Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 septembrie 2011

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.87	Constantin Severus Militaru - declaraţie politică cu titlul "Primul clopoţel";

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Constantin Severus Militaru: "Primul clopoţel" Nu cred să existe între noi cineva care să nu se umple de emoţie în prima zi de şcoală, atunci când clopoţelul strânge la clasă noi şi noi generaţii de copii, care păşesc pentru prima dată în şcoală. Sunt momente care nu se uită niciodată, nici de către copii şi nici de către părinţi sau fraţi. Este însă numai un moment festiv care, imediat ce a trecut, este umbrit de multitudinea problemelor cu care se confruntă sistemul de educaţie şi care peste două decenii au fost rostogolite fără să fie rezolvate sau tranşate definitiv. Spre exemplu, în urmă cu trei ani, fostul guvern liberal se lăuda cu investiţii fără precedent în educaţie. Astăzi constatăm că cea mai mare parte a acestor investiţii au fost numai pe hârtie sau în conturile firmelor apropiate Domniilor Lor, iar dacă unele s-au realizat, fie s-au concentrat acolo unde nu era nevoie, fie au fost realizate în cele mai proaste condiţii, fiind deja degradate. Un lucru la fel de periculos pentru educaţia românească este legat de degradarea constantă a prestigiului de care se bucurau odinioară dascălii. Slaba salarizare a acestora, deprofesionalizarea celei mai prestigioase meserii, practicile neortodoxe legate de meditaţiile particulare, precum şi lipsa de performanţă au condus la o imagine din ce în ce mai negativă a celor care şi nouă ne-au pus condeiul în mână. Nu vreau să pierd din vedere nici faptul că în ultimele două decenii şcoala românească a pierdut nu numai dascăli de prestigiu, dar şi un număr consistent de elevi, de peste un milion, şi nu pe calea abandonului şcolar, ci ca urmare a degradării structurii demografice a ţării. Este rodul modificărilor din societatea românească de după Revoluţia română, a schimbărilor din structura şi cultura familiei, a lipsei unei politici pronataliste care să asigure societăţii româneşti o dezvoltare sustenabilă. A fost demarat procesul de reformă, s-a adoptat legea-cadru, s-au făcut schimbări majore în privinţa curriculei. Ceea ce trebuie să înţelegem cu toţii este că educaţia are nevoie de coerenţă în reformă şi de timp pentru a arăta primele rezultate. Cu toate aceste neajunsuri nu pot să nu mulţumesc tuturor dascălilor care-şi iubesc meseria, poate cea mai importantă pentru o societate, şi să urez tuturor elevilor succes în noul an şcolar!