Ioan Oltean
Ioan Oltean
Ședința Camerei Deputaților din 15 februarie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.9/25-02-2011

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 15-02-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 februarie 2011

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Ioan Oltean

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.66 Ioan Oltean - declarație politică intitulată "Donarea și transplantul de organe, activități cu implicații medicale, psihologice, juridice și bioetice";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Ioan Oltean:

"Donarea și transplantul de organe, activități cu implicații medicale, psihologice, juridice și bioetice"

Donarea și transplantul de organe reprezintă activități medicale complexe, care presupun înlocuirea unor organe compromise morfologic și funcțional, cu structuri similare sănătoase.

Se știe că pentru exercitarea acestui act este necesară, conform legii, exprimarea unui consimțământ valid. Dar donarea și transplantul de organe pot genera probleme socio-culturale, psihologice, dar și bioetice, juridice și tehnice. Din cauza complexității acestei activități, eventualele abuzuri medicale și juridice care pot interveni mai ales în cadrul populațiilor cu un nivel de trai mai scăzut, trebuie evitate.

Având în vedere aceste aspecte, Organizația Mondială a Sănătății a elaborat o serie de linii directoare, cu titlul de recomandări etice și juridice sau principii. Regula de bază este ca aceste principii să fie urmate de toate țările membre ale OMS, în momentul elaborării unei legislații moderne privind donarea și transplantul de organe.

Din considerente sociale, culturale și medicale, unele țări, de exemplu Japonia, efectuează majoritatea transplanturilor de organe plecând de la donatori în viață. La sfârșitul ultimilor ani, s-a observat o deosebire între țările care au avantajul de a transplanta organe prelevate de la donatori în viață, cum sunt țările scandinave, precum și țările care au o practică intermediară, ca Marea Britanie și Germania.

Referitor la acordul juridic european și internațional al donării și transplantului de organe, conceptul de "donator" este reprezentat de subiectul în viață sau decedat, de la care se prelevează organe, țesuturi sau celule de origine umană pentru utilizarea terapeutică. Conceptul de "primitor" este reprezentat de subiectul care beneficiază de transplant de organe, țesuturi sau celule de origine umană.

Dar să vedem acum care sunt principiile generale ale procesului de donare și transplant de organe: exprimarea consimțământului, gratuitatea actului de donare, precum și anonimatul între donatorul de organe și primitor. În ceea ce privește consimțământul, țările europene se disting în privința manierei de exprimare a acestuia. Donarea de organe este un act de generozitate și de solidaritate, în întregime gratuit, legea interzicând orice formă de remunerare în schimbul efectuării acestuia. De asemenea, donarea de organe este asociată și cu principiul anonimatului, potrivit căruia numele donatorului nu poate fi comunicat primitorului, și reciproc, numele primitorului nu poate fi comunicat donatorului.

O problemă majoră o reprezintă combaterea traficului de organe. Referitor la aceasta, în Comunicarea Comisiei Europene se stipulează că: "Interdicția privind traficul de organe și țesuturi umane este deja în vigoare prin intermediul instrumentelor juridice internaționale, precum Convenția de la Oviedo privind drepturile omului și biomedicina, dar și Protocolul său adițional privind transplantul de organe și țesuturi de origine umană." Tot în această Comunicare sunt identificate zece acțiuni prioritare menite să ajute statele membre să facă față provocărilor în domeniul donării și transplantului de organe. Aceste acțiuni sunt: promovarea rolului coordonatorilor de transplanturi în fiecare spital unde există potențial de donări de organe; promovarea programelor de îmbunătățire a calității în fiecare spital unde există această posibilitate; disponibilitatea organelor; sensibilizarea populației și a opiniei publice etc.

În ceea ce privește disponibilitatea organelor, practica a arătat că se pierd mulți donatori deoarece nu există încă o evaluare sau o înregistrare a acestora la nivel național. Dar, pentru a îmbunătăți funcționarea sistemelor de transplant și pentru a crește eficiența obținerii de organe, în unele state membre au fost formați specialiști din domeniul sănătății care să se ocupe de descoperirea persoanelor care ar putea deveni donatori post-mortem, după îndeplinirea tuturor cerințelor legale privind consimțământul, dar și de donările de la persoanele în viață, în completarea celor de la persoanele decedate.

Referitor la sensibilizarea populației și a opiniei publice, aceasta joacă un rol deosebit de important în creșterea ratei donării de organe. Cele mai eficiente mijloace de sensibilizare a populației cu privire la donare sunt: sporirea cunoștințelor și a ratei de informare despre transplant a specialiștilor din domeniul sănătății și în mass-media, dar și adoptarea unei atitudini profesioniste, precum și sprijinul experților din domeniul comunicării în ceea ce privește donarea, pentru a nu afecta consimțământul populației. Aceste activități medicale complexe trebuie abordate ținându-se seama de mai mulți factori, între care enumăr doar: riscul transmiterii unor boli, garantarea unui nivel ridicat de protecție a pacienților, pentru că este știut că anual, un anumit număr de cetățeni din cadrul UE sunt supuși unui transplant într-un alt stat membru decât cel de origine, oferta limitată de organe de origine umană utilizate pentru transplant în scop terapeutic, și mai ales traficul de organe de origine umană.

Documentul numit Comunicarea Comisiei Europene - Donarea și transplantul de organe: Acțiuni politice- a propus ca mecanism de acțiune un plan cu finalizare în 2015, menit să intensifice coordonarea și cooperarea între statele membre.

În acest context, este de apreciat efortul autorităților române în dorința lor de a implementa cardul de sănătate pentru toți cetățenii români. Comunicarea Comisiei Europene arată necesitatea creării cărții europene de donator de organe, care indică dorința titularului de a-și dona sau nu organele, dacă este cazul. În acest sens, este analizată în continuare posibilitatea includerii cărții europene de donator în cardul european de asigurări de sănătate existent.

Iată de ce, stimați colegi, la nivelul Uniunii Europene, donarea și transplantul de organe rămân activități medicale esențiale în tratarea anumitor maladii pentru care în prezent nu există tratament, iată și motivul pentru care autoritățile din țara noastră întreprind eforturi susținute, cu rezultate concrete, în abordarea acestor aspecte.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 18 noiembrie 2019, 2:42
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro