Plen
Ședința Camerei Deputaților din 4 octombrie 2011
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.109/14-10-2011

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2011 > 04-10-2011 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 octombrie 2011

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Marian Sârbu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii deputați Georgian Pop și Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaților.

 
Mihai Cristian Apostolache - declarație politică intitulată: Cooperativa USL Vălenii de Munte lovește din nou;

Domnul Marian Sârbu:

Bună dimineața, stimați colegi!

Începem ședința dedicată prezentării de declarații politice.

Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul deputat Cristian Apostolache.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Bună dimineața, domnule președinte de ședință!

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Cooperativa USL Vălenii de Munte lovește din nou".

La începutul săptămânii trecute a fost mare agitație în administrația locală din Vălenii de Munte. A avut loc ședința de consiliu local, a cărei ordine de zi a cuprins mai multe proiecte de hotărâri, unele deosebit de importante, precum Proiectul de Hotărâre privind conferirea titlului de cetățean de onoare al orașului Vălenii de Munte, post-mortem, poetului Miron Radu Paraschivescu. Altele, precum Proiectul de Hotărâre pentru modificarea și completarea anexei la Hotărârea nr. 46 din 31 iulie 2009 privind constatarea că unele terenuri concesionate aparțin domeniului public sau privat al orașului Vălenii de Munte, având un singur scop, acela de a satisface încă o dată ambițiile grupului de interese din fruntea Primăriei orașului Vălenii de Munte.

Astfel, în cuprinsul proiectului de hotărâre amintit, care ulterior a devenit hotărâre prin aprobarea sa de către Consiliul local, a fost trecut, în afară de persoanele a căror situație juridică trebuia clarificată de administrația locală, și fiul consilierului local și președintelui PNL Vălenii de Munte, Ilie Mihai, cel care deține un teren concesionat de la primăria din localitate, în suprafață de 382 de metri pătrați, iar prin proiectul de hotărâre menționat suprafața deținută de acesta crește brusc la 643,7 metri pătrați.

Inițiatorul proiectului de hotărâre este Mircea Nițu, primarul orașului Vălenii de Munte și președintele PSD Vălenii de Munte, adică coleg de alianță și de grup de interese cu Ilie Mihai, tatăl beneficiarului proiectului de hotărâre.

Nu doresc să intru în detalii în legătură cu modul defectuos în care au fost redactate actele premergătoare adoptării hotărârii de consiliu, și anume: expunerea de motive, raportul compartimentului de specialitate din cadrul primăriei sau raportul comisiei de specialitate a Consiliului local, în care nici măcar nu se amintește de situația prezentată anterior, dar nu pot să nu remarc faptul că acești oameni chiar sunt consecvenți în ceea ce privește apărarea și protejarea propriilor interese.

În astfel de situații, după cum se vede, reușesc să obțină majoritatea necesară să-și treacă proiectele propuse.

În schimb, când vine vorba de inițiative benefice pentru locuitorii orașului Vălenii de Munte, cum a fost cea legată de propunerea de reducere a impozitului pe clădiri de la 2,5 la 2%, inițiativă avută de grupul de consilieri PDL din Consiliul local, nu a existat aceeași determinare și voință politică din partea celor de la USL pentru a susține o astfel de inițiativă.

Împotriva acestei inițiative a fost, în afară de Grupul PSD, care votează la comanda primarului, tocmai cel care a urmărit, prin proiectul de hotărâre de care vorbeam, să-și mai ajute fiul cu încă aproape jumătate din suprafața concesionată de primărie, și anume președintele PNL Vălenii de Munte, Ilie Mihai.

Iar din dorința de a deruta consilierii locali, suprafața de teren respectivă a fost trecută alături de alte suprafețe de teren ale unor persoane care, așa cum aminteam la început, chiar aveau nevoie de o clarificare din partea autorității locale. Ceea ce nu înțeleg domnii Ilie Mihai și Nițu Mircea este faptul că nu mai derutează pe nimeni, prin comportamentul lor, pentru că toată lumea știe că ceea ce contează pentru dânșii este să-și obțină cât mai multe avantaje de pe urma primăriei, și nicidecum să sprijine dezvoltarea orașului și să apere interesele cetățenilor. Pentru că, dacă ar fi așa, atunci pe ordinea de zi ar fi fost trecute proiecte precum extinderea canalizării orașului sau sancționarea SC Hidro Prahova, pentru nerespectarea angajamentelor contractuale, în relație cu administrația locală.

Dar, dincolo de abordarea politică a acestei probleme, care poate fi privită cu o anumită rezervă din partea anumitor persoane, există, evident, aspecte de încălcare a legii.

În primul rând, nu înțeleg de ce trebuia dată o hotărâre de consiliu local prin care să se constate că unele terenuri concesionate aparțin domeniului public sau privat al localității. Din moment ce aceste terenuri au fost concesionate de către primărie către terțe persoane, nu se înțelege că acele terenuri aparțineau domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale?

Totodată, nu pot să înțeleg cum poate fi mărită o suprafață de teren concesionată de la 382 de metri pătrați la 643,7 metri pătrați doar printr-o simplă schimbare în anexa cu aceste terenuri, în condițiile în care există o procedură clar stabilită de lege, la care se face referire atât în expunerea de motive, cât și în raportul compartimentului de specialitate, și anume Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Interesant este și faptul că în raportul comisiei de specialitate se precizează faptul că pentru diferența de teren de 261,7 metri pătrați s-a încheiat un act adițional în anul 2002, contractul de concesiune datând din 1998, iar încercarea de reglare a acestei situații s-a făcut în 2011. Nu vi se pare că este ceva putred la mijloc?! Nu era normal ca pentru orice bun care se concesionează să se respecte procedura prevăzută de lege? Sau legea este numai pentru cetățeanul de rând, nu și pentru mai-marii USL din Vălenii de Munte?!

Plecând de la aceste considerente, solicit prefectului județului Prahova să urmărească cu atenție această hotărâre de consiliu, care, din punctul meu de vedere, are serioase vicii atât de formă, cât și de fond, și totodată cred că se impune o verificare mai atentă a modului în care s-au pus în valoare până acum bunurile ce aparțin domeniului public sau privat al localității Vălenii de Munte de către administrația locală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Anghel Stanciu - apel adresat primului-ministru pentru modernizarea Aeroportului Internațional Iași;

Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul deputat Anghel Stanciu.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Onorat prezidiu,

Distinse doamne și distinși domni deputați,

Domnilor miniștri,

Vă adresăm rugămintea de a audia astăzi, rostit de la înalta tribună a Parlamentului României, următorul apel adresat premierului Emil Boc, de preluare a Aeroportului Iași ca punct de lucru al Companiei Naționale Aeroporturi București S.A., sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, printr-o hotărâre de Guvern.

Excelență, târgul Iașilor, principalul centru urban din nord-estul României, a fost, pe rând, Capitala Moldovei - 1564-1859, a Principatelor Unite - 1859-1862 și Capitala României între anii 1916 și 1918.

Astăzi Iașii, cu o populație de circa 320.000 de locuitori, este al doilea oraș al României și principalul centru cultural, economic al Moldovei, respectiv al regiunii de dezvoltare nord-est, cea mai populată, dar și cea mai săracă regiune.

La Iași se află prima universitate a Principatelor Unite, înființată în 1860, acompaniată de Universitatea Politehnică, Medicină, Agronomie, Conservator și patru universități private.

Recunoscut drept capitala culturală a României, Iașiul se bucură de prezența a numeroase obiective culturale: două teatre, o filarmonică, 14 muzee, două catedrale și alte numeroase obiective turistice cu rezonanță culturală deosebită.

Toate acestea fac ca Iașiul să găzduiască numeroase acțiuni tehnico-economice, precum conferințe naționale și internaționale pe varii domenii, în științe tehnice, medicină, matematică, chimie, științe sociale etc.

Participanții, peste 160.000 în anul 2010, oameni de afaceri, oameni de știință, turiști români sau străini, inclusiv membri ai Guvernului, au ajuns în Iași prin așa-zisul Aeroport Internațional Iași, aflat în prezent sub autoritatea Consiliului județean, urmare Hotărârii de Guvern nr. 398/1997.

Acest aeroport este printre cele mai vechi de țară, cu primele zboruri din anul 1905, cu statut comercial din 1926, odată cu inaugurarea cursei București - Galați - Iași și Chișinău.

Dotat cu o pistă de beton realizată din anul 1969, cu o lungime de numai 1.800 de metri, cu o aerogară ce procesează numai 150 de pasageri pe oră, în raport cu Aeroportul Timișoara, cu o pistă de 3.500 de metri și care procesează prin aerogară 1.300 de pasageri pe oră, respectiv față de Cluj, cu pistă de 2.100 de metri, cu extindere la 3.500 de metri, demarată din 2010, și cu o aerogară care procesează 800 de pasageri pe oră.

Așa-zisul Aeroport Internațional Iași, după aceste date, este un aeroport primitiv, demn de lumea a treia, și nu de o țară membră a Uniunii Europene.

Caracterizarea implicită o face, de altfel, relatarea ministrului Daniel Funeriu, sosit cu avionul la Iași în 30 septembrie 2011: "Am simțit o zdruncinătură, dar nu am știut ce s-a întâmplat. Abia acum aflu că a fost vorba de un porc mistreț, lovit cu roata avionului la aterizare". Numai doi metri au lipsit, Excelență, ca mistrețul să lovească roata din față și să asistăm la o adevărată catastrofă. Aceasta, după ce numai cu câțiva ani în urmă jandarmii fugăreau trei cai pe pista de aterizare. Iată, Excelență, cum se prezintă în sinteză un aeroport, unul din cele mai vechi din țară, neglijat de guvernarea comunistă, dar și de cea postdecembristă.

Excelență, deoarece documentele arată clar că aducerea la standardele europene a aeroporturilor din București, Cluj, Timișoara s-a făcut în principal cu investiții guvernamentale, considerăm că este normal și echitabil, față de fostele provincii românești, ca și Guvernul să includă în bugetul pe 2012 finanțarea dezvoltării și modernizării Aeroportului Internațional Iași, pentru realizarea pistei de 3.000 de metri și a aerogării, care să aibă o capacitate de 400 de persoane pe oră.

Pentru aceasta, considerăm necesară luarea de urgență a următoarelor două măsuri:

1. Aprobarea unei hotărâri de guvern, ca Aeroportul Iași să revină sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în cadrul Companiei Naționale Aeroporturi București, conform art.3 alin.(2) din Statutul companiei. Ca punct de lucru, asemenea Aeroportului Otopeni și, respectiv, Băneasa - art.2 alin.(1) din Hotărârea de Guvern nr. 1.208/2009.

2. Includerea în bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii a finanțării proiectului dezvoltării și modernizării Aeroportului Iași, pentru execuția în principal a pistei flexibile de 3.000 de metri lungime și a terminalului de pasageri cu o capacitate de 400 de pasageri pe oră, având ca argument art.8 alin.(3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2002, care prevede: "crearea de noi bunuri proprietate publică, dezvoltarea și modernizarea celor existente, în scopul extinderii și modernizării activității companiei se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor".

Iată, domnule prim-ministru Emil Boc, calea și modalitatea practică prin care Guvernul poate face din actualul Aeroport Internațional Iași, populat cu iepuri, vulpi, maidanezi și porci mistreți, cu pasageri îngroziți din halta de la Iași pe post de aerogară, supraaglomerată, cu fisuri în tavan, un aeroport modern, european, asemenea celor din București, Timișoara și Cluj, care, trebuie spus încă o dată, s-a modernizat și pe banii bugetului de stat, și nu numai pe banii consiliilor județene, așa cum se tot insistă la Iași.

Îndrăzniți, Excelență, în aplicarea celor două propuneri de mai sus, prezentate ca o finalizare a promisiunii dumneavoastră de la Iași: "Dacă politicienii ieșeni nu găsesc o soluție viabilă pentru aeroport, iar investitorii nu pot ajunge la Iași, vom lua la București problema aeroportului".

Luați-l, excelență, căci în inimile moldovenilor răsună încă vorbele marelui istoric A.D. Xenopol: "Să nu se uite un lucru: dacă unirea s-a făcut, ea s-a datorat în exclusivitate Moldovei, și anume centrului ei, Iașiul, care sângerează și astăzi de jertfa făcută pe altarul neamului".

Merită, Excelență, această măreață jertfă cel puțin un aeroport demn de capitala culturală a României, fostă capitală a Moldovei, fostă capitală a Țării Românești.

În consecință, credem că lăsată la mâna politicienilor locali realizarea Aeroportului Internațional Iași se va realiza, după toate aparențele, la sfintele Paști.

Așa să lucreze, și să vă ajute, și să vă călăuzească Dumnezeu, domnule prim-ministru, să faceți din Aeroportul Iași o modalitate de a scoate Moldova din izolare și sărăcie.

Cu încredere și speranță, profesor universitar doctor inginer Anghel Stanciu, deputat PSD de Iași.

Vă mulțumesc pentru atenție, stimați colegi.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică cu tema: Amărăciuni bucovinene;

Din partea Grupului parlamentar al PNL-PC, domnul deputat Mircea Irimescu.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața!

Dacă declarația anterioară a arătat amărăciuni ieșene, îndrăznesc să vă supun și eu atenției o declarație cu amărăciuni bucovinene.

Stimați colegi,

De vreo doi ani, mai ales în preajma sărbătorilor, principalele mijloace media audio-vizuale cheamă turiștii în Bucovina, asemuind-o locurilor încântătoare de pe pământ. Încă puțin și naivii ar putea crede că au localizat chiar raiul.

Benefică, poate, promovării unei industrii locale în acest domeniu, acțiunea dăunează prin deformarea modului de percepție a problemelor provinciei istorice în discuție. Persoanele mai puțin informate înțeleg că Bucovina înseamnă județul Suceava (ba unii îi includ și pe botoșăneni) și că aici sunt mănăstirile pictate ale domnitorilor moldoveni.

În realitate, Bucovina este una dintre cele mai complexe drame românești, care se petrece sub ochii noștri. Ea aparține României doar printr-o suprafață ce reprezintă 2/3 din județul Suceava, restul, mai mult decât partea noastră, inclusiv capitala din orașul Cernăuți, aparține Ucrainei, care a moștenit efectele rapturilor sovietice din 1940 și 1944. Oricât de informat ar fi, nimeni nu poate înțelege spiritul Bucovinei dacă nu a călătorit în nordul înstrăinat și nu a vizitat Cernăuțiul, al treilea oraș (după București și Chișinău) din România întregită.

Sporul de civilizație față de restul județelor Moldovei al acestei regiuni este evident. Cauza nu se datorează numai efectului benefic al apartenenței timp de un veac și jumătate la spațiul geopolitic al Europei Centrale. Zonă a capitalelor Moldovei din secolele de glorie ale statalității sale, aici au funcționat școli, s-au tipărit cărți și s-au ridicat monumentele aflate astăzi în lista patrimoniului mondial întocmită de UNESCO. Cine nu crede, ar fi bine să se întoarcă la scrierile lui Dimitrie Cantemir, pentru a se convinge.

În anul 1997, când s-a semnat Tratatul cu Ucraina, conducerea de atunci a țării a făcut o intensă propagandă faptului că, deși obligată să facă "sacrificii istorice", România va avea de câștigat de pe urma acordului de bună vecinătate cu fosta Republică Sovietică. Se susținea că actul parafat va aduce minorităților din cele două țări (ucraineană din România, respectiv română din Ucraina), drepturi la nivelul standardelor europene. Mai mult, Universitatea din Cernăuți va deveni multiculturală, cu grupe de studiu în limba română (ceva de genul Universității din Cluj).

Cât de naive au fost autoritățile române se vede cu ochiul liber. Populația românească din Ucraina s-a simțit abandonată, iar odată semnat tratatul (și prelungit automat pe încă 10 ani, în 2007), Ucraina pur și simplu a suspendat discuțiile cu partea română privitoare la minorități. Nu s-a reușit nici măcar semnarea unei banale convenții de echivalare reciprocă a diplomelor, ceea ce transformă în șomeri pe toți tinerii nord-bucovineni cu studii superioare efectuate în România. În plus, sistemul de selecție a absolvenților de liceu din regiunea Cernăuți pentru obținerea de burse la universități românești a fost blocat de partea ucraineană și, practic, nu mai putem ajuta pe această cale comunitatea românească din nordul Bucovinei.

Începând de prin anii șaizeci ai secolului trecut, la Universitatea de Stat din Cernăuți s-a înființat o catedră de limba română și "limbi clasice" (ultima parte numai formal). Prin această catedră s-au putut pregăti cadrele necesare funcționării școlilor românești din regiune. În 2011, situația acestei catedre a devenit următoarea: au aprobate doar 5 locuri de studenți în anul I, învățământul la distanță s-a desființat, iar examenul de admitere nu se mai ține în limba română, ci în limba ucraineană și la istoria Ucrainei. Asta fără ca, apelându-se la tratatul încheiat, vreo oficialitate a statului român să aibă măcar cea mai neînsemnată intervenție. Pericolul dispariției comunității românești din nordul Bucovinei este mai mare ca oricând.

Și, ca disperarea românilor să fie și mai mare, cineva din Ministerul de Externe al României a decis că este potrivit a li se servi și o doză consistentă de umilință. Condițiile României de acordare a vizei de intrare în țară pentru cetățenii ucraineni sunt mai dure decât cele impuse de Ungaria, Slovacia și Polonia, și ele țări ale UE. Drept consecință, a apărut un nou motiv de amărăciune pentru conaționalii noștri, puși în inferioritate chiar de patria lor istorică.

Rămas fără personal din cauza reducerilor bugetare și obligat să aplice, pe lângă regulamentul european de acordare a vizelor - așa cum procedează țările amintite mai sus -, și un regulament românesc, Consulatul General al României la Cernăuți, în loc să fie un sprijin pentru românii de acolo, a devenit un loc de înjosire națională. Guvernul este interesat doar de locurile din afara granițelor de unde vin voturi, astfel că ghinionul de a nu putea avea dublă cetățenie lovește cumplit în comunitatea românească din nordul Bucovinei.

Iată câteva motive pentru care realitățile bucovinene diferă substanțial față de imaginile propagate prin reclamele Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.

Și mai sunt și altele, la fel de grave.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

 
Béres Ștefan Vasile - declarație politică intitulată Blocarea posturilor la bugetari, economie sau colaps funcțional?;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Béres Ștefan Vasile.

 

Domnul Béres Ștefan Vasile:

Mulțumesc.

Bună dimineața!

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Blocarea posturilor la bugetari, economie sau colaps funcțional?"

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

În situația economică actuală este lesne de înțeles care este motivația Guvernului când s-a hotărât blocarea posturilor la instituții bugetare. După analiza profundă a numărului de angajați în sistemul bugetar ne-am putut da seama că aparatul bugetar în România încă nu a ajuns la un număr optim, suficient și funcțional, cu sustenabilitate pentru economie. Datorită acestui fapt s-a hotărât în continuare menținerea blocajelor la posturile eliberate pe diverse motive: pensionări, transferuri etc.

La prima vedere nu este nimic inexplicabil. Problemele mari apar... pentru care încerc să ridic în momentul de față cazul posturilor unice, de exemplu la școli, în cazul aparatului didactic auxiliar.

Un singur exemplu doresc să vă prezint, din circumscripția mea, cazul liceului teoretic cu predare în limba minorităților, Liceul "Leőwey Klara", unde din cauza blocajului existent la posturi, la ora actuală, microbuzul școlar este tras pe dreapta, iar cantina, atât de bine concepută și funcțională, unde mănâncă sau, mai bine zis, ar mânca elevii și cadrele didactice este pe cale să se închidă din cauza lipsei de personal calificat, adică a lipsei bucătarului. Motivul este ieșirea la pensie a bucătarului, respectiv plecarea conducătorului auto spre un post mai bine plătit.

Întrebarea mea este dacă suntem în stare să facem diferența între a bloca pentru a face economie, dar sistemul funcționează și așa, și între situații când cu astfel de măsuri blocăm funcționarea întregului sistem, din cauza situației de posturi unice, fără de care un sector rămâne total descoperit. Acesta este cazul de la Sighet, unde unitatea școlară, de altfel foarte bine gândită, funcțională de ani de zile este la ora actuală bulversată.

Este foarte greu de explicat părinților, în primul rând, de ce microbuzul care aducea elevii din localitățile limitrofe nu mai vine și tot așa faptul că elevii la prânz primeau o masă caldă, spre ușurarea problemelor majore tot ale părinților, ținând cont că în unitatea de învățământ funcționează și o grădiniță, iar acum cantina rămâne închisă.

Problema este generală, aspectul sus-menționat a fost exemplul cel mai elocvent și la îndemână, dar tot așa aș putea da exemplu din sistemul sanitar al Ministerului de Interne, unde numărul medicilor necesari este insuficient, pentru o funcționare cât de cât normală ar trebui să se mai angajeze un număr de personal egal cu cel existent în sistem la ora actuală.

Atrag atenția celor responsabili pentru implementarea obiectivelor de guvernare și menținerea economiei în limitele în care este capabilă să funcționeze și să producă, să analizeze, dacă este nevoie, fiecare caz în parte, pentru a nu genera greșeli care pot bloca funcționalitatea sistemului respectiv. Lipsa medicilor din structura Ministerului de Interne generează, tot așa, probleme imense pentru menținerea sănătății cadrelor, iar lipsa unei banale bucătărese de la o școală oarecare, face ca realizările atât de bune, utile și generatoare de satisfacții să dispară mult mai repede decât timpul și munca cu care au fost realizate, cu insistențe majore, să fi produs efectul scontat. Trebuie să avem grijă să nu risipim realizările în această perioadă de criză profundă economică, când este mult mai greu să produci lucruri cu efecte benefice recunoscute de populație și totodată utile.

Adversarii politici speculează foarte repede momentele și situațiile critice, fără să se fi gândit măcar un moment că ei nici măcar alea nu le-au creat (exemplul autostrăzilor).

Vă mulțumesc pentru atenție, vă las cu gândul că suntem în stare să remediem mici scăpări, care de altfel sunt importante, cu efecte imediate și totodată inerente la cei ce muncesc.

Au fost unii care erau în stare să greșească și nemuncind, iar acum vor să apară în postură de salvatori!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică referitoare la Limba turcă, actualitate și perspectivă;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Aledin Amet.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Limba turcă, actualitate și perspectivă".

Limba maternă reprezintă, fără îndoială, o dimensiune esențială a existenței unei națiuni. Este un adevăr cunoscut, spus de foarte multe ori. Limba maternă oferă posibilitatea de a te raporta, din perspectivă identitară, la istorie, asigurându-ți însă și necesara continuitate.

Iată de ce, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a promovat, începând chiar cu anul înființării, limba turcă ca materie de predare în unitățile școlare de stat, tocmai pentru a relua o tradiție întreruptă, din păcate, brusc, de regimul comunist. Am mai vorbit, și cu alte ocazii, despre diversitatea procesului de învățământ, evidențiind faptul că noi, reprezentanții comunității tătare, ne-am asumat o dublă responsabilitate, dacă ținem cont și de preocupările noastre legate de impunerea limbii tătare, la nivel opțional, în cât mai multe școli din județele Constanța și Tulcea.

În egală măsură, religia islamică, dincolo de consistența aspectului spiritual, a însemnat, înseamnă și va însemna un reper, dorindu-se accentuarea învățământului de specialitate.

Vineri, 30 septembrie a.c., s-a desfășurat, în cadrul Școlii nr.11 "Constantin Angelescu" din municipiul Constanța, o utilă consfătuire a cadrelor didactice care predau limba turcă și religia islamică.

Au fost dezbătute probleme de actualitate, fără a fi neglijată perspectiva, cu tot ceea ce presupune actul educațional. Retipărirea manualelor, perfecționarea continuă a cadrelor didactice, un sprijin coordonat din partea instituțiilor decizionale au constituit, în principal, tematica abordată.

Așadar, există din zona UDTTMR un interes sporit în ceea ce privește dezvoltarea procesului de învățământ în limba maternă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc.

 
Mircea Lubanovici - pledoarie în favoarea adoptării Proiectului de Lege de modificare a Legii adopțiilor;

Din partea Grupului parlamentar progresist nu este nimeni.

Din partea Grupului deputaților fără apartenență la un grup parlamentar nu este nimeni.

De la PDL dacă mai dorește cineva să intervină? Vă rog.

 

Domnul Mircea Lubanovici:

Doamnelor și domnilor deputați,

Mulți români care trăiesc în afara țării și vor să adopte copii din țară, ca și numeroși cetățeni americani - cunoscând cazuri concrete în acest sens - vor schimbarea legii adopțiilor din România.

Se știe că baroneasa Emma Nicholson, în calitate de raportor al Uniunii Europene, în faza de aderare a României la Uniunea Europeană a impus Guvernului român în mod abuziv blocarea adopțiilor internaționale prin Moratoriul din octombrie 2001, menținut ulterior de Moratoriul din februarie 2004, dar și de Legea adopției nr.273 din iunie 2004, care a blocat definitiv adopțiile internaționale în țara noastră.

Din păcate, deși traficul de copii români nu a fost niciodată dovedit, impactul blocării adopțiilor internaționale a fost uriaș, cauzând multe tragedii umane. Astfel, numărul copiilor abandonați în România a crescut de la 40.000 în 2004 la 80.000 în prezent. Pentru fiecare copil abandonat, statul român plătește anual suma de 10.000 de euro. În sistem se află circa 44.000 de copii adoptabili, din care 21.000 în asistență maternală, iar 23.000 în centrele de plasament, după cum a menționat recent Bogdan Panait, șeful Oficiului Român pentru Adopții.

Puțini știu că în urma sesiunii plenare a Parlamentului European de la Strasbourg, desfășurată în zilele de 17-19 ianuarie 2011, România a fost ținta unor atacuri dure, fiind aspru criticată pentru blocarea adopțiilor internaționale în ultimii zece ani.

Ca răspuns, șeful Oficiului Român pentru Adopții a trimis în Parlament un proiect de lege de modificare a Legii adopțiilor. Potrivit acestui proiect de lege, românii din străinătate vor putea să adopte copii din România, iar dacă rudele de până la gradul IV ale copiilor din România vor dori să-i adopte în țările unde își au domiciliul, vor putea. Acest proiect de lege a fost avizat favorabil și de Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale - al cărei membru sunt. Personal consider că este bine-venită această inițiativă legislativă din partea Guvernului.

Vreau să precizez - pentru acei colegi care nu cunosc - că de mai mulți ani, ambasada noastră din Washington DC a menținut și menține legături apropiate cu familiile de cetățeni americani care au adoptat copii din România. În prezent, în Statele Unite, există chiar o asociație a acestor familii care au adoptat copii din România. În fiecare an, în primul weekend din decembrie, Ambasada Română de la Washington DC organizează o serbare pentru ei, iar în fiecare an asociația invită ambasada și alte personalități românești la o tabără de vară pe care o organizează.

Mă bucur pentru faptul că autoritățile române sunt pe cale să rezolve favorabil doleanța acestora care vine în sprijinul copiilor rămași fără părinți. Sperăm că noul proiect de lege, eventual într-o formă îmbunătățită, să diminueze considerabil numărul copiilor instituționalizați, pentru care nu s-au identificat familii adoptive până în prezent și să ofere copiilor cu nevoi speciale, unica șansă de a avea o familie proprie.

Închei această declarație politică, cu gândul la miile de copii din România care au ajuns să fie orfani și care ar putea să aibă nu numai o familie, dar și o viață mai bună.

Va mulțumesc pentru atenția acordată.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Spital, extremă urgență!;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile Mocanu.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Spital, extremă urgență!"

Nu mai este mult și Spitalul de Oncologie de la Iași va fi inaugurat oficial. Este un proiect extrem de important nu doar pentru Iași și Moldova, ci și pentru întreaga țară, iar la derularea lui au contribuit aproape toți parlamentarii ieșeni din ultimii ani. Cel puțin până astăzi.

Dintr-o dată, destinația acestui spital în care s-au investit zeci de milioane de euro, dar și speranțele a sute de mii de oameni, a devenit neclară. Cine i-a pus gând rău?

Un mare scandal este pe cale să izbucnească în filiala locală a PDL Iași. Unii parlamentari ai puterii au intuit pericolul deturnării proiectului Spitalului de Oncologie și au luat deja poziție. E perfect adevărat, o poziție nu tocmai fermă, parcă pentru a nu supăra totuși pe nimeni. Dar și pentru a face imediat pasul înapoi, dacă directivele de partid o cer.

Dar despre ce e vorba?

Pe scurt, "transferul" (remarcați ghilimelele) unui parlamentar - nu-i dau numele, persoană importantă - de la opoziție spre putere s-a făcut în urma unui troc. Respectivul candidat, creditat cu un scor mai bun decât oricare dintre potențialii candidați ai PDL Iași la Primărie, a acceptat să candideze la alegerile locale din partea actualei puteri. Cu o condiție: ca Spitalul de Oncologie să nu mai fie de Oncologie, ci Spital de Urgență.

Toate sondajele arată că oricum acest candidat nu are nicio șansă în fața actualului primar al Iașiului, dar recompensa nu este pentru victorie ci pentru intrarea în lupta electorală. Din păcate, agenda politico-profesională a unui candidat, dar și interesele electorale ale puterii sunt pe cale să distrugă un proiect extraordinar pentru România. Situația este cu atât mai gravă cu cât numărul bolnavilor de cancer din întreaga țară este în continuă creștere.

Ca noi toți, și eu știu că în cartelul partidelor de la putere, totul se negociază. Dar se negociază chiar și viața oamenilor?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc.

 
Sorin Constantin Stragea - declarație politică: Persoanele vârstnice: între ignoranță și umilire!;

De la PNL-PC, dacă mai dorește cineva? UDMR? Nu mai este nimeni. Minorități? Progresiști? Grupul parlamentar fără apartenență? De la PDL, dacă dorește cineva să intervină? De la PSD, din nou. Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Persoanele vârstnice: între ignoranță și umilire!"

Cu toții am cunoscut sau cunoaștem o persoană vârstnică în familie sau în societate. Oricare dintre ele ne este dragă, ne umple un gol în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne-a îngrijit și dojenit, ne-a dăruit din înțelepciunea sa. Cât ne este de greu, dar, cu durere în suflet, trebuie să recunoaștem că din ce în ce mai mulți părinți și bunici din jurul nostru, ajunși la vârsta bătrâneții, consideră bătrânețea ca o povară și nu o etapă firească din viața lor.

În sesiunea ONU din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca "Zi Internațională a Persoanelor în Vârstă", iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluția 46/91, "Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați". Traducerea în viață a prevederilor înscrise în toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme cu subsisteme specifice, capabile să pună în lucrare aceste importante obiective ale organizației mondiale. Din aceste principii adoptate de Adunarea Generală a ONU din decembrie 1991 în favoarea persoanelor vârstnice aș aminti doar câteva: Principiul participării, Principiul independenței, Principiul integrării, și cel mai important pe care îl consider, Principiul demnității, unicul care izvorăște din lumina lăuntrică a fiecăruia dintre noi.

Măsurile aberante ale Guvernului luate împotriva pensionarilor și a vârstnicilor au dus, inevitabil, la agravarea situației materiale a bătrânilor, care și așa, din cauza veniturilor mici, aveau un trai chinuit de povara plăților.

Cu toate acestea, mai există, din fericire, localități în care autoritățile locale, în frunte cu primari inimoși se străduiesc și reușesc să mai îndulcească viața de zi cu zi a bătrânilor. Aceștia, în pofida crizei și a faptului că nu găsesc susținerea guvernanților în rezolvarea problemelor sociale ale persoanelor în vârstă, au implementat programe de ajutorare și de susținere materială a acestora. Primăria Lugoj, de exemplu, prin Direcția de Asistență Socială și sub coordonarea directă a Primarului Francisc Boldea, oferă servicii pentru persoanele vârstnice prin îngrijirea locuinței și a gospodăriei, prin menaj acasă la pensionari, prepararea hranei sau îngrijirea permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice, în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, apartamente și locuințe sociale, cantină socială și multe asemenea.

Sărbătoarea aceasta, a Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice, ar trebui să ne prilejuiască reflecții. Pentru că, în graba către viitor, ne scapă din vedere dezideratele, cerințele, nevoile celor ajunși la această vârstă și nu ne mai întoarcem privirile spre cei care au construit prezentul și o parte din trecut. Prezentul nu poate fi explicat fără cunoașterea trecutului, nici proiectarea viitorului fără explicarea prezentului. Tot astfel generațiile viitoare își găsesc plauzibilitatea de destin în faptele vârstnicilor de astăzi.

Acum, mai mult ca oricând, ar trebui să ne îndreptăm gândurile cu respect și recunoștință către aceste persoane care au contribuit la construcția României moderne și să tragem un semnal de alarmă actualilor guvernanți care conduc România vremelnic, și îi ignoră și îi umilesc permanent! Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Timiș.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Marian Sârbu:

Mulțumesc.

Dacă nu mai sunt intervenții din partea domnilor deputați, încheiem aici ședința consacrată declarațiilor politice.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Valeriu Alecu - declarație politică intitulată Atragerea investitorilor străini - prioritatea Guvernului;

Domnul Valeriu Alecu:

"Atragerea investitorilor străini - prioritatea Guvernului"

Guvernul României are ca prioritate atragerea și menținerea investitorilor străini pentru a reuși să gestioneze cât mai eficient decalajele economice în această perioadă grea pentru întreaga Uniune Europeană, mizând pe investiții străine în infrastructură, energie și sănătate.

Investițiile străine nu fac altceva decât să creeze noi locuri de muncă, dar și o creștere economică de care România are atâta nevoie, iar eforturile țării noastre de a atrage un volum substanțial de investiții străine vor depinde în mare măsură de eficacitatea strategiei de promovare investițională, prin completarea și îmbunătățirea cadrului juridic, printr-o mai bună informare în legătură cu mediul de afaceri, prin documentarea de profil pentru stimularea cadrului investițional, dar și prin folosirea cu succes a tuturor fondurilor europene.

România are potențial uriaș să atragă investiții străine directe datorită poziționării geografice, a costului redus al forței de muncă, a dimensiunii pieței interne, accesului României pe piețele de export, cadrul juridic și accesibilității resurselor naturale.

Criteriul deficitului bugetar este urmărit atent, nu numai de FMI și instituțiile financiare internaționale, ci și de investitorii străini, iar în acest sens România trebuie să facă eforturi pentru a-și îmbunătății imaginea, dar și climatul stabil și propice dezvoltării activității economice. Principala modalitate prin care țara noastră poate să aibă creștere economică o reprezintă investițiile străine directe, ținându-se totuși cont nu numai de cantitatea investițiilor străine, ci și de calitatea lor.

Decizia pe care a luat-o la sfârșitul săptămânii compania Nokia nu are nicio legătură cu politicile economice ale României, ci cu dificultățile pe care compania le întâmpină pe piețele internaționale.

Indiferent dacă aceste investiții prezintă și riscuri, beneficiile pe care ele le aduc rămân extrem de importante.

  Alin Silviu Trășculescu - declarație politică: Moment istoric în legislația românească;

Domnul Alin Silviu Trășculescu:

"Moment istoric în legislația românească"

"Vreme trece, vreme vine..." spunea poetul național într-una dintre cele mai frumoase poezii din creația sa. Și eu m-aș ralia concepției poetului și aș spune că prea multă vreme a trecut de când Codul civil al României producea efecte asupra cetățenilor săi. A trecut mai bine de un secol și jumătate de la reforma lui Cuza, iar de la întâi octombrie ne putem bucura de un Cod civil cu totul nou.

Schimbările socioeconomice, nu numai din ultimii douăzeci de ani, ci din ultimul secol și jumătate au impus reanalizarea și crearea unui cod adaptat zilelor noastre.

Nu vreau să spun nicidecum că vechiul cod, de inspirație franceză, austriacă și italiană ar fi fost un set de reguli greșite, ci a reprezentat un cod al timpurilor sale.

Știm cu toții că de la adoptarea sa în 1865 și până la Revoluția română, nori negri s-au abătut asupra țării noastre, iar Codul civil a fost modificat succesiv, pentru a legitima regimuri politice vremelnice.

Chiar și după decembrie 1989 Codul civil românesc a trebuit să reinstaureze dreptul de proprietate privată, relațiile civile libere, drepturile și libertățile cetățenești.

Mă bucur că poate singura dată când opoziția s-a dovedit responsabilă a fost cu privire la adoptarea noului cod. Societatea românească reclama adoptarea și implementarea acestuia. S-a făcut un pas uriaș, urmând să vină din urmă și noile coduri: penal și de procedură penală.

Justiția și românii au nevoie de o legislație modernă, capabilă să recâștige încrederea românilor în actul de dreptate.

  Marin Almăjanu - declarație politică intitulată Ce faceți cu banii românilor, domnule Boc?;

Domnul Marin Almăjanu:

"Ce faceți cu banii românilor, domnule Boc?"

În timp ce mult lăudata non-stop creștere economică performează din ce în ce mai imperceptibil, sub conducerea guvernamentală a domnului Boc și a partidului său-stat, iar pentru anul viitor previziunile sunt cu mult mai sumbre față de estimările inițiale ale FMI, noi și dureroase măsuri de austeritate sunt pregătite pentru a fi aruncate tot în spatele românilor!

Decizia FMI de a reduce estimarea de creștere economică pentru 2012 la jumătate se traduce, pentru simplul cetățean, printr-o nouă austeritate. O reducere a creșterii PIB de la 4 la 2%, cum a anunțat șeful delegației FMI, Jeffrey Franks, se transpune într-o micșorare a veniturilor publice cu minimum 0,6% din PIB.

Lipsa crasă de performanță managerială a guvernelor PD-iste lasă urme adânci în economia României, dar mai ales în buzunarul fiecărui cetățean!

Cine ar putea să plătească pagubele proastelor și haoticelor decizii de austeritate pe care domnii Băsescu și Boc au ales să le legifereze ca pe un invocat colac de salvare a țării în vremuri tulburi de criză? Bineînțeles, cetățeanul, cel plătitor conștiincios de taxe și impozite, căruia stimabilii guvernanți PD-iști au ajuns să-i taxeze și respirația, trebuie să suporte, din nou, cu stoicism și noile tăieri de venituri avute în vedere! "Discutăm despre un aparat bugetar excedentar din care ar trebui să mai disponibilizăm pentru a reduce cheltuielile bugetare. Vorbeam de pensii, la care trebuie găsită o soluție pentru a impozita pensiile...", afirma recent, fără nicio jenă, un senator al PD.

Iar pe motivul că românul este prea costisitor pentru statul portocaliu, Guvernul Boc a bătut recordul la împrumutat bani de peste tot! Astfel, datoria publică a crescut - potrivit metodologiei de calcul ESA utilizată de Comisia Europeană - până 30,3% din PIB, după ce în 2008 se situa la doar 13%!

Și asta numiți dumneavoastră, domnilor PD-iști performanță guvernamentală?! La viteza de creștere a datoriei, România a bătut toate țările Europei! La sfârșitul lunii iulie, potrivit metodologiei cash, datoria se cifra la aproape 40% din PIB.

Ce tot faceți, domnilor guvernanți, cu banii pe care îi împrumutați cu viteza luminii, îndatorând România pentru prea multe generații?

Vorbiți de dimineața până seara de creștere economică, și aceasta nu se mai întrevede nicăieri! Susțineți permanent că faceți reformă, și mai toate domeniile publice sunt acut subfinanțate și intrate într-un blocaj fără precedent!

Le spuneți românilor că faceți prea multă pomană cu ei, considerându-i un popor de asistați social, și, în același timp, risipiți, fără număr, banii publici pe tot felul de contracte și proiecte care îngroașă doar pușculița de partid, dar care nu contribuie în niciun fel la redarea unui trai decent cetățenilor truditori ai acestei țări!

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică: - Prioritatea Executivului pentru 2012: susținerea investițiilor;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Prioritatea Executivului pentru 2012: susținerea investițiilor"

Având în vedere faptul că perspectivele economice internaționale se înrăutățesc pe zi ce trece, România trebuie să își sporească și să-și utilizeze la maximum toate resursele de care dispune. Clasa politică are datoria de a aplica în continuare cu responsabilitate și consecvență măsurile adoptate până în prezent ca răspuns la criza financiară și de a maximiza eforturile în direcția luării, pe viitor, a unor decizii bine gândite și cu efect pozitiv demonstrabil asupra economiei și, implicit, asupra populației.

O mare atenție trebuie acordată produsului intern brut - unul dintre principalii indicatori care măsoară activitatea și creșterea economică a unei țări, reflectând puterea de cumpărare și valoarea de piață a bunurilor și serviciilor produse la nivel național la un anumit moment. În acest an, PIB-ul României a fost afectat negativ de evoluția exportului net, ca urmare a majorării volumului importurilor de bunuri și servicii raportat la volumul exporturilor. La fel, scăderea volumului de activitate în domeniul construcțiilor și al altor tipuri de servicii a descurajat investitorii interesați de aceste sectoare, cu aceleași consecințe negative asupra PIB.

De aceea, consider că o prioritate pentru anul 2012 trebuie să o reprezinte investițiile în aceste sectoare care au contribuit la scăderea PIB și, implicit, a economiei. Dacă în ultimii doi ani Guvernul, sub presiunea finanțării externe a deficitului bugetar, a promovat măsuri macroeconomice de austeritate care au vizat restrângerea cheltuielilor guvernamentale, dar care s-au răsfrânt negativ, pe termen scurt, asupra buzunarelor tuturor, tocmai datorită acestor reforme, Guvernul este, în prezent, în măsură să aloce mai mulți bani pentru investiții. Aceasta nu exclude, însă, necesitatea de a acționa în continuare pentru atragerea de noi investiții străine și susținerea investițiilor autohtone. Reprezentanții Guvernului trebuie să aibă în vedere mai departe dezvoltarea proiectelor de parteneriat public-privat, susținerea investițiilor publice, adoptarea de măsuri suplimentare pentru reducerea birocrației, acordarea de garanții de stat în diverse forme pentru sprijinirea și derularea afacerilor ș.a.m.d.

În orice economie, investițiile fac legătura dintre prezent și viitor și dintre generații. Acumularea de capital fix, construirea de locuințe, școli, grădinițe, fabrici, uzine, centre comerciale etc. asigură premisele ridicării standardului de viață al populației, prin crearea de locuri de muncă, ridicarea gradului de pregătire profesională și de cultură, deschiderea de oportunități către cei tineri.

Acestea sunt motivele în virtutea cărora susțin punctul de vedere al premierului Emil Boc, care a declarat că obiectivul Guvernului pentru 2012 este ca România să rămână în continuare țara din UE cu cel mai mare procent din PIB alocat investițiilor.

România are, în prezent, nevoie de aceste investiții ca de o gură de aer proaspăt. Însă, pentru început, trebuie să stabilim prioritățile programelor de investiții, indiferent de domeniu, și să cădem de acord asupra unor abordări coerente și convingătoare în raport cu investitorii externi. Aceste necesități ar putea fi mai ușor manageriate dacă ar exista un aport mai mare al fondurilor europene, mai ales în agricultură. De aceea, sper ca noul Minister care se va ocupa de Fondurile Europene să fie integrat cabinetului Guvernului cât mai ușor, să se adapteze rapid condițiilor existente și să treacă la treabă.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică: - Promovarea turismului medical - o nouă formă de atragere a turiștilor;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Promovarea turismului medical - o nouă formă de atragere a turiștilor"

De la servicii stomatologice mai ieftine în estul Europei, la implanturi capilare în Turcia, operații pe cord în India sau chirurgie estetică în Tunisia, turismul medical este într-o continuă expansiune la nivel global. Medicina se globalizează.

Paradoxal sau nu, în timp ce medicii români pleacă peste hotare în căutarea unor salarii mai bune, cetățenii străini sau românii stabiliți peste hotare sunt tot mai interesați să se trateze în clinicile din România. Semnarea, la 14 iulie anul acesta, a protocolului pentru promovarea și dezvoltarea turismului medical trebuie văzută ca o oportunitate de care țara noastră trebuie să profite deoarece turismul medical este cel mai dinamic sector de călătorii la nivel global, cu o rată de creștere estimată la 30% anual.

Turismul medical este o modalitate foarte bună de a efectua tratamente sau analize complete și profesioniste în clinici din afara țării, vizitând în același timp atracțiile turistice ale zonei respective. În acest context, Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale și al turismului, Daniel Funeriu, ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, fostul ministru al sănătății, Cseke Attila, împreună cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Colegiul Medicilor din România au pus bazele cooperării pe termen lung în ceea ce privește călătoriile medicale, având ca scop crearea unui produs turistic românesc competitiv, în vederea asigurării transfrontaliere a serviciilor medicale. Semnarea acestui protocol în 2011 este mai mult decât binevenită, deoarece țara noastră trebuie să se pregătească temeinic pentru intrarea în vigoare a Directivei europene privind drepturile pacienților la asistență transfrontalieră, începând cu 2013, astfel încât să intre pe piață cu o ofertă de servicii medicale de calitate, competitive și la prețuri avantajoase.

Desigur, lucrurile nu sunt atât de simple, iar pentru a conta cu adevărat pe această piață este nevoie de o intervenție serioasă a Guvernului și de eforturi susținute, care implică în primul rând infrastructură medicală.

Cu toate acestea, avem în vedere faptul că potențialul balnear al României reprezintă, potrivit unor studii europene, o pătrime din potențialul european. Astfel, o problemă supusă discuției în cadrul acestui protocol a fost evaluarea resurselor terapeutice din 10 localități propuse de către Ministerul Sănătății, care trebuie declarate printr-un act normativ stațiuni balneoclimatice. Este vorba despre Băile Olănești, Covasna, Băile Felix, Sovata, Techirghiol, Amara, Băile Herculane, Băile Govora, Călimănești-Căciulata și Ocna Sibiului. Totodată, trebuie să readucem pe linia de plutire și să exploatăm la maxim celebrul Institut de geriatrie și gerontologie Ana Aslan, care aducea în trecut zeci de mii de turiști pe an.

Piața serviciilor de recuperare și reabilitare este o nișă care ne este favorabilă, iar potrivit datelor furnizate de Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT), în 2010 au venit în România circa 60.000 de turiști în interes medical. De aceea, este important să avem în vedere potențialul de creștere pe plan național al acestei nișe și să luăm exemplul unor țări mai sărace decât România, precum India sau Thailanda, care au reușit să îmbine cu succes serviciile medicale cu turismul.

Globalizarea și comunicarea de masă au ajutat multe țări să devină competitive în sistemul medical al lumii. Liberalizarea serviciilor medicale reprezintă o șansă pentru România. De aceea, consider că este de datoria Guvernului să susțină acest sector al turismului medical și să îl exploateze de o manieră inteligentă și eficientă. Este important ca atunci când vine vorba de turism medical și servicii medicale transfrontaliere România să fie o opțiune fermă și o destinație cu notorietate pentru cetățeni din toate colțurile lumii.

Am convingerea că, prin serviciile medicale pe care le oferim și stațiunile balneare de care dispunem, dar și cu o intervenție serioasă și direcționată a Guvernului, avem posibilitatea să ne afirmăm pe plan internațional, deoarece țara noastră oferă varietate în ceea ce privește stațiunile de recuperare, chirurgia estetică, soluțiile antiîmbătrânire și serviciile stomatologice.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică: - Noul Cod civil - echilibru și previzibilitate;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Noul Cod civil - echilibru și previzibilitate"

Începutul anului judiciar a coincis, în toamna aceasta, cu intrarea în vigoare a noului Cod civil la 1 octombrie. Acesta este unul dintre cele patru coduri noi, care fac parte din pachetul de reforme structurale ale statului - pachet complex, ce vizează reforma sistemului judiciar, reforma pensiilor, a sistemului de salarizare, a aparatului bugetar, reforma Codului muncii, a sănătății și a asistenței sociale - pilonul întâi al Guvernului în lupta împotriva crizei economice și a efectelor acesteia.

Despre acest nou Cod civil sunt multe de spus. Este un cod care îi vizează pe cei ce lucrează în sfera aparatului judiciar - judecători, procurori, avocați, notari etc. - dar, la fel de important, îi vizează pe toți cetățenii, în egală măsură. În esență, noul Cod aduce modificări importante în privința unor domenii ce vizează respectul vieții private și al demnității persoanei și abordează instituții tradiționale din dreptul civil românesc - instituția căsătoriei, instituția divorțului, instituția moștenirii etc. - după reguli moderne, adaptate contextului social actual din România dar, în același timp, ținând cont de cele mai bune practici europene și transatlantice.

Sunt, de asemenea, foarte multe prevederi care reglementează mediul de afaceri. Noile contracte care se recunosc și sunt incluse în Codul civil, activități care nu erau formalizate până în prezent, cum este administrarea bunurilor altuia, sunt acum reglementate cu titlu general. Sunt introduse reglementări speciale în privința unor instrumente precum scrisoarea de garanție bancară (ca instrument autonom de garantare) sau chiar o instituție absolut nouă în spațiul juridic românesc, cum este fiducia.

Noul Cod civil privește spre viitor, însă realitatea socială pe care acesta o va modela nu este substanțial diferită de realitatea socială deja existentă la data adoptării lui. Nu este o rupere abruptă de trecut, ci își are rădăcinile în el, în experiența socială și transformările ultimilor 150 de ani, în lecțiile învățate pe parcursul crizei economice actuale și în practica altor state. De exemplul, cetățeanul beneficiază de un grad sporit de protecție în relațiile cu instituțiile bancare: acestea sunt obligate, conform noului Cod, să trimită clienților extrase sau rapoarte de cont gratuit cel puțin o dată pe lună, există posibilitatea renegocierii contractului atunci când executarea lui devine extrem de grea pentru una dintre părți, cum ar fi o situație generată de criza economică.

La o privire de ansamblu, intrarea în vigoare a noului Cod civil va avea un efect pozitiv asupra mediului de afaceri și a circuitului economic în general, prin înlăturarea unor controverse și soluționarea unor întrebări relevante și prin modul de distribuire a responsabilităților între participanți - echilibrat și conform unor reguli intuitive.În plan social, sfera de interes a noului Cod acoperă atât de multe domenii ale interacțiunii sociale (din afara raporturilor de putere), încât putem spune, pe bună dreptate, că el este un Cod al cetățenilor, "cel mai important act juridic pentru fiecare român".

Codul civil a intrat în vigoare la data asumată de Guvern, și doresc să-l felicit pe ministrul justiției, în primul rând pentru această reușită. În ciuda opiniei răspândite în mass-media și în rândurile opoziției, acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte, ci el a fost pregătit și muncit îndelung, cu simț de răspundere. Rezultatul a fost un Cod civil nou, care este expresia unei evoluții din toate punctele de vedere - juridic, social, economic.

Fiind, așa cum am spus mai devreme, un cod al tuturor cetățenilor, pentru ca acesta să își îndeplinească rolul și să poată fi de folos fiecăruia dintre noi trebuie lucrat în continuare la informarea și familiarizarea oamenilor cu noile prevederi.

Rămâne deschisă, pentru anul viitor, provocarea celorlalte trei coduri juridice: Codul de procedură civilă, Codul penal și Codul de procedură penală, ale căror acte normative de punere în aplicare se află încă la Parlament, iar studiile de impact sunt în desfășurare. Este de datoria noastră să acordăm toată atenția cuvenită acestor proiecte de lege. Ele sunt necesare, pe de o parte, pentru continuarea procesului de reformă. Pe de altă parte, Comisia Europeană urmărește cu foarte mare interes procesul de implementare a codurilor, iar intrarea în vigoare, în continuare, a celorlalte trei coduri ar constitui un semnal extrem de apreciat cu privire la voința politică de a reforma justiția în România.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică: - România rămâne un punct de interes pe harta investitorilor străini;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"România rămâne un punct de interes pe harta investitorilor străini"

Doresc să supun atenției dumneavoastră problema investițiilor străine, în contextul deciziei Nokia de a închide fabrica de producție din România și de a o muta în regiuni cu unități de producție de mare volum din Asia.

Unii ar putea spune că avem de-a face cu efecte ale crizei economice începută acum trei ani în occident, eu consider că, dincolo de acestea, avem de-a face cu efectele economiei de piață, în care logica este maximizarea profitului și minimizarea costurilor. Cu toate acestea, nu trebuie să găsim scuze și nici să minimizăm efectele închiderii fabricii Nokia de la Jucu și concedierii colective a 2.200 de persoane. Ne confruntăm cu un moment de cumpănă, fiind prima concediere masivă în sistemul privat din România de la debutul crizei. Cu siguranță, cauzele care au condus la decizia luată de reprezentanții companiei finlandeze sunt multiple, iar aceste motivații sunt oportune în măsura în care au rolul de a pune decizia pe seama unui program intern de eficientizare a costurilor, și nicidecum pe seama unei eventuale instabilități de țară la nivel economic.

România a intrat într-o zonă în care nu beneficiază, încă, de prea multă experiență, fac referire la experiența investițiilor externe și a liberalizării pieței, dar trebuie să se maturizeze înainte de vreme, pentru a face față unor provocări de tipul Nokia. În condițiile în care bugetele companiilor multinaționale sunt constrânse de criză, e limpede că managerii acestora, inclusiv managerii finlandezi, preferă o relocare a producției și o reducere a costurilor. De aceea, și riscul de delocalizare a altor investiții multinaționale din România trebuie privit cu toată răspunderea și seriozitatea cuvenită.

Există câțiva miniștri care au reacționat neîntârziat în cazul Nokia. Salut pe această cale reacția doamnei ministru Sulfina Barbu, care a demarat procedurile pentru accesarea FEAG (Fondul European de Ajustare la Globalizare). De aceste fonduri a beneficiat și Germania în 2008. Mai exact, aceasta a reușit să atragă de la UE 5,5 milioane de euro pentru reinserția pe piața muncii a 1.300 de angajați. De asemenea, domnul ministru Valerian Vreme a solicitat urgentarea implementării unei scheme de ajutor de stat pentru sectorul IT&C, care să încurajeze potențialii investitori să demareze afaceri în România și să îi determine pe cei deja prezenți să rămână. Avem deja semne încurajatoare în această direcție. Este vorba de intenția exprimată de IBM de a construi un parc tehnologic la Târgu-Mureș, proiect care este de așteptat că va genera circa 3.000 de noi locuri de muncă.

Totodată, declarațiile președintelui Traian Băsescu legate de interesul pentru investiții în România a doi giganți americani din domeniul energetic demonstrează faptul că țara noastră rămâne un punct de interes pe harta investitorilor străini. În acest sens, ExxonMobil, cea mai mare companie din lume, are un plan de investiții de 10 miliarde de euro pentru exploatarea petrolului din Marea Neagră, în timp ce Chevron a câștigat deja trei licențe de explorare și caută gaz în sudul Dobrogei. În plus, IBM, Oracle sau Dell intenționează să deschidă centre de calcul.

E important să conștientizăm faptul că, cu decizii de delocalizare s-au confruntat și alte state europene, dar, și mai important, trebuie să găsim soluții care să compenseze în următorii ani efectele și impactul asupra PIB a pierderii fabricii Nokia din județul Cluj. Astfel, revigorarea își poate avea sursa în construcții și agricultură, sectoare a căror evoluție depinde, însă, de susținerea proiectelor de infrastructură și creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene.

În ultimă instanță, lucrul pe care trebuie să-l reținem este faptul că investitorii vin și pleacă, urmărind întotdeauna profitabilitatea și rentabilitatea afacerii. Ceea ce Guvernul trebuie să facă este să întâmpine nevoile marilor investitori de o manieră rentabilă pentru țară și pentru cetățenii români și să ofere un cadru economic stabil, prin măsuri de macroeconomie ferme, astfel încât tot mai multe afaceri străine să-și stabilească reperele de dezvoltare în România.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică: - Reducerea TVA pentru alimentele din turism;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Reducerea TVA pentru alimentele din turism"

La mijlocul lunii august, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a propus în Guvern, spre a fi analizat, un proiect de scădere a taxei pe valoarea adăugată pentru alimentația din turism, o scădere de până la 9%, ca o măsură care ar putea fi luată în vederea stimulării acestui sector.

Cererea de scădere a TVA pentru produsele alimentare din turism a venit din partea ANAT, care solicită reducerea cotei de TVA la toate serviciile turistice și alinierea la cota unică de 9%, aplicabilă actualmente serviciilor de cazare și micului dejun. Această reducere ar urma să fie aplicată în cazul agenților economici cu activitate în turism, autorizați sau licențiați de MDRT, exclusiv asupra activităților de turism, pe perioada licenței.

Reducerea cotei TVA pentru alimentația din turism ar duce la o creștere a industriei cu 10-15%, potrivit declarațiilor făcute în luna august de Lucia Morariu, președinte al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism, Regiunea Nord-Vest. Aceasta a precizat că în lunile următoare industria va avea un ritm de creștere mai mare de 15%, datorită activităților turistice. Drept urmare, reducerea TVA ar contribui enorm la reducerea evaziunii fiscale în domeniu și ar contribui, de asemenea, la scăderea prețurilor la pachetele all inclusive și a prețurilor din restaurante, cu efecte benefice asupra creșterii numărului de turiști. Totodată, reducerea TVA la alimentația din turism ar încuraja investitorii privați să își construiască pensiuni, să dezvolte afaceri în domeniul turismului, fapt ce ar determina inclusiv crearea de noi locuri de muncă.

Reducerea cotei TVA de la 24 la 9% pentru alimentația din turism este o măsură îndrăzneață, fiind contrară politicilor promovate și impuse României de către Fondul Monetar Internațional și măsurilor întreprinse de Guvernul României de mai bine de 2 ani. Guvernul s-a angajat să efectueze analize riguroase privind impactul bugetar pe care l-ar avea această măsură, iar dacă aceste analize vor arăta că impactul asupra bugetului de stat nu va fi negativ, nu există niciun motiv pentru ca această măsură să nu fie aplicată.

Exemplul Franței merită, de asemenea, luat în considerare în ceea ce privește aplicarea diferențiată a cotei TVA. În Franța se aplică mai multe cote de TVA: 19,6% pentru toate activitățile impozabile cărora nu le-au fost stabilite cote speciale, 5,5% pentru anumite produse alimentare, bunuri necesare în agricultură și produse culturale, precum și o cotă specială de 2,1% pentru anumite medicamente, reprezentații teatrale și publicații de presă. Autoritățile franceze au adoptat la 1 iulie 2009 o măsură similară cu cea propusă de curând de MDRT, și anume reducerea TVA pentru alimentația publică, pentru a crește consumul și a crea noi locuri de muncă, însă mult mai riscantă având în vedere momentul la care a fost introdusă, moment la care multe state din UE abia intraseră în recensiune. Spre deosebire de cazul francez, reducerea cotei TVA pentru alimentația din turism propusă de MDRT vine într-un moment prielnic, deoarece țara a ieșit din recensiune, măsurile mai drastice au fost luate când a fost nevoie, iar acum a sosit timpul să luăm acele măsuri de revigorare pe care ni le permitem. La un an de zile de la reducerea TVA-ului în Franța, secretarul de stat pentru comerț, Hervé Novelli, a declarat că reducerea cotei TVA a avut un impact pozitiv asupra înființării de locuri de muncă (în zona restaurantelor și cafenelelor au fost înființate 5.300 de locuri de muncă), dar, cel mai important, măsura a contribuit la scoaterea la lumină și combaterea muncii la negru.

Având în vedere cele expuse mai sus, mă alătur opiniei Asociației Naționale a Agențiilor de Turism și a MDRT și susțin că turismul românesc are nevoie de sprijin din partea autorităților statului și de măsuri cu impact imediat asupra activității în domeniu. Această măsură ar ajuta turismul să devină o ramură importantă a economiei naționale și să contribuie mult mai mult, pe măsura potențialului său, la relansarea economică a României.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică: - Intrarea României în spațiul Schengen, o chestiune de timp și mobilizare;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Intrarea României în spațiul Schengen, o chestiune de timp și mobilizare"

Aș dori să punctez câteva lucruri legate de amânarea luării unei decizii privind aderarea României și a Bulgariei la spațiul Schengen, fapt care reprezintă un moment de cumpănă, nu doar pentru cele două țări candidate, ci și pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei.

Pentru unii, amânarea aderării este considerată un eșec. Personal, tind să am o opinie moderată în această privință. Eșecul pentru mine ar fi însemnat o respingere irevocabilă a intrării României în zona de liberă circulație, însă nu se pune problema de așa ceva. Da, avem de înfruntat o piedică importantă, pusă de Olanda și Finlanda, în ceea ce privește calendarul aderării, dar nu este vorba de o amenințare în ceea ce privește realizarea obiectivului în sine. Mai mult, toate statele, chiar și cele două țări care s-au opus, au recunoscut că România îndeplinește toate criteriile tehnice de aderare. Prin urmare, există recunoașterea realizărilor noastre din ultima perioadă. O dovadă incontestabilă este dată de faptul că Franța și Germania au fost de acord cu o soluție de compromis, cea a aderării în trepte, prin deschiderea pe rând a frontierelor aeriene și maritime în acest an și ale celor terestre anul viitor.

Prin respingerea categorică a oricărei variante alternative pentru România, atitudinea Olandei tinde mai degrabă spre una subiectivă, influențată în mare parte de contextul politic intern, conturat de un partid olandez extremist de dreapta. De altfel, reacțiile imediate ale oamenilor de afaceri olandezi din România, care au cerut Olandei să își schimbe poziția, au demonstrat că votul Țărilor de Jos este unul bazat pe criterii arbitrare, și nu unul justificat, obiectiv.

Totodată, trebuie să remarcăm solidaritatea președinției poloneze a Consiliului UE, care a avut toată deschiderea găsirii unei soluții alternative pentru România și Bulgaria, și declarațiile Președintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, care consideră regretabilă amânarea intrării României în Schengen "Cu atât mai mult cu cât ea este o consecință a politicilor extremiste care încep să capete tot mai multă greutate în Uniunea Europeană". În plus, remarc și reacția promptă a Președintelui Grupului PPE, Joseph Daul, care a denunțat atitudinea populistă a guvernelor olandez și finlandez și a solicitat intervenția Comisiei. Toate aceste poziții oficiale reprezintă un semn de încurajare, dar și o garanție că aderarea României la spațiul Schengen are o susținere solidă la nivel european.

Dragi colegi, ne-am câștigat susținerea în plan european, acum trebuie să o păstrăm și să o fructificăm. Acest lucru înseamnă că oficialii români nu trebuie să se "culce pe-o ureche", ci trebuie să intensifice discuțiile și negocierile cu șefii diplomaților de la Haga și Helsinki, de așa natură încât să se ajungă la un compromis până la viitoarea reuniune a Consiliului de Justiție și Afaceri Interne.

În plus, dincolo de întrunirea condițiilor tehnice de aderare la spațiul Schengen, trebuie să corectăm definitiv câteva aspecte încă vulnerabile. Vorbim aici de problemele ridicate în ultimul Raport privind Mecanismul de Cooperare și Verificare, cum ar fi: judecarea dosarelor politicienilor amânate de 2 ani de zile și sancționarea de către CSM a judecătorilor și procurorilor responsabili de expirarea termenelor de prescripțieîn cazuri grave de corupție și a acelora care nu au respectat termenele de depunere a declarațiilor de avere și interese. Odată corectate toate aceste vulnerabilități, nicio țară nu va mai putea invoca motive de lipsă de credibilitate a României pentru intrarea în spațiul de liberă circulație, iar găsirea vreunui alt pretext pentru neacceptarea țării noastre, din motive ce țin de sentimente populiste, și nu de mecanisme ale construcției europene, va fi imposibilă.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică: - Problemele cu care se confruntă muzeele din România;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Problemele cu care se confruntă muzeele din România"

Începând cu anul 1992, România s-a alăturat țărilor care organizează Ziua Europeană a Patrimoniului. Anul acesta, pe 17 septembrie românii au sărbătorit a XIX-a aniversare a acestui eveniment cultural, tema ediției fiind "Moștenirea culturală din lemn". În această zi, numeroase muzee din țară au avut ușile deschise, oferind localnicilor și turiștilor posibilitatea de a cunoaște străvechea artă a sculpturii în lemn, prin exponate reprezentând de la diferite unelte și tehnici de ornamentare, până la forme și motive decorative.

Cu acest prilej, doresc să subliniez, stimați colegi, că un studiu recent al Uniunii Europene, prezentat pe data de 19 septembrie 2011 de Ministerul Culturii, ne arată că rețeaua de muzee din România este bine dezvoltată (3,1 muzee la 100.000 de locuitori) și are o extindere comparabilă cu a altor țări europene, recunoscute pentru cotele ridicate ale atracției turistice în muzee (Spania - 2,9; Portugalia - 2,8; Polonia 1,7). Cu toate acestea, afluxul de vizitatori în muzeele din România este destul de redus (484 vizitatori la 1000 de locuitori), în comparație cu infrastructura muzeală și cu interesul ridicat declarat - studiile de consum cultural indică vizitarea muzeelor printre primele trei activități culturale ale românilor.

O altă statistică recomandată de Ministerul Culturii, a celor mai vizitate muzee ale lumii, așează Muzeul Luvru (Musée du Louvre, Paris) pe primul loc, cu un total de 8.500.000 de vizitatori anual. Cel mai vizitat muzeu din România, Muzeul Satului, a adunat anul trecut 284.600 de vizitatori, fapt ce nu i-a permis să intre în clasamentul celor mai vizitate 140 de muzee ale lumii.

Trebuie să recunoaștem că, la un patrimoniu muzeal cum este cel al României, este inacceptabil să nu existe o reglementare exactă a măsurilor care să acopere nevoile operatorilor muzeali din toată țara, să contribuie la dezvoltarea vieții acestora și la structurarea unor politici culturale eficiente în domeniu. În prezent, rețeaua de muzee din România, deși este una bine dezvoltată, nu beneficiază de un număr de vizitatori pe măsură. În plus, există un număr considerabil de muzee în întreaga țară neglijate, nerenovate și nevalorificate pe măsura importanței lor culturale.

Scopul acestei declarații este de a atrage atenția asupra problemelor cu care se confruntă muzeele din țară și de a aduce pe agenda publică această problemă față de care trebuie să luăm atitudine. România are nevoie de politici publice în domeniul patrimoniului cultural, care să aibă rezultate în sensul sporirii gradului de cunoaștere, dar și a gradului de protecție a patrimoniului. De asemenea, este necesară o nouă gamă de strategii, proiecte și programe culturale și educaționale privind valorificarea și promovarea patrimoniului cultural muzeal, servicii de asistență în implementarea proiectelor în care sunt implicate muzeele, înființarea și administrarea unor centre de creativitate pentru studiul patrimoniului etc.

În prezent, managerii muzeelor dau vina pe lipsa de bani și pe faptul că autoritățile nu reacționează la inițiativele culturale ale artiștilor și ale societății civile. De aceea, consider că nu este acceptabilă o asemenea situație. Deși, pe fondul unei instabilități economice care ne urmărește de ceva timp, avem multe priorități, în detrimentul acestui sector, totuși, este necesară o soluție și pentru perfecționarea rețelei muzeale, este necesar să intervenim cu măsuri specifice, pentru a aduce îmbunătățiri considerabile în ceea ce privește rețeaua de muzee din România.

  Angel Tîlvăr - intervenție cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor în Vârstă;

Domnul Angel Tîlvăr:

"Ziua Internațională a Persoanelor în Vârstă"

În sesiunea ONU din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca "Zi Internațională a Persoanelor în Vârstă", iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluția 46/91, "Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați".

Și pensionarii și persoanele vârstnice au contribuit la ceea ce reprezintă România astăzi, o Românie modernă, democratică, cu un potențial care a fost invidiat mult timp de țări din Europa. Nu trebuie să-i uităm pe cei care, zeci de ani, și-au făcut datoria față de țară, față de generația actuală, nu trebuie să uităm eforturile și sacrificiile pe care le-au făcut pentru ca cei de astăzi să se bucure de prezent și să construiască viitorul.

Cred că suntem datori să omagiem persoanele vârstnice, ca o dovadă și o asigurare că Domniile lor sunt persoane importante pentru noi și pentru societatea românească în general, pentru că de cele mai multe ori această categorie de oameni cărora le datorăm prezentul nostru, se simte exclusă social. Este absolut necesar să existe preocupare pentru a găsi, cât mai grabnic, soluții pentru îmbunătățirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă și, desigur, al pensionarilor.

Exista percepția greșită ca odată ieșite la pensie, persoanele vârstnice devin asistați social. Dimpotrivă, odată cu ieșirea la pensie statul, societatea le este datoare cu respect și prețuire pentru toți anii în care au muncit, pentru efortul depus și pentru dăruire.

Ieșirea la pensie este un eveniment deosebit de important în viața fiecăruia dintre noi, dar, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, este un moment dificil, care adesea este însoțit de un neplăcut sentiment al inutilității pentru societate.

Consider că o dată ajunse la pensionare, persoanele vârstnice devin o categorie destul de vulnerabilă, iar grija societății și în special a celor ce conduc destinele acestei țări ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluțiilor de protecție a pensionarilor, respectiv a vârstnicilor. Aceasta este în primul rând o datorie morală, datorie pe care o reiterez astăzi, aici, cu permisiunea dumneavoastră, în numelor tuturor colegilor parlamentari.

  Teodor Atanasiu - declarație politică având tema Din faptele bune ale guvernelor Boc...;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Din faptele bune ale guvernelor Boc..."

Timp de trei ani nu am auzit altceva din gura guvernanților PD-iști sau din cea a președintelui Băsescu decât permanentul invocat cuvânt reformă, utilizat ca justificare-acoperitoare a oricărei aberații guvernamentale întreprinse de către dumnealor!

Despre reformă am auzit și când au fost dați afară sute de mii de bugetari sau atunci când au fost închise zeci de spitale - sistemul de sănătate intrând în colaps, după numeroase alte decizii proaste luate în domeniu -, dar și în educație, atunci când elucubrațiile legislative marca inedită - Funeriu, au avut drept consecință lăsarea a 100.000 de elevi fără diplomă de bacalaureat! Și tot despre reformă a fost vorba și în cazul modificării Codului muncii, făcută cu mare tam-tam PD-ist!

Dar eu vin să vă întreb, domnilor cei mai mari falimentari ai României, deghizați fraudulos în haine de mari reformiști, unde sunteți acum, când 2.000 de angajați ai fabricii Nokia de la Cluj vor rămâne pe drumuri, fără niciun fel de compensări sau fără vreo posibilitate de a protesta pentru a-și susține drepturile, și acest lucru se întâmplă, evident, din cauza modificărilor operate de dumneavoastră în Codul muncii?!

"Când Nokia a plecat de la nemți, a dat salarii compensatorii câțiva ani de zile. La noi nu va da nimic și toată sarcina va cădea în grija statului", susține, pe bună dreptate, președintele Cartel Afla, domnul Bogdan Hossu!

Ați dat astfel apă la moară investitorilor grăbiți, care caută, peste noapte, noi oportunități de reducere a costurilor lor, nemaipăsându-le în vreun fel de ce tragedii produc în privința miilor de angajați rămași dintr-o dată fără surse de venit! Închiderea fabricii Nokia era de așteptat, pentru că legislația românească, așa cum ați vrut-o dumneavoastră, domnule Boc, derogă de responsabilitate întreprinderile, acestea neavând nicio răspundere dacă închid activitatea, mutând grija la stat, prin șomaj!

Prin măsurile întreprinse de dumneavoastră, domnule Boc și domnilor curajoși PD-iști, luate fără discernământ, în vremuri grele de criză, ați reușit performanța de a alunga toți investitorii și de a destabiliza întreaga economie!

Scamatoriile dumneavoastră, domnule prim-ministru Boc, de pe vremea când erați și ministru interimar al muncii, referitoare la apariția ca ciupercile după ploaie a sute de mii de contracte de muncă, peste noapte - "În patru luni de zile am adus aproape un milion de noi contracte de muncă" - sunt, în date statistice, veritabile minciuni sfruntate! În realitate, acelea erau doar contracte temporare sau, mai bine zis, ziliere, de până într-o lună, care nu au generat locuri de muncă palpabile, nici măcar pe termen mediu!

Piața muncii nu s-a dezvoltat absolut deloc ca urmare a triumfului dumneavoastră legislativ din domeniu muncii și nici nu ați reușit să subțiați vreun moment rândurile șomerilor! Ba, din contră, aberațiile dumneavoastră decizionale din domeniul contractelor de muncă permit acum întreprinzătorilor - cum este și cazul celor de la Nokia - să lase în stradă mii de șomeri, fără sa fie întrebați de către salariați, sindicate sau de către stat, ce se va întâmpla ulterior cu angajații, puși intempestiv pe liber! Deci, descurcați-vă bine cu șomerii, domnilor PD-iști!

  Radu Bogdan Țîmpău - declarație politică având subiectul Congresul PPE la București - ultima căciulire a PDl în fața celor care sancționează România;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

"Congresul PPE la București - ultima căciulire a PDL în fața celor care sancționează România"

Peste fix un an de zile, la București va fi organizat congresul statutar al Partidului Popular European, unde reprezentanții acestei formațiuni își vor alege noii lideri. Aparent, această decizie a PPE de a veni la București pentru a ține cel mai important eveniment al său ar putea părea o victorie a PDL. În acest fel, în an electoral pentru România, politicienii portocalii au ocazia să arate cât de susținuți, apreciați și doriți sunt ei de către frații lor europeni. Numai că acest calcul prezintă unele deficiențe.

Spre exemplu, este interesant de urmărit de unde va găsi PDL resursele necesare pentru a plăti organizarea acestui eveniment, în cadrul căruia sute de invitați de rang înalt vor trebui cazați, transportați, hrăniți și păziți. Toate acestea prezintă costuri imense, fără a mai lua în calcul organizarea propriu-zisă a Congresului, care va însemna închirieri de săli de conferință și toată logistica auxiliară. Poate că domnul Cocoș se va oferi să sponsorizeze multe dintre aceste costuri, însă atenția mea se îndreaptă către doamna Udrea și alți oficiali PDL care vor trebui să se abțină din orice fel de canalizare a banului public către acest eveniment.

Mai mult, deficiența majoră a acestui calcul poate deriva din istoricul pe care "frații" PPE-iști îl au în susținerea României. Pentru că, pentru a fi bine înțeles, vreau să subliniez că interesul meu este ca PPE să susțină în primul rând România și interesele sale. Grupul Partidului Popular European (PPE) este cel mai numeros grup politic din PE, cu 265 de membri, (36,1% din 736), dar cu toate acestea nu a reușit să susțină interesele României, precum aderarea la spațiul Schengen, atunci când a fost nevoie de influențarea statelor membre ale Uniunii Europene.

Ca parlamentar român consider că susținerea activității PDL în anul electoral, care va veni de către Popularii Europeni, este un lucru secundar, în condițiile în care această familie europeană ar contribui, alături de socialiștii și liberalii europeni, la susținerea intereselor României în spațiul Uniunii Europene. Acolo ar trebui să se vadă cu adevărat că partidul care guvernează România face parte dintr-una dintre cele mai importante formațiuni politice europene.

  Călin Potor - declarație politică: - Stop producției și comercializării vinurilor cu origine dubioasă și de calitate îndoielnică;

Domnul Călin Potor:

"Stop producției și comercializării vinurilor cu origine dubioasă și de calitate îndoielnică"

Am tras public un semnal de alarmă cu privire la perpetuarea comercializării pe piața românească a unor vinuri îndoielnice ca origine, în detrimentul producțiilor autohtone tradiționale. Adevăratele mărci de vinuri, recunoscute și medaliate la festivalurile viticole internaționale, fac cu greu față concurenței cu soiurile de tip "Babanu", incerte atât din punct de vedere al originii, al calității, cât și al producției, dar foarte accesibile la preț.

Am primit reclamații de la adevărați producători de vinuri din județul Alba, din zone precum Jidvei, Bucerdea, Crăciunel, Țelna sau Aiud, care mi-au sesizat că fac cu greu față concurenței cu vinurile foarte ieftine de pe piață. Acești producători de vin cu tradiție din vremea dacilor și romanilor sunt îngrijorați pentru viitorul vinurilor lor și susțin, pe bună dreptate, că statul român nu face nimic pentru a-i proteja. Este o situație scăpată de sub control de autorități, care ar trebui să ia urgent măsuri, atât pentru protejarea producătorilor de vinuri românești de calitate, cât și pentru diminuarea evaziunii fiscale din acest sector.

În consecință, am înaintat o interpelare parlamentară ministrului agriculturii, prin care am cerut lămurirea acestor cazuri de concurență neloială din industria vinului. Am solicitat public o anchetă a Corpului de control al Ministerului Agriculturii și al DSVSA pe tema producerii și distribuirii vinurilor extrem de ieftine și cu proveniență dubioasă, deoarece este cât se poate de clar că un litru de vin de calitate medie nu are cum să coste doi-trei lei în magazine, așa cum se întâmplă în prezent. Din păcate, astfel de prețuri fără concurență îi determină pe adevărații producători de vin din România să ajungă în situații delicate, iar statul român are datoria de a proteja și calitatea, în ciuda crizei actuale. În tot acest timp, cei care produc vinuri în vană se îmbogățesc peste noapte fără ca statul să intervină, fapt anormal într-o economie de piață bazată pe corectitudine.

  Călin Potor - declarație politică: - Guvernul îngroapă definitiv sănătatea românească;

Domnul Călin Potor:

"Guvernul îngroapă definitiv sănătatea românească"

Înlocuirea ministrului sănătății cu un alt reprezentant al UDMR nu a adus nimic bun în așa-zisa reformă anunțată de Executiv. Mai nou, acest guvern incapabil dorește să limiteze asistența medicală și să impună asigurări suplimentare, fapt ce reprezintă o nouă batjocură la adresa oamenilor care contribuie corect la bugetul asigurărilor de sănătate.

Actuala putere se dovedește incapabilă să ofere populației acele servicii sociale pentru care românii plătesc taxe și impozite. Acest guvern jalnic este incapabil să găsească alte soluții de deblocare a sistemului sanitar decât să închidă spitalele, să instituie coplata și să taie asistența medicală.

Liberalii sunt de părere că puterea actuală continuă să lovească în sistemul medical, subminând în acest fel sănătatea populației. Prin astfel de măsuri, guvernul băsescu-boc, evident ambii cu "b" mic, nu face altceva decât să blocheze accesul la sănătate pentru milioane de români, ceea ce reprezintă un atentat la democrație și la drepturile cetățenilor la servicii medicale normale.

Condamn, de asemenea, și adoptarea de către Executiv a unor noi măsuri care afectează sistemul sanitar și pacienții, în total dispreț față de opinia publică și prin ocolirea oricărei dezbateri, atât la nivel parlamentar, cât și al societății civile. Adoptarea unei taxe de tip clawback printr-o ordonanță de urgență, fără a realiza în prealabil o analiză de impact care să prezinte clar implicațiile pe care această taxă le poate avea și fără o dezbatere în Parlamentul României, este o decizie pripită, contrară nevoii de a asigura sustenabilitatea sistemului de sănătate românesc pe termen lung. Majoritatea țărilor europene care au recurs la o astfel de taxă, printre care și Olanda, Belgia sau Ungaria, au optat pentru un procentaj fix însoțit, în unele cazuri, de un anumit plafon, pentru a nu supune producătorii unei presiuni disproporționate. Formula de calcul introdusă de Guvern se bazează pe niște variabile necunoscute producătorilor, ceea ce îi privează pe aceștia de orice fel de previzibilitate, împiedicându-i să-și planifice activitățile comerciale în mod eficient. Un astfel de sistem este disproporționat și inechitabil pentru producătorii de medicamente, descurajând activitatea acestora pe piața românească. Măsura Guvernului va afecta mediul de afaceri în sectorul farmaceutic și ar putea avea ca efect imediat retragerea unor medicamente de pe piață.

  Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf - declarație politică având tema Reacții absurde contra unei reforme dorite!;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf:

"Reacții absurde contra unei reforme dorite!"

În această săptămână a început anul universitar în România. Ca membru al comisiei de specialitate din Camera Deputaților, am observat cu plăcută surprindere faptul că din acest an de grație 2011, sistemul educațional din România a început să dea semne de însănătoșire. Vorbesc aici, în primul rând, de punerea în practică a noului sistem de clasificare a universităților din România, indiferent de sursa de finanțare, buget sau privat.

Nu voi insista asupra beneficiilor acestui sistem, deoarece marea majoritate a rectorilor din țară i-au apreciat public eficiența. Efectele pozitive însă, se vor vedea în calitatea actului educațional din învățământul superior. Clasificarea nu este statică, ea determină schimbări de calificative ale universităților de la an la an. Ceea ce înseamnă că universitățile de top se vor strădui să mențină clasificarea superioară și, implicit, finanțarea corespunzătoare, iar universitățile clasate mai jos se vor bate pentru a accede la o treaptă mai înaltă. Ba chiar mai mult, universitățile mici vor lua astfel în considerare și varianta fuzionării, pentru a alcătui o structură universitară mai complexă și, implicit, mai competitivă. Toate acestea vor fi în avantajul direct al studenților, care vor avea acces la un învățământ superior atât ca și titulatură, dar și în ceea ce privește calitatea.

Referitor la studenți, Codul studentului aduce o normalizare a relațiilor între aceștia și corpul profesoral universitar. Studenții nu vor mai putea fi sancționați în niciun fel pentru că își exprima critici competente și argumentate la adresa profesorilor, actului didactic sau a universității.

Un pas fundamental în asigurarea calității învățământului a fost impunerea unei discipline absolut necesare în asigurarea corectitudinii examenului de bacalaureat. Orice persoană de bun-simț din aceasta țară nu a putut să afirme că în acest an, absolvenții de liceu nu au avut parte de un examen de maturitate corect. Singurele critici din partea opoziției au fost că examenul a fost prea corect!?!

Din păcate, începerea anului universitar a adus din partea opoziției un cadou urât mirositor la adresa lumii academice civilizate. Un fost ministru al educației, un rector al unei mari universități din țară, un cadru didactic universitar, doamna Ecaterina Andronescu a lansat un proiect aberant, acela de a avea studenți fără diplomă de bacalaureat. Nu o pot acuza pe doamna Andronescu de ignoranță, fiindcă nu este astfel; nu o pot acuza nici de delăsare, pentru că are capacitate de muncă intelectuală; o pot acuza doar de rea-voință și de micime, fiindcă a căzut victimă unor interese mărunte ale unor universități-fabrici-de-diplome, instituții care s-au văzut lăsate fără finanțarea venită de la absolvenți mediocri de bacalaureat.

Regret și îmi este rușine că doamna Andronescu, cunoscută a fi îngropat două reforme ale educației în mandatele dumneaei, a putut trânti ușa în față unui mediu academic care este însetat de reformă. Sper sincer că astfel de personaje, cu astfel de inițiative reacționare să își găsească singure ieșirea din scena publică și politică!

  Cătălin-Ioan Nechifor - declarație politică intitulată Dreapta și adevărul s-au dus, au rămas minciuna și hoția;

Domnul Cătălin-Ioan Nechifor:

"Dreptatea și adevărul s-au dus, au rămas minciuna și hoția"

În perioada anilor 2003 - 2004, Gheorghe Flutur era un fel de arhanghel al dreptății și adevărului, un luptător împotriva corupției și a statului ticăloșit, care, alături de Traian Băsescu, pregătea țepe în piața Victoriei. Bineînțeles, a fost și victoria în alegeri, după care, însă, Gheorghe Flutur s-a transformat exact în modelul de politician pe care îl blama înainte, ba chiar mai rău și mai doritor de putere. Și-a dat arama pe față și s-a putut observa de fapt ceea ce a ascuns cu atâta pricepere. O față schimonosită de ură, de răzbunare, cu un zâmbet acru care trădează minciuna ridicata la rang de virtute în statul portocaliu, PDL-ist.

Flutur a reușit să păcălească pe mulți, s-a vândut drept un om blajin, sfătos, aplecat către cele sfinte, iubitor de popor. Nimic mai fals, și evoluția sa politică demonstrează acest lucru. Gripa aviară a gestionat-o cu mândrie proletară, înfruptarea din banul public a devenit o practică curentă, intimidarea și șantajul au fost transformate în exemple de bună practică. A venit momentul hoției, atunci când, în afară de voturi, influență și bani pentru partid, Flutur a început să fure și primari, de la opoziție, bineînțeles.

Acum, mai nou, minciuna pare să fie ultima soluție pe care o utilizează Gheorghe Flutur. Minte cu atâta nonșalanță și spune fără să clipească din ochi că Victor Ponta ar fi înjurat de Sfânta Maria, pe 15 august, la Mănăstirea Putna. Nimic mai fals și nimic mai perfid. Am stat în acea zi alături de Victor Ponta și de sutele de români care veneau să ne salute sau să facă fotografii alături de noi. La câțiva metri distanță, Flutur și echipa lui de PDL-iști erau ignorați în totalitate. Acel moment l-a făcut pe Flutur să cedeze nervos și acuzația sa la adresa lui Ponta a fost un lucru firesc, al unui om cu un asemenea profil psihologic.

Drept pentru care, zic că dacă Flutur probează că Victor Ponta a înjurat la Putna, eu unul îmi dau demisia din Parlament. Dacă nu, și Flutur nu poate proba, atunci el va trebui să răspundă pentru minciuna grosolană pe care o vehiculează de atunci și până acum.

  Claudia Boghicevici - declarație politică având subiectul Asigurarea traiului decent - interes național vs. populism deșănțat;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Asigurarea traiului decent - interes național vs. populism deșănțat"

Constituția României prevede obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent. Această noțiune abstractă, traiul decent, se traduce, în realitate, în condiții de viață civilizate, un venit minim garantat, asistență socială acolo unde este nevoie, asistență sanitară și garantarea dreptului la pensie pentru cei vârstnici. Toate acestea nu sunt facultative și nu reprezintă un moft. Dar despre ele se vorbește de cele mai multe ori în termeni macroeconomici sau, populist, în promisiuni electorale.

Observația de mai sus îmi aparține doar parțial. Observația a venit din partea pensionarilor din Colegiul 2 Arad, cu care am avut ocazia să discut și la audiențe, și la acțiunile desfășurate în Colegiu, și recent, de ziua lor, a persoanelor vârstnice, sărbătorită internațional la 1 octombrie.

Nivelul de trai a fost tema principală a discuțiilor purtate de pensionari între pensionari și cu autoritățile locale sau parlamentare pe care le-au întâlnit cu această ocazie. Nivelul de trai a rămas principala preocupare și pentru cei vârstnici! Responsabilitatea pentru această nemulțumire generală mi-o asum în calitate de parlamentar și în calitate de cetățean. Sunt conștientă că permanent va fi loc de mai bine și am speranța că îmi împărtășiți sentimentul că deseori, ca parlamentari, ne aflăm între ciocan și nicovală. Pe de o parte, avem dorința sinceră de a le oferi cât mai mult seniorilor noștri, de la pensii mai mari, la un sistem de protecție socială mai amplu. Pe de altă parte, acele date macroeconomice despre care vorbeam anterior, acționează ca un duș rece, ori de câte ori avem tentația de a promite mai mult decât ne ține plapuma.

Fără să mă lansez în acuzații politice, îmi doresc să avem maturitatea de a învăța din greșelile trecutului, fie el și recent. Ceea ce au promis guvernanții în anul electoral 2008 pentru persoanele vulnerabile, printre care și pensionarii, a fost radical și demagogic. Spun acest lucru cu responsabilitate. Românii în general și pensionarii români cu precădere, speră și sunt optimiști, dar sunt în aceeași măsură sceptici față de promisiunile venite din partea actorilor politici. Este o stare de fapt pe care suntem datori să o reparăm, recâștigând încrederea acestor oameni, pierdută în anul 2008 - nu pentru voturi, ci pentru că așa este corect.

Cum? Acționând cu responsabilitate și chibzuință. Oricât de plăcut ar fi mirajul acordării unor subvenții acum, pe termen scurt, pensionarii vor înțelege că pentru plata acestor beneficii statul se îndatorează, iar copiii lor vor fi buni de plată în următorii ani. Așa cum îi cunosc eu pe seniorii noștri, nu vor accepta niciodată ca tinerii de acum să se sacrifice gratuit.

Ceea ce are nevoie România - primește din partea guvernării actuale. Condiții de trai decente și măsuri de dezvoltare luate cu chibzuință. Iar românii au înțeles, poate mai bine decât unii dintre politicienii lor, că vremea demagogiei a expirat, fiind nevoie acum de realism. Curios nu este faptul că pensionarii români știu ce înseamnă criza economică pentru Grecia și ce ar fi putut însemna pentru România, în lipsa măsurilor grele de austeritate asumate de Guvernul Boc în 2010. Nu este curios pentru că vârstnicii români sunt, dincolo de toate, foarte-foarte înțelepți.

Pentru această înțelepciune a lor și pentru sfaturile pe care ni le dau uneori involuntar, vă îndemn să ne mobilizăm și mai departe. Pentru a susține acele măsuri de protecție socială obligatorii prin Constituție pentru asigurarea unui trai decent și pentru a proteja economia României de turbulențele externe. Doar astfel vom putea permite, în viitorul apropiat, majorări sustenabile ale pensiilor. Până atunci, statul oferă asistența și protecția socială pe care și le permite, îndeplinind, chiar dacă modest, acea "decență" obligatorie pentru nivelul de trai al românilor.

  Eugen Constantin Uricec - declarație politică având tema Populism ieftin pe seama unor tinere destine;

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Populism ieftin pe seama unor tinere destine"

Nu cred că ar exista în această țară vreun cetățean care să se fi bucurat de promovabilitatea extrem de redusă de la ultima sesiune a bacalaureatului.

Chiar dacă vocile au fost inițial aspre, au criticat lipsa de indulgență a examinatorilor și relativa dificultate a subiectelor, după câteva luni de reflecție majoritatea românilor conștientizează că nu se poate absolvi o școală doar în virtutea faptului că ai frecventat-o mai mult sau mai puțin.

De asemenea, toți elevii conștientizează că și dacă ar fi promovat în masă, ca în anii trecuți, posibila lor inserție pe piața muncii ar fi fost la fel de sinuoasă, din pricina lipsei competențelor și cunoștințelor necesare încadrării într-un loc de muncă.

Așadar, efectele pe piața muncii nu sunt nicidecum așa cum ar dori să ne relateze o parte a presei. Sunt, ce-i drept, efecte asupra moralului acestor adolescenți care au crezut că examenele se trec și fără să înveți sau, dacă poți să furi, copiind.

Stăm și dăm din umeri în fața multor fapte reprobabile, însă puțini am remarcat că furtul se deprindea în școală și cu ajutorul ei.

Pe acest fond trist, cei care ne tot spun că ei sunt alternativa la guvernarea țării au mai găsit un prilej de demagogie și de pătare a imaginii școlii.

Astfel, nu cu mult timp în urmă, urmașii lui Ion Iliescu, grupați acum în Uniunea Socialistă, au depus o propunere legislativă prin care absolvenții care nu au promovat examenul de bacalaureat să devină studenți cu jumătate de normă la universitățile de stat.

100.000! Asta este miza! 100.000 de tineri care ar putea fi iluzionați cu astfel de propuneri! Apoi, dacă gândim politic, Uniunea Socialistă nu mai împarte sacoșe electorale, ci promisiuni de studenție unor tineri care au câștigat dreptul de vot și ar putea fi extrem de utili în viitoarele alegeri.

Încă nu pot să cred că, în aceste vremuri tulburi, tinerii au devenit o miză electorală atât de importantă!

Apoi, aș întreba pe prim-inițiatorul acestei aberații, care din nefericire a fost și în două rânduri ministru al educației, cum ar explica unui student premiat, care și-a câștigat dreptul de a studia prin muncă, că este coleg de bancă cu un elev care nu a promovat bacul și că au același statut.

Aș mai întreba-o pe doamna ex-ministru ce autoritate vor avea dascălii din liceele românești în fața propriilor elevi, dacă aceștia vor ști că oricum vor face o facultate, pentru că Uniunea Socialistă lucrează pentru ei.

Nu putem admite ca astfel de atrocități să maltrateze viitorul tuturor copiilor din România, mai ales pentru faptul că "bunele intenții" ale Uniunii Socialiste nu ascund decât mize electorale mizere.

Școala și dascălii ei trebuie să fie reașezați pe locul cuvenit, iar prima lecție pe care trebuie să o învețe tinerii trebuie să fie aceea de a câștiga totul prin muncă și de a se feri de promisiunile demagogice ale politicienilor. Deși bulversată de valori, societatea românească mai primește o lovitură de la cei care spun că îi vor "binele".

  Cornel Ghiță - declarație politică având subiectul Cazul Nokia - concedierile masive din mediul privat - un motiv de accesare a Fondului European de Ajustare la Globalizare;

Domnul Cornel Ghiță:

"Cazul Nokia - concedierile masive din mediul privat - un motiv de accesare a Fondului European de Ajustare la Globalizare"

Declarația cu care mă prezint în fața dumneavoastră astăzi se referă la modul în care se pot accesa fondurile europene FEAG.

În România, prin Hotărâre de Guvern nr.1086/03.11.2010 s-a stabilit cadrul instituțional și procedural de coordonare și de gestionare a asistenței financiare comunitare acordată României prin Fondul European de Ajustare la Globalizare (FEAG).

Accesabilitatea acestui fond dă României posibilitatea de a lua măsuri active, în contextul în care foarte multe societăți cu capital de stat sau mixt sunt în prag de faliment, urmând să facă disponibilizări masive, lucru care se aplică acum în cazul Nokia.

Cunoaștem deja că Guvernul, prin ANOFM se implică deja în ceea ce se întâmplă la Cluj, și mă refer la concedierile masive de personal de la fabrica Nokia.

FEAG finanțează măsuri active privind piața muncii, pentru sprijinirea lucrătorilor afectați de concedierile cauzate de procesul de globalizare, asistență pentru căutarea unui loc de muncă, orientare profesională, formare și reconversie profesională, asistență în domeniul reorientării profesionale și măsuri speciale, cu durată limitată, cum ar fi alocații pentru căutarea unui loc de muncă, alocații de mobilitate sau alocații acordate persoanelor care participă la activități de învățare de-a lungul vieții și de formare profesională. Aceste criterii de eligibilitate sunt urmărite de ANOFM pentru a vedea dacă situația dată le îndeplinește și astfel să putem accesa rapid acest fond.

Sper ca în acest caz să putem ajuta personalul concediat și să putem accesa Fondul European de Ajustare la Globalizare, iar procedurile trebuie să devină familiare și cu aplicabilitate rapidă și în alte cazuri care implică concentrări masive de angajați. Consider că acest mecanism european trebuie să devină o prioritate pentru Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, iar în derularea sa, să fie implicați în mod activ europarlamentari români care pot avea un rol hotărâtor în accelerarea demersurilor în acest caz.

  Cristian Buican - declarație politică având tema Plecarea Nokia de la Jucu;

Domnul Cristian Buican:

"Plecarea Nokia de la Jucu"

Chiar dacă actuala putere încearcă cu disperare să îl acopere cu diferite alte subiecte lacrimogene, evenimentul principal al ultimei săptămâni rămâne anunțul Nokia de închidere a fabricii de la Jucu, județul Cluj. Pe lângă vestea proastă dată economiei județului natal al premierului, pe lângă lipsa de reacție a autorităților județene și centrale, drama celor aproximativ 2.000 de angajați reprezintă subiectul cel mai important pentru cetățenii României, indiferent de dorința mediatică a puterii portocalii.

Închiderea fabricii de telefoane Nokia de la Jucu reprezintă cireașa de pe tort a incompetenței actualului guvern, iar orice încercare a autorităților județene sau centrale de a se scuza este sortită ridicolului. Pentru a avea o imagine cât mai clară a acestui ridicol, vă rog să urmăriți declarațiile actualului premier de la inaugurarea acestei fabrici și cele de zilele trecute, când, neputincios în fața propriei incompetențe, premierul Boc încerca să minimizeze acest nou eșec al guvernării sale.

Chiar dacă opțiunile și pârghiile guvernamentale nu au permis oprirea retragerii Nokia din economia românească, comportamentul slugarnic și lipsa de reacție a actualilor guvernanți ne demonstrează, dacă mai era nevoie, adevărata față a incompetenței portocalii. Vă reamintesc, stimați colegi, că atunci când Nokia a hotărât să își mute o parte din activitățile economice din Germania în România, riposta și condițiile puse de statul german au fost pe măsura pierderilor suferite de către economie și de către angajații disponibilizați. Într-o situație asemănătoare ne aflăm și noi astăzi, însă statul român condus de Emil Boc nu numai că nu face nimic în această privință, dar anunță arogant și tupeist că vor veni alți investitori în locul celor care tocmai și-au anunțat plecarea, deși numai noi, liberalii, știm prin ce sacrificii au fost aduși.

Condițiile în care cei 2.200 de angajați ai Nokia de la Jucu vor fi dați afară, cele două salarii compensatorii pe care aceștia le vor primi și lipsa de perspective a acestor oameni reprezintă adevărata tragedie a acestui anunț. Nu este posibil ca de la anunțul făcut de Nokia și până în prezent executivul să nu anunțe un plan de acțiuni concrete pentru a ajuta aceștia oameni care vor rămâne fără loc de muncă. Nu este posibil ca în cadrul Ministerului Muncii să nu se realizeze o strategie pentru reconversia profesională a acestora, o linie de asistență pentru ca acești oameni care lucrau la Jucu să reintre rapid în câmpul muncii. Îngrijorător este și ritmul de depreciere a raportului dintre salariații din România și numărul de pensionari, însă văd că în ultima perioadă nu mai interesează pe niciun decident din actualul executiv această situație alarmantă.

Cu siguranță, dacă autostrada Transilvania s-ar fi apropiat de finalizare, dacă autoritățile județene din Cluj și-ar fi îndeplinit obligațiile la care s-au angajat față de Nokia, iar cota unică era undeva în jurul a 10%, anunțul Nokia de a părăsi România nu ar fi existat, însă faptele rămân, iar incompetența guvernamentală de a proteja locurile de muncă ale românilor este cu atât mai mare cu cât acest eveniment se petrece în județul natal al primului-ministru. În fața unor astfel de fapte, nu ne rămâne decât să sperăm că acest simulacru de premier pe care îl are România este un tragic experiment ce se va încheia cel mai târziu în anul 2012.

  Cristina-Ancuța Pocora - declarație politică intitulată Nu voi permite ca bătaia de joc la adresa persoanelor vulnerabile să fie instituită prin lege;

Doamna Cristina-Ancuța Pocora:

"Nu voi permite ca bătaia de joc la adresa persoanelor vulnerabile să fie instituită prin lege"

Opinia publică din România trebuie să știe că actuala putere PD-UNPR-UDMR continuă să ia decizii antinaționale sub pretextul îndeplinirii angajamentelor internaționale. Este și cazul grabei pe care o impune ministrul muncii, doamna Sulfina Barbu, care a afirmat că trebuie să adoptăm, cât mai repede, Legea asistenței sociale, ca să ne respectăm cuvântul dat în fața instituțiilor internaționale. Domnia Sa a precizat că orice tergiversare din partea opoziției este o acțiune îndreptată împotriva țării. Greșit, doamnă ministru!

În primul rând, este de datoria puterii să-și adune votanții și să-și treacă proiectele de lege, parte a programului de guvernare. Dacă deja aveți dificultăți în acest sens, atunci, stimați colegi de la putere, ar fi cazul să vă recunoașteți neputința și să ne întoarcem la popor, așa cum vă tot doreați în urmă cu câțiva ani.

În al doilea rând, ar trebui să vă țineți promisiunile față de cetățenii români, acele promisiuni din campania electorală, când ați vorbit despre o viață mai bună, despre salarii dublate, despre protecție socială sporită, despre drepturi extinse pentru persoanele vulnerabile. Că tocmai pe cei mai loviți de soartă i-ați sacrificat primii, în numele unei economii la buget prost înțelese, știe toată lumea! Ați tăiat cele mai importante ajutoare sociale, ați scăzut salariile asistenților maternali, ați închis spitale și școli, ați redus drepturile bănești ale persoanelor cu handicap, ați umilit bătrânii, cărora acum le rezervați surpriza neplăcută a impozitării pensiilor. Desigur, este important să ne ținem angajamentele internaționale, dar nu doar de dragul de a face poză frumoasă în fața partenerilor din Uniunea Europeană, așa cum, din păcate, obișnuiți.

În ceea ce privește proiectul Legii asistenței sociale, este clar că forma pe care a-ți prezentat-o în fața Parlamentului continuă bătaia de joc la adresa persoanelor vulnerabile - bătrâni, copii, persoane cu handicap.

Fără niciun dubiu, legea propusă de Guvernul Boc are drept scop reducerea drastică a cuantumului cheltuielilor privind ajutoarele sociale și a bugetelor serviciilor sociale. În plus, nu se creează cadrul necesar pentru soluții alternative care să vină în sprijinul asistatului social.

De asemenea, după cum s-a mai afirmat, prin condiționarea alocării beneficiilor sociale de mărimea veniturilor se produce anularea principiilor nediscriminării la locul de muncă și anularea egalității de șanse. Inutil să spun că astfel se încalcă prevederi internaționale la care România este parte. Este încă o dovadă a dublului limbaj practicat de Guvernul Boc.

Mergând pe aceeași linie, dacă proiectul de lege va fi adoptat în forma propusă de Guvern, atunci persoanele cu dizabilități vor avea șanse minime de reinserție profesională. Alocațiile compensatorii și indemnizațiile ar trebui să se acorde doar pentru dizabilitate, și nu trebuie condiționate de alte elemente din viața personală a celui în cauză, cum ar fi nivelul de venituri, locul de muncă, situația socială. Gradul handicapului ar trebui să fie singurul indicator care trebuie să fie luat în seamă la stabilirea nivelului indemnizației. Alte considerente sunt artificiale și discriminatorii. Concret, dacă o persoană cu handicap își găsește un loc de muncă în conformitate cu capacitățile sale intelectuale sau fizice, acea persoană va suporta reducerea sau pierderea indemnizației la care avea dreptul.

Apoi, faptul că totalitatea beneficiilor se stabilește în funcție de indicatorul social de referință, acest lucru va determina ca un număr foarte mic de persoane să se califice pentru acordarea acestor drepturi, iar valoarea cumulată a prestațiilor să fie în fapt foarte mică. În plus, cine oare va avea obligația de a susține și întreține familia care rămâne ea însăși fără mijloace de supraviețuire?

Sunt convinsă că veți spune, așa cum ați făcut-o la fiecare tăiere drastică a drepturilor persoanelor vulnerabile și nu numai a lor, că nu sunt bani, că trecem printr-o perioadă de criză, că trebuie să luați măsuri de austeritate. Vedem zilnic, în presă, în felul în care vă comportați, în gesturile pe care le faceți, că banii există, dar nu pentru românii de rând, nu pentru cei vulnerabili, ci pentru clica coaliției de la guvernare.

O altă prevedere aberantă este cea potrivit căreia se transferă o mare parte din responsabilitate în domeniul asistenței sociale la nivel local. Acest fapt va determina un blocaj al serviciilor de asistență socială locale, care și așa sunt subreprezentate numeric și nu au specialiști pregătiți să preia aceste sarcini. Cine va avea grijă atunci de cei aflați în suferință, cei care necesită asistență de specialitate? Membrii familiei, care astfel vor fi siliți să renunțe la slujbe, vecinii? Bugetul local, și așa sărăcit de proasta administrare, nu va mai putea face față cererilor beneficiarilor. Nici organizațiile neguvernamentale nu mai au resurse pentru a asigura asistența specializată pentru persoanele cu handicap sau pentru cele vulnerabile.

Și pentru ca umilința să fie dusă la extrem, instituiți proceduri birocratice excesive pentru ca persoanele aflate în dificultate să facă dovada îndeplinirii criteriilor pentru acordarea drepturilor. Încă o dată, statul nu face nimic pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cetățenilor, din contră, prin legi strâmbe perpetuează umilința.

Ați făcut apel, doamna ministru Sulfina Barbu, la responsabilitatea parlamentarilor. Da, suntem oameni politici responsabili, de aceea mă opun cu toată tăria prevederilor discriminatorii și inumane ale proiectului pe care-l propuneți. Responsabilitatea mea este față de cetățenii care m-au votat, față de cei care așteaptă de la noi legi drepte și, mai ales, respect.

Camera Deputaților va fi, în acest caz, forul decizional de adoptare a Proiectului Legii asistenței sociale. Îi asigur pe toți cei vizați de prevederile acestui text că nu voi permite, în limitele constituționale ce-mi sunt conferite prin lege, ca bătaia de joc la adresa persoanelor vulnerabile să fie instituită prin lege.

  Culiță Tărâță - pledoarie pentru o strategie pentru refacerea sistemului de irigații;

Domnul Culiță Tărâță:

Printre construcțiile socialiste mai mult sau mai puțin contestate, sistemul de irigații a fost un proiect cu adevărat bun. Înainte de 1989, România avea o rețea de irigații întinsă pe o suprafață de 3,2 milioane de hectare. Astăzi, la mai bine de douăzeci de ani de la Revoluție, nu mai există aproape nimic. Irigațiile au dispărut. Sistemul acela făcut pe timpul comunismului s-a mistuit după 1990. S-a furat tot, de la pompele care trăgeau apa din Dunăre sau din râurile interioare, până la dalele din beton care căptușeau canalele de irigații. Din dale, oamenii și-au făcut alei prin curte, iar din țevi, un soi de boltă în jurul caselor. Problema e că nu i-a oprit nimeni, dar nici n-a venit cineva, de-a lungul acestor ani, să refacă lucrările. Lipsa banilor a fost tot timpul o scuză bună.

Așa am ajuns ca, în 2011, să udăm doar 300.000 de hectare. Pe hârtie, căci faptic sunt doar 100.000. Alte surse indică o suprafață de aproximativ 560.000 de hectare, dar tot puțin înseamnă, căci la ora actuală România are un deficit de 2,6 milioane hectare neudate.

Conform unor estimări, sunt necesare în jur de 14 miliarde de euro pentru a pune la punct un sistem de irigații la nivelul celui din 1989, întrucât refacerea sistemului de pe un hectar de teren costă în jur de 7.000 de euro. Alte date statistice oferă dimensiunea exactă: România are o suprafață agricolă de 14,7 milioane hectare, din care 9,4 milioane hectare de teren arabil. Din această suprafață arabilă, până în 1989 era irigat un procent de 34%, iar astăzi, luând în considerare cele mai optimiste date, avem o suprafață irigată de abia 6%!

Lucrurile stau foarte prost. Refacerea sistemului, dar și întreținerea lui costă miliarde bune de euro și zeci de ani. Bani și timp pe care agricultura autohtonă nu și-i permite. Problema este cu atât mai gravă cu cât zonele care au cea mai mare nevoie de irigații sunt cele care reprezintă principalele regiuni agricole ale țării. Astfel, creșterea suprafețelor de teren agricol irigate este în prezent o măsură urgentă care trebuie aplicată, mai ales în condițiile în care anumite zone ale țării se vor confrunta tot mai pregnant cu fenomenul de secetă.

Clima se schimbă, de ani și ani. Ce bun ar fi fost acum sistemul acela de irigații! Dar vorbele sunt de prisos. Problema e ce va fi de acum încolo. Nimeni nu știe. De la fermierii cu care am vorbit am auzit un singur lucru: fără irigații nu va mai exista agricultură în România. O țară care are 9,4 milioane de teren arabil! Ar putea să hrănească 100 de milioane de oameni.

"Grânarul Europei", așa era numită România în perioada interbelică, iar acum suntem "handicapații Europei", după cum spun unii, furioși. Țăranii așteaptă de la Guvern o strategie pentru refacerea sistemului de irigații. Dar de la guvernanți curg, în ultima vreme, doar promisiuni, care mai de care mai strălucitoare.

  Dan Bordeianu - declarație politică având tema Liberalii au adus investitorii, iar acum PDl-ul îi gonește;

Domnul Dan Bordeianu:

"Liberalii au adus investitorii, iar acum PDL-ul îi gonește"

În ultimii trei ani, România nu a mai avut niciun investitor străin important, iar cei care se află deja aici au început să plece. La Cluj, de exemplu, investitori importanți precum Bechtel, IBM și URSUS au decis să încheie afacerile începute aici pe vremea administrațiilor anterioare celei PD.

Nu a existat niciun fel de deschidere a autorităților române de a discuta cu acești investitori, iar în urma nepăsării PD zeci de mii de oameni au ajuns șomeri. În continuare, asistăm la aceeași atitudine iresponsabilă și pasivă din partea guvernului.

Anul trecut, Nokia a fost una dintre firmele cu cele mai mare cifre de export din România. Plecarea unui investitor atât de important din România transmite un semnal îngrijorător celorlalți investitori străini, care se află deja aici, dar mai ales celor care ar dori să vină în România.

Deși Emil Boc știe acest lucru, Guvernul nu a luat nicio măsură, nu a venit cu nicio soluție care să preîntâmpine sau limiteze efectele unor decizii similare.

Plecarea Nokia va avea și efecte sociale majore. Vor fi afectați nu doar cei peste 2.000 de oameni care își pierd locurile de muncă și familiile lor, ci și întreaga zonă, prin dispariția veniturilor substanțiale care se încasau la bugetul local. Pe lângă numărul mare de disponibilizați de la fabrica din Jucu, sunt zeci de firme locale care colaborau cu Nokia (firme de pază, de transport etc.), care acum vor genera alți șomeri.

La începutul anului 2011, actuala guvernare ne promitea relansarea economică, speranțele fiind legate de industrie, mai exact prin relocarea unor industrii din China către România. Iată că acum țara noastră a devenit punctul de plecare a delocărilor acestor industrii. Tendința este ca firmele să fie înscrise în Bulgaria, iar firmele străine care au făcut investiții în România să plece.

Prin contractul cu finlandezii de la Nokia, statul român, în speță Consiliul Județean Cluj, s-a obligat să facă o pistă pentru aeroportul din Cluj și un terminal cargo la același aeroport, astfel încât investitorul de la Jucu să-și reducă cheltuielile legate de transportul de marfă (făcute până în momentul deciziei de închidere a fabricii pe ruta Cluj-Budapesta). Mai mult, s-a promis realizarea unei șosele rapide între Jucu și Cluj. Niciunul dintre proiectele convenite cu guvernarea liberală din acea perioadă nu a fost realizat de actuala administrație a Clujului, condusă de PDL-istul Alin Păunel Tișe, finul premierului Boc.

Deschiderea fabricii Nokia de la Jucu, în februarie 2008, a fost un succes al guvernării liberale, atât pe plan local (președintele CJ Cluj din acea vreme era liberalul Marius Nicoară), cât și național. În acel moment se prognoza că venirea finlandezilor de la Nokia în România va atrage după sine crearea a 15.000 de noi locuri de muncă.

Reamintim faptul că mutarea fabricii Nokia la Jucu a stârnit ample proteste în Bochum, Germania, acolo unde finlandezii au decis să investească inițial. Decizia celor de la Nokia a demonstrat clar gradul mare de credibilitate pe care România îl avea în exterior în timpul guvernării PNL.

Lipsa unor strategii pentru atragerea investitorilor străini din timpul Guvernării PDL continuă să își arate efectele, decizia celor de la Nokia de a pune lacătul pe fabrica de la Jucu fiind încă o palmă dată actualei puteri de către investitorii străini.

  Dan-Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată Derapajele de la democrație, literă de lege pentru actuala majoritate parlamentară;

Domnul Dan-Ștefan Motreanu:

"Derapajele de la democrație, literă de lege pentru actuala majoritate parlamentară"

Am auzit - și sunt convins că nu sunt singurul - multe voci care compară actualul Parlament, în special Camera Deputaților, cu Marea Adunare Națională, așa-zisul parlament din perioada regimului comunist. În perioada respectivă, se știe, deputații partidul-stat, PCR, în cele două (scurte) sesiuni anuale votau, pe bandă rulantă, legile care veneau de la Cabinetul 1. La fel se întâmplă și în această legislatură, chiar dacă, proiectele legislative gândite la actualul Cabinet 1 ajung la senatori și deputați via Palatul Victoria. Există însă o diferență între ceea ce se chema Marea Adunare Națională și Camera Deputaților de astăzi. Atunci, deputații PCR mimau - cel puțin de ochii lumii - respectarea legislației în vigoare, evident o legislație de dictat, specifică unui stat totalitar. Acum, în anul de grație 2011 (dar situația este valabilă și pentru anul 2010), la 21 de ani de la instaurarea unui regim democratic, în Parlamentul României și în special în Camera Deputaților, reprezentanții puterii abdică frecvent de la principiile democrației și, ce este mai grav, nu mai respectă nici măcar legile în vigoare.

Ceea ce s-a întâmplat pe parcursul ultimelor două săptămâni, legat de procedurile de numire a unor membri ai Curții de Conturi și ai CSA, întrece orice închipuire și nu credeam că deputații puterii pot ajunge până a nu le mai păsa de prevederile unor legi aflate în vigoare, doar pentru a-și atinge interesul, și anume pentru a pune mâna pe toate posturile vacante în cele două instituții mai sus amintite.

În două ședințe de plen comun s-au ignorat atât prevederile legislative care arată că membri Curții de Conturi și membri CSA sunt propuși de comisiile reunite pentru buget-finanțe, cât și Regulamentul de desfășurare a ședințelor comisiilor comune. S-a ajuns până la trimiterea în plen a unor rapoarte adoptate neregulamentar, s-a ajuns - în numele plenului suveran - să se voteze dacă ședințele comisiilor reunite pentru buget-finanțe au avut sau nu o desfășurare legală. Este ca și cum am fi în fața unui furt și prin vot, plenul "suveran" decide dacă a fost sau nu furt. Practic, prin tot ce s-a întâmplat în legătură cu numirile pentru CSA și Curtea de Conturi, reprezentanții puterii au dat dovada că se află deasupra legii. Or, acest lucru este interzis expres de Constituție.

Evenimentele din ultimele două săptămâni încununează numeroasele derapaje ale reprezentanților puterii de la principiile democrației, derapaje înregistrate în ultimii doi ani.

Pentru a acorda funcții unor deputați care și-au părăsit partidele pentru care au candidat, s-a schimbat Regulamentul Camerei de 7 ori în nici un an de zile. S-a ajuns - în premieră în istoria postdecembristă a parlamentarismului românesc - ca să fie legalizat un partid care nu a participat în alegeri, s-a ajuns la deturnarea opțiunilor unei părți a electoratului.

Obligatoriul cvorum de ședință a devenit facultativ atunci când sunt interesele puterii în joc, iar atunci când un deputat al majorității recunoaște în direct la un post de televiziune că nu a fost în plen, iar altul recunoaște că nu a fost în țară, dar numele lor apar pe listingul de vot, scrutinele respective sunt considerate ca fiind valabile.

Despre modul în care s-au adoptat unele legi - și amintesc doar de celebrul vot de la Legea pensiilor din 15 septembrie 2010, când în plen erau maxim 100 de deputați, dar s-au numărat 174 - nici nu mai are rost să amintesc. Parlamentul României din anii 2010 și 2011 mai deține și patentul procedurii unicat - nu am auzit ca așa ceva să se întâmple, cel puțin la nivelul parlamentelor statelor din Uniunea Europeană - a neprezentării sau a nevotării de către reprezentanții puterii a moțiunilor de cenzură înaintate împotriva guvernului.

Toate aceste derapaje de la democrație, nu lovesc decât parțial opoziția. Aceste derapaje lovesc în primul rând în cetățean, și reprezintă o crasă bătaie de joc, o desconsiderare totală a cetățeanului care a votat sau nu.

Și, în acest caz, să nu se mai mire cineva că Parlamentul se află în coada tuturor sondajelor la capitolul încredere, că politicienii sunt văzuți cum sunt văzuți și sunt considerați ca fiind la baza tuturor relelor din această țară. Prestația din ultimii doi ani a reprezentanților puterii, în frunte cu PDL, a adâncit și mai mult prăpastia, și așa existentă, dintre Parlament și cetățean.

Parlamentul din legislatura 1992-1996 a fost numit "Parlamentul rușinii". Din păcate, cei de atunci, care au provocat această denumire, erau mici copii pe lângă majoritarii din ziua de azi.

  Florian Daniel Geantă - intervenție cu tema Un gând de recunoștință pentru dascăli;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Un gând de recunoștință pentru dascăli"

La data de 5 octombrie se sărbătorește Ziua Mondială a Profesorilor - zi în care oamenii de pretutindeni mulțumesc celor cărora le-au marcat destinul, zi în care ne reamintim cu drag de cei care ne-au învățat și ne-au schimbat viața.

Astăzi, la ceas de sărbătoare, noi toți trebuie să mulțumim acestor oameni minunați pentru răbdarea cu care ne-au călăuzit pașii, nouă și copiilor noștri, dar cred ca ziua lor este în fiecare zi, atunci când pășesc în clase, când învață elevii și reușesc să schimbe destine și mentalități.

Adevărații dascăli nu își aleg această profesie doar pentru a avea un loc de muncă. Ei sunt înzestrați cu har și au menirea de a dărui celor pe care îi educă. Meseria lor nu este deloc ușoară, pentru că ei nu fac altceva decât să formeze oameni adevărați. Nicio profesie din lume nu cere atâta competență, dăruire, echilibru, umanism și pricepere cum cere cea de educator, ei sunt și vor rămâne un model pentru noi, chiar dacă de multe ori uităm acest lucru.

Formarea cadrelor didactice este condiția-cheie a școlii contemporane, centrul oricărui program de reformă în sistemul de învățământ, dar și premisa esențială a calității în educație, așa că trebuie să investim mai mult în acest domeniu și în acești oameni minunați.

Nu trebuie să uităm faptul că suntem ceea ce suntem astăzi datorită lor. Cei care ne-au învățat atât tainele cărții, cât și pe cele ale vieții trebuie să își recâștige prestigiul în societatea românească, chiar dacă unii sunt mai indulgenți, iar alții mai aspri, chiar dacă unii sunt mai calmi ori alții mai impulsivi.

Nu trebuie să ne fie frică să spunem că prestigiul dascălilor în societatea românească va veni odată cu respectarea condițiilor legale în materie de finanțare a educației, lucru ce va deveni posibil dacă eforturile noastre pentru reluarea creșterii vor continua să fie susținute.

Mulțumesc dascălilor mei, mulțumesc tuturor dascălilor din România!

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică: - Ameliorarea capitalului uman prin educație;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Ameliorarea capitalului uman prin educație"

Educația trebuie să reprezinte o prioritate națională nu numai la nivel declarativ, ci și practic. În acest sens este necesară o concepție cât mai clară despre rolul educației în societatea românească, dar și despre rolul absolventului pe piața forței de muncă, la fiecare palier al sistemului.

Este adevărat că, în actualul context economic și social, este nevoie de performanțe superioare în toate domeniile de activitate, cu precădere în sistemul educațional, atât prin ridicarea calității învățământului universitar, cât și prin asigurarea unei echități cât mai reale în educație, prin egalitatea șanselor de acces și eliminarea tuturor formelor de discriminare.

Grav este faptul că astăzi, în România, universitățile acționează numai pentru ele însele, preocupate doar de propria lor supraviețuire, iar studenții sunt importanți doar din punct de vedere cantitativ și drept resursă financiară.

Chiar dacă, în ansamblu, imaginea învățământului universitar este pozitivă, trebuie ca standardele universităților din România să fie schimbate, atât prin ameliorarea calității învățământului, cât și prin oferta acestora, care, nu în ultimul rând, trebuie să fie diversificată și aliniată la nevoile studenților și la nevoile pieței de muncă.

Ceea ce mă simt datoare să afirm este că noi, cu toții, trebuie să ne schimbăm percepția asupra învățării. În trecutul nu foarte îndepărtat se considera că simpla absolvire a unui liceu sau a unei facultăți presupune și încheierea ciclului de pregătire individuală.

Realitățile la care suntem expuși cu toții astăzi ne arată că procesul de educație și mai ales cel de învățare este un proces continuu, care presupune un efort susținut pe parcursul întregii vieți. Pentru acest lucru, consider că instituțiile de învățământ trebuie reflecteze către viitor și să fie pregătite să ofere populației active servicii de învățare, pentru a face față tuturor schimbărilor tehnologice și capriciilor pieței libere.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică: - Ecaterina Andronescu - fost ministru - sinistru, actual senator-terminator;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Ecaterina Andronescu - fost ministru - sinistru, actual senator - terminator"

Ministrul Ecaterina Andronescu - prin gafele repetate făcute atunci când, nefericit, a deținut de două ori portofoliul de ministru al educației, a rămas în memoria colectivă în postura de "Abramburica", care a produs mari perturbații sistemului ce gestionează cea mai importantă resursă umană a României.

A făcut eforturi uriașe concepând fel de fel de inițiative legislative cu scopul de a deturna litera și spiritul Legii educației naționale, care nu convine intereselor Ecaterinei Andronescu și găștilor USL-iste din educație.

Toate aceste inițiative eșuate sunt expresia unei atitudini de neacceptat pentru un fost ministru, ele neavând nimic comun cu nevoia de reformare a învățământului românesc, care urmărește interesul superior al elevilor și studenților.

Mai nou, senatorul terminator Ecaterina Andronescu a dorit să intre în Cartea recordurilor candidând cu succes la poziția de "Cel mai populist și iresponsabil senator", la capitolul - îngroparea învățământului românesc.

Deci, cunoscută fiind tocmai pentru ideile și acțiunile sale abramburite, prin inițiativa care dă posibilitatea accesului în învățământul universitar fără promovarea examenului de bacalaureat, Ecaterina Andronescu îi invită pe elevii României la absenteism, nepregătire și nemotivare.

Mai mult decât atât, le induce generațiilor actuale și viitoare idei conform cărora învățătura, disciplina, competiția, atitudinea pozitivă față de activitatea școlară nu contează, elevii din preuniversitar fiind instigați la lipsă de interes pentru studiu și performanță. În viziunea doamnei senator - terminator, universitățile devin tarabe deschise din care poate consuma, fără nicio condiționare, oricine, orice.

Există în România elevi, studenți, părinți și profesori din sistemul preuniversitar vizibil deranjați de ultima născocire cu marca Andronescu.

Există în România și tineri care au respect pentru studiu, competiție și performanță, iar această inițiativă i-a jignit total, ca să nu mai vorbim de atingerea gravă adusă demnității învățământului românesc.

Singura cu care concurează la capitolul "Distrugere" este cea de tristă amintire, dar trebuie să recunosc că inițiativa ducerii bacalaureatului în derizoriu nici fosta doctor honoris causa nu a avut-o, spre fericirea învățământului românesc antirevoluție.

Iertată cu prea multă ușurință pentru greșelile făcute ca ministru, gestul doamnei senator - terminator este o palmă dată elevilor conștiincioși și ambițioși, părinților care îi susțin, îi încurajează și cred în ei, demnității profesorilor din sistemul preuniversitar și universitar care cred în munca și misiunea lor, demnității poporului român, față de care o invit să își ceară public scuze pentru umilința pricinuită.

Rușine, doamnă ex-ministru, rector, senator-terminator al învățământului din România!

  Tudor Chiuhodaru - intervenție cu privire la Drumul tulburelului între spitale;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Drumul tulburelului între spitale"

Un pacient de 86 de ani din Vânători a ajuns cu ambulanța la urgențe după ce s-a intoxicat cu gaze de la fermentația vinului. Pacientul a intrat în beci și și-a pierdut cunoștința, fiind găsit de către familie, care a chemat salvarea. Pacientul a necesitat urgent măsuri de resuscitare respiratorie, antidotism, oxigenoterapie, dar, necesitând și evaluare cardiologică,va fi plimbat între spitale. Linia de gardă de medicină internă de la Spitalul de Urgențe "Sfântul Ioan" a fost desființată în urma comasării și există riscul ca pacienții să fie plimbați ore în șir pentru a găsi soluția salvatoare. Deschiderea noului Spital de Urgențe "Sfântul Ioan" va însemna certitudinea ca pacienții a căror viață depinde de câteva secunde vor avea permanent un singur loc în care să se trateze.

Întrucât începe sezonul culesului viei, iar în anii trecuți am înregistrat peste 30 de cazuri de intoxicații inhalatorii cu gaze de fermentație, vă reamintim câteva lucruri simple: nu intrați în încăperi în care fierbe vinul fără a asigura o ventilație corespunzătoare, anunțați pe cineva că veți intra într-o astfel de încăpere. Sunt mai susceptibili de a se intoxica cei cu probleme respiratorii, cardiace, neurologice. Nu intrați în încăperea în care există deja o victimă, pentru că este posibil să vă intoxicați și dumneavoastră.

Sunați la 112 în orice astfel de situație, pacientul va beneficia de ventilația corespunzătoare, iar în cazul comei, de menținerea în poziție laterală de siguranță.

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică intitulată: Cât timp vă mai jucați cu sănătatea românilor, domnilor guvernanți?;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"Cât timp vă mai jucați cu sănătatea românilor, domnilor guvernanți?"

Guvernele Boc și-au dovedit incapacitatea crasă de a gestiona, cu rezultate pozitive, sistemele publice din România. Vreme de trei ani, de când s-au instalat la guvernare echipele domnului Boc promițătoare de fapte, în loc de a face lucrurile să meargă în vreun domeniu, au reușit, cu brio, să pună totul pe butuci, ba, chiar mai mult, să dea timpul înapoi cu 20 de ani în ceea ce privește buna funcționare a domeniilor respective, și mă refer aici la sănătate, educație, administrație, sistem public de pensii sau salarii.

În tot acest timp, în loc să vină cu soluții viabile de modernizare și eficientizare a acestor domenii, dumnealor nu au găsit altceva de făcut decât să se lamenteze non-stop că nu au bani pentru pensii, salarii, spitale, medicamente, medici, profesori, polițiști etc.

Dacă tot ceea ce ați întreprins până acum a fost cu bună-credință și cu maximă pricepere guvernamentală, de ce nu mai merge nimic în țara asta, domnilor PD-iști?

Ați închis spitalele, motivând că avem prea multe pe metrul pătrat, dar prin această incalificabilă decizie ați lăsat sute de mii de oameni fără asistență medicală acordată în timp util! Ați alungat medicii și asistentele din România și ați lăsat puținele spitale rămase deschise într-un blocaj fără precedent, din punctul de vedere al lipsei acute de personal!

Ați instituit coplata și ați tăiat asistența medicală, îngrădind, la minimum posibil, accesul populației la serviciile publice de sănătate. Credeți, domnilor guvernanți ai PD, că milioanele de români pe care i-ați sărăcit cumplit, cu bună știință, au bani cu sacul, ca dumneavoastră, permițându-și să plătească taxe de lux pe la spitalele private?!

Celor mai conștiincioși plătitori de taxe și impozite din țara asta, salariații și pensionarii, bolnavi în mare parte, din cauza sărăciei și a noianului de griji împovărătoare în care au fost aruncați de dumneavoastră, le refuzați astăzi și unica posibilitate de a-și îngriji sănătatea, cea prin sistemul public.

Acum veniți, domnilor portocalii, cu o altă găselniță: împovărarea industriei farmaceutice, prin implementarea taxei clawback, neluând niciun moment în calcul că ați putea trimite și această ramură a industriei în faliment, așa cum ați făcut și cu IMM-urile sau cu întreaga economie românească.

N-ați auzit, domnilor, că, în vremuri de criză, pentru umplerea vistieriei, este cu mult mai normală și cu potențial de succes stimularea mediului de afaceri, și nu subminarea lui? Când o să înțelegeți că tot ceea ce ați decis are efecte devastatoare pentru economie și, mai ales, pentru nivelul de trai sau, mai de grabă, de supraviețuire, al poporului român?!

  Dorel Covaci - intervenție cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice;

Domnul Dorel Covaci:

"Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice"

De curând, mai precis pe data de 1 octombrie, s-a serbat Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. Din păcate, se întâmplă frecvent ca statul, societatea, și chiar familia să trateze cu lipsă de recunoștință și respect pe acești bătrâni, ba să îi mai și arunce în mizerie și uitare, ca pe niște piese uzate, la groapa de gunoi.

De multe ori, pe un pat zdrențuit de spital își trăiește ultimele suferințe un om care, în tinerețe, a fost stâlpul casei și un vârf al societății, a ridicat familia la rang de onoare și și-a servit țara cu dedicare și pasiune, prin munca sa.

În jungla socială, bătrânețea este veriga slabă, neputință, boală, tânguire, durere, inutilitate. Trist este că, pentru a nu mai fi o povară, de multe ori bătrânii aleg ei înșiși să trăiască această ultimă parte a vieții singuri, izolați de copii și nepoți, de parcă ar fi loviți de o molimă contagioasă.

Bătrânețea poate fi și frumoasă, atunci când familia le este alături, îi integrează, îi înțelege, îi ajută să trăiască demni, să se simtă împliniți și să-și găsească menirea. Porunca lui Dumnezeu spune: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție" (Ies. 20, 12). Așadar, respectul și purtarea de grijă pentru bătrâni se află printre elementele care ne definesc nu numai moral, ci și spiritual, în calitate de creștini.

O vorbă strămoșească spune "Cine nu are un bătrân, să-și cumpere!". Prin urmare, vechea înțelepciune a omenirii ne trimite să preluăm din experiența de viață a celor vârstnici, pentru a depăși cu mai multă ușurință asperitățile vieții și pentru a evolua pe calea aleasă.

Fiecare om, indiferent de vârstă, are destinul și rolul său pe pământ. Un bătrân ne poate da sfaturi prețioase, dacă avem încredere și răbdare să-l ascultăm. În arborele genealogic al unei familii, cei în etate sunt rădăcinile din care urmașii își trag seva vieții, forța și înțelepciunea, care se transmit ca o moștenire intergenerațională. Bătrâni sunt și cei care au luptat în războaiele pentru eliberarea neamului, pentru unire și pentru o viață mai bună a urmașilor lor, adică noi. Lor le datorăm ceea ce suntem astăzi, dragostei, povețelor, sacrificiilor și muncii lor neobosite pentru împlinirea noastră ca oameni.

Propunerea PDL de impozitare inclusiv a pensiilor mici este exact semnalul politic de dispreț și nepăsare pentru beneficiarii pensionari săraci, și așa loviți de greutăți, care abia își mai pot duce traiul de pe o zi pe alta. Altfel, cei de la guvernare își mai amintesc de ei doar în preajma alegerilor, când le aruncă un kil de făină și un litru de ulei - plata votului atât de necesar pentru a-și întregi numărul.

Oglinda unei societăți stă în copiii și bătrânii săi, în oportunitățile care se oferă generației tinere și în grija acordată celor vârstnici. Iar bătrânii din România zilelor noastre stau umiliți la cozi interminabile pentru ajutoare în alimente, caută în gunoaie hrană alterată sau cerșesc banii de pâine la colț de stradă. Aceste imagini sunt edificatoare pentru starea societății noastre, în raport cu altele, care sunt normale, sănătoase, bine organizate.

Ca fii și nepoți ai acestor oameni, ca beneficiari ai luptei lor pentru o viață mai bună, să le dăm respectul cuvenit, elaborând și votând o legislație corectă și eficientă, care îi privește pe cetățenii pensionari și pe beneficiarii serviciilor de asigurări sociale din România.

Astăzi sunt ei și mâine vom fi noi, de preferat modele și mentori prețuiți de noile generații.

  Dumitru Chiriță - declarație politică cu titlul: Boc se încăpățânează să vândă atunci când nimeni nu e dispus să cumpere;

Domnul Dumitru Chiriță:

"Boc se încăpățânează să vândă atunci când nimeni nu e dispus să cumpere"

Începând cu anul 2009, România a împrumutat 20 de miliarde de euro de la Fondul Monetar Internațional (FMI), Banca Mondială (BM) și Comisia Europeană (CE), bani care au fost folosiți în principal pentru consum și plasamente financiare în alte țări. Aceste împrumuturi vin în contextul în care România avea acces la peste 30 de miliarde de euro, fonduri nerambursabile, de la Uniunea Europeană (UE), pentru finanțarea sau cofinanțarea unor proiecte, plecând de la infrastructură și până la calificarea resurselor umane. Numai că aceste fonduri gratuite au fost utilizate doar în proporție de 3%, fiind de departe pe ultima poziție din UE. Ca urmare a acestei situații, există pericolul ca în bugetul Uniunii Europene pe perioada 2014-2020 România să nu mai aibă alocate aceleași fonduri, lucru normal văzând (in)capacitatea noastră de a le absorbi.

Pe lângă împrumuturile de la FMI și Banca Mondială, Ministerul Finanțelor se împrumută periodic de pe piețele bancare, pentru acoperirea găurilor bugetare, sumele ajungând neoficial la peste 11 miliarde de euro, totul la dobânzi foarte mari, ținând cont de contextul financiar mondial.

Toate aceste acțiuni dovedesc incompetența regimului Băsescu-Boc de a gestiona treburile publice în interesul vieții economice și sociale a României.

Aflați în fața acestei situații, guvernanții decid ca, pe lângă nenorocirile provocate până acum, să accelereze privatizarea ultimelor societăți din sfera utilităților publice, pentru a face rost de banii necesari satisfacerii clientelei politice și pentru a cumpăra voturi, în scopul rămânerii la guvernare și după 2012.

La vremea respectivă, Boc și Băsescu au criticat în mod constant vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al S.C. "Petrom" - S.A., însă, cu toate acestea, în loc să mențină pachetul minoritar de acțiuni, au decis să îl vândă și pe acesta, rezultatele acestei încercări știindu-le cu toții.

Este evident că a pune problema vânzărilor de acțiuni în contextul în care bursele se prăbușesc și investitorii serioși nu sunt interesați în a le cumpăra, înseamnă orientarea acestor societăți spre clientela PDL-istă.

Orice guvern responsabil, înainte de luarea unor decizii privind privatizarea societăților din sfera serviciilor publice, ar trebui să facă un studiu de impact asupra efectelor privatizării unităților care au fost deja vândute.

Pentru a avea o imagine mai de ansamblu, să vedem situația unora dintre societățile aflate pe lista Memorandumului încheiat cu FMI.

După ce la S.C. "Hidroelectrica" - S.A. a fost privatizat profitul, prin încheierea contractelor cu "băieții deștepți", beneficiari de energie ieftină până în 2018, acum se dorește majorarea capitalului social prin vânzarea unui pachet de acțiuni de 10%.

Chiar dacă prima tentativă de a vinde cele 9,8% din acțiunile "Petrom" a fost un eșec total, Guvernul se încăpățânează, perseverând în ideea de a vinde cu orice preț aceste acțiuni, în contextul în care S.C. "Petrom" - S.A. a beneficiat recent de o prelungire cu încă 5 ani a contractului de concesiune privind explorarea petrolului în Marea Neagră.

Societățile de distribuție și furnizare a energiei electrice ale S.C. "Electrica" - S.A. nu scapă nici ele de privatizare, în condițiile în care, până în prezent, nu s-a demonstrat că, prin privatizarea celorlalte societăți de distribuție și furnizare, statul și clienții de energie electrică au avut de câștigat.

S.C. "Oltchim" - S.A. intră și ea pe lista societăților ce urmează a fi privatizate, fără a se lua în calcul faptul că factura la energie electrică emisă de S.C. "Electrica" - S.A. are o restanță de peste 150 milioane de euro. Dacă această factură va fi "ștearsă" ca urmare a privatizării S.C. "Oltchim" - S.A., există pericolul ca acest lucru să provoace falimentul furnizorului de energie.

S.C. "Romgaz" și S.C. "Transgaz" - S.A., societăți strategice, mai ales în condițiile în care gazul rusesc creează mari probleme României și celorlalte țări dependente de importurile din Rusia, sunt vândute, în loc să fie păstrate în proprietatea statului, pentru a garanta astfel un acces la gaze naturale la prețuri rezonabile pentru toate categoriile de consumatori. Este greu de înțeles de ce statul se încăpățânează să vândă societăți profitabile, acestea fiind mult mai de folos României pentru a putea plăti datoriile contractate față de instituțiile financiare internaționale prin contribuții periodice.

Probabil că până la privatizarea efectivă a acestor societăți actualul regim va continua și mai agresiv acțiunile de jefuire și de falimentare a lor, pentru a obține resursele necesare clientelei PDL-iste și pentru ca viitorii cumpărători să cumpere aceste societăți la un preț foarte mic, și, eventual, aceștia să vină din zona "portocalie".

Aflați în fața acestei situații, nu ne rămâne decât să inițiem și să susținem orice acțiune care să demaște jaful din interiorul acestor societăți și care să blocheze procesele de privatizare, cu convingerea că, odată venită la putere Uniunea Social Liberală, se va renegocia acordul cu FMI, pentru ca românii și economia românească să se bucure de servicii publice de calitate, oferite de către societăți cu capital majoritar de stat.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică referitoare la Guvernul realității paralele;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Guvernul realității paralele"

"Eterna și fascinanta" guvernare PDL-istă nu contenește să-i surprindă neplăcut pe români ori de câte ori are ocazia. Zilele trecute, parlamentarii puterii lansau ideea impozitării tuturor pensiilor, considerând-o una dintre marile realizări ale reformării statului văzut de cuplul, de acum de tristă amintire Băsescu-Boc.

Astfel după ce prin măsurile total iresponsabile de până acum reprezentanții puterii au adus pensionarii la sapă de lemn, vor să le dea și lovitura de grație impozitând pensiile, dând astfel dovadă de un cinism ieșit din comun.

Nimeni și nimic nu scapă de furia portocalie care, precum un animal de pradă, distruge tot ce întâlnește în cale. Distruge chiar și speranța românilor, care în proporție de peste 80% le-ar recomanda tinerilor să plece din țară și să încerce să ducă o viață decentă, deoarece în România, în urma unei guvernări dezastruoase și antiumane a cuplului Băsescu-Boc, orice urmă de speranță a fost zdrobită, călcată în picioare fără milă, încât cetățenii acestei țări, umiliți de guvernanți, consideră România o țară fără speranță.

Toată această nemulțumire a majorității copleșitoare a românilor rămâne fără ecou în rândul guvernanților care - în timp ce românii sunt interesați de nivelul lor de trai, de sistemul de pensii, de salarii, de sistemul de sănătate, de învățământ, de locuri de muncă - se preocupă de alegeri, de reorganizare, într-un cuvânt, de cum să rămână la putere pentru a-și permanentiza bunăstarea obținută prin sărăcirea românilor.

Nu mai contează că de ceva vreme ei nu mai guvernează pentru români, ci pentru un grup restrâns de acoliți care își construiesc bunăstarea punând biruri fără măsură populației și în special cetățenilor cu venituri mici. Contează doar interesul de grup al camarilei portocalii, care falsifică realitatea fără nicio jenă, spunându-le românilor că trăiesc bine, deși realitatea de zi cu zi îi contrazice flagrant.

În aceste condiții, se poate afirma cu certitudine că Guvernul Boc este un guvern al realității paralele.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică cu tema: Hoția - un mod de viață pentru PDL,

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Hoția - un mod de viață pentru PDL"

Nerespectarea legii și regulamentelor, voturile ilegale, furtul, minciuna, înșelăciunea au devenit noțiuni prin care putem defini cu mare ușurință PDL și Guvernul Băsescu - Udrea - Boc.

Acești incompetenți au ajuns la putere prin fraudarea alegerilor și, tot așa, prin fraudă, conduc țara din momentul în care s-au cocoțat în scaunele confortabile ale celor două palate și ale instituțiilor statului.

Nu au fost de ajuns minciunile din campaniile electorale în care promiteau să inaugureze 1.000 de kilometri de autostradă, le promiteau profesorilor salarii mărite cu 50%, pensionarilor le dădeau pensii minime de 400 euro, iar bugetarilor salarii minime de 800 euro, ne promiteau bunăstare și reformarea statului. Nu au reușit să păcălească un număr suficient de cetățeni și au recurs la ce știau ei mai bine pentru a câștiga: au furat voturi.

Tot prin furt, gașca PDL, în frunte cu Roberta Anastase, își dorește să transforme Parlamentul României într-o anexă a Guvernului și a partidului, un mijloc prin care să își numească marionetele în fruntea instituțiilor, pe care să le poată conduce după bunul-plac.

Primul pas pe acest drum a fost făcut de Roberta Anastase, încă președintele Camerei Deputaților, în momentul în care a condus ședința în care Legea pensiilor a fost votată prin furt și înșelăciune. Nu au contat sesizările de abuz în serviciu, de fals și uz de fals făcute de partidele din opoziție. Cine să îi judece, dacă cei care ar trebui să o facă sunt acoliții lor?

Din momentul în care a fost creat acest precedent al fraudării votului în Parlament, s-a deschis drumul altor furăciuni, atât în ședințele comisiilor de specialitate, cât și în ședințele de plen.

Astfel, pentru că nu le mai ajunge cât au și pentru că sunt hotărâți să facă orice ca să controleze totul în țara asta, s-au hotărât să își numească "soldățeii" și la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, la Curtea de Conturi și Avocatul Poporului. Au reușit, tot prin furt, să transforme și aceste instituții în instituții controlate de PDL.

A fost deranjat vreun parlamentar al puterii de faptul că rapoartele de validare a membrilor au fost întocmite ilegal, neexistând cvorum de ședință în comisiile de specialitate? Bineînțeles că nu! Cum să fie deranjați, când ei urmăreau să reducă la tăcere opoziția, cu orice preț, ca să își poată face aranjamentele fără să îi perturbe nimeni! S-au întâlnit ei între ei, au ticluit bine rapoartele și au venit cu propunerile în plenul Parlamentului. Au supus la vot și au și votat, tot ei între ei, un document ilegal, întocmit fără respectarea legii și regulamentului.

Cum se poate numi ce au făcut acești deputați vopsiți în portocaliu în acest caz? Abuz de putere și uz de fals. Cei care vor fi trimiși să reprezinte interesele puterii PDL-iste în aceste instituții trebuie să fie conștienți de faptul că au ajuns acolo prin furt. Faptul că au acceptat numirea poate spune multe ...!

Această ultimă acțiune a PDL este fără precedent, este încă o palmă dată democrației de această gașcă de incompetenți corupți, pentru care legile țării se aplică selectiv, doar când îi avantajează pe ei.

Nu trebuie să ne mire faptul că hoții fură. Ei asta fac, aceasta este activitatea lor de bază. Pentru această adunătură portocalie hoția este un mod de viață, o stare de normalitate pe care ne obligă să o acceptăm și noi fără să crâcnim. Sunt deranjați când li se spune în față că mint, fură și că nu respectă legea. Se bat cu pumnul în piept și invocă litera Constituției doar când vor să îi acuze pe cei care îi incomodează. Probabil că visul lor este să bage pumnul în gură tuturor celor care au curajul să îi demaște, să reducă la tăcere orice voce care îndrăznește să cânte pe altă tonalitate decât cea impusă de la Cotroceni.

Folosindu-se de cinism și tupeu nemăsurat, vor să ne intimideze, să ne facă incapabili de a ne asuma riscul de a-i demasca și de a spune lucrurilor pe nume, știind că dispun, după bunul-plac, de instituțiile care ar trebui să vegheze la respectarea legilor țării.

Prefer să îmi asum acest risc, decât să ajung să accept hoția ca un mod de viață!

  Filip Georgescu - declarație politică referitoare la situația economico-socială a României;

Domnul Filip Georgescu:

Românii trec printre cei mai săraci, printre cei mai oropsiți și cei mai nefericiți oameni de pe Pământ. Milioane de oameni din această țară bogată nu mai au ce pune pe masă, nu se mai ajung de la o lună la alta cu veniturile derizorii pe care le realizează din muncă, cea mai mare parte a populației trăiește sub spectrul apăsător al grijii zilei de mâine. Foarte mulți români nu mai au speranțe, ci doar spaime.

Din ce în ce mai mulți concetățeni de-ai noștri pribegesc prin alte țări pentru a-și câștiga existența, și chiar dacă le este greu printre străini, destui dintre ei refuză să se mai reîntoarcă în vatra natală, unde nu-i așteaptă decât șomajul, neajunsurile, lipsa tot mai acută a asistenței medicale, școlarizare tot mai costisitoare și ineficientă, o fiscalitate excesivă și nedreptăți la tot pasul.

În multe județe, un loc de muncă este asaltat de 80 - 100 de disponibilizați, iar cel care are șansa să-l obțină este nevoit să accepte un salariu de 8 - 10 ori mai mic decât în țările comunitare din Occident.

Pe de altă parte, în România există o mare discrepanță între veniturile realizate de diferite categorii de oameni. Vom aminti doar un caz care este extrem de ilustrativ. În 2010, un număr de 47 de persoane fizice au realizat, din transferul titlurilor de valoare, din avocatură și alte servicii oferite unor societăți, venituri însumând 38 de milioane de euro, adică tot atât cât ar fi obținut din salariile lor peste 11.300 de cadre didactice.

Din cauza nivelului extrem de redus al salariului pe care-l primește, un român trebuie să muncească astăzi în țară 20 de minute pentru a-și asigura un kilogram de cartofi, o oră și douăzeci de minute pentru un kilogram de carne de pui, o oră și patruzeci de minute pentru un kilogram de brânză, cinci ore și patruzeci de minute pentru plata energiei electrice, iar pentru a-și achita întreținerea trebuie să muncească peste 29 de ore (nu știm cât va trebui să muncească pentru întreținerea de la iarnă, în condițiile în care statul nu mai acceptă subvenții pentru încălzire).

Tot în acest context, șase regiuni din România, înglobând 29 de județe, figurează în rândul celor mai sărace 20 de regiuni ale Uniunii Europene. Două treimi dintre români spun că s-au descurcat greu cu banii în primul semestru al acestui an, afirmând că sunt mai săraci decât în 2010. Așa cum arată un recent sondaj, peste 80% dintre români sunt afectați de criza economică, flagel care va mai dura doi-trei ani, întrucât țara noastră va înregistra în acest an o creștere economică de 1,5%, mult mai mică în comparație cu celelalte țări membre ale UE din Europa de Est.

În mai toate privințele suntem codașii Europei. În ultimele 12 luni, România a înregistrat cel mai ridicat indice de creștere a prețurilor (7,6%), în timp ce în Suedia a fost de 1,6%, iar în Olanda și Cehia de 1,9%. Suntem campionii Europei în ce privește rata ridicată a inflației, repetenții continentului la capitolul accesării fondurilor comunitare (doar 7%). Deținem, de asemenea, trista întâietate la capitolul mortalitate generală și am intrat în Cartea recordurilor cu promovabilitatea la bacalaureat (circa 45%).

Și în următorii 5 ani România se va situa printre cele mai sărace țări din Europa, produsul intern brut pe un locuitor urmând să ajungă la 16.300 de dolari în 2016, cu 60% sub media europeană. Suntem cei mai săraci, dar nu suntem singurii loviți de o asemenea năpastă. Aproape 46 de milioane de americani (15% din populația SUA) au fost atinși de sărăcie, fiind nevoiți ca în primul semestru al acestui an să trăiască din bonuri de masă acordate de stat, în cadrul măsurilor de protecție socială. Asemenea bonuri au fost acordate în funcție de rezervele și mărimea familiei. Astfel, o familie cu 4 persoane a primit bonuri în valoare de 2.380 de dolari. Și la noi se acordă ajutoare bănești în baza Legii privind venitul mediu garantat: o persoană primește lunar 30 de dolari, din care statul reține contravaloare primei de asigurare a locuinței. De la 120 de dolari oferiți unei familii în dificultate din România, la 2.380 de dolari aferenți unei familii de americani, este o diferență ca de la București la Washington.

Milioane de români se întreabă înmărmuriți dacă se mai poate trăi în această țară, în condițiile în care speranțele au dispărut, iar soluțiile de revigorare nu sunt decât iluzii deșarte, precum aceea propusă de ministrul Valerian Vreme, care de curând afirma că pentru a ne redresa ar trebui să avem mai puțini bătrâni. Doamne, ce vremuri cumplite am ajuns să trăim!

  Florin Țurcanu - declarație politică cu titlul Nu face puterea ce face opoziția!;

Domnul Florin Țurcanu:

"Nu face puterea ce face opoziția!"

După cum bine știți, reprezint în Parlamentul României un partid aflat în opoziție și, mai mult de atât, am rămas singurul parlamentar liberal din județul Botoșani, pentru că ceilalți doi au înțeles că adevărata politică se face la putere, și nu în opoziție! S-au înșelat în acest sens, pentru că politica la nivel înalt i-a împiedicat să coboare la nivelul omului simplu, trecând de multe ori peste interesul acestuia, dar urmărind să-și satisfacă propriile interese îmbinate foarte strâns cu interesele clicii pe care o reprezintă.

Dacă puterea taie în carne vie lăsând mii de oameni fără speranță și apelând la orice artificiu pentru a destabiliza țara, la Botoșani opoziția încearcă să readucă speranța în sufletele oamenilor simpli, oameni care nu vor decât ca cei pe care i-au votat să le arate un minimum de respect.

În acest sens, în zilele de 1-2 octombrie 2011 la Botoșani a avut loc "Târgul Agro-Zoo - Ediția a II-a", târg care urmărește să readucă în atenția tuturor faptul că județul Botoșani este unul preponderent agrar și că locuitorii acestuia locuiesc în mare majoritate în mediul rural, pe care de altfel îl și reprezint în Parlament.

Aflat la ediția a II-a, târgul a atras foarte mulți vizitatori, în pofida faptului că puterea portocalie a organizat exact în aceeași perioadă un târg în centrul municipiului Botoșani. Chiar dacă concurența a fost mare, târgul organizat la Popăuți a reprezentat un real succes pentru întreaga opoziție botoșăneană, pentru că, de această dată, printre organizatori s-au numărat și colegii de la PSD, care prin faptul că suntem în aceeași alianță urmăresc dezvoltarea mediului rural, conștientizând, ca și noi, de altfel, că nu poți dezvolta o societate bazându-te doar pe importul de produse agrozooindustriale.

La târg au fost prezenți și cei doi copreședinți ai USL, domnii Crin Antonescu și Victor Ponta, care au fost primiți cu entuziasm de toți cei prezenți, pentru că aceștia sunt priviți, de către omul simplu secătuit de puteri de către actuala guvernare, ca salvatorii națiunii române.

Mâinile muncite și fețele arse de soare ale celor prezenți, precum și ochii plini de lacrimi de bucurie, pentru că totuși cineva se gândește la ei, mă determină să cred că la Botoșani opoziția poate realiza mult mai mult decât o clică politică epuizată și erodată de furtișaguri și minciuni.

Cred că noi, cei din opoziție, uniți, vom putea schimba viitorul acestor români rămași în această perioadă fără speranță.

  Stelian Fuia - declarație politică intitulată: USl-ul are idei trăsnite;

Domnul Stelian Fuia:

"USL-ul are idei trăsnite"

Proiectul de lege depus la Camera Deputaților de social-democrați, prin care cei care nu au promovat bacalaureatul anul acesta să urmeze cursurile universităților, printr-un an pregătitor, an finanțat parțial de stat, nu este altceva decât un proiect populist și iresponsabil, care va debusola și mai mult tinerii absolvenți.

Această idee este scandaloasă și nu are legătură decât cu propriile interese electorale. Proiectul este utilizat în scop politic, iar admiterea la facultate, după ideile USL-ului, nu mai are valoare, încurajând tinerii să nu mai învețe, iar rolul liceelor să nu mai aibă drept scop dorința tinerilor să devină studenți.

Nu putem avea un învățământ superior de calitate cu astfel de propuneri. Anul acesta, prin examenul de la bacalaureat, a arătat începutul reformei în educație, prin performanță și corectitudine, dar și prin stoparea fraudei.

Este adevărat că rezultatele la bac au fost catastrofale și au scăzut cu aproape o sută de mii numărul posibililor studenți în acest an universitar, dar nu aceasta este soluția.

Nu putem fi de acord cu această inițiativă, care este o jignire adusă inteligenței umane, care pune în pericol întregul învățământ superior din România, care este până la urmă o rușine față de absolvenții de liceu care au muncit și nu pot deveni colegi pe băncile universitățile cu cei care sunt "prinși" în acest proiect aberant.

USL-ul mai demonstrează încă o dată respectul pe care îl poartă pentru performanță, pentru școală și dascălii ei. Să prinzi niște tineri care au picat examenul de bacalaureat într-un joc politic nu este numai imoral, dar compromite și dezvoltarea sănătoasă a învățământului pe viitor!

  Grațiela Leocadia Gavrilescu - intervenție privind Bacteria E.Coli... și starea drumurilor;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Bacteria E.coli... și starea drumurilor"

Am citit, recent, că grupuri independente de cercetători din SUA, Ecuador și Irlanda au efectuat, timp de cinci ani, un studiu amplu asupra mai multor infecții.

Concluziile la care au ajuns, pe care le-au publicat, luna trecută, în "Journal of the Royal Society", sunt uimitoare.

Nu numai utilizarea frecventă a antibioticelor a generat rezistența la tratament a anumitor bacterii, ci și construirea șoselelor, pentru că acestea au facilitat atât circulația dintre localități, cât și răspândirea celor mai rezistente forme de germeni.

De pildă, cercetătorii au constatat că bacteria E.coli, rezistentă la antibiotice, era mult mai răspândită în localitățile traversate de drumuri asfaltate decât în cele mai greu accesibile din punct de vedere rutier. Iată de ce consider că, din această perspectivă, Guvernul României ar trebui felicitat!

Vă dați seama ce nenorociri s-ar fi întâmplat dacă pe criza asta din sistemul sanitar Guvernul ar fi făcut și prostia de a construi autostrăzi și de a asfalta drumurile?

De unde spitale? De unde medici? De unde medicamente să ne luptăm cu epidemiile?

Felicit executivul pentru lipsa de eficiență a miniștrilor transporturilor, prin care ne-a distrus concediile, afacerile și mașinile, dar, se pare, multora dintre noi ne-a salvat... viața!

  George Ionuț Dumitrică - declarație politică cu referire la faptul că România rămâne fără profesori;

Domnul George Ionuț Dumitrică:

"România rămâne fără profesori"

Bătaia de joc constantă la care sunt supuse cadrele didactice de către guvernele PD-iste de aproape trei ani îi determină pe cei mai mulți dintre profesori să renunțe la aberantul sistem de învățământ din România, transformat astfel, cu mare pricepere, de către echipa Băsescu-Boc.

Și președintele Băsescu, dar și supușii săi portocalii le-au promis profesorilor, în 2008, salarii cu 50% mai mari, au și legiferat o lege în sensul acesta, ca apoi, după ce s-au văzut cu sacii în căruța electorală, să nu le mai respecte acestora nici măcar drepturile câștigate prin instanțe.

Noua lege a educației naționale, publicată în Monitorul Oficial la începutul acestui an, stabilește că pentru finanțarea educației naționale trebuie alocat anual, din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. În același timp, pentru activitatea de cercetare științifică trebuie alocat anual de la bugetul de stat minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.

Cum a ales Guvernul Boc să-și respecte propriile legi, susținute și apoi implementate pe post de reformă curajoasă și inedită? Evident, doar încălcându-le în mod flagrant!

Nici nu a intrat bine în vigoare Legea educației, că domnul Boc s-a și răzgândit peste noapte în ceea ce privește respectarea prevederilor acesteia și a decis, recent, să amâne până în 2014 alocarea a 6% din PIB pentru educație, contribuind, astfel, la subfinanțarea cronică a învățământului, ce va avea ca efect direct degradarea continuă a sistemului și umilirea profundă a profesorilor.

S-a dovedit, cu fapte, în ultimii trei ani, că echipa tuturor posibilităților benefice partidului-stat, cea a domnilor Băsescu-Boc, are numeroase alte priorități, extrem de costisitoare, dar educația și sănătatea românilor nu se numără printre ele. Guvernele PD-iste cheltuiesc bani cu nemiluita pe orice altceva - bazine de înot nedate în folosință, parcuri la sate sau stadioane comunale în pantă -, dar nu alocă mai nimic pentru binele poporului român.

Având în vederea situația drastică în care a fost aruncată educația din România, peste 40% din personalul didactic cu vârste până în 35 de ani, pe bună dreptate, vrea să părăsească sistemul de învățământ în următorii cinci ani, arată un studiu al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI).

Potrivit studiului, profesorii cu vârste până în 35 de ani vor să plece din învățământ din cauza salariilor mici, care nu le asigură nici măcar traiul decent.

Totodată, studiul FSLI mai arată și că 29% dintre profesorii din sistemul preuniversitar susțin că nu au încredere și siguranță în ceea ce privește viitorul lor profesional.

Ce altceva ar mai avea profesorii de făcut într-o țară în care doamna Udrea decide dacă educația este sau nu o prioritate pentru România sau că banii necesari finanțării sistemului de învățământ îi sunt Domniei Sale de trebuință, pentru tot felul de proiecte SF de risipit banii publici?!

  Adrian George Scutaru - declarație politică intitulată Drama României se numește Guvernul Boc;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Drama României se numește Guvernul Boc"

România s-a confruntat și încă se confruntă cu o criză economică care a făcut ravagii în toate sectoarele de activitate.

Incapacitatea Guvernului de a elabora un program eficient anticriză a condus la o nemulțumire în rândul populației, nemulțumire care a crescut de la o zi la alta din cauza măsurilor antisociale pe care Guvernul României le-a luat.

Aceste așa-zise măsuri anticriză adoptate de Guvern au fost lipsite de orice realitate economică și, în loc să observăm o ameliorare a situației economice sau o ameliorare din orice punct de vedere, ne îndreptăm cu pași grăbiți spre un dezastru iminent.

Poporul român este mințit si manipulat zilnic de către actuala putere, iar incompetența Executivului este plătită aspru de către pensionari, de către bugetari și de către toți românii care sunt neputincioși în fața celor care conduc în prezent țara și care, în loc să lupte pentru binele țării, luptă mai mult pentru o cauză personală.

Singurele lucruri aduse de Guvernul Boc românilor au fost minciuna, corupția, incompetența, umilința în plan extern, pentru că, mulțumită PDL, România este privită în prezent ca o țară de mâna a doua în Uniunea Europeană.

Toate declarațiile optimiste ale premierului Boc sunt infirmate de realitate. Investitori importanți, precum Nokia, se retrag din România, cu un efect devastator asupra șomajului și a credibilității țării. Estimările privind creșterea economică pentru 2012 sunt reevaluate de guvernanți și continuă prigoana bugetarilor, care se manifestă prin concedieri masive. Acceptarea României în spațiul Schengen devine un vis îndepărtat, țara noastră fiind pusă la zid din cauza incompetenței Guvernului Boc.

Consider că actuala stare de fapt nu poate fi modificată decât printr-o nouă guvernare, cu adevărat dedicată binelui cetățenilor. USL are capacitatea de a schimba traseul pe care România merge în prezent, are un program economic realist și resursa umană necesară.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică privind: Cea mai notabilă performanță PD-istă: alungarea investitorilor!;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Cea mai notabilă performanță PD-istă: alungarea investitorilor!"

Orice eșec al Guvernelor Boc a fost tratat cu paliativul "datului din umeri", pe motivul cel mai la îndemână: suntem în criză! Când alții le atrăgeau atenția domnilor de la PD, prin campanii, că România nu-și mai permite să risipească banii publici fără discernământ și că este nevoie de un plan veritabil anticriză (cazul salariilor profesorilor în campania din 2008 sau cheltuielile excesive pentru campania prezidențială din 2009, fără a fi luată nicio măsură anticriză), dumnealor erau orbi, surzi și muți, ocupându-se cu orice altceva, dar nu cu implementarea unor soluții de atenuare a șocului scăderii drastice a economiei.

Abia prin 2010, când guvernanții domnului Boc au fost descoperiți de către instituțiile financiare internaționale și de către Comisia Europeană că-și ascund gunoiul celor mai catastrofale rezultate în plan economic, financiar sau social, sub preșul postelectoral al Palatului Victoria, s-au gândit să reducă cheltuielile publice, dar nu și închizând robinetul cheltuielilor inutile și al furăciunilor de tot felul, prin distribuirea de contracte fără număr pe bani publici, care de care mai abracadabrante, ci tăind veniturile celor care trăiesc dintr-un salariu sau o pensie și mărind fulminant taxele și impozitele.

În tot acest timp, țările vecine României, Polonia, Bulgaria, Ungaria, au luat la timp măsuri de reducere a cheltuielilor și de stimulare a economiilor lor, fără să apeleze la împrumuturi externe masive, ca România, de la FMI și Banca Mondială.

De exemplu, guvernul polonez a luat măsuri speciale pentru absorbția fondurilor europene. Guvernele domnului Boc au găsit de cuviință să se ocupe de acest lucru abia acum, cu puțin înainte de plecarea de la guvernare, când România a fost gratulată cu premiul celei mai "vrednice" codașe din Europa. Măsurile guvernamentale poloneze au dus la angajarea în contracte de investiții a peste 100 de miliarde de euro, 68 de la UE, restul cofinanțare națională. Guvernele PD-site au reușit minunata performanță de a ține departe de granițele României fondurile europene și de a investi banii românilor în beneficii PD-iste: parcuri, stadioane, bazine și săli de sport, în satele și comunele patriei! Succesul polonez se traduce și prin 600 de kilometri de autostradă, gări, căi ferate, dar și investiții masive în educație, IT, sănătate. Guvernele Boc sunt pline de "succesuri" falimentare în ceea ce privește educația, sănătatea, administrația, infrastructura sau atragerea investițiilor străine.

Este din ce în ce mai vizibilă diferența de capabilitate dintre guvernele liberale, conduse de premierul Tăriceanu, și cele PD-iste, haotizate de cinica echipă Băsescu-Boc!

În timp ce guvernele Tăriceanu au atras și menținut investiții străine masive, de zeci de miliarde de euro, sperietoarele Băsescu-Boc au fost capabile să alunge cei mai mari investitori prin vecini!

Din 2008 și până în prezent, majoritatea marilor investitori au părăsit jungla legislativă și fiscală inventată de guvernele PD-iste, îndreptându-și investițiile spre țările vecine, caracterizate prin medii fiscale prietenoase, atractive și predictibile.

Cel mai recent caz este cel al Nokia, care s-a decis intempestiv să închidă fabrica de la Cluj, până la sfârșitul anului 2011, deși aceasta era cea mai profitabilă dintre toate cele deținute de compania finlandeză, trimițând în șomaj peste 2.000 de angajați, fără niciun fel de compensări! Credeți că n-aveți nicio vină, domnilor Boc și Băsescu? Nu știți sau vă faceți că nu înțelegeți că motivele deciziei conducerii Nokia de a pleca de la Cluj sunt legate, în primul rând, de faptul că autoritățile locale nu și-au respectat promisiunile făcute la semnarea contractului. Este vorba de construirea Autostrăzii Transilvania, de crearea unei centuri rutiere care să lege Jucu de Autostrada Transilvania, de lungirea și lățirea pistei de aterizare și de construirea unui terminal cargo, care le-ar fi facilitat mult drumul exporturilor.

Domnilor PD-iști, văd că vă întrebați cu toții de ce vă părăsește norocul, dar nu vă justificați niciodată minciuna nesfârșită, indolența incomensurabilă sau nepriceperea evidentă în tot ceea ce întreprindeți!

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul: Pensionarii, categorie ignorată de guvernanții români!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Pensionarii, categorie ignorată de guvernanții români!"

Organizația Națiunilor Unite a apreciat în anul 1990 că este necesar ca statele lumii, guvernele lor să omagieze generațiile vârstnice, pentru contribuția lor la dezvoltarea societății. Unul din aceste documente este Rezoluția numărul 45/106 din 14 decembrie 1990, prin care ONU a stabilit ca ziua de 1 octombrie să fie înscrisă în calendarul lumii ca Zi Internațională a Persoanelor Vârstnice.

Această decizie nu a fost o acțiune singulară, dintre acestea am putea aminti de Planul internațional de acțiune pentru probleme legate de îmbătrânire de la Viena, adoptat în 1982 de Summit-ul mondial și aprobat ulterior de Adunarea Generală a ONU.

În timp ce în țările civilizate această zi este un motiv de bucurie, de sărbătoare, la noi guvernanții au uitat de datoria morală pe care o au față de persoanele vârstnice, au uitat că sunt datori să le ofere condiții mai bune de viață, măcar pentru simplul fapt că cei în vârstă și-au făcut la vremea lor datoria față de țară și față de generația actuală. Nimic nu poate fi mai înfiorător pentru statul român decât realitatea zilelor în care trăim. Odată cu micșorarea pensiilor, a ajutoarelor sociale, pensionarii își duc zilele care le-au mai rămas în sărăcie, boli, foame. Acești bătrâni erau socotiți cândva nădejdea țării.

Pensionarul român nu așteaptă doar o masă oferită în scop electoral din mila celor de la putere sau un pachet cu diferite alimente, ci dorește să fie respectat, să i se asigure asistență medicală de calitate, un trai decent și respect, și nu "coșul de solidaritate", care nu va rezolva nimic pe termen lung, ci doar va deveni o altă pomană electorală.

"Cine n-are bătrâni, să-i cumpere!", spune o vorbă din popor. Pentru acest guvern, bătrânii au devenit o povară de care trebuie să scape cât mai repede: au scumpit medicamentele, au desființat spitalele!

Principala responsabilitate a Guvernului actual ar trebui să fie aceea de a asigura, pentru persoanele vârstnice, un minim de decență, astfel încât să nu mai fie priviți doar ca simplă masă de manevră electorală. Aceștia ar trebui să fie văzuți ca persoane care au muncit o viață întreagă și care au dreptul de a fi respectați.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică intitulată: Lecțiile plecării Nokia de la Jucu: Trebuie să oferim condiții mai bune investitorilor străini și avem nevoie de un plan ambițios de dezvoltare a infrastructurii;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Lecțiile plecării Nokia de la Jucu: Trebuie să oferim condiții mai bune investitorilor străini și avem nevoie de un plan ambițios de dezvoltare a infrastructurii"

Anunțul Nokia că va închide fabrica de la Jucu reprezintă un dublu semnal economic: pe de o parte, că România trebuie să se concentreze mai mult pe crearea condițiilor ca investitorii străini serioși să vină în țară și să rămână aici; pe de altă parte, situația economică internațională are tendințe de a se înrăutăți, cu posibile efecte și asupra noastră.

Este evident că, în condițiile în care economia abia începuse să crească, plecarea uneia dintre multinaționalele din top cinci din România reprezintă o lovitură însemnată. Ea este însă rezultatul unui cumul de factori, cel mai important fiind, poate, faptul că Nokia a pierdut întâietatea la nivel mondial în fața Apple și Samsung. Singura soluție pentru ca fabrica de la Jucu să fie salvată ar fi fost retehnologizarea masivă a acesteia, ceea ce, în condițiile actuale, ar fi adus pierderi suplimentare concernului finlandez. Pentru ei este mult mai simplu să construiască o nouă fabrică în Asia, costurile pe termen mediu și lung fiind considerabil mai mici.

Plecarea Nokia lasă însă în urma ei un minus de aproape 1% din produsul intern brut. Efectele nu se vor simți anul acesta, ci în 2012. Eu cred însă că acestea vor fi simțitor mai mici, tocmai datorită investițiilor masive în infrastructura parcului industrial de la Jucu. Deja există o mulțime de firme interesate să preia locația Nokia. Minusul este dat de faptul că va trece, probabil, o perioadă până când investitorul sau investitorii vor și începe să producă acolo.

În contextul celor întâmplate săptămâna trecută, cred că Executivul și majoritatea guvernamentală trebuie să creeze un cadru legislativ fiscal care să ne ajute pe această piață extrem de competitivă a atragerii de investitori străini. În condițiile în care țări extrem de importante din vestul Europei se confruntă cu o criză a datoriilor suverane, investitorii se reorientează către est, condiția fiind însă să găsească aici o legislație ofertantă. Cota unică de 16% și noul Cod al muncii reprezintă plusuri majore pentru România. Pe de altă parte, cred că impozitarea muncii și TVA-ul de 24% sunt argumente care ne trag înapoi. În contextul anului 2012, măcar în ceea ce privește contribuțiile asigurărilor sociale, ar trebui ca noi, cei de la putere, să ne luăm angajamentul că vom găsi o soluție ca acestea să fie micșorate. Asta ar aduce, după sine, un număr mai mare de locuri de muncă, dar și venituri mai mari pentru angajații actuali.

Totuși, Zona euro reprezintă principala piață pentru produsele românești de export. În condițiile crizei care macină vestul Europei și ale încetinirii economiilor de acolo, piața se restrânge foarte mult. Deja se poate observa o calare a exporturilor românești în al treilea trimestru al anului 2011, situație care probabil se va prelungi până la găsirea unei soluții clare privind datoriile statelor din Zona euro. De aceea, statul este obligat să suplinească în mare măsură sectorul privat.

Cred că următorii doi ani ar trebui să fie marcați de investiții în infrastructură fără precedent în istoria postdecembristă a României. Anul acesta am alocat peste 17% din bugetul de stat dezvoltării infrastructurii. Pentru 2012, ca să obținem o creștere economică de cel puțin 2,5%, cred că trebuie să trecem de pragul celor 20%. Și, de asemenea, să avem un mult mai curat proces de absorbție a fondurilor comunitare. Propunerea de săptămâna trecută privind realocarea fondurilor de la programele sectoriale către programele operaționale care au fost accesate poate aduce, după sine, acea creștere a absorbției fondurilor europene pe care ne-o dorim cu toții.

În concluzie, cred că toamna aceasta trebuie să punem bazele unei strategii pe termen mediu de evitare a recesiunii. Pentru asta, trebuie să umblăm la toate butoanele la care avem acces: de la micșorarea fiscalității și crearea de condiții pentru investitorii străini, la creșterea bugetului alocat pentru infrastructură și o mai bună absorbție a fondurilor europene. Din acest punct de vedere, poate că 2012 și 2013 nu vor fi anii cei mai buni pentru viața socială a României, dar ar putea măcar să însemne evitarea de către țara noastră a valului al doilea al crizei economice.

  Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică cu tema: Nu cred că investitorii stau la coadă la Palatul Victoria;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"Nu cred că investitorii stau la coadă la Palatul Victoria"

Plecarea Companiei Nokia de la Cluj reprezintă un fapt regretabil. Nu voi comenta motivele plecării. Un alt aspect mi se pare extrem de grav. Autoritățile - și la nivel local, dar și la nivel central - au cunoscut intențiile companiei finlandeze încă din luna februarie a acestui an. Cel puțin așa rezultă din declarații publice, iar faptul că premierul Emil Boc nu recunoaște acest lucru nu mă miră în ceea ce privește comportamentul Domniei Sale. Gravitatea constă în faptul că, deși știau ce urma să se întâmple, autoritățile nu au avertizat pe cei care lucrau acolo. Și nu este vorba de câteva zeci de oameni - deși autoritățile trebuie să se îngrijească de orice cetățean plătitor de impozite -, ci de aproape 3.000. Acești oameni trebuiau anunțați din timp, pentru a le da posibilitatea de a-și pregăti planuri de viitor, pentru a le da posibilitatea de a amortiza cât de cât șocul. Pentru că este un șoc să afli peste noapte că îți pierzi serviciul și rămâi... în aer. Faptul că angajații nu au fost anunțați din timp - nu compania trebuie acuzată că a procedat astfel, pentru că nu ea este cea care trebuie să se ocupe de soarta cetățeanului implicat - vine să demonstreze dezinteresul total al actualilor guvernanți față de cetățean. Da, cetățeanul nu contează decât atunci când trebuie să voteze.

Tot cu ocazia acestui nedorit eveniment, opinia publică a aflat că mari investitori, mai multe companii de prestigiu internațional stau la coadă pentru a investi în România. Cel puțin așa afirmă oficialii de la Palatul Victoria, în frunte cu premierul Emil Boc. Stau și mă întreb cât de reală este această situație? De ce nu s-a făcut acest anunț mai din timp? Dacă nu plecau cei de la Nokia, se mai făcea acest anunț? Sau s-a făcut special pentru a diminua din deficitul de imagine pe care l-a înregistrat puterea cu această ocazie?!

Personal nu cred - aș dori însă să mă înșel - că în anticamera Guvernului stau companii de prestigiu, nu cred că se negociază cu investitori potenți, așa cum susține premierul Emil Boc și colegii săi. Cred că totul este doar propagandă electorală! O propagandă cu care premierul Emil Boc, colegii săi și șeful lor suprem ne-au obișnuit deja.

Îmi permit să pun două întrebări, evident, retorice: ce explicații vor da actualii guvernanți peste șase luni - termenul anunțat pentru preluarea de către un prim investitor a locului rămas liber la Jucu-Cluj - dacă se infirmă tot ce au declarat în legătură cu investitorii cu care "se negociază"?; ce explicații vor da actualii guvernanți dacă în perioada următoare vor mai pleca o serie de companii străine, ținând cont că ministrul de externe, Teodor Baconschi, și alți miniștri au declarat public că nu există semnale privind evenimente similare celor de la Jucu-Cluj?

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul: Sărăcia aduce disperare, iar disperarea iscă revolte;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Sărăcia induce disperare, iar disperarea iscă revolte"

Cel mai recent sondaj de opinie dat publicității relevă faptul că aproape 60% dintre români cred că o duc mai rău decât înainte de 1989. În același timp, peste 80% dintre români consideră că situația economică a țării este proastă sau foarte proastă.

Cetățenii acestei țări sunt îngrijorați de lipsa banilor și a locurilor de muncă, de starea precară de sănătate sau de pensia mult prea mică. Românii nu sunt deloc optimiști nici când vine vorba despre viitorul copiilor, iar prăpastia dintre cei bogați și cei sărăci, precum și nivelul corupției au darul să-i sperie. Oamenii de rând ai acestei țări nu sunt deloc preocupați de reorganizarea administrativă sau de comasarea alegerilor, problemele lor țin doar de felul în care trăiesc la 21 de ani de la căderea comunismului.

Rupți de realitate și de oamenii care le-au dat votul, președintele Traian Băsescu și slugile sale din PD au ca principală ocupație ținutul de scaune cu orice preț și prin orice mijloace. Ei se folosesc de orice microfon pus în față încercând să ne convingă că în România începe să curgă lapte și miere și că toți cei care susțin contrariul sunt membri ai unuia din partidele de opoziție Emil Boc și Elena Udrea clamează zilnic faptul că PD face reformă și că toate măsurile pe care le-a luat sunt spre binele nostru. Lipsa unui program economic coerent de ieșire din criză și tăierile de salarii, pensii, indemnizații de șomaj sau ale celor pentru mămici, dar și creșterea TVA, toate acestea sunt prezentate ca măsuri provindențiale.

Este foarte adevărat că liderii partidelor aflate la putere nu au de unde să știe câte sacrificii au făcut cu adevărat românii de rând în ultimii trei ani. Nici doamna Udrea și nici domnul Lăzăroiu nu au fost puși în situația de a face calcule peste calcule, de a decide care sunt lucrurile la care renunță. Iar perspectivele nu sunt deloc mai bune, al doilea val de criză fiind anunțat de tot mai multe voci.

Ce vor mai tăia românii de pe lista de cumpărături și la ce produse vor face economie e greu de spus, în condițiile în care peste 80% dintre ei spun că situația economică este proastă, iar ei sunt săraci. Iar iarna bate la ușă, prețurile cresc, subvențiile dispar și puterea de cumpărare a majorității cetățenilor acestei țări tinde spre zero...

Singura soluție pentru români și pentru România este alungarea actualei puteri și formarea unui guvern care să aplice măsurile economice propuse de USL pentru ieșirea țării din criză. În caz contrar, vom ajunge în situația în care numărul săracilor care regretă regimul comunist va atinge 80% din populație, iar de aici până la revolte și acțiuni de stradă de amploare nu va fi decât un pas. Sărăcia induce disperare, domnule Boc, iar disperarea scoate oamenii în stradă!

  Ioan Balan - declarație politică având tema: Investițiile străine sunt volatile prin definiție;

Domnul Ioan Balan:

"Investițiile străine sunt volatile prin definiție"

Nu pot să nu recunosc că în urmă cu câțiva ani, atunci când gigantul finlandez Nokia părăsea intempestiv Germania pentru a veni la Jucu, îmi puneam întrebarea amară: oare la noi cât vor sta? Recunosc că nici eu, personal, nu mă așteptam ca decizia de delocare a companiei să survină atât de timpuriu.

Am asistat și eu la cea mai mare parte a analizelor pe care specialiști mai mult sau mai puțin pricepuți le-au făcut pe seama acestui eveniment. Spun cu un mare regret că majoritatea concluziilor nu au fost ceea ce mă așteptam, fiind găsiți vinovați de la Guvernul României și până la ultimul angajat al companiei.

Investițiile străine sunt, prin definiția lor, volatile, fiind sortite să se mute cu cea mai mare viteză în locul în care acestea produc cel mai important lucru pentru investitor: profitul!

Nokia nu a plecat de la Bochum de plictiseală și nu va pleca nici de la Jucu pentru că nu ar plăcea vreun membru al Cabinetului Boc.

Ca să ne facem o imagine mai clară ar trebui să analizăm evoluția acestei companii, ascensiunea și decăderea numărului 1 mondial în materie de aparate mobile de comunicații.

Din punctul meu de vedere, Nokia pleacă de la Jucu pentru că a pierdut pariul pe piața internațională, materializat într-o pierdere constantă de competitivitate.

Strategia Nokia a fost și se pare că rămâne strategie a costurilor mici, care să genereze prețuri mici.

Strategia câștigătoare însă în ultimul timp nu mai este bazată numai pe prețurile mici, ci și pe înglobarea de cât mai multă tehnologie inovativă în noile produse.

Ceea ce este de nedorit este atitudinea Uniunii Socialiste, care s-a transformat în ultimul timp într-o adevărată "mama omida" a dezastrului economic al României.

Da, am să le răspund: vor mai pleca și alte companii! Dar vor veni și altele! Vor pleca acele companii care nu sunt capabile să se schimbe și să devină competitive. Vor veni acele companii care gândesc afaceri pe termen lung în România.

Noi suntem cu toții obligați să acționăm în limitele largi ale libertății de circulație a capitalurilor și să încercăm să menținem un echilibru între intrările și ieșirile de capital. Investițiile sunt și vor fi răul necesar care ne va ajuta să impregnăm economiei naționale dezvoltarea pe care ne-o dorim cu toții.

  Ioan Oltean - declarație politică: - Educația - resursa modernizării societății;

Domnul Ioan Oltean:

"Educația - resursa modernizării societății"

Trăim într-o lume globalizată, într-o lume care se transformă cu repeziciune într-un spațiu social comun. Globalizarea presupune interdependență. Această interdependență își poate găsi rădăcinile în extinderea și adâncirea legăturilor dintre state, dintre diferitele sfere ale societății, cu scopul de a asigura bunăstare cetățenilor printr-un progres al societății, progres care nu se poate realiza decât într-o stare de securitate și siguranță națională.

Dacă factorul militar reprezenta un element esențial pentru apărarea și securitatea unui stat, globalizarea aduce în prim-plan importanța factorilor economic, tehnologic, cultural, politic, informațional în ceea ce reprezintă securitatea națională și bunăstarea unei națiuni. Așadar, educația reprezintă un important pilon în asigurarea stării de siguranță a indivizilor. Și acest lucru deoarece educația presupune un set complex de măsuri menite a forma spiritul, cu scopul unei dezvoltări armonioase a ființei umane. Educația reprezintă un element important în ceea ce privește progresul unei societăți și, alături de familie, de instituțiile culturale, de mijloacele de comunicare în masă și de instituții de învățământ, ocupă un loc important.

Punerea în valoare și dezvoltarea potențialului cultural, științific și uman de care dispune România constituie o resursă esențială a modernizării societății. Măsurile instituite la examenul de bacalaureat de anul acesta au fost foarte importante pentru a prezenta o radiografie a învățământului românesc și, din păcate, rata scăzută de promovabilitate ne-a arătat nivelul scăzut al calității actului educațional. Cu toate acestea, în loc să milităm pentru o societate a valorilor, a unei educații pentru muncă în sensul performanței și, implicit, pentru progresul societății, există politicieni pentru care performanța se află pe plan secund.

Săptămâna trecută, fostul ministru al educației, doamna Ecaterina Andronescu, și-a propus "să culeagă" roadele muncii sale și a propus o inițiativă legislativă care permite elevilor care au picat examenul de bacalaureat să se înscrie la universitate și să urmeze un an pregătitor. Această inițiativă nu ar face altceva decât să urmeze traiectoria politicii uniunii socialiste, care, prin măsuri populiste și în dezacord cu interesul național, să promoveze neprofesionalismul și nemunca. În plus, pentru toate acestea ar trebui să plătim noi toți, adică statul. Nu este greu de înțeles de ce rata de promovabilitate a examenului de bacalaureat a fost atât de scăzută acum, când s-a organizat pe principiul corectitudinii. Este ceea ce doamna ministru a promovat ani în șir: incompetență și incorectitudine.

Avem nevoie de o societate clădită pe valoare, nu pe nonvaloare, o societate care rezistă și care creează performanță într-o societate globală, într-o lume competitivă, unde nu reușești dacă nu ești cel mai bun.

  Ioan Oltean - declarație politică: - Anul 2011 - Anul european al voluntariatului;

Domnul Ioan Oltean:

"Anul 2011 - Anul European al Voluntariatului"

"Voluntariatul este activitatea de interes public, desfășurată din proprie inițiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială; activitatea de interes public este activitatea desfășurată în domenii precum: asistența și serviciile sociale, protecția drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecție a mediului, social și comunitar și altele asemenea." (conform definiției Legii voluntariatului nr.195 din 20 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial, nr.206 din 24 aprilie 2001).

Anul 2011 a fost proclamat "Anul European al Voluntariatului", aducând astfel în prim-plan social activitatea de voluntariat, punând în practică valorile europene ale solidarității, toleranței și diversității, oferind beneficii atât persoanelor care se implică voluntar, cât și comunităților în care acestea trăiesc. În acest sens, anul 2011 este dedicat celor 100 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene implicați în activități de voluntariat, aproximativ 4 milioane dintre ei fiind români, potrivit Barometrului european din mai 2010.

Revoluția decembristă reprezintă un moment esențial în geneza și istoria conceptului de voluntariat. Astfel, în România, începând cu anul 1990, putem observa o tendință timidă a organizațiilor nonguvernamentale care încep să implice voluntari în diferite activități, precum și o anumită frecvență a organizațiilor internaționale care inițiază, din ce în ce mai des, operațiuni de plasare a voluntarilor străini în România.

În contextul unei Românii secătuite de comunism, atitudinea românilor în raport cu noțiunea de voluntariat nu este deloc surprinzătoare, aceasta fiind una absolut confuză, conducând la asemănări puternice între conceptul de voluntariat și muncă patriotică. Ideea de a desfășura activități neplătite amintește românilor de obligativitatea îndeplinirii diverselor acțiuni de muncă patriotică practicată în timpul regimului comunist.

Prin urmare, noțiunea de voluntariat nu a fost întâmpinată nici cu entuziasm, și nici măcar cu o minimă curiozitate în perceperea rezultatului acțiunii "de a face bine" fără a aștepta nimic în schimb, aceasta fiind, mai degrabă, privită ca o risipă de energie, de pierdere inutilă a timpului.

Cu timpul însă conceptul de voluntariat a prins un contur mai proeminent, astfel că și activitățile de voluntariat au devenit mai vizibile și mai atractive pentru societate. Astfel, se observă o tendință puternică a tinerilor de a se implica în activități de voluntariat, aceștia lăsându-se conduși de dorința de a-și ajuta semenii.

În timp ce altruismul, respectiv preocuparea pentru cei din jur și pentru diferite subiecte cu impact social este cea mai evidentă și mai autentică motivație pentru adevărații voluntari, pentru mulți dintre tineri este deosebit de motivant faptul că activitatea de voluntariat în sine este la modă, este în trend, drept urmare, aceștia câștigă notorietate în rândul colegilor, prietenilor, cunoștințelor. De asemenea, la fel de motivantă pentru tineri este și posibilitatea dobândirii de noi abilități utile în identificarea unui loc de muncă sau oportunitatea de a explora diferite opțiuni de carieră.

Oricare dintre noi ar trebui să fie mânat de dorința și bucuria de a ajuta. Voluntariatul se naște în suflet, în inima fiecăruia, și nu în cadrul dispozițiilor unui statut de ONG sau în strategii și discuții.

De foarte multe ori voluntarii sunt primiți cu cinism și indiferență, ca urmare a "voluntariatului obligatoriu" practicat în timpul comunismului. Cu toate acestea, numărul persoanelor care se angrenează în astfel de activități se află în plină creștere. Conform sondajelor, numărul tinerilor din România interesați în a se implica în activități de voluntariat a crescut la 29% în 2010, comparativ cu anul 2004, când doar 13% dintre aceștia optau să își dedice din timpul liber acestei activități.

Voluntariatul este o componentă deosebit de importantă a societății civile, sfidând generalul unei lumi pragmatice, egocentriste. Acesta ajută la dezvoltarea personală, la lărgirea cunoștințelor legate de comunicare, organizare, planificare, negociere, gestiunea proiectelor și atitudinea față de oameni.

De asemenea, acțiunile de voluntariat ne ajută să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, să ne descoperim latura sensibilă, să uzăm de un set de valori pe baza căruia să clădim un concept durabil, pe care inclusiv copiii copiilor noștri să-l cunoască, să-l îndrăgească și să-l practice.

  Ion Dumitru - declarație politică cu tema: Piața fructelor românești, în pericol!;

Domnul Ion Dumitru:

"Piața fructelor românești, în pericol!"

În România în cei mai buni ani (1985-1986) s-au produs aproape 2.000 mii tone de fructe de pomi și arbuști fructiferi, echivalentul a circa 90 kg/cap locuitor, față de 60-90 kg/cap locuitor consum mediu recomandat de nutriționiști.

În ultimii ani s-au produs până la 1.500-1.600 mii tone de fructe sau circa 70 kg/locuitor. Menționez însă că producția de fructe variază în limite foarte largi, din cauza factorilor climatici, în special.

Pe plan mondial producția de fructe este în evoluție pozitivă. Partea slabă a pomiculturii românești este reprezentată prin fărâmițare și absența organizării de masă a micilor producători, încă mult timp majoritari. Această stare de lucruri este mai gravă decât chiar randamentul scăzut la unitatea de suprafață. Formarea unor partizi mari de fructe, uniforme (soi, dimensiuni, stare de sănătate), condiție obligatorie pentru accesul competitiv pe piață, sunt tot atâtea direcții în care trebuie acționat urgent și cu fermitate.

În România, fructele se comercializează cu preponderență în stare proaspătă, acestea fiind perisabile. Producătorii, și ei în număr mare oferind partizi mici, fără capacitate de stocare și condiționare, sunt la mâna intermediarilor care le oferă prețuri derizorii, pentru a le oferi apoi consumatorului la prețuri de două-trei ori mai mari.

Responsabilă pentru această situație este lipsa totală de interes a factorilor de decizie pentru încurajarea sistemului cooperatist de valorificare a produselor horticole autohtone.

Permisivitatea totală, uneori neortodoxă, pentru importuri de fructe în plin sezon estival, în numele pieței unice, îmbogățește în continuare un număr restrâns de afaceriști, concurând neloial milioanele de mici producători care își expun produsele de cea mai bună calitate în lungul miilor de kilometri de drumuri naționale.

Piețele, mari sau mai mici, după ce au fost în marea lor majoritate modernizate, au fost concesionate pentru administrare și exploatare unor persoane sau altor categorii de operatori economici care nu au nimic în comun cu agricultura. Spațiile de etalare a produselor sunt, la rândul lor, subînchiriate unor intermediari, și ei străini de agricultură, a căror singură funcție autoatribuită este aceea de a dubla sau tripla prețul produselor în propriul folos și în detrimentul atât al producătorului primar, cât și al consumatorului final.

  Manuela Mitrea - declarație politică având subiectul: Toamna se numără scumpirile!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Toamna se numără scumpirile!"

Vechiul proverb românesc, "Toamna se numără bobocii", a fost transformat de Guvernul Boc în "Toamna se numără scumpirile".

De câțiva ani încoace, în pragul zilei în care se calculează accizele, cursul euro în raport cu leul crește spectaculos. Istoria se repetă și în acest an, când calcularea accizei pentru perioada octombrie 2011 - octombrie 2012 se face în funcție de cursul valutar al euro din 3 octombrie 2011. Cum în ultima perioadă cursul valutar a crescut, el va aduce prețuri mai mari la carburanți, energie electrică etc. pentru perioada amintită și, ca urmare, statul va strânge mai mulți bani pe spatele românilor, în mod incorect.

Pe lângă creșterea valorii accizelor, ne așteaptă noi scumpiri la medicamente, mezeluri și la gaze. Astfel, din octombrie, medicamentele ar putea fi mai scumpe cu până la 10%, deoarece firmele de medicamente vor fi obligate să plătească la stat o nouă taxă, ce se va răsfrânge, ca de fiecare dată, asupra consumatorilor. Potrivit Ministerului Sănătății, sumele încasate din această nouă contribuție vor fi folosite pentru asigurarea medicamentelor incluse în programele naționale de sănătate.

Este posibil să crească și prețul mezelurilor, care s-au mai scumpit în ultimele două luni cu aproximativ 15% din cauza importurilor de membrane alimentare, al căror preț a crescut chiar și cu 100% de anul trecut și până în prezent.

O altă majorare de preț aplicată de la 1 octombrie este cea a gazelor pentru consumatorii industriali, aceasta după prima majorare aplicată în luna iulie. Astfel, consumatorii industriali vor plăti de la 1 octombrie mai mult cu 8% pentru fiecare metru cub de gaze consumat. Deși populația nu este afectată în mod direct, noua majorare se va reflecta în prețurile finale ale produselor din diverse categorii.

Ca urmare a acestor vești, mă întreb cât vor mai putea răbda cei peste 5 milioane de români care trăiesc sub pragul sărăciei?

Cât vor mai rezista bătrânii care trăiesc cu pensii derizorii și care vor fi nevoiți să strângă și mai mult cureaua, mai ales la iarnă, când tarifele la căldură se vor dubla?

Tot mai des mă întâlnesc cu oameni care mă întreabă cu ce au greșit pentru a fi pedepsiți în acest mod? Pensionarii vin plângând la cabinetul meu parlamentar și îmi spun că din pensia pe care o primesc nu-și mai pot cumpăra medicamentele necesare și nu-și mai pot permite să cumpere o pâine pentru a o pune pe masă.

Mă simt neputincioasă pentru că nu pot face nimic pentru ei și nu știu ce să le răspund.

Mă întreb cum se simte Emil Boc și Guvernul lui care are pârghiile pentru a lua măsuri menite să vină în sprijinul oamenilor, care ar trebui să guverneze pentru prosperitatea țării și a românilor, dar nu o face, ci dimpotrivă.

După măsurile pe care le ia și după cum guvernează, nu cred că Emil Boc se simte sau simte.

  Marian Ghiveciu - declarație politică privind România ultimilor patru ani;

Domnul Marian Ghiveciu:

"România ultimilor patru ani"

În România ultimilor 4 ani, ca nicăieri în lume, unii români de la putere au acționat împotriva românilor. Dihonia instalată stăpânește în acest moment națiunea. Ideea de solidaritate pare complet compromisă, deruta, panica, crima, nesiguranța au pus în acest moment stăpânire pe națiunea română. Boala, foamea și moartea sunt cei mai temuți factori de stres ai românilor ajunși în procent de 50% la sărăcie lucie.

Situația sinistră a țării nu pare să deranjeze nici Guvernul, nici Președinția și nici partidele politice care susțin Guvernul.

Germenii dezvoltării capitalului sunt aproape invizibili. S-au dezvoltat bine lăstarii corupției, ai caracatiței puterii, care secătuiesc definitiv țara.

Comparând România cu țările vecine, inclusiv Bulgaria, constatăm, cu foarte multă durere, o realitate crudă. Guvernul actual s-a împrumutat masiv de la FMI și nu a reușit să stopeze, să limiteze măcar dimensiunea crizei, ci, dimpotrivă, a amplificat-o până la proporții inimaginabile.

Cauzele sunt numeroase și nu fac obiectul acestei declarații. Un lucru îl știm sigur, că Guvernul României nu a avut în ultimii 4 ani și nu are o componentă educată în spiritul unor decizii constructive, creatoare.

De fapt, în ultimii 4 ani nu s-a elaborat niciun program coerent de dezvoltare, nu s-a stabilit nicio prioritate și nu s-au alocat neuroni și resurse pentru stimularea investițiilor și mărirea numărului locurilor de muncă pentru români.

Lucrurile par incredibile, dar ele sunt destul de reale și nu deosebesc cu nimic comportamentul actualei puteri de cel din țările africane.

Problemele critice ale țării au astăzi stringentă necesitate de soluții reale, dar acestea nu pot veni de la actuala putere, ele fiind până în acest moment neaplicabile.

Dictatura algoritmului existent la putere s-a dovedit canceroasă; trebuie înlocuiți cu cei care ar putea ajuta țara nu cu vorbe, ci cu proiecte și soluții concrete.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică: - Laudatio pentru intrarea în vigoare a noului Cod civil român;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Laudatio pentru intrarea în vigoare a noului Cod civil român"

La 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare noul Cod civil Român, republicat în Monitorul Oficial nr.505 din 15 iulie 2011, în temeiul legii de punere în aplicare, Legea nr.71/2011.

După nenumărate propuneri, modificări, convulsii polemice reiterate în doctrina juridică și în practica judiciară, spațiul juridic românesc va recepta pe deplin un nou Cod civil adaptat realității sociale contemporane, știind că lumea dreptului este fundamental o lume a semnificațiilor - valori înscrise în norme juridice, în raporturi și fapte juridice.

Intrarea în vigoare a noului Cod civil, reprezintă un eveniment deosebit de important pentru reconfigurarea culturii juridice în spațiul juridic românesc, o reevaluare a raporturilor juridice între cetățeni, dar mai ales provocări substanțiale pentru practicienii dreptului, chemați să interpreteze și să aplice legea, garantând protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În acest context istoric fundamental nu se poate să nu constatăm relevanța irecuzabilă a avertismentului proclamat de juristul francez René David: "dreptul nu ar putea fi înțeles fără cunoașterea societății pe care o guvernează și nici dacă se ignoră felul de a se purta, de a gândi, de a simți al membrilor acestei societăți."

Se cuvine a fi subliniat faptul că prevederile noului Cod civil sunt în deplină concordanță cu dispozițiile Constituției României și ale convențiilor și pactelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte semnatară, promovând garantarea și protejarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, asigurând securitatea raporturilor juridice, dar mai ales reiterând valori fundamentale într-un stat de drept: principiul demnității umane, libertatea, garantarea proprietății, protejarea instituției familiei, în sensul autentic al termenului de familie.

Astfel, este deosebit de important faptul că art.72 alin. 1) din noul Cod civil prevede expres faptul că: "Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale", iar art.258 din noul Cod civil, precizează expres la alin.(4) faptul că "în sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie", căsătoria fiind uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii (conform art. 259 alin.(1) din noul Cod civil).

Astfel, protejarea adevăratelor valori într-o societate democratică este asigurată printr-o reglementare care prevede în mod explicit realități juridice concrete, care nu pot fi supuse interpretării extensive, cu rea-credință.

Din această perspectivă, noua reglementare a Codului civil oferă prevalență principiului constituțional al demnității umane, ca valoare supremă, care pledează pentru relevanța normelor morale în raport cu normele juridice, accentuând coeziunea inerentă a moralei cu dreptul, în procesul de legiferare.

Prof. H.L.A. Hart, în lucrarea sa magistrală "The Concept of Law" subliniază în mod revelator faptul că: "atât normele juridice, cât și cele morale sunt concepute ca fiind obligatorii și independente de acordul celor pe care îi obligă; și unele, și altele sunt susținute de o presiune socială; conformarea, atât cu normele juridice, cât și cu cele morale nu este un merit, ci constituie o contribuție minimă și firească la viața socială."

Intrarea în vigoare a noului Cod civil reprezintă doar o etapă din această reconfigurare a culturii juridice românești, de aceea, ca for legislativ al țării, trebuie să veghem în mod activ și efectiv asupra aplicării unitare a prevederilor înscrise în noua reglementare, instituțiile statului direct implicate în înfăptuirea actului de justiție trebuie să respecte rigorile imparțialității și bunei-credințe în aplicarea legii, iar justițiabilii trebuie să conștientizeze faptul că "nimeni nu poate invoca necunoașterea legii."

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică: - - Sesiunea anuală a Adunării parlamentare a NATO - un dialog necesar pentru securitatea internațională;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Sesiunea anuală a adunării parlamentare a NATO - un dialog necesar pentru securitatea internațională"

Parlamentul României va găzdui, în perioada 7-10 octombrie, a 57-a Sesiune anuală a Adunării parlamentare a NATO (AP NATO).

Adunarea parlamentară a NATO reprezintă un important forum pentru dialogul parlamentar internațional cu privire la probleme de securitate, politice, sociale și economice.

Ca membră NATO, România trebuie să reitereze importanța normativă și efectivitatea concretă a art.5 din Tratatul de la Washington, care are ca principal obiectiv apărarea comună. Astfel, amenințările la adresa NATO și UE sunt în mod logic și amenințările implicite la adresa României, și trebuie să se afirme, și cu ocazia Sesiunii Anuale a Adunării parlamentare a NATO, preeminența principiului angajamentului colectiv față de securitatea tuturor statelor membre, dar și importanța adaptării continue a infrastructurii militare și a planurilor de răspuns tactic la necesitățile defensive ale României, ca aliat strategic NATO în Balcani.

Dacă profesorul James Goldgeier de la Universitatea George Washington avea dreptate când spunea că: "NATO trebuie să-i țină pe teroriști afară, proliferarea sub control și pe pirați la distanță", statul român trebuie să reafirme necesitatea irecuzabilă a proiectării unui mediu viabil de securitate, în proximitatea imediată a teritoriului național, în Balcani și în Europa de Est, dar mai ales instituirea unei regiuni extinse de securitate și prosperitate democratică în Marea Neagră, Caucaz și Asia Centrală, dincolo de suprapunerea "sferelor de influență".

Doamnelor și domnilor deputați, România, ca stat membru NATO, prin acceptarea scutului antirachetă, recunoaște necesitatea sistemică de constituire a unui sistem funcțional de identificare a crizelor, de evaluare și de răspuns prompt care să reducă în mod determinant, posibilitatea materializării amenințărilor militare.

Medierea rivalităților interne, integrarea și configurarea unor relații de cooperare în interiorul Alianței pentru a institui o nouă comunitate de securitate, concilierea tensiunilor dintre imperativul misiunilor sale expediționare și imperativul consolidării capacității de defensivă teritorială a noilor state membre vor conduce la corectarea deficitului de solidaritate din interiorul Alianței.

De aceea, demersurile statului român, bazate pe apartenența activă și efectivă la Organizația Nord-Atlantică, vizează cu prioritate crearea unui mediu de securitate regională stabil, ancorat în legile și rigorile sistemice ale democrațiilor, nu în haosul "zonelor de conflict înghețat" ocupate de organizațiile teroriste din Transnistria, Caucaz și Asia Centrală.

  Marius Cristinel Dugulescu - declarație politică: - - Înființarea Centrului Consular de crize - o garanție pentru protecția cetățenilor români în afara granițelor României;

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Înființarea Centrului Consular de Crize - o garanție pentru protecția cetățenilor români în afara granițelor României"

În data de 26 septembrie 2011, a fost inaugurat oficial Centrul Consular de Crize, structură specializată care va asigura activitatea de gestionare și soluționare a cererilor de asistență consulară în situații de forță majoră, de crize survenite în afara frontierelor de stat ale României și în care sunt implicați cetățeni români.

În cadrul actual al instabilității geopolitice în diverse zone conflictuale de pe glob, înființarea Centrului Consular de Crize și a Punctului de informare reprezintă o garanție irecuzabilă a protecției drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor români din afara granițelor României.

Centrul Consular de Crize beneficiază de echipamentele și utilitățile unui Punct de informare modern și de un centru de comandă la standarde europene. Inițiativa se înscrie în cadrul demersurilor de promovare a unei diplomații în slujba cetățeanului.

Personalul Centrului este format, în principal, pe bază de voluntariat, din diplomați și personal MAE, și are în componență patru structuri: Unitatea de Coordonare - Centru de Comandă, Unitatea de Secretariat - structură deja existentă cu activitate permanentă pentru coordonare la nivel național și european, Unitatea de Alerte - activată numai în situații de criză și Unitatea de Reacție Rapidă - pentru sprijin și asistență consulară în afara frontierelor, constituită în deplină concordanță cu tipul de pericol care a generat situația de criză, și, acolo unde situația o impune, pot fi utilizate și mecanismele de acțiune ale celorlalte state UE.

Diplomația românească trebuie să-și dovedească în mod constant eficacitatea prin lupta necontenită pentru drepturile și interesele legitime ale cetățenilor români aflați pe teritoriul altor state, astfel încât să fie augmentată capacitatea Ministerului Afacerilor Externe de a gestiona în mod adecvat și cu celeritate crizele consulare.

  Marius-Sorin Göndör - declarație politică având titlul: Încotro îndreptăm școala românească?!;

Domnul Marius-Sorin Göndör:

"Încotro îndreptăm școala românească?!"

Zilele trecute am rămas năucit de propunerea legislativă inițiată de către doamna profesor universitar, rector, senator și fost ministru al educației. Am enumerat toate aceste poziții ocupate de Ecaterina Andronescu de-a lungul carierei sale și mă întreb, cu toată seriozitatea, cum a reușit să jongleze în învățământ și în politică pe parcursul acestor ani, deoarece acest proiect de lege pare să fie făcut de un golan care nu a ținut în mână niciodată o carte, cu atât mai mult să o citească.

În fiecare zi ne este dat să vizionăm la televizor câte un membru marcant al USL, care face analize asupra măsurilor Guvernului și ne explică tuturor cât de bine ne va fi când aceștia vor prelua conducerea țării. Nu știu ce ne mai așteaptă pe viitor din partea opoziției, în special a PSD, dar, deocamdată, proiectul legislativ de modificare a Legii educației naționale, inițiat de Andronescu și semnat de întregul grup al senatorilor PSD, reprezintă, din punctul meu de vedere, apogeul mediocrității opoziției socialiste. Iar dacă mai au ascunse prin sertare astfel de idei revoluționare, eu îi rog să le împărtășească tuturor din timp, pentru ca alegătorii să decidă dacă doresc să trăiască într-o societate ghidată de astfel de măsuri sau legi.

Nu pot să înțeleg ce încearcă doamna senator să obțină prin acest demers, deși întreaga activitate profesională mi-am desfășurat-o fie la catedră, fie la ISJ Arad. Probabil că dorește să fixeze în mintea tinerilor ideea că nu mai e nevoie de educație. De ce nu încurajează și absenteismul școlar, prin eliminarea rubricii de absențe din catalog, sau poate chiar să permită deschiderea unor baruri sau magazine de vise chiar în incinta școlilor. La ce bun să mai mergi zi de zi la ore, să îți faci temele sau chiar mai rău, să faci pregătire suplimentară pentru vreo olimpiadă? Toate acestea nu prea mai sunt de folos în accepțiunea acestor oameni, care ar dori să deschidă granițele spre mediul universitar fără a mai avea acel punct de control numit bacalaureat. Totuși, vorbim aici despre minți crude ale unor tineri care abia în perioada școlii învață ce este aceea responsabilitatea. Cum să avem pretenția de la ei să se pregătească temeinic pentru un examen final, dacă ei știu că nu contează deloc dacă îl promovează sau nu. Oricare ar fi rezultatul de la sfârșitul liceului, toți elevii vor putea fi admiși la o facultate, poate la două.

O astfel de gândire nu este deloc sănătoasă, pentru că societatea noastră are într-adevăr nevoie de specialiști, și nu de persoane cu diplome de licență, care nu sunt susținute de cunoștințele necesare, dar care nu mai acceptă un post "sub pregătirea lor profesională". În încheiere, un singur lucru aș dori să o mai întreb pe doamna Andronescu, dacă și-ar dori să aibă în anul I, la curs, un student care nu și-a luat bacul la chimie?

  Marius Rogin - declarație politică cu tema: Israelul și instabilitatea Orientului Mijlociu;

Domnul Marius Rogin:

"Israelul și instabilitatea Orientului Mijlociu"

În ajunul Anului Nou evreiesc, celebrat în Israel și în lume la 28 și 29 septembrie, pacea în Orientul Mijlociu continuă să pară o utopie. Supus presiunilor la Națiunile Unite, unde palestinienii încearcă să-și obțină statutul independent economisind anevoioasele negocieri cu Ierusalimul, Israelul se vede într-o poziție destul de inconfortabilă. Mai izolat decât oricând în regiunea în care e situat, statul evreu se vede obligat să facă față mai multor amenințări concomitente.

Bună parte din Uniunea Europeană a trecut cu arme și bagaje în tabăra palestiniană. Unele guverne, precum cel al Franței sau Luxemburgului, consideră că principalul obstacol în calea soluției celor două state, și deci a unei păci negociate în Orientul Mijlociu, ar fi politica de colonizare israeliană. Această poziție scurtcircuitează deopotrivă o lungă istorie de oferte de soluționare a litigiului, respinse toate, rând pe rând, de către palestinieni, ca și motivele reale ale refuzurilor arabe de atunci. În fond, palestinienilor li s-a propus în repetate rânduri rezolvarea conflictului prin crearea statului palestinian dincolo de liniile de demarcație din 1967.

Au făcut-o liderii american și israelian, Bill Clinton și Ehud Barak, în 2000. O propunere similară li s-a avansat palestinienilor, după moartea fostului șef al OEP, Yasser Arafat, de către israelieni, în 2008, când premierul guvernului de la Ierusalim era Ehud Olmert.

Aparent, palestinienii au respins aceste oferte, care includeau și un control parțial asupra unor părți ale Ierusalimului, sperând că vor obține concesii și mai ample. Dar Israelul nu poate accepta dreptul reîntoarcerii milioanelor de refugiați palestinieni altundeva decât pe teritoriul viitorului stat palestinian, dacă nu vrea să se autodesființeze. Repatrierea în ținuturile evreiești ale urmașilor arabilor refugiați în 1948, în urma unui război declanșat de statele arabe, ar însemna dezechilibrarea balanței demografice în asemenea măsură încât statul evreu ar dispărea.

Evident, perpetuarea politicii israeliene de construcție de așezări pe malul apusean al Iordanului nu contribuie la aplanarea tensiunilor. Dar principala cauză a perpetuării litigiului nu este activitatea evreilor într-o zonă sau alta, cât incapacitatea părții adverse de a se obișnui cu gândul prezenței perene, în regiune, a unei populații de altă obârșie, etnie și religie decât a arabilor musulmani. Conservatorismul israelian se va menține la cote fără precedent, din moment ce Turcia islamistă s-a transformat din prieten în dușman, iar revoluțiile arabe, în special cea egipteană, amenință să destabilizeze definitiv întreaga regiune.

  Mihai Lupu - declarație politică intitulată: Moare și industria din România;

Domnul Mihai Lupu:

"Moare și industria din România"

În ultimii trei ani România a supraviețuit aproape la limita crizei, cu ajutorul împrumuturilor externe, dar, mai ales cu cel al creșterii industriei și a exporturilor! Infimele curbe de creștere economică înregistrate anul trecut și anul acesta au fost impulsionate nu de strategiile guvernamentale ale domnului Boc, ci de industria românească, care a reușit performanța de a se menține în top pe piețele europene de desfacere! Exporturile masive ale giganților Dacia sau Nokia, de miliarde de euro, au susținut consistent PIB-ul României.

Din păcate, Guvernele Boc nu și-au demonstrat abilitățile manageriale și nu s-au gândit niciun moment să găsească alternative, apelând la măsuri de atragere a investițiilor sau de intensificare a atragerii fondurilor europene, pentru a putea contracara, la un moment dat, slăbirea altor ramuri! Stimularea economiei românești sau, mai bine zis, repornirea acesteia cu motoarele turate, printr-o relaxare fiscală atractivă, ar fi însemnat acum o reală gură de oxigen pentru țara noastră!

Ca de obicei, alții au trecut cu viteză pe lângă noi, iar măsurile întreprinse în timp util de toți vecinii României au influențat negativ îndreptarea capitalurilor străine către piața românească, ba, chiar mai mult, acestea au determinat chiar relocarea în masă a celor existente!

Este și cazul Nokia de la Cluj care, deși și-a amortizat repede investiția, iar fabrica este destul de profitabilă, conducerea companiei a ales să părăsească curând România, îndreptându-se spre zone mai atractive din punctul de vedere al facilităților! Închiderea fabricii Nokia de la Jucu nu-i impresionează, însă, nici pe premierul Boc, nici pe președintele Băsescu, deși acest eșec va tăia cu peste 5% exporturile României și va transmite un semnal negativ potențialilor investitori străini!

"Este primul mare deces de rezonanță din lumea exportatorilor", a declarat domnul Mihai Ionescu, președintele Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România (ANEIR). Dumnealui a menționat că totuși nu este singurul, întrucât până acum au plecat din România 9.456 de companii, însă este unul care va avea un impact destul de mare asupra economiei românești. "Nokia plătea 200 milioane de euro anual către fondul de salarii, asigurări sociale, taxe, impozite etc."!

În al treisprezecelea ceas, după ce impasibilitatea a fost caracteristica de bază a Guvernelor Boc, premierul în funcție și-a amintit, totuși, că România are nevoie nu numai de împrumuturi nelimitate, ci și de banii investitorilor externi!

Dar, până în prezent, nu s-a gândit nimeni din Guvernele Boc că acest lucru a devenit mai dificil, în aceste vremuri tulburi de criză și că marii investitori nu mai decid să-și aducă banii într-o țară, doar pentru că guvernează domnul Boc! Dacă această țară nu le oferă facilități importante și garanții solide, că legislația fiscală nu se va schimba peste noapte, importanții întreprinzători se reorientează rapid, îndreptându-se spre ofertanți mai inteligenți!

  Mihai Surpățeanu - declarație politică referitoare la modificarea Legii electorale;

Domnul Mihai Surpățeanu:

După toate desfășurările și confruntările dintre partide având ca subiect acuzații reciproce de fraudare a alegerilor și la cele recent încheiate, dedicate alegerii președintelui țării, au atins cote greu de imaginat, nu este dificil să constatăm că această problemă nu a apărut de ieri sau de azi, ba din contră, dacă ne aducem bine aminte, s-au evidențiat chiar de la primele noastre alegeri libere din 1990.

Din păcate, aceste acuzații, în mare parte, fac referire la numeroasele cazuri de pervertire și deturnare a voinței alegătorului ce nu-și poate exercita dreptul la vot, eliberat de orice "obligație morală", față de unul sau altul din competitori.

Această eventuală, dar posibilă, relație incorectă între alegător și candidat este favorizată de o deficiență majoră a Legii electorale.

Conform acestei legi, în campania electorală se permite distribuirea către eventualii alegători de materiale având ca scop promovarea unui partid sau candidat. Bineînțeles că în decursul timpului, constatându-se efectul electoral "pozitiv" al acestor materiale, s-a ajuns la o diversificare și mai ales "valorizare progresivă" a lor, ce treptat a atins deja paroxismul, constituindu-se într-o veritabilă mită.

În plus, posibilitatea contactului între militanții partidelor și alegători, sub pretextul distribuirii materialelor electorale, permite cumpărarea efectivă a voturilor, invocată atât de frecvent la ultimele alegeri, când, pe lângă materialul promoțional (pixuri, calendare, șepci, tricouri etc.) se mai "scapă așa din greșeală" și ceva mult mai "consistent".

Prin urmare consider că este necesară o modificare a Legii electorale, în sensul interzicerii oferirii oricăror materiale de promovare, indiferent de semnificație sau valoare.

Astfel, se împiedică speculațiile și acuzațiile de cumpărare a voturilor. De asemenea, ar trebui reglementat strict numărul de bennere și afișe stradale pe unitate de suprafață, permis pentru fiecare candidat, evitându-se astfel acea avalanșe de "pavoazări", de multe ori inestetice, agasante și chiar neproductive, raportându-ne la electorat.

Campania electorală ar trebui să se desfășoare prin închirierea periodică de spații unde să fie invitați alegătorii și unde candidatul să-și facă cunoscute intențiile și planurile benefice comunității respective.

Prin aceste modificări, cred că nu numai cea mai mare parte din acuzațiile de deturnare a voinței alegătorului invocate atât de frecvent ar fi demontate, dar real cred că alegerile ar fi mai corecte și nu în ultimul rând ar respecta demnitatea nu numai a electoratului, dar și a candidaților.

În final, cred că aceste reglementări ar aduce în fața electoratului mulți candidați de valoare, ce în condițiile actuale sunt serios descurajați de incapacitatea de a susține material o campanie și nu în ultimul rând cred că ar îndepărta și speculațiile, ce nu sunt chiar departe de adevăr, despre o adevărată "industrie de campanie" foarte profitabilă, aciuată pe lângă unul sau altul din partide și deseori bănuită a fi implicată în finanțările ilegale ale campaniilor.

  Miron Ignat - declarație politică despre Festivalul Interetnic al Obiceiurilor, Portului și Tradițiilor Minorităților Naționale;

Domnul Miron Ignat:

"Festivalul Interetnic al Obiceiurilor, Portului și Tradițiilor Minorităților Naționale"

În perioada 2 - 4 septembrie 2011, în județul Constanța s-a desfășurat "Festivalul Interetnic al Obiceiurilor, Portului și Tradițiilor Minorităților Naționale".

Festivalul se află la cea de-a X-a ediție și a reunit 21 de ansambluri ale rușilor lipoveni, ansamblul "Karadeniz" al filialei Constanța a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, ansamblul "Slavyanskiy zabor" din zona Moscovei (Federația Rusă), regiunea Kolomna și ansamblul "Istoki" din Ulan-Ude, Republica autonomă rusă Buriatia.

Spectacolul a fost precedat de o paradă a portului popular pe artera principală a orașului Constanța și prin fața Consulatului General al Federației Ruse, care i-a luat prin surprindere pe constănțeni, oferindu-le un spectacol inedit de muzică și culoare, o trecere în revistă a specificului tradițional - folcloric.

În următoarea zi, ansamblurile participante s-au deplasat în localitățile Ghindărești, județul Constanța și Sarichioi, județul Tulcea, unde au evoluat pe scenele din cadrul comunităților locale.

Festivalul a cuprins un program diversificat, mai multe stiluri de interpretare, îmbrăcăminte specifică care au atras interesul publicului, curtea sediilor Comunității Rușilor Lipoveni din Sarichioi și Ghindărești dovedindu-se neîncăpătoare.

Festivalul Interetnic al Obiceiurilor, Portului și Tradițiilor Minorităților Naționale și-a propus să dezvolte, să transmită și să popularizeze în rândul populației majoritare, dar și a fiecărui grup etnic în parte, valorile specifice fiecărei minorități. S-a dovedit încă o dată că Dobrogea este poate cea mai interesantă și bogată regiune a României, prin multitudinea patrimoniului său interetnic. Valorile specifice ale tuturor comunităților care locuiesc și interacționează de secole în bună vecinătate reprezintă, cu siguranță, cea mai de preț bogăție a acestei regiuni.

Felicit toate ansamblurile participante și coordonatorii acestora pentru spectacolul oferit și le urez succes în misiunea de conservare și de transmitere a tradițiilor care fac parte și din patrimoniul cultural al României.

  Nicolae Bănicioiu - declarație politică având ca temă Monica Macovei - «Cerber-ul» luptei anticorupție;

Domnul Nicolae Bănicioiu:

"Monica Macovei - «Cerberul» luptei anticorupție"

"Reformatoarea" justiției românești, cum îmi permit să o numesc pe Monica Macovei, continuă în spiritul pur declarativ, pe care îl îmbrățișează toți liderii Partidului Democrat Liberal, să promoveze măsuri anticorupție doar pe hârtie.

Fostul ministru al justiției, cea care a reprezentat în 2004 - 2007 dreptatea și egalitatea în fața legii și a înfăptuit reforma în justiție se arată încă preocupată de fortificarea statului de drept în România, guvernată de PDL. Succesul său în fotoliul de ministru a fost unul notabil, având în vedere că părinții domniei sale au dobândit o casă naționalizată în perioada de glorie a reformei sistemului. Moștenitoarea de drept a imobilului, Ana Maria Petrini, care a câștigat în două rânduri la Tribunalul București, respectiv Curtea de Apel București, a pierdut "definitiv și irevocabil" la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a recursului formulat de părinții Monicăi Macovei. Cele două sentințe au precedat temporal funcției de ministru și deci și reformei din justiție, de aici poate și interpretarea diferită a legilor în vigoare.

În prezent, doamna Macovei este vicepreședintele Partidului Democrat Liberal, partid în interiorul căruia corupția este numele de botez al tuturor liderilor săi. Cu toate acestea, îndrăzneala Monicăi Macovei nu are limite. Chiar dacă pentru omul de rând duminica este prilej de relaxare, se pare că pentru doamna Macovei stârpirea corupției a fost un motiv de frământări, astfel că, la sfârșit de săptămână, geniul creator al domniei sale a găsit soluția perfectă pentru curățarea Parlamentului României de elementele negative care îi strică imaginea.

Propunerea doamnei Macovei, ca imunitatea parlamentară să se ridice în 48 de ore de la momentul depunerii cererii de către procuror, ar fi putut părea una onestă și de bun simț dacă ar fi survenit în timpul scandalului Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Ioan Botiș, Gheorghe Falcă, Dan Păsat sau Sorin Pandele.

Înainte de a veni cu o astfel de idee, care nu face decât să lase soarta unor oameni în voia calculelor și intereselor de partid, fără a se mai face o analiză pertinentă în comisiile de specialitate, doamna Macovei, ca lider marcant al PDL, ar putea să fie mai atentă la ce fel de oameni apar zilnic în structurile de partid ale PDL, pentru ca mai apoi să fie promovați pe posturi cheie la nivel național.

Lupta pe care PDL o duce împotriva corupției este doar temă de campanie electorală și de dezbatere publică, iar dacă nu este ipocrizie din partea Monicăi Macovei preocuparea pentru eliminarea corupției, atunci ea ar trebui mai întâi să pună la punct o strategie internă pentru îndepărtarea celor care ridică la rang de artă corupția și înavuțirea din banii publici.

  Nicolae Păun - declarație politică: Semnal de alarmă la adresa Poliției, Jandarmeriei, precum și altor structuri ale Ministerului Administrației și Internelor;

Domnul Nicolae Păun:

Declarația mea politică se dorește a fi un semnal de alarmă la adresa autorităților române - Poliție, Jandarmerie, precum și alte structuri ale Ministerului Administrației și Internelor implicate în prevenirea și combaterea infracționalității și a crimei organizate, pentru a decela și curma orice evoluții ale fenomenului infracțional care ar conduce la violențe interetnice și în transformarea minorității romilor - pe care o reprezint în Parlamentul României - în "țapul ispășitor" al traversării crizei economice.

Organizațiile romilor din toată Europa avertizează că xenofobia a luat amploare pe timp de criză, chiar în state cu veche tradiție democratică - precum Franța și Italia - din cauza problemelor sociale și economice, iar romii au devenit, iarăși, ținte predilecte - așa cum au fost pe tot parcursul istoriei, de când au venit în Europa! Potrivit grupului European Roma Rights Centre, atacurile armate sau cu bombe incendiare - ale căror victime au fost romii în Ungaria, Slovacia și Cehia - s-au soldat cu zeci de morți în ultimii trei ani.

Sunt de notorietate incidentele interetnice din Bulgaria vecină, de săptămânile trecute, determinate de întârzierea aplicării legii în domeniul infracționalității, criminalității și evaziunii fiscale împotriva mafiei locale din orașul Katunița. Faptul că liderul grupării de crimă organizată din localitatea respectivă este rom este o întâmplare, întrucât - după cum au subliniat și numeroase personalități de pe scena politică europeană - în ultimii ani - infracționalitatea nu are rasă sau etnie!

Aceste evenimente au evidențiat realitatea crudă din Bulgaria, aducându-i pe politicienii europeni - care vorbesc multe și fac puține - cu picioarele pe pământ. S-a evidențiat încă o dată lipsa unei soluții europene pentru romi, în genul unui "Plan Marshall", în scopul asigurării unor condiții minime de trai decent, pentru singurul popor fără țară din Europa secolului XXI!!!

Ceea ce a condus la cele 4 zile de ciocniri de stradă între tinerii bulgari extremiști - afectați cel mai grav de șomaj și sărăcie și, prin urmare, înclinați către rasism și xenofobie - a fost "lipsa justiției și inactivitatea instituțiilor". Adevărata cauză a incidentelor etnice a fost, după cum spunea și Ivailo Kalfin, europarlamentar bulgar, faptul că "poliția și cei care ar trebui să aplice legea nu fac nimic, oamenii sunt complet fără apărare și încearcă să-și rezolve problemele prin legea mafiotă".

Foarte îngrijorător este faptul că acesta nu este un caz izolat, ci tinde să devină o tendință la nivel european! În ultimii ani, poliția slovacă a reușit cu greu să calmeze tensiunile naționaliste care au escaladat în estul țării. Circa 200 de membri ai partidului de extremă dreaptă Frăția Slovacă au mărșăluit, în 2009, protestând față de ceea ce ei numeau "teroarea țigănească". Romii s-au confruntat cu probleme și în Ungaria, când, în localitatea Kisleta, au fost împușcate o mamă și fiica sa - victimele unor atacuri cu conotație etnică. Au existat atunci șase crime cu un mod de operare identic, vizați fiind romii de la marginea satelor mici din estul Ungariei. Atacatorii aprindeau casele, iar apoi îi împușcau pe romii care ieșeau afară. Cehia a fost, de asemenea, scena unor conflicte interetnice repetate între populația locală și romi.

Fac apel pe această cale la toate autoritățile statului - cu atribuții în păstrarea ordinii publice - să tragă, în timp util, toate învățămintele din ceea ce constituie "lecția bulgară". Acolo, poliția și jandarmeria au intrat în stare de urgență atunci când era deja prea târziu, în loc să prevină evenimentele violente printr-o luptă eficientă împotriva crimei organizate.

Dacă în ceea ce privește aplicarea principiilor multiculturalității și a toleranței religioase, România constituie în multe privințe un model pentru această zonă a Balcanilor, în domeniul protecției drepturilor minorităților și, în special a romilor - categoria de populație care a fost și continuă să rămână cea mai numeroasă dintre minoritățile de pe teritoriul României, după cum vor demonstra, cred, și rezultatele apropiatului recensământ - mai sunt încă multe de făcut sau mai bine zis... aproape totul!

Or, cu excepția aplicării unor discriminări pozitive pentru romi, în domeniul educației, după 1990 și a încercării palide de a rezolva problemele romilor la nivel instituțional prin Agenția Națională a Romilor, majoritatea bunelor intenții ale tuturor guvernelor post-decembriste au rămas - când a fost vorba alocării de fonduri - la stadiul de bune intenții cu care, potrivit celebrului moralist englez, Samuel Butler, "este pavat și iadul!"...

Închei cu speranța că progresele înregistrate de Europa în domeniul respectării drepturilor omului în ultimele decenii și ale protecției minorităților, atât în interiorul Uniunii Europene, cât și în celelalte state europene, nu vor fi abandonate de autoritățile acestor state în favoarea unor atitudini populiste și xenofobe, care să redeștepte demonii adormiți ai istoriei - ce au condus la pogromuri împotriva evreilor și țiganilor, ca un preambul nefericit al izbucnirii și extinderii celui de-al Doilea Război Mondial.

  Octavian Bot - declarație politică: România ca o pradă;

Domnul Octavian Bot:

"România ca o pradă"

Perspectiva pierderii alegerilor viitoare îi aduce pe Traian Băsescu și PDL în pragul disperării. Singurul gând al lui Traian Băsescu și al partidului său este cum ar putea limita eșecul electoral. Pentru acest obiectiv nu precupețesc nicio clipă.

Traian Băsescu pare a fi un izvor nesecat de idei. Președintele-jucător, prin marioneta sa, PDL, a lansat ideea votului prin corespondență, mizând pe șmecheriile ce s-ar putea face la ambasadele României, precum cele de la alegerile prezidențiale, în urma cărora Traian Băsescu a devenit președinte.

A urmat ideea comasării alegerilor, practică nerecomandată de Uniunea Europeană. O asemenea măsură ar însemna un regres democratic, transformând alegătorii într-o masă de "cetățeni turmentați", care nu ar mai ști cu cine votează, cu primarul, cu parlamentarul sau nu mai știu cu cine.

Președintele-jucător, mare amator de cacealmale, propune acum, evident prin intermediul aceluiași partid, PDL, reorganizarea administrativ teritorială a țării. În viziunea lor, România trebuie împărțită astfel încât să servească intereselor electorale ale PDL.

Partidul de guvernământ încearcă să grupeze județele și comunele în jurul PDL, în speranța maximizării șanselor la viitoarele alegeri.

Se observă de departe că pentru Traian Băsescu și PDL nu contează nimic, nici soarta românilor, nici interesul național. Contează numai alegerile de anul viitor. Pentru ei, parafrazând titlul romanului lui Marin Preda, România este ca o pradă!

  Olosz Gergely - declarație politică cu titlul: Responsabilitate, solidaritate și unitate pentru depășirea crizei economice;

Domnul Olosz Gergely:

"Responsabilitate, solidaritate și unitate pentru depășirea crizei economice"

Asistăm cu îngrijorare la un nou val al crizei economice, care se face deja simțit în unele state europene. Nu se mai vorbește despre o criză a băncilor, ci despre o criză a unor țări întregi. De această dată, impactul social este mult mai intens, pentru că acest nou val vine pe fundalul unor nemulțumiri colective acumulate în ultimii ani. Avertismentul dat de analiștii economici, potrivit căruia criza datoriilor din Europa va provoca anul viitor o adevărată prăbușire economică și financiară, însoțită de tulburări sociale semnificative, trebuie să dea de gândit liderilor politici din întreaga Europă.

De ce trebuie să vorbim despre o criză socială? Pentru că în economiile cele mai afectate de criza economico-financiară rata șomajului înregistrează valorile maxime din regiune: Spania - 21%, Grecia - 15%, Irlanda - 14,2%, Portugalia - 12,2%. Rata șomajului în rândul tinerilor din aceste state se situează la valori critice: Spania - 45,7%, Grecia - 38,5%, ceea ce se reflectă nefavorabil asupra potențialului acestor economii. Cu alte cuvinte, Zona Euro cunoaște și o profundă criză socială, care s-ar putea intensifica în perioada următoare și ar putea determina convulsii sociale, așa cum am văzut că s-a întâmplat în Grecia.

Situația este cu atât mai îngrijorătoare cu cât un stat cu o experiență considerabilă ca și membru al Uniunii dorește să nu mai fie membru UE. Peste aproximativ două luni și jumătate Marea Britanie va decide dacă mai vrea, sau nu, să facă parte din Uniunea Europeană. În mod firesc, Uniunea Europeană ar trebui să răspundă nevoii unor țări de a părăsi "corabia europeană". Nu-i putem lăsa să plece nici pe cei neajutorați, dar nici pe cei care se tem că vor intra curând în incapacitate de plata.

Dilema britanicilor, noua criză a datoriilor din Grecia, evoluțiile economice ale unor țări precum Portugalia, Irlanda, Italia sau Spania au zdruncinat din temelii încrederea în economia europeană. Ideea de bază a formării Uniunii Europene, ideea unității și a solidarității a fost grav afectată, în ciuda eforturilor unor țări mai puternice și mai bogate care au încercat și încearcă din răsputeri evitarea falimentelor.

În acest context plin de convulsii și dileme, statele membre sunt nevoite să depășească ideea Europei cu mai multe viteze și să pledeze pentru o Uniune a partenerilor egali. Pentru că, în fond, pe toți ne animă aceleași idealuri europene, chiar dacă, structural, nu suntem la fel.

În acest context plin de convulsii economice și sociale, România, alături de alte state europene, trebuie să dovedească faptul că își merită locul în marea familie europeană. Nu prin declarații pompoase, ci prin responsabilitate și solidaritate. Da. Situația socio-economică impune solidaritate și responsabilitate!

În aceste noi condiții, care nu sunt deloc cele mai fericite, România nu își mai poate permite să trăiască din deficite bugetare, adică să-și achite facturile din împrumuturi luate din străinătate, pentru că și costul acestora este în creștere. Trebuie să înțelegem că traiul pe datorie este din ce în ce mai periculos. România va avea anul viitor o datorie publică de 235 de miliarde de lei, adică 56 de miliarde de euro. Este vorba aici de împrumuturile Guvernului, firmelor, ministerelor sau ale primăriilor. Suma crește de la un an la altul, pentru că la fiecare scadență facem noi împrumuturi, ca să le achităm pe cele vechi. Dobânzile cresc de la o zi la alta. În acest context, soluția pare destul de simplă: ca să fim cât mai feriți de noul val al crizei, România trebuie să renunțe la traiul pe datorie. Iar în bugetul pe 2012 ar trebui să cheltuim doar cât producem.

Este adevărat că toate marile economii caută soluții pentru a-și reduce deficitele bugetare și datoria publică. În acest caz, soluțiile sunt austere și se referă la disponibilizări sau taxe mai mari. Dar, o spun foarte răspicat și aș vrea să mă audă și colegii de la putere și colegii de la opoziție: nu putem rezista acestei amenințări dacă vom continua să fim demagogi, să nu colaborăm, să fim iresponsabili! Trebuie să ne întindem cât avem plapuma, să renunțăm la populismele de orice fel, să continuăm reformele structurale, reforma statului. Trebuie să avem strategii pe termen lung și să avem soluții economice viabile. Colaborarea, solidaritatea, unitatea nu se referă doar la relaționarea cu alte state ale Uniunii Europene, ele trebuie să se refere și la politica internă. Iar soluțiile pe care le oferim oamenilor trebuie să fie constructive.

  Petru Călian - declarație politică intitulată: România, în contextul Nokia;

Domnul Petru Călian:

"România, în contextul Nokia"

Plecarea Nokia din România dă peste cap proiecțiile legate de creșterea economică de anul viitor. Statul se vede nevoit să vină cu soluții pentru a crește competitivitatea și atracția României în ochii investitorilor străini, într-un mediu economic în care toate țările se bat pentru a atrage o investiție cât de mică. Aceasta este decizia investitorului Nokia, care își restructurează toate afacerile, din Europa și America, și se concentrează pe Asia. Practic, românii trăiesc acum ce au trăit nemții în 2008, când au ieșit în stradă, pentru că fabrica lor se mutase la noi. Oamenii au aflat astăzi că mai au de lucru până în decembrie, după care se pune lacăt pe poartă.

Înainte de ei au mai plecat și alții: Nestlé și-a mutat în 2008 producția de înghețată în Bulgaria, Coca Cola a închis la Iași și s-a mutat în Moldova, Kraft Food a relocat producția de înghețată tot la bulgari etc. Toate reprezintă pierderi importante atât pentru populația locală, cât și pentru economia românească.

Guvernul acționează în țară și este în directă legătură cu CE pentru tot ceea ce înseamnă sprijinul pe care UE îl oferă statelor membre pentru persoanele concediate, iar dacă îndeplinim criteriile de eligibilitate putem accesa sume importante privind amortizarea concedierilor prin Fondul European pentru Ajustare la Globalizare. Situația de la Nokia este primul caz de concedieri masive din mediul privat care se încadrează în criteriile europene pentru programul de ajutorare al Uniunii Europene, în valoare de 500 de milioane de euro, prin care pot fi finanțate măsuri pentru lucrătorii disponibilizați, pentru ca aceștia să se reintegreze pe piața muncii sau să își dezvolte noi competențe.

Președintele Traian Băsescu a declarat, referindu-se la situația de la Jucu, că este vorba despre un fenomen la care România trebuie să se aștepte, avertizând că închiderile potențiale nu se pot referi numai la fabrica din această localitate, ci și la alte industrii. El a spus că există și riscul pierderii actualilor potențial investitori, chiar dacă, în momentul de față Guvernul nu a primit vreo informare privind intenția unei alte companii, după Nokia, de a părăsi România sau de a închide o platformă de producție din țară.

Suntem influențați și de valul european, plecarea Nokia este consecința acestor evoluții din Europa și din lume. Pentru a fi afectată cât de puțin posibil creșterea economică, trebuie ca țara noastră să atragă noi investiții și să continue reformele mari structurale începute.

Susțin orice inițiativă a Guvernului de a sprijini personalul concediat al Nokia și cred în capacitatea României de a atrage în continuare investitori și de a se redresa după plecarea unora dintre ei.

  Radu Eugeniu Coclici - declarație politică: - Diversiunea puterii cu «Mișcarea Populară» nu-i va face pe români să uite că trăiesc prost;

Domnul Radu Eugen Coclici:

"Diversiunea Puterii cu Mișcarea Populară nu-i va face pe români să uite că trăiesc prost"

Principalul partid aflat la guvernare, PDL, împreună cu președintele său de facto, Traian Băsescu, încearcă din răsputeri să abată atenția de la adevăratele probleme cu care se confruntă românii. Actuala Putere nu face altceva decât să se preteze la acțiunile populiste, PDL și Băsescu dorind doar deturnarea atenției oamenilor de la traiul de mizerie pe care-l duc. Lansarea Mișcării Populare este prima diversiune a actualei Puteri, prin care PDL încearcă să se rebrenduiască, luându-și o altă «înfățișare», nouă, pură, imaculată, care să nu mai semene cu activitatea ostilă dusă de acest partid și Guvernul său împotriva populației României. Mișcarea Populară vine să creeze o diversiune în ideea că românii vor uita peste noapte că PDL este prăbușit în sondaje, că Guvernul este depășit, iar reprezentanții lui nu se mai bucură de încrederea românilor. Cu alte cuvinte, partidul de la putere continuă să-i creadă proști pe români. Din nefericire pentru coaliția de guvernământ, partidele componente ale USL vor ignora această formă de intoxicare a opiniei publice, prin propagarea programelor alternativă de guvernare ale Opoziției.

Este de la sine înțeles că cei de la Putere nici nu sunt în stare să păstreze o oarecare discreție referitor la Mișcarea Populară, din moment ce au înregistrat-o pe numele fiicei președintelui. Încă o dată PDL se umple de ridicol, iar românii vor taxa cum se cuvine morbida dominație din ultimii ani la viitoarele alegeri, fie ele comasate sau nu.

  Radu Eugeniu Coclici - declarație politică: - P.A., senatorul melcilor!;

Domnul Radu Eugen Coclici:

"P.A., senatorul melcilor!"

Îl credeam pe senatorul Alexandru Pereș un om corect. Atât cât mai pot fi corecți PDL-iștii, care și-au bătut joc de România în ultimii doi ani, inclusiv de oamenii din județul Alba. Cu regret o spun, m-am înșelat, iertată-mi fie ignoranța în materie de A.P. sau P.A., tot una...

Oare pe cine apără senatorul melcilor P.A.? (cineva îl numea "senatorul peștilor", numai că peștii au niscaiva icre, nu cred că i s-ar fi potrivit asemănarea...). Pe cine apără cel vremelnic cocoțat în funcția de vicepreședinte al Senatului, nu știm pe baza căror merite atât de deosebite (între timp a pierdut înalta demnitate...)? Uite că tot dânsul ne-a răspuns la această întrebare, formulată cu siguranță și de alegătorii care l-au trimis de cinci ori consecutiv în Parlamentul României.

Ei bine, stimați conjudețeni, senatorul melcilor apără incompetenții! Este cât se poate de clar. Toată România a văzut cu ochiul liber că ministrul Funeriu nu a luat nota de trecere pentru funcția ocupată. Senatorul melcilor nu a văzut și a sărit să-i ia apărarea! Foarte bine a făcut, numai că stimabilul a uitat bunele maniere din politică, dacă ele au existat cândva pentru PDL-iștii tăietori de salarii și pensii, campioni în disponibilizări, ași în reorganizări...

În toată avalanșa sa spumegoasă și neacademică, senatorul melcilor recunoaște: "Este foarte adevărat că salariile profesorilor au scăzut". Fantastic! Extraordinar! Istoric! Doamnelor și domnilor, senatorul recunoaște! Recunoaște că el și partidul lui au disprețuit profesorii, că el și PDL-iștii lui i-au adus la disperare și în greva foamei pe dascăli, că el și haita lui de hiene disperate după ciolan au distrus tot ce era bun în învățământul românesc. Prin extrapolare, senatorul melcilor recunoaște că rezultatele dezastruoase de la ultimul bacalaureat s-au înregistrat și din cauza tăierii salariilor profesorilor. Quod erat demonstrandum... Pentru asta, o bilă albă stimabile domn P.A. ...

Referitor la faptul că senatorul melcilor sare să apere o doamnă, distinsa secretar de stat, sufleor al ministrului agramat, foarte bine că a făcut-o și pe asta, e elegant, dar să fie cu băgare de seamă! Cred că doamna în cauză se putea apăra și singură, eu nici măcar nu i-am pomenit numele, dar dacă un "avocat reputat" de talia lui P.A. îi sare în ajutor, atunci sigur o reduce la tăcere...

Senatorul melcilor crede că Opoziția este responsabilă pentru "vina" de a cere normalitate în România. Fals, monșer senator al melcilor! Sunteți exponentul celei mai negre perioade pe care o traversează România în ultimii 21 de ani, din care 15 ani i-ați petrecut pe băncile Parlamentului. Ce le spuneți locuitorilor județului Alba despre activitatea dvs. de parlamentar de 15 ani încoace, neîntrerupt? Ce ați făcut dumneavoastră, domnule senator al melcilor, pentru județul Alba și oamenii lui? De ce Alba deține nefericitul titlu de județ campion al șomajului pe țară? De ce oamenii din județul pe care îl reprezentați cu onor în Senat au salarii jenant de mici și trăiesc de pe o zi pe alta? Dacă aveți puterea să recunoașteți și curajul să mai spuneți locuitorilor din Alba încă vreun adevăr, două, precum cel cu tăierea salariilor profesorilor, poate mai primiți o bilă albă...

Cât despre procentele de accedere în Parlament, acestea se vor vedea foarte bine anul viitor, când senatorul melcilor va spune cu siguranță P.A. îndelungatelor și tristelor sale mandate din cinci legislaturi parlamentare...

  Radu Eugeniu Coclici - declarație politică: - Reorganizarea Poliției de tip Igaș va spori nejustificat puterea primarilor;

Domnul Radu Eugen Coclici:

"Reorganizarea Poliției de tip Igaș va spori nejustificat puterea primarilor"

Am înaintat o interpelare parlamentară ministrului administrației și internelor, Constantin Traian Igaș, referitoare la reorganizarea compartimentelor de ordine publică și circulație rutieră ale Poliției Române. În document mi-am exprimat temerea că trecerea celor două structuri din subordinea Poliției Naționale în cea a Poliției Locale va avea un efect nefast, atât pentru buna funcționare a sistemului, cât și, pe de altă parte, pentru siguranța cetățenilor.

CSAT a aprobat concepția de reconfigurare a sistemului de ordine publică prin transferul de personal și responsabilități în coordonarea administrației locale, context în care Guvernul va adopta legislația necesară pentru transferul de responsabilități în domeniile ordinii publice și circulației rutiere de la Poliția Națională către Poliția Locală, pentru a crește astfel eficiența acțiunilor de pe teren. Personal, am rezerve că se va întâmpla așa ceva, având în vedere semnalele primite în ultimele zile de la polițiștii din județul Alba. Tocmai de aceea l-am întrebat pe Igaș, la modul concret, ce presupune acest transfer de autoritate și responsabilitate, câți polițiști vor pleca din sistem în urma acestuia, precum și care sunt pașii legislativi în vederea finalizării acestui demers?

Consider că transferul Poliției Rutiere și a celei de Ordine Publică la Poliția Locală ar putea fi făcut în scopul creșterii nejustificate a puterii primarilor. Nu cred că ne poate garanta cineva că transferul de responsabilitate amintit nu va deveni un instrument de presiune și șantaj la îndemâna edililor, mai ales prin prisma campaniilor electorale viitoare. Mai mult, această intenție votată deja în CSAT nu a fost supusă dezbaterii publice, iar Guvernul nu a amintit în ce mod o va transforma în lege. Polițiștii de la cele două structuri sunt speriați atât de lipsa de informație, cât și de faptul că nu știu ce se va întâmpla cu ei după ce vor ajunge la mâna primarilor, în Poliția Locală. Dacă acest executiv este transparent, așa cum se laudă zilnic, trebuie să înștiințeze lucrătorii din cele două structuri, nu să adopte această lege pe sub preș, fără ca nimeni să știe ce prevede.

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul: Reorganizarea administrativ-teritorială nu se realizează peste noapte;

Domnul Relu Fenechiu:

"Reorganizarea administrativ-teritorială nu se realizează peste noapte"

Am aflat atât prin intermediul presei, dar și de la surse participante că în cadrul întâlnirii dintre liderii PDL s-a schițat deja planul reîmpărțirii administrativ-teritoriale a României. Nu comentez fondul planului, ci doar procedura. Reîmpărțirea administrativ-teritorială a unei țări nu se compară cu modificarea structurii unui guvern, a unui minister sau a unei instituții, fie ea una și importantă, pentru a fi decisă de către un singur partid, fie el și cel principal, din coaliția aflată la guvernare. Iar dacă acel partid reprezintă la ora actuală doar 15-18% din opțiunile de vot ale electoratului, iar la capitolul încredere procentele sunt și mai mici, este nu doar imoral, ci și inadmisibil ca acesta să fie cel care decide reorganizarea administrativ-teritorială.

O reîmpărțire administrativ-teritorială a României vizează nu doar modificări la nivelul instituțiilor, ci vizează schimbări care urmează să afecteze toți cetățenii României. Or, acest lucru nu are voie să fie decis de o mână de oameni întruniți într-o simplă ședință de partid. Nu mai suntem în anii regimului comunist, când totul se decidea la comanda unui singur om și se aproba de un grup restrâns de 10-12 persoane, câți erau în Biroul politic al PCR.

Din păcate, actuala guvernare și PDL, în special, nu țin cont de faptul că reorganizarea administrativ-teritorială vizează toți cetățenii României și se comportă exact ca și liderii PCR.

Pentru a elabora un plan de reorganizare administrativ-teritorială nu este suficientă nici măcar consultarea tuturor partidelor parlamentare - evident, PDL nu are nicio intenție de a se consulta cu cele două partide din opoziție, PNL și PSD -, ci este nevoie în primul rând să existe o amplă dezbatere la nivel național. Dar nu o dezbatere pe două-trei site-uri pe internet și organizarea a două simpozioane la care să participe câțiva reprezentanți ai societății civile, și aceia aleși pe sprânceană în funcție de gradul se simpatie față de PDL.

Nu în ultimul rând, Legea nr.3/2000 (Legea referendumului) este clară: art.13 alin.(3) prevede: "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, orașelor și județelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie". Practic, fiind vorba de modificarea limitelor teritoriale ale județelor, este necesară consultarea cetățenilor prin referendumuri locale în fiecare județ. Sunt convins că liderii PDL nici nu vor să audă de această consultare și vor face tot posibilul pentru ca să o evite, deși, repet, chiar dacă nu ar exista această prevedere legală, populația tot ar trebui consultată sub o formă sau alta.

Îmi este teamă că actualii guvernanți vor încerca să modifice acest articol din Legea referendumului pentru a nu se împiedica de consultările populare. Pentru că, nu-i așa, ei spun că guvernează pentru popor, susțin că sunt în slujba poporului, dar atunci când interesul de partid o cere, poporul este ocolit chiar dacă legal el trebuie ascultat.

Nu știu cum vor justifica actualii guvernanți o eventuală modificare a Legii referendumului. Ea a fost o lege bună pentru guvernul care a elaborat-o - CDR+PD+UDMR -, a fost o lege bună pentru Guvernul PSD, pentru cabinetul Tăriceanu I (din care a făcut parte și PD și UDMR), pentru cabinetul Tăriceanu II (din care a făcut parte și UDMR) și pentru guvernele Boc I și II, până acum. Să vii acum, la 14 ani după elaborarea ei, și să spui că nu mai este bună - la capitolul care reglementează consultarea în plan local, de fapt adevărata consultare a populației, pentru că vizează efectiv problemele de viață ale cetățenilor -, ar însemna un abuz foarte grav.

Nu în ultimul rând, a modifica cu un an înainte de alegeri organizarea administrativ-teritorială a țării, presupune modificări radicale și în legislația electorală, ceea ce nu se întâmplă în statele Uniunii Europene. Iar documentele Comisiei de la Veneția sunt clare în acest sens: "Ar fi necesar a se evita nu atât modificarea sistemelor de scrutin - ele pot fi întotdeauna îmbunătățite -, ci modificarea lor frecventă sau cu puțin timp (cel puțin un an) înainte de alegeri".

Ținând cont de toate aceste aspecte, solicit actualilor guvernanți să nu forțeze legile în vigoare și să demareze o amplă dezbatere privind reorganizarea administrativ-teritorială, care ar putea să se realizeze în perioada 2013-2014. O astfel de reorganizare nu se face peste noapte. Nici măcar comuniștii nu au făcut-o.

  Vasile-Silviu Prigoană - declarație politică: Conflictul interetnic din Bulgaria - o atenționare pentru justiția română;

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Conflictul interetnic din Bulgaria - o atenționare pentru justiția română"

Vin în fața dumneavoastră pentru a semnala potențialul pericol pe care îl reprezintă perpetuarea și diversificarea activităților unor rețele generatoare de infracționalitate, exemplul recent din sudul Dunării fiind de natură să îngrijoreze.

Plovdiv, localitate care se laudă cu toleranța sa tradițională și cu diversitatea etnică și religioasă a populației încă din Evul Mediu, a devenit centrul unor ciocniri interetnice între bulgari și țigani, la sfârșitul săptămânii trecute, după uciderea în apropiere de satul Katunița a unui tânăr bulgar în vârstă de 19 ani de către persoane din anturajul lui Kiril Rașkov, autoproclamat rege sau țar al țiganilor.

Tatăl victimei și martorii bulgari susțin că tânărul nu a fost ucis din culpă, ci la comanda lui Kiril Rașkov, de către șoferul care a fugit de la fața locului, însă pentru doar 24 de ore, fiind ulterior reținut.

Kiril Rașkov a fost și el reținut (se pare că intenționa să fugă din țară), însă unele acțiuni ale justiției bulgare derulate pe fondul cererii de eliberare pe motive de sănătate și zvonurile care dădeau ca sigură eliberarea au reaprins protestele. La Katunița au și ajuns suporteri ai două echipe de fotbal din Plovdiv care au incendiat patru din casele familiei Rașkov.

Pentru a detensiona situația, lideri ai comunității țigănești au anunțat faptul că se dezic de acțiunile lui Kiril Rașkov, acesta fiind doar "un țigan de rând, un căldărar venit din România și pripășit la Plodviv". Există chiar zvonul că ar fi fost condamnat la moarte de un stabor (instanță neoficială a comunității) care a judecat faptele sale.

Situația la Katunița s-a mai liniștit ulterior, însă acțiunile de protest s-au mutat în orașele mari. Aici, protestatarii s-au luptat cu forțele de ordine chiar în fața sediului Parlamentului bulgar, nemulțumirea acestora fiind legată de "protecția asigurată de politicieni clanurilor mafiote". Polițiștii și jandarmii au reușit să respingă masele de oameni, însă acțiunea a continuat, fiind deturnată către moscheea Banya Bashi pe care au încercat să o vandalizeze. Mici conflicte au început să apară peste tot în țară. Cele mai serioase la Plovdiv.

Peste 3.000 de oameni au aruncat cu pietre, sticle incendiare și chiar cu semne de circulație în forțele de ordine. Polițiștii au făcut sute de arestări, în special în rândul tinerilor. De cealaltă partea a baricadei, țiganii se pregătesc să reacționeze. În cartierele lor au format deja grupuri distincte și s-au înarmat cu săbii și arme de foc. Aceștia amenință că vor tăia capul oricui va îndrăzni să-i atace.

Astfel arată pe scurt filmul a 10 zile în care au transformat Bulgaria într-o țară asupra căreia sunt îndreptate privirile întregii planete. Concluzia: o justiție cu "scăpări" poate duce la haos social.

Din păcate, revăzând filmul evenimentelor, nu pot să nu remarc asemănări izbitoare cu desele conflicte între "clanurile" din orașele românești și să nu mă îngrijorez la faptul că, deși la noi a lipsit deocamdată scânteia care să aprindă vâlvătaia, este posibil ca aceasta să apară oricând.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată: «Armele» PDl: amenințări, șantaj și abuzuri de neimaginat;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"«Armele» PDL: amenințări, șantaj și abuzuri de neimaginat"

Într-o țară democratică, membră a Uniunii Europene, este absolut inadmisibil modul în care guvernanții fac presiuni asupra membrilor și simpatizanților PSD, forțându-i să se înregimenteze în PDL. Amenințări, șantaj și abuzuri de neimaginat - acestea sunt "armele" găștii conduse de Băsescu, Boc și Udrea.

Disperați că vor pierde puterea la alegerile viitoare, PDL-iștii au depășit orice limită a tupeului politic și fac presiuni uriașe asupra primarilor social-democrați, asupra oamenilor de afaceri care nu cotizează la partidul domnului Boc, asupra oricărui cetățean care nu vrea să lucreze pentru camarila PDL. Profesorii, funcționarii, pădurarii, poștașii, cu toții sunt amenințați că-și vor pierde locul de muncă dacă nu ascultă ordinele și nu se înscriu în acest partid care conduce vremelnic țara, și care i-a dus pe români în pragul sărăciei și al disperării. Iar amenințările sunt puse în practică.

Vă prezint un caz concret, un model de șantaj în care se regăsesc milioane de români. Pentru Aurel Trușcă, un inginer care lucrează de 27 de ani în agricultura românească, calvarul a început în primăvara acestui an, când i s-a propus să semneze adeziunea la PDL și să candideze la funcția de primar al localității Cujmir din Mehedinți, la alegerile din 2012.

Absolvent al Facultății de Horticultură din Craiova, Aurel Trușcă a lucrat în cadrul mai multor instituții de profil, iar după ani buni de experiență în domeniu a fost numit prin concurs director al Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Mehedinți, în anul 1999. Din 2009 a lucrat la Camera Agricolă Județeană Mehedinți, unde a condus Compartimentul de elaborare, implementare și evaluare proiecte, fiind singurul specialist din instituție acreditat pentru elaborarea proiectelor SAPARD și FEADR. După ce a refuzat propunerea PDL, presiunile s-au amplificat. A fost chemat la Consiliul Județean Mehedinți, instituție căreia i se subordonează Camera Agricolă, unde unul dintre vicepreședinții instituției i-a făcut propunerea de a se înscrie în PDL. Fac aceste precizări pentru că este important să vedem cu ce se ocupă cei care conduc o instituție importantă precum Consiliul Județean.

Pentru că a refuzat din nou oferta PDL-iștilor, domnul Trușcă a primit o decizie prin care a fost trimis în delegație la Primăria Baia de Aramă, la 146 de kilometri de domiciliu. Această "delegație" se traduce printr-un fel de "domiciliu forțat" sau deportare în scopul "reeducării", cum se practica în anii ’50. Ulterior, a fost convocat, împreună cu directorul instituției, la conducerea PDL Mehedinți și întrebat dacă s-a răzgândit. Văzând că nu-l conving cu vorba bună, PDL-iștii au trecut deja la amenințări. A doua zi a primit o altă decizie, fiind trimis în delegație în nordul județului Mehedinți, în cea mai îndepărtată localitate, unde nu se practică decât o agricultură de subzistență. În acest timp erau sesiuni de depunere de proiecte pe măsurile 112 și 141, iar inginerul Trușcă ar fi putut să ajute mulți fermieri, așa cum a făcut-o ani de zile, însă PDL-iștilor nu le pasă de fermieri, de proiecte sau de fonduri europene.

Au urmat alte amenințări și încă o decizie de delegare fără rezultatul scontat. Când Aurel Trușcă le-a spus PDL-iștilor că nu cedează pentru că are coloană vertebrală, a primit decizia cu preaviz de 30 de zile prin care era informat că se desființează compartimentul unde lucrează și se modifică organigrama instituției prin hotărâre a Consiliului Județean. Aceasta este metoda prin care sunt dați afară din instituțiile publice toți "adversarii politici", toți angajații care nu se supun ordinelor politice și nu acceptă bătaia de joc din partea actualilor guvernanți.

S-au născocit și tot felul de condiții aberante, fără a se ține cont de competențele profesionale și de prevederile legale, astfel încât domnul Trușcă să nu poată ocupa un post nici la centrele locale de consultanță agricolă. A urmat încă o decizie prin care a fost eliberat din funcție de la Camera Agricolă, iar acum omul își caută dreptatea prin instanță și a fost avertizat că urmează să fie dată afară și soția sa, care lucrează la un centru de consultanță agricolă în județ.

Pare un scenariu de film de groază, dar aceasta este drama a mii și mii de români, victime ale PDL. Sunt oameni care trăiesc un coșmar greu de descris în cuvinte, din cauza metodelor staliniste la care recurge puterea de dreapta în România. Sunt familii care se gândesc că mâine nu vor avea ce pune copiilor pe masă dacă nu cedează presiunilor, dacă nu semnează adeziuni la PDL, dacă nu votează cu PDL, dacă nu acceptă compromisuri umilitoare. Este incredibil că astfel de lucruri se întâmplă astăzi în România! PDL-iștii încalcă legile și își bat joc de cetățenii acestei țări. Locul specialiștilor este luat de clientela politică, de membri de partid obedienți, de lipitori de afișe, de nepoți și fini ai PDL-iștilor.

Vă pot da exemple nenumărate de abuzuri care îi fac pe oameni să se întrebe dacă în România mai este democrație, dacă România mai este un stat de drept. Îi sfătuiesc pe actualii guvernanți să-și vadă de poveștile lor cu Albă ca Zăpada și să lase oamenii în pace. Sunt mulți români integri care nu se vând pe promisiuni deșarte și nu se lasă șantajați. Vom întocmi și vom face publică lista abuzurilor PDL asupra cetățenilor, iar aceste abuzuri nu vor rămâne nepedepsite.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică cu tema: Sub Guvernul Boc, părinții își sfătuiesc copiii să plece din țară;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Sub Guvernul Boc, părinții își sfătuiesc copiii să plece din țară"

Un sondaj de opinie pe teme sociale, dat publicității în aceste zile, scoate în evidență nivelul scăzut al calității vieții cetățenilor sub actuala guvernare. Am selectat doar trei dintre rezultatele acestei cercetări:

- Mai mult de jumătate dintre români (58%) cred că situația economică actuală a țării este mai proastă sau mult mai proastă decât cea existentă înainte de 1989.

- Situația economică a țării este percepută ca fiind proastă sau foarte proastă în acest moment de către 81% dintre respondenți, în timp ce doar 15% consideră că aceasta este bună sau foarte bună.

- 73% dintre români l-ar sfătui pe un tânăr, care are șanse să își găsească un loc de muncă în străinătate, să plece, în timp ce doar 25% l-ar sfătui să rămână în România.

Dacă primele două rezultate nu sunt surprinzătoare - în nenumărate rânduri, PNL a protestat și nu a fost de acord cu măsurile ineficiente și antieconomice promovate de Guvernul Boc, și a atras atenția asupra consecințelor -, în schimb, al treilea este de-a dreptul alarmant.

Dacă 73% dintre cei chestionați în cadrul unui sondaj de opinie susțin un anumit lucru, înseamnă că la nivelul întregii populații cel puțin 60% au respectivul punct de vedere. Nici nu vreau să mă gândesc câți dintre cei 60% sunt părinți de tineri care se află la primii pași în viață. Iar când un părinte își sfătuiește copilul să plece în lumea largă, situația este de-a dreptul dramatică.

Toate aceste rezultate ale sondajului amintit sunt o adevărată oglindă a calității actualei guvernări. Să ne aducem aminte, în anii 2007 și 2008 președintele Traian Băsescu lansa conceptual "proastei guvernări", cu dese referiri la cabinetul Tăriceanu II, deși nu au existat în anii respectivi astfel de răspunsuri la sondajele de opinie realizate, iar măsurile economice de atunci ale guvernării au fost corecte. Surprinzător, din 2009 și până acum, același Traian Băsescu nu mai face apel la respectivul concept, mai mult, consideră Guvernul Boc II ca fiind cel mai bun din perioada postdecembristă, deși realitatea îl contrazice flagrant. Este adevărat, conceptul "proastei guvernări" nu a reprezentat decât o armă propagandistică a președintelui în lupta sa împotriva PNL și a guvernului liberal.

Mai este de menționat că sondajul la care m-am referit s-a efectuat înainte de "episodul" anunțului făcut de compania Nokia, acela de a părăsi România, anunț care efectiv a șocat. Cu siguranță procentele ar fi fost și mai catastrofale.

Nu este acesta singurul sondaj de opinie care demonstrează că românii sunt total nemulțumiți de situația în care a adus România actuala guvernare. Nu reprezintă o noutate faptul că medici, profesori, ingineri, dar și meseriași pleacă din țară, în căutare de condiții mai bune de muncă, de salarizare și de exprimare. Până acum acest fenomen nu a fost unul de amploare, dar există riscul ca să devină. Și totul din cauza incompetenței actualilor guvernanți. Este trist că România a ajuns într-o astfel de situație, este trist că ne apropiem cu pași repezi de situații similare din lumea a III-a. Cum nu crede în miracole, sunt convins că Guvernul Boc nu va găsi vreo soluție pentru a-i determina pe români să-și sfătuiască copiii să părăsească țara. Și nu va găsi, pentru că nici nu are vreo intenție și pricepere în acest sens.

  Zanfir Iorguș - declarație politică: Se impune o schimbare - regionalizarea;

Domnul Zanfir Iorguș:

"Se impune o schimbare - regionalizarea"

Aș dori să aduc astăzi în discuție un subiect care, în opinia mea, se bucură de puțină atenție din partea opiniei publice, poate din cauza aglomerării agendei mass-media sau poate din considerente politice. Oricare ar fi cazul, vreau să vă supun atenției mult controversata reformă administrativă prin regionalizare.

Adesea, în momentul în care se pune problema unei schimbări, aceasta este privită de către populație cu o oarecare teamă și cu o doză de scepticism, de aceea oamenii trebuie să înțeleagă exact ce presupune o anumită schimbare și în ce sens va putea aceasta să conducă spre o dezvoltare durabilă. Consider că vorbim despre un subiect care a trecut puțin cam prea repede pe planul doi al agendei publice.

Deși putem considera dezirabilă desființarea Consiliilor Județene pentru că nu de puține ori acestea s-au dovedit a fi inactive și ineficiente, o astfel de modificare necesită pe lângă o largă majoritate politică în susținere, o modificare a Constituției. Totuși această modificare nu va face subiectul discuției noastre de astăzi.

Constituția României prevede faptul că structura administrativă a țării se bazează pe comune, orașe, municipii și județe, fără a se specifica un număr exact de județe. Regionalizarea presupune o simplă reducere a numărului de unități administrative județene. Un proiect ambițios, dar deosebit de necesar. În cele ce urmează vă aduc câteva argumente care sunt menite să sprijine acest demers reformator.

Consiliile Județene au rol de regulator la nivel bugetar și strategic, la nivelul localităților din județ. După cum bine știm, de foarte multe ori, guvernele au fost cele care au preluat acest rol. Departe de mine dorința de a generaliza, dar trebuie să admitem faptul că mulți dintre noi cunosc și se confruntă cu situații în care echilibrarea de la nivelul consiliilor județene se face pe criterii mai puțin raționale și mai mult politice. Vă pot da un exemplu concludent în acest sens și sunt sigur că există multe astfel de situații. Echipa de handbal "HCM Constanța" este finanțată de Consiliul Județean Constanța. Dacă orașul Constanța avea nevoie de o echipă de handbal, oare nu este normal ca această echipă să fie finanțată de către Primăria municipiului Constanța, și nu de Consiliul Județean Constanța.

Avantajele imediate ale unei restructurări administrative la nivel național sunt bineînțeles de factură economică. Este lesne de înțeles cum restrângerea numărului de consilii județene, de la 41 la 8 sau 12, reduce drastic spezele statului prin comasarea direcțiilor județene sau serviciilor de la nivel județean. Fondurile rezultate din reorganizare se pot investi în îmbunătățirea serviciilor publice de la nivel local, astfel respectăm principii pe care de mult timp le enunțăm fără a face ceva în sensul acesta, cum ar fi: descentralizarea, dezvoltarea pe regiuni sau îmbunătățirea administrației publice locale și apropierea acesteia de cetățean.

Aș îndrăzni să spun că regionalizarea nu este decât un prim pas în reformarea administrativă a României. Dacă dorim, putem avansa discuția și la nivelul localităților. Din 1990 și până astăzi s-au înființat peste 235 de localități prin lege. Așadar, ajungem la un număr de 3.183 de localități, fiecare cu propriile administrații.

Vreau să îndrept, pentru câteva clipe, atenția dumneavoastră asupra Greciei. Nu spun că sunt multe domeniile în care statul elen trebuie luat ca exemplu, dar reforma în administrație este cu siguranță demnă de luat în calcul. Câteva cifre care să pună punctul pe i: Grecia a redus numărul entităților locale cu 4.000 de la 6.000, al municipalităților de la 1.034 la 325, a redus de asemenea cu 50% numărul de contracte pe perioadă determinată pentru personalul bugetar.

Desigur, este vorba despre măsuri luate într-un moment de oarecare disperare economică, grad de îndatorare de peste 140% și deficit de peste 10%, iată că cifrele sunt impresionante. Chiar credeți că este necesar să ajungem într-o situație similară pentru a avea curajul de a lua astfel de măsuri? Eu cred că un moment de stabilitate economică oricât de efemer și de creștere economică oricât de sensibilă sunt propice pentru a demara o reformă de substanță în administrația publică locală. Mai ales în contextul conturării unei noi recesiuni, cred că ar fi un avantaj considerabil față de statele care iau astfel de măsuri în mod reactiv.

Ne putem orienta spre restrângerea mai multor localități în jurul orașelor sau municipiilor centrale pentru dezvoltarea economică echitabilă a zonei și rezolvarea problemelor de infrastructură. Exemplul Medgidiei și a comunelor din vecinătate, cum ar fi: Castelu sau Cuza Vodă. Este grăitor - cele două comune, deținând fiecare o populație mai mică de 5.000 de locuitori, ar putea fi administrate de către Primăria Municipiului Medgidia, cu o infrastructură adecvată (licee, spital, judecătorie, tribunal etc.).

Un alt exemplu bun în vederea susținerii ideii prezentate astăzi îl constituie Legea Capitalei ce presupune menținerea în continuare a celor 6 sectoare, dar comasarea structurii de conducere a sectoarelor în Primăria Capitalei.

Aș dori să închei amintind faptul că multe dintre țările membre UE au adoptat deja această reformă, din păcate pentru unele prea târziu. Prin urmare, consider că este foarte important să lăsăm temerile la o parte și să luăm măsurile corecte la timpul și momentul potrivit.

  Ion Călin - declarație politică intitulată Suntem curajoși;

Domnul Ion Călin:

"Suntem curajoși"

În ultimele zile am aflat de la membrii marcanți ai PDL ce caracterizează acest partid de guvernământ. Astfel, după ce au luat măsuri anticriză, au redus și tăiat salarii și pensii, au reformat sistemul de sănătate prin închiderea spitalelor, sistemul de învățământ prin închiderea școlilor, guvernanții au ajuns la concluzia că acest partid "va rămâne în istoria României ca partidul cel mai curajos". Curajos pentru că a avut curajul de a demara, de a aprofunda și de a pune în aplicare o reformă atât de profundă în toate domeniile de activitate, curaj care îi face pe PDL-iști să creadă că anul viitor vor câștiga alegerile și vor guverna în continuare.

Cum să nu aibă curaj când după toate măsurile luate împotriva cetățenilor vor să continue chiar dacă nu au obținut niciun rezultat. Astfel, sub pretextul înțelegerii cu FMI, Guvernul dorește să renunțe să mai acopere anumite servicii neesențiale din domeniul sănătății. Deci nu este suficient că s-au închis spitale, că în cele care au rămas nu mai sunt medici, nu mai sunt asistente, ca să nu mai vorbim de medicamente, că în altele nu mai este nici apă caldă, că se aproprie iarna și poate nu vor avea nici căldură, că mulți români nu își permit niciun consult la medic, ce să mai amintim de analize sau alte investigații, guvernul se gândește să mai taie din puținul alocat sănătății ca să rămână și mai puțini bani. Probabil nu mai sunt bani pentru numeroasele firme căpușe care se găsesc în sistemul sanitar.

Ca să dovedească cât sunt de curajoși, cei din PDL se gândesc să continue politica de austeritate cu reduceri de venituri și valuri de concedieri, prin impozitarea tuturor pensiilor și reducerea TVA. Care este motivul? O creștere economică de 3,5% în 2012 și repornirea consumului care a scăzut în urma creșterii TVA. Cum ați realizat acest lucru, domnilor? Când noi, cei din opoziție, v-am spus să nu luați această măsură, dumneavoastră susțineați că așa dorește FMI și că alte soluții nu există. Acum când prețurile au scăpat de sub control și a scăzut consumul realizați ce greșeală ați făcut. Mândria v-a făcut să nu ascultați și alte păreri. Ceea ce este și mai rău este faptul că doriți să continuați să faceți cum vă taie capul și nu acceptați și alte păreri. Și dacă nu acceptați alte păreri atunci dați vina pe altcineva. Adică pe opoziție care este populistă și care este o "construcție șubredă, incapabilă să guverneze țara."

Dar cei care promiteau în campaniile electorale numai lapte și miere, ajungând astfel la guvernare, și care odată ajunși au uitat aceste promisiuni, oare cum se numesc? Dar cei care promiteau revenirea la salariile de dinainte, la o dată, iar acum nu își mai aduc aminte de ea, cum se numesc? Dar ce-i care scriu pe blog că "epoca politicienilor populiști a început să apună" iar apoi distribuie mici atenții electorale alegătorilor din colegiu, cum se numesc? Mincinoși, falși sau ipocriți, așa îi numesc românii, dumneavoastră cei de la putere îi numiți oameni realiști. Oameni realiști pentru că dacă nu ar fi adoptat măsurile de austeritate în 2010, România s-ar fi confruntat cu o criză economică, evitându-se astfel colapsul economic. Liderii opoziției sunt populiști, dar în mod sigur nu-l întrec pe Emil Boc cel din opoziție, care promitea atunci "că în 2012 salariul mediu va fi de 900 de euro, pensia de 350 de euro, creșterea economica în medie de 7% din PIB în fiecare an".

Pentru că Emil Boc cel de la guvernare a uitat azi de toate promisiunile făcute în opoziție. Emil Boc a fost, este și poate va fi doar liderul unei grupări total nepopulare, care domnește peste o țară pasivă cu instituții publice în derivă, fără nicio autoritate și ai cărei cetățeni sunt sărăciți și umiliți.

Sub pretextul crizei economice, cei din guvern au sacrificat profesorii, medicii, polițiștii, tinerii, pensionarii, persoanele cu handicap, adică majoritatea populației, mai puțin pe cei din PDL care se pare că prosperă.

Cum ați salvat oare țara, stimați domni, dacă sistemul sanitar este subfinanțat, educația este lovită cu putere de incompetența celor care o conduc, economia nu este susținută cu nimic, salariile bugetarilor rămân tăiate, iar agricultura nu este sprijinită? Poate ați salvat țara, dar nu pe locuitorii ei. România nu poate fi salvată atât timp cât nivelul de trai al populației este nepermis de mic, sărăcia devenind starea normală a acesteia.

Dacă curajul este noul logo al partidului dumneavoastră, atunci aplicați-l nu numai în domeniul reducerilor și reformelor statului, puneți-l în aplicare și în timpul campaniilor electorale. Dați dovadă de curaj și numai dați nici mici, nici bere, nici sacoșe cu alimente și nici altceva, mergeți cu mâinile goale și vorbiți cu alegători despre criza economică și reformarea statului. Atunci chiar dovediți că aveți curaj. Amintiți-vă de următorul citat și puneți-l în practică: "Partidul solicită Guvernului să renunțe la această politică a mitei electorale pe care o practică sfidând țara și cetățenii ei. De asemenea, solicită Guvernului să acorde mai multă atenție priorităților cetățeanului, și nu priorităților sale politice și celor ale clientelei sale". Emil Boc din 23 septembrie 2003

  Ion Stan - declarație politică: - Bate ceasul al 11-lea pentru ciuma portocalie din Consiliul județean Dâmbovița. Opriți sifonarea banilor publici spre clientela PDl și pușculița de partid portocalie!;

Domnul Ion Stan:

"Bate ceasul al 11-lea pentru ciuma portocalie din Consiliul județean Dâmbovița. Opriți sifonarea banilor publici spre clientela PDL și pușculița de partid portocalie!"

În ultimele 30 de zile, ori de câte ori am avut ocazia, am tras un semnal de alarmă autorităților județene în legătură cu "sifonarea" banului public de la nivelul județului Dâmbovița spre clientela politică a PDL sau pușculița portocalie care va susține mita electorală generalizată pentru cumpărarea alegerilor comasate de anul viitor.

Apelul meu către președintele consiliului județean a rămas fără ecou, iar situațiile înaintate privind sărăcia lucie din bugetele locale și necesarul de resurse financiare ale primăriilor conduse de primarii PSD sau starea dezastruoasă a unor drumuri județene sau comunale care străbat localitățile conduse de consiliile locale PSD nu l-au impresionat pe stăpânul județului, Florin Popescu, care își continuă dictatura bunului plac în administrarea banului public.

Credem că s-a depășit limita bunului simț care trebuie să existe și în politică. Pentru Florin Popescu și camarila portocalie din Consiliul județean bate ceasul al 11-lea. De astăzi începem seria protestelor publice față de abuzurile și ilegalitățile săvârșite de camarila portocalie din Consiliul județean.

Protestez astăzi în numele miilor de cetățeni care și-au rupt mașinile pe drumurile județene impracticabile din localitățile Potlogi, Ciocănești-Crevedia, Bucșani, Finta, Cobia, Gura Ocniței, Moreni, Dragomirești, Mănești, în timp ce banii aruncați pe poteca de munte Cuibul Dorului-Vârful Dichiu stau să se prăbușească în prăpastie.

Protestez astăzi în numele copiilor și părinților din școlile care nu sunt finalizate: școala Românești din comuna Potlogi, școala și grădinița din satul Fântânele, comuna Cojasca, grădinița din Gura Șuții, școala Cazaci din comuna Nucet, Liceul Voinești, grădinița Mogoșani, Liceul nr. 2 din Moreni - sala de sport nefinalizată etc.

Protestez astăzi în numele firmelor din Dâmbovița și a lucrătorilor șomeri care nu mai au loc de firmele FIBEC și CAST care sunt favorizate de PDL în câștigarea licitațiilor pentru lucrările publice.

Protestez astăzi în numele cetățenilor județului Dâmbovița cărora li se bagă mâna în buzunar de către consiliul județean pentru a încasa o taxă aberantă de habitat care aduce bani frumoși la pușculița centrală portocalie de la București.

Protestez astăzi în numele cetățenilor județului Dâmbovița față de pasivitatea și lipsa de reacție a autorităților statului care protejează ilegalitățile ciumei portocalii din Consiliul județean și care sunt paralizate în activitatea lor de privirea aspră a lui Zeus care le poate zbura scaunele de sub fund.

Seria protestelor ar putea continua și față de alte situații care sunt evidente și care fac ca viața să fie tot mai grea de la o zi la alta pentru cât mai mulți cetățeni din județul Dâmbovița.

Dar pentru a trece de la vorbe la fapte vă informăm că astăzi, în semn de protest, consilierii județeni ai PSD nu vor participa la ședința Consiliului județean.

Nu dorim să fim părtași la operațiunea "Bani pentru partid", demarată prin împrumuturile de peste 265 miliarde lei pe care dorește să le facă Consiliul județean, fără să cunoaștem gradul de îndatorare la care s-a ajuns, unde vor fi folosiți banii și care vor fi beneficiile de care se vor bucura dâmbovițenii.

Ne gândim ca în perioada următoare să demarăm și alte acțiuni de protest, cum ar fi:

- să-i aducem sub balconul Consiliului județean pe locuitorii din cele 42 localități care nu primesc finanțare de la Florin Popescu - președintele Consiliului județean pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă localitățile până nu se înscriu la PDL;

- să blocăm drumurile județene care ne-au rupt mașinile;

- să-i scoatem în stradă pe părinții elevilor care învață în localuri insalubre și în 3 schimburi, pentru că fondurile sunt dirijate în mod aiuristic spre pușculița PDL și spre clientela PDL din județ care fură de stinge;

- să facem o petiție la nivel județean și național în legătură cu nepăsarea instituțiilor fundamentale ale statului de drept, care nu sunt interesate de corupția de la nivel județean, situațiile de incompatibilitate sau conflictele de interese în care se află unii înalți funcționari publici, protejarea unor infractori la ordin politic de către poliție și alte instituții care predau dosarele județului la București pentru a fi înmormântate;

- să răspundem la șantajul practicat de președintele Consiliului județean Florin Popescu (care oferă sume de bani primarilor și viceprimarilor PSD) prin instituția autodenunțului și să-1 lecuim de aceste năravuri.

  Ion Stan - declarație politică: - Prefectul de Dâmbovița - Iancu Caracota - agent electoral al PDL și vânzător de piei de cloșcă;

Domnul Ion Stan:

"Prefectul de Dâmbovița - Iancu Caracota - agent electoral al PDL și vânzător de piei de cloșcă"

De câteva săptămâni, prefectul județului Dâmbovița, Iancu Caracota, obligă primarii din localitățile județului Dâmbovița să strângă cetățenii din fiecare localitate pentru ca Domnia Sa, împreună cu șefii serviciilor deconcentrate de la nivel județean, să le povestească timp de 2-3 ore cât de "benefică" este politica PDL, a Guvernului Băsescu-Boc care a "salvat" țara din criză cu eforturi deosebite, jertfindu-se pe altarul intereselor naționale ale poporului român.

Am crezut inițial că este vorba de un act de sinceritate, de justificare a gafelor, abuzurilor și ilegalităților săvârșite de PDL în cei 8 ani de când conduce dezastruos România sau un act de informare în legătură cu măsurile de austeritate care sunt pregătite de Guvernul Boc-Băsescu și FMI pentru anul 2012, astfel încât populația să suporte mai ușor frigul de la iarnă, scumpirile de anul viitor, abuzurile și fanteziile Elenei Udrea.

Din păcate, prefectul de Dâmbovița nu suflă o vorbă despre anularea ajutoarelor sociale de tot felul, despre efectele privatizării din sănătate, despre consecințele desființării posturilor de poliție, lăsând cetățenii la dispoziția bandelor de infractori care îi tâlhăresc la drumul mare, despre modificarea Codului fiscal și apariția unor taxe noi și impozite care fac viața tot mai aspră de la o zi la alta; nu le motivează țăranilor de ce nu mai au voie să producă în gospodăria proprie vinul și țuica necesare autoconsumului, fiind amenințați cu pușcăria.

Nu suflă nicio vorbă domnul prefect despre multe alte lucruri din județ care vizează corupția din Consiliul județean și nepăsarea instituțiilor statului față de abuzurile, ilegalitățile și infracțiunile de tot felul de care nu este străin domnul prefect al județului. Poate știe primul-ministru Emil Boc și președintele Traian Băsescu de ce prefectul județului a încălcat legea restituind așa-zișilor moștenitori ai Elenei Văcărescu 850 ha de pădure, când prin testamentul existent aceștia aveau dreptul numai la 60 ha?! Dacă nu, îi poate spune SRI-ul.

Trebuie să spunem că prin acțiunile desfășurate în teritoriu, prefectul județului Dâmbovița a devenit agent electoral al PDL nu pentru că moare de dragul politicii distructive a acestui partid, ci pentru a se asigura că afacerile sale vor fi protejate în continuare de guvernarea portocalie și el va rămâne în funcție până la calendele grecești.

Dacă ar fi fost doar agent electoral al PDL, poate că am înțeles disperarea care 1-a cuprins văzând că priveghează un muribund aflat în comă, așa cum arată PDL astăzi, dar când am aflat că domnul prefect obligă primarii să pună la dispoziție spații comerciale pentru "economate", ne-am întrebat dacă nu cumva prefectul a devenit vânzător de iluzii sau de piei de cloșcă.

Sigur că domnul prefect știe ce face și pentru ce sunt bune magazinele "economat", că doar în 2012 avem alegeri "comasate" și PDL trebuie să manipuleze electoratul cu un pachet de alimente livrat legal celor săraci și muritori de foame care trebuie să voteze ciuma portocalie vopsită mai nou în verde sau albastru și cu denumire nouă de "Mișcarea populară" în culorile noi ale papagalului, care, plătit fiind, trebuie să ia în cioc zodiacul pregătit de PDL românilor și României pentru perioada 2012 - 2016.

Firesc ne punem întrebarea dacă s-a modificat legea de funcționare și organizare a instituției prefectului și dacă nu cumva ar trebui să-i taie cineva elanul domnului prefect destituindu-1 din funcția pe care o deține de prea multă vreme, asistând cu nepăsare la abuzurile și ilegalitățile săvârșite de " puternicii" zilei.

Alo, domnule prim-ministru, sunteți pe recepție?!

  Eugen Bejinariu - declarație politică: Exprimări politice la standarde PDL;

Domnul Eugen Bejinariu:

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "Exprimări politice la standarde PDL" spre a atrage atenția formațiunilor politice și societății civile că ne întoarcem la vremuri devenite istorie.

Ani în șir ne-am exprimat, nu numai politic, în "limba de lemn" promovată și impusă de regimul comunist și din care nu lipseau exprimări precum: societatea socialistă multilateral dezvoltată; conducerea superioară de partid și de stat; cultura și educația socialistă; în spiritul patriotismului socialist; iubitul nostru conducător etc. Regretăm că liderii PDL, aflați acum la guvernare, și-au uniformizat și standardizat comunicarea politică, construind un fel de nouă limbă de lemn. Această situație nu e deloc confortabilă, dar este preferată de PDL pentru gradul ei mai mare de acoperire a răspunsurilor politice și de angajare și a formațiunilor politice din opoziție.

Din mulțimea exprimărilor standard ne oprim doar la trei forme dintre cele mai frecvente.

În guvernarea PDL-UDMR-UNPR sunt mari neîmpliniri economice și sociale; s-au produs și se produc tot felul de greșeli; măsuri subordonate interesului de partid sau personal; au loc adevărate rătăciri localizate în timp și spațiu. Dar indiferent cine se adresează - un om de presă, un deputat sau senator din opoziție sau un cetățean de rând cerând explicații pentru o astfel de guvernare politică, liderii PDL răspund uniform: Este rezultatul celor 20 de ani de democrație din România.

Ori de câte ori se vorbește despre tăierile cu 25% din salariile bugetarilor, reducerea alocațiilor sociale, impozitarea pensiilor sau despre disponibilizarea salariaților, liderii PDL răspund uniform și standard, și anume că aceste măsuri au fost bune și corecte pentru starea de criză. Nu mai acceptă că ar fi fost posibile și alte măsuri pe care social-democrații le-au propus și argumentat, dar guvernarea nu are decât o singură sursă de decizii, cele ale actualului Guvern. Acum domnul președinte Traian Băsescu ne spune că vom avea o nouă recesiune și mai severă, dar nu ne spune ce va face Guvernul Emil Boc!

PDL s-a afișat public cu simboluri precum culoarea portocalie, sigla PDL cu un trandafir și cântecul "Verde înrourat" - un fel de imn al acestui partid. Cetățenii tot mai sărăciți economic și obosiți de exprimările standard și de nepriceperea guvernării, i-au determinat pe liderii PDL să-și schimbe astfel de simboluri: la alegerile parlamentare parțiale pungile cu mita electorală, în toate reprizele, au avut culoarea verde; în județul Neamț, în campania electorală, nu a venit niciun lider PDL din Guvern sau conducerea centrală spre a evita huiduiala ca atitudine publică a cetățenilor sărăciți; la manifestările solemne, Imnul României ori a fost evitat ori a fost modificat.

În asemenea situații, când realitățile sunt atât de evidente și nu se mai pot ocoli, liderii puterii portocalii răspund uniform - toată clasa politică din România e la fel. Este o modalitate nedemnă de a transfera și vina și răspunderea pe toată clasa politică din România, când deciziile greșite ori promovate din interes de partid sau personal ale liderilor PDL au sediul în Guvernul Emil Boc.

Cerem liderilor PDL și celor din coaliția de la guvernare să respecte adevărul, să utilizeze "limba noastră cea română", să promoveze interesele cetățenilor în toate demersurile și acțiunile de guvernare și să se elibereze de standarde, stereotipii și noua limbă de lemn.

  Laurențiu Nistor - declarație politică: Mincinosu' roade osu'?;

Domnul Laurențiu Nistor:

"Mincinosu' roade osu'?"

Se profilează un nou scandal, în care, pe lângă conducerea postului Realitatea TV, se pare că sunt implicate numele lui Emil Boc și cel al Elenei Udrea. Și cu toții am văzut cum la Antena 1, când se dezbătea acest subiect, a intervenit purtătoarea de cuvânt a Guvernului, doamna Ioana Muntean, care a dorit să producă o dezmințire categorică a vreunei asocieri a numelui lui Boc cu tema discutată, dar o țară-ntreagă a observat că s-a codit zdravăn și a evitat să facă orice dezmințire când a fost vorba despre ministresa Udrea! După cum s-a văzut, problema s-a împărțit în două...

Pe de-o parte, actuala putere neagă orice implicare directă a sa în matrapazlâcuri. Normal, am putea zice, întrucât nu-și pune nimeni de bunăvoie cătușe la mâini. Dar ce ne facem că de atâtea ori am prins cu minciuna puterea ex-portocalie, viitoare verde, încât, dispărând credibilitatea sa, se pune întrebarea de ce ar trebui să o credem când dezminte, fie și parțial, fie și prin vocea purtătoarei de cuvânt, niște gheșefturi care apar la suprafață în ciuda precauțiilor luate de către făptași? Sau de ce am mai crede-o vreodată, când anunță ori promite ceva? De ce am crede că numele lui Boc nu ar putea fi aliat cu niscaiva scandaluri care, iată, încep să-și arate urâtele lor fețe?

Pe de altă parte, codindu-se purtătoarea de cuvânt a Guvernului (atenție, a guvernului, nu a primului-ministru) să-i țină partea și Elenei Udrea, ba rămâne lumea că impresia că în actualul executiv nu știe stânga ce face dreapta, ba că e atât de notorie implicarea doamnei Udrea în afaceri necurate, încât până și purtătoarea de cuvânt se teme să nege vreun scandal, ca să nu-i mai dispară și bruma de credibilitate de care se mai bucură - căci restul membrilor guvernului și-au pierdut-o demult: ori prin minciunile personale cu care au fost prinși, de-a lungul timpului, ori prin solidarizarea tacită a acestora cu mincinoșii patentați din fruntea ministerelor - toți știm că cine se-aseamănă, se-adună...

După cum se poate vedea, actuala coaliție de guvernământ a împământenit faptul că mincinoșii rod ciolanul puterii, lucru anormal în orice societate și modernă, și europeană! Dacă ne aducem aminte, nu cu multă vreme în urmă, pentru o minciună s-a dat foc Parlamentului maghiar! Pentru o minciunică au demisionat personalități ilustre și de o calitate net superioară mincinoșilor puterii de pe Dâmbovița! Pe când se va încetățeni și la noi faptul că un secretar de stat, un ministru, un premier, un președinte mincinos nu mai au ce căuta în conducerea destinelor maselor largi de oameni? De ce și după care lege contribuabilii trebuie să fie obligați să susțină financiar niște mincinoși, cu secretară și șofer, cu mașină la scară, care, pe deasupra, depun toate diligențele ca să le fie rău românilor de rând și-i mint în față ba că așa trăiesc mai bine, ba că fac o reformă la care nu se vede nicio finalitate pozitivă, ba orice alte minciuni care să salveze aparențele unui guvern din care competența a fost izgonită total?

Oricine a fost învățat de mic că minciuna are picioare scurte. Atunci, de ce să rămână mincinosu' ca să roadă... avantajele puterii, atâta vreme cât aceasta nu este exercitată înspre mai binele cetățeanului de rând? Plus că se spune în popor că cine minte, și fură! Oricum: remanierea guvernamentală se face, după cum se observă, ministru cu ministru, iar pe Anca Boagiu a scăpat-o prima gura că iar se pune de-o remaniere, evenimentele ulterioare confirmând ce se grăbeau unii să nege... În asemenea caz, nu-i mai bine pentru omul de rând să plece actualul guvern cu totul? Că pe bucăți, dacă îi aduni, doar câțiva dacă mai sunt cei dintru începuturi! Cum prima dată scoți în față ce ai mai bun, nu înseamnă că toți cei care vin după ei sunt "second hand", adică de calitate mai slabă? Și dacă tot nu mai este același guvern care a primit învestitura, de ce să nu fie schimbat cu cel al opoziției? Ar fi mai cinstit față de toată lumea, iar cetățeanul de rând ar răsufla și el ușurat, în cele din urmă...

  Vasile Popeangă - declarație politică: Cocorii pleacă. Investitorii le țin trena...;

Domnul Vasile Popeangă:

"Cocorii pleacă. Investitorii le țin trena..."

A venit toamna. Au plecat cocorii, iar împreună cu ei pleacă spre alte zări și investitori importanți din România!

Dacă investitorii români (mai mici, e-adevărat) au fost masacrați ca muștele, cu sutele de mii, după ce că nu se-nghesuie nimeni, decât la nivel de laudă, să aducă alți investitori, iată că puterea actuală creează condițiile favorabile ca și investitorii străini să își ia tălpășița! A plecat și Nokia! După Coca-Cola. După Nestle. După Kraft. După Lactalis. După Levi's. După H&M. După GEOX. După multe alte companii. Iar CSAT-ul, în loc să adune toate mințile luminate și să găsească soluții ca să mențină investitorii străini, întrucât este vorba despre securitatea economică a țării, a avut ca prioritate absolută... aprobarea ca Agenția Națională de Cadastru să treacă la doamna Udrea!

Încă nu se dorește a se pricepe că, astăzi, războaiele nu se mai duc cu tunul și cu tancul, ci pe plan economic? Dacă nu se văd răni deschise, ochi scurși pe obraz și explozii care să te umple de schije, fum și țărână, CSAT-ul nu crede că e război! Vine al doilea val de criză peste România, tot în plin an electoral, iar băsiștii, tot ca și la prima criză, sunt iarăși prinși cu pantalonii în vine! Iarăși lipsesc măsurile de prevenție! Românii au 24 de miliarde de euro în bănci. De ce actuala putere nu reușește să mobilizeze aceste sume și preferă să se împrumute cu niște dobânzi de-ți taie răsuflarea? Nu preocupă pe nimeni acest răspuns!

Trist este și faptul că noul cod al muncii permite să plece un investitor lăsând pe drumuri mii de salariați, ca și cum ar ieși din pădure! Mărețul cod al muncii, ultralăudat și de foarte dreapta, iată că nu reușește să susțină niște salariați! Nokia, plecând din Bochum, a ieșit cam jumulită! Din România pleacă fluierând voioasă, degrevată de orice obligații sociale, iar românii rămân fluierând a pagubă! Nu numai că 2.200 de români au rămas fără locuri de muncă, dar statul acesta băsist, în iscusința sa, cică de dreaptă portocalie, va trebui, pe de-o parte, să nu mai încaseze o grămadă de taxe și impozite ba de la Nokia, ba de la salariații săi, ci să și plătească ajutoare de șomaj! Deci, pierdere pe cel puțin trei părți.

Culmea-i că inclusiv extralăudatul succes al cotei unice de 16% este o minciună, întrucât cota este cea mai mare din întreaga zonă balcanică, media fiind cam de 10%, 6 procente în plus motivând mai mult decât suficient destule companii s-o ia la fugă din România către Bulgaria, Macedonia ori Croația, de exemplu! Rău este că inclusiv companii 100% românești părăsesc țara din cauza condițiilor ucigătoare de impozitare, ori din cauza impredictibilității fiscale, modificarea frecventă și din rău în mai rău a unui cod fiscal extrem de ostil investitorilor devenind un sport guvernamental mai mult decât păgubos!

Măsurile economice eficiente întârzie. Măcar teoretic, ieșisem din recesiune. În ultimii trei ani, din cauza lipsei de măsuri economice, am pierdut companii care, însumat, însemnau venituri de 4 miliarde de euro, adică de minimum 4% din PIB! Domnule Boc, taman ce-a plecat al doilea mare exportator din România, Nokia, din Clujul tău, acum poți să te lauzi cu programul Rabla! Dar repede, până nu pleacă și Renault, primul exportator! Ai lăsat de izbeliște mii de muncitori prin noul cod al muncii, domnule Boc, acum hai, laudă-ți programele de reconversie socială! Ai reușit să faci cel mai scump gaz metan importat de la ruși!

Cum să mai stea companiile străine, când li se măresc subit, prin politici guvernamentale dezastruoase, taxele, impozitele, costurile cu materiile prime, materialele și forța de muncă? Și, de exemplu, costul forței de muncă nu crește băgând mai mulți bani în buzunarul salariatului, ci în cel al bugetului de stat, adică al doamnei Udrea! Costul materiilor prime nu crește neapărat umflând buzunarul producătorilor, ci taxele și accizele ce alimentează sacul bugetului, în care stau înfipte adânc căpușele clientelei de partid!

Marile companii au nevoie de infrastructură. Trebuie să-și care materiile prime și produsele finite. Pe unde, căci în țara regilor asfaltului, drumurile sunt "asfaltate" direct cu gropi? Marile companii au nevoie de energie cât mai ieftină. De unde, că nu mai au loc de "băieții deștepți"? Apropo: s-a observat, sper, că Băsescu nu mai zice nimic despre "băieții deștepți din energie", semn că au fost... reevaluați și spoiți cu portocaliu - pardon, cu verde... ca de Paris...! Marile companii sunt vestite prin eficiență. Prin ce interfață să se conecteze eficiența acestora la ineficienta sufocantă, ucigătoare a unui guvern în care competențele nu se manifestă nici măcar la jocul de table?

Anual se face un top "Doing Business", de către Banca Mondială. Doresc să vă aduc la cunoștință că România este în urma Kirghistanului, Tadgikistanului, Ruandei, Zambiei sau Botswanei, de exemplu. Domnilor guvernanți, conform jurământului pe care l-ați depus la învestitură, tot așa să vă dea Dumnezeu să vă situați în alegeri tot în poziția de la "Doing Business"!

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: - Egalitatea de șanse în România;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Egalitatea de șanse în România"

România de astăzi este țara europeană în care sunt încă prezente cele mai multe inechități și discrepanțe între șansele pe care cetățenii le au în dezvoltarea lor în societate. Urmare a evoluțiilor socio-economice din ultimii 20 de ani, s-a reușit contraperformanța deloc de dorit de a ne apropia de un tip de societate în care egalitatea de șanse se realizează stratificat, pe etaje. Semnalez faptul că nu este departe momentul în care lipsa de comunicare între aceste paliere va genera blocaje sociale generatoare de crize, conflicte și instabilitate...

Se poate vorbi despre clivajul dintre oraș și sat în ceea ce privește educația, asistența medicală, accesul la utilități. Se poate vorbi despre diferențe între femei și bărbați sau despre accesul la binefacerile modernității pentru categorii mai mari sau mai reduse numeric de populație. Se poate vorbi despre șansa sau, mai corect, neșansa persoanei cu dizabilități sau a persoanei cu aptitudini speciale.

Originea acestui defazaj nu se limitează doar la incapacitatea clasei politice de a propune soluții pertinente la problemele cu care se confruntă categoriile sociale aflate, în mod tradițional, în aria excluziunii sau marginalizării. Spre deosebire de statele europene, unde societatea civilă a secondat acțiunea administrației publice și a făcut presiuni în vederea unor strategii coerente de integrare socială, în România organizațiile neguvernamentale nu se dovedesc în măsură să creeze infrastructura necesară diminuării diverselor forme ale discriminării și excluziunii de orice fel. În acest context, realitatea socială evoluează oarecum diferit față de rapoartele oficiale și în prea mică măsură într-o direcție pozitivă. Este și cazul concret al zonei politico-administrative ce oferă asistență persoanelor cu dizabilități. În relație cu acestea, statul continuă să-și limiteze intervenția la asistență financiară, obiectiv adesea precar din cauza deficitului de resurse ce afectează parcă în mod constant bugetul asigurărilor sociale.

Relația directă a acestor cetățeni cu instituțiile administrative este inhibată inclusiv de inexistența sau plasarea defectuoasă a rampelor de acces în clădiri sau în mijloacele de transport în comun. De asemenea, deși legislația a propus o serie de stimulente fiscale firmelor care angajează astfel de persoane, sunt multe situațiile în care companiile preferă să plătească impozite mai mari decât să facă apel la acest gen de resurse umane. Agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă nu au dovedit, până acum, prea multă originalitate și inițiativă în facilitarea dialogului între cei aflați în dificultate și potențialii angajatori, iar deschiderea doar clamată de sistemul administrativ și de cel educațional este multiplicată de prejudecăți de mult absente din mentalul lumii civilizate.

Cetățenii la care mă refer pot întoarce societății, la rândul lor, un vast potențial creativ, având capacitatea de a se exprima și ca producători de bunuri și servicii, iar România nu este atât de bogată pentru a-și permite să ignore astfel de oportunități.

Lumea europeană în care ne-am integrat a înțeles pe deplin acest lucru, iar de rapiditatea cu care vom trece la măsuri concrete, în sensul mobilizării celor interesați să prospere ca membri cu drepturi depline ai comunității, depinde de ritmul în care vom impulsiona modernizarea profundă a societății românești în fapte, nu doar în vorbe.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: - Sănătatea românilor;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Sănătatea românilor"

Dacă vom considera sistemul sanitar un corp uman, atunci cadrele medicale sunt anticorpii care ne apără de tot ceea ce ar putea să ne îmbolnăvească. Astăzi mă aflu în fața dumneavoastră pentru a vă aminti că fără anticorpi un organism moare, iar noi suntem pe cale să pierdem majoritatea paznicilor sănătății...

Sistemul sanitar din România suferă de mai mulți ani de un deficit grav de medici în discipline de maximă importanță, dar și de maximă cerere în străinătate, precum anestezie, terapie intensivă, medicină de urgență ș.a., în loc să acoperim acest deficit prin politici coerente de stimulare a medicilor, să rămână și să își continue cariera în spitalele noastre, am reușit să accelerăm declinul.

Numai în ultimii 2 ani, peste 4.000 de cadre medicale au părăsit țara, iar circa 50% dintre cei care activează în spitale intenționează să o părăsească în următoarea perioadă dacă vor avea posibilitatea. Cum întreg corpul medical cuprinde aproximativ 41.000 de medici, putem afirma cu ușurință că situația este una gravă.

Școlarizarea unui medicinist costă statul român circa 7.000 de lei pe an, iar pentru un rezident se plătesc aproximativ 15 mii de lei. În cazul în care medicul părăsește România, această investiție nu se regăsește în serviciul medical prestat către populație fiind, în cele din urmă, un cadou făcut țării în care medicul emigrează sau se stabilește.

Dar exodul medicilor nu este numai o chestiune financiară. Cei mai mulți dintre doctorii care au plecat lucrau în localități mai mici unde practicau medicina secolului trecut, cu materiale medicale mereu insuficiente cantitativ și calitativ. Totodată, numărul tot mai mic de medici creează probleme tot mai mari pentru cei rămași pe baricade. Sunt unități de primire urgențe care au un singur medic, sunt spitale care au doar doi ginecologi, care își împart 30 de gărzi pe lună. Cat de predispuși la eroare pot fi ei în aceste condiții? și cât dintr-o eventuală, dacă nu chiar iminentă, greșeală le poate fi imputat?

Populația României este una cu o sănătate precară, rata mortalități a crescut îngrijorător în ultimii ani, iar bolile care ne afectează sunt tot mai agresive. Dacă adăugăm la această situație lipsa personalului medical, România riscă un colaps sanitar.

În aceste condiții, vă propun să găsim soluții de restricționare a migrației specialiștilor și cadrelor medicale medii, precum și schimbarea statutului medicului în România.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: - Planul diabolic al PDL;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Planul diabolic al PDL"

Deși aparent nu există nicio legătură, eforturile conjugate ale PDL converg către același plan diabolic. Astfel, alături de propunerile "otrăvite" de reorganizare administrativ-teritorială, de modificare a Constituției sau de alte "reforme" ale PDL, sacrificarea celor aproximativ 210.000 de elevi care au susținut examenul de bacalaureat, se înscrie în aceeași linie a politicii falimentare a Guvernului.

Cauzele eșecului trebuiesc căutate în cu totul altă parte, nicidecum în curricula ministerului care s-a aplicat și anul trecut și nici măcar în instalarea camerelor de supraveghere. În zadar se încearcă a se acredita ideea conform căreia elevii nu au promovat pentru că nu au putut copia. Promovabilitatea nu are legătură cu camerele de supraveghere. Deși nu au fost instalate camere de supraveghere, promovabilitatea a fost cea mai mică din țară.

Analizele pur obiective pot duce la un singur răspuns. Prin calibrarea subiectelor la un nivel mult prea dificil s-a forțat sacrificarea acestei promoții. Un argument în plus îl poate constitui și faptul că, din cei peste 600 de elevi premiați la concursurile olimpice internaționale, 95 au obținut note între 6 și 6,99, 218 candidați au avut note între 7,00 și 7,99 și 7 candidați nu au obținut o notă care să le permită promovarea.

Planul PDL va continua cu un examen extrem de facil anul viitor, cu promovabilitate ce probabil se va situa în jurul valorilor de 80 sau 90%, arătând, din nou fals, efectele "reformei" marca Funeriu. S-a forțat așadar sacrificarea elevilor din această promoție, discreționar, pentru a da posibilitatea ca la anul, în an electoral, să se poată explica succesul prin reformarea sistemului.

Mai mult decât atât, creșterea salariilor profesorilor care probabil va avea loc anul viitor, va avea scopul de a da tuturor senzația că în sfârșit lucrurile merg în direcția bună, în realitate fiind doar o acțiune prin care se va încerca inducerea în eroare a cadrelor didactice și a elevilor.

Nu pot înțelege însă de ce a fost nevoie de sacrificarea acestei promoții, a celor 55,53% dintre cei 210.000 de elevi care nu au avut o șansă reală de a promova, plus probabil un număr de cel puțin două ori mai mare de părinți și bunici, pentru ca PDL să fraudeze alegerile de anul viitor. Până la urmă nu mai este vorba de ministrul Funeriu care nici măcar nu are studiile echivalate în România, fapt ce ne face să ne întrebăm dacă Domnia Sa a susținut măcar bacalaureatul, ci, în realitate, întrebarea este cât de departe se poate merge cu falsul pentru a da ocazia bandelor portocalii să nu se despartă de putere.

La fel de ciudat este că noua lege a educației acordă subvenții învățământului privat, fapt complet anormal. Universitățile private vor scoate așadar pe bandă rulantă absolvenți mai abitir ca până acum, probabil absolvenți pe care PDL îi va folosi pe post de specialiști pe viitor.

Acestea sunt motivele reale pentru haosul creat în aceste zile și totul face parte dintr-un plan diabolic, minuțios pus la punct. În același timp acestea sunt o parte dintre motivele pentru care românii înțeleg și trebuie să înțeleagă ca așa-zisa reformă este în fapt fals și uz de fals, că totul nu este decât praf în ochi și încercarea de a învrăjbi românii, pe elevi, pe părinți, pe bugetari, militari sau pensionari. Tot atâtea motive pentru care se impune și demisia imediată a primului-ministru și a ministrului educației, urmată de ocuparea posturilor pe criterii de competență, pentru a mai putea salva, în ceasul al 12-lea, ceea ce se mai poate salva.

  Florin-Costin Pâslaru - declarație politică: - Umilirea poporului român;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Umilirea poporului român"

Dispreț, batjocură și umilire. Aceasta este atitudinea Guvernului PDL față de români, față de cei în slujba cărora ar trebui să lucreze, față de cei pe care ar trebui să îi respecte și cărora ar trebui să le asigure siguranța necesară unui nivel de trai decent.

Cu fiecare zi cu care PDL este la "butoane" devine din ce în ce mai evident că acest lucru nu se întâmplă! Într-o dovadă de nepăsare și ignoranță maximă, PDL a decis umilirea poporului român. După o serie de politici de destabilizare economică, de încurajare a sărăciei și de condamnare la un trai fără perspectivă, Boc atentează și la siguranța cetățenilor. Toate acestea se întâmplă într-o perioadă în care instabilitatea socială este ridicată, când gradul de violență al oamenilor s-a amplificat din cauza măsurilor de austeritate și implicit a sărăciei.

După o amplă campanie de denigrare a ceea ce reprezintă polițistul român și atribuțiile sale, după ce atât Senatul, cât și Camera Deputaților, prin senatorii și deputații Alianței Social Liberale, au respins proiectul de lege ce prevedea disponibilizările din MAI, Guvernul a avizat începerea procedurile de disponibilizare a angajaților Ministerului Administrației și Internelor, precum și amânarea procedurilor de încadrare în unitățile MAI a tinerilor absolvenți ai școlilor de poliție.

Toate aceste măsuri sunt justificate de PDL prin "adâncirea" efectelor crizei economice, deși aceiași lideri marcanți au afirmat de nenumărate ori că România a ieșit din recesiune și că țara noastră "trece pe creștere economică în acest an", conform afirmațiilor premierului Boc de la începutul lunii mai.

Declarațiile în contradictoriu ale membrilor aceluiași Guvern sunt o practică constantă a Executivului Boc. Explicațiile puerile și fără o fundamentare logică marchează epoca "de glorie" a PDL-ului. Acest fapt dovedește încă o dată, dacă mai era nevoie, de incoerența care a pus stăpânire pe activitatea Guvernului PDL și de superficialitatea măsurilor luate în baza cărora Boc și Băsescu au înțeles să conducă România.

  Cornel Itu - declarație politică: Lecția Nokia pentru români;

Domnul Cornel Itu:

"Lecția Nokia pentru români"

Ceea ce s-a întâmplat cu Nokia lângă Cluj ar trebui să ne deschidă ochii. Să învățăm. Să învățăm după ce încheiem discuțiile pe marginea locurilor de muncă pierdute, pe seama vinovăției Guvernului Boc pentru plecarea finlandezilor, care este de netăgăduit, dar și cele focalizate asupra contextului internațional.

Este o realitate că investițiile străine au tot scăzut: 2007 - 9 miliarde euro; 2008 - 9,5 miliarde euro; 2009 - 3,5 miliarde euro; 2010 - 2,6 miliarde euro și în 2011(situație preliminară) - 1,8 miliarde euro. Este o realitate că pleacă multinaționalele. Că Moody's a dublat indicele de risc de intrare în incapacitate de plată a statului. Dar, la fel, este tot o realitate că politicienii de la putere nu vin cu măsuri eficiente pentru contracararea fenomenului.

De ce pleacă aceste firme? Din cauza taxelor prea mari. De ce să stea în această țară, dacă găsesc condiții mai prielnice în alte părți? Ei privesc România doar din perspectiva profitului propriu, ca pe-un loc oarecare de pe harta lumii.

Criza economică mondială și episodul cu Nokia ne dau o lecție. Dacă nu-i deslușim înțelesul, viitorul este sumbru. Ce e de făcut? Două lucruri - scăderea tuturor impozitelor în ceea ce privește firmele și forța de muncă, până la a le avea cele mai mici din regiune, inclusiv a TVA-ului, și încurajarea dezvoltării firmelor românești. Până n-o să avem o clasă mijlocie autohtonă puternică, n-o să fie o stabilitate veritabilă în țară.

Faceți un exercițiu de imaginație - dacă Nokia avea acționari români, își luau așa calabalâcul să plece? Vremea vorbelor a trecut. Lipsa de acțiune este iresponsabilitate.

  Gheorghe Ana - declarație politică: De ce pleacă investitorii?;

Domnul Gheorghe Ana:

"De ce pleacă investitorii?"

Concedierea celor 2.200 angajați de la Nokia din parcul industrial de la Jucu, județul Cluj, a creat noi emoții în mediile politice, dar și economice din România.

Este un semnal că mediul economic din România nu mai este atractiv pentru companiile transnaționale. Totuși gestul firmei Nokia de a părăsi România trebuie analizat în profunzime pentru a găsi motivele care au generat acest lucru după numai 3 ani de funcționare și mutarea companiei în altă țară.

Motivația se află, din păcate, în ograda guvernanților noștri care nu știu să gestioneze criza economică în care ne aflăm. Orice investitor care vine în România dorește să obțină un profit care să-i asigure continuitate și capacitatea de a se dezvolta pe termen lung.

În România este aproape imposibil să obțină un profit pentru că:

- consumul intern este foarte scăzut datorită gradului ridicat de sărăcie a populației;

- deși salariile sunt relativ scăzute, taxele la stat sunt foarte ridicate;

- corupția și birocrația se află la cote alarmante.

Deplasarea companiilor transnaționale în alte țări ar trebui să constituie un subiect de analiză în guvern privind investitorii nu numai străini, dar și autohtoni.

În condiții de criză este nevoie de stimularea consumului care nu se poate realiza decât prin crearea de locuri de muncă.

Astăzi, pentru un angajat cu un venit minim pe economie de 670 lei o firmă plătește la stat 52,38 %, adică 351.80 lei. În aceste condiții neatractive firma nu se va dezvolta niciodată, plus valoarea creată fiind minimă în cel mai bun caz sau zero, conducându-o la faliment de cele mai multe ori.

Nicăieri în țările UE politica fiscală nu se ridică la cotele din România. Este nevoie de o regândire a taxelor și impozitelor pentru a încuraja întreprinzătorii, de asemenea funcționarea parteneriatului public-privat ce va asigura întreprinzătorilor garanție privind stabilitatea locurilor de muncă.

Dacă privim cu seriozitate problemele investitorilor, o să constatăm o totală lipsă de preocupare a guvernului și atunci nu trebuie să ne mirăm sau să ne întrebăm de ce pleacă investitorii din România. Sigur domnul Emil Boc și guvernul pe care îl conduce conștientizează de ce pleacă investitorii din România, numai că le lipsește capacitatea profesională și intelectuală de a îndrepta lucrurile în economia țării.

  Neculai Rățoi - declarație politică: Dezastrul economic românesc ia amploare sub actuala conduce portocalie;

Domnul Neculai Rățoi:

"Dezastrul economic românesc ia amploare sub actuala conducere portocalie!"

"Închiderile potențiale nu se pot referi numai la Jucu, eu aș privi și la alte industrii, nu este o noutate. Eu am cerut guvernului să vizeze creare de locuri de muncă în deciziile pe care le ia. Dacă nu avem curajul să ne asumăm decizii importante, o să îi pierdem și pe alții"... Am citat nu din vreo declarație a unui reprezentant al FMI ori al opoziției, ci din ce a declarat însuși președintele, înainte de plecarea la Varșovia.

Ca orice observator imparțial, Traian Băsescu susține că a avertizat cu privire la riscul plecării mai multor companii multinaționale din România. Partea proastă e că Traian Băsescu nu este un oarecare, un observator, ci el este însuși președintele României! La un moment dat, când îi convenea, se lăuda că sub mandatul său au crescut pensiile, salariile și prosperitatea curgea pe șanțuri. De ce nu se mai laudă și acum că în mandatul său au plecat aproape toți investitorii străini mai importanți, care asigurau procente semnificative din PIB-ul țării? Sigur, o să se dea vina, ca de obicei, pe criză. Dar până și copiii din scutece știu că nu este așa! Este doar incompetența guvernului pe care l-a ținut și îl ține în continuare sub aripa sa ocrotitoare și pentru a cărui înscăunare și menținere la putere a fost în stare să calce până și peste cadavrele românilor. Români care au murit de foame ori s-au sinucis din cauza datoriilor cărora, cu contribuția largă a guvernului, nu le-au mai putut face față din cauza scăderilor dramatice ale veniturilor. Ori au murit în chinuri teribile, fără medicamente sau morfină, fără cea mai elementară asistență medicală - dacă ne amintim și de închiderea a 70 de spitale. Pentru ca acest guvern să rămână la putere, în vederea fraudării viitoarelor alegeri, care îi vor permite perpetuarea la guvernare fără nicio rușine sau remușcare, dacă va fi nevoie, făcându-se frate și cu FMI-ul, căci cu UDMR-ul e frate mai de multă vreme, Traian Băsescu și clica sa sunt în stare să rupă până și bucăți din teritoriul țării, sub masca unei așa-zise reforme atât de distructive pentru acest neam.

Cum parcă nu era suficient că economia intră iarăși în recesiune prin plecarea investitorilor semnificativi, iar seceta aceasta va aduce iarăși românul de rând în sapă de lemn, dezastrul economic se completează cu cel din turism. Și aici, Elena Udrea și Guvernul Boc trebuie să-și asume responsabilitatea, adică să plece, nu doar să enunțe responsabilitatea, fără să dea vina pe opoziție pentru insuccesul guvernării lor, așa cum au obiceiul de a proceda în ultimii ani. Încercarea aberantă a PDL de a da vina pe opoziție pentru insuccesul guvernării Băsescu-Boc nu are acoperire, pentru că de câțiva ani cei care se află la guvernare sunt chiar reprezentanții PDL!

Vina pentru eșecul din turism, ca și din toate celelalte domenii aparține în exclusivitate actualei puteri. Se va spune de către puterea portocaliu-verzuie că nu există eșec în turism. Dar asta nu o poate spune decât cine nu vrea sau cine nu este capabil ca să ia act de realitate: România a înregistrat în 2010 cea mai mare scădere din UE a numărului de înnoptări în unități turistice, iar anul în curs nu pare să fi adus o îmbunătățire la acest capitol; ultimii 2 ani au adus scăderea numărului de turiști în România cu 28%; turiștii străini scad de la an la an, Elena Udrea lăudându-se cu un amărât de charter din Germania pe litoralul românesc; nu există o strategie coerentă pentru dezvoltarea litoralului, iar stațiunile montane au fost pur și simplu abandonate de către guvern. PDL nu a fost în stare să vină cu un program de sprijinire a industriei turistice din România, iar consecințele se văd pretutindeni, fie că este vorba de munte, mare sau alte zone turistice ale țării.

Orice zi, orice oră care trece cu actuala putere portocaliu-verzuie la cârma României ne aduce tot mai aproape de postura unei țări scăpate ca dintr-o conflagrație mondială. Nici bombardată în cel de-al Doilea Război Mondial România nu ajunsese în asemenea dezastru economic precum cel actual, iar puterea de cumpărare a salariului din 1945, după ani buni de conflict militar, era mai mare decât a celui de astăzi, după 7 ani de președinție băsistă și 3 ani de guvernare portocalie.

Așa încât, pentru a nu ajunge și noi în situația de faliment de țară, trebuie să nu precupețim niciun efort pentru plecarea de la cârmă a acestei mezalianțe toxice, a unei monstruoase coaliții aflate în pragul unui genocid, pentru ca poporul român să mai aibă măcar o șansă de supraviețuire după criza ce urmează să ne lovească.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

  Mircea-Gheorghe Drăghici - despre Situația dezastruoasă a sistemului de învățământ superior din România;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Situația dezastruoasă a sistemului de învățământ superior din România"

Începerea anului universitar ar trebui să fie pentru toată lumea, studenți, părinți și profesori un motiv de reală bucurie. Din păcate, așa-zisa "reformă" din educație nu face decât să distrugă sistemul superior de învățământ. Acest domeniu prioritar care asigură dezvoltarea unei societăți este subfinanțat și batjocorit de actuala guvernare. Trebuie precizat că este prima dată când legea educației nu este susținută de cei pe care îi vizează: studenți, elevi, profesori și părinți.

Așa cum ne-a obișnuit. Guvernul Boc ia măsuri nechibzuite fără să facă studii și să se gândească la rezultate. Ministrul educației a luat măsuri în necunoștință de cauză, nefiind un produs al școlii românești. De asemenea, faptul că fiica sa nu studiază în România ne dovedește respectul pe care ministrul îl are pentru sistemul pe care îl conduce. În acest an, viitorul unei tinere generații a fost distrus, aproximativ 100.000 de tineri nu au luat bacalaureatul. Acești tineri au intrat cu stângul în viața profesională. Nu au calificarea necesară pentru a fi angajați, iar piața muncii este blocată. Cei care nu au luat bacalaureatul în acest an vor îngroșa numărul șomerilor din România.

Profesorii reprezintă un pilon al societății noastre și ar trebuie respectați și prețuiți pentru că prin intermediul acestora societatea se va dezvolta beneficiind de forță de muncă calificată. Guvernul Boc a găsit de cuviință să batjocorească permanent profesorii. Nu a trecut mult timp de când președintele acestei țări ne-a spus că "școala românească naște tâmpiți".

O urmare a măsurilor luate de Guvernul Boc este faptul că tinerii își pierd speranța și nu mai au încredere în instituțiile de învățământ. Este deosebit de important ca studenții să conștientizeze utilitatea facultății și să o perceapă ca fiind o garanție a accesului pe piața forței de muncă. Guvernul Boc trebuie dea semnale pozitive tinerilor absolvenți și să deblocheze cât mai urgent posturile în sistemul de stat pentru aceștia.

Un studiu al ANOSR (Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România) publicat odată cu începerea acestui an universitar, subliniază gravele probleme sociale cu care se confruntă studenții din România. Acest studiu atrage atenția asupra faptului că, în 2010, România a avut un procent de 18,1% tineri cu vârsta între 30-34 ani care au studii universitare, ocupând în acest moment unul dintre ultimele locuri la acest capitol împreună cu Macedonia și Turcia. De asemenea, acest studiu atrage atenția că deși comparativ cu anii 1990 numărul studenților a crescut, investiția financiară a statului nu a crescut proporțional.

Acest guvern al portocaliilor distruge tot ce atinge: educație, sănătate, piața muncii, infrastructură!

  Ioan Munteanu - declarație politică cu tema Banii europeni;

Domnul Ioan Munteanu:

"Banii europeni"

Plățile făcute de către autoritățile române pentru proiectele finanțate din fonduri europene cunosc mari fluctuații de la o lună la alta, dovedind astfel incapacitatea administrației de a rezolva în mod convenabil această problemă de interes național.

Concret, de la începutul anului, s-a înregistrat o absorbție de doar un miliard de euro, adică o treime din obiectivul anual, iar în lunile iulie și august nu au intrat decât 80 de milioane de euro pe lună în conturile beneficiarilor de proiecte europene. Interesant este faptul că în aceste două luni nu a apărut niciun ban în contul Ministerului Transporturilor, acolo unde există un sistem propriu de finanțare.

În general, autoritățile explică declinul absorbției de fonduri prin faptul că funcționarii responsabili de gestionarea acestor sume nu au suficiente deprinderi și experiență pentru a procesa cererile de rambursare, cât și faptul că sunt ocupați cu reverificarea contractelor cu probleme.

O explicație pentru evoluția slabă a plăților este oferită de către directorul din cadrul Autorității pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS), Ștefan Ciobanu care consideră că " plăți s-au făcut, dar se văd cu întârziere în statisticile noastre (...) pentru că în cadrul unor proiecte aprobate de către Comisia Europeană nu s-a semnat încă decizia de finanțare. În momentul în care se semnează, autoritatea de management va recupera banii, pentru că, deocamdată, s-au făcut plăți pe proiecte care nu au fost încă aprobate" (Ziarul financiar, 13 septembrie 2011).

O trecere în revistă a valorii plăților totale din economia românească prin proiectele finanțate din fonduri europene arată că doar un miliard de euro reprezintă contribuția Comisiei Europene, restul de 1,8 miliarde de euro fiind plătiți de la bugetul de stat. Altfel spus, doar 5% dintre cei 19 miliarde de euro destinați României ca fonduri structurale au fost rambursați până în prezent de Bruxelles în contul cheltuielilor pentru programele cu bani europeni. La jumătatea anului 2011, Comisia Europeană a blocat fonduri nerambursabile în valoare de 800 mil. euro pentru proiecte din Programul Operațional Regional (POR), în urma unor misiuni de audit care au constatat nereguli pe achizițiile publice în cazul a 43 de proiecte (din 124 verificate) finanțate de către UE.

"Facem toate eforturile pentru a ne atinge obiectivul privind absorbția celor 3 miliarde de euro pentru acest an - a declarat directorul ACIS, Ștefan Ciobanu. Anul acesta nu există niciun risc să pierdem banii, însă pentru anul viitor țintele de absorbție vor fi mai mari. 2013 va fi cel mai dificil an."

Această perspectivă deloc încurajatoare a determinat Guvernul Boc să recurgă la varianta înființării unui nou minister care să rezolve incapacitatea administrației de a atrage fonduri europene nerambursabile de peste 19 miliarde de euro. Ministerul Fondurilor Europene, creat special pentru un apropiat al puterii, fostul comisar european, Leonard Orban, va reuși oare să surmonteze actuala stare de lucruri? Dacă în aproape cinci ani de la lansarea programelor finanțate din fonduri UE, România nu a reușit să atragă decât 2,8 miliarde de euro (inclusiv prefinanțări de la bugetul de stat) din cele 20 puse la dispoziție de către UE, se vor vedea progresele anunțate cu surle și fanfară de către purtătorii de mesaje-șoc ale premierului?

Un lucru este sigur: dacă se va continua în acest ritm lent de absorbție a fondurilor, consecința va fi resimțită în tăierea fondurilor în exercițiul financiar multianual 2014-2020. Există un precedent încurajator: Bulgaria a creat în 2010 un minister al fondurilor europene care a reușit performanța de a crește într-un singur an de cinci ori plățile către beneficiari. Este cazul ca măcar acum să încercăm să intrăm în posesia drepturilor ce ni se cuvin, urmând exemplul de succes al celor aflați într-o situație asemănătoare cu cea prin care trecem noi.

  Constantin Chirilă - declarație politică: Dezvoltarea rurală, încotro?;

Domnul Constantin Chirilă:

"Dezvoltarea rurală, încotro?"

Importanța mediului rural în România și dificultățile economice cu care țara se confruntă impun dezvoltarea unei agriculturi competitive și integrate mediului său natural, economic și social.

Statutul de membri ai Uniunii Europeane aduce cu sine și obligația de a ne înscrie în linia impusă de strategia europeană de dezvoltare rurală. Aceeași integrare ne-a făcut să înțelegem că doar împreună putem face mai mult, că dorința țării noastre de a se alinia standardelor europene necesită schimbări profunde ale societății, la toate nivelurile. Prin bogăția și diversitatea sa, mediul rural poate și trebuie să reprezinte temelia viitoarei Românii.

Forma definitivă a noțiunii de spațiu rural o întâlnim în Recomandarea nr.1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spațiului rural, în următoarea definiție: "expresia (noțiunea) de spațiu rural are în vedere o zonă interioară, inclusiv satele și micile orașe, în care marea parte a terenurilor sunt utilizate pentru:

a) agricultură, silvicultură, acvacultură și pescuit;

b) activitățile economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc.);

c) amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții (sau de rezervații naturale);

d) alte folosințe (cu excepția celor de locuit)".

Noua concepție despre rural spune că spațiul rural în Europa constituie un spațiu peisager, prețios, rezultat al unei lungi istorii și a cărui salvare este o vie preocupare pentru societate.

Lipsa unei viziuni realiste asupra viitorului satului românesc, asupra noilor ocupații și calificări necesare în procesul de diversificare a activităților - care să pună bazele unei dezvoltări rurale multifuncționale, precum și asupra celor mai eficiente căi de integrare în Uniunea Europeană devine tot mai acută. În acest sector s-a aplicat cea mai complexă "terapie de șoc", începând cu anul 1993, iar din 1997 agricultura este lăsată în seama mecanismului pieței.

Aproape toate măsurile de politică agricolă au conturat actuala stare de criză: liberalizarea prețurilor produselor agricole, condiționată de limitarea acestora la produsele de bază în consumul populației; liberalizarea prețurilor inputurilor agricole care, în condițiile monopolului statului în amontele agriculturii, a condus la creșterea diferențelor de preț și la reducerea și instabilitatea veniturilor agricultorilor; eliminarea subvențiilor la producătorii agricoli înainte de crearea instituțiilor și a legislației de organizare și funcționare a pieței agricole, ceea ce a determinat reducerea consumului de îngrășăminte chimice, a semințelor de calitate și restrângerea cererii de credite pentru investiții din cauza ratei înalte a dobânzilor; trecerea la sistemul de subvenționare directă a tuturor producătorilor agricoli, mai corect spus, a proprietarilor de terenuri, sistem care pulverizează resursele bugetare la milioane de posesori ai titlurilor de proprietate, cu efecte populiste de protecție socială și nu cu scop economic etc.

Cu toții suntem de acord că viitorul îl reprezintă tinerii. Cu toate acestea, în ultimii 20 de ani, s-au pierdut din vedere lucruri esențiale, mai ales în ceea ce privește învățământul tehnic agricol. Avem nevoie, pe lângă forța de muncă, și de specialiști în domeniu, de aceea promovarea și implementarea programelor interne și internaționale pentru modernizarea școlilor agricole românești trebuie să redevină o prioritate.

Tinerii fermieri trebuie sprijiniți nu doar prin programele de instalare, ci și prin crearea și dezvoltarea de asociații profesionale pe produse agricole, interconectate atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

În ultimii 20 de ani politicile agricole adoptate au fost fie ineficiente, fie falimentare în integralitatea lor, începând cu reforma agrară sau cum s-a denumit, incorect, Legea fondului funciar. Nu au fost promovate politicile simple și eficiente, de susținere masivă a agriculturii, marea majoritate a guvernelor preferând să acționeze fie după ureche, fie electoral.

Politica agricolă a României nu poate fi politica niciunui partid, viziunea și strategia asupra componentelor ce definesc spațiul rural trebuie să aibă în vedere doar dezvoltarea lor.

Oamenilor li s-a retrocedat pământul complet dezorganizat, fără active de producție și, ceea ce este mai grav, fără fonduri de investiții. Mai mult decât atât, în domeniul pregătirii adevăraților agricultori profesioniști, nu s-a întreprins nimic, realitate ale cărei consecințe se văd.

Axarea exclusivă asupra producției nu a făcut decât să scadă cererile de creditare; sprijinul trebuie să vină atât pe partea de finanțare și asigurare a resurselor, cât și în ceea ce privește accesul facil la informații.

Problema este că până la acest moment au fost absorbite doar 30% din fondurile disponibile în cei 4 ani de la demararea programului PNDR (Măsurile 121, 123, 322, 312, 313, 112, 221). Mai avem la dispoziție doi ani pentru a ne mobiliza, a ne corecta deficiențele pentru a putea să compensăm deficitul de finanțare pentru dezvoltarea rurală.

Acest deziderat poate deveni un obiectiv realizabil și prin înființarea Camerelor Agricole, entități ce trebuie să devină liantul între beneficiari (fermieri), finanțatori, legislativ și executiv.

Dezvoltarea spațiului rural se sprijină pe mai mulți piloni interconectați între ei: infrastructură, educație, cultură, componenta socială. Demararea investițiilor în infrastructură prin măsurile finanțate de UE (PNDI, POR) reprezintă pași esențiali în susținerea obiectivului propus de dezvoltare rurală durabilă. Rolul nostru este de a ne asigura că aceste măsuri vor avea continuitate.

Spațiul rural își poate îndeplini funcțiile de aprovizionare, de destindere și de echilibru, din ce în ce mai cerute în societate, doar dacă el va rămâne un spațiu de viață atrăgător și dotat cu o bună infrastructură, o agricultură și o silvicultură viabilă, condiții locale favorabile activităților economice neagricole, un mediu intact și cu un peisaj îngrijit.

  Titi Holban - declarație politică: Din criza economică nu se iese cu populism, ci cu investiții și locuri de muncă;

Domnul Titi Holban:

"Din criza economică nu se iese cu populism, ci cu investiții și locuri de muncă"

Decizia Nokia de a se retrage de pe piața românească, prin închiderea fabricii de la Jucu, județul Cluj, și disponibilizarea a peste 2.000 de angajați, readuce în atenția și dezbaterea publică subiectul privind importanța locurilor de muncă și a investițiilor în România, mai ales în contextul crizei economico-financiare. Din păcate, din această ecuație, investiții - locuri de muncă - criză economică, lipsește cel mai însemnat factor, Guvernul, partea care ar trebui să stimuleze mediul de afaceri prin politici fiscale flexibile, care să încurajeze IMM-urile să producă și să păstreze forța de muncă și numărul de angajați.

Chiar acum un an de zile, pe 1 octombrie 2010, premierul Emil Boc făcea următoarea declarație: "Din criza economică nu se iese cu populism, ci cu investiții și locuri de muncă". Am apreciat atunci sinceritatea primului-ministru, adăugând că este vorba chiar de un principiu economic și o regulă de aur, obligatoriu de aplicat în perioade de crize de către guvernanți. Din păcate, nici până astăzi nu a fost aplicat acest principiu, România este în continuare în criză economică, iar Guvernul PDL nu reușește să stopeze declinul economiei românești, aflate în recesiune. Poate doar la nivel declarativ am reușit "performanța" de a ieși din criză, mulțumită spectacolului de imagine pus în scenă de actualul Guvern și reprezentanții săi, singurii care văd, în aceste vremuri tulburi, atât în România, cât și în Europa, luminița de la capătul tunelului.

La distanță de un an de zile de la faimoasa declarație a premierului, Nokia se retrage din România. Concluzia este una simplă: prea mult populism din partea Guvernului, zero programe de stimulare economică pentru a genera sau păstra locurile de muncă. Avertismentul adresat atunci premierului, la 1 octombrie 2011, prin care ceream mai multe fapte decât vorbe, mai mult pragmatism decât euforie, mai multe măsuri de sprijin al mediului de afaceri decât stagnare, nu a fost luat în seamă. Consecința, poate nu întâmplătoare: așa cum precizam, un mare jucător pe piața economică românească ne părăsește, 2000 de români își vor părăsi curând joburile, dar criza economică nu ne părăsește, la "adăpostul" unui Guvern PDL, incompetent și incapabil să înțeleagă mecanismele economice.

Guvernul Boc devine pe zi ce trece, dintr-un factor de atenuare a crizei, (cum ar fi fost normal), un factor agravant. Sper ca exemplul celor de la Nokia să nu fie preluat și de către alți investitori, dar sper ca ceea ce s-a întâmplat la Jucu să dea de gândit, în perspectivă, actualului Guvern pentru a acționa, măcar o dată, în favoarea mediului de afaceri. Dacă nu, să demisioneze și să plece, urmând exemplul celor de la Nokia.

  Viorel Palașcă - declarație politică intitulată Nokia și alți investitori pleacă. Guvernul Boc de ce rămâne?;

Domnul Viorel Palașcă:

"Nokia și alți investitori pleacă. Guvernul Boc de ce rămâne?"

Plecarea companiei Nokia din România, a șaptea mare companie din România în clasamentul cifrelor de afaceri pentru anul 2010 cu o valoare de 6,76 miliarde lei, a încins spiritele săptămâna trecută. Luat prin surprindere de decizia conducerii companiei finlandeze, Guvernul a mimat o ședință de urgență la finalul căreia, doamna Vass, consilier al primului-ministru, se certa cu jurnaliștii cerându-le să nu politizeze subiectul și să primească ca atare vestea ce derivă dintr-un calcul rece, managerial al celor de la Nokia.

Ne-am fi așteptat cu toții ca această veste să ne fie transmisă de însuși premierul Boc, care, pe vremea când era primar al Clujului, se mândrea nevoie mare cu această investiție, imaginându-și deja cum vor răsări în parcul industrial de la Jucu, fabrici și uzine "și nu vedea dezvoltându-se numai fabrici, ci și propria carieră" după cum titra ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung, în mai 2009. Atunci era primar, acum e premier.

Despre cariera politică a domnului Boc nu merită să comentez, însă despre trendul investițiilor în România ultimilor ani, da. Investitorii nu s-au înghesuit în parcul industrial de la Jucu, de când domnul Boc e premier, cum de altfel nu s-au înghesuit niciunde în țară. Din contră, au fost puși pe fugă de politica fiscală dezastruoasă promovată de actualul Guvern - costuri mai mari cu forța de muncă prin creșterea CAS-ului, creșterea TVA-ului etc.

Cum să nu politizăm subiectul când deciziile privind politicile fiscale în orice țară sunt luate de către Guvern? Acolo unde există Guvern responsabil, pentru că la noi Guvernul Boc are alte preocupări, care toate coincid cu ale domnului președinte Băsescu - regionalizare, comasarea alegerilor, modificarea Constituției, tăierea subvențiilor la căldură, votul prin corespondență etc.

De 2 ani încoace prăbușirea investițiilor străine în România nu mai îngrijorează pe nimeni din acest Guvern. Poate doar la nivel declarativ, când ni se spune că vor pleca și alții. "E un fenomen la care trebuie să ne așteptăm", ne-a liniștit președintele Traian Băsescu. Așa cum ne resemnăm în fața unui dezastru natural, care e tot un fenomen, tot așa ar trebui să procedăm și în situația de față. Este revoltător cum actualii guvernanți își ascund incompetența în spatele crizei globale și abandonează economia acestei țări pentru interese mărunte și meschine, totul pentru a se menține la putere și după 2012.

Fenomenul însă este unul curios. Ne resemnăm în fața plecării Nokia și a altora care vor urma, iar pe de altă parte, președintele Traian Băsescu face lobby puternic pentru proiectul de la Roșia Montană, invocând birocrația excesivă care blochează investiția și punând presiune pe autorități să avizeze favorabil proiectul. Ipocrizie, interese financiare, populism? Cum se poate caracteriza această duplicitate a puterii actuale?

În discursul său, Traian Băsescu prezintă lucrurile de parcă Boc este premier de o zi, iar situația de fapt se datorează altora. Caracterul oamenilor se deconspiră mai ales în astfel de cazuri, când e mai facil să găsești alți vinovați decât propria persoană. Rezolvarea unei crize începe cu o analiză obiectivă a cauzelor, și nu cu o eschivă prin care responsabilitatea este aruncată spre o altă zonă neimplicată decizional. O criză de imagine întotdeauna are în spate o criză managerială, iar o criză managerială se poate soluționa cu schimbarea întregii echipe și mai ales cu adoptarea unei alte viziuni.

În concluzie, eșecul acestei investiții strategice, cum o cataloga însuși președintele Băsescu, atrage după sine schimbarea principalilor actori implicați în atragerea și menținerea investițiilor mari străine. În cazul de față, dar și pentru cazurile viitoare profețite de locuitorul de la Cotroceni, Boc și întreaga echipă din Palatul Victoria trebuie să își dea demisia.

  Victor Paul Dobre - declarație politică cu tema Organizarea alegerilor din anul 2012;

Domnul Victor Paul Dobre:

"Organizarea alegerilor din anul 2012"

Nici nu termini de analizat un subiect și puterea actuală îți mai oferă încă unul. Astfel, sub aparența bunei-credințe, mimând că ar vrea să economisească o parte din sumele importante de bani ce se cheltuiesc cu alegerile locale, parlamentare sau prezidențiale sau ori de câte ori liderul României dorește organizarea vreunui referendum, partidul de guvernământ, în frunte cu șeful său actual, ne mai servește un subiect. Și nu am ales întâmplător acest cuvânt, "servește", căci da, aceștia suntem noi, invitați ai PD-ului să consumăm orice și să trăim ceea ce ni se oferă, fără a ni se da posibilitatea de a contribui sau interveni. Subiectul servit este cel al organizării alegerilor la începutul lunii iunie a anului următor.

Dacă într-o familie, poți sau nu accepta să fii servit, apreciezi asta ori nu, în funcție de caz, în situația statului român, ceea ce se întâmplă de ceva vreme încoace se poate califica ca o încălcare gravă a principiilor democratice spre care, anevoios, tindem de mulți ani încoace. Evit să spun că poate fi vorba de dictatură, pentru că substantivul "dictatură" nu mai are niciun înțeles și nu mai atrage atenția nimănui în ultima vreme, tocmai pentru că, din păcate, am fost puși prea des în situația de a-l folosi.

Aleg prin acest mesaj să atrag atenția colegilor deputați, indiferent de partidul din care fac parte, asupra pericolului în care ne aflăm, respectiv asupra consecințelor nefaste ale actelor unilaterale și irevocabile emanate dinspre putere.

În contextul declarațiilor, unele dintre ele contradictorii, care se vehiculează în ultima vreme, privind o posibilă decalare a alegerilor în scopul desfășurării simultane a alegerilor locale cu cele parlamentare, perioada cea mai frecvent menționată pentru organizarea alegerilor de anul viitor pare a fi începutul lunii iunie.

Dacă acest lucru este real, asta înseamnă că cel mai târziu începând cu 15 aprilie trebuie organizate birourile electorale, fapt ce se poate realiza numai în baza hotărârii de Guvern de organizare a alegerilor care nu poate apărea deci mai târziu de începutul lunii martie. Prin urmare, această hotărâre de Guvern va trebui să se afle pe masa Guvernului cel mai târziu în luna februarie.

Or, în prezent, la doar 3-4 luni distanță de acest moment, nimeni sau cel puțin nimeni din rândurile opoziției ori ale electoratului nu cunoaște cu precizie nici modalitatea de organizare a alegerilor, nici data la care acestea vor avea loc, nici dacă alegerile locale și cele parlamentare se vor desfășura simultan sau nu, ceea ce nu este corect nici față de opoziție, dar nici față de electorat, cu atât mai puțin este corect pentru democrație, care înseamnă, printre altele, pluripartitism, alegeri libere și șanse egale în fața electoratului.

Este inacceptabil să nu dai posibilitatea partidelor politice să-și organizeze campaniile electorale, este inacceptabil să nu îi ai în vedere pe toți concurenții, chiar știut fiind faptul că sunt mai bine pregătiți decât tine care organizezi jocul, iar dacă ar fi un simplu joc care să nu vizeze soarta poporului român, nu ne-ar interesa și am spune pas, dar, din păcate pentru dumneavoastră, stimați organizatori, acest joc ne privește pe toți, pe toți de aici și pe toți de acasă și vă spun încă o dată: o să câștigăm alegerile de anul viitor, indiferent de modalitatea ori perioada în care le veți organiza.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică având subiectul Interzicerea cianurilor în minerit.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Interzicerea cianurilor în minerit"

În ultima perioadă, după ce s-a hotărât să se reia procesul de extracție a aurului de la Roșia Montană prin folosirea cianurilor, am primit sute de email-uri de la diverse persoane din România și din străinătate, prin care își exprimau dezacordul față de utilizarea acestei substanțe în minerit. Fapt pentru care am să prezint o scurtă pledoarie în vederea interzicerii utilizării cianurii.

Cu toții trăim într-un mediu care își pune amprenta asupra vieții noastre, iar prin distrugerea bogățiilor naturale și exploatarea lor pe bază de cianură nu se poate întâmpla altceva decât un dezastru natural. Cianura de sodiu este extrem de dăunătoare pentru sănătatea umană și pentru mediu, chiar în cantități mici putând fi fatală pentru oameni și faună, existând premisele creării unui dezechilibru natural.

Folosirea cianurii în minerit a dus peste tot în lume la accidente cu grave urmări ecologice, numai între 1998 și 2006 înregistrându-se 25 de accidente cu cianuri în întreaga lume (în state cum ar fi Colorado, Nevada, Montana, Idaho, California, Dakota de Sud, și Carolina de Sud, precum și în țări ca România, Guyana, Canada, Kirghistan și Papua Noua Guinee), cauzând moartea unor cantități enorme de pește, distrugerea unor întregi ecosisteme și contaminarea surselor de apă.

Mai multe state au hotărât să interzică prin lege folosirea cianurii în minerit, printre acestea Costa Rica, Republica Cehă, Montana, Colorado, Wisconsin (USA), precum și Argentina.

În România s-a folosit în trecut cianura de către trei companii miniere: Transgold (Baia Mare), Minvest Deva (Baia de Arieș) și Remin (E.M. Baia Borșa, U.P. Săsar); cum toate aceste companii s-au închis, interzicerea cianurii în minerit nu ar avea consecințe negative sociale și economice pentru statul român.

Având în vedere necesitatea protecției mediului, a vieților omenești, fără frica unui eventual dezastru ecologic, care este atât de iminent a se produce, consider că avem tot dreptul și trebuie să ne opunem oricăror inițiative care doresc să aducă atingere unor principii fundamentale. Noi trebuie să hotărâm, noi trebuie să luăm atitudine, să acționăm pentru a fi convinși că am făcut ceea ce este necesar, firesc și moral. Este mai ușor să prevenim un dezastru decât să ne tratăm de efectele lui. Proiecte ca Roșia Montană țin de trecut, nu țin de viitor.

În secolul XXI, aurul adevărat se va afla în acele țări în care va fi păstrată natura așa cum a creat-o Dumnezeu, și nu acolo unde se distruge peisajul și se fură de la natură și ultima parte de autenticitate.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 16 noiembrie 2019, 1:31
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro