Constantin Dascălu
Constantin Dascălu
Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 28-09-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.33 Constantin Dascălu - declarație politică cu titlul "Rețeta franceză pentru rromi: expulzarea";

 

Domnul Constantin Dascălu:

"Rețeta franceză pentru rromi: expulzarea"

Imaginați-vă pentru o secundă că faceți parte dintr-un popor care nu are un teritoriu originar la care să viseze și pe care să-l reclame și că 49% dintre locuitorii țării adoptive consideră, conform unei cercetări din 2006, că "sunteți atât de diferit încât nu veți putea fi niciodată acceptat de ceilalți membri ai societății". Aceasta este realitatea pe care o trăiește comunitatea rromă, o etnie cu origini misterioase și controversate, al cărei mod de viață anacronic a captat atenția opiniei publice internaționale din ultima vreme. Drept urmare, suntem cu toții familiari valului de expulzări lansat de președintele Franței, Nicolas Sarkozy, și a criticilor declanșate de acțiunile sale în acest sens, și nu putem să tratăm cu indiferență faptul că leagănul democrației europene a aplicat măsuri cu caracter rasist și xenofob minorității rrome din Franța, încălcând, astfel, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 45, respectiv dreptul persoanelor la libera circulație în cadrul comunităților europene.

Pe cât de mediatizat este acest subiect, pe atât de puțin cunoscută opiniei publice este inițiativa Fundației Generația și a Ambasadei României la Paris de a trimite Ministerului francez pentru Imigrație și Integrare o adresă prin care să solicite invitarea României la Summit-ul Imigrației, care urma să aibă loc la Paris, în data de 6 septembrie, anul curent. Acest demers nu și-a propus să condamne Franța pentru măsurile de expulzare a sute de conaționali aparținând etniei rrome, ci să invite la dialog și cooperare în vederea găsirii unor soluții de integrare în țara de origine. În ciuda acestui aspect și a faptului că problema imigrației rromilor ne privește în mod direct, România nu a fost primită la discuții cu ocazia acestei reuniuni speciale, dedicată în mare parte imigrației acestei comunități. În condițiile în care Franța se dorește a fi un exemplu demn de urmat din toate punctele de vedere de către celelalte țări membre ale Uniunii Europene, un model de la care avem ce învăța, oare ce am putea să învățăm cu această ocazie de pe urma unei asemenea abordări de tip exclusivist?

Consecințele atitudinii Franței în ceea ce privește etnia rromă nu au întârziat să apară și se înscriu în sfera predictibilității, punând sub semnul întrebării compatibilitatea repatrierilor cu dreptul internațional și legislația europeană. Astfel, rând pe rând, România și Bulgaria, presa franceză, precum și cea internațională, Biserica Catolică și Organizația Națiunilor Unite și, mai ales, Comisia și Parlamentul European și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu demersul în cauză, dat fiind faptul că, în calitate de cetățeni ai Uniunii Europene, etnicii rromi pot fi expulzați numai în urma primirii unei decizii scrise, deplin justificate și deschise apelului, având dreptul la un termen de cel puțin o lună pentru a părăsi țara. De asemenea, legislația UE nu permite expulzări colective, chiar dacă cei vizați au depășit perioada de 3 luni în care pot staționa într-un stat membru fără a trebui să se înregistreze la autoritățile locale.

La toate acestea se adaugă, într-adevăr, și posibilitatea ca aceștia să fie îndepărtați în situația în care nu mai îndeplinesc condițiile pentru ședere legală, în sensul că nu sunt angajați sau liber profesioniști astfel încât să poată să dovedească existența unor mijloace suficiente de subzistență, dar chiar și într-un astfel de caz nu se poate opera o expulzare automată, care ar fi contrară substanței dreptului de ședere, așa cum este el conferit de legislația europeană. De asemenea, nici legislația franceză nu înlesnește o ședere legală cetățenilor UE care se hotărăsc să rămână în Franța mai mult de 3 luni, dat fiind faptul că această țară a adoptat, chiar înainte de aderarea României și Bulgariei la UE, o serie de măsuri care vizează cetățeni ai celor două țări și care le restrânge dreptul la ședere, deci și accesul la prestații sociale, locuri de muncă sau locuințe, potrivit Colectivului Național al Drepturilor Omului - Romeurope. Acești străini nu au dreptul să solicite un loc de muncă, trebuie să dispună de o autorizație specială pentru a munci, iar angajatorii sunt obligați la plata unei taxe.

În general, acest angrenaj birocratic blochează accesul la locuri de muncă al etnicilor rromi. La această situație se adaugă permanenta "hărțuire" a rromilor de către poliție, ceea ce înăbușă orice încercare de integrare a acestei etnii, obligându-i pe aceștia să-și schimbe în permanență domiciliul și blocând accesul lor și al copiilor lor la îngrijire medicală și educație, conform aceleiași surse.

Un alt aspect delicat legat de acest subiect îl constituie referirile autorităților de la Paris la "securitate". Având în vedere acest fapt, putem aprecia că decizia de îndepărtare de pe teritoriul francez este motivată nu de neîndeplinirea de către persoanele vizate a formalităților administrative, ci de raționamente ce au la bază noțiuni precum "ordine publică" sau "securitate publică", însă, potrivit regulilor europene, acțiunile de îndepărtare de pe teritoriu a cetățenilor europeni care au altă naționalitate decât cea a statului gazdă, fundamentate pe astfel de motive, pot fi desfășurate doar respectând anumite condiții. Astfel, trebuie luat în considerare exclusiv comportamentul persoanei în cauză, în sensul în care situația fiecărui cetățean a cărui îndepărtare se dorește trebuie evaluată individual. La rândul ei, această evaluare trebuie să stabilească cu precizie faptul că acel comportament reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unuia dintre interesele fundamentale ale societății, cu mențiunea că este necesar ca statul francez să indice în această evaluare și care sunt acele interese fundamentale ale societății care se urmăresc a fi protejate prin îndepărtarea cetățeanului român. În plus, evaluarea ar trebui să evidențieze faptul că măsura expulzării era singura în măsură să satisfacă atingerea obiectivului de a proteja interesele fundamentale ale societății sau, folosind terminologia din directiva europeană, măsura îndepărtării trebuie să fie proporțională cu amenințarea reprezentată de persoana împotriva căreia se ia decizia expulzării.

Suntem curioși să aflăm în ce măsură expulzarea a sute de etnici rromi este proporțională cu amenințarea reprezentată de aceștia la adresa intereselor fundamentale ale societății franceze, având în vedere faptul că nu toți străinii care trăiesc la limita legii în Franța sunt rromi. Și cu toate acestea, repatrierile îi vizează în principal! Mă întreb dacă nu cumva Parisul comite un act de discriminare a rromilor, tratând problema lor diferențiat de cea a celorlalți cetățeni europeni, inclusiv români, aflați în situații ilegale?! În ciuda acestor controverse, Sarkozy pare hotărât să continue politica privind rromii, fapt deloc pe placul organizațiilor pentru drepturile omului și a opozanților săi, care-l acuză că încearcă astfel să-și crească popularitatea în ceea ce privește capitalul electoral. Și cum 48% dintre francezi susțin aceste măsuri de expulzare, este lesne de înțeles faptul că puterea și-a elaborat o strategie electorală pentru a-și însuși cât mai mult din simpatia electoratului francez.

Mai mult decât atât, un sondaj recent arată faptul că popularitatea liderului francez a crescut de la 32% în iulie, fiind și cel mai scăzut nivel de când a devenit președinte, la 34% în august, după declanșarea acțiunilor de demolare a taberelor de rromi. În plus, aceste tabere de rromi nomazi de la periferiile marilor orașe din Franța nu au apărut ieri și nici anul trecut. Ele au o vechime de cel puțin 10 ani și au fost tolerate de-a lungul acestui timp. Nu cred că în urmă cu câțiva ani, de exemplu pe vremea când Nicolas Sarkozy era ministru de interne, rromii cauzau mai puține probleme, însă pe atunci nu era criză economică și nici administrația Sarkozy nu era asediată cu acuzații de corupție. Oare liderul francez chiar nu a putut să găsească o altă strategie de marketing electoral în afară de cea pe care deja a adoptat-o și care presupune stigmatizarea unui grup etnic din cauza originii sale și desemnarea lui ca primă sursă a tuturor problemelor francezilor? Sau această măsură a fost cea mai la îndemână pentru a se distrage atenția opiniei publice de la responsabilitatea Franței în lupta contra delicvenței de pe propriul teritoriu?

Lăsând la o parte politizarea chestiunii rromilor de către președintele Sarkozy, România deține în mod real și cronic această problemă, iar cheia ei nu este una genetică, după cum ar considera cei mai mulți dintre români, ci una reflectată destul de limpede de un recent sondaj: 80% dintre copiii rromi nu merg la școală, iar o treime dintre ei sunt analfabeți. Educația este cheia integrării și a nediscriminării, dar accesul la educație al copiilor rromi este diminuat tocmai de neintegrare și discriminare. Este un cerc vicios pe care a trebui să-l anihileze politici guvernamentale inteligente și acțiuni serioase ale ONG-urilor, iar fondurile substanțiale puse la dispoziție de Uniunea Europeană să fie canalizate într-adevăr în direcția soluționării chestiunii rromilor.

Inițiative au fost și sunt, dar motivul pentru care consider că nu s-au înregistrat încă rezultate notabile este acela că nu s-au folosit specialiști în comunicare interculturală care să se așeze la masa negocierilor cu liderii rromi și care să propună soluții și programe de integrare și nu de asimilare pornind tocmai de la specificul culturii rrome și de la stilul lor de viață haotic. Până una alta, nu-mi rămâne decât să mă declar dezamăgit de direcția pe care a ales să o urmeze Franța în ceea ce-i privește pe rromi și să menționez că motivul pentru care mi-am permis să fac toate aceste remarci este acela că mă consider un prieten al Franței, dată fiind perioada de timp pe care am petrecut-o în această țară pentru a mă forma profesional.

Prin urmare, și în concluzie, am convingerea că francezii vor da dovadă, în cele din urmă, de o mentalitate deschisă și nu xenofobă față de o comunitate care a fost atât de nedreptățită încă de la începuturile civilizației, și că o abordare franco-română concertată, care să se bucure de un sprijin consistent din partea Uniunii Europene, va fi capabilă să rezolve, în sfârșit, problemele atât de delicate pe care le are această comunitate. În fond și la urma urmei, rromii sunt și ei cetățeni europeni și trebuie să se bucure de aceleași drepturi de care se bucură și francezii, de exemplu, iar Franța ar trebui să știe mai bine decât orice altă țară că expulzarea nu este o soluție, mai ales atunci când vorbim de Uniunea Europeană.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 22 august 2019, 4:00
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro