Plen
Ședința Camerei Deputaților din 19 septembrie 2012
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.85/28-09-2012

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2012 > 19-09-2012 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 septembrie 2012

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:  

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările ședinței au fost conduse de doamna deputat Alina-Ștefania Gorghiu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Bună dimineața!

Declar deschisă ședința de declarații politice.

De data aceasta, o să începem cu reprezentanții Grupului parlamentar al PSD. Minute alocate 31.

Domnul Florin-Cristian Tătaru nu este în sală, Vasile Mocanu, Ioan Stan, Dorel Covaci, domnul Pâslaru nu este, doamna Manuela Mitrea, Costică Macaleți, Victor Cristea, Vasile Popeangă, Laurențiu Nistor, Filip Georgescu.

 
Sorin Constantin Stragea - declarație politică intitulată Învățământul românesc, o continuă reformă;

Domnul Stragea, vă invit la microfon. Aveți cuvântul.

 

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Învățământul românesc, o continuă reformă".

De bună seamă, știm cu toții că, în ultimii 22 de ani, învățământul a fost ramura cea mai reformată a sistemului de stat. De 22 de ani încercăm să reglăm educația copiilor noștri, viitorul acestei țări, educația fiind una dintre cele mai importante misiuni pe care le avem pe acest pământ. Prin desele încercări de a reforma un sistem șubrezit, prin desele încercări de a aplica în acest sistem rezultatul cercetărilor psihologice contemporane, nu s-a reușit decât bulversarea unor generații de elevi.

În cadrul curriculumui modern, înțeles ca o totalitate a activităților educative - formale, nonformale, informale, incluzând noi forme de organizare - interdisciplinaritatea, instruirea diferențiată, responsabilitățile profesorului s-au extins, tinzând spre nelimitat. Acesta se confruntă permanent cu aglomerarea sarcinilor, dar și cu obligația de a susține demersuri și atitudini în opoziție. Ca argument științific în sprijinul acestei probleme, putem cita opinia unui cercetător în domeniu. E. E. Geissler care sintetizează contradicțiile dinte rolul și îndeplinirea lor de către profesor: ca informator, transmite, păstrând distanța rece impusă de știință, dar oferă, în același timp, elevilor valori și este preocupat de formarea - dezvoltarea personalității elevilor; ca partener al elevului, sfătuiește, apelează, îndrumă, sancționează, frânează, în timp ce în calitate de examinator, se străduiește să fie cât mai obiectiv; ca model, oferă și stabilește cerințe morale, dar ca aspect se axează pe predare și instruire morală. Se impune astfel, ca o evidență, fenomenul conflictualității la nivelul rolurilor profesorului! Teoretic, dar și practic, pornind de la premisa că educația se sprijină pe patru piloni importanți: a învăța să știi, a învăța să faci, a învăța să trăiești împreună cu alții și a învăța să fii, profesorul trebuie să fie partener, examinator, informator, distribuitor de șanse, model și specialist.

Deja este prea mult! Sunt și profesorii oameni. Plătiți prost de cele mai multe ori, se străduiesc și foarte mulți reușesc să transmită generațiilor viitoare cunoștințe, valori și să fie pentru aceștia adevărate modele demn de urmat.

Sunt imperios necesare intervențiile Guvernului în acest sistem. Bacalaureatul diferențiat este o măsură cerută de multă vreme de elevi, profesori și sindicate. Este greu să faci legi bune atunci când lipsește dialogul social. Așa a fost adoptată legea actuală a învățământului: fără a dialoga cu partenerii educaționali, fără a dialoga cu sindicatele, cu părinții și nici măcar, culmea, cu Parlamentul. Urmările le trăim astăzi, când vedem greutatea de a implementa o lege făcută pe genunchi. Clasa pregătitoare nu are sală de clasă, dacă are, atunci nu este mobilier, dacă este mobilier, atunci nu are dascăl, și dacă are și dascăl acesta este neexperimentat cu această grupă de vârstă.

Deci încotro? Vom continua să judecăm și să condamnăm vinovați fără vină? Fără a dori să fac din aceste observații o pledoarie, consider că exercițiul de a reflecta se impune pentru a restabili cel puțin un minim echilibru într-o zonă a societății deja mult prea controversată.

Urez, acum, la debut de an nou școlar, din tot sufletul, copiilor, părinților și dascălilor de pretutindeni un an plin de succese și împliniri, un an mai bun din toate punctele de vedere, să fie sănătoși și să ne facă cinste!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc, domnule Stragea.

 
Mihai Cristian Apostolache - declarație politică privind situația primarului ales din localitatea Drajna;

Din partea Grupului parlamentar al PDL îl invit la declarația politică pe domnul Apostolache. Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

În declarația politică de astăzi voi aborda un subiect care a făcut obiectul multor articole de presă din ultima perioadă.

Este vorba de situația din localitatea Drajna, din județul Prahova, unde primarului Gonțea Violeta, ales la alegerile locale din acest an, i se încalcă dreptul de reprezentare a intereselor comunității locale, care i-a acordat încredere prin vot.

Ca urmare a presiunilor exercitate de fostul primar PNL, Gavrilă Mihai, și de președintele PNL Prahova, Mircea Roșca, prefectul județului a emis în luna iulie ordinul de încetare a mandatului de primar al doamnei Gonțea Violeta, pe motiv că ar fi incompatibilă pentru că a deținut o perioadă atât funcția de primar, cât și funcția de membru în consiliul de administrație al unei școli din localitate.

Secretarul unității administrativ-teritoriale, care este și nepoata fostului primar, a trimis prefectului o adresă prin care îi cerea acestuia să emită ordinul de încetare a mandatului, pentru că doamna primar s-ar afla în stare de incompatibilitate.

Prefectul a acționat imediat, că doar a fost pus în funcția respectivă politic și nu pe baza aptitudinilor sale profesionale, și a emis un ordin nelegal și vătămător. Spun că este nelegal și vătămător pentru că doamna primar și-a dat demisia din consiliul de administrație al școlii în termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Și cum culoarea politică a primarului a contat în decizia prefectului, și nicidecum prevederile legale, acesta a emis ordinul de încetare de drept a mandatului de primar, pentru că, nu-i așa, opoziția trebuie, încet-încet, să rămână fără primari, chiar dacă aceștia au primit mii de voturi din partea cetățenilor.

Dacă în cazul unui primar PNL, condamnat la un an de închisoare cu suspendare, prefectul evită să emită ordinul de încetare de drept a mandatului, în cazul primarului PDL din Drajna prefectul a acționat imediat, că, nu-i așa, un condamnat trebuie să conducă în continuare destinele unei localități, în timp ce un om onest trebuie să meargă acasă.

Doamna primar din Drajna s-a adresat justiției, care a suspendat, în primă fază, ordinul prefectului, după care a respins cererea de anulare a actului administrativ, ca fiind neîntemeiată, doamna primar având dreptul să facă recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Dincolo însă de aceste aspecte, situația este foarte gravă din următoarele motive.

În primul rând, acțiunea prefectului a fost una pur politică, prefectul trebuind să se mențină, conform statutului său, în zona neutralității politice.

În al doilea rând, această acțiune a perturbat grav activitatea administrației din Drajna, cu efecte negative asupra intereselor comunității.

În al treilea rând, se creează un precedent periculos, în sensul că orice prefect care va veni va încerca să folosească aceleași metode pentru a intimida sau influența activitatea aleșilor locali.

În al patrulea rând, nu s-a ținut seama de faptul că doamna primar a renunțat, prin demisie, în termenul legal la calitatea de membru în consiliul de administrație al școlii, calitate pe care, de facto, o pierduse din momentul în care copilul său a terminat școala, doamna primar făcând parte din consiliul de administrație ca reprezentant al părinților.

Nu în ultimul rând, dacă ajungem să acuzăm de incompatibilitate o persoană aleasă că a făcut parte dintr-o structură de conducere a unei școli - calitate în care era neremunerată - și să-și piardă mandatul încredințat prin vot de cetățeni atât de ușor, înseamnă că destabilizăm întreg sistemul administrativ din România și că golim de conținut toate funcțiile publice alese, acest fapt având consecințe grave în planul reprezentării intereselor cetățenilor și al valorilor statului de drept.

Plecând de la această situație, fac apel la toate forțele politice să se mențină, în ceea ce privește lupta politică, în limite normale, pentru că altfel patima politică va distruge încet-încet societatea românească și statul de drept.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Béres Ștefan Vasile - declarație politică cu titlul Un strigăt în disperare al Maramureșului istoric;

Îl invit la microfon pe domnul Béres, de la Grupul parlamentar al UDMR.

 

Domnul Béres Vasile Ștefan:

Mulțumesc frumos, doamnă președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "Un strigăt în disperare al Maramureșului istoric".

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Apelul meu de astăzi diferă mult de declarațiile politice obișnuite, de tenta lor critică sau chiar uneori dură intentată Guvernului. Nici măcar nu doresc să atrag atenția asupra unor probleme care apar instantaneu sau persistă de multă vreme. Vorbim de ceva mult mai serios, de o realitate care poate să reînvie încrederea - sau să o spulbere definitiv și irevocabil - în cei ce conduc și încearcă să demonstreze că direcția în care ne îndreptăm este fundamentată, corectă și necesară.

Povestea începe cu foarte mulți ani în urmă. Undeva în anii ‘70, când dictatura comunistă în floare făcea și lucruri gândite, fundamentate, cea ce noi astăzi de multe ori omitem, consumul de apă al municipiului Baia Mare în dezvoltare puternică industrială depășea mult capacitatea lacului de acumulare de la Firiza. Dezvoltarea socială, creșterea numerică a populației necesita, la fel, o mărire a capacității de furnizare către populație a apei potabile. Soluția a fost barajul de acumulare de la Runcu, în versantul nordic al Gutâiului, pe valea Marei, care, legat cu lacul Firiza, rezolva problema amintită anterior. Capacitatea de acumulare conform proiectului este de 27 de milioane de metri cubi de apă, un potențial ce ar putea rezolva o serie de probleme cu care se confruntă mai bine de zece-douăsprezece localități din Maramureșul istoric: Mara, (Desești) Hărnicești, sat Șugatag, Giulești, Vadu Izei, Bocicoiu Mare, (Rona de Jos), Sarasău, (Câmpulung la Tisa, împreună) și cu municipiul Sighetu Marmației.

Dispariția consumului de apă industrială din Baia Mare, precum și încetinirea expansiunii municipiului din punct de vedere al populației generează un surplus de apă în lacul de acumulare de la Runcu, apă ce ar putea rezolva definitiv punctul cel mai vulnerabil al localităților amintite anterior. Soluția este simplă. Se cere a fi proiectată o bifurcație din galeria principală pentru o conductă de 600 către localitățile în cauză și introdusă în proiectul inițial, care se apropie de finalizare. Demersul nostru pentru această modificare a proiectului inițial sau, mai bine zis, suplimentarea proiectului inițial, pas ce trebuie făcut de către Ministerul Mediului și Pădurilor, ține de mai bine de un an și jumătate, fără niciun rezultat. Ne apropiem de momentul în care construcția barajului va depăși faza la care s-ar mai fi putut încorpora ramificația necesară pentru alimentarea cu apă potabilă a unei mari părți din Maramureșul istoric, să beneficieze și populația din această zonă de o apă curată, potabilă și autohtonă, la care dictatura comunistă nu a binevoit să gândească.

Durerea este că nici în ziua de astăzi cei ce cer poporului să-i susțină la putere, făcând abstracție de momentul în speță, ignoră total sau nu realizează că o gafă uriașă se apropie să se materializeze, gafă ce nu poate fi reparată niciodată. Soluția este a momentului, care, dacă se ignoră, se depășește sau nu se dă importanță, va avea repercusiuni, care, din punct de vedere economic, nu se mai pot explica și se suprapun peste ideea lezării voite a bunăstării populației și ignorarea exploatării capacităților industriale construite ale țării.

Acum sau niciodată! Rog și totodată cer măsuri mai mult decât urgente din partea Ministerului Mediului, în numele a 150 de mii de oameni, maramureșeni, să nu-i lase fără apă, atât de necesară și, culmea, existentă la ora actuală, disponibilă pentru utilizare. Eu cred că bunăvoința celor ce încercă să conducă această țară și popor chinuit peste măsură, din punct de vedere economic, ceea ce nu se explică dacă luăm în considerare resursele existente, nu se poate pune la îndoială. Deci, în acest moment crucial pentru rezolvarea unei probleme uriașe pentru noi, maramureșenii, cred că putem conta ferm și fără derapaje că se va rezolva o simplă deviere, bifurcația conductei principale, prin care viața a 150 de mii de oameni se va schimba definitiv și irevocabil pentru totdeauna, cunoscând vulnerabilitățile sistemului actual de apă potabilă existentă în Sighetu Marmației și împrejurimi.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

 
Florin-Cristian Tătaru - declarație politică cu tema: Dezvoltarea durabilă și țintele de dezvoltare ale economiei românești acum și în viitor;

În ordine, domnul Florin-Cristian Tătaru are cuvântul.

 

Domnul Florin-Cristian Tătaru:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică se numește: "Dezvoltarea durabilă și țintele de dezvoltare ale economiei românești acum și în viitor".

Stimați colegi,

Am dorit să mă adresez astăzi dumneavoastră pentru a pune în discuție o problemă pe care eu o consider vitală, și anume dezvoltarea durabilă.

S-au scris multe, s-au făcut o mulțime de strategii și de planuri, avem parte și de expertiză europeană și chiar de strategiile care sunt funcționale în acest domeniu. Toate programele operaționale și naționale sunt de fapt strategii de dezvoltare durabilă, sectoriale, și care ar trebui să ducă la atingerea obiectivelor, cu condiția atragerii majorității fondurilor europene, cu condiția absorbirii acestora.

Problema pe care o ridic și pe care sigur o cunoașteți este că, fără un sprijin suplimentar, cu resurse împrăștiate în toate domeniile, unele sectoare care pot deveni strategice, în sensul de motoare de dezvoltare economică, rămân într-un stadiu lent de dezvoltare. Din punctul meu de vedere, în ritmul actual, nu vom ajunge nicăieri sau, dacă vom reuși, va fi într-o perioadă extrem de îndelungată de timp. Or, aceasta înseamnă un handicap, înseamnă o greșeală sau rea-voință. Oricare din acestea sunt o rușine pe obrazul nostru, al tuturor.

Supraviețuirea astăzi nu mai este un model de trai, stimați colegi, trebuie să vrem mai mult pentru că putem mai mult. Îmi veți spune, poate, că visez, însă vă spun că economiile - model - și nu vorbesc neapărat de economiile puternice - au găsit nișe de dezvoltare, cărora le-au acordat o atenție și o importanță deosebită, au alocat fonduri mai multe, au pregătit politici inteligente pe termen mediu și lung și au ieșit din neputință. Unele dintre aceste economii nici nu au intrat în recesiune.

Din anii '90, în România, au fost definite ca domenii prioritare după prăbușirea industriilor: infrastructura, IT&C, turismul, agricultura și mediul, însă niciuna dintre acestea nu a primit un sprijin semnificativ. Toate sectoarele au primit firimituri din bugetul de stat, care, până la urmă, le-a asigurat statutul de pretendent la fonduri publice și atât. Uneori și corupția le-a distrus evoluția. Eu știu că avem atât de multe localități fără apă și fără canalizare, avem școli nereparate, avem spitale fără condiții decente, dar eu vă spun astăzi cu toată responsabilitatea: această stare de lucruri, aceste neajunsuri le avem pentru că am rămas în aceeași concepție că trebuie să dezvoltăm totul și nimic.

Trebuie să fim conștienți că, într-o lume puternic concurențială, trebuie să ne găsim locul și rolul și, pentru că întotdeauna am avut ceva de spus în acest colț de lume, sunt sigur că vom reuși să ne găsim menirea, afirmată în mod puternic și vizibil pentru această țară.

Ca atare, vin în fața dumneavoastră și vă cer, stimați colegi, să îndrăznim să concepem un viitor mai bun pentru această țară, să avem curaj să mergem pe dezvoltarea predilectă a unor domenii sau sectoare care să scoată o dată pentru totdeauna economia și societatea din neajunsuri. Cine spune că nu se poate este fie ignorant, fie prins în modurile precare de existență ale noastre de până acum.

Vă provoc deci să găsim și să găsiți, să susținem și să susțineți ceea ce aduce o dezvoltare durabilă, așa cum funcționează în toate statele civilizate. Ne plângem că a fost secetă anul acesta, că producția a fost slabă și că prețul mâncării a crescut. Dar dacă ne uităm doar la vecinii unguri, ca să nu mergem mai departe, vom vedea că, în aceleași condiții, au producții considerabile și în acest an și realizăm că suntem aproape ultimii în domeniu. Nu există agricultură fără un sistem de irigații performant. Și nu spun doar că nu am fost în stare să îl salvăm pe cel moștenit de la regimul comunist, n-am fost în stare însă să îl realizăm integral la nivel național și nu suntem capabili să îl pregătim pentru secolul acesta. Duc mai departe raționamentul și vă spun că de strategia pe domeniul gestionării apei la nivel național este nevoie, ca o ironie, desigur, ca de aer.

Dacă nu sunteți la curent cu studiile despre încălzirea globală și pe care statele serioase le au de câțiva ani, pe simulările acestora apare probabilitatea ca această zonă a Europei să își schimbe semnificativ climatul temperat și continental și să rămână din ce în ce mai mult fără apă. Ca atare, gestionarea corectă a resurselor de apă înseamnă pentru viitor exact aceeași preocupare ca și preocuparea pentru petrolul necesar oricărei economii. Însă, de acum, statele puternice nu se mai preocupă atât de petrol, cât de energii alternative, pompează sume enorme în cercetare și stimulează piața să încorporeze noile dimensiuni de dezvoltare.

Timpul cârpelilor a trecut, stimați colegi, și dacă nu vrem să intrăm în aceeași ciorbă a guvernării fără direcție, vă propun să trecem la abordări mai serioase, chiar dacă mai grele. N-am putut să reformăm industriile după revoluție, n-am putut să ne păstrăm cele mai profitabile afaceri ale statului român de grija altora, dar, dacă nu putem să ne pregătim viitorul împreună, înseamnă că renunțăm din start la speranță.

Am supraviețuit în secole fără direcție și suntem oarecum maeștri în această privință. Însă Evul Mediu s-a terminat pe la 1800. Pentru profesorii din secolul al XIX-lea, care au visat la școala românească, la geniile promovate și recunoscute pe plan european începând cu mijlocul secolului al XX-lea, doar visul și profesionalismul lor au fost fundamentul succesului. Atâta resursă umană are acest popor, cât e nevoie pentru a deveni o civilizație și o cultură majoră în Europa.

Mă gândesc la disputa între doi coloși ai culturii, care visau la o civilizație românească, și mă refer la Nae Ionescu și Constantin Noica, care demonstrau în scrierile lor potențialul uriaș al acestui popor. Și chiar dacă Nae Ionescu îl avertiza pe Noica asupra destinului tragic și asupra necesității neîmplinirii în civilizație în detrimentul împlinirii personale în transcendent, eu cred că coloana vertebrală a acestei națiuni poate fi repusă pe verticală și pusă la treabă.

De aceea, consider că este momentul, să punem pe tapet planuri serioase de dezvoltare durabilă. Va trebuie să reluăm pe fundamente serioase dezbaterea referitoare la regionalizare, nu în sensul segregării, ci, inteligent, în sensul dezvoltării. Deși periculoasă această temă pentru o societate aflată în derivă, tema regionalizării poate fi sensul regăsirii noastre. Este momentul - și nu pentru că vine o campanie electorală - pentru ridicarea ștachetei.

Este momentul redeșteptării naționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc frumos, domnule deputat.

 
Mircea Irimescu - declarație politică cu privire la încetarea existenței postului național al televiziunii publice - TVR Cultural;

Îl invit la microfon pe domnul deputat de la Grupul parlamentar al PNL, Mircea Irimescu și se pregătește domnul Tinel Gheorghe.

 

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

O pagubă pe termen lung.

Stimați colegi,

La mijlocul acestui septembrie, trăim un eveniment trist, în măsură să afecteze și el, pentru multă vreme, dezvoltarea normală a poporului român. Este vorba de încetarea existenței postului național al televiziunii publice, TVR Cultural.

Terorizat de obligația încadrării în nomen odiosa, deficitul bugetar, noul consiliu de administrație al SNTV, pe lângă alte măsuri de austeritate, a decis și desființarea postului public specializat în transmiterea unor programe culturale. Decizia este în măsură să influențeze negativ viitorul unei națiuni care vădește mari dificultăți nu numai în domeniul economic, ci, poate chiar mai mari, și în adaptarea la lumea europeană civilizată spre care tindem. Mult, puțin, legislația și instituțiile statului român au fost compatibilizate cu normele Uniunii Europene în lungul proces de aderare politică. La șase ani de la intrarea noastră în grupul select de state al Europei, întrebarea încă fără răspuns este cine pregătește populația României pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Opinia, destul de răspândită, că ar exista doar o problemă de integrare a romilor este simplistă, idilică și trebuie amendată pentru a fi pusă în acord cu realitatea. Nu numai romii, cetățeni români, au nevoie de sprijin pentru a prinde pasul cu vremurile și popoarele din comunitatea politică din care facem parte, ci și cetățenii români de alte etnii, inclusiv cea majoritară.

Venit dintr-o istorie care nu ne-a răsfățat, obligat de regimul comunist la o abrutizare de o jumătate de veac, poporul român are nevoie de un efort suplimentar de acomodare la regulile relațiilor de conviețuire în lumea în care a ajuns. Integrarea noastră, în condițiile unei acerbe rivalități economice între state, este o chestiune vitală. Și pentru că oamenii sunt obișnuiți doar cu evaluări legate de bani, îmi permit să semnalez două exemple simple. Iată cum putem avea pagube la buzunar, produse doar de lipsa unui comportament civic la nivelul Europei contemporane.

De curând, o persoană apropiată mi-a povestit că, undeva în Bavaria, un producător de flori își vinde marfa direct de pe câmp; la capătul ogorului cu lalele a afișat prețurile, a depus unelte de recoltare și a montat o cutie în care se face plata. Clienții se autoservesc și producătorul german dobândește un avantaj net prin faptul că nu trebuie să-și păzească recolta, nu trebuie să plătească vânzător și nu transportă marfa la locul de desfacere. Câștigul nu mai trebuie demonstrat.

Alt exemplu vine chiar din existența bucureșteană. De vreo trei luni, pe linia rapidă 783, care face legătura dintre centrul Capitalei și Aeroportul Henry Coandă, au apărut "taxatorii". Sunt salariați plătiți doar pentru a controla și valida legitimațiile de călătorie ale călătorilor. Cum să reziste concurenței, în aceste condiții, un agent economic de transport local? Cine suportă cheltuielile de pază și control?

Exemplele ar putea continua. Cine face educația care ar trebui să înnobileze cetățeanul român cu un comportament civic impus de emulația dură în care trebuie să trăim? Școala românească, de toate gradele, firește, are obligația să formeze cetățeni români la nivelul Europei, dar nu reușește decât într-o nepermis de mică măsură. Deși sunt și realizări notabile (învățarea limbilor străine, rezultatele la concursurile internaționale etc.), ea nu poate înzestra cu meseriile necesare traiului promoțiile care-i trec pragul, darămite să genereze ridicarea nivelului mediu de cultură al absolvenților ei. Sursele de educație culturală a cetățenilor, în funcție de vârstă, rămân familia, lecturile private și potrivite, presa de calitate, produsele culturale cu valoare dovedită. Propagarea acestor produse o făcea, între alții, și postul TVR Cultural. Era contribuția pe care și-o aducea statul român la atât de necesara ridicare a gradului de civilitate al românilor. Acum acest focar intelectul s-a stins. Vom vedea că avantajul momentan al economiilor realizate va fi clar depășit de pagubele economice pe termen lung pe care le vom înregistra. Vom investi în continuare în garduri, vom avea cel mai ridicat număr de paznici pe cap de locuitor, vom plăti scump neîncrederea cu care ne tratează străinii. Ca-n foarte multe alte cazuri din istoria noastră, și acum mintea de pe urmă va veni târziu.

Îmi amintesc că, în condițiile crizei economice 1929-1933, pentru a face față cheltuielilor, un guvern român a luat măsura desființării teatrelor naționale de la Cernăuți, Chișinău și Craiova. Cel puțin în primele două cazuri, pentru avizați, efectele se simt și acum. Nu-i așa că ne costă cam scump recâștigarea prestigiului și conștiinței naționale în Basarabia și nordul Bucovinei? În orice caz, mult mai mult decât întreținerea unor trupe actoricești. Dacă nici experiența trăită și plătită scump nu ne este de folos, înseamnă că speranțele de a ne îmbunătăți soarta se bazează pe puține argumente temeinice.

Calitatea oamenilor este un capital prea puțin băgat în seamă, analizat, semnalat. Țările care nu investesc, nu cultivă și nu prețuiesc destul cinstea, hărnicia și capacitatea de a discerne ale cetățenilor lor au puține șanse de a scăpa de tot mai complicatele crize ale lumii. În România ar fi necesară o asumare politică a acestei realități. Din păcate, prin desființarea TVR Cultural, nu dovedim a fi capabili de asta.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc frumos, domnule deputat.

 
Tinel Gheorghe - declarație politică intitulată: Bate vânt de nemuncă la USL;

Domnul Tinel Gheorghe și se pregătește domnul Samoil Vîlcu.

 

Domnul Tinel Gheorghe:

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică din această dimineață se intitulează: "Bate vânt de nemuncă la USL".

Începutul acestei ultime sesiuni parlamentare scoate în evidență oboseala acumulată de USL la guvernare în numai patru luni. Altfel, nu s-ar explica de ce foarte multe zile parlamentare lucrătoare sunt transformate în zile nelucrătoare, sub diverse motivații, explicații, comisii, comiții, începutul de an școlar, n-a dat Guvernul punct de vedere, n-am analizat noi, n-am avut timp.

Mai mult, observăm că și Guvernul dă semne de oboseală și transformă Parlamentul într-o anexă, critici pe care noi, opoziția de astăzi, le cunoaștem de când ei erau în gravă parlamentară. Pentru că altfel nu se explică de ce atât de multe acte normative au avize negative fără să fie explicitate. Ceva de genul; Nu vrem noi, Guvernul!" Ori sunt foarte multe solicitări de retransmitere la comisii, deși pentru aceste acte normative Guvernul a avut la dispoziție toată perioada de vacanță parlamentară pentru a se pronunța.

Spun toate acestea cu amărăciune, pentru că avem restanțe peste 200 de acte normative la începutul acestei sesiuni parlamentare și ar trebui, cred eu, să lucrăm la foc continuu și cu multă seriozitate.

Ce observăm în plen însă? În plen - în plenul Camerei Deputaților - fie președintele de ședință confundă termenul de speaker al Camerei Deputaților cu cel de șmecher, fie președintele de ședință nu cunoaște procedurile parlamentare, ședințele derulându-se greoi.

Astea sunt semne de amatorism și de neseriozitate.

Or, după două luni de grevă parlamentară și patru luni de guvernare, mă așteptam ca USL-ul să dovedească la putere ceea ce acuza în opoziție: respect față de Parlament, respect față de regulament, ambele ducând la respect față de cetățeni.

Din păcate, USL la guvernare este o mare dezamăgire. Nu pentru mine, eu sunt subiectiv, sunt opozant, ci pentru cetățeni, pentru cei care ne privesc și care ne urmăresc zi de zi.

Sper, este un început de sesiune, sper ca USL-ul să abordeze perioada următoare cu foarte multă seriozitate, astfel încât să nu încheiem această sesiune parlamentară prin absenteism, chiar dacă avem la sfârșit o campanie electorală.

Haideți, totuși, să facem în Camera Deputaților, în aula Parlamentului, activitățile pentru care noi am fost aleși, trimiși aici, până în ultima zi de mandat.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Samoil Vîlcu - declarație politică: Tratați cu maximă seriozitate problemele economice de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, domnilor guvernanți!;

După domnul Vîlcu urmează doi colegi de la PDL, domnul Nicolae Bud și domnul Clement Negruț, dacă va veni declarația politică între timp.

 

Domnul Samoil Vîlcu:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "Tratați cu maximă seriozitate problemele economice de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, domnilor guvernanți!".

Doamnelor și domnilor deputați,

Una din cele mai mari societăți economice din Vâlcea și un jucător important pe piața industriei petrochimice din Europa de Sud-Est, Oltchim Râmnicu Vâlcea, trece printr-o situație fără precedent, se află la o cotitură care-i va decide, de fapt, soarta pentru următorii ani. Falimentul Oltchim va însemna, dacă acest lucru se va întâmpla, falimentul județului Vâlcea.

Nu putem ignora faptul că problemele combinatului vâlcean au început odată cu privatizarea Petrom din 2004, când PSD a decis să privatizeze această societate. La momentul respectiv, fără o gândire unitară sau mânați de alte interese, social-democrați au lăsat ca Rafinăria de la Pitești să devină proprietatea principalului acționar de la Petrom. Și de atunci au început să apară problemele la Oltchim, iar acum coincidența face ca cei care sunt responsabili de soarta Oltchim, respectiv PSD, să fie de fapt cei care au declanșat acest șir de probleme economice ale combinatului. Și atunci, ca și acum, procedura este aceeași, caracterizată de nepăsare.

În doar patru luni de zile, Ministerul Economiei a schimbat procedura de licitație, simplificând condițiile de privatizare. Este foarte ciudat și faptul că responsabilii din acest minister nu au respectat înțelegerile stabilite de sindicaliști cu premierul actualului Guvern, chiar și după ce Comisia Europeană și-a dat acordul pentru transformarea acțiunilor și accesarea unui credit de 40 de milioane de euro, ceea ce ar fi însemnat o revitalizare a acestui colos industrial românesc.

Este foarte ciudat că, deși avea acordul Uniunii Europene, Guvernul Ponta nu a aplicat măsura transformării datoriilor în acțiuni. Modul în care reprezentanții actualei guvernări acționează ridică foarte multe semne de întrebare.

Guvernanții actuali sunt indiferenți față de problemele de la Oltchim, sunt nepăsători față de un posibil dezastru economic și social pentru județul Vâlcea. Între timp, situația salariaților a devenit una critică, oamenii nu și-au mai luat salariile, iar perspectiva nu pare deloc îmbucurătoare, dacă ne uităm la atitudinea factorilor de decizie față de tot ceea ce se întâmplă la combinatul vâlcean.

În calitate de parlamentar vâlcean, atrag atenția actualilor guvernanți să trateze cu maximă responsabilitate această problemă a Oltchim, altfel vor adăuga în portofoliul de "realizări mărețe" încă un faliment.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Bud - declarație politică pe tema deschiderii anului școlar;

Vă așteptăm, domnule deputat, scurt, ca de obicei. Vă rog.

 

Domnul Nicolae Bud:

Doamnă președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi face referire la deschiderea anului școlar de acum două zile.

Am participat cu toții, cu două zile în urmă, la deschiderea noului an școlar.

La noi, în Maramureș, brumele toamnei, atente la visele fructelor date în pârg, au întâmpinat fețele copiilor toate doar zâmbet, cu dragoste și cu bucurie.

Știu că nu putem pretinde că, pe unde călcăm, curge doar lapte și miere, dar lor, celor aflați la vârsta manualului dătător de învățătură, le putem îngădui această voioșie.

Izvorând din dragul de carte, clopoțelul zburdalnic îi cheamă în bănci și cât simt sosirea în curtea școlii ca pe un dar și nu ca pe o obligație e bine să-i privim cu duioșie și să le dorim să izbândească în marșul frenetic spre noi cunoștințe, spre noi deprinderi.

M-am bucurat să văd școli arătoase, bine pregătite pentru a găzdui, preț de un an, laboratorul în care prind aripi fiii și fiicele noastre, nepoții noștri. Zidul, mirosind a var proaspăt, este un semn de sănătate și dă curaj în ce vrei să faci.

M-am privit în ochi cu tot mai des întâlnite calculatoare, aterizate între ferestre iluminate cu rostul de a grăbi metabolismul reacordării la viitor.

La Fărcașa, o comună din colegiul meu din Maramureș, s-a inaugurat un obiectiv european nou școlar. Și aceasta a fost posibil datorită unui harnic om, primar al Partidului Democrat Liberal, domnul Ioan Stegeran și fac public de la acest microfon acest lucru. Un harnic primar a făcut ca printr-un efort deosebit să se poată întâmpla acest lucru.

Am întâlnit dascăli, știuți din anii de dinainte, oameni de ispravă și demni de încredere în toate câte au făcut.

La festivitățile de deschidere am observat cu reală mulțumire gospodari dispuși să stea alături de învățători ori profesori, înțelegând că, în tot ce are de făcut școala, este nevoie de participarea familiei, sunt semne încurajatoare pentru proiectul pe care societatea, în întregul ei, îl încredințează la fiecare nou început de an școlar educatorilor de orice vârstă: dascăli, părinți, factori de influență instituțională ori civilă.

Statisticile dau dimensiunea exactă a efortului așteptat din partea vectorilor educaționali, antrenați în succesul anului școlar abia inaugurat. Sunt peste 3200 de copii cuprinși sub acolada sa. Peste 900 de mii ocupă băncile rezervate școlii primare. Peste 100 de mii merg în clasa pregătitoare. Alți peste 200 de mii sunt elevii clasei întâi. În număr aproape egal, 800 de mii de elevi urmează ciclul gimnazial, respectiv liceal. Mă bucur să aflu că 600 de mii de elevi se pregătesc în unități aparținătoare învățământului profesional.

Așadar, un procent însemnat din populația țării se află la vârsta ghiozdanului plin de cărți și caiete. Răspunderea, fără îndoială, imensă a dascălului de azi crește exponențial pe seama faptului că prichindeii, adolescenții cu coatele pe bancă la această oră sunt cetățenii maturi de peste un deceniu ori două, când Dumnezeu știe cum va mai arăta țara și omenirea întreagă. Orice dram de superficialitate ori neglijență acum poate periclita modelarea în termeni potriviți ai celor răspunzători de confruntări viitoare. Spun asta cu speranța că factorul politic de la noi va reuși să proiecteze într-un sistem de coordonate adecvat edificiul școlii românești de toate gradele, decizii pripite, importuri artificiale, ca și refuzuri neinspirate de experiență ce ne pot așeza în rândul lumii sunt de evitat.

Ne-ar fi de folos un schimb de idei viguros și benefic argumentat într-o realitate tot mai evidentă. Școala românească trăiește, de ceva vreme, într-un fertil statut nemijlocit de observare a ceea ce fac alții, cu rezultate de anvergură, recunoscute la nivel internațional. Să ne folosim de traseele profesionale ale miilor de români care-și trăiesc porțiuni însemnate de viață în școli de peste graniță. Să-i privim drept forțele capabile să ne oxigeneze circuitele sanguine ale organismului de instrucție la noi acasă.

Este cazul să ne dorim stabilitate în sistemul școlar românesc. Nevoia de perfecțiune, în orice domeniu, nu presupune neapărat distrugerea clădirii construite de cel de dinaintea ta. Nevoia de schimbare nu implică neapărat contestarea fără încetare a ce ține de adversarul politic transformat ab initio în nepriceput ori, și mai rău, privit drept dușman al poporului.

Să avem în vedere, gândesc noi, oamenii politici, și ce spune Biserica. Prea Fericitul Părinte Daniel spunea că: "Inconsecvența și instabilitatea sistemului educațional sunt printre cauzele eșecului în învățământ, iar dictonul "Cine are carte, are parte!" a fost înlocuit cu "Cine are carte, pleacă departe!"

De aceea, trebuie făcută o analiză sinceră și lucidă pentru a opri degradarea socială.

Închei, amintindu-l aici și pe Sfântul Părinte Papa Benedict, care, recent, spunea că acolo unde tineretul nu are o șansă pentru viitor, însemnează că prezentul nostru este greșit și rău.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Clement Negruț - declarație politică: Patru luni de guvernare USL: haos, minciună și scandal;

Domnul Negruț. Se pregătește domnul deputat Dan-Radu Zătreanu. O să vă rog să vă limitați la trei minute, mulțumesc.

 

Domnul Clement Negruț:

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește: "Patru luni de guvernare USL: haos, minciună și scandal".

În luna aprilie 2012, printr-un puci politic, Guvernul Ungureanu este demis prin moțiune de cenzură.

Noua majoritate parlamentară PSD-PNL-UNPR-Minorități susținută și de către UDMR din umbră, bineînțeles, a decis ca Traian Băsescu să fie demis.

Au trecut patru luni de guvernare USL cu Ponta prim-ministru. Ce s-a petrecut în acest interval de timp?

Dincolo de toate manifestările politice, unele corecte, altele de neînțeles, vezi criticile aduse guvernelor fostei majorități, atât de la tribuna Parlamentului, dar, mai ales, de la Antenele lui Voiculescu, manifestări publice organizate de către USL, pe care nu le recunosc, greva parlamentară etc. trebuie spus că, prin vocea celor doi lideri ai USL, Ponta și Antonescu, românilor li s-au făcut și multe promisiuni. Dar și-au făcut și lor o promisiune, adică celor cu probleme în justiție, aceea de a-l suspenda pe Traian Băsescu. Au uitat ce le-au spus românilor că vor face pentru ei și au trecut la realizarea principalului lor scop, acela de a-l demite pe Traian Băsescu fără scrupule, fără menajamente, fără respectarea legilor, adică, într-un cuvânt, haos.

Să le reamintim românilor doar câteva din promisiunile USL: majorarea completă a salariilor, măsuri economice pentru crearea de locuri de muncă, impozitarea salariilor de peste 4000 de lei, anularea contractelor cu băieții deștepți din energie; introducerea managementului privat în companiile de stat, reducerea CAS-ului sau a TVA-ului, reducerea TVA-ului la alimentele de bază, continuarea procesului de privatizare. Aș mai putea continua, dar nu cred că este necesar pentru că aș putea conchide printr-un singur cuvânt: minciuni.

Au trecut doar patru luni de guvernare și trebuie să spunem și ce-au realizat Ponta și Antonescu.

Au înlocuit toți șefii companiilor și ai instituțiilor de stat, care, bineînțeles, nu au corespuns cerințelor lor politice; politizarea TVR și SNR; înlocuirea ilegală a președinților Camerei Deputaților și Senatului; înlocuirea Avocatului Poporului; transformarea Monitorului Oficial într-o agendă a USL-ului; restrângerea atribuțiilor Curții Constituționale a României; suspendarea președintelui României; scandalul sinuciderii lui Adrian Năstase; scandalul numirilor în guvern a unor oameni dovediți că au plagiat: Dumitrescu, Mang; scandalul de plagiat al lui Victor Ponta; scandalul creat prin atacul asupra Institutului Cultural Român; scandalul acordului încheiat cu sindicatul lui Dogaru, prin care se accepta, printre altele, și desființarea Curții Constituționale din România; scandalul listelor electorale.

Și "realizările" - bineînțeles cu ghilimele - ale USL-ului ar putea continua, dar cred că este suficient să arăt că am avut patru luni de scandal politic în România și nu o guvernare responsabilă.

Trebuie să spunem cu regret că o guvernare, care într-un timp atât de scurt, dar atât de lung, având în vedere consecințele, a creat în România haos, minciună și scandal, a generat - totodată - probleme grave în stabilitatea economică, socială a țării.

Menționez mai jos doar câteva probleme cu implicații devastatoare pentru România: creșterea șomajului, deprecierea monedei naționale, scumpirea împrumuturilor externe, scăderea indicatorilor la bursa de valori, amânarea iminentă a intrării României în spațiul Schengen, critici aduse României de către Uniunea Europeană și nu numai.

Iată doar câteva din necazurile provocate României de către guvernarea USL.

Ceea ce au clamat cu atâta vehemență, ceea ce au promis românilor că vor face se dovedește a fi minciună.

Vedem cum acest guvern nu mai poate să mărească pensiile și salariile; propun o lege a sănătății în care coplata este la o valoare mult mai mare; taxa de primă înmatriculare revine în forță; privatizările vor continua, deși spuneau că nu-și vând țara.

Într-un cuvânt: au mințit.

Dacă adăugăm acum și acțiunile lor generatoare de scandal politic, putem spune fără să greșim că Ponta și Antonescu au dus România într-un haos economico-social.

Mulțumesc, doamnă președinte.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Vă mulțumesc frumos.

 
Dan-Radu Zătreanu - declarație politică: De ce trebuie să ne facem de râs în Parlamentul Europei?;

Domnul Zătreanu, aveți cuvântul. Și ultimul din sală la declarații politice de la microfon, domnul deputat Mircea Lubanovici se pregătește.

 

Domnul Dan-Radu Zătreanu:

Doamnă președinte de ședință.

Stimați colegi,

Subiectul declarației mele politice de astăzi a fost mediatizat mult săptămâna trecută și se referă la modul în care am știut să exportăm cearta noastră românească, dâmbovițeană în Parlamentul European.

De aceea am și pus titlul aceste declarații politice: "De ce trebuie să ne facem de râs în Parlamentul Europei?".

Săptămâna trecută, s-a mai consumat un episod al lungii noastre tranziții către o democrație autentică, către o democrație consolidată, asemenea statelor vest-europene avansate. Episodul ne-a arătat că mai avem multe de făcut, că drumul nostru sinuos către Occident nu s-a terminat odată cu aderarea la structurile europene și nici nu se va termina odată cu includerea României în spațiul Schengen.

Acest drum se va termina când întreaga noastră clasă politică va înțelege că deprinderile dâmbovițene nu se potrivesc ștaifului occidental; se va termina când educația și bunul-simț vor lua locul tupeului și șmecheriei, când modestia și cumpătarea vor lua locul aroganței și autosuficienței. Dar ce avem noi de făcut până atunci? Trebuie să ne comportăm altfel decât au făcut-o unii europarlamentari PSD la reuniunea în care a fost dezbătut în Parlamentul European episodul suspendării președintelui României. Iar aici nu socotim intervențiile politice, care argumentau, prin omisiune, ce-i drept, demersul lor subsumat unei democrații îndoielnice.

Este dreptul lor să-și susțină punctul de vedere, chiar dacă cele 7 milioane de votanți pentru demitere au fost, de fapt, după părerea mea, vreo cinci, și chiar dacă ar fi fost 7 milioane, nu reprezintă nici pe departe "voința românilor". Însă, a-ți susține un punct de vedere înseamnă să aduci argumente, nu jigniri, înseamnă să faci referire la fapte, nu la persoane! Iar dacă argumentul ți-l prezinți în plenul Parlamentului European, mai ai pe deasupra și datoria de a-ți reprezenta cu cinste națiunea mai înainte de doctrina politică la care aderi!

Or, un discurs jignitor, cu atacuri la persoană, nu poate fi justificat în niciun fel. Nu avem pretenția că toți europarlamentarii noștri să fie distinși, căci distincția presupune, pe lângă multă educație și caracter, ceva cu care te naști sau nu. Dar avem însă pretenția ca europarlamentarii PSD să aibă măcar bunul-simț elementar, adică ceea ce le-a lipsit unora dintre cei care au vorbit săptămâna trecută de la tribuna Parlamentului European și pentru care nouă, tuturor românilor educați, ne-a crăpat obrazul de rușine! Căci nu am făcut altceva decât să arătam Europei democrate rudimentarismul nostru politic și faptul că unii dintre noi mai cred că se pot cumpăra conștiințe cu o găleată vopsită într-o culoare sau alta!

Deși cred că nimeni nu așteaptă de la noi regrete pentru cele întâmplate, consider că aleșii noștri în Parlamentul European care au încălcat limitele bunului-simț prin pozițiile exprimate să adreseze în mod public scuze tuturor celor pe care, într-un fel sau altul, i-au jignit sau le-au adus ofense. Asta, ca să nu fim considerați în continuare printre ultimele popoare ale Europei!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc.

 
Mircea Lubanovici - comentariu legat de importanța promovării imaginii și cunoașterii României în întreaga lume;

Domnul deputat, vă rog.

 

Domnul Mircea Lubanovici:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În calitatea mea de deputat pentru Colegiul 3 diaspora, am subliniat și cu alte ocazii importanța fundamentală pe care o are promovarea imaginii și cunoașterii României în lumea întreagă. Spun aceasta cu nespusă tristețe, pentru că, din nefericire, la cinci ani după aderarea României la Uniunea Europeană, lucrurile nu s-au îmbunătățit simțitor, ci din contră s-au degradat într-un mod alarmant și cu consecințe dezastruoase pentru țara noastră.

Nu este prilejul nimerit pentru a căuta vinovații, nu este răgaz la momentul de față pentru asemenea activități nepotrivite. Atunci când discutăm despre imaginea țării noastre în lume, vocea trebuie să fie unică, puternică și unită. Imaginea României în lume nu are culoare politică, nu este de dreapta sau de stânga și nu ține, din fericire, de afinitățile noastre politice, ci doar de spiritul nostru civic și de iubirea noastră de patrie.

Deși țara noastră este membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană, România duce lipsă acum, mai mult ca niciodată, de acțiuni de promovare a imaginii acesteia atât în cadrul Uniunii, cât și în afara ei. De aceea, consider că acest moment este unic și foarte prielnic pentru a vă reaminti faptul că în anul 2010 am demarat o campanie pe care am numit-o "Proud to be Romanian", și pe care consider că trebuie să o continuăm în momentul de față.

Apreciez că trebuie să ne folosim mult mai des de atuurile pe care țara noastră le are - nu trebuie să uităm niciun moment de poziționarea strategică a României din perspectiva NATO și a Uniunii Europene, de activitatea noastră în cadrul organizațiilor internaționale din care facem parte, de comoara inestimabilă pe care tinerii noștri sportivi o reprezintă, de geografia extraordinară a țării, de istoria și de tradițiile deosebite, adânc înrădăcinate în inimile românilor.

Trebuie, stimați colegi, să redescoperim ce înseamnă cu adevărat diplomația publică și culturală și să o folosim ca instrument de promovare a identității și culturii românești în întreaga lume.

Având în vedere cele expuse mai sus, adresez din nou un apel tuturor românilor din diaspora și îi invit să participe împreună cu mine la acest proiect. Am convingerea că este de datoria noastră să fim, așa cum știm și putem mai bine, ambasadorii României în lumea întreagă, pentru că acest lucru va aduce atât bunăstare financiară, cât și creșterea investițiilor în România și, nu în ultimul rând, o mulțumire sufletească, precum și bucuria demnității de a fi român.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Alina-Ștefania Gorghiu:

Mulțumesc mult, domnule deputat.

În încheiere vreau să dau citire colegilor care au depus declarațiile politice în scris.

Și anume, de la Grupul PDL: doamna Elena Udrea, domnul Alin Trășculescu, Severus Constantin Militaru, Daniel Geantă, Doinița Chircu, Marius Rogin, Maria Stavrositu, Daniel Buda, Marius Cristinel Dugulescu, Petru Călian, Ioan Balan, Claudia Boghicevici și Ioan Oltean.

De la Grupul parlamentar al PSD, în afara celor care le-au citit, au mai depus în scris: domnul Vasile Mocanu, Victor Cristea, Vasile Popeangă, Laurențiu Nistor, Filip Georgescu, Gheorghe Ciocan, Georgian Pop, Angel Tîlvăr și Sava Andrei-Valentin.

De la Grupul parlamentar al PNL au depus declarații politice: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Teodor Atanasiu, Marin Almăjanu, Mihai-Aurel Donțu, Andrei Gerea, Mihai Lupu, Gigel Știrbu, Relu Fenechiu, Viorel Buda.

Iar dintre deputații fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Vă mulțumesc pentru această ședință și o declar închisă.

O zi plăcută!

 
 

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Andrei Dominic Gerea - declarație politică având tema Restaurarea adevărului în Parlamentul European despre situația politică din România;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Restaurarea adevărului în Parlamentul European despre situația politică din România"

După ce săptămâna trecută a avut loc, în Parlamentul European, dezbaterea cerută de către popularii europeni pentru a înfiera și sancționa Guvernul Ponta și USL-ul deoarece aceștia s-ar face vinovați de o așa-zisă "lovitură de stat", deci de punerea sub semnul întrebării a democrației din România, mă întreb, și-i întreb pe acei oficiali europeni care s-au întrecut în a pune în dificultate credibilitatea și statul nostru de drept, când, cum și unde au vegheat la respectarea principiilor europene, dacă, timp de 8 ani, nu au scos nici măcar o silabă de protest ori de câte ori domnul Băsescu și-a încălcat flagrant atribuțiile, s-a substituit permanent Guvernului și Parlamentului, a jucat țonțoroiul pe Constituția României și a făcut din multe alte instituții propriile sale telecomenzi de manevră și șantaj politic, creându-și astfel un incredibil sistem aservit orbește, la propriu?

De ce oare acești distinși domni nu au pus în discuție și nu au găsit niciodată de cuviință să analizeze gravele derapaje de la care s-a abătut democrația din România sub dictatul băsescian?

De ce domnul Barosso și doamna Reding i-au crezut pe cuvânt pe Monica Macovei, Cristian Preda și alți adulatori prezidențiali, fără să aibă, măcar o singură dată, intenția sau curiozitatea de a asculta și cealaltă parte, lipită pe nedrept acestui tablou oribil, parte al unui scandal inventat în laboratoarele cotroceniste, într-un tablou de prost-gust, zugrăvit cu ajutorul unor infiltrați - foarte bine plătiți - prin presa internațională și a unor denigratori de profesie, cu carnet de PDL-iști?

Europarlamentarul Graham Watson, președintele liberal-democraților europeni a subliniat că aceiași oficiali europeni "au greșit când nu i-au condamnat, așa cum ar fi trebuit să o facă, pe politicienii din România care au cerut cetățenilor să nu meargă să voteze".

Afirmând despre referendum că "trebuie făcută o netă distincție între legalitate și legitimitate", Graham Watson s-a arătat "extrem de surprins" că președintele demis "s-a mai întors în palatul prezidențial. La referendum s-a văzut foarte clar că există o majoritate a cetățenilor României care sunt împotriva continuării mandatului său prezidențial. A fost la putere o lungă perioadă de timp, iar o serie de scandaluri în care este implicat, și care au fost dezvăluite de presă, au demonstrat clar că nu mai avea ce căuta în fotoliul prezidențial."

"Sincer vorbind, cel mai onorabil pentru Băsescu ar fi fost să demisioneze și să declanșeze noi alegeri prezidențiale. Trăim însă într-o perioadă în care lupta politică din România a devenit extrem de dură. În această dispută politică în care a existat o clară voință a majorității de a-l demite pe Băsescu, acesta a utilizat cele mai sensibile pârghii ale statului pentru a se menține la putere: serviciile secrete (în special SIE), un ministru de interne fidel, procurorii DNA, judecătorii CCR. Se poate ca, într-o țară democratică și membră a Uniunii Europene, un personaj politic să își subordoneze asemenea instituții pentru a frânge voința unei majorități democratice?", se întreba, retoric, domnul Graham Watson.

Consider că prin demersul lor părtinitor, unilateral și slab argumentat - care a putut fi, de această dată, aproape complet demontat public de către ceilalți parlamentari europeni români, care au înțeles să-și apere țara și să respecte votul dat de poporul lor, dar și de către alți europarlamentari - englezi, greci, italieni, maghiari etc. - care s-au documentat temeinic în privința legislației și a prevederilor constituționale românești, domnul Barosso și doamna Reding au achiesat în orb la denigrarea regizată a României, desconsiderând în mod nedrept și anulând astfel voința poporului român și a celor peste 8 milioane de voturi, pe care nici nu au găsit de cuviință să-i menționeze în intervențiile lor, ca și când importanța acestora ar fi nulă de drept!

Poate, în cele din urmă, - vezi pașii înapoi făcuți de domnul Barosso la întâlnirea recentă cu Traian Băsescu - acești oficiali europeni, prea-iubitori de Băsescu, au înțeles cât de mult au greșit pentru faptul că nu fost obiectivi în evaluarea situației din România, poate au realizat cât de tare au exagerat și cât de impardonabil și-au depășit limitele competențelor...

  Angel Tîlvăr - declarație politică având titlul 15 septembrie - Ziua democrației;

Domnul Angel Tîlvăr:

"15 septembrie - Ziua democrației'"

În 2008, Adunarea Generală a ONU a decis ca pe 15 septembrie, în toate țările membre, să se sărbătorească "Ziua democrației'". Valoare socială, cu puternică semnificație umană, democrația este, poate, cel mai des invocat cuvânt în ultimii doisprezece ani în România. Cu toate acestea, folosirea acestei noțiuni ar trebui să responsabilizeze și ar trebui făcută cu mai multă grijă. Spun asta pentru că, pe de o parte, s-ar putea eroda prin abuz de uz. Pe de altă parte, credibilitatea celui care își justifică discursul sau acțiunile prin "apărarea democrației" este condamnată să se prăbușească ireversibil în cazul folosirii oculte.

Pierzând pentru mult timp de aici înainte sprijinul majorității covârșitoare a votanților la referendum în interiorul țării, actualul regim politic s-a prezentat în Europa ca fiind fie victima celor care se opun, fie muncii neobosite de a scăpa țara de corupție, fie ca fiind apărătorul democrației, căci cum te poți numi altfel atunci când refuzi să formezi guverne care au în spate majorități? Cum te poți numi altfel când folosești dubla măsură atunci când numești miniștri (doar mapa profesională a doamnei Udrea este mai consistentă decât a doamnei Norica Nicolai), când numeri voturile într-o manieră originală (nu prea am mai văzut-o în poză pe doamna Anastase) sau când modifici regulamentele Parlamentului după bunul plac? Și dacă în România nu te mai crede nimeni, mergi și te plângi Europei: fie că ești victima unei lovituri de stat (ar fi pentru prima dată când un parlament național, votat și funcționând de patru ani, ar da o lovitură de stat), fie că țara ta, pe care o conduci de opt ani, nu respectă standardele europene. Și asta, evident, în numele apărării democrației. În numele democrației care nu cere în nicio țară europeană ca un referendum să fie validat prin votul a jumătate plus unu din numărul celor înscriși în listele electorale. Inclusiv în țările celor care, evident în numele democrației, își exprimă îngrijorarea față de desfășurarea vieții politice din România. Dacă tot veni vorba de apărarea valorilor democratice, poate nu s-ar fi făcut greșeli dacă am fi beneficiat de o atenție similară atunci când totul era călcat în picioare prin voința unui singur om și asistam astfel la instaurarea unui regim neocezarist... evident, pentru apărarea democrației.

Iată cum întâmpinăm 15 septembrie - "Ziua democrației". 7,5 milioane de oameni ai acestei țări și-au dat un vot democratic pentru că este dreptul lor democratic să hotărască dacă o persoană îi mai poate reprezenta sau nu. Acestor 7,5 milioane de oameni, cineva, din România sau din altă parte, ar trebui să le explice faptul că, în democrația din România, în ultima perioadă nu hotărăsc cei care votează (esența oricărui proces democratic), ci cei care nu votează! ... și asta în numele democrației!

  Teodor Atanasiu - declarație politică având subiectul Socoteala PDL-istă de denigrare continuă a poporului român a fost stricată iremediabil în Parlamentul European;

Domnul Teodor Atanasiu:

"Socoteala PDL-istă de denigrare continuă a poporului român a fost stricată iremediabil în Parlamentul European"

Traian Băsescu și partidul său de suflet și de buzunar, PDL - cel camuflat acum într-o alianță de toată jena politică - dar, mai ales, incalificabilii lor europarlamentari, Monica Macovei și Cristian Preda, au primit, în cadrul dezbaterii de săptămâna trecută din Parlamentul European o corecție impresionantă, bine-meritată, fapt ce demonstrează că proverbul românesc "Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg" este 100% valabil, în cazul mincinoșilor de profesie!

De această dată, întreg scenariul de tăvălire a României, a Parlamentului țării și a poporului român, printr-un noroi inventat deliberat, acel plan diabolic, minuțios elaborat pe perioada campaniei pentru referendumul de demitere al președintelui ilegitim, Traian Băsescu, plan care avea rolul de a-l victimiza și propulsa pe scena internațională drept personajul cel mai curat și imaculat din România, a eșuat într-un mod lamentabil!

Astfel, în dezbaterea desfășurată săptămâna trecută în Parlamentul European, la cererea expresă a popularilor europeni, în urma fantasmagoriilor turnate de către Monica Macovei, Cristian Preda și alți PDL-iști cu o imaginație dictată la virgulă de către interesele exclusive ale domnului Traian Băsescu, în detrimentul poporului român și al intereselor reale ale României, numeroși alți parlamentari europeni au ținut să ia cuvântul și să strice socoteala PDL-istă!

Europarlamentarul liberal Norica Nicolai a întrebat-o pe Viviane Reding dacă poate să-i spună "în mod concret" care sunt "prevederile constituționale pe care o procedură de suspendare prevăzută în Constituția statului român le-a încălcat, pentru că decizia Curții Constituționale spune foarte clar că procedurile constituționale în acest demers de suspendare au fost respectate și Curtea Constituțională a României a validat procedura constituțională, mai mult, poporul a validat această procedură prin 7,4 milioane de oameni care au votat pentru demiterea unui președinte".

De asemenea, europarlamentarul britanic, domnul Graham Watson, președintele liberal-democraților europeni (ELDR), profund indignat de comportamentul total greșit abordat de către oficialii europeni Jose Barroso și Viviane Reding față de România, în intervenția sa din cadrul aceleiași dezbateri parlamentare, a scos în evidență intoxicările și ampla operațiune de manipulare a opiniei publice internaționale, cum ar fi așa-zisa "lovitură de stat" din România: "Nu este vorba de o lovitură de stat, nici, în fraza dumneavoastră, de o lovitură de stat parlamentară. Un parlament ales de o majoritate a votat să suspende un președinte care a abuzat de puterea sa pentru că a încercat să transforme statul într-un stat prezidențial, și nu o democrație parlamentară. Chiar președintele a acceptat procedura, atunci când a apărut în Parlament pentru a răspunde la întrebări. Ce s-a întâmplat după aceea este stupefiant aproape. Este ca din povești. Suntem de acord cu Emil Constantinescu, care spunea, în scrisoarea sa către președintele Schulz, că mandatul actual al președintelui român este ilegal. Numirile la Curtea Constituțională sunt politice, Transparency International, Freedom House și alte organizații au avertizat în legătură cu situația precară a statului de drept. Nu este prima dată când domnul Băsescu a fost supus unui referendum. A schimbat Legea referendumului, însă prietenul său, Avocatul Poporului, a refuzat să chestioneze decizia Curții Constituționale. De ce Comisia insistă asupra unei reguli care nu se aplică în nicio altă țară? În orice alt stat, dacă peste 50% dintre votanți votează că președintele trebuie să plece, acel președinte pleacă (...)"

S-a dovedit, cu această ocazie, că scenarita pusă la cale printr-un păienjeniș extrem de costisitor, îndelung alimentat de către pușculița prezidențială, poate fi dezavuată și demontată pas cu pas, nu numai de către reprezentanții USL în Parlamentul European, dar și de către mulți alți parlamentari europeni străini, care au înțeles perfect realitatea din țara noastră și care au argumentat-o exemplar, dându-le lecții usturătoare de democrație europeană și imparțialitate instituțională, atât doamnei comisar Reding, "avocata pro bono" a lui Traian Băsescu, cât și denigratorilor de țară și falsificatorilor de adevăr, Monica Macovei și Cristian Preda!

  Ioan Balan - declarație politică intitulată Clopoțelul a sunat! Școala a început! Ordonanțele încep să curgă!;

Domnul Ioan Balan:

"Clopoțelul a sunat! Școala a început! Ordonanțele încep să curgă!"

Primul clopoțel este de departe cel mai emoționant moment din viața unui copil și a părinților lui. Sunetul lui vestește nu numai începutul administrativ și sec al activităților din sistemul de educație, ci punctul zero în formarea unei noi generații de tineri pe mâinile cărora ar trebui să încapă destinele neamului românesc. Este punctul din care putem vedea și spune ce viitor va avea o țară înzestrată nu numai cu bogății naturale, ci și cu foarte mulți copii dotați și încă foarte mulți dascăli buni și dedicați meseriei lor.

Ultimii patru ani, care s-au suprapus și crizei economice internaționale, au fost marcați de eforturi politice majore, în sensul reformării unui sistem nefuncțional, care ne iluziona cu performanța și calitatea, el fiind marcat de lipsa resurselor, de insuficiența formării pentru piața muncii, pseudoperformanțe în cercetare, de impostură și plagiat.

Nu a fost nicidecum neglijabilă opoziția unor partide inerte, a unor asociații și fundații ale societății civile și chiar a unei părți a societății, în fața încercărilor de a așeza acest sistem pe baze noi, în care să primeze adevărul, performanța și valoarea reală. Cu toată această opoziție, reforma a fost demarată în anul 2011, prin adoptarea unei noi legi-cadru.

Rezultatele înregistrate la "proba vieții", la bacalaureat, prin promovabilitatea extrem de redusă, nu au bucurat pe nimeni, nici pe părinți, nici pe elevi și nici autoritățile publice! Miile de tineri absolvenți care nu au reușit să obțină o notă superioară punctului din oficiu reprezintă deja o preocupare electorală, și mai puțin o problemă despre reașezarea învățământului românesc pe baze firești, în care valoarea, dedicația și munca depusă să primeze.

În anul 2010 Partidul Democrat Liberal a fost puternic acuzat pentru faptul că și-a pus mandatul în Parlament în schimbul adoptării unei legi moderne a educației naționale.

Vedem azi că aceiași acuzatori, socialiștii români, amână începerea anului școlar într-o ședință intempestivă de Guvern și amenință Parlamentul că dacă nu adoptă proiectul de lege electorală pentru modificarea Legii educației naționale, o vor face ei oricum, printr-o simplă ordonanță de urgență. De fapt, nici nu-i de mirare! În goana lor antidemocratică pentru a scăpa de Președintele României, au modificat prin ordonanțe instituții fundamentale ale statului român și, dacă timpul și instituțiile statului le-ar fi permis, ar fi rescris și Constituția prin ordonanță de urgență!

Fac un apel la toți cei care intră în campania electorală pentru alegerile parlamentare ca educația națională și reformele demarate în sistem să nu fie afectate sau câmp de luptă electorală. Alegerile vor trece! Soarta copiilor noștri este în mâinile fiecăruia dintre noi!

  Claudia Boghicevici - declarație politică având tema Ziua Internațională a Democrației;

Doamna Claudia Boghicevici:

"Ziua Internațională a Democrației"

În urmă cu patru ani, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat printr-o rezoluție ziua de 15 septembrie ca Zi Internațională a Democrației, o zi pe care fiecare stat ar trebui să o sărbătorească, o zi pe care fiecare dintre noi trebuie să o aprecieze.

Tema propusă pentru acest an se intitulează"Dialog și implicare - elemente centrale ale democrației."

Anul acesta, mesajul secretarului general al ONU, Ban Ki Moon, este că "oamenii nu au nevoiede un autoritarism cu față umană", iar "țările lumii trebuie să promoveze pluralismul politic și să-i protejeze pe cei vulnerabili, iar femeile trebuie să se regăsească în centrul eforturilor de construire a viitorului democratic. Vocile tinerilor trebuie auzite și luate în considerare".

Ca tânăr deputat al Parlamentului României,consider că dialogul și implicarea trebuie să fie reale, trebuie să reprezinte realmente elementele centrale ale democrației.Raportat la segmentul profesional pe care îl reprezint, consider că trebuie să ascultăm tinerii, trebuie să protejăm categoriile vulnerabile. Iar acest lucru poate fi făcut prin crearea de cât mai multe locuri de muncă, prin acordarea de facilități angajatorilor pentru angajarea a cât mai multe persoane ce aparțin categoriilor vulnerabile, a tinerilor ce doresc să muncească.

În perioada în care am fost ministru am lucrat la un plan național de creare de noi locuri de muncă, planpe careGuvernul Ponta nu l-a considerat optim pentru a fi pus în practică.

Am dorit ca acest demers să țină seama de principiile comune ale flexicurității și de cadrul european pentru încadrarea în muncă a tinerilorși a urmărit:

- să asigure un loc de muncă, o formă de învățământ sau un stagiu de formare pentru fiecare persoană tânără, în termen de 4 luni de la terminarea școlii;

- să încheie acorduri cu partenerii sociali pentru creșterea numărului de stagii de ucenicie și de formare;

- să redirecționeze fondurile structurale ale UE pentru a aborda cu prioritate șomajul în rândul tinerilor;

- să utilizeze schemele de sprijin existente ale UE pentru a înlesni mobilitatea tinerilor (cu finanțare din partea UE și/sau finanțare publică națională).

După alegerile din această toamnă,îmi voi uni forțele cu colegii mei parlamentari pentru a putea pune în aplicare un astfel de proiect și de a crea noi locuri de muncă, pentru a putea susține categoriile vulnerabile,cât și tineriidornici de muncă. Îmi doresc ca aceștia să poată munci în țara noastră, acasă,să nu fie nevoiți să plece în străinătate.

  Iustin-Marinel Cionca-Arghir - declarație politică având subiectul Controversata clasă pregătitoare;

Domnul Iustin-Marinel Cionca-Arghir:

"Controversata clasă pregătitoare"

A început un nou an școlar, 2012 - 2013. Este anul care aduce ca noutate și clasa pregătitoare. Datele oficiale ale Ministerului Educației și Cercetării arată că peste 128.000 de copii au fost înscriși în această clasă, din totalul de 925.000 elevi în învățământul primar.

În urmă cu patru ani, partidele politice, împreună cu reprezentanții Comisiei de la Cotroceni au elaborat Pactul Național pentru Educație, care a urmărit stabilirea unei noi strategii în ceea ce privește sistemul de învățământ. A însemnat, de fapt, semnarea unei înțelegeri politice, astfel încât în educație să se realizeze o reformă coerentă.

La elaborarea formei finale a documentului au contribuit nu doar partidele politice, ci și societatea civilă, organizațiile nonguvernamentale, părinții, elevii și studenții care, deopotrivă, au dezbătut și propus modificări.

Angajamentul esențial asumat de către semnatari a fost acela că, în toate acțiunile lor viitoare referitoare la educație, să se urmărească modernizarea sistemului și a instituțiilor de educație, în perioada 2008-2013.

Legea educației naționale a fost adoptată în 2011 având la bază tocmai această fundamentare, dar și pentru a asigura cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții. Viziunea legii este aceea de a promova un învățământ orientat pe valori, creativitate, cunoștințe fundamentale, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate.

Tocmai de aceea legea a consacrat principii ca și acela al calității, potrivit căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde și bune practici naționale și internaționale, precum și cel al centrării educației pe beneficiarii acesteia.

În legislația a douăzeci și două de state europene debutul vieții școlare este stabilit la șase, cinci sau chiar patru ani. Cea mai mare parte dintre aceste state au optat pentru vârsta de șase ani. România este al șaisprezecelea stat care a introdus această vârstă de debut în învățământul obligatoriu, și nu întâmplător, pentru că în România, aproximativ 20% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între trei și șase ani nu urmează grădinița. Astfel, statul, prin această clasă pregătitoare, suplinește startul în învățământul primar.

Iar pachetul curricular pentru această clasă, adoptat în urma dezbaterii publice, conține activități de învățare diverse și interactive, adaptate vârstei copiilor.

În România, învățământul trebuie să constituie o prioritate națională, indiferent de moment, deoarece educația este cheia succesului pentru o societate de succes. Iar acest lucru nu se poate realiza decât într-un cadrul legal foarte bine definit și stabil.

  Nicolae-Ciprian Nica - declarație politică intitulată România, un partener loial al NATO;

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"România, un partener loial al NATO"

Doresc să salut anunțul ministrului apărării cu privire la procesul de retragere a trupelor românești din Afganistan începând cu jumătatea anului 2013.

România, în calitate de membru al Alianței Nord Atlantice, și-a respectat întotdeauna angajamentele față de partenerii săi, indiferent de situație. Fie că vorbim despre conflictul din Balcani, când a pus în aplicare hotărârea Consiliului de Securitate al ONU din martie 1998 prin care a fost impus embargoul asupra Federației Iugoslave, fie că vorbim de militarii români care, în ciuda dotării tehnice precare, au luptat cu mult profesionalism în Irak și Afganistan, și de multe ori au plătit cu viața, alături de partenerii de Alianță.

Am dat aceste exemple pentru a arăta faptul că România a fost un partener loial indiferent de cine a condus această țară și că recunoașterea sacrificiilor făcute de către militarii români nu ar trebui să fie un subiect tabu, ci o normalitate.

De ce o normalitate? Pentru că soldații români merită recunoștința noastră pentru toate sacrificiile - inclusiv acelea de a sta șase luni departe de copii și familie - făcute de-a lungul timpului pentru ca România să își onoreze statutul de membru al NATO.

Iată că, în cazul Afganistanului, aceste sacrificii vor înceta de la anul. Pentru că să nu uităm că de mult prea multe ori respectarea angajamentelor de către România a însemnat și pierderea de vieți omenești. În Vrancea, unde există o brigadă NATO, la fiecare 6 luni, militarii pleacă, voluntar, în teatrele de operațiuni din Afganistan, iar anul acesta se împlinesc 10 ani de la prima misiune a României în Afganistan.

Totul a început în ianuarie 2002, când conducerea Operației Enduring Freedom a solicitat autorităților române să contribuie la această misiune. Au urmat apoi misiuni ale echipelor de consiliere și legătură și ale detașamentelor ANA Training, misiuni în cooperare cu Forțele NATO și ANA/ANSF, în scopul eliminării influenței insurgenților și menținerii controlului operațional și a libertății de mișcare din zona de responsabilitate (provincia ZABUL), precum și pentru sprijinirea autorităților afgane în consolidarea securității, cât și misiuni ale Echipelor Operațională de Consiliere și Legătură (OMLT) de tip garnizoană, care au participat la îndrumarea, instruirea și consilierea militarilor din cadrul brigăzilor afgane. Din păcate, cei zece ani de misiuni ale militarilor români în Afganistan nu au fost fără sacrificii. Douăzeci de militari români au căzut la datorie, iar alți șaizeci și unu au fost răniți.

Pierderea de vieți omenești din teatrele de operațiuni ridică de fiecare dată problema tehnicii precare a armatei române. În ultimii șapte ani de zile, guvernele PDL au considerat că se pot juca cu viețile oamenilor și au aprobat investiții minime în dotările armatei, chiar dacă România este stat membru al NATO. Această decizie a însemnat pierderea de vieți omenești atât în teatrele de operațiuni din Irak și Afganistan, cât și înregistrarea unor tragedii aviatice în țară, și amintesc aici accidentele aviatice de la Buzău și de la Tuzla, accidente soldate cu pierderea de vieți omenești.

Consider că marea provocare a guvernului Ponta este reînnoirea tehnicii militare, acțiune necesară din cel puțin două motive. Primul ține de eficientizarea activității armatei române și cel de-al doilea ține de respectul pe care trebuie să îl avem față de militarii români și de armata romană. O altă provocare a României, pe termen mediu și lung, este aceea de a relansa industria de apărare, o industrie care astăzi este dată uitării.

De când am devenit membri ai NATO, soldații români au fost lăudați pentru modul exemplar în care și-au dus la îndeplinire misiunile, în ciuda tehnicii militare depășite. Chiar și în aceste condiții, Armata Română a participat la toate misiunile la care a fost solicitată și a dat dovadă de profesionalism la cele mai înalte standarde.

  Doinița-Mariana Chircu - declarație politică intitulată Fondurile europene - o șansă uriașă ratată de USL!;

Doamna Doinița-Mariana Chircu:

"Fondurile europene - o șansă uriașă ratată de USL!"

Aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat pentru România nu numai șansa unei dezvoltări democratice armonioase, asistată de instituțiile și know-how-ul european, ci și aceea a asistenței financiare uriașe, prin intermediul fondurilor structurale nerambursabile, ce ar fi presupus utilizarea a circa 34 de miliarde de euro în exercițiul bugetar 2007-2013.

Chiar dacă România a semnat Tratatul de aderare în anul 2005 și a aderat efectiv la 1 ianuarie 2007, în perioada emerită a domnului Popescu-Tăriceanu, în perioada 2007-2008 nu s-a accesat nici măcar un cent și nici cadrul instituțional pentru demararea proiectelor nu a fost constituit. Apoi, în intervalul guvernării de conjunctură cu PSD, 2009, am reușit să demarăm cea mai mare parte a programelor operaționale, iar în perioada a numai 2 ani, 2010-2011, mii de programe au început să funcționeze la nivel național. Sute de kilometri de autostrăzi, drumuri europene și naționale erau în execuție la 7 mai 2012. Mii de tineri profitau de programele de formare profesională și stagii de perfecționare și cercetare. Sute de programe pentru dezvoltarea și modernizarea satului românesc se aflau în prag de finalizare. Mii de fermieri erau sprijiniți de banii europeni în crearea și reconstrucția infrastructurii agricole.

Am tăria să recunosc că, în modul nostru românesc de a administra proiectele, nu numai cele finanțate cu fonduri europene, s-au înregistrat eșecuri în obiective, uneori fraude sau chiar și performanțe slabe față de cele anticipate!

În pofida acestor inerente situații, noi am luat măsuri! Cei care au îndrăznit să se adape ilegal din aceste fonduri sunt deja condamnați și își execută pedepsele. Cei care au demonstrat lipsă de performanță au rambursat fondurile!

Demagogia iliesciană din discursul lui Ponta trebuie să înceteze! Românii care au derulat proiecte sub Guvernarea PDL știu situația și știu că proiectele lor au funcționat cât noi am guvernat!

Din 7 mai 2012 tot efortul anterior a fost zădărnicit! Fermierii au rămas în plină secetă severă singuri și neajutorați, poate doar cu speranța în paparude! Lucrările la autostrăzi au fost sistate iar fondurile alocate acestora au fost masacrate, în favoarea unei creșteri salariale pe care nu au reușit să o acopere.

Formarea profesională este deja pe cale să bage în faliment universități, licee, școli, inspectorate sau ONG-uri, pentru că, în concepția Guvernului Ponta, un masterat în Catania poate dura și 2 săptămâni, iar o teză de doctorat se poate scrie prin metoda copy/paste în câteva ore!

Europa nu mai trebuie să ne taie fondurile europene! Pentru că a făcut-o Ponta deja. Un cent nu mai este plătit din bugetul de stat pentru a fi apoi rambursat! De ce? De ce nu mai sunt bani? Pentru că Ponta discută nu 75%, ci 100% despre orice altceva decât despre soluții pentru români și România! Pentru că dezastrul economic promovat de ambiția suspendării unui președinte care nu a încălcat Constituția nu este plătit nici de Ponta, nici de Șova & Asociații, nici de Antonescu, ci de românii care încearcă să schimbe ceva în țara noastră.

  Mihai-Aurel Donțu - declarație politică având tema PDL, camuflat într-o alianță plină de traseiști și comici politici;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"PDL, camuflat într-o alianță plină de traseiști și comici politici"

Speriat de eșecul usturător de la alegerile locale, partidul prezidențial se camuflează acum, la repezeală, cu doar două luni înainte de alegerile parlamentare, sperând că poporul român va uita repede guvernările dezastruoase ale PDL și efectele grave ale acestora și se va entuziasma, la foc automat, la seria doldora de inepții produse de către "celebrele" noutăți politice: MRU, Neamțu, Papahagi!

Astfel, PDL își schimbă tot: fața, sigla, culoarea, ba chiar și președintele de partid îl ascunde în spatele unor co-președinții hilare, doar-doar le vor trece românii cu vederea greșelile incomensurabile! Deci, s-a născut de curând noua vedetă fără fani, Alianța România Dreaptă, o biată invenție nebrevetată din start de propriul popor! De fapt, ARD este aceeași Mărie cu altă pălărie, care are doar consacratul rol de a se supune intereselor exclusive ale lui Traian Băsescu!

Cred că PDL nu-și poate imagina că electoratul român suferă brusc de naivitate și că nu-i va mai deconta, așa, dintr-o dată, guvernarea ineficientă, falimentară și extrem de coruptă din ultimii ani, doar pentru că s-a rebranduit cu o suită de trompete! A mai încercat PDL un simulacru penibil de acest gen și la alegerile locale, dar rezultatul acestora a arătat însă, în mod limpede, faptul că, indiferent în câte straturi s-ar cosmetiza și sub câte denumiri ar candida, camarila lui Traian Băsescu va fi sever sancționată de electorat.

Alianța România Dreaptă este în realitate o adunătură de starlete fără succes la public, fără nicio legătură cu ideologia de dreapta sau cu noțiunea de dreptate. Acești oameni sunt ultimii care ar trebui să invoce dreptatea, după marile nedreptăți pe care le-au făcut românilor în ultimii ani și pe care USL se străduiește să le repare, încă din primele zile de guvernare!

Ipocrizia celor care conduc ARD nu are limite: culmea ironiei, Monica Macovei, cea care a luptat din răsputeri să înnegrească imaginea României și implicit să anuleze importanța votului a milioane de români care s-au pronunțat democratic împotriva lui Traian Băsescu, este aceeași persoană desemnată a fi responsabila de bază a Codului Etic, cel care va sta la baza desemnării candidaților Alianței pentru alegerile parlamentare.

Deși "marea" alianță, lansată cu surle și trâmbițe lăudăroase, dar și cu câte un scandal pe minut, se autoproclamă ca fiind menită să apere România europeană, tocmai cei care o conduc au adus cele mai grave deservicii țării, prin ofensiva de decredibilizare și dezinformare în fața partenerilor noștri internaționali.

USL face toate demersurile posibile pentru restaurarea adevărului și a prestigiului extern al României, pe care l-au distrus, cu bună știință, Traian Băsescu și acoliții lui, în încercarea lor disperată de a se menține veșnic la putere!

  Dorel Covaci - declarație politică intitulată Început de aur școlar 2012-2013;

Domnul Dorel Covaci:

"Început de an școlar 2012-2013"

Septembrie dă startul, ca de fiecare dată, noului an școlar. Prima zi de școală este una dintre cele mai importante din calendarul instituțiilor de învățământ, dar și al societății, în general. "Fără școală, să nu aștepte nimeni: nici părinți buni, nici fii buni și, prin urmare, nici un stat bine organizat și bine cârmuit și păstorit!", spunea scriitorul, filologul și omul politic Ion Heliade Rădulescu, fondatorul și primul Președinte al Academiei Române. Așadar, educația a constituit dintotdeauna speranța și șansa noastră pentru un viitor mai bun, pentru aderarea, la nivel general, la un sistem de valori înalt, care să se traducă, în plan social, prin persistența unor atitudini și comportamente morale și prin progres în plan spiritual.

Anul școlar 2012-2013 aduce schimbări importante, care, sperăm noi că vor crește performanța activității educaționale: învățământul obligatoriu de la vârsta de 6 ani, învățământul profesional și tehnic și bacalaureatul profesional.

Peste 3,2 milioane de elevi au pășit pe o nouă treaptă în drumul vieții, cu speranță, emoție și, probabil, mândria că încet-încet se apropie tot mai mult de stadiul de adulți formați din punct de vedere educațional, spiritual și profesional, pentru a-și lua singuri viața în mâini.

Într-adevăr, introducerea clasei pregătitoare a generat probleme în multe instituții de învățământ, datorită infrastructurii insuficient dezvoltate și lipsei unor cadre profesorale adaptate cerințelor pedagogice ale mix-ului între școală și grădiniță. Cu toate poticnelile inerente implementării unor astfel de măsuri de reformă îndrăzneață, sunt convins că schimbările vor fi de bun augur, iar cei care vor avea de câștigat vor fi, până la urmă, copiii și părinții acestora. Frecventarea clasei intermediare va atenua trauma intrării în ciclul școlar primar pentru copilul de grădiniță, obișnuit să se raporteze la mediul înconjurător doar prin joacă. Copiii își vor dezvolta capacitatea de a comunica, de a interacționa prin jocuri didactice, activități în echipă, desen, muzică, dar vor fi cooptați și în activități destinate formării fizice armonioase.

Învățământul profesional și tehnic va crea un cadru pentru formarea acelor tineri care consideră că o specializare într-o meserie le oferă o adaptare mai bună, mai concretă la cerințele reale ale economiei și va acoperi acea nișă a meseriașilor care lipseau de pe piața muncii. Bacalaureatul profesional se adresează și reprezintă un permis de acces la angajare pentru acei absolvenți care nu ar reuși să finalizeze cursurile liceale printr-o diplomă de bacalaureat național. Realitatea ultimilor ani a dovedit nevoia stringentă a implementării acestei măsuri, pentru sprijinul unui număr însemnat de elevi care au finalizat cursurile liceale cu dificultăți.

Asigurarea unui sistem educațional bun reprezintă o responsabilitate comună a autorităților centrale și locale, cadrelor didactice, bisericii și părinților. Sărăcia, șomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, abuzurile, violența în familie, nesiguranța zilei de mâine, promovarea unor modele negative în societate constituie factori importanți pentru declanșarea crizei în cadrul familiei și a școlii. De aceea, toți trebuie să ne implicăm la cel mai ridicat nivel pentru binele copiilor noștri, pentru stoparea degradării morale și spirituale a societății și niciun efort nu trebuie precupețit pentru o bună formare a generațiilor viitoare de adulți activi profesional.

Mulțumesc domnilor profesori care, în ciuda unor perioade dificile, au continuat să își exercite activitatea cu dăruire, pasiune și profesionalism, pentru binele copiilor!

Felicit și doresc mult succes și multă dedicare tuturor elevilor, părinților și cadrelor didactice! Fie ca anul școlar 2012-2013 să fie un an bun, plin de realizări de excepție, pentru toți cei implicați în actul de învățământ!

  Petru Călian - intervenție având titlul 15 septembrie - Ziua Internațională a Democrației;

Domnul Petru Călian:

"15 septembrie - Ziua Internațională a Democrației"

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a stabilit ca, începând cu anul 2008, data de 15 septembrie să fie sărbătorită ca Zi Internațională a Democrației. Cu această ocazie, am invitat toți cetățenii la dialog și implicare, pentru a discuta probleme legislative cu care aceștia se confruntă, precum și propuneri privind prioritățile pe termen lung și mediu ale comunității.

Celebrarea acestei zile reprezintă o ocazie excelentă pentru a încuraja cetățenii să își manifeste interesul cu privire la Parlament și democrație și pentru a îmbunătăți relația cetățean-parlamentar.

În alocuțiunea sa dedicată sărbătoririi Democrației, secretarul general al ONU ne-a dat tuturor un sfat: "Reformele trebuie să fie reale. Oamenii nu au nevoie de autoritarism cu față umană. Ei își doresc un cerc virtuos de drepturi și oportunități în cadrul normelor de drept, o societate civilă vibrantă, cu un sector privat dezvoltat, susținute de instituții eficiente și responsabile ale statului". Acesta trebuie să fie țelul nostru, ca oameni politici și ca reprezentanți ai cetățenilor, lăsând la o parte orgoliile nesănătoase care au condus la instabilitate, cu efecte directe asupra populației.

Rezoluția prin care a fost consacrată această zi, menționează că, "deși democrațiile sunt caracterizate de valori comune, nu există un model unic al democrației" și, de asemenea, că "democrația nu aparține unei anumite țări sau zone", fapt ce caracterizează țara noastră, care a înțeles democrația ca pe o formă de "eliberare", luând în considerare reperele istorice care ne-au afectat de-a lungul timpului.

Susțin și încurajez principiile democrației, elementele și modalitățile de exercitare a unei guvernări democratice, precum și dimensiunea internațională a democrației și aloc acestei zilei semnificația cuvenită, de valoare și responsabilitate politică.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică intitulată MRU, ungurenii și parfumurile;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"MRU, ungurenii și parfumurile"

Visul lui Mihai-Răzvan Ungureanu, premierul celor 78 de zile, a devenit realitate: are și el ungurenii lui! Cum s-a întâmplat? A fost ales președintele unui partiduleț intitulat Forța Civică.

Am aflat din discursul pompos că "prin generozitate s-a născut partidul acesta, prin generozitate va merge mai departe, înțelegând fiecare dintre membrii săi că nu este vorba de a ceda loc intereselor de grup, ci e vorba de a se angaja împreună cu toți colegii de partid la construirea unei Românii așa cum ar trebui să fie în secolul XXI într-o Europa unită".

Conștient că ungurenii din Forța Civică sunt prea puțini și că nu are șanse în lupta împotriva USL, i-a adunat în jurul lui pe cei din PDL și PNȚCD și au parafat și înregistrat la BEC Alianța România Dreaptă - ARD. Nume foarte potrivit pentru pârjolul pe care l-au lăsat în urmă guvernele lor!

Ne întrebăm pe cine dorește să reprezinte acest personaj ridicol? Cu siguranță nu îi va putea reprezenta pe cei 7,4 milioane de cetățeni al căror vot la referendum a fost șters cu buretele de CCR!

Își imaginează fostul prim-ministru că românii au uitat aroganța cu care îi certa pe sinistrații înzăpeziți, acuzându-i că sunt leneși? Sau că în scurta perioadă de mandat a fost cu totul rupt de realitate, vorbind despre bani europeni și investiții străine, dar pompând bani în pușculița portocalie de partid?

Motivul pentru care cetățenii nu se vor lăsa păcăliți de această adunătură de lupi care își schimbă doar părul, nu și năravul, este logic și foarte simplu: oamenii au înțeles că Băsescu și toți portocalii lui vor să fugă de sigla "PDL" și să se ascundă sub alte nume și culori pe buletinele de vot, la fel cum au făcut și la alegerile locale de anul acesta. Rezultatul va fi la fel, poate chiar mai rușinos pentru aceste personaje, indiferent cum se vor numi și ce culoare de tricou vor avea.

"Nu avem voie să fim inerți. Nu avem voie să asistam la felul în care o putere dezarticulată încearcă să nenorocească o țară și o națiune, democrația și libertățile cetățenilor. Responsabilitatea noastră este să stăm împotriva celor care vor răul nostru și de a oferi politic. (...) Demnitatea, responsabilitatea civică, loialitatea față de țară și națiune sunt valorile în care credem".

Domnul MRU își permite să vorbească despre libertățile cetățenilor, despre civism și națiune. Oare risipirea banilor publici pentru cumpărarea unor produse de lux pentru igiena personală unde se încadrează?

Ce înseamnă, în viziunea acestui intelectual de partid civic, cheltuirea a 10 miliarde de lei vechi pentru parfumuri, creme hidratante, apă de gură și papuci?

Se pare că îndemnul la austeritate făcut de toți portocaliii care ne-au impus 3 ani de lipsuri, nu i se adresa și fostului șef SIE.

A urmat cumva MRU exemplul președintelui masă-verde, care a cheltuit alte miliarde publice pentru amenajarea vilei Dante? În acest caz, a avut de la cine învăța!

"E nevoie de un electorat animat să schimbe tipul de politică de astăzi din România, unul interesat de familie, de viitorul generației următoare, sensibil la sistemul de sănătate, la problemele legate de educație și siguranța zilei de mâine. (...) Indiferent câți români au participat la referendum, optica noastră este cea a coeziunii naționale. Oferta e una generală către întreg poporul român."

Se potrivește această declarație a lui MRU despre viitor și familie cu valoarea facturii pentru protocol? În nici un caz! Dar cheltuitorul fost premier ne-a explicat că acestea sunt "prostiuțe" despre care nu merită să discutăm.

Sunt foarte puțini români care văd în toată viața lor 10 miliarde de lei pe care MRU le-a cheltuit cu ușurință în doar 78 de zile, cu tupeu și în disprețul tuturor celor care strângeau zilnic cureaua.

Am convingerea că vor fi și mai puțini cei care îi vor vota trupa de ungureni, chiar dacă își va consuma toată rezerva de produse de protocol pentru a-i spăla și parfuma. Din păcate pentru ei, tot a Băsescu-PDL vor mirosi!

  Florian Daniel Geantă - declarație politică având tema Abrambureală în învățământul românesc!;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Abrambureală în învățământul românesc!"

Potrivit calendarului anunțat de Ministerul Educației, anul școlar trebuia să înceapă la data de 10 septembrie. Cu toate acestea, Guvernul Ponta, acest guvern care se tot răzgândește, l-a amânat cu o săptămână, iar ministrul în funcție, doamna Ecaterina Andronescu, le-a dat mână liberă directorilor de școli să organizeze festivitățile ori pe 15 septembrie, ori pe 17. Așadar, școala a început cu stângul și, surpriză, a început de două ori. Adevărată abrambureală.

Multe grădinițe au încălcat ordinul doamnei ministru și și-au deschis porțile de săptămâna trecută, deoarece pentru acestea copiii și părinții sunt mult mai importanți. Deci, realitatea, domnilor, cam bate ordinul ministrului.

Chiar dacă autoritățile implicate au avut la dispoziție două luni și jumătate de vacanță pentru a se pregăti, probleme există și nu sunt puține. Ca în fiecare an, multe școli din România încep anul școlar fără autorizație de funcționare, cele mai multe aflându-se în mediul rural. În multe localități imobilele nu corespund, multe reabilitări au fost stopate din lipsă de fonduri, grupurile sanitare sunt improprii, nu sunt manuale și învățători pentru clasele pregătitoare, iar la unele unități mobilierul lipsește cu desăvârșire. Școala românească și implicit clasa pregătitoare au foarte multe minusuri. Adevărată abrambureală.

În ceea ce privește bacalaureatul, doamna ministru dorește ca din 2013, bacalaureatul să fie de două tipuri: cel național, pentru cei care vor să facă o facultate, și cel profesional, pentru cei care se orientează spre piața muncii.

Cosmetizarea dezastrului din învățământ este, după părerea mea, o mare greșeală. O coborâre a ștachetei nu înseamnă un ajutor pentru tineri și sunt convins că numărul șomerilor din rândul acestor tineri va fi tot mai mare, căci bacalaureatul trebuie luat de cei care învață, de cei care muncesc cu adevărat.

Chiar dacă, pe toate posturile de televiziune, doamna ministru încearcă să ne spună că acest tip de bacalaureat va facilita angajarea tinerilor, eu cred că o diplomă obținută ușor, fără muncă și studiu real, este o mare iluzie. Viitorii angajatori nu se vor uita la o diplomă, ci la ce știu să facă efectiv noii absolvenți. Adevărată abrambureală.

Anul școlar a început! Acum așteptăm și noi, părinții, dar și copii noștri, și alte surprize din partea ministrului abramburelii naționale. Așa că, înarmați-vă cu multă răbdare! Timpul le va rezolva sau nu pe toate!

  Georgian Pop - declarație politică având tema Lupta împotriva terorismului - o prioritate a lumii civilizate;

Domnul Georgian Pop:

"Lupta împotriva terorismului - o prioritate a lumii civilizate"

La 11 ani de la atentatele teroriste de la World Trade Center comunitatea internațională este profund revoltată de un alt atac îndreptat împotriva Statelor Unite ale Americii. În urma atentatului asupra Consulatului SUA din Benghazi, Excelența Sa, Ambasadorul Statelor Unite în Libia, domnul J. Christopher Stevens și trei funcționari americani și-au pierdut viața.

Acest tragic eveniment ne arată încă o dată cât de importantă și necesară este lupta împotriva terorismului. SUA și aliații săi trebuie să continue acțiunile de combatere și contracarare a acestui flagel - adevărata provocare pentru secolul XXI. România, în calitate de membră a NATO și Uniunii Europene, trebuie să fie în continuare un partener de încredere în demersurile organizațiilor internaționale de a răspunde eficient și operativ împotriva acțiunilor teroriste. Măsurile trebuie să vizeze atât prevenirea și combaterea terorismului, cât și întărirea capacității statelor membre de a lupta împotriva fenomenului, în condițiile respectării drepturilor omului și supremației legilor.

Din păcate, fiecare eveniment de acest gen, soldat cu pierderi de vieți omenești, are două consecințe: pe de o parte, realizăm cu toții cât de important este dialogul pe toate palierele - cultural, politic, diplomatic, pe de altă parte, din păcate, constatăm că există și nereușite în acest sens. Organizațiile internaționale, statele însele, reprezentații societății civile, oamenii de cultură, personalitățile din mediul universitar și academic etc. trebuie să promoveze mai mult calea cooperării și a dialogului, astfel încât diferențele culturale și religioase să nu constituie o justificare sau un suport pentru acțiunile unor indivizi sau organizații deviante.

În încheiere, doresc să îmi exprim profundul regret pentru pierderile de vieți omenești din urma atacului asupra Consulatului SUA din Benghazi și să transmit condoleanțe familiilor victimelor și poporului american.

  Gheorghe Ciobanu - declarație politică intitulată Privatizarea Oltchim trebuie să se facă numai prin păstrarea locurilor de muncă;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Privatizarea Oltchim trebuie să se facă numai prin păstrarea locurilor de muncă"

Ultimii ani au adus o agravare a situației economice interne. Aceasta a avut efecte puternic negative asupra economiei românești, îndeosebi asupra industriei. Combinatul chimic de la Râmnicu Vâlcea a avut probabil cel mai mult de suferit, pierderile sale devenind de ordinul milioanelor de euro lunar. În această logică, privatizarea Oltchimului nu este numai necesară, ci și obligatorie. Statul nu-și permite să aibă pierderi atât de mari, care să fie apoi suportate de toți românii. Din cauza unei administrații defectuoase, din pricina unor decizii politice trecute deloc inspirate, Oltchim a devenit nesustenabilă pentru bugetul de stat. Iar în acel moment, din punctul meu de vedere, decizia nu putea fi decât una singură: privatizarea companiei, vânzarea acesteia către cel mai bun ofertant și, mai mult decât orice, obligația contractuală ca toate locurile de muncă să fie păstrate.

Mai mult, din câte se observă, negocierile purtate de Ministerul Economiei țintesc către rentabilizarea Oltchim. Indiferent de cel care vine să cumpere întreprinderea, investitorul nu trebuie doar să garanteze păstrarea locurilor de muncă existente, ci să ofere planuri de extindere a forței de muncă, prin investiții și creșterea productivității. Aceasta trebuie să fie miza oricărei privatizări și aici se observă diferență între a vinde doar de dragul privatizării, cum fac guvernele de dreapta, și a renunța la acționariatul de stat doar în cazul în care productivitatea și păstrarea locurilor de muncă sunt puse în pericol de constrângerile bugetare.

Decizia Ministerului Economiei de a scoate la vânzare pachetul majoritar de acțiuni pe care îl deține la Oltchim a fost decizia corectă. Poate că unul dintre motivele pentru care Oltchim a ajuns în această situație este că o astfel de decizie a fost prea mult timp întârziată. Dacă s-ar fi luat ceva mai devreme, nu am fi ajuns în situația de față. Controlul ineficient al resurselor, managementul defectuos, dar și lipsa patentării sunt problemele care au impus soluția de față. Privatizarea Oltchim, poate făcută împreună cu Arpechim, ar trebui să țină cont de două aspecte cruciale: păstrarea și creșterea numărului locurilor de muncă. Dacă asupra acestui element se pare că există un consens la nivel instituțional și între partenerii de negociere, un alt aspect necesită rezolvare.

Dincolo de aspectul economic, neîncrederea din rândul societății românești față de cei care iau decizii, fie ei politicieni, lideri sindicali sau întreprinzători se dovedește mult mai periculoasă decât orice perturbare financiară sau economică. Cazul Oltchim este doar ultima dovadă dintr-un lung șir al lipsei totale de încredere dintre cei care iau deciziile și cei pentru care aceste decizii sunt luate. Dincolo de orice, strategia Guvernului actual ar trebui să restabilească echilibrul la acest nivel. Nicio reformă politică, economică sau socială nu poate avea loc în absența sentimentului de încredere. Prin faptul că, la nivelul Cabinetului Ponta, nu se grăbește o decizie și s-a stabilit ca privatizarea să se facă numai cu condiția ca locurile de muncă să fie păstrate se generează încredere și speranță. Când guvernezi pentru oameni diferența se simte față de atunci când vorbești numai despre cifre.

Privatizarea Oltchim este, până la urmă, o schimbare în bine. Faptul că angajații protestatari ai întreprinderii nu înțeleg acest aspect se datorează întocmai lipsei totale de încredere. Suspicioși că vor fi din nou mințiți, ei preferă o stare de fapt neprielnică, în detrimentul unei schimbări în bine, tocmai pentru că binele promis de prea multe ori în trecut s-a dovedit a fi contrariul. Am însă încredere că Guvernul USL va îndeplini acest obiectiv de o manieră inteligentă, atât socială, prin păstrarea locurilor de muncă pentru cei din Râmnicu Vâlcea, cât și economică, urmând ca toate datoriile să poată fi plătite de viitorul investitor. Este un test de abilitate politică și de negociere, pe care sunt convins că Executivul îl va trece.

  Gheorghe Ciocan - intervenție cu titlul 189 de ani de la trecerea în neființă a fondatorului învățământului în limba română, Gheorghe Lazăr;

Domnul Gheorghe Ciocan:

"189 de ani de la trecerea în neființă a fondatorului învățământului în limba română, Gheorghe Lazăr"

"Primul dascăl de ideal românesc", cum îl numea Nicolae Iorga și cum stă drept epitaf pe soclul din Sibiu, teolog, filosof, inginer, organizator al învățământului românesc, cărturar iluminist sibian, născut în 5 iunie 1779 la Avrig, Gheorghe Lazăr rămâne în istoria națiunii române drept fondatorul învățământului în limba română. Am decis că ar fi bine să ne aducem aminte la începutul anului școlar de personalitatea care ne-a trasat pașii cu 189 de ani în urmă.

Gheorghe Lazăr a urmat studiile gimnaziale la Cluj și Sibiu, în 1802 ajungând student la două facultăți (filosofie și drept) în Cluj. Patru ani mai târziu, susținut de Ioan Văcărescu, Iordache Golescu și mitropolitul Dionisie, pune bazele în 1818, primei școli românești în limba națională, școala de la Sf. Sava. Aici, prin manualele pe care le-a întocmit (aritmetica matematicească, trigonometria cea dreaptă etc.) și-a adus o mare contribuție la crearea terminologiei științifice și a tehnicii românești. Au fost introduse, la propunerea sa, discipline noi precum aritmetica, geometria, trigonometria, filosofia, geografia și gramatica. Gheorghe Lazăr expune un program de studii în patru trepte, cea superioară incluzând dreptul și filosofia, iar teologia studiindu-se separat. Dând prioritate unor discipline ca limba română, matematica, istoria națională, introdusă pentru prima dată ca obiect de studiu, Lazăr desfășoară un program de învățământ complet și realist, care răspunde cerințelor societății (aici se formează primii ingineri hotarnici). El însuși predă matematica și filosofia nu doar elevilor, ci și în cadrul unor prelegeri publice, când făcea deopotrivă educație culturală și patriotică.

Astfel, Gheorghe Lazăr nu s-a dovedit a fi doar un simplu dascăl, ci un Mare Român, oferindu-i culturii române o vatră caldă. El ne-a demonstrat că viața este privită ca o școală, care este pusă în opoziție cu studiul instituțional sau autodidact, cu semestre faste sau mai puțin faste, cu program non-stop, flexibil. Această școală a vieții nu oferă diplome, ci oferă consecințe, însă bogăția sufletească și investiția în noi sunt în final cele mai de preț.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată ARD, o nouă invenție a laboratoarelor cotroceniste;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"ARD, o nouă invenție a laboratoarelor cotroceniste"

Zilele trecute, am asistat cu toții la parafarea oficială a așa-zisului pol electoral alternativă la USL, Alianța România Dreaptă. La acesta au aderat, ca anexe, două microformațiuni care nu știu dacă trec, împreună, de 1%, dar au lideri ce își doresc fotolii pe care singuri nu le pot obține. Și pe care-i unește doar spiritul gălăgios și discursul fără argumente.

Pe lângă faptul că este o furăciune grosolană, uzurpând numele Asociației România Dreaptă, această Alianță a României Drepte este, nici mai mult, nici mai puțin decât o nouă invenție în spatele căreia se ascunde încercarea disperată a PDL de a păcăli electoratul și de a se dezice de propria sa identitate. Prin această zbatere, portocaliii, mascați sub chipuri și nume cât mai diverse și mai colorate, speră ca, în doar câteva luni, electoratul să uite jafurile, incompetența și abuzurile guvernărilor Boc-Ungureanu. În fapt, ARD este aceeași construcție care servește interesele politice ale lui Traian Băsescu și care, nu în ultimul rând, este fabricată chiar în laboratoarele cotroceniste.

Ce trebuie oare să mai știm despre această nouă construcție politică? Anume că Monica, alias "Ioana d’Arc a României", Ungureanu, poreclit "Premierul James Bond" sau "Premierul unghieră", Pavelescu, prețiosul băiat mic cu capul mare, așa cum l-a numit Băsescu, și ceilalți așa-numiți reformatori și-au pus în gând să-și ia țara înapoi. Se joacă și ei de-a politica, închipuindu-și că au crescut și acum sunt oameni mari. De fapt, ARD este doar o încropeală de oameni, fără nicio legătură cu ideologia de dreapta sau cu ideea de dreptate.

Iar ca spectacolul, și așa ieftin, să fie deplin și pe alocuri ilar, iată că s-a trezit și lupoaica moralistă Monica Macovei să fluture criterii de integritate obligatorii pentru noii săi camarazi de arme: competență, incoruptibilitate, onestitate politică etc. Amuzant! Aștept cu nerăbdare momentul în care "competenții", "incoruptibilii" și "oneștii" Udrea, Falcă, Pinalti, Eba, Botiș, Boc și mulți alții ca ei vor conduce Alianța România Dreaptă spre prosperitate și moralitate. O ipocrizie mai mare nici că se putea din partea Monicăi Macovei, cea care a luptat din răsputeri să denigreze imaginea României peste hotare.

Surpriză însă! Nici nu s-a uscat bine cerneala pe hârtiile care consfințeau înființarea acestei alianțe, că scandalul a și început între personajele care clamau deunăzi moralitatea și onestitatea. Iar războiul orgoliilor este de-abia la început în ARD și se pare că se va acutiza cu cât alegerile parlamentare se apropie.

  Ioan Oltean - declarație politică cu tema Globalizarea și efectele perfide ale guvernării Ponta;

Domnul Ioan Oltean:

"Globalizarea și efectele perfide ale guvernării Ponta"

Integrare, democratizare, libertate, mișcare, interdependență, informații, securitate, creștere, world wide web (www), mall, tehnologie, putere sunt doar câteva dintre cuvintele care definesc societatea de astăzi, în plin proces de globalizare. Mrejele acestui amplu fenomen, globalizarea, se regăsesc în toate sectoarele unei societăți, indiferent că vorbim despre nivel individual, societal sau interstatal.

Globalizarea nu este doar un fenomen care capătă valențe semnificative în viața cetățenilor, ci este un fenomen global, ale cărui efecte se resimt în orice parte a globului, la orice nivel și în orice domeniu. Astfel, țări, organisme, cetățeni își modifică comportamente, viziuni, priorități, obiective, strategii, politici, în acest amplu proces de globalizare. Lumea se transformă cu repeziciune, într-un spațiu social comun, sub influența forțelor economice, sociale, culturale, politice, astfel încât evoluțiile dintr-o regiune, dintr-o parte a lumii, pot avea consecințe profunde asupra cetățenilor și statelor din cealaltă parte a globului.

Globalizarea presupune interdependență. Această interdependență își poate găsi rădăcinile în extinderea și adâncirea legăturilor dintre state, dintre diferitele sfere ale vieții sociale, economice, culturale și politice, cu scopul de a asigura bunăstare cetățenilor printr-un progres al societății, progres care se poate realiza într-o stare de securitate, în care principiile și normele democrației, ale economiei de piață și ale statului de drept să primeze.

Acest fenomen complex al globalizării a determinat ca statul-națiune să se afle într-un continuu proces de reconstrucție, de regândire, de repoziționare sau de erodare, și acest lucru își găsește cauzalitatea în faptul că statul nu mai este actorul principal într-o piață globală. În plin proces de globalizare, statul și-a pierdut o parte din monopolul puterii de a-și gestiona singur politicile, influența fiind împărțită între actori statali și organisme locale, regionale sau globale.

Totodată, globalizarea poate fi percepută ca un proces de unificare a statelor și popoarelor, state ale căror granițe le depășesc pe cele geofizice. Dar eliminarea frontierelor datorită fluxurilor de capital, de tehnologie, de bunuri și servicii, de persoane, dezvoltarea tehnologică, precum și principiile și valorile democrației conduc către progresul societății, care poate fi asigurat doar într-un mediu de securitate natională, de stabilitate politică și economică.

În aceste condiții, nu este greu de înțeles de ce liderii instituțiilor internaționale au reacționat concertat la acțiunile guvernării Ponta în această scurtă, dar agitată perioadă de guvernare, guvernare realizată în acord cu ambițiile personale ale liderilor săi.

Săptămâni întregi, oficialii UE s-au arătat profund îngrijorați de imaturitatea regimului de la București, vorbind despre încălcarea statului de drept. Astfel, globalizare să fie, dar s-o știm și noi, au spus liderii USL, care nu au înțeles că, într-o lume globalizată, informația se propagă cu repeziciune în orice colț al lumii și mai ales în interiorul instituțiilor la care a aderat și țara noastră, în acord cu valorile și principiile democratice care le definesc și care acționează pentru a asigura ordinea și securitatea internațională.

Cât respect pot avea oficialii europeni pentru un guvern care nu este reprezentat în Parlamentul European de însuși șeful Guvernului, în condițiile în care dezbaterea care a avut loc săptămâna trecută viza acțiuni considerate nedemocratice, legi și ordonanțe adoptate împotriva practicilor, neconstituționale, intimidări și presiuni la adresa judecătorilor și procurorilor, încercări de a influența rezultatul referendumului, adică acțiuni ale acestui Guvern?" Toate aceste măsuri, acțiuni fără precedent ale Guvernului României, în dezacord cu interesul național și cu principiile statului de drept, au determinat reacții acide ale liderilor europeni, precum și o strictă monitorizare a țării de către instituțiile internaționale.

Care a fost reacția membrilor USL? Au continuat seria jignirilor și acuzațiilor la adresa tuturor liderilor europeni care îndrăzneau să constate încălcări ale statului de drept. Care poate fi încrederea în Guvernul României, după ce în țară șeful Guvernului acuză de dezinformare și de rea-voință liderii europeni, dar când are șansa să prezinte "realitățile" guvernării sale, nu se prezintă la această dezbatere?

Mai mult, după întâlnirea pe care a avut-o cu președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, domnul Ponta afirmă că a fost reluat parteneriatul dintre Parlamentul European și Parlamentul României (probabil s-a datorat respectului pe care l-a manifestat prin neparticipare la o debatere care îl viza direct) și au fost trecute cu vederea acuzațiile reciproce care au existat pe tema guvernării din această perioadă. În fapt, domnul Ponta nu a înțeles nici acum că acuzațiile pe care liderii europeni le-a avut la adresa Guvernului condus de Domnia Sa s-au datorat probelor pe care aceștia le-au avut, și anume acțiunilor Guvernului, și nu interesului electoral, ceea ce este cazul USL. Totodată, președintele Barroso i-a transmis domnului Ponta că România trebuie să își reconfirme atașamentul față de valori precum domnia legii și independența justiției și a insistat ca numirea procurorilor șefi să se facă transparent, iar Guvernul să nu aibă miniștri cu probleme de integritate, afirmații care nu s-au regăsit în discursul domnului Ponta susținut într-o conferință de presă după întâlnirea cu Barroso.

În fapt, imaginea țării noastre este în acord cu declarațiile surprinzătoare ale liderilor USL, mergând de la jignirile la adresa reprezentanților instituțiilor democratice care nu au interese în acord cu interesele lor electorale, de moment, la declarațiile domnului Antonescu că justiția nu este independentă (în fapt, ministrul Mona Pivniceru este propunerea PNL), continuând cu răspunsurile demne de șef al guvernului adresate jurnaliștilor: "(...) știți dumneavoastră cine moare de grija altuia..." (întrebat fiind despre Dan Voiculescu).

Dacă vă întrebați ce importanță au acțiunile guvernamentale sau declarațiile năucitoare ale liderilor USL în acest amplu proces al globalizării, puteți lua în calcul și statisticile UE care relevă faptul că investițiile străine au înregistrat o scădere de -5,4% față de media europeană pozitivă de 0,3 în anul 2012 față de 2011.

Astfel, într-o lume globalizată, ordinea și securitatea reprezintă obiective ale societății internaționale, obiective la care țintește fiecare popor și cetățean în parte, dar în care se regăsesc relații stabile și pașnice între state, precum și valori care vizează justiția, drepturile omului, dezvoltarea economică etc., toate acestea determinând progresul societății.

De aceea, domnilor guvernanți, nu puteți accepta doar avantajele globalizării, ci trebuie să vă asumați și efectele perfide ale acesteia și să conștientizați faptul că orice decizie sau acțiune politică pe care o întreprindeți va genera reacții nu numai la Antenele domnului Voiculescu, ci și în plan internațional.

  Marian-Florian Săniuță - declarație politică cu subiectul Gânduri la început de septembrie;

Domnul Marian-Florian Săniuță:

"Gânduri la început de septembrie"

În urmă cu ceva timp luasem decizia ca la sfârșitul acestui an să mă retrag din viața politică și să mă dedic unor proiecte personale.

Trecuse mai bine de un an și jumătate și exact 3 ani de când devenisem deputat independent politic și, respectiv, de când foștii mei colegi din PSD mă operaseră pe cord politic deschis, călcându-mi sufletul în picioare și întreaga activitate fără pată de mai bine de 10 ani.

Unele răni se închid greu și dor multă vreme...

Îmi era efectiv silă de ceea ce a ajuns să fie viața politică de la noi, de transformarea sa într-o mahala permanentă, de inexistența unui proiect pentru români și România, de domnia imposturii, a minciunii și a fărădelegii orchestrate fabulos pe sticla unor televizoare, iar deasupra acestei scene triste, domnia mirajului banului public care orbește, schimbă principii și modifică comportamente și conștiințe și, ceea ce mi se pare cel mai dureros, strâmbă vertebre.

Nu vedeam niciun proiect nou și serios căruia să mă dedic, nicio persoană pe care să o susțin din idealism sau prietenie.

Declarasem de multe ori că aștept apariția unui nou partid, cu reguli noi, cu oameni noi, cu inteligențe puse în slujba României, nu a unor cercuri de interese. Și, nu în ultimul rând, nu cred că adevărata față a României este cea hâdă, cariată de corupție, așa cum se vede azi.

Dar acest porumbel alb și frumos sau, dacă vreți, acest capitol de basm nordic nu se întrezărea la orizontul maculatei vieți politice dâmbovițene.

Într-una din zilele lunii august am primit un telefon și am fost invitat la o discuție, dintr-un lung șir ce a urmat, de Mihai-Răzvan Ungureanu, un om pe care îl apreciez pentru calitățile sale intelectuale și pentru decizia de a nu se da înapoi la greu, un om rănit de minunata noastră clasă politică pentru simpla vină de a nu fi întocmai acesteia...

Așa au apărut proiectul Mihai-Răzvan Ungureanu și Forța Civică în viața mea, așa am hotărât să mă dedic lor, fără a cere ceva în schimb, într-o ultimă încercare de a arăta românilor că se poate face politică și de către oameni onești, buni profesioniști, pe bază de valoare și competență, viziune și soluții.

Viața va demonstra dacă am greșit sau dacă o astfel de politică este dorită de majoritatea românilor, dar credeți-mă că nu se mai poate continua în modul în care acum se desfășoară dezbaterea politică la noi, având toate caracteristicile unui stil sicilian.

Lumea întreagă se reașază, își caută noi modele economice și politice, iar România, în loc să fie un participant activ, rămâne un spectator autist.

Privatizarea politicii nu este soluția pentru noi. Plata facturii pentru timpul politic și economic pierdut va fi foarte, foarte mare și nu mă sfiesc să vă spun că am fost din nou păcăliți de politicieni.

Pur și simplu nu va ajuta la nimic, iar ceea ce este cel mai grav este că nu ne va ajuta nimeni.

Iar ca să vă demonstrez că acestea îmi sunt gândurile care m-au determinat să mă implic într-o nouă structură politică, cu speranța într-o nouă politică în România, vă prezint mai jos discursul susținut la Convenția Extraordinară a Forței Civice, partid care nu mă cunoștea decât de la televizor și unde votul aranjat nu a avut ce căuta.

7.09.2012

"Domnule președinte,

Domnule profesor Mihai-Răzvan Ungureanu,

Distinși invitați, frați români (delegația din Republica Moldova),

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Parcurgem cu toții un început de veac tumultuos, un timp al schimbărilor în viteză, al viitorului de neimaginat uneori, iar goana noastră pare a fi asemenea unei curse de maraton.

Ei bine, în acest concert al căutării unui nou drum al exprimării eficiente și al pragmatismului valoric, România pare a fi încremenit într-un trecut fără orizont, chemând, parcă, o ambulanță întârziată a democrației să vină și s-o salveze de sub influența nefastă a norului politic radioactiv actual ce își pogoară umbra asupra sa și la care lumea întreagă, alarmată, caută antidotul.

Pe scurt, România pare a fi devenit un nou "mezzo-giorno" sub loviturile nemiloase pe care politicieni naufragiatori i le administrează și pentru care principiul, legea, valoarea, performanța economică, onoarea și onestitatea sunt noțiuni lipsite de sens. Viața politică actuală parcurge o etapă întunecată a lipsei liderilor cu viziune care să se impună prin soluții eficiente și prin exemplul personal.

Ne aflăm într-o perioadă rău prevestitoare a unui deceniu pierdut pentru țară care riscă să ne condamne la subdezvoltare, la situarea definitivă la periferia Europei, la consacrarea unei forme licențioase și nefericite de capitalism, pe scurt, în a doua Europă.

Este momentul ca acum, în al doisprezecelea ceas, când strigătul de ajutor al României se aude clar dincolo de sticla vânzătorilor de iluzii, să vă întreb:

Este nevoie să facem ceva sau rămânem spectatori în fața norului politic nefast care cuprinde țara?

Da, este nevoie să ne facem auzit glasul!

Glasul competenței, onestității, modestiei și valorii!

Și, dacă nu acum, atunci când?

Și, dacă nu noi, atunci cine?

Și, dacă nu așa, atunci cum?

Oamenii acestei țări minunate merită tot efortul și toată dăruirea noastră!

Din acest punct de vedere, rămân un om politic care pune capitalul uman pe primul loc, cu alte cuvinte cu inima pe partea stângă, dar cu mintea pe partea dreaptă, pentru că asta înseamnă dezvoltare economică, reindustrializarea țării, domnia legii, respectarea valorii, încurajarea performanței, combaterea corupției, readucerea zâmbetului pe fața fiecărui român, cu pensii și salarii mai mari.

Soluția la problemele românilor este soluția economică, și nu privatizarea politicii.

Închei, transmițându-vă gândul meu sincer și curat, spunându-vă că, din păcate, limba română are mai multe forme pentru trecut decât pentru viitor...

Ca și politica actuală, de altfel...

Dar, din fericire, începând de azi, ambele au o nouă formă de viitor: Forța Civică și un nou lider politic incontestabil.

  Marin Almăjanu - declarație politică cu titlul: Răspundeți solidar cu guvernele dumneavoastră PDL-iste pentru dezastrul lăsat în urma lor, domnule Băsescu?;

Domnul Marin Almăjanu:

"Răspundeți solidar cu guvernele dumneavoastră PDL-iste pentru dezastrul lăsat în urma lor, domnule Băsescu?"

Domnul Traian Băsescu trebuie să răspundă solidar, alături de susținutele și perfect protejatele sale guverne Boc 1, 2, 3, 4, 5, pentru tot dezastrul lăsat în urma lor, pentru deficiențele grave constatate de Comisia Europeană în absorbția fondurilor europene din cauza cărora acum România va suporta dificile consecințe.

România are de dat înapoi în medie 25% din fondurile atrase, pentru că instituțiile europene abilitate au constatat nereguli pe toate programele operaționale, nereguli în ceea ce privește atribuirea unor contracte, conflicte de interese evidente, ilegalități, fapte de corupție, care nu pot fi nicidecum trecute cu vederea.

Îmi amintesc cum susținea domnul Băsescu, la fiecare apariție publică a sa, la unison cu eternul său ecou, domnul Boc, cum că atragerea de fonduri europene va fi pentru ei o prioritate exclusivă. Din păcate, putem azi constata care sunt efectele implicării lui Traian Băsescu în problema fondurilor europene, când, după 5 ani de mandat, cu România membră a UE, până la venirea USL la guvernare, abia dacă atinsese un nivel de 7% al absorbției.

În prezent, toate problemele semnalate de instituțiile europene, inclusiv suspendările de plăți, își au originea în fraude și nereguli comise în anii anteriori. În pofida revărsării unui alt repertoriu de acuzații PDL-iste nefondate, nu există nicio problemă referitoare la proiectele demarate în ultimele 3 luni, de când guvernează USL! Acestea nu pot fi sub nicio formă imputate Guvernului Ponta, deoarece auditul instituțiilor europene privește anii 2009-2011, când PDL s-a aflat la putere.

Se poate astăzi lesne constata că actualul Guvern Ponta se deosebește profund față de fostele guvernări ale PDL, care și-au bazat actul de guvernare pe doi piloni: alocarea politizată a fondurilor și drenarea banilor publici către clientela de partid și către finanțarea campaniilor lor de partid sau a celor prezidențiale. Guvernul susținut de USL face acum toate eforturile necesare pentru a îndrepta situația și pentru a minimiza pierderile cauzate de greșelile mai mult sau mai puțin voite ale guvernelor anterioare.

Cred că președintele ilegitim Traian Băsescu, cel care se erijează permanent în primul atotștiutor al țării, are alte lucruri de discutat pe la Bruxelles: nu despre denigrarea românilor și a Parlamentului României și despre victimizarea sa în cadrul unui referendum legal organizat trebuie să bată dumnealui apa în piuă, ci ar trebui să caute soluții și să discute deschis despre aceste importante teme care țin de dezastrul absorbției fondurilor europene, produs întru totul de nepăsarea sa și de deciziile diletantelor sale guverne.

  Marius Rogin - declarație politică intitulată: Este Kosovo gata pentru totala independență?;

Domnul Marius Rogin:

"Este Kosovo gata pentru totala independență?"

Comisia internațională formată din majoritatea țărilor UE, SUA și Turcia a decis încă din iulie ca supravegherea procesului de independență pentru Kosovo să fie oprită. Conceptul "independenței supravegheate" aparține fostului mediator ONU Martti Ahtisaari. Comisia de supraveghere avea puterea de a bloca legi și de a demite inclusiv miniștri.

Parlamentul de la Priștina a aprobat modificările necesare în Constituție, pentru a permite independența totală a Kosovo. Actul a fost votat și de cei mai mulți dintre deputații minorităților. Guvernul a vorbit despre o "zi istorică" și "începutul unei noi epoci".

Comisia internațională a precizat în motivarea deciziei sale că Kosovo este azi o democrație modernă și multietnică și că instituțiile statului sunt gata să preia responsabilitatea totală. Și expertul în problemele Balcanilor, Norbert Mappes-Niediek, s-a declarat convins că Kosovo este gata să funcționeze fără supraveghere externă.

"Un stat independent se comportă ca atare. Kosovo a arătat că poate să facă asta. Kosovarii s-au eliberat. Ei au realizat mult timp o rezistență pasivă în cadrul Serbiei. Au purtat un război pentru a deveni o națiune. Nimeni nu are dreptul să decidă în locul lor dacă sunt sau nu gata de independență totală", subliniază Mappes-Niediek.

Cu aprobarea majorității puterilor occidentale, printre care Germania, SUA, Marea Britanie și Franța, Kosovo și-a declarat independența la 17 februarie 2008. Anterior, toate eforturile mediatorului ONU, Martti Ahtisaari, de realizare a unui compromis între Belgrad și Priștina eșuaseră. Ahtisaari a propus în 2007 un plan ce prevedea supravegherea independenței Kosovo de către Biroul Civic Internațional. Planul său a fost implementat fără acordul Belgradului și nerecunoscut în nordul provinciei locuite de o majoritate sârbă.

Acum a fost stopată oficial supravegherea internațională, chiar dacă guvernul kosovar nu controlează practic nordul țării. Controlul asupra integrității teritoriale este doar una din problemele enorme cu care se confruntă instituțiile tânărului stat.

"Kosovo stă foarte prost din punct de vedere economic", spune expertul Mappes-Niediek, "este cea mai săracă țară din regiune." O altă problemă este migrația masivă a tinerilor calificați. "Kosovo va supraviețui doar prin ajutoare economice masive", crede expertul în problemele Balcanilor și adaugă: "Acest lucru reduce din suveranitate, iar preluarea formală a suveranității totale are o însemnătate scăzută în acest context. Ea este limitată puternic de o dependență economico-politică."

Rata oficială a șomajului se ridică la 43% iar 40% din populație trăiește în sărăcie. Mari provocări constituie și lupta împotriva corupției și criminalității organizate.

Pentru fostul ministru sârb pentru Kosovo, Goran Bogdanovic, există și alte provocări, în special în ceea ce privește minoritatea sârbă. "E vorba de libertatea de mișcare, de problema proprietăților sârbilor în Kosovo, de disponibilitatea redusă a elitelor politice de la Priștina și Belgrad de a discuta despre reconciliere și revenirea refugiaților", spune Bogdanovic. Aceste probleme nu pot fi rezolvate fără ajutorul comunității internaționale, este de părere politicianul sârb, care avertizează că "situația din Kosovo se poate oricând deteriora".

Problemele cu Serbia rămân unele din cele mai mari provocări pentru tânărul stat Kosovo. Nu există încă sprijin internațional absolut pentru Kosovo. Doar 91 din cele 193 de țări membre ale Națiunilor Unite au recunoscut până acum cel mai tânăr stat al Europei. Inclusiv cinci țări din UE (Spania, Cipru, Grecia, România și Slovacia) refuză deocamdată să recunoască independența Kosovo. Unul din motive ar fi că toate cinci au probleme ele însele cu minoritățile și se tem să nu creeze un precedent.

Și mai greu cântărește poziția radicală a guvernului de la Belgrad de a nu recunoaște niciodată independența fostei sale provincii. Tensiunile dintre Belgrad și Priștina au rămas foarte puternice. Belgradul și Priștina s-au declarat gata pentru noi negocieri politice. Pozițiile de pe care se abordează discuțiile sunt, ca și până acum, fundamental opuse. În timp ce Serbia vrea să negocieze strict statutul Kosovo, Priștina dorește să discute exclusiv despre normalizarea relațiilor între două țări independente. Ajungerea la un acord nu se întrevede în viitorul apropiat.

  Mihai Lupu - declarație politică având tema: Educația trebuie să devină o prioritate pentru orice guvernare, indiferent de culoarea politică;

Domnul Mihai Lupu:

"Educația trebuie să devină o prioritate pentru orice guvernare, indiferent de culoarea politică"

Odată cu începerea noului an școlar doresc să le urez succes în viață tuturor elevilor, multe satisfacții părinților acestora, dar, în același timp, țin să-mi exprim și un profund respect pentru toți profesorii, deoarece ei sunt categoria profesională cea mai greu încercată de-a lungul ultimilor ani. Ei sunt cei care au fost de foarte multe ori umiliți de către președintele țării, sunt cei care au fost deseori mințiți, în campaniile electorale, de acoliții acestuia, în privința evoluției veniturilor lor - doar pentru voturi -, dar, cu toate acestea, profesorii au pus întotdeauna profesia, dragostea pentru copii și educația acestora mai presus de propriile interese.

Cred că educația este cea mai importantă investiție în viitor pentru orice națiune și acest adevăr ar trebui să rămână o prioritate absolută pentru orice guvernare, indiferent de culoarea politică.

De aceea, cred că eforturile pe care le face acum Guvernul Ponta de a repara, într-un ritm alert, anumite greșeli ale fostelor guvernări - greșeli incalificabile ale legii Funeriu, care au produs numai haos și regres în sistemul educațional, cum sunt: gravele deficiențe ale bacalaureatului, constatate în ultimii doi ani, sau problemele uriașe ale integrării clasei zero în școli - sunt foarte importante pentru bunul mers al acestui an școlar.

Adaptarea cât mai eficientă a clasei zero în sistem, ori în cadrul școlilor, ori în cadrul grădinițelor, în funcție de analizele ulterioare, dar și finanțarea corespunzătoare a acestui inedit pas - cu atât mai mult cu cât, în urmă cu două-trei luni, nu exista absolut nimic, nici bani alocați în buget și nici lucrări demarate pentru ca anul școlar să poată să înceapă - au însemnat eforturi extraordinare din partea guvernului actual, care, în pofida intervalului foarte scurt, a găsit totuși soluții financiare pentru a putea asigura resursele necesare.

De asemenea, modificarea legislativă, propusă de Ministerul Educației, prin care se introduce bacalaureatul profesional, cred că este bine-venită pentru viitorii absolvenți de liceu și foarte necesară în prezent, pentru a putea adapta sistemul educațional la realitățile pieței muncii, în condițiile în care, după afișarea rezultatelor de la examenul de bacalaureat din prima sesiune, rata de promovare a fost de numai 44%, deci zeci de mii de elevi au rămas fără niciun statut clar.

Consider că pentru orice copil român o educație școlară solidă înseamnă o garanție a investițiilor statului pentru generațiile viitoare și, în acest sens, orice efort guvernamental de finanțare a sistemului, dar și perfecționarea Legii educației, pentru a putea fi cât mai bine adaptată realităților românești, reprezintă fapte de bun augur.

  Mircia Giurgiu - declarație referitoare la Falimentul industriei județului Cluj;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Falimentul industriei județului Cluj"

Recent, a avut loc un miting și un marș de protest al salariaților de la Combinatul Mechel - Industria Sârmei Câmpia Turzii, nemulțumiți de faptul că actualii acționari majoritari doresc să închidă această unitate economică. Având în vedere faptul că zona Câmpia Turzii este monoindustrială, peste 25 de mii de locuitori care sunt legați, într-un fel sau altul, de Combinat riscă să rămână fără nicio sursă de venit.

Mai mult, consider că trebuie să fie făcut public contractul prin care a fost vândută Societatea "Industria Sârmei" Câmpia Turzii.Vrem să aflăm, în special, dacă au fost respectate clauzele contractuale de către cumpărător, deoarece credem că, în mod normal, ar fi trebuit păstrate obiectul de activitate și numărul de salariați, dar și să fie alocate sume pentru investiții care să ducă la dezvoltarea societății. În condițiile în care nimic din acestea nu s-a făcut, ci, dimpotrivă, an de an au fost efectuate disponibilizări de salariați și desființate secții de producție, avem suspiciunea că, de fapt, de la început s-a dorit doar scoaterea de pe piață a unei societăți foarte importante și închiderea, în cele din urmă.

Considerăm că este mult mai ușor să menținem locurile de muncă existente decât să creăm altele noi. E nevoie de verificarea tuturor aspectelor și clauzelor prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare pentru a găsi cele mai bune soluții care să ducă la continuarea activității.

  Andrei-Valentin Sava - declarație politică cu tema: PDL vrea ca flacăra imposturii politice să ardă în continuare. Din fericire prin eșecul ARD pe 9 decembrie, ea se va stinge o dată pentru totdeauna;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"PDL vrea ca flacăra imposturii politice să ardă în continuare. Din fericire, prin eșecul ARD pe 9 decembrie, ea se va stinge o dată pentru totdeauna."

Weeekendul trecut, când întreaga națiune se pregătea de începutul unui nou an școlar, pierzătorii alegerilor locale din iunie se reuneau pentru a semna un protocol de colaborare în cadrul unei noi grupări politice. Nu, nu este vorba de Mișcarea Populară, nu este vorba nici de Mișcarea România Unită, nu este vorba nici măcar de Albă ca Zăpada, pentru a da doar trei exemple din construcțiile moșite în laboratoarele de la Cotroceni în ultima perioadă de timp. Este vorba de pompos intitulata Alianță România Dreaptă, ai căror lideri se doresc a fi domnul Vasile Blaga, pierzător al alegerilor pentru Primăria București, Mihai-Răzvan Ungureanu, ilustru pierzător după doar 78 de zile ale guvernării puse în brațe de președintele Băsescu, Aurelian Pavelescu, pierzător al onoarei în politică după ce s-a făcut frate de cruce cu cel care a distrus PNȚCD-ul și care l-a jignit personal cu deja faimoasa ironie "ăla mic cu capul mare". Cu voia dumneavoastră, îl voi introduce în această listă de lideri și pe domnul Mihail Neamțu, primul legionar al țării, cel care și-a pierdut și el ceva, și anume calitatea de șef de partid de 1%, cam cât ar fi avut Noua Republică dacă ar fi reușit să fie recunoscut ca partid politic, și nu doar ca un cuib. Dincolo de penibilul acestei panoplii de lideri, trebuie explicate românilor motivele unei noi camuflări a fostului partid de guvernământ, cu mai puțin de 3 luni înainte de întâlnirea cu electoratul.

Ce câștigă PDL din asocierea cu niște partide liliputane ca cele reprezentate de Aurelian Pavelescu și Mihai-Răzvan Ungureanu? Cercetările sociologice din ultima perioadă au arătat fără echivoc că cel mult 1 din 4 români ar vota o asemenea alianță, cam câți ar fi votat și partidul doamnelor Udrea și Anastase. Mai mult, cele două partide satelit nu au infrastructură de partid în teritoriu și nici echipe de specialiști care să compenseze lipsa de cadre din PDL. Nu în ultimul rând, în afara domnului Ungureanu, care a fost umflat artificial în sondaje la începutul anului și beneficiază în continuare de o oarecare popularitate, ceilalți lideri sunt cvasicunoscuți sau extrem de antipatizați. Prin urmare, nu există niciun argument rațional pentru construcția unei alianțe de tipul CDR 2000 în jurul PDL, altul decât continuarea imposturii.

Impostura în politica românească nu a fost adusă de PDL, dar a fost desăvârșită de acest partid prin guvernarea catastrofală din perioada 2009-2012. Impostura este mult mai gravă decât incompetența, servită și aceasta din plin românilor în guvernarea PDL, pentru că poate să inducă în societate confuzie, în cazul în care nu este demascată la timp. La ce mă refer? Știm cu toții că starea economiei românești nu era pe roze când PDL a preluat guvernarea. Știm cu toții că însăși structura economiei noastre este defectă, având în vedere că avem doar 4,3 milioane de angajați, raportat la 5,3 milioane de pensionari. Reformele erau necesare și sunt în continuare necesare, cu amendamentul că trebuie făcute rațional și în temeiul justiției sociale. Toată scamatoria PDL în jurul generosului concept "reforma statului" s-a tradus într-un simulacru de măsuri de austeritate care nu au făcut altceva decât să sărăcească românii, în timp ce deficitele cronice din economice nu au fost corectate. A fost după 1989 cea mai cruntă lecție de impostură pe care românii au simțit-o pe propria piele. Iată de ce trebuie să învățăm din asemenea lecții și să blocăm impostura la timpul potrivit.

Vreau să vă reamintesc pe această cale că am depus recent o inițiativă legislativă prin care să transparentizăm și mai mult scrutinul electoral, în sensul de a ajuta românii să nu mai fie manipulați de asemenea cazuri de impostură cum este construcția ARD. Dacă PDL și-a dorit ca prin această alianță electorală să repete jocul de la alegerile locale, când s-a ascuns de români sub diverse denumiri, atunci trebuie să venim în sprijinul românilor. De aceea, în propunerea legislativă se stipulează clar că afișele și panourile publicitare electorale, spoturile și materialele promoționale electorale trebuie să conțină obligatoriu sigla partidului, iar dacă este vorba de o alianță, semnele partidelor componente. În acest mod cred că ne putem asigura că românii vor vota în 9 decembrie în deplină cunoștință de cauză. Prin urmare, vor ști foarte bine că un vot pentru ARD este de fapt un vot pentru același defunct PDL, care își schimbă din nou părul, nu și năravul.

În încheiere aș mai dori doar să vă invit să îmi susțineți inițiativa parlamentară, pentru a putea opri mai ușor impostura în politica românească. Pentru că, parafrazând un slogan de tristă amintire, PDL vrea ca flacăra imposturii politice să ardă în continuare. Din fericire, prin eșecul ARD, pe 9 decembrie această flacără se va stinge o dată pentru totdeauna.

  Constantin Severus Militaru - declarație politică cu titlul: Atenție, cetățeni! Cineva vă toarnă la fisc!;

Domnul Constantin Severus Militaru:

"Atenție, cetățeni! Cineva vă toarnă la fisc!"

Se pare că puțul prostiei în materie de politică economică al Guvernului Ponta nu este niciodată sec și spun asta cu părere de rău pentru cetățenii țării mele. La douăzeci și trei de ani de la Revoluția română, partidul cu origini și lideri din regimul apus vor să ne mai amintească o dată cum funcționa turnătoria: între vecini, între frați, între prieteni sau colegii de muncă.

Sub pretextul că nu mai are bani la buget și că vine campania electorală, iar baronii de la consiliile județene sunt tare flămânzi, miniștrii lui Ponta doresc să transforme cetățenii români în agenți fiscali sub acoperire, promițând, pe deasupra, și recompense materiale pentru cei care toarnă.

Cine pe cine să toarne?! Este întrebarea mea și a milioane de cetățeni. În România, mai bine de 90% din populația țări trăiește din salarii, prestații sociale sau din agricultura rudimentară de autoconsum. Ce ar putea să reclame fiscului acești oameni? Faptul că un salariat și-a permis să-și cumpere o cămașă într-un an? Sau câte ouă a făcut găina vecinului și de ce oaia lui face doi miei și nu unul?

Dincolo de sarcasmul pe care îl acord acestor inepții, nu pot să nu remarc că membrii Guvernului Ponta demonstrează nu numai incompetență, ci și rea-voință.

Dacă domnul Ponta ar dori să însănătoșească bugetul de stat ar trebui să urmeze cursurile unei universități reale, în niciun caz la Catania, la care să nu copieze. Acolo ar învăța cu siguranță că, pentru a strânge bani, cheltuiești bani. Altfel spus, costurile administrative ale colectării taxelor trebuie să fie minime, iar politica fiscală să se bazeze pe verigi stimulative.

Îi sugerez domnului Ponta să lase cetățenii români în pace și să se aplece asupra problemelor reale ale încasărilor bugetare: evaziunea cu tutun, care numai în ultimele patru luni a înflorit, evaziunea cu diverse sortimente de combustibili fosili, returnările ilegale de TVA, daunele produse bugetului de stat de către colegii Domniei Sale de partid sau de alianță: Robert Negoiță, Dan Voiculescu și alții.

Eu nu vă acuz pentru faptul că ați redactat o astfel de propunere, pentru că prin structura și logica ei, oricine poate recunoaște marca Dan Voiculescu în materie de "turnat". Vă acuz că în mai bine 4 luni jumătate, adică de două ori mai mult decât guvernarea Ungureanu, singura politică economică pe care ați promovat-o a fost "Jos Băsescu!". Din nefericire, prețul căderii economice nu-l plătiți dumneavoastră, domnule Ponta, ci cetățenii care greșit v-au crezut capabil să guvernați.

  Maria Stavrositu - declarație politică: - Bacalaureatul profesional - o soluție superficială în detrimentul învățământului românesc;

Doamna Maria Stavrositu:

"Bacalaureatul profesional - o soluție superficială în detrimentul învățământului românesc"

Bacalaureatul profesional reprezintă o soluție aparent salvatoare pentru rezolvarea situației dezastruoase în care se află învățământul românesc, situație ce se reflectă în rezultatele slabe obținute în ultimii ani la examenul maturității.

Rezultatele îngrijorătoare din ultimii ani reprezintă, în fapt, radiografia fidelă a stării actuale a sistemului de învățământ preuniversitar românesc. A găsi soluții alternative la bacalaureat nu înseamnă rezolvarea problemelor de fond cu care sistemul de învățământ se confruntă.

Ceea ce se întâmplă astăzi cu promoțiile de elevi, din ce în ce mai slab pregătite, înseamnă că procesul educațional ratează finalitatea actului educațional. Sunt oare tinerii noștri pregătiți pentru viață, facultate sau pentru câmpul muncii? Din păcate, răspunsul la această întrebare este negativ.

Credeți, doamnă ministru, că bacalaureatul profesional va rezolva problemele majore cu care se confruntă învățământul românesc astăzi?

Mă tem că această măsură va determina mulți tineri să opteze pentru această variantă lejeră de a-și finaliza studiile liceale. Bacalaureatul profesional este, în fapt, o simplificare, în dezavantajul elevilor, a bacalaureatului național, și constă în probele de competență, susținerea unui proiect ori a unei probe practice și teza scrisă la educație antreprenorială. Această variantă simplificată de bacalaureat va duce la demotivarea elevilor pe parcursul anilor de liceu, iar, în final, la o scădere dramatică a calității învățământului preuniversitar. De acord că nu toți elevii trebuie să urmeze cursurile unei facultăți, însă fiecare elev trebuie să își finalizeze ciclul liceal printr-un examen serios. Această măsură pare să rezolve hic et nunc problemele serioase cu care se confruntă sistemul de învățământ preuniversitar, însă denotă o lipsă de viziune pe termen lung a conducerii Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în ceea ce privește creșterea calității învățământului românesc.

Sistemul preuniversitar reprezintă poate cea mai importantă verigă a sistemului de învățământ românesc, privit într-un mod holistic.

Consider că trebuie să evităm cârpelile atunci când este vorba de educația copiilor noștri și, în niciun caz, nu trebuie să luăm măsuri din ce în ce mai laxe. Problemele nu se rezolvă astfel, ci ridicând ștacheta, impulsionând atât dascălii, cât și elevii în ceea ce privește performanța actului educațional.

Nicidecum problemele nu se rezolvă băgând gunoiul sub preș, ci identificându-le, recunoscându-le, iar mai apoi luând măsuri concrete, chiar dacă acum ni se par dureroase.

Să nu uităm că educația reprezintă coloana vertebrală a oricărei societăți, iar abordarea problemelor din sistemul educațional trebuie să se realizeze cu multă rigoare și seriozitate.

Doamnă ministru, căutați soluții viabile pentru a eradica de la rădăcină problemele din învățământul românesc, continuați linia reformatoare începută de predecesorii dumneavoastră, dacă vă doriți cu adevărat modernizarea sistemului educațional din România și, pe cât se poate, evitați soluțiile de moment, care, pe termen lung, vor compromite prestigiul învățământului și vor duce la deteriorarea ireversibilă a educației din România.

  Maria Stavrositu - declarație politică: - Constanța - important pol de cultură și civilizație - are nevoie de reconsiderarea relației cu țările vecine;

Doamna Maria Stavrositu:

"Constanța - important pol de cultură și civilizație - are nevoie de reconsiderarea relației cu țările vecine"

Dobrogea reprezintă zona de confluență a religiilor, obiceiurilor și tradițiilor, un adevărat leagăn al culturii tuturor etniilor care conviețuiesc în acest spațiu minunat și unic prin peisajul natural, numărul vestigiilor trecutului, dar și prin diversitatea obiceiurilor și a tradițiilor.

Constanța este orașul ce reunește un număr de 13 grupuri etnice, simbolizând un spațiu etnocultural diversificat, fiind totodată o zonă care ar putea reprezenta un puternic nod de legătură între acest oraș și țările vecine.

În acest context pot lua naștere parteneriate viabile, se pot crea pârghii de colaborare în scopul unei mai strânse legături cu regiuni din țările vecine.

În ultimii ani însă înțelegerea și însușirea anumitor factori sau procese au produs un efect invers, îngreunând interrelaționarea, determinând, în unele situații, chiar îndepărtarea orașului Constanța de multe orașe din țările din imediata vecinătate, aspectele ce vizează o evoluție firească și prosperă rămânând undeva în urmă. Spre pildă, procesul de democratizare s-a desfășurat într-un mod în care nu au fost încurajate perspectivele lărgirii spațiului intercultural.

Pe acest fond, se adaugă o viziune defectuoasă referitor la această problematică din partea factorilor decizionali, responsabili la nivel local de gestionarea și consolidarea relațiilor parteneriale. Administrația locală Mazăre în niciun caz nu poate fi caracterizată de deschidere spre comunicare sau atentă la nevoia de a aduce un plus de recunoaștere și promovare a valorilor ce abundă în acest oraș.

De aceea, consider că, mai mult ca niciodată, a venit momentul să acordăm atenția cuvenită consolidării obiectivelor perene și a valorilor identitare. Suntem datori să recunoaștem și să respectăm cu adevărat cutumele comunităților vecine. Este nevoie să încurajăm crearea, așa cum am mai spus, a unor relații solide de comunicare și de relaționare cu acestea, fapt ce ar spori considerabil capacitatea de a relaționa, de a gândi, de a fi creativi, dar și de a împărtăși din cultura, tradițiile, obiceiurile și nenumăratele resurse ale orașului Constanța.

  Alin Silviu Trășculescu - declarație politică cu tema: USL a învins! A suspendat și aderarea la Schengen!;

Domnul Alin Silviu Trășculescu:

"USL a învins! A suspendat și aderarea la Schengen!"

Aderarea țării noastre la NATO și mai apoi la Uniunea Europeană a fost un succes, o mare șansă a României spre modernizare, o modernizare pe care o așteptam demult și pe care ne-o doream cu toții. Astăzi aderarea la spațiul Schengen este pusă în pericol de criza politică, de evenimentele din ultimele trei luni, care au pus în pericol democrația și statul de drept, de guvernarea USL, care a slăbit încrederea europenilor vizavi de statul de drept din România.

În acest sens, reamintesc că, în perioada 19-20 septembrie, fusese programat Consiliul de Justiție și Afaceri Europene (JAI) care avea pe agenda sa ca subiect aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen, dar acest consiliu a fost amânat pentru luna octombrie. Oare de ce și cine se face vinovat de acest lucru?

Guvernul Ponta ne-a îndepărtat de Europa prin acțiunile sale, iar România sper să nu piardă orice șansă de a adera la libera circulație. Izolarea noastră pe termen nelimitat va reprezenta un eșec al acestui guvern, responsabil de faptul că nu și-a atins obiectivele sale de politică externă, și noi, românii, vom avea un drum anevoios pentru a redobândi atât încrederea politică, cât și cea economică.

Chiar dacă România își făcuse temele și îndeplinise aproape toate criteriile stabilite pentru această aderare parțială, evoluțiile politice și raportul pe MCV, care nu a fost deloc favorabil țării noastre, a făcut acum ca, pe lângă Olanda și Finlanda, să se opună și Belgia și Germania. Acestea din urmă au o poziție critică față de criza politică din România, iar șansele noastre s-au diminuat și conduc la anularea drepturilor pe care românii le au.

Totuși, primul-ministru este optimist și, cu același zâmbet și aroganță care îl caracterizează, spune că nu este tulburat și că aderarea României "a devenit o problemă psihologică a țării noastre".

Românii vă vor sancționa, domnule prim-ministru, pe dumneavoastră și pe guvernul pe care credeți că îl conduceți, pentru că nu ați făcut altceva decât să faceți mari deservicii acestui popor, care merită mult mai mult.

  Elena Gabriela Udrea - declarație politică intitulată: Delta Dunării trebuie să continue să fie o prioritate pentru turismul românesc;

Doamna Elena Gabriela Udrea:

"Delta Dunării trebuie să continue să fie o prioritate pentru turismul românesc"

Ultimii doi ani s-au dovedit a fi extrem de buni pentru turismul în Delta Dunării. Numărulde înnoptări a crescut cu rate de peste 100%, dovedind, pe de o parte, potențialul uriaș al zonei, pe de altă parte,eficiența economică a investițiilor de acolo. De fapt,adevărul este că investițiile și numai investițiile au generat această creștere. În mandatul meu de ministru al dezvoltării regionale și turismului, este pentru prima dată după 1990 când s-au derulat proiecte de construcție și reabilitare de drumuriși s-au alocat bani pentru infrastructura turistică, dar și pentru promovarea Deltei.

Toate aceste investiții au generat locuri de muncă, dar și oportunități pentru localnici. Este pentru prima dată după foarte mult timp când locuitorii Deltei pot spera la o viață mai bună și lipsită de griji.

Cred că zonele sărace, așa cum este și Valea Jiului, pot fi transformate în destinații turistice de succes național și chiar internațional. Cu siguranță,turismul este mai ieftin șieco-friendly decât o industrializare. Iată de ce cred că în aceste două zone merită investit și că responsabilii politici trebuie să ia act de nevoile locuitorilor din aceste părți ale țării.

Venirea la guvernare a USL a produs, din păcate, o oprire aproape totală a proceselor de investiții în infrastructura turistică și de transport. Această stare de fapt a afectat foarte mult programele MDRT derulate în Delta Dunării. Practic, toate au fost oprite. Asta în condițiile în care,anul trecut,s-au reabilitat și construit aproape 100 de kilometri de drum asfaltat, s-au realizat mai multe miniporturiși s-au pus bazeleunorcircuite turistice, unul dintre cele mai importante fiind Triunghiul Mănăstirilor.

Anul acesta nu a mai adus însă nimic bun pentru locuitorii Deltei, deși ar fi trebuit încheiate mai multe lucrări și definitivată implementarea strategiei Dunării. Această stare nefericită de fapt este, fără îndoială, rezultatul incapacității noii guvernări de a înțelege nevoile turismului românesc, în general, și ale Deltei Dunării, în particular. Din păcate, atât timp cât desemnarea ministrului dezvoltării regionale și turismului s-a făcut cu gândul că un om al lui Voiculescu va gestiona "cel mai mare buget" (așa cum credeau cei din USL înainte să ajungă la Palatul Victoria și să afle că MDRT înseamnă multă muncă și doar al nouălea buget la nivelul Guvernului), și nu după interesul sau capacitatea celui numit de a continua dezvoltarea turismului românesc, acest important domeniu al economiei noastrenu poate să progreseze, iar investițiile vor fi în continuare blocate.

În aceste condiții, fac un apel la liderii USL, care s-au reunit în Deltă pentru a-și împărți colegiile parlamentare, să acorde mai multă atenție acestei zone.Având în vedere că anulacesta s-au tăiat la rectificarea bugetară fonduri necesare investițiilor șipentru cofinanțarea proiectelorcu fonduri europenedin Strategia Dunării, ar fi momentul ca șefii puterii să devină responsabili, după experiența avută în aceste zile în zonă.

Așteptarea mea cea mare este de la președintele PNL, Crin Antonescu, el însuși venind din județul Tulcea.

Investițiile nu sunt singurul lucru care trebuie continuat, ci și procesul de îndreptare a unor greșeli din trecut, comise în specialde guvernările PSD. Eu cred că în Deltă trebuie recuperate mai multe hoteluri și unități de cazare, care au fost privatizate pe nimic în timpul guvernării Năstase, către Sorin Ovidiu Vântu și frații Micula. Complexul Turistic Roșu sau Hotelul Delta din Sulina sunt doar două exemple concludente în acest sens.

În timpul mandatului meu, s-a analizat intens care sunt posibilitățile exproprierii acestora și întoarcerii lor în circuitul turistic. Este un lucru care ar trebui să fie continuat și de noul Guvern, putând fi dovada unei schimbări de optică față de turism și, în cele din urmă, chiar față de avutul național.

De asemenea, realizarea unui brand turistic pentru Delta Dunării trebuie să continue. Proiectul este deja inclus în Strategia Dunării, dar aceasta din urmă trebuie și pusă în aplicare, pentru că numai prin promovare turistică putem să facem cunoscută o destinație atât de frumoasă. Sunt convinsă că foarte mulți străini ar veni în Delta Dunării dacă ar ști de existența ei.

Concluzia este foarte simplă: Delta Dunării are un potențial turistic fabulos. Acest lucru este demonstrat de creșterea numărului de turiști, pe fondul îmbunătățirii infrastructurii de transport și de cazare de acolo. Pentru ca acesta să fie însă fructificat la maximum, investițiile trebuie să continue, acum fiind blocate. Strategia Dunării trebuie implementată și este obligatoriu să fie reparate, fără a fi repetate, greșelile trecutului, în care Delta a devenit un bun care poate fi împărțit celor atenți cu partidul de la guvernare.

Este de responsabilitatea actualului Guvern să nu abandoneze din nou proiectul de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării și creșterea controlată a turismului, o soluție economică și pentru locuitorii din zonă. Prin această declarație politică, doresc să-mi exprim nemulțumirea totală privitoare la felul în care nu se mai continuă finanțările la investițiile din Deltă, dar și blocarea proiectelor importante pentru această zonă. Nu putem să ascundem faptul că lucrurile încep din nou să se îndrepte în direcția greșită și cred că Guvernul Ponta este obligat să ofere niște explicații clare.

  Filip Georgescu - declarație politică referitoare la câteva dintre disputele politice din actuala perioadă;

Domnul Filip Georgescu:

În declarația politică de astăzi doresc să mă refer la câteva dintre disputele politice din actuala perioadă, dispute care nu se mai termină. În primul rând, nu pricep în ruptul capului cum oameni bine plătiți de statul român, de noi, contribuabilii de taxe și impozite, îndrăznesc cu nonșalanță să calomnieze într-un hal fără de hal țara care i-a trimis în forul european, să pârască în fel și chip pe la Bruxelles sau pe la Strasbourg. Tot ce fac ei, culmea culmilor, fac pe banii românilor. Și totuși, la Strasbourg, zilele trecute, vreme de câteva ore s-a discutat despre România. Și ce am desprins eu din aceste dezbateri? Am avut satisfacția de a afla unele păreri ale înalților demnitari europeni aproape de cele exprimate de alegătorul român, mai precis de cei 7,4 milioane de români care nu-l mai vor pe actualul președinte.

Liderul socialiștilor europeni, Hannes Swoboda, a arătat în discursul său că în România nu a avut loc o lovitură de stat pentru că "există și situații în care un președinte să poată fi suspendat prin decizia Parlamentului, fără referendum. Acum a avut loc și un referendum și dumneavoastră știți foarte bine că Băsescu știa la ce trebuie să se aștepte și de aceea a insistat asupra introducerii cvorumului de 50%. Eu sunt împotriva acestei situații, dar Ponta, de fapt, și-a respectat promisiunea, a respectat cvorumul. Se vorbește despre o lovitură de stat. În aceste condiții mi se pare total nedrept... Și încă un element e foarte interesant: domnul Băsescu a fost ales de către 5,3 milioane. Acum 7,4 milioane au fost pentru suspendare, deci l-au respins... Asta ne spune ceva despre cât de popular sau de nepopular este un președinte. Și boicotul pe care el l-a promovat în ce privește neparticiparea la referendum iarăși vorbește de la sine. Deci, acel om nu și-a asumat sarcinile pe care le-ar avea ca președinte".

De asemenea, liderul liberalilor europeni, Sir Graham Watson, a spus: "Sunt extrem de surprins că domnul Băsescu s-a mai întors în Palatul prezidențial. La referendum s-a văzut foarte clar că există o majoritate a cetățenilor României care sunt împotriva continuării mandatului său prezidențial. A fost la putere o lungă perioadă de timp, iar o serie de scandaluri în care este implicat, și care au fost dezvăluite de presă au demonstrat clar că nu mai avea ce căuta în fotoliul prezidențial. Sincer vorbind, cel mai onorabil pentru Băsescu ar fi fost să demisioneze și să declanșeze noi alegeri prezidențiale".

Am așternut pe hârtie două opinii ale unor lideri de seamă europeni, opinii ce se apropie și au fost susținute de unii europarlamentari din partea USL. Declarațiile acestor lideri, cât și ale europarlamentarilor noștri, sunt declarații de bun-simț, în concordanță deplină cu decizia celor 7,4 milioane de români prezenți la referendum pe data de 29 iulie a.c.

Toate bune și frumoase, însă ce te faci cu presa din România, aservită în proporție de 90% "Guvernatorului" de la Cotroceni, care susține sus și tare ideile (după mine ar fi idioțeniile) celor doi, trei europarlamentari portocalii.

Îți stă mintea-n loc dacă te uiți la ce mai scormonesc portocaliii ăștia. Auzi la un vicepreședinte PDL, fost și ministru al apărării în Guvernul "ălui mic", cică "USL e vinovată pentru ratarea Schengen". Adică ei, portocaliii cu nume de rezonanță în Parlamentul European timp de opt ani, nu au putut face nimic în această privință, dând vina pe USL care, în trei luni trebuia să rezolve problema.

Dar la ce poartă bat ei, portocaliii? La poarta alegerilor parlamentare. Adică, vezi Doamne, alegătorii își amintesc de USL că nu i-a băgat în spațiul Schengen și îi sancționează pe măsură. Ce observație! Partidul lui Blaga nu mai știe ce să inventeze pentru a submina din temelii USL. Fac gălăgie mare din te miri ce. De când s-a înființat acest partid, PDL, numai vorba de el. Nu a venit în fața poporului cu nimic concret. Numai scandal și iar scandal. Poporul român s-a săturat până peste cap de asemenea scandaluri. Și, după cum am arătat, nu numai el.

  Gigel Sorinel Știrbu - declarație politică: Reînființarea spitalului de la Drăgănești-Olt;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"Reînființarea spitalului de la Drăgănești-Olt"

În timpul guvernării de tristă amintire a Cabinetului Boc 2, în foarte scurt timp după ce Traian Băsescu declara (iresponsabil) public, într-o emisiune la TVR, că în România sunt prea multe paturi de spital și că sunt prea multe unități sanitare, premierul marionetă Emil Boc și ministrul sănătății de atunci au început să închidă spitale pe bandă rulantă.

Acum, după ce USL a preluat guvernarea, noul ministru al sănătății a promis, pe 15 mai, că va face o analiză în cazul spitalelor desființate, pentru a vedea în ce măsură a fost justificată măsura, în condițiile în care doar 20 dintre cele 67 de spitale desființate au fost transformate în cămine pentru bătrâni.

În calitatea mea de deputat de Olt, de la tribuna Camerei Deputaților, transmit solicitarea celor peste 12.000 de locuitori ai orașului Drăgănești-Olt, dar și a altor multe mii de cetățeni din localitățile apropiate și pledez pentru reînființarea spitalului din localitatea mai sus amintită. Pentru orașul Drăgănești-Olt și pentru comunele limitrofe, spitalul desființat abuziv - o declar nu doar în calitate de deputat, dar și în cea de cetățean - reprezenta singura sursă de sănătate din zonă.

Reamintesc ceea ce nu doar eu am afirmat în momentul în care se discuta desființarea spitalului: nu se vor face economii la buget prin închiderea unității medicale din Drăgănești-Olt. Și realitatea ulterioară mi-a confirmat afirmațiile. În plus, nu trebuie uitat faptul că din august 2010 și până să fie închis spitalul din Drăgănești-Olt s-a "întreținut" aproape singur. Redau o declarație din presă a fostului manager, Daniel Popescu: "În august 2010, când am preluat spitalul avea doar doi medici, iar clădirea arăta groaznic. Cu ajutorul primăriei, cu fonduri proprii, dar și alte sponsorizări am reușit să îl punem pe picioare. Acum, într-o zi obișnuită, spitalul este aproape plin de pacienți".

Din această declarație mai reiese un aspect important: într-o zi obișnuită, spitalul este aproape plin de pacienți; acest lucru, demonstrează o dată în plus necesitatea reînființării lui. Și, din păcate, sunt obligat să adaug și faptul că în proporție covârșitoare, locuitorii din zonă au o situație financiară precară, deplasarea acestora în altă localitate pentru a-și rezolva problemele de sănătate fiind imposibilă. Acest aspect reprezintă un motiv în plus pentru ca spitalul din Drăgănești-Olt să fie reînființat.

Pe 18 octombrie 2011, tot în cadrul unei declarații politice, susțineam că "Desființarea posturilor de poliție din mediul rural reprezintă o mană cerească pentru infractori". Din nou realitatea mi-a dat dreptate. Dar, cel puțin am satisfacția că și apelul meu a fost auzit și noua guvernare urmează să reînființeze ceea ce ministrul PDL-ist, Traian Igaș a desființat.

Sper ca același lucru să se întâmple și cu spitalul din Drăgănești-Olt. Și mai sper ca apelul meu să fie recepționat la Ministerul Sănătății, pentru ca să nu se ajungă la o "stare de urgență" la Drăgănești-Olt.

  Viorel-Vasile Buda - declarație politică: Pentru cine lucrează Traian Băsescu?;

Domnul Viorel-Vasile Buda:

"Pentru cine lucrează Traian Băsescu?"

"Timp de opt ani, România a fost condusă de un președinte autoritar, care a încălcat drepturile fundamentale, a atacat organele statului, guvernul, chiar și sindicatele și presa. Regimul lui Băsescu a fost bazat pe un sistem paralel de putere personală, este povestea cunoscută, a folosit serviciile secrete pentru a-i spiona pe cetățeni, pentru a amenința adversarii politici și pentru a-și proteja prietenii. Mafia este asociată cu acest sistem paralel, care a fost contestat de cetățeni, prin reacții populare. Iar Comisia Europeană nu s-a pronunțat niciodată împotriva acestui sistem. România a primit un nou guvern, care a respectat regulile constituționale, însă atunci Comisia a intervenit, în urma presiunilor lui Băsescu. Doamnă Reding, ar trebui să vă cereți scuze pentru limbajul iresponsabil pe care l-ați utilizat la adresa unui stat membru democratic, ați vorbit despre o lovitură de stat parlamentară, despre încălcări ale Constituției și vă rog să vă cereți scuze"

Prima parte a declarației nu-mi aparține, deși astfel de opinii au fost foarte des auzite în Camera Deputaților. Această declarație a fost făcută săptămâna trecută în Parlamentul European cu ocazia dezbaterilor privind situația din România, iar autorul ei este europarlamentarul italian, Pino Arlacchi. Pentru cine nu știe, precizez că Pino Arlacchi a fost vicepreședinte al Comisiei Anti-Mafia din Parlamentul Italian, la mijlocul anilor ’90, iar ulterior a fost numit director general al Biroului Națiunilor Unite de la Viena și director executiv al Oficiului pentru Controlul Drogurilor și de Prevenire a Criminalității (ODCCP), cu rang de secretar general adjunct. Consider că autoritatea morală și profesională a acestui europarlamentar italian îi dau dreptul la opinia pe care a exprimat-o și, totodată, competența sa în domeniu face ca această declarație să nu fie una pur politică, ci una clar constatativă.

Asocierea mafiei cu sistemul pe care își bazează Traian Băsescu puterea, asocierea mafiei cu Traian Băsescu reprezintă o realitate pe care nu o putem ignora. Și, repet, aici nu suntem în fața unei declarații politice din Parlamentul României, ci a unei opinii în constatare a unui europarlamentar străin specialist în combaterea criminalității și în principal a acțiunilor mafiei. Deci, se poate spune că domnul Pino Arlacchi vorbește în deplină cunoștință de cauză.

Plecând de la acest aspect, nu pot să nu mă întreb care sunt interesele majore pentru care președintele României ține să fie el cel care are puterea cea mai mare în țară și după ce o majoritate covârșitoare a electoratului s-a pronunțat pentru demiterea lui. Pentru că lucrurile sunt clare, menținerea la putere nu reprezintă un scop în sine. Și vreau să atrag atenția asupra a trei evenimente.

Nu cred că în blocarea privatizării Oltchim - un act esențial pentru România - de către o firmă fantomă a lui Dan Diaconescu, Traian Băsescu nu are vreun amestec.

Președintele Comisiei Europene a lansat tema creării unei federații a statelor-națiuni în Europa. Traian Băsescu a aprobat tacit această idee, fără măcar să anunțe o amplă dezbatere internă. În schimb, omologul său din Cehia, Vaclav Klaus, a dat deja un răspuns public: "cu siguranță nu".

Proiectul Comisiei Europene privind uniunea bancară a fost deja asumat de către Traian Băsescu, în cadrul întâlnirii de zilele trecute cu José Manuel Barroso. Din nou, fără consultarea Parlamentului, fără consultarea Guvernului, fără consultarea românilor, în ultimă instanță. Deja Polonia, prin vocea ministrului de finanțe, Jacek Rostowski, a spus un nu categoric acestei inițiative, iar politicieni de vază din Italia și chiar Germania nu acceptă această soluție.

Și plecând de la aceste exemple, se impune, pentru început, doar o întrebare: pentru cine lucrează Traian Băsescu?

  Relu Fenechiu - declarație politică: Agresiunea PDL și a lui Traian Băsescu împotriva României;

Domnul Relu Fenechiu:

"Agresiunea PDL și a lui Traian Băsescu împotriva României"

Vă voi prezenta pentru început un paragraf dintr-un document considerat ca fiind oficial. "În același timp, însă, o serie de amenințări noi, asimetrice, de natură militară și nonmilitară, inclusiv cele ce se manifestă sub forma agresiunilor psihologice, informaționale sau informatice tind să sporească sub raportul gradului de pericol și al probabilității de producere și pot afecta grav starea de securitate a cetățenilor români, a statului român sau a organizațiilor din care România face parte. Ele sunt generate preponderent de mediul internațional, dar și, într-o anumită măsură, de cel intern". Pentru cine nu a recunoscut de unde provine acest paragraf, precizez că el face parte din documentul intitulat "Strategia de Securitate Națională a României" - extras din capitolul "Riscuri și amenințări" - document elaborat acum 5 ani de către administrația prezidențială.

Elemente din aceste riscuri și amenințări, mai precis cele care au îmbrăcat forma agresiunilor psihologice și informaționale generate de mediul internațional și mediul intern au fost vizibile și practicate împotriva României începând cu ziua de 3 iulie 2012, când, dând dovadă de o crasă iresponsabilitate, europarlamentarul PDL Monica Macovei a lansat în media din România, în cea internațională, dar și prin dezinformarea organismelor europene, tema loviturii de stat. Temă preluată și susținută ulterior și de președintele suspendat Traian Băsescu, de alți lideri PDL sau aliați ai lor, precum și de comentatori și analiști politici externi și personalități ale mediului politic din străinătate.

Această temă, cu multiplele ei derivații - accentuându-se pe intoxicarea numită atac la independența justiției - a produs României prejudicii de imagine incomensurabile, a generat în final ignorarea/anularea opțiunii masivului vot popular de la referendumul din 29 iulie și, nu în ultimă instanță, a generat și prejudicii economice - rămâne ca persoanele competente să stabilească cuantumul prejudiciilor de natură economică.

Ceea ce s-a întâmplat în lunile iulie și august 2012 în materie de atacuri la adresa României, la adresa guvernului și la adresa USL și, repet, deloc în ultimă instanță împotriva românilor care și-au îndeplinit îndatorirea civică de a vota la referendum întrece orice închipuire. Lucrurile sunt știute și nu le mai reiau, dar ele nu trebuie uitate.

Mă așteptam ca măcar în ceasul al 12-lea, aceste denigrări la adresa guvernanților să înceteze. Dar în plenul Parlamentului European, cu prilejul dezbaterii privind situația din România, europarlamentarii au continuat să arunce cu noroi împotriva României, dezinformând cu nonșalanță și prezentând situații elucubrante privind țara noastră.

Astfel, europarlamentarul PDL Cristian Preda a "informat" plenul Parlamentului European că "cetățenilor din România care muncesc sau studiază într-unul din celelalte 26 de state membre li se contestă dreptul de vot". O astfel de minciună sfruntată poate chiar prinde la unii dintre politicienii din Occident mai puțin informați sau poate fi utilizată de cei care au anumite interese obscure. Dar stau și mă întreb, de cine sunt votați atunci parlamentarii din/pentru diaspora (sincer, nu știu dacă mai sunt state în UE care au în parlamentele naționale reprezentanți ai diasporei) sau cum a reușit să-și conserve Traian Băsescu în 2009 funcția de președinte dacă România contestă dreptul de vot al cetățenilor din diaspora? Vă dați seama cât de jos se poate coborî logica unui europarlamentar PDL pentru a dezinforma?

Tot în plenul Parlamentului European, Monica Macovei a afirmat că "într-unul din dosare (cele întocmite de procurori după referendum - n.a.) e vorba de alegații de 1,5 milioane de voturi furate la referendum". O altă minciună monstruoasă, dar nu în ultimă instanță și o desconsiderare a inteligenței tuturor europarlamentarilor. Pentru că și în cazul existenței unor fraude, într-un dosar întocmit fie și mai multor persoane, nu ar putea exista fizic atâtea voturi fraudate. Dar ce mai contează logica și bunul-simț, când România trebuie bombardată informațional. Și tot de la Monica Macovei europarlamentarii prezenți au aflat că actualii guvernanți "vor să îl dea afară pe procurorul șef care instrumentează dosarele referendumului" (referire la Daniel Morar - n.a.). Evident, o nouă dublă dezinformare grosolană. Nimeni nu a vrut și nu vrea să dea afară pe nimeni. Iar Monica Macovei nu a suflat niciun cuvânt despre faptul că respectivul procuror are mandatul expirat și urmează, în mod legal, să fie desemnat un alt procuror șef al DNA. Paradoxal, aceasta e noua minciună grosolană spusă în Parlamentul European, deși, anterior, inclusiv președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, avea cunoștință în ceea ce privește mandatele șefilor DNA și ai Parchetului General și se pronunțase pentru alegeri transparente.

Nu cred că toate aceste elucubrații și dezinformări masive transmise de exponenții PDL organismelor europene au fost făcute doar pentru a forța o reîntoarcere la guvernare. PDL nu se poate reîntoarce la guvernare, pentru că se află într-un accentuat proces de dezagregare și nu mai are nici măcar efectivele umane minime pentru a asigura actul de guvernare. De suportul electoral nici nu mai are rost să amintesc. Îmi pun în această situație următoarea întrebare retorică: oare ce alte interese, sau ale cui interese - inclusiv din afara granițelor - sunt urmărite de către PDL, Traian Băsescu și bruma lor de aliați? Pentru că doar anumite interese oculte pot genera o astfel de stare de disperare încât să arunce cu noroi în România, chiar și cu fapte care țin de domeniul absurdului.

Pentru a se evita pe viitor astfel de agresiuni împotriva românilor și României, cei din PDL trebuie să fie sancționați exemplar de electorat pe data de 9 decembrie 2012.

  Daniel Buda - despre Politica economică promovată de USL;

Domnul Daniel Buda:

"Politica economică promovată de USL"

Pe fondul tensiunilor din interiorul partidului de guvernământ și al respectării angajamentelor asumate în fața partenerilor europeni, a venit rândul dezbaterilor asupra identificării unor măsuri urgente de restabilire a economiei românești, măcinată de haosul politic sub conducerea premierului Victor Ponta.

Pe lângă faptul că oficialii europeni au atenționat România, în repetate rânduri, cu privire la derapajele politice și instituționale puse în practică de guvernanții USL, care afectează dezvoltarea și modernizarea statului, asistăm la o serie de strategii economice absolut hilare, menite a restabili situația economică. Incapabili de a gândi o strategie unitară, coerentă și eficientă în domeniul economico-fiscal, propunerile USL vizează instituirea unui stat polițienesc sub aspect fiscal, unde cetățenii vor avea șansa de a-și "turna" vecinii, prietenii sau rudele în schimbul unor recompense considerabile promise de statul român.

Sunt absolut dezamăgit de modul cum acești așa numiți guvernanți se raportează la nevoile reale ale României, astăzi stat european cu principii democratice. Din păcate, au rămas încorsetați în metehnele trecutului comunist, fiind incapabili de a genera soluții bazate pe realitățile curente și nevoile actuale ale cetățenilor.

Însă, dacă ar fi să merg pe logica actului de guvernare promovat de acest guvern, nu pot spune că propunerile secretarului de stat în Ministerul Finanțelor, Liviu Voinea, depășesc cadrul normalului. Astfel, propunerea acestuia este una extrem de simplă și constă în implicarea în mod direct a cetățenilor la restabilirea economiei, constând în așa-numita procedură de control al vecinului cu privire la activitățile fiscale desfășurate. Nu contest faptul că România nu are nevoie de măsuri fiscale urgente, dar în concordanță cu nivelul de dezvoltare și europenizare a statului, măsuri care să poată fi implementate cu succes și să se plieze pe nevoile actuale.

Consider că este cazul să renunțăm la aceste practici de tipul "copy/paste" ale unor strategii aplicate cu succes în alte state europene, însă cu o vastă experiență în ceea ce privește capitalismul și principiile democratice. Sigur, aș putea avea speranțe, dar sunt din start pierdute, având în vedere faptul că politica de tipul "copy/paste" este deja patentată de unul dintre liderii acestei formațiuni și căreia suntem obligați să îi mai acordăm credit.

Dacă în perioada guvernării PDL, România a fost unul dintre statele europene date ca exemplu de bune practici atât la nivel european, cât și la nivel internațional, astăzi, după aproape 5 luni de guvernare USL, țara noastră a fost subiect de dezbatere sub aspectul derapajelor politice și instituționale în cadrul forurilor decizionale de la cel mai înalt nivel comunitar.

După cum spuneam și anterior, se pare că frustrările și nepriceperea și-au pus amprenta asupra coerenței actului de guvernare, pentru că altfel nu îmi pot explica acest haos politic cu repercusiuni grave asupra stabilității economice și financiare a statului român. România are acum nevoie, mai mult decât oricând, de o serie de măsuri concrete și eficiente menite să relanseze economia și să stimuleze producția. Însă, aceste concepte sunt străine și necunoscute de către cei care ar trebui să le implementeze sau, mai bine spus, sunt anihilate de preocupările strategice de organizare a partidului și de goana după capital electoral. Prioritățile actualului guvern s-au limitat strict la strategii de câștigare a campaniilor electorale, la soluționarea conflictelor care macină partidul sau de încălcare a principiilor democratice și europene ale României. Sub nici o formă agenda publică nu a făcut și nici nu va face parte din politica guvernamentală.

Departe de mine gândul de a etala greșelile guvernamentale, nu pot însă să fiu pasiv la degringolada la care este supus statul român, cu efecte dezastruoase asupra fiecăruia dintre noi. Îmi exprim încrederea că, odată cu alegerile parlamentare din toamna acestui an, cetățenii vor avea suficiente argumente să poată face distincția dintre cei care au condus România pe podiumul statelor europene și cei care au defăimat tot ceea ce înseamnă comunitate europeană.

Politica descentrată, promovată de cei de la USL trebuie să înceteze, altfel efectele se vor resimți în stabilitatea economică a statului și în traiul de zi cu zi al fiecăruia dintre noi.

  Laurențiu Nistor - declarație politică: «Guvernatorul» Băsescu e luat la scuturat de președintele Lituaniei!;

Domnul Laurențiu Nistor:

"«Guvernatorul» Băsescu e luat la scuturat de președintele Lituaniei!"

Însuși președintele Lituaniei a venit la București ca să-i bată obrazul lui Băsescu reproșându-i că, dacă nu vom fi maturi și responsabili, nu vom mai intra în Schengen și nici nu vom mai primi bani din partea UE!

"Pleosc", răsună în toată Europa prima "palmă" dată de lituaniană pe obrazul marinarului eșuat pe dealul Cotrocenilor, președinte doar al CCR și al instituțiilor de forță din România... O palmă dată din fundu' silozului, cu o sete aproape de ură, care l-a zdruncinat pe "guvernatoru' UE" până-n vârful șireturilor. O palmă care l-a prins cu garda jos pe matrozul hârșit în războaie de cârciumă prin porturi, dar absolut nul și neavenit în mediul diplomatic.

Obișnuit cu luptele în care el să aibă obuzele și mitralierele din tanc, iar adversarul să tragă doar cu arcu', într-o luptă cu mâinile libere, de la egal la egal, Dalia Grybauskaite l-a făcut pe Băsescu doar dintr-o palmă, la figurat, e drept, că așa stă bine în lumea diplomațiilor, să nu mai știe ce vorbește, acesta trezindu-se că zice în plină toamnă: "Sunteți primul șef de stat care vizitează România după iarna noastră extrem de furtunoasă"...

"România se află pe ultimul loc în UE în materie de absorbție a fondurilor", îi dădea lecții unui Băsescu rămas mut, președintele unei țărișoare care se află însă pe locul doi la capitolul absorbției de fonduri, după faimoasa Polonie. Altă palmă pe obrazu' supradimensionat al lui "Zeus de Cotroceni".

"Tot ceea ce s-a văzut dinafară în ultimele 3 luni a influențat capacitatea de absorbție a fondurilor UE", "Nimeni nu vă mai poate ajuta, doar voi, din interior!" Trosc, pleosc, încă două bucăți pe obrajii lui Trăienel!

Mulți vor zice: da' cine-i doamna de ne ia pe noi la rost? Nu știu dacă e chiar așa: ceea ce contează cu adevărat nu e cine este ori dacă are dreptate sau nu președintele Lituaniei, căci în politică dreptatea depinde din ce parte te uiți, ceea ce contează cu adevărat este dacă și unde minte în ceea ce zice. Și nu putem zice că minte, când însuși Băsescu a rămas fără comentarii...

Răsunătoare "succesuri" ale diplomației băsiste: a rămas să ne mai beștelească doar Albania, din Europa, că de pe glob ar mai fi doar Tanzania, Congo, Burundi și Burkina Faso...

Asta a fost tranziția portocalizată a poporului român: de la Titulescu la Monica Macovei, de la Kogălniceanu și Brătianu la Boc și Ungureanu, de la Mihai Viteazu, Cuza, Mihai I la Băsescu. Parafrazându-l pe Francisco de Goya: somnul națiunii naște monștri.

Oare de ce i-or trebui poporului român unii care să se bețivănească prin crâșme ori să dea cu sticla de șampanie-n public, să se urce băuți la volan, să pocnească peste gură copiii, să facă mișto, că și-așa altceva nu știe să facă... și ăla de doi bani, să mintă, să fure, să se strecoare hoțește printre legi, încă rămâne o enigmă...

Nici măcar la CAP-uri nu era bun un astfel de președinte, pentru că un președinte nu trebuie să dovedească lipsă de educație, nu trebuie să fie mânat de o ambiție distructivă, nu trebuie să mănânce mici cu mâna, să se șteargă la gură cu mâneca sau să meargă pe trei cărări. Nu trebuie să hăhăie, să se țină cu ghearele și cu dinții de scaunul unei puteri pe care n-o mai merită ori să fie un permanent focar de vrajbă și de ură.

El trebuie să fie un model demn de urmat, un om pe care să fii mândru că-l poți da ca exemplu copiilor tăi. Și nu un exemplu cum și cât trebuie să fii de hoț, de speculant al oricărei slăbiciuni a legii sau a omului, ca să ajungi în fruntea bucatelor la serviciu, în politică sau în vârful statului. Istoria a arătat că poți ajunge "om mare" și fără să fii nesimțit, vulgar, mincinos, viclean, poți ajunge undeva și fiind cel mai bun în domeniul respectiv, nu doar cel mai imoral.

Un președinte trebuie să fie un om de care să nu ne fie rușine când iese din țară, iar între granițele patriei să nu dea motive măcar să te uiți urât în direcția lui, pentru că un președinte va rămâne, fie că vrea, fie că nu, în istorie. Și dacă se va considera că merită o statuie (și Nero are statuie!), la aceasta să se depună cu pioșenie și recunoștință o coroană de flori, nu să rămână, proptind cerul, doar în grija și spre bucuria câinilor comunitari!

Din păcate pentru Băsescu, el nu va pricepe niciodată faptul că, președinte fiind, devii o instituție, trebuind să renunți la haina ta odată ce ai îmbrăcat haina de reprezentant al națiunii. În caz contrar, istoria va mai consemna încă o gaură neagră în mersul său ...

  Vasile Popeangă - declarație politică: Europa versus PDL: 100 la 0!;

Domnul Vasile Popeangă:

"Europa versus PDL: 100 la 0!"

După mult timp, dacă ne raportăm la așteptările românilor, s-a întâmplat ceva ce este, de fapt, o normalitate: Uniunea Europeană s-a gândit să facă o discuție pe tema celor ce se petrec, de mai bine de două luni, în România.

Reveniți vioi din vacanțe, miercuri s-au adunat diverși inși reprezentând partidele europene și s-au pus pe măcinat problema. A-nceput Barroso să înfoaie lucrurile, a venit apoi doamna Reding (culmea: într-un sacou portocaliu de-ți scotea ochii, taman pe gustul regelui Cioabă!) și a pus gaz pe foc, încercând să impună de la bun început direcția discuției. Era interesant de urmărit ce se alege din mașinațiunile PDL-ului, cel care inițiase această întrunire, în ideea că poate-poate mai punctează un pic, măcar în exterior, în vederea campaniei care se apropie pe zi ce trece. Un PDL care, pe zi ce trece, își simte spatele tot mai pus la zid, și, în consecință, reacționează plin de turbare ca un animal rănit de moarte. Astfel devine explicabil de ce se exportă în Europa problema unui partid pe care doar numitul guvernator Băsescu îl mai ține în viață... Și cum să nu turbezi și să te înspăimânți de moarte când vezi că însuși Giuseppe Arlacchi (Pino, pentru prieteni), specialistul numărul unu antimafia, devine consilierul onorific al lui Ponta? Uite-așa se apropie funia de par pentru băsism - prietenii știu de ce...

Mare și frumoasă a fost surpriza când s-a văzut că, întocmai ca și-n parlamentul românesc, tot ce nu era portocaliu (pe dinăuntru sau pe dinafară) era împotriva băsismului!

După un început plin de mânie proletară al celor doi piloni pe care s-a susținut Traian Băsescu, dar cu nimic în discursurile lor care să sprijine afirmațiile generale mincinoase și rău-intenționate, superficiale și mai mult decât vizibil făcute pe genunchi și după ureche și mai ales nimic despre numărul uriaș al votanților - dezastru: peste PDL s-a prăbușit malul și l-a spălat valul! Asta este: ulciorul nu merge de multe ori la apă... Au mai încercat Monica Macovei (căreia i s-a și tăiat microfonul în câteva rânduri, atâta audiență a avut de multă!) și cu Cristian Preda să vină cu niște șabloane PDL-iste de trei parale, dar au eșuat lamentabil - mărunți sunt în țară, dar ce mici au fost în Parlamentul European! Păcat c-a lipsit proaspăta "madam’ Syda", că tacâmul ar fi fost complet și hazul pe potrivă... Culmea jenei PDL-iste a fost când, la întrebarea europarlamentarului Eugen Boștinaru, de unde știe madam’ Macovei ce cuprind niște dosare secrete ale procuraturii și de unde știe ea că s-a fraudat cu peste 1,5 milioane de voturi (o chestie care frizează oligofrenia), băsista a răspuns că... mai citește și ea ziarele. Mai bine zicea că și-a dat în bobi, era mai credibilă. Când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai întâi îi ia mințile...

Apoi a-nceput măcelul. Liderul liberalilor europeni, sir Graham Watson, îi acuză, cu subiect și predicat, pe comisarul pentru justiție Viviane Reding și pe președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, că nu au fost obiectivi în evaluarea situației din România. "Oficiali europeni de rang înalt, în loc să judece obiectiv și imparțial situația politică din România, au devenit practic lobby-știi lui Băsescu. Doamna Viviane Reding și domnul Barroso au comis o mare eroare politică atunci când au insistat ca la referendumul din România să participe 50% plus unu din votanții înscriși pe listele electorale", a tunat la microfon Graham Watson. Na, belea! În plus, Watson a susținut apăsat că ambii și-au exagerat și depășit competențele și mătură cu cei doi podelele aulei.

În cuvinte puține, dar concentrate, liderul liberalilor europeni a recunoscut și că Traian Băsescu nu ar fi trebuit să se mai întoarcă la Cotroceni în urma referendumului, deoarece s-a văzut foarte clar că există o majoritate a cetățenilor României care sunt împotriva continuării mandatului său prezidențial, cel mai onorabil fiind să-și dea demisia, întrucât restul de mandat este ilegal și nedemocratic. Nici pâs din direcția celor doi acuzați care își înghițiseră subit limba... Asta e: în democrație votul iese din urne, nu din coluziuni.

N-au scăpat de tăvăleala europeană nici "regii" Curții Constituționale, cei înconjurați numai de foițe din aur, pe banii noștri, că altfel tușeau. Părerea adunării a fost că judecătorii CCR ar fi trebuit să fie oameni care să aibă acceptul tuturor partidelor politice, să fie mai presus de orice bănuială a partizanatului și cu o solidă experiență. Potrivit opiniei generale (cu excepția portocalie, bine-nțeles), în timpul disputei politice din România, cei trei judecători de la Curtea Constituțională, numiți de Traian Băsescu, au fost departe de a întruchipa un asemenea statut. Parcă nu-i bine, domnule Zegrean... Stai să vezi ce scatoalce-ți va trage și Comisia de la Veneția, ai un pic de răbdare, de o să-ți sară foițele de aur de la masă.

Frumos i-a înghesuit și Hannes Svoboda pe Reding și Barroso, întrebându-i de ce nu s-a reacționat cu luni înainte față de faptele lui Băsescu. Bine-nțeles, cei doi sprijinitori băsiști trecuseră la regnul peștilor, tăcând de nu se mai opreau...

Ca o concluzie: ziua de 12 septembrie 2012 poate fi catalogată drept un dezastru pentru PDL, confirmând începutul sfârșitului său european, acesta ieșind din "afacerea" europeană nu cu puncte în plus pentru campania electorală care se apropie, ci cu coada de păun fleoștită și jumulită zdravăn, arătând mai rău decât un învins de la luptele de cocoși. Sincer, după faza asta, în locul lui Băsescu, de mâine aș pleca pe mare și cu ligheanul, numai să dispar din ochii oamenilor...

  Vasile Mocanu - declarație politică: Avem nevoie urgentă de un spital de urgențe!;

Domnul Vasile Mocanu:

"Avem nevoie urgentă de un spital de urgențe!"

În fiecare an, mii de bolnavi din toate județele Moldovei și nu numai iau cu asalt spitalele Iașiului. Cele mai solicitate sunt, de regulă, serviciile medicale de urgență. În aceste unități medicale, viața atârnă de un fir de păr și e nevoie de medici excelent pregătiți pe care îi avem, dar și de spații și aparatură modernă pe care nu prea le avem pentru a salva viețile bolnavilor. De aceea, Iașiul are nevoie de un spital de urgențe la standarde europene!

Din păcate, fosta guvernare, deși a tot promis o astfel de investiție, nu a făcut nimic concret pentru demararea ei. În 2009, exact când firma care câștigase licitația pentru începerea lucrărilor de construcție se pregătea de start, Ministerul Sănătății a renunțat la proiect din lipsă de bani. Fondurile urmau să fie asigurate de Banca Mondială. Ulterior, discuțiile despre proiect și mai ales despre finanțarea lui s-au reluat de mai multe ori, încheindu-se de fiecare dată fără niciun rezultat.

Odată cu noua guvernare, speranțele ieșenilor, și nu numai, în legătură cu proiectul spitalului de urgențe au reapărut. Recent, ni s-a spus că imediat ce vom identifica un teren potrivit pentru o astfel de investiție, vor și începe lucrările de construcție a spitalului.

Așa să fie oare? În ultimul timp, autoritățile decidente par a se fi întors la vechile discuții privind chestiunea finanțării proiectului, trecându-se în revistă trei variante: parteneriatul public-privat, bugetul de stat și fondurile structurale, ultima variantă fiind, se pare, cea mai agreată. Potrivit oficialilor ministerului de profil, începând din 2014, sănătatea ar trebui să aibă un program operațional anume pentru dezvoltarea infrastructurii.

2014 ?! Dar Iașiul are nevoie urgentă de un spital de urgențe!

  Victor Cristea - declarație politică: Învățământul românesc, un experiment pentru copii, părinți și dascăli.

Domnul Victor Cristea:

"Învățământul românesc, un experiment pentru copii, părinți și dascăli"

Constatăm cu tristețe și cu deznădejde aproape că învățământul a devenit un experiment pentru copii, pentru părinți și pentru dascăli. Nemulțumirile tuturor împotriva tuturor sunt îndreptățite. Ale părinților, în primul rând, pentru că Legea educației a fost asumată de către Guvernul Boc de pe o poziție de forță, ceea ce face ca ea să nu fie rezultatul unor dezbateri între actorii implicați în actul de educație, fie aceștia profesori, elevi sau părinți. Ale elevilor, pentru că sunt în continuare cobaii unor "autorități" fără busolă. În sfârșit, ale cadrelor didactice, care trăiesc din plin nu numai criza economică, ci și pe cele de sistem și de idei.

Așa-zisa reformă a învățământului a fost impusă în condițiile în care Europa este zdruncinată de profunde crize economice, sociale și politice. Desigur, și România are de suferit, cu atât mai mult cu cât reformele de structură nu se fac în criză. Schimbările de amploare necesită finanțare, logistică și o atentă gândire prealabilă. În ceea ce privește noua lege a educației, nici vorbă de studiu de impact; s-a intrat direct în experiment. Iar experimentul cel mai dur al acestui an școlar este clasa zero, prin care se dorea a urmări modelul de succes din multe țări cu învățământ performant.

În condițiile în care nu s-a făcut un studiu de impact economic și social, în condițiile în care legea nu a fost dezbătută, iar acum constatăm că sunt probleme ce țin de finanțarea cadrelor și a logisticii necesare, în condițiile unei lipse de spații și a lipsei unei analize privind specificul educațional al vârstei de 6-7 ani, în absența programelor, fără de care nu știm ce urmărim, cred că este lesne de înțeles că urmările nu pot fi decât păguboase. Culmea e că vor plăti părinții și elevii. Dacă ar fi existat un minim interes pentru identificarea perioadei optime de poziționare a acestei clase, poate consecințele ar fi fost salutare.

Teoretic, de la promulgarea noii legi a educației, în 2011 și până la începutul acestui an școlar ar fi fost timp pentru a pune la punct clasa pregătitoare. Practic, însă, totul a fost aranjat pe ultima sută de metri ceea ce mă face să cred că avem în față un eșec, o dezamăgire. A pregăti în pripă o etapă atât de importantă a învățământului preșcolar vădește amatorism și va conduce la eșec. În primul rând, clasa aceasta trebuia să rămână ca o ultimă formă a învățământului preșcolar, unde, de bine, de rău, există condiții materiale și umane specifice vârstei. Dacă vapoarele cu mobilier din China ajung atât de târziu, unde își vor mai manifesta emoțiile începutului școlar copiii în prima zi de școală? Care va fi ambientul unde se stabilește o relație între copilul în formare și dascălul său? Nu cumva va rămâne toată viața urmărit de această imagine dezolantă a sălii de clasă goale?

O altă problemă legată de clasa zero o reprezintă personalul didactic necesar. Resursa umană calificată și informată nu poate fi luată decât din sistem, asumându-se riscul unui haos general cauzat de mutarea profesorilor de la o clasă la alta și încălcând o regula nescrisă a școlii care spune că învățătorul care preia o generație de copii în clasa I o duce pe aceasta până în clasa a IV-a. Totuși, altceva este cu adevărat dureros: nu s-a ținut cont că elevul din această clasă nu este un obiect, un lucru negrăitor, o piesă care se prelucrează mecanic. Este un caracter, un temperament, un suflet cu abilități și afecte. Are, altfel spus, o "genă" a lui, de care cadrul didactic trebuie să țină cont în primul rând. Iată motivul pentru care dascălul are nevoie de continuitate, fiindcă el trebuie să stabilească un raport emoțional cu elevul, un raport afectiv care, în final, duce la nașterea dragostei de carte. Pe astfel de considerente, în mod evident ignorate de această lege, elevul își aduce aminte toată viața de educatoare și învățător, cea sau cel care i-a oferit prima motivație, poate cea mai importantă: aceea ce a învăța.

De aceea, încă o dată spun, această clasă trebuia să rămână la învățământul preșcolar. Iată o frază de dânșii inventată: "Asigurarea personalului didactic necesar desfășurării educației antepreșcolare se face de către autoritățile administrației publice locale (...)". Este art. 27 alin. (3) din Legea educației și învățământului. Se demonstrează că elevul a fost privit ca un mobilier. Aceasta mai înseamnă și că administrația locală ar fi trebuit să se ocupe de formarea cadrelor didactice, deși avem instituții specializate pentru formarea și perfecționarea cadrelor didactice pentru această formă de învățământ. Avem în față încă un argument că cei care și-au asumat răspunderea pe această lege nu au expertiză, nu sunt calificați să adapteze învățământul noilor condiții din România.

Pe de altă parte, trebuie apreciat faptul că Guvernul Ponta nu a plecat premeditat să anuleze legea, privită prin consecințele sale - care dezamăgesc -, ci a căutat să o pună în practică, luând măsuri de formare a personalului didactic și de asigurare a fondurilor pentru mobilier. Însă aceste lucruri trebuiau făcute imediat după promulgarea legii, în ianuarie 2011. Cred că nu mai are sens să dau numele neaveniților care au contribuit la această stare de fapt; trebuia să ne adunăm, în faptă și în gândire, pentru elaborarea unei legi care, prin efectele sale, să răspundă nevoilor de educație adaptate gradului de dezvoltare al țării, dar și celui de perspectivă. Legea învățământului trebuie să ocupe un rol important în proiectul de societate al României, pe care eu mă angajez personal să îl susțin.

Din păcate, știm cu toții că ceea ce se întâmplă acum este un experiment. În funcție de rezultatele înregistrate în acest an școlar, Parlamentul României va decide viitoarea poziție în structura învățământului a clasei pregătitoare, va decide cu privire la formarea cadrelor didactice, la curriculum etc. Pe de altă parte, este foarte important ca învățământul să aibă stabilitate și este cert că micuții din actualele clase pregătitoare trebuie cuprinși în actul de educație. În calitate de parlamentar, solicit tuturor factorilor interesați opinii privind locul și rolul acestei clase, pentru a opera îmbunătățiri sau pentru a da, în sfârșit, o lege care să formeze cu adevărat oameni.

Fiecare dintre noi am avea câte un mesaj adresat copiilor, părinților și dascălilor la început de an școlar. Eu aș începe prin a recunoaște că supraviețuirea unui popor nu se mai face cu arcul și cu săgeata; astăzi ne folosim de cultură, de civilizație, de cultivarea valorilor naționale. Aceste lucruri se realizează numai printr-un învățământ pragmatic, cu oameni care au vocația de a construi. Asta presupune ca părinții să dea dovadă de spirit civic, implicându-se în viața școlii. Profesorii, în strânsă colaborare cu familia, trebuie să găsească cele mai bune metode pentru a materializa scopul de bază al școlii: mântuirea și propășirea oamenilor. Sunt convins că profesorii, care au demonstrat pe parcursul anilor că au har, vor reuși, prin rezultatele elevilor lor, să redefinească identitatea, personalitatea și locul pe care îl merităm în lume. Chiar dacă suntem în criză, singurul domeniu care nu trebuie să fie în criză este învățământul. El trebuie să dea soluțiile împotriva crizei.

Adept al acestor principii, verificate și aplicate de-a lungul întregii mele experiențe la catedră și nu numai, voi face tot ce îmi stă în putință pentru a determina și motiva cadrele didactice să realizeze obiectivele propuse și să îi conștientizeze pe elevi cu privire la rolul lor în perspectiva societății românești.

În concluzie, școala românească trăiește o dramă. Reforma în învățământ, un proiect fără viziune, aparține unui număr restrâns de lideri politici PDL fără vocație constructivă, un proiect de supraviețuire politică.

Tragedia prin care trece învățământul anului 2012 trebuie să fie un subiect de reflecție: rolul liderilor s-a diminuat, în timp ce echipa trebuie să aibă un rol important ca factor decident în spațiul public, și nu numai. PSD, USL impune astfel o socializare substanțială a politicii, ceea ce înseamnă implicarea actorilor din învățământ în elaborarea unui proiect educațional - Proiect de societate al României.

Politicieni, nu vă mai jucați cu școala!

   

Ședința s-a încheiat la ora 9,25.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 17 noiembrie 2019, 17:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro