Marian-Florian Săniuță
Marian-Florian Săniuță
Ședința Camerei Deputaților din 26 iunie 2012
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.55/06-07-2012

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2012 > 26-06-2012 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 iunie 2012

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.31 Marian-Florian Săniuță - declarație politică cu tema "Tricolor, Transilvania, Trianon";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Marian-Florian Săniuță:

"Tricolor, Transilvania, Trianon"

La 4 iunie în acest an s-au împlinit 92 de ani de la semnarea în 1920 a tratatului de la trianon, tratat semnat între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în conflagrația ce a cuprins lumea între 1914 și 1919.

Tratatul a consfințit, după intense negocieri și lupte pentru respectarea condițiilor armistițiului de la sfârșitul războiului, frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, România și Cehoslovacia.

A fost ultimul tratat semnat din seria tratatelor încheiate la finalul primei conflagrații mondiale între părțile beligerante, celelalte tratate de pace fiind semnate de Puterile Aliate cu Germania, la Versailles la 28 iunie 1919, cu Austria la Saint Germain En Laye la 10 septembrie 1919, cu Bulgaria La Neuilly la 27 septembrie 1919 și cu Turcia La Sevres la 4 iunie 1920.

În partea a doua a tratatului de la Trianon, la articolul 27, se stabilea frontiera româno-ungară, frontieră reconsfințită și la sfârșitul celui de-al doilea război mondial prin tratatul de pace de la paris semnat la 10 februarie 1947, astfel încât toate alegațiile pe care le întâlnim într-o anumită parte a spectrului politic ungar mai ales, dar și românesc din păcate, nu au niciun fundament, cele două tratate de pace la care am făcut referire fiind documente internaționale care recunosc, în fapt, o realitate istorică: Transilvania aparține tricolorului românesc, în ciuda tuturor încercărilor de a impune, uneori prin falsificarea principiilor democratice moderne, un alt drapel decât iubitul nostru tricolor în transilvania românească.

Vorbind de o importantă aniversare din istoria modernă a României, cred că este momentul să amintim componența delegației române la Conferința de Pace de la Paris și să le aducem, peste ani, mulțumirile noastre pentru efortul de a împlini, alături de armata română, visul tuturor românilor: acela de a trăi într-o țară unită, demnă și respectată de toată lumea!

Delegația română a fost condusă de primul ministru I.I.C.Brătianu, având următoarea componență: domeniul juridic - Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara, domeniul economic și financiar - G.Caracostea, Dr.Creangă, C.Crișan, N.Flondor, Eugen Neculce, domeniul geologic - Ludovic Mrazec, geografie și etnografie - Caius Brediceanu, Alexandru Lăpedatu, domeniul militar - colonel Toma Dumitrescu.

Tuturor, la aniversarea a 92 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, întreaga noastră recunoștință și veșnică neuitare a faptei lor de bravi români!

Este momentul să reamintesc faptul că acest proces al negocierii nu a fost nici simplu, nici ușor. Dincolo de imensul efort intelectual pe care l-a presupus procesul de negociere al Tratatului de La Trianon, armata română a adus tributul de sânge al acestui neam la recunoașterea granițelor adevăratei Românii: "188 ofițeri și 11479 soldați, din care 69 ofițeri și 3601 soldați morți", (Constantin Kirițescu, "Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919", Editura Casei Școlilor București).

În aprilie 1919, pe când armata română ocupa un aliniament la vest de munții Apuseni, a primit misiunea de a împinge prin forța armelor trupele Republicii Ungare a Sfaturilor (R.U.S.!!!), instaurată la 21 martie 1919, dincolo de zona neutră stabilită de Consiliul Suprem la 26 februarie 1919. Scopul creării unei zone tampon era acela de a împiedica producerea unor ciocniri între trupele române și cele ungare, precum și ocrotirea populației civile în fața abuzurilor foștilor ocupanți.

La încheierea operațiunii trupele române s-au oprit pe linia Tisei, unde au așteptat în zadar realizarea dezarmării armatei ungare, în conformitate cu prevederile Armistițiului de la Belgrad, convenit la 13 noiembrie 1918.

La 20 iulie 1919, armata română este atacată furibund de trupele bolșevice ungare, care se opuneau recunoașterii unirii de facto a Transilvaniei cu Regatul României și împlinirea visului de veacuri al tuturor românilor.

Reacția trupelor române a fost promptă și plină de eroism: au respins atacul ungar și au contraatacat victorios, trecând Tisa, iar în 3 august 1919, dată de aur a istoriei armatei române, trupele generalului erou Gheorghe Rusescu au intrat în Budapesta și au provocat căderea guvernului bolșevic al lui Bela Kun.

Este momentul ca acestor eroi să le fie recunoscute meritele! A sosit timpul ca Arcul de Triumf din București să poarte din nou efigia bătăliei de la Budapesta din 1919, victorie istorică a armatei române.

Toate acestea sunt realități istorice, fapte de eroism pe nedrept trecute în penumbră într-o perioadă în care vedem cum în sate românești se ridică statui ale unor criminali de război, cum însuși Horthy Miklos are statui în Ungaria sau cum oficialii de rangul cel mai înalt ai Ungariei Europene vin în România și atentează la memoria românilor martirizați la Ip, Treznea, Moisei, Sărmașu, Nușfalău, Cerișa, Marca, Breșcu, Mureșenii De Câmpie, Mihai Bravu, Ciumarna, Zalău, Huedin, Belin, Zabala, Halmașd, Sântion, Cosniciu De Sus, Camăr, Aghireș, Sucutard, Ditrau, Suciu De Sus, Tărain, Prundu Bârgăului, Catina, Rachitiș, Șincai, Turda, Ozd, Gădălin, doar pentru că erau români.

Mă așteptam, așa cum mă aștept din 1990 încoace, ca reconcilierea maghiaro-română să însemne și scuze prezentate de un înalt oficial ungur poporului român pentru atrocitățile fără seamăn petrecute în anii negri ai istoriei moderne pe pământul românesc al Transilvaniei, și o coroană de flori la monumentul de la Moisei al lui Vida Geza.

Așa cum mă așteptam ca pe 4 iunie Guvernul României să marcheze, într-un fel sau altul, 92 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, unirea de jure a Transilvaniei cu Regatul României și consfințirea frontierei vestice a României moderne.

Doar așa ne putem impune în conștiința lumii ca o nație demnă, respectată și puternică. Doar așa ne putem educa copiii. Doar așa ne putem respecta eroii. Doar așa ne putem respecta guvernanții.

Iar din iubirea de țară, de tricolor, de Transilvania, de Muntenia, de Moldova, de Dobrogea și Banat, nu putem să facem un plagiat!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 6 decembrie 2019, 16:00
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro