-au pus premierului nostru un piedestal pentru a putea ajunge la microfon. Și tot din SUA au mai venit două știri referitoare la mesajele pe care premierul nostru le-a transmis liderilor de sindicat, mesaje din care reieșea că este nevoie de "raționalitate" și nu de politici populiste, insistând în continuare că măsurile de austeritate impuse de Guvern sunt necesare.

Am crezut, în prima fază, că presa "mogulizată" ignoră acțiunile de importanță majoră ale premierului nostru în Lumea Nouă. Drept urmare, am urmărit cu interes site-ul Guvernului și m-am lămurit. Mult hulita - de către guvernanți - noastră presă nu l-a sabotat pe domnul Emil Boc. Pur și simplu nu prea a avut ce scrie. Singura "bilaterală" a premierului nostru s-a consumat în compania primului-ministru al Autorității Naționale Palestiniene! Am mai aflat că premierul nostru s-a mai întâlnit cu guvernatorul statului New York, David A. Paterson, (dar acesta s-a întâlnit cu majoritatea premierilor prezenți la eveniment), cu președintele Adunării Generale a ONU, Joseph Deiss (prilej cu care a exprimat sprijinul deplin al României pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului) și a mai avut o întrevedere cu Emisarul Special al SUA pentru Eurasia și problematica securității energetice, Richard Morningstar căruia i-a reafirmat sprijinul României pentru dezvoltarea Coridorului energetic sudic (Southern Energy Corridor) care va conecta piața europeană la rezervele din regiunea Mării Caspice și Orientului Mijlociu.

Ce am aflat însă, întâmplător, dintr-o altă știre de presă (la Radio France International) este că un alt premier, cel al Greciei, Iorgos Papandreou - care probabil nu a avut misiunea să dea asigurări că țara sa sprijină nu știu ce proiecte internaționale, care oricum ar fi sprijinite și fără reiterări verbale de complezență - a fructificat întru cu totul alt mod prezența sa la sesiunea Adunării Generale ONU. Papandreou a semnat, joia trecută, la New York, un memorandum de colaborare cu guvernul Qatarului, în valoare de 5 miliarde de euro, memorandum care cuprinde investiții în domeniul energiei și un proiect de anvergură în sectorul turistic. Acesta din urmă prevede amenajarea, în imediata apropiere a Atenei, a unui port maritim pentru ambarcațiunile de lux, construirea unui ansamblu hotelier, a unor centre de conferințe, a unui cazinou plutitor și chiar a unui mic aeroport pentru aeronavele private. Deci, iată, guvernul grec este decis să găsească, cu orice preț, resurse de relansare economică și să resusciteze interesul investitorilor străini.

Ei bine, asta ar fi trebuit să facă premierul nostru. Să caute, să dea din coate, să se întâlnească cu premieri din țări dispuse să investească, pentru a face ceva concret pentru ieșirea României din starea actuală. Deci premierul grec s-a întors la Atena cu "un cec" de 5 miliarde de euro, în timp ce premierul nostru este mândru că a exprimat, în întâlnirea cu președintele Adunării Generale ONU, sprijinul deplin al României pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică: Traian Băsescu trebuie să le mulțumească polițiștilor pentru că l-au scăpat de Blaga;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Traian Băsescu trebuie să le mulțumească polițiștilor pentru că l-au scăpat de Blaga"

Vineri, 24 septembrie 2010, capitala României a fost scena unor evenimente istorice prin ineditul lor. Polițiștii au ieșit în stradă, au încălcat legea, ai cărei slujitori sunt, și au purces la un marș spre Palatul Cotroceni. Toată lumea a punctat ilegalitatea marșului, nimeni nu a încercat să explice de ce polițiștii din Piața Victoriei au decis să meargă la reședința lui Traian Băsescu. Revendicările sindicaliștilor sunt, în general, analizate, rezolvate sau respinse la Palatul Victoria, de premier și miniștrii săi. Din păcate, în ultimul an și jumătate, dar mai ales pe parcursul lui 2010, premierul Emil Boc a renunțat, fără o vorbă, fără o explicație, la mai toate prerogativele sale și a lăsat la latitudinea președintelui-jucător dezamorsarea conflictelor sociale.

Înainte să dea cu basca de pământ (a se citi cascheta din dotare), polițiștii au sperat că, la fel ca în urmă cu un an, la mitingul fermierilor, președintele Traian Băsescu va ieși și va sta de vorbă cu ei. Sperau că acum li se vor rezolva problemele legate de banii de uniformă, de combustibil, că nu le va mai lipsi hârtia de fax sau tonerul pentru copiator. Erau convinși că mașinile din dotarea poliției nu vor mai sta "pe dreapta" și că nu se vor mai deplasa la incidente cu mașinile personale. Polițiștii au așteptat de la președintele-jucător să li redea demnitatea de slujitori ai statului. Porțile Palatului Cotroceni au rămas, de această dată, ferecate. Discuțiile cu un consilier, fie el și personal, al președintelui nu am putut calma nervii, nu au fost un leac eficient pentru disperarea străzii.

Fără îndoială, unii dintre manifestanți au procedat greșit. Marșul spre Cotroceni a fost ilegal, lozincile scandate l-au jignit pe chiriașul vremelnic de la palat. Atâta tot că vocea străzii a avut în șeful statului, timp de șase ani, un bun exemplu în sfidarea legilor și regulilor. Traian Băsescu aplică și respectă legile și regulile care îi plac, care-l avantajează. Acum a renunțat la serviciile poliției rutiere, încălcând încă o regulă. Desigur, va fi o încântare pentru domnia-sa să stea la semafor sau blocat în trafic alături de oamenii obișnuiți, fără deschizător de drum. Va avea, astfel, ocazia să-și îmbunătățească limbajul cu cele mai noi expresii de "apreciere" a aglomerației, gropilor, a nivelului de trai din România anului 2010. Și de aceleași bucurii va avea parte și domnul prim-ministru, care nu putea proceda altfel decât stăpânul de la Cotroceni!

Lezat în mândria de președinte și în cea de român, Traian Băsescu ar trebui să le mulțumească, totuși, manifestanților de vineri. Datorită lor a scăpat de ultimul ministru considerat a face parte din "aripa greilor" pedeliști, domnul Vasile Blaga. Cel care a considerat nimerit să demisioneze și să spele astfel onoarea șifonată a șefului statului. Din păcate, demisia acestuia și înlocuirea sa cu un ministru agreat de doamna Elena Udrea nu va rezolva niciuna din problemele polițiștilor, profesorilor, medicilor, funcționarilor publici, a românilor, în general. Pentru asta e nevoie de o altă demisie, cea a primului-ministru. Și, de ce nu, a președintelui Traian Băsescu!

  Ioan Oltean - declarație politică Încrederea - principiul bunei guvernări;

Domnul Ioan Oltean:

"Încrederea - principiul bunei guvernări "

Astăzi, țara noastră se confruntă cu o criză economico-financiară, o perioadă în care observăm că în majoritatea țărilor democratice europene slab dezvoltate sau care înregistrează un deficit bugetar mare, au loc manifestații "populare", cetățeni care ies în stradă și critică guvernele democratice care îi conduc.

Am constatat că odată cu criza economică, o altă problemă care ia naștere este problema democrației liberale; se vorbește tot mai des despre scăderea gradului de încredere a cetățenilor în buna guvernare a societății românești, în regimul democratic. Totodată, chiar și oficiali ai Uniunii Europene menționează despre riscul scăderii încrederii cetățenilor în guvernele democratice care îi conduc și chiar despre o criză a democrației liberale.

Putem discuta despre un recul al democratizării, despre o "criză a democrației liberale"?

În fapt, creșterea încrederii în instituțiile democrației s-ar datora consolidării democratice a respectivelor instituții, ceea ce înseamnă că ele își îndeplineau funcțiile pentru care fuseseră create. Pot fi acțiunile, declarațiile unor politicieni în măsură să determine o scădere a încrederii cetățenilor în principiile, valorile, instituțiile democratice?

Probabil "criza democrației" românești nu se manifestă cu intensitate, având în vedere faptul că vorbim de o democrație de "tranziție". În fapt, românii niciodată nu au avut o mare încredere în instituțiile democratice. Unul dintre motive ar putea fi că acestea nu au avut timp să se consolideze. În plus, cetățenii, după căderea regimului comunist, au început să aibă așteptări enorme de la "noul regim politic" și au crezut că noul regim va asigura dezvoltare economică și va controla sărăcia. Cetățenii au început să-și dorească rezultate concrete într-un timp cât mai scurt. Probabil că și libera circulație a oamenilor, a informațiilor au determinat o creștere a aspirațiilor indivizilor.

Totodată, această criză a democrației poate fi privită și ca o criză a umanității. Așa cum menționa și Erich Fromm, tehnologizarea, robotizarea, chiar globalizarea determină o "ruptură" a legăturilor interumane sub constrângerea vitezei. Dar, care este rolul cetățeanului pentru buna funcționare a unei societăți democratice? Consider că individul are un rol important în democrația liberală românească. În primul rând, trebuie să conștientizeze beneficiile pe care acest regim i le aduce. Acum, individul are șansa să reușească pe baza propriilor merite, virtuți, dar pentru aceasta trebuie să lupte, să demonstreze că poate fi bun pentru un job, o funcție, un rol. Dar, acest lucru nu trebuie să ne izoleze, să nu mai avem încredere unii în ceilalți. Trebuie să fim conștienți că nu există regim, sistem perfect. Într-adevăr, capitalismul nu ne asigură fericirea sau liniștea. Dar putem reuși dacă avem încredere și dacă ne dăm silința să descoperim valorile, drepturile pe care le avem (pentru că de multe ori nu le cunoaștem), dacă suntem conștienți că în economia de piață, cei mai buni contează. Aceasta este o problemă atât a sistemului, cât și a fiecăruia dintre noi. Avem nevoie de oameni de caracter, oameni cu un grad de moralitate ridicat; este adevărat că mașinile, tehnologiile au crescut productivitatea muncii, dar este nevoie de acumulare de capital, de antreprenori care să știe să investească inteligent capitalul uman și material.

Dar, este foarte importantă și relația individului cu actorul politic. Încrederea scade în instituțiile democratice conduse și reprezentate de oameni politici, de noi, dacă nu ne respectăm promisiunile, dacă începem să semănăm unii cu alții, dar și când există doar o continuă luptă pentru putere. Acest lucru poate determina alterarea reprezentativității, esențială într-o democrație, prin scăderea participării la alegeri a cetățenilor și prin scăderea încrederii în noi, politicienii care ar trebui să-i reprezinte, precum și în actul de a vota în sine. Astfel, vom putea avea surpriza ca personaje din basme să ne reprezinte în Parlament. În acest proces de alienare, este posibil să primeze doar charisma și întâmplarea, mai mult decât soluțiile de fond!

Așadar, încrederea este esențială pentru trăinicia regimului democratic. Dar, totodată, avem nevoie de oameni eficienți, de profesioniști, de oameni de caracter care să acționeze în comun pentru o reformă "sănătoasă" a statului, și nu de oameni care să "cerșească" bani pentru realizarea interesului general.

  Ioan Oltean - declarație politică Dimensiuni și implicații ale crizei economico-financiare în Uniunea Europeană și în țara noastră;

Domnul Ioan Oltean:

"Dimensiuni și implicații ale crizei economico- financiare în Uniunea Europeană și în țara noastră"

Prin declarația mea politică de astăzi doresc să pun în lumină mecanismele interne ale sistemului financiar-bancar care au stat la baza declanșării crizei financiare, iar, în final, voi încerca o concluzie în sensul potențialelor căi de atenuare a efectelor acesteia.

Stimați colegi, observăm că în ultima perioadă, în plan intern, s-a deschis un larg câmp de discuție problemelor cu privire la rolul sistemului financiar în funcționarea economiei, iar în particular, la rolul pe care trebuie să-l joace autoritățile de reglementare și la cerința ca acestea să se transforme considerabil.

La nivelul instituțiilor Uniunii Europene se desfășoară ample discuții privind măsurile de combatere a crizei, iar primele dintre acestea se referă la cadrul legal, la introducerea unui set comun de reglementări, dar și la o supraveghere unitară a grupurilor financiare. Se știe că planul Uniunii Europene de întărire a controlului piețelor financiare prevede înființarea unor autorități europene de supraveghere, care să se asigure că statele membre adoptă reglementările comunitare, precum și a unui "Consiliu European de Risc Sistemic", cu rolul de a monitoriza riscurile privind stabilitatea economică. Acest consiliu este format din guvernatorii băncilor centrale și din șefii autorităților naționale de reglementare și el trebuie să monitorizeze orice riscuri ce ar putea apărea pe piață și să acționeze înainte ca acestea să ia proporții.

Este, după cum se poate observa, o oportunitate pentru Uniunea Europeană de a-și utiliza arhitectura sa particulară pentru a da un răspuns pe termen lung, într-un cadru european și internațional, pentru a stabiliza sistemul financiar și pentru a susține propria dezvoltare economică. De asemenea, criza financiară a pus în lumină rolul important pe care îl deține Banca Centrală Europeană în stabilitatea financiară a Uniunii Europene, cât și cel al băncilor centrale naționale pentru statele membre, implicit pentru România. Concluzia a fost oarecum firească și a venit de la sine: acest rol trebuie întărit.

Unul din aspectele principale ale cadrului de reglementare este acela că efectele creșterii sunt amplificate precum cele ale crizei. Pe măsură ce situația se îmbunătățește, evaluarea riscului este foarte optimistă, bilanțurile contabile sunt foarte ridicate și aceasta incită actorii financiari să riște. Când situația se răstoarnă, efectul este acela că investitorii ajung să rămână descoperiți financiar. Cu toate că ideea este simplă, ea este dificil de realizat: trebuie să se păstreze banii din perioadele bune pentru a fi utilizați în perioadele critice. Nu este un secret că acest principiu a fost urmat de băncile spaniole, de exemplu, înaintea crizei. Ca urmare, deși criza spaniolă este una din cele mai dure din Europa, nicio bancă nu a dat faliment, în condițiile în care criza bancară a continuat.

În această nouă perspectivă, actorii financiari ar fi obligați să renunțe la anumite câștiguri prezente pentru situații neprevăzute. Acest lucru, după cum știm, este foarte greu de pus în practică. Pentru a se putea impune acest principiu, autoritățile de reglementare trebuie să dispună de o legitimitate politică foarte solidă și de puteri extinse. Dar se știe, cea mai bună legitimitate provenită din cadrul național este cea emanată din câmpul de acțiune european, adică internațional. Uniunea Europeană este cea care permite articularea competențelor naționale cu o coordonare transnațională, prin crearea unui cadru general de utilizare a acestui principiu.

Atâta vreme cât lichiditățile bancare aparțin și sunt necesare tuturor, ele ar trebui să fie un bun public. Această lichiditate ar fi garantată de către autorități prin schimburi de active. În acest scop, băncile centrale ar trebui să solicite informații fiabile, reale privind produsele financiare pe care le cumpără, iar pentru Uniunea Europeană ar fi preferabil să dispună de propriile agenții de notare, independente față de puterile publice și față de actorii financiari.

Uniunea Europeană are posibilitatea de a da dispoziții autorităților naționale și de a asigura o coordonare supranațională. Așa cum spuneam, articularea unei expertize naționale într-un cadru european ar permite garantarea eficientă a unei lichidități minimale în rândul investitorilor europeni. Aceasta ar permite, de asemenea, Uniunii Europene să prelungească și să consolideze această responsabilitate la nivel internațional.

Dar această extindere a rolului autorităților publice, precum și apropierea dintre băncile centrale și autoritățile de reglementare, pun o problemă gravă și actuală: a responsabilității acestora față de cetățeni. Fără a renunța la independența băncilor centrale, care este cel mai bun mijloc de a controla inflația și de a garanta stabilitatea sistemului financiar, ar fi de dorit, pentru o mai bună responsabilizare, să se întărească legăturile, de exemplu, cu Parlamentul European. Acest efort de transparență ar da autorităților de reglementare o legitimitate suficientă pentru asumarea unui orizont extins asupra funcțiilor sale.

Criza economică nu este o simplă criză financiară, ea este, de asemenea, și consecința politicilor monetare prea laxe care au condus la intensificarea utilizării creditului. Acest prea plin de lichidități este, fără îndoială, una din cauzele instabilității sistemului financiar. Dar se pare că lungii ani de abundență a creditelor se apropie de final și, deci, trebuie să se regândească fundamental funcționarea sistemului financiar. Acest lucru arată că nu întotdeauna resursele s-au alocat în mod corespunzător și va trebui să fie restructurate pentru a răspunde mai bine transformărilor economiei reale și exigențelor cetățenilor. Un lucru este clar: nu va mai fi posibilă creștere economică din perspectiva unei abundențe fără sfârșit a creditelor.

Provocarea cea mare va fi să se mențină totuși dinamismul sistemului economic, oferindu-i-se în același timp un cadru mai bun de manifestare. O primă etapă ar putea fi simplificarea organizării piețelor, pentru a le face mai ușor de controlat. Dar fuziunile și falimentele au accelerat aceste schimbări.

De aceea cred că este momentul pentru o mai bună definire și separare a diferitelor piețe și active bancare, pentru a le insera în funcționarea economică a societății. Criza financiară a deschis un larg câmp problemelor cu privire la rolul sistemului financiar în funcționarea economiei. În ceea ce ne privește, crește, în particular, rolul pe care trebuie să-l joace autoritățile de reglementare naționale, dar și cerința acestora de a se transforma considerabil.

Este, deci, o oportunitate pentru țara noastră de a-și utiliza construcția sa specifică pentru a da un răspuns pe termen lung provocărilor economice și financiare, într-un cadru european și internațional, pentru a stabiliza sistemul financiar și pentru a susține dezvoltarea sa economică.

  Ioan Oltean - declarație politică Noua economie românească, schimbări și perspective;

Domnul Ioan Oltean:

"Noua economie românească, schimbări și perspective"

Se spune adesea că societatea spre care ne îndreptăm cu pași repezi este "societatea informațională". Sintagma prin care este desemnată noua societate relevă în mod deosebit mijloacele pe care aceasta se va baza, dar și progresul lor, ceea ce, la prima vedere, lasă impresia unei denumiri tehniciste, unilaterale. Acestei societăți în formare încă îi va fi proprie o activitate economică sau, mai direct spus, o economie mult schimbată față de cea de odinioară, chiar și față de cea actuală. Aceasta redă într-un mod clar mesajul modificărilor profunde care vor avea loc.

Fiecare societate a avut, desigur, economia sa. Aceasta era, de fapt, o nouă economie în raport cu cea aparținând vechii societăți. Progresele din știința și din practica economică au fost generatoare de schimbări atât de ample, încât de la un anumit moment încolo, s-a vorbit de o nouă economie, dar, în realitate, aceasta înseamnă o nouă etapă, o altă explicație dată de știința economică, și de teorie pentru economia faptică.

Pentru demersul pe care îl am în vedere în declarația de astăzi, sintagma "noua economie" trebuie considerată a fi, de fapt, temporară, până când se va ajunge la una adecvată pe baza succeselor din cercetarea și practica economică.

Noua economie, în mod inevitabil, trebuie să pornească de la principiile care s-au conturat în numeroase studii realizate în grupuri extinse sau individual, din proprie inițiativă sau din rațiuni practice ale organismelor internaționale, ce reflectă deopotrivă situația, existența și cerințele, aspirațiile imediate, dar și cele pe termen lung, din care niciodată nu a lipsit aspectul contracarării efectelor negative acumulate în procesul existenței de până acum. Finalitatea acestei economii trebuie să rămână omul, precum și satisfacerea trebuințelor sale.

Veți spune că și până acum s-a pornit de la om, dar, până acum, creșterea demografică a creat grave probleme ce relevă insuficiența resurselor pentru susținerea unui asemenea comportament. Se cere creștere economică, deci dezvoltare tot mai mare, pentru că se mărește populația și, totodată, fiecare vrea să trăiască mai bine. Pentru creșterea economică s-a apelat la noi și noi resurse, diminuându-le amenințător pe cele neregenerabile. Problema resurse-nevoi, proprie de altfel oricărei economii, este acum mai tensionată decât oricând și nu mai poate fi rezolvată recurgând la modelele existente, pentru că n-a dat rezultate. Apare deci necesitatea schimbării modelului. Și iată că în centrul atenției trebuie să se afle omul, dar nu omul-număr, cantitate, ci omul-valoare. Din această situație nu există ieșire decât dacă ne vom educa să facem față mai bine cu ceea ce avem, dar valorificând mai bine resursele existente. Această tensiune acumulată în raportul resurse-nevoi are reverberații naționale, dar și globale: se contestă, dar se și susține dreptul permanent al popoarelor asupra resurselor naturale.

În interiorul țărilor, această tensiune privește în mod deosebit proprietatea asupra pământului, care generează un număr enorm de conflicte.Societatea în care trăim a agravat din nefericire tensiunea resurse-nevoi. Noua economie nu mai poate fi o economie de piață în sensul actual. În ciuda progreselor făcute, aceasta din urmă se pare că a ajuns în impas.

Soluția spre care alunecă acum economia este afirmarea tot mai puternică a statului. De aceea, economia trebuie reconstruită pe baze noi în care interesul public trebuie corelat cu cel individual la noile dimensiuni. În acest context, politica publică va ocupa un loc central, întrucât societatea românească nu mai poate progresa menținând sau amplificând polarizarea veniturilor în tendințele sale actuale.

Fără a abandona interesul individual, noua economie va deplasa centrul de greutate pe interesul public în cadrul ce se conturează prin promovarea politicii publice. Trebuie ținut cont și de faptul că și pentru cei care își realizează foarte bine interesele individuale, exclusiv prin jocul pieței, progresul calității vieții lor are o dependență crescândă de bunurile publice, pentru simplul fapt că un segment mare din trebuințele lor nu poate fi acoperit decât prin ceea ce este de natură publică. Rolul determinant revine, desigur, politicii economice, care fixează și stabilizează opțiunile generale în domeniu prin testarea acestora în cadrul electoral. Asemenea opțiuni vor trebui fundamentate absolut științific, și nu electoral-demagogic.

Stimați colegi, oamenii politici nu mai pot și nu mai trebuie să fie considerați a fi "pricepuți în toate domeniile". Rolul lor va trebui să se limiteze la polarizarea celor mai multe opțiuni sau a celor majoritare în orientarea economiei și apoi, prin funcțiile pe care le vor ocupa în structura politică, să "vegheze" dacă ceea ce se realizează corespunde sau contrazice opțiunile electorale. Îndrăznesc să afirm că fără profesionalism nu se mai poate. Societatea cunoașterii impune profesionalismul în economie și tehnocrația ca ferment al noii economii. Noua economie va consacra definitiv specialiștii, dar aceasta trebuie să dispună de o reală pregătire, ceea ce induce ideea asigurării unei priorități în dezvoltarea învățământului și cercetării științifice. Pentru a desfășura o activitate economică într-un anumit fel, trebuie să existe cunoștințele necesare în acest sens, iar pentru a le asigura, cunoașterea trebuie să fi avut loc înaintea acțiunii economice. În consecință, neapărat trebuie acordată prioritate proceselor generatoare de cunoștințe noi și cercetării tehnico-științifice. Rezultanta generală a învățării trebuie să fie creșterea evidentă a eficienței și a celei economice, în special.

În concluzie, promovarea și stimularea dezvoltării noii economii în România înseamnă acum, stimați colegi, o apropiere de standardele economiilor dezvoltate ale Europei și ale structurilor euro-atlantice, atât prin caracteristici generale, cât și prin tendințele manifestate pe termen lung.

  Ioan Țintean - declarație politică: Armata - bătaie de joc sau instituție de onoare?;

Domnul Ioan Țintean:

"Armata - bătaie de joc sau instituție de onoare?"

În aceste vremuri grele și tulburi provocate de criza globală, precum și de frământările politice din țară, determinate de campanii de populism grosolan și iresponsabil, practicate în campaniile electorale, Armata, ca entitate și instituție a fost umilită, stropită, pe nedrept, cu noroi, și deși este pe locul trei ca încredere în ultimii ani în sondaje sociologice, a ajuns astăzi să fie arătată cu degetul pentru motive false, injuste și neadevărate.

Aceste atitudini nocive au fost cultivate în ultimii doi ani de către unii lideri politici aflați în jurul președinției, șefului guvernului care au manipulat vizibil opinia publică în sensul arătat mai sus. Drept urmare, reprezentanții acestei categorii au hotărât să facă cunoscută adevărata situație cu privire la armată, să treacă la apărarea drepturilor care au fost câștigate cu mari sacrificii și eforturi de-a lungul vieții fiecăruia, invocând cel puțin următoarele argumente:

  • militarii activi nu pot face parte din partide politice;
  • sunt la dispoziția armatei 24 de ore din 24;
  • nu au voie să părăsească domiciliul mai mult de două ore fără să anunțe unitatea;
  • schimbă garnizoana de cel puțin nouă-zece ori în carieră cu impact negativ asupra vieții de familie;
  • nu pot fi aleși în organele administrative locale, nici în Parlament etc.

Campania de denigrare a armatei și a slujitorilor ei de ieri și de azi este profund nedreaptă și nu are decât un singur scop: acela de a imputa drepturile personalului ei, drepturi obținute după o viață demnă și onestă, îndeplinindu-și în mod exemplar responsabilitățile cu prețul unor foarte mari frustrări, renunțări și vicisitudini în plan personal. Se știe bine că instituția militară este prima instituție a statului român care a făcut cu adevărat o reformă reală, aliniindu-se cu disciplină și seriozitate la prevederile Tratatului de la Viena cu privire la reducerea armamentelor și efectivelor (din 1996 până în 2006, s-au redus efectivele cu peste 360.000 de posturi).

Domnule prim-ministru, sunt mult mai multe considerente pentru care armata română ar trebui onorată și luată în considerare, aici nefiind vorba de apărarea unor oameni, ci a unor instituții ale statului român. Dacă în noua Europă aceste instituții nu mai reprezintă nimic, atunci vă cerem să vă asumați răspunderea și să o afirmați deschis! Credem cu tărie ca actuala guvernare, inclusiv președinția României, se află într-o mare eroare de apreciere asupra modului cum trebuie soluționate problemele grave cu care se confruntă armata! Solicităm ca, dincolo de orice poziții de partid, să faceți o evaluare corectă și să exprimați public opinia în legătură cu soarta acestor instituții. Noi sperăm, sperăm, sperăm...

  Ion Dumitru - despre Drumurile iresponsabilității;

Domnul Ion Dumitru:

"Drumurile iresponsabilității"

În ceea ce privește realitățile țării, m-am exprimat în repetate rânduri în declarațiile politice și am avansat numeroase soluții ale căror recepție corectă ar fi putut contribui, dacă nu la rezolvarea situațiilor grele de criză ale României, măcar la ameliorarea consecințelor nedorite ale unor decizii subiective, conjuncturale sau izvorâte din nepricepere sau necunoaștere. Realitățile de astăzi ale României nu sunt deloc de natură să încurajeze o atitudine cât de cât optimistă. Înțelepciunea și voința constructivă a actualei coaliții guvernamentale lasă de dorit.

Este un semn că în ceea ce privește criza, ea este mult mai adâncă decât se încearcă a fi prezentată, că s-a ajuns în relațiile dintre membrii organismelor puterii din diferite zone la situații de nedorit, puternic tensionate și grav neproductive.

Toate acestea au făcut ca, în rândul diferitelor categorii de cetățeni, să se instaureze o stare de lehamite și de neîncredere.

Nu este greu de constatat că, după ignorarea sau denaturarea realităților, în discursul politic al președintelui sau al primului-ministru, în ultima vreme, domniile lor au început să recunoască (deși mult prea târziu) ceea ce orice cetățean de bună-credință știa de mult, și anume "în această perioadă, țara noastră traversează o perioadă gravă de criză, o perioadă extrem de gravă de criză economică". Ba mai mult, a fost identificat și țapul ispășitor: datorită unei situații dificile pe piața de capital mondială și situației dificile a țărilor din UE. Care a fost reacția guvernanților? "Va fi nevoie de o gestionare foarte corectă a acestei crize, prin măsuri și reforme."

Ce s-a întâmplat de la aceste declarații și până acum?

Nu s-au definit măsurile reale de stopare a declinului economic, social și politic. Nu trebuie uitat și faptul că remanieri guvernamentale, restructurări de instituții s-au tot făcut, dar fără niciun efect și nu s-a stopat evoluția spre dezastru a economiei.

Sunt numeroase argumentele care ne justifică, deci, afirmația că actuala putere nu va rezolva problema reformei reale din România și nu poate pune la dispoziția țării un program de salvare națională. De aceea a devenit imperios necesar ca actuala coaliție să părăsească puterea și să determine crearea unui guvern format din specialiști, până la alegeri, chemați să contribuie la stoparea declinului, la reînceperea creșterii economice.

O asemenea soluție ar fi singura decizie politică a actualei coaliții.

  Ionel Palăr - declarație politică pe tema atitudinii actualei puteri față de protestele polițiștilor;

Domnul Ionel Palăr:

Săptămâna care a trecut a fost una încărcată din punct de vedere al acțiunilor sindicale, totul culminând cu protestul polițiștilor. Mitingul angajaților din cadrul Ministerului Administrației și Internelor arată încă o dată incapacitatea și reaua-voință a actualei guvernări de a găsi soluții la problemele cu care se confruntă România.

Guvernarea Băsescu - Boc - Udrea dovedește că nu știe altceva decât să taie bugete, salarii, pensii și să facă disponibilizări, dar în niciun caz să relanseze economia, astfel încât nicio categorie socială să nu mai aibă de suferit.

În acest moment, nu mai este relevant dacă protestul polițiștilor a fost sau nu întemeiat, relevant și inadmisibil este modul în care actuala putere îi tratează pe aceștia.

Refuzul brutal al dialogului cu protestatarii arată că statul clientelar, instaurat de actualii guvernanți, se află în stare de război cu poporul român, considerându-i drept dușmani pe românii nemulțumiți.

Atitudinea actualei puteri arată clar că aceasta nu e interesată în găsirea unei soluții pentru ieșirea din criză. Singura cale prin care România poate să iasă din criza economică și socială o reprezintă plecarea acestui guvern și înlocuirea lui cu un guvern capabil să repornească motoarele economiei, iar demisia ministrului Blaga nu rezolvă sub nicio formă problema.

În calitate de deputat al Partidului Național Liberal atrag atenția asupra faptului că decizia președintelui și premierului de a renunța la serviciile MAI este una ilegală.

Solicit așadar renunțarea la anatemizarea unei întregi instituții și consider că respectarea legii trebuie să fie obiectivul primordial al celor care vremelnic conduc această țară.

  Ionuț-Marian Stroe - declarație politică: Cea de-a doua sesiune a bacalaureatului, un dezastru în Dolj;

Domnul Ionuț-Marian Stroe:

"Cea de-a doua sesiune a bacalaureatului, un dezastru în Dolj!"

Cea de a doua sesiune de bacalaureat din acest an s-a finalizat cu rezultate mai slabe decât în vară. În județul Dolj, bilanțul este următorul: din 2.560 de înscriși, 229 au fost absenți, 3 candidați au fost eliminați, 1.622 de elevi au fost declarați "respinși", procentul de promovabilitate fiind de 29, 68%; 1.273 de absolvenți de clasa a XII-a, reprezentând 78,48% din numărul prezenților, au note sub 5; 349 de elevi au medii între 5 și 5,99, minimum necesar pentru promovare fiind 6.

Din 686 de elevi reușiți, 571 au medii între 6 - 6,99; 106 candidați între 7 și 7,99 și 9 între 8 și 8,99. Nu a existat nicio notă de 9 sau 10.

În acest an, s-au înregistrat cele mai mici procente de promovabilitate la bacalaureat, în comparație cu alte sesiuni. În 2009, examenul din iulie a fost promovat în proporție de 77,39% cu 10% mai mult decât în acest an, iar în toamnă procentul a crescut, fiind de 89,60%. Și în 2008 rezultatele au fost mai bune. În vară au fost "reușiți" 70,91% dintre candidați, iar în septembrie 54,9%.

La a doua sesiune de bacalaureat participă în general elevi care au picat una sau mai multe probe în sesiunea din vară. Metodologia de organizare a examenului menține intervalul de o lună jumătate între cele două sesiuni de examen. Fiind un examen de final al unui ciclul de studii, acest interval dintre cele două sesiuni este insuficient pentru o pregătire temeinică.

O altă cauză a procentului mic de promovabilitate este eliminarea notelor de la probele orale și înlocuirea lor cu certificatele de competență, acestea nemaicontribuind la media finală. Această schimbare a intervenit însă brusc la începutul anului școlar trecut, nu la începutul ciclului de studii, cum ar părea normal. Elevul să știe cum se va finaliza ciclul de studii pe care îl începe, nu în fiecare an să afle de schimbări, nu toate în interesul lui.

Examenul de bacalaureat pare a fi diferit de ceea ce se dorește a fi: un examen de maturitate. La finalul ciclului liceal, absolventul nu este motivat, nu dobândește maturitatea necesară evoluției lui intelectuale pe întreg parcursul vieții (Long Life Learning). El gândește adesea pe termen scurt: de ce încă un examen dacă nu are oricum nicio șansă în plus la integrarea pe piața muncii. Aceasta este slab motivantă pentru absolventul de liceu, nu le oferă acel entuziasm și implicare în propria educație. Adesea consideră că nu au de ce să învețe, de ce să piardă timpul la școală dacă nu îi aduce niciun beneficiu, mai bine muncesc, adesea la negru, pentru a-și ajuta financiar familia.

O altă cauză este infrastructura școlară care nu permite elevului din mediul rural accesul la educație în liceu. Lipsa unui sistem de burse de stat sau private care să asigure cheltuielile cu masa și cazarea elevilor duc la scăderea frecvenței elevilor la cursuri. Ei sunt totuși menținuți în sistem datorită sistemului de finanțare "per elev" nu cum ar fi normal "per curriculum". Fără o finanțare corespunzătoare nu există educație de calitate. O școală pentru a-și acoperi cheltuielile de funcționare trebuie să aibă un număr cât mai mare de elevi. Pentru mediul rural și nu numai, va implica mediocritatea, elevii vor fi promovați pentru supraviețuirea școlii. Restructurarea rețelei școlare ar trebui însoțită de extinderea transportului școlar și la nivelul ciclului superior al liceului, sub forma unor burse de studiu condiționate de performanța școlară. Finanțarea de la bugetele locale în mediul rural determină o școală slab dezvoltată într-o comună săracă, ceea ce face imposibilă dezvoltarea la nivel local.

Crearea de campusuri școlare care asigură ofertă educațională atractivă, cazare, cantină sau sistem de transport suportate parțial de comunitatea locală din care provin elevii ar crește calitatea educației. Creându-se comunități de elevi mai mari și cadrele didactice ar fi motivate să se stabilizeze pe aceste posturi mai stabile, motivarea lor ar fi mai mare.

Motivarea cadrelor didactice, mai corect spus, demotivarea care se aplică în ultimii doi ani este o cauză. Adesea se spune că un cadru didactic muncește 18-24 ore pe săptămână - total greșit. Norma de predare este de 18-24 ore, norma de muncă este ca a oricărui angajat de 40 ore alocate pregătirii materialelor necesare pentru desfășurarea orelor de curs: planșe, proiecte, programe, lucrări, dar și propriei perfecționări pentru a fi la curent cu cele mai moderne metode de predare, cele mai noi informații științifice.

Acest sistem a primit încă o palmă prin legea salarizării unitare și tăierile de salarii cu 25% din vară. Profesorii, cu salarii și așa mici, au veniturile diminuate cu 25%, debutanții la catedră ajungând să încaseze doar 645 de lei pe lună, din care vor avea de suportat și cheltuielile de navetă ce ajung și la 300 de lei. Cum poți cere atunci performanță în aceste condiții?

  Florin Iordache - declarație politică: Emil Boc - demisia de onoare;

Domnul Florin Iordache:

"Emil Boc - demisia de onoare"

În urma protestelor polițiștilor, cât și a mitingului spontan desfășurat în fața Palatului Cotroceni, președintele Traian Băsescu a renunțat la serviciile Poliției Române, cât și ale Jandarmeriei. Emil Boc, la revenirea în România de la New York, a făcut același lucru. În aceste condiții, pentru a apăra și pentru a nu culpabiliza întregul efectiv al Ministerului de Interne, Vasile Blaga și-a dat demisia de onoare.

Eu cred că exemplul domnului Blaga trebuie urmat acum de Emil Boc, pentru că nemulțumirea oamenilor, fie că sunt pensionari, sindicaliști, studenți, reprezentanți ai mediului de afaceri sunt reale.

Emil Boc a prezentat în Parlament o radiografie a economiei României, a prezentat și soluții, dar, din păcate, nivelul de trai a scăzut, oamenii nu mai au speranțe pentru ziua de mâine.

Guvernul se pregătește intens pentru 2011 pentru un nou împrumut de la FMI, împrumut care va trebui plătit de cei care vin la guvernare în viitor.

Fără niciun orizont, cu românii în stradă, Emil Boc are o singură soluție: demisia de onoare.

  Manuela Mitrea - intervenție dedicată Zilei Mondiale a Inimii;

Doamna Manuela Mitrea:

"Ziua Mondială a Inimii"

Ziua Mondială a Inimii se sărbătorește pe 30 septembrie în toată lumea, în această lună fiind organizate evenimente cu scopul de a conștientiza importanța unei inimii sănătoase, pericolele pe care le presupune un stil de viață greșit și de a-i convinge pe oameni să ia măsuri pentru a se proteja de afecțiunile cardiovasculare.

Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces în lume, anual luând viața a 17,5 milioane de oameni. Mai mult de 80% din decesele cauzate de bolile cardiovasculare sunt în țările cu venituri mici și mijlocii, aproape în mod egal între bărbați și femei.

Conform studiilor efectuate de Societatea Română de Cardiologie, românii sunt printre cei mai predispuși europeni la boli cardiovasculare. Acestea ar putea fi prevenite ușor printr-un stil de viață mai sănătos. Factori precum stresul, alimentația bogată în colesterol și grăsimi, lipsa activității fizice suficiente, consumul excesiv de alcool, tutun, cafea, înaintarea în vârstă - afectează performanța sistemului circulator.

Medicii își propun să desfășoare, de Ziua Mondială a Inimii, activități prin care să informeze și să atragă atenția populației asupra problemelor de sănătate cardiovasculare. Printre acestea sunt incluse examene medicale, organizarea de marșuri publice, alergări și ședințe fitness, discuții publice, spectacole, forumuri științifice, expoziții, concerte, competiții sportive.

Stimați colegi, România trebuie să aibă o strategie pe termen lung pentru prevenția bolilor cardiovasculare, deoarece o inimă sănătoasă înseamnă viață.

  Marian Ghiveciu - declarație politică: Haos în reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Haos în reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale"

Ca o dovadă a incapacității sale, Guvernul a început reorganizarea haotică a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, desființând majoritatea agențiilor din subordine și reducând drastic personalul de specialitate, fără a găsi o altă soluție pentru captarea acestuia.

Partidul Social Democrat a găsit soluția rezolvării locurilor de muncă pentru specialiștii din agricultură disponibilizați, prin inițierea Legii camerelor agricole, dar Guvernul Boc a blocat și această lege la promulgare.

În aceste condiții, domnilor guvernanți, vi se potrivește "sindromul vaporului beat". Nu știți încotro mergeți, pentru că nu bate vânt favorabil și nu știți cine a distrus cârma.

Ați distrus Agenția Națională de Consultanță Agricolă pentru a cărei înființare a fost consumat un buget de aproximativ 3 milioane de euro. Știți că organizarea agenției a fost pregătită de către experții Uniunii Europene după modele consacrate de funcționare din Germania și Anglia, adaptate la condițiile din România?

Mai știți, de asemenea, că pentru pregătirea specialiștilor consultanți din agricultură, Agenția Națională de Consultanță Agricolă a beneficiat de mai multe proiecte și colaborări finanțate de Uniunea Europeană și de alte organisme internaționale?

Vă reamintesc eu: proiectul PHARE finanțat de UE 375.000 euro, Proiectul de înfrățire instituțională 500.000 euro, Programul de colaborare internațională prin care au fost instruiți 1.075 de consultanți, Programul de colaborare franco-român, Proiectul MAKIS "Modernizarea Sistemului de Cunoaștere și Informare în Agricultură" pentru care a fost cheltuit un milion de dolari.

Dar, cred că pentru Guvernul Boc banii pentru programele de instruire a specialiștilor din agricultură reprezintă un mărunțiș de neluat în seamă, ignorând în același timp și specialiștii disponibilizați, aruncându-i la "lada de gunoi a istoriei", neavând nevoie de un sistem de consultanță agricolă într-o țară membră a Uniunii Europene.

Un alt aspect de incompetență în reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale o constituie lipsa de reorganizare a Administrației Naționale de Îmbunătățiri Funciare și a Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare.

Agenția Domeniilor Statului, conform legii, este instituția mandatată să administreze societățile comerciale din portofoliul său, precum și să concesioneze terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului.

Astfel, se impunea preluarea terenurilor agricole din patrimoniul ANIF, întrucât ANIF-RA a fost înființată pentru exploatarea, administrarea, întreținerea și reparația amenajărilor de îmbunătățiri funciare și nu era mandatată prin lege să concesioneze terenurile agricole. Dar Guvernul Boc doarme.

Nici situația critică în care se află SNIF-SA nu a fost rezolvată, guvernanții actuali au început devorarea patrimoniului în valoare de milioane de euro.

Din motivele menționate și programul de apărare împotriva inundațiilor lipsește din strategia Guvernului Boc.

În sfârșit, Guvernul Boc a reușit să falimenteze producătorii agricoli de cereale prin favorizarea samsarilor de cereale. În nesimțirea și incompetența lor nu au prevăzut creșterea prețurilor la cereale la nivel mondial sau au favorizat clientela politică.

Domnule Guvern, ai un prim-ministru "deștept" și nevinovat și niște miniștri așa cum îi știm. Dacă nu puteți face nimic pentru români, lăsați-i în pace. Întoarceți-vă fața și spre țăranul și agricultorul român, despre care nu suflați o vorbă.

În rest, nu vă știm, nu vă cunoaștem, pentru că nu aveți nimic în comun cu populația țării!

Dumneavoastră v-ați ales cu binele, populația cu dezastrul!

  Marin Almăjanu - declarație politică: Neînțeleasa furie prezidențială;

Domnul Marin Almăjanu:

"Neînțeleasa furie prezidențială"

În ultima perioadă, după ce românii au început să-și manifeste cât mai fățiș dezaprobarea față de măsurile de austeritate decise unilateral de către președinte și mai ales față de consecințele devastatoare ale acestora asupra nivelului de trai al tuturor categoriilor sociale, nervii prezidențiali ne-au apărut pe firmamentul public în toată splendoarea lor!

Trecerea comportamentală bruscă a locatarului de la Cotroceni de la bunăvoința mieroasă și preocuparea teatrală față de cetățenii săi la furia oarbă și alergia explozivă față de orice român care-și permite să treacă pe lângă președinte sau să-i vorbească demonstrează încă o dată, dacă mai era necesar, că sacii prezidențiali sunt așezați de multă vreme în căruța ultimului său mandat și, ca urmare, obiectele nefolositoare sunt repede aruncate de către acesta, imediat după utilizarea lor.

Devenit ultrairascibil, președintele își arată din ce în ce mai des furia față de orice categorie socială care își permite luxul să-l contrazică, conteste sau să-și expună public nemulțumirile. Nimeni nu-i mai este pe plac președintelui, în ultimele luni, în afară de pupilii săi docili și veșnic ascultători.

Ultimul protest desfășurat la porțile Palatului Cotroceni a declanșat o nouă criză prezidențială: domnul Băsescu s-a înfuriat pe protestatarii polițiști și jandarmi luând în consecință măsuri imediate, și anume, de a nu mai apela la serviciile Poliției și Jandarmeriei, pretinzând că nu poate să asocieze instituția Președinției cu angajații unei instituții a statului care au încălcat legea: "Cred că cel mai grav lucru din ilegalitățile comise de polițiștii care s-au angajat într-un marș neautorizat este că au subminat autoritatea statului român", a declarat președintele României, duminica trecută, în cadrul unei conferințe de presă.

Manifestările controversate ale domnului Băsescu n-ar mai trebui să ne surprindă în vreun fel, după atâția ani de ciudățenii expuse și comentate îndelung, pro sau contra, de către toată suflarea media, politică sau civică, dar talerul acesta arbitrar cu care domnul președinte cântărește ilegalitățile, este mai mult decât un instrument de piață măsluit.

Am priceput cu toții până la această oră că tot ce se cultivă în grădina pdl-istă, deci băsesciană, este de calitatea a treia, a patra sau rebuturi iremediabile!

Am constatat pe pielea noastră că afirmațiile, promisiunile sau jurămintele prezidențiale nu au nicio legătură cu adevărul, viața și viitorul nostru!

Însă a face dintr-un furt demonstrat al unei legi extrem de importante pentru o întreagă națiune, o virtute extraordinară, apărată cu înverșunare, chiar dacă probele împotriva celei care a prejudiciat poporul sunt incontestabile și, în același timp, a condamna iremediabil, fără judecată, orice îndrăzneală de protest, ne indică foarte clar faptul că președintele Băsescu folosește un mod distorsionat de a evalua faptele, în funcție doar de propriile avantaje.

Unde sunt valorile democrației noastre și ce fel de echilibru ne creează nouă acest președinte destabilizator? Niciun președinte de țară democratică nu ar putea lua apărarea unei frauduloase președinte de Cameră parlamentară și ar arunca întreaga vină pe cei care-i contestă josniciile!

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică intitulată Nimeni nu este mai presus de lege!;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Nimeni nu este mai presus de lege!"

Într-o astfel de vreme în care România este confruntată direct cu recesiunea economică, trebuie să reafirmăm cu deplină autoritate și responsabilitate civică domnia legii și a statului de drept. În logica unei democrații care se consolidează foarte lent, articolul 16, alin. 2) din Constituția României care proclamă faptul că "nimeni nu este mai presus de lege" trebuie să devină temelia societății românești. Soarta acestui articol constituțional a fost de cele mai multe ori legată de festivism, declarații de ocazie sau cinism nejustificat, dar realitatea că legea trebuie respectată de fiecare cetățean al României, trebuie să rămână un principiu definitoriu al statului de drept.

Doamnelor și domnilor deputați, legea trebuie să fie respectată și aplicată fără privilegii și fără discriminări, pentru că doar așa vom putea asigura respectarea drepturilor omului și a demnității umane în România. Ca legiuitori avem deplina responsabilitate să elaborăm legi drepte, menite să conducă la protecția reală a cetățenilor români, dar pe care să le respectăm ad litteram din respect față de litera și spiritul legii. De asemenea, cei aleși să aplice legea în România, fie că sunt magistrați, polițiști, jandarmi, structuri ale sistemului de siguranță și ordine publică, trebuie să conștientizeze faptul că nu există altă alternativă în confruntarea cu legea decât respectarea și aplicarea ei.

Este absolut regretabil pentru codul unui stat de drept, faptul că polițiștii au transformat dreptul lor legal la proteste într-un abuz al drepturilor legitime, încălcând în mod flagrant legea statului român. Mai mult decât atât, aruncarea chipiurilor în Curtea Palatului Cotroceni denotă o lipsă de respect față de însemnele și simbolurile statului român și o vădită desconsiderare a principalelor instituții ale statului.

Articolul constituțional conform căruia "nimeni nu este mai presus de lege" se referă în mod invariabil și la respectul necondiționat pe care îl datorăm instituțiilor statului de drept. Nu ne putem permite să denigrăm principalele instituții ale statului român prin încălcarea flagrantă a legii. Dacă am fost aleși sau numiți, să elaborăm sau să veghem la aplicarea legilor, trebuie să fim responsabili și intransigenți în mărturia exemplului nostru. România are nevoie, mai mult ca oricând acum, de o repoziționare a principiilor fundamentale într-o democrație consolidata: domnia legii, funcționarea corectă a instituțiilor și protecția drepturilor cetățenilor.

Poliția și celelalte structuri din sistemul de siguranță și ordine publică trebuie să aplice prevederile legale fără discriminare și fără orice fel de privilegii. Nu trebuie încurajată toleranța față de fenomenul infracțional, iar legăturile oculte ale unor forțe polițienești cu anumiți infractori se impun a fi complet eliminate. Combaterea evaziunii fiscale și a contrabandei cu țigări, spre exemplu, trebuie să fie pe deplin asumată de forțele abilitate ale statului pentru a veghea la respectarea legii. A fost modificată legislația, fiind adoptată OUG nr. 54/2010, prin care s-a urmărit întărirea capacității poliției judiciare de a interveni și acționa în cazul grupărilor criminale sub aspectul economic al activității infracționale și combaterea în regim de maximă urgență a fraudei fiscale în domeniul TVA pentru livrările de cereale, plante tehnice, legume, fructe, carne, zahăr, făină, pâine și produse de panificație. Au fost adoptate măsuri legislative pentru întărirea supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free. În urma măsurilor promovate, în primele 9 luni ale acestui an, au fost capturate aproape 250 de milioane de țigarete. Până în prezent au fost depășite cantitățile confiscate de structurile MAI pe parcursul întregului an 2009.

Dacă "nimeni nu este mai presus de lege", cu atât mai mult cei aleși sau numiți să aplice legea, trebuie să se supună autorității acestui principiu constituțional; pentru că doar în această logică, instituțiile statului de drept funcționează, iar drepturile cetățenilor sunt protejate.

  Marius Rogin - declarație politică: Monitorizarea României continuă - în afara spațiului Schengen;

Domnul Marius Rogin:

"Monitorizarea României continuă - în afara spațiului Schengen"

Responsabilii cu afacerile europene din statele membre ale Uniunii au decis, la Bruxelles, să prelungească monitorizarea României și Bulgariei, invocând defectuoasa funcționare a sistemelor juridice din cele două țări și incapacitatea de a aduce fenomenul corupției sub limita unui prag suportabil.

Consiliul pentru Afaceri Generale, desfășurat la Bruxelles, a fost dominat de reacția virulentă a Franței la criticile recepționate în plenul Parlamentului European, considerând, în acest context, ca improbabilă accederea - în viitorul apropiat - a celor două țări la spațiul Schengen.

Întrebat despre poziția Franței referitoare la interesul României și Bulgariei de a accede anul viitor în spațiul comun de securitate (cunoscut sub numele de zona Schengen), Lellouche a precizat că aceasta este subminată de nerespectarea de către cele două state a condițiilor din mecanismul de cooperare și verificare. "Suntem națiunea care a fondat drepturile omului. Nu suntem la școală și nu am de gând să permit să fiu tratat, în numele Franței, ca un copilaș", a izbucnit ministrul francez al afacerilor europene, Pierre Lellouche, la întâlnirea cu presa, după reuniunea oficială. Lellouche a acuzat "ipocrizia" Comisiei Europene care, a adăugat demnitarul de la Paris, nu a făcut destule pentru a rezolva situația romilor. Ministrul francez a mers până la a amenința că, în actualul context, "viitorul Uniunii Europene este expus riscului".

Responsabilul cu afaceri europene din Guvernul de la Paris a menționat siguranța frontierelor exterioare, aceasta adăugându-se unor obiecții venite chiar din interiorul discuțiilor oficiale derulate în cadrul Consiliului pentru Afaceri Generale. Este vorba despre deficiențe semnificative în aplicarea legii, constatate la România și Bulgaria, despre slăbiciunile sistemului juridic și lipsa unor progrese semnificative în combaterea corupției. Ca atare, decizia Bruxelles-ului este de a menține pe mai departe mecanismul de cooperare și verificare - ceea ce, în ciuda unei formulări constructive și care spune că mecanismul "reprezintă instrumentul cel mai eficient pentru a susține eforturile Bulgariei și României", se traduce, simplu, printr-o retrogradantă "monitorizarea continuă".

Reprezentanții Comisiei Europene au precizat că nu există niciun temei legal în baza căruia prelungirea mecanismului de control și verificare să obstrucționeze aderarea celor două țări vizate la spațiul Schengen, însă, pe de altă parte, Pierre Lellouche a dorit să pună în lumină faptul că rolul Comisiei Europene este de a asigura buna funcționare a Uniunii Europene, dar că "paznicul tratatelor" în baza cărora Uniunea a ajuns să funcționeze "este poporul francez. Comisia poate spune ce vrea. Dar, a adăugat Lellouche, Uniunea, dați-mi voie să vă reamintesc, este formată din 27 de state care pun la comun bucăți de suveranitate pentru a fi puternice împreună. Nu este nici un drept divin, nu este nici un zeu pe vreun nor care să indice calea de urmat", a conchis responsabilul francez.

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată Remaniere prelungită;

Domnul Mircea Grosaru:

"Remaniere prelungită"

După ce nu demult Guvernul și-a schimbat o bună parte din miniștri cu alții, pe ideea că toți sunt parlamentari, deputați sau senatori, ieri, unul dintre miniștri și-a dat demisia, fiind înlocuit tot de un parlamentar, senator, pe aceeași idee.

Remanierea și demisiile unora au fost consecințele presiunilor sociale, urmare a înrăutățirii vieții, a scumpirilor în urma creșterii TVA, a multor altele și mai ales a concedierilor ce cresc pe zi ce trece.

Presiunea maselor devine din ce în ce mai mare, acum, în preajma sosirii iernii și urmare a altor măsuri ce vor trebui operate în vederea realizării celor promise Fondului Monetar Internațional și Uniunii Europene.

Este greu a prezice ceea ce se poate întâmpla în viitorul apropiat din punct de vedere politic, întrucât opoziția nu va renunța nici la moțiunea de cenzură și nici la alte forme de protest împotriva actualului cabinet, iar de această dată au sprijinul nemijlocit al maselor populare.

De cealaltă parte, actuala coaliție nu mai beneficiază de sprijin popular, iar sloganul cu care au condus: "Ne întoarcem la popor" nu se mai potrivește precum un an în urmă. A rămas doar o aritmetică parlamentară, care și aceasta este fragilă, dovada fiind scandalul declanșat de Legea pensiilor.

Și totuși, România are nevoie de soluții.

Soluțiile se par a fi tot de natură politică, deoarece în nicio țară a Uniunii Europene și niciun specialist în economie din Europa nu a găsit "soluția magică" a crizei.

Ne așteptăm în continuare la frământări ale clasei politice, la lupta pe proiecte politice, singurele care ne pot îndrepta spre ieșirea din impas, pentru că apoi soluțiile se vor găsi.

Ceea ce lipsește, se pare, la ora actuală, este încrederea.

Încrederea în clasa politică ce își asumă perioada următoare se pare că este și soluția momentului, soluție care îi va determina pe cetățeni să reînceapă cu încredere să muncească pentru a găsi la rândul lor soluții.

Temperamentul poporului român mă face să cred că aceștia își vor recăpăta încrederea în forțele proprii, iar România va redeveni ceea ce cu toții sperăm, o țară cu adevărat europeană, pentru că putem!

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată 150 de ani de la unificarea Italiei;

Domnul Mircea Grosaru:

"150 de ani de la unificarea Italiei"

Pe 17 martie 1961, Italia a devenit stat-națiune. Statele peninsulei și cele două Sicilii au fost unite de către regele Vittorio Emmanuele II din dinastia de Savoia.

Arhitectul unificației italiene a fost Contele Camillo Benso di Cavour, prim-ministrul lui Vittorio Emmanuele. De asemenea, unul dintre personajele importante a fost conducătorul de armate Giuseppe Garibaldi. Regatul a declarat război Imperiului Austriac, dobândindu-și independența. Aceasta este istoria pe scurt a unificării, iar anul viitor se vor sărbători 150 de ani la unificarea Italiei, prilej cu care statuia eroului Garibaldi va fi mutată într-o piață din București, care va fi redenumită Piața Garibaldi.

Implicate în acest proiect sunt Ambasada Italiei la București, Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT. și alte instituții ale statului italian în România, alături de Primăria Capitalei.

Este a doua inițiativă de acest gen. În anul curent, la începutul lunii iunie, statuia Lupoaicei a fost restaurată și mutată din Piața Romană în Piața Sfântu Gheorghe, care acum se numește Piața Roma, marcându-se, astfel, înfrățirea dintre cele două capitale, București și Roma.

Revenind la dezvelirea statuii lui Garibaldi, consider că este un nou prilej de a ne aduce aminte de bunele relații existente între România și Italia. De altfel, în noiembrie 2009, s-au împlinit 130 de ani de relații bilaterale româno-italiene. Prezența unei importante comunități românești în Italia, precum și a numeroșilor etnici și oameni de afaceri italieni în România conferă relațiilor bilaterale o trăsătură aparte.

Nu sunt multe țări cu care România are legături atât de profunde și solide de prietenie, precum este Italia. Aceste legături sunt, în primul rând, consecința originii comune, dar și rodul eforturilor conjugate ale celor două diplomații, de la București și de la Roma.

Îmi exprim speranța că, în viitorul deloc îndepărtat, vom participa la inaugurarea altor monumente-simbol italiene în România, dar și la dezvelirea unor statui reprezentând eroi ai neamului românesc pe teritoriul Italiei, pentru că italienii sunt dispuși să ne cunoască mai bine obiceiurile, cultura, tradițiile, lucru observat de fiecare dată când artiști din țara noastră au arătat cât de apropiate sunt cele două țări și popoare în spectacole de neuitat.

  Mircea Grosaru - declarație politică intitulată România are nevoie de soluții politice;

Domnul Mircea Grosaru:

"România are nevoie de soluții politice"

Legea pensiilor a trecut cu multe discuții și nu numai de Parlament, iar acum este la latitudinea președintelui dacă o promulgă sau nu. Sunt convins că președintele Traian Băsescu o va face, pentru că nu este prima dată când se ajunge într-un punct în care trebuie să existe o «forță» decizională care să tranșeze o «mare problemă» ce din nou a generat multe polemici. Președintele Traian Băsescu o va face și de data aceasta, asumându-și responsabilitatea și consecințele ulterioare.

Legea pensiilor, promulgată în actuala formă, are nevoie de îmbunătățiri ulterioare și cu siguranță va fi îmbunătățită, dar nu acum. Situația economică și politică în care ne aflăm nu ne permite să amânăm adoptarea legii în condițiile în care o eventuală tergiversare ar putea pune în pericol primirea următoarei tranșe de bani de la Fondul Monetar Internațional. Acești bani sunt absolut necesari pentru viața de zi cu zi, dar și pentru modernizarea structurii statului.

Avem nevoie de împrumut? Ne putem împrumuta din altă parte mai ieftin? Nu, iar în momentul de față, împrumutul de la Fondul Monetar Internațional reprezintă cea mai ieftină sursă pe care o avem la îndemână. Nu trebuie să ajungem în situația altor state, refuzate de FMI și care au trebuit să apeleze la împrumuturi din alte părți, mult mai scumpe. Din acest punct de vedere, măcar, România stă bine. Faptul că experții Fondului consideră că țara noastră este eligibilă să primească banii promiși în tranșe, este un semn că nu stăm chiar atât de rău încât să nu ne putem redresa, iar logica aceasta poate continua.

România nu va ajunge niciodată în incapacitate de plată, așa cum susțin unii analiști economici aliniați pe la televiziuni, care tot ce fac este să vorbească, să alarmeze populația, care niciodată nu au soluții, ci doar păreri pline de critici la adresa politicienilor, din care unele sunt chiar potrivite.

Este ușor să îți dai cu părerea pe cifre necunoscute, pe situații neîntâlnite pentru că nu îți asumi niciun risc.

Chiar dacă perioada de criză o să fie poate mai lungă pentru România decât pentru alte țări, vom trece peste ea cu consecințe economice și politice, care încep să se vadă, iar cel mai bine se simte în viața politică, tot ea fiind cea de la care vom aștepta adevărate soluții ce ne vor ajuta să depășim momentul.

  Mircea Irimescu - declarație politică: Frânturi etice, psihologice, politice;

Domnul Mircea Irimescu:

"Frânturi etice, psihologice, politice"

Adept fervent al implicării plenare și discutabile a președintelui în toate problemele politice, juridice și economice ale țării, domnul Băsescu, încă de la începutul primului mandat, a adus în viața publică a țării un dinamism apreciabil.

Personal m-am bucurat că folosește un tip de discurs politic frust, direct, lipsit de eufemismele cu care ne obișnuiseră predecesorii săi. Ulterior, când am ajuns să asist la cuvântările pe care le ținea în aula Camerei Deputaților, am detectat în vocea, gestica și intonația domniei sale o nuanță nefirească care ascunde o satisfacție maladivă: aceea de a fi el cel care spune lucrurilor pe nume, de a fi el cel care trasează "linii directoare", care înfierează devierile și năravurile politicianiste. În rostirea președintelui se identifică precipitarea determinată de teama ca nu cumva să nu i-o ia cineva înainte în facerea publică a gravelor probleme sociale și economice ale României. Să ne amintim felul intempestiv în care a ieșit la rampă pentru a anunța reducerea salariilor, pensiilor și a subvențiilor de toate formele. Discursul președintelui din Parlament de săptămâna trecută confirmă această supoziție.

În anul 2009 și mai ales în timpul campaniei care i-a adus ultimul mandat în cea mai înaltă demnitate publică a țării, domnul Băsescu, perfect informat despre urgența impunerii unor măsuri de austeritate specifice perioadelor de recesiune, a decis amânarea lor doar în folosul său electoral și al partidului care-l susținea. "Adversarul meu este criza economică", a precizat atunci președintele dar, contrar acestei afirmații, nu a întreprins nimic pentru ușurarea situației țării, dovedindu-se capabil a subordona interesele naționale celor personale și de grup.

În luările sale de poziție pe tema dificultăților economice ale țării se vede plăcerea președintelui de a se afla în fața unei provocări. Putem bănui că este mare amator de senzații tari. Promisiunea domniei sale că va trece țara prin criză așa cum își trecea pe vremuri vaporul prin furtună este însoțită de o mulțumire detectabilă. Ceva asemănător celebrei atitudini a fostului premier britanic W. Churchill care - la începutul ultimului război mondial - jubila că, în ciuda amenințării războiului distrugător, el simțea că întinerește.

Președintele are toate datele unei abordări corecte a realității în care se află țara. În ciuda acestui lucru, capacitatea domnului Băsescu de a intui evoluția economiei românești a fost redusă. De la aprecierea relației cu FMI-ul ca o "centură de siguranță", la presupunerea că România este protejată de criza financiară, băncile românești nefiind în pericol de faliment, la prognozele eronate de reluare a creșterii economice, susținerile președintelui denotă lipsa unui minim fler economic și politic pentru problemele majore ale țării. În plus, niciodată nu s-a arătat îngrijorat de erorile sale de apreciere, dimpotrivă, a etalat o tot mai accentuată încredere în sine.

În timpul guvernului Tăriceanu, susținut de coaliția care i-a asigurat și lui accederea la magistratura supremă a României, președintele, dovedit că nu suportă o guvernare pe care n-o "comandă", a boicotat energic acțiunile acestui executiv, însă, când și-a făcut în Parlament bilanțul primului mandat, și-a însușit succesele acelei guvernări. Ulterior, nu a ezitat să interpreteze sui generis Constituția pentru a obține învestirea unor guverne manipulabile, probând astfel deformația profesională a "comandantului" obișnuit doar cu ordine militărești.

Pericolul care amenință regimul democratic din România prin degradarea, uneori nemeritată, a vieții parlamentare nu l-a îngrijorat deloc și nu a întreprins nimic pentru consolidarea unei imagini pozitive a forului legislativ al țării. Dimpotrivă, pentru creșterea popularității sale și pentru succesul său în alegerile pentru al doilea mandat, în special cu prilejul referendumurilor pe care le-a organizat, a lovit fără remușcare în inima democrației românești.

Anii de mandat scurși au arătat un președinte dornic de a ajunge, el și țara pe care o conduce, în atenția vieții politice internaționale. A inventat o zonă de interes geopolitic al cărei protagonist urma să fie, a lingușit cea mai mare putere a lumii, a angajat țara în toate misiunile militare aliate din ultimii ani. În același timp, incapabil să-și reprime pornirile de a spune tot ce gândește, președintele a contribuit la degradarea relațiilor României cu unele state din zona noastră, în special Rusia și Ucraina, cu efecte costisitoare pentru viața economică a țării.

Adept al implicării serviciilor de informații ale țării în viața cotidiană, obsedat de ideea unui stat puternic, perpetuu tentat de a face din orice probleme de siguranță națională, de câte ori a avut prilejul să intre în conflict cu cineva, președintele a "fructificat" eficient oportunitatea și... certurile s-au ținut lanț! Cu aprecieri care au mers de la acuzații de corupție, niciodată probate, până la presupuse defecte fizice ale persoanelor (exemplu: recenta demascare a "feței imature" a lui Victor Ponta), președintele a contribuit la menținerea unei stări de instabilitate în spațiul public.

Exemplele prezentate sunt în măsură să creioneze, fie și sumar, profilul etic și psihologic al unui înalt demnitar, de prestația căruia depinde prezentul și viitorul țării. Să medităm asupra lui.

  Mircia Giurgiu - declarație politică: Păpușile joacă bine;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Păpușile joacă bine"

Teatrul de Păpuși Puck din Cluj-Napoca a luat ființă în anul 1950, având ca și specific o activitate artistică paralelă a celor două secții - română și maghiară - cu spectacole adresate copiilor, poate cel mai pretențios public. Cele mai multe titluri ale spectacolelor montate la Teatrul de Păpuși Puck au fost jucate atât în limba română, cât și în limba maghiară.

Teatrul de Păpuși Puck din Cluj-Napoca a participat la numeroase festivaluri, lucru care s-a concretizat în premii câștigate de artiștii acestei instituții de cultură.

În perioada prezentă, Teatrul de Păpuși Puck efectuează un turneu în Statele Unite ale Americii, la invitația Universității de Stat din Arizona, cu spectacolul Cartea cu Apolodor de Gellu Naum.

Proiectul face parte dintr-un program de colaborare între Teatrul Puck și School of International Letters and Cultures și Romanian and Central European Collaborative College of Liberal Arts and Sciences condus de doamna profesor Ileana Alexandra Orlich și desfășurat anual, începând cu anul 2007, cu spectacole adresate studenților, cadrelor didactice americane și comunității românești din Phoenix.

Nici Teatrul de Păpuși Puck nu a fost scutit de probleme, dar spre deosebire de Opera Națională Română și Teatrul Național Român, acestea s-au rezolvat prin comunicare.

  Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme - considerații pe marginea alegerilor locale din comuna Gălbinași, județul Călărași;

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ștefănescu Tohme:

Îl ascultam ieri pe domnul deputat PDL Cristian Boureanu pe un post de televiziune, cum, întrebat fiind ce părere are despre demisia domnului ministru de interne Vasile Blaga, a răspuns că este foarte încântat "că la singurele alegeri locale desfășurate în acest sfârșit de săptămână, PDL-ul a fost câștigător". Este adevărat că la întrebarea jurnaliștilor nu a răspuns, și posibil nici nu ar fi știut să răspundă, atâta timp cât i-a lipsit până și informația că tot la acest sfârșit de săptămână și PSD-ul a ieșit învingător la alegerile locale, cu o majoritate covârșitoare, din primul tur și mai ales cu un primar care a fost PDL-ist cu ceva vreme în urmă, domnul Paul Radu, în comuna Galbinași, județul Călărași.

Chiar dacă președintele PDL Călărași, Marian Dinulescu, repetând jocul "pana de curent" de la alegerile prezidențiale, a dat ordin să se oprească curentul electric în secțiile de votare din Gălbinași și a trebuit să fie dat afară cu jandarmii din secția de votare, 1.270 (73,9%) cetățeni cu drept de vot din comună au ales PSD-ul din primul tur, cu o prezență la vot de 67%. Din 1.742 voturi valabil exprimate PSD a avut 1270 voturi, PDL 357 voturi, PNL 61 voturi, PC 45 voturi, UNPR 8 voturi. Posibil că domnul deputat Boureanu sau un alt PDL-ist să explice insuccesul avut în Gălbinași prin faptul că domnul candidat din partea PDL nu a avut curajul să-și pună pe bannere și afișe niciun însemn PDL, gândindu-se că apartenența politică va trece neobservată și va putea păcăli electoratul. Voința poporului nu mai poate fi înfrântă, iar românii nu mai pot fi păcăliți.

Efortul PDL-ului de a frauda alegerile locale din Gălbinași, județul Călărași, au fost zădărnicite de hotărârea fermă a cetățenilor de a vota candidatul PSD-ului, Paul Radu!

Încă o dată, echipa PSD Călărași a dovedit că social-democrația este ceea ce își doresc românii și de aceea îi mulțumesc!

  Octavian Bot - declarație politică intitulată De la vehemență la demență;

Domnul Octavian Bot:

"De la vehemență la demență"

Un procuror acuză. Acuză, nu de la Parchet, ci de la tribuna Parlamentului. Procurorul este nimeni altul decât Victor Ponta, președintele PSD.

Admit că lupta contrariilor duce la progres social și politic. Pot admite uneori chiar și accente mai vehemente ale acestei lupte. Nu pot admite însă ca la adăpostul imunității parlamentare, un lider politic să spună unor parlamentari, hoți.

În momentul în care Victor Ponta a pronunțat de la tribună acest cuvânt, mi-a părut rău că sunt deputat, pentru că o asemenea măgărie merita un anume "răspuns". Îmi dau seama că Victor Ponta a împrumutat ceva de la vechii procurori: întâi acuză, și pe urmă fabrică probe. La ce te poți aștepta de la unul care se joacă de-a Che Guevara, fără să observe că înfățișarea sa imberbă și infantilă contrastează evident cu înfățișarea liderului cubanez. Cine nu are simțul ridicolului...

Imaturitate este cuvântul care ar trebui scris pe fruntea lui Victor Ponta, căruia eu nu-i spun "hoț", dar nici "domn" nu-i pot spune. Teribilismul îl face pe Victor Ponta să se viseze pilot de raliuri, în timp ce el ocupă la curse doar locul din dreapta, citind de pe hartă: curbă la stânga, curbă la dreapta. Volanul însă, este în mâna altuia, așa după cum probabil se întâmplă și cu conducerea Partidului Social Democrat.

În altă ordine de idei, cu toate că nu mă număr printre cei care îl apără pe Traian Băsescu, nu pot să nu observ "nebunia" celor care anunță suspendarea președintelui pentru motivul că "va promulga Legea pensiilor".

Un președinte nu se suspendă pentru că promulgă sau nu promulgă o lege, dacă acea lege nu este invalidată de Curtea Constituțională.

Vă asigur că în situația în care Președintele României, indiferent cum s-ar numi acesta, ar încălca Constituția, aș vota cu două mâini suspendarea sa.

  Radu Stroe - declarație politică având ca subiect România: între confuzia minciunii și realitatea disperării;

Domnul Radu Stroe:

"România: între confuzia minciunii și realitatea disperării"

Săptămâna trecută a cunoscut un veritabil "seism" politico-social. Fraudarea deschisă a Legii sistemului unitar de pensii de către Coaliția aflată la putere a atras după sine un crescendo de minciuni, devoalări, dezmințiri și demantelări punctuale ale inducerilor în eroare. Folosind o tehnică arhicunoscută și de prea multe ori uzitată, s-a încercat minimizarea până la anihilare a propriei vine și îndreptarea atenției, cu mânie proletară și arătat de mâini, în tabăra opusă, prin fabricarea artificială de vinovății!

În autoasumata calitate de premier, președintele Traian Băsescu s-a simțit "obligat" să intervină și să susțină, până în pânzele albe, frauda voturilor pe Legea pensiilor. Cu o candoare fictivă, își aducea aminte despre lucruri inexistente, ușor, de altminteri, de contracarat. Și ca întotdeauna vinovații sunt alții. De data aceasta, și mass-media s-a aflat sub tirul acuzator al Președintelui: "Suntem într-o situație disperată, nu avem soluții, politicienii nu știu ce e de făcut, ceea ce este una din minciunile majore pe care mass-media le propagă".

Să vedem dacă "minciunile majore" propagate de presă își găsesc corespondent în realitate:

  1. Agregarea mișcării sindicale, nicio zi fără greve, demonstrații, întregi segmente sociale ajunse la limita suportabilității, a disperării, protestul fără precedent al polițiștilor, care a avut drept urmare demisia ministrului de interne Vasile Blaga. Acest lucru nu înseamnă, în concepția Președintelui țării, situație disperată?
  2. Un nou acord cu FMI, care trebuie încheiat după ce terminăm actualul acord, a cărui scadență este în aprilie 2011, reprezintă "soluția" pretinsă de Președinte?
  3. Fraudarea voturilor pe o lege foarte importantă înseamnă că "politicienii știu ce e de făcut"?

60.000 de concedieri din sectorul bugetar, 25% din școli închise pentru că sunt costisitoare, reducerea indemnizației pentru creșterea copilului etc. sunt alte soluții ale politicienilor care știu ce e de făcut, situația țării nefiind deloc disperată? Faptul că traiul decent din România este de 3,6 ori mai prost decât al celui mai sărac om din Luxembourg, că țara noastră este campioană în Europa la concedieri, că speranța de viață este una dintre cele mai scăzute, că mortalitatea infantilă este cea mai ridicată din Europa, că spitalele sunt în colaps, aceasta nu reprezintă o situație disperată? Se pare că nu, din moment ce primăriile PDL și UNPR primesc contracte în valoare de multe milioane de lei, respectiv euro!

Mimând optimismul, Președintele ne-a asigurat că "Mergem înainte știind unde mergem". Și are dreptate! Lăsând fraza ambiguă, precum preoteasa Pythia în antichitate, nu-l putem acuza că nu ne-a avertizat asupra colapsului. Înțelege fiecare ce vrea, în funcție de starea de spirit!

  Relu Fenechiu - declarație politică: Ce a vrut Traian Băsecu, ca jandarmii să se încaiere cu polițiștii?;

Domnul Relu Fenechiu:

"Ce a vrut Traian Băsescu, ca jandarmii să se încaiere cu polițiștii?"

Manifestațiile de vineri 24 septembrie, mai precis ce a urmat, au arătat, dacă mai era nevoie, adevărata față a lui Traian Băsescu. Ceea ce este extrem de grav este faptul că șeful statului, pentru a-și conserva puterea și pentru menținerea la guvernare a grupării politice pe care o conduce - PDL - este în stare de orice, inclusiv să recurgă la gesturi care pot provoca incalculabile convulsii interne în societatea românească, asta ca să nu folosesc un termen mult mai radical. Un pasaj din declarația de presă susținută de Traian Băsescu, duminică, 26 septembrie, este mai mult decât îngrijorător. "Singurii care au încălcat legea au fost salariații Ministerului Administrației și Internelor. Și nu mă refer aici numai la polițiștii care au manifestat, ci și la jandarmii care nu au aplicat legea, au negociat-o cu sindicaliștii", a declarat șeful statului. Partea a doua a declarației se poate traduce doar într-un singur fel: președintele critică jandarmii pentru că NU au utilizat forța pentru a opri marșul polițiștilor.Știe oare Traian Băsescu ce ar fi însemnat utilizarea forței de către jandarmi, având în față colegi din cadrul altei arme a ministerului de interne? Sunt convins că știe, și sunt convins că a urmărit declanșarea unor violențe fără precedent în România postdecembristă. Nu mai pun la socoteală în ce hal ar fi decăzut imaginea României în exterior, după ce agențiile străine de presă ar fi relatat ciocniri între jandarmi și polițiști.

Pasajul din declarația de presă a președintelui pe care l-am citat anterior, mai trebuie privind și dintr-un alt unghi. În urmă cu exact o săptămână, pe 21 septembrie, în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, Traian Băsescu - solicitat doar să se pronunțe vizavi de cea mai mare fraudă parlamentară din ultimii 20 de ani - a afirmat: "Este interesant, nu găsesc articolul constituțional prin care președintele face ordine în Parlamentul României". O ilegalitate văzută la televizor de o Românie întreagă nu a fost văzută de șeful statului, în schimb, în cazul manifestanților de vineri, domnia a descoperit că legea a fost încălcată. Deci suntem în fața unei duble judecăți: pentru grozăvenia din Parlament Traian Băsescu nu se pronunță, dar în ceea ce privește depășirea cadrului unei autorizații pentru un miting de protest, se pronunță categoric.

O altă mostră de judecată cu dublă măsură: Traian Băsescu, urmat de Vasile Blaga și de corul susținătorilor președintelui au acuzat faptul că vineri, printre participanții la manifestarea din fața Palatului Cotroceni ar fi existat cinci polițiști care ar fi avut asupra lor armele din dotare. Nu pot să mă pronunț, până nu vor exista dovezi clare în acest sens. În schimb, există dovezi clare - imagini tv filmate de la jumătate de metru - că la precedenta manifestație de protest a polițiștilor, cea din Piața Victoriei din august 2009, chiar polițistul care a discutat cu Traian Băsescu (2009 fiind an electoral, șeful statului s-a dus val-vârtej în mijlocul manifestanților, deși guvernul era ținta protestelor) avea asupra sa pistoletul din dotare. De ce anul trecut Traian Băsescu și susținătorii săi nu s-au sesizat? De ce în 2010 participarea la o manifestare de protest cu armamentul din dotare este considerată de șeful statului drept infracțiune - apropo, ce articol din Constituție îi permite șefului statului să se pronunțe în acest caz - iar în 2009 nu constituia infracțiune? La această întrebare este imperios necesar ca președintele să dea un răspuns.

În final, subscriu la o afirmație a unui lider de centrală sindicală: "Considerăm că acest gen de atitudine (a președintelui Traian Băsescu - n.a.), care a fost precedată în ultima perioadă de alte decizii și mesaje în spațiul public, urmează să ducă la modificarea cadrului legislativ din România și la restricționarea unor drepturi cetățenești". Acuzațiile de subminare a autorității statului și convocarea CSAT ar putea conduce spre așa ceva.

  Samoil Vîlcu - intervenție cu titlul Antim Ivireanul, sărbătorit de râmniceni;

Domnul Samoil Vîlcu:

"Antim Ivireanul, sărbătorit de râmniceni"

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește în fiecare an, pe 27 septembrie, pe Sfântul Antim Ivireanul. Și anul acesta, sărbătoarea Sfântului Antim a fost cinstită în mod deosebit în municipiul Râmnicu Vâlcea, întrucât Antim Ivireanul este ocrotitorul spiritual al râmnicenilor. În această perioadă au fost organizate o serie de manifestări duhovnicești și culturale dedicate patronului spiritual al acestui municipiu.

Credincioșii din Râmnicu Vâlcea și-au cinstit ocrotitorul, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, prăznuit de Biserica noastră în fiecare an, la 27 septembrie. În Arhiepiscopia Râmnicului au fost aduse spre închinare moaștele Sfinților Martiri de la Niculițel, împreună cu moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistrița, zeci de credincioși venind să se roage la acești sfinți.

Mitropolit al Țării Românești, Antim Ivireanul a scris pagini strălucite în istoria Bisericii noastre. Calitățile deosebite cu care era înzestrat ieromonahul Antim, ca și munca rodnică și neobosită pe care a depus-o încă din clipa venirii sale în Țara Romanească l-au făcut vrednic de a fi ales episcop al Râmnicului, la 16 martie 1705. Odată cu numirea sa a dus acolo și tipografia de la Snagov, întemeind astfel prima tiparniță, la Râmnic. În decurs de trei ani a imprimat aici 9 cărți, din care 3 românești și 3 slavo-române, mai multe cărți de slujbă, dintre care și Liturghierul cu Molitfelnicul, primele ediții românești din Muntenia.

După doar trei ani s-a petrecut o nouă schimbare în viața lui Antim Ivireanul. La 27 ianuarie 1708 a murit mitropolitul Teodosie, care înainte de moarte și-a exprimat dorința ca episcopul Antim al Râmnicului să-i fie urmaș în scaun, socotind ca este cel mai vrednic pentru această înaltă treaptă vlădicească. S-a și ținut seama la alegere de dorința mitropolitului.

În activitatea sa de mitropolit a dovedit calități de pastor, predicator și patriot, întemeind o nouă tipografie, la Târgoviște. De asemenea, au rămas de la el 28 de predici la diferite duminici și sărbători și 7 cuvântări ocazionale. Antim Ivireanul este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții din București" (numită azi mânăstirea Antim), ridicată în anii 1713-1715, după planurile lucrate de el însuși.

Așadar, mitropolitul Antim Ivireanul și-a pus toate cunoștințele și priceperea în slujba credincioșilor. Antim Ivireanul este una din figurile cele mai luminoase din trecutul Bisericii, iar ca tipograf, autor de lucrări originale, traducător al cărților de slujbă în românește, predicator și pastor de suflete, ctitor de lăcașuri sfinte, sprijinitor al Ortodoxiei a scris pagini importante în istoria României.

  Stelian Fuia - despre Evaziunea fiscală din agricultură;

Domnul Stelian Fuia:

"Evaziunea fiscală din agricultură"

Cu toții ne dorim ca agricultura românească să recâștige prestigiul pe care îl avea odinioară, cel puțin în zona geografică a Europei Centrale și de Est. Cu toții ne dorim ca pe mesele românilor să se găsească mai degrabă produse românești, decât produse de import.

Nu cred că mai este cineva care să nu dorească să vadă cea mai mare parte a terenurilor agricole cultivate, și nu lăsate în paragină, deși pentru cultivarea lor agențiile de plăți au furnizat ajutoare. Nu cred că poate contesta cineva ajutorul imediat pe care fermierii români trebuie să îl primească atât din partea statului român, cât și prin politica agricolă comună europeană.

Ceea ce nu trebuie să confundăm este diferența dintre sprijinul pe care fermierii și agricultura românească trebuie să-l primească și comportamentul licit pe care cei ce acționează în domeniu trebuie să-l însușească.

Toată lumea știe că în sectorul agroalimentar, un domeniu ce reprezintă o parte importantă a produsului intern brut din România, evaziunea fiscală a înregistrat un trend ascendent, an de an, ajungând astăzi la impresionanta sumă de 1 miliard de euro.

Mă întreb și vă întreb, oare cum poate sprijini Ministerul Agriculturii acest sector, dacă el nu contribuie la resursele bugetare ale statului român, dacă el este doar bugetofag?

Sprijinul statului român trebuie orientat cu prioritate către acei agenți agricoli care probează corectitudinea fiscală a activităților lor, care în pofida provocărilor crizei economice preferă să rămână cu afacerile în economia oficială.

Nu ne mai putem plânge la infinit despre nerealizările acestui domeniu în cadrul economiei naționale, atâta vreme cât fermierii cinstiți nu pot concura loial cu rețelele comerciale ilicite, cu activitatea neloială a fermierilor aflați în economia subterană.

Cred cu putere că și pentru agricultură a sosit un așa-zis moment "zero", în care va trebui să stabilim pe cine sprijinim și cum, și ce sens trebuie să ia politica agricolă din România.

  Teodor Atanasiu - declarație politică intitulată Președintele-premier ne pune din nou în fața faptului împlinit!;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Președintele-premier ne pune din nou în fața faptului împlinit!"

Români, fiți liniștiți! Suntem în continuare pe cele mai bune mâini portocalii, dar, mai ales, pe cele mai pricepute mâini cotroceniste! Guvernanții bocieni ne prevestesc, încă o dată, pentru la anul, creșterea economică mult visată dar, pentru ca această minunată țintă să fie atinsă în cele din urmă de către al Cincilea guvern Boc, președintele-premier ne-a transmis hotărât de la tribuna Parlamentului că avem nevoie de un nou acord cu FMI, pe care-l vom încheia tot la anul!

Astfel, suntem bombardați, ca și până acum, de vreo doi ani încoace, de vești alternative, când de una caldă, când de una rece, ca să nu ne obișnuim nici cu binele cotrocenist prea tare și nici în depresie să nu ne afundăm cu toții, atunci când răul PDL-ist ne copleșește!

Noi, toți românii, trebuie să fim pregătiți să ne trăim viața în propria noastră țară, numai așa cum ne-o desenează președintele Băsescu și, ori de câte ori acesta se decide să ne mai picteze vreo etapă în culorile alese instant, noi trebuie să privim spășiți la următoarea planșă pe care ne-o proiectează sau să fim pregătiți oricând să facem față șocurilor electrice la care acesta ne conectează brusc!

Președintele a venit săptămâna trecută în Parlamentul României, după bunul său obicei, doar ca să mai împroaște puțin cu noroi opoziția, să strige cât îl țin puterile cât de buni și frumoși sunt PDL-iștii săi, în frunte cu frauduloasa doamnă Anastase și cu falimentarul domn Boc și să sublinieze intens, cât de răi suntem noi, toți ceilalți politicieni, atenționându-ne, cu această ocazie, că nu am scăpat de ce era mai dificil: "Greul nu a trecut"! Dar nu-i nimic, lucrurile se pot rezolva din mers, încheind încă un acord cu FMI, pe care dumnealui, probabil, l-a discutat și decis deja cu reprezentanții Fondului! Iar noi, ca niște accesorii perfecte, fără sunet și fără drepturi, suntem înștiințați, în direct, că nu avem o altă alternativă decât să acceptăm tacit ce ni se oferă în dar, cu toată mărinimia prezidențială!

Doar toată această muncă silnică, de 16 ore pe zi, incomparabilă ca efort cu a oricărui alt român, o muncă dificilă și sacrificantă, prestată timp de șase ani zbuciumați, la frâiele țării și ale guvernelor, este închinată în întregime, de către domnul Băsescu, numai și numai binelui nostru etern!

De aceea consideră președintele că este atât de îndreptățit să hotărască de fiecare dată singur absolut tot, în numele nostru, indiferent dacă povara ulterioară, pentru următorii zeci și zeci de ani, va apăsa cu toată greutatea numai pe umerii noștri, iar datoria uriașă, multiplicată la nesfârșit de prea multă incompetență guvernamentală bociană, riscă să ne îngroape pentru totdeauna în întunericul sărăciei permanente!

Încă din anul 2008, priceputele guverne Boc I, II, III, IV și acum și al V-lea, ne-au tot mințit cu nerușinare, în fiecare lună, că vom avea parte cu certitudine în următoarea perioadă, de creștere economică și de revenire pe trend ascendent a economiei românești! Și, în realitate, blocajul economic și colapsul financiar s-au adâncit într-un haos cum nici celui mai slab stat african nu i-a fost dat să trăiască în anul 2010!

Dar noi nu avem alternativă: trebuie să sperăm că veștile bune, promise de un milion de ori pe minut de către președintele-premier, care modernizează neîntrerupt statul român de șase ani, numai cu minciuni și eșecuri, și veghează neîncetat la bunăstarea noastră, cu amputări pe viu și austeritate fără limite, vor veni cu siguranță la anul: mai precis la anul și la mulți ani!

Președintele vrea ca noi, toți ceilalți români, să nu fim nimic altceva decât niște simpli spectatori, folosiți pe post de aplaudaci la comandă, chiar dacă ni se prezintă tot timpul cel mai prost spectacol pe timpul, banii și viitorul nostru!

Acest scenariu înfiorător, cu iz din ce în ce mai evident de reeditare a perioadei de dinainte de 1990, pus cu minuțiozitate în scenă de către conducătorul suprem al Partidului Diletanților Lași, are un singur scop, și anume acela de a ne îndrepta, cu pași repezi, spre cel mai cumplit eșec al democrației: dictatura!

  Titi Holban - declarație politică având ca subiect Băsescu și sindromul Năstase;

Domnul Titi Holban:

"Băsescu și sindromul Năstase"

Asistăm în ultima perioadă de timp la o acțiune tot mai agresivă a Președintelui Băsescu împotriva mass-mediei românești. În fiecare ieșire publică de la realegerea sa în funcție acesta nu scapă nici un prilej pentru demonizarea presei. Dacă această atitudine a debutat în timpul campaniei electorale cu "înfierarea" mogulilor de presă, acum ea este țintită către această breaslă în general.

Presa este de vină pentru că întreține o stare de "neîncredere" în guvernanți, că induce panică față de evoluția economică și se face vinovată de prezentarea unor adevăruri crude. Probabil că, așa cum declara însuși președintele - că se uită doar la Discovery în semn de protest față de presă, acesta nu mai are niciun contact cu realitatea. Nu vede nici suferința românilor, nici protestele sau mitingurile șomerilor și angajaților din diferite ramuri, pentru că este mai preocupat de reportajele științifice.

Asaltul împotriva presei aduce aminte de finalul guvernării Năstase, în care toate "mergeau bine", dar presa era vinovată de dezvăluirea cazurilor de corupție și ineficiență în cheltuirea banului public, de aroganța și minciuna guvernanților de atunci.

Numai că unealta domnului Băsescu, adică Guvernul Boc, a îndrăznit ceea ce Adrian Năstase nici nu visa: să lovească în presă prin diminuarea veniturilor, prin suprataxare și să îi umilească prin introducerea unui haos administrativ.

Însă cea mai importantă similitudine dintre cele două regimuri este că în momentul în care au abordat astfel de atitudini, acestea au marcat începutul sfârșitului și plecarea de la guvernare!

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Pentru nefericiții sorții;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Pentru nefericiții sorții"

Am primit la cabinetul parlamentar numeroase sesizări cu privire la nerespectarea prevederilor Legii nr.448/2006 privind promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și la măsurile urgente ce se impun privind plata drepturilor salariale ale asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav.

La aprobarea bugetelor locale pe 2010 nu s-au alocat resurse financiare suficiente pentru asigurarea cheltuielilor salariale ale asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav, din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor, iar direcțiile generale de finanțe publice nu au dispus completarea sumelor din venituri proprii.

În aceste condiții, majoritatea primăriilor nu mai au bani pentru aceste drepturi.

La nivelul județului Iași, din cele 98 de primării, doar 8 au repartizate sumele suficiente pentru plata drepturilor salariale ale asistenților personali și a indemnizațiilor de însoțitor al persoanei cu handicap grav, altul decât vizual. Sunt restanțe de luni de zile la plata acestora, cu consecințe grave asupra calității îngrijirii persoanelor cu handicap grav.

În alte localități s-a procedat la "trecerea în șomaj" a asistenților personali, efectuându-se chiar proceduri de concediere colectivă.

Practic s-a realizat privarea persoanelor cu handicap grav de dreptul la protecție socială stabilit de comisia de încadrare în grad de handicap.

Aceste false economii nu au determinatdecât o presiune suplimentară pe bugetul fondului de șomaj, autoritatea locală neavând în continuare resurse financiare pentru a asigura îngrijirea corespunzătoare a persoanelor cu handicap grav.

Totodată se înregistrează o creștere alarmantă a cererilor de instituționalizare a persoanelor cu handicap, pe motiv de imposibilitate financiară de a asigura îngrijirea acestora în familie, ceea ce aruncă România în urmă cu un deceniu. În plus, numeroase studii demonstrează faptul că suntcosturi mai mari de întreținere instituționalizată decât în familie ceea ce va duce la presiuni mai mari asupra bugetului decât cele actuale.

Situația semnalată este întâlnită în aproape toate județele, fiind afectate câteva mii de persoane cu handicap.

Considerăm oportună deblocarea imediată a fondurilor necesare pentru asigurarea plății integrale a acestor drepturi prin adoptarea urgentă a propunerilor de modificare a Legii nr.11/2010 privind bugetul de stat, și anume introducerea la art.5, după alin.(7) a unui nou alineat, (7¹), care va avea următorul cuprins:

"În cazul în care sumele alocate prevăzute la alin.4) nu sunt suficiente pentru plata drepturilor salariale ale asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav și a indemnizațiilor de însoțitor al persoanelor cu handicap grav altul decât vizual, diferența poate fi asigurată prin redistribuirea sumelor neutilizate pentru plata ajutoarelor sociale sau, în lipsa acestora, prin completare din Fondul de rezervă al Guvernului, cu avizul instituției prefectului aprobată prin hotărârea Guvernului României".

Totodată, propunem și modificarea Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, mai precis propunem modificarea art.40 alin.(1), care prevede în prezent că: - "Autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care să suporte salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii", după cum urmează: art.40 alin.(1) - "Sumele aferente plății asistenților personali și a indemnizațiilor de însoțitor se vor asigura din bugetele proprii ale județelor/sectoarelor municipiului București din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale prevăzute cu această destinație în bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale."

Sperăm ca prin aceste propuneri legislative susținute de 32 de ONG-uri din întreaga țară să putem rezolva problema salarizării asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav și să putem asigura asistența celor loviți de soartă.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată Războiul cu poporul, sub cerul portocaliu;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Războiul cu poporul, sub cerul portocaliu"

Discursurile despre solidaritate și responsabilitate s-au pulverizat după atacul cu caschete de polițiști aruncate peste gardul Palatului Cotroceni. De supărare, Traian Băsescu a anunțat că renunță la polițiști și jandarmi. Escorta chelnerilor de la "Cireșica" este suficientă.

Îi sugerez domnului Băsescu să renunțe și la popor. Ar fi un gest de onoare și responsabilitate. Prea mulți români nu-l înțeleg pe președintele care vede un viitor roz, sub un cer portocaliu!

Viziunea măreață a lui Traian Băsescu asupra României de mâine începe să capete contururi clare, dar plebea ignorantă nu pricepe că e nevoie de sacrificii pentru a putea schimba bordurile de 6 ori pe an, cel puțin. Poporul egoist nu știe că banii contribuabilului român nu sunt pentru români, ci pentru hergheliile de firme portocalii care au profituri uriașe din contractele cu statul!

Așadar, Traian Băsescu s-a supărat pe opoziția sinistră, pe foștii guvernanți și pe mogulii cei răi. Și-a vărsat nervii pe parlamentari, ziariști, sindicate și magistrați. S-a încruntat la sinistrații disperați, la pensionarii care vor pensii și la șomerii care vor locuri de muncă. I-a pus la regim pe bugetarii grași. S-a supărat pe medici și profesori, prin urmare le-a arătat drumul spre alte țări europene și a anunțat desființarea a 200 de spitale și a 3.000 de școli.

Sistemul sanitar fiind pe butuci, românii sunt sfătuiți să se trateze cu ceai de păducel. Nici sistemul de învățământ nu stă mai bine, iar instanțele sunt în pragul colapsului. Recomandările de la Cotroceni lipsesc la aceste capitole. Poporul "second-hand" este lăsat să se descurce cum poate, dacă nu înțelege ce noroc a dat peste el cu un asemenea președinte!

Despre starea economiei nu se mai știe nimic. Dimineața ieșim din criză, seara intrăm din nou în recesiune. Sau invers. Din când în când, ne anunță domnul președinte cum stăm, ca să știe și Emil Boc încotro merge țara. Oricum, salariile și pensiile scad, iar prețurile cresc.

Poporul care protestează e ignorant sau vrea să submineze autoritatea statului în care legile se adoptă prin fraudă, cu aportul nemijlocit și sub directa supraveghere a liderilor portocalii!

Mecanismele democratice încurcă socotelile de la Cotroceni, iar Traian Băsescu duce un război greu împotriva propriului popor.

PSD este pregătit să introducă acțiunea de suspendare a lui Traian Băsescu din funcția de președinte al României, în cazul în care actualul șef al statului își pune semnătura pe o lege adoptată în mod fraudulos, care afectează grav viața a șase milioane de români pensionari. Ne asumăm această răspundere și îi lăsăm pe români să ne judece.

PSD se va bate în continuare pentru drepturile pensionarilor și va face toate demersurile pentru a îndrepta erorile comise de actuala putere!

PSD va sprijini acțiunile de protest ale sindicaliștilor și va fi alături de cetățeni.

Strângem în continuare semnături pentru demiterea Guvernului Boc, pentru că noi, membrii Partidului Social Democrat, suntem convinși că România are nevoie de un alt guvern, de o altă direcție. Suntem convinși că românii merită o șansă adevărată la un viitor mai bun.

  Varga Attila - atenționare asupra unor aspecte îngrijorătoare ce se petrec în învățământul preuniversitar în județul Satu-Mare;

Domnul Varga Attila:

Prin prezenta declarație politică doresc să atrag atenția asupra unor aspecte îngrijorătoare ce se petrec în învățământul preuniversitar în județul Satu-Mare.

În urma restructurărilor s-au desființat mai multe posturi de conducere și chiar unități de învățământ pe motiv de criză economico-financiară și de raționalizare a resurselor umane. În unele cazuri și situații pot fi discutabile aceste măsuri și poate nici nu se justifică, dar trecând peste acest aspect, considerăm de neadmis și inacceptabil ca aceste măsuri - oarecum disperate, luate sub presiunea crizei și a reducerii cheltuielilor prin orice mijloace - să constituie un pretext sau un prilej de a elimina din conducerea școlilor a directorilor sau a directorilor adjuncți de naționalitatea maghiară. Or, aceasta se întâmplă în județul Satu-Mare, de către Inspectoratul Școlar, prin schimbarea și îndepărtarea, sau omisiune de a numi în funcție a directorilor, respectiv a directorilor adjuncți care reprezintă comunitatea maghiară, elevii maghiari din acele școli în care există și clase cu predare în limba maghiară. Menționăm că în aceste școli numărul elevilor de naționalitate maghiară este considerabil, asta însemnând fie că sunt în aceeași proporție cu numărul elevilor români, fie cel puțin în proporție de 50% din numărul elevilor români.

Apreciem că această atitudine, neglijentă, nepăsătoare și rău-intenționată a Inspectoratului Școlar, respectiv măsurile sunt păguboase, abuzive și discriminatoare.

Nu putem accepta ca măsurile de austeritate să fie folosite drept mijloc de limitare și știrbire a drepturilor minorităților naționale, respectiv să fie folosite drept justificare a unor măsuri profund nedrepte. Este adevărat că unele schimbări pot fi criticate nu pentru motive etnice, ci pentru faptul că directori competenți, care și-au confirmat profesionalismul, au fost înlocuiți cu persoane incompetente. Exemplul cel mai elocvent fiind cazul Liceului de artă din Satu-Mare.

UDMR va depune eforturi împreună și în consens cu voința profesorilor din aceste școli și cu voința părinților copiilor de a opri acest fenomen, și atrage atenția autorităților locale, județene și centrale că aceste măsuri discriminatorii ne duc înapoi în timp, la anumite practici care am crezut a fi depășite și care cauzează multe prejudicii nu doar procesului de învățământ, dar și conviețuirii interetnice normale, pașnice pe care am clădit-o împreună cu mult efort, dar și în general politicii române în privința respectării drepturilor minorităților naționale.

  Vasile Filip Soporan - Un preambul necesar pentru un raport guvernamental - Starea României 1010;

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Un preambul necesar pentru un raport guvernamental - Starea României 2010"

Asistăm sau chiar participăm la evenimentele agitate ale ultimelor zile; măsurile fiind luate - după cum ni se spune -, pentru asigurarea normalității, normalitatea fiind însă foarte departe de noi. În situația dată, a nemulțumirilor generale legate de restricțiile salariale, de nerespectarea procedurilor parlamentare și de perspectiva neacoperirii unor servicii publice esențiale, România se află într-o situație dificilă, iar dificultatea este transformată în suportul unor bătălii politice, uitându-se esențialul, acela al construirii statutului european, de care avem nevoie pentru a depăși cu adevărat criza și consecințele dramatice ale acesteia asupra românilor.

Ca țară membră a Uniunii Europene, România ar trebui să trateze cu maximă responsabilitate problemele momentului și să gândească cu profesionalism și seriozitate procesul anevoios al construcției dezvoltării durabile, unde, la nivel conceptual general, sunt necesare trei direcții de acțiune: dezvoltarea capacităților novative în utilizarea resurselor locale, dezvoltarea capacităților de producție competitivă și stimularea valorificării produselor autohtone la nivel local, regional, național și european. Pentru aceasta este nevoie de definirea interesului general, de o strategie reală, de programe de acțiune, de parteneriate corecte, de atragerea resurselor financiare și de împărțirea corectă a plusvalorii, capabilă să mulțumească atât pe deținătorul de capital, cât și pe angajat. Starea prezentă este agravată și de situația Europei, care, după părerea specialiștilor, deși unificată din punct de vedere economic, pierde totuși teren, în timp ce competitivitatea sa este în scădere, dinamismul ei se încetinește, iar populația îmbătrânește.

Din reacția diverselor instituții, astăzi, la aproape trei săptămâni de la prezentarea raportului Președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, cu privire la "Starea Uniunii 2010", constat că acesta nu a constituit baza unei dezbateri politice importante cu privire la poziționările României în contextul dezvoltărilor preconizate la nivel european, cu atât mai mult cu cât deciziile care vor fi luate în acest an vor avea implicații pe termen lung, într-o Europă definită ca fiind a oportunităților, în care cei cu aspirații sunt promovați, iar cei cu nevoi sunt neglijați, dacă nu se creează coeziunea economică, socială și teritorială de care avem nevoie.

În ce categorie ne situăm? Răspunsul nostru este dificil deoarece, din păcate, reforma este doar definită, aceasta vizează mai mult aspecte de structurare administrativă și de calibrare socială la o stare economică care nu poate persista natural, având în vedere standardele de competitivitate economică funcționale la nivelul Uniunii Europene. În cadrul Raportului, Președintele Comisiei abordează perspectiva economică a UE, bazele de la care Europa își modernizează economiile, faptul că redresarea își intensifică structurarea economiilor, anumite incertitudini și riscuri, accelerarea reformei europene, momentul modernizării economiei europene sociale de piață, astfel încât aceasta să poată concura la nivel mondial și să răspundă provocării pe care o reprezintă demografia. Pentru anul viitor, Jose Manuel Barroso prezintă cinci provocări: abordarea crizei și guvernanței economice; reabilitarea creșterii economice pentru crearea de locuri de muncă, prin accelerarea programului de reforme Europa 2020; clădirea unui spațiu de libertate, justiție și securitate; deschiderea negocierilor pentru un buget UE modern și exercitarea unei influențe europene pe scena mondială. Se subliniază măsurile pentru ca uniunea monetară să fie însoțită de o adevărată uniune economică, de importanța existenței unui sector financiar solid și viabil, aflat în slujba economiei reale, de impunerea unui sistem de supraveghere european eficace și de structurarea finanțelor publice într-un mijloc pentru atingerea unei creșteri economice ce permite crearea de locuri de muncă. Această creștere trebuie să fie durabilă și favorabilă incluziunii.

Liderul european afirmă că pentru atingerea acestui obiectiv este necesară o concentrare pe trei priorități: asigurarea de locuri de muncă pentru mai mulți oameni, impulsionarea competitivității companiilor noastre și adâncirea pieței unice. În cadrul acestora, este necesară îmbunătățirea rezultatelor Europei în materie de inovare nu numai la nivelul universităților, ci și la nivelul fiecărei verigi a lanțului, de la cercetare la vânzarea cu amănuntul, în special prin intermediul inovării; practic avem nevoie de o Uniune a inovării.

De asemenea, energia este vectorul-cheie al creșterii și una dintre principalele priorități de acțiune: trebuie să finalizăm piața internă a energiei, să construim și să interconectăm rețelele energetice și să asigurăm securitatea și solidaritatea energetică. Astfel, vom avea o adevărată comunitate a energiei în Europa. În același timp, un sector agricol orientat spre viitor va juca un rol important în cadrul măsurilor europene întreprinse ca răspuns la cele mai mari provocări ale viitorului, cum ar fi: securitatea alimentară la nivel mondial, reducerea biodiversității și gestionarea durabilă a resurselor naturale.

Un alt element considerat important la nivelul Uniunii Europene este dat de modul în care se asigură echilibrul utilizării resurselor financiare, prin analiza de ansamblu a bugetului european și a bugetelor naționale. În acest context, prosperitatea europeană depinde de relațiile pe care le dezvoltăm cu partenerii strategici, pentru că avem nevoie la scară internațională de cuvântul greu pe care îl are de spus Uniunea Europeană.

De ce această trecere în revistă? Pentru că aș dori o asemenea abordare din partea responsabililor guvernamentali, o înțelegere a momentului, a fenomenelor și perspicacitate în găsirea rapidă a soluțiilor profesioniste. Nu sunt naiv, să cred că dezbaterile sterile și facile pot fi înlocuite la nivelul partidelor politice, dar cred că a sosit, după unii chiar a trecut, momentul structurării unei construcții politice a dialogului între putere și opoziție, de includere a responsabilităților economice în susținerile tuturora: patronat, sindicate, administrație, autoritate și instituțiile statului, mediul universitar și diplomația activă. Consider că la nivel guvernamental este nevoie de această abordare, de modificarea comportamentelor la nivelul asigurării guvernanței economice. Acest lucru trebuie asigurat și din perspectiva corelării și avizării bugetului național la nivelul Comisiei. Obținerea consensului la nivel european este discutată în acest moment și el se va exprima în pachetul de propuneri legislative ce va fi comunicat în 29 septembrie 2010.

Consider, în perspectiva prezentării bugetului pentru anul 2011 la nivelul Parlamentului, că primul-ministru al Guvernului României ar trebui să prezinte un raport privind "Starea României 2010". Beneficiile ar fi multiple, conducând la o mai bună construcție a bugetului de stat și la realizarea, pe baze tehnice și concrete, a unei conlucrări mai bune între putere și opoziție, existând posibilitatea de a selecționa pe criterii obiective profesioniștii de care România are nevoie în momentul de față.

Cred că obiectivul momentului actual este acela de a cheltui mai inteligent, și nu mai mult sau mai puțin, după cum ne îndemna și Președintele Comisiei, Jose Manuel Barroso.

  Viorel Buda - declarație politică având tema Adevărata subminare a autorității statului: votul din 15 septembrie;

Domnul Viorel Buda:

"Adevărata subminare a autorității statului: votul din 15 septembrie"

Într-o declarație susținută duminică la Palatul Cotroceni, președintele Traian Băsescu a condamnat din nou, în termeni extrem de duri, protestul polițiștilor de vineri, 24 septembrie. Din nou, șeful statului a menționat că protestatarii au încălcat legea, de această dată nuanțând, arătând că polițiștii au purtat la un "miting ilegal, uniforme cu simbolurile statului român". Mai mult, președintele a afirmat că protestatarii "au subminat autoritatea statului român".

Stimați colegi, haideți să facem o paralelă. Ce am avut vineri: 6.000 de angajați ai statului, întâmplător polițiști, care au participat la o manifestare de protest. Îmi este greu în acest moment, pentru că informațiile sunt contradictorii, să apreciez cât de legală sau nu a fost partea a doua a protestului, cea din fața Palatului Cotroceni. Unele voci oficiale susțin că a existat autorizație și pentru această parte a manifestării, altele nu. Să presupunem că nu exista autorizație și pentru partea a doua a manifestației. Șeful statului a tunat și a fulgerat împotriva stării de ilegalitate și a cerut guvernului să ia măsuri.

Ne întoarcem în data de marți, 21 septembrie a.c. În plin scandal generat de una din cele mai mari, dacă nu cea mai mare fraudă din istoria parlamentarismului român. Președintele Traian Băsescu este rugat, nu să ia măsuri, pentru că teoretic nu avea ce măsuri să ia, ci doar să se pronunțe asupra fraudei de la votul pe Legea pensiilor. A refuzat, susținând că nu există în Constituție un articol care să-i permită așa ceva. A venit cu argumentul că o declarație privind evenimentele din 15 septembrie ar însemna o imixtiune în activitatea parlamentară.

Plecând de aici, stau și mă întreb, ce articol din Constituție i-a permis lui Traian Băsescu nu să se pronunțe, ci să aducă oficial acuzații în ceea ce privește legalitatea protestului de vineri și ce articol din Constituție i-a permis să solicite guvernului să ia de urgență măsuri? Sigur în aceste situații nu există prevederi în Constituție.

Să vedem evenimentele și din alt unghi de vedere. Presupunând că partea a doua a protestului polițiștilor a fost ilegală, cei vinovați sunt 6.000 de polițiști. Repet, niște angajați ai statului. Dar în Camera Deputaților, ilegalitatea nu a aparținut unor angajați, ci, mai grav, unor demnitari care sunt reprezentanți ai cetățenilor. Cu siguranță, nici unul dintre votanții celor 96 de deputați aflați în plen pe 15 septembrie, după orele 21,55, nu și-a dat sufragiul pentru ca alesul său să comită fraude în Parlament. Însă pentru președintele României nu a contat acest aspect.

Cei 6.000 de polițiști au protestat în numele lor, în numele colegilor lor, a familiilor lor. Protestul lor, indiferent de ce grad de ilegalitate a avut, NU a generat sau, mai corect, NU va genera efecte nocive pentru societatea românească. În schimb, ilegalitatea votului din 15 septembrie va avea consecințe asupra a 6 milioane de actuali pensionari și asupra celor care urmează să se pensioneze. Ilegalitatea votului din Cameră mai reprezintă o desconsiderare a electoratului, sau mai pe românește a cetățeanului și nu în ultimă instanță, o legalizare a ilegalității în instituția care are drept menire să legifereze.

Din aceste considerente, susțin că ilegalitatea din Parlament este infinit mai gravă decât ilegalitatea protestului de vineri.

Acest lucru însă nu a contat pentru șeful statului. Mai mult, în următoarele 36 de ore ce au urmat discursului din Parlament, șeful statului a girat frauda din Parlament, pe posturile naționale de radio și TV. Pentru Traian Băsescu nu contează o ilegalitate care afectează milioane de români, ci o ilegalitate care cel mult îl afectează doar pe el. Mie în acest caz mi se pare că este subminată autoritatea statului.

M-a amuzat decizia premierului Emil Boc de a renunța și el la serviciile poliției și jandarmeriei. Stau și mă întreb, în situația în care Traian Băsescu ar fi ieșit în balcon la Cotroceni și ar fi dansat Lambada, și premierul Boc ar fi făcut la fel într-un balcon la Palatul Victoria? Sunt convins că da!

  Virgil Pop - declarație politică intitulată Destul! Lucrurile au mers prea departe!,

Domnul Virgil Pop:

"Destul! Lucrurile au mers prea departe!"

Lucrurile au mers clar prea departe. Am ajuns în situația în care în fața ochilor ni se desfășoară, fără să putem interveni, prăbușirea instituțiilor statului, a economiei și a ordinii sociale din România. Lupta de clasă dintre membrii PDL a devenit extrem de nocivă pentru țara noastră și a depășit de multă vreme granițele democratice de acceptabilitate. Iar acest lucru a fost posibil "grație" mai marilor PDL care au transformat instituțiile statului în arme personale pentru reglările de conturi din clanul de tip mafiot de care aparțin. Legea nu se mai respectă în România și, când totuși se face apel la litera ei, se interpretează arbitrar, în funcție de dispoziția și de supărările celor care se află mai presus de orice reglementări democratice.

Ceea ce se întâmplă acum în țară este o dovadă clară a faptului că actuala putere nu este în stare să le ofere românilor decât scandal și circ, în vreme ce prioritățile reale ale țării sunt lăsate deoparte. România nu mai este, astfel, statul european care face eforturi pentru a definitiva procesul de integrare, care muncește cu motoarele turate la maximum pentru ca economia să-și revină. România nu mai este țara care trebuie să se apere și să-și protejeze interesele naționale în scandalul expulzărilor din Franța. Nu! România este doar câmpul de bătălie al greilor din PDL. Iar această realitate trebuie să se schimbe urgent, pentru că reglarea aceasta de conturi dăunează grav economiei și nivelului de trai al românilor, din moment ce doar bunăstarea protejaților de partid contează cu adevărat.

România are de suferit și pe plan internațional. Menționez doar incapacitatea președintelui de a ne reprezenta cu o oarecare putere de influență în politica externă sau chestiunea imaginii României în Europa, care suferă un proces de degradare constantă din pricina neimplicării autorităților române în problemele europene. Asta ca să nu mai pomenesc de pericolul ratării obiectivelor Schengen, principalele misiuni ale Ministerului de Interne, sau de viitoarea discuție cu FMI din octombrie, care prefigurează un nou împrumut înrobitor.

Lucrurile sunt din ce în ce mai grave și trebuie acționat pe măsură. Ca un prim pas, acest guvern al incompetenței trebuie îndepărtat și înlocuit cu un Executiv care să fie capabil să rezolve toate problemele economice ale României. Fac apel aici și la parlamentarii puterii: suntem cu toții reprezentanții cetățenilor aici și românii au ajuns la capătul răbdării. Trebuie să susținem și să inițiem toate procedurile de îndepărtare a acestui guvern de la putere, pentru că, în acest ritm, România va ajunge în curând la o decădere generalizată, cu grave consecințe pe plan intern și european.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică având tema Coplata va ucide zeci de mii de români;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Coplata va ucide zeci de mii de români"

Respectând "modelul portocaliu" de înfometare și sărăcire a României, Ministerul Sănătății a insistat pentru introducerea coplății pentru medicamentele destinate bolnavilor cu boli cronice. În urma acestei măsuri odioase, pe care guvernanții actuali au promis-o reprezentanților Fondului Monetar Internațional, peste două milioane de români vor fi grav afectați, urmând să plătească mii de lei în fiecare lună pentru a urma aceleași tratamente obligatorii. Majoritatea sunt oameni cu venituri mici, cu pensii foarte mici. De unde să plătească?

Este cunoscut faptul că în țara noastră sunt puțini contribuabili la Fondul Național Unic al Asigurărilor de Sănătate, raportat la numărul de persoane care primesc servicii medicale. Diferența ar trebui acoperită de stat prin alocări din bugetul național, dar, așa cum se știe, Casa Națională de Asigurări de Sănătate funcționează aproape exclusiv prin fondurile care sunt colectate de la contribuabili, persoane fizice angajate și companii. Existând, deci, acest dezechilibru major, guvernanții încearcă să-l acopere băgând mâna adânc în buzunarul pacienților. De ce boli vor actualii guvernanți să moară mii, poate zeci de mii de români? Poate enumerarea acestor boli îi va impresiona pe Băsescu, pe Boc sau pe Cseke Attila: glaucom, schizofrenie, leucemii, diabet, cord ischemic, ulcer, ciroză, hepatită cronică, astm bronșic.

Am văzut cazuri concrete în farmacii: bolnavul care este obișnuit cu un tratament de trei-patru ani nu vrea să-și schimbe medicamentul, pentru că așa își păstrează șansele de-a trăi. Așa că ori pleacă fără să cumpere nimic, ori înjură și plătește diferența, dacă mai are de unde. Cred că se va ajunge la utilizarea medicamentelor care se foloseau acum 30 de ani sau la contractarea unor credite la bănci pentru procurarea medicamentelor necesare vieții. Iată și câteva exemple de scumpiri galopante: în cazul hipertensiunii arteriale, pentru medicamente care sunt foarte comune, cel puțin 500.000 de pacienți vor trebui să scoată din buzunar cu între 50% și 750% mai mult ca să-și asigure același tratament ca și pană acum; în cazul hepatitelor, coplata poate să ajungă undeva în jurul a 560 de lei pentru o doză; în cazul leucemiilor, se poate ajunge la sume insuportabile, adică undeva în jurul a 6.600 de lei pe lună. Întreb încă o dată: de unde să plătească acești oameni pentru a mai putea trăi?

  Neculai Rățoi - despre Disprețul guvernanților;

Domnul Neculai Rățoi:

"Disprețul guvernanților"

Săptămâna trecută am asistat la un nou val de proteste. Aflați într-o situație din ce în ce mai gravă, oamenii încearcă să determine guvernanții să găsească soluții la problemele pe care tocmai proasta guvernare le-a creat.

Disperarea celor care nu mai au mijloace de trai este evidentă. Dacă în trecut am asistat la proteste pe muzică, cu dansuri, săptămâna trecută am putut vedea cu toții oameni agitați, nervoși, care încearcă să se agațe de orice speranță și care refuză să mai fie mințiți. Este o situație extrem de periculoasă, care poate să denatureze în lupte de stradă dacă acestor oameni nu li se vor lua în seamă cererile. Guvernanții le-au întors spatele, arătând din nou că nu le pasă de români decât în ziua votului. Să luăm cazul protestului polițiștilor: vineri, în piața Victoriei, nu au primit niciun răspuns, iar la Cotroceni, Traian Băsescu i-a ignorat total. Și poate vă amintiți cum promitea președintele în campania electorală că la fiecare 3 luni se va întâlni cu românii în Piața Universității. Acum nici măcar nu vrea să iasă din birou! Mai mult, într-un nou gest de sfidare, a decis să renunțe la polițiștii care asigurau trecerea coloanelor oficiale ale administrației prezidențiale.

Un președinte mereu pus pe ceartă, care răspunde la protest cu un protest, în loc să asigure un minim de echilibru și liniște în această țară de care timp de atâția ani și-a bătut joc. Cel mai grav este că președintele, prin atitudinea lui - renunțarea la serviciile poliției, jandarmeriei și ISU - decredibilizează instituții foarte importante într-o societate democratică. Românii în ce să mai creadă? În anarhie? Acesta este tonul dat de președinte, adoptat imediat și de către Emil Boc, prim-ministrul României. Cu siguranță urmează să renunțe și Roberta Anastase. Oare toate acestea și pentru a-i forța demisia lui Vasile Blaga? Căci e vorba despre o demisie dorită de mult timp.

Să nu uităm că polițiștii au toate motivele să fie supărați: salarii tăiate, ore suplimentare neplătite, pensii trunchiate, lipsă de dotări. Meseria de polițist nu este una ușoară și presupune anumite riscuri, în unele situații polițiștii putând chiar să-și piardă viața. Dar, ca în toate domeniile importante, guvernanții au decis că cei cărora le revine sarcina să asigure siguranța cetățenilor trebuie să fie umiliți, alături de medici, profesori și alte categorii de bugetari.

Nimic nu se mai poate schimba în România fără solidaritate. Cei care guvernează sunt surzi și dezinteresați, iar strada a rămas singurul mijloc pentru cei care mai speră la un răspuns. Presiunea socială nu afectează însă obrazul gros al celor aleși să ne conducă. Singura soluție rămâne ca românii să fie uniți.

Pe 7 octombrie, polițiștii au anunțat un nou protest, în ciuda amenințărilor primite de la cei care vor să-i reducă la tăcere. Ca social-democrați, noi ne exprimăm solidaritatea cu acești oameni și cerem respectarea dreptului lor la libera exprimare. Suntem alături de toți cei care au devenit victime ale proastei guvernări și vom căuta prin toate mijloacele să salvăm ce a mai rămas de salvat din România prin înlăturarea lui Băsescu și Boc de la cârma acestei țări.

  Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Se mișcă țara!;

Domnul Vasile Mocanu:

"Se mișcă țara!"

Criza economică a scos din nou românii în stradă. De data aceasta, protestatarii au fost mult mai numeroși decât în alte dăți și mai supărați pe actualul Guvern. Diminuarea salariilor bugetarilor, și așa foarte mici, a adus cea mai mare parte a populației la limita de subzistență. Cuțitul a ajuns la os și din păcate nu există speranțe că actualul Guvern ar avea soluții pentru ieșirea României din criză. Dimpotrivă!

Promisiunea Cabinetului Boc referitoare la posibilitatea majorării salariilor bugetarilor din ianuarie 2011 reprezintă doar un balon de săpun de culoare portocalie. Dacă, după ce ai luat din banii oamenilor 25%, anunți că le dai, după câteva luni, înapoi 11%, acest lucru înseamnă că ai scăzut salariile cu 14%, nu că le-ai mărit. Dar guvernanții au matematica lor proprie, inventată parcă în altă lume. O lume în care se trăia bine! Aici, la noi, trăiește bine doar clientela politică a PDL.

Că nu mai crede nimeni în promisiunile guvernanților o arată și mobilizarea fără precedent a populației, dar și teama actualei Puteri față de poporul nemulțumit. Demisia ministrului de interne, Vasile Blaga, a fost un gest de onoare, menit a atrage atenția că lucrurile tind să scape de sub control. Toate instituțiile statului încep să se prăbușească, iar lipsa de autoritate a statului va antrena o mulțime de abuzuri din partea guvernanților.

Noul ministru al internelor, Traian Igaș, a primit ordine clare de la celălalt Traian să nu mai permită ieșirea polițiștilor în stradă. Îndrăzneala polițiștilor de a-și cere drepturile furate de Guvernul PDL i-a supărat pe guvernanți. Dar în țara în care Poliția e prost remunerată, brațul legii e slab, iar infractorii își fac de cap.

Gestul iresponsabil al președintelui Traian Băsescu de a renunța la escorta Poliției, atunci când se deplasează pe drumurile țării, dovedește doar cât de puțin respectă primul om în stat legile României. Iar faptul că Băsescu a fost urmat imediat în greșeală de premierul Emil Boc, nu poate demonstra decât că actuala putere începe să se teamă.

Traian Băsescu se teme de propriul popor! Cabinetul Boc se teme de propriul popor! PDL tremură! Nouă ne-a ajuns cuțitul la os, dar lor le-a intrat frica în oase. Avem nevoie de un alt Guvern și de măsuri imediate și eficiente pentru scoaterea României din recesiune!

  Mircea-Gheorghe Drăghici - Declarație privind revolta polițiștilor;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declarație privind revolta polițiștilor"

Trebuie să recunoaștem că cea mai tare știre a sfârșitului de săptămână a venit de la Cotroceni! Se știe că nedreptățile fac deseori din români adevărați eroi. Polițiștii tăiați până la os în mijloacele lor de subzistență și-au luat la drum toată durerea din dotare, au urcat dealul Cotrocenilor și l-au invitat pe Băsescu la plimbare. Polițiștii i-au strigat șefului statului - care până mai ieri "gratula" ca la ușa cortului, o jurnalistă drept "țigancă împuțită" - "Ieși afară, javră ordinară!". Se tot vorbește în ultima vreme despre o lege a compensației și despre soarta celor care seamănă vânt și culeg furtună.

La ce să se aștepte președintele Băsescu, care a denigrat toate categoriile sociale? A început cu profesorii, a trecut la presă, la medici, la funcționarii publici. Până la urmă trebuia să fie cineva care să-i răspundă băiețește, cu aceeași monedă! Au făcut-o polițiștii, care au răzbunat o țară întreagă sugrumată de dictatură băsesciană. Au strigat cum le-a venit la gură, adică pe înțeles, a se aminti - "găozarii" și "țigăncile împuțite" din vocabularul președintelui pe maidanul Cotrocenilor!

Președintele s-a simțit călcat pe bombeuri și a renunțat la jucăriile favorite, anunțând cu surle și trâmbițe că nu mai vrea protecția polițiștilor, pe care i-a acuzat că și-au bătut joc de însemnele statului atunci când au aruncat caschetele pe jos, în semn de protest față de un om care n-a știut nicio clipă să fie președintele tuturor românilor și care este mai degrabă călăul nostru, al tuturor!

După ce a renunțat la profesori și la medici, obligându-i să ia calea pribegiei, prin tăierea salariilor cu 25%, a îngenuncheat oamenii de cultură și a etichetat țara drept una de mâna a doua, Traian Băsescu a făcut încă un gest de excludere și umilire a instituțiilor statului, care reprezintă de fapt încă un pas în instaurarea dictaturii personale.

Printr-un gest fără precedent, președintele Traian Băsescu a renunțat la dispozitivul de polițiști și jandarmi care însoțește și asigură traseul coloanelor oficiale, exemplul lui fiind urmat la scurt timp și de premierul Emil Boc. O decizie care-i privește până la urmă ca persoane private, dar cu implicații din punct de vedere al protocolului, atât la nivel intern, cât și extern. Băsescu și Boc reprezintă două instituții de vârf ale statului român - Președinția și Guvernul -, și nu poți renunța la o instituție doar pentru că nu-ți cântă ție în strună!

Decizia președintelui și premierului are însă efecte și în plan extern, având în vedere că amândoi primesc delegații din străinătate, cărora trebuie să li se asigure traseul la sosirea și la plecarea din România, dar și pe parcursul deplasărilor în care sunt însoțiți de președintele Băsescu sau de premier. Dincolo de aceste aspecte tehnice, gestul fără precedent al lui Băsescu poate fi considerat un atac la adresa instituțiilor statului.

În condițiile în care integrarea României în spațiul Schengen se află pe ultima sută de metri, orice încercare de a aduce atingere unei instituții atât de importante precum Poliția reprezintă un gest greu de trecut cu vederea! Poliția reprezintă una dintre cele mai serioase instituții ale statului, nu jucăria unui președinte care nu suportă criticile și care vrea doar laude, mai ceva decât Ceaușescu!

Mare maestru în diversiuni, Băsescu s-a folosit de manifestația oamenilor legii pentru a deturna discuția publică de la miezul problemei - criza profundă în care a împins țara. Prin protestul de vineri, agenții au dorit să atragă atenția asupra problemelor cu care se confruntă sistemul ordinii și siguranței publice în urma tăierilor de salarii și disponibilizărilor de personal, măsuri ce pot fi considerate un atentat la securitatea națională. Or, Traian Băsescu, care e șeful Consiliului Suprem de Apărare a Țării, nu se afla la locul de muncă, trimițând la înaintare un consilier de stat pentru relația cu autoritățile publice și societatea civilă. Protestul polițiștilor, cu răsunet puternic în țară și în străinătate, arată cât de izolat este regimul care se luptă cu propria populație!

  Ion Stan - declarație politică având subiectul Un parlamentar al Partidului Democrat Liberal dezlănțuie prigoana împotriva cultelor religioase;

Domnul Ion Stan:

"Un parlamentar al Partidului Democrat Liberal dezlănțuie prigoana împotriva cultelor religioase"

Nu degeaba înțelepciunea unui proverb ne previne: "Să ne ferească Dumnezeu de ceea ce poate o minte odihnită". Ca să nu ofensez prea multele minți odihnite, am parafrazat proverbul, omițând a preciza cine are mereu mintea odihnită.

Trecând în revistă, în zilele din urmă, ce inițiative legislative s-au mai copt sub temperaturile toride ale vacanței parlamentare, nu fără oarecare surprindere am constatat că unui creștin arșița verii i-a făcut mult rău la cap. Cel puțin trei inițiative legislative, dar și mai multe ieșiri în spațiul comunicării publice ale deputatului (PDL) Silviu Prigoană au generat, pe bună dreptate, indignarea unei însemnate părți a opiniei publice și reacții de contestare din partea celor avizați.

Am putea trece cu vederea Proiectul de Lege pentru oficializarea prestațiilor sexuale ca activități lucrative, din cel puțin două motive. Primul, că nu este original, în sensul că asemenea tentative au mai fost și în alte legislaturi. Al doilea, fiindcă putem înțelege interesul de familie al deputatului, a cărui soție și-a făcut cunoscută ambiția de a fi și prima matroană de bordel legal, fiindcă în umbra legii, având în vedere statutul de soție de deputat, nu se mai cade...

Proiectul de Lege privind cenzura libertății opiniilor nu ar trebui să-i fie atribuit, fiindcă deputatul Silviu Prigoană a îndeplinit o ingrată sarcină de partid. Dar dacă și l-a asumat, să-i fie de bine oalele ce i s-au spart în cap, în prime-time, la toate televiziunile libere, și opiniile opoziției.

Un al treilea proiect de lege al deputatului mai sus numit, pentru care solicita și "supunerea dezbaterii și aprobării Parlamentului României, în procedură de urgență", are un rând și jumătate în următorul articol unic: "Prevederile Legii nr.142 din 27 iulie 1999 privind sprijinul statului pentru salarizarea clerului se abrogă".

Într-un text intitulat "Expunere de motive", conceput și semnat în total dispreț față de legea care reglementează metodologia de adoptare a actelor normative, hingherul portocaliu al cultelor religioase interpretează Constituția după strâmba și limitata sa înțelegere, considerând că nu ar exista o obligație expresă a statului de a asigura salarizarea personalului clerical din bugetul public. De ce s-o fi coborât acest creștin atât de jos pe scara valorilor morale, ca sa ajungă într-un astfel de moment de rătăcire?

Bisericile, oricare ar fie ele, odată recunoscute de către stat, cadrul acestei recunoașteri este dat de legile statului, iar autonomia față de stat privește esențialmente chestiunile religioase și chestiunile interne ale cultelor. Personalul clerical se află în serviciul comunităților de credincioși contribuabili, ceea ce, pe cale de consecință, îndreptățește statul să nu fie indiferent față de condiția materială a îndrumătorilor spirituali ai populației.

Membru de vază al obedientei camarile băsesciene și un abonat de vază la contracte grase cu administrațiile publice, consecvent drenor de fonduri publice la pușculița democrat-liberală, sus-numitul deputat, ca să intre și mai mult în grațiile protectorilor săi, a găsit "salvarea" țării din criza în care au adâncit-o prin tăierea, dacă tot s-au pus pe tăiat, și a salariilor clerului.

Dacă va reuși sau nu, are mai puțină importanță, în raport cu performanța lui Prigoană de a intra în istorie ca "deputatul Partidului Democrat Liberal care a dezlănțuit prigoana împotriva cultelor religioase".

Dumnezeu să nu-i ajute!

  Sorin Constantin Stragea - declarație politică având subiectul Adevărul despre starea învățământului;

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Adevărul despre starea învățământului"

Faptul că învățământul românesc este la pământ nu mai este o noutate pentru nimeni. Experiențele făcute de-a lungul anilor asupra acestui sistem ne-au adus în situația de astăzi. Subfinanțarea învățământului este și ea o cauză pe care nu o putem neglija.

Majoritatea celor care termină o facultate, indiferent că este de stat sau particulară, cred că nu sunt în stare să menționeze un singur lucru pe care l-au învățat în anii de studiu. Am testat acest lucru pe o serie de foști sau actuali studenți cărora, dacă le pui diverse întrebări legate de cursurile pe care le-au absolvit, răspunsul este de fiecare dată: "Mai știu eu acuma ce am învățat la facultate!"

Acum examenele se iau cu fițuicile sub bancă, cu telefonul la ureche, prin care un prieten îți dictează ce să scrii, sau, cu și mai mare tupeu, cu întreg cursul pe masă, dacă profesorul nu este prea atent. Elevii de liceu sunt mai interesați de nota pe care o iau la școală decât de motivul pentru care o iau, iar cei de gimnaziu sunt puși să facă turism cu microbuze pentru a ajunge la școală, în loc să fie odihniți atunci când ajung în clasă.

Liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, termină în trei ani, devin profesori-suplinitori, iar elevii lor sunt prost pregătiți, mai prost pregătiți decât precedenții. Paradoxal, se face mai multă școală la liceu decât la Universitate. La liceu, profesorii pot încă să lase repetenți elevii care nu învață, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiți în funcție de numărul de elevi. Studenții sunt mai prost pregătiți decât elevii de liceu.

Vorbim astăzi de așa-numitul învățământ axat pe competențe. În noul sistem, elevii, vezi, Doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competențe. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de școală nouă! Există însă materii axate pe competențe - a învăța engleza, franceza ori muzica înseamnă să știi a vorbi engleza, franceza, respectiv să cânți, fluieri sau fredonezi melodii. Există însă materii bazate pe cunoștințe - istoria, geografia, anatomia și zoologia, de pildă. Există materii intermediare, ca biologia și chimia, în care competențele și cunoștințele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoștințe. Educația axată pe competențe va naște monștri, fiindcă a ști cine a pictat Gioconda e o cunoștință, nu o competență.

Iată deci, stimați colegi, că cei aflați astăzi în stradă, eu cred că nu sunt acolo doar din cauza salariilor, ci și din cauza faptului că sistemul de învățământ a ajuns într-un hal fără de hal. Trebuie să facem ceva pentru a remedia ce mai putem remedia.

  Ioan Stan - considerații pe marginea lipsei de bani la buget;

Domnul Ioan Stan:

O prietenă profesoară, născută un pic mai demult decât mine, îmi povestea cum un elev de-al său își prevenea în gura mare colegii strigând "șase vine baba de mate", fără să observe că "baba", prietena mea, era chiar în spatele lui. Și ce-ai făcut, am întrebat-o. Ce să fac, mi-a răspuns. L-am întrebat plină de interes "Tu nu vrei să îmbătrânești? Vrei să mori tânăr?"

Cred că știți cui aș vrea să-i strig această întrebare, deși el numai tânăr nu mai este.

Președintele nostru, al celor care l-au votat adică, și-a construit o obsesie pe pensionari, pe care îi identifică fără rezerve cu "cancerul care toacă și dezechilibrează bugetul". Se consideră, probabil, ferit de îmbătrânire și de cele ce o însoțesc. Ori este animat de acel instinct care face hârciogul să adune și să adune în cămăruțe subterane provizii pentru bătrâneți liniștite, crezând că, în acest fel, pe el nu-l mai pot atinge lipsurile. Are din belșug și pe seama belșugului emană cinism și mușcă pe oricine s-ar încumeta la o boabă, două. Numai că nu o dată plugul țăranului taie cămările hârciogului, scoțând la lumina zilei paguba făcută de animalul care a crezut că-și asigură furând de pe câmp liniștea pântecului până la bătrânețe.

Cât de meșteșugite i-ar fi vorbele, cât de agresiv ar apăsa pe cuvinte, cât și-ar "îmbrăca" scrâșnetele dinților cu cele mai silite zâmbete pe care le-am văzut vreodată, în percepția mea, un mecanism de translare mă face să aud ceva ce nu rostește, dar transmite fără ocolișuri.

Și iată ce aud.

N-am putut să le tai 15% din pensii. Lasă că le trag o impozitare de nu se văd! Și le mai pun în cârcă și lor, ca la toată lumea, un TVA de 24%, și dacă nu stau cuminți unde-i pun eu, îl mai salt odată. Gata cu huzurul! Și dacă se mai îmburică mult îi răresc pe "cale naturală" de nu se văd! Chiar cred că se pot pune cu mine? Cu mine, care am în buzunar majoritatea aducătoare de voturi și atunci când ea nu există? Nici n-aș avea nevoie de ea, de majoritate fizică, atâta vreme cât am un om care numără voturile cum vreau eu! Cu legea pe care mi-a numărat-o zilele astea mai pupați voi pensie l-a "sfântul așteaptă", că și ăsta e de-al meu! Și chiar că veni vorba, sunteți mai mulți decât cei care muncesc. E de "bun-simț" să vă mai răriți!

Asta aud când prezidentul nostru explică de ce nu mai sunt bani la buget. Numai că sunt oameni care în amarul de zi cu zi, în năvala de necazuri ce-i copleșesc, îl pot crede, își pot lega de spusele lui cumplita speranță că micșorarea numărului de pensionari le-ar putea ușura lor viața.

Și este o crimă să învrăjbești generațiile între ele. Este o crimă să spui "avem mai mulți pensionari decât salariați", sugerând că pensionarii ar fi vinovați de asta. Realitatea că numărul de pensionari îl depășește pe cel al salariaților este valabilă pentru două din trei județe ale țării. Nu contest acest lucru demonstrat de altfel de documente emise de Institutul Național de Statistică.

Ce socotesc absolut incorect este a considera pensionarii, la grămadă, drept asistați ai statului, de a opera cu concepte ca "grad de dependență" când ne referim la raportul dintre numărul de angajați și cel de pensionari, de a afirma că un angajat "duce în spate" nu știu câți pensionari. Cum să fie "asistat" cel care s-a pensionat la limita de vârstă prevăzută de lege și a contribuit toată perioada de salarizare la fondul de pensii?

De ce se uită că pensionările anticipate au fost opțiunea unor oameni care s-au văzut, la o vârstă la care nimeni nu i-ar mai fi angajat, rămași fără loc de muncă din pricina faptului că structurile economice în care erau angajați nu au trecut testul economiei de piață? De ce se uită că din marile industrii s-au pensionat persoane care au beneficiat de grupe de muncă?

Dacă se face o analiză asupra județelor în care numărul pensionarilor îl depășește pe cel al salariaților se constată că acestea au deținut anterior capacități industriale ce astăzi nu mai funcționează. Au rămas oamenii care le-au deservit, nevinovați de starea actuală a lucrurilor și ajunși să fie socotiți povară pe umerii celor care încă mai muncesc. Raportul acela numit umilitor "grad de dependență" a crescut însă nu numai din cauza sporirii numărului de pensionari. Numai că nu vorbește nimeni despre scăderea dramatică a numărului de angajați, nu ca urmare a pensionărilor, ci ca o consecință directă a măsurilor de limitare a deductibilității TVA, a introducerii impozitului minim, a lipsei cronice de inițiativă și a măsurilor în direcția realizării reale a unei creșteri economice sănătoase, cum atât de mult îi place aceluiași președinte să o numească.

Îmi stă la îndemână situația de la mine de acasă pentru argumentare.

An de an, în județul Suceava, numărul de salariați a scăzut mult mai puternic față de alte județe, iar numărul pensionarilor a crescut. Numai că în județ industria minieră a fost aproape închisă, industria lemnului a renunțat la partea de prelucrare și s-a axat pe segmentul de exploatare, industria prelucrării sticlei a dispărut și lista poate continua în domeniul construcțiilor, al textilelor ș.a. Așa cum am mai spus, oamenii au rămas. Sunt, în covârșitoarea lor majoritate, pensionari în temeiul legii. Lor li se spune astăzi "asistați", lor li se spune că nu mai pot fi duși în spate de cei care muncesc. Lor li se "recomandă" cu cinism să-și coacă pâinea acasă, fără făină și cuptorul luate de ape. Pensiile lor trebuie impozitate, ca orice venit, într-un stat de drept, democratic și european. Chiar și pensia acelei țărănci din Mehedinți care primește de ani de zile un leu pe lună.

Acest concept al "impozitării nimicului", cum i-a spus într-o izbucnire de revoltă un distins om de condei, este parte a filozofiei sociale a cărui părinte și gânditor este președintele autointitulat "al tuturor românilor".

În disperarea lui, guvernul acestui președinte își buzunărește contribuabilii și mai are și neobrăzarea să le spună că o face spre binele lor. Că i-a jumulit acum ca să le fie bine într-un viitor luminos.

Ce dacă n-o să-l mai apuce!

  Emil Radu Moldovan - despre Democrația suspendată;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Democrația suspendată"

În aceste zile în România democrația suferă cel mai grav atac de după revoluție. Instituțiile sunt subminate după bunul plac al reprezentanților puterii, în cazul Poliției Române, și folosite în scopuri de grup, în detrimentul cetățenilor, în cazul Camerei Deputaților.

Drepturile cetățenilor români sunt încălcate pentru interesele meschine ale liderilor portocalii care tratează România ca pe propria moșie, unde ceea ce spune stăpânul este cuvânt de lege și nimeni nu mișcă în front.

Însă acest tip de comportament este de mult depășit în Europa zilelor noastre, unde principiile care funcționează sunt cele ale democrației, care pun în centrul atenției drepturile și obligațiile cetățeanului și mai ales grija ca aceste drepturi să nu fie încălcate de tendințele abuzive de toate tipurile, existente în societate.

Pentru respectarea acestor deziderate este nevoie de instituții puternice, care să vegheze la respectarea și aplicarea legii și procedurilor democratice, nu de instituții slabe, aflate la cheremul politicienilor puterii PDL-iste.

Astfel de instituții puternice înseamnă un stat puternic. Iar un stat puternic în Uniunea Europeană, ai cărei membri suntem, înseamnă cetățeni demni, ale căror drepturi sunt garantate și respectate de către stat, ceea ce creează premisele unei dezvoltări atât sociale și democratice a acelui stat, cât și evoluția fiecărui cetățean pe plan individual.

Dar Traian Băsescu și Emil Boc, în loc să creeze instituții puternice, care să lucreze în folosul cetățeanului și țării, le subminează și încearcă identificarea instituțiilor cu propria lor persoană, în speța de față președinția și guvernul.

În acest sens, președintele este însăși Instituția prezidențială, și regulile și principiile după care se conduce președintele sunt aplicate și instituției care, în loc să aibă funcția de reprezentare a cetățenilor români, îl reprezintă doar pe președinte, care hotărăște ce vrea, cum vrea, dă verdicte despre cine încalcă legea și cum, substituindu-se altor instituții ale statului de drept.

Acest lucru însă nu mai contează în opinia celor de la putere, deoarece de mult ei s-au substituit statului și nu mai țin cont de nicio regulă și niciun drept în această țară, suspendând democrația, pentru realizarea intereselor de grup.

  Mugurel Surupăceanu - declarație politică intitulată Hic, haec, hoc, ce ministru... documentat!;

Domnul Mugurel Surupăceanu:

"Hic, haec, hoc, ce ministru... documentat!"

Cu 10.000 de dascăli mai puțin, urmare a măsurilor de austeritate, școala și-a deschis astăzi porțile pentru peste 3 milioane de elevi care vor învăța nu ca în anii trecuți, ci, firește, ceva mai rău, fiindcă de la un an la altul condițiile sunt tot mai "bune". Bine documentat, așa cum ține să se afișeze, ministrul educației Daniel Funeriu e de părere că peste 90,5% dintre copii vor învăța anul acesta în școli autorizate sau în curs de autorizare. Domnia sa nu greșește. În condițiile în care școlile neautorizate nu-i vor mai putea găzdui pe elevi, aceștia se vor îndrepta, cu mic cu mare, către instituțiile autorizate, așa încât profeția domnului ministru se va confirma.

Deși am înțeles că nu 905% din școli vor avea autorizație, ci că 90.5% dintre elevi vor învăța în instituții autorizate - al căror număr nu poate fi decât considerabil mai mic - cunoaștem cu toții realitatea!, un lucru nu-mi este totuși limpede... Oare domnul Funeriu se referă și la școlile autorizate ungurești, de lângă graniță, unde tot mai mulți elevi români merg să învețe (fiindcă au, pe lângă pereți și profesori, teren de fotbal și chiar piscină) sau se referă strict la cele autohtone? Nu de alta, dar ar fi păcat să perseverăm în confuzii. Măcar să știm, o dată pentru totdeauna, că alături de profesori și medici, pot emigra fericiți - cu acordul sictirit al președintelui și guvernului său - și elevii!

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică având ca subiect Drepturile veteranilor de război;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Drepturile veteranilor de război"

Am primit numeroase memorii prin care mi se aduce la cunoștință faptul că Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, care ar fi trebuit să le protejeze drepturile, nu este respectată de către instituțiile statului român.

În conformitate cu actul normativ mai sus amintit, aceștia beneficiază de o serie de drepturi prevăzute care, din păcate, nu sunt respectate în totalitate sau sunt respectate parțial. Cu toate prevederile legale, acestea în bună parte rămân pe hârtie, fără ca cei îndreptățiți, care s-au sacrificat în război pentru țară, și-au pierdut viața sau au fost mutilați, să poată beneficia de cele mai importante drepturi, pe care noi, întreaga societate, le datorăm acestor oameni sau urmașilor lor.

Există cazuri de veterani de război sau urmași ai acestora care sunt într-o situație materială precară, fără locuințe sau sunt dați afară din locuințe de foștii proprietari sau de pretinși proprietari care sunt puși în posesie prin decizii ale instanțelor, în baza unor acte uneori discutabile din punct de vedere al capacității probatorii. De asemenea, legea mai prevede, printre altele, scutirea de plata impozitelor și taxelor locale, scutirea de plata abonamentului telefonului pentru un singur post, asistență medicală gratuită, medicamente gratuite în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării.

Unele dintre aceste prevederi rămân doar la nivel de normă neaplicabilă, prin indiferența autorităților, care sunt insensibile la cererile acestor oameni care își cer drepturile ce li se cuvin. Veteranii de război, adevărații eroi ai neamului românesc, merită cinstire și recunoștință pentru faptele de arme săvârșite în primul și cel de al doilea război mondial, nu disprețul și ignoranța cu care sunt tratați de către autoritățile publice. În urma unor discuții avute cu membrii unei asociații a veteranilor de război, aceștia mi-au semnalat o serie de deficiențe ale Legii nr.44/1994 privind veteranii de război. Astfel, o să amintesc doar una dintre nemulțumiri care vizează veteranii de război nedecorați care, deși au luptat pe front alături de camarazii lor, se simt discriminați, prin neincluderea lor ca beneficiari ai unor drepturi în raport cu veteranii de război decorați și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989. Se impune îmbunătățirea legislației actuale, în sensul includerii și acestei categorii a veteranilor nedecorați în zona beneficiarilor drepturilor stipulate în cuprinsul Legii nr.44/1994 privind veteranii de război.

Autoritățile trebuie să fie preocupate de soarta veteranilor și a urmașilor acestora prin punerea în aplicare, în cel mai scurt timp, a unor măsuri pentru protejarea acestei categorii de persoane care merită toată recunoștința noastră, veghind la respectarea legilor în vigoare, care le dau o serie de drepturi și de care nu se pot bucura datorită indiferenței unor reprezentanți ai autorităților publice locale și centrale.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Autoritățile nepăsătoare;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Autoritățile nepăsătoare"

Pentru situația de criză în care ne aflăm vina o poartă aleșii noștri pentru că nu au fost în stare să aplice măsurile corecte, dar ne aparține și nouă. Pentru că am avut încredere în ei. Pentru că i-am ales. Pentru că acum suntem nepăsători și nu ripostăm.

Guvernanții se întrec în declarații, anunță cu surle și trâmbițe măsurile luate de "specialiștii în domeniu", în timp ce ni se pregătește un nou val de scumpiri, iar oamenii de rând se chinuiesc să achite facturile la utilități astfel încât să le mai rămână și ceva pentru mâncare. Recesiunea s-a transformat practic în obișnuință în ultimii ani.

Niciunul dintre cei aflați la putere nu poate înțelege neajunsurile omului de rând. Este și normal. Veniturile și conturile lor bancare au fost, sunt și vor fi incomparabil mai mari. Omul de rând are și el conturi. Dar nu de economii. Ci de credite. Credite pentru nevoi personale, credite auto, credite ipotecare etc.

Ei știu câți șomeri sunt în acest moment în România? Și mă refer aici și la cei care nu mai sunt indemnizați. Au terminat liceul, unii chiar și o facultate, au muncit ani la rând în diferite domenii și acum sunt șomeri. Șomeri neindemnizați. Adică persoane aflate în căutarea unui loc de muncă de peste un an, dar fără a primi ajutor de șomaj, întrucât au trecut și de perioada în care au beneficiat de acest drept.

Teoretic mai avem o șansă să ieșim din criză. Dar în plan real nu se știe, atâta timp cât cifrele de afaceri s-au redus, mii de firme și-au suspendat activitatea, falimentele se succed cu o viteză amețitoare și autoritățile sunt nepăsătoare.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Discursul Președintelui;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Discursul Președintelui"

Traian Băsescu a venit în fața Parlamentului pentru a anunța aprofundarea măsurilor de austeritate, un nou împrumut cu FMI în 2011, regândirea sistemului de taxe și impozite - prin lărgirea bazei de impozitare, adică impozitarea tuturor veniturilor, eliminarea oricăror tipuri de ajutoare sociale considerate a încuraja nemunca.

A început discursul umilindu-i pe pensionarii care au plătit contribuții zeci de ani, introducându-i la categoria asistați sociali.

Are același discurs ca și până acum. El crede în continuare că ce face el și ce face Guvernul este bine. Vrea să continue proiectele lui Boc, care nu sunt reforme.

Reformele actualului Guvern sunt tăierile aprobate prin legea adoptată fraudulos, care va duce la suferința a milioane de oameni, zeci și sute de școli sunt închise din cauza lui Băsescu și a lui Boc, spitalele sunt puse sub controlul clientelelor locale și sunt subfinanțate în continuare, poliția, armata, pompierii, serviciile de urgență și grănicerii sunt cu toți... obligați să își facă datoria, deși sunt plătiți cu un sfert mai puțin, economia este sugrumată de un guvern care nu știe decât să pună taxe, în loc să producă creștere economică și locuri de muncă.

Programele lui Băsescu și Boc sunt greșite. Vor aduce noi împrumuturi, noi datorii, noi tăieri, ca să acopere eșecul lor.

Ar fi trebuit să fie însă de-a dreptul oripilat de comportamentul grosier al partidului său de suflet, PDL, care tocmai votase legalizarea hoției de la adoptarea Legii pensiilor.

Lipsa de reacție a președintelui înseamnă că acesta se face complice la furt și atentat fără precedent la adresa instituțiilor statului.

A ținut un discurs în fața Parlamentului ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Protestul sindicatelor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Protestul sindicatelor"

În fața unui guvern care mimează dialogul social și care ignoră orice propunere venită din partea opoziției, singurul lucru care mai rămâne de făcut este protestul în stradă.

Actuala putere practică o politică a forței, sindicatele sunt ignorate și orice solicitare este respinsă, se practică un dialog al surzilor, guvernul fiind total inflexibil. PDL se comportă de parcă România ar fi proprietatea sa și toată lumea ar trebui să se supună.

Important este cum anume reacționează guvernul în fața nemulțumirii populare. Până acum nu a făcut decât să ignore partenerii sociali. PDL încearcă să-și impună cu forța punctul de vedere. Prin urmare, este puțin probabil ca de acum încolo premierul Boc sau președintele să se întoarcă cu fața spre români.

Prin atitudinea afișată atât în Parlament, cât și în raport cu sindicatele, puterea portocalie își bate joc de români, PDL își impune guvernarea împotriva interesului populației.

PDL-ul încearcă să intimideze mișcarea sindicală. Susține că protestele sindicale sunt democratice, iar a doua zi spune că sindicatele sunt implicate în jocuri politice.

Puterea este ruptă de realitate. Oamenii trăiesc extrem de greu și vor trăi și mai greu, iar Băsescu le spune că nu au de fapt motive să protesteze.

Pentru Băsescu și PDL oamenii trăiesc bine. Sunt la fel de rupți de realitate precum era Ceaușescu în ultima sa perioadă la conducerea României.

Societatea trebuie să dea dovadă de solidaritate, și prin exprimarea publică a nemulțumirii se poate reveni la o stare de normalitate.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată Redresarea spectaculoasă în 2011.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Redresarea spectaculoasă în 2011"

Incapacitatea Guvernului și îndatorarea peste măsură ne-au adus într-o situație fără ieșire, iar mult trâmbițata impozitare totală va fi egală cu zero la sfârșit, deoarece nu vom mai avea pe cine să impozităm.

Dar Emil Boc nu se sperie, ci promite o redresare spectaculoasă în 2011, în condițiile în care analiști de prestigiu din Europa și din țară spun clar că România nu iese din marasm nici în 2012, nici în 2013, mai ales că de la anul FMI va veni să ne ceară banii înapoi, în condițiile în care noi i-am cheltuit, fără să investim un leu.

Cum ne vom putea redresa dacă nici până acum nu ni s-a prezentat un raport cu destinația acelor miliarde împrumutate de la FMI, colectarea taxelor și impozitelor a scăzut dramatic, împrumuturile Ministerului Finanțelor de pe piața liberă au luat proporții astronomice, iar din planurile și proiectele de investiții s-a ales praful. Vom reuși să ieșim din această gaură neagră doar atunci când măsurile populist-demagogice vor fi înlocuite de măsuri corect fundamentate din punct de vedere macroeconomic, când comisioanele la achizițiile publice vor fi plafonate la un nivel decent.

În aceste condiții, singura măsură pe care au găsit-o guvernanții pentru ieșirea din criză a fost tăierea salariilor cu 25 la sută. Nu putem sta numai cu mâna întinsă. Din toamnă se scumpesc iar alimentele și utilitățile, mii de salariați vor intra în șomaj, instituțiile statului și mii de societăți comerciale vor intra în incapacitate de plată.

Soluții sunt. Dar trebuie aplicate: investițiile, remanierea, reconsiderarea priorităților, un alt buget pe anul 2011, alegeri anticipate în primăvară. Fără investiții sunt pierduți. Nu numai noi, ci și generațiile viitoare.

   

Ședința s-a încheiat la ora 10,13.

 
     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 16 october 2019, 1:05
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro