|
Domnul Ioan Oltean: "Șomajul, o problemă asumată" Este cunoscut faptul că, ori de câte ori indicii sărăciei, adică suma dintre rata șomajului și cea a inflației, au valori ridicate, putem fi siguri că aceștia vor candida la locul întâi în ierarhia problemelor societății. Atunci când șomajul și inflația sunt mari, ele devin pentru orice guvern prioritate națională. Când au un nivel scăzut, ele dispar practic de pe lista problemelor de soluționat. Pe de altă parte, experiența economiei mondiale demonstrează că nu vom putea elimina niciodată complet și definitiv șomajul. Studiile efectuate în decursul timpului de către factorii responsabili au conturat câteva caracteristici-cheie ale șomajului, identificate, desigur, și în economia noastră: există diferențe ale ratei șomajului între grupuri definite după vârstă sau experiență, iar pe piața muncii există o mare mobilitate, concedierile sunt numeroase în timpul crizei, așa cum s-a văzut și în timpul actualei, iar demisiile voluntare sunt mai frecvente în timpul expansiunii economice. În perioadele de boom economic, majoritatea celor care devin șomeri într-un mod accidental rămân astfel doar pentru o perioadă scurtă de timp. Aceste considerații sunt necesare pentru a înțelege mai bine cum se poate combate șomajul. Mulți dintre dumneavoastră ați "înfierat" cu "mânie", de la această tribună, curajoasele măsuri de politică luate de guvern. Dar haideți să vedem mai clar ce înseamnă, de fapt, să fii șomer în România de azi, într-o țară integrată și parte a unei lumi globalizate? Un șomer este definit ca fiind o persoană care nu lucrează, dar care, și aici accentuez, și-a căutat de lucru în mod activ în ultimele patru săptămâni, care așteaptă într-un mod constructiv să se prezinte la serviciu după o perioadă de întrerupere, sau care așteaptă activ să se prezinte la un nou loc de muncă în perioada imediat următoare. Cerința de a fi căutat în mod activ un loc de muncă în ultimele patru săptămâni este absolut obligatorie, și ea testează dorința reală și activă a persoanei respective de a munci. Nu este suficient ca ea doar să pretindă că face acest lucru sau să fie interesată exclusiv de oferte de serviciu întâmplătoare sau preferențiale. Dar oare câți dintre cei aflați într-o astfel de situație procedează sau gândesc așa? Degeaba unii răuvoitori încearcă să arate cu degetul! Știm cu toții foarte bine că în fiecare moment există în orice economie, oricât de dezvoltată și de stabilă ar fi ea, un număr dat de șomeri, acesta scăzând sau crescând succesiv. Piața forței de muncă se află deci într-o continuă schimbare și ea trebuie privită clar în ansamblul și dinamica ei. Funcționarea normală a pieței muncii are loc atunci când există un șomaj natural a cărui rată corespunde folosirii integrale a forței de muncă. Nici măcar unul dintre cei care știu doar să critice, nu se întreabă de ce mulți compatrioți de-ai noștri raportează că sunt în căutarea unui serviciu chiar și atunci când ei au un interes minim în găsirea lui. De exemplu, încercarea multor mame care preferă să-și petreacă timpul crescându-și copiii va avea, în cele mai multe cazuri, un rezultat minim. Acest efort minim, care include în cel mai bun caz un drum până la Oficiul de Plasare a Forței de Muncă, va avea drept consecință un efect minim. Iată, deci, motivul pentru care cele mai multe guverne condiționează primirea ajutorului de șomaj de o dovadă că acele persoane sunt realmente în căutarea unui loc de muncă. În prezent, este unanim recunoscut faptul că mulți dintre cei neangajați sunt și descurajați în același timp, din cauza substanțialelor pierderi economice suferite, și de aici îngroșarea rândurilor beneficiarilor de ajutor social care s-a petrecut în ultimele decenii. Un lucru trebuie să ne fie tuturor foarte clar: guvernul actual nu încurajează nemunca! Guvernul nu tolerează politica mâinii întinse, a lui "Să ni se dea!". Așa cum premierul s-a exprimat de nenumărate ori și în nenumărate ocazii, cu riscurile de rigoare privind imaginea, - și aici fac o paranteză: nu pot să nu mă întreb, care prim-ministru a mai avut acest curaj? -, iată că a sosit timpul muncii și al acțiunii, dar și al răsplătirii juste a acesteia!
|
