Filip Georgescu
Filip Georgescu
Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 28-09-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.47 Filip Georgescu - comentariu legat de starea actuală a agriculturii și satului românesc;

 

Domnul Filip Georgescu:

Ca specialist în silvicultură, în domeniul agriculturii, în general, iar, în prezent, deputat într-un colegiu din sudul județului Argeș, unde majoritatea locuitorilor trăiesc și muncesc în mediul rural, nu pot să nu observ că în satul românesc bate astăzi, mai cumplit decât oricând, vântul sărăciei și al disperării.

Situația este într-atât de dramatică, încât mulți, foarte mulți oameni și-au uitat menirea milenară și își așteaptă resemnați sfârșitul, ca și cum s-ar afla în fața unui cataclism inevitabil. Țăranul român, înfrățit de când lumea cu țarina lui, trudind întreaga sa viață pe brazdă, dar mai presus de toate, apărându-și cu cerbicie glia străbună în fața cotropitorilor străini sau a celor autohtoni, pregetă astăzi să-și mai însămânțeze ogorul, deși știe bine că acolo, în marea copaie a câmpului, se dospește pâinea sa cea de toate zilele.

Orice trecător poate vedea cu ochiul liber că de-o parte și de alta a autostrăzii București-Pitești se află zeci de mii de hectare nelucrate. De fapt, anul trecut, ca și în 2010, peste 3 milioane de hectare de teren arabil au rămas pârloagă. Nici în vremuri de război, când bărbații satelor erau pe front, agricultura românească nu se confrunta cu o asemenea situație.

Vârfurile actualei Puteri, de la președintele țării și premier la ministrul agriculturii, continuă cu vehemență această dramatică realitate, amenințându-i pe cei care nu-și cultivă pământul că nu vor mai primi subvenții de la stat. Aparent, o asemenea măsură este cât se pare de îndreptățită. Numai că, în marea lor nepăsare față de soarta țării, dar mai cu seamă față de mediul rural, în totala lor incompetență de care dau dovadă în gestionarea crizei economice, actualii guvernanți, putrezi de bogați, nu-și pun cea mai elementară întrebare: cum să-și cultive pământul țăranii, când cei mai mulți dintre ei nu au plug, animale de muncă și nici bani ca să închirieze tractoare ori să recurgă la irigații?

Reprezentanții actualei Puteri cred că în agricultură nu-i nevoie să bagi bani, ci dimpotrivă, de acolo trebuie să tragi mălaiul, că pentru a-și exploata ogorul este de ajuns ca țăranul să-și pună sapa ori coasa pe umăr și să meargă cântând la câmp, de primăvara până toamna, eventual cu un cameraman în urma sa, după modelul premierului Boc, ieșit la cosit.

În ultimii 20 de ani, nimeni n-a făcut aproape nimic pentru agricultură, un asemenea sector vital pentru țară degradându-se fantastic. Neputând să vămuiască după bunul plac banii puși la dispoziție de Uniunea Europeană pentru agricultură și dezvoltare rurală, actualii guvernanți, ca și predecesorii lor, au manifestat un total și condamnabil dezinteres pentru accesarea fondurilor comunitare, astfel că România a ajuns să verse ea mai mulți bani în vistieria de la Bruxelles decât să primească.

O asemenea mentalitate, coroborată cu ideea subfinanțării acestui sector vital, a făcut ca agricultura noastră să se întoarcă la stadiul de subzistență din urmă cu o sută de ani. Astăzi, nivelul mecanizării în agricultura țării noastre este comparabil cu cel din 1968, când la un tractor reveneau 140-150 de hectare, față de 10-20 de hectare în țările occidentale. Dacă în urmă cu două-trei decenii circa 3,5 milioane de hectare utilizau instalații de udare a semănăturilor, astăzi, când energia electrică pentru pompare și apă costă enorm, dacă se mai irigă 400-500.000 de hectare. Încercările unui ministru social-democrat de a moderniza instalațiile de pompare a apei, vechi de când lumea și energofage, și de extindere a suprafeței irigate la câteva milioane de hectare au rămas baltă, fiindcă la noi fiecare nouă guvernare aruncă la coș proiectele și programele inițiate de predecesori.

Efectivele de animale și păsări au fost decimate, milioane de bovine, porcine și ovine au dispărut din cauza lipsei de nutrețuri și a bolilor, iar puținele complexe zootehnice și avicole care mai supraviețuiesc se confruntă cu mari greutăți și cu o puternică concurență străină. Deficitul comercial determinat de activitatea agricolă, depășește anual două miliarde de euro. Modul în care este sprijinit agricultorul român pentru a-și menține și dezvolta propria exploatare este ca și inexistent.

Astfel, s-a ajuns ca, în anul 2009, să fie importate de către România 254.000 tone de carne de porc, 174.000 tone de carne de pasăre, 67.000 tone de carne de vită și oaie, sute de mii de hectolitrii de vin, sute de mii de tone de legume și fructe, importante cantități de cereale și produse lactate. Importăm, de exemplu, mari cantități de fructe, în timp ce marii producători din țara noastră, inclusiv Institutul național de cercetări în domeniul pomiculturii Mărăcineni, din județul Argeș, se confruntă cu mari probleme financiare, sunt în pragul falimentului.

După cum se știe, la sfârșitul lunii aprilie a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008, care impune tuturor producătorilor agricoli să se înscrie la Registrul Comerțului ca persoană fizică autorizată, întreprindere individuală sau familială, pentru a-și putea vinde marfa în piață. Întrucât nu face distincție între marii fermieri care produc strict pentru comerț și țăranii cu exploatații mici, care vând ocazional în piețe cantități mici de legume, zarzavaturi, lapte, ouă și alte produse, obținute în gospodăriile lor, amintita OUG reprezintă o nouă și grea apăsare pe spatele oamenilor de la sate care, în mare parte, își duc viața de pe o zi pe alta. În mod practic, Guvernul actual impozitează până și agricultura de subzistență. Pentru milioane de țărani care trăiesc la limita sărăciei, proprietatea asupra pământului a devenit o grea povară.

După 20 de ani de reforme neinspirate, ba unele de-a dreptul scandaloase, care vizau trecerea României de la socialismul totalitar la capitalismul sălbatic, satul românesc este o mare ruină, care se prăbușește de la un an la altul. Bătrânii mor pe capete de foame, de boli, iar copiii abia dacă mai dau pe la școli, în condițiile în care multe dintre ele stau să se prăbușească, iar altele au fost închise, în timp ce cadrele didactice, lipsite de orice condiții decente de viață, refuză uneori să predea în învățământul rural.

Abandonul școlar și analfabetismul înfloresc iarăși în satele noastre, ca în perioada interbelică. Medicii tot mai puțini la număr se abat când și când pe la sate, ceea ce a dus la reapariția tuberculozei și a altor boli, eradicate cu decenii în urmă. Mulți tineri își iau lumea în cap, preferând să-și câștige existența pe meleaguri străine. În ultimii opt ani, mai mult de 10% din populația României a ajuns în Spania, Italia și Germania, cei mai mulți dintre cei plecați fiind de la sate. În multe dintre satele noastre s-au închis căminele culturale și bibliotecile, iar în locul unora dintre ele s-au deschis baruri și discoteci, locuri în care proliferează scandalurile și criminalitatea. Sărăcia lucie a pus stăpânire pe satul românesc și este greu de crezut că acesta mai are viitor.

Demnitarii cu răspunderi în domeniu nu-și îndreaptă privirile către sate decât în campaniile electorale, când prin minciună, demagogie și nerușinare încearcă să smulgă votul a milioane de țărani. În condițiile în care politicianul nostru deșănțat a pervertit din temelii nu doar orașul, ci în aceeași măsură și mediul rural, făcând ca minciuna să ia locul adevărului, hoția să subjuge cinstea, injustiția să triumfe în fața dreptății, nebunia să ucidă înțelepciunea, iar opulența să sfideze traiul decent, este greu de crezut că satul românesc mai are viitor, că veșnicia va mai sălășlui la sat, așa cum credea, la vremea sa, marele poet și filozof Lucian Blaga.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 25 august 2019, 10:23
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro