Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 septembrie 2011

	1.	Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
		1.110	Florin-Costin Pâslaru - declaraţie politică: "Consumatorul şi societatea de consum";

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Florin-Costin Pâslaru: "Consumatorul şi societatea de consum" În ultimele decenii, problemele protecţiei consumatorilor se află în centrul atenţiei teoriei şi practicii economice şi juridice din întreaga lume. Asemenea probleme, tot mai complexe prin conţinut şi mai ales prin soluţiile reclamate, fac ca teoria protecţiei consumatorilor să fie tot mai mult studiată la nivelul diverselor comunităţi internaţionale şi mondiale, guvernamentale şi neguvernamentale, coroborat cu stabilirea măsurilor necesare pentru crearea cadrului necesar şi adecvat legislativ şi instituţional asigurării unei protecţii reale a consumatorilor. Protecţia consumatorilor se înscrie în cadrul politicilor sociale promovate de către orice stat. Totodată, ea trebuie, datorită importanţei pe care o prezintă, să se constituie într-o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi şi instrumente proprii. În prezent, consumatorul, în calitatea sa de purtător al cererii de mărfuri, a devenit un real partener de piaţă, ale cărui poziţii ocupate în cadrul pieţei se consolidează pe măsura dezvoltării societăţii. Comportamentul de cumpărare al consumatorilor afectează din ce în ce mai multe întreprinderi, organizaţii, organisme şi instituţii; de aceea, consumatorului îi este acordată o atenţie din ce în ce mai mare. Relaţiile complexe dintre agenţii economici generează aspecte extrem de diverse care pot face obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor. Atât guvernele, cât şi alte organisme ce activează în domeniul protecţiei consumatorilor îşi stabilesc anumite structuri şi domenii pentru programele lor de protecţie a consumatorilor. Dar sunt anumite domenii ale protecţiei consumatorilor asupra cărora s-au oprit toate guvernele, asociaţiile, instituţiile şi organismele cu implicaţii în protecţia consumatorilor. Aceste domenii sunt : - îmbunătăţirea consumului populaţiei prin politicile sociale ale statelor; - asigurarea calităţii bunurilor şi serviciilor oferite spre vânzare în cadrul pieţei; - asigurarea unui sistem de preţuri în concordanţă cu cerinţele pieţei şi cu calitatea produselor; - organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori; - apărarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale agresive şi a publicităţii mincinoase. Privite dintr-un asemenea unghi de vedere, principalele obiective asupra cărora este necesar să se concentreze fiecare ţară, prin organismele sale guvernamentale şi neguvernamentale, ca politică de protecţie a consumatorilor, vizează următoarele obiective: - promovarea unei cooperări internaţionale în domeniul protecţiei consumatorilor; - facilitarea producerii şi distribuirii de produse corespunzătoare cerinţelor consumatorilor; - promovarea eticii producătorilor şi distribuitorilor de produse şi servicii către consumatori; - stabilirea unui sistem de priorităţi privind protecţia consumatorilor din fiecare ţară; - asigurarea accesului consumatorilor la informaţii corecte; - crearea unui sistem de educare a consumatorilor; - asigurarea unor posibilităţi reale de despăgubire a consumatorilor; - încurajarea şi susţinerea concurenţei şi competitivităţii care să contribuie la creşterea gamei sortimentale, la preţuri avantajoase pentru consumatori. Fără existenţa consumatorului şi a consumului este de neconceput funcţionarea "societăţii de consum" ce caracterizează lumea contemporană. Înţelegând această realitate, legiuitorul european şi cel naţional au adoptat şi au perfecţionat în timp o legislaţie cu un pronunţat caracter protectiv în favoarea consumatorilor. Întrucât creditul stimulează consumul, o atenţie deosebită s-a acordat în acest sens, în plan legislativ, protecţiei consumatorilor raportat la contractele de credit bancar. Totuşi, în pofida existenţei acestei legislaţii declarat protectivă, realitatea este caracterizată de conservarea sau favorizarea abuzului de putere economică. Pentru schimbarea acestei situaţii este necesară în mod evident cunoaşterea acestei legislaţii cu caracter protectiv atât de către consumatori, cât mai ales de către cei care le acordă consultanţă şi asistenţă juridică. Se prezumă că organele administrative sau judiciare, ce au competenţă în a restabili drepturile consumatorilor ce au fost încălcate, cunosc legislaţia în materie, însă datorită caracterului vast al acestei legislaţii, se impune specializarea şi perfecţionarea continuă a acestora. Legislaţia nu poate schimba realitatea decât în măsura în care este pusă în aplicare. Interesul solicitării punerii în aplicare a legislaţiei aparţine consumatorilor. De aceea, atunci când le sunt nesocotite drepturile, iar disputa nu se poate soluţiona amiabil sau prin intermediul serviciilor de mediere, consumatorii sunt chemaţi să recurgă la sesizarea ANPC în vederea exercitării atribuţiilor sale şi în final să apeleze la calea judiciară. Deşi încă realitatea conservă sau favorizează abuzul de putere economică, trebuie semnalate demersurile iniţiate în ultima perioadă de consumatorii prejudiciaţi prin nesocotirea legislaţiei de către instituţiile de creditare la momentul încheierii contractelor de credit bancar, eforturi încununate de obţinerea unor hotărâri judecătoreşti prin care sunt restabilite drepturile ce le-au fost încălcate.