Cătălin Cherecheș
Cătălin Cherecheș
Ședința Camerei Deputaților din 12 octombrie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.147/22-10-2010

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-12-2019
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 12-10-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 octombrie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.64 Cătălin Cherecheș - declarație politică: "Satul maramureșean în declin";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

"Satul maramureșean în declin"

Maramureșul stăruie încă în conștiința colectivă ca un rezervor spiritual și cultural aparent nealterat.

Arhitectura satului din Maramureș s-a făcut cunoscută încă din secolul al XIV-lea. Mărturie stau și astăzi bisericile de lemn de la Ieud și cea din Bogdan Vodă, reședința voievodală de altădată. În perioada interbelică, satul maramureșean cade în vizorul cercetărilor etnografice și sociologice în lucrările lui Take Papahagi și Dimitrie Gusti. Tot în această perioadă sunt culese și înregistrate numeroase piese muzicale de către Tiberiu Brediceanu și compozitorul maghiar Bela Bartok. Cu toate acestea, în primul album turistic al României editat în anul 1938, Maramureșul nu este prezent nici măcar cu o imagine. Când s-a constituit Muzeul Satului din București în anul 1936 și s-au adus case din zonele etnografice cele mai reprezentative ale României, din Maramureș s-a strămutat biserica de lemn din Dragomirești pentru ca satul-muzeu să fie complet.

În plină perioadă comunistă, la trecerea în neființă a poetului Nichita Stănescu, maramureșenii au adus o cruce, tipică cimitirului vesel de la Săpânța, și au plantat-o la capul poetului, ca semn de recunoștință pentru cel care i-a iubit atât de mult.

După revoluția din '89, Maramureșul încă mai avea să ofere imaginea idilică a unui sat autentic. Civilizația lemnului era încă destul de bine conservată. Satele din Maramureș erau adevărate muzee vii, încât cercetătorul japonez Miya Kosei a fost îndreptățit să afirme, cu ocazia unei expoziții de fotografii la Muzeul Omului din Paris, că: "Țara Maramureșului este centrul lumii".

O perioadă de timp am crezut și noi asta, noi, cei născuți în Maramureș. Numai că, de la an la an, arhitectura satului din Maramureș s-a degradat. Fiecare a construit după bunul lui plac. Așa au apărut peste noapte case uriașe din fier și ciment. Arta kitsch-ului a invadat localitățile. Puținele case de lemn se vând pe aproape nimic. în curând vom mai admira arhitectura caselor de lemn în muzeele în aer liber din Sighet și Baia Mare. Nimeni nu este absurd și nu putem să le impunem locuitorilor de aici să trăiască precum în evul mediu. Și ei trebuie să profite de binefacerile civilizației: canalizare, aducțiuni de apă, televiziune prin cablu etc. Dar trebuie să li se impună să păstreze o linie arhitectonică a satului de altădată.

Străinii nostalgici vin în Maramureș să guste din farmecul unei vieți tihnite și sănătoase pe care ei au pierdut-o. Dar, din păcate, nici noi nu le mai putem oferi mare lucru. Mult trâmbițatele programe de agroturism și pensiunile turistice din zonă nu mai au niciun efect pozitiv, câtă vreme noi nu le mai putem arăta o țară a lemnului, o țară a porților de lemn, unică în lume.

De aceea cer insistent Ministerului Culturii și Ministerului Dezvoltării, în numele locuitorilor din Maramureș, să întreprindeți un program comun de reabilitare a satului maramureșean. Să impuneți măsuri în ceea ce privește politica de urbanism, iar casele nou construite să fie moderne prin utilități, dar în același timp să preia elementele arhitecturii pe care satul din Maramureș le-a păstrat de secole.

Am convingerea că printr-un interes mai mare asupra problemelor pe care le-am ridicat aici, satul maramureșean încă mai poate fi salvat. În echipa de experți care se ocupă de reabilitarea bisericilor și a monumentelor istorice, trebuie să se afle și specialiști care să salveze imaginea satului din Maramureș, a satului românesc în cele din urmă. Arhitectura satului din Maramureș, felul oamenilor de a petrece, portul și viața spirituală oferă certitudinea unor valori pe care poporul român nu le-a pierdut. Să le salvăm, domnilor, acum, în ultimul ceas!

Maramureșul încă oferă forța renașterii unei națiuni, a unei categorii sociale, țărănimea, despre care scriitorul Liviu Rebreanu, în discursul intrării în Academie, a spus: "Țăranul este născut din acest pământ ca o plantă fermecată, care nu se poate stârpi în vecii vecilor... Destinul nostru ca neam atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul țăranului" și de gospodăria sa înfloritoare, aș spune eu.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 10 decembrie 2019, 1:39
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro