Mircea Irimescu
Mircea Irimescu
Ședința Camerei Deputaților din 26 octombrie 2010
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2010 > 26-10-2010 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 octombrie 2010

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.9 Mircea Irimescu - declarație politică intitulată "Mai avem Muzeul Național de Istorie?";

 

Domnul Ioan Oltean:

  ................................................

Îl invit pe domnul deputat Mircea Irimescu.

Se pregătește domnul deputat Florin Țurcanu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

Domnule președinte, vă mulțumesc foarte frumos.

Declarație politică: "Mai avem Muzeul Național de Istorie?".

Stimați colegi,

Am avut bucuria și onoarea să fiu invitat la festivitatea dedicată sărbătoririi Zilei Armatei Române desfășurate la Cercul Militar Național, la sfârșitul săptămânii trecute. Deși acolo atmosfera mi s-a părut a fi neadaptată condițiilor existenței de astăzi ale Armatei Române, unele momente m-au emoționat.

La plecare, cu sufletul încălzit de un sentiment de patriotism, ușor exaltat, am decis să fac chiar atunci o vizită la Muzeul Național de Istorie a României.

Cu ani în urmă, mai ezitasem de două ori această instituție - prima oară ca elev de liceu - și-mi făceam probleme că nu voi putea revedea muzeul, în totalitatea lui, din cauza timpului insuficient pe care-l aveam la dispoziție până la ora închiderii.

Îngrijorarea mea nu a ținut mult: la casă, temerea s-a risipit rapid. Din tot muzeul se pot vizita doar Lapidariumul și Columna lui Traian.

Am cercetat puțin situația și am aflat că, de ani de zile, din tot muzeul, vizitatorii pot vedea doar secțiile amintite, plus tezaurul, închis în această săptămână. Practic, se ridică întrebarea dacă România mai are astăzi în funcțiune un Muzeu Național de Istorie.

Este de prisos să insist pe importanța existenței și a funcționării normale a unui muzeu de istorie a poporului român. De la întâi cunoscutul, din antichitate, Muzeu din Alexandria, și până în contemporaneitate, țările lumii au înființat și întrețin muzee de istorie națională, adevărate cărți de vizită destinate persoanelor interesate de istoria și cultura lor, ca părți ale civilizației lumii în care trăim.

Țările Europei Unite țin la modul în care își prezintă lumii trecutul lor istoric și contribuția pe care au adus-o la dezvoltarea omenirii. Din păcate, și din acest domeniu, România pare a fi o nefericită excepție.

Destul de târziu, (instituția similară a Franței se inaugurase în 1793), abia în anul 1970, în București, ia ființă Muzeul Național de Istorie a României, într-o clădire de patrimoniu reprezentativă. Se concentrează și rămâne până astăzi aici partea cea mai importantă a patrimoniului cultural mobil al istoriei poporului român.

Felul în care a funcționat această instituție, în cei 40 de ani ai existenței sale, ar trebui să facă obiectul unei analize serioase, la nivelul Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, urmată de o informare completă a Guvernului României, a comisiilor pentru cultură ale Parlamentului României și a opiniei publice.

Folosit încă de la începuturile sale și ca mijloc de propagandă comunistă, Muzeul Național de Istorie a României nu și-a putut îndeplini menirea firească. Totuși, așa cum a fost, mii și mii de oameni, între care mulți tineri studioși, i-au trecut pragul și i-au studiat publicațiile pe care le-a editat.

Cutremurul din 1977 a afectat structura de rezistență a construcției, care adăpostește principalul muzeu al României, punându-se în pericol prețioasele colecții existente aici. Conducerea politică de atunci a țării a decis că soluția cea mai potrivită pentru funcționarea normală a muzeului este construirea unui nou sediu pentru el. Drept urmare, România a suportat cu destulă greutate costurile edificării impozantului edificiu de pe Str.Știrbei Vodă, până la un stadiu de realizare de circa 70%. Banii cheltuiți au fost recuperați numai într-o mică parte, prin privatizare.

Noul regim politic inaugurat în România, în decembrie 1989, abandonează lucrările, caută alte destinații pentru această clădire aflată acum în stadiu de șantier abandonat.

Totodată, pentru înlăturarea ideologizării excesive, Expoziția de istorie contemporană a fost închisă și nu s-a mai deschis până astăzi. În fapt, de mai bine de două decenii, România nu mai are oglindită, în muzeul ei de istorie națională, perioada de după Marea Unire.

În 2002, în toiul discuțiilor despre efectele grave pe care este de așteptat să le aibă un nou cutremur asupra fondului edilitar al Bucureștilor, se ia decizia să se consolideze actualul sediu al Muzeului de pe Calea Victoriei (fosta Poștă Centrală). Odată cu începerea lucrărilor - care urmau a fi încheiate în 2007 -, expoziția de bază a muzeului a fost și ea închisă, exponatele fiind împachetate corespunzător. Au rămas deschise publicului doar secțiile amintite la început. În 2005, lucrările au ajuns la un stadiu de 50%, iar de atunci trenează, se spune că din lipsă de fonduri. Nimeni nu știe când se vor încheia.

De mai bine de opt ani, Muzeul Național de Istorie a României nu mai funcționează cu expoziția sa de bază, deși statul român cheltuiește mari sume de bani în fiecare lună pentru funcționarea muzeului. Din acest punct de vedere s-ar putea să fim unici în Europa. Mii și mii de români și străini au fost și sunt văduviți de posibilitatea de a dobândi informații despre istoria românilor, prin vizitarea Muzeului Național de Istorie a României.

Ce fel de țară suntem? Ce fel de guvernare avem? Pentru înnoirea mașinilor unor persoane, cheltuim sume enorme prin programul "Rabla", și nu suntem în stare, de două decenii, să terminăm repararea sediului Muzeului Național de Istorie a României. Cine și când va pune capăt acestei stări anormale de lucruri?

Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulțumesc, domnule deputat.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 10 decembrie 2019, 23:31
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro