Ioan Oltean
Ioan Oltean
Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 28-09-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.55 Ioan Oltean - declarație politică "Dimensiuni și implicații ale crizei economico-financiare în Uniunea Europeană și în țara noastră";

 

Domnul Ioan Oltean:

"Dimensiuni și implicații ale crizei economico- financiare în Uniunea Europeană și în țara noastră"

Prin declarația mea politică de astăzi doresc să pun în lumină mecanismele interne ale sistemului financiar-bancar care au stat la baza declanșării crizei financiare, iar, în final, voi încerca o concluzie în sensul potențialelor căi de atenuare a efectelor acesteia.

Stimați colegi, observăm că în ultima perioadă, în plan intern, s-a deschis un larg câmp de discuție problemelor cu privire la rolul sistemului financiar în funcționarea economiei, iar în particular, la rolul pe care trebuie să-l joace autoritățile de reglementare și la cerința ca acestea să se transforme considerabil.

La nivelul instituțiilor Uniunii Europene se desfășoară ample discuții privind măsurile de combatere a crizei, iar primele dintre acestea se referă la cadrul legal, la introducerea unui set comun de reglementări, dar și la o supraveghere unitară a grupurilor financiare. Se știe că planul Uniunii Europene de întărire a controlului piețelor financiare prevede înființarea unor autorități europene de supraveghere, care să se asigure că statele membre adoptă reglementările comunitare, precum și a unui "Consiliu European de Risc Sistemic", cu rolul de a monitoriza riscurile privind stabilitatea economică. Acest consiliu este format din guvernatorii băncilor centrale și din șefii autorităților naționale de reglementare și el trebuie să monitorizeze orice riscuri ce ar putea apărea pe piață și să acționeze înainte ca acestea să ia proporții.

Este, după cum se poate observa, o oportunitate pentru Uniunea Europeană de a-și utiliza arhitectura sa particulară pentru a da un răspuns pe termen lung, într-un cadru european și internațional, pentru a stabiliza sistemul financiar și pentru a susține propria dezvoltare economică. De asemenea, criza financiară a pus în lumină rolul important pe care îl deține Banca Centrală Europeană în stabilitatea financiară a Uniunii Europene, cât și cel al băncilor centrale naționale pentru statele membre, implicit pentru România. Concluzia a fost oarecum firească și a venit de la sine: acest rol trebuie întărit.

Unul din aspectele principale ale cadrului de reglementare este acela că efectele creșterii sunt amplificate precum cele ale crizei. Pe măsură ce situația se îmbunătățește, evaluarea riscului este foarte optimistă, bilanțurile contabile sunt foarte ridicate și aceasta incită actorii financiari să riște. Când situația se răstoarnă, efectul este acela că investitorii ajung să rămână descoperiți financiar. Cu toate că ideea este simplă, ea este dificil de realizat: trebuie să se păstreze banii din perioadele bune pentru a fi utilizați în perioadele critice. Nu este un secret că acest principiu a fost urmat de băncile spaniole, de exemplu, înaintea crizei. Ca urmare, deși criza spaniolă este una din cele mai dure din Europa, nicio bancă nu a dat faliment, în condițiile în care criza bancară a continuat.

În această nouă perspectivă, actorii financiari ar fi obligați să renunțe la anumite câștiguri prezente pentru situații neprevăzute. Acest lucru, după cum știm, este foarte greu de pus în practică. Pentru a se putea impune acest principiu, autoritățile de reglementare trebuie să dispună de o legitimitate politică foarte solidă și de puteri extinse. Dar se știe, cea mai bună legitimitate provenită din cadrul național este cea emanată din câmpul de acțiune european, adică internațional. Uniunea Europeană este cea care permite articularea competențelor naționale cu o coordonare transnațională, prin crearea unui cadru general de utilizare a acestui principiu.

Atâta vreme cât lichiditățile bancare aparțin și sunt necesare tuturor, ele ar trebui să fie un bun public. Această lichiditate ar fi garantată de către autorități prin schimburi de active. În acest scop, băncile centrale ar trebui să solicite informații fiabile, reale privind produsele financiare pe care le cumpără, iar pentru Uniunea Europeană ar fi preferabil să dispună de propriile agenții de notare, independente față de puterile publice și față de actorii financiari.

Uniunea Europeană are posibilitatea de a da dispoziții autorităților naționale și de a asigura o coordonare supranațională. Așa cum spuneam, articularea unei expertize naționale într-un cadru european ar permite garantarea eficientă a unei lichidități minimale în rândul investitorilor europeni. Aceasta ar permite, de asemenea, Uniunii Europene să prelungească și să consolideze această responsabilitate la nivel internațional.

Dar această extindere a rolului autorităților publice, precum și apropierea dintre băncile centrale și autoritățile de reglementare, pun o problemă gravă și actuală: a responsabilității acestora față de cetățeni. Fără a renunța la independența băncilor centrale, care este cel mai bun mijloc de a controla inflația și de a garanta stabilitatea sistemului financiar, ar fi de dorit, pentru o mai bună responsabilizare, să se întărească legăturile, de exemplu, cu Parlamentul European. Acest efort de transparență ar da autorităților de reglementare o legitimitate suficientă pentru asumarea unui orizont extins asupra funcțiilor sale.

Criza economică nu este o simplă criză financiară, ea este, de asemenea, și consecința politicilor monetare prea laxe care au condus la intensificarea utilizării creditului. Acest prea plin de lichidități este, fără îndoială, una din cauzele instabilității sistemului financiar. Dar se pare că lungii ani de abundență a creditelor se apropie de final și, deci, trebuie să se regândească fundamental funcționarea sistemului financiar. Acest lucru arată că nu întotdeauna resursele s-au alocat în mod corespunzător și va trebui să fie restructurate pentru a răspunde mai bine transformărilor economiei reale și exigențelor cetățenilor. Un lucru este clar: nu va mai fi posibilă creștere economică din perspectiva unei abundențe fără sfârșit a creditelor.

Provocarea cea mare va fi să se mențină totuși dinamismul sistemului economic, oferindu-i-se în același timp un cadru mai bun de manifestare. O primă etapă ar putea fi simplificarea organizării piețelor, pentru a le face mai ușor de controlat. Dar fuziunile și falimentele au accelerat aceste schimbări.

De aceea cred că este momentul pentru o mai bună definire și separare a diferitelor piețe și active bancare, pentru a le insera în funcționarea economică a societății. Criza financiară a deschis un larg câmp problemelor cu privire la rolul sistemului financiar în funcționarea economiei. În ceea ce ne privește, crește, în particular, rolul pe care trebuie să-l joace autoritățile de reglementare naționale, dar și cerința acestora de a se transforma considerabil.

Este, deci, o oportunitate pentru țara noastră de a-și utiliza construcția sa specifică pentru a da un răspuns pe termen lung provocărilor economice și financiare, într-un cadru european și internațional, pentru a stabiliza sistemul financiar și pentru a susține dezvoltarea sa economică.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 17 august 2019, 16:09
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro