Ioan Stan
Ioan Stan
Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2010 > 28-09-2010 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 28, 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  
  1.92 Ioan Stan - considerații pe marginea lipsei de bani la buget;

 

Domnul Ioan Stan:

O prietenă profesoară, născută un pic mai demult decât mine, îmi povestea cum un elev de-al său își prevenea în gura mare colegii strigând "șase vine baba de mate", fără să observe că "baba", prietena mea, era chiar în spatele lui. Și ce-ai făcut, am întrebat-o. Ce să fac, mi-a răspuns. L-am întrebat plină de interes "Tu nu vrei să îmbătrânești? Vrei să mori tânăr?"

Cred că știți cui aș vrea să-i strig această întrebare, deși el numai tânăr nu mai este.

Președintele nostru, al celor care l-au votat adică, și-a construit o obsesie pe pensionari, pe care îi identifică fără rezerve cu "cancerul care toacă și dezechilibrează bugetul". Se consideră, probabil, ferit de îmbătrânire și de cele ce o însoțesc. Ori este animat de acel instinct care face hârciogul să adune și să adune în cămăruțe subterane provizii pentru bătrâneți liniștite, crezând că, în acest fel, pe el nu-l mai pot atinge lipsurile. Are din belșug și pe seama belșugului emană cinism și mușcă pe oricine s-ar încumeta la o boabă, două. Numai că nu o dată plugul țăranului taie cămările hârciogului, scoțând la lumina zilei paguba făcută de animalul care a crezut că-și asigură furând de pe câmp liniștea pântecului până la bătrânețe.

Cât de meșteșugite i-ar fi vorbele, cât de agresiv ar apăsa pe cuvinte, cât și-ar "îmbrăca" scrâșnetele dinților cu cele mai silite zâmbete pe care le-am văzut vreodată, în percepția mea, un mecanism de translare mă face să aud ceva ce nu rostește, dar transmite fără ocolișuri.

Și iată ce aud.

N-am putut să le tai 15% din pensii. Lasă că le trag o impozitare de nu se văd! Și le mai pun în cârcă și lor, ca la toată lumea, un TVA de 24%, și dacă nu stau cuminți unde-i pun eu, îl mai salt odată. Gata cu huzurul! Și dacă se mai îmburică mult îi răresc pe "cale naturală" de nu se văd! Chiar cred că se pot pune cu mine? Cu mine, care am în buzunar majoritatea aducătoare de voturi și atunci când ea nu există? Nici n-aș avea nevoie de ea, de majoritate fizică, atâta vreme cât am un om care numără voturile cum vreau eu! Cu legea pe care mi-a numărat-o zilele astea mai pupați voi pensie l-a "sfântul așteaptă", că și ăsta e de-al meu! Și chiar că veni vorba, sunteți mai mulți decât cei care muncesc. E de "bun-simț" să vă mai răriți!

Asta aud când prezidentul nostru explică de ce nu mai sunt bani la buget. Numai că sunt oameni care în amarul de zi cu zi, în năvala de necazuri ce-i copleșesc, îl pot crede, își pot lega de spusele lui cumplita speranță că micșorarea numărului de pensionari le-ar putea ușura lor viața.

Și este o crimă să învrăjbești generațiile între ele. Este o crimă să spui "avem mai mulți pensionari decât salariați", sugerând că pensionarii ar fi vinovați de asta. Realitatea că numărul de pensionari îl depășește pe cel al salariaților este valabilă pentru două din trei județe ale țării. Nu contest acest lucru demonstrat de altfel de documente emise de Institutul Național de Statistică.

Ce socotesc absolut incorect este a considera pensionarii, la grămadă, drept asistați ai statului, de a opera cu concepte ca "grad de dependență" când ne referim la raportul dintre numărul de angajați și cel de pensionari, de a afirma că un angajat "duce în spate" nu știu câți pensionari. Cum să fie "asistat" cel care s-a pensionat la limita de vârstă prevăzută de lege și a contribuit toată perioada de salarizare la fondul de pensii?

De ce se uită că pensionările anticipate au fost opțiunea unor oameni care s-au văzut, la o vârstă la care nimeni nu i-ar mai fi angajat, rămași fără loc de muncă din pricina faptului că structurile economice în care erau angajați nu au trecut testul economiei de piață? De ce se uită că din marile industrii s-au pensionat persoane care au beneficiat de grupe de muncă?

Dacă se face o analiză asupra județelor în care numărul pensionarilor îl depășește pe cel al salariaților se constată că acestea au deținut anterior capacități industriale ce astăzi nu mai funcționează. Au rămas oamenii care le-au deservit, nevinovați de starea actuală a lucrurilor și ajunși să fie socotiți povară pe umerii celor care încă mai muncesc. Raportul acela numit umilitor "grad de dependență" a crescut însă nu numai din cauza sporirii numărului de pensionari. Numai că nu vorbește nimeni despre scăderea dramatică a numărului de angajați, nu ca urmare a pensionărilor, ci ca o consecință directă a măsurilor de limitare a deductibilității TVA, a introducerii impozitului minim, a lipsei cronice de inițiativă și a măsurilor în direcția realizării reale a unei creșteri economice sănătoase, cum atât de mult îi place aceluiași președinte să o numească.

Îmi stă la îndemână situația de la mine de acasă pentru argumentare.

An de an, în județul Suceava, numărul de salariați a scăzut mult mai puternic față de alte județe, iar numărul pensionarilor a crescut. Numai că în județ industria minieră a fost aproape închisă, industria lemnului a renunțat la partea de prelucrare și s-a axat pe segmentul de exploatare, industria prelucrării sticlei a dispărut și lista poate continua în domeniul construcțiilor, al textilelor ș.a. Așa cum am mai spus, oamenii au rămas. Sunt, în covârșitoarea lor majoritate, pensionari în temeiul legii. Lor li se spune astăzi "asistați", lor li se spune că nu mai pot fi duși în spate de cei care muncesc. Lor li se "recomandă" cu cinism să-și coacă pâinea acasă, fără făină și cuptorul luate de ape. Pensiile lor trebuie impozitate, ca orice venit, într-un stat de drept, democratic și european. Chiar și pensia acelei țărănci din Mehedinți care primește de ani de zile un leu pe lună.

Acest concept al "impozitării nimicului", cum i-a spus într-o izbucnire de revoltă un distins om de condei, este parte a filozofiei sociale a cărui părinte și gânditor este președintele autointitulat "al tuturor românilor".

În disperarea lui, guvernul acestui președinte își buzunărește contribuabilii și mai are și neobrăzarea să le spună că o face spre binele lor. Că i-a jumulit acum ca să le fie bine într-un viitor luminos.

Ce dacă n-o să-l mai apuce!

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 20 august 2019, 13:22
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro