Plen
Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2013
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.35/28-03-2013
Video in format Flash/IOSVideo - Flash & IOS

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2013 > 19-03-2013 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 19 martie 2013

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

     

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul deputat Eduard Raul Hellvig, vicepreședinte al Camerei Deputaților, iar în partea a doua de domnul deputat Valeriu Ștefan Zgonea, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii deputați Cătălin-Daniel Fenechiu și Niculae Mircovici, secretari ai Camerei Deputaților.

 
Video in format Flash/IOS Tudor Ciuhodaru - declarație politică cu referire la exploatarea gazelor de șist;

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Bună dimineața, domnilor!

Declar deschisă ședința dedicată declarațiilor politice.

Astăzi începem cu opoziția.

Dacă avem colegi din partea opoziției?

Da, îl văd pe domnul deputat. Vă rog frumos, aveți cuvântul, domnule deputat.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Stimați colegi,

Pentru că am fost chiar întrebat înainte de această dezbatere pe declarații politice, insist pe ideea că... mă mir, încă, de faptul că reprezentanții puterii mai au voie să participe la declarațiile politice.

Am remarcat cu toții că, deși sunt aleși uninominal, nu au făcut până acum niciun amendament la proiectul de buget și nu au făcut niciun proiect legislativ spre binele cetățeanului.

Sunt convins, pe de o parte, că mai sunt lăsați astăzi, prin declarații politice, a ne povesti, încă o dată, despre greaua moștenire, sau să ne spună cât de bine ne va fi în 2016, în viitoarea campanie electorală.

Dar să le reamintesc reprezentanților puterii că au fost aleși pentru ceea ce au promis în campania electorală. Iar la Bârlad, principala promisiune a fost interzicerea gazelor de șist.

Remarc, încă o dată, că promisiunile din campanie sunt făcute pentru a fi încălcate. Și aceeași oameni, politicieni cinici, care au valorificat electoral acest subiect sensibil pentru populația din zonă, se erijează astfel, în alt fel de context.

Schimbările dese de atitudine nu pot fi explicate sau poate, cine știe, politica de lobby a diferitelor firme a făcut această schimbare de atitudine.

De aceea, cer, pe 4 aprilie, la Bârlad, prezența primului-ministru, a ministrului mediului și a ministrului sănătății, să le explice bârlădenilor de ce această schimbare de atitudine. Mi se pare cel puțin bizar ca un reprezentant al puterii să se ascundă după ONG-uri, în dezbateri fără finalitate, atunci când susține chiar Guvernul care susține această exploatare a gazelor de șist.

Până una-alta, noi vom iniția la nivel de Bârlad, printr-o hotărâre de Consiliu Local, un proiect care să interzică valorificarea gazelor de șist, și sperăm că fiecare consiliu local va face acest lucru, reușind să facem din Vaslui o zonă liberă de gaze de șist.

Până una-alta, le doresc reprezentanților puterii mult succes și să nu uite ceea ce au promis în campania electorală, că până acum nu au făcut nimic.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Virgil Guran - declarație politică privind rolul Parlamentului;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Virgil Guran.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Virgil Guran:

Mulțumesc, domnule președinte.

Suntem reprezentanții puterii, avem voie să vorbim, și încep cu o glumă. Zilele trecute, mergând în colegiu, un cetățean m-a întrebat ce facem noi în Parlament? I-am explicat, pentru că foarte mulți dintre oameni cred că parlamentarul trebuie să aducă bani pentru lucrări, trebuie să facă trafic de influență pentru anumite aprobări, trebuie să rezolve angajarea unor prieteni ș.a.m.d.

Eu i-am explicat, dar nu m-a crezut, și zice: "Stai, domnule, să-ți spun un banc". Și-mi zice: "Domnule, știți, parlamentarii, de obicei, deputații, înainte de alegeri vin și promit de toate - apropo de ce zice colegul - promit de toate, că vor face de toate, sunt multe laude, multe promisiuni și - zice -, deputatul, după ce ajunge în Cameră, nu prea mai face nimic".

Cred că se referea la bărbați, sigur nu se referea la colegele noastre parlamentari. Și pornind de la această glumă, am stat și am reflectat, de fapt, care este rolul nostru? Și rolul nostru este foarte clar, cel legislativ, și cred că revizuirea legilor a început. Este adevărat că nu se fac minuni, toată lumea se așteaptă acum de la putere în 3 luni să facă ce nu s-a făcut poate în 23 de ani. Este greu, sunt bani puțini, dar într-adevăr trebuie să gândim ce avem de făcut pentru a începe să apară bani. Iar acest lucru se poate realiza prin dezvoltare economică.

Am fost la o întâlnire cu oamenii de afaceri și am văzut oameni de afaceri preocupați de legislație. Ne-au rugat să-i sprijinim pentru Legea întreprinderilor mici și mijlocii. Au venit cu niște lucruri foarte concrete, care demonstrează că bugetul național va avea de câștigat dacă se aplică această lege. Așa că eu cred că trebuie să o analizăm foarte bine și cred că trebuie să vedem ce se poate aplica din propunerile lor.

Și mai cred ceva, cu toate că parlamentarii noi, de multe ori, sunt învățați că este greu să se schimbe o lege, mai cred ceva: prin forța noastră, prin gândirea noastră putem să schimbăm aceste legi, putem să venim cu amendamente, putem să venim chiar cu propuneri pentru buget, putem să venim cu tot, ce înseamnă gândirea noastră pentru dezvoltarea economică.

Cred că aceste lucruri au început. Eu spun că începe să se observe că se iau măsuri concrete și, spre dezamăgirea opoziției, sunt convins că o să începem să avem rezultate.

Guran Virgil, deputat de Prahova.

Mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Aurelian Mihai - declarație politică cu titlul Emigrația - o barieră în calea dezvoltării României;

Invit la microfon din partea Partidului Popular - Dan Diaconescu, pe domnul deputat Aurelian Mihai.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Aurelian Mihai:

Bună dimineața!

"Emigrația - o barieră în calea dezvoltării României"

Într-o alianță a statelor europene care-și propune să promoveze cultura europeană, grija față de cetățean, interesul guvernelor față de funcționarea corectă a instituțiilor publice, aplicarea conștientă a legislației, pentru a avea efecte concrete și benefice pentru comunitățile locale, statul român ființează, dar nu-și poate demonstra conștient eficacitatea, corodat fiind de o parte a clasei politice aflate la guvernare, dispusă să ia sau nu decizii de multe ori greșite, inerte și lipsite de interes față de semnalele venite din partea maselor.

Cu o formațiune socialistă care a uitat să se adreseze proletariatului, acesta fiind adesea amintit sub sintagma de "electorat", uitându-și menirea de partid politic născut pentru aplicarea ideilor revoluționare ale propriei națiuni, cu un partid liberal care a uitat rolul pe care îl are în economia de piață, dorințele micilor și marilor întreprinzători, într-o țară în care piața de capital se află încă în stadiu abia conturat, cu o economie nefuncțională, cetățenii români, în lipsă de alternativă socio-economică, aleg drumul pribegiei, înfruntând greutățile vieții, găsind, după un drum lung, locul în care, probabil, vor și sfârși, acolo, departe de țara în care s-au născut, privind către România lor cu ochii plini de lacrimi, obosiți și îmbătrâniți de câte au văzut.

Plătim cu toții incompetența celor care conduc destinele unei țări care pierde milioane de tineri, posibil pentru totdeauna, bucurați efemer de milioane de transferuri monetare către România, până când acestea vor înceta pentru totdeauna, până când ultimul tânăr plecat va înțelege că patria sa este acolo unde îi este bine, trăind și sfârșind cu România sa în suflet, o țară care nu va gusta niciodată din viața occidentală, pentru că tezaurul, adevăratul tezaur al poporului său se va afla departe.

Mai avem timp să demonstrăm că se poate, mai avem încă timp să stopăm dezastrul social, curmând astfel milioane de cazuri de cetățeni exilați economic, nu prin legi, nu prin indiferență, însă prin implicare din partea clasei politice, pentru că rostul fiecărei guvernări este să ofere cetățenilor existenți alternative, înainte de a pleca în pribegie, pentru a muri cu inima însetată de România.

Mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Ioan Moldovan - declarație politică intitulată: Industria metalurgică a României, fostă glorie, viitoare ruină a economiei naționale;

Îl invit la microfon, din partea Partidului Conservator, pe domnul deputat Ioan Moldovan.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Ioan Moldovan:

Bună dimineața!

"Industria metalurgică a României, fostă glorie, viitoare ruină a economiei naționale"

Industria metalurgică românească a cunoscut, în ultimul secol, una dintre cele mai spectaculoase creșteri la nivel mondial, ajungând să fie comparabilă cu ramuri economice de același tip din țări dezvoltate din Europa de Vest și de peste ocean. Metalurgia românească a asigurat, pentru multe zeci de ani, zeci de mii de locuri de muncă și venituri importante la bugetul statului.

După 1990, la fel ca și alte segmente fundamentale ale economiei românești, industria metalurgică a intrat în malaxorul privatizării, dezafectării, dezasamblării, tăierii și vânzării la fier vechi, într-un cuvânt, a început etapa distrugerii complete a unei ramuri din economia națională ce a propulsat România aproape de statutul de țară industrială, în ciuda faptului că unii "prieteni" ne trasaseră, la începutul anilor '60, un viitor eminamente agrar.

Deși s-au depus eforturi susținute, atât pe plan intern, cât și de pe plan extern, pentru a fi distrusă complet industria metalurgică, se pare că aceasta s-a dovedit mult mai robustă decât și-au dorit și imaginat groparii săi. Astfel, în ciuda tuturor atacurilor sistematice la care a fost supusă, această ramură industrială este, în continuare, o sursă importantă de venituri pentru societatea românească, o contribuție semnificativă la PIB-ul țării noastre, și o ramură ce asigură aproximativ o zecime din exporturile economiei naționale.

Din păcate, lucrurile nu vor rămâne în aceiași parametri pentru mult timp, deoarece acest potențial uriaș al țării noastre, metalurgia, este pe punctul de a deveni istorie. Un prim semnal al evoluției către dezastrul total a fost dat de oprirea activității în unele combinate siderurgice din țară, precum și de anumite tranzacții prin care s-a schimbat proprietarul acestor coloși ai metalurgiei românești.

După cum știm foarte bine cu toții, într-o economie liberă statul nu poate interveni direct pentru salvarea, finanțarea sau dezvoltarea unui segment industrial, însă statul și conducătorii săi, printre care ne aflăm și noi, ca parlamentari aleși ai României, are obligația de a susține orice inițiativă, orice măsură, orice efort ce poate impulsiona și atrage investiții în metalurgie.

Avem obligația de a reflecta, analiza și elabora soluții, politici, planuri de acțiune pentru a salva de la colaps capacitățile de producție metalurgică care sunt în funcțiune. Avem obligația de a informa și discuta cu toți potențialii investitori externi despre oportunitățile clare pe care le prezintă România în domeniul metalurgic, o ramură industrială cu o forță de muncă foarte bine calificată, cu tradiție și vechime în țara noastră, dar care se va stinge și își va epuiza resursele de creștere dacă nu acționăm din timp, cu fermitate și cu viziune.

Avem obligația de a milita pentru relansarea Combinatului de la Câmpia Turzii, avem obligația de a împiedica transformarea unui uriaș fanion al metalurgiei românești într-un maldăr de fier vechi.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Vasile Gudu - declarație politică cu tema: Agricultura românească versus agricultura Uniunii Europene;

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, pe domnul deputat Vasile Gudu.

Vă rog, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Vasile Gudu:

Vă mulțumesc.

Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația politică de astăzi este intitulată: "Agricultura românească versus agricultura Uniunii Europene".

Aproape 28% din populația României își desfășoară activitatea în agricultură, contribuția acesteia la PIB fiind de doar 6%. Sectorul agricol se confruntă cu condiții de creditare aspre: rate mari ale dobânzilor și solicitarea de garanții dificil de prezentat, din cauza scăderii valorii terenurilor.

În ultimii ani statul a plătit aproximativ 10 miliarde de euro pentru subvenții în agricultură, fără a socoti fondurile europene.

Din păcate, fondurile alocate rămân insuficiente, iar agricultorii noștri sunt net dezavantajați, în comparație cu sprijinul oferit în alte state.

Creditarea dificil de obținut în mediul rural descurajează și ea dezvoltarea unei producții agricole eficiente, destinată cu precădere pieței. Nici sistemele de colectare nu sunt puse la punct, intrându-se, astfel, într-un adevărat cerc vicios. În plus, prețurile mici ale terenurilor față de media europeană deschid posibilitatea amortizării în decurs de 5-10 ani, chiar dacă nu e lucrat.

O parte semnificativă dintre suprafețele agricole este cultivată doar de ochii inspectorilor și lăsată să se "calamiteze", pentru a putea încasa despăgubiri.

Terenul arabil ocupă circa 64% din suprafața agricolă, 33% din aceasta este ocupată cu pășuni și fânețe, iar viile și livezile reprezintă circa 3%. România se găsește pe locul 6 din Europa ca suprafață agricolă utilizată (după Franța, Spania, Germania, Marea Britanie și Polonia) și pe locul 5 ca suprafață arabilă (după Franța, Spania, Germania și Polonia).

Raportul dintre suprafața arabilă a țării și numărul de locuitori denotă faptul că fiecărui locuitor îi revin circa 0,41 ha teren arabil, valoare aproape dublă față de media Uniunii Europene, care este de 0,212 ha/locuitor.

În această privință, România ocupă locul șase, după țările baltice, Danemarca și Finlanda. Importurile de produse agroalimentare, băuturi și tutun s-au înjumătățit în ultimii ani, valoarea acestora rămânând inacceptabilă pentru potențialul de care noi dispunem. Vina principală o poartă productivitatea redusă și tehnologiile înapoiate folosite încă pe suprafețe însemnate.

Economia rurală românească are ca trăsătură predominantă procentul foarte mare al fermelor mici, care produc în principal pentru autoconsum, comercializând pe piață doar întâmplător produsele obținute. Existența unui număr foarte mare de ferme mici, în paralel cu fermele foarte mari, relevă dezechilibrul structural ce influențează agricultura din țara noastră și competitivitatea acesteia.

Deși forța de muncă în agricultura României este în continuare una dintre cele mai numeroase din Europa, dinamica ponderii populației ocupate în agricultură arată o tendință de scădere treptată a acesteia. Cauzele scăderii ponderii populației ocupate în agricultură țin de retragerea multor persoane vârstnice, de veniturile mici realizate, neatractive pentru tineri, și investițiile încă reduse în servicii și mica industrie.

Cu o asemenea balanță import-export, România are printre cele mai mari prețuri la alimente, raportat la veniturile populației. Potrivit cifrelor Eurostat, salariile românilor ating doar 20% din nivelul mediei UE, însă prețul coșului alimentar de bază ajunge la 66% din costul mediu european.

Cele mai scumpe sunt ouăle, laptele și brânzeturile, care se vând la prețuri apropiate de media Uniunii Europene. Prețul cărnii, în România, depășește cu puțin jumătatea prețului mediu al acestui produs în UE. La nivel mondial, prețul alimentelor își continuă creșterea, cerealele fiind cele care s-au scumpit cel mai mult, potrivit indicelui de preț al alimentelor, calculat de Organizația Mondială pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, importante resurse financiare au fost programate pentru dezvoltarea sectorului agricol. România dispune de programe de dezvoltare rurală în perioada 2007-2013 cu un buget total de 13 miliarde euro, din care 10 miliarde fonduri publice asigurate în proporție de peste 81% din fonduri europene nerambursabile.

Finanțarea europeană reclamă însă atragerea de fonduri private de cofinanțare. Absorbția acestor fonduri ar trebui să devină un subiect central pe agenda publică și reclamă două direcții de acțiune: eficientizarea și simplificarea gestionării lor și dezvoltarea unui parteneriat cu instituțiile bancare pentru asigurarea cofinanțării.

Cercetarea, dezvoltarea și inovarea reprezintă sursa soluțiilor problemelor complexe ale agriculturii și economiei rurale. Fără reformarea rapidă a cercetării agricole, fără integrarea rezultatelor cercetării în practicile productive, fără un sistem profesionist și eficient de consultanță agricolă, România nu va fi pregătită pentru noua Politică Agricolă Comună și pentru utilizarea resurselor financiare importante alocate în perioada 2014-2020.

Necesitatea reformării cercetării agricole a fost subliniată, la nivel oficial, și în anii trecuți, fără a fi luate însă măsuri concrete în acest sens.

Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloș, susține faptul că cercetarea agricolă din România are nevoie de fonduri de la bugetul de stat și nu se mai poate baza pe o valorificare a terenurilor. Cercetarea agricolă merge într-o direcție și producătorii agricoli în altă direcție.

Cercetarea agricolă trebuie să fie conectată la cerința socială, la ceea ce fermierul are nevoie. Este necesară o restructurare din temelii, pusă pe alte baze, datorită căreia în 2014 să se poată absorbi banii care vor fi disponibili, altfel îi vom pierde sau nu îi vom putea obține, dacă nu vom demonstra că avem un sector de cercetare care să facă cercetare pentru fermier. Altfel, România nu își poate asigura sursa de vitalitate viitoare a agriculturii și a spațiului rural.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Vasile Popeangă - declarație politică cu subiectul: Modificarea Constituției, un act de o stringentă necesitate;

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Popeangă.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează: "Modificarea Constituției, un act de o stringentă necesitate".

Tot mai multe sunt, în ultima perioadă, motivațiile care fac din ce în ce mai stringentă modificarea legii fundamentale, pentru normalizarea vieții social-politice românești.

Această modificare va liniști chiar și spiritele neliniștite din afara granițelor. Ca de obicei, după ce vor vedea că zavera pe care au făcut-o n-a produs niciunul dintre efectele scontate, atât maghiarii de dincolo, cât și cei de dincoace de Tisa, fie ei camuflați în secui de conjunctură sau nu, se vor lăsa păgubași, până la viitoarea ocazie. Așa a fost mereu, așa va fi și de această dată.

În plus, întrucât ochii întregii Europe vor fi ațintiți asupra noastră, chiar mai mult decât de obicei, vor avea posibilitatea să ia la cunoștință din timp de prevederile noii Constituții și de faptul că poporul a decis dacă este de acord cu modificările aduse legii fundamentale.

Când poporul vorbește, după ce ia cunoștință de rezultatul referendumului, conducerea politică a Europei tace, chiar dacă este din partea PPE. Vara trecută a fost ceva pe nepusă masă, iar primii care au reacționat, mai ales din cauza vacanței, au fost prietenii lui Băsescu aflați în funcțiile-cheie ale Uniuni Europene. Dar și aceștia s-au prevalat de necunoașterea legislației României și de faptul că, vacanță fiind, nu prea se îndemnau să ia cunoștință de prevederile legilor românești, așa cum au făcut și cei de la Consiliul Superior al Magistraturii, care au tras de timp la numirea Monei Pivniceru ca ministru de justiție, timpul curgând în favoarea celui devenit guvernator din președinte.

De data aceasta nu se va mai putea spune de către nimeni din Europa, indiferent cât de portocaliu este la haină, suflet sau minte, că nu cunoaște prevederile noii Constituții. În cel mai rău caz, vor încerca să denatureze interpretarea, sensul celor scrise în prima lege a țării, dar nici asta prea mult, căci sunt mult mai atenți la imaginea lor decât băsiștii noștri și nu vor risca să se compromită (mai ales că urmează alegerile pentru Parlamentul European și toate celelalte fotolii ce depind de acestea).

Un alt motiv important, pentru care trebuie să avem cât mai repede la lucru noua Constituție, este finalizarea bramburelii din justiție. Am lăsat justiția să fie independentă, fără ca ea să fie pregătită, fizic și psihic, pentru acest lucru. Am dat puteri de zei unora care nu știu ce să facă absolut deloc cu aceste puteri, folosindu-le în mod discreționar, dar nu am prevăzut și măsurile de contracarare a acestor situații în cazul în care sistemul se "virusează".

Nu se mai poate să lăsăm populația să fie hăituită de procurori, să se imixtioneze oricine are interes în sistemul electoral, sub pretextul servirii și aplicării legii - o lege care a arătat cât de plină de lipsuri poate fi, întrucât a fost gândită pentru o aplicare cu bună-credință - sau să poată fi folosită ca sursă de presiune asupra politicienilor și judecătorilor care vor să repună normalitatea pe făgașul ei.

Nu se mai pot băga oameni la pușcărie doar pe interceptări telefonice mai mult decât dubioase. Trebuie să găsim soluția și să oferim riposta din partea societății civile în cazul în care va mai folosi cineva puterile statului pe post de măciucă, una împotriva celeilalte, ori dacă va mai face fie și doar o tentativă de subordonare a vreunei instituții de forță.

Trebuie puse chei de control ale societății civile asupra celor care, în interiorul sistemului fiind, ar putea încerca o preluare ostilă a acestui sistem. Cel mai greu va fi să găsim posibilitatea de control și să ne asigurăm că pe acele posturi vor ajunge într-adevăr oamenii cei mai potriviți, filtrele trebuind să fie drastice și fără implicarea politicului. Am văzut pe pielea noastră unde poate duce această implicare, iar ultimii ani justifică toate măsurile pe care le vom lua pentru a îndeplini acest deziderat.

O astfel de măsură ar convinge și pe cel mai mare "româno-sceptic" că suntem determinați să facem treabă bună, nu de dragul străinătății, ci în interesul poporului nostru. Avem, de acum, toate dovezile necesare că, dacă vom face rabat de la calitate, în ideea că, poate, vreodată, ne-am folosi de vreo portiță de scăpare lăsată deschisă dinadins pentru situații de urgență, ne vom lovi de vechea vorbă românească: nu-i pentru cine se potrivește, ci pentru cine se nimerește! E ca și cum, în pregătirea luptei cu cineva, pentru mai multă siguranță a victoriei, ai ascunde o armă pe câmpul de bătălie și ți-ar găsi-o inamicul. Rezultatul nu poate fi decât unul: cei dragi vor veni cu flori la tristu-ți mormânt...

De aceea, trebuie să construim noua lege fundamentală cu gândul la viitor. Dacă americanii au o constituție de peste trei secole și n-au decât câteva amendamente la ea, devenind astfel și campionii democrației contemporane, poate reușim și noi să facem una care să reziste măcar o generație, însă acest lucru nu ține decât de noi. Poate fi cel mai important lucru la care mulți dintre noi vor participa în calitate de parlamentari. De un lucru vreau să fiți siguri: va fi cartea de vizită a acestui mandat și stă în mâinile noastre să aducem liniștea și pacea asupra poporului. Un popor speriat, tracasat, stresat, sătul de luptele partizane, care nu dorește decât răgazul de a-și vedea de treaba sa, pentru a produce bunăstarea acestui neam. Haideți să redăm liniștea și pacea poporului român și ne va fi bine tuturor!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Andrei-Răzvan Condurățeanu - declarație politică referitoare la creșterea ratei șomajului;

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe domnul deputat Răzvan Condurățeanu.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Andrei-Răzvan Condurățeanu:

Voi începe prin a vă prezenta unele date statistice privitoare la șomajul la nivel național. Ele sunt preluate chiar din comunicatul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

La sfârșitul lunii decembrie 2012, rata șomajului înregistrat la nivel național a fost de 5,59%, cu 0,19 puncte procentuale mai mare decât cea din luna noiembrie 2012 și cu 0,47 puncte procentuale mai mare față de cea din luna decembrie a anului 2011.

Numărul total de șomeri la finele lunii decembrie, de 493.775 persoane, a crescut cu 17.454 persoane față de cel de la finele lunii anterioare.

Din totalul șomerilor înregistrați, 194.473 au fost șomeri indemnizați și 299.302 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a crescut cu 19.528 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 2074 persoane față de luna precedentă.

În afară de observația, că toate aceste "creșteri" reprezintă de fapt o majorare evidentă a șomajului, vreau să remarc faptul că, în perioada septembrie 2009 - decembrie 2012, numărul locurilor de muncă din România a scăzut cu 523.000, de la 4.834.000,6 la 4.311.000,6 mii. Numai în luna decembrie 2012 numărul salariaților a scăzut cu 10.000.

Este evident că singura soluție de asigurare a unei vieți decente pentru populația României este creșterea substanțială a numărului de locuri de muncă.

De altfel, USL a avut ca obiectiv prioritar creșterea cu un milion a numărului de locuri de muncă. Din păcate, statisticile arată o scădere a locurilor de muncă, scădere ce ar putea fi accentuată de măsurile de reducere a personalului bugetar, anunțate de unii membri ai Guvernului. Din păcate, măsurile vizează și un sector care, și cu personalul existent, funcționează defectuos - sectorul de sănătate - mă refer aici.

De aceea, consider că este absolut necesar să fie luate, pe de o parte, o serie de măsuri de stopare a fenomenului de șomaj prin adoptarea de reglementări pentru stimularea angajatorilor în vederea creării de noi locuri de muncă, iar pe de altă parte, de asigurare a unui trai decent al persoanelor care, din nefericire, sunt atinse de fenomenul șomajului.

Țin să remarc inițiativa legislativă de modificare a Legii nr.76/2002 privind introducerea sau ameliorarea unor măsuri active în domeniul ocupării, inițiativă care face obiectul discuțiilor în comisia de specialitate a Camerei Deputaților și care acordă unele avantaje angajatorilor care angajează tineri sau șomeri de lungă durată.

Consider însă că pot fi avute în vedere și măsuri de suportare de la bugetul de stat a CAS-ului datorat de angajatorii care creează noi locuri de muncă.

Având în vedere că indicatorul social de referință nu a mai fost actualizat încă de la stabilirea lui inițială, în anul 2008, consider că se impune și actualizarea lui cu cel puțin 20%, la un nivel care să corespundă cu majorarea prețurilor față de perioada de referință. Acesta ar trebui să ajungă la valoarea de 600 lei, valoare ce ar corespunde mai bine nu numai nevoilor actuale ale șomerilor, dar și nevoilor altor categorii foarte defavorizate, cum ar fi beneficiarii de alocație de stat pentru copii, mame care îngrijesc copii până la vârsta de 2 ani sau beneficiari de venit minim garantat.

Adoptarea acestei măsuri ar demonstra cu adevărat că suntem cu toții de acord cu necesitatea îmbunătățirii vieții persoanelor celor mai defavorizate din societatea românească.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Cristina-Ancuța Pocora - declarație politică cu titlul: Și românii care se află în afara României au nevoie de respect și ajutor din partea țării lor;

Invit la microfon pe distinsa doamnă deputat Cristina Ancuța Pocora, din partea Partidului Național Liberal.

Vă rog, doamnă deputat, trebuie să vă grăbiți. Microfonul vă așteaptă.

Video in format Flash/IOS  

Doamna Cristina-Ancuța Pocora:

Bună dimineața!

Declarație politică: "Și românii care se află în afara României au nevoie de respect și ajutor din partea țării lor"

Încep această declarație politică prin a spune că este nevoie de o intervenție asupra taxelor percepute de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din exterior pentru serviciile prestate persoanelor fizice și juridice române.

Și fac această apreciere având în vedere situația economică ce a afectat mediul social european în care a emigrat majoritatea cetățenilor români în ultimii 15 ani. Măsura ar trebui să fie un suport pentru conaționalii noștri care sunt afectați de evoluțiile negative înregistrate de economie. De exemplu, în statele membre ale Uniunii Europene, unde rezidă aproximativ 3 milioane de cetățeni români, rata șomajului este de 10,2%, iar în statele europene cu o comunitate românească însemnată rata șomajului se prezintă după cum urmează: Italia 11,70%, Franța 10,60%, Spania 26,20%, Portugalia 17,60%, Grecia 26,40%. Foarte mulți compatrioți sunt astăzi fără un loc de muncă, în șomaj sau se află în situația de a rămâne fără nici un fel de prestație socială în doar câteva luni. În aceste situații, cetățenii noștri nu pot achita taxele actuale, care au fost stabilite în majoritatea lor în anul 2008, în perioadă de bonitate și oarecare bunăstare. De exemplu, cetățenilor români le este foarte greu sau chiar imposibil, în unele cazuri, să achite contravaloarea unui pașaport sau a unui titlu de călătorie, documente necesare pentru solicitarea și primirea prestațiilor sociale sau în cazul în care aceștia doresc să se întoarcă în țară definitiv.

Un alt fenomen dureros pentru societate este acela că proprii cetățeni nu pot să-și înregistreze nou-născutul în registrele de stare civilă sau să solicite înscrierea la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din străinătate, din motive financiare.

Din statistica Ministerului Afacerilor Externe, rezultă că aproximativ 60.000 de cetățeni români solicită înscrierea unui certificat de naștere străin în registrele de stare civilă românești de reprezentanțele diplomatice și consulare românești. Această informație ne arată clar că cetățenii români preferă să nu declare minorii în fața autorităților române sau solicită transcrierea actelor de stare civilă străine în România, printr-o procedură care implică și autentificare de mandate. Este fără echivoc faptul că numărul anual al nou-născuților în cadrul comunității românești care locuiește în străinătate este mult mai mare, ținând cont de două elemente importante: numărul cetățenilor români este de aproximativ 3 milioane și media de vârstă a acestora (în general, media de vârstă în țări ca Italia sau Spania este de 30-32 de ani).

Iată doar două aspecte care mi-au fost prezentate în cadrul audiențelor cu cetățenii din Colegiul nr.1 Fetești-Țăndărei de către români care au rămas acasă și care sunt îngrijorați pentru membrii familiilor lor care au plecat la muncă în străinătate.

Ajutându-i pe aceștia, îi ajutam, de fapt, și pe cei rămași în țară, ajutăm familii de români.

În consecință, voi susține și voi promova un proiect care să vină în ajutorul românilor din afara granițelor, în sensul celor prezentate mai sus.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Video in format Flash/IOS Camelia-Margareta Bogdănici - declarație politică intitulată Oare cui îi mai pasă de sănătatea României?;

Invit, din partea Partidului Democrat Liberal, pe doamna deputat Camelia Bogdănici.

Vă rog, doamna deputat, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Doamna Camelia-Margareta Bogdănici:

Bună dimineața!

"Oare cui îi mai pasă de sănătatea României?"

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Ministrul sănătății, prin declarația de săptămâna trecută referitoare la desființarea caselor județene de asigurări de sănătate și a direcțiilor de sănătate publică ne-a dat un nou motiv de consternare.

Argumentele care stau la baza acestei decizii sunt, după cum declară ministrul Nicolăescu, reducerea birocrației, precum și economii la bugetul sănătății, însă domnul ministru face iarăși o gafă care, din păcate, depășește sfera politicului. Având susținerea, se pare necondiționată, a actualilor guvernanți, domnul ministru își încearcă puterile pe spatele românilor, întrebându-se probabil care este limita până la care USL-ul îl va lăsa să facă ce dorește, fără să îi pese de repercusiuni și consecințe. Dacă o gafă politică este repede acoperită, această greșeală nu poate fi însă trecută cu vederea tot atât de ușor. Anunțul domnului Nicolăescu vine după numai câteva luni de guvernare și vizează o măsură care a luat ani buni de analiză și implementare, sistem dovedit nu numai în România, ci și în Europa și în lume. Această măsură seamănă mult prea mult cu distrugerea postdecembristă a clădirilor comuniste, clădiri care până la urmă erau tot ale românilor. Oare domnul ministru este pătruns de spiritul revoluționar și crede că alegerile din decembrie 2012 au fost o revoluție?

Consider că schimbarea radicală a unui sistem național de asemenea anvergură poate avea loc numai după o amplă și profundă dezbatere publică, lucru care nu s-a întâmplat. Dar poate aceasta este o regulă prea mică ca să îl oprească pe un ministru atât de mare, cum este domnul Nicolăescu.

Dacă analizăm declarațiile publice făcute de domnul Nicolăescu la începutul lunii februarie a.c, aflăm că: "În Legea bugetului de stat pe 2013, la Anexa 10, veți vedea Casa Națională de Asigurări de Sănătate și bugetul acestei instituții". Așadar, suntem prinși în declarații amețitor de contradictorii. Sau adevărul este altul? Citind cu atenție, vedem că domnul ministru nu se referă la desființarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ci doar la a celor județene. Desființând direcțiile de sănătate - care sunt reprezentanții Ministerului Sănătății în teritoriu - începem să întrevedem adevăratul plan al ministrului USL: centralizarea absolută a întregului sistem financiar al sănătății, cu alte cuvinte, controlul financiar absolut la nivel de stat, al sistemului național de sănătate. Ne întrebăm retoric dacă nu cumva domnul ministru nu crede că este prea mult, chiar și pentru domnia sa.

Prin măsura de desființare, sau reorganizare, cum ne-ați sfătuit să spunem dacă ne deranjează termenul de desființare, nu faceți altceva decât să suprabirocratizați sistemul și să îngreunați condiția pacienților, care vor fi nevoiți să parcurgă distanțe considerabile până la una dintre cele 8 autorități regionale de sănătate publică. Ne temem că veți complica lucrurile foarte mult, iar cei care vor duce povara măsurii luată de dumneavoastră, vor fi în primul rând pacienții.

O regulă simplă a simplificării birocrației este, domnule ministru, aducerea serviciilor de sănătate cât mai aproape de pacient. Observăm că dumneavoastră le luați de lângă pacient pentru a centraliza întreg sistemul de sănătate. În timp ce statele moderne pledează pentru descentralizare, România centralizează cel mai important sistem al său - sănătatea.

Decizia Ministerului Sănătății va crea mari blocaje în sistem, deoarece până avizează autoritatea regională sau Ministerul măsurile ce trebuie luate cu celeritate la nivel județean sau local, pacientul așteaptă, iar problemele de sănătate uneori chiar nu suportă așteptare și nici "amânări birocratice".

Implementarea acestei măsuri în lipsa unui studiu de impact, riscă să arunce în aer funcționarea întregului sistem de sănătate. Trebuie evaluat impactul social, administrativ, economic și financiar, după cum trebuie efectuată o analiză serioasă a tuturor punctelor tari și slabe pe care le implică o asemenea decizie politică. Consider că aceasta era abordarea firească a lucrurilor, și nu să puneți pe jar un sistem întreg, iar după aceea să reveniți cu "lămuriri" care nu au făcut altceva decât să încețoșeze și mai mult situația, în loc să o clarifice.

Mai mult, momentul în care anunțați această măsură nu este cel mai potrivit, cunoscut fiind faptul că la data de 1 aprilie 2013 începe perioada de contractare a serviciilor medicale. Nu este posibil ca subalternii dumneavoastră, mulți dintre ei viitori șomeri, să afle din mass-media despre deciziile pe care le luați și îi privesc în mod direct. Anunțul public al acestei măsuri era oportun după consultări prealabile cu specialiștii din interiorul sistemului sanitar.

În finalul declarației mele politice, fac apel la conducerea Ministerului Sănătății să inițieze o serie de dezbateri publice serioase, transparente și profunde, la care să participe toți actorii din sistemul sanitar, iar concluziile acestor dezbateri să reprezinte fundamentul actului normativ care își dorește "revoluționarea" sistemului sanitar din România.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulțumesc și eu, doamna deputat.

 
Video in format Flash/IOS Ana Birchall - declarație politică referitoare la Legea restituirii proprietăților, un subiect care a provocat în ultimele săptămâni interes atât din partea opiniei publice, cât și a guvernului;

Am rugămintea la colegii din Grupul parlamentar al PSD să-i dea prioritate doamnei deputat Birchall, care are o obligație la ora 9,30.

Doamna deputat, aveți cuvântul. Vă rog frumos.

Vă mulțumesc pentru înțelegere.

Video in format Flash/IOS  

Doamna Ana Birchall:

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Vă mulțumesc frumos, stimate colege și stimați colegi.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la Legea restituirii proprietăților, un subiect care a provocat în ultimele săptămâni interes atât din partea opiniei publice, cât și a guvernului.

Timp de mulți ani, eforturile autorităților române cu privire la victimele oprimării comuniste s-au împotmolit în indolența și obediența față de interesele politice. Mii de persoane care s-au aflat în această situație au așteptat în zadar ca dosarele lor să fie soluționate, apelând în cele mai multe cazuri la instanțe internaționale, precum CEDO.

Despre Legea retrocedării proprietăților în forma în care a fost ea creată în 2005 putem spune că a fost unul dintre cele mai mari rele care a putut fi făcut acestei țări. Din cauza Legii nr. 247/2005 statul român a fost nevoit să plătească despăgubiri de miliarde de euro.

Proiectul de lege propus de Guvernul USL vine în întâmpinarea deciziei CEDO prin care România are ca termen luna aprilie pentru a adopta o reglementare finală, care să rezolve restituirea fostelor proprietăți confiscate de regimul comunist și revendicate de proprietarii de drept.

Spre deosebire de guvernările PDL, Guvernul USL a încercat să găsească soluții concrete pentru ca despăgubirile să nu afecteze considerabil bugetul de stat, fiind vorba de miliarde de euro pe care nu am avea cum să le restituim într-un singur an.

Soluționarea acestor dosare reprezintă un act de dreptate pentru proprietarii și urmașii persoanelor deposedate abuziv de regimul comunist.

Este o realitate că restituirea proprietăților a fost tergiversată timp de peste 20 de ani, situația devenind din ce în ce mai complicată. Tot realitatea ne arată că problemele legate de legea retrocedării proprietăților nu sunt unele noi. Acestea au fost generate și chiar accentuate de Legea nr.247/2005, care prevedea reforma în domeniile proprietății și justiției. Legea a fost promulgată sub directa supraveghere a ministrului justiției de la acea vreme, Monica Macovei. PSD s-a declarat împotriva Legii nr. 247/2005 încă din momentul în care aceasta a fost redactată, depunând atunci și o moțiune de cenzură. Neregulile pe care Legea nr. 247/2005 le-a cauzat au făcut ca în ultimii ani să ne trezim că pe hârtie s-au restituit suprafețe cât teritoriul mai multor state la un loc.

Pentru USL, subiectul legat de retrocedarea proprietăților a fost o prioritate, iar legea pe care Guvernul a propus-o în aceste zile vine să răspundă doleanțelor exprimate ani la rând de către cei afectați direct de amânările autorităților.

Prin Legea restituirii proprietăților se respectă o cerință a CEDO. Executivul român a ținut cont în formularea proiectului de lege de punctul de vedere al Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât, după adoptarea noii legi, să nu mai existe un număr important de dosare pe agenda de lucru a Curții. Semnalele venite din partea CEDO au fost unele pozitive, dovadă că această lege respectă toate cerințele europene în materie de retrocedări.

Prin noul proiect de lege ne dorim ca restituirile să nu mai producă o gaură în bugetul României. Inițiativa Guvernului vizează restituirea în natură, acolo unde este cazul, a imobilelor confiscate. De asemenea, în cazuri speciale, precum clădiri în care funcționează școli, spitale, instituții de cultură, se va avea în vedere obligativitatea proprietarului de a păstra destinația imobilului respectiv, până la găsirea unei soluții.

O schimbare în ceea ce privește noua lege o reprezintă sistemul bazat pe puncte, aplicabil în cazurile în care nu se pot restitui în natură proprietățile. Prin acest sistem se emit titlurile, iar într-o anumită perioadă de timp li se restituie proprietarilor în numerar contravaloarea proprietății supuse retrocedării.

USL are o obligație morală față de proprietarii care au fost deposedați abuziv de regimul comunist, dar și față de urmașii acestora, de a le restitui ceea ce au pierdut. De asemenea, USL dorește să îi protejeze pe proprietarii de drept cât mai mult posibil de cei care fac afaceri din restituirea proprietăților, printr-o îmbunătățire a sistemului retrocedărilor. În acest sens una dintre măsurile care se vor institui este plata unui impozit de 85% pentru cei care nu sunt proprietari sau urmași, ci au cesionat drepturile litigioase, în vederea unui profit substanțial.

Legea propusă de USL este una care va face dreptate proprietarilor. În același timp, va stopa mafia retrocedărilor. De asemenea, vor dispărea presiunile făcute de acești speculanți la adresa proprietarilor.

Conform datelor avute până la acest moment rezultă că 1.000 de cesionari de drepturi litigioase au primit sume în valoare de 8 miliarde de lei. Ca o comparație, pentru a vedea amploarea neregulilor apărute ca urmare a unei legislații defectuoase, amintesc că în România există un număr de 26.000 de moștenitori sau proprietari care au primit doar 6,5 miliarde de lei, mult mai puțin față de acești samsari.

În săptămânile anterioare a fost depus, de către reprezentații fostei guvernări, în frunte cu fostul prim-ministru Mihai-Răzvan Ungureanu, ca o contrapondere la inițiativa Guvernului, un proiect care deja nu mai surprinde pe nimeni. Proiectul celor de la PDL și Forța Civică este încă o dovadă a lipsei de respect față de cei asupriți de regimul comunist, o dovadă de tupeu.

Aceștia susțin că USL dorește amânarea despăgubirilor pentru foștii proprietari, însă nu recunosc că cei care au amânat ani de zile rezolvarea acestei probleme au fost tocmai cei care au făcut parte din guvernările PDL. Mai mult, Mihai-Răzvan Ungureanu, care acum plânge pe umerii proprietarilor, este cel care a vrut să plafoneze despăgubirile pentru foștii proprietari la 15% din valoarea reală a proprietăților revendicate.

Acum, așa cum rezultă din inițiativa depusă de către cei de la PDL și Forța Civică, se confirmă faptul că reprezentanții fostei guvernări sunt apărătorii mafiei retrocedărilor. Legea în discuție susține în mod direct samsarii imobiliari, deoarece nu numai că aceștia ar trebui să aibă prioritate în soluționarea cererilor, dar sunt și puși pe același nivel cu proprietarii de drept.

Până la acest moment, niciun guvern nu a reușit să dea o soluție viabilă retrocedărilor. USL, prin legea pe care o propune, arată responsabilitate față de cetățenii care ne-au acordat încrederea lor.

Noua Lege a restituirii proprietăților nu trebuie văzută însă ca fiind o lege a USL. Această inițiativă de a corecta nedreptățile din ultimii 23 de ani ar trebui susținută de toate formațiunile politice din Parlament. Cine dorește să blocheze această lege este dușmanul proprietarilor de drept și aliatul mafiei retrocedărilor.

Vă mulțumesc.

Ana Birchall, deputat, Colegiul nr.5 Vaslui. Și mulțumesc colegilor, încă o dată, pentru înțelegere.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulțumesc și eu, doamna deputat.

 
Video in format Flash/IOS Cezar Cioată - declarație politică intitulată A fi sau a nu fi în Schengen?;

O să invit la microfon, din partea Grupului parlamentar PP-DD, pe domnul deputat Cezar Cioată.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Cezar Cioată:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați colegi,

"A fi sau a nu fi în Schengen?". Este o întrebare la care nu știu când o să găsim răspunsul.

Aderarea României la spațiul Schengen devine pe zi ce trece un obiectiv tot mai îndepărtat, la care actuala putere își aduce din plin contribuția.

Deși parte componentă a Uniunii Europene, intrarea noastră în spațiul european Schengen de liberă circulație s-a izbit încă din martie 2011 de opoziția unor state membre.

Pas cu pas ne-am apropiat de definitivarea procesului de aderare început în 2007, iar Schengen rămâne ultimul obstacol de care trebuie să trecem pentru a definitiva poziția noastră în cadrul Uniunii Europene.

Declarațiile antieuropene făcute de unii lideri actuali și atacurile la adresa instituțiilor statului nu au făcut decât să ne îndepărteze de Uniunea Europeană și implicit de acceptarea noastră în spațiul Schengen.

Ușurința și superficialitatea cu care miniștrii din cadrul Guvernului României își asumă poziții de frondă față de Uniunea Europeană nu fac decât să pună sub semnul întrebării credibilitatea României și dorința de a intra în familia mare numită Schengen.

Interesele personale și cele de partid nu ar trebui să primeze în fața interesului național, iar interesul național este acela de a fi parte a spațiului euroatlantic și parte a civilizației democratice.

Schengen nu reprezintă doar dreptul la liberă trecere, Schengen înseamnă oportunități economice pe care România nu trebuie și nici nu își permite să le irosească.

Aderarea la spațiul Schengen depinde de progresele făcute de România la capitolul justiție și în domeniul corupției. Desconsiderarea statului de drept, a principiilor transparenței și respectului pentru justiție nu au adus un plus de valoare țării noastre, ci, din contră, au înclinat balanța în mod negativ.

Contrar celor declarate de domnul prim-ministru Victor Ponta, aderarea României la spațiul Schengen este și va rămâne un obiectiv al României și implicit al Guvernului și al clasei politice românești.

Amânarea aderării nu trebuie să determine schimbarea priorităților naționale ale României. Să ne aducem aminte că nici integrarea în NATO sau în Uniunea Europeană nu a fost lipsită de obstacole, dar acest lucru nu a făcut decât să ne mobilizeze și să acționăm consensual în interesul românilor.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Sorin Constantin Stragea - declarație politică având titlul Modificarea Constituției, de la impostură PDL-istă la certitudinea lucrului bine făcut!;

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Stragea Sorin.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Modificarea Constituției, de la impostură PDL-istă, la certitudinea lucrului bine făcut!"

Am asistat cu toții la simulacrul referendumului popular propus de Președintele Băsescu atunci când românii trebuiau păcăliți de el pentru a-și menține scaunul de la Cotroceni, referendum neprocedural, având doar un efect de imagine. În același sens au fost toate abordările guvernării PDL-iste referitoare la modificarea Legii fundamentale.

Iată-ne ajunși astăzi într-o adevărată dezbatere politică asupra necesității și modalității modificării Constituției, lege care în ultimii ani a putut fi interpretată în fel și chip, după interesele și bunul plac al unui singur om, ajutat de o camarilă obedientă, mult prea servilă. În ultimii ani, de când românii au avut neșansa să-l aibă în fruntea statului pe președintele Traian Basescu, s-a putut constata că două elemente au fost puse sub semnul întrebării în mod constant - statutul Parlamentului României de autoritate supremă reprezentativă a poporului român și unica autoritate legiuitoare, precum și votul exprimat de către cetățeni - manifestat prin traseismul politic și prin nerespectarea algoritmului rezultat din alegeri - care poate da structura multor instituții și care trebuie respectat, pentru că aceea este voința cetățenilor.

Reașezarea Parlamentului ca principal for de dezbatere și de decizie al națiunii, delimitarea raporturilor dintre președintele României și Guvern, întărirea rolului CSM și al Curții Constituționale, interzicerea traseismului politic, stabilirea fără echivoc a rolului președintelui și bicameralismul parlamentar, stabilirea unei date certe a desfășurării alegerilor sunt câteva dintre tezele pe care Comisia pentru revizuirea Constituției le va discuta și supune votului acesteia. Regula votului de două treimi din această Comisie dă certitudinea consensului politic privind modificările ce vor fi supuse validării populare.

În programul USL se regăsesc următoarele propuneri de modificare a Constituției:

- introducerea Regiunilor (decizie luată prin referendum)

- referendum pentru demiterea politicienilor traseiști

- președintele poate iniția referendum doar la propunerea Guvernului sau Parlamentului

- eliminarea cvorumului de prezență la referendum

- președintele, obligat să numească premierul din partea majorității parlamentare

- președintele va avea imunitate doar pentru declarații politice

- judecătorii și procurorii, numiți în funcție de către Consiliului Superior al Magistraturii.

- judecătorii Curții Constituționale, numiți din rândul magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție

- Guvernul își angajează răspunderea o singură dată pe sesiune parlamentară

- deciziile Curții Constituționale pot fi întoarse cu două treimi din votul parlamentarilor.

Sunt propunerile susținute de întregul popor român prin votul de încredere acordat candidaților USL la ultimele alegeri din decembrie 2012, și prin mesajul clar transmis politicienilor atunci când, cu miile au ieșit în stradă, sătui de impostură și minciună.

Suntem convinși de necesitatea modificării Legii fundamentale, suntem convinși de profesionalismul cu care este tratat, în prezent, acest subiect și știm că ne dorim cu toții o Constituție fără echivoc, care să asigure generațiilor viitoare menținerea democrației în această țară, astfel încât nimeni, niciodată să nu mai poată profita pentru sine de prevederile ei.

Deputat PSD Sorin Stragea, Colegiul nr.7 Timiș.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat. Și mulțumesc încă o dată pentru înțelegere.

 
Video in format Flash/IOS Laurențiu Țigăeru Roșca - declarație politică referitoare la situația arieratelor și la rezolvarea acestor probleme;

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Laurențiu Țigăeru Roșca.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Laurențiu Țigăeru Roșca:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se referă la situația arieratelor și la rezolvarea acestei probleme.

Ca urmare a priorității Guvernului de a ordona și eficientiza administrația publică locală, una dintre temele centrale în perioada curentă a fost și este problema stingerii arieratelor.

După cum bine știm, în parte, din cauza crizei economice, în parte, din cauza neprofesionalismului celor care administrează local, s-a ajuns la o situație specială, și anume, aceea de a fi foarte multe arierate.

Voi încerca, prin această alocuțiune, să reanalizez puțin problema arieratelor ca fiind una firească în relația dintre Guvern și teritoriu și să transmit un semnal privind necesitatea coeziunii între aleșii acestei țări, indiferent de culoarea politică și locația lor.

În primul rând, aș vrea să subliniez că ideea de a stinge 85% din arierate trebuie înțeleasă nu numai prin prisma Acordului cu Fondul Monetar Internațional, ci ar trebui înțeleasă și ca o soluție de dinamizare a economiei.

Am folosit des, în cadrul Uniunii Social-Liberale, conceptul de dreptate. Românii au învestit încredere în noi și așteaptă soluții.

Este drept că acești oameni, care sunt directori sau manageri, au de așteptat, pentru că lucrează în aceste firme care simt efectul arieratelor, au de așteptat plățile de la entitățile de stat.

Acest lucru nu este în regulă.

În al doilea rând, aș vrea să vă reamintesc că stingerea arieratelor înseamnă un imbold pentru economie. Vorbesc zilnic cu dumneavoastră, colegii și colegele mele din Camera Deputaților, despre necesitatea locurilor de muncă.

Oare, stingerea arieratelor nu înseamnă, de fapt, un capital redirecționat către acest deziderat al nostru?

Prin urmare, doamnelor și domnilor deputați, nu trebuie să uităm că stingerea arieratelor reprezintă în primul rând o necesitate, necesitatea să gestionăm inteligent micul conflict dintre Guvern și teritoriu. Să nu uităm că Uniunea Social-Liberală a ajuns astăzi aici, pentru că românii doresc dreptate. Și să nu uităm, doamnelor și domnilor deputați, că dincolo de conflictele firești dintre aleșii acestei țări, singura posibilitate concretă de a aduce un deziderat mai bun la sfârșit este cooperarea reală.

De aceea, în ceea ce privește problema stingerii arieratelor, cât și în privința sprijinului pe care Guvernul îl acordă autorităților locale, noi, Grupul parlamentar liberal, avem credința că interesul public va stinge aceste mici divergențe și, în mod firesc, va învinge spiritul de echipă.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Dan Coriolan Simedru - declarație politică cu referire la discursul Președintelui din Parlamentul României;

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

Domnule deputat, aveți cuvântul. Am înțeles că la 9,30 trebuie să fiți undeva.

Vă rog frumos să vă prezentați declarația politică și s-o faceți cât mai pe scurt.

Mulțumesc.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Vă mulțumesc, domnule președinte, și mulțumesc și colegilor pentru înțelegere.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În stilul său caracteristic și inconfundabil, pur propagandistic, președintele Traian Băsescu ne-a ținut, din nou, săptămâna trecută, un discurs, de data aceasta în Parlament, în care a trasat sarcini Parlamentului și Guvernului. Aceleași teme prezidențiale preferate, reforma și modernizarea statului, consolidarea statului de drept, drumul spre Vest al României care trebuie continuat, cu țintă directă la procesul de aderare a țării noastre la zona euro și la spațiul Schengen etc.

Ne-am obișnuit deja cu ieșirile președintelui, în care să ne spună cât este el de responsabil, cât bine a făcut el acestui popor și acestei țări, împreună cu fostele guvernări PDL patronate de el, în anii 2009-2012, și cum expertiza sa în materie de politică externă este singura noastră salvare.

A vorbi despre binele poporului și interesul național mi se pare cel mai cinic și ipocrit mesaj care putea fi lansat de Traian Băsescu. Un președinte, care, pe timpul a două mandate, a eșuat în tot ceea ce și-a propus, un președinte care a pierdut încrederea populară, lucru dovedit la referendumul de anul trecut, vine acum să facă apel la responsabilitatea parlamentarilor și Guvernului în declarații și în actul de guvernare, în numele unui popor, care, în majoritate covârșitoare, nu-l mai recunoaște drept președinte.

Cred că este evident că nu am asistat decât la un joc de imagine al președintelui, care, într-un acces de autoritate, pe care nu mai poate să o manifeste cu atâta ușurință asupra Parlamentului și Guvernului, în lipsa unei majorități favorabile, încearcă să-și reconstruiască profilul de președinte-jucător, atât de drag lui, încercând să remanieze Guvernul cu ajutorul Procuraturii, pe care prin numirile făcute a reușit să și-o subordoneze.

Nu avem nevoie de lecții prezidențiale pentru a ști ce avem de făcut. Nici noi, parlamentarii, și nici membrii Guvernului. Cel care a săpat la temelia statului de drept, pe care acum vine să îl apere, este chiar președintele Traian Băsescu, care a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative și celei judecătorești, care a reprezentat un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constituției României. Erodarea statului de drept în România a început cu această operă malefică perfectată de însuși președintele Traian Băsescu. Tema închipuită a imunității parlamentare este doar o marotă pe care președintele o folosește în mod ipocrit, știind, de fapt, foarte bine că imunitatea este valabilă doar pentru declarațiile politice. Singura imunitate adevărată este cea prezidențială, de care, de altfel, președintele se bucură și în spatele căreia s-a ascuns atâția ani de zile, dânsul și dosarele sale fiind astfel blocate în justiție.

Domnului președinte îi place să dea lecții de drept, să arate cu degetul membrii etichetați de Domnia Sa drept corupți din alte guverne, altele decât cele pe care le gira la un moment dat, însă a dovedit că de fapt nu cunoaște un principiu de drept fundamental, acela al prezumției de nevinovăție. Vorbește despre egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii, însă când e vorba de miniștrii Guvernului Ponta, persoanele neagreate trebuie executate doar pentru un moft prezidențial. Aceasta este politica bunului-plac, de la care se pare că președintele nu abdică nici acum, la final de mandat. O dovadă clară în acest sens a fost gestul președintelui care i-a cerut premierului Ponta să nu-l numească ministru al transporturilor pe Relu Fenechiu, pentru că a doua zi îl suspendă. Ce dovadă mai elocventă a faptului că pentru președinte legea este facultativă și îi place să se raporteze la ea în discursuri publice, speculând în avantajul său.

Dubla măsură prezidențială este evidentă în abordarea acestei problematici. Vorbește președintele despre cinste și corectitudine, însă acțiunile sale sunt golite de aceste valori. Să nu uităm de erorile pe care le-a făcut președintele în cazul unor miniștri demiși, precum Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru sau Tudor Chiuariu, înainte ca justiția să se fi pronunțat. În cazul unora nici măcar nu a fost începută urmărirea penală, dar președintele s-a antepronunțat, încălcând un principiu de drept esențial al unui stat democratic, cel al prezumției de nevinovăție. Observăm că președintele persistă în greșeală, iar în cazul său errare humanum est, vechiul dicton latin, nu poate fi aplicat.

Rolul oricărui președinte în arhitectura constituțională este important și decisiv pentru consolidarea statului de drept, de aceea trebuie jucat corect. Nu se pune problema de a acoperi corupți, cum încearcă președintele Traian Băsescu să acrediteze ideea, ci este vorba despre respectarea drepturilor și libertăților fundamentale garantate de legile acestei țări. De aceea, cererile prezidențiale sunt excesive în raport cu faptele, o condamnare în primă instanță a oricărui membru al Guvernului ar fi justificat o demisie, însă, în cazul de față, nu ne aflăm în această situație. Până acum, președintele a ratat orice ocazie de a-și demonstra cinstea și corectitudinea, atât față de cetățenii acestei țări, cât și în raporturile instituționale, cu Parlamentul și Guvernul, lecțiile sale fiind inutile și, mai mult de atât, fățarnice.

Așa că, stimați colegi, Guvernul USL și parlamentarii ce susțin acest guvern nu au nevoie de discursuri prezidențiale pentru a ști cum să gestioneze treburile acestei țări, ci doar de un climat de liniște și de încredere din partea cetățenilor.

Vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă ați prezentat pe scurt punctul de vedere mă bucur. Ați depășit un pic timpul alocat.

 
Video in format Flash/IOS Tamara-Dorina Ciofu - declarație politică cu titlul: Reglementarea legislației în domeniul îngrijirii copilului la domiciliu, pe timpul zilei;

Invit la microfon din partea Grupului parlamentar al PSD și cu scuzele de rigoare pentru doamna deputat.

Doamnă deputat, vă invit la microfon. Doamna deputat Tamara Ciofu. Scuzele de rigoare pentru faptul că v-am pus să așteptați. Mulțumesc, doamnă deputat, pentru înțelegere.

Video in format Flash/IOS  

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politică se numește: "Reglementarea legislației în domeniul îngrijirii copilului la domiciliu, pe timpul zilei".

Aș dori să atrag atenția asupra unui fenomen care se petrece de câțiva ani buni în România și care are un impact semnificativ asupra condițiilor în care sunt crescuți și educați copiii în primii ani de viață. Mă refer la numărul insuficient de locuri în creșe și grădinițe, la care se adaugă lipsa serviciilor complementare de îngrijire și supraveghere a copiilor la domiciliu pe timpul zilei de către personal calificat în ocupația de babysitter sau bonă.

În România, numărul insuficient de locuri în creșe și grădinițe, corelat cu nevoia în creștere a părinților de a se întoarce la muncă, determină ca un număr important de familii să apeleze la serviciile de "babysitting" intermediate de agențiile de plasare sau să contracteze direct persoane care își oferă serviciile prin anunțuri în presă. În ambele situații, odată cu finalizarea procesului de recrutare, bona sau babysitterul care ajunge în familie, în majoritatea cazurilor, nu are contract de muncă înregistrat la instituțiile competente. În acest fel, se perpetuează "munca la negru", cu toate consecințele legale, financiare și sociale ce derivă din acest fenomen, respectiv: bugetul de stat este păgubit prin neplata taxelor, bonele sunt private de șansa de a beneficia de drepturile legale aferente unui contract de muncă, copiii îngrijiți de bone sau babysitteri necalificați sunt expuși unor pericole neasumate de către bone sau babysitteri printr-un contract legal.

Familiile cu venituri mici, care nu mai găsesc locuri în creșele sau grădinițele de stat, nu își pot permite angajarea unei bone sau babysitter în condițiile în care salariul unei bone practicat pe piața de profil variază între 700 și 3.000 lei/lună pentru un program full-time, în funcție de localitatea unde se află domiciliul familiei.

Avem astfel situații, cum sunt cele din județul Botoșani, unde datele centralizate de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului arată că peste 2.000 de copii botoșăneni au părinți plecați la muncă în străinătate. În multe localități, asistenții sociali nu reușesc să facă față numărului tot mai mare de copii lăsați în grija unor rude sau uneori chiar a vecinilor de către părinții care caută un viitor mai bun în afara țării. Astfel, deși zona Botoșani are o rată a sărăciei foarte ridicată, problemele copiilor nu sunt cauzate în principal de sărăcie, ci de restrângerea pieței muncii și de nivelul ridicat al migrației pentru muncă în străinătate. Plecarea la muncă în străinătate este singura alternativă posibilă, prin care numeroși copii sunt lăsați fără supraveghere părintească.

La nivelul țării numărul copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate este de 84.312, din care 22.496 au rămas în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecție.

Adoptarea unei legislații care să reglementeze serviciile de îngrijire a copiilor pe timpul zilei de către bone și babysitteri este susținută și de obligațiile asumate de România prin ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului, respectiv România trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor ai căror părinți muncesc dreptul de a beneficia de servicii de îngrijire conform art.18.3.

În prezent, nu există nicio reglementare prin care bonele sau babysitterii interesați să îngrijească mai mulți copii în același timp la domiciliul propriu sau la domiciliul unuia dintre copii să poată oferi acest serviciu în mod legal și corect, după modelul european "Tagesmütter" în Germania și Austria sau "Childminder" Irlanda și Marea Britanie.

O asemenea reglementare ar veni, mai ales, în sprijinul familiilor cu venituri modeste, care ar putea împărți cu alte familii costurile necesare remunerării bonei/babysitterului.

De asemenea, reglementarea domeniului îngrijirii și supravegherii copiilor la domiciliu ar putea prevedea și finanțarea parțială sau integrală a acestor servicii de către autoritățile locale pentru familiile defavorizate social sau care pleacă la lucru în străinătate, lăsându-și copiii în țară, fără ca aceștia să beneficieze de o supraveghere și îngrijire adecvată în spiritul interesului superior al copilului.

În aceste condiții, consider că statul român, respectiv Guvern și Parlamentul, trebuie să ia în considerare realizarea unui sistem public standardizat în domeniul îngrijirii și educării la domiciliu a copiilor pe timpul zilei, permițându-le astfel femeilor participarea pe piața muncii sau continuarea studiilor.

În acest sens are loc și promovarea egalității de șanse pe piața muncii. Acest lucru poate fi realizat prin adoptarea unui proiect de lege care să permită construcția unui model normativ de formare profesională în vederea constituirii rețelei publice de bone/babysitters, acreditate și calificate, care să ofere servicii de îngrijire și educare a copiilor pe timpul zilei, completate de o rețea de monitorizare pentru asigurarea calității serviciilor de babysitting.

Numărul mare de femei care riscă să părăsească piața muncii pentru a se dedica îngrijirii propriilor copii, fără a avea acces la servicii de calitate, precum și dezvoltarea necorespunzătoare prin nesupraveghere și îngrijire neadecvată a copiilor demonstrează nevoia reglementării cadrului legislativ privind organizarea și funcționarea serviciilor de îngrijire și educare a copiilor la domiciliu pe timpul zilei.

Femeile astfel calificate și autorizare vor lucra la domiciliul propriu, conform modelului european "Tagesmutter" sau "Childminder" sau la domiciliul familiilor, îngrijind simultan patru-șase copii.

În România nu există nicio reglementare care să impună persoanelor care doresc să practice meseria de bonă sau babysitter să urmeze și să absolve cursuri de profil acreditate.

Anumite agenții de plasare a forței de muncă susțin că organizează și cursuri de babysitting, însă nu există însă garanția că aceste cursuri - majoritatea cu durată scurtă și cu module de inițiere - se desfășoară în mod real sau respectă standardele Autorității Naționale pentru Calificări. În acest context, numeroase familii s-au confruntat cu situații de neglijare a copilului de către bonă sau babysitter, cu practici incorecte, abuzuri emoționale sau fizice.

În România, activitatea unei bone/babysitter este adesea considerată ca o experiență privată, ce implică și afectează doar familia, copilul și bona/babysitter. în realitate, această experiență afectează nu doar familia, ci și comunitatea și societatea ca întreg. De aceea, societatea are responsabilitatea de a se implica și a formula norme care să reglementeze aspecte precum: instruirea adecvată a persoanelor care vor să practice meseria de babysitter, frecvența cu care trebuie să fie monitorizată activitatea bonei/babysitter și parametrii minimi de calitate cu care trebuie să se desfășoare această activitate.

Respectarea acestor norme ar trebui să reprezinte garanția pentru comunitate, societate și familie, că îngrijirea și supravegherea pe care le primesc copiii sunt de calitate.

Efortul financiar nu este deloc semnificativ, dacă luăm în considerare că statul ar economisi sumele aferente pentru construirea de noi creșe prin introducerea serviciilor de îngrijire și educare a copiilor de către babysitters calificate și autorizate care vor lucra la domiciliul propriu - conform modelului european "Tagesmutter" sau "Childminder" la domiciliul familiilor, îngrijind simultan mai mulți copii.

Vă rog, așadar, stimați colegi din Parlament și din Guvern, să luăm în considerare această propunere și să începem să pregătim împreună cadrul normativ pentru această activitate.

Vă mulțumesc.

Deputat PSD, Colegiul nr. 6 Botoșani, Tamara-Dorina Ciofu.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc și eu, doamnă deputat.

 
Video in format Flash/IOS Constantin-Alin Bucur - declarație politică având subiectul: De ce nu funcționează programul Primul siloz;

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PP-DD, pe domnul deputat Alin Bucur Constantin.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Constantin-Alin Bucur:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea de astăzi se numește: "De ce nu funcționează programul Primul siloz"

În principal, datorită profilului eminamente agricol al județului Teleorman, agricultura a început să fie o temă recurentă în declarațiile mele politice. Când agricultura reprezintă singura sursă de venit a multor teleormăneni, este inevitabil ca aceștia să ajungă la biroul parlamentar pentru a cere explicații sau pentru a cere ajutor, sau pur și simplu pentru a fi ascultați de cineva care le poate aduce problemele în atenția celor care pot și trebuie să le rezolve.

În județul Teleorman, sunt sigur că și în multe alte județe cu profil economic agricol, se petrece un fenomen cel puțin ciudat. Fermierii locali își vând producția de cereale direct din câmp, pe un preț care abia acoperă cheltuielile de însămânțare și recoltă. Motivul principal pentru această practică este lipsa totală a capacităților proprii de stocare a produselor agricole recoltate. Până la urmă, fermierul procedează ca orice agent economic care se confruntă cu posibilitatea unei pierderi: acceptă prima ofertă primită, pentru că, în caz contrar, poate ajunge în situația în care întreaga cultură îi este compromisă.

Nu am fi în România dacă neajunsurile fermierilor nu ar însemna un profit considerabil pentru altcineva. Așa că, stimați colegi, această nișă a fost umplută de către "băieții deștepți" din agricultură. Iată că nu numai în energie există băieți deștepți, există și în agricultură băieți deștepți, iar samsarul de grâu câștigă posibilitatea de a seta prețul, bineînțeles în detrimentul fermierilor de rând, pentru că samsarul are capacitatea de stocare a produselor de cereale, în timp ce fermierul local nu. Samsarul are piață de desfacere, în timp ce fermierul local nu.

Statul trebuie să realizeze, stimați colegi, că aici se află un imens flagel de evaziune fiscală și deși Guvernul Ponta a declarat un adevărat război evaziunii fiscale, ignoră, cu bună știință sau nu, acest fenomen, care îmi este adus la cunoștință de către mulți fermieri din Teleorman.

Programul "Primul siloz" ar fi fost o idee bună din punctul meu de vedere dacă nu s-ar fi oprit la stadiul de promisiune electorală. A da posibilitatea unui producător mic să stocheze produsele, cerealele în așteptarea unui preț mai bun sau măcar a unei alternative cred că este datoria minimă a unui stat care vrea să protejeze și interesele economice ale fermierilor locali, care plătesc, la rândul lor taxe, chiar dacă nu servesc interesele mari economice ale speculatorilor din agricultură.

Ce s-a întâmplat cu acest program, stimați colegi?

Avantajele par lesne de înțeles: eliminarea sau măcar reducerea evaziunii fiscale, îmbunătățirea capacităților de producție locale, creșterea competitivității reale în piața de cereale și, implicit, în piața zootehnică. Oare Guvernul, prin Ministerul Agriculturii, nu dorește să susțină o măsură simplă, care ar putea aduce atât de multe avantaje? Răspunsul e "vânare de vânt!", ca să citez poetul.

Vă rog, stimați colegi din Guvern, și mai ales din Ministerul Agriculturii, să luați aminte că sunt foarte mulți fermieri în România care și-au pus speranțele în ceea ce dumneavoastră le-ați promis și, pe măsură ce ne îndepărtăm de momentul alegerilor din decembrie 2012, așteptările acestora cresc și, dacă nu vă țineți de cuvânt, dacă nu încercați măcar să faceți ceva pentru a întări poziția fermierilor locali pe piață și în societate, tare îmi este teamă că vă vor schimba exact așa cum v-au pus pe aceste poziții pe care confortabil le ocupați.

Vă mulțumesc.

Deputat de Teleorman, Alin Bucur.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc și eu, domnule deputat.

 
Video in format Flash/IOS Ion Eparu - declarație politică intitulată Cum vor putea fi motivate cadrele didactice să performeze într-un sistem în care eforturile lor nu sunt remunerate pe măsură;

Înainte de a da cuvântul domnului profesor Ion Eparu din partea Grupului parlamentar al PSD, aș vrea să vă supun atenției și numele deputaților care au depus în scris, la secretariatul ședinței, declarații politice.

Din partea Grupului parlamentar al PSD: Vasile Mocanu, Ioan Axente, Vasile Gliga, Florin-Costin Pâslaru, Andrei-Valentin Sava, Zisu Stanciu, Camelia Khraibani, Ioan Stan, Manuela Mitrea, în scris, două, Angel Tîlvăr, Octavian Petric, Valeriu Steriu, Mihăiță Găină, Simona Bucura-Oprescu, Mircea Drăghici, Neculai Rățoi, Natalia Intotero, Laurențiu Nistor, Dorel Covaci, Ioan Munteanu, Gheorghe Ciobanu, Iriza Scarlat, Marian Ghiveciu, Ovidiu-Cristian Iane, Laurențiu Chirvăsuță.

Din partea Grupului parlamentar al PNL: Vasile Horga, Octavian Bot, Călin Potor, Alexandru Ștefan Băișanu, Dan Bordeianu, Gheorghe Dragomir, Mihai-Aurel Donțu, Andrei Dominic Gerea, Mihai Lupu, Dorinel Ursărescu, Carmen Hărău, Ovidiu Ioan Silaghi, Cornel Cozmanciuc, Daniel Iane, Virgil Guran, Gigel Știrbu, Horia Cristian, Costel Alexe.

Din partea Grupului parlamentar al PC: Cornelia Negruț, Ion Diniță, Liviu-Bogdan Ciucă, Constantin Avram.

Din partea Grupului parlamentar al PDL: Mircea Man, Daniel Geantă, Florin Secară, Ioan Bălan, Andreea Maria Paul, Petru Movilă, Mircea Lubanovici, Ștefan-Bucur Stoica, Alexandru Nazare și Ioan Oltean, două declarații politice.

Din partea Grupului parlamentar al PP-DD: Liliana Ciobanu, Marioara Nistor, Ion Melinte, Ioana Dumitru, Maria Grecea, Pușcaș Iacob și Liliana Mincă.

Iar din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale: deputat Miron Ignat.

Domnule deputat, aveți cuvântul și onoarea să închideți ședința dedicată declarațiilor politice.

Vă rog, domnule deputat.

Video in format Flash/IOS  

Domnul Ion Eparu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Bună ziua sau bună dimineața, după caz.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Cum vor putea fi motivate cadrele didactice să performeze într-un sistem în care eforturile lor nu sunt remunerate pe măsură".

Stimați colegi,

La Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, am primit recent spre studiu două documente de analiză ce vizează prioritățile de ansamblu ale Uniunii Europene pentru anul 2013 și care vorbesc, în acest context, despre nevoia unei regândiri a sistemului de educație, prin investiții în competențe. În opinia mea, acest nivel de abordare european a intrat mult prea puțin într-o necesară dezbatere parlamentară.

De aceea, mi-am propus ca, prin prezenta intervenție de la tribuna Camerei Deputaților, să mă opresc asupra unor aspecte pe care consider că trebuie să le avem în vedere.

A fost, mai întâi, documentul intitulat "Analiza anuală a creșterii pentru 2013", care stabilește prioritățile economice și sociale ale Uniunii. În acest context, educația este amintită în cadrul direcției intitulate "Promovarea creșterii și a competitivității în prezent și în viitor", care stabilește faptul că "Prioritățile la nivel național ar trebui să includă îmbunătățirea sistemelor de educație."

De asemenea, România este amintită la aspecte negative, ca fiind unul dintre statele europene ce au redus bugetul pentru educație, în contextul reducerilor bugetare.

Cel de-al doilea document la care mă refer, intitulat "Comunicarea Comisiei Europene privind regândirea educației: investiții în competențe pentru rezultate socioeconomice mai bune", este adresat Parlamentului European, Consiliului European, Comitetului Economic și Social European, precum și Comitetului Regiunilor. Acest document lansează o serie de noi provocări în ceea ce privește învățământul românesc, provocări menite să modernizeze sistemul educațional actual și să sprijine formarea profesională a tinerilor.

Propunerile se bazează pe rezultatele unui amplu proces de evaluare a progreselor înregistrate în ultimii ani de țările membre ale Uniunii Europene. Din nefericire, România este deficitară la capitolul progres și constat, cu dezamăgire, faptul că ne menținem pe ultimele locuri în clasamentul european la majoritatea punctelor abordate. Conform datelor statistice publicate pe site-ul Comisiei Europene, în anul 2009, 41,3% dintre tinerii din România care au împlinit 15 ani aveau deficiențe la citit, în timp ce doi ani mai târziu, în 2011, doar 20,4% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 30-34 de ani aveau o diplomă de studii superioare, față de 40%, ținta Uniunii Europene. În același an, 17,5% dintre elevi abandonau școala (este adevărat, avem procente mai mici ca în Spania și Portugalia, dar nivelul de abandon rămâne totuși unul foarte ridicat), în timp ce rata medie de participare a adulților la programul special de învățare pe tot parcursul vieții era de doar 2% față de media Uniunii Europene, care este de 8,9%. Fără comentarii! Suntem departe de target-urile stabilite la nivel european, iar performanța pe care o avem în vedere, aceea de a atinge obiectivele impuse de Uniunea Europeană, necesită o atenție deosebită asupra sistemului educațional și un grad maxim de implicare din partea autorităților competente. Să amintim aici faptul că Uniunea Europeană recomandă creșterea alocărilor de fonduri pentru învățământul primar, cu scopul de a preveni abandonul școlar, iar noi suntem, în procente relative, pe ultimul loc la acest indicator - 14,3%, față de media UE de 22,6%. Oricum, nici la alocări pentru ciclul secundar și terțiar - învățământ superior - nu stăm grozav.

Strategiile propuse de Comisia Europeană prin Programul "Europa 2020" stimulează creșterea economică, într-o perioadă în care criza financiară a dus la implementarea unor măsuri de austeritate, inclusiv la reducerea bugetului pentru educație.

Pentru obținerea unor îmbunătățiri majore ale sistemului educațional, avem nevoie de investiții majore. Din acest punct de vedere, consider că este necesar, mai mult ca oricând, să ne punem o întrebare: Cât suntem oare dispuși să investim, stimați colegi, în viitorul acestei țări?

Integrarea tinerilor pe piața muncii, prin implicarea lor în programe de dezvoltare, specializare și formare de competențe profesionale, promovarea învățării limbilor străine pentru dezvoltarea cât mai multor abilități necesare în perioada actuală, învățarea digitală pentru a acomoda tinerii cu evoluția extrem de rapidă a tehnologiilor, toate acestea sunt propuneri atrăgătoare și necesare în învățământul românesc, dar nu credeți că omitem pe cineva în această ecuație? Încercăm să soluționăm problemele tinerilor, însă uităm de cei care muncesc pentru îndeplinirea acestor obiective, și mă refer aici la cadrele didactice.

Ce ofertă avem pentru profesori? Le pregătim programe de perfecționare, le spunem ce au de făcut, însă nimeni nu se gândește la faptul că acest efort profesional ar trebui să fie susținut și din punct de vedere financiar. Cum vor fi motivate cadrele didactice să performeze într-un sistem în care eforturile lor nu sunt remunerate pe măsură?

Comunicarea Comisiei Europene ne oferă soluția, explicând că este necesară "sprijinirea cadrelor didactice prin stimulente financiare și nefinanciare", ca un element de reper al întregului program. Dacă le vom oferi profesorilor condiții optime de trai, implicit o motivație financiară și profesională, atunci vom putea vorbi despre dezvoltarea unor cariere în sistemul de învățământ.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Profesor universitar, doctor inginer, Ion Eparu, deputat în Colegiul nr.10, Circumscripția nr.31, Prahova.

Domnule președinte, vă mulțumesc.

 
Video in format Flash/IOS  

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulțumesc și eu, domnule profesor, domnule deputat.

Cu aceasta încheiem ședința dedicată declarațiilor politice, urmând ca la ora 10,00 să înceapă ședința dedicată ordinii de zi.

Vă urez o zi bună!

Doamne-ajută!

 
     

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
    Adrian Gurzău - declarație politică intitulată Încă o dată vedem cum cei din USL trăiesc numai din furt, în lipsă de merite personale, împopoțonându-se cu meritele și munca altora;

Domnul Adrian Gurzău:

"Încă o dată vedem cum cei din USL trăiesc numai din furt, în lipsă de merite personale, împopoțonându-se cu meritele și munca altora"

Primarul municipiului Timișoara, Nicolae Robu (aripa PNL a USL) a profitat sâmbătă de prezența ministrului culturii, Daniel Barbu, (aripa PNL a USL) pentru a se lăuda la fața locului cu ctitoriile ctitorite de către alții. Dacă totul s-ar fi rezumat la o simplă plimbare și la lauda de sine, nu ar fi fost nimic. Dar, obișnuiți de a trata bugetul public drept moșie personală, cei doi membri ai aripii PNL din grupul infracțional organizat al Uniunii Social Liberale au hotărât că este cazul să facă nițel lobby și să deturneze niște bani din bugetul culturii, în folosul imaginii personale a celui care s-ar vrea și peste patru ani edil șef al Timișoarei. "Obiectivul pentru mine personal, ca și pentru prietenii mei din Timișoara, fie că îi servesc pe timișoreni la primărie, fie la București în parlament, interesul nostru este de a promova o cascadă de proiecte în următorii ani, pentru a face de nerefuzat candidatura orașului la statutul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021. Sigur, puteți bănui că lobby-ul contează foarte mult, dar elementul, piatra de temelie, dosarul de candidatură trebuie să arate nu numai că orașul e splendid ca sit, ci și că este unic în Europa", a declarat Barbu.

În Codul penal fapta celor doi se cheamă abuz în serviciu și trafic de influență - dar n-au să se împiedice tocmai de acest amănunt pentru a-și face mendrele. Asta deoarece, în conformitate cu legislația europeană, Guvernul țării este cel care organizează concursul, în concordanță cu normele juridice în vigoare. Iar domnul Daniel Barbu trebuie, în calitatea sa de ministru, să-i servească pe toți românii în mod egal, fără partipriuri politice, fără să se antepronunțe cu privire la câștigător, în calitatea sa de organizator al concursului. Este ca și cum la o licitație pe bani publici, organizatorul ar spune de la început celorlalți competitori să nu se prezinte, deoarece el a hotărât cine va câștiga. Nu contestăm unicitatea municipiului Timișoara, ci atragem atenția asupra faptului că într-un concurs se intră cu egalitate de șanse și respectându-se legile țării și cele internaționale. Numai că Uniunii Social Liberale îi este complet străină respectarea legii și a normelor internaționale.

De fapt, domnul Barbu nu face altceva decât să ducă la bun sfârșit amenințările proferate în timpul campaniei electorale de astă vară de către șefii săi politici, plagiatorul Victor Viorel Ponta și chiulangiul repetent Crin Laurențiu Antonescu, cum că "vor izola Clujul", în cazul în care clujenii nu vor ști să aleagă "înțelept". Și cum clujenii nu au cedat șantajului, acum grupul infracțional organizat, impropriu numit Guvern al României și majoritatea parlamentară, se răzbună după cum îl duce capul: încălcând legile interne și internaționale, folosind banul public precum banul din propriile buzunare, divizând și învrăjbind categorii sociale, profesionale, cetățenești.

Astfel, după ce un alt membru marcant al aripii PNL, Andrei Marga, șeful ICR a tăiat banii pentru un eveniment cultural unic în Estul Europei, Festivalul Internațional de Film Transilvania, vine și ministrul culturii să încerce să scoată din cărți, banditește, prin redirecționarea preferențială a banilor către Timișoara, dreptul de candidatură al municipiului Cluj-Napoca la Capitală culturală europeană în anul 2021.

Nu asistăm numai la o batjocorire a muncii depuse de mai mulți ani de către echipa care se ocupă de candidatura municipiului Cluj-Napoca, dar și la învrăjbirea de la București, politic, prin intermediul banilor, a cetățenilor, a două importante municipii ale Banatului și Transilvaniei - două orașe simbol ale Revoluției din Decembrie 1989. Miticismul politicii de Dâmbovița ne dorește vrajbă și dezbinare.

Motiv pentru care mă alătur public demersului domnului Florin Moroșanu, directorul executiv al Asociației "Cluj - Capitală culturală europeană 2021" și cer public și urgent demisia ministrului culturii, Daniel Barbu.

    Maria-Andreea Paul - declarație politică având ca temă Guvernul Ponta încalcă sistematic legislația fiscală;

Doamna Andreea-Maria Paul:

"Guvernul Pontaîncalcăsistematic legislația fiscală"

De la preluarea puteriiși pânăîn prezent, Guvernul USL a adus zeci de modificări Codului fiscalși Codului de procedurăfiscală, cele mai multe dintre acestea făcându-se după urecheși cuîncălcarea legislațieiîn vigoare. Aceste modificări produc haosîn sistemșițin investitorii la depărtare de România.

Codul fiscalși Codul de procedură fiscalăau fost modificate de 110 ori, de la intrarea lorîn vigoare,în anul 2004și pânăîn prezent. Cele mai multe modificări,în număr de 29, au fost aduse de Guvernul Tăriceanu. Constatămînsăcă,în nici 10 luni de guvernare, executivul condus deVictorPonta a produs nu mai puțin de 19 modificări asupra celor douăcoduri. Vorbim așadar despre o lipsăgravădepredictibilitate pentru mediul de afaceri.

Vitezași nonșalanța cu care guvernul USL produce aceste schimbări asupra cadrului fiscal nu este numai neprofesională, dar încalcăși prevederile în vigoare ale Codului fiscal, ale Legii transparenței decizionale, precum și ale Legii responsabilității fiscal-bugetare.

De exemplu, OG nr. 8/2013 a fost publicatăîn Monitorul Oficial în termen de doar 2 zile de la data apariției proiectului pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, în lipsa oricărei consultări publice, adicăla 23 ianuarie 2013,și a intrat în vigoare la 1 februarie 2013. Asta cu toate că prevederile legale din Codul fiscalspun căorice modificări aduse Codului Fiscal intrăîn vigoare la cel puținșase luni de la adoptarea lor.

De asemenea, a fost încălcată Legea transparenței decizionale,care spune că,în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative,autoritatea administrației publice are obligația săpublice un anunțreferitor la aceastăacțiune pe site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriuși să-l transmităcătre mass-mediași tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizareși adoptare de către autoritățile publice.

În plus, a fost încălcatăși Legea responsabilității fiscal-bugetare, care prevede căGuvernulși autoritățile publice locale au obligația de a face publiceși de a menține în dezbatere un interval de timp rezonabil toate informațiile necesare ce permit evaluarea modului de implementare a politicilor fiscaleși bugetare, rezultatele acestorași starea finanțelor publice centraleși locale (principiul transparenței)și căGuvernul are obligația de a conduce politica fiscal-bugetarăîntr-un mod care săasigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menținerii stabilității macroeconomice (principiul stabilității).

Nu este prima abatere de acest gen a USL. La 18 decembrie 2012, OUG nr. 84/2012, care aducea modificări asupra Codului de ProcedurăFiscală, a fost adoptatăîntr-o manierăsimilară, cu încălcarea legii.

Marcat de o totală lipsă de viziune, Ministerul de Finanțe anunță îndreptarea acestor erori și rescrierea celor două coduri până în vara acestui an. Deși o reformă a legislației fiscale este necesară, faptul că USL și-a propus să realizeze această muncă titanică în numai 3 luni, transformă demersul într-o glumă proastă, iar pe investitori îi îndepărtează și mai mult.

    Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu tema În sfârșit, mai vin și veștile bune pentru economia românească;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"În sfârșit, mai vin și veștile bune pentru economia românească!"

După patru ani în care România a înregistrat cele mai dramatice scăderi ale PIB-ului și, implicit, ale economiei în ansamblu, dar și a investițiilor străine - semnale grave care rămâneau neluate în seamă, sau mai bine zis nu erau deloc recunoscute în cele mai critice momente, de către echipa Boc-Băsescu, ca apoi, ulterior, să fie contracarate de către aceeași faimoasă echipă, cu măsuri devastatoare pentru orice buzunar și luate și peste noapte -, după ce am avut parte de promisiuni pe bandă rulantă și de la domnul Băsescu și de la domnul Boc&Co, de revenire spectaculoasă a economiei, promisiuni clamate zilnic, dar fără rezultate concrete, în sfârșit, în acest trimestru, vin pentru prima dată și primele semnale bune pentru români!

Datele pe care cred că merită să le menționăm aici sunt date statistice pozitive, am putea spune, chiar primele încurajatoare pentru economie, având în vedere faptul că blocajele din mai toate domeniile au ținut isonul unui trend extrem de pesimist, o lungă perioadă de timp, pentru majoritatea întreprinzătorilor!

Astfel, potrivit datelor furnizate de către Comisia Națională de Prognoză, producția industrială a înregistrat în luna ianuarie, comparativ cu luna ianuarie 2012, o creștere de 5,7%, în timp ce exporturile au înregistrat un salt pozitiv de 6,1%.

Mai mult decât atât, dacă avem în vedere și faptul că importurile au crescut cu doar 1,3%, iar soldul balanței comerciale (FOB-FOB) a scăzut la - 135 milioane de euro, față de - 297 milioane de euro, putem spune că suntem pe calea cea bună și din punctul de vedere al deficitului comercial.

La aceste vești bune, cred că o putem adăuga și pe cea privind investițiile străine, care scăzuseră fulminant, până la cel mai dramatic nivel înregistrat până anul trecut... În acest sens, cifrele oferite de BNR privind investițiile străine, ne arată că acestea au crescut, în luna ianuarie, cu 103 milioane de euro, în comparație cu numai 18 milioane de euro în ianuarie 2012.

Este foarte adevărat faptul că mai sunt destul de multe probleme în industrie, cum ar fi de exemplu cazul Oltchim-Arpechim - despre care am mai vorbit -, dar și altele, dar cred că Guvernul USL a luat în acest sens, în primă fază, cele mai pertinente măsuri: acelea care au rolul de a stopa căpușelile și scurgerile masive de fonduri, prin care, fostele guverne au reușit performanța de a contribui temeinic la falimentarea voită a foarte multor companii de stat.

Știu! Este poate prea puțin încă pentru economia românească, o economie care s-a aflat în ultimii patru ani într-o grea suferință! Dar, cred că aceste date menționate mai sus, reprezintă totuși un suflu puțin mai optimist pentru români sau, cel puțin pentru cei din zona privată! Acestea reprezintă un semnal încurajator că, în sfârșit, lucrurile sunt pe drumul cel bun și că Guvernul USL și-a început cu dreptul aceste mandate, luând acele măsuri care au putut mișca economia în mod corect, spre trendul ascendent!

    Angel Tîlvăr - intervenție referitoare la 15 martie - Ziua mondială a consumatorilor;

Domnul Angel Tîlvăr:

"15 martie - Ziua mondială a consumatorilor"

Anual, data de 15 martie marchează "Ziua Mondială a Consumatorilor".

Instituită la nivel internațional în anul 1983, această zi este marcată și în România, după cum se știe, începând cu anul 1992, o dată cu adoptarea Ordonanței Guvernului nr.21 privind protecția consumatorilor.

Trebuie să-i dăm Cezarului ceea ce este al Cezarului și să amintim faptul că toate formele organizate de protecție a consumatorilor din lume își au originea în discursul ținut în fața Congresului Statelor Unite ale Americii la 15 martie 1962 de președintele John Fitzgerald Kennedy. În mesajul său, președintele american susținea existența a patru drepturi fundamentale ale consumatorului american: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul la audiență și dreptul de a alege liber produse și servicii.

În luna iunie a anului 2012, Comisia Europeană a lansat o campanie de informare a consumatorilor din România, intitulată "E dreptul tău! Acționează!", ce se întinde pe parcursul a 12 luni, cuprinzând, așadar, și prima jumătate a acestui an.

Scopul acestei campanii a fost, evident, acela de a-l face pe consumatorul român să conștientizeze faptul că, asemenea oricărui alt cetățean al Uniunii Europene, beneficiază de un set de drepturi foarte clare și bine stabilite, în raport cu ofertanții de servicii. În acest context, este evident rolul deosebit de important ce revine asociațiilor de consumatori, atât în dezvoltarea mișcării consumatoristice din țara noastră, dar și în educarea comportamentului consumatoristic al fiecărui cetățean în parte.

Fiind în plină desfășurare, nu putem face, la momentul actual, o evaluare a impactului pe care campania l-a produs asupra comportamentului consumatoristic al cetățenilor români. Ceea ce este, însă, evident, este faptul că și datorită acestei campanii s-au înmulțit substanțial atât numărul sesizărilor adresate de cetățenii români către oficiile pentru protecția consumatorilor, cât și al celor adresate direct instanțelor de judecată, cu precădere în cazul abuzurilor contractuale săvârșite de anumite instituții bancare.

Prin legislația adoptată în toți acești ani, apreciez că drepturile consumatorilor sunt bine apărate în România de astăzi. Ceea ce rămâne, însă, deficitar, este tocmai modul în care foarte mulți dintre cetățenii români uzează de acestea.

Mulți dintre consumatorii români continuă, din nefericire, să-și ignore propriile drepturi în raport cu ofertanții de servicii, atât în țară, cât și în afara granițelor acesteia, alegând de cele mai multe ori calea cea mai ușoară, aceea de a nu reacționa în niciun fel atunci când aceste drepturi le sunt încălcate, uneori în modul cel mai flagrant, și acest lucru se întâmplă nu numai în cazul cetățenilor proveniți din mediul rural, acolo unde se presupune că nivelul de informare este unul mai scăzut, dar și în cazul celor cu proveniență urbană, în ciuda faptului că acest mediu rezidențial oferă un acces mult mai facil atât la informare, cât și la instanțele care pot și trebuie să apere aceste drepturi.

De aceea, consider că o campanie de educare a cetățenilor români, în sensul în care aceștia să ajungă să-și cunoască și să-și exercite deplin drepturile lor de consumatori, nu trebuie să rămână doar preocuparea Comisiei Europene sau a diferitelor asociații nonguvernamentale. Ea trebuie să constituie, în primul rând, o preocupare constantă a statului român care, în conformitate cu prevederile Constituției României, este direct răspunzător de respectarea și de apărarea drepturilor propriilor cetățeni, condiție esențială pentru asigurarea bunăstării acestora.

Dacă vrem ca cetățenii români să fie respectați pe teritoriul întregii Uniuni Europene sau oriunde în lume, trebuie să acționăm cu toată responsabilitatea pentru a-i face conștienți de dreptul lor inalienabil de a fi respectați, în primul rând, la ei acasă.

Protecția consumatorilor și respectarea cu strictețe a drepturilor acestora reprezintă, înainte de aspectele materiale, o chestiune ce ține de domeniul demnității umane. Și nu cred că mai este nevoie de vreo demonstrație specială pentru a înțelege că soliditatea unui stat este dependentă, în cel mai direct mod, de demnitatea cu care se comportă și cu care îi sunt tratați, în toate ocaziile, cetățenii săi. Este indubitabil faptul că, la orice nivel și în orice împrejurare, un comportament marcat de demnitate atrage după sine un tratament plin de respect și, de ce nu, de admirație. Ori formarea unui comportament cetățenesc demn are drept bază de pornire tocmai conștientizarea deplină și exercitarea cu fermitate a drepturilor individuale.

De aceea am simțit nevoia să accentuez, o dată în plus, faptul că statul român, asemenea oricărui alt stat democratic, are datoria de a-și sprijini cetățenii în spiritul cunoașterii și exercitării depline a drepturilor ce le revin. Iar un prim pas este cel al educării acestora în sensul exercitării drepturilor ce le revin în calitate de consumatori.

Personal consider exercitarea fermă și deplină a acestor drepturi atât de importantă pentru dezvoltarea unui stat și a unei societăți, încât țin să salut decizia de a se institui o zi internațională dedicată consumatorilor.

    Aurelia Cristea - declarație politică intitulată Autostrada Transilvania, această fată morgana a ultimilor zece ani!;

Doamna Aurelia Cristea:

"Autostrada Transilvania, această fată morgana a ultimilor zece ani!"

De peste zece ani de când a fost lansat proiectul, Autostrada Transilvania a devenit mai mult un subiect de dezbatere publică și politică, iar scopul inițial de a construi o arteră care să ne deschidă și mai larg poarta spre Europa a fost dat uitării. Consider că este și de datoria mea ca ardelean, ca social-democrată și ca susținătoare a cabinetului Ponta să mă preocup de finalizarea acestui obiectiv strategic pentru Ardeal și pentru România, prin găsirea de surse alternative de finanțare, altele decât exclusiv din bugetul de stat.

Finalizarea lucrărilor la Autostrada Transilvania este absolut necesară! Aveți idee, de exemplu, cât de mulți investitori au fugit pur și simplu de noi atunci când și-au dat seama de costurile de transport către țara de origine al produselor pe care ar fi vrut să le fabrice la noi? Am asistat personal la discuții de acest gen și mi-am promis că nu voi rămâne pasivă la pierderea atâtor oportunități de dezvoltare din cauza jocurilor politice și a incompetenței!

În cei nouă ani de eterne bâlbâieli politice și incapacități decizionale, statul român a plătit peste 1 miliard de euro pentru 52 de kilometri de autostradă, deși la semnarea contractului costul era de 2,2 miliarde de euro pentru 415 kilometri!

Autostrada Transilvania nu determină doar fluidizarea traficului rutier în Ardeal, ci creează noi oportunități de dezvoltare regională și comunitară. Din păcate, la ora actuală autostrada servește doar ca centură ocolitoare a unor orașe!

Guvernarea PDL a abandonat orice alternativă de finanțare privată, adoptând o atitudine obtuză, îndepărtată de realitățile cotidiene, deși declarativ membrii săi se considerau susținători ai liberalismului economic. Din păcate, parteneriatul public-privat sau concesionarea nu au fost luate în calcul de Emil Boc, Radu Berceanu, Anca Boagiu și nici de patronul afacerilor oneroase ale PDL, dl. Traian Băsescu.

În ciuda previziunilor economice sumbre, fostul premier a trântit ușa parteneriatului public-privat (alungarea grupurilor Colas sau Vinci sunt exemple elocvente), fiind mai ușor să susțină campaniile electorale din marile proiecte de investiții finanțate din bugetul de stat și deturnate de "băieții deștepți", decât să fi realizat aceste proiecte din fonduri europene, care presupuneau un control strict al cheltuielilor. Deși a fost primar al Clujului, domnul Boc s-a dovedit dezinteresat de acest proiect atât de important pentru oraș!

Sigur că astfel de abordări politice au ridicat semne de întrebare despre predictibilitatea și stabilitatea noastră ca parteneri de afaceri în rândurile cercurilor europene de decizie. S-a început deja recredibilizarea României pe plan extern, dar va fi un proces de durată.

Sigur că nepăsarea guvernelor PDL a plasat România extra muros față de Europa, lăsându-ne rupți de arterele principale ale vecinilor occidentali; sigur că acest bilanț sumbru nu-i oprește pe colegii democrat-liberali să se exonereze de culpabilitate și chiar să ne acuze că abandonăm obiectivul demult ignorat de dumnealor, extrem de important pentru regiune, dar repetent în agenda guvernărilor 2008-2012. Ne-am trezit în postura unui orfan uitat la porțile Europei!

Este adevărat! Astăzi trebuie ne asumăm să creștem acest orfan! Însă oare cu câtă legitimitate și demnitate mai pot emite judecăți de valoare și moralitate cei ce au permis cu bună știință să ajungem în ipostaza aceasta?

Concesionarea unei părți din Autostrada Transilvania sau realizarea acesteia în parteneriat public-privat sunt soluțiile potrivite în acest moment pentru continuarea lucrărilor. Cele 188 de milioane de lei bugetate reprezintă un ajutor necesar acordat unei autostrăzi care ne leagă de Europa. Este important să înțelegem și să transmitem corect românilor mesajul că Autostrada Transilvania nu poate fi finanțată doar de la bugetul de stat!

Autostrada Transilvania nu este doar un obiectiv regional, ci unul național, legând granița de vest cu Bucureștiul! Este evident că fiecare parlamentar ardelean sau clujean își dorește cât mai multe resurse financiare pentru regiunea sa, însă este foarte important de explicat și precizat că acest proiect nu este destinat exclusiv unei regiuni istorice.

Marile proiecte de investiții trebuie calculate armonios pentru dezvoltarea întregii țării și nu pentru favorizarea unei regiuni sau defavorizarea alteia, iar oprirea lucrărilor la A3 va afecta întreaga țară!

În acest sens, consider că finalizarea Autostrăzii Transilvania nu reprezintă sfârșitul unui obiectiv vital pentru România, ci doar începutul unei deschideri economice, sociale și culturale către partenerii din Uniunea Europeană, pe care avem datoria să o realizăm. Finalizându-ne drumurile către Europa, vom reuși mai ușor să ne cunoaștem între noi, să fim vizitați și apreciați la noi acasă așa cum suntem și să devenim mai respectați ca națiune.

Haideți, dragi colegi, să facem împreună istorie pentru România și să nu ne împiedicăm doar de calculele politice!

    Călin Potor - declarație politică: Doamna udrea mălai visează!;

Domnul Călin Potor:

"Doamna udrea mălai visează!"

Declarațiile recente ale doamnei elena udrea, cu litere mici evident, potrivit cărora președintele Partidului Național Liberal, Crin Antonescu, nu va fi candidatul USL la alegerile prezidențiale din 2014 sunt nule și neavenite, niște simple iluzii. De fapt, udrea nu face altceva decât să încerce fragil bulversarea imaginii Uniunii Social Liberale în fața românilor, demers sortit din start eșecului. Chiar premierul Victor Ponta a reafirmat luni că nu va candida la prezidențialele din 2014, candidatul USL fiind actualul președinte al Senatului, Crin Antonescu. Asta după ce democrat-liberala blondă a afirmat că USL se va rupe, iar la prezidențialele din 2014 vor candida Victor Ponta - din partea PSD și Călin Popescu-Tăriceanu - din partea PNL.

Este cât se poate de evident că pdl nu mai poate supraviețui în actualul context politic românesc. Din această cauză, udrea și alți colegi ai săi încearcă să amăgească inutil opinia publică, prin lansarea unor diversiuni menite să abată atenția electoratului de la iminenta desființare a pdl-ului, măcinat de probleme interne. Un partid care a făcut atât de mult rău României și românilor nu mai are nicio posibilitate de a se ridica în ochii populației, orice ar face. Mai mult, după reuniunea de la sfârșitul acestei săptămâni, pdl se va face țăndări, iar doamna udrea va plânge cu lacrimi amare după ce își va număra voturile. Previziunea mea este că doamna deputat nu va aduna mai mult de 15 la sută din voturile delegațiilor pedeliști, astfel încât vom asista la o ieșire a domniei sale pe ușa din spate a politicii.

În loc să își vadă de campania sa, doamna udrea încearcă să obțină capital politic în interiorul pdl prin lansarea unor teme false, precum candidatura altora în locul lui Crin Antonescu la Președinție și ruperea USL. O anunț respectuos că vremea "șopârlelor politice" a trecut, iar cei care vor să cânte prohodul USL mai au de așteptat, încă vreo patru ani de acum încolo.

Reprezentanții USL au o datorie morală față de cei care ne-au votat masiv la alegerile locale și parlamentare de anul trecut, și, cel puțin în acest moment, nu există nici un motiv care să-i dea apă la moară doamnei udrea. Cu părere de rău, totuși, mai mult pentru domnul băsescu, tot cu litere mici, decât pentru ea, vom vedea în curând cine se va rupe mai repede... Eu cred că se va rupe pdl, un partid care nu va rămâne nici măcar în istoria politică post-decembristă.

    Eleonora-Carmen Hărău - declarație politică cu referire la golirea parțială a lacului Cinciș din județul Hunedoara;

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Vin la tribuna Parlamentului pentru a semnala o situație care va afecta grav în perioada verii anului 2013, turismul din județul Hunedoara. Am primit mai multe sesizări la biroul meu parlamentar din municipiul Hunedoara, referitoare la o situație care ar putea avea consecințe grave imediate în turism și în mai multe domenii. Concret, este vorba despre intenția conducerii Sistemului de Gospodărire a Apelor Hunedoara (Apele Române - sucursala Deva) de a goli parțial lacul Cinciș, începând cu luna aprilie a.c.

Ce se va întâmpla dacă lacul Cinciș va fi parțial golit primăvara-vara? În cazul în care acest lucru se va întâmpla și lacul va rămâne parțial golit pe perioada verii, vor fi afectați grav (până la a intra în faliment) investitorii în turism. După cum se știe, zona lacului Cinciș este principala arie de agrement pentru locuitorii municipiului Hunedoara și a altor localități din județ, în perioada primăvară-vară; peste 90% din pachetele turistice în care este inclus Castelul Huniazilor, Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Sarmisegetuza Regia, Geoagiu Băi, Cetatea Deva conține și vizitarea - de cele mai multe ori cu servicii de cazare - a zonei lacului Cinciș.

Nu în ultimul rând, perioada în care se intenționează începerea golirii parțiale a lacului Cinciș coincide, culmea, cu intrarea în vigoare a unui ordin de ministru privind prohibiția la pescuit, iar în acest caz va fi afectată grav reproducerea populației piscicole pe viitor.

Țin să precizez că despre intenția de a goli parțial lacul Cinciș, conducerea Sistemului de Gospodărire a Apelor Hunedoara nu a avut discuții prealabile și consultări cu agenții de turism care operează în zonă și nici cu alte entități (în special din domeniul mediului și pisciculturii) care ar fi afectate de această decizie.

Fac apel la instituțiile competente pentru a solicita conducerii SGA Hunedoara ca operațiunea de golire a lacului Cinciș - dacă este necesară din rațiuni de ordin tehnic/economic - să se demareze toamna, când va fi afectată minim fauna, iar micilor întreprinzători nu le vor fi afectate afacerile drastic, iar până în primăvara următoare, lacul se va umple la capacitatea sa maximă. Astfel, nu va fi afectată credibilitatea agențiilor de turism care au introdus în pachetele turistice zona lacului Cinciș și implicit vânzările acestora pentru anii 2014 - 2015 și nici nu se vor pierde numeroase locuri de muncă în această zonă, cea a municipiului Hunedoara și a localităților adiacente, deja puternic marcate de șomaj.

Fac apel la responsabilitate și la înțelepciune și direct conducerii Societății de Gospodărire a Apelor Hunedoara care cunoaște cel mai bine realitățile cu care se confruntă hunedorenii și care ar trebui să nu dea curs creării altor probleme în acest județ, deja marcat de sărăcie extremă din cauza problemelor economice.

    Constantin Avram - declarație politică: Excesele UDMR;

Domnul Constantin Avram:

"Excesele UDMR"

De câteva săptămâni asistăm la o nouă reprezentație a spectacolului intitulat "Autonomia Ținutului Secuiesc", prin arborarea steagului secuiesc în Ungaria și afirmațiile unor înalți oficiali maghiari, dar și prin discuțiile create de unii lideri UDMR cu privire la revizuirea art.1 din Constituția României.

În ceea ce unii numesc "scandalul arborării steagului secuiesc", poziția diplomației române nu a întârziat să apară și consider că a fost una promptă, fermă și fără loc de interpretări.

Sunt poate capitole unde România trebuie să producă unele schimbări sau să aducă îmbunătățiri, însă trebuie să recunoaștem, atât noi cât și domnii de la UDMR, că domeniul minorităților nu este unul dintre ele.

Dacă este vorba de autonomia culturală a minorității maghiare, atunci mă întreb și întreb dacă nu cumva comunitatea maghiară cere ceva ce deja a obținut.

Dacă aceste manifestări anuale în jurul zilei de 15 martie urmăresc autonomia teritorială, adică federalizarea României, calific acest deziderat ca fiind inacceptabil. Sau prin propunerile pe care le faceți se așteaptă proiectul de regionalizare a țării pentru a vă atinge obiectivul de secesiune, de separare pe criterii etnice?!

În urma procesului de integrare în Uniunea Europeană, țara noastră a dezvoltat unul dintre cele mai bune sisteme de protecție a minorităților din Europa.

Este foarte clar pentru mine, așa cum ar trebui să fie pentru fiecare cetățean român, indiferent de etnie, că o dată cu drepturile pe care statul ți le oferă, există și obligații, una dintre aceste obligații fiind respectarea legilor și a Constituției.

Iar dacă legea interzice utilizarea altor însemne decât cele oficiale, lucrurile pentru mine sunt foarte clare.

Într-adevăr, situația creată de arborarea steagului Ținutului Secuiesc poate fi una sensibilă, însă ea trebuie tratată cu fermitate, fără a ne lăsa atrași într-un joc a cărei miză este poate una electorală, având în vedere că proiectul de lege care ar putea să se aplice alegerilor din 2014 din Ungaria prevede că toți cetățenii unguri, inclusiv cei din afara țării, pot vota.

Dincolo de afirmațiile unor oficiali maghiari, declarațiile unor lideri UDMR cu privire la revizuirea art. 1 din Constituție încearcă să producă o oarecare rumoare.

Întotdeauna am fost adeptul ideii ca toți cetățenii României indiferent de sex, religie, etnie să se bucure nemijlocit de toate drepturile individuale prevăzute în legislația țării, deci drepturi ce țin de fiecare cetățean român. Dar niciodată nu am fost de acord cu beneficiul unor drepturi colective, discreționare, deci drepturi ale unor colectivități, fie ele și de natură etnică. Dar să nu uităm că aferent unor drepturi, fie ele și colective, trebuie să ne asumăm și niște obligații rezultate din calitatea noastră de cetățeni români.

Domnilor de la UDMR, așa cum bine știți, mai ales cei care în calitate de miniștrii ați jurat pe Biblie să respectați Constituția, "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil".

Iar ca lucrurile să fie și mai clare pentru colegii de la UDMR, art.152 din Constituție prevede clar limitele revizuirii acesteia: "Dispozițiile prezentei Constituții privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii".

Constat, însă, că minoritatea maghiară, deși beneficiază de drepturi multiple (de toate felurile) prin unii reprezentanți, uită tocmai obligațiile ce le revin în calitate de cetățeni români: să respecte Constituția României!

Pentru mine, ca și pentru colegii din UDMR, dar și pentru fiecare cetățean al acestei țări, lucrurile ar trebui să fie foarte clare: respectarea Constituției este una dintre cele mai importante obligații de cetățean al acestei țări.

    Cornelia Negruț - declarație politică cu tema Cine vrea să distrugă industria alimentară românească?;

Doamna Cornelia Negruț:

"Cine vrea să distrugă industria alimentară românească?"

Scandalurile alimentare care au cuprins România în ultima perioadă, cu conotații internaționale mai puțin faste pentru imaginea noastră în Europa, nu au apărut din senin. Mai mulți specialiști, dintre cei mai importanți producători autohtoni, au avertizat public asupra faptului că evenimentele nedorite din domeniu nu sunt întâmplătoare și vor avea efecte negative pe termen lung pentru producția alimentară românească. Pe bună dreptate, apar semne de întrebare dacă nu cumva cineva vrea ca România să importe din ce în ce mai mult, dacă nu există un interes pentru a scoate în afara comerțului produsele autohtone. Scandalurile alimentare din România reprezintă, de fapt, un atac violent la adresa industriei alimentare românești. Mai mult, românii au fost bulversați de apariția aproape zilnică a unor alarme alimentare, astfel încât, pe bună dreptate, consumul este în pericol, iar oamenii pierd timp prețios pentru a se gândi ce produse să mai consume pentru a fi în siguranță.

În realitate, șirul parcă de neoprit al acestor scandaluri vizează obținerea controlului pieței de producție, verificare și desfacere a alimentelor consumate de români. Au fost puse la zid, de-a valma, nu numai abatoarele și laboratoarele, ba chiar și ANSVSA, instituția care răspunde de siguranța alimentară, fără să se facă distincția firească legată de prezumția de nevinovăție a celor implicați. Până la urmă, s-a dovedit faptul că România nu are o problemă internă în domeniu. Greșeala din scandalul internațional al cărnii de cal nu ne-a aparținut, iar celelalte potențiale nereguli au fost amplificate la maximum. Nici la ferma de curcani, reclamați de Germania ca având un conținut periculos de antibiotice, nu s-au găsit nereguli, iar laptele din comerț este bun de consum...

În opinia mea, isteria din domeniul siguranței alimentare este diversionistă și voit indusă pentru a deruta românii și a afecta industria de resort autohtonă. Nu este normal ceea ce se întâmplă, nu trebuie să generalizăm și să încercăm să distrugem industria națională, astfel de acțiuni fiind extrem de păguboase pentru întregul sistem de procesare și control al alimentelor. Consider că reacția autorităților din domeniu a fost promptă și bazată pe realism, încercându-se rezolvarea punctuală a disfuncțiilor apărute. Autoritățile sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor trebuie să acționeze cu rapiditate, să vină imediat cu răspunsurile clarificatoare. Sunt sigură că statul român va acționa cu profesionalism, în așa fel, încât să apere atât producția internă, cât și încrederea populației în alimentele românești.

    Costel Alexe - declarație politică pe tema modificării Constituției;

Domnul Costel Alexe:

În intervenția mea de astăzi doresc să aduc în discuție problema modificării constituției, un subiect care va reveni din ce în ce mai frecvent în dezbaterile publice și în cele parlamentare.

Este foarte important ca românii să fie convinși de utilitatea și necesitatea acestui demers. Este, de asemenea, o obligație pentru toate partidele și oamenii politici ca această chestiune să nu fie manipulată sau dusă în derizoriu. Îmi doresc foarte mult ca cei care m-au trimis în Parlament, cât mai mulți din cetățenii României, și cei care cred în proiectul Uniunii Social Liberale, de a reda acestei țări onoarea și demnitatea, să vadă în demersul nostru o cale profundă de a îndrepta ce s-a făcut greșit în trecut și, mai ales, de a aduce națiunea noastră pe calea dezvoltării și a progresului.

În orice țară civilizată din această lume, dezbaterea despre constituția națională este una cu o valoare statală, și nicidecum o gâlceavă politică. Legea noastră fundamentală are nevoie, în primul rând, de un proces de recâștigare a credibilității în fața oamenilor.Obiectivul principal al revizuirii Constituției este acela de a reda încrederea cetățenilor în legea fundamentală și în instituțiile statului. Acest lucru înseamnă că trebuie să garantăm, prin actul fundamental, un comportament predictibil al puterii și să punem pe primul plan drepturile și libertățile cetățenilor.

De ce avem nevoie de o revizuire a legii fundamentale și de ce acum? Deoarece actuala Constituție a fost supusă în ultimii 8 ani unui proces de decredibilizare atât prin încălcarea sa, chiar de pe cele mai înalte poziții în stat, cât și prin reinterpretări arbitrare și abuzive. Cetățenii așteaptă de la noi, oamenii politici, să dăm o nouă formă legii fundamentale care să așeze instituțiile statului la locul lor corect, să dispară confuziile și să apere aceste instituții de comportamentul neadecvat al unor politicieni iresponsabili. Recredibilizarea Constituției înseamnă, totodată, clarificarea definitivă a raporturilor între instituții, asigurarea unui echilibru just între puteri.

Avem nevoie de această revizuire acum, pentru că modificarea Constituției nu se putea face decât cu un Parlament legitimat prin vot de către electorat, care să reflecte în mod corect opțiunile publicului și să fie reprezentativ. Acest lucru nu ar fi fost posibil înainte de alegeri, și nici nu trebuie amânată foarte mult dezbaterea pentru a nu induce o stare de incertitudine. Prin urmare, acesta este momentul oportun atât din punctul de vedere al așteptării publicului, cât și al condițiilor politice necesare revizuirii celei mai importante legi

Așadar, modificarea constituției va porni de la angajamentul USL ca România să fie nu doar o democrație, ci o democrație solidă și eficientă, în care instituțiile sunt realmente în serviciul public, iar societatea noastră să fie una a dialogului, nu a conflictului, în care cetățenii sunt respectați și ascultați.

Primul principiu de la care pornim este acela că legea fundamentală trebuie să îndeplinească o funcție integratoare, să unească societatea, să adune cetățenii în jurul său, să fie liantul care-i unește, nu care-i divizează. Trebuie să ieșim din logica întrecerii absurde, a conflictului permanent, mereu, acest lucru va fi o barieră între instituții și cetățeni.

Al doilea principiu este acela că pentru noi Constituția înseamnă nu doar stabilirea unor norme, a unor mecanisme instituționale, ci și consacrarea unui sistem de valori care să întărească solidaritatea națională. Avem nevoie de o Constituție care să pună pe primul plan drepturile și libertățile cetățenești. Într-o epocă în care lupta împotriva terorismului sau a corupției a ajuns să justifice intruziuni în viața cetățeanului, este important să avem un cadru constituțional eficient prin care cetățeanul să se simtă apărat. Este nevoie de un echilibru între eficiența acțiunii statului într-un context nou și drepturile cetățeanului.

Al treilea principiu este debarasarea de populism. Nu vrem să facem din Constituție o nouă temă de conflict în societatea românească, care și așa în ultimii ani a fost profund fracturată, și nici să găsim în dezbaterea despre Constituție un nou pretext pentru polarizare și antagonizare. Avem nevoie de dialog deschis, de o abordare inclusivă, de o politică unificatoare și de o formulă care să unească societatea pentru un obiectiv comun, nu să o dezbine și mai mult.

Noul act fundamental trebuie să ofere o nouă configurație a Parlamentului, care va porni de la principiul separării atribuțiilor și componenței celor două Camere, Senatul urmând să fie reprezentantul regiunilor, ceea ce nu era în discuție la momentul referendumului din 2009.

Întotdeauna bicameralismul a fost expresia democrației. În plus, acum, în fața unei noi realități și în vederea asigurării principiului reprezentativității pentru un stat care este, până la urmă, cel de-al 7-lea ca mărime în Uniunea Europeană, acest lucru trebuie menținut să întărit.

Zilele acestea, o nouă minciună este servită de Băsescu, și, anume faptul că viitoarea constituție este condiționată de referendumul din 2009. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume,Referendumul din 2009 a avut un scop pur electoral și propagandistic.Intenția acestui referendum nu a fost de a consulta poporul în mod autentic, așa cum s-a invocat în mod populist și propagandistic, de aceea nu a existat o dezbatere reală pe tema lui și a fost obturat de campania electorală pentru prezidențiale. De fapt,referendumul din 2009 este un exemplu de pervertire a prerogativelor constituționale ale președintelui, pentru că actuala Constituție a permis acestuia să se joace cu referendumurile în scop pur electoral, ceea ce o viitoare Constituție nu va mai trebui să permită.

La alegerile parlamentare din 2012, românii, care au votat covârșitor USL, și-au dat acceptul și pentru continuarea proiectelor uniunii, implicit pentru principiile fundamentale enunțate pentru tema Constituției, respectiv păstrarea sistemului bicameral. De fapt, încă de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, Parlamentul a funcționat cu două Camere. Numai comuniștii au suprimat sistemul bicameral și l-au transformat în Marea Adunare Națională. Cu siguranță, nimeni nu vrea să ne mai întoarcem la acele vremuri.

    Costel Alexe - declarație politică referitoare la obiectivele USL în reorganizarea sistemului sanitar;

Domnul Costel Alexe:

În intervenția mea de astăzi doresc să vă amintesc despre eforturile Uniunii Social Liberale de a îmbunătăți viața românilor, de a repara ce s-a făcut rău în ultimii ani. Mă voi referi la sistemul medical.

De curând, ministrul sănătății, liberalul Eugen Nicolăescu, a anunțat demararea unui program de reducere a costurilor în sistemul sanitar și de eficientizarea actului medical în unitățile spitalicești, în ambulatorii, în centrele de permanență, adică acolo unde sunt cei mai mulți pacienți cu nevoi. Dincolo de acestea, îmbunătățirea sistemului de sănătate mai are nevoie de o restrângere a cheltuielilor cu banul public, adică cu banii noștri, ai tuturor. Există trei obiective importante ale acestei acțiuni în beneficiul oamenilor: redeschiderea unor spitale, reorganizarea caselor de sănătate și introducerea unui sistem centralizat de achiziții în sistemul medical.

Întâi de toate, modernizarea sistemelor publice este una din prioritățile majore asumate de PNL.

Primul obiectiv, reorganizarea sistemului sanitar, pornește de la un principiu simplu și așteptat de oameni:mai puțini bani pentru birocrație, mai mulți bani pentru pacienți. Nu este vorba despre nicio desființare, ci despre o reorganizare care să reducă birocrația și să genereze mai mulți bani care se întorc în sistem pentru pacienți, pentru că pacienții sunt prioritatea noastră.

Încă de anul trecut a început redeschiderea unor spitale și reamenajarea altora, astfel încât accesul la serviciile medicale să fie demn de un stat european. Acest lucru va continua, dar cu măsură și cu calcule care să se refere la comunitate, la numărul de pacienți și la fondurile necesare.

Al doilea obiectiv, al nostru, este reorganizarea și restructurarea eficientă a direcțiilor de sănătate publică și a caselor județene. Această acțiune va aduce o economie de50 de milioane de euro, bani care pot fi folosiți pentru cumpărarea de medicamente sau pentru programele naționale, inclusiv pentru bolnavii de cancer.

Reforma în sănătate este pentru pacient, nu pentru grupurile de interese care parazitează sistemul de sănătate de 20 de ani, este o propunere care există în discuția publică de mai multă vreme, inclusiv în dezbaterea guvernului, și care pleacă de la constatarea că aceste structuri sunt costisitoare și greoaie. Măsurile prevăzute în programul de guvernare al USL au fost aduse la cunoștința părților implicate, ministrul sănătății a avut întâlniri cuColegiul Medicilor din România și cu reprezentanți ai asociațiilor de pacienți în ultimele trei săptămâni. Pe marginea acestui proiect va exista o dezbatere publicăîn următoarea perioadă.Au avut loc deja consultări cu sindicatele care vor continua în așa fel încât să găsim cea mai bună formulă.

Este semnalul pe care-l dăm pentru pacienți, că autoritățile caută resurse suplimentare pentru a asigura o mai bună finanțare a sistemului. În condițiile în care premierul a cerut reducerea cu 15% a cheltuielilor în sistemul bugetar, reorganizarea acestor instituții ar aduce economii considerabile.

Oamenii vor rămâne în sistem pentru că, odată cu procesul de regionalizare, va fi nevoie de specialiști și funcționari. Astfel, o parte din activitățile caselor de asigurări și din personal vor trece la consiliile județene, pentru că multe probleme țin de comunitățile locale, iar restul activităților vor fi preluate de viitoarele direcții regionale.Pe plan local, la nivel de județ, vor funcționa oficii care vor face legătura cu cetățeanul și vor monitoriza cum se cheltuie banii publici.

Al treilea obiectiv al acestor acțiuni, care vizează accesul cetățeanului la servicii decente cu costuri reduse, vizează introducerea unui sistem centralizat al achizițiilor în sistemul de sănătate. S-a observat, mai ales în ultimii ani, că banii publici sunt cheltuiți diferit de la caz la caz, mai ales acolo unde este vorba de directori de spitale care nu se gândesc că acești bani pot fi chibzuit economisiți. Totul se reduce la grija față de banul public. Excese s-au făcut și presa a relatat mereu, nu numai când e vorba de spitale, cum, atunci când nu există un control riguros, unii conducători de instituții încep să creadă că unitatea pe care o conduc e propriul lor SRL. Numai că aici e vorba de instituțiile și de bugetul statului.

În fapt, sistemul centralizat de achiziții presupune prețuri unice pentru materiale medicale, o gestionare radical mai bună a fondurilor și o monitorizare în timp real a ceea ce se consumă. Estimările arată că la medicamente, echipamente sau materiale necesare în spitale se vor face economii de până la 600%. De asemenea, achizițiile de la nivel național vor obliga furnizorii privați să vină cu prețuri mici (pentru a putea fi câștigători într-o competiție serioasă), să aibă produse de calitate și să aibă stocuri pe care să le poată asigura. Totodată, se va putea vedea în orice clipă cât s-a cheltuit, pe ce anume și unde au mers stocurile. Acest sistem al achizițiilor centralizate în sistemul medical nu îl inventăm noi, el există deja în multe țări, precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța și altele, țări care au spitale și clinici moderne, sisteme de urgență eficiente și, mai ales, unde pacienții sunt tratați decent, fără ca banii lor să se risipească. Sperăm ca, punând în aplicare cele trei obiective detaliate, să facem pași importanți pe acest drum.

Știm cu toții ce dezastru a făcut PDL în sistemul de sănătate. Începând cu 2009-2010, sistemul medical a trecut prin cea mai mare dramă din istoria României recente. La indicațiile lui Traian Băsescu, Emil Boc și a acoliților lor, în anii din urmă, s-au închis peste 70 de spitale. Orașe mici și mijlocii au rămas fără sursa de speranță pentru sute de mii de pacienți cu urgențe, boli cronice sau afecțiuni grave. Televiziunile relatează zilnic despre mii de cazuri de urgențe în care oamenii mor din cauza distanțelor dintre spitale, din cauza subfinanțării sistemului. De aceea, în aceste zile, această propunere a noastră, de a îmbunătăți sistemul de sănătate și de a avea grijă de banii oamenilor, încearcă să fie deturnată, să fie prezentată în defavoarea românilor. O mare minciună! Grupuri de interese din zona Controceniului și a celor care au pierdut puterea încearcă să se opună prin dezinformări. Nu vor reuși pentru că noi nu avem în spate șmecheri ca Videanu sau Udrea, noi avem în sprijinul nostru ceva care nu se poate compara cu nimic, noi avem susținerea a peste 70% din români, susținerea dumneavoastră. Acest lucru este cel mai important.

    Dan Bordeianu - declarație politică cu subiectul O pledoarie pentru securitatea energetică a României;

Domnul Dan Bordeianu:

"O pledoarie pentru securitatea energetică a României"

Cu aproape o lună în urmă, guvernul bulgar, condus de premierul Boiko Borisov, își prezenta demisia în Parlament, ca urmare a incapacității sale de a gestiona consecințele sociale și economice ale dublării facturilor la energia electrică către populație. Peste o sută de mii de persoane au ieșit pe străzile Bulgariei, din peste 35 de orașe, pentru a protesta împotriva guvernanților și a grupului energetic ceh - CEZ Bulgaria. Violențele stradale au culminat cu autoincendierea a patru cetățeni bulgari, formă maximă a protestului antiguvernamental.

Problemele sociale generate de facturile crescute la energie în țara vecină, ne invită și pe noi, guvernanți și parlamentari, să regândim strategia energetică a României, pe termen lung, astfel încât să ne asigurăm independența energetică. Prin independență energetică, componentă esențială a securității naționale, înțeleg capacitatea statului român de a-și asigura necesarul de energie pentru consumul intern la costurile cele mai reduse posibil de producție și distribuție a energiei. În cazul țării noastre este aproape o utopie să credem că vom putea avea curând asigurată o independență energetică rezonabilă. Pentru noi este important ca raportul între energia produsă pe plan intern față de energia importată, în special gaze naturale, să fie sustenabil economic și suportabil pentru consumatorii interni (casnici și industriali).

Strategia energetică a României, actualizată pentru perioada 2011-2020, își propune ca obiectiv general "satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu și lung, la un preț cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile". Însă, asigurarea securității energetice nu înseamnă numai reducerea dependenței energetice a țării prin limitarea sau renunțarea la sursele de import, imposibilă, de altfel, mai ales în perioade de declin economic. Securitate energetică înseamnă și diversificarea surselor de import concomitent cu exploatarea eficientă, durabilă a surselor interne.

Revenind la strategia energetică a României, apreciez că pe hârtie lucrurile par frumoase, însă ceea ce se întâmplă în realitate contrazice bunele intenții formulate de specialiștii noștri și asumate de decidenții politici, oricare ar fi aceștia. În fapt, România este extrem de dependentă de importurile de energie primară - gaze, țiței, cărbune, combustibil nuclear. Capacitățile de producție și distribuție a energiei nu mai sunt controlate de statul român decât într-o măsură nesemnificativă. OMV Petrom, grupul CEZ, E-ON și alte asemenea companii realizează profituri imense pe care apoi le repatriază prin intermediul companiilor "mamă". Investițiile pe care le fac în capacitățile de producție și distribuție a energiei se axează pe tehnologia achiziționată din exterior. Efectul de multiplicare a acestor investiții în economia națională este aproape zero. De exemplu, grupul ceh CEZ România, care deține supremația în producția de energie regenerabilă în România, asigură deja aproximativ 20% din necesarul de energie electrică, face presiuni asupra Autorității Naționale pentru Reglementare în Energie (ANRE) să preia costurile investițiilor pe care le-au realizat în capacitățile de distribuție. În curând, pe facturile consumatorilor casnici și industriali din România se vor regăsi costurile "certificatelor verzi".

Din păcate, România va rămâne dependentă multă vreme de importurile de energie primară. Gradul de dependență va depinde de descoperirea de noi resurse interne exploatabile, de gradul de integrare a surselor regenerabile de energie și de succesul măsurilor de creștere a eficienței energetice. Ceea ce s-a întâmplat în Bulgaria trebuie să reprezinte un semnal de alarmă și pentru noi, românii. În contextul crizei economice globale, insecuritatea energetică se poate traduce și în insecuritate economică și socială.

    Florian Daniel Geantă - declarație politică despre Violența în școli și nepăsarea Guvernului!;

Domnul Florian Daniel Geantă:

"Violența în școli și nepăsarea Guvernului!"

Tot mai frecvent, uneori săptămânal, suntem martorii indirecți, prin intermediul posturilor de televiziune, la alte incidente și acțiuni violente care se petrec în școli și licee sub ochii neputincioși ai profesorilor și elevilor.

La inițiativa fostului ministru al educației naționale, s-a întocmit un plan de acțiune, un document denumit "Programul național pentru combaterea violenței în școli", un program în parteneriat cu Ministerul de Interne și autoritățile locale. De atunci, însă, el se află la cabinetul ministrului, unde urmează să fie avizat. Câte luni sau poate câți ani trebuie să mai treacă până când ministrul în exercițiu să îl scoată din sertar și să-l activeze? În ciuda existenței acestui plan de acțiune, actualul ministru propune un set de măsuri pentru prevenirea fenomenului violenței în școli, luând practic procesul de la capăt.

Ceea ce este extrem de grav este faptul că în semestrul I al anului școlar 2012-2012 s-au înregistrat 740 de infracțiuni la nivel național, reprezentând o creștere de 13% față de semestrul I 2011-2012, iar la nivelul municipiului București situația a avut o evoluție și mai gravă, numărul cazurilor dublându-se de la 147, anul trecut, la 175 înregistrate doar până la mijlocul lunii februarie a.c.

Există multe forme de manifestare a violenței, de la injurii, jigniri, insulte și până la amenințări și acțiuni de lovire între elevi, dar și împotriva profesorilor. Pe lângă acestea se înregistrează o creștere semnificativă și a fenomenului de absenteism la ore. În special în București, absenteismul a devenit "sportul" preferat al multor elevi, iar sancțiunile mici aplicate celor vinovați nu aduc rezultate pozitive, ci, dimpotrivă, fenomenul ia amploare.

Cine este vinovat și ce este de făcut? Vinovați cred că suntem toți: părinți, dascăli, autorități, dar și televiziunile care favorizează în multe cazuri aceste comportamente.

Stimate domnule ministru, așteptăm ca principala preocupare a dumneavoastră să fie avizarea sau reactualizarea unei strategii naționale cu privire la prevenirea și reducerea acestor fenomene cât mai urgent. De asemenea, sunt așteptate elaborarea unor regulamente interne în fiecare școală cu măsuri clare și aspre împotriva celor care continuă să fie agresivi, campanii lunare de prevenire a acestor violențe, creșterea numărului de psihologi la nivelul tuturor școlilor, discuții cu elevii, profesorii, dar, nu în ultimul rând, și cu părinții acestora.

    Vasile Horga - declarație politică: Mandat pentru cetățenii României;

Domnul Vasile Horga:

"Mandat pentru cetățenii României"

Din clepsidra încrederii, nisipul încă se scurge încet și neiertător. Pentru noi, cei care am promis dreptate până la capăt, fiecare clipă scursă este una pierdută. Pentru ei, cei care ne-au dat votul, fiecare clipă pierdută este încă una de suferință continuată. Nimic nu am învățat din desele schimbări produse la vârful societății românești, de la înlăturarea regimului comunist și până astăzi. Continuăm cu seninătate minciuna instaurată cu cinism în societatea românească de politicieni prăfuiți și uitați de istorie în locuri și roluri pe care nu încearcă nimeni să le mai înțeleagă.

Am reușit în acești ani, mulți pentru unii, puțini pentru alții, să creăm un monstru politic, alimentat de setea de parvenire, care transcede orice valoare umană pentru a-și realiza scopul suprem, puterea cu orice preț. Ne-am îndepărtat constant și definitiv de oameni, ne-am obișnuit să promitem mult, să ascundem realitatea în vorbe, să deplângem suferințele oamenilor și să nu facem aproape nimic pentru ei. Superficialitatea este arma cu care am speriat întreaga lume.

Noi, deputații și senatorii trimiși de oameni în Parlamentul României, cu singurul scop de a le reprezenta interesele supreme, nu avem niciun respect pentru votul lor, ne facem că facem legi, de luni și până marți, în fiecare săptămână câte două ore. Unul de sus de la tribună citește într-un ritm și limbaj numai de el înțelese, iar o mare masă amorfă din sala de ședințe apasă pe butoane la niște semne ale unora din față, care par de multe ori obscene. Acesta este marele proces legislativ parlamentar românesc, în care și cei care ar vrea cu adevărat să se exprime nu au loc de prea multele interese ce colcăie în jurul lor. Nu cred că asta au visat cetățenii României atunci când i-am chemat la urne să voteze, iar ei au făcut-o cu speranța și așteptarea într-o viață mai bună pentru ei.

Vorbim mereu de clasa politică, când, în fond, aceasta nu este decât o himeră, o adunătură eterogenă de interese care nu are nimic în comun cu oamenii și așteptările lor. S-a cristalizat în jurul unor emisiuni de televiziune, o serie de grupuscule mai mici sau mai mari, mai guralive sau mai tăcute, mai inteligente sau mai mediocre, care pretind că știu totul și își dau cu părerea despre orice, urmărind un singur scop, imaginea proprie. Ei sunt cei care fac regulile în Parlamentul României. Ei pot răsturna valori și pot transforma realitatea din cuvinte. Cu ei, negrul poate fi albit instantaneu, iar albul poate fi murdărit fără să îți dai seama de acest lucru. Ei au prostit poporul român în ultimii 23 ani, din 4 în 4 ani, fără ca un mușchi de pe fața hidoasă să li se clintească de oribilitățile de care sunt capabili. Arta manipulării este arma pe care aceștia o stăpânesc cel mai bine. Oamenii cinstiți îi urmează, pentru că întotdeauna ei își pun masca menită să convingă. Din cauza lor, timp de 23 de ani, societatea românească a fost manipulată în mod ordinar, făcându-i pe români să voteze constant negativ.

Nu poți condamna un popor care conștient înlătura prin votul său o grupare politică de interese contrare crezului său. Nu-l poți condamna nici pentru că a ales o altă grupare de interese, care aparent răspunde crezului său. Trebuie însă condamnați toți acești manipulatori politici care, prin poziția și comportamentul lor, subminează fundamentele poporului român.

Pentru USL, nisipul din clepsidra dreptății până la capăt nu s-a scurs încă. Mai avem încă timp să ne aplecăm cu conștiința curată spre suferințele oamenilor, acei oameni care ne-au dat cu întreg sufletul lor votul și ale căror speranțe se leagă încă de noi. Le-am promis în campania electorală lucruri normale, iar acum când suntem la putere, datorită lor, nu trebuie nicio clipă să uităm de promisiunile făcute. Acești oameni nu au cerut și nu vor lucruri extravagante, vor de la noi puțin, dar consistent. Ei cer locuri de muncă pentru copiii lor, de dragul acestora, de multe ori, renunțând a cere și pentru ei; ei vor o pensie cât de cât decentă pentru a nu fi muritori de foame în țara lor, vor condiții de viață umane acolo unde trăiesc, în comunitatea lor, (drumuri, canalizare, apă curentă, gaze, căldură și lumină) și mai vor ca cei pe care i-au ales și i-au trimis în Parlamentul României să muncească cu adevărat și să-i reprezinte doar pe ei. Toate aceste lucruri, promise de fiecare deputat USL alegătorilor săi, vor trebui realizate în cei 4 ani de mandat uninominal, încredințat de cetățenii României.

Stimați deputați USL, suntem obligați de conștiința noastră să fim solidari cu oamenii care ne-au trimis în Parlamentul României, să facem acum, până nu este prea târziu, un legământ de credință față de ei și să le spunem, punând drept gaj conștiința noastră, că nu îi vom dezamăgi în promisiunile pe care le-am făcut, că vom lupta cu întreaga noastră putere de muncă pentru a le readuce speranța în suflet și zâmbetul pe față, că în sfârșit oamenii, pentru prima dată în istoria noastră postdecembristă, nu și-au irosit votul pe promisiuni și speranțe.

Împreună, uniți, vom putea schimba mentalitatea Guvernului față de cetățenii noștri, care sunt adevărații stăpâni și beneficiari ai actelor guvernamentale, iar noi, deputații și senatorii aleși, va trebui să ne comportăm ca adevărați reprezentanți ai lor în relația cu Guvernul, care va trebui permanent să răspundă în fața cetățenilor de actele sale.

Interesul suprem al cetățenilor impune schimbarea rapidă a mentalității prin care Guvernul în mod practic domină puterea legislativă, devenind astfel dintr-un servitor al intereselor majore ale cetățenilor, un stăpân atotputernic. Toate instituțiile statului trebuie să înțeleagă că, fără nicio excepție, ele au fost create doar pentru a servi interesele cetățenilor, și nicidecum pentru servirea unor grupuri de interese mai mici sau mai mari. Independența, atât de dragă unora, va trebui utilizată doar pentru servirea ireproșabilă a cetățeanului român, ea nu va putea crea sau constitui vreodată vreun avantaj niciunei instituții, indiferent sub a cui cupolă funcționează instituția publică respectivă.

Toate instituțiile create în România, ca parte a democrației, sunt doar în slujba cetățenilor României și nu pot sub niciun motiv să satisfacă interese de grup ale unor categorii profesionale din instituțiile respective, altele decât interesele legitime ale cetățenilor. Solicitudinea pe care de prea multe ori Guvernul și Parlamentul au manifestat-o pentru anumite grupuri de interese, materiale și financiare, ale unor categorii de persoane din anumite instituții publice, în detrimentul masei largi de cetățeni ai României, va trebui în viitor să devină doar o amintire amară a unor vremuri definitiv apuse. De mult prea multe ori am sacrificat interesele generale vitale ale marii majorități a cetățenilor României, doar pentru a satisface interese și orgolii politice. Timpul în care sacrificăm marea masă a cetățenilor, doar pentru a ne atinge scopuri mărunte personale sau pentru a da satisfacție unor personaje din anumite instituții publice, mai mult sau mai puțin utile unor interese politice, va trebui să dispară pentru totdeauna din viața noastră publică.

Trebuie să repunem valorile inversate de prea mult timp, în cursul lor firesc. Cetățeanul român, în numele căruia vorbim mai tot timpul, trebuie să-și reia locul de cinste în capul mesei. Pentru el va trebui să lucreze în guvernarea USL toate instituțiile statului fără excepție, de la Administrația prezidențială și Guvern, și până la ultima primărie sau judecătorie din cel mai îndepărtat colț al României. Textul din Constituția României care stabilește că "nimeni nu este mai presus de lege" va trebui să se refere atât la persoane, cât mai ales la instituțiile statului, dacă vrem cu adevărat binele și siguranța cetățenilor României.

În încheierea declarației mele politice fac un apel de suflet către toți deputații și senatorii USL, să ne unim sub înalta cupolă a Parlamentului României pentru a servi doar interesele legitime ale cetățenilor României, să determinăm prin voința și puterea cu care am fost învestiți de popor, ca toate instituțiile statului, fără excepție, mai mult sau mai puțin independente, vor lucra doar pentru cetățenii României și interesele lor legitime, pentru următorii patru ani de mandat, astfel încât, la sfârșitul acestuia, să putem spune cu îndreptățită mândrie că misiunea primită de noi prin votul popular din decembrie 2012 a fost dusă la bun sfârșit, cu rezultatele așteptate de cetățenii României.

    Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Panică violentă;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Panică violentă"

Voi depune un proiect legislativ ce vizează reducerea violenței în unitățile de învățământ și cele sanitare. Proiectul legislativ prevede instalarea în aceste instituții a butonului de panică destinat alertării mai rapide a autorităților în caz de incidente care pot pune în pericol siguranța elevilor, a profesorilor sau a personalului medical. Consider că instalarea acestor dispozitive va crește siguranța în unitățile sanitare și de învățământ, întrucât scurtează timpul de intervenție al poliției, pompierilor și ambulanței și descurajează actele antisociale.

42 de acte violente au loc în fiecare zi în unitățile de învățământ din România. Doar în 2012 s-au înregistrat la inspectorate 15.358 de cazuri de violență în școli. Cele mai multe cazuri de violență sunt în București și județele Iași, Timiș, Cluj, Bistrița-Năsăud, Vaslui, Bihor, Constanța, Bacău, Prahova, Mureș, Hunedoara, Vâlcea, Sălaj și Neamț.

Infracționalitatea în școală îmbracă forme din ce în ce mai diverse: violența fizică (6.275 de acte de violență fizică ușoară, 143 de acte de violență fizică gravă), încălcarea normelor conviețuirii sociale (2.509 cazuri), acte contra bunurilor elevilor (3.261 de înșelăciuni, tâlhării, distrugeri), acte împotriva libertății (1.603 de amenințări, șantaje, lipsiri de libertate) sau acte contra sănătății publice (373 de cazuri de consum de alcool, deținere, consum de stupefiante, trafic cu substanțe interzise).

În spitale situația este similară. În fiecare zi personalul medical este amenințat, bătut sau înjunghiat. În fiecare zi există situații de risc, ce ar putea fi descurajate sau rezolvate fără victime dacă poliția ar fi rapid anunțată.

Practic, instalarea acestor dispozitive permite, cu costuri minime, apelarea mai rapidă a serviciului 112, scurtarea timpului de intervenție a poliției, pompierilor și ambulanței și, implicit, descurajarea unor acte antisociale, având drept consecință creșterea siguranței în școli și spitale.

    Tudor Ciuhodaru - declarație politică: USL ne-a dat pe șest gazele de șist;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"USL ne-a dat pe șest gazele de șist"

Voi participa la dezbaterea "Problematica exploatării gazelor de șist din perspectiva siguranței naționale", organizată de Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS). Am interpelat Guvernul USL solicitând oprirea explorării și prezentarea unui studiu de impact privind riscurile legate de fracturarea hidraulică. Totodată, solicit public prezența la Bârlad, în data de 4 aprilie, Ziua națională a luptei împotriva gazelor de șist, a primului-ministru, a ministrului mediului și a ministrului sănătății, în vederea unei dezbateri reale la care să poată participa în mod direct toți cetățenii afectați de extragerea acestor gaze.

Înainte de alegeri, majoritatea USL a clamat public nocivitatea gazelor de șist, doar pentru a valorifica electoral temerile cetățenilor.

După alegeri, aceeași majoritate USL neagă promisiunile electorale și își schimbă la 180 de grade atitudinea. Gazele de șist au fost "reevaluate" pe criterii doar de ei știute, iar orice manifestare împotriva gazelor de șist e interzisă de autoritățile locale.

Politicieni care anul trecut plângeau cu lacrimi de crocodil în fața a 8000 de cetățeni preferă azi să mimeze implicarea și să participe doar la dezbateri în mediu controlat și confortabil, în Parlamentul României. Aici au siguranța că nimeni nu le va reproșa încălcarea jurămintelor din campanie. Vedem cu toții cum parlamentarii USL preferă să se ascundă în spatele unor dezbateri cu ONG-urile, în locul susținerii adoptării imediate a unei hotărâri de guvern privind interzicerea gazelor de șist.

Consider că cei de la USL trebuie să răspundă pentru încălcarea promisiunilor. De aceea solicit public prezența primului-ministru și a ministrului mediului la Bârlad pe 4 aprilie pentru a explica cetățenilor cărui fapt i se datorează schimbările survenite în abordarea gazelor de șist.

Până nu ni se oferă aceste explicații și în absența oricărui studiu de impact, orice explorare trebuie oprită.

România trebuie să aibă un program de independență energetică bazat pe resurse nepoluante astfel încât să nu "gazăm" pe câțiva arginți viitorul vasluienilor.

    Tudor Ciuhodaru - declarație politică: Program național de screening în școli;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

"Program național de screening în școli"

Constat creșterea incidenței diverselor patologii în rândul elevilor și diagnosticul tardiv al acestor probleme de sănătate. Pentru rezolvarea acestor probleme voi depune un proiect de act normativ ce prevede asigurarea controlului medical gratuit pentru toți elevii, la începutul fiecărui an școlar.

1,5 % din elevii din învățământul preuniversitar au probleme de sănătate. Unul din trei are păduchi, iar 3% au râie. În fiecare școală există cel puțin un copil (în medie 2,5 pe unitate de învățământ) ce suferă de o boală contagioasă, iar 30-40% prezintă o patologie oftalmologică sau stomatologică.

Cauzele sunt multiple: desființarea sistemului de medicină dentară din școli, lipsa unei finanțări reale de la casa de asigurări și lipsa de educație pentru sănătate, dezinteresul comunităților locale, la care se adaugă problemele financiaretot mai mari ale românilor.

Când aceste controale gratuite se vor face în școli, de către medicii generaliști și stomatologi, respectând necesitățile fiecărei grupe de vârstă, vom putea controla cu succes aceste afecțiuni. Fără astfel de măsuri vom rămâne doar să ne minunăm că suntem pe primul loc în Europa la TBC sau că înregistrăm o adevărată epidemie a obezității.

Pentru a citi în ambele sensuri mens sano in corpore sano e nevoie doar de măsuri concrete.

    Dorel Covaci - declarație politică intitulată: Legea restituirii proprietăților;

Domnul Dorel Covaci:

"Legea restituirii proprietăților"

Mult-așteptatul Proiect de Lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România a fost lansat în dezbatere publică pe site-ul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Prevederile sale se încadrează și satisfac cerințele și termenele Curții Europene a Drepturilor Omului, impuse cu maximă urgență statului român.

Datorită termenelor stricte fixate de către organismul internațional și a multiplelor cazuri nerezolvate, care trenează de ani buni, în dauna imaginii României și a intereselor proprietarilor nedreptățiți, Guvernul va trece noua lege prin angajarea răspunderii în fața Parlamentului, pe data de 26 martie a.c.

Până atunci, acest proiect de lege își așteaptă propunerile de modificare din partea societății civile, amendamentele grupurilor parlamentare și observațiile CEDO. De menționat că, pe surse informale, toate datele arată că organismul internațional are o atitudine pozitivă față de acest proiect de lege.

Salutăm prevederile prin care se impune cu 85% baza de impozitare (ca diferență dintre suma încasată/valoarea punctelor acordate și prețul plătit foștilor proprietari sau moștenitorilor legali sau testamentari ai acestora pentru achiziționarea creanței) datorată de cei care au cumpărat drepturile litigioase de la vechii proprietari, în scop de speculă. Astfel, un profit net de 15% reprezintă un nivel adecvat al câștigului, pentru cei implicați în aceste tranzacții, având interese pur mercantile.

Este o măsură bine-venită, care va aduce bani la bugetul de stat, descurajând, în același timp, samsarii imobiliari, cu largi conexiuni în sfera politică coruptă (a se vedea aici proiectul anterior de lege, propus de un fost prim-ministru și susținut de PDL și Forța Civică, cu dedicație pentru acești speculatori, care a încercat legiferarea sustragerii de la impozitare a acestor venituri). Se caută, pe această cale, eradicarea unor structuri mafiote, care achiziționau creanțe asupra statului român la prețuri de nimic, prin procedee dubioase, și le valorificau cu un câștig fabulos, pentru ei și elementele murdare ale politicului, ce îi cauționau în aceste demersuri.

În sprijinul celor afirmate, putem să facem o analiză a situației retrocedărilor în trecut, care certifică realitatea unei zone negre a corupției, șantajului, presiunii, speculei, afacerilor murdare, cu ramificații până în sferele înalte ale puterii.

Datele ne arată că, dacă 1.000 de cesionari de drepturi litigioase au primit 8 miliarde de lei, 26.000 de moștenitori sau proprietari au obținut 6,5 miliarde de lei. Inechitatea este mai mult decât evidentă.

Prioritate vor avea restituirile în natură, cu obligația că, în cazul unor imobile sedii ale unor instituții de interes public, proprietarii vor fi obligați să păstreze destinația clădirilor pe o perioadă de 20-25 de ani, în schimbul perceperii unei chirii. În cazul în care nu se poate pune problema unei restituiri în natură, rămân variantele emiterii unor titluri, purtătoare de punctaje, pe baza cărora se poate fie a participa la licitații publice pentru achiziționarea unor alte imobile, fie a fi convertite în bani.

Această lege, în forma în care este acum propusă, nu numai că va umple vidul legislativ pe acest domeniu, dar se dorește a pune la dispoziție cele mai moderne și mai adecvate instrumente reparatorii pentru asigurarea dreptății sociale. Noi, susținătorii acestui proiect de lege, constatăm, cu tristețe și îngrijorare pentru obiectivitatea și buna-credință a Domniilor Lor, că principalii contestatari sunt tocmai acei care au propus anterior acea variantă, cu dedicație pentru samsarii imobiliari.

Încă nu e prea târziu însă pentru recunoașterea erorilor și, în acest sens, ar fi indicat ca acest proiect să beneficieze nu doar de asumarea răspunderii guvernamentale, ci de a tuturor partidelor politice, ce au măcar un minim interes al asigurării binelui național.

    Dorinel Ursărescu - declarație politică privind posibilitatea ivirii, în județul Neamț, a unui posibil focar de conflict în urma absorbției UNPR de către PSD;

Domnul Dorinel Ursărescu:

Nu-mi stă în obicei să mă uit în curtea vecinului, în traducere, pe linie politică, nu-mi place să comentez ce se întâmplă în activitatea internă a altor partide, mai ales când există și o relație mai mult decât apropiată. Totuși, tocmai această relație - de bunul mers al acestei relații depinde cum vom reuși să răspundem încrederii acordate de electorat - mă determină să trag un semnal de alarmă. Un semnal de alarmă care, cu siguranță, nu-i va deranja deloc pe colegii social-democrați din USL Neamț. Din contră, s-ar putea ca foarte mulți dintre colegii PSD-iști din USL Neamț, cu care colaborez de doi ani foarte bine, chiar să îmi dea dreptate.

Concret, pentru că în USL mă simt și eu responsabil față de cetățenii județului - pentru a schimba în bine situația acestora, trebuie să facem eforturi cât ne stă nouă în putință - aș vrea să semnalez, colegial, un posibil focar de conflict care ar putea genera un mare deficit de imagine.

Se știe, în luna aprilie, va avea loc absorbția, prin comasare a UNPR de către PSD. În județul Neamț există însă o problemă pe care liderii de la centru ai PSD trebuie să o trateze cu foarte multă atenție. Problema se cheamă... Culiță Tărâță, președintele Consiliului Județean Neamț. Și nu sunt singurul care afirmă acest lucru. Îl mai spune și presa, îl mai spun cei neutri și îl spun, mai direct sau mai voalat, și foarte mulți social-democrați nemțeni. Oficializarea revenirii lui Culiță Tărâță în PSD, obținerea unei funcții majore la nivelul USL nu va impieta asupra relațiilor din PNL și PSD, dar s-ar putea să dăuneze relațiilor USL cu cei care ne-au dat votul în decembrie 2012.

Sunt unele probleme deosebite care privesc persoana domnului Culiță Tărâță, pe care liderii de la centru trebuie să le rezolve.

Nu mă leg de activitatea politică a domnului Culiță Tărâță din februarie 2010, de când a plecat din PSD, și până în vara anului trecut, când PSD s-a aliat cu UNPR. Se afla în altă tabără, eram adversari politici. Aș avea cuvinte de reproș pentru că, din noua postură de membru aliat, în USL de această dată, a pus umărul ca doamna Elena Udrea să ajungă în Camera Deputaților. Dar mă abțin. Ce este de domeniul trecutului aparține istoriei.

Totuși comportamentul de acum al domnului Culiță Tărâță este unul care aduce deservicii USL.

Voi prezenta doar trei situații:

1. Domnul Culiță Țărâță nu agreează PNL. Nu-i putem reproșa acest lucru, dragostea cu forța nu merge. Dar fiindcă facem parte din aceeași alianță, pentru că avem obiective comune față de cetățeni, trebuie să ne comportăm decent. Domnul Culiță Tărâță lansează în ultimul timp o serie de campanii de presă pline de dezinformări, care ar putea avea drept consecințe nu doar decredibilizarea PNL, ci și a USL. Ultima "informație" lansată în media: PNL urmează să îl readucă în partid pe primarul PDL Gheorge Ștefan "Pinalty". Evident, nu este nimic adevărat, dar poate vor exista oameni care să și creadă o astfel de aberație. Cum tot aberație este și o altă informație apărută în presa locală, și plecată tot din cabinetul lui Culiță Tărâță, de această dată un fruntaș PSD-ist local fiind cel care ar "urma" să bată palma cu "Pinalty".

2. Guvernul Ponta este decis să facă în sfârșit ceea ce nu s-a reușit până acum: o adevărată reformă în sănătate. Ultimele declarații ale premierului sunt clare în acest sens. Dar iată, dacă Bucureștiul nu va fi foarte atent, s-ar putea să întâmpine o rezistență în implementarea reformei tocmai din partea celui care va reveni în PSD. Nu o spun eu, presa locală la unison a relatat că domnul Culiță Tărâță a dat asigurări că va interveni la București pentru ca angajații CJAS și DSP din Neamț să nu aibă de suferit în urma inevitabilelor și necesarelor restructurări. Memoriile angajaților celor două instituții care solicită rămânerea la actuala situație urmează să fie aduse și susținute la București de domnul Culiță Tărâță. Aici nu mai este vorba că nu-i agreezi pe cei din PNL sau pe unii din PSD-ul local, aici este vorba de o tentativă de a se opune actului de reformă pe care guvernul vrea să-l promoveze.

3. În fine, ceea ce voi spune s-ar putea să stârnească zâmbete, dar vă asigur că nu este nimic de râs. Într-o perioadă în care Guvernul caută soluții peste soluții de economisire a banului public - unele soluții ar putea fi chiar dureroase - domnul Culiță Tărâță are un obicei care cred că este unic într-o țară civilizată, un obicei care implică anumite costuri. Domnia Sa petrece foarte mult timp în București. Nu contest susținerile Domniei Sale că trebuie să rezolve numeroase probleme pe la diferite ministere. Altceva este de contestat, faptul că, în absența sa, nu permite niciunui vicepreședinte al Consiliului Județean să semneze acte. Drept urmare, dosarele întregi cu acte sunt aduse la București, unde domnul Culiță Tărâță le semnează. Iată o relatare din presa locală: "Mașina care a plecat spre Capitală cu actele respective este un Volkswagen Passat dotat cu un motor de 2.000 de cmc și care are un consum mediu de 7-8 litri la suta de kilometri. Un calcul simplu, la o medie de 7,5 litri pentru 100 de kilometri, la un preț de numai 6 lei pe litrul de motorină, arată că acest drum a costat peste 350 de lei, fără a adăuga alte cheltuieli, cum ar fi diurna șoferului". Evident, nu este deloc o sumă mare. Bine, se poate spune că pic cu pic se adună. Consider însă că în acest caz este în primul rând o problemă gravă de imagine. Și nu mă refer la imaginea președintelui Consiliului Județean, mă refer în primul rând la imaginea USL Neamț, și chiar, prin ricoșeu, la imaginea USL-ului național și chiar a Guvernului.

Am tras aceste semnale de alarmă pentru a fi recepționate și pentru a fi prevenite de către factorii de decizie de la București unele acțiuni care ar putea dăuna USL.

    Mircea Gheorghe Drăghici - declarație politică: Reducerea TVA diferențiat la alimente;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Reducerea TVA diferențiat la alimente"

Cu toții știm că, în programul de guvernare cu care USL-ul a câștigat alegerile din decembrie 2012 este prevăzută o măsură extrem de importantă din punct de vedere fiscal. Mă refer astfel la dorința Guvernului condus de Victor Ponta de a reduce TVA-ul de la 24% la 19% în orizontul de timp 2013-2016.

Pe această cale, doresc să salut declarația recentă a domnului prim-ministru conform căreia, în discuțiile care vor fi purtate cu reprezentanții Fondului Monetar Internațional din luna mai, se va ridica propunerea de reducere a TVA-ului la 9%, într-o primă etapă pentru pâine și, ulterior, pentru alte produse precum fructe, carne sau produse bio.

Dacă reprezentanții FMI vor accepta această propunere a Guvernului Ponta și măsura de reducere a TVA-ului la 9% pentru pâine se va introduce în cea de a doua jumătate a anului, atunci o jumătate de an va fi un interval de timp adecvat pentru a evalua efectele măsurii asupra reducerii sau nu a evaziunii fiscale. Dacă se va dovedi că încasările la buget vor fi mai mari cu un TVA de 9%, diminuându-se astfel evaziunea fiscală, atunci trebuie să susținem cu toată convingerea și forța necesitatea extinderii TVA-ului diferențiat și pentru alte produse alimentare. Menționez că, încă din anul 2010, am inițiat, împreună cu 56 de parlamentari, propunerea legislativă privind modificarea părții introductive a alin.(2ą) al art.140 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, prin care am solicitat reducerea la 5% a TVA-ului pentru produsele din coșul zilnic.

O simplă privire asupra cifrelor oficiale ale Comisiei Europene din ianuarie 2013 cu privire la ratele TVA-ului în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene arată faptul că România se află pe locul 3 în grupul statelor cu cele mai mari rate ale TVA-ului. După Ungaria, cu un TVA de 27%, Danemarca sau Suedia cu un TVA de 25%, România are același nivel al TVA-ului cu cel din Finlanda, de 24%. Cât privește TVA-ul diferențiat pentru alimente, exemple de state europene precum Italia, Spania, Belgia, Ungaria, Irlanda, Malta sau Slovacia indică importanța unei asemenea măsuri pentru sprijinirea producătorilor autohtoni și pentru reducerea evaziunii fiscale.

În acest context, susțin cu încredere și optimism introducerea măsurii de reducere a TVA-ului la 9% pentru pâine, sperând ca într-un orizont de timp apropiat TVA-ul diferențiat să genereze rezultate concrete în eficiența colectării banilor la bugetul de stat, în sprijinirea agriculturii românești, a producătorilor și, nu în ultimul rând, pentru un trai mai bun al cetățeanului român.

    Mircea Gheorghe Drăghici - declarație politică: Declarație privind măsurile luate de Guvernul USL;

Domnul Mircea-Gheorghe Drăghici:

"Declarație privind măsurile luate de Guvernul USL"

Prin măsurile luate în ultima perioadă de Guvernul USL, am demonstrat că putem avea creștere economică, una dintre cele mai puternice monede la nivel european și o rată a șomajului de două ori mai mică decât țările din zona euro, fără să tăiem drepturile bănești obținute în mod legal de către cetățenii acestei țări.

Precizez că actuala guvernare caută permanent soluții ca persoanele cu venituri mici să nu mai poarte povara crizei economice, așa cum s-a procedat în trecut.

Un obiectiv important al USL, care se regăsește și în programul de guvernare, este protejarea consumatorului vulnerabil prin acordarea unui ajutor suplimentar pentru plata facturii la energie. Așadar, în contextul liberalizării prețurilor, USL dorește acordarea unui ajutor suplimentar persoanelor cu venituri mici pentru plata gazelor și a electricității. Proiectul, aflat în dezbatere publică, prevede ca sumele să fie stabilite în funcție de veniturile familiei, încadrându-se între 23 de lei pentru venituri pe membru al familiei de până în 200 de lei și 18 lei dacă acestea sunt între 201 și 307 de lei.

Actuala guvernare nu va economisi banii statului reducând salariile și posturile bugetarilor. Adevăratele reduceri se vor face prin cheltuirea în mod echitabil a banilor publici, prin reducerea cheltuielilor cu bunuri și servicii din diferite instutuții ale statului. USL dorește oprirea risipei din banii publici, pentru ca povara datoriilor să nu mai fie resimțită de cetățeni.

Guvernul condus de Victor Ponta și-a propus reducerea sărăciei pentru 580.000 persoane până în anul 2020. Combaterea sărăciei și promovarea incluziunii și protecției sociale prin asigurarea unui sistem de asistență socială bazat pe un mecanism instituțional de identificare, evaluare și intervenție pentru toate cazurile de risc social reprezintă un preocupare permanentă a puterii USL.

    Florin-Costin Pâslaru - declarație politică intitulată: România îndeplinește condițiile pentru integrarea în spațiul Schengen;

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"România îndeplinește condițiile pentru integrarea în spațiul Schengen"

România și-a îndeplinit toate angajamentele tehnice legate de securizarea frontierelor și decizia privitoare la integrarea în spațiul Schengen nu trebuie să fie legată de considerente politice sau de evaluările din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare.

Din punct de vedere politic, am văzut că se încearcă conexarea aderării la Schengen de alte chestiuni fără legătură.

România îndeplinește condițiile și trebuie să intre în Schengen, sigur că trebuie făcut câte ceva în zona aceasta. Trebuie să-i lăsați și pe români, pentru că ei sunt mai bine organizați și dotați tehnic pentru Schengen decât multe state dintre cele prezente aici, la masă.

România a alocat peste un miliard de euro, de la bugetul de stat și fonduri europene, pentru susținerea măsurilor necesare aderării țării noastre la spațiul Schengen, cea mai mare parte a proiectelor fiind desfășurate de Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Externe.

Intrarea în Schengen este o necesitate pentru transportatorii rutieri români, contribuind la eliminarea corupției și la fluidizarea traficului de frontieră. De asemenea, ar fi eliminate abuzurile din frontieră la cântărire, fiind cea mai bună măsură de protecție a transportatorilor români împotriva șpăgilor colectate în urma controalelor la cântar, taxe de drumuri.

Majoritatea statelor membre au susținut aderarea României, poziții opuse fiind exprimate însă de Germania, Olanda și Finlanda, care au conexat tema de progrese substanțiale în privința MCV. Cele trei țări au anunțat dinainte că nu sunt de acord cu aderarea României, invocând problemele de corupție, astfel că mai ales transportatorii români, dar și cei străini vor pierde în continuare zeci de ore și multe milioane de euro la controalele amănunțite din vămi.

Îmi exprim satisfacția față de progresele realizate de România în pregătirea pentru aderarea la spațiul Schengen și aprecierea pentru eforturile și determinarea autorităților române de a asigura o integrare competitivă a țării noastre în spațiul Schengen.

    Florin Mihail Secară - declarație politică intitulată: Tribunalul ghilimelelor sau cum îl scapă USL pe Ponta de plagiat;

Domnul Florin Mihail Secară:

"Tribunalul ghilimelelor sau cum îl scapă USL pe Ponta de plagiat"

Chiar dacă au trecut mai bine de 23 de ani de la căderea regimului comunist, mai multe sectoare ale vieții economice și sociale din România au rămas la jumătatea drumului către reforma reală. Din nefericire, domeniul educației face parte dintre acestea și, până la adoptarea Legii nr.1/2011, Legea educației naționale, nu au fost adoptate decât măsuri care doar mimau reforma.

Reintroducerea rigorilor în probele de examen preuniversitar, cum ar fi bacalaureatul, deschiderea carierei în învățământul universitar către tineri valoroși, școliți în universități de prestigiu din străinătate, sau înlăturarea furtului intelectual nu au reprezentat decât primii pași în demararea procesului de reformă. Din nefericire, imediat ce au preluat puterea, partidele care compun astăzi USL au tratat cu maxim dispreț domeniul educației, propunând ca șefi peste destinele tinerilor pseudoprofesioniști, cu grave probleme morale și legale. Într-un final au reevaluat-o pe doamna Andronescu și au pus-o ministru, fiind singura capabilă să implementeze cu succes programul "restauratio in intergrum". Astfel, s-a încercat, din fericire fără succes, compromiterea probei bacalaureatului, prin propunerea trăsnită a înscrierii la facultate a celor ce nu au reușit să promoveze această probă. A urmat apoi asaltul asupra unor instituții precum Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare sau asupra Comisiilor de Etică Universitară.

În pragul ajunului de Crăciun, doamna Andronescu a considerat că nu poate pleca fără să facă un alt cadou intereselor obscure din educație, masacrând, printr-o ordonanță de urgență, ce se mai putea din prevederile Legii educației naționale.

Astăzi, chiar dacă nu mai este ministru, doamna Andronescu și-a mandatat pe foștii săi subalterni, actualmente miniștri, să ducă mai departe politica de destrămare a reformei din educație. Pornind de la "uite clasa pregătitoare, nu-i clasa pregătitoare", continuând cu trimiterea forțată la studii a învățătorilor cu 20-30 de ani de vechime și continuând cu inconsistența răspunsurilor la problemele vitale venite din sistem, nu putem constata decât lipsa de profesionalism a Guvernului USL în legătură cu educația.

Acest lucru nici nu ar fi posibil, atâta vreme cât Victor Ponta, dovedit de profesorii săi ca "impostor academic", încearcă prin toate tertipurile să ducă în derizoriu sistemul de educație. Mai mult, domnul Ponta se bucură acum când unii senatorii din PSD propun să desființeze condamnarea plagiatului din Legea educației naționale prin mijloace pur academice și vor să transfere competența la nivelul instanțelor de judecată.

Plagiatul nu are nevoie de instanțe judiciare pentru a fi constatat. Cine gândește așa nu cunoaște nici pe departe sistemul academic, ci este pus doar în slujba șefului de la Guvern, care vrea să scape prin orice mijloace de culpa demonstrată chiar de profesorii săi.

"Tribunalul ghilimelelor", așa cum am definit eu în mod ironic tentativa parlamentarilor USL de a modifica Legea educației naționale, îi transformă pe acești inițiatori în "alți Grăjdani" pe care Victor Ponta și USL îi folosește în scopuri proprii.

    Mihăiță Găină - declarație politică cu tema: Politica agricolă - prioritatea nr.1;

Domnul Mihăiță Găină:

"Politica agricolă - prioritatea nr. 1"

Dezvoltarea agriculturii este pentru Guvernul USL o prioritate, așa cum nu a fost pentru niciun guvern de douăzeci și trei de ani încoace. Nu întâmplător în Programul de guvernare, prezentat de Victor Ponta în Parlament la 21 decembrie anul trecut, după politica macroeconomică, politica agricolă este prima în ordinea desfășurării politicilor sectoriale. Iar la acest prim capitol destinat agriculturii sunt înscrise obiectivele generale ale domeniului. Mai reținem că, odată cu adoptarea bugetului pentru 2013, acestor obiective au început să le fie atașate termene precise de realizare și o fundamentare financiară realistă.

Amintesc doar câteva dintre aceste obiective: readucerea agriculturii pe locul dat de potențialul și tradiția ei; creșterea rolului jucat de agricultori astfel încât aceștia să aibă posibilitatea de a influența decisiv politicile agricole; asocierea în agricultură va atinge nivelul necesar promovării unei agriculturi performante, bazate pe cererea pieței europene și internaționale; dezvoltarea zootehniei și creșterea ponderii acesteia în totalul producției agricole este prioritară; creșterea suprafețelor irigate prin măsuri de stimulare a utilizării eficiente a apei și prin facilitarea accesului agricultorilor la un preț rezonabil al energiei electrice. În aceiași termeni sunt enumerate nu mai puțin de 15 obiective de politică agricolă, și trebuie să recunoaștem că sună ca la carte.

Pentru punerea lor în practică avem în vedere, în primul rând, utilizarea eficientă și integrală a fondurilor europene. În acest sens, Guvernul și ministerul de resort sunt angajate pe accelerarea absorbției fondurilor europene destinate agriculturii și dezvoltării rurale și pe reducerea la minimum a dezangajării fondurilor neutilizate sau prost administrate de reprezentanții fostelor guverne Boc și Ungureanu. Suntem conștienți de faptul că punerea în practică a noii politici agricole este îngreunată, atâta vreme cât problemele din agricultura românească sunt în mare parte o acumulare de peste douăzeci de ani a dezinteresului guvernanților pentru acest sector, de o importanță vitală pentru economie și pentru cei care locuiesc în mediul rural, dar nu numai.

Chiar dacă nu am obținut atât cât era anticipat, 46-48 de miliarde de euro din bugetul UE, totuși, din cele 39,5 miliarde cât revin României pentru Politica Agricolă Comună (PAC) - vom avea în șeptenalul 2014-2020 circa 17,516 miliarde euro (în creștere cu 27% față de exercițiul bugetar 2007-2013), iar pentru dezvoltare rurală - 7,1 miliarde de euro. Din păcate, la întrunirile Consiliului European nu s-au obținut bani și pentru investiții în sistemul de irigații, de aceea sperăm la o corecție pozitivă în dezbaterea și adoptarea bugetului UE de către Parlamentul European.

Uniunea Social-Liberală și guvernul susținut de noi își exprimă hotărârea de a face din această creștere a fondurilor europene pentru agricultură (ca, de altfel, și creșterea fondurilor structurale) o garanție că agricultura românească va deveni mai competitivă pe piața europeană în următorii ani. Iată de ce actualul guvern se străduie să pună la punct un întreg mecanism prin care rata de absorbție a fondurilor europene să fie mult mai mare ca până acum. Pentru aceasta e nevoie de eliminarea birocrației, de renunțarea la clientelismul politic practicat de fosta putere, de angajarea de personal cu înaltă calificare pentru elaborarea programelor. În același sens converg și măsurile deja adoptate de noul Guvern de înlocuire a taxei pe venitul declarat cu un impozit pe suprafața de teren și pe numărul de animale, perceput de la agricultorii care primesc subvenții. Este și această măsură îndreptată spre a rezolva situația care persistă de mai mulți ani, că aproximativ un milion de hectare de teren arabil rămân nelucrate. Iar cei care au două hectare sau mai mult și nu le pot lucra vor fi astfel convinși că este mai bine să se asocieze sau să-și dea pământul în arendă.

Pe linie legislativă, programul și politica agricolă prevăd simplificarea legislației în domeniu, cunoscut fiind că legislația europeană în domeniul agricol este foarte complexă, iar peste aceasta s-a suprapus și legislația națională. În acest sens, așteptăm de la ministerul responsabil cu politica agricolă toate acele proiecte de lege care pot contribui la debirocratizarea administrării politicii agrare și la stimularea producătorilor, a procesatorilor și a afacerilor cu produse și servicii agroalimentare românești. Înțelegem să acordăm prioritate proiectelor și măsurilor destinate aplicării noii politici agricole, inițiată și susținută de majoritatea parlamentară a Uniunii Social Liberale.

    Gheorghe Ciobanu - declarație politică cu subiectul: Legea retrocedărilor, un pas important pe direcția îndreptării greșelilor trecutului;

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Legea retrocedărilor, un pas important pe direcția îndreptării greșelilor trecutului"

Decizia Guvernului de a încerca să rezolve problema retrocedărilor reprezintă un mare pas înainte făcut de România când vine vorba de repararea unor greșeli ale trecutului. La 24 de ani de la Revoluție, o lege care să îndrepte nedreptatea uriașă comisă de regimul comunist poate fi tardivă, dar este în continuare bine-venită. În continuare există mii de foști proprietari de bunuri și imobile naționalizate care își caută dreptatea în justiție și așteaptă ca statul român să le fie un partener, nu o piedică. Faptul că, pentru prima dată, un Guvern postdecembrist este dispus să-i ajute pe acești oameni să-și câștige bunurile înapoi arată neîndoielnic că românii nu au greșit când au votat cu USL.

Cred că stabilirea de termene clare este un pas extrem de important care se face înainte. Astfel, despăgubirile în natură se vor face până în 2016, iar apoi se va purcede la cele în bani, cu tranșe egale, de 14%. În felul acesta, fiecare dintre foștii proprietari știe la ce se poate aștepta și are un orizont clar de timp asupra momentului în care va intra fie în posesia proprietăților confiscate de comuniști, fie va primi contravaloarea lor. După 24 de ani în care mulți s-au luptat degeaba prin tribunale, acum fiecare va ști la ce să se aștepte. Se pune ordine într-un haos deopotrivă legislativ, cât și judiciar.

Al doilea mare câștig al legii propuse de Executiv este faptul că se va pune capăt mafiei drepturilor litigioase. Prin introducerea unui impozit de 85% pe câștigurile din drepturile litigioase, această afacere devine mult mai puțin bănoasă. Nu vor mai exista rețele subterane care să-i înșele pe proprietarii de drept să vândă pe puțin în speranța că 10%-20% din valoarea bunurilor pe care ar urma să le capete înapoi sunt mai mult decât nimic. E o lege menită să îi împiedice pe samsari să mai profite de pe urma unei legislații permisive care încurajează astfel de practici neortodoxe, aproape la limita legii. În momentul în care acești profitori vor dispărea, adevărații proprietari vor face un pas important în recuperarea propriilor posesiuni sau a contravalorii acestora. Nu vor mai fi înșelați sau șantajați oameni cărora li s-a comis deja o nedreptate.

În Timișoara, există sute de astfel de cazuri în care samsarii au cumpărat drepturi litigioase și au câștigat în instanță diverse clădiri de patrimoniu. Așa se face că multe dintre clădirile din centrul orașului sunt acum în posesia unor clanuri de interlopi care nu au putut fi opriți. Prin această lege se pune capăt unor astfel de practici cel puțin dubioase și care sunt împotriva interesului public.

În altă ordine de idei, proiectul legislativ inițiat de o parte a actualei opoziții, în frunte cu fostul prim-ministru Mihai-Răzvan Ungureanu, reprezintă o eroare majoră. Pe de o parte, pentru că nu există niciun element restrictiv care să împiedice această practică a drepturilor litigioase cumpărate pe nimic. Poate fi, deci, interpretat ca o lege cu "dedicație" pentru acești samsari. Pe de altă parte, legea inițiată de o parte a opoziției nu are termene clare până la care să se finalizeze procesul de analiză a dosarelor de retrocedare. Ceea ce înseamnă că proprietarii pot aștepta până la calendele grecești să-și găsească dreptate în instanță. Consider că demersul celor din Forța Civică și PDL este o eroare majoră atât din punct de vedere al îndreptării unor probleme socioeconomice, cât și din punct de vedere politic.

În mod normal, privesc asumarea răspunderii de către Executiv asupra unui proiect legislativ ca o greșeală, pentru că se ocolește procesul legislativ și se ia din puterea cu care a fost încredințat Parlamentul de către cetățeni. În acest caz însă există un element de urgență. Eu nu cred că mai puteam tărăgăna această lege doi-trei ani prin Parlament, într-o dezbatere cu o finalitate târzie, care nu ar fi făcut altceva decât să îi amâne și mai mult pe proprietari. Din această perspectivă, găsesc că asumarea răspunderii de către Guvern, mai ales în condițiile unor presiuni internaționale, este o soluție pragmatică și bine-venită. Sunt absolut convins că, atunci când va veni vorba de proiecte legislative care să necesite o dezbatere mai îndelungată, Executivul nu va mai ocoli Parlamentul.

Concluzia este simplă: legea prin care Guvernul Ponta vrea să rezolve problema retrocedărilor este utilă și trebuie susținută ca atare. Se face un pas important în direcția dreptății pentru oameni care au fost deposedați abuziv de propriile posesiuni. E o dovadă a preocupării USL pentru a rezolva probleme sociale reale, care trenează de ani de zile, și pe care guvernele înainte nu au găsit de cuviință să le rezolve.

    Gheorghe Dragomir - declarație politică cu privire la Restituirea corectă a proprietăților, problemă de mare importanță pentru PNL;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Restituirea corectă a proprietăților, problemă de mare importanță pentru PNL"

Retrocedarea proprietăților confiscate de comuniști este o poveste care parcă nu se mai termină. Deși din 1989 au trecut mai bine de două decenii, nici până astăzi nu s-a reușit rezolvarea acestei probleme. La 23 de ani de la Revoluție, România este singura țară din regiune care nu a finalizat restituirea proprietăților. Potrivit unor evaluări, situația restituirii proprietăților confiscate de comuniști afectează aproape un milion de români.

În acest context, Proiectul de Lege privind finalizarea procesului de restituire a proprietăților va fi adoptat în ședința de guvern din această săptămână, urmând ca pe 26 martie a.c. Guvernul să-și angajeze răspunderea în Parlament.

Legea proprietății susținută de USL se fundamentează pe două principii esențiale: restituirea în natură, integral, acolo unde este posibil, și asigurarea echității, inclusiv prin descurajarea speculei cu drepturi litigioase. În situațiile în care nu se mai pot face restituiri în natură, pe baza unui sistem de puncte, similar cu cel aplicabil de către notari pentru evaluarea imobilelor, se emit titlurile, iar proprietarii vor fi compensați în numerar. Perioada în care se pot acorda aceste compensații poate fi de șapte ani. Mai trebuie reținut faptul că un regim special va fi acordat în cazurile în care se restituie în natură școli, spitale și instituții de cultură, în acest caz urmând să fie introdusă obligația din partea proprietarului ca timp de 20 de ani să nu schimbe destinația imobilului.

Actualul Guvern a decis să recurgă la procedura angajării răspunderii pentru a soluționa cu celeritate o problemă care grevează asupra statului român și pe care Guvernele Boc și MRU nu au dorit să o rezolve. Oare ce interese proprii i-au determinat pe foștii guvernanți să nu ia măsuri în vederea stopării speculei imobiliare?

Cred că a venit vremea să punem capăt o dată pentru totdeauna atât speculei din acest domeniu, cât și activității samsarilor, care au ajuns să primească mai mulți bani decât proprietarii îndreptățiți. Potrivit unui document al ANRP, aproximativ 26.000 de proprietari (sau urmași) au primit în jur de 6,5 miliarde lei, în timp ce 1.000 de cesionari de drepturi litigioase, adică așa-zișii samsari imobiliari, au încasat 8 miliarde lei. Iar această situație a fost posibilă numai din cauza erorilor legislative ale guvernanților pedeliști, care nu au reglementat corespunzător problema restituirilor.

Și astăzi principalii contestatari ai proiectului de lege se dovedesc a fi tot cei care, în perioada guvernării lor, au refuzat să rezolve problema retrocedărilor, adică Mihai-Răzvan Ungureanu, alături de câțiva parlamentari ai Forței Civice, și PDL. Aceștia au depus în Parlament o propunere legislativă menită să-i favorizeze la despăgubiri tocmai pe cesionarii drepturilor litigioase.

Sunt convins că dacă PDL și UDMR ar fi rezolvat situația în anii trecuți n-ar mai fi fost necesară acum asumarea răspunderii Guvernului. Dacă pedeliștii se opun acestei legi, demonstrează încă o dată ipocrizie, dar și lipsă de responsabilitate, fiindcă orice întârziere în reglementarea problemei restituirii ar însemna un blocaj financiar pentru România.

Să nu uităm însă că rezolvarea corectă a problemei proprietății a fost întotdeauna preocuparea noastră, a liberalilor. Partidul Național Liberal și-a stabilit, inclusiv prin programul adoptat la ultimul Congres și prin rezoluțiile votate, apărarea dreptului de proprietate, a cărui respectare nu este încă suficient reglementată în România. În acest sens, legea proprietății este una de mare importanță pentru PNL.

    Gigel-Sorinel Știrbu - declarație politică cu titlul: Cine face, de fapt, politica antieuropeană;

Domnul Gigel-Sorinel Știrbu:

"Cine face, de fapt, politica antieuropeană"

În declarația mea politică de astăzi voi face referire la moțiunea simplă depusă de către opoziție, în care este criticată Uniunea Social Liberală de "politică antieuropeană" și "cum poate trăi USL fără Schengen". Nu pot să nu remarc că textul moțiunii conține, chiar din titlu, două afirmații complet eronate și aberante: 1. se sugerează că USL ar duce o politică antieuropeană; 2. se sugerează, evident printr-o pseudoîntrebare retorică, cum poate USL să trăiască în afara Schengen.

Ambele afirmații sau, mai bine zis, ambele formulări au adresantul greșit. Numai cine nu cunoaște agenda principalilor vectori politici ai zilei poate afirma că USL duce o politică antieuropeană. Nu vreau să trec acum în revistă toate acțiunile (inclusiv cele din plan legislativ) actualei guvernări și ale liderilor politici ai USL din care rezultă caracterul incontestabil al orientării proeuropene. Nu am nici timpul necesar și nici nu merită să răspund la o astfel de acuzație mai mult decât ridicolă.

Voi pune, la rândul meu, câteva întrebări retorice. Dacă USL ar avea o politică antieuropeană, ar mai fi fost primit, într-un timp relativ scurt de la instalare, primul-ministru român, Victor Ponta, de către președintele (de fapt șeful statului) Franței, una din marile puteri ale Europei și nu numai? Stimați colegi care susțineți că USL duce o politică antieuropeană, ați verificat agendele de lucru din ultimele luni ale președinților celor două Camere ale Parlamentului? Ați observat câte întâlniri internaționale bilaterale (și mai ales cu cine) au avut cei doi președinți? Dacă faceți o comparație între principalii vectori politici ai USL și cei ai PDL când s-au aflat la guvernare, veți constata că, în nici măcar un an de guvernare, contactele internaționale ale celor din fruntea USL au fost nu doar mai multe, ci și calitativ superioare în ceea ce privește aberația privind antieuropenismul USL.

Din păcate, nu pot însă să nu constat un alt fenomen, de această dată real și foarte grav, cel al atitudinii antiromânești, al promovării unor politici contrare intereselor României, exact din partea celor care acuză astăzi USL.

La dezbaterile de săptămâna trecută din Parlamentul European a fost mai mult decât vizibilă această atitudine împotriva intereselor României, atitudine promovată de europarlamentarii PDL. Europarlamentarii PNL și PSD, împreună cu europarlamentarii din Bulgaria, au propus o rezoluție pentru încetarea monitorizării MCV. Au făcut această solicitare pentru că, din păcate, MCV nu mai este un factor de cooperare, ci de verificare, o verificare partizană, în funcție de anumite interese ale unor cancelarii europene. Ei bine, în timp ce toți europarlamentarii din Bulgaria, deci indiferent de culoarea politică, au susținut eliminarea MCV-ului pentru cele două țări, europarlamentarii PDL au pledat pentru continuarea monitorizării României. Este un fapt fără precedent și care consider că nici nu merită comentat, pentru că este inacceptabil să pledezi împotriva propriei tale țări.

    Grațiela Leocadia Gavrilescu - declarație politică referitoare la Alunecările de teren din zona Telega-Cornu, o situație de urgență recunoscută ca reală și abordată în consecință;

Doamna Grațiela Leocadia Gavrilescu:

"Alunecările de teren din zona Telega - Cornu, o situație de urgență recunoscută ca reală și abordată în consecință"

Topirea zăpezii, ploile și diferențele de temperatură au (re)activat, în această perioadă, alunecări de teren în zona Telega -Cornu, distrugând bunuri materiale și punând în pericol de a fi întrerupte drumuri de acces ce fac legătura cu sute de gospodării.

De asemenea, Pârâul Sărata, ce străbate Telega, mușcă din maluri pe întreg parcursul său, cu efecte din ce în ce mai grave în aval, a căror rezolvare devine și ea din ce în ce mai costisitoare.

Situația ar fi fost cu mult mai rea dacă primarii din zonă nu ar fi fost responsabili, gospodari și prevăzători și nu ar fi făcut, în măsura posibilităților pe care le-au avut, tot ce le-a stat în putință pentru încetinirea degradărilor, cu sprijinul Consiliului Județean și al Prefecturii.

Și localnicii - dintre care mulți sunt chiar din colegiul meu - au devenit experți în plantarea de arbori și construirea de parapeți -piedici ce par însă neînsemnate în calea unor fenomene de o forță uriașă, cum sunt topirea patului de sare pe care este așezată comuna Telega ori mușcăturile apei în malurile sale.

În aceste zile, în care fenomenele, din motive neimputabile oamenilor, se agravează (recent, măicuțele Schitului Sf. Ioan Evanghelistul din Cornu au fost nevoite să evacueze chiliile și locul de rugăciune aflate în pericol de prăbușire), am primit, totuși, și un semnal bun: există voință politică pentru ameliorarea situației.

Mai exact, ministrul delegat al pădurilor și apelor a venit în Prahova și s-a convins de realitatea celor expuse în proiectul de hotărâre de guvern pregătit de Prefectură și Consiliul Județean, a stat de vorbă cu primarii, a verificat documentații și, cu ochi de specialist, a evaluat personal amploarea efectelor dezastrelor.

La finalul documentării sale, a declarat că va susține în Guvern alocarea cu prioritate a fondurilor necesare punerii în siguranță a zonei.

Doresc să îi mulțumesc public doamnei ministru Ana Lucia Varga, în nume personal, dar și în numele locuitorilor din colegiul meu, care aproape că își pierduseră orice speranță, atât pentru promptitudinea cu care a răspuns invitației noastre de a veni la fața locului, cât și pentru profesionalismul și pragmatismul cu care a abordat rezolvarea situației, acestea din urmă făcând, de fapt, diferența, între oamenii impuși politic în funcții și cei promovați - chiar și politic - în astfel de funcții, care, însă, pot sfinți locul.

    Horia Cristian - declarație politică referitoare la moțiunea simplă depusă de opoziție;

Domnul Horia Cristian:

Astăzi, în declarația mea politică, voi face referire la moțiunea simplă depusă de opoziție, în care este criticată Uniunea Social Liberală de "politică antieuropeană" și "cum poate trăi USL fără Schengen". Nu pot să nu remarc că acuzațiile aduse guvernării actuale sunt aberante și absolut deloc fundamentate.

Dacă România mai are ceva probleme care deranjează în Europa, aceste probleme nu sunt cauzate de guvernarea USL, ci de fostele guvernări PDL. Și, atenție, guvernări care au lăsat numeroase găuri negre, numeroase bombe cu ceas, pe care actualii guvernanți se străduiesc să le rezolve, probleme pe care le voi enumera în rândurile care urmează.

Așa cum se arată în textul moțiunii, România a făcut eforturi materiale și umane deosebite pentru a îndeplini criteriile tehnice necesare pentru a întruni criteriile intrării în spațiul Schengen. Dincolo de cei un miliard de euro cheltuiți în ultimii ani, România și-a restructurat poliția de frontieră și structurile Ministerului de Interne responsabile.

Este clar că decizia de amânare a intrării României în Schengen este o decizie politică. Întrebarea care se pune este aceea care sunt criteriile politice pe care România nu le îndeplinește.

S-a invocat de către Președintele României, Traian Băsescu, și susținătorii săi că raportul MCV este la originea acestor decizii.

Însă raportul MCV recunoaște progresele făcute de România, și, dacă-l citim cu atenție, vom constata că așa-zisele motive nu sunt imputabile guvernării USL.

Raportul MCV arată clar că în România a fost respectată Constituția și deciziile Curții Constituționale, după cum reiese cu claritate și din raportul Comisiei de la Veneția, raport care face referire la referendumul pentru demiterea președintelui din vara anului trecut.

Raportul MCV subliniază întârzierile în numirea conducerii Ministerului Public și a DNA, dar trebuie să subliniem faptul că Guvernul a făcut pașii necesari, conform legislației în vigoare, dar nu se poate amesteca în deciziile și procedurile de numire în Consiliul Superior al Magistraturii, care blochează procedurile de selecție în Ministerul Public.

O altă bilă neagră este recurgerea excesivă la ordonanțe de urgență și de asumări de răspundere, dar doresc să vă reamintesc că acestea au fost apanajul guvernărilor Boc.

Nu doresc să aduc în discuție recomandările din raportul MCV - cu ghilimelele de rigoare - privind raporturile care ar trebui să existe între guvern și presă, în sensul în care, într-un mod de neconceput, ar trebui să facem legi care să îngrădească drepturile mass-media de a critica oricare din instituțiile din România.

Iată deci că raportul MCV, în sine, nu este un motiv necesar și suficient pentru ca România să acceadă în comunitatea Schengen.

Pentru cei care nu-și aduc aminte, prima decizie negativă privind intrarea în spațiul Schengen a României a fost în septembrie 2011, iar motivele invocate atunci de acel insucces au fost că "s-au schimbat în timpul jocului", că "România îndeplinea criteriile tehnice și că singura discuție este de natură politică".

Este opinia Guvernului USL că România are nevoie de o schimbare de atitudine în politica externă, lucru demonstrat de activitatea ministrului de externe, Titus Corlățean, care a dus o adevărată ofensivă înaintea Consiliului JAI din martie a.c. Din păcate, însă, România are nevoie ca în politica externă să se vorbească la unison.

Traian Băsescu este numitorul comun al tuturor deciziilor negative de aderare a României la spațiul Schengen, atât în 2011, în 2012 și în 2013. În fapt, neajunsurile semnalate de raportul MCV legate de întârzierile în numirea conducerii Ministerului Public și a DNA sunt legate tot de Traian Băsescu, care a încurajat interimatul în conducerea acestuia, pe Morar, și s-a amestecat dincolo de spiritul Constituției în problemele interne ale CSM. Traian Băsescu trebuie să-și aducă aminte că este reprezentantul poporului român și că trebuie să pună interesul românilor înaintea intereselor sale personale sau ale partidului său de suflet, PDL.

    Ioan Bălan - declarație politică cu titlul Reîntoarcerea la baroni;

Domnul Ioan Bălan:

"Reîntoarcerea la baroni"

În urmă cu mai bine de un an, când PDL se afla la guvernare, a fost lansată în dezbatere publică necesitatea reorganizării administrativ-teritoriale a țării, în scopul eficientizării actului administrativ și pregătirii României pentru următorul exercițiu financiar european 2014-2020. Inițiativa PDL avea scopul de a coagula voința tuturor partidelor politice și de a construi consensul asupra unei probleme ce ar trebui să contribuie decisiv la modernizarea țării noastre. Abia după ce acest lucru ar fi fost realizat se putea trece la analiza alternativelor și construirea cadrului legal optim pentru a debloca dezvoltarea locală.

Nu cred că românii au uitat faptul că, la acea vreme, PSD, PNL, PC și cu unele argumente proprii și UDMR au contestat vehement oportunitatea acestui demers, considerându-l neavenit. Cum și era de așteptat, după ce a venit la putere, USL a descoperit dintr-o dată, că tot ce criticaseră până atunci n-ar trebui abandonat: acordul cu Fondul Monetar Internațional nu mai este atât de rău, necesitatea revizuirii Constituției nu mai reprezintă o amenințare, iar, dintr-o dată și-au reevaluat poziția față de reorganizarea administrativ-teritorială: acum e prioritate națională.

Reorganizarea administrativ-teritorială a României, așa cum dorește să o promoveze USL, a pornit strâmb și cu susul în jos. Acest proces, care ar trebui să conducă la o flexibilizare și eficientizare a actului administrativ, pare deja să o ia pe calea inversă: o administrație poate chiar mai stufoasă și pusă în slujba baronilor locali, și nu a cetățenilor.

Reorganizarea administrativ-teritorială în forma USL a demarat cu racolarea și consolidarea, la nivelul unor regiuni politic trasate, a viitorilor baroni locali. Apoi, în funcție de interesele acestora și de cuantumul contribuției lor la partid, vom afla și care sunt noile regiuni și noile principii de guvernare locală. Așadar, reorganizarea administrativă a USL este făcută după modelul brevetat cu ani în urmă de baronul Mischie.

Reforma administrativă trebuie ghidată de obiective certe de dezvoltare locală, și nu de interesele obscure de partid, iar limitele teritoriale ale viitoarelor regiuni trebuie să ia în considerare multiple aspecte, cum ar fi: complementaritatea dezvoltării locale, tradiții istorice și culturale, posibilitatea realizării unor proiecte locale pe termen lung, eficiența administrativă și absorbția eficientă a fondurilor structurale.

Partidul Democrat Liberal a afirmat mereu sprijinul pentru proiecte care vor conduce la modernizarea României, însă nu vom sprijini proiecte care să transforme regiunile sau alte unități administrative în feudele baronilor locali.

    Ioan Oltean - declarație politică: Se dorește cu adevărat subminarea până la distrugere a agriculturii și zootehniei românești;

Domnul Ioan Oltean:

"Se dorește cu adevărat subminarea până la distrugere a agriculturii și zootehniei românești?"

Nu este un clișeu această afirmație, și anume că agricultura poate fi considerată motorul unei economii naționale, prin caracteristicile sale necesitând o abordare diferențiată față de alte ramuri, dar și o atenție specială și un sprijin deosebit din partea statului și a guvernului.

Pentru România agricultura are în prezent o importanță multiplă dacă ne gândim la tradiție, la ponderea încă mare a populației rurale în total populație, la securitatea alimentară internă, dar mai ales la faptul că suntem parte a Uniunii Europene.

În decursul istoriei țării agricultura a fost o ocupație de bază, cu un loc bine determinat în economia generală, loc caracterizat prin dezvoltarea și accentuarea în timp a unor anumite sensibilități specifice zonei. Transformarea agriculturii din ocupație a locuitorilor din zona rurală în ramură a economiei naționale s-a produs totuși lent, mult mai greu chiar raportat la evoluția similară a altor țări.

Agricultura a fost și continuă să fie, chiar și în secolul al XXI-lea, ocupația de bază pentru români, cu toate acestea neînregistrându-se performanțe notabile nici în decursul istoriei, indiferent de regimul politic sau de sistemul economic promovat, dar mai ales în ultima perioadă.

Remarc faptul că aceasta este doar aparent ramura cea mai ușor abordabilă și ușor de redresat, chiar și numai dacă avem în vedere practicarea unei agriculturi de subzistență, dar în esență este cea mai dificilă și greu de evaluat din cauza multitudinii de factori implicați în procesul de producție, a acțiunii directe a factorilor exogeni -climaterici - și a imposibilității exercitării unui control total asupra lor.

Acest aspect are importanță mai ales în condițiile practicării unei agriculturi moderne, intensive și ecologice.

În ultima perioadă asistăm cu toții la un scenariu care pare a fi de coșmar. Practic, nu trece o săptămână fără să aflăm prin mijloacele de informare în masă că peștele este infectat, că laptele are o toxină despre care mulți dintre noi nu au mai auzit până acum, calul este și el nelipsit de pe masa noastră și a fraților europeni și, mai mult, are pretenția că e vită, chiar și curcanul, de altfel preferat de cei mai mulți români, are prea mult antibiotic.

Citim aproape zilnic în presă știri care ne dau fiori reci pe șira spinării, precum că "România este târâtă din nou într-un scandal alimentar european". Din nefericire, de când la cârma țării este USL, cuvântul de ordine este"scandal".

Dincolo de aspectul care îl îngrijorează pe omul obișnuit și care își pune din ce în ce mai des întrebarea: oare ce să mai cumpăr ca să fiu sigur că pot pune pe masă, pentru mine și familia mea, o mâncare sănătoasă, rămâne și întrebarea: cui folosesc de fapt aceste scandaluri?

În primul rând, nu putem să nu ne întrebăm, noi, politicienii din opoziție, este măcar un sâmbure de adevăr în tot ce se întâmplă, în tot acest ping-pong cu mintea și banii cetățeanului român? Poate că pe unii chiar îi distrează, dar pe noi, ca politicieni responsabili, ne îngrijorează!

Știm cu toții că, urmare a neglijării agriculturii și zootehniei de la preluarea controlului economiei de către USL, oferta de produse agricole și alimentare autohtone, cea care îi salva pe românii consumatori și îi încuraja pe românii producători, a devenit o problemă gravă. Acest lucru ar trebui să îi preocupe pe toți factorii decidenți, începând cu guvernul și responsabilii din ministerul agriculturii.

Cum realizarea producției interne la un nivel care să satisfacă necesitățile de consum ale populației vizează direct securitatea alimentară, credem că argumente suplimentare în favoarea salvării și repunerii acestei ramuri pe locul care i se cuvine sunt de prisos.

De aceea, așteptăm cu toții un răspuns ferm al autorităților la aceste întrebări, dar și măsuri ferme de reabilitare a acestei ramuri de bază a economiei.

Creșterea economică pe care cu siguranță chiar și USL și-o dorește, deoarece este indispensabilă oricărei guvernări, în scopul alinierii performanțelor autohtone la cele ale Uniunii Europene, trebuie făcută și prin agricultură.

Sperăm cu sinceritate că guvernul actual știe că orice politică economică realistă și cu șanse de reușită trebuie să includă dezvoltarea agriculturii și a zonei rurale. Eliminarea agriculturii și a zonei rurale din creșterea economică a unei țări prin ignorarea unor semnale, neoferirea unor răspunsuri sau chiar indiferența din partea autorităților nu face decât să alimenteze și să mărească decalajele între România și alte țări ale Uniunii Europene, cu consecințe dramatice atât pentru prezentul imediat, cât și pe termen lung, pentru generațiile viitoare.

    Ioan Oltean - declarație politică: Sănătatea poporului român - o glumă, în optica Guvernului Ponta;

Domnul Ioan Oltean:

"Sănătatea poporului român - o glumă în optica Guvernului Ponta"

După cum bine știți, România a fost zguduită în cursul ultimelor două săptămâni de nu mai puțin de 4 scandaluri privind alimentele comercializate pe rafturile magazinelor noastre și, în egală măsură, alimente făcând obiectul diferitelor tranzacții de export. Pornind de la scandalul cărnii de cal consumată pe post de carne de vită, s-a ajuns la scandalul laptelui infestat cu aflatoxină, la cel al legumelor și fructelor "înecate" în pesticide și la carnea de curcan în care s-au identificat medicamente de tip veterinar. Într-un astfel de context de acuzații deosebit de grave la adresa siguranței consumatorului, într-un astfel de cadru național și internațional deosebit de fragil, în care însăși sănătatea propriului popor este pusă în pericol, mă arăt revoltat, în primul rând în calitatea mea de om, de cetățean român, și nu în ultimul rând în calitatea mea de om politic, de reacția extrem de întârziată și confuză a autorităților române în raport cu infirmarea sau confirmarea existenței unor astfel de situații.

Industria zootehnică și alimentară sunt serios amenințate, confuziile și bâlbele reprezentaților autorităților române competente în domeniu nu fac decât să adâncească și mai tare lipsa de credibilitate și starea de nesiguranță accentuată. Ceea ce este însă poate și mai îngrijorător este faptul că în tot acest haos nimeni nu vrea să își asume responsabilitatea erorilor comise în gestionarea unei astfel de situații de criză. Astfel, după cum bine știți, la scurt timp după izbucnirea scandalului cărnii de cal, președintele Autorității Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Mihai Țurcanu, și-a dat demisia de la conducerea acesteia. Într-un contrast paradoxal complet în raport cu scandalul european de proporții și gradul ridicat de panică semănat în sufletul cetățeanului român, vicepreședintele Autorității Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, domnul Vladimir Mănăstireanu, vine cu declarația conform căreia laptele de pe piață este bun de consum, în condițiile în care nu toate rezultatele testelor confirmau până la acel moment "curățenia laptelui" comercializat. Deficiențele de comunicare și precaritatea gestionării scandalurilor din alimentație au generat scăderea încrederii românilor în siguranța alimentelor. Astfel, doi din cinci consumatori de lapte declară că evită să mai cumpere acest produs o vreme, conform unui studiu realizat de o societate de sondaj. Exporturile de carne de cal și de vită tranșată au scăzut și ele aproape total în urma scandalului internațional al cărnii de cal în care a fost implicată și România.

Și pentru că alimentația merge mână în mână cu sănătatea, iată cum ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu, tace și face, recurgând la regionalizarea țării, ignorând radical părerile populației cu privire la acest subiect. Astfel, aflăm cu stupoare că ministrul sănătății a luat decizia desființării direcțiilor de sănătate publică și a caselor de asigurări de sănătate, în locul acestora el propunând 8 autorități regionale care vor avea în subordine 34 de oficii județene de sănătate publică. Ceea ce nu a avut în vedere însă ministrul sănătății în adoptarea unei astfel de decizii este chestiunea extrem de semnificativă, deloc neglijabilă, potrivit căreia acest proces de reorganizare implică, în primul rând, concedieri masive de personal, într-un cadru de resurse umane care oricum s-a dovedit, de atâtea ori, ca fiind unul insuficient, recurgând astfel la soluții care, pe vremea cât aceștia se aflau în opoziție, refuzau să le ia în calcul, forțând astfel salariații acestora să rămână fără locuri de muncă, într-un context al pieței muncii extrem de tensionat. În ceea ce privește intențiile de economisire a fondurilor alocate unor astfel de instituții, vă asigur, domnule ministru, că importul medicamentelor cu prețuri exorbitante pe care dumneavoastră l-ați aprobat a generat "găuri" enorme la bugetul de stat alocat sănătății.

Vă invit ca, împreună, să analizăm "la rece" reacțiile extreme, nemăsurate ale reprezentanților autorităților responsabile în domeniu și să propunem măsuri urgente și reale cu scopul atenuării gravelor consecințe care se vor succeda în perioada imediat următoare.

    Ion Diniță - declarație politică: Prea mulți soldați români morți în accidente aviatice!;

Domnul Ion Diniță:

"Prea mulți soldați români morți în accidente aviatice!"

Am solicitat în debutul lucrărilor plenului Camerei Deputaților din urmă cu o săptămână păstrarea unui moment de reculegere în memoria celor doi soldați decedați în accidentul aviatic din județul Bacău, din data de 7 martie a.c. Cam atât - evident prea puțin în raport cu durerea familiilor nemângâiate ale celor doi - am mai putut să facem: câteva secunde de reculegere în memoria celor doi militari care și-au pierdut viata în accidentul aviatic, respectiv maistrul militar cl. a III-a Laurențiu Chiru și plutonierul Vasile Manolache. Maistrul militar cl. a III-a Laurențiu Chiru și plutonierul Vasile Manolache și-au pierdut viața în accidentul aviatic produs joi, 7 martie, în județul Bacău. Maistrul militar Laurențiu Chiru, în vârstă de 33 de ani, necăsătorit, avea funcția de mecanic de bord. Plutonierul Vasile Manolache, în vârsta de 37 de ani, căsătorit, un copil, avea funcția de sanitar militar. Ei au fost înmormântați cu onoruri militare în localitățile lor de domiciliu.

Accidentul aviatic în care a fost implicat un elicopter Puma Socat aparținând Forțelor Aeriene Române, prăbușit în apropierea comunicației Berești-Bistrița, județul Bacău, în timpul executării unui zbor în formație, aduce în atenția opiniei publice numeroasele astfel de incidente petrecute în România ultimilor ani. Numai anul trecut au avut loc două astfel de evenimente, soldate cu nouă morți și trei răniți. În total, în ultimii 13 ani, pe teritoriul României au avut loc 20 de accidente în care au fost implicate elicoptere, majoritatea ale Forțelor Aeriene, zeci de militari pierzându-și viața, iar mulți dintre cei care au supraviețuit rămânând traumatizați pentru tot restul zilelor.

Accidentul din județul Bacău ridică un nou semn de întrebare asupra necesității existenței unei forțe aeriene de înalt nivel în Armata Română. Din păcate, în anii 2000 statul român a considerat că nu avem nevoie de prea mult efort și investiții în domeniul aviatic, bazele noastre militare extrem de competitive dispărând una câte una, iar profesioniștii trimiși acasă. Mai mult, pe fondul crizei economice mondiale, investițiile din aviația militară s-au redus drastic, iar faptul că militarii români folosesc încă aparate de zbor demne de expus la muzeu își arată consecințele, unele dintre cele mai nefaste. Consider că statul român trebuie să ia măsuri urgente pentru a preîntâmpina astfel de tragedii aviatice, iar una dintre acestea ar fi înzestrarea Armatei cu mijloace performante, demne de evoluția tehnicii în domeniu și de o țară membră NATO și Uniunea Europeană.

    Ion Diniță - declarație politică: Succesul regionalizării României - separarea de influențele politice;

Domnul Ion Diniță:

"Succesul regionalizării României - separarea de influențele politice"

Partidul Conservator susține proiectul de regionalizare a României, însă atrage atenția că procesul de reîmpărțire administrativ-teritorială trebuie separat de factorul politic. Regionalizarea României trebuie gândită și analizată de mințile unor tehnicieni, specialiști în toate domeniile care implică procesul în sine, de la sociologi la economiști, de la finanțiști la statisticieni. Sunt încrezător că Executivul va găsi cele mai oportune metode pentru ca proiectul regionalizării să fie un succes, respectiv să aducă beneficii românilor. Noile regiuni trebuie să constituie motoarele viitoarei dezvoltări economice a României, iar cetățeanul obișnuit trebuie să resimtă cu adevărat o îmbunătățire a standardelor serviciilor sociale și administrative. Nu în ultimul rând, îmi exprim speranța că proiectul de regionalizare va fi lăsat deoparte de influențele politice, de orice fel, deoarece vorbim de viitorul țării și al românilor pentru o perioadă îndelungată.

Susținem regionalizarea, dar nu oricum și în orice condiții. Nu vrem să facem o regionalizare pe picior, ci una care să devină în final un motor al economiei românești, de care să beneficieze fiecare român. Trebuie să evităm pericolul de a face o regionalizare pur politică sau pur etnică, și să vedem exact cum trebuie să dezvoltăm aceste regiuni, cum trebuie să arate ele în final, astfel încât fiecare român să simtă că în final România o va duce mai bine, într-o Românie europeană.

Partidul Conservator nu este de acord cu regionalizarea pur politică sau pur etnică, deoarece s-ar putea ca apoi cineva, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, să ceară chiar o federalizare a României. Evident, nu ne dorim acest lucru. Nu dorim ca în Constituție să dispară că România este un stat unitar, ci dorim ca acest lucru să rămână pe viitor, pentru urmașii noștri. În țările cu o democrație înaintată, avansată, Constituția se schimbă o dată la 50 - 100 de ani, noi o schimbăm a treia oară deja. Am vrea ca toate aceste propuneri legislative care țin pur și simplu de Legea fundamentală și de regionalizare să fie făcute în așa fel încât în perioada următoare fiecare regiune să poată să reprezinte din punct de vedere economic ceva pentru țara românească, din punct de vedere social și, de ce nu, să nu avem acele orgolii ca fiecare să-și ducă o capitală acolo unde este sau ca fiecare regiune să aibă patru-cinci capitale. PC nu dorește accentuarea birocrației, ci, dimpotrivă, o simplificare a acesteia, potrivit intenției Guvernului de simplificare a cheltuielilor bugetare. Dorim ca interesele proprii, etnice sau de partid să dispară, singura prioritate trebuie să rămână interesul românilor de rând.

Pentru reușita demersului, Guvernul trebuie să declanșeze consultări ale populației din toate zonele țării, în așa fel încât oamenii să aibă posibilitatea să își exprime punctele de vedere pe tema regionalizării, iar cele fundamentate să fie folosite de comisiile lucrative ale proiectului. Mizez pe faptul că odată cu avansarea discuțiilor de specialitate pe marginea proiectului se vor atenua și polemicile politice. Este contraproductiv să lucrăm la un asemenea demers de anvergură națională cu orgolii și noțiuni preconcepute, de genul patriotismului local. Reorganizarea administrativ-teritorială va fi realizată pe baza principiilor și analizelor funcționale existente în Uniunea Europeană, și, în opinia mea, trebuie să se bucure de un larg consens național.

    Ion Melinte - declarație politică intitulată: Adevăratele cauze pornesc de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale?;

Domnul Ion Melinte:

"Adevăratele cauze pornesc de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale?"

Apicultura este un domeniu al agriculturii românești cu care ne putem mândri în acest moment.

Început ca o măsură de sprijin pentru dezvoltarea apiculturii, Programul Național Apicol din România (PNA) a asigurat inițial condiții bune de dezvoltare a acestui sector, dar din păcate în ultimii doi ani și-a pierdut esența.

Nemulțumirea apicultorilor derivă din faptul că dacă inițial la măsura de combatere a varrozei se deconta aproape integral suma, în acest moment se decontează jumătate din sumă sau chiar mai puțin.

Programul Național Apicol trebuie să aibă ca principal scop apărarea sănătății familiilor de albine, fiind grave problemele pe care le provoacă la nivel mondial varroza, și anume depopulările masive, mortalitatea și decimarea efectivelor de albine.

În acest context, prin dimensionarea și extinderea Programului Național Apicol din România la cinci măsuri, cumpărarea de familii de albine a cunoscut "scriptic" o evoluție formidabilă, acoperind valoric în ultimii ani între 40-60% din total sume PNA.

În realitate, condițiile avantajoase de procurare a familiilor de albine (stupine neautorizate, forme asociative fără activități economice declarate, lipsa activităților faptice de existență a acestor familii de albine, termen de păstrare a familiilor de albine după cumpărare doar un an de zile etc.) au permis apariția unor "băieți deștepți în apicultură", care doar rulează facturi și încasează fonduri în detrimentul celor care chiar investesc în apicultură.

În aceste condiții trebuie cât mai urgent ca reprezentanții de control din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să acționeze în timp legal și să oprească furturile de fonduri de la PNA.

Îmi pun întrebarea: de ce nu acționează funcționarii din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale îndrituiți să controleze comercializarea familiilor de albine și încasarea fondurilor de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură?

Atenție, poate se autosesizează Uniunea Europeană!

    Ionuț-Cristian Săvoiu - declarație politică cu subiectul: E nevoie de legea specială care să reglementeze profesia de geodez;

Domnul Ionuț-Cristian Săvoiu:

"E nevoie de legea specială care să reglementeze profesia de geodez"

Declarația mea de astăzi poartă valențele unui semnal pe care doresc să-l ridic în sensul cel mai evident, fără echivoc. Se referă la caracterul injust al reglementării sau, în termenii actuali, al lipsei de reglementare pentru ceea ce numim profesiunea de geodez.

Discuția pornește și se închide într-un singur punct: Propunerea legislativă privind organizarea și exercitarea profesiei de geodez și înființarea Ordinului Geodezilor din România. Parcurgând etapele cronologice și de procedură, proiectul apare după o (prea) lungă perioadă de timp pe masa decizională a Camerei Deputaților. Și primul lucru pe care mă grăbesc să-l afirm este acela că, din fericire, structura Parlamentului permite astăzi o privire mai înțeleaptă decât în 2010, atunci când Senatul respingea, în primă instanță, propunerea.

Nu-mi doresc să insist acum, în acest cadru, pe o descriere de proporții cu privire la necesitatea și oportunitatea unui vot favorabil în cauză. Expunerea de motive a propunerii e suficient de lămuritoare și vă stă la dispoziție. Însă plaja largă de inepții și aberații vărsate din toate părțile, în buna tradiție a anonimității, obligă la câteva scurte precizări de esență:

- Profesia de geodez este o profesie liberală, de interes public, a cărei exercitare presupune existența unei legi speciale. De altfel, necesitatea nu reprezintă altceva decât reglementarea firească pe care Parlamentul a considerat-o necesară în cazul medicilor, avocaților, arhitecților etc.

- Activitatea geodezului reprezintă un serviciu de interes public cu implicații tehnice, economice, sociale, juridice, de importanță vitală pentru înscrierea imobilelor în cartea funciară. Prin urmare, noua reglementare va permite organizarea și exercitarea profesiei de geodez și executarea în condiții de calitate a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei, în temeiul unui cod deontologic obligatoriu.

Adăugați aici că o astfel de lege specială aduce în dreptul impactului asupra mediului de afaceri creșterea prestigiului profesional, a calității serviciilor în condiții de concurență, cu efect direct în combaterea concurenței neloiale în domeniu. Cu alte cuvinte, ostilitățile la adresa unei astfel de reglementări se ridică nu din rândul oamenilor de bună-credință, a profesioniștilor breslei, ci din partea amatorilor lipsiți de fundamentul profesiei.

Sunt premisele de la care suntem obligați să pornim. Și să pornim degrabă, aducând Propunerea privind organizarea și exercitarea profesiei de geodez și înființarea Ordinului Geodezilor în linia priorităților legislative. Mai departe, pronunțarea prin vot favorabil devine o chestiune de onestitate și respect profesional. Altfel, rămânem prizonierii triști ai unui principiu nescris: profesia liberală nereglementată dă naștere la corupție, inechitate și conflicte de interese!

    Camelia Khraibani - declarație politică: Românii, spațiul Schengen și recursul la demnitate;

Doamna Camelia Khraibani:

"Românii, spațiul Schengen și recursul la demnitate"

"Trăind în cercul nostru (mioritico-balcanic) strâmt", norocul ne ocolește adesea și nu atât din vina altora, cât mai ales a modului particular în care, de veacuri, ne rostuim existența la porțile Orientului. Hărăzit de soartă a viețui la confluența de interese și de belicoase confruntări ale unor alcătuiri statale, de fiecare dată mai puternice decât noi, românii, popor năpăstuit, "bătut din veac în veac de toate furtunile" (N.Iorga), au străbătut cu greu secolele în arealul geopolitic carpato-dunăreano-pontic. Ereditatea noastră complicată ("progenitură de origine romană" peste care s-au insinuat violent numeroase hoarde barbare, aciuate vremelnic sau definitiv, în spațiul nostru valah) și odiseea supraviețuirii sub diverse stăpâniri, cu tot ceea ce presupunea ea: obediență, umilință, sărăcie și înapoiere, ne-au pervertit, se pare iremediabil, sufletele și comportamentul.

Așa stând lucrurile, ducem cu noi fără de voie blestemul imposibilității de a evada din ceea ce unii numesc, inspirat sau doar ironic, "fabulos spirit", în realitate un amestec bizar de trăiri și gesturi, caracterizat prin fatalism mioritic, șmecherie, oportunism, tentația de a ne suspecta și disprețui reciproc, reacția viscerală de a ne persifla și înjura și nu în ultimul rând acea subită miopie când e vorba de bârna din proprii noștri ochi. În fața urgiilor barbare, mai vechi sau mai noi, ne-am regăsit cu greu spiritul de ordine și de agregare, acel spirit care atunci când s-a manifestat ne-a permis unele succese militare și benefice impulsuri pentru evoluția noastră ca popor și entitate statală europeană.

Mai la îndemână s-au dovedit a fi însă, din nefericire, bejenia și abandonarea pământului, nu înainte de a fi sistematic pârjolit, supușenia umilitoare ("capul plecat...", gest creștinesc și oportun poate, dar umil totuși!) și resemnarea, în bine-cunoscutul spirit al fatalismului mioritic. Am plătit toate acestea cu prețul multor veacuri de ocupație străină, de amară umilire, de spoliere a resurselor și înapoiere economică, social-politică și spirituală.

La adăpost de barbariile orientale, declanșate intempestiv și imprevizibil de seminții pe care propriile spații (atunci când aveau vreunul) "nu putea să-i mai încapă", Occidentul, care ne pune azi la colț, și-a statornicit structuri și norme, a construit orașe și a înălțat catedrale și universități, punând temeiurile Renașterii și căutând în tihnă "piatra filosofală". Gospodăriile, pădurile și ogoarele lor, ferite de pârjolul devastator al focului, au continuat în a-i îndestula pe ei și mijloacele lor productive, oferindu-le acel belșug material, necesar și oportun evoluției, prosperității și creației. Iubirea aproapelui, smerenia în fața lui Dumnezeu, milostivenia și toleranța creștinească față de "greșelile greșiților" nu i-au împiedicat să tortureze, să mutileze și să ardă pe rug pe nefericiții cu alte convingeri și idei, așa cum nu au avut nicio reținere în a interveni asupra estului și sud-estului european pentru a-și disputa la mezat zone de influență din această parte de continent. "Apostolii" civilizației occidentale care ne admonestează azi, mânați mai ieri de interese meschine și acționând "în umbra crucii", au ars, au distrus și ucis secole de-a rândul, croindu-și cu sabia și armele de foc drumul "triumfal" către "locurile sfinte", Orientul îndepărtat, Lumea nouă de peste Ocean și africa.

În epoca modernă, rațiunile lor "civilizatoare" i-au purtat prin nemărginirea africană la vânătoare de negri pentru plantațiile americane și la deposedarea violentă a localnicilor de aur, diamante, mirodenii, fildeș și de propria identitate. Secolul al XX-lea nu a fost răvășit de noi, românii, popor mult prea blând, pașnic, milostiv, cu frica lui Dumnezeu și preocupat doar de sărăcia și nevoile sale. Cei care au făcut-o cu prețul a zeci de milioane de vieți frânte de glonț, de foame și de boli, au fost tot cei aparținând spațiului "civilizator" care cu ipocrizie ne trag azi de urechi, considerându-ne nedemni a inta în spațiul Schengen.

Occidentalii au uitat mult prea repede că lideri de-ai lor, în cârdășie cu Stalin, au scos la mezat teritorii românești, iar către sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au negociat la tarabă destine și spații de viețuire ale unor popoare est europene, asistând apoi imperturbabil la căderea Cortinei de Fier peste continent.

Acceptarea noastră în NATO și UE s-a făcut și ea cu multă întârziere, după demersuri îndelungate și umilitoare și parcă pe ușa din dos, locul de acces bine-cunoscut al servitorilor și al rudelor sărace. Speculându-ne cu ipocrizie acele complexe ale noastre, generate de buna-credință și cunoscutul nostru bun-simț, dar și dificultățile reale prin care trecem, dificultăți de care unele structuri, agenți economici și instituții occidentale nu sunt deloc străine, ni se amână mereu intrarea în spațiul european de liberă circulație. Argumentul corupției, invocat cu obstinație ca impediment al aderării noastre la Schengen, este unul ipocrit și necinstit, adevăratul motiv fiind generat de rațiuni politice, economice fără îndoială și nu în cele din urmă de blestematul nostru obicei de a ne prosterna în fața "Porții", de a ne denigra și trăda țara, de a ne vinde elitele și voievozii, întru satisfacerea intereselor meschine ale unora dintre ai noștri și cu prețul nefericirii tuturora. Corupția dacă există (și ea, din nefericire, există la noi, atingând dimensiuni ce ne îngrijorează și ne revoltă) nu este însă nici invenție românească și nici particularitate exclusivă a comportamentului românilor. Această racilă a contemporaneității noastre, cu implicații negative privind evoluția către progres, civilizație și prosperitate generală, are la noi cauze multiple, complexe, mai vechi, dar și mai noi, precum veacurile de asuprire străină, în care viețuirea și supraviețuirea noastră biologică și națională au fost mereu puse la îndoială, deceniile de glaciațiune comunistă petrecute în spatele Cortinei de Fier, unele schimbări produse de evenimentele din decembrie 1989, libertatea prost înțeleasă și mai ales democrația noastră "originală". Se mai adaugă la toate acestea politicianismul nostru dâmbovițean, confuziile stârnite de unele decizii și prevederi legislative, nefericitele metehne securisto-comuniste ale unora, tentația condamnabilă de înavuțire imediată, cu prețul necinstei și al nefericirii altora și nu în ultimul rând justiția făcută la comandă politică, în mod arbitrar, subiectiv, ineficient și inadecvat, cu ale sale grave consecințe în toate sferele vieții sociale. Primirea noastră în spațiul Schengen, fără alte condiționări și amânări, ar fi un gest reparator față de suferințele mai vechi sau mai noi ale românilor, contributori, direct sau indirect, la prosperitatea tihnită a Vestului și ca o ispășire a occidentalilor de păcatele blazării, trădării, duplicității, ipocriziei.

Recursul primului-ministru și al celorlalți lideri USL la înțelepciunea cea de pe urmă a poporului nostru, ce ne îndeamnă la atitudine demnă în fața celor ce nu ne vor, mi se pare oportun, de admirat și de urmat.

Îmi îngădui să conchid că dacă demnitate nu e, nimic nu e!

    Camelia Khraibani - declarație politică: Violența împotriva femeii;

Doamna Camelia Khraibani:

"Violența împotriva femeii"

Luna martie nu înseamnă doar a treia lună din calendar, ci este și luna dedicată femeii. Declarația mea politică se numește "Violența împotriva femeii" și cu toate că avem suficiente motive care ne determină să purtăm femeilor respect și să le omagiem, nu putem uita că pe glob există încă femei care nu duc o viață ușoară. Această violență se manifestă diferit în societăți diferite. Poate să meargă de la abuz psihologic și fizic în familie, la căsătorie forțată la vârste mici și alte practici violente. Toate formele de violență împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului și stau în calea egalității de șanse dintre femei și bărbați.

În România, una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viață, conform Studiului Sănătății Reproducerii. Violența în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor - în 2012, dintr-un total de 9.372 de victime, 5.160 au fost femei, iar în 2011, dintr-un total de 8.787 de victime, 5.794 au fost femei, numai în București în perioada 2011-2012 au fost înregistrate 968 de cazuri de violență împotriva femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenței și 47 de violuri în stradă, conform datelor Direcției Generale de Poliție a municipiului București.

O cercetare la nivel național făcută de Centrul Parteneriat pentru Egalitate a arătat că 827.000 de femei au suportat în mod frecvent violență în familie sub diferite forme, 739.000 de femei au fost insultate, amenințate sau umilite, mai mult de 320 de femei au fost abuzate fizic și un număr similar au suferit abuzuri care au dus la restrângerea forțată a relațiile sociale, peste 70.000 de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual.

Violența împotriva femeilor are drept consecință costuri foarte mari la nivel de cheltuieli naționale pentru îngrijiri medicale, acțiuni în justiție și acțiuni ale poliției, precum și pierderi în domeniul realizărilor educaționale și în cel al productivității. Un studiu arată că fiecare act de violență face ca femeile să piardă în jur de 7 zile de lucru. Stresul și situația economică, lipsa de soluții și măsuri din partea guvernanților, toate acestea au dus și la violențe în familii și cupluri, victime fiind de cele mai multe ori femeile.

În calitate de cetățean român, sunt datoare să semnalez faptul că și în țara noastră numărul cazurilor de violență în familie este din ce în ce mai mare, sărăcia a generat și generează violență iar noi, femeile, suntem cele mai predispuse.

Violența împotriva femeii este o realitate cruntă, iar diverse estimări arată că abuzurile nu doar persistă, ci sunt în creștere. Din păcate, de cele mai multe ori, aceste fapte fie nu sunt cunoscute, fie sunt ignorate. Strâns legată de valori și tradiție, adânc înrădăcinată în mentalitate, în felul în care sunt considerate femeile, această realitate este greu de acceptat și cu atât mai greu de schimbat.

Violența împotriva femeilor este determinată direct de relațiile de putere inegale dintre bărbați și femei. Amploarea acestui fenomen și faptul că ține de relații de putere mai curând decât de caracteristici și comportamente individuale îl face o problemă publică. Oricând vorbim despre putere, inevitabil facem politică.

Echilibrarea relațiilor de putere între femei și bărbați este un efort pe care îl putem începe cu toții în relațiile noastre personale, examinând modurile în care comportamentele fiecăruia contribuie la perpetuarea acestor relații de putere inegale. Ar trebui să fim cu toții preocupați de ceea ce se întâmplă cu viitorul nostru, în condițiile în care probabil un milion de familii se confruntă cu diverse probleme. De asemenea, trebuie amintită și responsabilitatea autorităților, care este invocată numai în cazurile de crimă și violență extremă și numai punctual. Rar apar informații despre ce ar trebui să facă victimele aflate în situații similare pentru a se proteja (certificat medico-legal, ordin de protecție, adăposturi și centre de consiliere). Poveștile femeilor care au reușit să rupă cu succes lanțul dependenței economice și psihologice de agresor își găsesc rar locul în paginile ziarelor.

În opinia mea, violența împotriva femeii reprezintă o mare problemă și de aceea trag atenția asupra acestui lucru. Haideți ca împreună să iubim femeia, să o cinstim și să o apreciem, pentru că este ființa unică din univers care se dăruiește soțului și copiilor pentru a oferi dragoste din nesecatul izvor de iubire.

Fie ca acest martie să deschidă drum de primăvară spre noi idealuri și înfăptuiri.

    Camelia Khraibani - declarație politică: Politică și Filantropie;

Doamna Camelia Khraibani:

"Politică și Filantropie"

"Dați, și vi se va da;

ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună,

îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.

Căci cu ce măsură veți măsura,

cu aceea vi se va măsura." (Luca 6)

Prezenta declarație politică este mai mult o rugăminte, o pledoarie pentru a ne mobiliza și a vă îndemna să contribuim cu mai multă stăruință la alinarea suferinței și a marilor necazuri care se abat, cu sau fără vină, asupra unora dintre semenii noștri. Acest lucru se poate face, printre altele, inițiind sau participând la diferite campanii caritabile.

La una dintre aceste mă voi referi și de la început confirm că vreau să mă alătur colegei noastre, doamna deputat Gabriela Podașcă, în a cărei scrisoare ce ne-a fost adresată ne propune să uzăm de calitatea noastră de parlamentari pentru a contribui și a influența, pe cât ne stă în putință, redirecționarea părții din impozitul pe venit, acel 2%, conform Codului fiscal și Legii sponsorizării, către ONG-urile care se îngrijesc de tratamentul și integrarea în societate a copiilor cu tulburări de autism. Am cunoștință că în ultimul timp s-au obținut succese în lupta cu această boală, dar programele specializate necesită cheltuieli care depășesc posibilitățile celor mai multe din familiile din țara noastră.

Am lucrat ca medic printre persoanele bolnave și știu câtă nevoie de ajutor este în acest domeniu. Legislația noastră privind sponsorizarea, mecenatul și voluntariatul prevede mai multe domenii în care acțiunile de sponsorizare se pot concretiza, dar lasă, cum este și firesc, la libertatea contribuabililor alegerea entităților și/sau a campaniilor la care să aloce sumele deductibile din impozitul pe profit. Mai cunosc, din raportările pe anii trecuți, că sumele cele mai mari, de peste 90%, merg către sport, în principal către fotbal. Nu am nimic împotriva sportului, fie și din motivul că între educație fizică, sport și starea de sănătate există o corelație pozitivă și sunt de acord ca tinerii să facă mai mult sport.

Dar aici și acum eu vorbesc de caritate, iar în domeniul îngrijirii bolnavilor, al tratamentului unor maladii grave și foarte costisitoare, în țară și în străinătate, este cea mai acută, mai vitală și mai sensibilă nevoie de contribuții benevole. Cum bine se știe, fotbalul aduce el însuși bani dacă este făcut la nivel ridicat și, în plus, are și multe alte surse. Presa și chiar justiția ne-au prezentat destule cazuri de persoane care fac mulți bani din sport sau pe seama sportivilor și uneori chiar pe seama bugetului de stat.

Dimpotrivă, în domeniul medical, boala, bolnavii se află în strânsă legătură cu sărăcia cea mai severă; oamenii bolnavi sunt, de obicei, săraci, iar săracii sunt cei mai expuși la îmbolnăvire.

În spiritul celor de mai sus îndrăznesc și eu să vă rog să luați parte, cum știți dumneavoastră mai bine, la alinarea suferinței oamenilor bolnavi, fie copii, tineri sau vârstnici. Putem face acest lucru în multe feluri dacă ne aplecăm un pic spre această zonă. În discuțiile și întâlnirile noastre publice avem ocazia și căderea morală să pledăm pentru a crește sumele direcționate voluntar de la aceia care au și care pot fi convinși să doneze spre aceia care au nevoie de operații și tratamente, spre organizațiile care se îngrijesc de copiii bolnavi, spre acelea care desfășoară programe de integrare a copiilor și tinerilor în viața socială și profesională. O listă cu astfel de organizații ne-a oferit doamna deputat Podașcă, dar sunt sigură că și dumneavoastră v-ați întâlnit în colegiile electorale cu astfel de situații.

În final, țin să mulțumesc doamnelor și domnilor parlamentari care, având venituri personale din care pot trăi normal, au donat o parte din venituri și chiar indemnizația de parlamentar unor centre - ONG-uri și persoane care se îngrijesc de oameni în suferință și în sărăcie. Totodată, sunt convinsă că fiecare dintre noi putem face mai mult bine în această direcție și vă îndemn să nu ezitați.

    Laurențiu Chirvăsuță - declarație politică având subiectul Stabilitatea României este dezideratul împlinit al USL;

Domnul Laurențiu Chirvăsuță:

"Stabilitatea României este dezideratul împlinit al USL"

Voi face apel, în această declarație politică, la maturitatea gândirii oamenilor politici care decid acum soarta României. Rămân consecvent ideii de stabilitate și unitate pentru România și cred că anul acesta, mai mult ca oricând, avem nevoie de un climat de liniște pentru a putea dezbate proiectele de interes major pentru țară. Și aici includ actele care vor modifica mai întâi Legea fundamentală - Constituția - și Legea privind reorganizarea administrativ-teritorială a României.

Uniunea Social-Liberală, așa cum a fost ea gândită, a făcut ca importante proiecte să fie legiferate până acum și cred că, având ca principal scop reformarea statului prin modificarea Constituției, va reuși să dovedească cetățenilor că poate duce la bun sfârșit angajamentele pe care și le-a asumat.

Stabilitatea României pornește din stabilitatea din interiorul USL și oricât de mult și-ar dori unii sa spună că USL se află într-un punct de cotitură, acest lucru este infirmat de acțiunile comune și deciziile politice luate în consens.

    Liliana Ciobanu - declarație politică: - Ministrul sănătății, distrugătorul sistemului sanitar!;

Doamna Liliana Ciobanu:

"Ministrul sănătății, distrugătorul sistemului sanitar!"

După câteva zile de răzgândire... profundă, ministrul sănătății, domnul Eugen Nicolăescu, a revenit asupra declarației inițiale privind desființarea direcțiilor de sănătate publică județene, anunțând în final că ele vor fi reorganizate și restructurate. Probabil că schimbarea de optică a ministrului sănătății a intervenit în urma reacției dure a opiniei publice și a specialiștilor din sistemul sanitar, care s-au opus cu vehemență desființării unor instituții care funcționează în folosul cetățenilor de peste 20 de ani.

Oricum se va intitula, desființare sau restructurare, este evident că în sistemul medico-sanitar vom asista la noi concedieri, vor fi alți români puși pe drumuri și lăsați de izbeliște în plină criză de onor actualul Guvern. Ministrul spune cu o seninătate cinică că "medicii și asistenții care nu își găsesc locul în direcțiile de sănătate publică vor avea locuri de muncă în spitale", intenție generoasă, dar care s-ar putea lovi de nulitate, în condițiile în care posturile din sistemul bugetar se ocupă în urma unor concursuri. Sunt sigură că Nicolăescu cunoaște dimensiunea reală a viitorului proces de reorganizare și restructurare a instituțiilor din subordinea Ministerului și ale Casei de Asigurări de Sănătate, dar încearcă să îndulcească tonul, pentru a-i deruta și mai mult pe oamenii care lucrează în prezent în sistem. Contrar celor spuse de mai-marele sănătății, "făuritorul" unor reforme care nu s-au transpus în creșterea calității serviciilor medicale oferite populației, așa-numita debirocratizare și descentralizare nu va ajuta cetățeanul de rând. Ba, mai mult, este foarte posibil să asistăm la noi cazuri precum cel de săptămâna trecută de la Craiova, în care medicii să ceară fără pic de rușine unor pacienți să își amaneteze bunurile pentru a da tradiționala șpagă și a plăti astfel servicii gratuite potrivit legii...

Potrivit proiectului de hotărâre de guvern, postat pe site-ul Ministerului Sănătății, noua structură prevede 8 autorități regionale de sănătate publică și 8 servicii regionale de ambulanță. Greu de crezut că o asemenea împărțire este făcută în interesul pacienților și pentru economii la buget, așa cum vrea să-i păcălească Nicolăescu pe români. Pe bună dreptate, specialiștii își exprimă îndoiala asupra reușitei activităților obligatorii pentru populație, în cazul desființării direcțiilor de sănătate publică județene. Sunt o serie de proceduri efectuate în prezent de DSP-uri, care vor rămâne practic în sarcina nimănui: monitorizarea stării de sănătate a populației; promovarea sănătății și medicinii preventive; organizarea evidențelor statistice pe probleme de sănătate; organizarea și coordonarea asistenței medicale în caz de calamități, catastrofe și situații deosebite; organizarea activităților de promovare a sănătății și educație pentru sănătate a populației; realizarea programelor naționale de sănătate; organizarea activităților de control în sănătate publică în teritoriu; efectuarea serviciilor privind sănătatea publică (analize fizico-chimice de laborator la apă, alimente, aer și sol) la cererea persoanelor fizice sau juridice, precum și în cadrul programelor naționale de sănătate; gestionarea rezervei antiepidemice județene; organizarea la nivel local a activității de management al programului de imunizări a populației eligibile, desemnată prin calendarul național de vaccinare, precum și în situațiile de risc identificate.

Acestea sunt doar câteva din atribuțiile actuale ale direcțiilor de sănătate publică județene, care vor trebui preluate de alte instituții, deocamdată neidentificate de către ministrul sănătății. Nu în ultimul rând, același Eugen Nicolăescu trebuie să le spună clar românilor ce se va întâmpla cu angajații din aceste instituții care vor fi disponibilizați. Vor primi ei salarii compensatorii? Iar dacă vor primi, din ce buget, cel al Ministerului Sănătății? În acest caz, unde este economia clamată de ministru?

Sunt doar câteva întrebări la care ministrul sănătății trebuie să răspundă în fața românilor. Până atunci, viitorii șomeri din sistemul medico-sanitar se întreabă dacă vor mai avea ce pune pe masă copiilor după aplicarea acestei noi "reforme" de tip Nicolăescu...

    Liliana Ciobanu - declarație politică: - Guvernul României nu este interesat de soarta IMM-urilor;

Doamna Liliana Ciobanu:

"Guvernul României nu este interesat de soarta IMM-urilor"

Am participat zilele trecute la prima reuniune a Grupului parlamentar de sprijin pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, constituit în contextul actualei componențe a Parlamentului României. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), confederație patronală reprezentativă la nivel național, la fiecare reînnoire a componenței Parlamentului României. Prezența în cadrul grupului a parlamentarilor din toate partidele politice asigură cadrul unui dialog permanent cu membrii și reprezentanții CNIPMMR pentru dezbaterea problemelor din domeniul IMM-urilor, cu posibilitatea valorificării propunerilor exprimate în cadrul discuțiilor la nivelul comisiilor de specialitate și apoi în dezbaterile din plen, în scopul promovării celor mai adecvate măsuri pentru sprijinirea mediului de afaceri.

Ordinea de zi a manifestării a cuprins trei teme de maxim interes pentru mediul de afaceri și IMM-uri, respectiv adoptarea unei noi Legi privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, transpunerea Directivei 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale și armonizarea legislației în domeniul financiar-contabil. La întâlnirea desfășurată la București a participat și președintele Fondului de Garantare pentru IMM-uri, Aurel Șaramet, conducerea CECCAR, însă, din păcate, au lipsit reprezentanții Guvernului.

Consider că absența ministrului delegat pentru IMM-uri de la acest important eveniment, cu atât mai mult cu cât doamna este și parlamentar, demonstrează, din nefericire, că Executivul nu prea este interesat de soarta IMM-urilor, firme ce trebuie să rămână motorul oricărei economii sănătoase...

La constituirea Grupului parlamentar de sprijin pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii au participat în schimb aproape 50 de parlamentari. Discuțiile au fost constructive și s-au axat pe conturarea unor propuneri legislative care să ușureze activitatea firmelor mici și mijlocii din România, și în special inițierea unei noi legi a IMM-urilor, având în vedere greutățile cu care se confruntă acestea. Un alt punct important s-a referit la valorificarea potențialului IMM-urilor de a crea noi locuri de muncă, în special pentru tineri, deoarece în prezent în România 70% din numărul de salariați din economie lucrează în cadrul acestora. Faptul că în ultimii 12 ani IMM-urile au fost singurele entități economice care au creat noi locuri de muncă în România trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru Guvernul Ponta, cu atât mai mult cu cât ele sunt inima societății, iar statul trebuie să le ajute să supraviețuiască.

    Liliana Mincă - declarație politică având tema Reglementarea juridică a integrării și respectării principiului egalității de șanse pentru femei și bărbați și reprezentare echitabilă și echilibrată a femeilor și bărbaților la toate nivelurile decizionale;

Doamna Liliana Mincă:

"Reglementarea juridică a integrării și respectării principiului egalității de șanse pentru femei și bărbați și reprezentare echitabilă și echilibrată a femeilor și bărbaților la toate nivelurile decizionale

Așa cum știm, în cadrul Comisiei Constituționale a fost demarat procesul de cosmetizare a legii fundamentale a statului român, Constituția. Am văzut care sunt tezele politice ale reprezentanților puterii, dar și cele ale opoziției, privind revizuirea Constituției. Prima concluzie a fost că se vizează o revizuire pe ici pe colo și în punctele esențiale pentru interesele unor grupări politice și mai puțin o primenire temeinică a Constituției. Nu am văzut, spre exemplu, nicio propunere de consolidare a legii fundamentale prin care să se reglementeze clar, fără echivoc, egalitatea de șanse. În România retorica pare să fie un act de excelență, iar practica, aplicarea legilor, cu sau fără lacune, este trecută la erată. Și aceasta se întâmplă de câteva decenii. Clasa politică riscă să devină hilară dacă va continua să vorbească despre statul de drept cu aceeași retorică impecabilă, dar promulgând legi șchioape sau făcute la normă, pentru a fi încălcate.

Egalitatea de șanse pentru femei și bărbați a devenit o teză politică, asemeni infrastructurii rutiere a României, în care guvernele precedente au îngropat miliarde de euro. Sunt frumoase pe hârtie, în diverse rapoarte, dar în realitate nu există. Ne-am obișnuit să emitem legi de bibliotecă, menite să fie abandonate în praful uitării sau ignoranței, în detrimentul unor acte normative cu adevărat imperative, aplicabile. În ritmul acesta, legile adoptate în Parlament și promulgate ulterior riscă să devină compuneri de vacanță menite să fie ignorate de către societate, în virtutea unui drept cutumiar nociv (obișnuința de a le ignora), adică să fie tratate doar ca teme de dispută la șezători. Pentru a sublinia antagonismul dintre retorică și practică în România ca stat de drept, avem ca azimut egalitatea de șanse.

În conformitate cu articolul 16 alineatele (1) și (3) din Constituția României în vigoare, Legea nr. 202/2002, republicată în 2007, privind egalitatea de șanse între femei și bărbați definește, la articolul 4, formele discriminării de gen și egalitatea de șanse. Mai mult decât atât, în aceeași lege, la articolul 5 se precizează clar: "În materia reglementată de prezenta lege dispozițiile prevăzute la art. 4 prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevalează dispozițiile menționate". În Hotărârea de Guvern nr. 10 din 9 ianuarie 2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, de asemenea, la articolul 3 litera c) se menționează că ministerul elaborează politicile și planurile naționale de acțiune și se preocupă de integrarea și respectarea principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați. Exemple de acte normative care par să reglementeze egalitatea de șanse pot fi foarte multe. Cu toate acestea, în România nu există egalitate de șanse între femei și bărbați. Articolul 23 din Legea nr.202/2002 vorbește de obligativitatea reprezentării echitabile, echilibrate, paritare a femeilor și bărbaților la toate nivelurile decizionale din instituțiile statului. Cu toate acestea, România se află sub auspiciile patriarhatului. Egalitatea de șanse continuă să rămână încarcerată în hotarele retoricii. Egalitatea de șanse a devenit doar un strai de zile mari pe care, la momente potrivite, îl scoatem pentru îmbrobodirea societății civile sau pentru defilarea în fața comunității europene, după care îl reascundem pe termen nedefinit în scrinul uitării. Așa se explică de ce în Parlamentul ales în decembrie 2012 ponderea femeilor este de doar 11,5%.

Potrivit statisticilor Uniunii Interparlamentare, în parlamentele a 187 de țări femeile reprezintă circa 20% din totalul parlamentarilor, în timp ce în Europa (în țările OSCE) procentul mediu este de 22%. Situația este valabilă și pentru celelalte instituții ale țării. La noi, doar PP-DD a demonstrat o orientare și preocupare clară pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați și respectarea legislației în domeniu. În Parlamentul actual, ponderea cea mai mare a femeilor o regăsim la PP-DD, care, de altfel, este singurul partid din România care are ca președinte o femeie, pe doamna Simona Man. În vreme ce ponderea femeilor parlamentar este de 18% la PP-DD, la USL procentul de parlamentari femei este de 11%, iar la ARD femeile reprezintă 12,6% din parlamentarii aleși.

Din aceste motive, consider că actuala Comisie parlamentară pentru revizuirea Constituției are datoria și obligația să elaboreze reguli precise care să consacre accesul egal al femeilor și bărbaților la funcții publice prin așa numitele cote de gen. Egalitatea de șanse poate deveni o realitate cotidiană, și nu doar o temă de discurs politic.

    Maria Grecea - declarație politică referitoare la Situația exporturilor de alimente;

Doamna Maria Grecea:

"Situația exporturilor de alimente"

Având în vedere contextul actual, în care presa de la nivel național a semnalat în repetate rânduri faptul că producătorii din România ar fi exportat produse neconforme cu standardele de etichetare și normele de siguranță alimentară, fac următoarele precizări.

Doresc să fac apel la respectarea unei prezumții de bună-credință, de care producătorul ar trebui să se bucure până la definitivarea analizelor, și deci existența unei probe contrare. De asemenea, trebuie stabilită cu certitudine proveniența acelor loturi, mai ales în situația în care exportul s-a făcut către un procesator intermediar.

Autoritățile responsabile trebuie să gestioneze mai bine astfel de situații, păstrând confidențialitatea, pentru a nu afecta drepturile societăților implicate. Sunt condamnabile scurgerile de informații din instituțiile responsabile, iar fenomenul de diseminare necontrolată înaintea definitivării unor analize relevante, și deci înaintea existenței unor probe concludente, aduce daune substanțiale industriei naționale de profil și poate avea efecte ce se răsfrâng inclusiv asupra angajaților și a familiilor acestora.

Îmi exprim solidaritatea față de producătorii români și dezaprob ferm orice formă de comportament denigrator, manifestat atât la nivel național, cât și european. Solicit, în acest sens, tratarea acestor chestiuni cu responsabilitate, atât de către autorități, cât și de presă și societatea civilă.

În viitor, sugerez aplicarea corectă a conceptului de diplomație a relațiilor economice pentru gestionarea corectă a unor astfel de situații pe plan internațional.

    Marian Ghiveciu - declarație politică având tema Se impune elaborarea unei strategii a cercetării agricole;

Domnul Marian Ghiveciu:

"Se impune elaborarea unei strategii a cercetării agricole"

Cercetarea românească din agricultură a fost pusă pe baze moderne de marele om de știință și patriot, academicianul prof.dr. Gheorghe Ionescu-Șișești. El a creat și Academia care îi poartă numele astăzi. Moartea sa a fost grăbită de agresiunile pe care autoritățile comuniste le-au exercitat continuu asupra sa.

Discipolii săi, chiar în anii comunismului, i-au continuat opera, impunând cercetarea agricolă ca o necesitate obiectivă a dezvoltării agriculturii.

După 1990, cercetarea a fost mai întâi abandonată și extrem de agresată, din exterior și interior, și iată unde a ajuns. Este clar că cercetarea, ca orice domeniu de activitate, trebuie acum supusă restructurării, pentru a se integra "noii ordini economice", până nu e prea târziu.

O țară fără propria ei cercetare în agricultură nu poate să devină decât o "colonie".

Tunelul de intrare a speciei umane în "civilizație", "umanitate" a fost agricultura.

Lovitura dată cercetării agricole nu este una nevinovată, în necunoștință de cauză. Dimpotrivă! Privatizarea s-a prezentat ca o veritabilă caracatiță în care s-au dat "tunuri" atât din interiorul, cât și din exteriorul cercetării.

Reforma cercetării românești continuă să fie înțeleasă numai în forma ei distructivă. Reforma înseamnă progres, dezvoltare, și nu distrugere.

Progresul și dezvoltarea presupun soiuri autohtone rezistente la secetă, tehnologii moderne și eficiente și, înainte de toate, puțină dragoste pentru pământul și țara în care te-ai născut.

Se impune cu necesitate elaborarea pe termen scurt și mediu a unei strategii sectoriale a cercetării agricole românești.

    Marioara Nistor - declarație politică: Salariații din învățământ sunt discriminați, ministrul educației tace mâlc!;

Doamna Marioara Nistor:

"Salariații din învățământ sunt discriminați, ministrul educației tace mâlc!"

M-am adresat ministrului educației naționale, Remus Pricopie, într-o problemă a întregului sistem de învățământ din România, și anume diferențierea nejustificată a indemnizației de conducere pentru directorii unităților de învățământ. I-am atras atenția asupra situației discriminatorii, în opinia sindicaliștilor din învățământ, în care funcționează normativul privind indemnizația anumitor directori din învățământ, reglementară de Anexa nr. 4.2. din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic. Astfel, directorilor titulari cu studii superioare, pe catedrele de gimnaziu sau liceu, li se acordă un spor de conducere de între 25% și 35% - conform poziției 5 din anexă. În același timp, directorii cu studii superioare titulari pe posturi de directori în instituții de învățământ preșcolar sau primar, au un spor de indemnizație de până la 25% - poziția 7 din anexă. Acest fapt se întâmplă doar pentru că unii sunt directori la unități de învățământ pentru preșcolari (grădinițe)/învățământ primar, iar ceilalți la gimnaziu/liceu, cu toate că studiile respectivilor conducători de unități nu diferă, iar responsabilitățile și competențele lor sunt aceleași.

În această situație se află și sunt nedreptățiți angajații din 30 de unități de învățământ din cele 130 existente în județul Brăila, respectiv din cadrul școlilor generale Bărăganul, Gropeni, Racoviță, Stăncuța, Vădeni, Zăvoaia etc. Bineînțeles că la nivel național salariații din sistem prejudiciați de acest act normativ sunt de ordinul sutelor, iar speranța lor de a intra în normalitate se lasă încă așteptată. Sindicatele din învățământ sunt de părere că situația s-ar putea rezolva printr-un ordin al ministrului educației, care să comaseze pozițiile 5 cu 7 din Anexa nr. 4.2. din Legea nr. 63/2011.

Într-un document oficial, l-am întrebat pe ministrul educației ce măsuri intenționează să ia pentru a elimina discriminarea amintită și diferențierea nejustificată a indemnizației de conducere pentru directorii unităților de învățământ de același nivel. Sper din suflet să îmi răspundă în cel mai scurt timp, având în vedere lipsa de reacție pe care același ministru a avut-o față de Federația Sindicatelor din Învățământ "Spiru Haret", condusă de Marius Nistor, care a avut până acum două demersuri în acest sens, în noiembrie 2012 și în ianuarie 2013, fără ca Ministerul să se deranjeze cu vreun răspuns. Oricum, până ce ministrul ocupat al educației va răspunde la interpelarea mea - noroc că este obligat să o facă -, am solicitat un punct de vedere și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, autoritate care poate decide dacă în cazul semnalat există elemente discriminatorii.

    Marioara Nistor - declarație politică: Ministrul agriculturii trebuie să răspundă cu demisia pentru scandalurile alimentare care bulversează românii;

Doamna Marioara Nistor:

"Ministrul agriculturii trebuie să răspundă cu demisia pentru scandalurile alimentare care bulversează românii"

Am primit răspuns din partea conducerii Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la interpelarea referitoare la implicarea României în scandalul european al consumului de carne de cal. Aminteam faptul că polemica internațională izbucnită în urma descoperirii de carne de cal în lasagna vândută ca fiind de vită, a "oferit" României o nouă bilă neagră pe eșichierul european, cel puțin la nivelul imaginii. Dincolo de dimensiunea negativă a scandalului, am remarcat că "bunele practici" continuă în domeniul agroalimentar autohton, mă refer la proliferarea funcționării unor firme cel puțin dubioase, care, mai mult, au și drept de export.

Secretarul de stat demisionar al instituției, Mihai Țurcanu, a arătat că, în urma verificărilor efectuate la cele două unități de abatorizare care au făcut obiectul alertei primite de la Uniunea Europeană, "nu au fost identificate deficiențe în ceea ce privește comerțul intracomunitar cu carne de cal și etichetarea cărnii de cal". De asemenea, în documentul ANSVSA se mai arată că în România sunt autorizate sanitar veterinar un număr de 149 de abatoare, din care șase în județul Brăila. Totodată, Țurcanu a mai adăugat că instituția pe care a condus-o "nu are în competență combaterea evaziunii fiscale".

Nu am cum să fiu mulțumită de răspunsul primit de la ANSVSA! După cum s-a văzut, semnalele pe care le-am tras la adresa funcționării instituțiilor responsabile de siguranța alimentară a românilor au fost pertinente, iar conducerea ANSVSA a fost decapitată. Între timp, România a fost implicată în alte numeroase scandaluri în domeniu, de la curcani exportați cu antibiotice veterinare, la laptele infestat cu aflatoxină. Toate aceste necazuri trebuie să pună pe gânduri autoritățile, cu atât mai mult cu cât românii sunt bulversați și nu mai știu, pe bună dreptate, ce să cumpere și ce să mănânce!

Este evident și faptul că demisia sau demiterea șefului ANSVSA nu a rezolvat problemele din sistem. Chiar după plecarea lui Țurcanu din funcție situația nu s-a ameliorat. Noul șef al instituției se contrazice cu directorii din teritoriu, în continuare autoritățile nu se pun de acord în legătură cu vinovăția sau nevinovăția celor implicați. Explozia de scandaluri alimentare din ultima perioadă ar trebui însușită mai apăsat de conducerea Guvernului Ponta. Consider că Ministerul Agriculturii are o importantă parte de vină în aceste nereguli cu conotații internaționale, iar ministrul de resort, domnul Daniel Constantin, ar face bine să-și prezinte demisia de onoare și să lase în locul său pe cineva care să facă ordine în sistem.

    Mihai-Aurel Donțu - declarație politică intitulată 2013 va fi anul reformelor în domeniul sănătății!;

Domnul Mihai-Aurel Donțu:

"2013 va fi anul reformelor în domeniul sănătății!"

Timp de patru ani, fostele guverne ale PDL au luat tot felul de măsuri aberante, care mai de care mai destabilizatoare pentru economia românească și, implicit, pentru buzunarul fiecărui cetățean, dar nu numai atât: acestea au avut rolul nefast de a pune pe butuci cele mai multe domenii, inclusiv pe cel vital pentru orice român, domeniul sănătății!

Cred că sunt foarte multe greșeli guvernamentale PDL-iste, cu impact dezastruos asupra sistemului de sănătate, dar cele care au trimis acest domeniu aproape în colaps și care necesită să fie corectate urgent, trebuie menționate: subfinanțarea acută a sistemului de sănătate, în favoarea investițiilor în proiectele costisitoare și nefolositoare ale doamnei Udrea, desființarea a zeci de spitale și punerea pacienților în mare dificultate, cheltuirea nesăbuită a banilor contribuabililor - inclusiv prin practicarea unor modalități de licitație foarte dubioase -, dar și blocarea celor mai multe și mai importante programe de sănătate aflate în derulare, precum și alungarea a mii de medici și asistente pe alte meleaguri etc.

În acest sens, cred că reforma - în adevăratul sens al cuvântului și nu, din nou, într-unul populist -, în sănătate nu mai poate fi amânată, și de aceea Guvernul USL consideră că anul 2013 trebuie să fie și chiar va fi unul al schimbărilor radicale în sănătate. Primul pas este cel de reorganizare a sistemului. Trebuie menționat faptul că restructurarea și reorganizarea avute de către USL în vedere sunt procese care au mai multe obiective: primul obiectiv este acela de a apropia serviciul public de cetățean, prin micșorarea birocrației, printr-un acces mai mare al cetățenilor la autoritățile de pe plan local, regional sau național, prin micșorarea numărului de acte care se cer oamenilor. Cu alte cuvinte, reforma se va face nu în slujba unor interese de grup sau sub presiuni politice, ci pentru pacienți.

Reorganizarea și restructurarea direcțiilor de sănătate publică și a caselor județene va fi făcută până la data de 15 mai și va aduce o economie de 50 de milioane de euro, bani care pot fi folosiți pentru cumpărarea de medicamente sau pentru programele naționale, inclusiv pentru bolnavii de cancer.

Toate acele măsuri defectuoase luate de către fostele guverne ale PDL și care au adus mari prejudicii sistemului de sănătate din România nu mai pot fi ascunse sub preșul altei guvernări, ci trebuie rezolvate în mod real, prin găsirea unor soluții viabile și, bineînțeles, cu impact pozitiv pe termen lung!

    Mihai Lupu - declarație politică având subiectul Reforma constituțională - cel mai important obiectiv al USL pentru anul 2013;

Domnul Mihai Lupu:

"Reforma constituțională - cel mai important obiectiv al USL pentru anul 2013"

După opt ani în care românii au asistat, aproape zilnic, la scandaluri politice fulminante, legate de încălcări sau forțări ale limitelor constituționale, inițiate de către așa-zisul președinte-jucător, domnul Băsescu, a venit vremea ca românii să aibă o nouă lege fundamentală, care să aibă menirea de a pune capăt unor astfel de deraieri extrem de păguboase, care nu au făcut altceva decât să ne aducă nenumărate prejudicii, atât pe plan intern, cât și extern!

De aceea, cred că în acest moment România are nevoie de o Constituție cât mai clară, în care atribuțiile instituțiilor fundamentale ale statului să fie foarte bine delimitate, de o Constituție modernă și democratică, care să elimine orice posibilitate de ambiguitate sau de forțare a limitelor sale și care să nu mai ducă, sub nicio formă, spre încălcări flagrante ale drepturilor cetățenilor, așa cum s-a întâmplat de foarte multe ori, de exemplu, în cazul pensionarilor.

Modificările avute în vedere de USL Constituției pornesc de la angajamentul nostru ferm față de electorat de a corecta toate greșelile acestor ultimi opt ani - când Constituția a fost interpretată și reinterpretată, în multiple variante, de către actualul locatar de la Cotroceni -, dar și de a garanta românilor nu numai o Românie democratică, ci și o democrație solidă și eficientă, în care instituțiile statului să fie realmente în slujba cetățenilor și ale drepturilor acestora!

Primul principiu de la care pornim este acela că legea Fundamentală trebuie să îndeplinească o funcție integratoare, să unească societatea, să adune cetățenii în jurul său, să fie liantul care-i unește, nu care-i divizează. Trebuie să ieșim din logica concurenței, a conflictului și a contrapunerii: concurență și conflict între instituții, contrapunere între instituții și cetățeni.

Al doilea principiu este acela că pentru noi Constituția înseamnă nu doar stabilirea unor norme, a unor mecanisme instituționale, ci și consacrarea unui sistem de valori. Constituția trebuie să ofere protecție juridică unui set de valori comune, pentru a genera solidaritatea cetățenilor și pentru a reconstrui încrederea acestora în instituțiile statului.

Într-o epocă în care lupta împotriva terorismului sau a corupției a ajuns să justifice intruziuni în viața cetățeanului, este important să avem un cadru constituțional eficient, prin care cetățeanul să se simtă apărat. Este nevoie de un echilibru între eficiența acțiunii statului într-un context nou și drepturile cetățeanului.

Al treilea principiu este debarasarea de populism. Nu vrem să facem din Constituție o nouă temă de conflict în societatea românească care și așa în ultimii ani a fost profund fracturată și nici să găsim în dezbaterea despre Constituție un nou pretext pentru polarizare și antagonizare.

De asemenea, considerăm că respectul pentru cetățean și pentru drepturile sale trebuie să primeze într-o lege fundamentală, iar conflictul permanent între instituții sau între instituții și cetățeni sau cel între diferite clase sociale trebuie să înceteze și să primeze dialogul, soluțiile, înțelegerea!

    Mircea Lubanovici - declarație politică: Urmează îngroparea definitivă a culturii românești?;

Domnul Mircea Lubanovici:

"Urmează îngroparea definitivă a culturii românești?"

Așa cum am declarat în numeroasele mele intervenții, cultura românească este unul dintre cele mai importante elemente care ridică imaginea României în afara granițelor și conturează identitatea românilor, indiferent de locul pe care l-au ales pentru a trăi. Ea reprezintă un diplomat de seamă, căruia actuala guvernare îi refuză dreptul de a se exprima așa cum o cere societatea.

De ce spun asta? Pentru că este trist și revoltător faptul că șase dintre cele mai importante evenimente culturale din România nu mai sunt finanțate de ICR, care pare mai degrabă politizat decât dedicat românilor: festivalul internațional TIFF de la Cluj, Festivalul de Jazz de la Sibiu, festivalul de film independent Anonimul, festivalul Național de Teatru organizat de UNITER, festivalul de film documentar One World Romania și festivalul Național de Teatru Tânăr IDEO IDEIS.

Oprirea finanțării ICR pentru șase evenimente culturale importante e o lovitură severă și total nemeritată pentru cultura românească. Iar în această poziție îmi vine incredibil de greu să nu mă alătur vocilor care susțin că ICR devine din ce în ce mai mult o instituție de sabotare a culturii naționale, nu una de susținere a ei.

Problema aderării la Schengen a fost prima dovadă mare de lipsă de interes față de imaginea României în afara granițelor. Însă cultura, singurul element care ne mai putea ridica la nivelul standardelor europene, este o dovadă și mai bine evidențiată de nepăsare. Și atunci mă întreb ce urmează, stimați guvernanți? Ce urmează după reducerea activității reprezentanței ICR de la Paris, reducerea cheltuielilor pentru participarea românească la Târgul de carte din Suedia și tăierea unor întregi programe în Statele Unite, pe care românii le priveau ca pe un pod spre rădăcinile românești. Urmează îngroparea definitivă a culturii românești?

Cei pe care îi reprezint îmi spun adesea: "Domnule deputat Lubanovici, mă bucură nespus faptul că filmele românești sunt premiate le gale internaționale, că dacă spun Brâncuși, oamenii știu că sunt din România, că avem o cultură atât de valoroasă și niște reprezentanți atât de iubiți în afara țării. De ce nu conștientizează și cei care conduc acum România potențialul său imens? De ce nu conștientizează că suntem legați prin cultură?

Motivațiile financiare cu care se justifică ICR consider că nu-și au locul atunci când vorbim despre proiecte cu vizibilitate atât de mare și cu atât de multe rezultate favorabile pe plan extern. Și atunci nu-mi rămâne decât să mă întreb și eu: "Chiar nu conștientizați potențialul imens al culturii românești?"

    Mircea Lubanovici - declarație politică: Deplasarea în teritoriu este un drept, o obligație, nu un moft!;

Domnul Mircea Lubanovici:

"Deplasarea în teritoriu este un drept, o obligație, nu un moft!"

Am evitat acest subiect de când am fost reales, cu speranța că lucrurile se vor îndrepta, că aceste conflicte dintre putere și opoziție nu-și vor marca intensitatea și la nivelul deplasărilor noastre în teritoriu. Însă acum constat cu supărare că deplasarea în teritoriu, un drept și o obligație clară față de cei pe care îi reprezentăm, ne este refuzată.

Eu, ca și reprezentant al diasporei, am dreptul doar la o deplasare în teritoriu în timpul unei sesiuni parlamentare și la una în timpul vacanței. Două deplasări, stimați colegi, pentru a putea sta de vorbă față în față cu românii de acolo, pentru a le prezenta măsurile pe care le ia România astfel încât lor să le fie bine și felul în care primează interesele lor, înaintea celor personale ale conducerii. Dar credeți-mă că în cadrul acestor deplasări este incredibil de greu să le explic faptul că actualii guvernanți le vor binele, când nu alocă suficiente fonduri pentru ca problemele lor să fie ascultate, cunoscute și rezolvate.

Înțeleg situația grea și nefastă din punct de vedere economic, financiar și, în general, necesitatea de a face economii. Dar nu și renunțarea la deplasările în circumscripții în favoarea celor personale ale conducerii. Chiar am susținut măsurile de austeritate și sacrificiile pe care guvernul PDL a fost nevoit să le facă în contextul crizei europene. Dar niciodată nu s-a pus problema sacrificării intereselor românilor. Iar prin limitarea deplasărilor deputaților de diaspora în colegiu, sacrificați posibilitatea de a fi aproape de problemele celor care ne-au acordat votul de încredere și de a găsi soluții eficiente ale acestora. Cu alte cuvinte, afișați o lipsă de interes evidentă vis-α-vis de promisiunile fπcute εn timpul campaniei. Orice εncercare de amendare a Legii nr. 96/2006 din partea mea și a colegilor mei parlamentari s-a lovit mereu de un zid care pune în total dezacord parlamentarii din țară, în comparație cu parlamentarii din diaspora, în ce privește reprezentarea.

În perioada 2008-2010, toate drumurile în teritoriu au fost suportate pe cont propriu, iar în 2012 - din luna septembrie până la finalizarea mandatului - la fel. De aceea, sper - cu riscul de a mă repeta - că va fi luată în considerare această problemă și că numărul deplasărilor va fi cel puțin egal cu cel de care beneficiază colegii noștri din Senat.

Nimic nu mă va opri să reprezint cât mai bine interesele diasporei, ale românilor pe care îi voi susține întotdeauna, dar nu mi se pare normal ca un deputat ales uninominal în Parlamentul României să se deplaseze în colegiu cu bani de acasă. Să nu uităm că suntem aici pentru a lucra împreună pentru binele comun al cetățenilor pe care-i reprezentăm. Reprezentarea cetățeanului nu este mai bună când ești la putere și mai puțin bună când ești în opoziție. Reprezentarea alegătorilor, prin a fi alături de ei la unele evenimente importante în colegiu și acordarea audiențelor celor care solicită acest lucru este o obligație, nu un moft, așa cum considerați dumneavoastră, stimați guvernanți. Un cetățean român din Suceava nu este cu nimic mai român decât un cetățean român din Sydney, Australia.

    Mircea Man - declarație politică referitoare la Guvernul USL și securitatea alimentară;

Domnul Mircea Man:

"Guvernul USL și securitatea alimentară"

Știrile alarmante din ultimele săptămâni, referitoare la calitatea cărnii, a laptelui, a peștelui congelat sau fructelor proaspete nu ne pot lăsa nepăsători, ci, dimpotrivă, putem constata incapacitatea Guvernului în a gestiona o astfel de situație critică. Chiar dacă nu există încă o confirmare că produsele suspicionate ar fi ajuns pe mesele românilor, trebuie să fim extrem de îngrijorați cu privire la riscurile asupra sănătății întregii populații, mai ales a copiilor și vârstnicilor. Chiar dacă medicii și specialiștii în nutriție au arătat că peste 60% din problemele de sănătate ale oamenilor provin din calitatea alimentației, Guvernul USL tratează cu nepăsare amenințările la sănătatea întregii populații.

Mai mult, ani de zile am trăit cu iluzia că producția agricolă din țara noastră este de la sine ecologică, că suntem privilegiați de alimente sănătoase. Realitatea ne spune altceva! Cea mai mare parte a legumelor și fructelor sunt intoxicate cu pesticide și îngrășăminte chimice, iar preparatele alimentare conțin conservanți, coloranți sau arome în exces.

La toate acestea se adaugă produsele din import, cu trasabilitate și calitate incertă, toate afectând buzunarele și așa goale ale românilor.

Românii au fost liniștiți de Ministrul Agriculturii și de președintele ANSVSA că nu sunt probleme! Că Guvernul lucrează pentru ei! Să doarmă liniștiți!

Cu toate astea, doar la demararea unor controale de rutină au ieșit la iveală nereguli grave: peste 50 de tone de carne de pui erau infestate cu salmonela și la alte 3 ferme românești și 2 unități de prelucrare există suspiciunea depășirii limitelor admise pentru aflatoxină, iar 80 de tone de lapte infestat au fost distruse. Doamne ferește ca Guvernul să intensifice aceste controale!

Îmi pare rău să constat faptul că Guvernul Ponta tratează cu nepăsare și superficialitate o problemă cu efecte extrem de puternice asupra stării de sănătate a populației și care creează efecte extrem de păguboase asupra producătorilor români.

    Miron Ignat - intervenție cu titlul Maslenița;

Domnul Miron Ignat:

"Maslenița"

Comunitatea Rușilor Lipoveni din România, în parteneriat cu Ambasada Federației Ruse, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine - Departamentul Filologie Rusă și Slavă și Asociația Profesorilor de Limbă și Literatură Rusă din România au sărbătorit "Maslenița".

Maslenița (Lăsatul Secului) este sărbătoare străveche, păstrată încă de pe vremea Rusiei Vechi și vestește venirea primăverii și intrarea în Postul Paștelui. La început, această sărbătoare era consacrată solstițiului de primăvară, dar cu trecerea timpului, odată cu adoptarea creștinismului, Maslenița a început să fie sărbătorită în săptămână de dinaintea Postului Paștilor.

Maslenița se celebrează timp de o săptămână și fiecare zi are o denumire și propriile ritualuri, dar cu o singură semnificație: oamenii merg în vizite și primesc musafiri, se bucură, se distrează, ajută pe cei săraci și pe cei bolnavi. Însăși denumirea sărbătorii provine de la numele "personajului principal" - clătita (blina). Forma rotundă a clătitei semnifică soare, lumină, bunătate și bogăție.

Conform tradiției, în Rusia este o sperietoare de paie, îmbrăcată cu haine de femeie, care de obicei are în mână clătite. Arderea sperietorii din paie simbolizează înfrângerea iernii, iar cenușa este împrăștiată pe câmp pentru o recoltă bogată.

Duminica este o zi cu semnificație aparte, "Ziua Iertării", în care toți oamenii își cer iertare unii de la alții pentru toate supărările provocate, astfel curățându-se de păcate înainte de post.

Există sărbători similare, care au devenit importante evenimente turistice în Franța, Germania, Elveția, Polonia, Cehia. De exemplu, în Franța și în alte țări europene, înainte de începerea postului catolic se sărbătorește Mardi Gras.

Pentru noi, rușii lipoveni din România, Maslenița reprezintă cea mai veselă sărbătoare de peste an, întâmpinarea ritualică a primăverii și pregătirea preparatelor culinare specifice, transmise din generație în generație.

    Manuela Mitrea - declarație politică: Să majorăm alocația de stat pentru copii!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Să majorăm alocația de stat pentru copii!"

În timpul campaniei electorale de la finele anului 2012, împreună cu echipa mea am efectuat un scurt sondaj în rândul locuitorilor Colegiului nr. 8 Constanța, prin intermediul căruia doream să aflu care sunt principalele probleme pe care cetățenii le-ar dori rezolvate. Una dintre dorințele locuitorilor Colegiului nr. 8 Constanța este creșterea nivelului alocației de stat pentru copii, care este în valoare de 42 lei.

Fiind unul dintre subiectele care mi-au atras atenția, am început să-l aprofundez și am constatat că dorința creșterii alocației de stat pentru copii este generală. De asemenea, am descoperit că în spațiul virtual circulă o petiție ce are ca obiect creșterea alocației lunare a elevilor și care, până atunci, strânsese aproximativ 23.400 de semnături.

Ultima dată când alocația elevilor a fost modificată s-a întâmplat în anul 2009, și atunci a crescut cu 2 lei, ceea ce este extrem de puțin, dacă luăm în considerare toate creșterile de prețuri din ultimii ani. Cum ar putea copiii ce provin din familii fără posibilități financiare să continue școala, daca cei 42 de lei nu le ajung nici pentru pâinea pe o lună?

În timp ce în România alocația pentru copii este de aproximativ 10 euro/lună, potrivit ultimelor date disponibile postate pe site-ul Comisiei Europene cu privire la cuantumul alocațiilor de stat în țările Uniunii Europene, în țările din vestul Europei aceasta depășește de cele mai multe ori 100 de euro. Germania acordă o alocație de stat în cuantum de 154 de euro lunar/copil, Irlanda 150 de euro/lună, Danemarca plătește pentru fiecare copil cu vârsta între 7 si 18 ani 107 euro/lună. În Spania, un copil cu vârsta sub 18 ani primește alocație lunară în cuantum de 24,25 euro. Italia acorda beneficii în funcție de numărul membrilor familiei și de venitul familiei, acestea ajungând până la 258 euro/lună. Ungaria, vecina noastră din vest, plătește pentru un copil în familie suma de 47 de euro.

Modificarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii de către Guvernul Boc, prin Ordonanța de urgență nr. 124 din 27.12.2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistență socială, având drept rezultat legarea alocației de stat pentru copii de indicatorul social de referință, și nu de salariul minim pe economie, constituie o nedreptate făcută copiilor.

Putem îndrepta eroarea Guvernului Boc, făcând ceea ce este corect - să majorăm alocația de stat pentru copii!

Viitorul acestei țări depinde de copiii de astăzi, însă, pentru ca aceștia să poată merge mai departe, să urce treptele școlarizării, au nevoie de noi. Împreună trebuie să găsim soluții pentru ca elevii din România să beneficieze de aceleași condiții de dezvoltare ca și copiii din întreaga Europă.

    Manuela Mitrea - declarație politică: Să ne deschidem ochii pentru nevăzători!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Să ne deschidem ochii pentru nevăzători!"

Cu amărăciune am constatat că s-au scurs mai bine de șapte ani de la declarația pe care am făcut-o în Parlamentul României prin care solicitam "Șanse egale pentru persoanele cu dizabilități!"; că au trecut șase ani și jumătate de când atrăgeam atenția asupra problemelor cu care se confruntau persoanele nevăzătoare, în declarația "Un trai decent pentru oameni ce nu cunosc lumina!" și că, tot ce-am spus atunci a rămas valabil, că aproape nimic nu s-a schimbat în bine.

În data de 5 martie 2013, Asociația Nevăzătorilor din România, organizație ce reunește peste 80.000 de oameni, a organizat un miting de protest în fața Guvernului, la care au participat peste 200 de nevăzători, veniți din aproape toată țara.

Acești oameni doresc să trăiască decent, doresc șanse egale, și nu milă, neavând nicio vină că barierele societății duc la discriminare și excludere socială.

Principala nemulțumire a acestor oameni este legată de lipsa posibilităților de a se întreține, de dificultatea găsirii unui loc de muncă și de banii primiți lunar de la stat, care nu acoperă nici măcar tratamentul de care au nevoie.

Dincolo de problemele financiare, excluderea socială a nevăzătorilor din România este o realitate, amintind aici numai faptul că accesul la cărți și manuale în sistemul Braille este extrem de dificil și că în toată țara există doar câteva școli în care copiii nevăzători pot învăța.

Prin cererea de a se depista și elimina din sistemul de asigurări sociale speciale numărul mare de profitori, falși "handicapați", oamenii cu nevoi speciale ne dau o lecție de corectitudine de care nu putem să nu ținem cont.

Am încredere în premierul social-democrat Victor Ponta, care le-a promis reprezentanților nevăzătorilor că Guvernul va rezolva în cel mai scurt timp cu putință problema indexării indemnizației lunare de care acești oameni beneficiază, indemnizație nemodificată din 2008.

Uneori mă întreb dacă nu noi suntem orbii, dacă nu noi suntem cei care nu vedem. De aceea, cred că avem obligația de a ne deschide ochii pentru nevăzători, pentru că viața în întuneric este o povară prea mare pentru aceștia ca să mai îndure și alte umilințe!

    Corneliu-Mugurel Cozmanciuc - argumente în favoarea protejării fondului forestier;

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

Așa cum menționam și în declarația politică pe care am susținut-o săptămâna trecută în Parlamentul României, țara noastră este în situația de a lua urgent măsuri pentru a stopa jaful care se petrece în domeniul forestier.

Acesta este motivul pentru care doresc, pe această cale, să salut decizia ministrului delegat pentru păduri, ape și piscicultură, doamna Ana Lucia Varga, cea care și-a asumat elaborarea în cel mai scurt timp a unui act normativ care să amendeze Codul silvic și Legea contravențiilor silvice. Modificările ce vor fi aduse prin acest act normativ au drept obiectiv diminuarea tăierilor ilegale și a abuzurilor în activitatea de exploatare a pădurilor și sunt în continuarea politicilor publice pe care le-am promovat în cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, în calitate de secretar de stat.

Consider cu tărie că înăsprirea pedepselor pentru tăierile ilegale de păduri este extrem de necesară, în condițiile în caredefrișările necontrolate reprezintă "un fenomen" în foarte multe dintre județele țării, unde suprafețe mari de pădure au fost tăiate fără avize.De asemenea, problemele din cadrul direcțiilor silvice și din cadrul inspectoratelor silvice sunt multiple și ele țin și de buna gestionare a micilor proprietăți.Hectare întregi nu au pază, micii proprietari nu plătesc pentru a le fi păzită pădurea și hoții de lemne devastează pădurile, în detrimentul acestora.

Acesta este motivul pentru care modificările ce vor ajunge în curând în Parlament vor avea în vedere probleme precum: recoltarea masei lemnoase, înăsprirea pedepselor pentru tăierile ilegale și gestionarea micilor proprietăți.Sunt necesare controale responsabile pentru depistarea defrișărilor ilegale, în contextul în care acest fenomen a atins cote semnificative.

Spun acest lucru ca o continuare a intenției mele de a înăspri pedepsele pentru orice fel de furt și defrișare a pădurilor, indiferent de cantitatea de lemn furată, prin catalogarea ca infracțiune, și nu ca și contravenție a fiecărui furt din fondul forestier, indiferent de cantitate.

În condițiile în care cel mai important obiectiv îl constituie conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor și vegetației forestiere, indiferent de regimul de proprietate, doresc să menționez că doamna ministru Varga va găsi în mine și probabil în majoritatea colegilor mei susținători ai proiectelor pe care dorește să le inițieze pentru atingerea acestui scop.

Consider că toată lumea este de acord în privința faptului că sărăcirea în continuare a ecosistemului va duce la dezechilibre ecologice grave. O Românie despădurită va fi o țară cu mult mai urâtă și mai vulnerabilă, și atunci este de datoria noastră să facem ceva pentru a stopa acest fenomen, indiferent de culoarea politică. Viitorul act normativ se înscrie în politica promovată de noi, liberalii, de a milita pentru o Românie verde, o Românie pentru generațiile viitoare. Acestea trebuie să fie parte a interesului național, indiferent de partidul din care provenim noi, cei care avem puterea de a decide destinul României.

    Octavian Bot - comentarii în legătură cu lansarea unei alianțe DA;

Domnul Octavian Bot:

A vorbi despre dreapta a devenit deja o modă în politica din România. Unii sau alții vorbesc vrute și nevrute despre dreapta, unificarea dreptei, consolidarea dreptei, și dacă nu sunt întrebați.

Cei mai mulți vorbesc ca să se afle în treabă, neavând nicio legătură cu ideologia dreptei.

Parafrazând o celebră zicală, aș spune: "Băsescu moare de drum lung - două mandate -, și Ungureanu de grija dreptei".

Zilele trecute Aurelian Pavelescu și Mihai-Răzvan Ungureanu au anunțat cu surle și trompete lansarea unei alianțe "DA".

Dacă anunțul ar fi fost făcut pe 1 aprilie, ziceam că a fost o glumă, o păcăleală reușită. Cum însă protagoniștii s-au grăbit să pozeze în "unificatori" ai dreptei, înclin să cred că avem de-a face cu o obrăznicie. Doi oameni, Aurelian Pavelescu și Mihai-Răzvan Ungureanu, care nu reprezintă nimic și pe nimeni, cu un tupeu fără margini se autopropun într-o poziție pe care nu le-o recunoaște nimeni.

Dacă filmele cu Stan și Bran ne-au încântat și continuă să ne încânte, filmul cu Pavelescu și Ungureanu ar putea intra în categoria "filme cu proști".

Pavelescu și Ungureanu sunt: primul, "generalul armatei moarte", PNȚ-CD, al doilea, conducătorul unui partid cumpărat la taraba politicii, nefiind capabil să înregistreze un partid înaintea alegerilor.

Dacă s-ar verifica corect documentele celor două partide, PNȚ-CD și FC, s-ar constata că aceste partide nu au nici membri, nici organizații, conform Legii partidelor politice. Efortul celor doi impostori, Pavelescu și Ungureanu, ar fi demn de o cauză mai bună.

    Octavian Petric - intervenție cu referire la Ziua Mondială a Apei;

Domnul Octavian Petric:

"Ziua Mondială a Apei"

Decizia instituirii acestei sărbători a fost luată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de laRio de Janeiro, la 22 decembrie1992. În România, această zi se sărbătorește din 1993.

Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei are ca scop aducerea în atenția opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative și calitative a apelor și de a pune în adevărata lumină rolul, îndatoririle și responsabilitățile celor cu atribuții în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor de apă.

În fiecare an, sărbătorirea se face sub un slogan. În 2013 acesta este "Cooperarea în domeniul apei". Acest an este cu atât mai important cu cât a fost declarat, de către Organizația Națiunilor Unite, "Anul Cooperării Internaționale pentru Apă" (Rezoluția A/RES/65/154), cu scopul de a crește gradul de conștientizare privind necesitatea de a spori cooperarea internațională în domeniul apei și provocările prezente cu care se confruntă managementul apei, în special în ceea ce privește accesul la apă, alocarea și serviciile.

ONU-Apa a solicitat UNESCO să conducă Anul Internațional al ONU privind Cooperarea în domeniul apei - 2013, în special din cauza abordării multidisciplinare unice a organizației care îmbină științele naturale și sociale, educația, cultura și comunicarea. Având în vedere natura intrinsecă a apei ca element transversal și universal, Anul Internațional al ONU privind Cooperarea în domeniul apei ar îmbrățișa și aborda toate aceste aspecte în mod natural.

Obiectivul acestui an internațional este de a sensibiliza atât potențialul de cooperare sporită, precum și provocările cu care se confruntă gestionarea apei, având în vedere creșterea cererii pentru accesul la apă, de alocare și de servicii. Anul va evidenția istoria inițiativelor de succes de cooperare în domeniul apei, precum și identificarea problemelor stringente în domeniul educației de apă, diplomația de apă, gestionarea apelor transfrontaliere, cooperarea cu finanțare, cadrul juridic național/internațional, precum și legăturile cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. De asemenea, va oferi o oportunitate de a valorifica impulsul creat la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă (Rio +20), precum și de a sprijini formularea obiectivelor noi, care vor contribui la dezvoltarea resurselor de apă, care sunt cu adevărat durabile.

Salut sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei și Anul Cooperării Internaționale pentru Apă, declarând că mă alătur eforturilor cetățenilor din întreaga lume în scopul protejării mediului și în special a resurselor de apă, esențiale pentru tot ce înseamnă viața!

    Ovidiu-Cristian Iane - declarație politică intitulată Educația politică în România;

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Educația politică în România"

Săptămâna trecută am fost contactat de către Asociația pentru educație politică, care mi-a solicitat colaborarea pentru a răspunde la câteva întrebări pentru sprijinirea unui proiect pe care l-a inițiat. Tema, așa cum se arăta și în titlul declarației mele politice, o reprezintă educația politică, mai precis, rolul și importanța sa.

Este nevoie de educație politică, stimați colegi? Și dacă da, de ce nu îi acordăm aceeași atenție și aceeași importanță ca oricărei alte forme de educație?

De ce credem că este mai important să citim, să socotim, să vorbim limbi străine, să știm istorie, geografie, chimie, fizică, religie, să facem sport, dar să creștem fără să beneficiem de natura informațională și formațională a educației politice?

De ce credem noi, oamenii politici, că o funcție sau un statut poate rezolva carențele în privința educației politice și de ce credem că noi, ca cetățeni, putem avea drept de vot și putem emite păreri fără să deținem un minim de educație politică?

Eu, unul, susțin foarte hotărât că, oameni politici sau cetățeni, avem nevoie să fim educați și politic.

Gândiți-vă numai la cum s-a votat în această țară în ultimii 20 de ani, și asta numai din lipsa unei culturi politice bazate pe informare corectă, și nu pe propaganda regimului socialist-comunist - așa cum s-a făcut vreme de 45 de ani - sau pură propagandă, de orice fel ar fi ea!

Oamenii politici iau decizii, iar cetățenii le comentează sau le apreciază în funcție de nevoi și/sau satisfacții imediate obținute în urma acestor decizii. Normal, până la un anumit punct. Foarte puțini analizează aceste decizii prin prisma educației politice și înțeleg resorturile dincolo de aparențe. Dincolo de acest aspect, există o mare prăpastie între factorul politic și cetățeanul de la care se așteaptă măsurarea gradului de expertiză a omului politic prin votul acordat.

Mulți dintre români au încă "fobia" anilor în care educația politică însemna ore întregi de propagandă, de teorii oferite drept literă de lege și de viață, de vorbe ridicate la rang de axiome.

De aceea, probabil, cel mai des atunci când vorbim de educație politică, încă nu se înțelege exact însemnătatea acesteia și se consideră că este încă o "găselniță" a mediului politic pentru a atrage. Nu, aceasta poate fi cea mai mare "găselniță" a cetățeanului care poate decide sau amenda în modul cel mai pertinent cu putință actul politic!

Revenind la interviul solicitat, am fost întrebat, stimați colegi, ce soluții ofer (și oferiți și dumneavoastră ca oameni politici) în scopul stimulării participării tinerilor la viața politică, indiferent de natura participării.

O întrebare care, pentru un public neavizat, deci needucat politic, poate ascunde multe idei preconcepute și poate lăsa loc la numeroase interpretări. O întrebare de aceeași vârstă ca și democrația noastră și la care am putut răspunde, din proprie experiență, ca om politic tânăr, din noua generație de oameni politici care s-au afirmat și au făcut o carieră în politică.

Nu m-am putut gândi decât la următorul lucru. Câți tineri mai fac voluntariat? Că este vorba de un ONG, partid sau orice alt proiect care vizează un beneficiu la alt nivel decât cel personal. Câți tineri și de ce?

Două întrebări și două răspunsuri ce sunt indicatoare pentru nivelul oricărui popor și al oricărei țări. Pornind de la cultura și educația politică, până la învățământ, sănătate, economie.

Voluntariatul, unul din aspectele ce trebuie încurajat și întreținut, raportat, bineînțeles, la condiția și posibilitățile tinerilor din țara noastră, unde, din păcate, supraviețuirea zilnică a ajuns să bată orice dorință de implicare în activități de voluntariat. Însă o posibilitate concretă de a ne educa. Politic și în toate sensurile. O posibilitate de a conștientiza și de a cultiva ideea că așa poți contribui la viața celorlalți. Un pas către educație. Al oamenilor politici, al cetățenilor, al celor care, în fiecare zi, într-un fel sau altul, decid.

    Ovidiu Ioan Silaghi - semnalarea politicii de dezinformări la adresa politicienilor și a Parlamentului din partea președintelui ANI;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Începând cu luna iulie a anului 2012, am fost - mă refer la guvernul USL și la parlamentarii USL - în repetate rânduri urechiați (pe nedrept, în urma unor intoxicări și dezinformări grosolane ale unor persoane și șefi de instituții din țară trimise la Bruxelles) de către organisme ale Uniunii Europene privind așa-zisele "atentate" și amenințări proferate la adresa unor instituții ale statului de drept, ale conducătorilor respectivelor instituții. Admonestările la adresa guvernului și parlamentarilor majorității USL s-au regăsit și în rapoartele de țară. Totul, repet, în baza unor dezinformări grosolane care au avut punctul de plecare din țară.

Dar îmi pun o întrebare care ar trebui adresată și organismelor europene: doar CCR, DNA, ANI, Parchetul General sunt instituții ale statului de drept? Parlamentul, adică organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, conform art.61 din Constituție, nu este o instituție a statului de drept. Sau guvernul, care este în fapt un rezultat al Parlamentului?

Când Parlamentul și parlamentarii sunt atacați, înjurați, terfeliți, atunci nu este adusă o atingere unei instituții a statului de drept? La această întrebare aș aștepta un răspuns de la oficialii instituțiilor din UE. Cărora le semnalez comportamentul unui reprezentant al unei instituții a statului de drept pentru care Domniile Lor ar sării și în foc.

Într-un interviu acordat duminică unui post de televiziune, președintele Agenției Naționale de Integritate, domnul Horia Georgescu, a continuat politica sa de dezinformări la adresa politicienilor și la adresa Parlamentului.

Unele afirmații sunt de-a dreptul jignitoare. De exemplu: "unii politicieni vor să ducă în derizoriu activitatea ANI". Când spui în public "unii politicieni", suntem în fața unei generalizări. "Unii" pot fi și 10, dar pot fi și 100 sau 300.

Un alt exemplu: întrebat cum reacționează politicienii când sunt anunțați că sunt verificați de ANI, după ce președintele ANI afirmă că "Unii reacționează în mod corect și onest..." continuă: "unii încearcă, prin vicii de procedură, să nu primească informările de la Agenția Națională de Integritate, pentru ca, ulterior, să semnaleze faptul ca ei nu au știut de acea verificare și ne confruntăm cu foarte multe situații de acest gen, deoarece procedura prin care noi informăm persoana că este verificată este după Codul de procedură civilă, prin scrisoare recomandată. Oamenii, când se duc la poștă, văd că este un plic de la Agenția Națională de Integritate și preferă să se facă că nu îl văd (...) Și mai sunt situațiile în care persoanele verificate vin și amenință inspectorul de integritate, fac recomandări voalate sau sugerează anumite lucruri care sunt menite a intimida sau a pune presiune (...). Sunt înalți funcționari publici, pot fi și politicieni, am avut situații de genul ăsta care s-au materializat."

Din nou suntem în fața unor generalizări. Din nou o anatemă aruncată asupra tuturor politicienilor. De ce oare domnul Horia Georgescu se ferește să dea nume. Unul, 10, 100, câte cazuri cunoaște. Probabil pentru că nu există. Dar la fel ca și o judecătoare de la CCR, care declara că a primit amenințări politice în perioada referendumului, când, de fapt, erau (dacă erau) amenințări ale unui pușcăriaș dezaxat, președintele ANI pe față culpabilizează clasa politică.

Și nu doar clasa politică, ci și Parlamentul. Un exemplu în acest sens: "Nu știu dacă există suficientă voință politică în a modifica legea (legea ANI - n.a.). Știți foarte bine că atunci când ajungem în Parlament, lucrurile se deteriorează grav". Aici suntem în fața unei grave jigniri aduse legislativului țării. Și nu este singura. Iată ce a mai spus Horia Georgescu. "Chiar și un demers de bună-credință, cum a fost cel privind schimbarea statutului membrilor Parlamentului, inițiat la nivel de dialog de președintele Camerei Deputaților și alți câțiva parlamentari, în final, după o formă agreată, ne-am lovit de plen, unde eram foarte aproape de a nu mai avea o procedură pentru a identifica incompatibilități în rândul membrilor Parlamentului". Aici suntem în fața unei dezinformări înfiorătoare. Niciun minut nu a existat, în timpul dezbaterilor privind statutul parlamentarilor, vreo intenție de a modifica în așa fel legea pentru a anula identificarea incompatibilităților.

Pentru aceste dezinformări grosolane, pentru acuzațiile nefondate (și nedovedite) la adresa parlamentarilor - cu siguranță declarațiile lui Horia Georgescu deja au fost înregistrate și transmise organismelor europene - consider că președintele ANI trebuie chemat în fața unei comisii parlamentare, unde acesta trebuie să explice atitudinea sa. Pentru că abia în această situație ne aflăm în fața unui real atac la o instituție a statului de drept. Un atac la adresa Parlamentului.

Vă rog să fiți atenți și la următoarea formulare: "Nu este o legătură tehnică (între MCV și aderarea la spațiul Schengen - n.a), lucrurile ar trebui să fie separate, dar nu putem să negăm faptul că există o legătură politică. Noi nu trebuie să scăpăm de Mecanismul de Cooperare și Verificare, trebuie să rezolvăm punctual acele lucruri care să dea sustenabilitate pe termen lung asupra existenței mecanismelor menționate...". Când europarlamentarii PNL și PSD, precum și toți europarlamentarii din Bulgaria solicită în Parlamentul European eliminarea MCV, când oficialii europeni susțin clar că nu există vreo legătură între MCV și aderarea la spațiul Schengen, un oficial al statului român vine cu o poziție contrară intereselor țării și, în plus, dă apă la moară celor care încearcă să lege MCV de aderarea la spațiului Schengen.

Este un motiv în plus pentru care președintele ANI trebuie să vină și să dea explicații în Parlament.

    Petru Movilă - declarație politică: USL poluează fonic o Românie întreagă;

Domnul Petru Movilă:

"USL poluează fonic o Românie întreagă"

Am asistat în ultimii șase ani la 11 schimbări ale taxei de mediu din dorința de a ocroti mediul înconjurător și de a ne proteja împotriva poluării excesive. După ani de zile de încercări de perfecționare a legislației, de susținere a programului Rabla prin care s-a promovat ideea de înnoire a parcului auto, Victor Ponta s-a pregătit să dea o lovitură de grație prin intermediul uneia dintre cele mai abuzive și aberante taxe impuse de Guvernul USL - timbrul de mediu.

După ani de zile în care statul a cheltuit sute de milioane de euro, promovând programul Rabla, acum, grație USL, contra unei taxe de 200 sau 300 de euro, importul unor mașini non-euro sau Euro 1 este permis și chiar încurajat. Astfel, banii cheltuiți pe programul Rabla se duc pe apa sâmbetei.

Conform noii formule de calcul, taxa va crește cu până la 30 la sută pentru mașinile Euro 3 și Euro 4 și va scădea drastic pentru cele non-euro, Euro 1 și Euro 2. Din exemplele de mai sus, se vede clar că mașinile foarte poluante sunt favorizate în detrimentul celor mai puțin poluante, iar legea, în varianta propusă de USL, va încuraja achiziționarea unor autovehicule mai vechi, deci implicit mai poluante, în loc să stimuleze cumpărarea unora noi, care au o cotă de poluare mult mai redusă.

Astfel că taxa impusă de Guvernul USL îi va forța pe proprietari să lungească durata de utilizare a mașinilor vechi.

În aceste condiții, mulți dintre români vor fi tentați să se orienteze spre varianta cea mai ieftină, atât timp cât taxa pentru un autovechicul non-euro este incomparabil mai mică decât pentru o mașină Euro 4, de exemplu.

Motivația dată de către Rovana Plumb, actualul ministru al mediului, este cel puțin aberantă: o mașină veche poluează mai puțin pentru că are o durată de viață mai mică.

Cel mai probabil se va întâmpla exact opusul: lipsiți de posibilități financiare, mulți români își vor cumpăra autovehicule vechi din Vest, cu prețuri sub o mie de euro cu care vor merge mulți ani pentru că nu vor avea bani de altele mai noi.

Concret, stimați colegi, am ajuns să promovăm poluarea. Pe lângă faptul că România are o infrastructură depășită până și de țările din lumea a treia, actuala legislație promovează un concept blamat de către orice țară care are conducători responsabili și raționali.

Să nu uităm că taxa de mediu, camuflată sub diverse nume, a fost unul dintre punctele tari ale USL. Au promis sus și tare că vor elimina acest bir și că atât timp cât vor fi la putere, nu va mai exista nici un astfel de impozit. Bătaia de joc la adresa românilor culminează cu faptul că nici nu există un mod clar de calcul al acestei taxe.

Realitatea arată total altfel: pe lângă faptul că vor să ne îngroape în taxe, USL dorește să ne îngroape și-n praf și-n noxe și mai ales în discursuri demagogice.

Chiar dacă sunteți ascunși în spatele unui 70 la sută majoritar, nu este necesar să ascundeți și faptul că puteți gândi, dragi colegi USL.

Nu am văzut până la acest moment o măsură concretă, reală și viabilă de stimulare economică. Nu am văzut eliminată niciuna dintre taxele pe care din opoziție le-ați desființat și imputat unui Guvern măcinat de criză. Nu am văzut altceva, în cele 10 luni de guvernare, decât circ și pâine, și aia impozitată altfel față de cum ați promis din opoziție.

Este timpul ca USL să devină responsabilă și să renunțe la măștile ipocriziei pe care ni le arată în fiecare zi.

Nu ne jigniți, dragi colegi: nu mai poluați nici mediul și nici mintea alegătorilor voștri!

    Ștefan-Alexandru Băișanu - declarație politică: USL consideră că blocajele privind restituirea proprietăților trebuie rezolvate cât mai rapid;

Domnul Ștefan-Alexandru Băișanu:

"USL consideră că blocajele privind restituirea proprietăților trebuie rezolvate cât mai rapid"

Guvernul USL, dar și noi, parlamentarii partidelor componente ale uniunii, considerăm că problemele legate de restituirea proprietăților care au ajuns, în ultimii ani, la un blocaj fără precedent, nu mai pot fi tergiversate la nesfârșit!

De aceea, deși au trecut numai trei luni de la reinstalarea noastră la guvernare, acest subiect este unul care se află deja pe masa de discuții a USL. Astfel, Guvernul USL a dezbătut săptămâna trecută proiectul noii legi a proprietății, documentul urmând să fie trimis și la CEDO, unde România are nenumărate procese pe rol pe tema proprietății, considerând că un punct de vedere al Curții Europene a Drepturilor Omului este unul foarte important. În acest sens, primele mesaje pe care Guvernul actual le-a primit informal de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului sunt unele pozitive.

Guvernul USL consideră că blocajele legislative și birocratice privind restituirea proprietăților trebuie rezolvate cât mai rapid și de aceea, a hotărât să recurgă la procedura angajării răspunderii pentru a putea astfel soluționa cu celeritate o problemă care grevează asupra statului român și pe care guvernele Boc și MRU nu numai că le-au neglijat, ci le-au lăsat să se complice foarte mult!

În acest context, cred că este legitimă următoarea întrebare: nu cumva interese proprii i-au determinat pe foștii guvernanți să nu ia nicio măsură pentru a nu-i deranja pe speculatorii imobiliari, care au profitat din plin de problema retrocedărilor?

Principalii contestatari ai proiectului Guvernului se dovedesc tocmai cei care, în perioada guvernării lor, au refuzat să rezolve problema, adică Mihai-Răzvan Ungureanu și PDL, iar acum, în Parlament, au depus o propunere legislativă care să-i favorizeze la despăgubiri pe cesionarii drepturilor litigioase.

Dacă PDL și UDMR ar fi rezolvat situația în anii trecuți, n-ar mai fi fost necesară asumarea răspunderii Guvernului acum. Dacă PDL se opune acestei legi, demonstrează nu numai ipocrizie, dar și lipsă de responsabilitate, fiindcă orice întârziere în reglementarea problemei restituirii ar însemna un blocaj financiar pentru România!

Proiectul Guvernului USL pornește de la principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. În situațiile în care nu se mai pot face restituiri în natură, pe baza unui sistem de puncte similar cu cel aplicat în acest moment de către notari pentru evaluarea imobilelor, se emit titlurile, iar proprietarii vor fi compensați în numerar. Perioada în care se pot acorda aceste compensații poate fi de 7 ani.

Un regim special va fi acordat în cazurile în care se restituie în natură școli, spitale și instituții de cultură, pentru care va fi introdusă obligația din partea proprietarului ca timp de 20 de ani să nu schimbe destinația imobilului.

Noua lege va descuraja specula și cumpărarea de drepturi litigioase și va încuraja echitatea. Până în prezent, un document al ANRP arată că 26.000 de proprietari sau urmași au primit mai puțini bani decât au primit o mie de "samsari" imobiliari - 26.000 de proprietari au primit în jur de 6,5 miliarde de lei, iar 1.000 de cesionari de drepturi litigioase au primit 8 miliarde de lei. Situația a fost posibilă prin erorile legislative ale guvernărilor PDL, care nu au reglementat corespunzător problema restituirilor, preferând să amâne permanent o rezolvare favorabilă adevăraților păgubiți. Mai mult decât atât, se poate lesne constata un lucru absolut inadmisibil: interesele celor care fac speculații din retrocedări sunt susținute chiar în Parlament, prin unii parlamentari care sprijină acordarea în continuare de bani celor cu drepturi litigioase și nu proprietarilor!

Noi, parlamentarii USL, precum și Guvernul actual, considerăm că astfel de anomalii legislative trebuie de urgență corectate și de aceea susținem introducerea unui impozit de 85% pentru cei care nu sunt proprietari sau urmași ai proprietarilor, ci sunt cesionari de drepturi litigioase. Ministerul Finanțelor asigură că această măsură este una constituțională.

Legea va încerca să mențină justul echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății. Legea restituirilor va institui proceduri de retrocedare de așa natură încât, pe de o parte, să se facă dreptate proprietarilor, pe de altă parte, să nu existe presiune financiară suplimentară pe cetățeni, mai ales că cea mai mare parte nu sunt direct vizați de această lege.

Un alt principiu al legii este cel al transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii. În situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, compensarea prin puncte este singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă.

În vederea valorificării punctelor, se constituie un fond național din terenuri agricole și forestiere care nu fac obiectul restituirii în natură, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea ADS.

Garantarea proprietății a fost întotdeauna o preocupare de prim rang a liberalilor. Din acest motiv, PNL și-a stabilit, inclusiv prin programul adoptat la ultimul congres și prin rezoluțiile votate, apărarea dreptului de proprietate, a cărui respectare nu este încă suficient reglementată în România. În acest sens, legea proprietății și apărarea drepturilor proprietarilor reprezintă teme cărora PNL le va acorda toată susținerea.

    Ștefan-Bucur Stoica - despre USL, creșterea economică și investițiile;

Domnul Ștefan-Bucur Stoica:

"USL, creșterea economică și investițiile"

Ne apropiem de împlinirea unui an de când USL a preluat guvernarea în România, chiar dacă cei care conduc astăzi țara vor să ne convingă că ei au preluat puterea în decembrie 2012 și nu în aprilie 2012. Românii știu că USL a venit la putere în primăvară, iar rezultatele guvernării lor sunt deja dezastruoase.

În primul rând, la preluarea guvernării, USL a primit drept "grea moștenire", pe care evită să o invoce, o țară care depășise criza economică și care intrase, încă din anul 2011, pe un trend de creștere economică invidiat de toată Europa - de 2,5% din PIB. Șomajul era, de asemenea, unul dintre cele mai reduse din UE, iar ponderea investițiilor publice în PIB, cea mai mare din istoria postdecembristă a României și una dintre cele mai mari din UE.

La doar câteva luni de la preluarea puterii, USL "s-a apucat de treabă!" Alocările bugetare și cofinanțările pentru fondurile europene în infrastructură au fost mutilate chiar la prima rectificare bugetară pe care a operat-o Victor Ponta. Drumuri naționale, centuri ocolitoare, autostrăzi sau investiții în infrastructura de transport călători au rămas peste noapte fără finanțare, în ciuda eforturilor anterioare, șantierele intrând în conservare, iar muncitorii devenind peste noapte șomeri. Industria pe orizontală a fost la fel de afectată! Cu toate acestea, Victor Ponta nu a ratat niciun moment să fie prezent la celebrele "tăieri de panglici", adică la finalizarea investițiilor realizate de alții. Cât a contribuit Victor Ponta la realizarea autostrăzii Cernavodă-Constanța? Dar la autostrada București-Ploiești? Absolut deloc! În schimb era primul care se lăuda cu aceste investiții realizate de alții și așteptate de români de două decenii.

USL a spulberat și ultima speranță în legătură cu modernizarea țării și susținerea investițiilor publice din România. Consecința imediată a acestei atitudini a fost reflectată în creșterea economică aproape inexistentă pe anul 2012 (0,2% din PIB) și stagnarea economică aproape certă pe anul 2013. Guvernului USL nu îi pasă în schimb dacă românilor le va fi sau nu mai bine pe termen lung, ci important este ca orice investiție publică să alimenteze clientela dumnealor de partid. Este greu să nu remarci că, în vreme ce zeci de șantiere demarate și care ar fi trebuit finalizate în anul 2013 așteaptă finanțarea, Ministerul Transporturilor și Guvernul României se face că nu le vede, ci visează la noi și noi proiecte, care mai de care mai scumpe și îndoielnice în utilitatea lor.

Tot același guvern pare fie dezinteresat, fie rău-voitor în legătură cu accesarea fondurilor europene pentru infrastructură, deoarece, de la preluarea puterii de către USL, nu a fost accesat nici măcar un euro și nicio perspectivă favorabilă nu se prevede în viitorul apropiat.

    Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Aveți puțintică răbdare, domnule Barbu!;

Domnul Vasile Mocanu:

"Aveți puțintică răbdare, domnule Barbu!"

Ministrul culturii, domnul Daniel Barbu, a anunțat zilele trecute la Timișoara că va sprijini candidatura municipiului de pe Bega la titlul de Capitală europeană a culturii în 2021 și că va recurge la lobby pentru ca dosarul de candidatură să fie de nerefuzat.

Mai mult, domnul Daniel Barbu a dat asigurări că nu a făcut și că nu va face un astfel de angajament și în orașele contracandidate Timișoarei, printre ele aflându-se Cluj-Napoca și Iașiul!

Menționăm cu o astfel de poziție pripită și subiectivă este cel puțin surprinzătoare. Indiferent de simpatiile pe care le are, un ministru, și încă un ministru al culturii, nu ar trebui să avantajeze un oraș în defavoarea altuia în competiția pentru stabilirea viitoarei Capitale europene a culturii. Ministrul Barbu este ministrul tuturor românilor, după câte știm noi. Nu reprezintă doar Timișoara în Guvernul Victor Ponta și nici pe plan internațional.

Din fericire, din câte știm noi, conform noului regulament al capitalelor culturale europene (care va fi supus spre votare în PE la sfârșitul lunii aprilie) competiția internă va fi supervizată de un juriu de specialiști europeni independenți și fără conflicte de interese cu țara candidată.

Deși, în condițiile noului regulament, angajamentul ministrului Barbu față de Timișoara se anunță mai degrabă inutil, ne deranjează totuși lipsa de fair-play față de Iași, și nu numai, a unui ministru al culturii.

Cu speranța că, în viitor, domnul Daniel Barbu nu va mai avea astfel de porniri, să le spunem doar "sentimentale", așteptăm ca ministrul culturii să susțină fără părtinire toate - subliniez, toate! - orașele înscrise în această cursă.

    Laurențiu Nistor - declarație politică: Campionatul național de minciuni, faza pe PDL...;

Domnul Laurențiu Nistor:

"Campionatul național de minciuni, faza pe PDL..."

Credeam, în infinita mea încredere în oameni, că, odată cu încheierea campaniei electorale de la finele anului trecut, am să aud mai puține minciuni în jurul meu. Nu mi-a fost dat însă să am parte de așa ceva: am uitat că veneau alegerile din PDL...

Dacă în campania electorală normală fiecare partid încearcă să se poziționeze cât mai bine în ochii electoratului, în campania din interiorul unui partid am considerat întotdeauna că trebuie să spui adevărul, pentru că, dacă putem considera celelalte partide ca fiind rivale, nu poți face, ca om, aceleași considerații despre proprii membri de partid! Aici e a doua familie, sunt oamenii care te susțin din convingere, oamenii care îți sunt alături indiferent de condiții, cei pe care te-ai sprijinit și te sprijini în vremurile grele, oameni care știu tot adevărul din interiorul organizațiilor. Nu poți să-i minți la modul ordinar fără să te maculezi tu însuți! Și, cu toate acestea, în PDL sunt oameni care nu cunosc aceste lucruri...

Este de mirare cât de pisicoasă a devenit însăși dura Monica Macovei, în ultimele zile fiind văzută gudurându-se pe lângă electorat mai dihai decât un procuror ceaușist pe lângă secretarul de partid! E de mirare mare câtă cenușă-n cap își poate turna, la nevoie, această doamnă europarlamentar! "PDL trebuie să își ceară iertare pentru greșelile făcute la guvernare", zicea Monica Luisa Macovei chiar sâmbătă, la prezentarea moțiunii "Reformiștii", la Cluj-Napoca.

Cum mai poate fi credibilă această doamnă, când a girat personal toate acele lucruri pentru care acum dorește ca PDL să-și ceară iertare? A văzut-o cineva prezentându-și scuzele cuiva pentru alarmistele sale atacuri antiromânești din vara trecută, conform cărora în România era ditamai războiul civil și mai-mai că venea sângele-n valuri pe străzi, de parcă toată România vampirizată devenise un abator de băsiști?

Unde este compasiunea pe care o clamează că a lipsit PDL-iștilor când au tăiat în carne vie, acum, când otrăvește urechile celor din Uniunea Europeană, de ni se închid, cu larga participare a Monicăi Macovei, toate ușile în nas? Realizează doamna "cu compasiunea" că a furnizat "muniție" celor care nu ne doresc aderarea la spațiul Schengen, deși îndeplinim toate criteriile tehnice? Oricum, dacă nu s-a înțeles bine, ne vedem nevoiți să-i amintim doamnei încă europarlamentar că la PDL se alege funcția de președinte, nu cea de procuror, iar că moțiunea "Reformiștii" compromite detot cuvântul, de o să le fie românilor la fel de antipatic cum a început să le fie cuvântul "portocală", de când culoarea acestui fruct a fost "arestată" de băsism...

Oricum, e bine că Monica Macovei mai ia contact și cu realitatea terenului, poate fi ceva instructiv în a vedea mai mulți români în jurul tău. E valabilă și reciproca: văd și românii de-aproape pe cea care se luptă din greu ca să-i nenorocească și pe plan extern...

Interesant e și sloganul Elenei Udrea: "Noul PDL, o nouă Românie", versiunea 2013 a lui "Să trăiți bine!", care arată, de fapt, țelul adevărat al deputatei de... Pinalti: "O Românie nouă", tradus, în bunul stil ceaușist, "am zis nouă, nu vouă", doar de-aia țipau și țopăiau prin toaletă, la referendum, că și-au luat țara înapoi... Dovada că e adevărat? Păi, dacă acum sare la beregata lui Vasile Blaga, Monicăi Macovei și oricui ar putea să o împiedice în cariera politică, deși au împărțit mierea puterii împreună, cât îi pasă de tanti Mița de la Copăcenii de Codru și de nea Gigi de la cazangerie? E mai bun Videanu, că s-a specializat în borduri și le poate pune peste tot pe unde crește acum asfaltul sub pașii Elenei Udrea, decât nea Costică Pedelistu', pe care-1 minte cu marea și sarea până se va vedea aleasă, și cu largul concurs al lui Traian Băsescu! După aia? Alți ani de îmbogățire cu tupeu, de nepăsare crasă față de restul lumii, de minciuni în stil barbar și tot așa - de-acum știm recuzita băsiștilor...

Ce rămâne în urma acestei campanii interne a PDL? Un cor de minciuni vândute drept adevăruri fundamentale, de intrigi amărâte cu pretenții de politică înaltă, o lipsă de respect generalizată față de oamenii la care ar trebui, ca membru de partid, să ții cel mai mult: față de colegii tăi, alături de care ai de gând, teoretic măcar, să tragi căruța politică în direcția pe care ți-o dorești, dar pe care doar îi folosești ca simple unelte.

Dacă până acum am crezut că s-a atins limita cea mai de jos a suburbanității politice, apropiatele alegeri la vârful PDL ne-au arătat tuturor cât de mult ne putem înșela ...

    Ioan Stan - declarație politică având ca subiect necesitatea unei legislații actualizate la realitățile pământului;

Domnul Ioan Stan:

Marea majoritate a electorilor mei sunt agricultori, oameni ai pământului crescuți în respectul gliei nu doar ca pământ istoric, ci și ca sursă ori suport a tuturor celor trebuincioase supraviețuirii noastre ca ocupanți raționali ai planetei. Trag nădejde să nu fi exagerat alăturând oamenilor atributul raționalității, pentru că, uneori, manifestările lor comportamentale față de pământ te fac să te îndoiești de asocierea cu rațiunea.

Am asistat în perioada postrevoluționară la o avalanșă a demersurilor menite să readucă proprietarilor de drept sau urmașilor acestora pământurile pierdute în timpul celor cincizeci de ani de "egalitate" în dreptul de a nu avea proprietate privată. Revendicarea a fost cuvântul de ordine ani buni de-a rândul. Am salutat la vremea cuvenită reparațiile oferite de lege celor păgubiți și ne-am bucurat pentru fiecare dintre cei ce și-au primit moștenirile înapoi. Ce s-a întâmplat mai apoi cu o parte din aceste pământuri, a ajuns a ne preocupa la modul dureros.

Acasă la mine, în județul Suceava, într-o anume vreme era mare rușine să nu-ți lucrezi pământul. Îl aveai, îl munceai cu ai tăi, cu oameni tocmiți vremelnic pentru diverse lucrări, cu neamuri venite în ajutor și cărora le datorai implicit același sprijin, dar îl munceai. Pământul nelucrat era de neconceput și privit ca un stigmat al nevolniciei aducătoare de dispreț din partea comunității în care te aflai. Sunt convins că în toată țara relația omului cu ogorul era aceeași.

Motivele pentru care această legătură nescrisă a dispărut sau s-a modificat esențial sunt multiple și nu țin în totalitate de voia omului. Fapt este că ne aflăm astăzi în situația de a ne implica în formularea și aprobarea unui text de lege care să reglementeze situația pământurilor devenite pârloagă din neputința ori nepăsarea ori lăcomia nestăpânită de a te numi moșier, ori chiar latifundiar. Pentru că ar fi nedrept să-i încriminăm de pustiul miilor de hectare de pământ nelucrat doar pe țăranii care l-au cerut înapoi. Or fi și ei vinovați că l-au vrut și l-au cerut fără să se gândească în ce fel îl vor lucra, dar ce ne facem cu cetățenii sau firmele străine care au cumpărat terenuri în România și care nici nu-l cultivă, nici nu-l dau în arendă. Au investit la prețuri extrem de convenabile în pământ românesc și încă se mai gândesc ce să facă cu el, pentru că nu-mi pot imagina că l-au cumpărat ca să nu-l cultivăm noi.

Adevărul este că nu știm nici la ora la care vorbim despre acest subiect care este suprafața de teren aflată în această situație, ce calitate are pământul respectiv, în ce zone ale țării este poziționat, cine este proprietarul. Și să nu uităm sutele de hectare scoase din circuitul agricol pentru a se construi giganții industrializării comuniste, mulți dintre ei aflați azi în ruină și uitare.

Or, este absolut necesar a fi cunoscute toate acestea pentru a putea alcătui și hotărî asupra unui text de lege care să privească fenomenul în totalitatea sa și care, prin ceea ce va hotărî, să rezolve problema sub toate aspectele. Odată cunoscută realitatea, vom putea decide cum anume să readucem aceste suprafețe în circuitul productiv în care trebuie să se afle avuția națională reprezentată de solul cultivabil, chiar dacă forma de proprietate asupra acestuia este diferită.

    Valeriu-Andrei Steriu - declarație politică: Vita, calul, laptele și curcanul sau cum industria alimentară românească este prinsă în colți și primește lovitură după lovitură;

Domnul Valeriu-Andrei Steriu:

"Vita, calul, laptele și curcanul sau cum industria alimentară românească este prinsă în colți și primește lovitură după lovitură"

Din păcate, sună a fabulă, însă nu este. Este realitate. Scandalul cărnii de vită etichetate drept carne de cal, suspiciunile laptelui intoxicat cu aflatoxină și acum scandalul cărnii de curcan cu reziduuri de antibiotice sunt o realitate care condamnă fermierii români și producătorii români la ceea ce se anunță cel mai grav an pentru industria agroalimentară din ultimii 23 de ani. Dacă peste toate acestea avem neșansa unui an agricol mai slab, atunci riscul pentru un dezastru economic în agricultură și în industria alimentară crește exponențial și se ridică la gradul de alarmă.

Nu sunt dintre cei care să creadă în teoria conspirațiilor și sunt suficient de experimentat și cunosc suficient de aproape întreg sectorul agricol și al industriei alimentare din România, cât să-mi permit să ridic următorul semnal de alarmă.

Fermierii, crescătorii și producătorii români se află în prezent în fața unui atac reputațional fără precedent în istoria democratică a acestei țări și chiar, în funcție de evoluțiile ulterioare, fără precedent în istoria europeană.

Să fiu bine înțeles: cazuri în care produse alimentare au fost etichetate greșit s-au mai văzut, așa cum s-au mai văzut cazuri în care diverse produse să fie suspectate greșit sau chiar s-a întâmplat ca uneori, din grave erori, pe rafturi să ajungă produse care nu corespundeau normelor de sănătate.

Ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum a fost ca în mai puțin de 3 luni să fie afectată atât industria de prelucrare a cărnii dintr-o țară, precum și industria crescătorilor de pasăre, în paralel cu industria laptelui. Și vreau să mai subliniez un detaliu: carnea românească este suspectă la export, iar laptele românesc este suspect pe plan intern, ceea ce reprezintă o cutie a falimentului pentru crescătorii și producătorii români: afară nu cumpără nimeni, acasă nu cumpără nimeni.

Toate acestea vin după o perioadă susținută în care România a reușit să-și reducă importurile de alimente și, în același timp, a reușit să-și mărească exporturile. Toate acestea vin după ce producătorii și crescătorii au făcut investiții masive, de multe ori prin credite, pentru a putea să-și îmbunătățească condițiile de producție, pentru a putea fi competitivi pe piața unică europeană. Toate acestea vin după ce atât românii, cât și Europa au înțeles că noi chiar putem produce alimente pentru a hrăni 80 de milioane de români. Și, mai ales, toate acestea, după ce fermierii români sunt la mare distanță de colegii lor din vestul Europei, atât în ceea ce privește valoarea subvențiilor, cât și în ceea ce privește sprijinul politic. Pentru că să nu ne facem iluzii, am ratat șansa primilor ani din viitorul exercițiu bugetar al Uniunii Europene, în condițiile în care comisarul european pe agricultură a fost un român.

Iar acum, trei scandaluri mari, din trei industrii mari, carne, lapte și carne de pasăre, vin să zdruncine și mai mult imaginea industriei alimentare românești. Parcă totul ar fi pus cu mâna ca să ne bage fermierii la sapă de lemn: când nu ne dopăm curcanii cu antibiotice, nu suntem în stare să etichetăm carnea de vită în mod corect și când, într-un sfârșit, reușim să etichetăm un produs corect, cum ar fi laptele, el este intoxicat cu aflatoxină.

Că lucrurile nu stau deloc așa o știu fermierii care cunosc câtă grijă au de capetele de animale, pentru că trebuie să aibă o carne care să fie competitivă atât calitativ, dar și cu un preț mic, o știu procesatorii care au investit sume enorme în abatoare sau în centre de colectare, o știu producătorii care văd cum vreme de ani buni le-au crescut exporturile. Este evident că nu știu asta și europenii și nu-mi este clar dacă inclusiv consumatorii românii știu asta. Și sincer, nici nu au de unde să știe, atâta timp cât în cel mai sensibil domeniu după cel medical, domeniul alimentar, comunicarea în România este o combinație între un film mut și o parodie de proastă calitate.

Dacă vrem să evităm falimentul unei industrii în care au fost investite milioane de euro, care este responsabilă de mii de locuri de muncă, atunci trebuie să începem o ofensivă majoră în ceea ce privește sectorul alimentar. Trebuie să investigăm serios, dar rapid dacă există probleme cu produsele românești și dacă nu există, atunci trebuie să lansăm o ofensivă de convingere europeană masivă, până nu este prea târziu.

Având în vedere evoluțiile din ultimele zile, propun înființarea unui comitet de urgență pentru alimentele românești. Acest comitet trebuie să fie format din reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, reprezentanți ai crescătorilor, reprezentanți ai producătorilor, reprezentanți ai procesatorilor, deținătorii de capital din agricultură. Acest comitet de urgență trebuie să demareze autocontroale și controale printre crescătorii și producătorii români și trebuie să comunice de urgență rezultatele, pentru ca apoi să putem să purcedem la o ofensivă de comunicare, de lobby, de marketing și de promovare foarte agresivă. Resursele diplomatice trebuie puse și ele în slujba acestui proces, pentru că nu trebuie să credem nicio secundă că aceasta este o problemă minoră sau izolată.

Până la decredibilizarea oricărui produs românesc nu mai este decât un pas, ca să nu mai zic de faptul că sunt aproape convins că un consumator obișnuit a ajuns la marginea panicii atunci când tot aude de câte un alt aliment românesc suspectat de ceva sau intoxicat cu ceva. Trebuie să fim în stare să le spunem cetățenilor români în primul rând că pot consuma cu încredere produse românești, iar dacă nu suntem în stare să le spunem asta, atunci trebuie să ne găsim cu toții o altă meserie. Iar consumatorilor europeni trebuie să fim în stare să le spunem că românesc nu înseamnă nici stricat, nici mai prost, ci înseamnă mai bun, mai natural, mai ieftin.

Este un moment de gravitate absolută, care cere responsabilitate maximă, de aceea consider că Ministerul Agriculturii nu poate evita implicarea în acest demers, așa cum nici nu poate mima implicarea. Acum este vremea acțiunilor. Pentru că un lucru este cert: dacă nu facem ceva, atunci inacțiunea va zdruncina din temelii economia.

Oare la ce scandal să ne mai așteptăm? Pot urma vinul românesc, legumele românești, fructele românești și apoi aerul, munții, apa și nisipul, ca să nu mai deranjăm nici turistic?

    Neculai Rățoi - declarație politică cu titlul Mișunări pe scena politicii românești;

Domnul Neculai Rățoi:

"Mișunări pe scena politicii românești"

Săptămâna care s-a încheiat a adus multe zvârcoleli pe eșichierul politicii noastre. Se pare că setea de putere a multora este inepuizabilă, însă niciodată nu încearcă să găsească și răspunsul adevărat la întrebarea dacă, într-adevăr, și merită puterea la care râvnesc, dacă sunt calificați ca să conducă destinele unei națiuni de douăzeci de milioane de suflete. Oameni care, dacă s-ar duce cu gâștele la baltă, ar reuși să înece tot cârdul, se văd președinți de țară, prim-miniștri, miniștri cu portofolii extrem de importante, parlamentari și europarlamentari care să-și fâlfâie costumele pline de IQ-ul în continuă, rapidă și multilaterală dezvoltare prin sălile cele mari ale Uniunii Europene, ale Capitoliului sau chiar și mai departe.

Până atunci însă, un exemplu de bătăiță politică, așa, de antrenament, a constituit-o reînvierea, printr-un plagiat de dimensiuni epopeice, a defunctei alianțe Dreptate și Adevăr. Mizând pe faptul că nici PDL-ul, complicele politic al aspiranților MRU (ex-Forța Civică) și Aurelian Pavelescu (ex-PNȚ), nu va face altceva decât să mârâie, iar PNL-ul - slabe șanse să își reamintească de o alianță contra naturii din care a ieșit mai mult decât păgubit, având în vedere și faptul că se mai găsesc niște ecouri în inima unora, resuscitatorii politici speră la scaune capitonate. Mihai-Răzvan Ungureanu crede că dacă a reînviat partidulețul lui Nati Meir (care se plictisește de ani buni în pușcărie), alături de un Aurelian Pavelescu, ce încă mai visează la un PNȚCD cum a fost cel de pe vremurile când se lăfăia în miezul altei alianțe - Convenția Democratică -, va avea alte rezultate decât cele de la alegerile de la sfârșitul anului trecut, când nu i-a băgat prea multă lume în seamă, nici individual, nici ca partide. Acum speră în păcălirea unora schimbându-și penele precum a făcut PDL-ul la alegerile locale, făcând tot soiul de mixturi politice sub orice alte culori decât portocaliul, doar-doar o crede lumea că, dacă umblă cu cioara vopsită, sunt altceva decât aceeași Mărie cu altă pălărie, și nu se mai simte mirosul de cal de Kobe...

Ne amintim însă și cât de sus sărise băsismul în întregimea sa arătând cu degetul spre Victor Ponta, găsind plagiat acolo unde nici măcar un singur om de bună-credință avizat nu l-ar fi depistat, însă acum, când plagiatul este mai mare decât roata carului, doar Vasile Blaga ce mai mârâie, ca oricare buldog ce se respectă. Din câte se cunoaște, nu s-a înghesuit nimeni să denunțe în instanță Alianța Dreptate și Adevăr. În acest caz, nu cumva însușirea integrală a denumirii și simbolisticii respective cade sub incidența legii? Dacă ar fi fost măcar una dintre părți printre vechile semnatare ale alianței, se mai putea înțelege măcar o umbră a unei nostalgii pentru vremurile bune. Însă cum nici Forța Civică, nici PNȚ - aripa Pavelescu nu existau ca entități separate, confiscarea alianței și simbolurilor sale, dar fără să își asume și eșecurile groaznice ale aceleiași alianțe, care au dus, într-un trist final, la nașterea băsismului, nu se poate spune că este un gest politic responsabil, ci sunt manifestări precum acelea ale unor puști care, dacă se încalță în pantofii părinților și își pun pe cap o pălărie ce le cade peste ochi, își închipuie că sunt maturi și pot sta la aceeași masă, de la egal la egal, codecizionari la fapte eroice cu oamenii mari.

Iată unde se poate ajunge dacă se "ard" etapele când vrei să fii neapărat șef de partid, fără însă să construiești de la zero, luptându-te cu problemele sociale, convingând oamenii unul câte unul, ci încercând să sari direct în vârf, chiar dacă numărul membrilor partidulețelor nu depășește pe cel al unei asociații de bloc serios! În cazul în care doar ambiția de a fi șef este motorul ce te mână în lupta politică, atunci să nu te miri că nu te urmează decât o mână de aventurieri politici, iar în sondaje, în realitate, te afli undeva la a treia zecimală după zero.

Astfel de mișunări în politică nu vor primi niciodată girul omului de rând, preocupat mai mult de cum să scape de grijile cotidiene, și care, pe deasupra, nu poate uita nici listele nesfârșite de cartușe de țigări, mâncăruri și băuturi fine ce dezmierdau gâtlejul lui MRU și acoliților acestuia, unguentele, pieptenii și papucii luați din banii săi de contribuabil pauperizat, rupți de la gura familiei.

Iată de ce întotdeauna zbaterile unor pigmei ai politicii nu vor avea alt rezultat decât o succesiune nesfârșită de eșecuri. Atât Mihai-Răzvan Ungureanu, cât si Aurelian Pavelescu au avut sfertul lor de ceas de glorie, căruia au preferat să-i dea cu piciorul. Acum, mortul de la groapă nu se mai întoarce...

    Scarlat Iriza - declarație politică intitulată Băsescu și apolitismul;

Domnul Scarlat Iriza:

"Băsescu și apolitismul"

Implicarea președintelui Băsescu în viața partidelor politice din România, în special a Partidului Democrat Liberal, nu cred că mai este o surpriză pentru nimeni. A demonstrat acest lucru de atâtea ori, încât nu mai rămâne nici măcar o umbră de îndoială. Este de notorietate ingerința sa, nici măcar mascată, din timpul guvernării PDL, în perioada aceea putându-se vorbi despre guvernul Băsescu și nicidecum Boc sau Ungureanu. Ne aducem aminte cum toate deciziile importante se luau și se comunicau de la Cotroceni, de numire a miniștrilor sau a procurorului general. Practic, totul depindea de Băsescu, restul erau doar niște marionete care executau ordinele președintelui. S-a implicat și în alegerile interne ale PDL din 2011, sprijinindu-l pe Emil Boc și o va face și acum, favorita Domniei Sale fiind evident Elena Udrea, iar cu un asemenea susținător, este aproape imposibil să pierzi.

Probabil, venirea la guvernare a Uniunii Social Liberale i-a creat un complex, nemaipermițându-i-se niciun fel de implicare în guvernarea țării. Astfel, Băsescu a considerat că este de bun augur să participe la summitul Partidului Socialist European, fiind singurul șef de stat care nu este membru de partid și totuși participă la reuniunile de la Bruxelles. Așa cum a declarat și premierul Victor Ponta, nu este normal ca un președinte apolitic să ia parte la astfel de reuniuni de partid, profitând de faptul că în Constituție nu se stipulează în mod expres acest lucru. În modificarea Constituției ar trebui să se specifice clar nu doar faptul că președintele țării nu este membru de partid, ci și că nu poate să participe nici pe plan național, nici pe plan internațional la reuniuni de partid.

În acest fel, poate ar înțelege și colegii de partid ai Domniei Sale că nu este firesc să trimiți o invitație președintelui pentru a participa la Convenția Națională Extraordinară a PDL din 23 martie. Chiar și în cazul în care nu va accepta invitația primită, este destul de grav numai simplu fapt că i-a fost trimisă, deoarece denotă o vădită apropiere a lui Băsescu față de PDL, iar într-un stat de drept președintele trebuie să fie echidistant în relația cu partidele politice. Măcar de fațadă, dar cum pe Băsescu nu îl caracterizează diplomația, fiind dependent de conflicte, ne putem aștepta la orice din partea sa.

    Ioan Munteanu - declarație politică: Impozitarea persoanelor fizice din agricultură;

Domnul Ioan Munteanu:

"Impozitarea persoanelor fizice din agricultură"

Ministerul Finanțelor a propus o nouă modalitate de impozitare a veniturilor provenite din activitățile agricole ale micilor fermieri, persoane fizice, impozitul pentru persoanele juridice rămânând neschimbat.

Potrivit acestui proiect de lege, veniturile din activități agricole cuprind venituri realizate din cultivarea produselor agricole vegetale, din exploatarea pepinierelor pomicole și viticole, din creșterea și exploatarea animalelor, inclusiv din valorificarea produselor de origine animală.

Prin introducerea noului sistem de impozitare, sumele ce se estimează a fi încasate la buget vor fi de aproximativ 580 de milioane de lei, față de 200 de milioane, încasate în prezent. Este important de precizat că această nouă modalitate de impozitare un include fermele de subzistență și nici pe cele de autoconsum. De asemenea, nu sunt impozabile veniturile obținute de către persoanele fizice din valorificarea produselor culese sau capturate din flora și fauna sălbatică.

Impozitul pe venituri din activități agricole se calculează de către organul fiscal competent asupra venitului anual, stabilit pe unitatea de suprafață (hectar) pe cap de animal sau număr de familii de albine. Veniturile nete din silvicultură și din piscicultură vor fi determinate în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Opinia mea legată de această modificare din Codul fiscal este că fiecare venit trebuie impozitat, deci și cele obținute din agricultură. Sunt mulți deținători de mii de hectare de teren care un plătesc impozit pentru veniturile obținute pentru simplul motiv că nu există prevederi legislative ( a se vedea cazul celui care are 6000 de hectare de teren în proprietate, fără să achite statului niciun leu impozit!). În schimb, acești mari latifundiari primesc milioane de euro din subvențiile europene și guvernamentale...

Ordonanța de urgență prin care se stabilesc aceste impozite va suporta, cu siguranță, modificări în timp în funcție de modul în care se vor încasa veniturile pentru fiecare cultură sau categorie de animale... Normele de venit se vor stabili, se vor aviza și se vor publica până cel târziu la data de 31 mai, iar obligațiile fiscale vor fi cele aflate în vigoare la data realizării acestora.

    Natalia-Elena Intotero - despre Produsul de export cel mai de preț al băsiștilor - tupeul nelimitat;

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Produsul de export cel mai de preț al băsiștilor - tupeul nelimitat"

Nu îmi face nicio bucurie, însă mă văd nevoită să iau atitudine împotriva acțiunilor total nepotrivite ale unei persoane care ar trebui să ne reprezinte cu cinste în Parlamentul European, ca o demnă fiică a României, o Ana Ipătescu în vâltoarea luptelor între interesele împotriva țării noastre. Dar dacă până acum vârful de lance al antiromânismului parlamentarilor europeni nu îl constituiau aleșii altor țări, ci, așa cum zice înțelepciunea populară, erau taman "lupii portocalii" din pădurea carpatină, iar în capătul vârfului stătea cocoțată însăși procuroarea comunistă Monica Macovei, iată că vine tare din urmă să i se alăture însăși mezina prezidențială cea purtătoare de apelativ de număr de mașină, care a candidat sub sigla de EBa. însă, cum îi lipsește... hai să spunem, experiența în lupte, întrucât tatăl i-a fost permanent ba pavăză, ba scut, "delfina" familiei Băsescu calcă-n străchini cu o frecvență mai mare decât spală vasele.

Ultima "minune" a fost atacul de trei parale împotriva lui Giuseppe Arlacchi, când mezina prezidențială a pierdut o bună ocazie de a tăcea, poporul român având chiar și o vorbă în acest sens, care i se potrivește mânușă: "dacă tăceai, filosof rămâneai"...

Pino Arlacchi a ținut partea presei române, a făcut ferfeniță raportul MCV, iar EBa, drept recunoștință, sare cu șenilele pe omul care ia apărarea României! Dar cine este Pino Arlacchi? Este un europarlamentar italian, un Corrado Cattani în carne și oase, o legendă a justiției italiene antimafia, iar acest om este cel care ne onorează cu asistența sa, punându-se în slujba României tot așa cum a făcut-o Henri Mathias Berthelot, în Primul Război Mondial, cu toată experiența și puterea sa de muncă. Cine este EBa nu trebuie să mai spunem, reamintim doar că a ajuns în Parlamentul European prin acele voturi cu care se lăuda și care au fost rezultatul sacrificării a 10 voturi ale PDL din fiecare secție de votare ("Tabla lui Manțog" și Hotnews ne-au arătat metoda în detaliu), pe când Pino Arlacchi a ajuns acolo prin meritele sale, prin munca și faima rezultatelor muncii sale. Dacă vrei să te lupți cu o statuie faimoasă, asigură-te că ești în primul rând tu măcar vreo cărămidă, însă EBa nu poate fi vreodată nici măcar cărămidă, întrucât aceasta este folosită la a construi, în vreme ce fata lu' tata a moștenit de la părintele român al "portocalitei" doar "harul" distrugerii a tot ce atinge.

Bucuria că eurodeputații USL au cerut încetarea monitorizării României a fost și ea umbrită de aceeași Elena Băsescu, care-i trăgea înainte că MCV-ul a fost ca un medicament pentru români. Însă n-a aflat proaspăta doamnă că și abuzul de medicamente poate ucide... Păi, să-i fi zis asta tatălui său acum un an, când sărea pe pereți în sus că Olanda mârâia exact în acest sens, de-a-nceput "războiul lalelelor"! Observăm cu neplăcere că EBa încă n-a ajuns la faza în care să editeze și ea câteva fraze, doar Boc ce-a mai rămas să editeze perfect trei propoziții întregi în partidul ăla, deși nici acelea nu corespund adevărului! Uneori mă întreb când trebuind să voteze în Parlamentul European, dacă EBa ridică mâna, o face pentru vot sau ca să-și ceară voie să meargă la toaletă...

"O țară nu se poate dezvolta fără o justiție independentă și sănătoasă", mai clama tânăra PDL-istă printre botoxul injectat fără milă. Oare știe înalta reprezentantă portocalie că pentru a trata bolnavul trebuie pus diagnosticul corect, iar treaba asta duce ață la PDL și la Cotroceni? Știu occidentalii că, în perioada guvernelor portocalii, kilometrul de drum asfaltat costa 50 de milioane de euro și un kilometru de metrou cât 10 kilometri de autostradă prin munți și tuneluri? Dar că au fost pitulați printre "fustele" guvernamentale regi ai asfaltului fără să fie și asfaltări, trebuind să vină OLAF ca să vadă și Iordache cum arată arestul pe dinăuntru? Dar că nu s-a făcut nici măcar un spital în guvernarea Băsescu, în schimb s-au închis nu mai puțin de 70? Sau că înflorea mafia medicamentelor, lui Duță nepăsându-i nici cât negru sub unghie că dispăruse morfina pentru bolnavii cu cancer, în timp ce DNA-ul dormea-n cizme? Ori că și acum, chiar dacă s-au dat organelor abilitate rezultatele auditurilor de la multe ministere, nici azi nu a fost deranjat vreun PDL-list, cu toate că acuzațiile sunt cât casa? Sau că Danileț și Ghica s-au sudat de scaune și le cântă "Nu mă mai despart de tine?" Ori că Traian Băsescu pomenește că "stăm blocați pentru un om și câțiva parlamentari la intrarea în spațiul Schengen", dar nu își dă și el demisia ca să se pună la dispoziția justiției, la câte dosare are puse la fezandat, fiind singurul președinte de pe pământ intrat în funcție ca inculpat, el văzând doar paiul din ochiul altuia?...

O fi vreun semn că justiția nu-i sănătoasă, începând cu procurorii care se închină spre Cotroceni ca spre Mecca? Au fost anchetate fapte de corupție din 2000-2004, însă nu se găsește vreun dosar mai serios începând cu înscăunarea lui Traian Băsescu la președinție. Ce mai știe DNA-ul de dosarul Ridzi, de exemplu? Ori despre cei care, la Cluj, nu se dădeau jos din pat pentru 100.000 de euro și aveau acces la fondul de rezervă la dispoziția prim-ministrului? A picat de fraier primarul locțiitor al lui Boc, apoi, vorba inspectorului Șoric: "case closed" Toată lumea dă din coadă fericită ca rața lăsată în pace după o alergătură zdravănă. Care să fie cauza: că justiția nu-i independentă ori că justiția nu-i sănătoasă? Ori o avea vreo legătură că nici Morar, nici Hăineală nu și-au ascuns destul de bine scheletele din dulap, și nici noul adjunct de la procuratură nu se simte bine la mapa profesională, cea pe care n-o mai ia în calcul Traian Băsescu de la Norica Nicolai încoace?

De ce nu spune și aceste lucruri de la înalta tribună europeană preacinstita europarlamentară? Pentru că a edita perfect câteva fraze presupune antrenament în acest sens. Demostene făcea exerciții de dicție pe malul mării cu pietre în gură, însă EBa își leagă singură de picior pietroaiele care o vor împiedica, anul viitor, să mai acceadă în PE. Și, în sfârșit, poporul român va putea să răsufle liniștit...

    Iacob Pușcaș - declarație politică: Recuperarea datoriilor istorice - o prioritate a politicii externe;

Domnul Iacob Pușcaș:

"Recuperarea datoriilor istorice - o prioritate a politicii externe"

Ca să fie înțeleasă destul de bine devalizarea instituționalizată, făcută în timpul unor guvernanți care nu au avut nici în clin și nici în mânecă cu apărarea intereselor României, în ultimii 24 de ani, nu trebuie să fii mare specialist în economie politică. Practic, fenomenul jefuirii resurselor țării este perceput corect (cu siguranță că mai bine decât mulți politicieni și analiști, care vorbesc în media fie despre lucruri la care nu se pricep, fie privesc situația doar prin prisma intereselor personale sau de partid) și de românul de rând, pe ai cărui "umeri" apasă cel mai greu povara "ingineriilor financiare" la cel mai înalt nivel - românul obișnuit fiind invocat ideologic, de altfel, atât în propaganda comunistă (să ne amintim că lui i s-a luat pâinea de la gură, fie că a muncit în propria țară, fie că a fost trimis să muncească pe alte meleaguri, în ambele situații pentru prosperitatea altora), cât și în manipularea neocomuniștilor aflați la putere chiar până astăzi (iar acum, i se explică bietului român ce bine îi este să fie slugă în altă țară!).

Noi, parlamentarii (dacă într-adevăr suntem responsabili de starea acestui român de rând, care ne-a acreditat politic să-1 conducem spre bunăstare, evident cu credința în ajutorul lui Dumnezeu), se cuvine deci să dăm dovadă de luciditate în discernământul politic și să spunem STOP unor guvernări care mai degrabă acordă prioritate intereselor externe ale României!

Mă refer în special la evitarea tendinței de a fi complici la transformarea țării într-o neocolonie, atât prin acceptarea creșterii îngrijorătoare a datoriei externe, cât și prin aprobarea condițiilor restrictive și dezavantajoase impuse de băncile internaționale creditoare, în condițiile în care guvernanții noștri au cam început să inducă în mase concepția că redresarea socio-economică nu prea ar mai fi de competența politicienilor aflați la conducerea statului, ci ar fi a Europei și a băncilor din exteriorul granițelor țării!

Ca noi, românii, să devenim cu adevărat stăpâni în propria țară, fără să facem concesii politico-economice față de terțe țări, se impune ca reprezentanții abilitați ai statului să aibă demnitate diplomatică în raport cu instituțiile internaționale, cu scopul de a diminua masiv datoria externă, vă propun, stimați parlamentari, constituirea unei comisii de specialitate, capabilă să negocieze la nivel de stat - fără intermediari, ca până acum - datoriile pe care mai multe țări le au față de România și modalitatea dubioasă prin care s-au recuperat unele datorii până acum. S-ar reuși astfel, de preferință pe cale amiabilă, recuperarea unor semnificative fonduri financiare (fără să trecem cu vederea Tezaurul României, "uitat" de Rusia, sau "Moștenirea Gojdu", cedată atât de ușor de prim-ministrul Mihai-Răzvan Ungureanu către Ungaria etc.) care ar acoperi cam o treime din datoria publică externă a României!

Pe de altă parte, după modelul Turciei, țară aflată în pragul achitării integrale a împrumutului față de FMI, este cazul ca și statul român să adopte o poziție asemănătoare, intransigentă și incoruptibilă, în relația cu FMI, cu Banca Mondială etc., ale căror condiții contractuale, de-a lungul timpului, au generalizat în țara noastră și mai mult foametea, șomajul, deprecierea sănătății publice, atentate la siguranța cetățeanului, violarea intimității persoanei și în general nesiguranța zilei de mâine - pentru că ne-au impus unele obligații care mai de care în defavoarea românilor: reducerea rezervei de grâu, vaccinuri, desființarea de combinate zootehnice, a locurilor de muncă (a se vedea situația minerilor etc.), răspândirea camerelor de supraveghere ș.a.m.d.

Desigur, expunerea de mai sus este făcută cu intenția de a se găsi soluții adecvate ieșirii din impasul în care ne aflăm și de a se accelera demersul clasei politice în redarea sentimentului de demnitate social-morală unui popor oropsit, ai cărui bani munciți cinstit au fost speculați și înainte și după 1989!

Acesta este adevărul istoric! Și suntem chemați acum, cu toții, cei din instituțiile Președinției, Guvernului și Parlamentului, să ținem bine în mâini "frâiele" națiunii române, să nu asistăm pasiv cum aceasta se scufundă lent, ca vaporul Titanic, în acorduri melodice vesele, aflați fiind, metaforic, în ipostaza unui șofer rupt de realitate, care conduce o mașină cu viteză maximă, dar în direcție greșită...

    Ioana-Jenica Dumitru - declarație politică: Fondurile structurale și de coeziune - aceeași poveste cu final previzibil;

Doamna Ioana-Jenica Dumitru:

"Fondurile structurale și de coeziune - aceeași poveste cu final previzibil"

Efervescența cu care a fost primită actuala guvernare ne-a dat tuturor speranțe de mai bine.

Un punct de forță al programului politic cu care fiecare formațiune politică s-a prezentat în fața electoratului a fost și rămâne absorbția fondurilor europene. Despre acest subiect consider că este bine să vorbim mai mult acum, când avem timp să judecăm la rece eficiența sistemului prin care aceste fonduri ar trebui să ajungă la beneficiari, pentru că, nu-i așa, beneficiarii finali ai acestor fonduri sunt cei care din 4 în 4 ani ne dau, prin vot, dreptul să îi reprezentăm în Parlament.

Optimismul actualei administrații centrale se află la cote îmbucurător de mari. Dacă domnul ministru al fondurilor europene consideră cu fermitate că până la sfârșitul anului România va avea o rată de absorbție de peste 50%, eu nu pot decât să îi urez succes, dar în același timp să îmi pun întrebarea pe care cei mai mulți dintre noi ar trebui să și-o pună. Cum?

Situația actuală este mai puțin optimistă decât lasă să se vadă guvernanții noștri. La sfârșitul anului 2011 rata reală de absorbție se situa la cota de 5,5%. Raportările Comisiei Europene situau România pe ultimul loc în UE la nivelul de fonduri atrase. Programele operaționale sectoriale însumau 19 miliarde de euro: 5,7 miliarde pe transporturi, 5,6 pe mediu, 4,3 pe POS Regio, 3,5 pe POSDRU, 2,55 pe creșterea competitivității și aproximativ 378 milioane, de această dată, pe PODCA și asistență tehnică. Gândiți-vă, stimați colegi, ce ar fi însemnat pentru PIB-ul României o rată de absorbție de 50% a acestor fonduri!

Un an mai târziu lucrurile au început să se amelioreze și România încheie anul 2012 cu o rată de absorbție de 11,47%, procent care ar putea părea decent prin prisma faptului că este cu 50% mai mare decât în anul precedent, dar, în același timp, acest procent ne situează încă pe ultimul loc în Europa la nivelul fondurilor absorbite. Spre exemplu, Bulgaria a ajuns, dacă nu mă înșel, la o cotă de 24% rată de absorbție. Citez aceste cifre nu pentru a plictisi, ci pentru a pune lucrurile în perspectivă. Așteptările pe care le putem avea de la un sistem care funcționează de peste opt ani, cu aceste rezultate sunt cel puțin supraestimate.

Experiența ne-a învățat că rata de absorbție a fondurilor europene ține de câțiva factori foarte clari și cuantificabili. Degeaba ne mărim așteptările cu reforma administrativ-teritorială, stimați colegi, așteptându-ne să atragem sume nebănuite de la CE, pentru că am creat o suprastructură administrativă în România, numită regiune. Degeaba ne așteptăm să eficientizăm absorbția fondurilor europene prin crearea unui minister specializat pe acest domeniu, când avem câte o autoritate de management pentru fiecare program operațional care funcționează sub ministere diferite.

Aceste mișcări sistemice nu influențează deloc cei doi factori care, din păcate, controlează în mod direct nivelul de bani europeni care ajung la beneficiarii reali din România. Nu cred că trebuie să ne ascundem de un adevăr pe care, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi îl cunoaște. Poate unii dintre noi, mai bine decât alții, știu că sistemul clientelar politic a instituit o corupție generalizată în sistemul de împrăștiere a acestor bani. Nu cred că trebuie să fim atât de încrezători că lucrurile se vor schimba în bine, atâta timp cât singura soluție reală este rocada mare între un sistem clientelar bazat pe corupția ultimilor 4 ani și un alt sistem clientelar bazat pe corupția următorilor 4 ani.

Cei doi factori care au influențat până acum rata de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune sunt corupția și buna guvernare. Desigur, invers proporționali, acești factori trebuie să fie recunoscuți ca atare de către cei care au astăzi responsabilitatea să aducă într-adevăr România la cota promisă de 50% rată de absorbție. Dacă fenomenul corupției nu este abordat ca atare, atunci, stimați colegi, am ajuns din nou în situația în care ne facem că nu vedem și lansăm afirmații neacoperite care servesc un interes politic îngust și de scurtă durată.

    Daniel Iane - comentariu legat de abordarea UE privind siguranța produselor alimentare.

Domnul Daniel Iane:

În ultimele săptămâni, în România au fost trase mai mult semnale de alarmă cu privire la felul în care siguranța alimentară este aplicată de anumiți agenți economici care pun în pericol sănătatea consumatorilor.

Carnea de curcan care conține reziduuri de antibiotic, laptele contaminat cu aflatoxină și carnea de cal etichetată drept carne de vită au atras asupra țării noastre o atenție nedorită din partea Uniunii Europene. Atrag atenția celor implicați direct în aceste activități că scopul principal al siguranței alimentare este asigurarea protecției sănătății umane la cel mai înalt nivel, iar obiectivul este reprezentarea intereselor consumatorilor. Nu trebuie ignorant faptul că siguranța alimentară ca și concept ocupă un loc important în directivele Uniunii Europene.

Abordarea UE privind siguranța produselor alimentare integrează fiecare fază din procesul de aprovizionare a produsului pe o axă verticală, începând cu producția furajelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor, producția și prelucrarea primară, prelucrarea secundară, ambalarea, depozitarea și livrarea până la vânzare cu amănuntul în import sau export. Astfel, vom fi capabili să aliniem industria de profil din România la cerințele Uniunii Europene referitor la producția de alimente și vom fi capabili să prevenim apariția unor scandaluri care ar afecta construcția unei relații bazate pe principii constructive între producători și consumatori, dar și între producători și organele de control.

România a arătat de-a lungul timpului că poate fi un partener responsabil și de bună-credință pe piața alimentară europeană, iar firmele românești au demonstrat că pot să atingă un stadiu de competitivitate care să nu mai permită alimentarea unor astfel situații. Cu toate acestea, neplăcerile create au produs un recul considerabil și ne vor afecta, din păcate, pe termen lung.

Nu pot decât să sper că Autoritatea Sanitar Veterinară va funcționa corespunzător de acum încolo în directă colaborare cu agenții economici și vom demonstra că suntem bine adaptați la toate normele europene.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 7 decembrie 2019, 9:13
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro